UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE / ID
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Prof. Asoc. Ivona Burduja
Absolvent:
Elena Daniela Ursuleasa (căsătorită Lazăr)
IAȘI, 2016
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE / ID
Mass-media din Pașcani înainte și după anul 1989
Coordonator științific:
Prof. Asoc. Ivona Burduja
Absolvent:
Elena Daniela Ursuleasa (căsătorită Lazăr)
2016
DECLARAȚIE
Prin prezenta declar că lucrarea de licență cu titlul “Mass-media din Pașcani înainte și după anul 1989” este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
• toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă,
sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
• reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința
precisă;
• rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.
Iași,
Absolvent _________________________
(semnătura în original)
CUPRINS
INTRODUCERE 5
CAP. 1. MASS-MEDIA: DELIMITĂRI CONCEPTUALE 8
1.1. Mass-media: definiții și clasificări 8
1.2. Istoria mass media 11
1.3. Opinia Publică: definiție, clasificări 17
CAP. 2. MASS-MEDIA DIN PAȘCANI ÎN PERIOADA POST-DECEMBRISTĂ 19
2.1. Pașcani: descriere, resurse, populație, economie, școli, date statistice 19
2.2. Mass-media în Pașcani înainte de anul 1989 30
2.3. Mass-media în Pașcani între anii 1989 – 2016 34
2.4. Istoricul mass media postdecembriste din Pașcani 45
2.4.1.Interviu cu Sorin Ursan. 45
2.4.2.Interviu cu Cătălin Cojocaru 50
2.5. Mass media audivizuală din Pașcani 52
CAP. 3. STUDIU DE CAZ: 55
INFLUENȚA MASS-MEDIA ASUPRA PUBLICULUI DIN PAȘCANI 55
3.1. Influența mass-media asupra publicului din Pașcani 55
3.2. Răspunsuri și interpretarea lor din cadrul chestionarului 56
CONCLUZII 63
BIBLIOGRAFIE 65
ANEXA 1 67
INTRODUCERE
În societatea actuală, mass-media joacă un rol crucial în viață socială, devenind, de-a lungul timpului o putere crescândă și indispensabilă, cu o influență puternică asupra segmentelor societatii. Prezența activă se simte în viață financiar- bancară, în dezvoltarea industriei, în evoluția tehnologiei, în viață politică, dar și în viață cotidiană, construind la rândul lor o industrie proprie.
Într-un stat democratic, ea are rolul de a informa, comenta și critica, fiind considerată „centrul vital al vieții publice”.
Specialiștii din Științele Comunicării au dedicat multe studii subiectului mass-media, fiind de neepuizat prin interdisciplinaritatea și evoluția continuă. Cercetători din sociologie, psiho-sociologie și antropologie au încercat să definească rolul lor și influența pe care aceasta o are în societate. Supranumită și „a patra putere în stat”, „mass- media a devenit în lumea modernă, un fel de centru gravitațional în raport cu care se poziționează toate celelalte segmente ale societății”.
Prin dezvoltarea tehnologiei, modalitățile de transmitere a mesajelor s-a diversificat. Prin apariția audiovizualului și posibilității de a transmite cu rapiditate informațiile, mijloacele media au ajuns să fie caracterizate de simultaneitatea cu evenimentul. Astfel, timpul dintre momentul aflării unei informații sau desfășurării unui eveniment și receptarea lor a ajuns să fie foarte scurt, uneori chiar nul. Posibilitatea transmiterii în direct captează atenția publicului și păstrează interesul, ajungându-se la o dependență de mijloacele media. Chiar dacă este vorba despre televizor, radio sau internet (new media), oamenii caută în permanentă să-și satisfacă nevoia de informare, de acces la cultură sau de divertisment pentru a-și ocupă timpul liber. Desigur că această dependență s-a creat și din cauza rutinei zilnice și a comodității cu care omul actual se mulțumește. Mass-media are o contribuție puternică la crearea și păstrarea ritualurilor pentru că ele semnalează și amplifică evenimente de rutină. Însă, privind ideea din altă perspectiva, putem spune că este doar o problema de decizie: „acești oameni consumă un produs mass-media în urmă unei decizii liber asumate”, în ciuda faptului că ei au la îndemână o mulțime de alte modalități de relaxare și de petrecere a timpului.
Apariția societății urban-industriale a adus noi schimbări în relațiile dintre indivizi. Legăturile tradiționale puternice, cum ar fi cele familiale, prieteniile durabile și loiale s-au transformat în relații mai puțin intime și personale. Pentru unii, industrializarea înseamnă progresul, în timp ce pentru alții, reprezintă o mișcare către o existența deprimantă și izolată și către o creștere a individualismului. Însă, ideea că oamenii din societățile moderne sunt nediferențiați, anonimi și fără legături sociale a fost demontată prin studiile de teren cu ajutorul tehnicii sondajului, care demonstrau că membrii societății contemporane urban-industriale erau diferențiați prin clasificarea în categorii, în funcție de caracteristicile comune, precum clasa socială, religia, identitatea etnică sau mediul din care proveneau. Studiul a scos la iveală multe similarități între indivizii din aceiași categorie, care aveau un impact semnificativ asupra comportamentului lor. Această concluzie avea să aibă o importantă ridicată în domeniul de cercetare al comunicării de masă.
Schimbarea socială a produs modificări majore în structura societății tradiționale. Urbanizarea a contribuit la dezvoltarea orașelor, în care conviețuiau oameni total diferiți, veniți din regiuni distincte. Stilul de viață urban a devenit dominant și, odată cu modernizarea lui, a adus un nou set de valori umane. Progresul și prosperitatea au devenit valori fundamentale, dobândindu-se nevoii precum confortul urban, achiziționarea de bunuri și consumul produselor industrial.
Fenomenul migrării a concentrat în centrele urbane un amestec de oameni cu origini diverse. Din dorința unei vieți mai bune, aceștia părăseau satele, în căutarea de noi locuri de muncă. Industrializarea a produs o dezvoltare a specializărilor în muncă, determinând nevoia de educație și învățământ specializat. În consecință, diferențierile individuale deveneau din ce în ce mai accentuate, crescând numărul de categorii sociale. S-au produs modificări în stratificarea socială, iar vechiul sistem social în care clasele sociale erau moștenite a fost înlocuit cu evoluția pe scară socială. Dreptului ereditar al societății tradiționale i-a luat locul criteriile dobândite prin educare și prin muncă. Evaluarea individului ținea cont de nivelul de educație, prosperitate, venit, prestigiu sau succes.
Toate aceste schimbări au construit o structura socială complexă, bazată pe categorii sociale care dobândeau modele distincte de comportament. Studiile empirice au demonstrat că oamenii din aceleași categorii sociale se comportau adesea în același mod și dobândeau caracteristici comune precum convingeri, preocupări, limbaj și valori.
Lucrarea de față își propune să analizeze tema mass-mediei din Pașcani de la primele apariții ale ziarelor până în prezent. Cum a evoluat, cum au fost scrise primele articole, de cine, pe ce anume se punea accent, cum a evoluat mass media din Pașcani în toți acești ani. În cadrul cercetării voi prezenta și care a fost primul ziar din Pașcani, în ce an, despre ce anume s-a scris și mai ales câte apariții a avut. Pe lângă partea de teorie voi aplica și un chestionar pentru a afla care este influența mass mediei din Pașcani asupra publicului. De asemenea, prin întrebările din chestionar încerc să aflu și care sunt nemulțumirile cetățenilor, ce își doresc să vadă la posturile de televiziune locale din Municipiu Pașcani.
Cap. 1. MASS-MEDIA: DELIMITĂRI CONCEPTUALE
“Presa și audiovizualul, care de câteva decenii poartă denumirea de mass-media, au ca drept obiectiv principal acela de a ști, pentru a informa publicul, principiul universal pe care se bazează democrația, știința însemnând, de fapt, putere, nu degeaba mass-media fiind socotită a fi a patra putere în stat.” Dan Begu în Umanitatea și pace, 2006.
1.1. Mass-media: definiții și clasificări
Termenul de mass-media, în limba engleză înseamnă mijloacele de comunicare de masă; primul termen, mass (de masă), reprezintă atributul celui de-al doilea, media (mijloace de comunicare).
Termenul media este fundamental, semnificând tehnici și metode de transmitere, de către furnizori centralizați, a unor mesaje unei audiențe largi, eterogene și dispersate geografic.
Prin urmare, media are două sensuri:
1) tehnologie specifică de comunicare, care este particularizată în raport cu canalul de comunicare și cu etapele comunicării, de exemplu mijloacele tehnice necesare realizării unei emisiuni de televiziune nu sunt aceleași ca în cazul unui cotidian sau unei emisiuni radio;
2) limbaj de comunicare, reprezentat de tehnologii care permit elaborarea și producerea mesajelor, camere de luat vederi, benzi de înregistrat, transmiterea imaginilor și sunetelor, precum și receptarea mesajelor de către public prin aparate audio-video.
În alta abordare, termenul media nu are conotația de intermediar tehnic al comunicării, ci și pe cea de limbaj, de mijlocitor de semnificații, încât unui canal de comunicare îi corespund: un limbaj specific, un cod, o gramatică anume.
Privind termenul mass, acesta are semnificația de public, dar și alte accepțiuni, cum ar fi:
mărimea audienței captate de mijloacele de comunicare modernă, amplitudinea socială a mesajului transmis;
transferul de informații către destinatari;
societatea largă de masă, ca tip de comunitate în raport cu practicarea unui consum cultural extins social.
Criteriile de evaluare a naturii și structurii mass-media, rolul acestora în societatea modernă, analizele utilizează mijloace și metode specifice urmărind obiective esențiale:
1. Impactul comunicării de masă asupra cetățeanului, asupra comunităților umane, grupuri, etnii, națiuni, societate mondială;
2. Impactul societății asupra mass-media;
3. Raporturile emițător-mesaj-receptor.
În toate aceste ipostaze sunt importante realizarea „portretului social” al mass-media, înțelegerea mecanismelor funcționării și interconexiunii lor cu societatea. Din această perspectivă, se analizează mass-media:
1. ca element al sistemului social pe plan național și internațional, respectiv ca element constitutiv al realității sociale; ca instituție specifică sau serviciu public, reunind o pluralitate de funcții social- politice, ideologice, culturale, psihosociale și economice-financiare;
2. ca mediere și mediator între evenimente și populație, publicuri, respectiv ca producător de imagini despre realitate, stări de spirit, climate psihosociale, curente de opinie publică, ca factor puternic de influențare a comportamentelor individuale și colective. Mijloacele de comunicare în masă au caracter dublu: ele nu sunt doar mijloace (neutre) de informare, ci mijloace de influențare a domeniilor vieții sociale;
3. ca instrument al grupurilor de interese politice, economice, culturale, diplomatice instituționalizate sau al formelor organizate de reprezentare a societății civile.
În definirea conceptului de mass-media, originea este reprezentată de ideea potrivit căreia acesta reprezintă un ansamblu de fenomene culturale legate de civilizația tehnicistă, transmiterea unui mesaj către public variat și numerosfiins despărțit spațio-temporal de sursă, emițătorul fiins un jurnalist sau o organizație de comunicare – post de radio, canal de televiziune sau ziar. Comunicarea de masă se caracterizează prin natura industrială si anonimatul emiterii și receptării. Aceasta se distinge prin relația cu orice punct din timp sau din spațiu, în cadrul unui sistem cultural deschis2, iar prin instituționalizarea producției și generalizarea difuzării de bunuri simbolice, transmiterea și stocarea informației, se constată dimensiunile sociale și implicațiile umane ale mass-media. În acest sens sunt supuse investigației, în moduri diferite, conținutul sau ceea ce se transmite, ansamblul mesajelor culturale difuzate la scară de masă în condițiile civilizației informaționale și instrumentele comunicării de masă, mijloacele tehnice de creare, elaborare și difuzare de mesaje.
Cercetarea mass-media pune în evidență, teoretic și metodologic, următoarele elemente:
a) analiza conținutului care se comunică; în acest context trebuie avut în vedere modul propriu de structurare a acestuia, determinat de mediumul sau instrumentul de comunicare, fiecărui canal de comunicare corespunzându-i un limbaj specific;
b) analiza modului în care se transmite mesajul, ceea ce presupune examinarea unui anumit conținut cultural transformat pentru difuzare și structurat conform restricțiilor impuse de codurile specifice limbajelor de comunicare;
c) analiza dimensiunii sociale, în sensul evaluării mesajelor ce sunt transmise pe canalele comunicării de masă și se adresează publicului în anumite scopuri;
d) studiul efectelor, corelat cu analiza producătorului, conținutului cultural și a modului de structurare a mesajului.
În consecință, cercetatorii consideră comunicarea de masă ca fiind produsul care oferă divertisment și informații unei audiențe formate din persoane necunoscute.
1.2. Istoria mass media
Expresia „mass-media” denumește în egală măsură un sector al comunicării sociale- presă scrisă, audiovizual, un subsector, cotidiene, reviste, radio în FM, televiziune prin cablu sau ziar, revistă, post de radio sau tv. În accepțiunea actuală, un mijloc de informare în masă este o întreprindere care, prin mijloace tehnice specifice, difuzează un produs, informativ sau distractiv, unui ansamblu de indivizi răspândiți în diverse zone.
Instituțiile din sistemul mass-media pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. în funcție de scopul activității – instituții orientate către obținerea profitului sau comerciale.
a. instituții non- profit, de serviciu public:
– instituțiile comerciale nu depind, în general, de o sursă externă de finanțare, fapt care le asigură o mai mare independență în ceea ce privește poziția politică și alegerea conținuturilor ce vor fi difuzate. La rândul lor, ele pot fi independente sau pot fi integrate în grupuri economice mai mari.
– instituțiile non-profit sunt subvenționate din diverse surse – partide, structuri guvernamentale, organisme filantropice, organizații ale societății civile, organizații economice sau administrative.
2. în funcție de poziția politică – instituții media partizane și neutre.
– cele care nu aderă în mod explicit la o anumită doctrină și grupare politică sunt mai echilibrate și echidistante, în timp ce acelea care promovează în mod evident anumite valori, partide sau persoane au o atitudine militantă și un ton mai propagandistic.
3. în funcție de suportul prin care își difuzează mesajul – presă scrisă și audiovizual.
Presa scrisă
Există mai multe criterii de clasificare a întreprinderilor din presa scrisă:
a. periodicitatea – publicații cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale, anuale. Există și formule hibrid, gen publicații bisăptămânale, bilunare.
– cotidienele pot avea șase ediții pe săptămână sau șapte, plus ediția de duminică.
b. tirajul – depinde de dimensiunile populației unei țări, de suprafața acesteia, de gradul de alfabetizare, de dezvoltarea celorlalte forme de media;
– cel mai mare tiraj din lume revine cotidianului japonez Yomuri Shimbun, cu un total de 14,5 milioane de exemplare pe zi, iar în Europa, cotidianului german Bilt Zeitung.
– un indicator mai interesant este numărul de ziare vândute la o mie de locuitori, adică gradul de lectură: Norvegia – 610, Elveția – 592, Japonia – 575, Suedia – 472, Finlanda – 471, SUA – 226, Franța – 156.
c. format – format de ziar (A2), de săptămânal („tabloid” A3), de revistă (A4) sau chiar mai mic. Aceste dimensiuni, derivate inițial din cerințe tipografice, au devenit acum mărci ale anumitor formule-tip de presă – scrisă.
d. aria de difuzare – publicații cu circulație locală (cele din marile aglomerații urbane sunt numite „metropolitane”), regională, națională și internațională.
– puține publicații produc ediții internaționale: USA Today, Herald Tribune, The Times.
– din perspectiva prestigiului, a tradiției sau a importanței politice, titlurile cele mai reprezentative pentru o țară sunt cele cu circulația internaționale, dar din perspectivă economică, tiraje și venituri, adesea titlurile cu circulație regională sunt mai importante. Cele mai importante titluri, fie ele naționale sau regionale, din Germania sunt Westdeutsche Allgemeine, Freie Presse, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Welt; în Franța Ouest-France, La Voix du Nord, Le Figaro, Le Monde, France Soir, Liberation; în Italia Corriere della Sera, La republica, La Stampa; în SUA New York Times, Washington Post, Chicago Tribune.
e. conținut – publicații generaliste sau specializate.
– majoritatea cotidienelor sunt generaliste. Există însă și excepții semnificative, cotidiene specializate, de mare circulație, cum ar fi cele sportive – La Gazzetta dello Sport, L’Equipe; economice – Financial Times, Handelsblatt, Wall Street Journal; confesionale – La Croix, Christian Science Monitor.
f. natura materialelor difuzate – publicații „de calitate” și altele „populare”.
– cele „de calitate” abordează subiecte cu impact social major – evenimente politice ale vieții naționale sau internaționale, situații economice și sociale – și mențin un ton neutru echilibrat.
– cele „populare” atacă în deosebi subiectele de tip senzațional – întâmplări legate de viața personală a vedetelor sau a oamenilor politici – și promovează un stil afectiv bazat de narațiuni, cu unghi de abordare de tip senzațional, pe exagerări, pe aluzii, pe afirmații nedemonstrate.
– deși această diferențiere categorică este cel mai evidentă în presa anglo-saxonă, fenomenul s-a generalizat în toată lumea. În Anglia, în prima clasă intră cotidiene precum Daily Telegraph, The Times, The Guardian, The Independent, în timp ce în a doua se integrează titluri ca The Sun, Daily Mirror, Daily Mail.
– săptămânale și lunare, în zdrobitoarea lor majoritate, sunt specializate. În prezent revistele sunt mult mai bine vândute decât ziarele, deși calitatea superioară a hârtiei, numărul de pagini și alte cauze, le fac mult mai scumpe decât ziarele.
Analizând paleta revistelor franceze, Roland Cayrol a structurat următoarele categorii:
1. reviste de informare politică și generală – The Observer, News of the World, Gente, L’Espresso, Stern, Der Spiegel, Paris-Match, Figaro Magazine, Newsweek, Time.
2. reviste economice – The Economist, L’Expansion, Capital sau publicații strict delimitate pe finanțe, turism, afaceri imobiliare.
3. reviste feminine – de informare și divertisment – Elle, Prima, Femme Actuelle, Oggi; pentru casa și familie – Das Haus, Better Homes and Gardners, Family Circle, sentimentală – Noua Deux, Bonheur, Brigitte, Famiglia Cristiana, publicații de modă – Marie-Claire, Modes et travaux, Burda.
4. reviste pentru copii și adolescenți – reviste ilustrate sau de benzi desenate și revistele cu tematică muzicală, sportivă, cinematografică, adresată adolescenților.
5. presa confesională – abordează, din perspectivă religioasă, subiecte legate de viața spirituală sau de alte aspecte ale existenței cotidiene.
6. presa de divertisment – presa sportivă, presa de vulgarizare științifică: National Geographic, Science et vie; presa de hobby: filaterie, pescuit, crescut animale; presa de artă, de informare în legătură cu noutățile cinematografice, de radio sau de televiziune: TV Guide, TV-Movie, What’s on TV, Tele 7 Jours, TeleStar.
7. momentul apariției – publicații de dimineață, de prânz și de seară. În condițiile apariției audiovizualului, care pune la dispoziția audienței informații la orice oră din zi și din noapte, edițiile de prânz și de seară au devenit inutile.
Audiovizualul
Există mai multe criterii de clasificare a întreprinderilor din presa audiovizuală:
a. zona de acoperire – locale, regionale, naționale și internaționale.
b. modul de transmitere – pe unde hertziene sau prin cablu.
c. forma de finanțare – serviciu public sau comercial.
d. modul de organizare – posturi independente sau „afiliate”.
e. conținut – generaliste și specializate.
Radioul
Prin apariția sa, la începutul anilor ’20, a marcat intrarea într-o nouă eră, pe care McLuhan avea să o numească „galaxia mijloacelor de comunicare”. Radioul este mijlocul de informare cel mai accesibil și, deci, cel mai utilizat în ziua de azi, chiar și în țările dezvoltate- în SUA 98% din populație îl ascultă cel puțin a dată pe săptămână. El nu necesită infrastructuri și solicită puține investiții din partea celor care îl folosesc și care, în plus, nu au nevoie să fie alfabetizați. Programele radio sunt diverse și se adresează tuturor categoriilor de ascultători: muzică, știri, dezbateri, foiletoane (de literatură, de știință, de artă), teatru radiofonic, emisiuni culturale, jocuri și concursuri, transmisii sportive sau de la diferite manifestații.
Grație undelor scurte și a sateliților, aria de acoperire a radioului a devenit imensă. La scară mondială se regăsesc organizații uriașe, înființate de toate țările bogate, ca Voice of America, Radio France Internationale, Deutsche Welle, BBC. O dată cu apariția radioului FM, în locul vechiului AM, dotat cu o sonoritate superioară și cu o arie de acoperire mai scurtă, s-au înmulțit spectaculos numărul stațiilor locale și regionale. După apariția televiziunii, radioul a trebuit sa-i cedeze supremația, specializându-se pe muzică, informații și educație, dar radioul are un viitor sigur și un public fidel.
Televiziunea
Televiziunea a fost lansată în anii ’40 și este „regina mass-media moderne”. Datorită impactul emoțional al imaginilor video, în țările dezvoltate, 95% din locuințe sunt echipate cu un aparat tv. Toate țările care aveau un teatru sau o industrie cinematografică prolifice produc pentru micul ecran, chiar și țări relativ sărace ca India sau Egipt. Începând din anii ’70, televiziunea folosește tot mai mult sateliții de comunicare pentru a-și transporta programele pe distanțe lungi, pentru distanțe scurte folosind în continuare rețeaua hertziană și prin cablu. La sfârșitul secolului, se pregătea digitizarea, care avea să mărească de zeci de ori numărul de programe disponibile, făcând posibilă comprimarea semnalelor. Internetul a devenit un mijloc de distribuire a muzicii și al patrulea mod de difuzare a imaginii video.
În prezent, posturile tv sunt specializare în distribuția de știri (CNN, BBC International, EuroNews); de filme artistice (HBO, Cinemax, TNT, Discovery Channel, Canal +, Pro7 etc ); de sport (EuroSport etc ); de muzică (MTV, MCM, VIVA etc ); de știință (Discovery, History, Animal Planet etc), de programe pentru copii (Cartoon Network, Fox Kids etc); de informații financiare, de modă, de stare a vremii, de vânzări, de rețete culinare.
Când vorbim de mass-media trebuie să luăm întotdeauna în calcul mediul în care ele se manifestă. De aceea există mai multe modele fundamentale de presă:
a. Modelul chinez: există doar în țările comuniste și scopul instituțiilor media nu este să informeze sau să distreze, ci să îndoctrineze și să mobilizeze populația în conformitate cu ideologia Partidului Unic.
b. Modelul american: toate cotidienele sunt locale, scopul instituțiilor este să obțină profit. Presa e mult mai uniformă, mai națională decât ne-am putea aștepta. În afara unei divizări pe orizontală – de la presa națională, până la cea a uzinei sau a fermei, există o diviziune verticală – presa de partid, de sindicat, a armatei, feminină.
c. Modelul britanic, centralizat: Marea Britanie este, în afară de Japonia, singura țară care are o presă cu adevărat națională. Presa de provincie nu reprezintă decât o treime din cifra totală de difuzare. Există o diferențiere netă între presa de „calitate” și „yellow- press”.
d. Modelul german, tricefal: presa e segmentată în trei compartimente foarte diferite între ele – presa națională, regională și locală. Față de restul Europei, în Germania lumea încă mai citește ziare. Presa suedeză se înscrie tot aici.
e. Modelul francez, feudal: cotidienele franceze și-au împărțit țara în fiefuri. Presa e regională și o concurență reală nu se înregistrează decât în zona Capitalei. Ziarele pariziene se pretind naționale, dar în provincie au o vânzare de 10%. Se pune problema imixtiunii statului în structura programelor instituțiilor media. Modele similare se gasesc în Italia și Spania.
f. Modelul austriac, multinațional: este cazul țărilor mici Austria, Irlanda, Luxemburg sau Monaco, care au vecini mari, Germania, Marea Britanie, și pe care au tendința de a-l imita.
g. Modelul elvețian, multicultural: în țări cu puternic clivaj etnic, gen Elveția și Belgia, nu există ziare bilingve, ci ediții în limbi diferite, de unde și numărul mare de publicații.
h. Modelul indian: este cazul națiunilor unde coexistă grupuri etnice foarte numeroase care folosesc idiomuri diferite și care scot publicații proprii.
Gradul de dezvoltare al noilor mijloace de informare depinde de regimul politic al unei țări, de politica guvernamentală în materie de telecomunicații, de resurse tehnologice și financiare și nu în ultimul rând de mentalitățile și tradițiile oamenilor. O dată însă cu înregistrarea tuturor semnalelor, stocarea, comprimarea și difuzarea lor în regim digital, toate mijloacele de informare, utilizând același limbaj, vor putea fi puse în legătură cu ușurință. Cel puțin în democrațiile industrializate, consumatorii de media vor beneficia de aceste servicii prin intermediul ordinatorului personal. Banalitatea abonamentului la cablu și a accesului la satelit, multiplicarea canalelor cu acces plătit pentru aceste două noi mijloace de comunicare și plata emisiunilor la unitate vor face în curând desuetă distincția între televiziunea privată, plătită numai prin publicitate și cea publică, plătită prin abonament, la care se adaugă publicitatea.
1.3. Opinia Publică: definiție, clasificări
Termenul de „opinie publica” provine din latinescul opinio derivat de la opinări, ce înseamna a exprima o părere.
Acest context explică faptul că eforturile pentru determinarea și definirea conceptului de opinie publică au drept deficiență teoretică ipoteza că opinia publică ar fi o entitate care poate fi caracterizată direct. Asemenea abordare nu ține cont de faptul că opinia publică este un sistem de fenomene cu structură complicată, integrat în totalitatea socială.
Pentru descoperirea structurii interne, dar și a legilor care guvernează constituirea și funcționarea opiniei publice sunt indispensabile topografierea exactă, științifică, inclusiv istorică și socială, a acestui sistem complicat de relații și comunicații, precum și studiul temeinic al raporturilor macrostructurale la nivelul întregii societăți, întrucât acestea determină și configurația internă și mecanismele de funcționare a opiniei publice.
Între primele lucrări sistematice consacrate opiniei populare sau publice se numără A.L. Lowell, Opinia publică și guvernarea poporului (New York, 1913), conceptul fiind prezent în gândirea socială încă din secolul al XVIII-lea, utilizat în diverse moduri.
Se impune distincția dintre două stări ale opiniei: opinia privată și opinia publică. Prin intermediul primei stari, individul se constituie ca individ, individul ca opinie privată fiind persoana singulară, iar ca membru al unui grup, individul se exprimă prin opinia publică. Conform lui J. Stoetzel: „Există două feluri de opinii: publică și privată. Prima este de ordin sociologic și trebuie să fie interpretată pe plan sociologic. A doua este de ordin psihologic. Psihologia este singura capabilă să o studieze adecvat. Opinia publică aparține societății. Ea contribuie la constituirea și la exprimarea ei. Opinia privată aparține persoanei care o realizează și o manifestă”. Cunoașterea fenomenului opiniei publice și evaluarea lui realistă, reprezintă un demers adecvat cunoașterii și evaluării clasificarilor opiniei publice.
Opinia publică are următoarele clasificari:
a) Expresivă sau de control, a cărei esență constă în aceea că opinia publică, independent de condițiile în care acționează, ocupă o poziție importantă față de anumite fapte sau evenimente ale vieții sociale și față de acțiunile statului întreprinse prin intermediul diferitelor sale instituții. Acest criteriu oferă opiniei publice caracterul unei puteri situate deasupra instituțiilor oficiale, care apreciază și controlează activitatea acestor instituții.
Criteriul expresiv a opiniei publice atinge cea mai mare dezvoltare a sa atunci când dispune de forme variate de control și participare a indivizilor la conducerea proceselor sociale, deci, în condițiile în care mecanismele democratice și statul de drept se manifestă plenar;
b) Consultativă, opinia publică oferă sugestii referitoare la modurile de soluționare a unor probleme economice, politice, sociale, instituțiilor puterii, dar și componentelor societății civile.
Într-un sistem al democrației, opinia publică se poate dovedi eficientă prin consecințele ei, permițând manifestarea liberă a diverselor forțe sociale și politice. Criteriul opiniei publice contribuie la orientarea vieții democratice pluraliste în direcția consensului, chiar între factori politici opozanți, care acceptă elemente fundamentale: libertatea și egalitatea, care structurează sistemul de opinii; regulile jocului; guvernele specifice și politice guvernamentale. Altfel spus, „expresia conform căreia în democrație suntem de acord să nu fim de acord înseamnă de fapt că trebuie să fim mai întâi de acord asupra regulilor conform cărora putem să nu fim de acord și să ne rezolvăm neînțelegerile; și dezacordul în cadrul unor astfel de reguli este un dezacord pe care democrația îl protejează și îl perpetuează”.
c) Directivă, acceptarea ideii că hotărârea democratică într-o anumită problemă de existență are un sens imperativ. Ca și în cazul funcției consultative, caracterul de directivă al opiniei publice, în societățile democratice, se referă la majoritatea domeniilor vieții social- politice, economice, culturale, juridice, dobândind o pondere din ce în ce mai importantă în procesul de exprimare a opiniei publice. În sistemele totalitare, autoritare, opinia publică este restrânsă, încât funcția ei de directivă este nulă.
Cap. 2. MASS-MEDIA DIN PAȘCANI
ÎN PERIOADA POST-DECEMBRISTĂ
“Mass-media este dotată tehnologic pentru conducerea societății. Aceasta acționează asupra sentimentelor oamenilor, formează valori, gusturi și gânduri.”
Dmitri Avdeev în Femeia și problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox (2011)
2.1. Pașcani: descriere, resurse, populație, economie, școli, date statistice
„Pașcani, locul unde nu s-a întâmplat nimic e un loc scump de amintiri (…) căci acolo a văzut lumina zilei și acolo îi sunt mormintele. Acolo nu înseamnă precizare geografică, ci atmosferă.”
Academician Constantin Ciopraga, 1999, octombrie, Monografia Pașcaniului, Iași, 200
Așezarea geografică. Municipiul Pașcani este situat în partea de Nord-Est a României, pe valea Siretului, la marginea vestică a județului Iași. Municipiul Pașcani este al doilea centru urban ca mărime din județul Iași. Comunele Miroslovești și Stolniceni-Prajescu mărginesc orașul la Sud, Ruginoasa și Todiresti la Est, Vânători și Lespezi la Nord, în timp ce la Vest acesta este mărginit de comuna Valea Seacă. În partea de jos a orașului, în lunca Siretului sunt localitațile suburbane Lunca Pașcani și Blăgesti, iar în partea din deal, pe versant, localitătile suburbane Gâștești, Boșteni și Sodomeni.
Suprafața municipiului Pașcani este de 75,49 km2. Din teritoriul administrativ fac parte și localitățile componente: Gâștești, Sodomeni, Boșteni, Lunca, Blăgești.
Prima atestare documentară datează din 8 aprilie 1419, când apare înscrisă într-un hrisov, cu statutul de sat. Apare menționat și într-un document de la 2 iulie 1453, emis de Alexandru al II-lea. Numele de Pașcani provine se pare de la un anume Oană Pașcă, stăpân al acestor locuri în sec. al XV-lea.
Repere istorice. Documentele cele mai vechi ale Pașcanilor încep șirul mențiunilor acestei localități la 1587-1588: un act, cu valeatul 7096, emis de Nicoară Șoltuzul si cei 12 pârgari ai orașului Baia, privește vânzarea unui loc «între movile și între Siretul Vechi și Siretul Nou», unde se putea face moară și pod; între cei nouă martori prezenți la această vânzare făcută în fața autorităților orășenești din Baia, se află și «Toader din Pașcani și Andreica de acolo și Ionașco de acolo și Lazor de acolo».
De-a lungul timpului, așezarea a avut mai mulți stăpâni. Cândva, în prima sau a doua generație de stăpâni, s-au delimitat două jumătăți ale satului (partea de sus și partea de jos ), ceea ce înseamnă că au existat la un moment dat doi frați care și-au împărțit moștenirea părintească. Aceste două jumătați sunt menționate în documente, cu stăpânii lor, în primele decenii ale veacului al XVII-lea, când vechile stăpâniri s-au tulburat și apoi s-au schimbat cu totul.
Din câți stăpâni au avut Pașcanii în veacurile medievale, cei care au însemnat cel mai mult pentru istoria locurilor și care și-au legat cel mai strans numele de aceste locuri au fost Cantacuzinii. Primul, care a și întregit așezarea cumpărând ambele jumătăți de sat, a fost Iordache Cantacuzino.
Stăpânirea Cantacuzinilor la Pașcani a durat mai bine de un secol, prin patru generații ale acestei familii, din care o ramură însemnată a continuat să se numească – și după ce n-a mai stapânit acel sat, până în zilele noastre – Cantacuzino-Pașcanu: unul dintre ei, marele logofăt Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu (1789-1862), este ctitorul spitalului ieșean care îi poartă numele.
În vara anului 1774, când s-a făcut un recesământ cerut de trupele rusești de ocupație, Pașcanii erau încă în stăpânirea Cantacuzinilor; șase ani mai târziu, curtea de acolo – apreciată ca „minunată prin poziția ei deosebită” – aparținea boierului Iordache Balș. La 1809, prin testament, acesta a destinat Pașcanii fiului său, Iancu. În împrejurările tulburi care au marcat anii 1806-1812, Iancu Balș a plecat în Rusia; Pașcanii au trecut un moment în stăpânirea fraților Dimitrachi și Panaiotachi Moruzi, fiii lui Constantin Moruzi, fost domn al Moldovei la 1777-1782; după tragica moarte a acestora (sub acuzatia de tradare față de Sublima Poartă ), în toamna lui 1812, averea fiindu-le scoasă la vanzare prin licitație, Pașcanii au fost cumpărați de unul dintre marii boieri moldoveni ai vremii, vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanul (1764-1836). De la acesta, prin testament, proprietatea a trecut fiului sau, Neculai Rossetti-Roznovanu, al cărui fiu omonim va sfârși prin a ipoteca moșia Pașcani. Socotită a fi „una dintre cele mai frumoase, nu numai din județ, ci și din întreaga Moldovă”, moșia Pașcani a devenit, prin cumpărare, proprietatea colonelului Eugeniu Alcaz (1808 – 1892). La vremea aceea, moșia era de mult separată de sat și de târgul care se înfiripase pe ea.
În recensămantul de la 1774, satul Pașcani din Ocolul Siretului de Jos e arătat ca numărând 292 de case, ceea ce înseamna o populație care se ridica la 1.200 de oameni: cifra e foarte mare pentru un sat, într-o vreme când numărul locuitorilor unor asezari rurale depășea arareori cifra zecilor. Statistica din 1959 pune în evidență „copilăria” târgului, care ființa ca așezare măruntă pe lângă satul omonim: acesta din urmă număra peste 5.500 locuitori, în vreme ce târgului i se consemnau numai 91, dintre care 86 erau evrei, trei alti supuși străini și doar doi oameni liberi de dări.
Trei decenii mai târziu, târgusorul avea 782 de locuitori, absorbind treptat vechiul sat. Ceea ce a constituit, însa, „motorul” principal al dezvoltării Pașcanilor pe calea urbanizarii a fost drumul de fier: dezvoltarea rețelei de cale ferată a atins, în 1869-1871, această zonă; pentru tronsonul Roman – Burdujeni (Suceava ) s-au construit mai multe stații, între care și cea de la Pașcani. Pentru aceasta din urmă, cu tot ce însemna ea (depou, ateliere etc ), terenul a fost dăruit de N. Rossetti-Roznovanu, într-un gest care îl amintește pe acela al vechilor boieri, ctitori de biserici și mănăstiri, mai apoi înzestrători de școli și de spitale, întemeietori de premii și burse.
Evoluția administrativă a localității. De-a lungul istoriei, localitatea Pașcani a fost centru cu populație rurală, curte feudală, sat, târg, comună urbană, oraș; în prezent este Municipiu. În octombrie 1892, târgul devenea reședință a plasei Siretul-de-Jos, județul Suceava. Comuna urbană devine în urma unei legi emise în anul 1923. Orașul Pașcani devine reședința raionului Pașcani, regiunea Iași. În urma împărțirii teritoriale din anul 1968, orașul Pașcani, cu localitățile componente: Blăgești, Sodomeni, Boșteni, Gâștești și Lunca, este inclus în județul Iași.
La 5 iunie 1995, orașul Pașcani devine al doilea municipiu al judetului Iași.
Demografie. Populația stabilă a Municipiului Pașcani este în scadere, conform indicatorilor socio-economici comunicați de Direcția Județeană de Statistică Iași, potrivit fișelor localității.
Populația stabilă, conform datelor de la Evidența Populației este de 44.049 locuitori și reprezintă aproximativ 5% din populația județului Iași (821.952 locuitori la data 01.01.2011) dintre care:
– femei 22.422 – 50,9%;
– bărbați: 21.627 – 49,1 %.
Populația Municipiului Pașcani, după datele de la recensămintele din anii 1930 – 2011 a evoluat după cum urmează:
La recensământul din anul 2011, populația recenzată a fost de 33.745. După etnie și religie fiind structurată în felul următor:
Componența religioasă după recensământul din 2011:
Dacă punem în balanță rezultatele de la recensământul din anul 2002, când municipiul Pașcani avea 42.057 locuitori, față de 33.745 locuitori câți au fost înregistrați în anul 2011, se vede o scădere a populației de 8.312 persoane.
Evoluția demografică de la primul recensământ este următoarea: În anul 1930 erau 13.968 de persoane, în 1948 a fost de 10.857, în 1956 de 15.008, în 1966 de 18.698 persoane, în 1977 – 24.459, în 1992 – 44.900 locuitori, iar în 2002 – 42.057. Recensământul populației realizat în anul 2011 este primul după 1948 când se constată o scădere a populației Pașcaniului.
Industria. Dezvoltarea municipiului presupune înainte de toate rezolvarea problemelor de infrastructură, iluminat public, modernizarea drumurilor, parcuri, asigurarea utilităților, salubrizare, dezvoltarea economică a localității și îmbunătațirea situației sociale a locuitorilor ei, alături de identificarea proiectelor prioritare ale municipiului și atragerea fondurilor necesare implementării acestor proiecte. Pe lângă firmele mari din Pașcani, Remar, Scidas, Terox Prod, sunt și unități grupate în două mari platforme industriale: platforma de jos și platforma de sus. Cele două platforme industriale au dotări tehnice comune: energie electrică, apă potabilă și industrială, sistem de colectare, de tratare și evacuare a apelor uzate, rețele de transport urban de călători, precum și transport de mărfuri cu mijloace auto sau racorduri de cale ferată.
Agricultura și Silvicultura. Agricultura, ramură de tradiție, ramâne o ocupație importantă a locuitorilor, chiar și după transformarea localității în centru urban. În 1995, 1,5% din forța de muncă activă era salariată în agricultură, dar numărul celor care lucrau în acest domeniu era mult mai mare. Suprafața agricolă a fost de 5.274 hectare, în anul 2013.
În anul 1997, din suprafața totală a teritoriului administrativ de 6.028 ha., 754 ha reprezintă intravilanul. Suprafața fondului funciar este următoarea:
– arabil: 4.041 ha;
– fânețe și pășuni: 1.196 ha;
– vii și livezi: 47 ha;
– teren neagricol: 1.563 ha.
Agricultorii din zonă s-au organizat, după 1989, în 6 asociații: S.C. Aagrocomplex Lunca S.A., S.C. Agrospic Vatra S.A., S.C. Baby-Beef S.A., S.C. Vatra S.A., S.C. Calitatea Blăgești, S.C. Unirea S.A.
În anul 1997, societățile industriale cu profil agricol, Agrocomplex Lunca și Baby-Beef, dețineau 1.450 ha teren. Societățile Agrospic Vatra și Calitatea Blăgești dețineau 1.512 ha, iar cele două asociații familiale de la Gâștești 62 ha; 2.082 ha reveneau producătorilor particulari din suburbii, iar 268 ha reprezentau pășunile primăriei.
Turismul. Factorii favorabili activității turismului din orasul Pașcani sunt: cadrul geografic pe care-l oferă valea Siretului, în acest sector, și dealurile împădurite din împrejurimi.
Obiectivele turistice cu caracter cultural-istoric sunt: Casa „Iordache Cantacuzino” și Biserica „Sf. Mihail și Gavril”, ridicate în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, declarate monumente istorice. Aceste monumente sunt amplasate în parcul orașului din zona centrală.
De mare valoare istorică sunt și monumentele istorice din teritoriile apropiate: Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa, la 17 km est de Pașcani, ridicat în anul 1811 și cumpărat de el în anul 1862, construit în stil neogotic.
La Prigorenii Vechi, lângă Târgu Frumos, se găsesc urmele caselor și mormantul lui Ion Neculce.
Pe drumul dintre Târgu Frumos și Mircești, lângă Băile Strunga, se află Castelul de la Miclăușeni, în stil englezesc cu turnuri gotice și frumoase decorațiuni interioare; la Mircești, lângă calea ferată, la 30 km sud de Pașcani, te întâmpină Casa Memorială și Mausoleul popularului poet Vasile Alecsandri; la Cozmești, comuna Stolniceni-Prăjescu, la 10 km sud de Pașcani, lângă șoseaua Pașcani-Roman se află Palatul lui Grigoraș Sturdza, ridicat în 1816 de arhitectului Iosif Demesovici.
Pășcănenii se mândresc cu faptul că orașul lor este locul natal al lui Mihail Sadoveanu. Casa lui părintească se află nu departe de centrul civic, în cartierul Vatra. În zonă se mai păstrează casa în care a locuit Mihai Busuioc, învățătorul marelui scriitor, evocat de acesta sub numele de Domnu’ Trandafir. În cimitirul orașului, la intrarea dinspre PECO, se găsesc mormintele părinților lui Mihail Sadoveanu și cel al lui Mihai Busuioc.
Activitatea turistică în municipiul Pașcani este susținută prin: Hotelul Central, construit în 1980, cu o capacitate de 155 locuri, restaurant și braserie. În pădurea Moțca se află cabana turistică cu hotel, Codrii Pașcanilor, la 8 km vest de Pașcani.
Economia. Locuitorii Municipiului s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu agricultura și creșterea animalelor. Unii dintre ei se ocupau și cu prelucrarea lemnului din pădurile aflate în lunca Siretului sau pe dealurile înconjurătoare. Caracterul rural al localității s-a menținut până la începutul secolului al XX-lea, chiar dacă între timp aceasta a fost declarată târg (1825-1835) sau au fost construite căile ferate și Atelierele C.F.R. (1869).
Primele lucrări de urbanizare datează de la începutul secolului nostru; localitatea fiind declarată oraș în 1923. Fața acestuia se schimbă dupa cel de Al Doilea Război Mondial, datorită apariției de noi întreprinderi industriale și creșterii populației de aproape patru ori față de cea din preajma războiului.
Dezvoltarea economică a orașului se datorează în cea mai mare parte poziției geografice, la întâlnirea mai multor căi de comunicații și mai puțin resurselor locale. La nivelul municipiului Pașcani, în anul 1998 funcționau 1.161 unități, dintre care 8 de stat, 8 mixte și 1.145 private.
Evoluția economică după 1990 este caracterizată de reducerea activității sau chiar desființarea celor mai multe din întreprinderile mari, care nu s-au adaptat economiei de piață, de apariția unor noi societăți mici si mijlocii. De exemplu, s-au desființat întreprinderi ca Integrata, Fabrica de zahăr. În locul acestora, activitatea a fost preluată de unități prestatoare de servicii sau de unitati cu capacități reduse de producție. Putem considera că dispariția industriei republicane în municipiul Pașcani a creat o serie de neajunsuri, ca reducerea locurilor de muncă și implicit scăderea nivelului de trai al populației. Unitățile nou înființate în ultimii ani nu au reusit să creeze locuri de muncă suficiente, nu au reusit să compenseze nivelul economic anterior.
Alături de problemele enumerate, administrației/autorităților publice localele le-au revenit și le revin în continuare sarcini deosebite, privind dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii localității. În urma analizei efectuate pe toate aceste capitole (învățământ, sănătate, cultură, sport, utilități), comunității îi revin sarcini financiare deosebit de mari, pentru a crea condițiile unui municipiu modern, integrat contextului actual al dezvoltării țării noastre, ca membră a Uniunii Europene.
Compartimentul Programe Europene din incinta Primăriei Pașcani a inițiat și implementat proiecte cu finanțare din fonduri structurale – POR 2007-2013 după cum urmează:
în anul 2013 a fost finalizat Proiectul Creșterea siguranței și prevenirea criminalității în zona de acțiune a Municipiului Pașcani, prin achiziționarea de echipamente specifice și amenajarea unui centru de Dezvoltare Urbană. Cod SMIS: 10811, parte componentă a Planului Integrat de Dezvoltare Urbană.
Învățământ. În domeniul învățământului se observă o scădere a numărului de elevi, mai ales de la învățământul preșcolar.
Numărul elevilor și numărul unităților școlare în Municipiui Pașcani. Date comparative
Învățământ
2011
2012
2013
Nr. unități școlare
17
11
11
Număr elevi total din care :
8.763
8.094
8.045
- preșcolar
1.441
1.179
946
- primar și gimnazial
3.116
3.320
3.204
- liceal
3.979
3.326
3.530
- postliceal
227
269
365
Nr. cadre didactice
518
500
487
Unități de învățământ din Municipiu Pașcani
Școala Gimnazială Specială Pașcani;
Școala Generală Nr. 2 Fântânele – închisă, acum sediu al Casei Corpului Didactic, filiala Pașcani;
Școala Generală Nr. 3 „Iordache Cantacuzino” Pașcani;
Liceul Teoretic „Miron Costin” Pașcani;
Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani;
Liceul Tehnologic „Mihai Busuioc” Pașcani;
Colegiul Național „Mihail Sadoveanu” Pașcani;
Colegiul Tehnic de Căi Ferate „Unirea” Pașcani
Școlile Generale din suburbiile Gâștești, Lunca, Sodomeni, Blăgești, Boșteni;
Postliceala Ștefan cel Mare și Sfânt Pașcani;
Grădinițele cu program normal și prelungit de pe raza orașului și din suburbii
Amintim că prima școală înființată la Pașcani a fost în anul 1864 și era Școala de Băieți. Patru ani mai târziu s-a deschis Școala de Fete. Urmează Școala Primară particulară – 1873, în 1883 s-au deschis școlile primare din suburbiile Gâștești, Sodomeni, Topile. Un an mai târziu, învățătorul Mihai Busuioc deschide Școala de adulți de la Pașcani. De amintit că primul Liceu a purtat numele scriitorului născut la Pașcani, Mihail Sadovenu. El și-a deschis porțile în anul 1946, conform datelor din Monografia Municipiului Pașcani, coordonată de academcianul Constantin Ciopraga. Apoi, aproape an după an se înființează școli pentru cursuri serale sau se deschid școli în celelalte suburbii componente Municipiului. În anul 1996 iau ființă cursuri postliceale organizate de Universitatea cultural științifică Moldova din Iasi pentru pregătirea contabililor, educatorilor, învățătorilor, asistenților maternali.
Orașe înfrățite: Varpalota, Ungaria (din 1998) și Fjell, Norvegia (din 2008)
Personalități născute în Pașcani:
Visarion Puiu (1879 – 1964), mitropolit.
Mihail Sadoveanu (1880 – 1961), scriitor și om politic.
Constantin Ciopraga (1916 – 2009), critic și istoric literar.
Ion Vasilenco (1926 – 1977), critic și istoric literar.
Eugen Nechifor (1929 – 2003), politician, primar.
Octavian Nemescu (n. 1940), compozitor.
Mihail Voicu (n. 1943), inginer, membru corespondent al Academiei Române.
Mircea Ciopraga (n. 1960), politician.
Corina Dănilă (n. 1972), actriță.
Leonard Gavriliu (n. 1927), scriitor.
Daniel Iordăchioaie (n. 9 iulie 1968), cântăreț, compozitor și textier.
Monumente istorice. În municipiul Pașcani se află palatul familiei Cantacuzino-Pașcanu (1650, refăcut în secolul al XVIII-lea), precum și Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1664), ambele monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte patru obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de la Blăgești, aflat la 2 km pe malul stâng al Siretului, sit ce cuprinde urmele unei așezări eneolitice (cultura Cucuteni, faza A) și ale uneia medievale.
Un alt obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură: atelierele de căi ferate din strada Gării (1876). Celelalte două sunt clasificate ca monumente de for public: Crucea Eroilor din Războiul de Independență aflată în cimitirul orașului și monumentul comemorativ al Răscoalei din 1907, aflat la intersecția Aleei Parcului cu strada Republicii.
2.2. Mass-media în Pașcani înainte de anul 1989
14 publicații au apărut în perioada 1914 – 1941 în Pașcani, acest lucru s-a datorat dezvoltării economice din acea perioadă.
Este vorba despre:
Viitorul nostru – publicație săptămânală, apărută în anul 1914, coordonată de avocatul localnic Teodor Tabacu. Gazeta avea rubrici permanete cum ar fi Săptămâna politică, Cronica economică, Cronica medicală și o pagină de publicitate. Publicația a luat prin surprindere pe toată lumea la acea vreme. Din această revistă, conform Monografiei Pașcani, am aflat că ea se adresa unui numar de șase mii de persoane. Se puneau în discuție chestiuni edilitare și tot ce contribuia la ridicarea orașului Pașcani. „Apariția unei gazete la Pașcani va fi pentru mulți o surprindere și mai cu seamă pentru acei care, trăind departe de realitatea târgurilor și a satelor noastre, cunosc prea puțin sufletul stratului cel mai de jos – țăranul. (…) Vrem să cercetăm lumina adevărului, actele celor care vor să ne conducă, faptele lor, apucăturile.”
S-a scris despre prefectul PNL al orașului Suceava, dar și despre o chemare a avocatului C. Dumitrescu din Lespezi de către țărani pentru ca aceștia să ceară noului Guvern expropierea și votul universal. De asemenea, în ziarul de la acea vreme era scris și despre o societatea cooperatistă, Solidaritatea, care urmărea asigurarea pâinii și cărnii către populație. La secțiunea medicală se discuta despre problemele legate de condițiile de locuit și alimentarea cu apă. Se vorbea despre problema holerei care bântuia în unele regiuni. Tot din acest ziar am aflat că în Pașcani exista un cinematograf, o fabrică de băuturi spirtoase și o înterprindere de cosmetice.
Organul școlar – a apărut în martie, 1926, redactori fiind Vasile Costea și Grigore Bărboi, editat de Gimnazialul Pașcani. Publicația a apărut numai două numere și a fost „margărintarul elevilor și părinților.” Fondurile care s-au strâns prin achiziționarea unui ziar au fost donați Societății Crucea Roșie.
Dreptatea noastră – perioada apariției a fost între anii 1928 – 1929. Mai exact, 17 numere. Aici erau scrise informații despre îngrădirea vânzării de produse agricole, lupta politică dintre liberali și țărăniști, problema canalizării. Scria într-un articol, că după ploi și topirea zăpezii, cartierul din zona Vale Pașcani era denumit Mica Veneție. Se scria despre problemele curente ale vremii. Un număr al unei publicații a fost dedicat Mersul trenului. Și așa aflăm că prin Pașcani, în anul 1926, treceau 21 de trenuri personale, 6 accelerate și două trenuri expres. Mai mult, într-un număr se cereau bani pentru terminarea Școlii de fete din Vatra Pașcani, despre abuzurile jandarmilor, despre aplicarea defectuoasă a legii împroprietăririi.
Pașcani – primul număr a apărut în data de 2 februarie 1929. Ca noutate și mai ales stârnea interes din partea cititorilor în acest ziar, unele articole privind emanciparea femeii. De asemenea, gazeta făcea publicitate și comerțului local – biciclete, discuri etc. Se mai puteau citi cronici teatrale și de film. Publicația a apărut la tipografia din Pașcani cu numele Haimovici care a rezistat trei ani de zile. Tot de sub aceste tipare erau scoase și ziarele Afirmarea și Viața Pascanilor.
Afirmarea – acest ziar apărea bilunar, iar primul număra a fost scos de sub tipare de la topografia din Pașcani, în anul 1930.
Viața Pașcanilor – ziar apărut în anul 1931 în câteva exemplare.
Luminița – revista pentru elevi. Primul numără a apărut în anul 1931. Pe parcursul a nouă ani în această publicație se puteau citi poezii, povestiri, cronici literare, culegeri literare, culegeri de folclor. De menționat că în această revista erau publicate și un scenariu radiofonic, jocuri și concursuri. În Monografia Pașcaniului de Constantin Ciopraga este menționat că numărul din anul 1939 a fost dedicat Ceferiadei, adică a fost publicat imnul străjerului CFR, compus de profesorul de muzică Mihai Gherman.
Ecoul – ziar independent, informativ și de apărare a intereselor locale. Primul număr a apărut în anul 1932, pe 1 ianuarie. Aici era subliniată importanță grădinițelor pentru copii și mai ales a jocurilor pentru ei, în educarea lor. Mai mult, a fost anunțat în premieră spectacolul de operetă Baba Hârcă, realizat de o trupa de teatru a CFR-ului.
Informatorul – primul și ultimul număr a apărut în anul 1932, pe 16 septembrie.
Cuvântul pășcănenilor – organ independent al intereselor locale a apărut în anul 1933. Publicația se auto recomandă în acest fel “O timidă încercare de a sparge timiditatea și apatia în care trăiește acest mic orășel, într-o vreme cumplită de jale și de criză, când formele de prezentare de noi soluții sunt și nu pot fi decât baloane de săpun”. În această publicație erau scrise despre necesității acelei vremuri, canalizare, aprovizionare, școală, spital. Mai mult, aflăm că la Atelierele CFR Pașcani lucrau o mie de oameni.
Buletinul căminului cultural Unirea CFR – semnalizeaza diferite evenimente din perioada aprilie 1933 – iunie 1934.
Momentul – ziar săptămânal, aparut în decembrie 1935. Aici se dorea ca în paginile publicației să fie prezentate lucrurile frumoase, de voluntariat și filantropice care se întâmplau în oras. De exemplu, pe 5 februarie 1935 a luat ființă societatea lucrătorilor meseriați “Înfrățirea” cu scop filantropic și care organiza spectacole de teatru și cinema. Încasările erau destinate îmbrăcării copiilor defavorizati, mai ales a celor care au supraviețuit incendiului din 12 aprilie a aceluiași an. La 17 decembrie 1935 se constituie o altă asociației – Asociația presei pășcănene. Tot în cadrul acestui ziar este amintită o întâlnire între Mihail Sadovenu cu cei de la școală primară nr. 1, scoală care urma să-i porte numele. Intâlnirea a fost evocată în 1936, în numărul din ianuarie. În același an, autorul local Dumitru Arămescu a pus în scenă o comedie în trei acte – Dragoste la microscop, iar printre actori se afla și Rudolf Nesvadba, un tânăr talentat interpret din Pașcani.
Pașcanii noi – este ultima publicație apărută la tipografia din Pașcani, Haimovici, în ianuarie 1937. Cele cinci numere repetau structura ziarelor anterioare, cronici politice, articole cu caracter economic, edilitar, cultural, anunțuri, publicitate. Trebuie menționat că din acest ziar s-a aflat că în luna august s-a dat în exploatare cursa Pașcani – Târgu Neamț și că s-a înființat primul cerc pedagogic al vremii în suburbia Blăgești.
Buletinul oficial al orașului Pașcani – a apărut între anii 1936 – 1941.
Ziarele până în ‘89, puneau mult accent pe probleme sociale, economice dar și politice. Se aducea în atenția oamenilor ceea ce se întâmpla în acele vremuri. Școala a fost la un moment dat centrul de unde erau publicate creațiile elevilor. Din acea perioada, 1941 până în anul 1989, se găsesc știri în presa județeană. Acolo erau informații de după al Doilea Război Mondial, erau dezbătute problemele specifice perioadei. Despre orașul distrus, despre reconstrucție. De menționat că un loc aparte în difuzarea informațiilor în Pașcani l-a avut stația de radioficare, ce a functionat sub îndrumarea lui Constantin Enea și Vasile Apostol.
2.3. Mass-media în Pașcani între anii 1989 – 2016
După decembrie 1989, un grup de oameni curajoși a scos primul ziar de sub tipare. Data primului număr a fost în 29 ianuarie 1990. Este vorba despre Renașterea, săptămânal în opt pagini, socio – cultural, independent, tipărit la Bacău. Din redacție făceau parte Ion Săcărescu, Emil Simion, Constantin Stoica, Dorel Sauciuic, Octavian Groza, Constantin Grigoruț. La primul număr a participat și academicianul Constantin Ciopraga. Printre colaboratori au mai fost profesori universitari, medici, preoți, militari (vezi anexa). Fiind după perioada Revoluției, ziariștii vremii aveau acel zvâc. Erau liberi. După cum se poate vedea, aveau rubrici de interviuri, anunțuri, știri mondene, știri despre muzică. Mai mult, știrile de la “Poliție” cum le spune noi, erau scrise chiar de comisarul șef al Biroul Rutier, de exemplu. Nu putem trece cu vedere anunțurile, de la cele matrimoniale până la cele de vânzare cumpărare.
Ziarul era in format A 4, în opt pagini, era tipărit la Interprinderea poligrafica din Bacău. A continuat să apară săptămânal până la numărul 40, în 20 decembrie 1990, când a fost sistat din lipsa de fonduri. Colecția se păstrează la Biblioteca din Pașcani.
Figură 1 – Această imagine face parte din primul număr al ziarului Renașterea, apărut în data de 29 ianuarie 1990. Era articolul de deschidere, aflat pe prima pagină și redactorul șef a vorbit despre libertate și momente care au avut loc în decembrie 1989.
Figură 2 Cum spuneam în descrierea primul ziar apărut după Revoluție, jurnaliștii momentului aveau acel zvâc, simțeau că au libertate. Unul dintre articole face referire la jazz, muzică mai puțin știută și ascultată de pășcăneni. Articolul este semnat de Constantin Gvriluț, profesor de limba și literatura română, care a predat la Colegiul “Sadovenu” din Pașcani, ultierilor plecând în străinătate și predând literatură universală la universități din Canada și Australia.
Figură 3 La mare căutare în ziarul Renașterea, primul după Revoluție, era rubrica “Mica publicitate”. Erau mai multe anunțuri, de tip matrimonial, publicitar, locuri de muncă,informare.
A urmat apoi o revistă religioasă. Este vorba despre Străjerul Ortodox. Din colectivul redacțional făceau parte preoți din judetul Iasi – Pașcani, Târgu Frumos, Hîrlău și comunele din împrejurimi. Aici erau scrise informații importante despre biserică, se putea citi rugăciuni si chiar un ghid cu intrebari de spovedanie. Nu au lipsit interviurile și reportajele cu oamenii mari ai momentului dar și despre bisericile monument din Pașcani. De asemenea, cititorii găseau și răspunsuri din partea preoților la întrebările trimise de ei pe adresa redacției.
Figură 4 Această imagine reprezintă prima pagină a primului număr al ziarului religios Străjerul Ortodox, publicație ce a apărut în luna februarie a anului 1991. După cum se poate vedea, pe prima pagină au fost scrise gândurile de la început de drum, o poezie dedicate cititorului, care i-a denumit sugestiv Străjerule!, dar și un sumar a ceea ce este tipărit în ziar. Nu au lipsit nici câteva cuvinte despre biserică.
Figură 5 În această imagine inserată în cadrul lucrării se poate observa că din colectivul de redacție a ziarului Străjerul Ortodox, făceau parte și preoți. Prețului unui ziar care era tipărit la Bacău era de 5 lei.
A urmat, în anul 1994 Pașcani Expres, inițiatori fiind doi foști redactori ai publicației Renașterea – C. Stoica și D. Sauciuc, cenzurat de la primul numar, fapt ce a dus la stoparea gazetei. Apoi, sub același nume a apărut din nou, dar sub conducerea Mihaelei Paduraru.
În anul 1998, Pașcaniul având din nou o tipografie, apare cu intermitență publicația Orizont 2000. Mai mulți ani la rând, ziarul își schimbă numele în Orizont și Orizontul. De asemenea, ziarul apare sub diferite formate de sub tipare, de la alb negru la color. Ziarul era distribuit în Pașcani, Târgu Frumos, Hîrlău și comunele din împrejurimi. La început a fost săptămânal de informare și publicitate și avea 20 de pagini. (vezi anexe)
Figură 6 Aceasta este prima pagină a ziarului Orizont, în format A3, coperțile erau color, avea 24 de pagini. Acesta este un număr din anul 1998, din perioada 2 – 8 mai. Pe prima pagină este publicată o fotografie a unei campioane de la Qwan Ki Do – karate, Mirela Ancuța. Pe partea dreapta sunt titlurile importante a articolelor care se opt citi din cadrul acestei ediții.
Figură 7 Același ziar, în alt format, alte încadrări a știrilor de pe prima pagină, publicația era în format A4. Pe prima pagină erau trecute titlurile cu trimitere la articol, dar și anunțuri. Mai mult, după cum se poate observa și caracterele și mai ales culoarea numelui ziarului sunt schimbate.
Figură 8 La diferență de câțiva ani, de la 1998 la 2001 sunt schimbate din nou caracterele literelor cum e scris titlul ziarului, Orizont.
Figură 9 Publicație și-a schimbat numele în Orizont 2000, iar ziarul este tipărit color.
2.4. Istoricul mass media postdecembriste din Pașcani
În cadrul acestui subcapitol aflăm de la doi cei mai longevivi ziariști din Pașcani, Sorin Ursan și Cătălin Cojocaru cum a fost mass media din Pașcani, imediat după Revoluție, cum este acum, care sunt comparațiile dintre cele două perioade, care au fost greutățile cu care s-au confruntat pentru informarea și redactarea unei știri, dar și despre viitorul presei din Pașcani.
2.4.1. Interviu cu Sorin Ursan, în momentul de față este plecat din Pașcani, stabilit la Ploiești, acolo unde a pus bazele unui ziar și site cu știri din comunele din împrejurimi.
Când ai început să lucrezi în mass media?
Ideea de a lucra în presă ca reporter, a prins rădăcini în timpul Revoluției din 1989. Atunci, am făcut rocadă la cozi, de la pâine, carne, lapte la chioșcurile de ziare. Cumpăram toate ziarele și le citeam chiar și de 3 ori pe zi. Nu ascund că și în perioada comunistă cumpărăm Flacăra Iașului și Scânteia, costau 50 de bănuți și mama îmi dădea tot timpul 6 lei când mă trimitea să cumpăr pâine.
Eram fascinat de ideea de a lucra la un ziar, norocul meu a apărut în vara anului 1995, când am început o timidă colaborare la ziarul Pașcani Express. Am văzut în ziar un anunț că se caută colaboratori și am zis să-mi încerc și eu norocul. După un interviu dat cu Iustina Topolniceanu, am fost anunțat că pot începe colaboarea, ca reporter de teren. A fost ceva de vis, am lucrat o bună perioadă de timp cu Daniel Enea, împreună cu el făceam teren și redactam articolele. Era tot ce îmi doream la 19 ani. Când mi-am văzut numele în ziar am crezut că ating cerul… așa de bucuros și fericit eram.
În luna noiembrie a anului 1995, grație regretatului Dorel Sauciu (redactor la Radio Iași, cotidianul regional 24 de ore) am fost cooptat în echipa redacțională a ziarului Radar, un săptămânal care apărea în municipiu Roman și Pașcani.
Pentru că am dat de „gustul” literelor, în octombrie m-am înscris alături de 20 de pășcăneni la Școala de Presă inițiată de jurnaliști adevărați de la Monitorul de Iași. În urma unei selecții dure, au fost acceptați 10 din 20 de candidați, iar eu am fost al nouălea. Au urmat două luni de pregătire zi de zi, lecții de jurnalism predate de Dan Radu, director la TVR și Toni Hrițac, redactor șef la Monitorul de Iași.
Așadar ai debutat la Pașcani Express. Cine făcea parte din colectiv?
Ziarul la care am debutat a fost „Pașcani Express”, un săptămânal finanțat de Fundația ,,Vatra Pașcanilor”, un ziar care a „trăit” vreo doi ani de zile. „Pașcani Express” și-a încetat apariția la scurt timp după alegerile parlamentare din 1996.
Îmi aduc aminte că Mihaela Păduraru, a fost redactor șef, tot sub numele ei se publicau articole și în cotidianul regional Evenimentul. Profesorul Adrian Cojocaru era redactor șef adjunct, Claudia Bușaga jurnalist, Iustina Topolniceau – tehnoredactor, Cătălin Cojocaru se ocupa de secțiunea cultură, Daniel Enea și eu, Ursan Sorin colaborator, ne ocupăm de anchete. Undeva prin anul 1997, pe scheletul ziarului Pașcani Express, apare publicația Orizont 2000, ziar la care am colaborat o bună vreme.
„Pașcani Express”, era un săptămânal de informare și publicitate, chiar dacă unii spuneau că este un ziar aservit celor de la PDSR – azi PSD, eu personal țin să-i contrazic. „Pașcani Express” a fost un ziar al pășcănenilor, cu bune și cu rele a fost un ziar care era așteptat de public.
Cât de greu a fost sa faci știri?
Perioada anilor 1995 -2000, a fost foarte grea să realizez materiale de presă. Dacă reușeai să obții o declarație, un interviu, numai vorbesc de vreun document care nu trebuia să „transpire” în presă erai declarat în redacție EROU.
Cititorii așteptau de la tine orice, da orice ăla nu trebuia să fie chiar orice material, erau „însetați” după știri. Când apărea ziarul erau în stare să caute articole și pe cânt. Era o nebunie… lumea voia știri, înformații.
Îmi aduc aminte că am lucrat cu Daniel Enea două luni de zile, zi de zi, la o anchetă privind niște fraude la o Asociație de Locatari, undeva prin zona Gării. Foarte greu obțineai datele oficiale necesare să faci un articol… chiar și una banală. Îmi aduc aminte că am publicat o anchetă despre construcția ilegală de garaje din Pașcani și am fost luat la bătaie de un funcționar, Neculai Bârgăoanu – Dumnezeu să-l ierte. Nu mai zic că în urma unui alt material de presă publicat în ziarul Monitorul de Iași în anul 1997, am intrat în conflict cu primarul de la aceea vreme, Neculai Rățoi, fiind agresat și de acesta, rog pe Bunul Dumnezeu să-l ierte că și el a trecut în lumea celor drepți. In lumea presei de la acea vreme eram cunoscut ca fiind ziaristul „care daca il dai afara pe ușă iți intră pe geam”, nu mă lăsăm până nu obțineam ceea ce doream. Subliniez faptul că, funcționarii publici aveau interzis că comunice cu ziariști.
Personal, ca și ziarist, după munca grea de teren mă confruntăm și cu o altă problemă, cea logistică. Adică în acele vremuri nu beneficiam de tehnologia de azi… de care se bucură actualii ziariști. Precizez că, scrisul meu oribil de mâna „mânca” multe coli de hârtie și bani… bani pe care uneori îi plăteam pentru transmisiile pe fax a știrilor. Trimiteam de la Poșta din Deal, de la Telefoane, unde era un fax zilnic, în medie câte 14 pagini și apoi fugeam acasă la telefonul fix pentru a purta convorbiri cu cel pe care cădea păcatul să transpună pe computer articolele mele… asta se întâmpla în perioada 1997-1999 pe vremea când lucrăm ca și corespondent la cotidianul Ziua de Iași. Îmi mai aduc aminte că în zilele când nu aveam bani sau la Poștă era închis, apelăm la colegi, prieteni pentru a transmite textele la Iași. La cotidianul Monitorul era ceva mai simplu că aveam o echipa, o redacție, fax și zeci de pachete de hârtie. În vremurile acele era greu să faci presă, aveai dușmani mulți… singurii tăi prieteni erau cititorii.
Ce alegi dintre interviu și anchetă jurnalistică?
Primul meu interviu l-am făcut în februarie 2000 pentru săptămânalul Obiectiv. A fost realizat la Târgu Frumos, cu ocazia Conferinței Județene de la Partida Rromilor Iași. Nicolae Pau, liderul pe țară a acestei formațiuni politice, a avut plăcerea să ne acorde un interviu și am stat cam un ceas de vorba cu domnia sa… Nu prea am fost pasionat de interviuri. Din punctul meu de vedere este mult mai greu să realizezi un interviu decât să faci o anchetă.
Cum este presa în ziua de astăzi?
Azi este mult mai ușor să faci presă. Pe vremuri faceai teren 8 ore pe zi și stăteai alte 8 ore să redactezi ceea ce ai cules din teren. Azi, faci teren două ore și scris 6 ore… azi ai internet, telefon mobil și toată infrastructură dedicată este la dispoziția ta. În trecut nu aveai telefon, internet și erai nevoi să stai pe la ușile funcționarilor ore întregi ca să afli ceva.
Se mai face presă?
Da, se face presă și azi chiar dacă scrisul tău nu se „odihnește” pe paginile de ziar ci mai degrabă pe net. Azi informația este peste tot, ieri nu era decât pe ziare.
Ai trecut prin toate etapele unui gazetar…
Colaborator, reporter, redactor, secretar de redacție, redactor șef adjunct și mai apoi redactor șef… am trecut prin toate etapele meserie de gazetar. A fost greu, dar frumos.
Am debutat în profesia asta nobilă fiind colaborator la Pașcani Expres și Orizont 2000. Ca reporter am debutat la cotidianul Monitorul de Iași și Ziarul de Iași. La săptămânalul Obiectiv am fost promovat ca Secretar de redacție, apoi la Jurnal Incoruptibil am fost redactor șef adjunct. Aceeași funcție am avut-o și la Obiectiv. Redactor șef am ajuns când am pus bazele săptămânalului Informația de Pașcani, funcție care am deținut-o și la Realitatea Satelor și Realitatea de Hîrlău.
Câte “ziare” au trecut prin mâna ta?
*August 1995 am debutat la săptămânalul Pașcani Expres, un ziar care apărea în municipiu Pașcani. Colectivul redacțional era format din 4 redactori și 4 colaboratori.
*Noiembrie 1995 sunt cooptat în echipa redacțională a săptămânalului Radar, ziar care apărea în Roman și Pașcani.
*După un curs de jurnalism intens de două luni, în decembrie 1996 debutez la cotidianul Monitorul de Iași. Aici am lucat până în luna ianuarie 1997. Timp de mai bine de un an de zile, mentor mi-a fost ing. Alexandru Gabriel Grînea, de la unul dintre cei mai buni jurnaliști de investigație din România, Silviu Alupei, am învățat munca de ziarist de investigații.
*Am avut și colaborări bune și cu săptămânalul Orizont 2000.
* Din februarie 1998 sunt „transferat” la Cotidianul Ziua de Iași, ziar pentru care lucrez până în iunie 2004. La acest ziar lucrau o „armată” de oameni, erau echipe pe departamente iar eu eram corespondentul din zona Pașcani.
* În perioada 1995-1997 am avut colaborări sporadice la cotidianul ieșean Opinia, unde eram coleg cu Enea Constantin și Lungu Valentin.
*În primele luni ale anului 2000, împreună cu mai mulți colegi punem bazele săptămânalului Obiectiv, aici am avut ocazia să lucrez cu scriitorul Radu Parpaută și cu Viorel Ilișoi ( primul ziarist din România care a făcut închisoare pentru că a scos la iveal adevărul). De asemenea am mai avut ocazia să lucrez și cu Constantin Biolan, redactor la ziarul Timpul, cotidian care apărea la Iași, Chișinău și București.
*În toamna anului 2001, alături de câțiva colegi reușim să scoatem pe piață săptămânalul Jurnal Incoruptibil, după nici două luni de zile părăsesc echipa din motive proprii.
* Iulie 2004, am crezut că vine vremea să pun pixul în „cui”, voiam să îmi închei cariera de jurnalist, deoarece acceptasem o funcție în Administrația Publică Locală… dar nu a fost așa.
*După o pauză de nici 3 luni de zile, alături de Marius Frasila și Marius Parteni reactivăm publicația Obiectiv.
*Sporadic am mai publicat articole în cotidianul regional Evenimentul sub semnătură Mircea Brăduț.
*Din primăvară anului 2008 și până la sfârșitul anului 2009 accept și o colaborare cu echipa redacțională de la publicația regională Informatorul Moldovei.
*Vara anului 2008, a fost una de foc pentru mine, am primit propunerea să pun bazele unui nou ziar cu altă viziune, alt patron, altă sursă de finanțare.
* În august – septembrie se „naște” publicația săptămânală Informația de Pașcani.
* Din 2010, mă dedic unui nou proiect, un nou concept, alături de doi colegi pun bazele publicației Realitatea Satelor, un ziar care a fost distribuit gratuit în comunele din jurul municipiului Pașcani.
* Proiectulul Realitatea Satelor, prinde contur și în toamna anului 2011, alături de Mihai Dascălu, Radu Ifrim, Mădălina Mitescu și Gabriel Carol Bișoc acceptăm provocarea ca în paralel să redactăm și edităm săptămânalul Realitatea de Hîrlău.
* Totodată pentru postul BIT TV realizăm și o emisiune intitulată Realitatea Satelor.
* În 2012 , plec din Pașcani și mă stabilesc în municipiul Ploiești, unde în 2013 timp de 3 luni colaborez la ziarul Telegrafu și AlfaTV, entități de presă care dau faliment ulterior. În prezent mai cochetez cu domeniul mass media având două platforme online Obiectiv de Prahova și Obiectiv de Băicoi.
2.4.2. Interviu cu Cătălin Cojocaru, director BIT TV
Care sunt diferențele între presa din ‘89 și ce e acum?
Presa din ‘89 era cenzuarată, azi, presa este liberă. Scrii ce vrei și despre ce vrei. Diferența este ca și cum ai compara un autoturism Trabant cu un Audi A8. În primul rând e vorba de tehnologia care a evoluat rapid și apoi de dorințele publicului care vrea să citească altceva decât plenarele de partid din presa comunistă.
Când ai început să lucrezi în mass media?
Din anul 1996 ca redactor cultural la săptămânalul “Pașcani Express”. Mă ocupam de o rubrica de noutăți editoriale, apoi am obținut spațiu pentru o pagină culturală.
Exista presă în perioada comunistă, în Pașcani?
Înainte de ‘89 , în perioada comunistă, Pașcaniul nu a avut ziare proprii. Evenimentele erau relatate de ziarele județene.
Despre ce era vorba?
Flacăra Iașului era un cotidian de informare. Cele mai multe dintre știrile din Pașcani erau despre infractori, sau rubrici sportive care prezentau rezultatele meciurilor echipei CFR Pașcani, Siretul Pașcani și a altor echipe comunale. Mai apăreau din când în când reportaje din câmpul muncii cu realizările sau producțiile din societățile pășcănene: Siretul – fabrica de perdele, Retrom, Remar, Scudas și din agricultură. După ‘89, a apărut publicația “Renașterea”, pentru început săptămânal, apoi din ce în ce mai rar. În paginile ziarului erau publicate mai mult articole culturale, creații literare, interviuri și reportaje.
În 1995 sau 1996 a apărut săptămânalul Pașcani Express editat de Fundația Vatra Pașcanilor. În paginile ziarului erau publicate știri, anchete și reportaje din Pașcani și comunele învecinate. A fost închis în anul 1997, odată cu finalizarea unui program al Fundației Vatra Pașcanilor care asigura finanțarea. Aceeași echipa redacțională a înființat un nou ziar Orizont – săptămânal de informare și publcitate, editat de SC Compania Orizont SA Pașcani, apoi de SC Moldopress Pașcani SRL. Ziarul s-a mutat pe internet și a renunțat la ediția de print 11 ani mai târziu. A dispărut prin contopire în 2014 cu platforma televiziunii BIT TV.
În perioada când ziarele erau scoase de sub tipare, câte exemplare erau solicitate de public?
Renașterea a apărut în anii ‘90 în tiraje record de până a 10.000 de exemplare. Comenzile au scăzut la câteva mii după ce a dispărut interesul pentru tot ce era manifestat imediat după Revoluție. Pașcani Expres era tipărit în 1.000 – 1.500 de exemplare, săptămânal. Ultimile numere au apărut în tiraje mai mici, de 500 de exemplare. Ziarul Orizont a apărut în tiraje variabile între 1.000 – 2.000 exemplare, săptămânal.
Unde se făcea distribuția?
Distribuția ziarelor se făcea prin rețeaua RODIPET și încă două rețele private care aveau chioșcuri și tarabe în pricipalele zone din Municipiu. Mai târziu au apărut și câțiva vânzători ambulanți. O parte din tiraj era distribuit pe bază de abonamente de către un salariat a redacției.
Când a început trecerea de pe print pe internet?
Cred că în anul 2003. A fost primul site de știri din Pașcani – ziarulorizont.ro apoi ziarulorizont.info. Mai târziu a fost adăugat și numele /adresa newspascani.ro
Diferențe între presa din ‘89 și cea din prezent?
Diferențele sunt uriașe:
Înainte ziarele erau tipărite, acum Pașcaniul nu mai are nicio publicație tipărită. Principalele surse de informare sunt: BIT TV și Actualitatea TV, fiecare cu platformele online: bittv.info, respectiv newspascani.ro. Ziarele județene Evenimentul, Ziarul de Iași și BZI au și ediție tiparită, dar se vând doar câteva exemplare pe zi la Pașcani.
– Înainte știrea apărea în cel mai bin caz a două zi, acum este difuzată aproape în timp real.
– Posibilitățile și condițiile tehnice de editare și tipărire sunt mult superioare în acest moment.
– Și muncă jurnaliștilor era mult mai dificilă înainte. Era greu până și să faci o fotografie iar în spațial public era o anumită reticiență de a răspunde întrebărilor presei. Acum, oamenii s-au învățat cu presa și chiar solicită intervenția ei atunci când este vorba despre un abuz sau o nedreptate sau când au nevoie de ajutor.
– Înainte presă scrisă era principalul mijloc de comunicare în Pașcani. Acum, rețelele de socializare, internetul și televiziunile locale au preluat această funcție.
2.5. Mass media audivizuală din Pașcani
În anul 1991 a luat ființă Societate Electron M BIT, patronată de familia Burțilă, care transmitea prin cablu programe câte 12 ore pe zi, în Pașcani, Iași, Tulcea. La acea vreme erau difuzate filme ți desene animate. După 10 ani de zile. În anul 2001 s-a pus baza postului local de televiziune, atunci când a fost amenajat un studio la Pașcani, echipa fiind formată din două persoane, Alin Maxim și Carmen Luchian, cameraman și editor alături de reporter și prezentator. O dată pe săptămână era buletinul de știri, duminica, compus din evenimente publice, din viața politică, administrativă, învățământ, sănătate, industrie, agricultură și cultură. Din vara anului 2008, echipa s-a schimbat și dezvoltat, iar treptat programele au fost îmbunătățite până în ziua de astăzi unde sunt zeci de emisiuni și ore de transmise zilnic, în direct.
Paralel mai funcționează un post de televiziune în Pașcani. Este vorba despre Actualitatea TV. Până a fi și post de televiziune, a fost ziar, de la tipărit până la varianta online – Obiectiv (vezi anexele).
Posturi de radio care au emis în Pașcani și care încă mai emit sunt Radio Iași și Impact FM. De asemenea, a fost Vox T, un post cu muzică de calitate.
Figură 10 În fotografie este prima pagină a numărului 8, apărut în perioada 1 – 7 aprilie a anului 2000. Din acest număr aflăm că marele fotbalist Marius Lăcătuș a fost propus ca sa antreneze echipa de fotbal CFR Pașcani, dar și alte informații de folos pentru cetățenii orașului. Prețul ziarului era de 2.500 lei.
Figură 11 Colectivul redacțional al ziarului Obiectiv, din anul 2000 era format din 12 persoane, de la redactor șef până la cei care făceau parte din administrație.
Cap. 3. STUDIU DE CAZ:
INFLUENȚA MASS-MEDIA ASUPRA PUBLICULUI DIN PAȘCANI
Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio, rețele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe scară largă a informației. Această dezvoltare este rezultatul dorinței oamenilor de a fi informați. De exemplu, prin intermediul mass-mediei, două persoane sau instituții publice aflate în conflict își pot face publice opiniile, atrăgând simpatizanți de o parte sau de altă. Dacă acest conflict are la bază o problemă publică și dacă individul este interesat de această, el va prelua orice informație primită din mass-media. Mediatizarea opiniilor poate degenera în alte conflicte. De aici rezultă că mass-media este o cale de manipulare a indivizilor, prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii etc.
Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât un individ deține mai mult control asupra informației primită de el, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puțin negativ.
Tema cercetarii: Influența mass-media asupra publicului din Pașcani (anexa 1)
Obiectivele cercetarii: Măsurarea gradul de influență asupra cetățenilor Municipiului Pașcani a mass mediei.
Ipotezele cercetarii: Corelații între public și mass media
3.1. Influența mass-media asupra publicului din Pașcani
Capitolul 3 al lucrării de licență, care este și studiul de caz, constă într-un chestionar aplicat pe un eșantion de 700 de persoane, cetățeni ai Municipiului Pașcani, locuitori ai orașului sau celor care s-au născut, copilărit, studiat aici. Pentru a determina influența mass media în rândul pășcănenilor au fost aplicate 12 întrebări de tip factual, opinie, motivație, cunoștințe, deschise în cadrul chestionarului „Influenta mass media asupra publicului din Pascani”. Chestionarul a fost aplicat în lunii Mai a.c., în variantă online dar și prin abordare directă.
3.2. Răspunsuri și interpretarea lor din cadrul chestionarului
Vârsta respondenților
Dintre respondenți, conform graficului atașat, cel mai mare procentaj îl are grupa de vârstă între 26 și 45 de ani, mai exact un procent de 54.5. Clasamentul este urmat de grupa până în 25 de ani, un procent din cei 700 de respondeți fiind de 31,1 la sută.
Pe ultimul loc se află cei peste 45 de ani, care au răspuns în proporție de 15,4 la sută la acest chestionar, despre influența mass media din Pașcani asupra lor.
Care sunt studiile dumneavoastră?
Nivelul de studii al persoanelor intervievate este important pentru a vedea dacă există o corelație între acest aspect și numărul de ore petrecute în fața „micului ecran”. Dintre cele 700 de persoane, 61,2 % au studii superioare față de 29,1%, studii medii.
Cât timp petreceți pe internet, uitându-vă la televizor sau citind presa scrisă?
La întrebarea “Cât timp petreceți pe internet, uitându-vă la televizor sau citind presa scrisă?” din eșantionul de 700 de persoane, mai bine de jumătate dintre ei, în proporție de 52 la sută au răspuns că petrec până la 4 ore. Pe locul doi, cu 32,1 la sută, se află cei care navighează pe internet, urmăresc emisiunile la televizor sau citesc presa scrisă. Un procent de 15,9 la sută au răspuns că petrec mai puțin de o oră pe internet, uitându-vă la televizor sau citind presa scrisă.
Ce ziare, posturi tv, site-uri de știri din Pașcani urmăriți?
Această întrebare a fost cu răspuns deschis. Din respondenți am aflat că site-urile de știri sunt accesate zilnic. Pe primul loc este grupul – Bittv, Orizontul, Newspascani.ro, Infobit, Pulsul zilei, cu un procent de 64 la sută, urmat de grupul – newspascani.com, Actualitatea TV cu un procent de 31 la sută. Restul procentelor sunt distribuite “Pascani BZI”, “nici unul”, “toate”, nume de prezentatori și moderatori ai emisiunilor difuzate pe posturile locale din Pașcani.
Ce informații/ secțiuni căutați?
Este o altă întrebare adresată în cadrul chestionarului. Conform graficului, cei mai mulți respondeți ai chestionarului au răspuns că îi interesează secțiunea sau informații din domeniul educației, urmat de sănătate, cultură și administrație. La polul opus se află informațiile sau secțiune de la magazin, cazuri și necazuri, cazuri social, economie și sport.
Care este influența mass medie asupra dumneavoastră?
Consider că mass-media mă influențează în:
Modul în care îmi reprezint realitatea
Comportament
Atitudinea față de anumite situații si oameni
Altele
Sunteți mulțumiți de mass-media din Pașcani?
Un procent de 46 la sută au răspuns că “da”, 27 la sută “nu știu”, iar 25,3 la sută spun că “nu”.
Ce canale de informare preferați?
Cei mai mulți au raspuns că prefer rețelele de socializare, acolo unde găsesc știri, distracție, prieteni, muzică etc, urmat de posturile tv, site-urile de știri, radio. Putem observa că mulți preferă să nu mai cumpere ziare, o data ce informațiile le au la îndemână stând în fața televizorului sau a calculatorului.
Pe cine influențează mass media, pe copii, pe cei cu studii medii?
Răspunsurile arată că tinerii ar fi cei mai influențabili de către mass media, urmați de adulți, apoi de copii. Accesările pe internet duc spre acest rezultat.
Mass media i-ar influența pe cei care au studii medii, având un procent de 76,8 la sută.
Ce ați vrea să vedeți/citi în presa de astăzi, din Pașcani?
La această întrebare am lasat răspuns liber. Fiecare din cei care au completat să aibă posibilitatea să-și exprime dorința în legătură cu ceea ce doresc ei să vadă, să citească. De exemplu:
Informații din toate mediile: educație, cultură, administrație, politică, social;
Reportaje cu și despre oamenii locului care întreprind ceva în zona;
Sănătate, cultură;
Cazuri sociale, despre oameni ai locului;
Locuri de muncă;
Mai multe emisiuni pentru tineri și de divertisment;
Știri care să exprimi realitatea, în orice domeniu și informații utile cetățenilor!
Povești de viață;
Interviuri;
Despre îmbunătățirea stilului de viață al cetățenilor;
Informații bazate pe argumente și experiență practică din toate domeniile;
Despre evenimente curente, tineri, educație;
Despre activitățile extrașcolare, despre acțiunile de caritate, despre olimpici;
Despre Pașcani – când a apărut, despre primul momument atestat, cum s-a dezvoltat (fi-ind un nod ferovier important);
Mai multe știri pozitive prezentate obiectiv, echilibrat;
Despre noile generații;
Mai multe cazuri cu persoane nevoiașe;
Mai multe informații despre evenimente culturale și economice, despre proiecte și acțiuni colective, pentru a da exemple pozitive și pentru a stimula populația să organizeze și să participe la acțiuni cu rol social, administrativ, cultural etc. (Ex. Săptămâna în care trebuie să plantezi un copac, o floare în jurul blocului, în pădure, cu publicare de poze, campania dăruiește un zâmbet prin fel de fel de gesture, la fel cu publicare de poze și exemple, etc.);
Autobiografia candidaților detaliată de la vârstă de 10 ani până în prezent, cu mention-area funcțiilor avute, responsabilități, studii, călătorii în străinătate, prieteni în țară și străinătate;
Sugestii de călătorii, recenzii la cărți, scrieri literare, povești de succes ale oamenilor, sugestii de rețete culinare, integrame sau jocuri de cuvinte, știri internaționale etc.
CONCLUZII
Din 1914 până în prezent mass media din Pașcani a fost în plin proces de dezvoltare, o dată cu vremurile pe care le trăim. Până la începerea primului Război Mondial în oraș, intelectualii momentului au informat cetățenii prin cele 14 publicații scoase de sub tipare, de la ziare de informare a locuitorilor despre activitățile administrative, culturale și educative până la revistele școlare, întocmite cu ajutorul elevilor și profesorilor talentați la compuneri sau poezii de exemplu. Imediat de la începerea războielor până după Revoluție, de presa din Pașcani nu s-a mai ocupat nimeni. Locuitorii erau informați din ziarele județene sau de la radio. Explozia mass mediei a fost imediat după ce a căzut regimul comunism. Astfel, mijloacele electronice de informare sunt într-o continuă dezvoltare. Se caută rapiditatea transmiterii informației către individ și o mobilitate cât mai mare a aparatelor, pentru ca individul să nu fie niciodată privat de accesul la informație. O metodă răspândită de a fi informat este accesarea unei rețele de internet prin intermediul unui computer, telefon mobil etc. Principalul avantaj al acestei metode este că poți obține doar informațiile dorite la momentul dorit. Eficiența acestei metode a dus la folosirea ei ca una din sursele de informare pentru presa scrisă și televiziune.
Pentru a vedea care este influența mass mediei asupra publicului din Pașcani am aplicat un chestionar cu 12 întrebări esențiale despre cunoștințele mass mediei locale, dacă sunt mulțumiți, cum se informează, ce programe accesează, ce emisiuni, știri urmăresc dacă sunt interesați, dacă au impact asupra lor evenimentele din Municipiul Pașcani și cum anume, dar și despre ce anume doresc să vadă la posturile de televiziune din Pașcani, în cadrul emisiunilor și buletinelor de știri.
După cum se știe, în ziua de astăzi, o persoană petrece peste trei ore pe zi în fața televizorului, iar ușor ușor internetul de pe calculatoare, tablete și mai ales smartphonuri ia locul programelor tv, totul fiind transpus și transmis online. Rețelele de socializare sunt noua formă de distracție și informare. Televiziunea ne transportă într-un colț de lume oarecare și adună în doar câteva secunde informații pe care, într-o viață de colindat Pământul, nu le-am putea aduna singuri.
Am observat că cei mai influnețați de știri și materialele video emise prin cablu tv, cablu de internet sau unde radio sunt copiii și bătrânii. Astfel, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât un individ deține mai mult control asupra informației primită de el, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puțin negativ.
Oamenii participă și selectează mesajele corespunzătoare în mod intenționat dintre diferite alternative, ca răspuns la propriile așteptări, care emană din tratamente personale, context social și interacțiune. Individul are capacitatea unei alegeri subiective și a unei interpretări libere și urmează comportamente precum selecția media. Dar, inițiativele unuia îi afectează pe ceilalți, dorințele unuia pot fi contrare dorințelor altora. Unde se oprește influența media în generarea unor comportamente deviante este, deocamdată, greu de stabilit.
BIBLIOGRAFIE
Bertrand, Claude-Jean, O introducere în presă scrisă și vorbită, București, 1996
Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 1999
Douglas, Kellner, Cultura media, Editura Institutul European, 2001
J. Stoetzel, A. Girard, Sondajele de opinie publica, Editura Științifică și enciclopedică, an apariție 1975, volum 1
Lahovari, George Ioan (1901). „Marele dicționar geografic al României”. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu
McQuail, Denis, Windahl, Sven, Modele ale comunicarii – pentru studiul comunicarii de masa, Ed Comunicare.ro, tradusă de Paul Dobrescu
P. Pânzaru, Mass-media în tranziție, Editura Fundația Rompres, București, 1996, pp. 35-50
Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu, Mass media și societatea, comunicare.ro, cursuri universitare
Pașcani, Municipiul și zona, Monografie, coordonator Constantin Ciopraga, Iași, 2000
Pierre Bourdieu, Despre televiziune, trad. Bogdan Ghiu, București, Ed. Art, 2007
http://cozmestipascani.iasi.mmb.ro/22293-palatul-sturza
http://www.codriipascanilor.ro/
http://www.descoperaromania.eu/obiective_turistice/moldova/83/palatul_alexandru_ioan_cuza_de_la_ruginoasa
Ioana Deac, Introducere în sistemul mass-media, https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:iUROsZiwl8J:https://adluna .ro/uvl/en/lib/read.php%3Fid%3D137+&cd=10&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
http://www.ipedia.ro/mica-istorie-a-televiziunii-televiziune-1014/
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ce-p-it-presa-scris-n-ultimii-200-ani
http://www.hotelcentralpascani.ro/pagini/despre-hotel-central
http://ionneculce.iasi.mmb.ro/20486-scurt-istoric
http://jurnalspiritual.eu/ce-este-opinia-publica/ Alexandra Gîrbea
Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004 – aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004
http://www.miclauseni.ro/despre-noi-cazare-iasi-evenimente-conferinte/castelul-sturdza-de-la-miclueni-cazare-iasi-evenimente-nunti-concerte-conferinte.html
http://www.scritub.com/jurnalism/SCURTA-ISTORIE-A-PRESEI91374.php
Raport primarul Municipiului Pașcani, Dumitru Pantazi pentru anul 2013 http://primariapascani.ro/primarie/wp-content/uploads/2015/06/RAPORT_PRIMAR_Pascani_2014.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pa%C8%99cani
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_jude%C8%9Bul_Ia%C8%99i_-_P
https://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_memorial%C4%83_Vasile_Alecsandri_de_la_Mirce%C8%99ti
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Cuza_de_la_Ruginoasa
Anexa 1
Care este influența mass-media din Pașcani asupra dumneavoastră?
Ce vârstă aveți?
Până în 25 ani
Între 26 și 45 ani
Peste 45 ani
Care sunt studiile dumneavoastră?
Medii
Universitare
Cât timp petreceți pe internet, uitându-vă la televizor sau citind presa scrisă?
Mai puțin de o oră
Între 1- 4 ore
Mai mult de 4 ore
Ce ziare, posturi tv, site-uri de știri din Pașcani urmăriți?
…………………..
Ce informatii/secțiuni cautati?
Cazuri și necazuri
Cazuri sociale
Sănătate
Politică
Magazin
Economice
Educație
Administrație
Sport
Altele
Consider că mass-media mă influențează în:
Modul în care îmi reprezint realitatea
Comportament
Atitudinea față de anumite situații și oameni
Altele
Sunteți mulțumiți de mass-media din Pașcani?
Da
Nu
Nu știu
Din ce canale media vă informați?
TV
Radio
Ziare print
Site-uri de știri
Rețele de socializare
Altele
Consider că mass-media îi influențează cel mai mult:
pe copii
pe tineri
pe adulți
Consider că mass-media îi influențează cel mai mult:
pe cei cu studii medii
pe cei cu studii superioare
Ce ați vrea să vedeți/citi în presa de astăzi din Pașcani?
………………………….
Care este sexul dumneavoastră?
Feminin
Masculin
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI (ID: 700602)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.