UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)2016 206 [601453]

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 206
UNIVERS JURIDIC
Lect. univ. dr. Alice Cristina Maria ZDANOVSCHI1
Abstract
This paper aims to identify the relationship between the State’ s right
to regulate the taxation system and Article 1 of Additional Protocol no. 1 to
the European Convention on Human Rights which guarantees the property
right, in other words if the state violates the guarantee of ownership by
stipulating the tax system. Thus, we present some aspects of the European
Convention on Human Rights and the legality of taxation, and then we focus
on the interpretation of Article 1 of Additional Protocol No. 1 to the European
Convention on Human Rights.
Keywords: Additional Protocol no. 1, European Convention on Human
Rights, property rights, taxation, state law to regulate the taxation system.
Introducere
Plecând de la ideea reținută în literatura de specialitate2, potrivit căreia
fi scalitatea3 are, de foarte multǎ vreme, o imagine negativǎ4, fi ind
1 Facultatea de Științe Juridice și Administrative, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir ; e-mail : alice.zdano-
[anonimizat].
2 Vincent Nouzille, La traque fi scale , Ed. Albin Michel, Paris, 2000; Mircea Ștefan Minea, Elemente de drept fi nanci-
ar internațional , Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2001, p. 153; Mircea Ștefan Minea, Cosmin Flavius Costaș, Fiscalitatea în
Europa la începutul mileniului III , Ed. Rosetti, București, 2006, p. 18-23 apud Mircea Ștefan Minea, Cosmin Flavius
Costaș, Dreptul fi nanțelor publice – Drept fi scal , Editura Wolters Kluwer România, București 2008, p. 19.
3 Fiscalitatea este un fenomen complex pluridisciplinar, prin excelențǎ juridic, care se constituie din totalitatea
impozitelor și taxelor prevǎzute în legislația fi scalǎ și are la bazǎ un ansamblu de mǎsuri și acțiu ni, întreprinse de
stat printr-o politicǎ fi scalǎ adecvatǎ , a se vedea, Alice Cristina Maria Zdanovschi, Fiscalitatea internațională , Teză
de doctorat, Universitatea din București, 2011, p. 113.
4 Într-o altă opinie, fi scalitatea reprezintă „o inoportunitate pentru orice contribuabil, oricât spirit civic fi scal
ar dovedi acesta . Totodatǎ, ea devine, în plus, o povarǎ și o cauzǎ de nemulțumiri publice când «întrece mǎsura»
sau când gestionarea ei este neconformǎ intenției declarate a puterilor publice și încuviințate prin vot de cǎtre con-DREPTUL STATULUI DE A REGLEMENTA
SISTEMUL DE IMPUNERE ÎN RELAȚIE
CU GARANTAREA DREPTULUI
DE PROPRIETATE PRIN ART. 1
DIN PROTOCOLUL ADIȚIONAL NR. 1
LA CONVENȚIA EUROPEANĂ
A DREPTURILOR OMULUI

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 207
UNIVERS JURIDIC
consideratǎ de cǎtre contribuabili drept o formǎ de constrângere exercitatǎ de statul
spoliator care – prin metode speciale – scoate din buzunarele cetǎțenilor anumite
sume de bani câștigate greu și deci bine meritate de aceștia , prezentul studiu dorește
să identifi ce relația dintre dreptul statului de a reglementa sistemul5 de impunere și
art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin
care se garantează dreptul de proprietate. Cu atât mai mult cu cât problema justifi cării
existenței fi scalității și a dreptului statului de a reglementa sistemul de impunere a
fost și este o problemă controversată, care, de-a lungul timpului6, precum reține și
literatura de specialitate7, a fost supusă la numeroase concepții și teorii.
Observăm că legalitatea fi scalității este consacrată, în primul rând, la nivel
constituțional8; astfel, nu de puține ori, literatura de specialitate9 analizează la nivel
național adagiul „ nullum impositum sine lege ”10.
Totuși, dacă aprofundăm cercetarea vom observa consacrarea principiului
legalității cu privire la fi scalitate și la nivel regional11, și de ce nu, putem spune,
și la nivel internațional, global, deoarece realizarea veniturilor publice, ca fază a
execuției bugetare, ține de realitatea cotidiană a tuturor formațiunilor statale12.
Totodată, trebuie reținut că indiferent de puterea legiuitoare a formațiunilor
statale, actualmente, pe fondul globalizării, ca fenomen socio-economic de
tribuabili”, a se vedea, N. Hoanțǎ, Evaziunea fi scalǎ în România , Tezǎ de doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai,
Cluj-Napoca, 1996, p. 6 apud Constantin Ioan Gliga, Evaziunea fi scalǎ. Reglementare, doctrinǎ, jurisprudențǎ ,
Editura C.H. Beck, București 2007, p. 2, precum și, Dragoș Pǎtroi, Evaziunea fi scalǎ între latura permisivǎ, aspectul
contravențional și caracterul infracțional , Ediția a 2-a, Editura Economicǎ, București 2007, p. 80.
5 Potrivit doctrinei, sistemul fi scal cuprinde o diversitate de impozite, taxe și alte vǎrsǎminte obligatorii , care afec-
teazǎ veniturile tuturor persoanelor fi zice sau juridice, ponderea efortului fi scal fi ind suportatǎ de mase, mai ales prin
intermediul prețurilor , a se vedea, Ioan Condor, Radu Stancu, Drept fi nanciar și fi scal român , Editura Fundației Româ-
nia de Mâine, București 2002, p. 128; Ioan Condor, Silvia Cristea Condor, Drept vamal și fi scal , Editura Lumina Lex,
București 2002, p. 71; Ioan Condor, Drept fi scal și fi nanciar , Editura „Tribuna Economicǎ”, București 1996, p. 147.
6 Cu privire la evoluțiile și tendințele sistemelor fi scale, a se vedea, pe larg, Sebastian Lazăr, Sisteme fi scale com-
parate, Editura Wolters Kluwer, București 2010, pp. 14 și urm.
7 A se vedea, pe larg, Dan Drosu Șaguna, Dan Șova, Drept fi scal , Editura C.H. Beck, București 2011, pp. 29 și urm.
8 A se vedea, spre exemplu, art. 31 alin. 3 din Constituția Spaniei , prevede: „Se pot impozita prestații personale
sau patrimoniale cu caracter public numai potrivit legii ” (a se vedea, pe larg dispozițiile art. 31, Constituția Spaniei ,
traducere Mihaela Prisăcaru, Editura C.H. Beck, Colecția „Constituțiile statelor lumii”, București 2 006, p. 26); art.
23 din Constituția Italiei , dispune: „Niciun fel de prestație personală sau patrinomială nu poate fi impusă decât în
conformitate cu legea ” (în acest sens, Constituția Republicii Italiene , traducere Alexandrina Popescu, Editura C.H.
Beck, Colecția „Constituțiile statelor lumii”, București 2006, p. 25; totodată, a se vedea, pe larg și dispozițiile art. 53
din Constituția Italiei, p.35); sau art. 139 alin. 1 din Constituția României potrivit căruia „Impozitele, taxele și orice
alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege ”, precum
și art. 56 alin. 3 din Constituția României, “Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în
situații excepționale” .
9 A se vedea, spre exemplu, D.D. Șaguna, D. Șova, op. cit. , pp. 2-3; Alexandru-Mihnea Găină, Drept fi scal și
procedură fi scală , Editura Universul Juridic, București 2009, p. 13; Rada Postolache, Drept fi nanciar , Editura C.H.
Beck, București 2009, pp. 13-15; Guerrino Sozza, La fi scalità internazionale , ediția a 2-a, Editura Fag, Milano
2010, pp. 14-16.
10 Niciun impozit în afara legii, a se vedea, în acest sens, Sebastian Rădulețu, Lucian Săuleanu, Dicționar de expre-
sii juridice latine , Editura Științifi că, București 1999, pp. 204-206.
11 Facem referire la art. 1din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, despre ca re vom discuta
pe parcursul acestui studiu.
12 A se vedea, A.C.M. Zdanovschi, Fiscalitatea … , p. 454.

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 208
UNIVERS JURIDIC
interdependență a statelor/ „sistemelor”, absolutismul dreptului puterii legiuitoare de
a reglementa și institui spre încasare anumite sarcini fi scale pe un anumit teriroriu s-a
relativizat, altfel spus, suveranitatea fi scală13 ca și competența exclusivǎ a statului în
domeniul fi scal – un drept pe care nu-l împarte cu nimeni, iar asupra modului în care
își exercitǎ acest drept nu este ținut sǎ rǎspundă fațǎ de nicio instanțǎ sau organism
internațional –, primește noi nuanțări în contextul fenomenului de globalizare,
deoarece au loc restrângeri ale suveranității statului, precum și cedări sau transferuri
de suveranitate interstatal.14
1. Scurte aspecte privind Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Sistemul european de protecție a drepturilor omului a fost inițiat de Consiliul
Europei, organizație interguvernamentalǎ regionalǎ creatǎ în 1949 de un grup de state
din Europa Occidentalǎ angajate în apǎrarea libertǎților individuale și a democrației.15
Astfel, între instrumentele internaționale regionale de protecție a drepturilor
omului un loc aparte îl ocupǎ Convenția pentru apǎrarea drepturilor omului și a
libertǎților fundamentale16, cunoscutǎ sub denumirea de Convenția Europeanǎ a
Drepturilor Omului17 semnatǎ la Roma la 4 noiembrie 1950 și intratǎ în vigoare la 3
septembrie 1953. De asemenea, Convenția, adoptatǎ sub egida Consiliului Europei,
s-a dovedit a fi , de-a lungul celei peste o jumǎtate de secol de aplicare, un instrument
internațional efi cace de apǎrare a drepturilor pe care atât ea însǎși, cât și Protocoalele
sale adiționale adoptate ulterior, le reglementeazǎ.18
Istoric vorbind, potrivit literaturii de specialitate19, Declarația Universalǎ din
10 decembrie 1948 și Convenția Europeanǎ din 04 noiembrie 1950 au constituit
primele mari „unde de șoc” ale cruciadei pentru protecția drepturilor omului20, ca
13 Cu privire la acest aspect, a se vedea, pe larg, Alice Cristina Maria Zdanovschi, Conceptul de suveranitate fi s-
cală în „Analele Universitǎții. Seria Drept”, Nr. 1/2011, Revista Centrului de Cercetări Juridice și Adm inistrative,
Facultatea de Științe Juridice și Administrative, Universitatea Creștinǎ Dimitrie Cantemir, Editura Pro Universitaria,
București 2009, pp. 58-71.
14 În acest sens, A.C.M. Zdanovschi, Fiscalitatea … , pp. 454-455.
15 A se vedea, Thomas Buergenthal, Dreptul internațional al drepturilor omului , traducere Daniela Ghițescu, Edi-
tura All, București 1996, p. 73.
16 În documente ofi ciale este folositǎ și denumirea de Convenție pentru protecția drepturilor omului ș i a libertăților
fundamentale, a se vedea, Documentul de informare al Grefi erului Curții Europene a Drepturilor Omului ,
http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/0D8FA549-42DB-4610-B2CB-F13F942FA142/0/ROU_Infodoc.pdf ; pre-
cum și http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/E7126929-2E4A-43FB-91A3-B2B4F4D66BEC/0/ROU_CONV.pdf .
De asemenea, România a ratifi cat-o prin Legea Nr. 30 din 18 mai 1994 , privind ratifi carea Convenției pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție (la art. 4
al acestei Legi) apud www.scj.ro .
17 În continuare Convenția.
18 Corneliu Bîrsan, Convenția europeanǎ a drepturilor omului. Comentariu pe articole – vol. I. Drepturi și libertǎți ,
Editura All Beck, București 2005, p. 72.
19 A se vedea, Marian Voicu, Curtea europeanǎ a drepturilor omului. Organizare – Funcționare – Procedurǎ – Ju-
risprudențǎ – Modele de formulare pentru sesizarea Curții , Editura Juridicǎ 2001, p. 13. Precum și, Th. Buergenthal,
op. cit. , pp. 74 și urm.
20 Potrivit doctrinei, ,, drepturile omului ” sunt defi nite ca fi ind un ansamblu de norme juridice internaționale prin
care sunt recunoscute individului atribute și facilitǎți care îi asigurǎ demnitatea, libertatea și d ezvoltarea persona-

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 209
UNIVERS JURIDIC
efect primordial al celui de-al doilea rǎzboi mondial.
Totuși, este de remarcat cǎ, potrivit doctrinei21, Convenția Europeanǎ
a Drepturilor Omului nu a apǎrut dintr-un vid juridic: ea a fost precedatǎ atât de
Declarația Universalǎ a Drepturilor Omului cât și de Declarația americanǎ a
drepturilor și îndatoririlor omului.
Totodată, catalogul22 drepturilor garantate prin Convenție a fost extins prin
Protocoale adiționale . Astfel, de la intrarea în vigoare a Convenției au fost adoptate
14 Protocoale adiționale la Convenție, ultimul, Protocolul adițional nr. 14, a intrat în
vigoare la data de 1 iunie 201023, acesta nu prevede noi drepturi, dar aduce modifi cǎri
procedurale substanțiale cu privire la Curte24. Protocoalele nr. 1, 4, 6, 7, 12 și 13 la
Convenție au adăugat și alte drepturi și libertăți celor garantate prin Convenție, iar
Protocolul nr. 2 a conferit Curții puterea de a da avize consultative. Protocolul nr.
9 a dat posibilitatea reclamanților persoane fi zice să înainteze cererile lor Curții,
sub rezerva ratifi cării lui de către statul pârât și acceptarea de către un comitet de
selectare, actualmente acest Protocol a fost abrogat25. Protocolul nr. 1126 a restructurat
mecanismul de control, instituind o jurisdicție unicǎ și obligatorie în acest domeniu,
reprezentatǎ de Curtea27 Europeanǎ a Drepturilor Omului. Iar, celelalte protocoale se
refereau la organizarea instituțiilor Convenției și la procedura în fața acestora.28
Potrivit doctrinei29, Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului este un organ
al Consiliului Europei, cu caracter jurisdicțional, fi ind creatǎ printr-un tratat
internațional, Convenția – amendatǎ prin Protocolul nr. 11, distinct de tratatul
constitutiv al organizației internaționale al cǎrei organ este. Astfel, potrivit aceleiași
opinii, Curtea este un tribunal internațional, specializat în materia garantǎrii
drepturilor omului, cu activitate permanentǎ și cu jurisdicție obligatorie . Ea este
singura curte internaționalǎ în materia drepturilor omului la care particularii au acces
direct, nemijlocit. Curtea are atât o competențǎ generalǎ, în materia drepturilor civile
litǎții sale și care benefi ciazǎ de garanții instituționale apropiate; C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, p. 14; De asemenea, a
se vedea, și, Corneliu-Liviu Popescu, Protecția internaționalǎ a drepturilor omului – surse, instituții, proceduri ,
Editura All Beck, București 2000, pp. 5 și urm.
21 A se vedea, Donna Gomien, Introducere în Convenția europeanǎ a Drepturilor Omului , traducere Cristiana
Irinel Stoica, Editura All, București 1996, p. 13.
22 Th. Buergenthal, op. cit. , p. 75.
23 A se vedea, http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf.
24 A se vedea și C. Bîrsan, op. cit., vol. I, p. 78.
25 În acest sens, http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf.
26 Începând cu intrarea în vigoare a Protocolul nr. 11 la data de 1 noiembrie 1998, Protocolul nr. 9 a fost abrogat,
iar Protocolul nr. 10 a rămas fără obiect, a se vedea, în acest sens, http://www.echr.coe.int/Docume nts/Conventi-
on_RON.pdf.
27 A se vedea, pe larg, spre exemplu, și, Corneliu Bîrsan, Convenția europeanǎ a drepturilor omului. Comentariu
pe articole – vol. II. Procedura în fața Curții. Executarea hotǎrârilor , Editura All Beck, București 2006, pp. 2 și
urm.; Radu Chirițǎ, Convenția europeanǎ a drepturilor omului. Comentarii și explicații , vol. II, Editura C.H. Beck,
București 2007, pp. 259 și urm.
28 A se vedea, Documentul de informare al Grefi erului Curții Europene a Drepturilor Omului , http://www.echr.coe.
int/NR/rdonlyres/0D8FA549-42DB-4610-B2CB-F13F942FA142/0/ROU_Infodoc.pdf ; precum și C. Bîrsan, op. cit.,
vol. I, pp. 77-78.
29 A se vedea, C.L. Popescu, Protecția …. , pp. 86 și urm.

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 210
UNIVERS JURIDIC
și politice, și o competențǎ teritorialǎ limitatǎ la nivel regional european, cât și o
competențǎ consultativǎ.
Totodatǎ, potrivit Convenției, în forma amendatǎ de prin Protocolul nr. 11,
Curtea este instituitǎ în scopul asigurǎrii respectǎrii angajamentelor rezultând pentru
statele pǎrți din Convenție și din Protocoalele la aceasta.30
2. Articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1
Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție31 prevede cǎ: ,, Orice persoanǎ
fi zicǎ sau juridicǎ are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit
de proprietatea sa decât pentru cauzǎ de utilitate publicǎ și în condițiile prevǎzute
de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile
pe care le considerǎ necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform
interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau
a amenzilor”.
Aceste dispoziții reglementeazǎ dreptul de proprietate32, drept care a fost
adǎugat catalogului de drepturi garantate de Convenței prin Primul Protocol adițional
la aceasta.
Cu privire la interpretarea juridică a acestui articol , potrivit jurisprudenței
CEDO , spre exemplu, Cauza Stere și alții c. România 33, „Curtea amințește că art. 1 al
Protocolului nr. 1 conține trei norme distincte : prima, care se exprimă în prima frază
a primului paragraf și îmbracă un caracter general , enunță principiul respectării
proprietății ; a doua, fi gurând în a doua fraza a aceluiași paragraf , vizează privarea de
proprietate și o subordonează anumitor condiții; cât despre a treia, consemnată în al
doilea paragraf , ea recunoaște Statelor contractante puterea de a reglementa folosirea
bunurilor, conform cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau ale
altor contribuții sau amenzi”.
Potrivit literaturii de specialitate34, art. 1 din Protocolul nr. 1 are în vedere
instituirea unui control internațional al modului în care autoritǎțile naționale ale
statelor semnatare ale Convenței asigurǎ respectarea exercițiului dreptului de
proprietate; este vorba despre protecția unui drept care trebuie sǎ existe în patrimoniul
celui care incovǎ protecția sa internaționalǎ.
Totuși, textul recunoaște posibilitatea „lipsirii de proprietate” numai pentru
o cauzǎ de utilitate publicǎ , în condițiile stabilite de lege și de principiile generale,
fǎrǎ însǎ a prevedea expres necesitatea acordǎrii de despǎgubiri într-o asemenea
30 C.L. Popescu, Protecția …. , p. 87.
31 Corneliu-Liviu Popescu, Contenciosul european al drepturilor omului , Editura C.H. Beck, București 2006, p. 41.
32 A se vedea, pe larg, C. Bîrsan, op. cit. , vol. I., pp. 964 și urm.; R. Chirițǎ, Convenția … , vol. II, p. 349; Frédéric
Sudre, Drept european și internațional al drepturilor omului , traducere Raluca Borcea (coord.), Editura Polirom,
Iași 2006, p. 375.
33 În acest sens, Cauza Stere și alții c. România , hotǎrârea din 23 februarie 2006, www.scj.ro .
34 A se vedea, C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, p. 967.

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 211
UNIVERS JURIDIC
situație. Referirea la principiile dreptului internațional public poate fi consideratǎ ca
o modalitate de suplinire a acestei omisiuni; nu mai puțin, cuprinderea ei in terminis
se impunea35.
Totodatǎ, potrivit literaturii de specialitate36, par. 2 al art. 1 din Protocolul nr.
1 pare sǎ recunoascǎ o putere exorbitantǎ și discreționarǎ a statelor nu numai în a
reglementa mǎsurile necesare plǎții impozitelor, amenzilor sau a altor contribuții,
ceea ce, într-o anumitǎ mǎsurǎ, poate sǎ aparǎ ca acceptabil, dar și în privința folosirii
bunurilor proprietatea cuiva „în înțelesul general”, aspect de naturǎ sǎ suscite
anumite rezerve. Într-adevǎr, a recunoaște statelor dreptul de a adopta „ legile pe care
le considerǎ necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului
general ” pare sǎ confere acestora facultatea de a pune pe primul plan nu protecția
dreptului de proprietate privatǎ, ci funcția sa socialǎ . De asemenea, formularea textului
poate conduce la concluzia lipsei posibilitǎții exercitǎrii unui control internațional al
modului în care statele fac uz de prerogativa astfel recunoscutǎ, consecințǎ afl atǎ însǎ
în contradicție evidentǎ cu înseși scopurile Convenței.
De aceea, s-a spus cǎ art. 1 al Primului Protocol adițional a fost redactat
în așa fel încât sǎ rezulte limitǎri37 minime ale puterii discreționare a statelor în
domeniul reglementǎrii recunoașterii și apǎrǎrii dreptului de proprietate într-un cadru
internațional38.
Trebuie menționat că în materie noțiunea de „bun” primește o califi care
autonomǎ39 care îi lǎrgește sfera de aplicare. Astfel, spre exemplu, în Cauza Dangeville
35 C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, p. 967; a se vedea, și, F. Sudre, op. cit. , p. 380.
36 A se vedea, C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, p. 967.
37 Potrivit literaturii de specialitate, dreptul de proprietate nu este absolut, iar Protocolul nr. 1 , printr-o dispoziție
familiarǎ sistemelor de drept intern, permite douǎ tipuri de limite: (a) privarea de proprietate (ar t. 1 parag. 1 P-1)
și (b) reglementarea exercitǎrii dreptului de proprietate (art. 1 parag. 2 P-1). Aceste limitǎri, a cǎror determinare
concretǎ ține de libera apreciere a statelor, sunt subordonate unor condiții prevǎzute de text, în s copul protejǎrii
indivizilor împotriva atingerilor arbitrare aduse dreptului de proprietate. Acestor limite textuale li se adaugǎ o limitǎ
consacratǎ de jurisprudența Curții, prin hotǎrârea sa de principiu Sporrong și Lönnroth c. Suedia, ( c) atingerea adusǎ
substanței dreptului de proprietate. Și, conform acestei reformulǎri a textului, art. 1 P-1 conține trei norme distincte,
dar complementare. F. Sudre, op. cit. , pp. 379 și urm. A se vedea, și, C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, pp. 1003 și urm.
38 L. Condorelli, Premier Protocol aditionel, Article 1 în Commentaire … , op. cit., p. 972 apud C. Bîrsan, op. cit. ,
vol. I, p. 967.
39 Convenția utilizeazǎ noțiuni care primesc califi cǎri diferite în multitudinea sistemelor juridice ale statelor euro-
pene. Spre exemplu, în noțiunea de lege, unele sisteme de drept includ și jurisprudența, în timp ce altele includ doar
legislația emisǎ de Parlament; în timp ce Marea Britanie nu cunoaște o distincție clarǎ între domeni ul penal și civil,
alte state includ în categoria infracțiunilor și contravențiile, în timp ce, în altele, contravenții le ies din sfera dreptului
penal, astfel încât încercarea de a defi ni noțiunea de infracțiune sau de pedeapsǎ plecând de la defi nițiile existente în
legislația internǎ este o sarcinǎ imposibilǎ . Pe de altǎ parte, marcatǎ de ideea de a crea un sistem uniform și coerent
în materia drepturilor fundamentale în Europa, Curtea nu poate sǎ facǎ trimitere, în fi ecare caz în parte, la legislația
naționalǎ invocatǎ; a se vedea, în acest sens, O. Jacot-Giullarmod, Règles, p. 50 apud Radu Chirițǎ, Convenția euro-
peanǎ a drepturilor omului. Comentarii și explicații , vol. I, Editura C.H. Beck, București 2007, p. 15.
În acest fel, necesitatea de a crea pe cale jurisprudențialǎ un sistem de noțiuni autonome fațǎ d e califi cǎrile națio-
nale s-a impus cu forța unei evidențe. Pericolul recurgerii la noțiuni dependente de defi nițiile din dreptul intern a
fost sesizat și de cǎtre instanța de la Strasbourg, care a afi rmat, cu referire la noțiunea de «acuz ație în materie penalǎ»
cǎ ,,dacǎ statele contractante ar putea, prin voințǎ proprie, sǎ califi ce o faptǎ ca fi ind de naturǎ admi nistrativǎ,
și nu penalǎ, iar astfel sǎ înlǎture aplicabilitatea drepturilor fundamentale prevǎzute în art. 6 și 7, ar însemna ca
aplicarea acestora sǎ fi e subordonatǎ voinței lor suverane. O astfel de latitudine lǎsatǎ la îndepli nirea lor riscǎ sǎ

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 212
UNIVERS JURIDIC
S.A. c. Franța , hotǎrârea din 16 aprilie 200240, ,,Curtea considerǎ cǎ reclamantul a
benefi ciat, pe parcursul ambelor proceduri, de o creanțǎ asupra statului, din cauza
TV A plǎtitǎ, dar nedatoratǎ, pentru perioada 1 ianuarie – 30 iunie 1978. O asemenea
creanțǎ se analizeazǎ într-o «valoare patrimonialǎ» și are, deci, caracterul unui
«bun» în sensul art. 1 fraza I, care, în consecințǎ, este aplicabil în cauzǎ. În orice caz,
Curtea este de opinia cǎ reclamantul avea cel puțin o speranțǎ legitimǎ41 sǎ poatǎ
obține rambursarea sumei în litigiu ”.
Pe când, în Cauza Ouzounis și alții c. Grecia , hotǎrârea din 18 aprilie
200242, „Curtea amintește cǎ o «creanțǎ» poate constitui un «bun» în sensul art.
1 din Protocolul nr. 1, cu condiția sǎ fi e sufi cient stabilitǎ pentru a fi exigibilǎ ”.
De asemenea, în Cauza Eko-Elda Avee c. Grecia , hotǎrârea din 9 martie 200643,
„Curtea amintește cǎ obligațiile fi scale nǎscute din obligația de a plǎti impozite pot
intra sub incidența art. 1 din Protocolul nr . 1 atunci când condițiile de rambursare
impun contribuabilului o sarcinǎ excesivǎ, aducând o atingere serioasǎ situației sale
fi nanciare . În spețǎ, Curtea considerǎ cǎ o întârziere atât de mare în rambursarea
sumei de bani, fǎrǎ a fi însoțitǎ de plata unor penalitǎți de întârziere, întrunește
condițiile de mai sus, astfel cǎ art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost violat ”;
Astfel, vom regǎsi anumite aspecte fi scale care prin interpretarea noțiunilor
autonome devin „bunuri” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 .
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 6 par. 1 din Convenție în litigiile
conducǎ la rezultate incompatibile cu obiectul și scopul Convenției ”; a se vedea, în acest sens, CEDO, hot. Öztürk,
§ 49 apud R. Chirițǎ, op. cit. , vol. I, p. 15.
Astfel, tehnica „noțiunilor autonome” se analizeazǎ ca o metodǎ de formare a unui drept comun, care atenueazǎ
imprecizia termenilor convenționali și neomogenitatea drepturilor naționale, permițând o defi nire un iformǎ a an-
gajamentelor asumate de state . Considerând cǎ normele europene de protecție a drepturilor omului nu variazǎ în
funcție de califi cǎrile juridice specifi ce drepturilor naționale, Curtea europeanǎ recurge astfel la ,,noțiuni autonome”
pentru a asigura indispensabila uniformitate de interpretare a Convenției; în acest sens, a se vedea , P. Rolland – ,, Le
contrôle de l’opportunité par la Cour européenne des droits de l’homme ” in D. Rousseau și F. Sudre (coord.) –
“Conseil constitutionnel et Cour européenne des droits de l’homme , STH, 1990, p. 71 apud F. Sudre, op. cit. , p. 183.
Precum și, Corneliu-Liviu Popescu, Califi carea europeanǎ și naționalǎ a procurorului roman drept «magistrat , în
Noua Revistǎ de Drepturile Omului nr. 1/2005, Editura All Beck, București 2005, p. 56.
Totodată, ,, noțiunile autonome” prezintǎ douǎ caracteristici majore: pe de o parte, ele nu privesc condițiile de
exercitare a unui drept, ci guverneazǎ aplicabilitatea acestuia ; pe de altǎ parte, noțiunea în cauzǎ face obiectul unei
califi cǎri diferite de cea a dreptului intern ; a se vedea, F. Sudre, op. cit. , p. 184.
Așadar, tehnica „noțiunilor autonome” are drept rezultat major extinderea considerabilǎ a domeniului de aplicare
a dispozițiilor de protecție din Convenție și, în consecințǎ, a sferei ordinii convenționale. În consecință, vizând sǎ
reducǎ zonele de inaplicabilitate a normei convenționale, interpretarea „autonomǎ” sporește efectivitatea dreptului
garantat. În acest sens, a se vedea, pe larg, F. Sudre, op. cit. , pp. 184-185.
40 Corneliu-Liviu Popescu, Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (1999-2002) , Editura All Beck,
București 2003, p. 511.
41 În ceea ce privește ,, speranța legitimǎ ”, a se vedea, și, Cauza Stretch c. Marea Britanie , hotǎrârea din 24 iunie
2003 apud Radu Chirițǎ, Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului. Culegere de hotǎrâri 2003 , Editura C.H. Beck,
București 2007, p. 226.
42 C.L. Popescu, Jurisprudența … (1999-2002) , p. 517.
43 Radu Chirițǎ, Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului. Culegere de hotǎrâri 2006 , Editura C.H. Beck, București
2007, p. 521. A se vedea, în același sens, și, Cauza Buff alo SRL în lichidare c. Italia , hotǎrârea din 3 iulie 2003 apud
R. Chirițǎ, Curtea … 2003 , p. 227.

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 213
UNIVERS JURIDIC
fi scale44 își relevǎ importanța și dispozițiile fi nale ale parag. 2 art. 1 din Protocolul
nr. 1, care permite statelor sǎ reglementeze cǎile pe care asigurǎ plata impozitelor,
altor contribuții sau amenzi, fǎrǎ ca aceasta sǎ reprezinte o limitare a dreptului de
proprietate garantat de primul paragraf45.
Totodatǎ, dupǎ cum a reținut fosta Comisie, aceastǎ normǎ recunoaște cǎ statele
au dreptul sǎ perceapǎ impozite sau alte contribuții și cǎ, în materie fi scalǎ, statele
dispun de o mare marjǎ de acțiune cu privire la mijloacele pe care pot sǎ le utilizeze
în acest scop; aparține autoritǎților naționale competența sǎ decidǎ perceperea de
impozite, alte taxe sau contribuții , potrivit aprecierii necesitǎților politice, economice
și sociale. Așa fi ind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei
contribuții nu ar putea fi contrarǎ dreptului la respectarea bunurilor sale , decât
dacǎ cel interesat ar fi obligat la a suporta o sarcinǎ intolerabilǎ sau i-ar fi complet
bulversatǎ situația fi nanciarǎ46.
De asemenea, având a se pronunța asupra interpretǎrii expresiei „pentru
asigurarea plǎții impozitelor” , cuprinsǎ în par. 2 art. 1, Curtea a arǎtat cǎ aceasta
consacrǎ, implicit , dreptul statelor contractante de a edicta legile pe care le considerǎ
necesare pentru plata impozitelor47.
Dar, pentru a adopta norme fi scale, trebuie recunoscutǎ legiuitorului național
o amplǎ marjǎ de apreciere , în special cu privire la împrejurarea de a ști pânǎ unde
poate benefi cia fi scul de o poziție avantajoasǎ pentru recuperarea creanțelor statului
în raport cu titularii ordinari ai unor creanțe comerciale, atunci când existǎ un debitor
comun48.
În cauza Stere și alții c. România , „Curtea constată că reclamanții se plâng
de privarea de drepturile lor de creanță, în sensul celei de-a doua fraze a primului
paragraf din art. 1. Este adevărat că o ingerință în exercitarea drepturilor de creanță
asupra Statului se poate analiza într-o astfel de privare de proprietate. Totuși, fi ind
vorba despre un impozit de achitat, demersul cel mai natural constă în examinarea
plângerilor din punct de vedere al unei reglementări a folosirii bunurilor în interesul
general «pentru asigurarea plății impozitelor», ce relevă regula enunțată în al doilea
paragraf al art. 1 .
Totuși, cele trei reguli susmenționate49 nu sunt «distincte» în sensul că ar fi fără
44 În acest sens, a se vedea, pe larg, Alice Cristina Maria Zdanovschi, Aplicabilitatea art. 6 par. 1 din Convenția
Europenǎ a Drepturilor Omului în litigiile fi scale – Comentariu asupra Cauzelor Janosevic c. Suedia și Västberga
Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suedia , în Revista Românǎ de Executare Silitǎ Nr. 3-4/2008, Editura Universul Juridic,
București 2008, pp. 134-182.
45 C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, p. 1038.
46 A se vedea, pe larg, C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, p. 1038. A se vedea și Cauza Eko-Elda Avee c. Grecia , hotǎrârea din
9 martie 2006 apud R. Chirițǎ, Curtea … 2006 , p. 521.
47 Spre exemplu, CEDH, 21 mai 2002, Jokela c/Finlande, Recueil 2002-IV, § 57 apud C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, p.
1039.
48 A se vedea, pe larg, C. Bîrsan, op. cit. , vol. I, p. 1040.
49 „Curtea amințește că art. 1 al Protocolului nr. 1 conține trei norme distincte : prima, care se exprimă în prima frază
a primului paragraf și îmbracă un caracter general , enunță principiul respectării proprietății ; a doua, fi gurând în
a doua fraza a aceluiași paragraf , vizează privarea de proprietate și o subordonează anumitor condiții; cât despre
a treia, consemnată în al doilea paragraf , ea recunoaște Statelor contractante puterea de a reglementa folosirea

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 214
UNIVERS JURIDIC
legătură între ele: a doua și a treia privind cazuri particulare de încălcare a dreptului
la respectul bunurilor și trebuie, deci, să fi e interpretate în lumina principiului general
enunțat în prima regulă.
Curtea amințește că art. 1 al Protocolului nr . 1 cere , înainte de toate și mai
ales, ca o ingerință a autorității publice în respectarea dreptului privind respectarea
bunurilor să fi e legală . Al doilea paragraf recunoaște Statelor dreptul de a reglementa
folosirea bunurilor, punând în vigoare «legi». În exercitarea puterii sale de control,
Curtea se bucură de competența, chiar dacă limitată, de a verifi ca respectarea
dreptului intern.
Curtea trebuie, de asemenea, să caute un «just echilibru» de menținut între
exigențele de interes general și imperativele respectării drepturilor fundamentale
ale individului . Grija de a realiza acest echilibru se refl ectă în structura art. 1 în
întregime, inclusiv în al doilea paragraf; deci, trebuie să existe un raport rezonabil de
proporționalitate între mijloacele folosite și scopul propus.
De altfel, pentru a determina dacă acestă exigență este satisfăcută, este
recunoscut că un Stat contractant, mai ales atunci când elaborează și implementează
o politică în materie fi scală, se bucură de o amplă marjă de aprecire .
Acestea fi ind date, Curtea notează că, în prezenta cauză, reclamanții au fost
condamnați să ramburseze creanțele încasate în legalitate în virtutea unei decizii
defi nitive și intrate în vigoare ca lucru judecat.
În această privință, trebuie amintit că preemineța dreptului, unul din principiile
fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor
Convenției. Ea presupune respectarea pricipiului securității raporturilor juridice, și
mai ales a deciziilor de justiție intrate în vigoare ca lucru judecat. Nici o parte nu
este abilitată să solicite supervizarea unei judecăți defi nitive și executorie numai cu
scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie în privința ei. Dacă
nu era astfel, repunerea în cauză a deciziilor ar da naștere la un climat general de
insecuritate juridică, diminuând încrederea publicului în sistemul judiciar și deci în
Statul de drept.
Desigur, aplicarea retroactivă a unei legi fi scale nu este interzisă ca atare de
art. 1 al Protocolului nr. 1. Totuși, Curtea relevă că în speță nu este vorba despre
aplicarea retroactivă a unei legi fi scale, ci de anularea unei decizii defi nitive intrate
în vigoare ca lucru judecat care stabilise în favoarea reclamanților creanțe împotriva
Statului.
Dat fi ind faptul că intervenția procurorului general după încheierea procedurii
– la care nu fusese parte – a condus la anularea integrală a acestor creanțe, Curtea
consideră că un prejudiciu atât de radical la drepturile celor interesați a rupt, în
defavoarea lor , justul echilibru ce trebuie menținut între protejarea proprietății și
exigențele de interes general .
bunurilor, conform cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau ale altor contri buții sau amenzi”,
Cauza Stere și alții c. România .

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 215
UNIVERS JURIDIC
În ciuda marii puteri de care benefi ciază Statul în materie fi scală, exercitarea
sa, în circumstanțele speței, a adus prejudiciu principiilor de securitate a raporturilor
juridice și a preemineței dreptului .
De aici, încălcarea art. 1 al Protocolului nr . 1 ”50.
4. Concluzii
În urma celor analizate putem conchide că legitimitatea dreptului statului de
a reglementa sistemul de impunere este întemeiată, atât din punct de vedere juridic,
cât și social, iar acest drept nu poate fi văzut ca o încalcare sau o limitare a dreptului
de proprietate în condițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, Statului fi indu-i
recunoscută o amplă marjă de aprecire atunci când elaborează și implementează o
politică în materie fi scală.
Totuși, Statul este ținut să mențină un just echilibru între protejarea proprietății
și exigențele de interes general, atunci când reglementează și aplică respectivul
sistem de impunere pentru plata sarcinilor fi scale .
Bibliografi e
1. Tratate, momografi i, cursuri, articole
Bîrsan, Corneliu, Convenția europeanǎ a drepturilor omului. Comentariu pe
articole – vol. I. Drepturi și libertǎți , Editura All Beck, București 2005;
Bîrsan, Corneliu, Convenția europeanǎ a drepturilor omului. Comentariu pe
articole – vol. II. Procedura în fața Curții. Executarea hotǎrârilor , Editura All Beck,
București 2006;
Buergenthal, Thomas, Dreptul internațional al drepturilor omului , traducere
Daniela Ghițescu, Editura All, București 1996;
Chirițǎ, Radu; Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului. Culegere de hotǎrâri
2006 , Editura C.H. Beck, București 2007;
Chirițǎ, Radu; Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului. Culegere de hotǎrâri
2003 , Editura C.H. Beck, București 2007;
Chirițǎ, Radu; Convenția europeanǎ a drepturilor omului. Comentarii și
explicații, vol. I, Editura C.H. Beck, București 2007;
Chirițǎ, Radu, Convenția europeanǎ a drepturilor omului. Comentarii și
explicații , vol. II, Editura C.H. Beck, București 2007;
Condor, Ioan; Stancu, Radu, Drept fi nanciar și fi scal român , Editura Fundației
România de Mâine, București 2002;
Condor, Ioan; Condor, Silvia Cristea, Drept vamal și fi scal , Editura Lumina
Lex, București 2002;
Condor, Ioan; Drept fi scal și fi nanciar , Editura „Tribuna Economicǎ”,
50 A se vedea, pe larg, Cauza Stere și alții c. România , hotǎrârea din 23 februarie 2006, www.scj.ro .

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 216
UNIVERS JURIDIC
București 1996;
Găină, Alexandru-Mihnea; Drept fi scal și procedură fi scal , Editura Universul
Juridic, București 2009;
Gliga, Constantin Ioan; Evaziunea fi scalǎ. Reglementare, doctrinǎ,
jurisprudențǎ , Editura C.H. Beck, București 2007;
Gomien, Donna; Introducere în Convenția europeanǎ a Drepturilor Omului ,
traducere Cristiana Irinel Stoica, Editura All, București 1996;
Lazăr, Sebastian; Sisteme fi scale comparate, Editura Wolters Kluwer, București
2010;
Minea, Mircea Ștefan; Costaș, Cosmin Flavius; Dreptul fi nanțelor publice –
Drept fi scal , Editura Wolters Kluwer România, București 2008;
Pǎtroi, Dragoș; Evaziunea fi scalǎ între latura permisivǎ, aspectul
contravențional și caracterul infracțional , ediția a 2-a, Editura Economicǎ, București
2007;
Popescu, Corneliu-Liviu, Protecția internaționalǎ a drepturilor omului –
surse, instituții, proceduri , Editura All Beck, București 2000;
Popescu, Corneliu-Liviu; Contenciosul european al drepturilor omului ,
Editura C.H. Beck, București 2006;
Popescu, Corneliu-Liviu; Califi carea europeanǎ și naționalǎ a procurorului
roman drept «magistrat , în Noua Revistǎ de Drepturile Omului nr. 1/2005, Editura
All Beck, București 2005;
Popescu, Corneliu-Liviu; Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
(1999-2002) , Editura All Beck, București 2003;
Postolache, Rada; Drept fi nanciar , Editura C.H. Beck, București 2009;
Rădulețu, Sebastian, Săuleanu, Lucian; Dicționar de expresii juridice latine ,
Editura Științifi că, București 1999;
Sozza, Guerrino; La fi scalità internazionale , ediția 2, Editura Fag, Milano
2010;
Sudre, Frédéric, Drept european și internațional al drepturilor omului ,
traducere Raluca Borcea (coord.), Editura Polirom, Iași 2006;
Șaguna, Dan Drosu, Șova, Dan; Drept fi scal , Editura C.H. Beck, București
2011;
V oicu, Marian, Curtea europeanǎ a drepturilor omului. Organizare –
Funcționare – Procedurǎ – Jurisprudențǎ – Modele de formulare pentru sesizarea
Curții , Editura Juridicǎ 2001;
Zdanovschi, Alice Cristina Maria; Aplicabilitatea art. 6 par. 1 din Convenția
Europenǎ a Drepturilor Omului în litigiile fi scale – Comentariu asupra Cauzelor
Janosevic c. Suedia și Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suedia , în Revista
Românǎ de Executare Silitǎ Nr. 3-4/2008, Editura Universul Juridic, București 2008;
Zdanovschi, Alice Cristina Maria, Conceptul de suveranitate fi scală , „Analele
Universitǎții. Seria Drept”, Nr. 1/2011, Revista Centrului de Cercetări Juridice și

UNIVERS STRATEGIC – Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 1(25)/2016 217
UNIVERS JURIDIC
Administrative, Facultatea de Științe Juridice și Administrative, Universitatea
Creștinǎ Dimitrie Cantemir, Editura Pro Universitaria, București 2009;
Zdanovschi, Alice Cristina Maria; Fiscalitatea internațională , Teză de
doctorat, Universitatea din București, 2011.
2. Legislație, jurisprudență
Cauza Stere și alții c. România , hotǎrârea din 23 februarie 2006;
Constituția României, republicată, Editura Hamangiu, București 2007;
Constituția Republicii Italiene , traducere Alexandrina Popescu, Editura C.H.
Beck, Colecția „Constituțiile statelor lumii”, București 2006;
Constituția Spaniei , traducere Mihaela Prisăcaru, Editura C.H. Beck, Colecția
„Constituțiile statelor lumii”, București 2006.
3. Internet
http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/0D8FA549-42DB-4610-B2CB-
F13F942FA142/0/ROU_Infodoc.pdf ;
http://www.echr.coe.int/NR/rdonlyres/E7126929-2E4A-43FB-91A3-
B2B4F4D66BEC/0/ROU_CONV .pdf ;
http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf ;
www.scj.ro .