Univers itatea Alexandru Ioan Cuza Ia și [631659]

1
Univers itatea “Alexandru Ioan Cuza” Ia și
Facultatea de Filosofie și Științ e Social -Politice
Specializarea Asistență Socială

Lucrare de licență

Coordonator Științ ific: Prof. univ. dr. Conțiu Tiberiu Șoitu
Absolvent: [anonimizat]
2019

2
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Ia și
Facultatea de Filosofie și Ș tiinte Social -Politice
Specializarea Asistență Socială

Asistența socială a bolnavului psihic

Coordonator Științ ific: Prof. univ. dr. Conțiu Tiberiu Șoitu
Absolvent: [anonimizat]
2019

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
Capitolul I Boala psihică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 7
1.1 Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 7
1.2 Examinarea stării psihice a adultului ………………………….. ………………………….. ………… 8
1.3 Noțiuni de bază în îngrijirea pacienților cu afecțiuni psihiatrice ………………………….. 11
1.3.1 Noțiuni de semiologie psihiatrică ………………………….. ………………………….. ……… 11
1.3.2 Metode speciale folosite în terapia bolilor psihice ………………………….. ……………. 13
1.4 Impactul tulburărilor psihice asupra individului cu afecțiuni psihice …………………….. 14
SINDROMUL ANXIETATII ………………………….. ………………………….. ………………….. 15
SINDROMUL DELIRANT ………………………….. ………………………….. ……………………. 16
SINDROMUL DEMENȚIAL ………………………….. ………………………….. …………………. 17
Tipuri de demență (clasificare etiologică și evolutivă) ………………………….. ……………… 17
SINDROMUL ATACULUI DE PANICĂ ………………………….. ………………………….. …. 20
MACROSINDROAME ÎN SCHIZOFRENIE ………………………….. ………………………… 22
1.5 Serviciile specializate asupra bolnavului psihic ………………………….. ……………………. 23
1.6 Reintegrarea socio -profesională a bolnavilor psihici ………………………….. ……………… 26
1.7 Reintegrarea în comunitate a bolnavului psihic ………………………….. ……………………. 28
1.8 Procesul de reabilitare în serviciile de Sănătate Mintal ă ………………………….. …………. 29
1.9 Principiile procesului de reabilitare a bolnavilor psihic ………………………….. ……….. 30
Scopurile ergoterapiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 34
Persoanele care beneficieaza de ergoterapie ………………………….. ………………………….. . 34
Ce se întâmplă în cadrul ergoterapiei ………………………….. ………………………….. ………… 35
Funcțiile terapiei ocupaționale ………………………….. ………………………….. …………………. 35
Principiile ergoterapiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 36
3.1 Asistența socială în lucrul cu bolnavul psihic ………………………….. …………………… 39
3.2 Echipa terapeutică (echipa multidisciplinară) ………………………….. …………………… 40
3.3 Recuperarea bolnavilor psihici ………………………….. ………………………….. ………….. 48
Cap. IV Cercetare sociala ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 51
4.1 Institutiile specializate in lucrul cu persoanele bolnave psihic ………………………….. 51
4.2 Regulament, cadru de organizare și funcționare a centrelor de integrare a persoanelor
cu tulburari psihice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 53

4
4.3 Drepturile persoanelor bolnave psihic/tulburari psihice ………………………….. ……… 55
4.4 Legislatia care vizeaza respectarea si promovarea dreptur ilor persoanelor cu tulburari
psihice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 57
4.5 Management -ul de caz ………………………….. ………………………….. …………………………. 60
Cap.V Partea practica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 65
5.1 Partea practica a temei licentei aupra bolnavului psihic ………………………….. ………….. 65
5.2 Organigrama Institutului de Psihiatrie Socola Iasi ………………………….. ……………… 70
5.3 Cazuri cu persoane bolnave psihic din cadrul institutiei de practica/voluntariat ………. 73
5.4 Miturile despre persoanele cu boli psihice ………………………….. ……………………….. 75
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 77
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 81

5
INTRODUCERE

Lucrarea de licență care urmează a fi prezentată, descrie persoanele cu boli psihice,
cum se manifestă acestea, instituiile care pot s prijini acest tip de beneficiar și mai ales legile
care pot apăra aceste persoane. Momentul de dificultate cel mai ridicat cu care se confruntă
aceste persoane este faptul că autoritățile competențe și mai ales cele specializate nu vin în
sprijinului acestor beneficiari și mai ales că nici cadrul legislativ nu este respectat de cele mai
multe ori.
De cele mai multe ori, oamenii percep persoanele cu boli psihice, drept un pericol de
care trebuie să se ferească, acest fapt de cele mai multe ori izolează individual respectiv și s e
simte exclus atât din societatea în care trăiește cât și din grupurile la care acesta se poate
integra. Toate aceste emoții, îi determină să aibă un comportament impulsive, necontrolați și
chiar insensibili la interacționarea cu orice persoană din cadrul societății, comunității sau
grupului.
Faptul că persoanele cu boli psihice sunt excluși îi determină să aibă un comportament
neadecvat de violent. Emoționalitatea lor este privită de unii și cu mai multă înțelegere și
compasiune, bolnavii fiind consideraț i: emotivi, sensibili, chinuiți de boală, suferă și au
nevoie de afecțiune.
Oamenii merg și mai departe, ajung să îi evalueze negativ din punct de vedere moral,
să îi denigreze afirmând că sunt: răi, perverși, fără simț moral, vicioși, nu se simt vinovați și
nu sunt de încredere. Ei sunt scoși în afara normalității, fiind etichetați drept: nebuni,
anormali, defecți, rebuturi, retardați, dezintegrați fizic, psihic și social, vicioși, perverși
sexual. Din aceste evaluări răzbate reacția afectivă negativă de r espingere și desconsiderare a
bolnavilor psihici care sunt scoși din rândul „oamenilor normali”.
La nivel mondial sunt circa 400 milioane de oameni care suferă astăzi de afecțiuni
mintale sau neurologice sau de probleme psihosociale. Mulți dintre ei sunt singuri și suferă
în tăcere iar dincolo de suferință și de absența îngrijirilor adecvate sunt confruntați cu
stigmatizarea, rușinea, excluderea și, mai mult decât ne putem închipui, cu moartea. Bolile
psihice pot afecta pe oricine, indiferent de vârstă, s ex, rasă, stare materială, istorie familială
Bolile psihice pot apărea în orice familie. Rare sunt familiile care nu se vor întâlni cu

6
afecțiuni mintale sau care nu vor avea nevoie de asistență și îngrijiri pentru a face față unor
perioade dificile din via ța lor, dar deseori dau dovadă de ignoranță sau le ignoră deliberat
Majoritatea persoanelor au în decursul vieții lor cel puțin o tulburare a echilibrului
psihic; în aceste momente au nevoie de sprijin, toleranță și o atitudine corectă din partea celor
din jur. Chiar dacă boala psihică nu vă afectează în mod direct, ea poate afecta pe cineva drag
și apropiat vouă in orice fel – atingându -vă în acest mod indirect. Prin persoană cu tulburări
psihice se înțelege persoană bolnavă psihic, persoana cu dezechilibr u psihic sau insuficient
dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau de droguri, precum și persoana care manifestă
alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigoare din practica
medicală, ca fiind tulburări psihice. Majori tatea problemelor sau a afecțiunilor psihice încep
în adolescență și dacă nu sunt depistate și tratate la timp, ele au consecințe de ordin emoțional
și social, uneori sever, la maturitate.

7
Capitolul I Boala psihică

1.1 Delimitări conceptuale

Boala psihica reprezinta o disfunctie a unei persoane prin care se afecteaza in general
aspectul, sentimentele si mai ales comportamentul acesteia. Persoanele care sufera de acesta
problema medicala trebuie sa fie consultata de catre un specia list in vederea intocmirii unui
raport medical si de a i se prescrie un tratament specializat. Persoana care apeleaza la aceste
servicii este atent monitoizata pe intreaga perioada a tratamentului de catre un specialist din
domeniul psihiatriei.
De cele ma i multe ori aceste persoane sunt excluse din cauza problemelor medicale de
care sufera, deoarece sunt considerati ca fiind periculosi, reprezentand o amenintare pentru
cei din jur. Persoanele considera ca boala psihica este asociata cu nebunia, fiind un su biect
des combatut de catre persoanele competente din domeniu pentru a “anula” acest mit.
In Evul Mediu, persoanele care sufereau de boli psihice erau considerate de catre
comunitate ca fiind persoane posedate de demoni sau drept persoane pedepsite de Dumn ezeu.
Prin aceste stereotipuri, personale bolnave psihic erau supuse la rele tratamente prin torture si
batjocura celor din jur, fiind exclusi din societate si chiar din viata cotidiana.
Lăzărescu a definit boala psihică ca fiind „o denivelare (simplificare), dezorganizare
(destructurare), dezechilibrare (dizarmonie) a vieții psihice conștiente a 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒𝑖1 .
In cele mai multe cazuri notiunea de boala mental si cea de dizabilitate intelectuala sunt
confundate, oamenii nefiind capabili sa diferentieaze cele doua categorii. Boala mental poate
fi vindecata prin diferite tratamente aplicate de catre medical specialist pacientului, in timp ce
dizabilitatea intelectuala repre zinta dificultati majore de invatare si intelegere datorate unei
dezvoltari imcomplete si nu poate fi vindecata.
Cele mai cunoscute boli psihice sunt urmatoarele dupa cum urmeaza:
– Anxietatea;
– Depresia;
– Schizofrenie;
– Psihoză;
– Oligofrenie;
– Piromanie.
Tudos e, Tudose & Dobranici, 2002, p.

8
Boala psihica reprezinta un concept clinic -medical al psihiatriei si desemneaza o
dereglare a vietii psihice a unei persoane. Aceasta dereglare poate sa afecteze doar pe
jumatate sistemul mintal al unei persoane sau poate sa afecteze in cea mai mare masura intreg
sistemul acestei categorii de persoane.
Boala psihica implica dupa cum urmeaza mai jos urmatoarele aspecte:
– Etiologia bolii;
– Diagnosticul bolii psihice;
– Evolutia bolii individului;
– Prognosticul bolii psihice;
– Actionarea medicului specialist asupra bolii pacientului prin diferite metode
terapeutice;
– Reintegrarea persoanei in cadrul comunitatii si al persoanelor din sfera sociala;
– Combaterea factorilor de risc prin pastrarea sanatatii mintale.
Cauzele bolii psihi ce sunt urmatoarele dupa cum urmeaza:
– Probleme la nasterea persoanei in cauza ;
– Dezechilibre in interiorul creierului persoanei ;
– Factori de ordin social, cultural sau economic ;
– Stresul ;
– Depresiile manifestate pe termen lung ;
– Perioadele marcante din copilarie sau din viata sociala .
Persoana cu tulburari psihice este de cele mai multe ori considerate drept fiind
bolnava psihic, cu dezechilibre psihice si insufficient dezvoltata psihic. Dependent de
droguri, alcool sau alte adictii reprezinta tot o boal a psihica, cat si comportamentul sau
actiunile manifestate diferit decat alte persoane. In manualul DSM se regasesc normele de
diagnosticare in vigoare ale tulburarilor psihice ale unei persoane, fiind incadrate
corespunzator nevoilor de diagnostic si trat ament ale persoanei in cauza.

1.2 E xaminarea stării psihice a adultului

Examenul psihic reprezinta descrierea starii mintale a pacientului de la inceputul
evaluarii, constituind cea mai importanta parte a observatiei psihiatrice.
Examinarea psihiatrica dureaza in medie aproximativ 30 -40 de minute si este
constituit din urmatoarele aspect:

9
1. Descrierea generala a persoanei (pacientul);
– Comportamentul non -verbal al acesteia;
– Imbracamintea pe care o are (de exemplu: culorile inchise reprezinta depresia in
timp ce cele deschise reprezinta starea de ura, manie);
– In Schizofrenie accesoriile folosite intr -un mod neestetic reprezinta o dementa sau
o personalitate schizoid (de exemplu: in cazul in care pacientul foloseste esarfe
legate la frunte reprezinta un sim bol pentru acesta indicand clar boala psihica);
– Neglijarea igienei corporale reprezinta un stadiu al bolii psihice si se regaseste in
general la persoanele care sufera de depresie, Schizofrenie sau la consumatorii de
droguri/alcool;
– Mersul persoanei prea l ent indica depresia ;
– Mersul persoanei prea rapid indica mania ;
– Mimica persoanei sau gesturile ;
– Nelinsitea psihomotorie indica anxietatea, delirul sau mania ;
– Reactiile neobinsuite ;
– Postura persoanei exprimate non -verbal indica de asemenea o stare a pacientu lui;
– Mentinerea capului sau a mainilor intr -o pozitie incomoda ;
– Contractile muscular;
– Factori ce intervin în desfășurarea i nterviului: hiperactivitate (de exemplu: în
mânie), negativism verbal, scăderea concentrării atenției , atitudinea către intervievator (ex.
suspiciozitate, încercarea unui schimb de roluri, ambivalența, ambitendența), coerența
discursului (este sever afectată în mânie sau în schizofrenie).
II. Stabilirea contactului psihic depinde de urmatoarele aspecte:
– Atitudinea pacien tului față de medic (de exemplu : cooperantă, ev azivă, evită
răspunsurile clare, ostilă, agresivă) ;
– Atitudinea medicului față de pacient;
– Vorbireapacientului care poate fi spontana , viteza răspunsului, tonul vocii, calitatea
discursului, solilocvia (p acientul vorbește singur), neologismele (pacientul inventează cuvinte
noi), salata de cuvinte (în mânie sau schizofrenie), sărăcirea vorbirii (în schizofrenie).
III. Ritmul nictemeral
– Insomniile se regasesc în: anxietate, depresie;
– Hipersomniile: de exemplu: narcolepsia;
– Parasomniile (tulburări calitative): ex emplu . somnambulismul, pavorul nocturn,
coșmarul.

10
IV. Conștiința bolii poate sa fie atat prezentă (în nevroze) cat si absentă (în psihoze –
chiar dacă admite )
V. Examenul psihic pe nivele funcționale
1. Gradul de vigilitate ( de exemplu daca scăzut în starea de obnubilare);
2. Nivelul instinctual:
a) Instinctul alimentar: anorexie / hiperfagie / bulimie;
b) Instinctul sexual: disfuncții sexuale, parafilii;
c) Instin ctul vital: tentativă de suicid ;
d) Instinctul gregar
Contact social scăzut, retragere socială: în depresie, schizofrenie;
Contact social crescut, hipersociabilitate: în mânie.
Comportament social inadecvat: în retardul mintal, demență, stăr i confuzionale de natură
organică;
e) Instinctul matern: abandon / pruncucidere.
3. Nivelul afectiv:
Tulburări cantitative: depresie, mânie, anxietate, fobii,
Tulburări calitative: Incongruență afectivă;
Ambivalență afectivă; Inversiune afectivă;
4. Nivelul cognitiv -intelectiv
a) Atenția – atribute: concentrare ≠ dispersie; persistență ≠ mobilitate;
Hipoprosexia de concentrare și persistență (în depresie și anxietate) / de dispersie și
mobilitate (în depresie);
Hiperprosexia de concentrare și pe rsistență (în depresie pentru evenimentele negative și
pentru propria suferință) / de dispersie și mobilitate (în mânie și anxietate).
b) Percepția
Tulburări cantitative: Hipoestezia (în stări confuzionale, deficit al organelor de simț,
oboseală); Hiperestezia (în migrenă);
Tulburări calitative: i luzia (cu atribuirea altei semnificații obiectului): iluzia optică, în stări
hipnagogice, hipnopompice, dar și în patologice – în schizofrenie – iluzia de schemă
corporală;
Halucinația: vizuala, auditiva (apelative, comentative, imperative, injurioase), tactila,
olfactiva, gustativa – în schizofrenie;
Pseudohalucinația: percepția clară, în interiorul corpului, fără obiect și fără critică; în
schizofrenie;

11
Halucinoza: percepția clară, în exteriorul corpului, fără obiect dar cu critică – la bătrâni cu
ateroscleroză.
c) Memoria: Hipomnezii – de fixare (în depresie sau anxietate) / de evocare (obnubilare,
depresie); Amnezii – în demență; Hipe rmnezii – de fixare (nu sunt patologice) / de evocare
(mânie, toxicomanii).
d) Gândirea
Tulburări cantitative: fuga de idei (mânie); bradipsihie (depresie, intoxicație
etanolică); barajul mental (schizofrenie) – întreruperea bruscă a fluxului gândirii; mentismul
– apariția bruscă a unui număr mare de gânduri ce se desfășoară fără control.
Tulburări calitative: o ideea obsesivă (tulburarea obsesiv -conv ulsivă, ruminații depresive, în
schizofrenie – cu caracter bizar); o ideea delirantă: convingere pat ologică, fără substrat real,
ce nu poate fi combătută cu argumente logice și are caracter parazitant. (de exemplu: delir de
persecuție, prejudiciu, urmărire, otrăvire – în schizofrenie; delir de vinovăție, incapacitate,
inutilitate – în depresie); o idee p revalentă: pornește de la un fapt real dar acaparează toate
preocupările, argumentele logice sunt recunoscute și acceptate.
Tulburări formale: gândirea digresivă (discurs cu multe digresiuni dar cu revenire la tema
inițială), circumstanțială (adezivitate puternică la tema discursului), disociația ideo – verbală
(gândirea își pierde coerența);
e) Inteligența – se măsoară prin QI (normal: 70 -130).
5. Nivelul volițional: se referă la deliberare, decizie, trecere la act și persistență în act –
Incapacitate d e a lua decizii; Impulsivitate (lipsa deliberării); Abulie ( lipsa voinței).
6. Nivelul spiritual valoric – conștiința morală – totalitatea valorilor, normelor morale ce stau
la baza funcționării sociale.
a) Absența conștiinței morale – în tulburarea de personalitate antisocială.
b) Stima de sine scăzută (depresie) sau crescută (mânie).

1.3 Noțiuni de bază în îngrijirea pacienților cu afecțiuni psihiatrice

1.3.1 Noțiuni de semiologie psihiatrică
Semiologia psihiatrica urmareste urmatoarele obiective :
– tulburările produse în sfera cognitivă și a afectivității;
– tulburările produse în sfera voinței și cea motivațională. 
– Cognitia reprezinta procesul de extragere si prelucrare a starilor lumii exterioare;

12
– Senzatia sta la baza proceselor de cunoastere re prezentand insusirile realitatii
obiective
– Perceptia reprezinta o functie complexa a cunoasterii realitatii obiective fiind
pastrata in memorie.
– Hiperestezia constă în exagerarea perceperii excitațiilor din afară (de exemplu, la
surmenați, convalescenți, nevrotici, zgomote obișnuite, ca scârțâitul unei uși, chiar
muzica, devin neplăcute). Hipoestezia este scăderea excitabilității, care determină
o neclaritate în perceperea lumii exterioare (de exemplu în obnubilare). Iluziile
sunt percepții deformate al e obiectelor. Ele pot fi vizuale (false recunoașteri),
auditive, olfactive (un tufiș poate fi perceput ca un animal fioros). Halucinațiile
sunt percepții fără obiect. Se întâlnesc în schizofrenie sau în diverse psihoze.
– Atenția constă în orientarea și con centrarea activității psihice asupra unor obiecte
sau fenomene, care, datorită acestui fapt, sunt reflectate mai clar în conștiință.
Atenția poate fi diminuată în oligofrenie și stări delirante sau exagerată în mânie,
când bolnavul percepe o serie de eleme nte în exces.
– Memoria este un proces de întipărire, păstrare, recunoaștere și reproducere a ceea
ce omul a perceput, a trăit, a făcut sau a gândit în trecut. Hipermezia = tulburare a
memoriei, ce constă într -o exagerare patologică a proceselor de fixare și
conservare. Este întâlnită în episoadele maniacale sau în delir. Hipomnezia =
scădere a memoriei, întâlnită în stările de surmenaj, neuroastenie, depresie.
Amnezia = abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoaștere și reproducere
a memoriei, fi e separat, fie în totalitatea lor.
– Gândirea este reflectarea generalizată a fenomenelor și a elementelor lumii
obiective precum și a legăturilor interioare dintre acestea; este un proces de
cunoaștere fără a avea un caracter senzorial.
– Tulburările de vor bire în bolile psihice apar modificări importante în felul de a
vorbi al bolnavilor: – logoreea desemnează un flux de cuvinte rapid și incoerent
(se observă în stările maniacale).
– Strigătele, vociferările sunt semne ale agitației (mânie, confuzie, schizof renie,
demență).
– Mutismul unor bolnavi duce la suspendarea comunicării verbale, este întâlnit în
stările de stupoare melancolică, schizofrenie etc.
– Tulburările de scris se întâlnesc în schizofrenie sau la deliranții cronici ;

13
– Tulburările de conști iță variază de la îngustarea câmpului conștienței până la
pierderea acesteia (comă). Stupoarea este o stare mai accentuată de tulburare a
conștienței, în care bolnavul reacționează numai la stimuli puternici. Starea
comatoasă corespunde suspendării totale a s tării de conștiență.
– Afectivitatea cuprinde totalitatea trăirilor noastre, plăcute sau neplăcute, mai
intense sau mai puțin intense, fugitive sau durabile. Formele afective sunt:
dispoziția, emoțiile, senti -mentele și pasiunile.
– Tulburările de dispoziți e pot fi negative – depresia psihică întâlnită în melancolie,
unde are intensitatea unei dureri morale; dispoziția poate fi exagerat crescută –
euforia, o stare de dispoziție pozitivă, care apare în excitația maniacală. Emoțiile
puternice se reflectă patol ogic prin panică, extaz. Se vorbește de o labilitate
emoțională, cu treceri repezi de la râs la plâns, ca în demența aterosclerotică: râsul
său plânsul nemotivate se întâlnesc în schizofrenie. Anxietatea este o stare de
așteptare dureroasă. Sentimentele se pot modifica în bolile psihice, mai ales în
schizofrenie, unde se întâlnesc inversiunea sentimentelor (ură pentru părinți, copii,
frați, surori), dragoste pentru persoane necunoscute sau fictive.
– Hiperbulia este o activitate multiplă, neconcordantă, ned usă la bun sfârșit, fără
randament. Se întâlnește în excitația maniacală.
– Abulia este lipsa oricărei activități, ca în melancolia stuporoasă, demență,
oligofrenii.
– Catatonia constă în păstrarea îndelungată a unei poziții incomode (într -un picior
cu o mână ridicată în sus), ca în schizofrenia catatonică, sau repetarea unor
gesturi, cuvinte, reprezentând stereotipii.
– Catalepsia sau flexibilitatea ceroasă constă în pos ibilitatea de a păstra o atitudine a
corpului, a membrelor, impusă. Se întâlnește tot în schizofrenia catatonică.
– Negativismul este refuzul de a îndeplini solicitări impuse.
– Sugestibilitatea este o slăbire a proceselor voliționale, sub influența altor
persoane. Se întâlnește în schizofrenie, oligofrenie, demență.

1.3.2 Metode speciale folosite în terapia bolilor psihice
În cadrul secției de psihiatrie cat si in cadrul instituiilor care lucreaza cu persoanele
bolnave psihic se utilizează următoarele me dicamente psihotrope (anxiolitice, hipnotice,
antipsihotice, anti -depresive, stimulante), antiepileptice, antiparkinsoniene.

14
– terapia cu electroșocul este o metoda cu rezultate foarte bune, dar foarte discutata .
Constă în producerea unui curent electric slab, introdus prin electrozi așezați pe tâmplele
bolnavului.
– insulinoterapia constă în producerea unei stări de șoc hipo -glicemic prin injectarea
de insulină. Necesită o supraveghere permanentă și atentă de către asistentă. Coma se
produce prin adminis trarea unor doze crescânde de insulină. Pacientul este apoi scos din
această stare prin injecții de glucoză 40%, iar imediat ce poate înghiți, se dau 100 – 200 g
zahăr diluat în ceai. Cantitatea de zahăr administrată trebuie să fie dublă față de numărul de
unități de insulină, nesocotind glucoza introdusă intravenos.
– psihoterapia este metoda prin care se acționează asupra bolnavului prin mijloace
psihice:
1. ergoterapia este terapia prin muncă, u rmărind reinserarea în societate a persoanei
prin reabilit area bolnavului psihic. Există o lungă serie de metode terapeutice în psihiatrie, ca:
meloterapia (terapia prin muzică), terapia prin pictură, sculptură, terapia prin dans etc.
2. Terapia Ocupațională (TO) reprezintă una dintre terapiile o cupaționale prin care
individu l desfășoară activități spre autonomie și reinserție, reintegrare în societate sau locul
de muncă

1.4 Impactul tulburărilor psihice asupra individului cu afecțiuni psihice

Persoana cu tulburari psihice grave este acea persoana care nu este in stare sa
inteleaga comportamentul pe care il are atat fata de persoana sa cat si fata de persoanele din
jurul sau, necesitand astfel un control specializat de catre o persoana competent in domeniu,
urmand sa i se prescrie un tratament psihiatric intr -un mod rapid.
Handicapul psihic reprezinta incapacitatea persoanei de a se descurca singura in viata
cotidiana cat si in societate avand un comportament diferit si manifestari diferite in anumite
situatii.
In cele mai multe cazuri, persoanele cu boli psihic e au un risc ridicat de a intra in
panica, deoarece sunt excluse din grup, societate, families au chiar prieteni, avand atacuri de
panica deseori. Diferitele atacuri de panica cel mai des intalnite ale persoanelor cu boli
psihice pot fi vazute mai jos astf el:

15
SINDROMUL ANXIETATII

Se întâlnește în tulburarea anxietății generalizate când sindromul are o durată de peste
6 luni, acestea sunt:
– apariția unui nou atac de panică (tulburare a de panică)
– teama de a se simți stânjenit în public (fobia socială)
– contaminarea (tulburarea obsesiv -compulsivă)
– separarea de casă sau rudele apropiate (anxietatea de separare)
– creșterea ponderală (anorexia nervoasă)
– multiplele acuze corpor ale (tulburarea de somatizare)
– boală gravă (hipocondrie)
Persoanele cu tulburări psihice se confruntă de asemenea și cu un sindrom delirant ,
neștiind de cele mai multe or i ce se întâmplă, ce fac sau ce trebuie să facă într -o anumită
situație. Sindromul delirant se manifestă în general când persoana în cauză se simtă exclusă
dintr -un grup sau societatea în care se află. Acest sindrom se poate manifesta și la persoanele
fără boli psihice, însă cele mai expuse sunt cele cu problem medicale mintale.
Frica de moarte
Frica de a înnebuni
Lipsa realizarii situatiei
Depersonalizare Nivel psihic
Somatic
Comportamental Uscăciunea gurii
Nod în gât
Disconfort abdominal
Senzație de leșin
Transpirații
Tremor
Valuri de frig sau de
căldură
Agitație
Inhibiție

16
Pentru a structura mai ușor comportamentul persoanelor cu boli psihice care se află în
momentul delirant, a m utilizat schematic prin trăirile pe care le are persoana delirantă și mai
ales cum se poate ajunge la un astfel de comportament.
SINDROMUL DELIRANT

Un alt sindrom care se poate enumera în cadrul lucrării de licență privind persoanele
cu boli psihice este cel demențial, prin faptul că persoană bolnavă psihic prezintă căderi
DELIRUL DIN PARANOIA
– Delir de prejudiciu material (malpraxis, moștenire, pensie) – Delir megaloman, de
invenție
– Delir de persecuție
– Delir de relație (referință): totul are legătură cu persoana în cauză (știri radio TV
presă)
– Delir erotoman
– Delir de gelozie
TEMELE DELIRULUI DEPRESIV
– Autodepreciere (inutilitate, incapacitate)
– Vinovăție
– Boală gravă sau rușinoasă (delirul hipocondriac)
– Negație, imortalitate, enormitate (triada Cotard) DELIRUL: convingere
absolută într-o idee falsă,
ce survine pe un câmp de
conștiință clar și trebuie
interpretat în funcție de
tradițiile în care a crescut
subiectul TRĂIRILE DELIRANTE
delirul
dispoziția delirantă
percepția delirantă
amintirea delirantă

17
nervoase, cum ar fi cele de anxieta te, depresie, comportament violent, prin neînțelegere stării
pe care o are și mai ales a lipsei capacității de exercițiu de care acesta dispune. Sindromul
demențial este introdus în cadrul psihiatriei de specialitate prin care se poate trata cu ajutorul
unui psiholog dar și a unui tratament specific sub supravegherea unei persoane apte și mai
ales lucide.
Demența este des întâlnită la persoanele cu boli psihice și se declanșează mult mai
ușor decât la o persoană normal.
SINDROMUL DEMENȚIAL

Tipuri de demență (clasificare etiologică și evolutivă)

Demențe permanente și
progresive Demențe permanente de
obicei neprogresive Demențe parțial sau complet
reversibile
COGNITI V:
manifestări
progresiv
ireversibile ce
domină tabloul
clinic atenția:
-scade concentrarea
– iluzii
-halucinații
-achiziționarea de
informații noi, apoi
amnezie de evocare,
sindrom Korsakov
dezorientare
temporo -spațială
delir de prejudiciu
cu ostilitate
îndreptată
împotriva
membrilor familie
sau vecinil or
AFECTIV
– depresie
– anxietate
– iritabilitate
– labilitate emoțională
– reacție catastrofică

COMPORTAMENT
-indiferent față de examinator
-absurd
– neliniște nocturnă
– dezinhibiție
VORBIRE
-Perseverări, stereotipii
-verbigerație
– mutism

18
Boala Alzheimer Demența post -traumatică Demențele toxice și
medicamentoase (alcoolul,
monoxid de carbon, plumb,
mercur, mangan, pesticide,
trihexifenidil, barbiturice,
antidepresive triciclice, litiu,
digitala, , cocaina, etc.)
Demența vasculară Demența post -anoxică Demențele cauzate de infecții
(meningite, encefalite, tuberculoză,
parazitoze, neuroborelioza)
Demența asociată bolii
Parkinson Hidrocefalia internă normotensivă
Demența cu corpi Lewy Hematomul subdural
Forme mixte * Tumorile cerebrale
Boala Huntington Boala Wilson
Demența fronto -temporală Afecțiunile metabolice
(insuficiență renală cronică,
demența de dializă, insuficiență
hepatică, hipoglicemia cronică)
Boala Hallervorden -Spatz Afecțiunile endocrine
Paralizia supranucleară
progresivă Afecțiunile autoimune
Scleroza multiplă Afecțiuni carențiale (sindromul
Wernicke -Korsakov, pelagra,
carența de viatmină B12 și folat)
Complexul SIDA -demență Sindroame paraneoplazice
(encefalita limbică)
Neurosifilisul (Paralizia
generalizată progresivă)

19
Boala Creutzfeldt -Jakob
*Cea mai frecventă formă mixtă este boala Alzheimer asociată cu boală cerebrovasculară,
urmată de asocierea boală Alzheimer cu demența cu corpi Lewy
Cele mai multe demente con stituie o clasa de afectiuni caracterizate prin alterarea
persistent si progresiva a functiilor cognitive a acesteia evoluand intr -un mod accelerat spre
invaliditate sau moarte. Din punct de vedere semiologic, dementa reprezinta sindromul clinic
caracteriz at prin deteriorarea cognitive si implica un declin al functionarii asociindu -se o
gama variata de simptome psihice, psihologice si comportamentale ale individului.
Functiile cognitive cele mai afectate de obicei sunt urmatoarele:
– Memoria ;
– Capacitatea individului de a invata ;
– Atentia ;
– Orientarea in timp si spatiu ;
– Limbajul ;
– Gandirea .
Aceste tulburari ale functiilor cognitive sunt de cele mai multe ori precedate sau
insotite de tulburari asupra controlului emotional, modificari ale personalitatii avand a tat
simptome psihiatrice cum ar fi depresia, tulburari psihotice, cat si tulburari
comportamentale.
Dementele sunt des intalnite mai ales la persoanele cu varsta peste 65 de ani, fiind
afectate peste 10% din persoane.
Daca mai sus am discutat despre dement a din punct de vedere semiologic, in
continuarea lucrarii voi prezenta dementa din punct de vedere etiologic, deoarece
reprezinta afectiunea la nivelul nervos central si formele cele mai des intalnite sunt
urmatoarele:
– Dementa de tip Alzheimer ;
– Dementa vas culara ;
– Dementa cu corpi Lewy ;
– Dementa bolii Parkinson.
Acestea sunt cel mai des intanite cu un procent de 90% din populatie, restul de 10%
fiind rare.
Respectarea protocolului si a diagnosticului sunt esentiale, deoarece anumite forme de
dementa sunt reversibile cu un tratament adecvat ca si alte afectiuni neurologice grave

20
care reprezinta intregul sistem clinic de dementa si care implica tratamente cura tive sau
paleative special.
SINDROMUL ATACULUI DE PANICĂ

Atacul de panica reprezinta aparitia brusca a unei perioade scurte de frica asociata de cartre
persoanele cu acest simptom cu frica de moarte iminenta. Acest episod dureaza desori cateva
minute si aparitia acestuia poate fi inopitanata sau determinata de o anumita situatie prin care
trece individul.
Atacul de panica poate aparea din cauza unei tulburari anxioase cum ar fi fobia sociala,
stresul post, trau matic, stresul acut, tulburarea obsesiv -compulsiva sau anxietate generalizata
datorate unei conditii medicale generale, dar poate aparea si din cauza unor tulburari afective
pe care le voi mentiona mai jos astfel :
– Tulburare depresiva majora;
– Tulburare bipolar.
Atacul de panica poate aparea si din cauza unor tulburari care au legatura cu o substanta
sau al unor conditii medicale cum ar fi de exemplu olile cardiac, bolile respiratorii, etc. atacul
Frica de moarte iminentă
Frica de a înnebuni
Derealizare
Depersonalizare
Uscăciunea gurii
Nod în gât
Disconfort abdominal
Senzație de leșin
Parestezii
Transpirații
Tremor
Valuri de frig sau de căldură
Agitație
Inhibiție

21
de panica reprezinta o perioada de frica intense sau o per ioada de discomfort psihic in care
apar mai multe tipuri de simptome cognitive si somatic.
Simptomele pot include urmatoarele aspect:
– Palpitatii;
– Batai puternice ale inimii/accelerarea ritmului cardiac;
– Transpiratia abundenta/frisoane/senzatia de caldura;
– Senzatia de strangulare;
– Senzatia de sufocare;
– Durere;
– Discomfort cardiac;
– Greata/ discomfort abdominal;
– Ameteala/dezechilibru/lesin;
– Individual nu mai este capabil sa destinda ce este real si ce nu (depersonalizare);
– Frica de a pierde controlul;
– Teama de moarte.
Atacurile pot aparea in situatii cum ar fi in lift, in mijloace de transport, in zonele
aglomerate, iar persoanele care ajung in aceaste situatii sunt determinate de cele mai multe
ori sa evite acele locuri.
De obicei persoanele care au un atac de panica se tem adesea sa nu aiba un alt atac
rezultand astfel la un episode depresiv major. Atacurile panica pot ajunge de la cateva pe zi la
cetva pe an, iar in aparitia acestora pot fi implicate mai multi factori cum ar fi cei de natura
biologica (modific ari in morfologia si in functionarea creierului) cat si factori de natura
genetic (de exemplu, rudele de gradul I ale pacientilor care sufera de aceste atacuri de panica
au un risc crescut de a avea la randul lor aceste atacuri). Atacurile de panica pot fi cauzate si
de factorii psihologici cum ar fi actiuni care s -au intamplat in trecutul pacientului si care
declanseaza la un moment dat un astfel de atac.
Evenimentele care au cauzat stresul individului pot fi urmatoarele:
– Teama de vorbi in public/ de a sus tine un discurs;
– Teama de a parea in public;
– Teama de esec/esecuri personale;
– Teama de boala/de tratament/interventii chirurgicale;
– Pierderea unei persoane dragi.

22
Atacurile de panica sunt insotite de cele mai multe ori si de agorafobie care reprezinta
teama atat de spatii largi cat si teama de multime, deoarece nu pot gasi un loc in care sa se
simta in siguranta.
Cu toate fiind spune, acest termen de atac de panica se refera la o serie de fobii pe care le
are individual si se pot manifesta prin frica de aiesi din casa, de a intra in magazine, de a se
afla in locuri populate sau de a se afla in diferite mijloace de transport.
Atacurile de panica apar adesea la maturitate fiind secundara unei tulburari depresive.
Depresia face parte din clasa tulburarior a fective si include tulburarea bipolar cat si tulburarea
despresiva majora. Elementul depresiv este constituit de un episod pe o perioada de doua
saptamani in care exista ori o dispozitie depresiva ori o pierderea a interesului persoanei
asupra anumitor act ivitati.

MACROSINDROAME ÎN SCHIZOFRENIE

Istoricul bolii psihice este alcătuit din trăirile din copilărie, problemele avute la
naștere, dar și di perioada adolescențe i sau maturitate. Acest context diferă de la fiecare
individ în parte sub forma unor căderi psihice dar și cele depresive. Există persoane clinic
sănătoase care în urma unor moment dificile prin care a trecut l -a determinat să ajungă în
pragul demenței, de presiei, dar și a schimbărilor de comportament care îl clasează astfel în
categoria persoanelor bolnave psihic.
SINDROMUL PRODUCTIV
Sindrom halucinator Sindrom
delirant
Sindrom de transparență –
influență Pot fi concomitente în
același episod sau pot
alterna de la un episod la
altul
SINDROMUL
SINDROM DEFICITAR
Retragere socială
Neglijarea igienei personale și vestimentare
Tocire / aplatizare afectivă,
Abulie

23
Pentru o înțelege mai ușoară a acestor aspecte, în tabelul de mai jos sunt exemplificate
toate etapele vieții în care individual trece și ajunge în stadiul de bolnav psihic de la
momentul copilăriei până în perioada adultă.

Istoricul bolii
Copilarie – anxietate de separare,
– fobie școlară
-Frică de a dormi singur în pat ( copilul
doarme cu unul din părinți)
-Frică de a dormi singur în cameră sau cu
ușa închisă
– Frică de întuneric (lumină aprinsă peste
noapte)
Adolescent -fobie socială
Adultul tanar atacuri de panică imprevizibile care duc la
comportament de evitare din ce în ce mai
multor situații sau locuri până se dezvoltă
agorafo bia. Există însă și agorafobie fără
istoric de atacuri de panică
Adult episoade de anxietate generalizată cu sau
fără atacuri de panică,
– idei hipocondriace
– depresie
– alcoolism
-consum de droguri
-consum excesiv de medicamente

1.5 Serviciile specializate asupra bolnavului psihic

În cadrul serviciilor specializate în care sunt vizate persoanele bolnave psihic, se
instituie o serie de măsuri prin care se urmărește integrarea acestora în societate, sau pentru a

24
fi reintegreate în so cietate dar și pentru tratamentul cât mai atent asupra acestor persoane.
Îngrijirea persoanelor internate în unități de psihiatrie sau admise în centre de recuperare și
reabilitare se realizează în condiții care să asigure respectarea demnității umane.
Reabilitarea psihosocială a aceststor persoane este adresată și concepută special
pentru această categorie de beneficiari și reprezintă o serie de programe a bolnavilor. Aceste
programe de reabilitare urmăresc integrarea individului și de a -și întări abilităț ile pe care le
are, necesare în vederea satisfacerii nevoilor cotidiene, dar mai ales în nevoile de bază pe care
trebuie să își însușească în vederea gospodăriei, ocupării unui loc pe piața forței de muncă sic
el mai important de a socialize cu alte peroan e fără a avea o atitudine și un comportament
neadecvat de furie, nervozitate sau frică.
Serviciile principale de reabilitare psihosocială se axează pe:
– Socializare;
– servicii recreaționale;
– vocaționale;
– rezidențiale;
– antrenarea abilităților pentr u viața c otidiană în comunitate;
– terapia comunitară afirmativă;
– managementul de caz.
Facilitățile de reabilitare psihosocială ofera pacientului activități de planificare a
scopurilor, programe educaționale, pregătire pentru susținere și suport personal și famili al in
vederea realizarii integrarii/re -integrarii acestuia in comunitate/familie.
Beneficiarii acestor ser vicii necesită pe termen lung sa u scurt aceste programe
specializate.
Cadrele medicale și sociale sunt și acestea un beneficiu în lucrul cu aceste per soane și
de reabilitare a acestora.
Serviciile specializate asupra bolnavului psihic vor fi enumerate mai jos în vederea
realizării înțelegerii cât mai bune a lucrării de licență și în special de a ajuta, integra/re –
integra, supraveghea și monitoriza acest e persoane în aflate în situația de risc.
1. Serviciile de psiho -terapie care vor ajuta beneficiarul în înțelegerea stării sale
clinice
2. Ședințele de ergoterapie care vor fi prezentate în capitolul următor
3. Supravegherea și monitorizarea pe termen lungă său scurt în funcție de capacitatea
de exercițiu a fiecărui beneficiar al acestor servicii
4. Ședințe de recuperare

25
5. Tratament specific în funcție de starea de sănătate mentală a beneficiarului
Consultarea de către un psihiatru specializat pe nevoile de care are b eneficiarul
Orice acțiune de reabilitare urmărește compensarea stării de deficiență, ameliorarea
stării bolnavului sau a persoanei cu deficiență, reintegrarea sa în familie, profesiune,
societate. În vederea realizării acestor obiective, reabilitarea bolna vilor sau a persoanelor cu
deficiențe psihice se va desfășura în mod diferențiat, în trei direcții, și anume: reabilitare
medicală, profesională și socială, așa cum se poate vedea din schema de mai jos:

Bolnavul psihic
Deficienta
psihica Deficienta
profesionala Deficienta sociala
Reabilitare
psihiatrica
Masuri medicale Reabilitare
profesionala
Reabilitare
sociala
Reabilitarea
bolnavului psihic

26
1.6 Reintegrarea socio -profesională a bolnavilor psihici

Conceptual de integrare, re -integrare socio -profesională a persoanelor aflte în ipostaza
de persoane cu boli cronice este un subiect combatat de foarte mult timp în România,
deoarece statul nu încurajează aceste persoane pe piața muncii, din diferite motive
economice, sociale și cultural. Angajatorii de cele mai multe ori evită să angajeze persoane
cu problem psihice pe motivul că acestea nu își pot îndeplini îndatoririle precum persoanele
norma le, dar mai ales evita să le angajeze pe motivul de frică. Cazurile din România în care
bolnavii psihic atacau oamenii pe stradă sau încercau să le facă rău ori să își facă singu ri rău a
fost momentul de apogeu în care oamenii și -au schimbat atitudinea faț ă de aceste persoane
aflate în risc social și de margializare.
În încercarea abilitării acestor persoane statul român a înființat un proiect prin care
angajatorii sunt scutiți de mai multe taxe dacă angajează o persoană cu deficient, dizabilități
sau cu p roblem psihice. În cadrul acestui proiect, angajatorii nu mai plătesc taxele și –
impozitele pe angajatul respective, având un eneficiu mult mai mare dacă i -ar angaja, totuși
“eticheta “ pusă acestor persoane nu se poate schimba, în mintea celor mai mulți p ersoanele
cu problem psihice rămân încă marginalizate.
Multe dintre problemele de integrare profesională a persoanelor cu boli psihice sunt
legate de: lipsa unor servicii de integrare în educația preșcolară, comunicarea inadecvată
dintre părinți și profeso ri, o funcționare nepotrivită a sistemului școlar și de orientare
profesională, oportunități limitate privind alegerea carierei, numărul mic de ateliere protejate
și a altor forme de integrare profesională a acestora, reticența unor angajatori în a oferi l ocuri
de muncă acestei categorii, din cauza mentalității că persoanele cu nevoi speciale nu se
potrivesc cerințelor lor. De asemenea, odată ajunși la un loc de muncă, aceste persoane se pot
confrunta cu inaccesibilitatea spațiului de lucru, neadaptarea pro gramului de lucru, atitudini
negative din partea celorlalți si mai ales de critici foarte numeroase din partea celor din jur și
chiar cu cei are interacționează sa u intră în contact.
Reabilitarea psihiatrica reprezinta in termini cat mai succinti totalitat ea interventiilor
medicale si de suport social ce se aplica pacientilor care necesita sprijin si are drept scop
prevenirea bolii si sustinerea eforturilor persoanei cu dezechilibru psihic in procesul
recuperator, oferind acestuia posibilitatea de a -si gasi un loc de munca, de a munci, de a se
integra/re -integra in comunitate si de ase bucura de viata sociala prin cresterea increderii si a
sperantei la o noua viata. Pentru realizarea acestui scop se instituie o serie de principia si mai

27
ales de existent unor servicii cumunitare si a unei echipe multidisciplinare. In realizarea
principiilor actorii principali sunt urmatorii dupa cum urmeaza:
– Dorinta individului;
– Familia pacientului care reprezinta un suport in realizarea acestui scop;
– Nivelul social, cultural , economic de care dispune individual;
– Obiceiurile si traditiile comunitatii din care face parte.
Printre principiile reabilitarii psihiatrice se regasesc urmatoarele obiective de baza:
– Autonomia/autodeterminarea au un rol esential in crearea mentalitatii pacientului ca
poate sa ia decizii si se stimuleaza aspectele pozitive ale comportamentului chiar daca
acesta are o dizabilitate;
– Imputernicirea reprezinta metoda prin care beneficiarul are posibilitatea de a decide si
de a allege lucrurile care au un impa ct insemnat asupra vietii sale, fiind incurajati si
educati in acest fel;
– Individualizarea si orientarea beneficiarului spre nevoile sale, acesta fiind unic prin
preferintele sale, pregatirea si experienta de viata;
– Viziunea integrative cuprinde o serie de aspect ale vietii individului in care sunt
incluse urmatoarele: mintea, corpul si comunitatea;
– Centrarea pe problemele practice ale vietii cotidiene contureaza in mintea pacientului
cu o dizabilitate psihica idea ca si acesta poate sa aspire la aceleasi d orinte si lucruri
ca si perosnaele normale cum ar fi sa aiba prieteni, sa lucreze, sa calatoreasca, sa aiba
o locuinta si chiar intimidate;
– Intarirea rezultatelor positive colectate;
– Minimalizarea asteptarilor negative
– Educarea si perfectionarea abilitatil or pe care le detine cu ajutorul unor rezultate mult
mai bune
– Schimbari in mediul de viata prin sprijinul familiei beneficiarului, a rudelor, colegilor
sau a prietenilor, si nu doar echipa multidisciplinara sau individual sa aiba aceasta
parte de suport;
– Accesibilitatea reprezinta utilizarea serviciilor oricand si oriunde este necesar de catre
pacienti si apartinatorii acestora.
– Comprehensibilitatea este o caracteristica a serviciilor prin care se acopera o varietate
de tulburari psihice cu diferite grade s i o variabilitate a caracteristicilor individuale;
– Echipa multidisciplinara (psihiatrul,psihologul, asistentul social, instructorul de
terapie) este necesara pentru reabilitarea persoanelor cu boli psihice si trebuie sa fie

28
competenta in functie de nevoile beneficiarului avand o buna relationare cu membrii
acesteia si asumarea responsabilitatii;
– Continuitatea si calitatea serviciilor reprezinta principiul de baza in succesul
programelor de reabilitare a persoanelor bolnave psihic prin oferirea de interventii
terapeutice si mai ales de a evalua monitoriza si prevenii recaderile persoanei in
cauza;
– Eficacitatea este masura prin care o interventie se desfasoara in conditii obisnuite si
isi atinge toate obiectivele;
– Echitatea reprezinta distributia cor ecta a resurselor de care beneficieaza si presupune
o serie de metode de utilizare pentru stabilirea resurselor umane si financiare;
– Responsabilitatea este metoda prin care pacientul se asteapta ca profesionistul din
domeniu sa il respecte sis a il incuraj eze in vederea reailitarii sale;
– Coordonarea reprezinta realizarea unor planuri corecte de tratament pentru fiecare
pacient in parte si trebuie sa contina scopurile dar si interventiile corespunzatoare atat
in sfera informatiilor si serviciilor necesare in timpul ingrijirii, cat si relatiile dintre
personal si institutiile cu care ia contact pe intreaga perioada de tratament;
– Eficienta reprezinta un serviciu prin care cu resuresele minime obtinute se ajunge la
crearea unor rezultate optime;
Orientarea spre sustinerea tratamentului si a integrarii in comunitate intareste speranta
individului in procesul de recuperare, fiind essential si chiar motivational pentru acestea
depasind astefl toate barierele si obstacolele cu care se confrunta.

1.7 Reintegrarea în comunitate a bolnavului psihic

Reabilitarea psiho -sociala prescurtata RPS reprezinta totalitatea masurilor de ingriire
a unui individ cu probleme de sanatate mintala de lunga durata, in vederea re -integrarii sale
in societate. Reabilitarea psiho -sociala reprezinta un demers individualizat, de implementare
si de responsabilizare s individului in contextual sau social.
Principiile reabilitarii psiho -sociale sunt urmatoarele astfel:
1. Considerarea prioritară a laturii sociale în defavoarea celei medicale ;
2. Susținerea potențialului de schimbare chiar și la persoanele cu dizabilități ;
3. Punctul de interes este persoana ;
4. Orientare p e nevoile practice și cotidiene;

29
5. Recunoașterea drepturilor și a capacității de a lua decizii a persoanelor cu
probleme;
6. Reducerea distanței medic -persoane cu problem psihice ;
7. Intervențiile structurate pe comportamente, nu pe simptome ;
8. Evitarea spitalizărilor inutile a persoanelor cu boli psihice ;
9. Dez voltarea unor capacități de copi ng adecvat și a u nei rețele de suport social ;
10. Durată nelimitată ;
Scopul reabilitării psiho -sociale este dupa cum urmeaza:
1) reducerea directă a dizabilității persoanei;
2) dezvoltarea unor noi abilități care să compenseze afectarea care a generat
dizabilitatea;
3) manipularea țintită a mediului, astfel încât acesta să susțină o funcționare
mai bună a persoanei.
Programele de reabilitare psiho -sociala cuprind urmatoarele aspecte :
– evaluarea nevoilor persoanelor cu probleme de sănătate mintală ;
– programe de psi hoterapii;
– programe de terapii vocaționale ;
– programe psiho -educaționale ;
– programe de reabilitare prin servicii de suport .
Programele de reabilitare socio -profesonala sunt concepute pentru a întări abilitățile și
deprinderile necesare indivizilor, în așa fel încât să vină în întâmpinarea nevoilor vocaționale,
de socializare și de dezvoltare personală ale acestora. Reabilitarea psiho -socială vizează o
creștere a funcționării sociale a persoanei cu probleme de sănătate mintală și o creștere a
calităț ii vieții, aspecte de mare interes în psihiatria contemporană.

1.8 Procesul de reabilitare în serviciile de Sănătate Mintală

Reabilitarea psihiatrica s -a creat din motivul ca intervenyia medicala nu era suficienta
pentru persoanele cu boli psihice si s -a cautat astfel o noua directive de abordare in
dezvoltarea beneficiarului. La sfarsitul anilor 1940 -1950 au fost introduce o se rie de servicii
pentru bolnavii psihici si de a se furniza metodele specific fiecarui individ in functie de
nevoi. Aceste programe au fost introduce, deoarece era necesara o noua metoda de

30
institutionalizare pe termen lung a pacientilor si a spitalizarii acestora atunci cand este
necesar.
Reabilitarea psiho -sociala urmareste sa intareasca abilitatile individului in vederea
satisfacerii nevoilor de a locui, de a se angaja in campul muncii, de a socialize si dezvolta,
dar mai ales de a se ingriji. Scopul acs tei reabilitari este de a creste calitatea vietii indivizilor
care sufera de boli psihice prin sprijinirea acestora si implicarea acestora intr -un mod cat mai
active si independent in viata cotidiana si sociala.
Serviciile de reabilitare psiho -sociala prin cipale se axeaza pe:
– Socializare;
– Antrenarea abilitatilor pentru viata cotidiana;
– Servicii rezidentiale/vocationale/recreationale;
– Terapia comunitara;
– Management -ul de caz.
Facilitatile de reabilitare psiho -sociala pot oferi individului diferite activitati de
planificare a scopurilor, de programe educationale, pregatire de a se sustine, dar si suportul
personal si familial. Indivizii pot avea nevoie de aceste programe si servicii pe termen scurt
sau termen lung in functie de necesitati si gradul de handicap . Acestea sunt oferite in vederea
punerii accentului pe individ ca persoana si nu ca pacient crescand astfel sentimental de
responsabilitate si de valorizare, precum si incurajarea implicarii personale in procesul de
reabilitare psiho -sociala. Serviciile d e reabilitare sunt in legatura cu institutiile de sanatate
mintala sau cele sociale.
In cadrul scolii americane se foloseste termenul de reabilitare, in timp ce in cadrul scolii
franceze se folosesc termenii de readaptare/reclasare.
Platt foloseste termenu l de reabilitare, acesta avand o semnificatiei atat psihologica cat si
biologica.

1.9 Principiile procesului de reabilitare a bolnavilor psihic

Termenul de reabilitare desemneaza reincadrearea in munca a persoanei bolnave
psihic sau plasarea profesionala , avand ca rezultat efortu rile de colaborare dintre medicu l
specialist, personalul si membrii organizatiilor de asistenta sociala.

31
La baza procesului de reabilitare a bolnavilor psihici stau principiile care sunt admise
de majoritatea autorilor (P. Sivadon, R.H. Ojemann, S.W. Moun ford, H. Kessler,
C.Enăchescu). aceste princii sunt dupa cum urmeaza:
a) principiul antrenării care constă în antrenarea activă a bolnavilor psihic în procesul
de reabilitare;
b) principiul activării care are la bază antren area activă, permanentă, prin menținerea
unui anumit ritm al activității terapeutic e;
c) principiul cooperării inseamna ca medical/echipa terapeutica trebuie sa coopereze
cu toate organizatiile din domeniu in procesul de reabilitare;
d) principiul variet ății și al mobilității reprezinta modalitate a de diversificare a
activității și crearea unui climat prietenos c u efecte pozitive pentru bolnavul psihic;
e) principiul supravegherii vizează organizarea și desfășurarea activității de reabilitare
după criter ii medicale și psihosociale ;
f) principiul normalității funcționale reprezintă scopul reabilitării în dorința
redobândirii capacităților și aptitudinilor pierdute de bol nav;
g) principiul mobilității adaptative constă în diversificarea metodelor de reabi litare în
cursul diferitelor etape ale procesului terapeutic;
h) principiul planificării reprezinta mijloacele și etapele de reabilitare a bolnavilor;
i) principiul programării urmărește organizarea desfășurării programului de
reabilitare;
Principiile re abilitarii psihiatrice vor fi enumerate mai jos astfel:
– Convingerea persoanei bolnave psihic de schimbarile pe care le -a realizat, prin
cresterea sperantei acestuia, fiind un proces de baza reabilitarea psihiatrica;
– Accentual pus pe persoana si nu pe boala ;
– Interventia se realizeaza pe comportamentul persoanei;
– Distant a mica dintre personalul din domeniu psihiatric si client;
– Orientarea serviciilor de reabilitare trebuie sa fie orientate spre necesitatilepersoanei;
– Principiul autodeterminarii sta la baza implicarii active in program a individului;
– Serviciile de reabilitare psihiatrica ofera oportunitatea ca individual sa participle in
activitatile din interiorul comunitatii;
– Se evita spitalizarea inutila;
– Interventiile trebuie sa satisfata necesitatile ind ividului in functie de grad de handicap.

32
Scopul reabilitarii psihiatrice este de a elimina deficitele functionale prin invatarea
individului sa le depaseasca, dar si de a reface abilitatile persoanei in vederea socializarii si
administrarii propriei vieti si de a ajunge sa aiba o viata independent.
Interventia este un proces de baza care il ajuta pe individ sa invete despre efectele
simptomelor bolii pe care o are prin dezvoltarea unor abilitati si tehnici noi si prin crearea
unui mediu adecvat.

33
Capitolul II Terapia ocupațională și ergoterapia

2.1 Definirea TO (Terapia Ocupațională) și ergoterapiei

Terapia Ocupationala si ergoterapia sunt metode de reabilitare si re -insertie socio –
profesionala a individului cu boala psihica si este o metoda nemedicamentoasa.
Terapia Ocupationala se ocupa in primul rand de asigurarea sanatatii si functionarii
individ ului in viata sa cotidiana.
“Terapia ocupațională este profesia care se preocupă de promovarea sănătății și stării
de bine prin intermediul ocupației. Scopul primar este de a permite indivizilor participarea la
activitățile cotidiene. Este o profesie ce aparține de domeniul sănătății și care are la bază
concepția conform căreia o activitate cu scop poate promova sănătatea și starea de bine în
toate aspectele vieții cotidiene
Terapia Ocupațională reprezintă activitatea prin care se urmărește stimularea
pacientului evidențiind astfel kinetoterapia și alte activități de recuperare. Terapia
ocupațională reprezintă o cale de obținere a unui proces prin munca proprie de a integra/re –
integra individual. Punctul de plecare în terapia ocupațională este de a face posibil ca oamenii
să poată participa la ocupațiile vieții cotidiene.
‟ Terapia ocupațională (TO) este formă de tratament care folosește activități și
metode specifice , pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfășura
activitățile necesar e vieții individului, de a compensa disfuncții și de a diminua deficiențele
fizice.
Ergoterapia este o ramură a terapiei ocupaționale și se ocupa de procesul de
recuperare a capacităților de muncă a persoanelor cu tulburări psihice și/sau motorii.
Ergo terapia reprezintă metoda de tratament și readaptare a unei persoane bolnave
psihic prin învățarea și practicarea unei activități manual.

1. World Federation of Occupational Therapists ,
2. American Occupational Therapy Association ,

34
2. 2 Scopul, obiectivele și principiile/regulile de aplicare ale TO și ergoterapiei
Scopurile ergoterapiei
Scopurile de ergoterapie sunt cele mentionate mai jos astfel:
– stimularea încrederii în sine a pacienților și dezvoltarea pers onalității ;
– organizarea unor program e de activități care să le imbuntateasca abilitățile
manuale;
– evaluarea capacităților către o anumită ocupație (care poate deveni meseria lor în
viitor);
– corelarea recuperării medicale cu cea profesională (de exemplu, împletirea de
coșuri din nuiele pentru a le vinde ulterior);
– diminuarea dependenței pacientului de persoanele de îngrijire.
Serviciile de terapie ocupationala sunt destinate persoanelor cu boli psihice si
cuprinde interventia pe modificarea proceselor biologice, psihologice, neurologice si
fiziologice. Interventia include exersarea de noi practici, obiceiuri, abilitati sau
comportamente.
Consultarea cu beneficiarii sau ingrijitorii acestora reprezinta o component a
interventiei in cadrul terapiei de recuperare. Terapeutul poate sugera adaptare a sarcinilor prin
folosirea de echipamente potrivite individului dar si a tehnologiei de asistare a acestora.
Prevenirea bolilor psihice este esentiala doar prin educatia si promovarea sanatatii
mintale prin terapia ocupationala asupra persoanelor benefi ciare acestor programe.

Persoanele care beneficieaza de ergoterapie
Ergoterapia urmărește învățarea unor activități de muncă și formarea abi lităților
manuale la pacienții cu tulburări diferit e acestea fiind:
-retard psihomotor;
-paralizii;
-tulburare de spectru autist;
-sindroame genetice;
-afectiuni neurologice;
-psihoze, depresie cronică.

35
Ce se întâmplă în cadrul ergoterapiei
În funcție de vârsta și de abilitățile motorii a persoanelor cu boli psihice si de cele
cognitive și de limbaj ale pacienților, în cadrul ședințelor de ergoterapie se fac următoarele
tipuri de activități pentru acestia astfel:
– Modelaj: figurine, vase de lut/plastilina, etc.;
– Decupaj și lipit : tablouri, ornarea de diferite obiecte, felicitari, etc.;
– Picta t și colorat : tricouri ornate, farfurii, cani, cosulete/oua de Paste, etc.;
– Cusut și țesut: diferite haine, etc.;
– Activități casnice: călcat/ împăturit haine , spălat vase/rufe, pregatirea hranei , dat cu
aspiratorul.

Orice activitate dispune de:
 o bază motivațională;
 o structură prin organizare ;
 o țintă, scop, sau plan, în raport cu care se autoreglează.

Funcțiile terapiei ocupaționale
Terapeutul specializat in domeniul ocupational este preocupat de doua aspect de baza
fundamentale dupa cum urmeaza:
a.) Realizarea insusirii de catre pacient a unor deprinderi pe care le -a pierdut sau care au
nivel scazut de functionare;
b.) Contribuirea la invatarea de noi deprinderi/abilitati de catre pacient, care sa
compenseze pe cele disparate din diferit e motive
Daca i n trecut, terapeuții ocupaționali s e ocupau de bolnavi i cu handicapuri fizice acest
lucru in present s -a diversificat din acest motiv activitățile de terapie ocupațională se
adresează, în momentul de față, unor pacienti cu:
1) retard mintal;
2) dificultăți de învățare;
3) tulburări emoționale;
4) nevăzătorilor;
5) surzilor și persoanelor cu boli mintale.
Eegoterapia face parte din cadrul terapiei recuperatorii și integrate și are ca scop
recuperarea persoanei cu diferite deficient sau boli ps ihice .

36
Principiile ergoterapiei
Ergoterapia se bazează pe trei principii de baza cum ar fi :
1. Omul este o ființa de natură ocupațională. O mul are nevoie fundamentală de
ocupație pentru menținerea entității sale fizice și mentale și pentru supraviețuire.
2. Deficiența și Boala au un potențial de întrerupere a ocupației, înțeleasă ca activitate
de bază, iar renunțarea la ocupație reprezintă un simptom de avertisment privind posibilitatea
apariției unei boli sau certitudinea instaurării ei.
3. Ocupația este o rganizatorul natural al comportamentului, ea fiind folosită pentru
organizarea sau reorganizarea comportamentului zilnic.
Scop ul primordial este cel medical prin care se urmareste sa se promoveze sănătatea
și starea de bine urmand dupa acestea doua sa fie cel de ordin economic -social, urmărindu -se
efectul terapeutic prin activitate. Astfel terapia ocupațională stimulează încrederea în sine a
pacientilor cu boli psihice și dezvol tarea firească a personalității si organizează un program
de mișcăr i dirijat e în condiții de lucru. Prin acestea se constată ca capacitățile și incli națiile
restante ale bolnavului se corelează prin recuperar ea medicală cu cea profesională realizandu –
se astfel reinserția cât mai rapid a în viața socială, economică și profesională.
Recuperarea prin terapie ocupațională poate fi folosită în mare parte din patologia
medical avand rezultate positive si de durata. De beneficiile terapiei ocupaționale beneficiază
multe categorii de bolnavi psihic , acestia fiind enumerate mai jos astfel :
– bolnavii neurologici (leziuni cerebrale , boala Parkinson, scleroza multiplă, etc.);
– bolnavii cu afectări articulare (artr opatii cronice inflamatorii/ degenerative, etc);
– bolnavii cardio -pulmonari (bronhopulmonari , etc.);
– bolna vii cu afecțiuni senzor iale
– bolnavii cu probleme de sănătate mintal ă/de comportament/de cogniție ;
– bolnavii sechelari post -traumatici (de muncă, sport, transport ,etc.);
– cei amputați;
– arși;
– pacienții cu probleme special e de sanatat e: drogații, alcoolicii , etc.
Pentru atinge rea calitatii vieții mult mai satisfăcătoare, oamenii au nevoie să fie
capabili să acționeze in orice moment . Pentru aceasta actionare , cu toții avem nevoie de
anumite abilități. Terapia ocupațională se axeaza pe următoarele aspect dupa cum urmeaz a:
 încredere în sine;
 stima de sine;

37
 abilitatea de a lua decizii;
 responsabilitate pentru propria persoană;
 conștientizarea realității;
 putere de concentrare, atenție, perseverența;
 toleranță la frustrare;
 gestionare a fricii, tensiunii și agresivității;
 exprimare a emoțiilor;
 conștientizare corporală;
 comunicare și abilități sociale;
 potențial și energie;
 motivație.

2.3 Rolul terapiei ocupaționale și ergoterapiei în procesul recuperator

Terapia Ocupationala si Ergoterapia au rol foarte benefic in recuperarea mult mai
rapida si mult mai usoara a bolnavului/bolnavilor psihic avand beneficii atat fizice cat si
psihice asupra acestora controlandu -si astfel emotiile si comportamentul neadecvat pe care
acestia il au de cele mai multe ori. In momentul de fata, Terapia Ocupationala pune accentual
pe activitatea prin care individual cu dizabilitate isi concentreaza comportamentul pe
activitati benefice recuperarii sale.
Terapia Ocupationala si Ergoterapia s -au dezvoltat intr -un mod rapid in ramura
psihiatrie i si in institutiile care vizeaza bolnavii psihic fiind extinse astfel si in cadrul altor
ramuri din psihiatrie prin diferite metode terapeutice. Cele doua terapii au drept baza
scolarizarea, insertia sociala si insertia profesionala a bolnavilor psihic fi nalizandu -se prin
rezultatele reeducarii si mai ales a autonomiei pe care o ofera persoanelor care apeleaza la
aceste servicii.
Daca persoanele cu boli psihice nu reusesc prin toate aceste activitati sa se reintegreze
se vor urmari alte activitati in funct ie de gradul de boala pe care il au si a starii de sanatate.

38
In cadrul realizarii unei realizari cat mai bune si de durata a acestor activitati se v -a
urmarica desfasurarea acestora sa fie realizata inaintea instalarii bolii psihice grave pentru un
succes s cat mai sporit al acestora.
Aceste afectiuni necesita un cadru bine organizat atat de masuri medicale cat si de
cele psihologice si sociale in vederea recuperarii orientand astfel pacientii spre integrarea de
durata a bolnavului prin atingerea obiectivel or apropiate vietii normale avand astefl un grad
foarte redus de dependent a acestuia.
In trecut persoanele cu boli psihice erau trimise catre asa numitele ospicii, cei
internati fiind astfel izolati de celalalte persoane. In present persoanele bolnave psi hic
desfasoara diferite activitati de reintegrare sociala si mai ales de autonomie pentru a nu fi
nevoiti sa apeleze la alte persoane din jur sau sa necesite o supraveghere tot timpul.
In prezent aceste persoane sunt protejate prin diferite forme juridice si acte normative
pentru evitarea ca acestea sa ajunga victimele societatii si mai ales pentru evitarea exploatarii
de catre persoanele care u au boli psihice. Toate aceste schimbari au redus numarul de cazuri
in care persoanele cu oli psihice erau abuzate de catre persoanele cu putere de decizie.
Terapia Ocupationala si Ergoterapia au un rol de sustragere a persoanei bolnave psihic din
starea nevrotica/psihotica fiind propuse de catre persoanele competente din domeniu diferite
activitati si preocupari dete rminand astfel o descarcare afectiva de succes.
In cadrul reintegrarii acestei categorii de persoane au fost create activitati prin diferite
cluburi, cenacluri sau reuniuni special conceputepentru aceste persoane

39
Capitolul III Lucrul asistentului social cu beneficiarul
(bolnavul psihic) și rolul acestuia

3.1 Asistența socială în lucrul cu bolnavul psihic

Sistemul national de Asistenta Sociala reprezinta ansamblul de masuri, institutii si actiuni
prin care statul este reprezentat de catr e autoritatile administratiei publice atat central cat si
locala, dar si de societatea civila care intervin in vederea prevenirii, limitarii dar si a
inlaturarii efectelor atat temporare cat si permanente ale acelor situatii care pot genera
marginalizarea ori excluderea sociala a unei persoane sau grup de persoane/familie. Asistenta
Sociala este o component a sistemului national de protectie sociala care cuprinde servicii
sociale si beneficii acordate dezvoltarii capacitatilor individuale sau de grup pentr u asigurarea
nevoilor sociale si cresterea calitatii vietii prin promovarea principiilor de incluziune si
coeziune sociala.
Asistenta Sociala se mobilizeaza prin diferite forme si mai ales mijloace specific in
vederea prevenirii starii de dependenta sociala prin masuri corecte si preventive ori sa
inlature orice stare de dificultate in asigurarea integrarii/reintegrarii sociale a persoanelor cu
boli psihice in functie de gradul de handicap pe care il au acestia.
Asistenta sociala se foloseste de metod ele de interventie in cazurile urgent atunci cand
persoana sufera o criza in cadrul familiei, societatii sau a unui grup de persoane in vederea
formarii prin educatia societatii cu privire la atitudinile pozitive de nediscriminare si mai ales
a unor strate gii antidiscriminatorii asupra persoanelor aflate in risc social.
De cele mai multe ori persoanele cu tulburări mintale se confruntă cu stigmatizări sau
diferite discriminări, fiind respinși de către cei din jur sau de către cunoscuți, accentuând
astfel su ferința având consecințe grave asupra acestor beneficiari.
Deși, societatea s -a schimbat, prejudecățile față de persoanele cu tulburări mintale a
rămas în general aceeași.
Sistemul de îngrijire pentru sănătate mintală din România este reglementat de Legea nr.
487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice. Potrivit acestei
legi, serviciile medicale și de îngrijire de psihiatrie sunt acordate în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate prin rețeaua serviciil or de săn ătate și prin structuri specializate
de sănătate mintală.

40
3.2 Echipa terapeutică (echipa multidisciplinară)

Echipa multidisciplinara din cadrul acestui capitol este necesara din dorinta ca persoana
cu dizabilitati psihice care apeleaza la aceste servicii sa f ie reabilitata cuprinzand astfel o
multitudine de profesii. In cadrul echpei multidisciplinare se regasesc urmatori i profesionisti
competent in lucrul cu aceasta categorie de persoane dupa cum urmeaza:
– Psihiatrul si un asistent din psihiatrie;
– Psihologul;
– Asistentul social;
– Instructorul de terapie.
In cadrul acestei echipe de membrii acestia trebuie sa aiba o buna relationare in vedrea
definirii clare a responsabilitatilor si mai ales a organizarii unui plan de interventie cat mai
detaliat si de succes.
In cadrul echipei multidisciplinare exista o serie de avantaje pentru pacient permitand
personalului sa abordeze in orice fel situatia beneficiarului in lipsa vreunui clinician si mai
ales a resurselor de care dispun in momentul respectiv.
Clinicienii din ca drul echipei terapeutice, in afara specializarii lor, trebuie sa aiba la baza
un set de reguli si functii, acestea din urma fiind elaborate de catre Witheridge (1989)
prezentand astfel o descriere a sarcinilor echipei terapeutice mobile si care consta in 1 1
asteptari si functii astfel:
1. identificarea membrilor populației -țintă;
2. atragerea noilor participanți;
3. efectuarea de evaluări și planificarea de intervenții;
4. asumarea deplină a responsabilității profesionale;
5. vizite la domiciliu;
6. asistarea la detaliile concrete ale vieții cotidiene a pacientului;
7. oferirea de asistență și instruire în mediul propriu al pacientului;
8. reglementarea de (relații cu) serviciile medicale;
9. oferirea de resurse și consultanța;
10. facilitarea de re internări necesare și conlucrarea cu medicii din spital;
11. stabilirea parteneriatului cu familiile pacientului.
In general, echipele terapeutice mobile sunt conduse de psihiatrii in cadrul carora rolurile
si responsabilitatile sunt impartite. Functiile acestei echipe sunt:

41
– Stabilirea serviciilor;
– Gestionarea procesului decizional;
– Supervizarea legislative.
Supervizarea membrilor echipei pe perioada sedintelor, precum si intalnirile individuale
ofera o oportunitate de invatare a bazelor de furnizare e terapiei mobile asupra bolnavilor
psihic. Un alt rol al psihiatrului este reprezentat de mentinerea standardelor etice in cadrul
terapiei si mai ales a intelegerii tuturor problemelor juridice cu care se confrunta pacientul.
Psihiatrul trebuie sa fie fl exibil sis a faca tot posibilul sa se vada cu pacientul care este foarte
greu de abordat sau de gasit. Psihiatrul este cel care conduce echipa si ia toate deciziile finale
in cadrul planului therapeutic, tinand cont si de ideile celorlalti membrii din echi pa
multidisciplinara
Fiecare membru al echipei terapeutice are un rol esențial în spijinul persoanelor cu
tulburări psihice. Rolul fiecăruia este prezentat în graficul de mai jos astfel:

Psihologul clinician
Psihologul clinician este specialistul stării de sănăt ate prin ameliorarea stării de boală a pacientului,
intervenind asupra factorilor psihologici ce influențează apariția și existența fiecăreia dintre cele două stări.
Cu toate că principalul rol al acestui psiholog este considerat a fi acela de a realiza diagnosticul și evaluarea
clinică a pacientului, o altă competență importantă este intervenția psihologică de scurtă durată pe care
acesta o poate practica în urma diagnosticării pacientului.

Consilierul psihologic
Consilierul psihologic este specialistul care însoțește clientul în procesul de dezvoltare personală și
autocunoaștere, de conștientizare a proriilor nevoi și de luare a deciziilor în acord cu acestea, astfel încât să își
poată folosi cât mai ef icient resursele personale în depășirea impasului existential. Mai multe informații despre
consilierea psihologică sunt prezentate în secțiunea Consilierea psihologică.
ECHIPA MULTIDISCIPLINARA
Neurologul
Neurologul este medicul specialist care trateaza afecțiunile sistemului nervos central și
periferic (creierul, măduva spinării, nervii periferici și mușchii).

42

3.3 Principiile reabilitării psihiatrice
In evolutia consolidarii acestui domeniu de reabilitare, principiile care stau la baza acestui
process sunt dupa cum urmeaza mai jos:
– Convingerea că există un potențial de creștere și de schimbare chiar și la cea mai severă
dizabilitate a unei persoane;
– În centrul reabilitării psihiatrice se află persoană ca o totalitate și nu boala;
– Se intervine pe comportament și funcționare și nu pe simptom;
– Distanța dintre personal și clienți este micșorată, cu scopul de a fundam enta parteneriatul
între specialist si persoana in cauza ;
– Serviciile de reabilitare psihiatrică sunt orientate spre necesitățile practice și zilnice ale
fiecărei persoane in functie de gradul de handicap pe care il are ;
– Toate intervențiile se bazea ză pe princi piul autodeterminării persoanei prin implicarea
acesteia intr -un mod cat mai active in programul de reabilitare;
– Servicii psihiatrice de reabilitare oferă oportunități pentru indivizi de a participa cât mai
mult în rolurile și relațiile fire ști din cadrul comunității;
– Se va evita spitalizarea inutilă a persoanei ;
– Intervențiile sunt menite să satisfacă necesitățile individuale ale fiecărei persoane.
Scopul reabilitării psihiatrice este acela de a învăța indivizii aflati in situatie de risc prin
compensarea sau prin eliminarea deficitele funcționale, a barierele interpersonal/ mediu,
barierele cauzate de dizabilitate a acesteia in vederea reface rii abilităților persoanei de a
revenii la craerea unei viați independente , precum și la cont ribuirea la socializare și a Psihiatrul
Psihiatrul este medicul specialist care se ocupă cu diagnosticarea și tratarea tulburărilor psihice care
prezintă o simptomatologie accen tuată și necesită tratament medicamentos. Astfel, în cazul unor
tulburări precum depresia, tulburarile anxioase, tulburarile de comportament, ADHD și tulburarile de
dezvoltare, psihologul clinician / psihoterapeutul îi poate recomanda clientului o evaluare a
psihiatrică, pentru stabilirea corectă a diagnosticului și tratamentului. De asemenea, psihiatrul se
ocupă și cu tratatea tulburarilor psihice severe, care ies din sfera de competență a psihoterapeutului
(de ex. schizofrenie și alte tulburări psihotice).

Asistentul social
Asistetul social are rolul de a avea grija de beneficiar in vederea realizarii bunastarii si
promovarii drepturilor. Asistentul social sprijina familia si beneficiarul in momentele de risc
si criza familial.

43
administrarii eficiente a propriei vieți. Intervenția persoanelor competente din domeniu îl
ajută pe individ să învețe despre efectele simptomelor bolii prin dezvoltarea unor noi abilități
și tehnici de coping și p rin crearea u nui mediu suportiv. Practicile reabilitării psihiatrice au in
vedere si efectele simptomelor secundare.

3.4 Sarcina asistentului social cu bolnavul psihic
Asistentul social reprezinta o prezenta necesara in echipa multidisciplinara pentru o
integrare optime a persoanei care apeleaza la aceste servicii in cadrul familiei, a
societatii/grupului si chiar pe planul profesional.
Sarcinile pe care le are asistentul social difera, in functie de locul in care activeaza, cum ar
fi asistenul social care lucreaza in cadrul unui spital trebuie sa identifice nevoile psiho -sociale
ale individului sis a incurajeze beneficiarul sa urmeze programul stabilit. În cadrul
comunitatii , activitatea asistentului social, se bazeaza pe intervenția a trei sisteme:
 Individul care nece sita servicii de asistenta sociala;
 familia persoan ei in cauza;
 comuni tatea în care trăiește persoana respectiva.
Asistentul social trebuie sa evalueze nevoile individului prin munca directa a acestuia in
cadrul unei intrevederi sau a mai multor intrevede ri, intocmindu -se astfel un plan de
interventie care trebuie sa contina obiectivele in gasirea unui loc de munca in functie de
potentialul persoanei cu dizabilitate psihica si mai ales de a obtine drepturi financiare spre
orientarea catre un grup de suport , acolo unde este posibil acest lucru.
O alta problema care trebuie solutionata de catre asistentul social este cea reprezentata de
impactul pe care l -a avut boala asupra membrilor familiei beneficiarului . Asistentul social in
cadrul acestei problem indepl ineste trei roluri fundamentale:
 de educator deoarece furnizează informații privind boala pacientului , evoluția acesteia,
tratamentul care trebuie administrat si modul în c are pot fi prevenite recăderile persoanei;
 de mediator prin care ajută la atenuarea sau chiar “stingerea ” conflictelor din cadrul
familiei, evidentiind efectele negative asup ra persoanei afectate de boala;
 de consilier deoarece oferă ajutor în înțelegerea de furie i și a sentimentului de teamă ce au
apărut în urma bolii, dar si modul în c are trebuie încurajat bolnavul spre pastrarea
atmosferei calme în familie.
Integrarea in cadrul comunitatii se realizeaza foarte greu, deoarece persoana este privita de
catre ceilalti drept un pericol si este etichetata in functie de boala pe care o are si gradul de

44
invaliditate sau dependenta. Asistentul social din cauza acestei problem trebuie sa schimbe
parerea si punctual de vedere al acestor persoane din societate/comunitate/familie
incurajandu -i sa se implice intr -un mod cat mai active de a a juta per soana care se confrunta
cu astfel de probleme. In interiorul comunitatii, asistentul social intervine ca si mediator intre
persoana cu boala psihica si colectivitate, facandu -i sa inteleaga consecintele faptelor de
stigmatizare aduse acesteia si a efectelo r negative care se petrec in mintea beneficiarului.
Persoanele cu boli psihice sunt acele persoane care au afectiuni psihice si necesita un
sprijin special din partea asitentului social dar si a comunitatii, acestea confruntandu -se cu
diferite dificultati cum ar fi cele enumerate mai jos:
– probleme de adaptare în cadrul familiei/ comunității /societatii;
– stigmatizare /etichetarea din partea celorlalti sau marginalizarea celor din jur;
– dificultăți autonomic;
– dificultăți în găsirea unui loc de muncă în funcție de starea lor mintală ;
in vedrea integrarii persoanei care se confrunta cu astfel de problem se impugn cateva
conditii de baza ca de exemplu:
– consiliere psihologică și social din partea unei autoritati competente;
– găsirea unui loc de muncă potrivit;
– oferirea de sup ort și sprijin adecvat;
– oferirea de servicii de asistență sociala.

3.5 Criterii medico -psihosociale de încadrare în grad de handicap
Gradele și tupurile de handicap sunt prezentate în tabelele de mai jos astfel:

Gradele de handicap
Usor
Mediu
Accentuat

45

Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu boli psihice va fi prezentat mai jos
intr-un mod cat mai succint:
PARAMETRI FUNCȚIONALI Evaluarea comportamentului adaptativ respectiv:
a. nivelul de dezvol tare bio -psiho -comportamentală;
b. capacitatea de învățare;
c. adaptarea social.
Instrumente de lucru:
I. examen psihiatric;
II. teste psihometrice;
III. anchetă sociala.
DEFICIENȚĂ
UȘOARĂ HANDICAP
UȘOR – Întârzierea mintală ușoară (QI – 50-55/70) ;
– capacitate de comunicare orală și scrisă (daca manifestă o
întârziere de 2 -3 ani în evoluția școlară, dificultăți de învățare
și gândire deficitară.
– Se pot antrena în activități simple.
– Pot desfășura activități lucrative dacă beneficiază de servicii
de sprijin.
DEFICIENȚĂ
MEDIE HANDICAP
MEDIU – Întârzierea mintală ușoară (QI – 50-55/70), asociată cu o altă
deficiență senzorială ;
– Întârzierea mintală moderată (QI – 35-50);
Își însușesc cu dificultate operațiile elementare însă pot învăța
să scrie și să citească cuvinte scurte; au deprinderi elementare
de autoservire și se adaptează la activități simple de rutină; au
capacități de autoprotecție suficiente, putând fi integrați în
comunitate ș i să desfășoare activități lucrative în condiții
protejate.
DEFICIENȚĂ
ACCENTUATĂ HANDICAP
ACCENTUAT – Întârzierea mintală accentuată – (QI – 21-34);
– Adaptarea la situații noi nu se realize ază conform vârstei
cronologice pe care o au;
– Persoana are un ritm de dezvoltare lent, având loc blocaje
psihice;
– Sunt capabili să efectueze sarcini simple sub supraveghere,
au nevoie de servicii de sprijin și se pot adapta la viața de
familie, comunitate.
DEFICIENȚĂ
GRAVĂ HANDICAP
GRAV – Întârzierea mintală profu ndă – (QI < 21) ;
– reacționează la comenzi simple îndelung executate, au
nevoie de asistență permanentă fiind incapabili de
autoconducție și autocontrol; Grav Tipurile de handicap
Fizic
Vizual
Auditiv
Somatic
Mintal
Psihic
HIV/SIDA
Boli rare

46
– Necesită asistent personal.

3.6 Schizofrenia și Boala Alzheimer
Schizofrenia
Schizofrenia este o boală care afectează in cea mai mare masura, modul în care o
persoană gândește, simte și acționează avand un episod acut prin care nu poate face diferența
dintre real și imaginar și are nevoie de sprijinul constant din partea unui medic sau al unei
persoane din familie . Simptome cele mai comune ale schizofreniei sunt :
– Halucinațiile;
– Ideile delirante;
– dezorganizarea gândirii /comportamentului.
In cazul Schizofreniei nu exista vreun medicament sau vreo metoda de vindecare partial
sau totala a pacientului care sufera de aceasta boala. . momentan, metodele de tratament
reușesc să țină sub control boala și să ofer a pacientilor o viata mult mai usoara, aceasta fiind
o boala cronica care se manifesta lent si necesita un tartament care trebuie administrat o lunga
perioada de timp .
Semnele cele mai profunde ale Schizofreniei sunt urmatoarele:
– Izolare a social a individului fata de toate persoanele;
– Neglijarea atat a igienei cat și a asp ectului fizic ;
– Interesul neobisnuit pana atunci asupra unei religii sau a unui alt cult;
– Implicare a emoțional a foarte scăzută ;
– Scăderea performanțelor pe care le avea persoana pana in momentul respectiv;
– Anxietate și iritabilitate crescuta;
– Tulburări de at enție foarte dese si de lunga durata;
– Tulburări frecvente de somn.
Pacientul care sufera de aceasta boala devine mult mai retras social, interpreteaza
gresit evenimentele din jurul sau sau chiar din viata sa, nu mai acorda importanta igienei
persoanel si n ici a aspectului fizic, fiind atras de alte lucruri mult mai abstracte. Acesta
devine foarte recalcitrant si nervos, chiar iritat atat fata de persoanele din jur cat si asupra sa.

47
Persoana care sufera de Schizofrenie are idei delirante, in ciuda faptului ca celalate
persoane ii aduc argument, avand convingeri personale abstracte si mai ales episoade repetate
de halutinatii in care vede , aude sau simte anumite lucruri pe care persoanele din jur nu le
percep. Comportame ntul pe care il are reprezinta schimarea majora, fiind usor de observant
de catre persoanele care au contact cu acesta si mai ales a faptului ca persoana care sufera de
aceasta boala considera ca nu este nimic in neregula, refuzand orice ajutor specializa t din
partea vreunui medic specialist sau a familiei.

Boala Alzheimer

Boala Alzheimer este cea mai raspandita boala cronica, fiind o problema de o mare
importanta, deoarece multe persoane sufera de aceasta.
Boala Alzheimer apare odata cu avansarea in varsta a unei persoane si nu are pana in
momentul de fata un tratament pentru a o inlatura definitive. Aceasta boala cuprinde un
numar foarte mare de persoane din sfera populatiei varstnice care se confrunta cu aceasta, iar
statisticile arata ca imbatranir ea demografica este mult ridicata in tara noastra, rata natalitatii
fiind in continua scadere. Pe o perioada de 20 de ani, mai exact in perioada 1994 -2013 se
poate observa din figura de mai jos cresterea ratei mortalitatii in Romania si scaderea
accelerate a ratei natalitatii, confruntandu -ne astfel cu o imbatranire demografica rapida.
Aceasta situatie claseaza Romania in sfera de dezechilibru social datorate dependentei
varstnicilorsi mai ales a economiei tarii, ducand astfel la cresterea bolii Alzheimer.
Din cauza sistemului medical dezorganizat si ineficient, Romania are foarte multe
persoane varstnice care apar in evidentele medicale ca fiind purtatoare de boala Alzheimer,
iar numarul deceselor creste.
In figura de mai jos se poate observa foarte usor c at de mult a crescut numarul de cazuri
si ca aceasta problema tinde sa urce in continuare daca persoanele competente nu vor gasi o
solutie eficienta si de duarata de diminuare a acestor cazuri.

48
România – populația de 65 de ani și peste, 1956 -2010

3.7 Recupe rarea bolnavilor psihici
In momentul de fata, boala psihica nu mai reprezinta o rusine pentru cei care se confrunta
cu aceasta, nefiind tratata cu indiferenta din urma cu mai multi ani, ci este un subiect de
interes, iar persoanele care intra in contact cu persoanele cu boli psihice inteleg mai usor
gravitatea problemei.
H.Platt mentioneaza termneul de reabilitare ca avand doua semnificatii, una de ordin
biologic si cealalta de ordin psihologic prin care se incadreaza o persoana adulta, bolnava
psihic ava nd un rezultat optim in urma colaborarii dintre medic -pacient si mai ales a
persoaelor din cadrul echipei si a asistentei sociale. Reabilitarea persoanelor cu boli psihice
este masura unui nivel de dezvoltare sociala si al nivelului de trai al persoanei in cadrul
comunitatii. In cadrul reabilitarii sociale se regasesc urmatarele institutii de baza:
– institutii medicale specializate in lucrul cu bolnavii psihic;
– institutii de cercetare stiintifica;
– institutii medico -sociale;
– institutii terapeutice;
– institutii de protective sociala;
– centru de postcura
– servicii de re -orintare atat sociala cat si profesionala, s.a.

49
Scopul refacerii persoanelor cu boli psihice este de a contura in mintea persoanei
demnitatea pe care o are si de a o determina sa fie independent avand o viata active in cadrul
societatii prin diferite programe.
Procesul incepe prin acordarea de ingrijir i medicale specializate in functie de grad de
handicap si a necesitatilor de care are nevoie si se termina in momentul in care beneficiarul
reuseste sa se incadreze intr -o activitate din care primeste o remuneratie.
Principiile reabilitarii au fost enuntat e de catre mai multi autori cum ar fi C. Enaches cu,
S. W. Mountford, H. Kessler, cele mai de baza fiind :
1. principiul antrenarii care consta in implicarea activa a bolnavului in recuperarea sa;
2. principiul activarii prin care antrenarea activamentine un rit m constat al persoanei in cauza ;
3. principiul cooperarii dintre medic, terapeuti si organizatii sociale speci alizate care iau parte
la acest proces;
4. principiul varietatii si al mobilitatii inseamna diversificarea ritmului recuperarii, ca o
modalitate de d iversificare a activitatii prin crearea unui climat pozitiv cu efecte pozitive
pentru bolnav;
5. principiul supravegherii dirijate care vizeaza conducerea activitatii si desfasurarea activitatii
de recuperare dupa criterii medicale si psiho -sociale;
6. princi piul normalitatii functionale care are drept scop recuperarea/ redobandirea capacitatilor
si aptitudinilor pierdute de bolnav;
7. principiul mobilitatii adaptative care consta in diversificarea metodelor de recuperare in
procesul terapeutic;
8. principiul plani ficarii se refera la toate mijloacele si etapele de reabilitate ale persoanei
bolnave psihic;
9. principiul programarii urmareste organizarea desfasurarii programului de reabilitare.
Orice actiune de reabilitare urmareste reintegrarea in familie, profesie, societate.
Scopul principal este cel al recuperarii starii de sanatate mintala a persoanei, iar scopul
secundar este cel de redobandire a capacitatilor de munca si mai ales de readap tare in
societate.
Recuperarea persoanelor se realizeaza in trei etape:
1. profilaxie
2. terapie
3. recuperare
Reabilitarea psihosocială reprezinta o serie de programe pentru persoane cu boli
psihice cronice prin urmăreste să se întărească abilitățile unui individ necesare pentru a -și

50
satisface nevoile de baza printer care cea de a locui, de a se angaja, de socializa cu alte
persoane și de a se dezvolta. Scopul acestei reabilităr i psihiatrice este de a crește calitatea
vieții persoanelor cu boli psihice prin sprijinirea adecvata a acestora si implicarea active in
viata cotidiana, ajung sa aiba o viata independent.
Serviciile de baza ale reabilitaii psiho -sociale se axează pe urmatoarele criterii de :
socializare, servicii atat recre aționale cat si vocaționale sau rezidențiale, antrenare a
abilităților pentru o viața independent/autonoma în comunitate, terapia comunitară și mai
ales managementul de caz.
Facilitățile de reabilitare psiho -socială ofera individului activități de planificare a tat a
scopurilor prin programe educaționale de pregătire pentru susținere cat și suport personal și
familial.
Din perspective lui Ch.E.Caniff, o rice program de reabilitare trebuie să cuprinda
următoarele obiective de baza:
a) să asigure și să mențină mijloacele de reabilitare;
b) să asigure condiții de reabilitare pentru toate tipurile de grade de handicap;
c) să ofere o informare calitativa asupra procesului de reabilitare.

51
Cap. IV Cercetare sociala

4.1 Institutiile specializate in lucrul cu persoanele bolnave psihic
In cadrul legii 487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice
sunt mentionate persoanele cu problem de santate mintala . În cadrul prezentei legi persoana
cu tulburari psihice este urmatoarea dupa cum urmeaza in lege de mai jos:
a) persoana cu tulburări psihice este persoana cu un dezechilibru psihic sau care este
insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanțe psihoactive, care se manife stă intr-
un mod neadecavt si se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica
psihiatrică;
b) persoana cu tulburări psihice grave este acea persoana cu tulburări psihice care nu este
în stare să înțeleagă semnificația și consecințele comportamentului său, necesitand ajutor
psihiatric specializat cat mai rapid ;
c) pacient ul este persoana cu tulburări psihice aflată în îngrijirea unui serviciu medical
specializat ;
d) echipa terapeutică este acel grup de profesioniști care asigură asistența medico –
psihiatrică si sociala pacienților aflați în spitalizare continuă /discontinuă și cuprinde
urmatoarele persoane calificate in domeniu : psihiatru, specialist medicină internă /familie,
psiholog, asistent medica l specializat, asistent social, ergoterapeut /terapeut și paramedicul ;
e) personal ul paramedical, altul decât cel prevăzut în Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătății (cu modificările și completările ulterioare ), este un membru al echipei
terapeutice;
f) servicii le complementare sunt acele serviciile care asigură îngrijiri de sănătate mintală
și psihiatrice, dar si urmatoarele criteria de: consiliere psihologică, orientare
profesională/ psihoterapie cat și proceduri medico -psiho -sociale;
g) servicii le comunitare sunt acele serviciile care permit îngrijirea pacientului în mediul
lui de viata ;
h) capacitate a psihică este atributul stării psihice a pacientului de a fi compatibil cu
exercitarea drepturilor și libertăților;
i) handicap ul psihic este incapacitatea persoanei cu tulburări psihice de a face față vieții
în societate ;

52
j) consimțământ ul este acordul persoanei cu tulburări psihice (in cazul in care aceasta nu
are discernământul afectat ), sau al reprezentantului legal, cu privire la procedurile de
internare, diagnostic și tratament;
k) discernământ ul este o component a capacității psihice, care se referă la o faptă anume
și din care se deduce posibilitatea persoanei respective de a aprecia conținutul și consecințele
acestei fapte;
l) periculozitate a socială este atributul unei stări psihice sau dupa caz al unui
comportament ce implică riscul unei vătămări fizice fata de persoana sa sau alte persoane ori
al unor distrugeri de bunuri importante;
m) reprezentant ul legal este persoana desemnată, (conform legislației în vigoare) pentru a
reprezenta interesele unei persoane cu tulburări psihice;
n) reprezentant ul convențional este persoana care acceptă să asiste /să reprezinte interesele
unei persoane cu tulburări psihice, în condițiile art. 45 alin. (1);
o) internare a voluntară este internarea la cerere sau cu consimțământul pacientului;
p) internare a nevoluntară este acea internare împotriva voinței sau fără consimțământul
pacientului;
q) contenționare reprezinta restricționarea libertății de mișcare a unei persoane, prin
folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mișcarea liberă a unuia dintre brațe, a
ambelor brațe, a unei gambe sau a ambelor gambe ori pentru a-l imobiliza total pe pacient,
prin mijloace specifice protejate, care nu produc vătămări corporale.
Serviciile medicale specializate și cele de îngrijire in cadrul psihiatrie sunt acordate în
cadrul sistemului de asigurăr i sociale de sănătate prin:
a) rețeaua serviciilor de sănătate;
b) structuri specializate de sănătate mintală .
Serviciile medicale specializate și de îngrijiri psihiatri ce pot fi acorde și prin rețeaua de
sănătate privată.
Serviciile medicale specializate in cadrul sănătatii mintale se realizează prin următoarele :
a) centrul de sănătate mintală;
b) cabinetul psihiatric, cabinetul de evaluare, terapie și consiliere psihologică, de
psihoterapie și de logopedie;
c) centrul de intervenție în criză;
d) servicii de îngrijire la domiciliu;
e) spitalul de psihiatrie;
f) staționarul de zi;

53
g) secția de psihiatrie din spitalul general;
h) compartimentul de psihiatrie de legătură din spitalul general;
i) centre de recuperare și reintegrare socială;
j) ateliere și locuințe protejate;
k) centrul de consultanță privind violența în familie.
Internarea într-o unitate de psihiatrie se poate face numai din considerente medicale, cum
ar fi proceduri le de diagnostic și de tratament cat si la stabilirea unității de psihiatrie în care
se va face internarea unde se va avea în vedere ca aceasta să fie situată cât mai aproape de
localitatea sau de domiciliu l beneficiarului de aceste servicii . In cazul unui transfer al
pacientului, aceasta metoda trebuie sa fie aplica conform normelor din cadrul legislative in
vigoare .
O persoană poate fi internată nevoluntar numai dacă un medic psihiatru specializat in
acest domeniu, constata că persoana suferă de o tulburare psihică și hotaraste că din cauza
acestei tulburări psihice există pericolul de vătămare atat asupra sa cat si a altor persoane.
Institutiile specializate in domeniu au in vederea integrarii/re -integrarii persoanelor cu
tulburari psihice un cadru normativ bine stabilit si organizat prin care beneficiarul acestor
servicii sa inteleaga ce anume i se intampla si de a constientiza starea de sanatate pe care o
are.
In Romania , exista spitale pentru bolnavi psihici prin care acestia sunt monitorizati si
supravegheati cu atentie. De cele mai multe ori, aceasta categorie de persoane nu sunt
competente de a-si administra medicamentatia singure si necesita un sprijin suplimentar care
din pacate nu vine din partea familiei sau a comunitatii.
Institutiile in care bolnavii psihic pot sa fie internati sunt urmatoarele:
– Spitale pentru persoane cu tulburari psihice
– Centre special de zi/noapte pentru persoane cu tulburari psihice
– Camine de zi/noapte pentru persoanele cu tulburari psihice
– Clinici specializate
– Spitale de psihiatrie

4.2 Regulament, cadru de organizare și funcționare a centrelor de integrare a
persoanelor cu tulburari psihice

54
Regulamentul de organizare și funcționare este un document propriu al fiecaruiu
serviciului social, aprobat prin același act administrativ prin care a fost înființat, în vederea
asigurării funcționării acestuia cu respectarea standardelor minime de calitat e aplicabile și a
asigurării accesului persoanelor beneficiare la informații privind condițiile de admitere,
serviciile oferite , s.a.
Toate Centrele de integrare a persoanelor cu tulburari psihice urmeaza legea nr 429/2002
care reglementeaza sanatatea mint ala si protectia persoanelor cu tulburari psihice . Acestea
trebuie sa promoveze drepturile acestor persoane si sa le ofere serviciile conform legii.
Cadrele de organizare si functionare a centrelor destinate persoanelor cu tulburari
psihice/boli psihice trebuie sa ia in evident fiecare persoana care este internatat atat de zi cat
si de noapte si sa le ofere consultatii specializate si un tratament in functie de necesitati.
Conducerea Spitalului are obligația de a asigura condițiile corespunzătoare obținer ii
autorizației de funcționare conform legii la data stabilita.
Spitalul este obligat să înregistreze persoanele cărora le acordă asistența medicală, să
le întocmească fișa de consultație, foaia de observație și alte acte medicale stabilite prin
dispoziții le legale. În acordarea asistenței medicale, personalul medico -sanitar trebuie să
respecte fără limite ființa umană, să se conformeze normelor de etică și de deontologie, să
acționeze întotdeauna în interesul bolnavului și pentru promovarea stării de sănăt ate a
populației, să aibă o atitudine activă față de nevoile de îngrijire a sănătății fiecărei persoane și
a întregii populații, să militeze pentru apărarea demnității profesiei, să îngrijească toți
bolnavii cu același interes și fără condiționare de orice avantaje materiale sau servicii
personale. Spitalul va fi în permanență pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de
război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criză, fiind obligat să
participe cu toate resursel e la înlăturarea efectelor acestora. Cheltuielile efectuate de spital în
cazurile menționate mai sus, se ram bursează de la bugetul de stat, prin hotărâre a Guvernului,
în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le -a generat.
In cazul nerespectarii acestor obligatii, se pot efectua sanctiuni disciplinare, salariale
sau chiar scoaterea din functie a persoanelor care nu au respectat criteriile mentionate mai
sus.
Un alt factor este interzicerea experimentelor sau aplicarii relelor tratame nte asupra
persoanelor internate in respectivul centru medical sau a altor factori care tind sa degradeze
demnitatea umana.

55
4.3 Drepturile persoanelor bolnave psihic/tulburari psihice

Orice persoană cu tulburări psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale și
îngrijiri de sănătate mintală disponibile in momentul respectiv . Orice persoană care suferă de
tulburări psihice sau care este îngrijită , trebuie tratată cu respect pentru evitarea degradarii
demnității umane și să fie apărată împotriva oricărei forme de exploatare economică, sexuală
sau de orice altă natură . Nu este admisă nici un fel discriminare , bazată pe o tulburare psihică
a unei persoane .
Orice persoană care suferă de o boala/tulburare psihică are drepturi civile, politice,
economice, sociale și culturale recunoscute în Declarația Universală a Drepturilor Omului,
dar și în alte convenții și tratate internaționale, la care România a aderat sau este parte in acel
moment .
Orice persoană ca re suferă de o tulburare psihică are dreptul să trăiască și să lucreze
în cadrul societății, iar a dministrația publică locală, prin toate organismele competente trebuie
sa asigure integrarea/ reintegrarea acestor persoane în activități profesionale in funct ie de
starea de sănătate pe care o are si mai ales a capacității sale de reinserție atat social cat și
profesională.
Persoanelor internate li se poate restricționa libertatea de mișcare, prin folosirea unor
mijloace adecvate, pentru a salva de la un peric ol real și concret viața, integritatea corporală
sau sănătatea lor ori a altei persoane.
Persoanele int ernate pot fi izolate temporar , în vederea protejării acestora, dacă
acestea reprezi ntă un pericol pentru ele însasi cat si pentru alte persoane. Aceast ă măsură de
izolare trebuie aplicată cu precauție și doar daca nu mai exista alte modalitati.
Toate persoanele cu tulburari psihice au dreptul de a primi îngrijiri comunitare
adecvate conform legilor in vigoare.
Toti pacient ii cu tulburări psihice au dreptul la urmatoarele :
a) recunoașterea ca persoană;
b) o viața particulară;
c) libertatea de comunicare cu alte persoane;
d) libertatea religioasă sau de c ult de care apartine .
Atat m ediul cat și condițiile de viață din cadrul serviciilor de sănătate mintală , trebuie să cât
mai apropiate de viața normală a persoanel or in functie de varsta pe care o au .
in cadrul petrecerii timpului liber , orice pacient cu tulburări psihice din cadrul unei institutii

56
are dreptul la:
a) mijloace de educație;
b) posibilități de a cumpăra sau de a primi articolele necesare vieții zilnice, distracțiilor sau
comunicării;
c) mijloace care să permită pacientului să aiba diferite ocupații , in functie de mediului său
social sau cultural.
Beneficiarul nu poate fi obligat să presteze o muncă forțată pentru o persoana cu
capacitate de exercitiu deplina . Activitatea efectuată de către un beneficiar cu tulburari
mintale în cadrul unui serviciu de sănătate mi ntală nu trebuie să permită exploatarea fizică
sau psihică a acestuia.
Studiile clinice și tratamente le experimentale, psihochirurgicale sau alte tratamente
care sunt menite să provoace vătămări integrității pacientului, cu consecințe ireversibile, nu
se aplică unei persoane cu tulburări psihice decât cu consimțământul acesteia, în cunoștință
de cauză, și cu condiția aprobării de către comitetul de etică din cadrul unității de psihiatrie,
care trebuie să se declare convins că pacientul și -a dat cu adevărat consimțământul, în
cunoștință de cauză, și că acesta răspunde interesului pacientului.
Din momentul admiterii într -un serviciu de sănătate mintală fiecare pacient trebuie să
fie informat despre toate serviciile oferite si mai ales a organizarii programulu i, într -un limbaj
pe care să il înțeleagă, asupra drepturilor sale, în conformitate cu prevederile cadrului
legislativ .
In cazul in care, pacientul nu este capabil să înțeleagă aceste informații și atât timp cât
această incapacitate va dura, drepturile sal e vor fi aduse la cunoștință reprezentantului său
legal.
Pacientul care are capacitate psihică , are dreptul să desemneze persoana care va fi
informată în numele său, precum și persoana care va fi însărcinată să îi reprezinte interesele
in fata autoritățil or.
Persoanele care execută pedepse cu închisoarea sau care sunt deținute în cadrul unei
urmăriri sau al unei anchete penale și despre care s -a stabilit că au o tulburare psihică, precum
și persoanele internate în spitalul de psihiatrie ca urmare a aplică rii măsurilor medicale de
siguranță prevăzute de Codul penal primesc asistență medicală și îngrijirile de sănătate
mintală disponibile, conform prevederilor legii.

57
4.4 Legislatia care vizeaza respectarea si promovarea drepturilor persoanelor cu
tulburari psihice

Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2001 are in
vedere reglementarea promovarii starii de sanatate mintala si prevenirii bolilor mintale, a
evaluarii starii de sanatate mintala, a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, dar si a
organizarii functionarii si finantarii sistemului de ingrijire a starii de sanatate mintala. Dintre
documentele legislative relevante care au fost si sunt istoric relevante pentru cadrul actual din
Romania putem m entiona urmatoarele aspecte:
1. Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice (legea nr.
487/2002) – republicata
2. Ordinul Ministrului Sanatatii nr 372/2006 privind aprobarea normelor de aplicare a
legii 487/2002, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei
3. Ordinal Ministrului Sanatatii nr 373/2006 privind infiintarea Centrului National de
Sanatate Mintala, devenit ulterior Centrul de Sanatate Mintala si Lupta Antidrog prin
HG 1424/2009
4. Ordinal Minustrului Sanatatii nr. 374/2006 privind a probarea Strategiei nationale in
domeniul sanatatii mintale.
5. Ordinal Ministrului Sanatatii nr. 375/2006 privind organizarea si functionarea
Centrelor de Sanatate mintala
6. Ordinal Ministrului Snatatii nr. 426/2006 privind aprobarea Planului de actiune in
domeniul sanatatii mintale
Legea sănătății mintale și proiectul de norme de aplicare au fost examinate în octombrie
2005, fiind comparate cu standardele europene de către o echipă de experți olandezi.
Concluzia a fost că legea reprezintă un pas înainte, da r că în viitor va fi necesar să se facă
unele modificări. Experții au considerat că legea are în unele secțiuni un caracter
programatic, ceea ce înseamnă că formularea anumitor reglementări este deficitară în ce
privește claritatea legală și nu se specific ă cine este responsabil de respectarea unor drepturi
și unde pot fi trimise plângerile dacă aceste drepturi nu sunt respectate. Această lipsă de
claritatate legală este problematic mai ales in urmatoarele domenii:
– Procedurile de internare împotriva voinț ei
– Procedurile de administrare a tratamentului împotriva voinței
– Restricțiile la adresa drepturilor și libertăților
– Dreptul de a adresa plângeri

58
Luând în considerare aceste observații, normele de aplicare ale legii 487/2002 au
inclus clarificări al e procedurilor mai sus menționate, cuprinse si extinse în modificările
operate în 2008. În plus, având în vedere faptul că unele unități de psihiatrie nu pot îndeplini
cerințele legii pentru internările împotriva voinței, au fost nominalizate spitalel e în care se!
pot face internări împotriva voinței. În rapoartele misiunilor internaționale de evaluare
desfășurate în 2005 și 2006 (Comisia Europeană, Raportorul special ONU, Amnesty
International) au mai fost semnalate următoarele categorii de probleme î n aplicarea legii:
– Numărul internărilor nevoluntare sub auspiciile legii nr. 487/2002 privind sănătatea
mintală și protecția persoanelor cu tulburari psihice este neobișnuit de mic, în comparație cu
statisticile internaționale ;
– Legătura dintre sistem ul de sănătate mintală și serviciile sociale este slabă și uneori
chiar neproductivă.
Drepturile persoanelor cu tulburări psihice sunt mentionate in legea 487/20 02 cu
modificările ulterioare si se reagsesc in tabelul de mai jos astfel :
1. Îngrijirea persoanelor internate în unități de psihiatrie sau admise în centre de
recuperare și reabilitare se realizează în condiții care sa asigure respectarea demnității
umane.
2. Persoanele internate sunt cazate individual sau în comun.
3. Se interzice supunerea ori cărei persoane internate într -o unitate de psihiatrie sau
admise în centre de recuperare și reabilitare la tratamente inumane sau degradante ori
la alte rele tratamente.
4. In timpul internării într -o unitate de psihiatrie este interzisa orice forma de
discr iminare pe criterii de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare
sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, vârstă,
dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infecție HIV/SIDA sau alte criterii
5. Persoanelor internate li se poate restricționa libertatea de mișcare, prin folosirea unor
mijloace adecvate, pentru a salva de la un pericol real și concret viața, integritatea
corporala sau sănătatea lor ori a altei persoane.
6. Persoanele internate pot fi izolate tem porar, fără contenționare, în vederea protejării
acestora, daca reprezintă un pericol pentru ele însele sau pentru alte persoane.
7. Orice persoana cu tulburări psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale și
îngrijiri de sănătate mintala disponi bile.
8. Orice persoana care suferă de o tulburare psihica are dreptul sa exercite toate

59
drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale recunoscute în Declarația
Universala a Drepturilor Omului, cu excepția cazurilor prevăzute de lege
9. Orice pe rsoana care suferă de o tulburare psihica are dreptul, în măsura posibilului, sa
trăiască și sa lucreze în mijlocul societății
10. Administrația publica locala, prin organismele competente, asigura integrarea sau
reintegrarea în activități profesionale corespunzătoare stării de sănătate și capacitații
de reinserție sociala și profesionala a persoanelor cu tulburări psihice.
11. Orice persoana cu tulburare psihica are dreptul sa primească îngrijiri comunitare.
12. Orice pacient cu tulburări
psihice are dreptul la: a) recunoașterea de drept ca persoana;
b) viața particulara;
c) libertatea de comunicare
d) libertatea gândirii și a opiniilor, precum și
libertatea credințelor religioase

13. Mediul și condițiile de viața în serviciile de sănătate mintala trebuie sa fie pe cat posibil
cat mai apropiate de viața normala a persoanelor de vârstă corespunzătoare.
14. Pentru petrecerea timpului liber
orice pacient cu tulburări psihice are
dreptul la: a) mijloace de educație;
b) posibilități de a cumpăra sau de a primi
articolele necesare vieții zilnice, distracțiilor sau
comunicării;
c) mijloace care sa permită pacientului sa se
consacre unor ocupații active, adaptate mediului
sau social și cultural, încurajări pentru folosirea
acestor mijloace și masuri de readaptare
profesionala de natura sa ii ușureze reinserție în
societate.
15. Pacientul nu poate fi obligat sa presteze o munca forțata.
16. Studiile clinice și tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte tratamente
susceptibile sa provoace vătămări integrității pacientului, cu consecințe ireversibile , nu se
aplica unei persoane cu tulburări psihice decât cu consimțământul acesteia.
17. Din momentul admiterii intra -un serviciu de sănătate mintala fiecare pacient trebuie sa fie
infor mat asupra drepturilor sale.

60
18. Persoana cu capacitate deplina de exercițiu și cu capacitatea psihica păstrata, care
urmează a fi supusa unui tratament medical, are dreptul de a desemna, ca reprezentant
convențional, o persoana cu capacitate deplina de exercițiu, care sa o asiste sau sa o reprezinte
pe durata tratamentului medical.
19. Condițiile de asistenta și îngrijire a sănătății mintale ale persoanelor care executa pedepse
cu închisoarea sau care sunt reținute sau arestate preventiv și despre care s-a stabilit ca au o
tulburare psihica, precum și persoanele internate în spitalul de psihiatrie ca urmare a aplicării
masurilor medicale de siguranța prevăzute de Codul penal nu pot fi discriminatorii în raport
cu celelalte persoane bolnave psihic.
20. Reprezentanții organizațiilor neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul
sănătății mintale sau al protecției drepturilor omului pot vizita unitățile de psihiatrie sau
centrele de recuperare și reabilitare și pot lua contact cu pacienții, în ba za unei autorizații
emise de către directorul Centrului National de Sănătate Mintala și Lupta Antidrog.
21. Centrul National de Sănătate Mintala și Lupta Antidrog încurajează și susține orice
inițiativa a organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, naționale și internaționale,
precum și a persoanelor fizice care doresc sa contribuie la activitatea de educație, intervenție
psihosociala și asistenta religioasa desfășurata în unitățile de psihiatrie sau sa sprijine
financiar astfel de acțiuni, daca ace stea nu contravin prevederilor legale și regulilor privind
organizarea acestor unități.

4.5 Management -ul de caz

Managementul de caz s -a dezvoltat drep un instrument principal, cu scopul de a
asigura continuitatea asistenței sociale . Bachrach (1981) a definit aceasta continuitatea a
asistenței , ca o nevoia de a asigura beneficiarului o mobilitate ordonată și neîntreruptă între
diferitele servicii ale sistemului de asistenta sociala. Astfel au fost identificat e o serie de
condiții car e trebuie îndeplinite pe ntru a se realiza continuitatea asistentei sociale astfel:
– Asistența pentru persoanele aflate in risc trebuie să fie disponibilă pe o perioada
lunga de timp;
– clientul trebuie tratat individual in functie de necesitatile sale ;
– asistența sociala trebuie să fie complexă și flexibilă;

61
– trebuie să existe stabilirea unei relații interpersonal intre client si persoana
specializata ;
– obstacolele care apar in cadrul accesibilității trebuie înlăturate prin diferite
metode ;
– trebuie să e xiste căi multiple de comunicare între beneficiar și furnizorul de
servicii, dar și între diferiții furnizori de servicii implicați în asistența
beneficiarului .
Toate aceste conditii realizeaza principiile management -ului de caz. Managementul
de caz își ar e originea în modelul de asistență socială pentru categoriile sociale defavorizate
sau care se afla in risc social care sunt oferite in cadrul unor instituții sociale (Friday, 1986).
Modelul a cesta a fost utilizat în mai multe orașe prin ani ’60 (Levine,19 79) și folosit și la alte
categorii de persoane cum ar fi : bătrâni i, femeile, copii ș.a. Managementul de caz a fost
considerat de catre Institutul Național de Sănătate Mintală din SUA ca fiind unul din cele
zece componente esențiale ale sistemului de asistență comunitară aplicate in cadrul unei
comunitati sau societati (Turner și TehHoor, 1978). Diversi autori au descris cat mai larg
subiectul managment -ului de caz care se aplica persoanelor cu tulburari de sanatate mintala.
Nu exista o definitie clar a a management -ului de caz, desi acesta a fost implementat,
insa unele programe care vizeaza persoanele cu tulburari de sanatate mintala defines acest
management drept o functie administrative care nu necesita contactul direct intre terapeutul
specializat si beneficiar. Atât coordonarea cât și oferta directă de servicii sociale pentru
benfeciari necesită in general satisfacerea nevoilor bolnavilor cu tulburari psihice severe. Cel
mai important aspect este acela ca manangemnt -ul de caz pentru aceasta categor ie de
persoanepune accentul pe tot ceea ceinseamna nevoile beneficiarului , folosind o relatie cat
mai explicita asupra acestuia.
Există și un consens privind atat scopurile cat și funcțiile de bază ale
managementului de caz clinic pentru persoanele care a peleaza la aceste servicii . Fulong –
Norman (1991) a descries scopurile din perspective unui beneficiar ca fiind „asistența unei
persoane cu scopul de a trăi întru -un mediu comunitar cât mai suportiv posibil și de a sprijini
crearea suportului și mediului ad ecvate scopurilor și nevoilor personale, când aceste resurse
nu există”.
Scopul managementului de caz este de a oferi servicii de care beneficiarii au nevoie
printr-o manieră eficientă, dar si pentru a crește continuitatea, accesibilitat ea și
responsabili tatea .
Funcțiile managerului de caz constau in urmatoarele criteria de baza :

62
– Evaluare;
– Planificare;
– Legătura dintre specialist -beneficiar;
– Monitorizarea acestuia.
Funcțiile principale au fost descrise de către Desi sto, Ridgway și Erikson (1986) prin
includerea unui table denumit „Funcțiile managementului de caz” care ofera o sinteza a
activitatilor furnizate.
Astfel au fost propuse patru modele de baza pentru a distinge tipuri le de programe de
management de caz (Robinson și colab.,1989). Acestea diferă în funcție de mai multe
dimensiuni. Modelul de suport este cunoscut drept terapia comunitară afirmativă și este
modelul cel mai răspândit și evaluat de catre experti .
În Ontario (Canada) modelul de reabilitare (Anthony și colab.,1993), foloseste teoria
și practica reabilitării psihiatrice asupra persoanelor cu tulburari psihice . Managerii de caz
preiau lista de cazuri și pun accentul pe evaluarea planurile de reabil itare și învățarea
abilităților de lunga durata asupra pacientilor care apeleaza la aceste servicii.
Functiile management -ului de caz se regaseste in tabelul de mai jos astfel:

Funcțiile managementul de caz
Obiectiv: asigurarea continuității asistenței în interiorul sistemului. Managementul de caz este
un proces de identificare a cazului, de evaluarea a nevoilor, de planificare, coordonare și
furnizare directă a serviciilor, de monitorizare și evaluare contin uă a nevoilor în cea mai
eficientă și promptă modalitate. Managementul de caz constituie principala axă suportivă în
interiorul rețelei de asistență.

1. Mobilitate și identificare
a. contactarea persoanelor cu dizabilități psihiatrice și antrenarea lor in sistemul de servicii;
b. informarea membrilor familiei și a altor furnizori de servicii asupra existenței
managementului de caz;
c. menținerea susținută a contactului pentru prevenire abandonului serviciilor;
d. asigurarea unei continuități pe termen lung a relației suportive.

2. Evaluare și planificare individualizată și comprehensivă
a. efectuarea pentru fiecare persoană cu dizabilități psihiatrice a unei evaluări complete și
individualizate a nevoilor ei, precum și tot suportul necesar pentru st abilirea obiectivelor
majore de reabilitare;
b. dezvoltarea, împreună cu persoana cu dizabilități psihice, a unui plan individualizat care
vine în întâmpinarea nevoilor elementare și a celor terapeutice specifice, bazat pe furnizarea
unor servicii reabili tative și suportive.

3. Coordonarea serviciilor
a. punerea în legătură a clienților cu resursele, serviciile și facilitățile suportive multiple;

63
b. susținerea drepturilor pacienților pentru asigurarea accesului in vederea modificării și
adaptării resur sele existente la nevoile individuale ale acestora;
c. menținerea legăturii active și continue cu instituțiile din vecinătate, managerul de caz
devenind un factor -cheie în coordonarea eforturilor interagenții.

4. Furnizarea directă de servicii
a. atunc i cand există deficiențe în furnizarea de servicii și resurse, oferirea de asistență în
probleme de trai cotidian, de educare a unor deprinderi de viață comunitară și de dezvoltare a
unor sisteme suportive naturale.

5. Monitorizare și evaluare
a. monitorizarea implementării planurilor individualizate;
b. evaluarea îndeplinirii obiectivelor și a satisfacției clienților;
c. revizuirea planurilor și programelor terapeutice, suportive și reabilitative cu scopul
asigurării unor servicii adecvate, e ficiente și oferite la timpul potrivit.

6. In intampinarea nevoilor special
a. asigurarea accesului la servicii specializate pentru persoanele cu dizabilități psihice cu
probleme multiple, luate în îngrijire în mod tradițional de servicii distincte.
De exemplu, cele de psihopediatrie, retard mintal etc.
Managerii de caz trebuie sa se implice foarte mult in viata beneficiarilor pe care ii
ajuta in vederea realizarii unei vieti autonome in care sa nu depinda de alte persoane sis a se
gestioneze singuri i n viata cotidiana. Empatia reprezinta momentul in care managerul de caz
să se trebuie sa se desprindă de sine și să încerce pe cat posibil să aibă o trăire aproximativă
cu cea a clientului in vederea sustinerii acestuia . Ascultarea empatică reprezinta o modalitate
de percepție subiectivă in cadrul trairii clientului.
Goering și Stylianos (1988) au examinat conceptul de coaliție terapeutică drept un
mijloc de înțelegere a mecanismelor care stau la baza reabilitării sociale a individului .
Acestia autori au stabilit ca relatia de lucru a specialistului depinde de atitudinea,
comportamentul si abilitatile clientului. Pragul de progres in cadrul reabilitarii este considerat
drept un rezultat al uneo combinatii dintre empatia si sprijinul specialistului din domeniu care
sa detina atat scopuri cat si sarcini bine specificate pentru beneficiar. Managerul de caz
trebuie să încerce să ofere clienților pe cat posibil, un grad de conștientizare foarte ridicat
pentru participarea active a acestuia si mai ales a unui rezultat de calitate, de lunga durata si
pozitiv .
Aspecte le managerului de caz sunt disponibile tuturor clienților pentru o relatie cat
mai apropiata dintre acestia În cadrul acestui process ce implică imitația, un client se poate
dezvolta foarte bine. Managerul de caz priveste spre aspectele negative prin care trece
clientul pe care il are oferindu -i astfel exemple prin care acesta se poate identifica foarte usor.

64
Prin evaluarea management -ului de caz se poate observa la final un numar foarte mare de
problem cu care se confrunta persoana.
Prima dificultate este cea ca managerii de caz furnizează pentru clienții capabili să
coopereze la identificarea scopurilor si obiectivelor reabilitării și lucreaza la realizarea lor,
indiferent de capacitatea acestora de a a cționa autonom . Acestia oferă mai puțin sprijin
beneficiarilor care nu sunt capabil s ă parti cipe la procesul de reabilitare si uneori nu se poate
deduce daca clientii au progresat sau mai au nevoie inca de sprijin din partea altor persoane
sau daca m ai sunt dipusi sa continue programul de reabilitare.
O a doua dificultate este cea create de starea de tensiune intre reabilitarea
beneficiarului si managerul de caz care el hotaraste ce anume considera ca este cel mai bine
facut pentru beneficiar. In cel e mai multe cazuri, managerii de caz nu stiu cum sa impuna
anumite limite in procesul de reabilitare.
Cea de a treia problemă are legătură cu relațiile dintre managerii de caz și psihiatri i,
deoarece managerii de caz cu nosc cel mai bine pe beneficiari fata de psihiatrii care nu ii
cunosc la fel de bine, fapt care duce la tensiuni ridicate intre acestia prin gradul de
responsabilitate cu privire la deciziile terapeutice.

65
Cap.V Partea practica

5.1 Partea practica a temei licentei aupra bolnavului psihic

Spitalul Universitar de Psihiatrie "Socola" Iasi a fost construit în perioada 1887 -1889 pe
locul fostului Seminar de Teologie. La initiativa dr. Alexandru Braescu intelectualitatea din
Iasi declanseaza o actiune sustinuta pentru construirea unui spital anume destinat îngrijirii
bolnavilor psihici din Moldova. Constructia spitalului a fost proiectata pentru o capacitate de
400 paturi în sistem pavilionar. Prof. Al. Obregia în calitatea sa de director al Directiei
Sanitare din Mini sterul de Interne, a decis dotarea spitalului "Socola" cu echipamentul
necesar, permitând astfel deschiderea acestuia la 25 octombrie 1905.
Serviciile oferite de catre Spitalul Universitar de Psihiatrie sunt cele care urmeaza a fi
prezentate mai jos. In p rezent aceste servicii se efectueaza astfel:
Psihiatrie acuți – spitalizare continuă pe un număr de 487 paturi din care:
 Psihiatrie toxicomanie – spitalizare continuă pe un număr de 30 paturi
 Psihiatrie pediatrică – spitalizare continuă pe un număr de 22 paturi
Psihiatrie cronici – spitalizare continuă pe un număr de 260 paturi din care:
 Spital centru – spitalizare continuă pe un număr de 50 de paturi
 Secția exterioară Șipote – spitalizare continuă pe un număr de 150 de paturi
 Secția exterioară Barnova – spitalizare continuă pe un număr de 60 de paturi
Psihiatrie Ingrijiri paliative – spitalizare continua pe un numar de 123 de paturi din care:
 Spital centru – spitalizare continuă pe un număr 30 de paturi
 Sectia exterioara Barnova – spitalizare continuă pe un număr de 93 de paturi
Spitalizare de zi pe un număr de 440 locuri psihiatrie adulti si copii
Servicii medicale acordate de echipa medicala sunt enumerate mai jos in functie de
necesitatile fiecarui pacient.
 Diagnosticul si tratamentul tulburărilor psihiatrice acute, subacute, cronice
 Examinare si evaluare psihologica
 Precizare de diagnostic in cadrul expertizelor medico -legale psihiatrice
 Investigații adiacente in vederea stabilirii diagnosticului diferențial prin colaborare cu
alte specialitati – neurologie, medicina interna, investigații de laborator, EEG,
radiologie si imagistica medicala

66
 Tratamentul biologic medicamentos al afecțiunilor psihiatrice, inclusiv asistenta
psihiatrica de urgenta
 Consiliere si psihoeducatie cu pacienții si familiile acestora
 Psihoterapie suportiva si ocupaționala
 Psihoterapie individuala si de grup
 Evaluare psihologica – Aplicarea de scale, chestionare, interviuri (de ex. pentru autism
Ghid Portage, Stonny -Brook; pentru schizofrenie K. Sads, Panss); Terapie Cognitiv –
comportamentala; Terapie Adleriana; Terapie Familiala; Terapie Comportamentala
Aplicata pentru copiii cu Tulburare de spectru autist.
 Psihiatrie pediatrică
 Evaluare neurologica
 Evaluare somatic
Serviciile din ambulatoriu :
 Ambulatoriul integrat cu cabinete i n specialitatile – sediul: Sos.Bucium nr.36
 ORL
 neurologie
 recuperare, medicina fizica si balneologie
 endocrinologie
 oftalmologie
 medicina interna
 obstetrica -ginecologie
 psihiatrie copii
 psihiatrie adulti
 psihologi
Documente eliberate de către medicul curant la externare:
– biletul de externare / scrisoare medicala;
– referatul medical (la cerere);
– rețeta electronica gratuita sau compensata la medicamentele nou prescrise, daca
persona este asigurata, sau daca medicamentul este pe lista de gratuitati;
– conced iu medical (la cerere).
– adeverința medicala (la cerere)
Recomandări primite la externare:
– recomandări privind regimul igieno -dietetic de urmat (evitarea consumului de
alcool, cafea, tutun etc.);

67
– recomandări privind un stil de viata sănătos (evitarea stresu lui, etc.);
– pe perioada tratamentului cu psiholeptice nu se consuma alcool;
– se recomanda îngrijire medicala la domiciliu (daca este cazul), servicii ce pot fi
oferite de furnizorii de îngrijiri la domiciliu;
– recomandări privind tratamentul la domiciliu;
– se stabilește data si locul consultației de control.
– se recomanda luarea in evidenta in Centrele de Sanatate Mintala

In tabelul de mai jos se poate observa numarul de persoane tratate in cadrul Spitalului
Universitar de Psihiatrie in functie de gradul de h andicap pe care il au astfel:
Numarul de pacienti externati total pe spital si pe
sectii (2014)
Total pe spital SP ZI ACUȚI CRONICI
Sectia de Psihiatrie I Acuti 1.665 2.013
Psihiatrie I Cronici I -Barbati 109
Sectia clinica Psihiatrie II Acuti 1.746 1.865
Sectia Psihiatrie III Acuti 1.251 1.494
Psihiatrie III Cronici – Barbati 45
Sectia Psihiatrie IV Acuti 757 1.471
Psihiatrie IV Cronici -Expertala 286
Sectia Clinica Psihiatrie V Acuti 1.354 1.232
Sectia Clinica Psihiatrie V Paleative 126
Sectia Clinica Psihiatrie VI Acuti 503 963
din care compartiment NPI 180 478
Sectia Clinica Psihiatrie VII Acuti 375 1.362
Sectia Clinica Psihiatrie VII Cronici 27
Sectia Clinica Psihiatrie VIII Acuti Toxicodependenti 195 758
Sectia Exterioara Cronici Barnova 343
Sectia Exterioara Cronici Sipote 173
Total Spital 8.026 11.636 1.109
Legislația după care se ghidează Spitalul Universitare de Psihiatrie este următoarea:
– Legea 487/2002
– Ordinul 488/2016

68
– Norma din 2016
– Legea 95/2006
– Legea 46/2003
– Ordinul 1410/2016
– Legea 477/2004
– Ordinul 196/2017
– Ordinul 1490/2008
– Ordinul 112/2007
– Ordinul 320/2007
– Ordinul 1349/2007
– Ordinul 1782/2006
– Ordinul 446/2017
– Ordinul 400/2015
Regulamentul de funcționare și organizare al Institutul de Psihiatrie "Socola" Iași
reprezintă unitatea de asistență medicală de specialitate care are ca obiect de activitate
furnizarea de servicii medicale de psihiatrie. La nivelul acestei unități se desf ășoară și
activitate de învățământ și cercetare științifică -medicală, de îndrumare și coordonare
metodologică în specialitatea psihiatrie, pentru județele din nord și est, precum și de educație
medicală continuă. Institutul de Psihiatrie "Socola" Iași se o rganizează și funcționează în
conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății –
republicată. Ministerul Sănătății exercită controlul asupra activității institutului, precum și
asupra modului de aplicare de către acesta a d ispozițiilor legale în vigoare în domeniul
sanitar.
Îndrumarea, coordonarea și monitorizarea activității desfășurate de institut se exercită
de către Ministerul Sănătății, ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică.
Activitățile org anizatorice și funcționale cu caracter medico -sanitar din institut, precum și
procedurile și manevrele medicale sunt supuse reglementărilor în vigoare. Problemele de
etică și deontologie profesională sunt de competența, după caz, a Colegiului Medicilor din
România, a Colegiului Farmaciștilor din România, a Colegiului Psihologilor din România sau
a Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România.

69
Personalul spitalului este constituit din personal contractual, iar î n vederea stabilirii
atribuțiilor și răspunderilor s -au avut în vedere acte normative specifice sistemului sanitar,
precum și Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată. Salarizarea personalului de
conducere din institut, precum și a celorlalte categori i de personal se stabilește conform legii.
Institutul dispune de un număr sporit de spații destinate examinării și efectuării
tratamentului pacienților internați, inclusiv tratamentului ambulatoriu, laborator, CSM -uri,
secții clinice etc. Institutul furni zează servicii medicale decontate din asigurările sociale de
sănătate, în condițiile stabilite în Contractul -cadru privind condițiile acordării asistenței
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, din alte tipuri de asigurări de
sănăt ate, precum și servicii medicale cu plată, în condițiile legii. Serviciile medicale acordate
de institut pot fi preventive, curative, de recuperare și paleative. În cadrul institutului se
desfășoară și activitate de învățământ, cercetare științificămedical ă, de îndrumare și
coordonare metodologică pe domeniul de activitate – psihiatrie, precum și educație medicală
continuă.
Institutul asigură condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igienă,
alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale. Institutul îndeplinește condițiile de
autorizare sanitară, de funcționare și de competență prevăzute de lege. Institutul asigură și
răspunde de calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă,
alimentație și de prevenire a inf ecțiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea
prejudiciilor cauzate pacienților.

70
5.2 Organigrama Institutului de Psihiatrie Socola Iasi

Consiliul de Administratie
Manager
Compartiment culte Compartiment
informatica
Compartimen
audit
Compartiment
juridic
Serviciul R.U.N.O.S. Serviciul Achizitii Publice
Serviciul
Administrativ Tehnic
Birou administrativ
Compartiment
tehnic Arhiva
Compartiment Relatii
cu Publicul
SSM, PSI Serviciul de Management al
Calitatii Serviciilor
Medicale
Serviciul de Prevenire a Infectiilor
Asociate Asistentei Medicale
Comitet Director
Director de Ingrijiri Director Medical Director Financiar
Contabil
Serviciul Financiar –
Contabil Nucleu de
Cercetare
In
Psihiatrie Serviciul de Evaluare si Statistica
Medicala

71

Sectii cu paturi:
– Sectia Psihiatrie I Acuti din care compartimentul bolnavi psihici cu grad de
periculozitate (art.109 si 110 CP -barbati)
– Sectia Clinica Psihiatrie II Acuti
– Sectia Psihiatrie III Acuti
– Sectia Psihiatrie IV Acuti din care compartimentul bolnavi psihici cu gra d de
periculozitate (art.109 si 110 CP -femei)
– Sectia Clinica Psihiatrie V Acuti
– Sectia Clinica Psihiatrie VI Acuti
– Sectia Clinica Psihiatrie VI
– Compartiment neuropsihiatrie infantile
– Sectia Psihiatrie VII Acuti -toxicodependenta Camera
de Garda Sectii cu
Paturi Compartiment
Ergoterapie Stationar
de zi
Psihiatrie
Adulti Secria
exterioara
Psihiatrie
Sipote Sectia
Exterioara
Psihiatrie
Barnova
Laboratoare Centre de
Sanatate Mintala Ambulatoriu
Integrat Farmacie Cabinet
Stomatologic
Punct de lucru
Barnova Punct de lucru
Sipote

72
– Sectia Psihiatr ie IX cronici din care compartimentul psihiatrie cronici si
compartimentul ingrijiri paleative
Secria exterioara Psihiatrie Sipote :
– Psihiatrie Sipote I cronici de lunga durata
– Psihiatrie II Sipote cronici
– Compartiment ergoterapie
– Cabinet stomatologic Sipot e
Sectia Exterioara Psihiatrie Barnova :
– Psihiatrie cronici I Barnova
– Psihiatrie cronici II Barnova (ingrijire paleativa)
– Compartiment ergoterapie
– Cabinet stomatologic Barnova
Laboratoare :
– Laborator analize medicale
– Laborator radiologie si imagistica medicala (CT)
– Laborator explorari functionale
– Compartiment prosectura
– Laborator recuperare, medicina fizica si balneologie (baza de tratament)
Centre de Sanatate Mintala:
– Centrul de Sanatate Mintala adulti -copii – strada Lascar Catargi
– Central de Sanatat e Mintala adulti si copii – strada Ghica Voda: stationar de zi
adulti si copii; Stationar de zi -toxicomanie -mentinere pe metatoda; Stationar de zi
(pentru patologia varstnicului)
– Central de Sanatate Mintala adulti si copii – soseaua Bucium
Ambulatoriu Integrat:
– Cabinet ORL
– Cabinet Neurologie
– Cabinet recuperare, medicina fizica si balneologie
– Cabinet Endocrinologie
– Cabinet Oftalmologie
– Cabinet Medicina Interna
– Cabinet Obstretica -Ginecologie
– Cabinet Psihiatrie copii

73
– Cabinet Psihologie
– Cabinet Psihiatrie adulti

5.3 Cazuri cu persoane bolnave psihic din cadrul institutiei de practica /voluntariat

Primul studiu de caz
Date de identificare
Numele și prenumele : M.B.
Data nașterii : 04.02.1984
Stare maritala: casatorita

M.B. este singura la parinti, acestia fiind legal casatoriti si avand la baza studii
superioare. Parintii beneficiarei au avut o o importanta insemnata in ceea ce priveste cresterea
si educarea beneficiarei. Tatal pacientei sufera de o boala cardiac a, in timp ce mama acesteia
clinic fi gureaza ca fiind sanatoasa fara antecedente medicale sau sa fie in evidenta cu vreo
boala.
Beneficiara este casatorita de doi ani cu un coleg de la locul de munca si nu isi doresc
un copil, aceasta punand pe primul loc cariera si nu viata familial, in timp ce sotul acesteia
pune pe primul loc viata familial si nu cariera profesionala. Sotul femeii este mai mare ca si
varsta cu doi ani si ii reproseaza deseori ca este mult prea recalcitrant aparand astfel conflicte
dese intre cei doi. M.B. se considera preoc upata de curatenia in casa si nu suporta sa vada ca
un obiect nu este la locul lui. Chiar si dupa ce isi termina programul de lucru si ajunge acasa
se apuca sa faca curatenie in casa.
Beneficiara a terminal 12 clase si a urmat in continuare studiile in cad rul Facultatii de
Chimie, lucrand ca si inginer chemist intr -o fabrica.
Femeia acuza de ceva timp ca seara nu se poate odihni si are stari de frica intense de
scurta durata insotite atat de palpitatii cat si de senzatia lesin si de lipsa a aerului. In ulti ma
vreme a remarcat ca se enerveaza mult prea usor si doarme foarte putin noaptea. Aceasta a
semnalat faptul ca atunci cand vrea sa doarma se gandeste mereu la viitor si la se v -a
intampla avand in fiecare noapte cosmaruri in care este urmarita de cineva s i trebuie sa fuga
pentru a -si salva viata, dar nu reuseste sa fuga prea repede.

74
In cadrul locului de munca, colegii acesteia ii reproseaza ca se enerveaza prea des si
mult prea repede, fiind mereu trista. Performantele sale au scazut si directorul evita sa o
avanseze din cauza starii sale psihice din momentul de fata.

Al doilea studiu de caz
Date de identificare
Numele și prenumele : T.V
Data nașterii : 28.11.1977

T.V. are varsta de 42 ani si a fost indrumata de catre un medic O.R.L -ist sa consulte
un psihiatru, adusa de catre familia acestea din motive ca beneficiara nu mai poate vorbi. La
momentul respective nu se stia cu exactitate starea femeii, mai ales ca in urma cu putin timp
suferise o psiho -trauma. In urma consultlui a reiesit faptul ca bene ficiara intelege tot ceea ce I
se spune, insa nu se poate exprima verbal, in special pentru faptul ca sistemul nervos central
nu a fost afectat. Sotul a declarat medicilor ca sotia sa a trecut prin mai multe intamplari grele
cum ar fi faptul ca a crescut i ntr-o familie cu cinci copii, ea fiind cea mai mica dintre toti,
fiind neglijata de catre aprinti si petrecandu -si copilarie la bunica.
La varsta de 15 ani, atat profesorii cat si parintii beneficiarei au aflat ca aceasta avea o
relatie cu un baiat, determ inandu -I pe acestia sa creeze un scandal urias.
T.V. a dorit sa urmeze cursurile facultative in cadrul medicine, nereusind la examenul
de admitere, angajandu -se astfel la o firma pe psotul de programatoare la un centru.
Beneficiara se casatoreste la varsta de 23 de ani cu un medic, insa din cauza
neintelegerilor au trebuit sa divoretze chair daca veau impreuna o fetita care a ramas la
mama. T.V se recasatoreste la varsta de 29 de ani cu un coleg de la munca, acesta fiind mai
mare cu 10 ani, fiind de accord sa participle la cresterea copilului pe care il are aceasta din
rpima casatorie.
In plan professional, T.V. are rezultate foarte bune, insa doreste sa isi creasca persormantele
mai mult.
La varsta de 36 ani este suspectata de o tumora mamara, dar dupa nume roase
investigatii se constata ca nu sufera de aceasta boala. La scurt timp parintii beneficiarei se
stind din viata, fiind si mutata din departamentul in care se afla cu diferite functii.
Pe plan familial, T.V nu mai acorda o importata atat demare, avand insomnia si
sentimental ca nimeni nu ii este alturi sa o sprijine. Din cauza acestor motive, fata ei de 15

75
ani fuge de acasa cu un baiat, fapt care a dus la o criza a acesteia la aflarea vestii. Dupa toate
aceste intamplari, T.V. acuza cefalee si o lipsa a poftei de mancare, nedorind sa se mai ridice
de pat. Medicul care a fost chemat de catre sotul femeii nu constata ca aceasta ar avea
problem neurologice. Dupa cateva zile fata femeii se intoarce iar in timpul discutiei vocea
beneficiarei se frande deodata , acesta fiind momentul in care aceasta nu mai poate sa
vorbeasca.

5.4 Miturile despre persoanele cu boli psihice

In cele ce urmeaza voi prezenta cateva mituri legate de persoanele care sufera de
tulburari psihice ca de exemplu:
1. Bolile mintale sunt contagioase.
Bolile mintale nu sunt contagioase, deci nu se poate transmite o boala psihica de la un
individ la altul. Chiar daca termenul de boala psihica este raspandit in toata lumea si duce la
evitarea persoanelor care sufera de aceasta problema, aceas ta problema nu reprezinta o
problema contagioasa pentru altii.
2. Bolile mintale sunt cauzate de forte ale raului.
Chiar daca cele mai multe persoane considera ca bolile psihice sunt rezultate in urma
unui bluestem sau a unei forte a raului, acest lucru est e absurd. Aceste credinte ale unor
oameni sun eronate si in anii trecut se foloseau practice medicale foarte dureroase sin
stanjenitoare.
3. Oamenii cu boli mintale ar trebui tinuti in spital .
Cercetarile efectuate recent au demonstrate ca vindecarea acestor persoane se
realizeaza mult mai usor in cadrul comunitatii decat intr -un spital de psihiatrie, astefl si
costurile sunt mai scazute, iar ameliorarea/evolutia este mai rapida
4. Oamenii cu boli mintale nu sunt capabili sa ia decizii .
In realitate ei p ot fi implicati in tratamentul lor .
5. Oamenii cu boli mintale sunt violenti .
Cercetarile recente au demonstrate ca persoanele cu boli psihice nu sunt atat de
periculoase precum cei sanatoria. Decele mai multe ori persoanle sanatoase sunt mult mai
violente decat cele care sufera o problema medicala de ordin psihic. Studiile au mai

76
evidnetiat ca mai putin de 3% din persoanele care sufera de boli psihice ajung sa fie violente
in cazul in care nu isi administreaza medicamentatia sau consuma droguri/alcool.
6. Oamenii cu boli mintale nu pot sa lucreze.
In urma cercetarilor s -a constatat ca persoanele care sufera de boli psihice se
integreaza bine in mediul cu alte persoane, rezultand astfel o concentrate asupra lucrului pe
care il desfasoara si nu al bolii. Prin g asirea unui loc de munca, stima de sine a acestor
persaone este mai ridicata decat inaintea angajarii acestora pe piata fortei de munca.
7. Bolile mintale nu se vindeca niciodata
Bolile mintale se pot vindeca daca se administreaza un tratament medicamentos d e
catre un medic specializat si mai ales daca tartamentul este respectat de catre persoane care
trebuie s ail ia.
8. Pe mine nu ma poate afecta boala psihica
Boala psihica poate sa afecteze pe oricine indiferent de varsta, rasa, etnie, stare
materiala, istor ie familial, atunci cand acesta se asteapta cel mai putin prin diferite metode.
Din ceea ce se poate observa din perspectivele societatii cu privire la persoanele cu
tulcurari psihice, acestia nu au cunostintele necesare pentru a analiza o perspective asupra
acestei categorii de beneficiari ai serviciilor de stat din Romania si prejud ecatile ii afecteaza
intr-un mod alert. Cele prezentate mai sus sunt doar cateva dintre miturile cu care se
confrunta persoanele din cadrul temei de licenta si mai ales a tuturor prejudecatilor cu care se
confrunta zilnic.

77
Concluzii

În lucrarea de licență “Asistența Socială a Bolnavului Psihic” am decis să descriu
mare parte din problemele cu care se cofrunta această categorie de beneficiari din cadrul
asistenței sociale prin simplul fapt ca și aceste persoane au drepturi și societatea îi
margina lizează făcându -i astfel și mai revoltați pe cei din jur. Societatea și chiar comunitatea
în care se află aceste persoane nu încearcă să îi ajute prin diferite metode, aceste persoane cu
tulburări mintale fiind mereu excluse din orice alegere pe care o fac ceilalți și cei mai mulți se
feresc din motive de teamă.
În primul capitol am încercat să cuprind aspectele bolii psihice prin definirea bolii
psihice, impactul pe care îl au tulburările asupra individului, serviciile specializate care se pot
ocupa de ace astă categorie de beneficiari, de reintegrarea socio -profesională și chiar din
cadrul comunității, dar și de procesul de reabilitare în serviciile de Sănătate mintală. Primul
capitol evidentieaza într -o manieră cât mai amplă statutul individului față de co munitatea și
societatea în care se află prin diferite abordări ale acesteia. Tabelele și graficele prezentate în
cadrul primului capitol demonstrează gravitatea cu care se cofrunta acesta și consecințele pe
care le poate avea societatea vis -à-vis de reinte grarea în societate sau I căutarea unui loc de
muncă, deoarece sunt persoane cu boli psihice care își pot desfășura un program din cadrul
unei companii/firme fără nici o problemă. Tratamentul benrficiarilor cu boli psihice trebuie
urmat în totalitate pentr u controlarea bolii mintale sau pentru tratarea anumitor afecțiuni
cerebrale.
În cel de al doilea capitol am prezentat terapia ocupațională și ergoterapia în lucrul cu
persoanele cu tulburări psihice. Primul subpunct face referire la definirea celor două m etode
de terapie, pe când al doilea subpunct prezintă scopul,obiectivele și principiile aplicării celor
două terapii, iar cel de al treilea subpunct precizează rolul celor două terapii în procesul
recuperator al persoanelor. Terapia ocupațională și ergoter apia reprezintă cele două mari
terapii prin care individual depistat cu boli psihice (în urma unui control efectuat de către un
medic specialist) se poate reintegra în societate/comunitate sau chiar în găsirea unui loc de
muncă. Accesul la aceste terapii s e face doar pe baza unui consult al unui medic specialist și
a unui diagnostic în acest sens din partea acestuia.
În cel de al treilea capitol am subliniat lucrul asistentului social cu beneficiarul și rolul
pe care îl are în cadrul reabilitării acestuia, dar și ajutorul echipei multidisciplinare care
reprezintă un suport în realizarea eficienței. Principiile care stau la baza reabilitării psihice

78
sunt enumerate într -o manieră succintă a realizării bunăstării pacientului. Sarcinile
asistentului social în lu crul cu persoanele bolnave psihic reprezintă o pregătire de lungă
durată prin diferitele categorii de boli psihice cu care se poate confrunta acesta. Gradele de
handicap sunt diferite de la un individ la altul și se clasifca după cum s -a putut obersva în
tabelul din capitolul trei în 4 forme diferite care diferă de la un individ la altul.
Principiile reabilitării psihice au fost prezentate cât mai succinct pentru a se înțelege
mai ușor gravitatea și factorii care stau la baza bolilor psihice.
Sarcina asis tentului social este una importantă în lucrul cu pacientul care suferă de o
boală psihică, deoarece îl ajută să îi fie repesctate drepturile, să îi fie promovate aceste
drepturi, de a i se întocmi dosarul de beneficiar în cadrul asistenței sociale, dar mai ales de a
putea beneficia de serviciile oferite.
Criteriile medico -psihosociale de încadrare în grad de handicap reprezintă un sprijin
pentru asistentul social, deoarece poate află mult mai ușor ce tip de handicap are beneficiarul
și de a putea întocmi mu lt mai ușor dosarul acestuia. Gradele de handicap diferă în funcție de
mai mulți factori cum ar fi cei de ordin social, familial, economic și mai ales de antecedente
care au pus în pericol starea sa mintală.
Un subcapitol foarte des întâlnit atât în litera ture de specialitate cât și în lucrul
asistetului social în cadrul spitalelor/centrelor de psihiatrie este boală Alzheimer și
Schizofrenia. Aceste două boli mintale care se declanșează la anumiți indivizi este una dintre
numeroasele boli la care nu s -a des coperit un tratament în vederea tratării imediate și
definitive ale persoanelor bolnave.
Recuperarea pacienților care suferă de diferite boli psihice cu grade diferite de
handicap se face destul de greu din lipsa personalului calificat și specializat, dar mai ales di n
lipsa aparaturii sau a medicamentelor cât mai concentrate. Cei mai mulți be neficiari cu boli
psihice, uita când trebuie să își administreze medicamentele și nu au un sprijin familial sau
din cadrul comunității, din cauza stereotipurilor care sunt prezente și în momentul de fata.
În capitolul patru am inclus cercetarea socială care cuprinde instituțiile specializate
în lcurul cu persoanele bolnave psihic, regulamentul, cadrul de funcționare și organizare al
acestor instituții, legislația care vizează respectarea drepturilor persoanelor cu boli mintale și
drepturile acestora dar și managmentul de caz în vederea realizării structurii necesităților
persoaelor cu boli cornice.
Persoanele cu boli psihice beneficieaza de o serie de drepturi și libert ăți în funcție de
gradul de handicap pe care îl au și mai ales se urmărește respectarea acestora de către
celalalte persoane.

79
Cadrul de organizare și funcționare al acestor instituții este din cadrul instituției unde
mi-am desfășurat stagiul de practică s emestrial în vederea realizării lucrării de licență a
persoanelor cu boli psihice și am urmărit pașii prin care se efectuează aceste aspect dar și
regulamentul pe care îl aplică persoanelor internate pe timp de zi sau noapte în Spitalul de
Psihiatrie.
Capitolul cinci pune cel mai tare în evident lucrul desfășurat în cadrul instituției de
practică prin descrierea părții practice a temei de licență cât și a prezentării de cazuri din
cadrul Spitalului de Psihiatrie. Datele persoanelor prezente în lucrarea de l icență sunt fictive
pentru păstrarea confidențialității acestora, iar tabelele prezentate reprezintă riscul pe care îl
au aceste persoane și mai ales denumirea bolii pe care o au.
O concluzie pe care trebuie să o înțeleagă toate persoanele care intră în le gătură cu
persoanele cu boli cornice este ca și acestea au temeri față de cei din jur și de cele mai multe
ori stereotipurile și prejudecățile aduse acestor persoane au efecte nocive și le dăunează mult
mai tare.
O modalitate prin care populația poate veni în sprijinul acestei categorii de persoane
aflate în situație de risc psihic este de a fi informate și de a se realize campanii destinate
activităților cu persoanele de acest gen.
Dacă privim în trecut putem observa că persoanele cu boli psihice au realizat creații
istorice cunoscute în întreaga lume cum ar fi:
– Pictorul Edvard Munch (pictorul tabloului “The Scream”), a avut o tulburare
bipolar și simptome manice, depresive și halucinații. Acesta a fost internat din
cauza simptomelor depressive si ha lucinante pe o perioada de mai bine de 8 luni
intr-un spital de psihiatrie
– Vincent Van Gogh a realizat picture „Parc Saint -Paul Hospital” în anul 1889 pe
perioada internării sale în Spitalul de Psihiatrie Saint -Paul din Franța. Starea
afectivă a pictorul ui a avut diferite variații, avand chiar si tendințe autodistructive,
cauzate de anxietate, iluzii și halucinații. In zilele noastre Van Gogh ar fi probabil
diagnosticat cu o tulburare bipolar sau chiar cu psihoza grava.
– Ringo Starr, a fost bateristul form atiei Beatles, care a pictat în anul 2005 pictura
„Timberland” finalizată în anul 2013. Se spune despre Ringo Starr ca ar fi suferit
de o boală psihică.
Chiar daca o persoana sufera de o boala mintala nu inseamna ca nu poate face lucruri
care pot fi ind eplinite cu success in ciuda bolii psihice pe care o au. Geniile, cum ar fi și Van
Gogh si multi altii, cunoscuti sau necunoscuti, a căror creativitate nu a fost recunoscută în

80
timpul vieții lor, pot să fi suferit de o tulburare psihica in timpul creatiei lor. Unii dintre
artistii care au boli mintale traiesc prin arta loc ca de exemplu Edvard Munch. Nu putem
spune despre o persoana ca nu are abilitati bune chiar daca are o tulburare mintala/psihica asa
cum nu putem spune doar privind un tablou , dacă pictor ul este bolnav psihic sau nu sau
sufera de o tulburare mintala . Aparentele inseala mereu si de cele mai multe ori persoana
respectiva care sufera de o problema mintala poate sa fie mult mai capabila decat o persoana
care nu sufera de o boala.
Nimeni nu e ste imun la crize psihice și fiecare poate suferi la un moment dat o boală
psihică. Pe parcursul anului trecut mai mult de fiecare a patra persoană a suferit de o boală
mintală si numarul acestor persoane este in continua crestere. O boală mintală nu trebu ie să
fie privită ca o slăbiciune, ci ca o expresie a sensibilității particulare pe care individual o are .
Mediul înconjurător, experiențele negative, experientele traumatice pot avea de asemenea un
impact negativ asupra sănătății noastre mentale, și pot c rește probabilitatea bolilor psihice la
persoanele cu sau fără o predispoziție pentru o boală mintală.
Pentru a preveni prejudecățile și stigmatizarea, este important de a se comuni ca boala
pe care o are individu l în mod adecvat. Bolile psihice sunt dese și trebuie tratate. Uneori e
important ca persoaele care suferă de o boală psihică să comunice cu cei din jur petru o
ameliorare sau pentru a fi trimise către un control la un medic specialist. Uneori oamenii au
opinii greșite despre boală și de aceea tr ebuie informați cu privire la fiecare simptom din
cadrul bolii.

81
Bibliografie

1. Brouard, F., Larivet, S. (2010). „Essay of Clarifications and Definitions of the
Related Concepts of Social Enterprise, Social Entrepreneur and Social
Entrepreneurship” (p.29 -56). În Fayolle, A., Matlay, H. (Eds.). Handbook of
Research on Social Entrepreneurship. Cheltenham: Edward Elgar.
2. Buzducea, D. (coord.). (2013). Economia Socială a grupurilor vulnerabile. Iași:
Polirom.
3. Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap. Monitorul Oficial al României, nr. 1006 din 18. 12.2006.
4. Legea nr. 219/2015 privind economia socială, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 561 din 28 iulie 2015.
5. Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
6. Gelder M., Gath D., Mayou R., Tratat de psihiatrie Oxford, Ed. A.P.L.R., 1994
7. Lăzărescu M. Psihiatrie, sociologie, antropologie, Editura Brumar, Timișoara,
2002
8. Sadock BJ, Sadock V.A. Kaplan and Sadock’s Synopsis of Psychiatry, Behavioral
Sciences / Clinical Psychiatry, Lippincott Williams & Wilkins, 9th edition, 2003
9. POPOVICI, D.V. (2004) – Terapie ocupațională pentru persoane cu deficiențe,
Ed. Muntenia, Constanța.
10. Predescu V.,P sihiatrie, București, editura Medicală, 1989
11. Rutman I.D. (1997): What is psychiatric rehabilitation? In R. Hughes&D.
Weinstein (Eds.), Best practices in psychosocial rehabilitation
12. Cathy A. Malchiodi (2005) – Expressive Therapies, Gulford Publication. History,
Theory and Practice;
13. Crystal, F. (2008) – Acces to the visual arts, History and Programming for persons
with Disabilities, Vanderbilt Kennedy Center for Excellence in Development
Disabilities;
14. Harrison, J. – (2012) – Professional Learning and the reflective practitioner;
15. De Wit S.C. Essentials of Medical/Surgical Nursing, W.B. Saunders Company,
1998
16. Aftab M.F., Waraich R.S. A review of biochemical markers for early diagnosis of
Alzheimer’s disease. American Journal of Neuroscience, 2012,

82
17. D. Sandu, 2004, în Raportul Dezvoltării Umane, PNUD.
18. http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate -de-presa/3652 –
2014 -12-19- ip-animss
19. Dicționar, DSM IV, Manualul de diagnosti c și statisti că a tulburărilor mentale,
pg. 433 -441
20. American Psychiatric Association, Diagnostic & Statistical Mannual Disorders,
Fourth Edition (DSM -IV), Washington DC, 1994.