UNIVERISTATEA DE MEDICINǍ ȘI FARMACIE ,,VICTOR BABEȘ” TIMIȘOARA FACULTATEA DE MEDICINǍ SPECIALIZAREA ASISTENȚǍ MEDICALǍ GENERALǍ DISCIPLINA DE… [615236]

UNIVERISTATEA DE MEDICINǍ ȘI FARMACIE
,,VICTOR BABEȘ" TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINǍ
SPECIALIZAREA ASISTENȚǍ MEDICALǍ GENERALǍ
DISCIPLINA DE MEDICINǍ LEGALǍ, BIOETICǍ,
DEONTOLOGIE ȘI DREPT MEDICAL.
MAGHIAR LUMINIȚA- CRISTINA

LUCRARE DE LICENȚǍ

COORDONAOR Ș TIINȚIFIC
PROF. DR. ENACHE ALEXANDRA

Timi șoara
-2018 –

2

UMFVBT
FACULTATEA DE MEDICINǍ
SPECIALIZAREA ASISTENȚǍ MEDICALǍ GENERALǍ
DISCIPLINA DE MEDICINǍ LEGALǍ, BIOETICǍ,
DEONTOLOGIE ȘI DREPT MEDICAL.
MAGHIAR LUMINIȚA- CRISTINA

LUCRARE DE LICENȚǍ
CONSIMȚǍMÂNTUL INFORMAT PENTRU INVESTIGAȚII
ȘI TRATAMENT MEDICAL

COORDONA TOR Ș TIINȚIFIC
PROF. DR. ENACHE ALEXANDRA

Timi șoara
-2018 –

3

4

Cuprins
I. Partea generală
Capitolul 1 – Introducere 3
Capitolul 2 – Consimțământul informat pentru investigații și tratament medical 4
Capitolul 3 – Jurământul lui Hipocrate 6
Capitolul 4 – Codul Internațional al Eticii Medicale 8
4.1. Principiile Codului Internațional al Eticii Medicale 8
4.2. Datoriile medicului față de pacient 9
4.3. Datoriile medicului față de colegii săi 9
4.4. Alte declarații la care România este astăzi parte 9
Capitolul 5 – Prevederi legislative 11
Capitolul 6 – Aspecte etice : norme 16
6.1. Codul de deontologie medical 16
6.2. Modul de obținere al consimțământul informat 18
6.3. Situații de o importan ță particulară în obținerea consimțământul ui informat 20
6.4. Problema eutan isiei 21
Capitolul 7 – Calitatea si cantitatea informaților pentru pacient 23

II. Partea specială
Capitolul 1 – Obiectivele si scopul lucrării 25
Capitolul 2 – Material si metodă 27
Capitolul 3 – Rezultate si discuții 29
3.1. Elementele de bază generale ale consimțământul ui informat 29
3.1.1. Capacitatea p sihică a pacientului/ reprezentantului legal de a lua decizii 29
3.1.2. Cantitatea de informații oferită de către medic 29
3.1.3. Înțelegerea de către pacient a formularului de con simțământ informat 30
3.1.3.1. Indicele Gunning -Fog 30
3.1.3.2. Indicele Flesch -Kincaid 31
3.1.3.3. Formula Ateșman 32
3.1.4. Garanția consimțământul ui liber asupra investigațiilor si tratamentului 33
3.2. Aspecte de urmărit în discuția medic -pacient, pentru obținerea
consimțământul ui informat 34
3.2.1. Diagnosticul stabilit 34
3.2.2. Tratamentul propus 35
3.2.3. Riscurile si beneficiile tratamentului propus, ierarhizarea lor 36
3.2.4. Tratamentele alternative, riscurile si beneficiile acestora 38
III. Concluzii

Bibliografie
Anexe 39

40
41

5
I. Partea generală

Capitolul 1 – Introducere

În vederea îmbunătățirii stării de sănătate a populației, dar si a calității vieții ei, apar
constant noi tratamente medicamentoase. Pentru ca un medicament să fie aprobat si să intre pe
piață, trebuie să fie integrat în studii clinice, unde să î si demonstreze, înainte de toate,
siguranța si eficacitatea.
Această includere a unui medicament într -un studiu clinic face parte dintr -o noțiune
mai amplă, numită p roces clinic – termen folo sit pentru a descrie toate activitățile legate de
cercetare, care utilizează ființa umană ca subiect. Această postură a pus însă probl eme de
abuz, chiar de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului (de exemplu încălcarea unor
drepturi ale altui individ pentru a -si îndeplini propriul scop). Prin urmare, a apărut un
instrument important numit "con simțământ informat".
Cons imțământul informat este descris în codurile si regulamentele etice privind
cercetarea subiectului uman ca si act adițional, cu scopul de a furniza informații suficiente
unui pacient, într -un limbaj ușor de înțeles de către acesta, astfel încât să poată lua decizia
voluntară cu privire la opțiunea de a parcurge sau nu anumite proceduri din cadrul actului
medical.
Un aspect important al acestui act îl reprezintă faptul că Consimțământul informat în
mod conștient este cons iderat a fi primordial într e documentele semnate de pacienț i , care
stabilesc scopul, beneficiile, riscurile si alte informații de studiu necesare pentru a permite
acestora să ia o decizie informată privind investigațiile ș i tratamentul.
De asemenea, de menționat despre acest act este că descrie oblig ația medicului de a
informa pacientul despre beneficiile si riscurile investigațiilor sau tratamentelor vizate.
Nu în ultimul rând, obținerea consimțământului implică informarea pacientului despre
drepturile sale, scopul tratamentului, procedurile care tr ebuie supuse, riscurile potențiale si /
sau beneficiile participării si tratamentele alternative disponibile, dacă există.

6

Capitolul 2 – Consimțământul informat pentru investigații și tratament
medical

Consimțământul informat este o anexă la foaia de observație clinică generală a
pacientului, fiind definit si ca o deplină î nștiințare si o deplină exprimare a voinței și liberei
alegeri a pacientului în ceea ce privește actul medical; medicul / asistentul medical presupune
informarea "la rece" a pacientului asupra tuturor aspectelor medicale, care vor fi efectuate în
timpul intervenției, procedurii medicale și în acelaș i timp a tuturor complicațiilor
medicale care pot să apar ă si a modului de soluționare a lor.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 46/2003, „P acientul are dreptul de a fi informat asupra
stării sale de sănătate, a intervenț iilor medic ale propuse, a riscurilor potenț iale ale
fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclus iv asupra
neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu
privire la date despre diagnostic și prognostic."
Consimțământul informat pentru investigații și tratament medical presupune informarea
pacientului privind:
– Descrierea motivului tratamentului;
– Explicarea testului sau a tratamentului;
– Explicarea po sibilelor beneficii si riscuri;
– Descrierea tratamentelor alternative cu beneficiile ș i riscurile acestora;
– Descrierea consecințelor dacă tratamentul este refuzat.
Consimțământul informat este o obligație juridică și etică fundamentală care implică
autonomia pacientului si implică patru aspecte – voluntari etatea, info rmarea, competența de
consimțământ si cerințele pe care persoana care efectuează tratamentul le obține .
Consimțământul informat la tratament este obligația legală de a furniza informații, articolul
660 alin. (2) si (3) din Legea nr. 95/2006 reglement ează modalitatea de transmitere a
informațiilor medicale:

7
„În obținerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, as istentul medical /
moașa sunt datori să prezinte pacientului informații la un ni vel științific rezonabil pentru
puterea de înțelegere a acestuia.”
Pacientul trebuie să știe că medicul va acționa numai spre binele său, conform
Declarației de la Geneva, respectându -se dreptul său la autodeterminare. Conform Cartei
Drepturilor Omului "fiecare om adult ș i sănătos p sihic are dreptul la autodeterminare".
Primul articol din Declarația Univers ală a Drepturilor Omului din 1948 stipulez ă că
toate ființele umane se nasc libere și egale î n demnitate ș i drepturi. Sunt î ndrăznețe, cu rațiune
și constiinț ă, și trebuie s ă acționeze faț ă de semeni î ntr-un spirit de fraternitate .
Con simțământul informat este deci expres ia respectului pentru deminitatea ș i
drepturile fiecărei ființe umane.
Potivit art . 660 din Legea nr. 95/2006 “Cons imțământul informat al pacientului
trebuie să conțină în mod obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
-numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, reședința pacientului;
-actul medical la care ur mează a fi supus;
-descrierea, pe scurt, a informații lor ce i -au fost furnizate de către medic;
-acordul exprimat fără echivoc pentru efectuarea actului medical;
– semnătura și data exprimării acordului; ”
Vȃrsta l egală petru exprimarea consimțământului informat al pacientului este de 18 ani .
Pentru perso anele sub 18 ani , consimțământul informat scris va fi exprimat prin
repre zentantul legal (tutore).
Consimțământul informat este un act medical specific, care ocupă o poziție centrală în
comnunicarea si relația medic- pacient, prezentată ca normă etică și deontologică fundamentală
în principalele coduri me dicale.

8
Capitolul 3 – Jurământul lui Hipocrate :
"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea si Panacea si pe toți zeii si zeițele, pe care îi
iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ si poruncile lui, pe cât mă ajută forțele si
rațiunea:
Să respect pe cel care m -a învățat ac eastă artă la fel ca pe proprii mei părinți, să împart cu
el cele ce- mi aparțin si să am grijă de el la nevoie; să- i con sider pe descendenții lui ca frați si
să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații si fără a fi plătit.
Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu si
numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, si nimănui altuia.
Atât cât mă ajută forțele si rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul
si buna stare a bolnavilor, să- i feresc de orice daună sau violență.
Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, c hiar dacă mi se cere, si nici nu
voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv .
Sacră si curată îmi voi păstra arta si îmi voi conduce viața.
Nu voi opera piatra din băș ică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.
În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul si bunăstarea bolnavilor, mă voi ține
departe de orice acțiune dăunătoare si de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni
liberi sau sclavi.
Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici
tăcerea este o datorie.
Dacă voi respecta acest jurământ si nu îl voi călca, viața si arta mea să se bucure de
renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci
contrarilor .”

9

Fig.1 – Jurământul lui Hippocrate

10
Capitolul 4 – Codul Internațional al Eticii Medicale
Declarația de la Geneva emisă în 1948 după Codul de la Nurnberg (1947) ș i amendament ul
emis în 1983 de către Asociația Mondială Medicală , are ca derivat Codul Internațional al Eticii
Medicale si prezintă în formă actuală următorul conținut:
“La momentul admiterii mele în cadrul corpului acestei profe siuni:
În mod solemn îmi voi pune viața în serviciul umanității.
Voi acorda profesorilor mei respectul si gratitudinea ce li se cuvine.
Îmi voi practica profe sia cu conștiință si demnitate.
Sănătatea pacienților mei va fi principala mea preocupare.
Vo i respect a secretele care îmi su nt încredințate, chiar dacă pacientul a murit.
Voi menține prin t oate puterile mele tradiția, puterea si onoarea profe siunii medicale.
Colegii mei vor fi ca frații mei.
Nu voi permite con siderentelo r de ordin social, politic, religios, rasă sau naționalitate să
se interpună între mine si pacientul meu.
Voi menține respectul pentru viață umană încă de la începutul ei si nici chiar sub
amenințare nu îmi voi folos i cunoștiințele medicale contra legilor umanității.
Fac aceste promi siuni solemn, liber si pe cuvântul meu de onoare . “

4.1. Principiile Codului Internațional al Eticii Medicale

“ Un medic va menține la cel mai î nalt nivel standardul pr ofesional al comportamentului
său față de bolnavi.
Medicul va fi dedicat în toate specialitățile medicale să ofere s eviciile medicale cele mai
competente de ordin tehnic si moral, păstrând compas iunea si respectul pentru demnitatea
umană.
Se va comporta onest față de pacienți si colegi si nu va acoperi pe acei medici care
manifesta deficiențe de caracter sau competență sau care exercită acțiuni de fraudă sau
inșelă torie.
Se cons ideră a fi comportament neetic:
– autoreclama, cu excepția s ituațiilor per mise de legea st atului, codul eticii sau
Asociațiile Medicale Naț ionale.

11
– a plăti sau a primi bani sau alte cons iderații numai pentru a face recomandări
pacientului sau a- l recomanda altor colegi.
Un medi c va respecta drepturile pacienț ilor, colegilor si a altor organizații ce promovează
sănătatea si va respecta încrederea pacientului î n sine.
Va acționa numai î n interesu l pacientului său. Î n exercitarea unui act , medicul care
stabilește rezistența fizică și/sau ps ihică a acestuia.
Va manifesta mare precauție î n divulgarea descoperirilor medicale, tehnicilor si
tramentelor pe canale de com unicație neprofe sionale.
Medicul va certifica numai ceea ce personal a verificat.
4.2. Dato riile medicului față de pacient :

Medicul va avea permanent în minte obligaț ia de a apăra viața umană.
Datorează pacientului său loialitate si totalitatea cunoștiințelor sale medicale.
Ori de câ te ori se va s imți depășit de actul medical va apela la un coleg care are abilitatea
care îi lipseș te lui.
Datorează confidențialitate totală pacientului chiar și după moartea acestui a. Va acorda
activitate medicală de urgență ca datorie umanitară, pâna când se va conv inge că alții pot ș i
vor să o facă în locul său.
4.3. Datori ile medicului față de colegii săi:

“Un medic se va comporta față de colegii săi așa cum î și doreș te si el ca aceștia să se
comporte față de el. Nu va lua pacienț ii altui coleg. Va respecta principiile declarației de la
Geneva ”.
4.4. Alte declarații la care România este astăzi parte:

-1947 Codul de la Nürnberg
-1948 Declarația Universală a Drepturilor Omului
-1948 Declarația de la Geneva
-1948 Codul Internațional al Eticii Medicale
-1950 Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale

12
-1962 Declarația de la Helsinki privind experimentele si cercetările biomedicale ,
actualizată în 1964 (Helsinki), 1975 (Tokyo), 1983 (Veneția), 1989 (Hong Kong).
-1966 Convenția Internațională asupra Drepturilor Civile si Politice
-1966 Convenția Internațională asupra Drepturilor economice, Sociale si Culturale
-1968 Declarația de la Sydney privind definiția morții actualizată în 1983 (Veneția).
-1970 Declarația de la Oslo privind avortul terapeutic
-1973 Declarația de la Mü nchen privind discriminarea politică, ra sială, etc. în
medicină.
-1975 Declar ația de la Tokyo privind tortura si tratamentele degradante.
-1976 Recomandarea Cons iliului Europei 79/1976 privind drepturile bolnavilor si
muribunzilor
-1978 Recomandarea Cons iliului Europei 29/1978 privind transplantul de țesuturi și
organe
-1981 Declarația de la Lisabona privind dreptur ile pacientului
-1983 Declarația de la Veneția privind bolile terminale, etc.
-1986 Recomandarea Cons iliului Europei 1046/1986 si 1100/1989 privind utilizarea
embrionilor umani ș i fetușilor.
-alte declarații, convenții, tratate, recomandă ri ale Con siliului Europei,

13
Capitolul 5 – Prevederi legislative

Consimțământul informat mai este reglementat ș i de alte acte normative, respectiv:
Legea nr. 95/2006 privind reforma î n domeniul sănă tății cu modific ările și completă rile
ulterioare ;
Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului;
Ordinul ministerului săn ătății nr. 482 din 2007 privind aprobarea normelor
metodologice de aplicare a titlului XV – Răspunderea civilă a personalului medical și a
furnizorului de produse ș i a sevicilor medicale, sanitare și farmaceutice din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăț ii .
Art. 20 din Constituția Româ niei ;
Legea nr. 53/2014 petru aprobarea OUG nr. 144/2008 privind exercitarea profe siei de
asistent medical generalist , a profe siei de moașă si a profe siei de as istent medical precum si
organiz area si funcționarea OAMGMAMR ;

Codul de etică și deontologie profe sional ă a asistentului medical;

Codul de deontologie medicală al colegiului medicilor din România, publicat în MO nr.
298 din 7 mai 2012.

Fig. 2 – Dreptul si Medicina

14
Legea sănătăț ii mintale si a protecției persoanelor cu tulbură ri psihice republicată în 2012
în Monitorul Oficial Partea I nr. 652/2012)
“Articolul 29
Art. 29. – (1) În alcătuirea și în punerea în aplicare a programului terapeutic medicul
psihiatru este obligat să obțină consimțământul pacientului și să respecte dreptul acestuia de a
fi asis tat în acordarea consimțământului.
(2) Medicul psihiatru poate institui tratamentul fără obținerea consimțământului
pacientului în următoarele situații:
a) comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru el
însuși sau pentru alt e persoane;
b) pacientul nu are capacitatea psihică de a înțelege starea de boală și necesitatea
instituirii tratamentului medical și nu are un reprezentant legal ori nu este însoțit de un
reprezentant convențional;
c) pacientul este minor sau pus sub inte rdicție, caz în care medicul psihiatru este
obligat să solicite și să obțină consimțământul reprezentantului legal.
(3) În situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), în care nu se obține sau nu se poate
obține consimțământul reprezentantului legal or i convențional al pacientului, medicul psihiatru
instituie procedurile de diagnostic și tratament pe care le consideră necesare pe perioadă
limitată pentru rezolvarea urgenței. Aceste cazuri vor fi notificate și supuse analizei comisiei
prevăzute la art. 61 alin. (1).
(4) Dacă medicul nu deține informații referitoare la existența și identitatea
reprezentantului legal ori convențional prevăzut la alin. (3), are obligația de a informa, de
îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcția generală de asistență socială și
protecția copilului din unitatea administrativ -teritorială în care pacientul își are domiciliul sau
reședința ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror unitate
administrativ -teritorială se află unitatea me dicală”.

Articolul 30
“Consimțământul poate fi retras în orice moment de către pacient sau de reprezentantul său
legal ori convențional, medicul psihiatru având obligația să informeze pacientul sau
reprezentantul său legal ori convențional asupra urmărilor întreruperii tratamentului. Medicul
psihiatru are dreptul de a continua aplicarea măsurilor terapeutice pe perioada strict necesară

15
în cazul în care apreciază că întreruperea tratamentului are drept consecință apariția
periculozității pentru sine sau pentru alte persoane, din cauza bolii. Aceste cazuri vor fi
notificate și supuse analizei comisiei de revizie a procedurii, în conformitate cu prevederile
art. 61.”

Prevederi ale Legii drepturilor pacientului cu privire la drep tul la informare și
consimțământul informat.
Legea nr.46/2003, legea drepturilor pacientului, cap 2 Monitorul Oficial partea l nr.70 din
03.02.2013.
Dreptul pacientului la informația medicală

Art. 4. – Puneri în aplicare (1)
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum ș i la
modul de a le utiliza.

Art. 5. – Jurisprudență (1)
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identității și statutului profesional al
furnizorilor de servicii de sănătate.

(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor ș i obiceiurilor pe care trebuie
să le respecte pe durata spitalizării.

Art. 6. – Jurisprudență (1)
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale
propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile
propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului si nerespectării recomandăril or medicale,
precum ș i cu privire la date despre diagnostic si prognostic.

Art. 7. –
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai dorește să fie informat în cazul în care informațiile
prezentate de către medic i -ar cauza suferință.

16
Art. 8. – Modificări (1) , Jurisprudență (1)
Informațiile se aduc la cunoștință pacientului într -un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea
terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaște limba română, informațiile
i se aduc la cunoștință în limba maternă o ri în limba pe care o cunoaște sau, după caz, se va
căuta o altă formă de comunicare.
Art. 9. – Puneri în aplicare (1)
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat și de a alege o altă persoană
care să fie informată în locul său.

Art. 10. –
Rudele si prietenii pacientului pot fi informați despre evoluția investigațiilor, diagnostic și
tratament, cu acordul pacientului.

Art. 11. – Puneri în aplicare (1)

Pacientul are dreptul de a cere ș i de a obține o altă opinie medicală.
Art. 12. – Modificări (1) , Jurisprudență (4)
Pacientul are dreptul să solicite și să primească, la externare, un rezumat scris al
investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.

CAPITOLUL III
Consimțământul pacientului privind intervenția medicală

Art. 13. – Puneri în aplicare (1) , Jurisprudență (1)
Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumându -și, în scris,
răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale oprir ii actelor medicale trebuie
explicate pacientului.

Art. 14. – Puneri în aplicare (1)
Când pacientul nu î și poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de
urgență, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr -o exprimare
anterioară a voinței acestuia.

17

Art. 15. –
În cazul în care pacientul necesită o intervenție medicală de urgență, consimțământul
reprezentantului legal nu mai este necesar.

Art. 16. – Puneri în aplicare (1)
În cazul în care se cere consimțământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat
în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înțelegere.

Art. 17. – Puneri în aplicare (1)
(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția este în interesul
pacientului, iar reprezentantul legal refuză să î și dea consimțământul, decizia este declinată
unei comisii de arbitraj de specialitate.

(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienții internați în spitale si din 2
medici pentru pacienții din ambulator.

Art. 18. – Jurisprudență (1)
Consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor
produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a
tratamentului cu care acesta este de acord.

Art. 19. – Puneri în aplicare (1)
Consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățământul medical
clinic si la cercetarea științifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care
nu sunt capabile să î si exprime voința, cu excepția obținerii consimțământului de la
reprezentantul legal si dacă cercetarea este făcută si în interesul pacientului.

Art. 20. – Puneri în aplicare (1)
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într -o unitate medicală fără consimțământul său, cu
excepția cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitării
suspectării unei culpe medicale.

18
Capitolul 6 – Aspecte etice : norme

Cons imțământul informat este o normă legală și etică fundamentală ce decurge din
exerciți ul drepturilor omului la libertate ș i la dreptul la informare precum ș i o normă morală ce
recurge față de :
-Respectul pacientului
– Respectul pentru deminitatea umană ; protecț ie pentru cei vulnerabil i
– Respectul pentru autonomia pacient ului; protectț e pentru pacienț ii lipsiți de autonomie.

6.1. Codul de deontologie medicală

CAP. II Con simțământul

ART. 11 Acordarea și retragerea cons imțământului
(1) Nici o intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată
și-a dat con simțământul liber și în cunoștință de cauză.
(2) În aceleasi condiț ii, co nsimțământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată.
(3) Dispozițiile privind retragerea con simțământului sunt valabile și în ceea ce privește
consimțământul exprimat, în condițiile legii, de altă persoană sau instituție decât persoana
respectivă.
ART. 12 Cons imțământul în cazul minorilor
Fig.3 – Implicațiile justiției

19
(1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a cons imți la o intervenție,
aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său, autorizarea unei autorități sau a
unei al te persoane ori instanțe desemnate prin lege.
(2) Medicul, în funcție de vârsta și gradul de maturitate a l minorului și numai strict în
interesul acestuia, poate lua în con siderare și părerea minorului.
ART. 13 Cons imțământul persoanelor fără capacitatea de a con simți a tunci când, conform
legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau dintr -un motiv s imilar,
capacitatea de a con simți la o intervenție, aceasta nu se poate efectua fără acordul
reprezentantului său ori făr ă autorizarea unei autorități sau a unei persoane ori instanțe
desemnate prin lege.
ART. 14 Informarea prealabilă și adecvată a persoanei .
(1) Medicul va solicita și va primi con simțământul numai după ce, în prealabil, persoana
respectivă sau cea îndreptățită să își dea acordul cu privire la intervenția medicală ce a primit
informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința
consecințelor și a ris curilor previzibile și în general acceptate de societatea medicală.
(2) Pe cât po sibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată și raportată persoanei
care urmează să își manifeste con simțământul.
ART. 15 Lipsa cons imțământului în situații de urgență a tunci când, din cauza unei s ituații de
urgență, nu se poate obține cons imțământul adecvat, se va putea proceda imediat la orice
intervenție indispensabilă din punct de vedere medical în folosul sănătății persoanei vizate.
ART. 16 Cons imțămân tul implicit în interesul pacientului sunt valabile și vor fi luate în
considerare autorizările și dorințele exprimate anterior cu privire la o intervenție medicală de
către un pacient care, în momentul noii intervenții, nu este într -o stare care să îi per mită să își
exprime voința sau dacă prin natura sa actul medical are o succesi une și o repetabilitate
specifică.

20
6.2. Modul de obținere al consimțământul ui informat

Obținerea consimțământul ui informat este o obligație etică fundamentală si o cerință
legală pentru medici, atât legea 95/2006 cât și Codul deontologic al medicului, prevăd
urmatoarele:
"Pentru investigațiile paraclinice și planul de tratament, medicul este obligat să ceară
consimțământul informat al pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia."
Medicul trebuie să explice pacientului avantajul tratamentului, intervenției medicale,
riscurile refuzului cu privire la actul medical.
Obligația etică și legală responsabilă medicului de a oferi pacientului informații despre
un anumit tratament sau o procedură medicală, astfel încât pacientul să poată decide dacă se va
supune tratamentului, procedurii medicale sau nu.
Acest proces de furnizare a informațiilor esențiale pacientului și de obținerea
consimțământului informat al pacientului cu privire la o anumită procedură m edicală sau
tratament medical.
Dreptul recomandă a se da pacientului o idee rezonabilă, loială în măsură să˗i permită
a lua o decizie și să fie a sigurat că procedura medicală utilizată nu este un pericol suplimentar,
o problemă etică se referă la evaluarea riscurilor medicale.
În or ice situații, să existe conștiința faptului că riscul la care supunem pacientul printr -o
terapie medicală nouă trebuie să fie inferior riscului evoluției naturale a bolii pacientului .
În fața orcărui risc, medicul trebuie sa ia criterii de judecată și cunoș tiință, nece sitatea
de a nu prejudicia libertatea individuală și prin urmare, riscul asumat acceptat trebuie să fie
compatibil cu umanismul, să acceptăm întodeauna riscul minor în scopul de a indepărta pe cel
major.
Pacientul are dreptul de a dispune de pro priul să u corp, are un drept inalienabil la
integritate corporală precum și dreptul de a recurge la un act de umanitate și de aceea trebuie
să con simtă, și să înț eleagă motivul pentru care i se cere să- și exprime permi siunea verbală și
scrisă a con simțământului informat care se bazează pe autonomie, respect si informare.
Înainte de or ice act medi cal etica dicteză medicului să î nmȃneze formularul de
consimțămȃnt informat pacientu lui sau pă rții responsabile să semneze și să confirme că
înțelege riscurile si beneficiile procedurii sau tratamentului medical.

21
Motivul etic si juridic din spatele acestei s ituații este respectarea autonomiei
pacientului ș i a dreptului său la autodeterminare.
Ideea centrală a autonomiei este că acțiunile si deciziile pacientului sunt proprii, de
aceea, pacientul are dreptul să decidă cu privire la actul medical.
Pacientrul trebuie să știe că medicul va acționa "numai spre binele său " (Decl. De la
Geneva).
Respectându -i dreptul la autodeterminare "Cartea drepturilor omului, " fiecare om adult
și sănătos ps ihic are dreptul la autodeterminare " jurispundența SUA.
Părintele medicicinii Hipocrate menționa că mâna care vindec ă nu poate fi mȃna care
ucide, prima datorie a m edicului este de a prelungi viaț a umană.
Menirea medicului st ă în respectul acordat vieții și pune mental în balanță etica și
deontologia medicală în actul medical care impune respectarea dreptului la con simțămȃnt
informat al pacientului, precum și cultul față de moar te, ca o garanție morală a respect ării
vieții.

Fig.4 – Procesul de con simțământ
informat

22
6.3. S ituații de o importanț ă particulară în obținerea consimțământul ui informat.

1 Pacient inconștient sau fără capacitate de exerciț iu.
În cazul pacienților incompetenți, aceștia nu isi pot exprima voința, responsabilitatea
deciziei revenind familei în ordinea gradului de rudenie , medicul / a sistentul medical având
grijă să po arte discuția cu aparținătorii pacientului pentru prezentarea întregului adevăr și
semnarea formularului de con simțămȃnt informat.
Daca timpul nu permite ace st lucru sau dacă pacientul nu are aparținatori, medicul va
acțio na în procedura de urgență si anume:
Aplică un tratament necesar salvării vieții pacientului pe baza con simțămȃntului
implicit conform Jurământului lui Hipoc rate.
Hipocrate menționa că prima datorie a medicului este de a prelungi via ța umană,
medicul are drepturi suverane î n problemele vieții ș i morții.
2 Prezentarea realităț ii diagnosti cului ș i a opț iunilor de urmat .
Prezentarea realit ății diagnosticului poate fi destul de nocivă pentru pacient , poate produce
un rău mai mare decât intervenția medicală terapeutică, rău apt de a pune in pericol rezultatul
intervenției medic ale sau chiar viața pacientului .
Medicul curant are obligaț ia numai pentru interesul pacientului, va trebui să ascundă
realitatea față de pacient dar va păstra obligația de a prezenta î ntreaga situație aparțină torilor
despre s ituația realității diag nosticului pacientului.
3 Urgenț ele medicale.
În situatiile de urgen ță medicală con simțământul informat poate fi neglijat.
Se recomanadă o bținerea con simțământului exprimat, dacă medicul con sideră că pacientul
este incapabil de a lua o decizie.
În urgențele medicale se solicită o a sistență medicală imediată pentru a salva viața, pentru a
preveni durerea si suferinț a pacient ului, medicul trebuie să fie apărarea sănătății și salvarea
vieții pacientului. În medicina de urgentă con simțămȃntul implicit este sufic ient.
.
4 Con simțământul minorilor.
Pentru inntervenții medicale la pacienții sub 18 ani este necesar consimțământul părinților
sau reprezentantului legal al copilului, cu excepția situațiilor de salvare a vieții unde intervine
riscul î ntȃrzierii.

23
5 Prelevrarea de organe pentru transpla nte.
În acest contex t științific și etic rămȃne de precizat poz iția reglement ării juridice față de
transplantele de organe, asa cum se corelează ea cu punctul de vedere al ordinii de drept.
Trebuie precizat de la început, că o astfel de reglementare caută să concure la dezvoltarea
unei terapii noi spre binele pacient ului, la utilizarea morții în scopul salvă rii vieții, dar pe baza
unor principii etico- juridice, care departe de a amputa inițiativa medicului în sens social și
uman uti l, trebuie să garanteze și să excludă or ice pericol și abuz de domenii.
As pectele j uridice privesc atȃt pacientul și riscul ce i se creează, cȃt și donatorul căruia, pe
de altă parte, i se poate aduce un prejudiciu moral ș i fizic.
Sub aspectul ordinii de drept, interesează aproape deopotrivă starea pacientului, cercul de
perso ane car e pot dona organe, legalitatea consimțământului lor, cons imțământul rudelor
privind utilizarea de organe de la un individ mort și care își conti nuă viața într -un corp stră in.
Transplantele de la cadavre se opun luării con simțământului încă în viață, deoarece o atare
poziție stȃrnește ne încrederea pacientului în efortul medicilor.
Dreptul pacientului asupra corpului său, chiar și după moarte, recurge din dreptul său la
libertate și autodeterminare.
De aceea, valorizarea corpului și cadavrului uman ce re o jurisdicție corespunzătoare.
Cea mai rezonabilă soluție constă în folo sirea cadavrului cu consimțământul informat al
familiei.
Persoanele mature, urmaș ii fire ști în succe siunea lor legală, își pot da aviz din care trebuie
excluse persoanele privat e prin testament de la succes iune.

6.4. Problema eutan asiei

Omorul la cerere motivat de suferințe grav e, incurabile. Î n drept, atare faptă nu socote ște
comisă în stare de neces itate, deoarece s -ar crea sentimentul că viața omului poate fi ridicată în
astfel de î mprejurări iar unii factori s -ar putea prevala de acest e justific ări – variate
circumstanțe .
Progresele stiinței medicale întȃlnesc această poziție. Puțini pledează pentru legitimarea
eutanas iei ca un adevărat „testament vita " ce include dreptul pacientului de a muri demn ș i
care nu periclitează soci etatea ca un act uman.

24
Majoritatea con sideră un asa sinat prin caritate deoarece ș tiința este umană cȃnd ap ără viața
iar excesul ș tiinței asupra omului poate duce la dezumanizar e.
Încă Hipocrate menționa că prima datorie a medicului este de a prelungi viața umană.
Menirea medicului rezidă în respectul acordat vieții, indiferent de vigoarea ei, precum și
cultul faț ă de moarte, ca o garanție morală a respectării v ieții.
Medicina este ș tiința marilor responsabilită ți, deoar ece se ocupă de viață ca fiind elemen tul
cel mai prețios din univers .
De aceea medicul trebuie să cultive oricȃnd ideea, că mai presus de or ice, pacientul
trebuie să supraviețuiască pentru a promova necontenit calitatea de om.
Dar medicul trebuie să contribuie la realizarea „dreptul pacientului la o agonie umană",
spunȃndu- i adevărul că omul există o s ingură dată și or icȃnd viața are sens.
Acest mesaj profund uman despre vi ață, care dă speranțe prin ea însăși, va fi corelat cu
demnitatea omului ce trebuie să fie întodeauna capabil de valoarea sa, de a accepta moartea, î n
orice condiții de mȃndrie ș i demnitate .
Atunci cȃnd nu se înfrȃnge moartea, medicul va alina suflete ște pentru a ajuta la o
moarte demnă. Morala medicală se opune or icărei legalizări a eutanas iei, fapt justificat de
abuzurile pos ibile, cȃnd s -ar putea trece de la o eutanas ie din milă la altă crimă.
Tribunalul din Nűrenberg a declarat eutana sia ras istă drept crimă de război . Apoi,
justificarea ei „treacă cu bine moartea sa".
Primele procese judiciare î n domeniu au vizat tocmai eliminarea formă rii sentimentului de
opinie publică că medicul ar avea dreptul de a decide asupra vieții și morții și de a evita
crimele di simulate sub pretextul suprimării suferințelor.
E utanas ia activă, pa sivă contravine irevocabil tuturor preceptelor eticii medicale.
Mai mult admiterea ei ar duce la o stagnare a artei de a vindeca, incurabilitatea de azi
putȃnd fi curabilitate a de mâine. Apoi pacientul ar induce î n eroare, di simulȃnd suferința sa
gravă.
S -ar lăsa astfel impres ia că medicul are drepturi suverane în problemele vieții și morții,
ceea ce ar fi contrar mis iunii sale umane. Iată argumente p rezumptorii ce fac din eutanas ie un
act con damnabil etic și juridic.

25
Capitolul 7 – Calitatea, cantitatea informaților pentru pacient.

Progresul medical a creat și crează întodeauna riscuri. Înainte de a fi interpretate ca
legitimare a unor abuzuri, ele trebuie autorizate juridic, aceasta fiind s ingura cale de a elimina
sub aspect de opinie, or ice discuție despre risc î ntr-o tehnică nouă.
În medicină, se știe că nu există act medical fără risc iar absetenționismul este pe de altă
parte crimă.
Cri teriul juridic nu poate consta decȃt în subordonarea unui anumit risc acceptat, riscul
natural creat de boală, proporționarea l ui, gravitatea bolii și acceptarea sa voluntară de către
pacient.
Pacientul are dreptul, în anumite limite etico -psihologice de a fi informat asupra riscului la
care este expus și fără incuvințarea pacientului actul medical nu poate fi efectuat deș i se
susține că medicii ar putea anul a acest con simțămȃnt informat atunci cȃnd intervenția
medicală chirugicală este absolut necesară pentru salvarea vieții pacientului.
Este responsabilitatea et ică și juridică a medicului de a oferi pacientului informații despre
un anumit tratament sau o procedură, astfel încât pacientul să poată decide dacă se va supune
tratamentului.
Medicul cu com petență si în baza experienței profe sionale ia decizia profes ională
medicală, va transmite pacientului decizia ca pe o recomandare peofes ională desăvâr șind
transferul deci zonal dintre medic spre pacient , decizia profe sională a medic ului devine decizia
pacientului .
Transferul decizional dinspre medic spre pacient este elementul fundamental etic ș i
juridic al con simțământului informat.
Pentru ca pacientul să decidă, el are nevoie de informație .
Medicul are obligația față de pacientul său autonom să îi comunice informa țiile care vor
sta la baza deciziei pacientului, informații prin care pacientul va înțelege decizi a profe sională
medicală recomandată de medic / asistent medical .
Prin autor izarea acțiunii medicale pacientul con simte și își asum e riscurile prezentate ca
următoarele condiții implicite , validități ale con simțămantului informat:

26
A informării corecte conținȃnd informația relevantă care îi permite paci entului
autonom să facă alegeri în înțelesul său ce puneau în valoare autonomia ș i capacitatea lui de
decizie.
M edicul să nu găseasc ă prin neglijența ori imprudență :
– Raționamentul medical .
– Decizia terapeutică.
– Diagnosticul.
Pacienții au dreptul la informații despre starea lor și despre opțiunile de tratament la
dispoziția lor.
Cantitatea de informații pe care le oferă medicul fiecărui pacient va varia, în funcție de
factori precum natura stării, complexitatea tratamentului, riscurile asociate cu tratamentul sau
procedura, ș i dorințele pacientului.
De exemplu, pacienții pot avea nevoi e de mai multe informații pentru a lua o decizie în
cunoștință de cauză cu privire la o procedură care prezintă un risc ridicat de eșec sau efecte
secundare adverse; sau despre o investigație medicală.
Pacientul trebuie să ș tie că m ȃna medicului ș i cuno știința sa , trebuie să fie suverană în luarea
unei decizii privind actul medical, dar ț inând seama de pozițiile cele mai ava nsate ale eticii
sociale.
Sarcina medicinii este de a lupta cu moartea pentru a readuce organismului viață .

27
II. Partea specială – Analiza și compararea formularelor de con simțământ
confirmat

Capitolul 1 – Obiectivele si scopul lucrării

Indiferent de standardul utilizat, consimțământul informat se bazează în cea mai mare
măsură pe capacitatea pacientului sau a reprezentantului legal de a lua decizii. Astfel, nu
numai că factorul de decizie ar trebui să înțeleagă informațiile relevante, ci mai ales el ar
trebui să fie capabil să apreciez e importanța informațiilor și să le folosească pentru a cântări
opțiuni de tratament care să constituie cea mai bună alegere pentru s ine.
Din punct de vedere legal, consimțământul simplu protejează pacienții împotriva
abuzurilor și a tratamentelor impuse s ub formă de intervenții medicale , în cel mai bun caz
nedorite, dar putându- se ajunge la intervenții inadecvate. Standardul mai înalt al
consimțământului informat garantează în continuare drepturile pacienților la autonomie,
autodeterminare si inviolabilita te. Cu toate acestea, standardele legale care se aplică pentru
obținerea consimțământul ui informat variază în diferite jurisdicții, iar modul concret de
aplicare a lor continuă să evolueze. Unele jurisdicții utilizează standardul de pacient cu o
capacitate de înțelegere rezonabilă, în timp ce altele continuă să utilizeze standardul mai
înaintat al medicului rezonabil. Prin urmare, este important ca medicii să stabilească
standardul precis folos it în aria lor de competență și să-și adapteze practica de aplicare a
conceptului de cons imțământ în consecință.
Scopul etic al consimțământului informat este oarecum mai abstract ș i ideologic,
încercând să respecte autonomia pacientului, as igurând că tratamentul este îndreptat spre
scopul dorit ș i decis de pacient. În acest context, consimțământul în cunoștință de cauză are
scopul de a schimba paradigma etică pentru luarea deciziilor, de la modele centrate pe medic,
la abordări centrate pe pacient. Literatura deontologică privind consimțământul informat
subliniază, de asemenea, că nu este un eveniment, ci un proces care precede semnarea
consimțământului informat în forma sa scriptică și continuă atât a timp cât alegerea medicală
rămâne relevantă. Astfel, consimțământul de a fi supus dializei sau de a continua tratamentul
cu chimioterapie este continuu reevaluat, de si acesta se poate schimba. Formularul de
consimțământ nu trebuie confundat cu procesul de cons imțământ; formularul doar
documentează faptul că procesul de de cizie a avut loc. Este important faptul că alte părți ale

28
obținerii consimțământul ui de la pacient (de exemplu, decizii clinice sau pentru intervenții
chirurgicale trebuie să confirme detaliile diferitelor etape de intervenții.
Din motive de monitorizare, documentul de cons imțământ informat servește scopului
administrativ al unei verificări la nivel de sistem medical pentru a se as igura că a avut loc
procesul de obținere al consimțământului informat. Pacienții nu ajung în sala de operație, de
exemplu, fără să fi semnat un formular de con simțământ. Însă, pre siunile de la locul de muncă
pot schimba derularea procesului de obținere a consimțământului informat de la o conversație
scurtă la simpla obținere a unei semnături.

29
Capitolul 2 – Material și metodă
Pentru această lucrare am colectat formularele de con simțământ informat de la
următoarele unități medicale:
– Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Pius Brânzeu”, Timișoara – secțiile Obstetrică –
Ginecologie, Urologie, P sihiatrie, Neurologie,
– Casa Austria/Clinica de Chirurgie Plastică si Microchirurgie Reconstructivă – secția
Chirurgie Plastică,
– Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Louis Țurcanu” – secțiile Hematologie -oncologie
Pediatrică si Chirurgie Pediatrică,
– Spitalul Clinic Militar de Urgență ”Dr. Victor Popescu” Timișoara – secția Chirurgie
Generală,
– Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara – secția Cardiologie,
– Spitalul Clinic de Boli Infecțioase si Pneumoftiziologie ”Victor Babeș”, Timișoara – secția
Pneumologie.
Acestea conțin informații utile pacientului, date despre modul de desfășurare al
procedurilor diagnostice si traseul pacientului până la stabilirea tratamentului. Toate
formularele conțin informații despre conținutul manoperelor medico- chirurgicale, despre
etapele post chirurgicale ș i posibile complicații ale intervenției. Sunt oferite alternative asupra
cărora pacieintul poate opta. Segmentul formalizat al părții formularului de con simțământ
informat conține semnăturile pacientului, medicul ui si în unele s ituații ale martorilor.
În cadrul analizei comparative a acestor formulare, am avut in vedere:
a) gradul de lizibilitate (înțelegere) a formularului de către populația generală, bazat
pe o serie de algoritmi de măsurare a elementelor textului – silabă, cuvânt și
propoziție. S -au folos it următoarele formule de calcul: indicele Gunning -Fog,
indicele Flesch -Kincaid ș i formula Ateșman.
b) Cele patru elemente de bază pentru discuțiile despre consimțământul informat:
1) factorul de decizie, adică pacient ul sau un reprezentant legal, care ar trebui să
aibă capacitatea p sihică de a lua decizii;
2) medicul trebuie să as igure suficiente informații pentru ca factorul decizional să
facă o alegere în cunoștință de cauză;
3) înțelegerea dovedită a pacientului cu privire la informațiile dezvăluite;

30
4) la finalul actului decizional, autorizez area liber con simțită a planul ui de
tratament medico -chirurgical.
c) Cele patru componente care trebuie incluse în discuția dintre pacient si medicul
care urmărește obținerea consimțămân tului informat:
1) diagnosticul,
2) tratamentul propus,
3) riscurile ș i beneficiile tratamentului, cu organizarea lor ierarhică;
4) tratamentele alternative , riscurile ș i beneficiile acestora.

31
Capitolul 3 – Rezultate si discuții

3.1. Elementele de bază generale ale consimțământul ui informat

3.1.1. Capacitatea p sihică a pacientului/reprezentantului legal de a lua decizii
Capacitatea p sihică a pacientului sau reprezentantului legal poate influența finalitatea
actului de con simțământ informat – de exemplu, cazul pacientului ps ihiatric, al pacientului
pediatric de vârstă preșcolară, pacientul neurologic.[5] Astfel, în 4 din cele 10 formulare
studiate se pun probleme de dificultate de recepție de c ătre pacient a informațiilor ce îl privesc.

3.1.2. Cantitatea de informații oferită de către medic
Pacientul poate avea dificultăți în a înțelege informații care sunt prezentate într -un
anumit mod si care depășesc, ca număr, o anumită cantitate, de aceea fiind important ca
informațiile să fie cât mai complete, dar prezentate într -un mod cât mai acces ibil și interactiv
[6]. În formularele studtiate s -au observat, pe alocuri, o serie de formulări care facilitează
înțelegerea a cât mai multe dintre informațiile prezentate – cel de de Spitalul Militar, unde se
enumeră pe larg drepturile si obligațiile pacien tului, cele de la IBCV și Spitalul ”Victor
Babeș”, unde formula de început în sine atrage atenția asupra unor detalii cheie menționate în
formular. În altă ordine de idei, judecând după lungimea formularelor, se poate observa că 024681012
DA NU
Fig. 5 – Pune probleme în procesul de consimțământ capcaitatea psihică a
pacientului/reprezentantului legal, în cazurile studiate?

32
formularele fruntașe ca si lungime se suprapun cu formularele care subliniază mai bine
detaliile cheie de revizuit de către pacient. O ierarhie a formularelor după aceste două criterii
poate fi vizualizată în fig. 6.

3.1.3. Înțelegerea de către pacient a formularului de con simțământ informat
Gradul de înțelegere a formularului de cons imțământ informat de către pacient este cel
mai bine cuantificat prin lizibilitatea formularului, care este un aspect calculabil matematic.
Calculele au utilizat cei trei indici menționați si au fost efectuate pe primele structuri de text
complete, cu mai m ult de 100 de cuvinte – spre exemplu, daca o propoziție începe înainte de
al 100- lea cuvânt al textului selectat (de exemplu la al 98 -lea), se va lua în con siderare și
întreaga propoziție respectivă.

3.1.3.1. Indicele Gunning- Fog (GFI)
Acest indice a fos t dezvoltat în 1952 de Robert Gunning, un om de afaceri implicat ș i
în publicarea de ziare ș i cărți. Rezultatul său estimează timpul dedicat educației, necesar
pentru a înțelege un text dat (de exemplu 8 pentru clasa a opta, 12 pentru clasa a
douăsprezecea, 16 pentru un absolvent al anului 4 de facultate, etc). Se bazează pe num ărul 012345678910
Sp.
JudețeanCasa
AustriaSp. V.
BabeșIBCV Sp.
MilitarSp. L.
ȚurcanuLungime(sute de cuvinte)
Formule cheie
Fig. 6 – Calitatea prezentării informațiilor din fiecare
formu lar, corelată cu lungimea acestuia

33
cuvintelor dintr -o propoziție și pe raportul î ntre cuvintele "comp lexe" (3 sau mai multe silabe)
si cuvintele " simple" (2 sau mai puț ine silabe) . Formula este:

[2]

Din calculele efectuate, rezultă că formularul cel mai ușor de înțeles este cel de la
Institu tul de Boli Cardiovasculare, pe când cel mai greu de înțeles este cel de la Spitalul
Militar. Media necesară de înțelegere este de 20.10 ani de educație.

3.1.3.2. Indicele Flesch -Kincaid (FKI)
Acest indice a fost dezvoltat de J. Peter Kincaid si echipa sa în 1975, pentru a onora un
contract cu Marina Statelor Unite. Spre deosebire de GFI, acest scor arată clasa de educație
necesară/vârsta necesară, mai degrabă decât numărul de ani de educație necesari, pentru a 051015202530
Sp. Județean Casa Austria Sp. V. Babeș IBCV Sp.Militar Sp. de Copii
Fig. 7 -GFI aplicat formularelor studiateGFI= 0.4 x ( c/p + 100 x cc/c), unde:
c= numărul de cuvinte
p= numărul de propoziții (verbe)
cc= numărul de cuvinte complexe (cu 3 sau mai
multe silabe).

34
înțelege textul. În plus, formula s a ia in calcul numărul total de silabe raportat la numărul total
de cuvinte, fără a ține cont de ”cuvinte complexe”. Formula sa este:

[3]

Din calculele efctuate, rezultă că formularul cel mai ușor de înțeles este cel de la
Institutul de Boli Cardiovasculare, iar cel mai greu de înțeles este cel de la Spitalul Militar, ca
și în cazul utilizării GFI. Media necesară de înțelegere este așadar de 17.08 clase de educație
(aproximativ 24 de ani de vârstă).

3.1.3.3. Formula Ateșman (AF)
Această formulă este dezvoltată de lectorul Ender Ateșman, de la Univer sitatea
Hacettepe din Turcia, bazându -se, asemenea GFI si FKI, pe r aportul dintre s ilabe si cuvinte si
pe cel dintre cuvinte si propozitii, dintr -o anumit ă secțiune de tex t. Spre deosebire de celelalte 0510152025
Sp. Județean Casa Austria Sp. V. Babeș IBCV Sp.Militar Sp. de Copii
Fig. 8 -FKI aplicat formularelor studiateFKI = 0.39 x (ntc/ntp) + 11.8 (nts/ntc) – 15.59,
unde:
ntc = numărul total de cuvinte,
ntp = numărul total de propozi ții,

35
două scoruri, rezultatul aplică rii formulei arat ă gradul procentual de dificultate al unui text
(tabelul 1). Formula Ateșman este definită de următ oarea ecuație:

Tabel 1 – Intervale de scor pentru formula Ateșman
Nivel Intervalul de lizibilitate
Foarte ușor 90-100
Ușor 70-89
Moderat -dificil 50-69
Dificil 30-49
Foarte dificil 1-29

[1]

Prin aplicarea acestei formule textului dat, s -a observat că gradul cel mai mare de
lizibilitate este regă sit în cazul formularului de la Institutul de Boli Cardiovasculare, pe când
gradul cel mai mic de lizibilitate îl prezintă formularul de la Spitalul Militar, rezultat similar
cu cel al celorlalte două măsurători. Media de lizibilitate a acestor formulare, co nform
formulei Ateșman, este de 70.08%.

0102030405060708090
Sp. Județean Casa Austria Sp. V. Babeș IBCV Sp. Militar Sp. De Copii
Fig. 9 -AFaplicat ăformularelor studiateAF = 198.825 – (40.175 x NS/NC) – (2.610 x
NC/NP), unde:
NS = numărul de si labe,
NC = numărul de cuvinte,
NP = numărul de propoziții din textul dat.

36
3.1.4. Garanția con simțământului liber asupra investigațiilor si tratamentului
Se poate vorbi despre cons imțământ liber în cazurile în care sunt favorabile starea
psiho-cognitivă a pacientului, calitatea cantitate a de informații prezentată, precum și
lizibilitatea formularelor. Astfel, conform fig. 10, cel mai mult garantează pentru un
consimțământ liber formularul de la Spitalul de Copii , pe când cons imțământul liber este cel
mai puțin garantat de formularul de la Spitalul Militar . Această ierarhie a fost determinată
ținând cont de prezența pos ibilă sau nu a deficitului ps ihocognitiv, de indicele lungime –
calitate -cantitate informații (LCCIi; = numărul de sute de cuvinte/numărul de formule cheie) si
de indicele de adresabilitate (GFI/FKI * AF/10).

3.2. Aspecte de urmărit în discuția medic -pacient, pentru obținerea con simțământului
informat

3.2.1. Diagnosticul stabilit
Comunicarea diagnosticului stabilit către pacient este o chestiune delicată, astfel,
conform legilor în vigoare, se face excepție de la această acțiune în următoarele cazuri:
– situații de urgență, amenințătoare de viață (de exemplu, p e secțiile de Cardiologie,
Pneumologie, Chirurgie Generală, Chirurgie Pediatrică);
– tulburări ps ihice grave, când este imperativă internarea involuntară a pacienților
psihiatrici (de exemplu, formularul de P sihiatrie) ; 012345678910Deficit
psihocognitiv(1=NU, 2=DA
)
LCCIi
Adresabilitate
Medie
Fig.10 – Cât de mult este garantat liberul consimțământ al pacientului de către formularele
studiate, per spital

37
– tratamentul pacienților con siderați, dintr -un motiv obiectiv sau altul, iresponsabili,
care prezintă afecțiuni transmi sibile (pacienții p sihiatrici, neurologici care au
demență, pacienții pediatrici);
– în situația în care informația despre diagnostic provoacă pacientului anumite
traume p sihice (de exemplu s ituația unui diagnostic de boală incurabilă – de
exemplu în cazul secției de Pediatrie- Hematologie și Oncologie Pediatrcă,
Pneumologie, Cardiologie);
– în timpul anesteziei generale, când este necesară prelungiurea operației (în orice
situație care implică o ramură chirurgicală amplă). [4]
Astfel, în toate formularele studiate poate să apară s ituații deosebite, care îngreunează
comunicarea diagnosticului către pacient.

3.2.2. Tratamentul propus
În cadrul cons imțământului informat, este foarte important de precizat, către pacient,
cât de invaziv, puternic sau riscant este procedeul investigațional/terapeutic. Spre exemplu, în
cazul formularelor corespunzătoare unor secții chirurgicale, se pune problema unor manopere
invazive, fie de natură investigațională, fie terapeutică. De notat este si faptul că pe secția de
Pediatrie -Hematologie -Oncologie se poate pune problema unor tratamente anti -proliferative
puternice (chimioterapie). Astfel, 6 din cele 10 formulare spe cifică po sibilitatea efectuării unor
investigații sau a instituirii unor tratamente invazive, de intensi tate mare sau riscante.

Fig. 11 -Precizări speciale legate de investigații sau tratament
(invazivitate, intenșitate, risc)DA NU

38
3.2.3. Riscurile si beneficiile tratamentului propus, ierarhizarea lor
Factorii de risc pentru complicațiile date de un t ratament sunt:
– invazivitatea, care poate da naștere unor porți de intrare pentru infecții, pierderea
definitivă a integrității unor structuri anatomice și implicit tulburări
morfofuncționale ireparabile (secțiile chirurgicale);
– inten sitatea tratamentului, care poate fi definitorie pentru reacțiile adverse ale
pacienților la acesta – spre exemplu pe secțiile de Pediatrie -Hematologie –
Oncologie, Cardiologie si Pneumologie.
Astfel, au fost cla sificate formularele studiate în funcție de secția de proveniență si
riscul pe care îl prezintă tratamentele specifce acelor specialități. Fiecărui formular i s -a
adăugat un punct dacă răspunsul la înt rebările, ”există risc vital?”, ”există risc de complicații
majore?”, ”există risc de complicații minore?” a fost DA. În acest fel, s -au ierarhizat atât
riscurile în si ne, cât ș i secțiile cu risc.

Tabel 2 – Scorul de risc pe baza tratamentelor
Secția Risc
Vital? Risc de complicații
majore? Risc de complicații
minore? Fără
riscuri? Scor de
risc
Obstetrică -Ginecologie DA DA DA NU 3
Urologie NU DA DA NU 2
Psihiatrie NU NU DA NU 1
Neurologie NU DA DA NU 1
Chirurgie Plastică NU DA DA NU 2
Chirurgie Pediatrică DA DA DA NU 3
Chirurgie Generală DA DA DA NU 3
Hematologie -oncologie
pediatrică NU DA DA NU 2
Cardiologie DA DA DA NU 3
Pneumologie DA DA DA NU 3

39

Astfel, s -a observat că secțiile cu scorul de risc cel mai ridicat sunt cele chirurgicale
(cu excepția Urologiei), Cardiologia si Pneumologia. La polul opus se si tuează Neurologia și
Psihiatria. În altă ordine de idei, Riscul de complicații minore este de departe cel mai prezent,
urmat îndeaproape de riscul de complicații majore. Riscul vital este prezent la jumătate dintre
secțiile ale căror formulare au fost studiate.

00.511.522.533.5Obstetrică –
GinecologieUrologiePsihiatrieNeurologieChirurgie PlasticăChirurgie
PediatricăChirurgie
GeneralăPediatrie –
Hematologie-
OncologieCardiologiePneumologie
Fig. 12 -Riscul în funcție de secție
024681012
Risc vital Risc de complicații majore Risc de complicații minore
Fig.13 -Ierarhia riscurilor în funcție de prezență

40
3.2.4. Tratamentele alternative, riscuri le si beneficiile acestora
În cazul secțiilor chirurgicale, singura alternativă la tratamentul chirurgical este cel
conservator, însă dat fiind faptul că majoritatea cazurilor spitalizate pe secțiile chirurgicale
sunt într -o mai mică sau mai mare măsură u rgențe chirurgicale, acest lucru nu intră în discuție.
În cazul secției de Pediatrie- Hematologie -Oncologie, se poate opta pentru tratament
chimioterapic, radioterapic sau biologic.
În cazul secției de Neurologie, având în vedere că abordează un domeniu vast și cu
multe aspecte încă în cercetare, se poate spune că tratamentul cel mai bun e cel care este
specific pentru o anumită structură.
În cadrul secțiilor de P sihiatrie Cardiologie, Pneumologie, mediacementele pot fi
înlocuite cu altele, de generație mai nouă.

Tabel 3 – Scorul alternativelor terapeutice în funcție de secție
Secția Există alternative? Sunt viabile? Scor alternative
Obstetrică -Ginecologie DA NU 1
Urologie DA Uneori 2
Psihiatrie DA DA 3
Neurologie DA NU 1
Chirurgie Plastică DA NU 1
Chirurgie Pediatrică DA NU 1
Chirurgie Generală DA NU 1
Hematologie -oncologie pediatrică DA Uneori 2
Cardiologie DA DA 3
Pneumologie DA DA 3

Scorurile din Tabelul 3 s -au bazat pe criteriile de existență a alternativelor la
tratamentul de bază (0 – NU, 1 – DA) si pe viabilitatea acestora (0 – NU, 1 – Uneori, 2 – DA).
00.511.522.533.5Obstetrică –
GinecologieUrologiePsihiatrieNeurologieChirurgie PlasticăChirurgie
PediatricăChirurgie
GeneralăPediatrie –
Hematologie-
OncologieCardiologiePneumologie
Fig. 14 -Scor de alternative la tratamentul de bază în funcție de secție

41
Partea III – Concluzii

Consimțământul informat este o normă legală și etică fundamentală ce decurge din
exerciți ul drepturilor omului la libertate și a dreptului la informare precum și o normă morală.
R ecomand ăm a se prezenta pacientului formul arul de consimțământ informat sau
declarație minimală de consimțământ, citirea, însu șirea și semnarea acestui formular de
consimțământ informat care este adaptat la specificul fiecărei secții medicale, clinici medicale
și care să fie inclus în foaia de observație clinică generală a pacientului ca o anexă în decursul
internării sau consultului medical .
,, Mi-au fost prezentate pe înțelesul meu toate aspe ctele intervenției cu consecințele sale, cât
și riscurile medicale în absența tratementului, în consecință, îmi exprim liber consimțământul
la intervenția care….
De asemenea, cu ocazia intervenției, îmi exprim liber si consimțământul la anestezia de
tipul…
Înțeleg și accept că medicii implicați nu îmi pot oferi garanții, dar le acord încrederea și îi
desemnez să acționeze numai spre binele meu, după pricep erea si experiența lor profesională
în toate complicațiile ce pot decurge". Întreaga procedură va fi de fiecare dată certificată si
de semnătura unui martor.
Acest formular de consimțământul informat este acoperitor juridic pentru medic, și
acoperitor în materie civilă și din punct de vedere bioetic pentru pacienți, înlatură în principiu
răspunderea penală a medicului în cazul eșecului rezultat, p ăstrȃnd deschisă răspunderea prin
neglijență ori imprudență față de mijloacele de diagnosticare, decizia terapeutică, tratamentul
curativ ori îngrijirea medicală.
Doresc să subliniez c ă acest formular de consimțămân t informat al pacientului trebuie să
balanseze protecția juridică a medicului și spitalului/secției medicale care efectuează
investigațiile și tratamentul medical, cu drepturile pacientului.

42

Bibliografie
1) http://www.readabilityformulas.com/flesch -grade -level -readability -formula.php
2) https://en.wikipedia.org/wiki/Gunning_fog_index
3) https://en.wikipedia.org/wiki/Flesch%E2%80%93Kincaid_readability_tests
4) Consimțământul informat al pacientului – articol realizat de dr. Claudia -Nicoleta Cimpoieru
5)
https://www.researchgate.net/pu blication/14050302_Informed_consent_in_medical_research_Failure_t
o_publish_completed_randomised_controlled_trials_is_unethical_in_itself
6) http://cochranelibrary -wiley.com/doi/10.1002/14651858.CD003717.pub3/pdf

Bibliografie selectivă
Ghelase Șt. M. (2010 ), Ed. Medicală Universitară, Craiova.
Jurământul lui Hipocrate
Declarația de la Geneva emisă în 1948 după Codul de la Nurnberg (1947) și amendament de către
Asociația Mondială Medicală.
Legea nr. 95/2006;
Legea nr. 46/2003;
Ord. m. s. nr.386/2004 privind aprobarea normelor de aplicare a legii drepturilor pacientului
nr.46/2003
Ors. m. s. nr. 482 din 2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a titlului
XV Raspunderea civila a personalului medical și a furnizorului de produse si seviciimedicale, sanitare
si farmaceutice din Legea nr. 95/ 2006 privind reforma în domeniul sănatatii.
Art. 20 din Constituția Romaniei;
Dermengiu Dan, Curcă Cristian. Aspecte generale ale practicii medicale și jurispundenței în obținerea
consimțământului la tratament . www//legmed.ro
Codul de etică și deontologie profesională a asistentului medical
Codul de deontologie medicală al colegiului medicilor din Romania,
Drepturile pacientului cu privire la dreptul la informare și consimțământ informat
Codul de dentologie m edicală CAP. II Consimțământul

43
Anexa 1 – Formulare de con simțământ informat.

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53

54