UNIVERS ITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE TÎRGU -MUREȘ [628161]

1
UNIVERS ITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE TÎRGU -MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
DISCIPLINA PSIHIATRIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR I:
Șef lucr. dr. Gabriela Buicu
Prof. univ. dr. Marieta Gaboș Grecu
Prof. univ. dr. Aurel Nireștean

ABSOLVENT: [anonimizat]
2016

2

3
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE TÎRGU -MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
DISCIPLINA PSIHIATRIE

EVALUAREA SIMPTOMELOR DEPRESIVE
LA PACIENȚII CU AFECȚIUNI
HEMATOLOGICE

COORDONATOR I:
Șef lucr. dr. Gabriela Buicu
Prof. univ. dr. Marieta Gaboș Grecu
Prof. univ. dr. Aurel Nireștean

ABSOLVENT: [anonimizat]
2016

4
CUPRINS
1. Partea generală_____________________________________ 4
1.1 Depresia 4
1.1.1 Istoric 4
1.1.2 Epidemiologie 6
1.1.3 Definiție 7
1.1.4 Tipuri de depresie 7
1.1.5 Semne și simptome 8
1.1.6 Cauze care duc la apariția depresiei 10
1.1.7 Tratament 13

2. Partea specială_____________________________________ 14
2.1 Introducere 14
2.2 Material și metodă 16
2.2.1 Consimțământul informat 16
2.2.2 Conflict de i nterese 16
2.2.3 Criterii de includere și criterii de excludere 16
2.2.4 Caracteristici tehnice de lucru 16
2.2.5 Analiza statistică 17
2.3 Rezultate 18
2.4 Discuții 41
2.5 Concluzii 43
Bibliografie 44
Anexa I 47
Anexa II 50

5
1. Partea generală

1.1. Depresia

1.1.1. Istoric

Noțiunea de depresie este utilizată frecvent, incluzând o serie de fenomene clinice
extrem de variate, de la schimbări de dispoziție, ce sunt compatibile cu o viață relativ
normală, până la manifestări psihotice, ce pot evolua atât cu perturbarea stării afective, cât și
cu diminuarea posibilităților cognitive și psihomotorii. Tulburările depresive au fost descrise
încă din cele mai vechi timpuri , în literatura tuturor popoarelor, ele fiind un atribut al
spiritului uman.Datorită manifestării directe a simptomatologiei tulburărilor afective
dominate de tristețe și euforie, s -a constatat că suferințele afective au reprezentat unele
dintre primele si ndroame sau entități psihiatrice delimitate cu peste 2 milenii înaintea
instalării clinicii de psihiatrie în rândul clinicilor medicale.
Prezența stărilor depresive a fost semnalată încă din scrierile biblice: „Pentru ce ești
mâhnit, suflete al meu, și pe ntru ce te tulburi?” (Psalmi, 41, 6).
În epopeele lui Homer (secolele X -IX î.e.n.), Iliada și Odiseea, în operele marilor
dramaturgi antici greci Eschil și Sofocle, se vorbește, de asemenea de prezența stărilor
depresive. [1] Cunoașterea dezvoltării isto rice a conceptului de depresie ne oferă
posibilitatea să înțelegem varietatea de termeni, forme și conținut, care i -au fost atribuite
până în prezent .
De-a lungul evoluției și dezvoltării conceptului de depresie, ce a fost sinonim secole
la rând cu melanc olia, întâlnim diferite interpretari.
Hipocrate considera că principalele entități nosografice ale psihozelor afective,
mania și melancolia, erau două din cele 6 tipuri de nebunie descrise de către acesta în
secolul al IV -lea î.e.n.. El a descris melancol ia ca fiind o boala distinctă cu anumite
simptome psihice și fizice. A caracterizat toate „temerile și deznădejdile care durează o
lungă perioadă de timp” ca fiind simptomatice bolii. A fost un concept similar, dar mult mai
amplu decât depresia din ziua d e astăzi. Predominau o serie de simptome ca tristețea,
deprimarea, deznădejdea, la care se adăuga de multe ori frica, furia, iluzia și obsesia . [2,3]
În ceea ce privește relația dintre manie și melancolie, ea a fost observată de către
Areteus din Capadoch ia, în secolul al II -lea (50 -130 e.n.). În scrierea sa „De Causis et Signis
Marborum”, afirmă despre melancolie că este „o cădere într -o stare deosebită, într -o
tulburare a judecății, iar teama sufletului se fixează într -o cugetare nelămurită, fără febră ș i
furie”, la care mai adaugă faptul că pacienții prezintă insomnie, sunt „triști, descurajați,
slăbesc datorită agitației, a somnului nerecomfortant…într -un stadiu mai avansat se plâng de
inutilitate și -și doresc moartea”. Pe lângă faptul că acesta asocia depresiei tristețea,
neliniștea, insomnia și plictiseala, definea melancolia ca fiind un „delir limitat”. Urmărirea
istoricului medical încă de la debut a bolnavilor depresivi i -a permis să fie primul care a

6
observat și a descris depresia (melancolia) și m ania ca fiind faze ale aceleași boli, și totodată
a scos în evidență faptul că între perioadele de tristețe și cele de agitație maniacală pot exista
intervale de dispoziție afectivă normală și claritate în gândire. [4]
Odată cu începutul Renașterii (secolul XIV -XV), teoria hipocratică începe să fie
abandonată, diverși autori preocupându -se de ipoteze și aspecte etiopatogenetice , care pun
sub semnul întrebării concepția umorală a lui Hipocrate. Dintre reprezentanții acestei
perioade, Robert Burton (1 577-1640), teolog și decan al unui colegiu din Oxford, descrie în
lucrarea sa intitulată „Anatomy of Melancoly” (1621) elementele psihodinamice ale
melancoliei. Medicul german Johann C.A. Heinroth folosește pentru prima dată termenul de
depresie în 1818. [5] Neurologul francez Jules Baillarger descrie tulburarea psihică a unui
individ ce implică episoade atât maniacale cât si depresive, ca fiind o formă dublă de
demență ( folie à double forme). În 1851, psihiatrul francez Jean -Pierre Falret descrie „la
folie circulaire”, definită prin trecerea bruscă –„peste noapte”, din episod depresiv în episod
maniacal, și invers. [6,7,8]
Descrierea modernă a psihozei afective, care a devenit ulterior consacrată sub
denumirea de „psihoză maniaco -depresivă” aparține lui E . Kraepelin (1896), fondatorul
psihiatriei științifice moderne. [9] O contribuție importantă în delimitarea stărilor depresive
și maniacale a fost adusă și de W. Weygandt, în tratatul său „Atlas und Grundriss der
Psychiatrie”(1902). Kraepelin și Weygandt a u caracterizat sindromul depresiv printr -o triadă
simptomatică constituită din: tristețe, încetinirea proceselor gândirii și lentoarea
psihomotorie. [10] După P. Kielholz, sindromul depresiv constituie o reacție de bază a
ființei umane la diferite situații sau condiții somatogene, endogene sau psihogene, care se
manifestă prin triada: dispoziție tristă cu sau fără componente anxioase, inhibiția gândirii,
tulburări ale funcțiilor psihice centrifuge și ale funcțiilor psihomotorii. [11] Pornind de la
ideea că noțiunea simplă de depresie definește doar un sindrom, psihiatrul elvețian E.
Bleuler descrie o triadă depresivă, caracterizată prin dispoziție tristă, dificultăți în gândire și
inhibiția funcțiilor centrifuge, la care adăugă și alte simptome ca obsesia, i ritabilitatea,
tulburarea de percepție. [4,12]
Freud și școala psihanalitică au avut o contribuție la înțelegerea aspectelor
psihodinamice ale tulburărilor depresive. Concepția freudiană ilustra că tendința depresivă
poate duce la o fixație sau o regresie a libidoului până într -un stadiu în care sentimentul
valorii de sine depinde de compensările exterioare . [13,14,15]
Școala cognitivă a lui Aron Beck, considera că, în esență, depresia reprezintă o
tulburare a proceselor cognitive. [16]
Alexandru Suțu, a fost pionierul psihiatriei în România, primul psihiatru român,
profesor universitar de psihiatrie, autor de lucrări științifice de specialitate, organizator al
asistenței moderne a bolnavilor cu afecțiuni psihice, pionier al psihosomaticii, promotor al
legislației psihiatrice moderne în țara noastră. [17]
Un alt cunoscut medic psihiatru a cărui carieră este legată de dezvoltarea psihiatriei
în România este elevul profesorului dr. Alexandru Suțu, Alexandru Obregia (1860 -1937)

7
care a descris pentru prima d ată depresia tipică la un pacient alcoolic. Acesta a introdus
termenul de „ ciclotimie” pentru a demonstra manifestările periodice ale psihozelor
endogene. [18]

1.1.2 Epidemiologie

Organizația Mondială a Sănătății estimează că depresia se regăsește la aproximativ
350 de milioane de oameni, putând să îi afecteze și pe cei aflați în relații apropiate cu
aceștia. Depresia are un impact major asupra funcționalității individului, putând duce la
scăderea productivității și a capacității de lucru, la izolare, la pierderea dorinței de a trăi și
chiar la suicid, în cazurile severe. [19,20]
Depresia reprezintă o afecțiune care, de cele mai multe ori, este ascunsă, negată și
datorită acestori lucruri, insuficient diagnosticată și tratată. Afecțiunea debutează de obicei
la persoanele tinere, femeile fiind mai des afectate decât bărbații. Odată cu înaintarea în
vârstă crește semnificativ și frecvența depresiei. Una din patru femei va primi tratament
pentru depresie la un moment dat, comparativ cu unul din zece bărb ați. [21] După estimările
OMS, sunt țări în care doar un individ din zece afectați de depresie primește tratament, în
principal din cauza accesului redus la îngrijiri medicale de specialitate dar și de teama de a fi
respinși în societate. [22]
Potrivit e stimărilor OMS, începând cu anul 2020 depresia va fi a doua cauză de
dizabilitate, după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, este a patra boală ca răspândire în
lume și reprezintă una dintre problemele majore de sănătate ale omului. [21,23]
În 2013, s-a estimat că, în SUA, 15,7 milioane de persoane (6,7% din toți adulții din
SUA) au avut minim un episod depresiv major în anul anterior, conform studiului NSDUH
efectuat de SAMHSA. [24,25]
În Europa se estimează un număr de 50 de milioane de persoane ce suferă de această
afecțiune. [21] După studiul realizat în 2012 care a cuprins 30 de țări europene, inclusiv
România, prevalența anuală medie pentru tulburarea depresivă majoră este de 5,8%. [26]
Potrivit studiului realizat în 2008 de Liga Română de Sănă tate Mintală, s -a observat
că prevalența episodului depresiv major la momentul examinării a fost de aproximativ 9%,
iar pe durata întregii vieți de 21%. România se situează pe locul al treilea în Europa prin
numărul de persoane depressive, raportat la popu lația general. [27] Din cercetările efectuate
în 2008 s -a evidențiat o creștere seminificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta,
frecvența de doua ori mai mare la femei, faptul că afecțiunea este nerecunoscută sau ascunsă
de către populație prec um și impactul economic major.

8
1.1.3 Definiție

Depresia este o maladie mentală caracterizată printr -o modificare profundă a stării
timice, a dispoziției, în sensul tristeții, al suferinței morale și încetinirii psihomotorii;
asociindu -se în general cu a nxietatea, depresia întreține la pacient o impresie dureroasă de
neputință global, de fatalitate disperată, iar uneori antrenează ruminații subdelirante pe tema
culpabilității, a indignității, a autoaprecierii, putând conduce la luarea în considerare a
sinuciderii și, uneori, la realizarea aceasteia. ( Larousse, 1998, p.101 )
Definiția de cea mai largă generalitate consideră depresia ca fiind o prabușire a
dispoziției bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste și amenințătoare. Sindromul
depresiv are drept componente definitorii dispoziția depresivă, încetinirea proceselor
gândirii, lentoarea psihomotorie la care se adaugă p serie de simptome auxiliare de expresie
somatică. Dispoziția depresivă este trăită ca „tristețe vitală” ( V. Schneider, 2000, p.70 ),
pierderea sentimentelor, golire și neliniște interioară, conținutul perceptual cenușiu, nebulos
uneori. ( A. Dobrovici, 2002; C. Tudose și R. Tudose, 2002, p.14 )

1.1.4 Tipuri de depresie

Tulburarea depresivă majoră (depresia majoră) se caracterizează printr -o serie de
simptome care influențează capacitatea unei persoane de a munci, de a dormi, de a mânca,
de a învăța și de a desfășura activități plăcute. Tulburarea depresivă poate afecta grav
funcționarea de zi cu z i, normală a persoanei, în toate domeniile din viața sa. Un episod
depresiv poate apărea doar o dată în viață, însă, de multe ori, aceste episoade reapar pe
parcursul vieții la persoanele care suferă de depresie majoră.
Tulburarea depresivă persistentă (distimia) este o stare depresivă care durează
minim doi ani. Persoana diagnosticată cu distimie poate avea episoade de depresie majoră
care alternează cu perioade în care simptomele sunt mai puțin severe.
Depresia postnatală se caracterizează prin apari ția unui episod depresiv major la
mamă, în prima lună după naștere. Acest tip de depresie nu trebuie confundată cu starea de
oboseală sau tristețe apărută după naștere, considerată „ normală ” , numită „ baby blues ”.
Se estimează că depresia postnatală ap are la aproximativ 10% dintre mame.
Depresia psihotică apare la o persoană cu depresie severă, însoțită și de o formă de
psihoză, cum ar fi gândirea ilogică asociată unor idei delirante sau comportamente bizare și
aberante bazate pe iluzii și halucinații. Aceste persoane pot experimenta sentimente iluzorii
de inutilitate, sărăcie, boală, vinovăție, autoacuzare sau de declin progresiv pe plan fizic.
Tulburarea afectivă sezonieră se caracterizează prin apariția simptomelor depresive
în lunile de toamnă și i arnă, când lumina naturală este mai scăzută. În general, simptomele
acestui tip de depresie dispar odată cu venirea primăverii și a verii. Depresia sezonieră este
însoțită de retragere socială, stări somnolente și creștere în greutate, reapărând în fiecare an.
Tratamentul medicamentos folosit pe parcursul iernii poate ușura simptomatologia.

9
Tulburarea bipolară (depresia maniacală) se caracterizează prin cicluri de stări
emoționale opuse, episoade de depresie ce alternează cu episoade maniacale. Episodul
depresiv este asemănător cu cel din tulburarea depresivă majoră iar cel maniacal se
manifestă prin hiperactivitate, ritm accelerat de vorbire, comportament impulsiv, lipsa
necesității somnului. Trecerea de la o stare la alta se face treptat, fiecare episod d urează
câteva săptămâni. Alte simptome includ stima exagerată de sine, vorbire continuă, lispa
concentrării pe o idee sau un gând, comportament social inadecvat, cauzând probleme
serioase și jenante la nivel social. [28,29,30]

1.1.5 Semne și simptome

Simptom atologia depresiei este vastă, pacienții putând prezenta unul sau mai multe
din simptomele ce le voi enumera mai jos, în funcție de gravitatea acesteia. Fiecare persoană
este afectată în mod diferit, trăsăturile moștenite, vârsta, sexul și mediul cultural jucând un
rol important în modul în care depresia afectează pacienții.
Simptomele tipice sunt:
 Sentiment de tristețe intensă, anxietate;
 Iritabilitate, frustrare;
 astenie, fatigabilitate;
 dispoziție deprimată pentru cea mai mare parte a zilei, aproape zilnică,
neinfluențată de circumstanțe, prezentă continuu cel puțin în ultimele două
săptămâni;
 pierderea interesului sau a plăcerii în activități care în mod normal erau
plăcute;

Simptome adiționale întâlnite frecvent în tulburarea depresivă sunt:
 pierderea încrederii în sine;
 sentimente de vinovăție, de culpabilitate, de autoreproș;
 gânduri recurente de moarte sau sinucidere sau orice comportament de tip
suicidar;
 diminuarea capacității de concentrare (indecizie, șovăială);
 modificarea activității psihomotorii în sensul agitației sau inhibiției
psihomotorii;
 tulburări de somn, de exemplu insomnie, hipersomnie, somn superficial,
neodihnitor;
 modificări ale apetitului în sensul scăderii sau creșterii poftei de mâncare, cu
modificări corespunzătoare de greutate (cel puțin 5% față de greutatea din
luna precedentă);

10
Alte simptome întâlnite în tulburarea depresivă sunt:
 constipația care este o consecință a sedentarismului, inhibiției psihomotorii
sau este un efect secundar al antidepresivelor;
 cefalee ac centuată matinal sau în urma unor situații stresante;
 dureri osteoarticulare, mai ales la nivelul membrelor inferioare sau la nivelul
coloanei dorso -lombare;
 modificări ale insinctului sexual, cu scăderea marcată a libidoului.
[28,29,31,32,33,34,38]

Disp oziția în cursul unui episod depresiv sever este descrisă ca fiind o dispoziție
tristă, deprimată, disperată sau ca fiind „fără chef”. Uneori este descrisă ca fiind anxioasă
sau iritabilă. Există cazuri în care pacienții neagă dispozitia depresivă, dar se poate evidenția
prin interviu. Unele persoane au un prag scăzut pentru plâns, altele prezintă o scădere a
reactivității emoționale.
Pierderea interesului sau plăcerii și anhedonia sunt prezente mai tot timpul, chiar și
când dispoziția depresivă este abs entă. Pacientul relatează restrângerea sferei de interese, se
simte mai puțin atras de hobby -uri, nu mai au nicio plăcere pentru activitățile care anterior
îmbolnăvirii erau considerate distractive și relaxante. Unii își pierd interesul atât pentru
ambianț ă cât și pentru propria persoană.
Fatigabilitatea , energia scăzută, randament scăzut, extenuarea, dificultăți în inițierea
unor acțiuni, sunt simptome pe care pacientul depresiv le relatează cu toate că activitățile
effectuate de acesta nu necesită multă energie.
Apetitul este de obicei scăzut, mulți pacienți afirmând că se straduiesc să mănânce
sau, în formele severe descriind mâncarea ca fiind lipsită de gust. În formele de depresie
atipică apetitul este uneori crescut. Atât creșterea cît și scăderea în greutate pot avea impact
asupra imaginii și stimei de sine.
Ritmul somn -veghe este perturbat, cea mai comună tulburare de somn fiind insomnia.
Depresivii au de obicei insomnie mediană (se trezesc în cursul nopții având dificultăți în a
readormi) sau insomnie terminală, (se trezesc cu câteva ore mai devreme și nu mai pot
readormi) . Când este prezentă și anxietatea, poate să apară insomnia inițială, de adormire,
(pacientul adoarme abia după o jumătate de oră, o oră după ce se așează în pat).
Modificările psihomotorii includ lentoarea sau agitația. Lentoarea este considerată
unul d intre principalele simptome ale depresiei, manifestându -se în vorbire, gândire sau în
mișcările corpului. Astfel este prezentă bradilalia, bradipsihia și bradikinezia. Agitația este
rar întâlnită în depresie și se manifestă prin incapacitatea de a sta lini știt, mersul de colo –
colo, frecatul mâinilor.
Sentimentul de inutilitate sau de culpă cuprinde aprecieri negative asupra propriei
valori ce nu corespund realității sau ruminații în legătură cu erori minore din trecut.
Sentimentul de inutilitate sau de cul pă poate avea intensitate delirantă ( individul convins că
este răspunzător de „nenorocirile” lumii).

11
Ideile suicidare se referă atât la ideile prevalente de inutilitate, când pacientul nu -și
mai găsește rostul și consideră moartea o soluție posibilă și o alternativă rezonabilă (fără
planuri specifice sau intenționale), cât și la planurile suicidare bine construite (modalitate,
loc, timp) cu pregătirea activă a suicidului. În depresiile de intensitate severă, pacientul nu
dispune adesea de energia necesar ă pentru a duce la capăt gândurile de suicid, chiar daca
acestea sunt permanente.
Mulți subiecți acuză deteriorareacapacității de gândire, de concentrare sau de luare
a deciziilor . Odată cu scăderea capacității de concentrare a atenției apare hipomnezia, astfel
cei ce desfășoară activități intelectuale sunt adesea incapabili să realizeze performanțele
anterioare.
Tulburările instinctului sexual se caracterizează prin scăderea dorinței sexual atât la
femei cât și la bărbați, sub formă de frigiditate, res pectiv impotență. Aceste tulburări pot
avea consecințe maritale. Adițional, femeile pot prezenta amenoree. [30,32,35,36,42]

1.1.6 Cauze care duc la apariția depresiei

Cauzele exacte pentru care o persoană dezvoltă această tulburare nu sunt încă pe
deplin cunoscute. Specialiștii consideră depresia ca fiind rezultatul interacțiunii dintre
factorii sociali, psihologici și biologici, la care se mai adaugă factori economici, conflicte,
dezastre naturale.
1). Cauze biologice
Studiile au scos în evidență modific ări ale concentrațiilor neurotransmițătorilor ce se
găsesc la nivel cerebral. Dintre acestea se asociază cel mai frecvent cu apariția simptomelor
depresive noradrenalina și serotonina. Alte substanțe ca dopamina, acetilcolina, acidul gama
aminobutiric, glu tamatul sunt și ele implicate.
De-a lungul timpului s -a constatat ca anumite medicamente care cresc nivelele
sinaptice de serotonină și noradrenalină au efect antidepresiv. Astfel a apărut ipoteza că
nivelel scăzute de serotonină și noradrenalină pot duce la apariția depresiei, însă teoria
monoaminelor (nivelul scăzut al monoaminelor) nu a putut explica în totalitate apariția
simptomelor depresive.
Ultimele cercetări au scos în evidență rolul la fel de important pe care îl au circuitele
neuronale de la ni vel cerebral, conexiunile neuronale din anumite arii cerebrale și creșterea
neuronală, toate constituind termenul numit neuroplasticitate. Așadar, anumite zone
cerebrale (amigdala, talamusul, hipocampul și cortexul cerebral) sunt implicate în reglarea
dispoziției, depresia părând să fie cauzată de alterarea neuroplasticității la nivelul acestor
zone.

12
2). Cauze genetice
Nu se consideră că depresia este cauzată de o genă anume, dar se crede că apariția ei
este influențată de mai multe gene. Este mai frecve ntă la persoanele ale căror membrii ai
familiei au această afecțiune. Gemenii monozigoți au 100% aceleași gene, astfel geamănul
monozigot al unui pacient are un risc crescut de apariție a depresiei. Rudele de gradul întâi
au un risc de 2 -3 ori mai mare faț ă de populația generală de a face depresie pe parcursul
vieții. Cercetătorii încă încearcă să găsească genele ce pot fi implicate în declanșarea
depresiei.
3). Cauze psihosociale
Un factor important în apariția depresiei îl reprezintă stresul. Majoritatea dintre noi
se confruntă cu evenimente stresante de -a lungul vieții, însă nu toți prezentăm depresie, cu
excepția celor cu predispoziție la o tulburare depresivă. O explicație ar fi influența
materialului genetic al fiecăruia la răspunsul la stres. Dacă îm preună cu anumite
vulnerabilități genetice și/sau biologice apar și evenimente stresante, se poate instala
depresia. Pierderea unui părinte în timpul copilăriei, divorțul parental în copilăria timpurie,
abuzul fizic sau sexual în copilărie sunt elemente de risc în apariția depresiei adultului.
Totodată, șomajul reprezintă un factor precipitant important, alături de alți factori de
risc asociați apariției depresiei ca sărăcia, gradul de îndatorare, pierderile financiare
importante.
Declanșarea unei depresi i este deseori ascociată unui factor psihotraumatizant sau
stresant, evenimentele ulterioare nefiind mereu asociate psihotraumei. Cei ce au avut un
episod depresiv împreună cu modificările biologice apărute după acesta, vor fi expuși unui
risc mai crescut de apariție a unor episoade ulterioare. [28,32,34,35,36]
Statistic femeile prezintă un risc dublu de apariție a depresiei, față de bărbați, însă
nicio teorie nu poate explica de ce. Cercetătorii au arătat că anumiți factori hormonali, unici
pentru femei p ot contribui la rata lor de depresie mai mare: modificările hormonale,
graviditatea, avortul, perioada postpartum, menopauza. Se consideră că hormonii afectează
direct zonele cerebrale ce controlează emoțiile și starea de spirit. De exemplu, femeile sunt
extrem de vulnerabile la depresie după ce au născut, atunci când modificările hormonale și
cele fizice, împreună cu noua responsabilitate de a îngriji nou -născutul pot fi copleșitoare.
Dacă unele stări trecătoare de melancolie sunt comune pentru noile mămic i, un episod
depresiv nu este normal, ceea ce implică intervenția activă a medicului și a familiei, aceasta
având nevoie de suport pentru a putea să -și recapete atât starea de bine fizică și psihică, cât
și abilitatea de a avea grijă și de a se bucura de c opil. Multe femei se confruntă de asemenea
cu solicitări suplimentare și responsabilități atât la locul de muncă cât și acasă, sunt mame
singure sau au grijă de copii și de părinții în vârstă, fie s -au confruntat cu abuzul sau sărăcia.
Rămâne neclar de ce unele femei care se confruntă cu nenumărate provocări dezvoltă
depresie, în timp ce altele cu provocări similare nu o fac.

13
Deși depresia este mai puțin prezentă la bărbați decât la femei, aceștia pot dezvolta
simptome ce le resimt în mod diferit. De multe ori au dificultăți în a admite că sunt depresivi
și chiar și doctorii îi suspectează mai puțin. La exterior putem observa iritabilitatea și
agresivitatea. Cele mai frecvente modalități prin care bărbații fac față depresiei sunt abuzul
de alcool sau drogur i, comportamentul violent, devin frustrați, deprimați, descurajați, furioși
și iritați. Unii se cufundă în muncă în mod excesiv, încercând să -și ascundă depresia față de
ei înșiși, familie și prieteni. Alții pot prezenta un comportament nechibzuit, se pot pune
singuri în pericol sau își asumă riscuri inutile. De asemenea, depresia interferează cu dorința
și performanțele sexuale, însă rareori bărbații asociază această problemă cu prezența
depresiei. Nerecunoașterea și implicit netratarea corespunzătoare a depresiei bărbaților poate
duce la probleme mult mai grave sau chiar la suicid. Chiar și atunci când un bărbat își dă
seama că este deprimat, este mai puțin dornic decât o femeie să caute ajutor de specialitate.
Încurajările și sprijinul din partea membril or familiei pot face diferența.
Există ideea greșită că este normal ca persoanele în vârstă să se simtă deprimate.
Dimpotrivă, mulți dintre vârstnici sunt mulțumiți de viața lor. Atunci când depresia se
manifestă, poate fi neluată în calcul, respinsă, con siderată ca fiind o parte normală a
procesului de îmbătrânire, persoanele în vârstă putând prezenta diferite simptome mai puțin
evidente și putând avea dificultăți în recunoașterea sentimentelor de tristețe, durere sau
amărăciune. În plus, aceștia pot avea anumite afecțiuni medicale, cum ar fi boli
cardiovasculare sau neoplasme ce pot provoca simptome de depresie, sau pot lua
medicamente ale căror efecte secundare contribuie de asemnea la apariția acesteia. Când se
prezintă la medic, bătânii prezintă adesea simptome fizice, dat fiind că ei sunt de obicei
persoane refractare la discuții cu privire la sentimentele de tristețe, lipsa speranței, pierderea
interesului pentru activități care altădată le aduceau plăcere, sau despre sentimentele de
durere prelungită după pierderea unei persoane dragi. Odată pus diagnosticul, tratamentul
medicamentos și/sau psihoterapia pot oferi persoanei depresive viața normală de dinainte.
Depresia bătrânilor, nediagnosticată și netratată, cauzează multă suferință atât pentru
familie cât și pentru persoanele în cauză, care altfel ar avea o viață normală. [31,35,36,37]
4). Depresiile secundare
Depresia poate apărea secundar unei afecțiuni somatice sau unui tratament. S -au
făcut studii în ceea ce privește relația bidirecțională dint re această afecțiune și alte boli,
precum cele coronariene, diabetul zaharat, anumite boli endocrine, oncologice sau afecțiuni
hematologice. S -a demonstrat că bolile coronariene au predispoziție la așa -numita „depresie
vasculară”, iar datorită faptului că o cincime din pacienții cu boli coronariene prezintă
niveluri clinice ridicate de simptome depresive se încearcă chiar validarea acestui tip de
depresie ca și categorie diagnostică specifică. (Thuile, 2007)
Cercetările din domeniul endocrinologic scot în evidență corelațiile dintre depresie și
diabetul zaharat (Riley, 2009), fiind necesară analiza în mod curent pentru depresie a tuturor
pacienților, astfel încât să poată fi tratați cu medicamente sau cu ajutorul psihoterapiei.

14
Depresia este studiată amănu nțit și în legătură cu anumite tulburări psihice precum
dependența de droguri, alcoolismul sau tabagismul.
Depresia este examinată și în relație cu durerea, cu stresul, cu osteoartrita, cu boala
Parkinson, cu epilepsia, cu anxietatea feminină, cu leziunile traumatice sau cu boala
Alzheimer.
În cazul pacienților cu afecțiuni hematologice, depresia este asociată frecvent cu
oboseala, cu senzația de slăbiciune și performanța fizică redusă ce caracterizează diferitele
tipuri de anemii, poate fi severă la cei cu afecțiuni maligne hematologice, cauzată de frica de
moarte, de schimările majore ce intervin în viața acestor pacienți sau de stadiul avansat al
bolii.
În cazul pacienților cu afecțiuni oncologice, mulți autori subliniază faptul că depresia
rămâne nedescoperită și netratată, deși atenuarea acesteia ar îmbunătăți calitatea vieții
acestor pacienți, le -ar scurta internările, le -ar ușura relația cu îngrijitorii lor și le -ar crește
rata de supraviețuire (Newport, 1996; Snyderman, Wynn 2009; Rayner, 2 011). Intervențiile
eficiente ar necesita o sensibilitate mai mare la diagnosticare, putând fi atât farmacologice
cât și psihosociale.

1.1.7 Tratament

Depresia, chiar și în cele mai severe cazuri, poate fi tratată. Cu cât tratamentul este
administrat mai r epede, cu atât este mai eficient. Acesta cuprinde medicamente, psihoterapie
sau o combinație a celor două. Terapia medicamentoasă constă în administrarea
antidepresivelor, care sunt în general clasificate în funcție de modul în care acestea
acționează subs tanțele chimice produse în mod natural în creier. Așadar, avem SSRI (sunt
mai sigure și au mai puține efecte adverse), IRSN (au ca efecte adverse transpirații crescute,
senzație de gură uscată, creșterea frecvenței cardiace și provoacă constipație), inhibi tori ai
recaptării dopaminei, noradrenalinei și serotoninei, inhibitori de monoaminooxidază,
antidepresive atipice, triciclice, medicamente anti -anxietate sau antipsihotice.
Mai multe tipuri de psihoterapie pot fi eficiente în tratamentul depresiei. Tera pia
cognitiv -comportamentală reprezintă una din cele mai utilizate metode. Aceasta ajută la
identificarea comportamentelor negative cu scopul înlocuirii acestora cu unele sănătoase.
Alte tipuri sunt terapia interpersonală sau terapia psihodinamică.
În caz ul în care alte tratamente nu au avut efect, terapia electroconvulsivă (ECT)
poate fi o opțiune eficientă. Această procedură este utilizată pentru a modifica nivelul
neurotransmițătorilor din creier și este utilă în cazul depresiei severe, atunci când alte
tratamente nu funcționează. ECT poate provoca dezorientare, confuzie și pierderi de
memorie, de obicei, aceste reacții adverse fiind pe termen scurt.
Alte tipuri de terapii de stimulare a creierului mai recent introduse utilizate tot pentru
a trata depre siile rezistente la medicamente includ stimularea magnetică transcraniană
(rTMS) și stimularea nervului vag (SNV). [28,30,32,35,36,38,42]

15
2. Partea specială

2.1 Introducere

Depresia a devenit cea mai frecventă afecțiune mintală la nivel de comunitate. Ace st
sindrom psihiatric este cel mai frecvent întâlnit în practica medicală, studiile apreciind că cel
puțin una din cinci persoane va experimenta pe parcursul vieții un episod depresiv ce va
necesita intervenția medicului psihiatru. Tulburarea depresivă est e întâlnită mai des în
rândul persoanelor de sex feminin, din cauza diverșilor factori biologici, hormonali și
psihologici.
Experți ai Organizației Mondiale a Sănătății prevedeau că până la finele celui de -al
doilea deceniu al secolului XXI, depresia va deveni a doua problemă de sănătate publică a
lumii, și chiar a doua cauză de moarte prematură sau de dizabilitate. Studiile efectuate de
către OMS relevă faptul că depresia afectează aproximatix 121 de milioane de persoane din
întreaga lume. Este consider ată a cincea cauză de mortalitate de pe întregul mapamond,
aproximativ 4% din decesele de cauză medicală datorându -se acestei afecțiuni. În Europa,
din 1000 de adulți, 58 prezintă tulburare depresivă majoră. Toate aceste statistici
îngrijorătoare au determ inat ca depresia sa devină una din cele mai studiate afecțiuni psihice
în acest moment. (OMS -2001, citat de Murray & Lopez).
Tulburările depresive ocupă în zilele noastre printre primele locuri între cauzele de
dizabilitate, situându -se înaintea TBC -ului și a accidentelor rutiere. Conform ultimelor
studii, incidența depresiei în rândul tinerilor este în creștere, în special la cei de sex
masculin, având ca urmare creșterea riscului suicidar. Chiar dacă simptomele depresiei par
să apară mai frecvent la pers oanele dezavantajate din punct de vedere economic și la cele
excluse social, bolile depresive pot afecta persoane ce aparțin tuturor claselor economico –
sociale. [39,40]
Depresia poate să apară ca efect secundar unei afecțiuni somatice sau unui tratament.
Dintre cele mai frecvente situații amintim anumite boli cardio -vasculare, boli endocrine, boli
neoplazice, afecțiuni hematologice (anemii, leucemii) dar și tratamentul cu anumite
medicamente (interferon).
Luând în calcul conexiunea dintre patologia psihic ă și cea somatică, ar trebui ca
analiza prognosticului și evoluției unei afecțiuni să ia în considerare și influența pe care o
poate produce cealaltă afecțiune comorbidă. La pacienții cu afecțiuni somatice cronice,
riscul depresiei este mai mare, iar în fu ncție de gravitatea afecțiunii crește și probabilitatea
ca aceștia să sufere de depresie. În cazul unui pacient cu o posibilă comorbiditate afecțiune
somatică -depresie, ar trebui lămurit dacă boala principală ar putea induce depresia, inclusiv
mecanismele de inducere (biologic, afectare psihologică, efect al tratamentelor sau asociere
din pură coincidență). [41]

16
Hematologia reprezintă ramura medicinei ce se ocupă cu studiul, diagnosticul și
tratamentul afecțiunilor sângelui și a organelor hematopoetice (m ăduva osoasă, splină, ficat,
ganglioni limfatici). Este un domeniu medical bine conturat, care, în țara noastră, are o
veche și solidă tradiție, dezvoltându -se în paralel cu evoluția sa pe plan mondial. Societatea
Română de Hematologie a fost înființată în anul 1932 la inițiativa lui I. Cantacuzino și este a
doua societate de hematologie din Europa după Societatea Franceză de Hematologie
(înființată în 1931). [43]
Afecțiunile sangvine afectează producerea sângelui și/sau a componentelor acestuia,
cum ar fi celulele sangvine (eritrocite, trombocite, leucocite), hemoglobina, proteinele
sangvine (albumine, globuline, factori de coagulare, imunoglobuline, anticorpi, transferina,
ceruloplasmina, TGP,TGO) sau mecanismele coagulării.
Termenul de anemie face referire la scăderea , sub o anumită limită, a cantității totale
de hemoglobină (Hgb) (transportorul de oxigen) din organism . Se manifestă prin scăderea
concentrației Hgb și a numărului de hematii pe unitatea de volum sanguin. Lipsa cantității
corespunzătoa re de Hgb duce la tulburări în efectuarea schimburilor gazoase în țesuturi și la
o serie de modificări adaptative din partea circulației, metabolismului și a funcției diverselor
organe și sisteme. La simptomele și semnele astfel determinate, se mai adaugă și cele care
țin direct (sau pe alte căi) de cauzele și mecanismele de producere a anemiilor.
Sindromul anemic reprezintă totalitatea simptomelor și semnelor clinice și de
laborator prin care se manifestă orice anemie, indiferent de cauză și de mecanismu l prin care
s-a produs . În cazul pacienților cu anemie, depresia este asociată frecvent cu oboseala, cu
senzația de slăbiciune și performanța fizică redusă, cu deficitul de vitamina B12 sau D, ce
caracterizează tipul anemiei. [45]
Leucemia este un cancer al celulelor sângelui sau ale măduvei osoase ce se
caracterizează printr -o creștere anormală a celulelor imature albe din sânge. Acumularea și
proliferarea necontrolată a celulelor precursoare ce se află la originea globulelor albe are loc
în măduva osoasă . Aceste celule imature, tinere care invadează măduva osoasă și împiedică
fabricarea normală de celule sangvine poartă denumirea de celule leucemice sau blaști. În
anul 2000 aproximativ 256000 de copii și adulți din lumea întreagă au dezvoltat o formă de
leucemie, dintre care 209000 au murit datorită ei. Prognosticul leucemiei variază în funcție
de formă. Rata de supraviețuire a crescut simțitor în ultimele decenii datorită progreselor în
diagnosticare și tratament. În anul 1960, supraviețuirea la cinci ani a tuturor tipurilor de
leucemie era de aproximativ 14%, în prezent ajungând la 60%. [44,45,46]
Nu s -a stabilit clar care este măsura în care depresia prezice incidența cancerului.
Chiar dacă mecanismele de interdependență nu sunt încă clare, se atrage at enția de către
cercetători asupra legăturii dintre depresie și durerea puternică, lipsa de speranță, evoluția
rapidă a cancerului, rata și durata de supraviețuire mai scurtă.
Obiectivul lucrării de față este reprezentat de evaluarea simptomelor depresiv e în
rândul pacienților cu afecțiuni hematologice.

17
2.2 Material și metodă

Am efectuat un studiu tip screening/investigațional, pe un lot de 30 de pacienți
internați pe Secția Clinică Medicină Internă I, compartiment Hematologie, din cadrul
Spitalul ui Clinic Județean de Urgență Târgu -Mureș, în perioada martie -aprilie 2016.
Pacienții erau de sex masculin și feminin a căror vârstă s -a încadrat între 18 și peste 60 de
ani.
Pentru atingerea obiectivelor acestei lucrări am grupat pacienții în funcție de s ex,
vârstă, mediul de proveniență și tipul afecțiunii hematologice. Fiecare pacient a primit câte
un inventar de depresie Beck pe care l -a completat integral.

2.2.1 Consimțământul informat
Studiul a fost posibil în urma obținerii consimțământului informat al pacienților.
2.2.2 Conflict de interese
Autorii prezentului studiu nu prezintă niciun conflict de interese în legătură cu tema
și lucrarea de față.
2.2.3 Criterii de includere și criterii de excludere
Au fost incluși în studiu:
 pacienții de la care s -a obținut consimțământul informat;
 pacienții cu diagnosticul de sindrom anemic și cei cu
leucemie;
Nu au fost incluși în studiu:
 pacienții care au refuzat completarea chestionarului;
 pacienții care aveau alt diagnostic față de cele menționate
anterior.

2.2.4 Caracteristici tehnice de lucru
Pentru efectuarea studiului am utilizat Inventarul de depresie Beck (Beck's
Depression Inventory -BDI). Acesta este un prototip de scală de auto -evaluare (self -rating).
Scala BDI a fost dezvoltată de Bec k și colab. (1961) ca un chestionar al cărui rol este să
evalueze severitatea simptomelor depresive. [47] Este format din 21 itemi (simptome),
fiecare fiind evaluat în patru grade de severitate, de la 0 (absent) la 3 (foarte sever), fiecărui
grad corespunz ându -i o afirmație la care subiectul este invitat să o aleagă pe cea care i se
potrivește cel mai bine. Aceasta înseamnă că inventarul Beck conține în total 84 de afirmații.
Simptomele, 21 la număr, au fost alese din simptomatologia comună a tulburărilor d epresive
și din literatura psihiatrică: dispoziția depresivă, pesimismul, sentimentul eșecului, lipsa de
satisfacție, sentimente de vinovăție, sentimentul pedepsei, auto -dezgustul, autoacuzarea,

18
dorințe auto -punitive, plâns, iritabilitate, tendințe la retr agere socială, nehotărâre,
modificarea imaginii de sine, dificultăți în muncă/scăderea randamentului muncii, tulburări
de somn, fatigabilitate, pierderea apetitului, pierderea în greutate, preocupări somatice,
pierderea libidoului. Beck afirma în anul 1967 : "În cursul psihoterapiei pacienților depresivi
am făcut observații sistematice și am înregistrat simptomele și atitudinile lor caracteristice.
Am selectat un grup din aceste atitudini și simptome care par a fi specifice pacienților
depresivi și care au f ost consistente cu descripțiile depresiei din literatura psihiatrică".
[48,49] Scorul total al scalei se calculează adunând punctajul la fiecare dintre cei 21 de itemi
și se poate întinde de la 0 la 63. În forma originală, BDI a fost administrat subiectulu i de un
intervievator cu experiență clinică care citea cu glas tare fiecare întrebare, iar subiectul
alegea ceea ce i se potrivea. Ulterior inventarul s -a administrat subiectului care îl poate citi
singur și bifează singur alegerile sale, fiind o scală de auto-administrare. Beck observă că
subiecții răspund într -un procent mediu de 96% la toate întrebările BDI. [50] Experiența
practică relevă faptul că motivația pacientului de a completa chestionarul depinde de
modalitatea investigatorului de a explica val oarea instrumentului, scopul și de a obține
cooperarea acestuia.
Spre deosebire de alte scale de evaluare a depresiei, inventarul Beck conține multe
aspecte cognitive ale depresiei, făcând ca această scală să fie predilectă pentru evaluarea
schimbărilor s ub intervenția psihoterapiilor cognitiv -comportamentale în tulburările
depresive. În ceea ce privește pragul scorului, Beck recomandă un scor de 13, peste care se
poate considera că subiectul prezintă o stare depresivă. Mai târziu, Beck și Baumesderfer
(1974) [51] recomandă un scor de 21 pentru a se obține o populație depresivă pură, necesară
studiilor științifice.

2.2.5 Analiza statistică
Pentru calculul statistic al datelor, în vederea stabilirii corelațiilor semnificative,
datele au fost transpuse î ntr-o foaie de lucru a programului Statistical Package for the Social
Sciences (IBM SPSS).
Rezultatele au fost considerate statistic semnificative la o valoare a lui p<0,05, ceea
ce înseamnă o verificare a ipotezei de lucru cu o probabilitate de 95%.

19
2.3 Rezultate

2.3.1 Structura lotului de pacienți:
 Lotul cuprins în studiul de față constă din 30 de pacienți de gen diferit, 16 de
gen feminin și 14 de gen masculin:

Figura 2.1 Repartiția pacienților în funcție de gen

 În funcție de vârsta pacienților, am repartizat pacienții pe grupe de vârstă,
astfel:

Figura 2.2 Repartiția pacienților pe grupe de vârstă

47%
53%Masculin
Feminin
40%
33%27%
sub 45 ani
intre 45 si 60 ani
>peste 60 ani

20
 Majoritatea pacienților proveneau din mediul urban:

Figura 2.3 Repartiția pacienților în funcție de mediul de proveniență

 Respectând criteriul de selecție, jumătate din lotul selectat prezenta un
sindrom anemic, iar cealaltă jumătate leucemie:

Figura 2.4 Repartiția pacienților în funcție de afecțiunea hematologică

43%
57% Mediul rural
Mediul urban
50% 50%
Sindrom anemic
Leucemie

21
2.3.2 Evaluarea gradului de depresie al pacienților:

Scorul total al inventarului de depresie Beck se obține adunând punctajul la fiecare
din cei 21 de itemi, rezultatul fiind interpretat astfel:

Tabel 1. Interpretarea gradului de depresie
Scor total Gradul depresiei
0 – 9 lipsa depresiei
10 – 18 depresie minimă
19 – 29 depresie moderată
30 – 63 depresie severă

 Evaluarea gradului de depresie în funcție de sex
Majoritatea bărbaților prezentau un grad moderat respectiv sever de depresie.

Figura 2.5 Evaluarea gradului de depresie în funcție de sex

01234567
scor între 0 și
9scor între 10
și 18scor între 19
și 29scor între 30
și 63
Sex Masculin
Sex Feminin

22
 Evaluarea gradului de depresie în funcție de grupa de vârstă:
Majoritatea celor din grupa de vârstă peste 60 de ani, prezentau un grad
moderat respectiv sever de depresie.

Figura 2.6 Evaluarea gradului de depresie în funcție de grupa de vârstă

 Evaluarea gradului de depresie în funcție de mediul de proveniență
Majoritatea celor din mediul urban, prezentau un grad moderat respectiv
sever de depresie.

Figura 2.7 Evaluarea gradului de depresie în funcție de mediul de
proveniență

0123456
scor între 0 și
9scor între 10
și 18scor între 19
și 29scor între 30
și 63
sub 45 de ani
între 45 și 60 de ani
peste 60 de ani
01234567
scor între 0
și 9scor între
10 și 18scor între
19 și 29scor între
30 și 63
Mediul rural
Mediul urban

23
 Evaluarea gradului de depresie în funcție de afecțiunea hematologică
Majoritatea din grupul pacienților cu sindrom anemic nu prezentau depresie,
iar în grupul pacienților cu leucemie, majoritatea prezentau un grad moderat
respectiv sever de depresie.

Figura 2.8 Evaluarea gradului de depresie în funcție de afecțiunea
hematologică

2.3.3 Evaluarea gradului de depresie la pacienții cu sindrom anemic :

 Evaluarea gradului de depresie în funcție de sex
Majoritatea din grupul pacienților cu sindrom anemic nu prezentau depresie, însă la
cei care prezentau o forma ușoară, moderată sau severă am constatat că genul feminin era
mai bine reprezentat.

Figura 2.9 Evaluarea gradului de depresie în funcție de sex

024681012
scor între
0 și 9scor între
10 și 18scor între
19 și 29scor între
30 și 63
Sindrom anemic
Leucemie
0123456
lipsa
depresieidepresie
minimădepresie
moderatădepresie
severă
Sex masculin
Sex feminin

24
 Evaluarea gradului de depresie în funcție de grupa de vârstă
Majoritatea din grupul pacienților cu sindrom anemic nu prezentau depresie; cei care
prezentau o formă ușoară, se situau sub 45 de ani până la 60 de ani, cei care prezentau o
formă moderată se situau sub 45 de ani, iar la cei care prezentau o formă severă am constatat
că se situau sub 45 de ani până la 60 de ani.

Figura 3.0 Evaluarea gradului de depresie în funcție de grupa de vârstă

 Evaluarea gradului de depresie în funcție mediul de proveniență
Majoritatea din grupul pacienților cu sindrom anemic nu prezentau depresie; cei care
prezentau o forma ușoară sau moderată proveneau din mediul urban, iar la cei care prezentau
o formă severă am constatat că nu erau diferențe între mediile de proveniență.

Figura 3.1 Evaluarea gradului de depresie în funcție mediul de proveniență

0123456
lipsa
depresieidepresie
minimădepresie
moderatădepresie
severă
sub 45 de ani
între 45 și 60 de ani
0123456
lipsa
depresieidepresie
minimădepresie
moderatădepresie
severă
Mediul urban
Mediul rural

25
Parametri urmăriți în inventarul de depresie Beck la pacienții cu sindrom anemic :

Dintre întrebările prezente în inventarul de depresie Beck, m -am oprit asupra celor
care ofereau informații legate de: dispoziția depresivă, pesimism, sentimentul eșecului, lipsa
de satisfacție, sentimentul de vinovăție, sentimentul pedepsei, dorințele auto -punitive,
iritabilitatea, tendințele la retragere socială, nehotărârea, dificultăți în muncă, fatigabilitate și
preocupări somat ice.

Figura 3.2 Dispoziția depresivă

O treime din cei cu sindrom anemic au raportat că se simt triști.

Figura 3.3 Pesimismul
Majoritatea celor cu sindrom anemic au raportat că viitorul nu îi deranjează, doar 3
că se simt descurajați când se gândesc la viitor.
0 2 4 6 8Nu mă simt tristMă simt tristSunt trist tot timpul și nu pot scăpa de
tristețeSunt atât de trist și nefericit încât nu mai
pot suportaDispoziția depresiv ă
0 2 4 6 8 10 12Viitorul nu mă deranjeazăMă simt descurajat când mă gândesc la
viitorSimt că nu am ce aștepta de la viitorSimt că viitorul e fără speranță și nu mai e
nimic de făcutPesimism

26

Figura 3.4 Sentimentul eșecului

Majoritatea celor cu sindrom anemic au raportat că nu au sentimentul eșecului, doar
unul simte că a avut mai multe eșecuri decât majoritatea oamenilor.

Figura 3.5 Lipsa satisfacției

Majoritatea celor cu sindrom anemic au raportat lipsa anhedoniei, o treime din ei au
raportat că nu se mai bucură de lucruri ca înainte.

0 2 4 6 8 10 12 14Nu am sentimentul eșecului sau ratăriiSimt că am avut mai multe eșecuri decât
majoritatea oamenilorDacă mă uit în spate la viața mea văd o
mulțime de eșecuriMă simt complet ratat ca persoanăSentimentul eșecului
0 2 4 6 8 10Lucrurile îmi fac aceeași plăcere ca de
obiceiNu mă mai bucur de lucruri ca înainteGreu mai obțin o satisfacție realăNu am mai trăit nicio satisfacțieLipsa de satisfacție

27

Figura 3.6 Sentimentele de vinovăție

Majoritatea celor cu sindrom anemic au raportat lipsa sentimentelor de vinovăție,
doar 3 că se si mt rău și nemerituos în cea mai mare parte a timpului.

Figura 3.7 Sentimentul pedepsei

Nici unul din grupul pacienților cu sindrom anemic nu se simte pedepsit cu ceva.

0 2 4 6 8 10 12Nu mă simt în mod special vinovat de
cevaMă simt rău și nemerituos în cea mai mare
parte a timpuluiMă simt aproape vinovatMă simt tot timpul vinovat și inutilSentimentele de vinovăție
0 2 4 6 8 10 12 14 16Nu mă simt pedepsit cu cevaMă gândesc că s -ar putea să fiu pedepsit
pentru cevaSimt că voi fi pedepsitSimt că sunt pedepsitSentimentul pedepsei

28

Figura 3.8 Dorințele auto -punitive

Nici unul din grupul pacienților cu sindrom anemic nu prezintă ideație suicidară.

Figura 3.9 Iritabilitatea

Majoritatea celor cu sindrom anemic au raportat o nervozitate și o iritabilitate mai
mari ca înainte.

0 5 10 15Nu am nicio idee de a mă sinucideSimt că ar fi mai bine dacă aș muriAm ideea de a mă sinucideAș dori să mă sinucid dacă aș avea
ocaziaDorințele auto -punitive
0 2 4 6 8Nu sunt mai nervos ca înainteAcum sunt mai nervos și iritabil ca
înainteSunt nervos sau iritat o bună parte din
timpSunt nervos sau iritat în permanențăIritabilitate

29

Figura 4.0 Tendințele la retragere socială

Majoritatea celor cu sindrom anemic au raportat că nu și -au pierdut interesul față de
oameni, doar 3 prezintă un interes redus față de oameni.

Figura 4.1 Nehotărârea

Majoritatea celor cu sindrom anemic au raportat că iau decizii la fel ca înainte, doar
3 aveau dificultăți în luarea deciziilor.

0 2 4 6 8 10 12Nu mi -am pierdut interesul față de cei din jurAm mai puțin interes față de oameni ca
înainteMi-am pierdut cea mai mare parte a
interesului față de oameni și am puține
sentimente față de eiMi-am pierdut total interesul față de ceilalți și
nu-mi pasă deloc de eiTendințele la retragere socială
0 2 4 6 8 10 12Iau decizii la fel ca înainteÎncerc să amân când trebuie să hotărăscAm mari dificultăți când trebuie să
hotărăscNu mai pot lua nicio decizieNehotărârea

30

Figura 4.2 Dificultăți în muncă/ Scăderea randamentului muncii

Scăderea randamentului muncii s -a observat la jumătate din pacienti.

Figura 4.3 Fatigabilitatea

Majoritatea prezintă fatigabilitate: obosesc mai repede ca înainte și 3 dintre ei
obosesc făcând orice.

0 1 2 3 4 5 6 7Pot lucra la fel de bine ca înainteTrebuie să fac un efort suplimentar
când încep să lucrez cevaTrebuie să mă străduiesc din greu ca să
fac cevaNu pot lucra nimicDificultăți în muncă/ Scăderea randamentului
muncii
0 2 4 6 8Nu sunt mai obosit ca de obiceiObosesc mai repede decât înainteObosesc făcând oriceSunt prea obosit să mai pot face cevaFatigabilitate

31

Figura 4.4 Preocupări somatice

Majoritatea prezintă procupări somatice: dureri, constipație, tulburări gastro –
intestinale, la 3 dintre ei constatându -se preocuparea excesivă, fără să se mai poată gândi la
altceva.

0 1 2 3 4 5 6 7Nu sunt mai preocupat de sănătatea mea decât
înainteSunt preocupat de dureri, constipație, tulburări ale
stomaculuiSunt foarte preocupat de starea mea de sănătate și
nu pot să mă gândesc la altcevaSunt atât de îngrijorat de starea mea de sănătate
încât nu pot să mă gândesc la nimic altcevaPreocupări somatice

32
2.3.4 Evaluarea gradului de depresie la pacienții cu leucemie :

 Evaluarea gradului de depresie în funcție de gen
Majoritatea din grupul pacienților cu leucemie prezentau depresie, forma moderată
sau severă și am constatat că genul masculin era mai predispus.

Figura 4.5 Evaluarea gradului de depresie în funcție de sex

 Evaluarea gradului de depresie în funcție de grupa de vârstă
Majoritatea din grupul pacienților cu leucemie prezentau depresie, forma moderată la
grupele de vârstă sub 45 de ani și 45 -60 de ani, iar forma severă la toate grupele de vârstă
dar mai mult la grupele 45 -60 de ani și peste 60 de ani.

Figura 4.6 Evaluarea gradului de depresie în funcție de grupa de vârstă

01234567
lipsa
depresieidepresie
minimădepresie
moderatădepresie
severă
Sex masculin
Sex feminin
012345
lipsa
depresieidepresie
minimădepresie
moderatădepresie
severă
sub 45 de ani
între 45 și 60 de ani
peste 60 de ani

33
 Evaluarea gradului de depresie în funcți e de mediul de proveniență
Majoritatea celor care prezentau o formă severă de depresie proveneau din mediul
urban, iar la cei care aveau o formă moderată, am constatat că nu erau diferențe între mediile
de proveniență.

Figura 4.7 Evaluarea gradului de depresie în funcție de mediul de proveniență

Parametrii urmăriți în inventarul de depresie Beck la pacienții cu leucemie:
Dintre întrebările prezente în inventarul de depresie Beck, m -am oprit asupra celor
care ofereau informații legate de: dispoziția depresivă, pesimism, lipsa de satisfacție,
sentimentul de vinovăție, sentimentul pedepsei, autoacuzarea, dorințele auto -punitive,
iritabilitatea, tendințele la retragere socială, nehotărârea, modificarea imaginii de sine,
dificultăți în muncă, tulburări de somn, fatigabilitate, preocupări somatice și pierderea
libidoului.

01234567
lipsa
depresieidepresie
minimădepresie
moderatădepresie
severă
Mediul urban
Mediul rural

34

Figura 4.8 Dispoziția depresivă

Toți pacienții din grupul cu leucemie au raportat că se simt triști, 3 dintre ei
raportând o tristețe și o nefericire de nesuportat.

Figura 4.9 Pesimisul

Toți pacienții din grupul cu leucemie au raportat că se simt descurajați, fără așteptări
și fără speranțe de la viitor = ideație suicidară.

0 2 4 6 8Nu mă simt tristMă simt tristSunt trist tot timpul și nu pot scăpa de
tristețeSunt atât de trist și nefericit încât nu mai
pot suportaDispoziția depresiv ă
0 1 2 3 4 5 6Viitorul nu mă deranjeazăMă simt descurajat când mă gândesc la
viitorSimt că nu am ce aștepta de la viitorSimt că viitorul e fără speranță și nu mai e
nimic de făcutPesimism

35

Figura 5.0 Lipsa satisfacției

Majoritatea celor cu leucemie au raportat că nu se mai bucură de lucruri ca înainte,
doar la 4 dintre ei lipsea anhedonia.

Figura 5.1 Sentimentele de vinovăție

Majoritatea celor cu leucemie au raportat că se simt aproape vinovați, rău și
nemerituos în cea mai mare parte a timpului, doar 4 au raportat lipsa sentimentelor de
vinovăție.

0 1 2 3 4 5 6 7Lucrurile îmi fac aceeași plăcere ca de
obiceiNu mă mai bucur de lucruri ca înainteGreu mai obțin o satisfacție realăNu am mai trăit nicio satisfacțieLipsa de satisfacție
0 1 2 3 4 5 6 7Nu mă simt în mod special vinovat de cevaMă simt rău și nemerituos în cea mai mare
parte a timpuluiMă simt aproape vinovatMă simt tot timpul vinovat și inutilSentimentele de vinovăție

36

Figura 5.2 Sentimentul pedepsei

Majoritatea celor cu leucemie au raportat că se gândesc că vor fi pedepsiți sau că
sunt pedepsiți, doar 2 au raportat că nu se simt pedepsiți.

Figura 5.3 Autoacuzarea

Majoritatea celor cu leucemie au raportat că se critică pentru greșelile și slăbiciunile
lor, că se acuză tot timpul pentru greșelile lor, doar 3 au raportat că nu se simt mai rău decât
ceilalți.

0 1 2 3 4 5 6 7Nu mă simt pedepsit cu cevaMă gândesc că s -ar putea să fiu
pedepsit pentru cevaSimt că voi fi pedepsitSimt că sunt pedepsitSentimentul pedepsei
0 2 4 6 8Nu mă simt să fiu mai rău decât alțiiMă critic pentru slăbiciunile și
greșelile meleMă acuz tot timpul pentru greșelile
meleMă acuz pentru tot ce se întâmplă răuAutoacuzarea

37

Figura 5.4 Dorințele auto -punitive

9 din grupul celor cu leucemie nu au ideație suicidară, 6 prezentau ideație suicidară.

Figura 5.5 Iritabilitatea

Majoritatea celor cu leucemie au raportat că sunt nervoși sau iritabili o bună parte
din timp, doar 3 au raportat că nu se simt mai nervoși decât erau înainte.

0 2 4 6 8 10Nu am nicio idee de a mă sinucideSimt că ar fi mai bine dacă aș muriAm ideea de a mă sinucideAș dori să mă sinucid dacă aș avea
ocaziaDorințele auto -punitive
0 1 2 3 4 5Nu sunt mai nervos ca înainteAcum sunt mai nervos și iritabil ca înainteSunt nervos sau iritat o bună parte din timpSunt nervos sau iritat în permanențăIritabilitate

38

Figura 5.6 Tendințele la retragere socială

Majoritatea celor cu leucemie au raportat că și -au pierdut interesul față de alți
oameni și au mai puține sentimente față de aceștia, doar 5 au raportat că nu și -au pierdut
interesul față de cei din jur.

Figura 5.7 Nehotărârea

Nehotărârea/indecizia a fost prezentă la toți cei din grupul cu leucemie.

0 1 2 3 4 5 6 7Nu mi -am pierdut interesul față de cei din jurAm mai puțin interes față de oameni ca
înainteMi-am pierdut cea mai mare parte a
interesului față de oameni și am puține
sentimente față de eiMi-am pierdut total interesul față de ceilalți și
nu-mi pasă deloc de eiTendințele la retragere socială
0 1 2 3 4 5 6Iau decizii la fel ca înainteÎncerc să amân când trebuie să hotărăscAm mari dificultăți când trebuie să hotărăscNu mai pot lua nicio decizieNehotărârea

39

5.8 Modificări ale imaginii de sine

Modificarea imaginii de sine în sensul aspectului fizic perceput negativ a fost
prezentă la toți cei din grupul cu leucemie.

Figura 5.9 Dificultăți în muncă/Scăderea randamentului muncii

Dificultăți în muncă/ Scăderea randamentului muncii a fost raportată de către toți cei
din grupul cu leucemie.

0 1 2 3 4 5 6Nu cred că arăt mai rău ca înainteSunt supărat că am început să arăt mai
bătrân sau neatractivSimt că sunt schimbări permanente în rău
în aspectul meuCred că sunt urât și respingătorModific area imaginii de sine
0 1 2 3 4 5 6 7Pot lucra la fel de bine ca înainteTrebuie să fac un efort suplimentar când
încep să lucrez cevaTrebuie să mă străduiesc din greu ca să fac
cevaNu pot lucra nimicDificultăți în muncă/
Scăderea randamentului muncii

40

Figura 6.0 Tulburări de somn

Tulburările de somn au fost raportate de către toți cei din grupul cu leucemie.

Figura 6.1 Fatigabilitatea

Fatigabilitatea a fost raportată de către toți cei din grupul cu leucemie.

0 1 2 3 4 5 6Dorm tot atât de bine ca de obiceiMă trezesc mai obosit dimineața ca
înainteMă trezesc cu 1 -2 ore mai devreme decât
înainte și nu mai pot adormiMă trezesc foarte devreme dimineața și nu
pot să dorm mai mult de 5 ore pe noapteTulburări de somn
0 1 2 3 4 5 6 7Nu sunt mai obosit ca de obiceiObosesc mai repede decât înainteObosesc făcând oriceSunt prea obosit să mai pot face cevaFatigabilitate

41

Figura 6.2 Preocupările somatice

14 din 15 prezintă procupări somatice: dureri, constipație, tulburări gastro –
intestinale, la 6 dintre ei constatându -se preocuparea excesivă, fără să se mai poată gândi la
altceva.

Figura 6.3 Pierderea libidoului

Pierderea libidoului a fost raportată de către toți cei din grupul cu leucemie.

0 1 2 3 4 5 6Nu sunt mai preocupat de sănătatea mea decât
înainteSunt preocupat de dureri, constipație, tulburări ale
stomaculuiSunt foarte preocupat de starea mea de sănătate și
nu pot să mă gândesc la altcevaSunt atât de îngrijorat de starea mea de sănătate
încât nu pot să mă gândesc la nimic altcevaPreocupări somatice
0 2 4 6 8 10 12Nu am observat schimbări recente ale interesului
meu față de sexAm un interes mai mic față de sex ca înainteSexul mă interesează mult mai puțin ca înainteMi-am pierdut complet interesul față de sexPierderea libidoului

42
2.4 Discuții

Statisticile epidemiologice întăresc teza conform căreia tulburarea depresivă
constituie o veritabilă problemă de sănătate publică, estimările ilustrând faptul că la
momentul actual reprezintă a patra cauză de dizabilitate, cu o creștere semnificativă a
prevalenței pentru întreaga populație în ultimele două decenii.
Organizația Mondială a Sănătății evaluează riscul de apariție a unei tulburări
depresive pe tot parcursul vieții la 15%, iar tendința ascendentă a prevalenței acestei
tulburări relevă că în anu l 2020 se va situa pe al doilea loc ca dizabilitate, invaliditate și
morbiditate, după afecțiunile cardiovasculare. Un alt argument epidemiologic important
susține că tulburarea depresivă este un factor independent de risc și evoluție pentru orice
afecțiun e somatică, mai ales pentru cele ce prezintă risc vital (infarct miocardic, boli
oncologice). Depresia constituie rezultatul interacțiunii factorilor sociali, biologici și
psihologici la care adăugăm factori economici, dezastre naturale, conflicte sau poat e fi
secundară unei afecțiuni somatice cum ar fi anumite afecțiuni cardiovasculare, boli
endocrine sau neoplasme. Depresia sau episodul depresiv însumează o combinație de
simptome afective, fizice, comportamentale și cognitive ce sunt prezente în cea mai m are
parte a zilei, ce se pot agrava pe parcurs, producând o deteriorare semnificativă în domeniul
social, profesional , ce pot fi relatate fie de persoana în cauză fie observate de cei din jur.
[35]
În studiul de față mi -am dedicat atenția asupra evaluări i simptomelor depresive în
rândul pacienților cu afecțiuni hematologice.
În urma obținerii rezultatelor am observat că gradul de severitate al depresiei este
puternic influențat de tipul afecțiunii hematologice, pacienții cu leucemie prezentând grade
severe de depresie (73,33%), comparativ cu pacienții cu sindrom anemic care prezintă grade
minime de depresie (46,66%) sau nu prezintă depresie (53,33%).
Similar cu rezultatele studiului de față, se constată că pacienții diagnosticați cu
leucemie deseori su nt nesiguri și înspăimântați de viitor, punându -și adesea întrebări legate
de supraviețuire, de calitatea vieții, de felul în care aspectul fizic va fi influențat de boală sau
dacă vor reprezenta o povară pentru familie. Grijile sunt îndreptate către frica de moarte,
dependență, modificări ale aspectului fizic, tendințe la retragere socială și dizabilitate, după
cum afirmă profesorul doctor în psihiatrie și științe comportamentale Steven Tovian de la
Universitatea de Medicină Northwestern din Chicago. (regu la celor 5 D -uri) Tot acesta
afirmă că simptomele țintă ale acestor pacienți sunt sentimentul de vină, fatigabilitatea,
tulburări ale somnului, ale apetitului, pesimismul, lipsa de satisfacție, tendințele la retragere
socială, iritabilitatea, dispoziția de presivă [52], cum reiese și din acest studiu.
O meta -analiză făcută în 2009 de Societatea Americană de Cancer prezintă dovezi
rezonabile privitoare la relația dintre depresie și moarte, considerându -se ca aceasta poate
prezice mortalitatea, dar nu și prog resia bolii. Reiese deci că depresia influențează sau poate
juca un rol cauzal în realația sa cu speranța la viață și preocupările somatice ale pacienților
cu leucemie, așa cum reiese și din acest studiu. [53]
O atenție deosebită trebuie acordată dorinț elor auto -punitive ce apar secundar
depresiilor. În cazul unei depresii majore există un risc de suicid de 6%, mult mai mare
comparativ cu cel al persoanelor ce nu suferă de această tulburare, unde riscul este de doar
1%. Potrivit psihologilor, deseori, te ntativele de sinucidere apar după ameliorarea stării,
când capătă suficientă energie pentru a acționa în această direcție. Cu toate acestea cei mai

43
mulți dintre bolnavi nu ajung la astfel de tentative iar mulți nici nu iau în calcul acest lucru,
cum rezult ă și din acest studiu. Pentru fiecare sinucidere ar fi nevoie de 25 de tentative, deci
de multe ori acest gest disperat nu semnifică și cauza morții bolnavului. Conform studiilor,
87% dintre cei care au vrut să se sinucidă s -au decis să recurgă la acest ge st cu doar o zi
înainte, 71% cu o oră înainte și 24% cu cinci minute înaintea tentativei. Pentru a ilustra pe
cât posibil ce se petrece în mintea unei persoane depresive, avem declarația lui Ken
Baldwin, care a încercat să se sinucidă aruncându -se de pe po dul Golden Gate: „Imediat ce
am sărit în gol mi-am dat seama că toate problemele din viața mea, despre care credeam că
sunt imposibil de rezolvat, puteau fi de fapt îndreptate, cu o singură excepție – faptul că
sărisem în gol de pe pod”. [54,55,56]
Tulbur area depresivă este caracterizată și prin diminuarea sau absența dorinței
sexuale, apărând frecvent ca un epifenomen al anhedoniei, reprezentând un criteriu esențial
în diagnosticarea episodului depresiv major. Prevalența pierderii libidoului este mai mare la
bărbații cu vârste de peste 60 de ani (41%), cum putem observa și în acest studiu. [57]
Tulburările depresive își pun amprenta asupra unor aspect importante ale calității
vieții pacientului. Inclusiv studiul de față ilustrează simptome ale depresiei c a scăderea
interesului și a plăcerii, lentoare, fatigabilitate, dificultăți în muncă, tulburări de somn,
dificultăți de concentrare, care au un impact negativ asupra bunei funcționări a persoanei
suferinde, alterând capacitatea acesteia de a munci, de a pe trece timp cu persoanele
apropiate, de a resimți sentimente de satisfacție, mulțumire sau de a se putea distra.
[58,59,60]
Studiile arată că simptomatologia depresiei ce însoțește afecțiunile hematologice,
mai ales cele de natură oncologică, este dominată de dispoziția depresivă, pesimism, lipsa
satisfacției, sentimente de vinovăție, iritabilitate, tendințe la retragere socială, incapacitatea
de a lua decizii, modificări ale imaginii de sine, scăderea randamentului muncii, tulburări de
somn, fatigabilitate , pierderea apetitului, preocupări somatice, pierderea libidoului. Toate
aceste simptome își pun amprenta asupra calității vieții pacientului, influențând -o într -un
mod negativ. [61]
Depresia este o tulburare psihologică care afectează frecvent pacienții cu cancer. Cei
diagnosticați cu tumori maligne hematologice se confruntă adesea cu situații imprevizibile și
necontrolabile de stres medical, fiind susceptibili de tulburări depresive. Un studiu ale cărui
obiective au fost de a explora relația dintre acest e două variabile și de a evalua rolul
psihoterapiei ca mediator al acestora, arată că printre pacienții cu afecțiuni maligne
hematologice, stresul perceput de aceștia poate fi un factor de risc pentru simptomatologia
depresivă, însă cu ajutorul psihoterapi ei tulburările psihologice apărute se pot atenua. [62]
Modalitatea în care pacientul percepe boala este strâns legată de stresul specific
cancerului, de simptomele depresive, de oboseală și interferează în LLC recidivant/refractar.
Intervenții care vizeaz ă schimbarea percepțiilor negative despre boală pot avea beneficii
clinice. [63]

44
2.5 Concluzii

1. Gradul depresiei în rândul pacienților cu afecțiuni hematologice diferă în funcție de
boală, pacienții cu sindrom anemic prezentând tulburări de depresie minime sau lipsa
depresiei, comparativ cu pacienții cu leucemie ce prezintă tulburări depresive severe
și o mică parte tulburări depresive moderate.
2. Depresia în rândul pacienților cu afecțiuni hematologice a fost mai frecventa la cei
din mediul urban.
3. Gradul de depresie crește odată cu înaintarea în vârstă, pacienții cu vârste cuprinse
între 45 și 60 de ani și cei peste 60 de ani prezentând depresie severă (30%), pe când
cei cu vârsta sub 45 de ani nu suferă de depresie (20%).
4. Pacienții cu sindrom anemic a u tabloul simptomatic depresiv dominat de iritabilitate
(8), dificultăți în muncă/scăderea randamentului muncii (7) și fatigabilitate (11),
simptome somatice.
5. Pacienții cu leucemie prezintă un tablou simptomatic al depresiei, dominat de
dispoziția depresiv ă, pesimism, sentimentul pedepsei, iritabilitate (10), nehotărâre
(15), simptome somatice, ideație suicidară.
6. Toți pacienții cu leucemie prezintă modificări în percepția imaginii proprii, dificultăți
în muncă sau scăderea randamentului muncii, fatigabilita te.
7. Trei pacienți cu leucemie au afirmat că au ideea de a se sinucide, alți doi afirmând că
ar dori să se sinucidă dacă ar avea ocazia, considerând ca astfel familiile lor vor fi
eliberate de povara pe care ei o reprezintă.
8. Pacienții cu leucemie prezintă ș i preocupări somatice, fiind preocupați excesiv și
îngrijorați de starea lor de sănătate.
9. Pacienții de sex masculin prezintă tulburări ale diminuării dorinței sexuale.
Majoritatea au afirmat că și -au pierdut complet apetitul sexual.
10. Depresia comorbidă sau complicație a afecțiunilor hematologice necesită o atenție
mai mare pentru identificarea și tratarea în echipe multidiscilpinare, iar tratamentul
depresiei este o veriga importanta a succesului terapeutic.
11. Calitatea îngrijirii pacienților cu afecțiuni hema tologice poate fi exprimată și prin
numărul de pacienți la care s -a efectuat screening -ul depresiei
comorbide/complicație, ea necesitând îmbunătățiri prin dezvoltarea de noi strategii
de abordare.

45
Bibliografie:

1. Ovidiu Drimba, „Istoria literaturii universale” , Ed. Saeculum I.O. și
Vestala, București , 2004 , p 76 -78.
2. Hippocrates, Aphorisms , Section 6.23
3. Radden, J (2003). "Is this dame melancholy? Equating today's depression and past
melancholia" . Philosophy, Psychiatry, & Psychology 10 (1): 37 –52.
4. Chiriță V., Papari. A., Roxana Chiriță (2009). Tratat de Psihiatrie, vol.1. Constanța:
Ed. Fundației „Andrei Șaguna”.
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Christian_August_Heinroth
6. Pichot P (2004). "150e anniversaire de la Folie Circulaire" [Circular insanity, 150
years on]. Bulletin De l'Académie Nationale De Médecine (in French) 188 (2): 275 –
84.
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Jules_Baillar ger
8. Falret JP, 1854. Memoire sur la folie circulaire. Bulletin de l’Académie de
Médecine, 19: 382 -415
9. https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Kraepelin
10. Henning Sass & Alan Felthous (2008) Chapter 1: History and Conceptual
Development of Psychopathic Disorders in International Handbook on Psychopathic
Disorders and the Law
11. http://inhn.org/profiles/paul -kielholz -by-antonio -e-nardi.html
12. https://en.wikipedia.org/wiki/Eugen_Bleuler ;
13. Carhart -Harris RL, Mayberg HS, Malizia AL, Nutt D (2008). "Mourning and
melancholia revisited: Correspondences between principles of Freudian
metapsychology and empirical findings in neuropsychiatry" . Annals of General
Psychiatry 7: 9.
14. Freud, S (1984). "Mourning and Melancholia". In Richards A. 11.On
Metapsychology: The Theory of Psycholoanalysis . Aylesbury, Bucks: Pelican.
pp. 245–69.
15. https://en.wikipedia.org/wiki/Major_depressive_disorder#History
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Aaron_T._Beck#CBT.2C_psychotherapy.2C_and_psyc
hiatr
17. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_A._Suțu
18. http://www.acad.ro/sectii2002/proceedingsChemistry/doc2012 -1/11Riga.pdf
19. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4th. ed., 2004
20. Angheluță V., Nica -Udagiu Șt., Psihiatrie epidemiologică, Editura Medicală, 73 -78;
1983
21. Descoperă.ro, 2011, www.descopera.ro/dnews/8046316 -depresia -inromania -si-in-
lume

46
22. www.who.int/mental_health/management/depression/flyer_depression_2012.pdf?u=
1
23. Tudorache B., Liga Română pentru Sănă tate Mintală, Date statistice și
epidemiologice în depresie
24. SAMHSA, http://store.samhsa.gov/home
25. NIMH, http://www.nimh.nih.gov/health/statistics/prevalence/major -depression –
among -adults.shtml
26. Olesen J., et al. Eur opean Journal of Neurology 2012, 19: 155 -162
27. Hotnews.ro, 2011, http://medlive.hotnews.ro/depresia -este-maifrecventa -decat –
diabetul -in-romania.html
28. https://www.nimh.nih.gov/health/topics/depression/index.shtml
29. http://www.webmd.com/depression/guide/depressio n-symptoms -and-types
30. http://www.la -psiholog.ro/info/depresia
31. https://www.psychologytoday.com/conditions/depressive -disorders
32. http://www.mayoclinic.org/diseases -conditions/depression/basics/symptoms/con –
20032977
33. http://www.adaa.org/understanding -anxiety/depression/symptoms
34. http://www.allaboutdepression.com/gen_01.html
35. https://www.depresiv.ro/ce -e-depresia/simptomele -depresiei
36. https://www.merckmanuals.com/professional/psychiatric -disorders/mood –
disorders/depr essive -disorders
37. http://www.thera -psy.com/ro/articole/10 -tulburari -depresive
38. http://www.ex ploremedicinetv.ro/boli/boli -psihologice/depresia -la-adulti.html
39. http://www.bmj.ro/articles/2010/06/14/managementul -si-prevenirea -depresiei -la-
adolescen ti
40. Beck A.T. (1973). The diagnosis and management of Depression. Philadelphia :
Univ Pennsylvania Press
41. https://www.depresiv.ro/sectiune -academica/depresia -si-como rbiditatea -somatica
42. https://medlineplus.gov/depression.html
43. N.Ursea,Enciclopedie medicala romaneasca.Secolul XX., Bucuresti 2001
44. http://www.cancer.gov /types/leukemia
45. Curs de Medicină Internă – Bolile Hematologice , prof. dr. Oltean Galafteon, UMF
Târgu -Mureș , 2009
46. http://www.registru -celule -stem.ro/presa/articole -presa/cancer -de-sange
47. Beck AT, Ward CH, Mendelson M et al: An inventory for measuring depression,
Arch.Gen.Psychiatry, 1961, 4:561 -571
48. Beck AT: Depression: Clinical Experimental and Theoretical Aspects, Phi ladelphia:
University of Pennsylvania Press, 1967
49. Bech P: Rating Scales for Affective Disorders: Their Validity and Consistency, Acta
Psychiatrica Scandinavica, 1981, 64, suppl. 295

47
50. Beck AT, Ward CH, Mendelson M et al: An invbentory for measuring depressio n,
Arch.Gen.Psychiatry, 1981,4:561 -571
51. Beck AT, Beamesderfer A: Assessment of depression: The Depression Inventory, in
Psychological Measurement in Psychopharmacology, P Pichot (Ed.), Basel: Karger,
1974
52. http://www.everydayhealth.com/leukemia/fighting -depression -after-a-leukemia –
diagnosis.aspx
53. Satin, J. R., Linden, W. and Phillips, M. J. (2009), Depression as a predictor of
disease progression and mortal ity in cancer patients. Cancer, 115: 5349 –5361. doi:
10.1002/cncr.24561
54. http://www.huffingtonpost.com/2014/08/21/what -depression -feels
like_n_5696227.html ? utm_hp_ref=healthy -living
55. http://www.medicaldaily.com/am -i-depressed -types -people -more -prone -depression –
299286
56. Journal of Psychiatric Research, Volume 36, Is sue 1, January –February 2002, Pages
33–39
57. DSM V, American Psychiatric Publishing, Washington DC, London England, 2013
58. Holzner, B. et al, Quality of life of patients with chronic lymphocytic leukemia:
results of a longitudinal investigation over 1 yr. Eur J Haematol. 2004;72:381 –389.
59. Levin TT, et al. Gen Hosp Psychiatry. 2007 May -Jun;29(3):251 -6
60. David, Adriana Mihaela; Nastase Sorina Quality of Life (1018 -0389) / Calitatea
Vietii . 2012, Vol. 23 Issue 1, p45 -62.
61. Westbrook TD, et al. Psychol Health. 2016.Mar 16:1-12.; Levin TT, et al. Gen Hosp
Psychiatry. 2007 May -Jun; Quality of Life (1018 -0389) / Calitatea Vietii . 2012,
Vol. 23 Issue 1, p45 -62. 18p.
62. The Mediating Role of Mental Adjustment in the Relationship between Perceived
Stress and DepressiveSymptoms in Hematological Cancer Patients: A Cross –
Sectional Study, 2015 Nov 20;10(11):e0142913. doi: 10.1371/journal.pone.0142913.
eCollection 2015, Department of Hematology, Shengjing Hospital, China Medical
University
63. Westbrook TD , Department of Psychology , The Ohio State University , Columbus ;
Maddocks K , Division of Hematology , The Ohio State University Wexner Medical
Center , Columbus: The relation of illness perceptions to stress, depression , and
fatigue in patients with chronic lymphocytic leukaemia, Psychol Health. 2016
Jul;31(7):891 -902.

48
ANEXA I
INVENTARUL DE DEPRESIE BECK – BDI

Instrucțiuni : Acesta este un chestionar. Acest chestionar este format din grupuri de
afirmații. Vă rog să citiți cu atenție întregul grup de afirmații din fiecare categorie de la nr. 1
la nr. 42. Apoi vă rog să alegeți din fiecare categorie acea afirmație care descrie cel mai bine
starea dvs. din acest moment. Încercuiți cifra corespunzătoare. Dacă mai multe afirmații
dintr -un grup par să se potrivească, alegeți numai una. Înainte de a alege, asigurați -vă că ați
citit fiecare afirmație.
1._____
0 Nu mă simt trist
1 Mă simt trist
2 Sunt trist tot timpul și nu pot scăpa de tristețe
3 Sunt atât de trist și nefericit încât nu mai pot suporta
2. _____
0 Viitorul nu mă deranjează
1 Mă simt descurajat când mă gândesc la viitor
2 Simt că nu am ce aștepta de la viitor
3 Simt că viitorul e fără speranță și nu mai e nimic de făcut
3. _____
0 Nu am sentimentul eșecului sau ratării
1 Simt că am avut mai multe eșecuri decât majoritatea oamenilor
2 Dacă mă uit în spate la viața mea văd o mulțime de eșecuri
3 Mă simt complet ratat ca persoană
4 _____
0 Lucrurile îmi fac aceiași plăcere ca de obicei
1 Nu mă mai bucur de lucruri ca înainte
2 Greu mai obțin o satisfacție reală
3 Nu am mai trăit nici o satisfacție
5 _____
0 Nu mă simt în mod special vinovat de ceva
1 Mă simt rău și nemeritos în cea mai mare parte a timpului
2 Mă simt aproape vinovat
3 Mă simt tot timpul vinovat și inutil
6 _____
0 Nu mă simt pedepsit cu ceva
1 Mă gândesc că s -ar putea să fiu pedepsit pentru ceva
2 Simt că voi fi pedepsit
3 Simt că sunt pedepsit

49

7 _____
0 Nu sunt dezamăgit de mine
1 Mă simt dezamăgit de mine
2 Sunt dezgustat de mine însumi
3 Mă urăsc
8 _____
0 Nu mă simt să fiu mai rău decât alții
1 Mă critic pentru slăbiciunile și greșelile mele
2 Mă acuz tot timpul p entru greșelile mele
3 Mă acuz pentru tot ce se întâmplă rău
9 _____
0 Nu am nicio idee de a mă sinucide
1 Simt că ar fi mai bine dacă aș muri
2 Am ideea de a mă sinucide
3 Aș dori să mă sinucid dacă aș avea ocazia
10 _____
0 Nu plâng mai mult decât de obicei
1 Acum plâng mai mult ca de obicei
2 Plâng tot timpul
3 Obișnuiam să plang dar acum nu mai pot chiar dacă aș vrea
11 _____
0 Nu sunt mai nervos ca înainte
1 Acum sunt mai nervos și iritabil ca înainte
2 Sunt nervos tot timpul
3 Sunt nervos sau iritat în permanență
12 _____
0 Nu mi -am pierdut interesul față de oamenii din jur
1 Am mai puțin interes față de oameni ca înainte
2 Mi -am pierdut cea mai mare parte a interesului față de oameni și am puține sentimente față
de ei
3 Mi -am pierdut total interesul față de ceilalți și nu -mi pasă deloc de ei
13 _____
0 Iau decizii la fel ca înainte
1 Încerc să amân când trebuie să hotărăsc
2 Am mari greutăți când trebuie să hotărăsc
3 Nu mai pot lua nicio decizie
14 _____
0 Cred că nu arăt mai rău ca înainte

50
1 Sunt supărat că am început să arăt mai bătrân sau neatractiv
2 Simt că sunt schimbări permanente în rău în aspectul meu
3 Cred că sunt urât și respingător
15 _____
0 Pot lucra la fel de bine ca înainte
1 Trebuie să fac un efort suplimentar când încep să lucrez ceva
2 Trebuie să mă străduiesc din greu ca să fac ceva
3 Nu pot lucra nimic
16 _____
0 Dorm tot atât de bine ca de obicei
1 Mă trezesc mai obosit dimineața ca înainte
2 Mă trezesc cu 1 -2 ore mai devreme decât înainte si nu mai pot adormi
3 Mă trezesc foarte devreme dimineața și nu pot să dorm mai mult de 5 ore pe noapte
17 _____
0 Nu sunt mai obosit ca de obicei
1 Obosesc mai repede decât înainte
2 Obosesc făcând orice
3 Sunt prea obosit să mai pot face ceva
18 _____
0 Pofta mea de mâncare este la fel ca înainte
1 Nu mai am așa poftă de mâncare ca înainte
2 Acum pofta de mâncare este mai proastă
3 Mi -am pierdut pofta de mâncare
19 _____
0 Nu am slăbit în ultimul timp
1 Am slăbit peste 1 kg în ultima lună
2 Am slăbit peste 2 kg în ultima lună
3 Am slăbit peste 5 kg în ultima lună
20 _____
0 Nu sunt mai preocupat de sănătatea mea decât înainte
1 Sunt preocupat de dureri, constipație, tulburări ale stomacului
2 Sunt foarte preocupat de starea mea de sănătate și nu pot să mă gândesc la altceva
3 Sunt atât de îngrijorat de starea mea de sănătate încât nu pot să mă gândesc la nimic
altceva
21 _____
0 Nu am observat schimbări recente ale interesului meu față de sex
1 Am un interes mai mic față de sex ca înainte
2 Sexul mă interesează mult mai puțin ca înainte
3 Mi -am pierdut complet interesul față de sex

51
ANEXA II
FOAIA DE SCOR PENTRU INVENTARUL DE DEPRESIE BECK

Nr.
Crt. Item (simptom) Scor BDI-21
Inventar Beck
1. Dispoziție depresivă 0-3
2. Pesimism 0-3
3. Sentimentul eșecului 0-3
4. Lipsa de satisfacție 0-3
5. Sentimente de vinovăție 0-3
6. Sentimentul pedepsei 0-3
7. Auto -dezgustul 0-3
8. Autoacuzarea 0-3
9. Dorințe auto -punitive 0-3
10. Plâns 0-3
11 Iritabilitate 0-3
12. Tendințe la retragere socială 0-3
13. Nehotărâre 0-3
14. Modificarea imaginii de sine 0-3
15. Dificultăți în muncă/Scăderea
randamentului muncii 0-3
16. Tulburări de somn 0-3
17. Fatigabilitate 0-3
18. Pierderea apetitului 0-3
19. Pierderea în greutate 0-3
20. Preocupări somatice 0-3
21. Pierderea libidoului 0-3
TOTAL 0-63