Univer sitatea,,1Decembrie 1918 din Alba Iulia [611941]

Ministerul Educației și Cercetării
Universitatea,,1Decembrie 1918” din Alba Iulia
Facultatea de Drept și Științe Sociale
Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat].univ. dr. Letiția Simona Muntean Trif Damian Bianca Maria Mihaela

Alba Iulia
2020

2

Ministerul Educației și Cercetării
Univer sitatea,,1Decembrie 1918” din Alba Iulia
Facultatea de Drept și Științe Sociale
Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Modalit ăți de valorificare a jocului didactic la preșcolari

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat].univ. dr. Letiția Simona Muntean Trif Damian Bianca Maria Mihaela

Alba Iulia
2020

3
CUPRINS
Introducere…………………………………………………….. ………….. ………………………… ……………………
Cap. 1 : PERSPECTIVE TEORETICE ALE JOCULUI DIDACTIC …….. ……………………5
1.1 Domeniile de dez voltare, comportamente urmarite și cerințe ale programei pentru
educaț ia timpurie…………………………………………………. ………………………… ……………… ..
1.1.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI
PERSONALE……………………………………………………….. ………….. 6
1.1.2. DEZVOLTAREA SOCIO -EMOȚIONALĂ……… ……………… …….7
1.1.3. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE ÎNVĂȚARE …………….7
1.1.4. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI , A COMUNICĂRII ȘI A
PREMISELOR CITIRII Ș I SCRIERII………………….. ………. ………….6
1.1.5. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTEREA
LUMII……….. ……………………………………………………….. ………….7
1.2 Domeniile experientiale si modalitatile de realizare a strategiilor
didactice…. …………………………………… ………………………………….. …………………. ……………… .10
1.3 Elemente teoretice și practice privind realizarea jocului în cadrul domeniului Limbă și
comunicare(DLC) ……………………………………………….. …….. ………………. …………………………12
Cap.2: JOCUL DIDACTIC -ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ Î N
GRĂDINIȚĂ ………………………………………………………………………………. ………………………. ..13
2.1 Importanța jocului didactic……………………………………………………….. ……………..13
2.2 Structura jocului didactic………………………………………… …… ………..1 8
2.3 Clasificarea și specificul jocurilor didactice …………………….. ………….. ………….. …19
2.4 Tipuri de jocuri …………………………………………………… ………. …… .21
2.5 Utilitatea jocului didactic ………………………………………… ……… .….…26
2.6 Valențe ale jocului didactic în î nvățământul preșcolar…………… ……… ……. 29
Cap.3: EFICIENȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI LA
PREȘCOLARI ………………………………………………………………..……… ..30
3.1. Motivarea a legerii temei……………………………………………………
3.2. Obiectivele lucrării …………………………………………………………
3.3. Metodologia cercetării……………………………………………………..
3.4. Scopul cercetării…………………………………………………………..

4
3.5. Obiectivele cercetării……………………… …………………………….
3.6. Ipoteza de lucru………………………………………………………….
3.7. R ezultatele cercetării……………………………………………………..

Anexe …… ………………………………….……………………………………….34
Bibliografie… …………………………………………………………………………40

5
Introducere
,,Jocul este cel mai elevat tip de cercetare” (Albert Einstein).
Preșcolarul/ școlarul mic face parte dintr -o lume în care ia parte la o mulțime de
evenimente, ceea ce îl îndeamnă la o evoluție continuă / permanentă. Zilnic, copilul descoperă
lucruri noi, ia parte la acțiuni noi în viața lui astfel producându -se progresiv unele schimbări
fizice, morale dar și psihologice. Putem spune faptul că în etapa micii școlarități, schimbările
care se produc in viața elevului sunt extrem de evidente, de aceea avem datoria de a acorda o
atenție deosebită dezvoltării psihice a micilor școlari. Acordând o atenție sporită acestei
dezvoltări a preșcolarilor, le putem organiza diverse activități extrașcolare, care să le pună în
valoare și mai mult capacitățile atât de dezvoltare cât si cele de a participa la o activitate
alături de un grup.
Tocmai unul dintre motivele pentru care am ales să abordez acest subiect în lucrarea
mea de licență este acela că sunt de părere că trebuie să punem accentul și mai mult pe
dezvoltarea copiilor noștri, să -i pregătim pentru ,, a da piept” cu sistemul din țara noastră, mai
exact cu realitatea cu care ne confruntăm fiecare dintre noi, de aceea este necesar să
valorificăm și mai mult orice metodă ce implică și ajută la dezvoltarea micilor școlari. O
astfel de metodă este și jocul didactic, pentru că acesta are scopul de a stimula capacitatea
intelectuală și nu numai a fiecărui școlar în parte. Putem spune că este și un model de educare.
Cercetările psihologice efectuate în secolul nostru î n problema jocului au pus în evidență
numeroasele elemente psihologice care conturează această formă de activitate specific umană.
E vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul în general și care sunt suficient de
operante chiar la copiii de vâ rstă preșcolară. Prin prezența și acțiunea acestor elemente
psihologice, copiii ies, cum s -ar zice, „din anonimat" și apar ca ființe cu personalitatea în
formare, care gândesc, acționează motivat după posibilități și aspiră la perfecțiune. Spre
deosebire d e jocul adulților, care reprezintă pentru aceștia un remediu împotriva oboselii sau
plictiselii, cel al copiilor are totdeauna un aspect pozitiv, el angajând în întregime
personalitatea celui care îl practică.
Jocul îi permite preșcolarului de a -și satisfa ce trebuințele de mișcare, de exprimare și de
acțiune, pentru că știm că într -un joc totul este permis, astfel devenind totul posibil. Jocul
presupune și procesul de autocunoaștere, învățare dar este și o cale de relaxare, destindere.
Totodată ne permite s ă cunoaștem alte persoane, fiind și un mijloc de socializare.

6
Jean Piaget prezintă în lucrarea sa ,,Psihologia copilului” concepția sa cu privire la rolul
jocului în dezvoltarea copilului. Acesta spune că jocul are rolul de adaptare a copilului la
realitat e, pentru că îndeplinește pe lângă funcția de socializare și pe cea cu caracter
informativ.

Capitolul 1 : PERSPECTIVE TEORETICE ALE JOCULUI DIDACTIC
1.1 Domeniile de dezvoltare, comportamente urmarite si cerinte ale
programei pentru educatia timpurie
Domeniile de dezvoltare, din considerente pedagogice, sunt anumite diviziuni convenționale,
care asigură în mod deplin buna evoluție a copilului. Putem spune faptul că între toate
domeniile de dezvoltare există legături, în sensul că acestea sunt complementare, astfel că un
domeniu poate influența evoluția copilului și în celelalte domenii. Spre exemplu, atunci când
copilul învață să meargă, vorbim despre domeniul fizic, însă, în același timp vorbim și despre
implicarea din punct de vedere al recep tării semnalelor auditive. În același timp se dezvoltă și
partea socio -emoțională, aceasta fiind influențată de relația cu adultul. Creându -se o legătură
complementare între aceste domenii de dezvoltare, pe parcursul primilor ani de viață, acestea
devin ,, instrumente pedagogice” în realizarea educației și a învățării. Toate acestea îi oferă
educatorului posibilitatea de a identifica înclinațiile copilului, altfel spus, domeniile de care
acesta este atras și totodată, felul în care acesta își manifestă curio zitatea față de anumite
lucruri pe tot parcursul dezvoltării timpurii. Așa cum reise din curriculum -ul pentru educația
timpurie, cele cinci domenii dezvoltare sunt:
1.1.1 DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE – cuprinde o
gamă largă de deprinderi și abilități (de la mișcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mișcări
fine de tipul realizării desenelor sau modelarea), dar și coordonarea, dezvoltarea se nzorială, alături de
cunoștințe și abilități referitoare la îngrijire și igienă personală, nutriție, alte practici de menținere a
securității personale.
1.1.2 DEZVOLTAREA SOCIO -EMOȚIONALĂ – vizează debutul vieții sociale a copilului,
capaci tatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulți și copii. Interacțiunile sociale mediază

7
modul în care copiii se privesc pe ei înșiși și lumea din jur. Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi
capacitatea copiilor de a -și percepe și exprima emoții le, de a înțelege și răspunde emoțiilor celorlalți,
precum și dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelație cu
conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de
învăț are.
1.1.3 CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE ÎNVĂȚARE – se referă la modul în care
copilul se implică într -o activitate de învățare, modul în care abordează sarcinile și contextele de
învățare, precum și la atitudinea sa în interacțiunea cu mediul și persoa nele din jur, în afara
deprinderilor și abilităților menționate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.
1.1.4 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ȘI A PREMISELOR CITIRII ȘI
SCRIERII – vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gra maticii, sintaxei, dar și a
înțelegerii semnificației), a comunicării (cuprinzând abilități de ascultare, comunicare orală și scrisă,
nonverbală și verbală) și preachizițiile pentru scris -citit și însoțește dezvoltarea în fiecare dintre
celelalte domenii.
1.1.5 DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTEREA LUMII – a fost definită în
termenii abilității copilului de a înțelege relațiile dintre obiecte, fenomene, evenimente și
persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul include ablitățile de gîndire lo gică și
rezolvare de probleme, cunoștințe elementare matematice ale copilului și cele referitoare la
lume și mediul înconjurător”.
Specialiștii spun faptul că încă de la naștere începe formarea și dezvoltarea de mai
târziu ale individului, de aceea, copil ul, odată cu trecerea timpului, trebuie să se dezvolte fizic.
În acest caz, la finalul perioadei preșcolare, copilul, trebuie să aibă capacitatea de a -și
coordona mușchii în diverse activități specifice vârstei. Totodată, trebuie să participe la
diverse ac tivități fizice, la nivelul lui de dezvoltare, ceea ce îl va ajuta să își utilizeze simțurile
(văzul, auzul, mirosul etc.).
De asemenea, la finalul acestei perioade, copilul trebuie își fi dezvoltat orientarea în
spațiu pe baza simțurilor, pentru că de ac est lucru depinde și coordonarea mișcărilor în funcție
de pauză, cadență, semnale sonore, ș.a. Odată cu încheierea acestei perioade, copilul trebuie
să-și manifeste singur deprinderile de păstrare a igienei personale, fiind în strânsă legătură cu
autoprote cția față de obiecte străine, periculoase.
În cazul dezvoltării socio -emoționale, la finalul acestei perioade, copilul trebuie să fie
capabil să interacționeze cu adulți dar și cu copii de vârste apropiate, dezvoltându -și astfel

8
încrederea în adulții cuno scuți, interacționând astfel cu aceștia. Copilul trebuie să fie capabil
să primească ajutor în situații problematic e. O altă dimensiune a dezvoltării, pe care copilul
trebuie să și -o manifeste este și aceea de acceptare și respectare a diversității, care a duce cu
sine respectarea și recunoașterea asemănărilor și deosebirilor dintre indivizi. Totodată,
înțelege beneficiile respectării unor reguli într -un mediu, asumându -și anumite
responsabilități specifice vârstei. Un lucru foarte important cu care se confr untă copii în
această perioadă este și acela al autoaprecierii conceptului de sine în situații cheie,
promovându -și astfel imaginea de sine, prin manifestarea anumitor atitudini proprii,
demonstrând astfel și capacitatea de autocontrolare emoțională în mo mentele cheie.
În ceea ce privește capacitatea de învățare, în această perioadă, copilul își manifestă la
un nivel ridicat interesul și curiozitatea față de situații noi, care l -ar ajuta în dezvoltarea sa. De
asemenea, accentuează activitățile de învățar e și un rol foarte important îl au interacțiunile cu
copii și adulții din mediu l apropiat. De reținut este și faptul că preșcolarul, în această perioadă
își manifestă creativitatea în activități diversificate.
Dezvoltarea limbajului are loc în această perioadă, exersând, îndreptându -și atenția
spre ascultarea activă a unui mesaj, în vederea înțelegerii acestuia. Transmiterea clară a unor
idei, pe care preșcolarul și le formează singur, se datorează și accentului care este pe citirea
cărților, de și în cazul limbajului există anumite diferențieri, însă acesta are capacitatea de a
corecta acest lucru.
Tot o dezvoltare produsă în această perioadă este și aceea a comparării acțiunilor,
relațiilor din mediul înconjurător și pornind de la acțiuni din t recut, preșcolarul are capacitatea
de a construi noi experiențe. De asemenea, dimensiunea de identificare și valorificare a unor
caracteristici ale lumii vii este puternic pusă în aplicare prin descrierea acestora. Si totodată
începe să cunoască poziția fi inței umane în univers, ca ființă socială.
,,Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul; tânărul cântă: jocul și înțelepciunea mea e
iubirea;bătrânul râde: iubirea și jocul meu e înțelpciunea”.(L. Blaga)
,, Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolideaza,
precizeaza si chiar verifica cunostintele copiilor, le imbogateste sfera de cunostinte, pune in
valoare si antreneaza capacitatile creatoare ale acestora. Eficienta jocu lui didactic depinde de
cele mai multe ori de felul in care educatoarea poate sa asigure o concordanta intre tema
jocului si materialul didactic existent, de felul in care stie sa foloseasca cuvantul ca mijloc de
indrumare a elevilor prin intrebari, indica tii, explicatii, aprecieri. Prin jocul didactic copilul

9
contribuie la solutionarea unor taine, deci lucreaza efectiv si in acelasi timp, gandeste in mod
original, creator. Jocul didactic constituie o motivatie pentru sarcinile didactice pe care le are
de rezolvat, copilul avand dorinta de a afla.”1
Cu siguranță, mulți ne intrebăm ce este jocul și de ce copii au nevoie să se joace.
Aceasta este o întrebare cu care ne confruntăm de aproximativ un secol, dar literatura de
specialitate s -a ocupat de -a lungul timpului să ofere cele mai bune răspunsuri. Un astfel de
răspuns îl găsim și la Victor Țârcovnici : ,,Prin joc copilul reușește să cunoască lumea
înconjurătoare și să se integreze în societate. Caracterul colectiv al jocului permite stabilirea
de re lații sociale între copii, schimburi de cunoștințe, trăirea unor game bogate de stări
afective, dezvoltarea stăpânirii de sine și a curajului, a inițiativei și a supunerii”.2
Jocul didactic este un mod esențial în dezvoltarea intelectuală, care pune în ev idență toate
capacitățile preșcolarului .
În concepția lui Jean Huivinga, jocul este ,, libertate”, ,, o viață obișnuită și o ieșire din
ea”, prin aceasta putând să ne dăm seama de faptul că jocul contribuie la stimularea cognitivă
a preșcolarului. De aceea , în perioada preșcolară cuprinsă între 3 -7 ani, trebuie introduse
activități pentru exersarea anumitor capacități fiziologice. Putem spune că prin joc, copilul se
maturizează, pentru că jocul este modul de existență al copilului. Prin joc, copilul întâlne ște
realitatea care îl înconjoară, îl ajută să socializeze cu participanții la această realitate.
Eduard Claparide spune despre copil că este ,, o ființă a cărui trebuință principală este jocul”.
,,In literatura de specialitate, jocul este definit si expli cat in moduri foarte diferite, tot atat de
diferite fiind si functiile si sensurile care i se atribuie. Asa cum il defineste J. Huizuga
in Homo ludeus , „jocul este o actiune specifica, incarcata de sensuri si tensiuni, intotdeauna
desfasurata dupa reguli acceptate de buna voie si in afara sferei utilitatii sau necesitatii
materiale, insotita de simtaminte de invatare si de incordare, de voiosie si destindere”. In
gradinita predominant este jocul. Trecerea la activitatea de invatare, ca activitate
predomina nta este indicat a nu se face brusc. Programele clasei recomanda desfasurarea unor
activitati instructive sub forma de joc. Astfel se face o trecere lina de la gradinita la scoala,
asigurandu -se o buna integrare”.3
Caracterul jocului la vârsta preșcolară este dat de o serie de factori de influență, dintre
acre cei ami importanți sunt:

1https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/gradinita/Conceptul -de-joc-didactic22.php , accesat la data de
22.04.2020
2 Țârcovnici Victor , Pedagogie gener ală, Editura „Didactică și Pedagogică”, București, p. 191
3https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/gradinita/Conceptul -de-joc-didactic22.php , accesa t la data de
22.04.2020

10
– nivelul dezvoltării intelectuale , sociale și de conturare a conștiinței de sine ;
– experiența de viață a copilului și impre siile o ferite de mediul ambient;
– modelul relațiilor sociale dintre adulți, care este preluat și il ustrat în joc;
– mediul, echipamentele șă contextual în care are loc jocul.
Copilul are nevoie de asigurarea de către adult a câtorva condiții legate de timpul pentru
activitatea ludică, spațiul și echipamentele necesare, un mediu stimulant.
Jocul, considera psihologul Ursula Șchiopu – stimulează creșterea capacității de a trăi din plin,
cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizată,
având funcția de o mare și complexă școală a vieții. Datorită tuturor acestor efecte produse,
jocul a fost considerat ca reprezentând tipul fundamental de activitate al copilului preșcolar.
Pentru acest motiv, jocul determină o stare de veselie, realizând bună dispoziție. Jocurile de
mișcare în mod special realizează multe dintre sarcinile specifice educației fizice. Prin joc,
dezvoltarea intelectuală este puternic influențată în sensul dobândirii de informații pe de o
parte, și a div ersificării acțiunilor mintale, pe de altă parte. Jocul favorizează dezvoltarea
aptitudinilor imaginative, a capacităților de creare a unor sisteme de imagini generalizate
despre obiecte și fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după mod elul
acțiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului.

1.2 Domeniile experientiale si modalitatile de realizare a strategiilor
didactice
,,Domeniile experiențiale sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu)
care transced granițele dintre discipline și care, în contextul dat de prezentul curriculum, se
întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric,
domeniul limbajului, domeniul socio -emoțional, domeniul cognitiv.
,,Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la
experiențe perceptive, sensibilitatea față de diferitele niveluri de manifestare a calității,
aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare. Experiențele și trăirile caract eristice
presupun explorarea trăirilor afective, ca și a proceselor de a construi, compune sau inventa.
Prin intermediul unor asemenea experiențe copiii acumulează cunoștințe și abilități, ca și o
sporită receptivitate perceptivă, care le va permite să rea cționeze de o manieră personală la
ceea ce văd, aud, ating sau simt.
Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile
cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele.

11
Domeniul are o extindere și către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul
abord ării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul. Tehnologia
este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât membrii comunității să -și
poată procura produse mai multe, mai ieftine și de mai bună calitate. De a ceea, se apreciază că
preșcolarii pot fi puși în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale și
executarea unor lucrări care țin de domeniul abilităților practice, prin constatarea
proprietăților materialelor, prin selecția unor materiale în f uncție de caracteristicile lor, prin
constatarea că materialele pot avea și calități estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma
etc. De asemenea, în cadrul domeniului socio -uman se dorește ca preșcolarii să înțeleagă
ființele umane angrenate în constr uirea propriului viitor și propriei lumi, trăind viața de zi cu
zi.”4
,,Domeniul limbă și comunicare – acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și
abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă. Se apreciază că prin ascultare și
exprimare în situații de grup, preșcolarii devin capabili să exploreze experiențele altor
persoane și să -și extindă astfel propriul repertoriu de experiențe semnificative. Se urmărește
ca aceștia să vorbească cu încredere, clar și fluent, utilizând modalități de ex primare adecvate
pentru diferite categorii de auditoriu. Se recomandă ca toate instituțiile de învățământ
preșcolar să furnizeze contexte în care preșcolarii să se poată exprima și să utilizeze activ
mijloacele de comunicare. Din această perspectivă, se ap reciază că studiul operelor literare
specifice vârstei rafinează gândirea și limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a înțelege
situații interpersonale complexe și aduce o contribuție importantă la dezvoltarea capacităților
de evaluare. Tot în cadrul acestui domeniu includem și primul contact al copilului cu o limbă
străină sau regională.
Domeniul științe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care
se află în interacțiune. Astfel, se consideră necesar ca preșcolarul să fie pus în contact cu
domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin
simularea de cumpărături în magazine. În această manieră v or putea fi dezvoltate
reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr și, de
asemenea, ei vor putea fi implicați în activități de discriminare, clasificare sau descriere
cantitativă. Dezvoltarea capacităților de raționa ment, inclusiv de raționament abstract, va fi

4 https://www.academia.edu/25342025/ACTIVIT%C4%82%C8%9AILE_PE_DOMENII_EXPERIEN%C8%9AIALE ,
accesat la data de 01.06.2020

12
încurajată în conexiune cu obiecte și activități familiare în sala de grupă sau la domiciliul
copiilor.
Domeniul psiho -motric – acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea
generală și rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, ca și elemente de
cunoaștere, legate mai ales de anatomia și fiziologia omului. Activitățile prin care preș colarii
pot fi puși în contact cu acest domeniu sunt activitățile care implică mișcare corporală,
competiții între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilități psihomotorii, ca și activitățile
care pot avea drept rezultat o mai bună suplețe, forță, rezi stență sau ținută ”5.
1.3 Elemente teoretice și practice privind realizarea jocului în cadrul
domeniului Limbă și comunicare(DLC)
Domeniul Limbă și comunicare presupune dezvoltarea capacității de exprimare orală.
Totodată, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale sunt o
alte caracteristici ale acestui domeniu.
Acest domeniu cuprinde și exprimarea verbală corectă din punct de vedere fonetic, lexical și
sintactic. Preșcolarul își dezvoltă creativitatea și, totodată , expresi vitatea limbajului oral. Un
alt obiectiv pe care acest domeniu îl curpinde este și acel al înțelegerii și transmiterii
intențiilor, gândurilor și semnificațiile date de limbajul scris.
,, A operaționaliza înseamnă a specifica demersul și modalitățile prin care obiectivele
proiectate pot fi identificate în rezultatele efective ale procesului educațional Obiectivele
operaționale sunt obiective educative, transpuse la nivelul concret al actului pedagogic și al
activității de învățare a elevilor, exprimate în termeni de comportamente și performanțe
observabile. Ele au un caracter concret și sunt realizabile în situații specifice de învățare, în
cadrul lecțiilor și în afara lor, cu ajutorul diverselor resurse și mijloace pedagogice.
Obiectivele operaționale sunt elaborate pe baza obiectivelor specifice unei discipline și a
obiectivelor generale, prin tehnici adecvate de operaționalizare sau concretizare, aplicate de
învățător.Totodată, ca și obiectivele specifice, obiectivele operaționale au două dimensiuni:
una de conținut (informația, problema), care constituie obiect al învățării și alta de formă sau
propriu -zis operațională, indicând sarcina de învățare pentru elev. (Într -o sarcină de învățare
se indică modul de abordare a unui conținut de către elev, ce trebu ie să facă elevul cu un
conținut dat – ex. “să memoreze o definiție, să analizeze o ortogramă, să aplice un algoritm)

5 Ibidem

13
Prin stabilirea obiectivelor operaționale se precizează competențele și performanțele la care
elevii trebuie să ajungă în urma desfășurări i unei activități.
A operaționaliza înseamnă a efectua două operații indispensabile: Derivarea din obiective
generale a unor obiective concrete, specifice; traducerea efectivă a acestora în planul acțiunii
și aplicației directe, adică în comportamente obs ervabile. Aceasta presupune a determina ceea
ce vor învăța elevii în cadrul îndeplinirii unor sarcini concrete, dar și condițiile în care se va
realiza învățarea.”6

CAPITOLUL II
Jocul didactic – activitate fundamentală în grădiniță

2.1. Importanța jocului didactic
„Jocul – spune Claparide – este cea mai bună introducere în arta de a munci.”
„Jocul este activitatea de bază în grădiniță și cuprinde toate ariile de activitate,
realizând procesul de învățare într -un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către
copil. ”7 Jocul este o școală deschisă și cu un program tot așa de bogat precum este viața. Prin
joc viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața copilului
de 3-8 ani același rol ca și mun ca la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează
munca și se dezvoltă. Între joc și muncă există un raport mutual „ jocul fiind vestibulul natural
care conduce spre muncă, spre disciplină, spre activitatea de grup. ”8 Numai cine cunoaște
locul pe care îl ocupă jocul în viața copilului poate înțelege ușor cât de mare este eficiența
folosirii lui în procesul instructiv -educativ.
„Jocul deține un rol atât de însemnat în viața copilului pentru că -i satisface dorința firească de
manifestare și in dependență. Realitatea care -l înconjoară este mult prea complexă. Cum să o
cunoască, să se o rienteze în mediul înconjurător ? Jocul este tocmai una dintre activitățile prin
care copilul învață să cunoască lumea reală, acționând asupra obiectelor din jur, își satisface

6 Colceriu Laura, Metodica predării activității instructiv -educative în grădiniță, 2010
7 Beverly R. Cullen, Puterea jocului , în Revista învățământului preșcolar , nr. 1 -2/1992, p.32
8El. Simionică, F. Bogdan, Gramatica prin joc , Ed. Polirom, Iași, 1998, p.42

14
nevoia de mișcare și înțelegere, dobândește încredere în propriile puteri. Îmbrăcând forma
jocului, această act ivitate este tot atât de necesară dezvoltării fizice și psihice a copilului ca și
lumina soarelui, de aceea unii pedagogii afirmă că jocul este o activitate de pre -învățare.” 9
La vârsta preșcolară învățarea (dobândirea de noi cunoștințe, precum și formar ea priceperilor
și deprinderilor) are ca mobil principal caracterul atractiv, plăcut al activității. Tocmai de
aceea la această vârstă este necesară îmbinarea elementelor de învățare cu cele de joc și acest
lucru se realizează printr -o formă specifică de a ctivitate preșcolară – jocul didactic. În această
activitate se îmbină, într -o dialectică specifică, jocul cu munca serioasă a copiilor.
Jocurile didactice se pot desfășura în multiple variante, în funcție de vărsta copiilor și
de nivelul cunoștințelor lor . Dacă un joc didactic se repetă într -o altă formă pentru a se
elimina monotonia și plictiseala, poate fi mărit gradul de dificultate fără a diminua
atractivitatea, fără să devină obositor. Jocul didactic – ca metodă în care predomină acțiunea
didactică si mulată – se folosește mai des în învățământul preșcolar și primar. Prin el „ se
valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptive de tip recreativ proprii activității umane,
în general, în anumite momente ale evoluției sale ontogenetice, în mod speci al. ”10
Jocurile didactice constituie o formă de activitate plăcută, accesibilă, atractivă, ele
trezesc interesul și curiozitatea, îndepărtează frica, nesiguranța, mobilizează copiii pentru o
activitate rodnică, creativă. Prin joc procesul de adaptare a me todelor și procedeelor la
particularitățile individuale ale copiilor, în vederea atingerii scopului instructiv -educativ, se
realizează mai ușor. Copiii așteaptă cu multă bucurie momentul de joc, iar evaluarea devine
un moment palpitant, cu evidente valențe formative.
Această activitate didactică ca formă de organizare a activității, stimulează în cel mai
înalt grad procesele psihice. Prin joc fiecare elev își verifică și confruntă cunoștințele
dobandite cu cele ale întregului colectiv, în conformitate cu sa rcinile grupului. Are loc astfel,
o autoevaluare corectă și, implicit, o mai bună autocunoaștere. Acesta contribuie la
dezvoltarea spiritului de observație, la concentrarea atenției și la formarea unor deprinderi de
muncă intelectuală. Antrenând toți anali zatorii: vizual, auditiv, tactil, olfactiv, se poate ajunge
la formarea unor deprinderi intelectuale cum ar fi aceea de a asculta indicațiile verbale ale
educatoarei, de a observa, de a analiza și descrie, de a stabili asemănări și deosebiri, de a
compara, a generaliza sau a se orienta în spațiu.

9 Florica Andreescu – „Pedagogie preșcolară” – E.D.P. , București , 1972, p.78
10Sorin Cristea, Dicționar de termeni pedagogici , Editura Didactică și Pedagogică , București, 1998, p.53

15
Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a
deprinderilor și cunoștințelor achiziționate la dobândirea, prin mijloace proprii, a unor noi
cunoștințe. Ele angajează într eaga personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de
evidențiere a capacităților creatoare, dar angajează și metode de stimulare a potențialului
creativ al copilului, referindu -ne la creativitatea de tip școlar, manifestată de elevi în procesul
de învățare.
Recunoașterea jocului didactic ca pe o metodă de stimulare și dezvoltare a creativității, o
argumentăm prin capacitățile de antrenare în joc a factorilor intelectuali și nonintelectuali
evidențiați de cercetările științifice oglindite în lite ratura didactică. Referindu -ne la principalii
factori determinanți în structurile creatoare ale personalității (fluiditate, flexibilitate,
originalitate), constatăm că aceștia sunt solicitați și antrenați cu ponderi diferite în jocurile
didactice.
În învăț ământul preșcolar jocul se poate organiza cu succes la toate disciplinele
școlare, în orice moment al lecției, în funcție de sarcina didactică urmărită: dobândire de
cunoștințe, priceperi și deprinderi; fixare și consolidare; verificare și evaluare.

Jocul didactic este o formă de activitate atractivă și accesibilă, prin care se realizează o
bună parte din sarcinile instructiv -educative din grădiniță. Jocurile didactice ajută la instruirea
copiilor, le consolidează și precizează cunoștințele despre lumea în conjurătoare. Ele îmbină
armonios elementele instructive și exercițiul cu elemente distractive. Deși copilul pare că se
joacă, el se distrează și învață în același timp. Îmbinarea celor două elemente duce la apariția
unor stări emotive complexe, care stimu lează și intensifică procesele de reflectare directă și
mijlocită a realității și de fixare a cunoștințelor.
Jocul didactic rămâne joc numai dacă conține elemente de așteptare, de surpriză, de întrecere,
de comunicare reciprocă între copii.
Jocurile didact ice exercită o influență deosebită asupra dezvoltării psihice a copiilor. În primul
rând, contribuie la dezvoltarea intelectuală: la formarea percepțiilor de culoare, formă,
mărime, etc., la educarea spiritului de observație, imaginației creatoare, gândiri i, limbajului,
memoriei.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii și
a gândirii logice a preșcolarilor. Eficiența jocului didactic față de celelalte activități obligatorii
constă în faptul că la desfășurarea lui participă toți copiii, ei depunând eforturi de gândire, de

16
exprimare, dar fără a conștientiza, considerând că se joacă. Printr -o alegere judicioasă,
procesul asimilării și al adâncimii cunoștințelor este adaptat la cerințele și specificul vârstei
preșcolare.
Fröbel afirmă că jocurile sunt forma dominantă a activității la vârsta preșcolară și de
aceea ele sunt cea mai bună metodă de influențare asupra copiilor. „Nu trebuie să privim jocul
ca ceva neserios, ci ca o activitate care are o adânca semnificație. Jocurile copiilor sun t
mugurii întregii vieți a omului, căci acestea dezvoltându -se, prin ele dezvăluie și însușirile
cele mai ascunse ale ființei sale. Întreaga viață a omului își are izvorul în această epocă a
existenței și dacă această viață este senină sau tristă, liniștit ă sau zbuciumată, rodnică sau
zadarnică, acesta depinde de îngrijirile mai mult sau mai puțin înțelepte, date la începutul
vieți.”11i
Prin intermediul jocului didactic se fixează, se precizează și se activează vocabularul copiilor,
fiind un mijloc foarte e ficient pentru corectarea pronunției și însușirea unor construcții
gramaticale. Eficiența jocurilor didactice în dezvoltarea vorbirii depinde, în mare măsură, de
modul în care educatoarea știe să selecteze jocul în raport cu situația concretă existentă în
grupa de copii. Educatoarea trebuie să cunoască foarte bine copiii sub nivelul raportului atins
în dezvoltarea limbajului, precum și sub aspectul defectelor de vorbire.
Numeroase jocuri didactice organizează procesul perceperii analitico -sintetice, a însuș irii
caracteristice ale obiectelor. Situațiile concrete ale jocurilor solicită copilului alegerea
obiectelor după culoare, mărime, forma și găsirea asemănărilor dintre ele. De exemplu, în
desfășurarea jocurilor cu loto, mozaic, domino, copilul analizează o biectele, diferențiază
corect formele geometrice, culorile principale și complementare. Odată cu acestea el învăță și
denumirea lor.
Percepția spațială se dezvoltă mai ales prin jocurile în care copilul așează la un loc figurile sau
construiește ceva. Pe a ceastă cale se familiarizează cu raporturile spațiale dintre obiecte: sus –
jos, față -spate, aproape -departe etc. Prin alte jocuri învăță să cunoască formele și dimensiunile
obiectelor( rotund, oval, pătrat etc.). Comparând obiectele după dimensiuni, învață să
cunoască lungimea (lung -scurt), înălțimea (înalt -scund), mărimea(mare -mijlociu -mic),
grosimea (gros -subțire).
Multe jocuri contribuie la precizarea vocabularului și la activizarea vorbirii. În acest scop sunt
folosite jocuri prin care copiii memorează d enumirea obiectelor și acțiunilor și își precizează

11 Ursula Șchiopu – „Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” – E.D.P. București 1970, p.49

17
înțelesul cuvintelor. Este important ca fixarea semnificației cuvintelor în memoria copiilor să
fie asociată cu acțiunile jocului. Numai în felul acesta sensul cuvintelor se reține mai bine.
În egală măsu ră prin aceste jocuri se formează la copii deprinderea unei vorbiri gramaticale
corecte.De exemplu, deprinderea de a completa o propoziție din care lipsește subiectul,
predicatul sau complementul precum și de a respecta acordul dintre subiect și predicat.
Jocurile didactice sunt mijloace eficiente și pentru realizarea sarcinilor educației moral -civice
a copiilor. Ele contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de
independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, soci abilității, precum și a multor alte
calități și trăsături incipiente de caracter.
Multe din jocurile didactice ajută la dezvoltarea spiritului de independență. Din aceasta
categorie fac parte jocurile de tip domino, loto etc.
Pe măsură ce copilul devine st ăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acționeze și în mod
independent. Acest fapt are mare importanță în pregătirea copilului pentru școală, unde începe
munca individuală și independentă.
Valoarea educativă a jocurilor didactice constă și în dezvoltar ea spiritului colectiv, a
relațiilor interpersonale corecte între copii. Respectarea regulilor jocului educă la copii simțul
răspunderii, onestitatea, solidaritatea. Copiii învăță să se ajute unii pe alții, să se bucure de
succesele colegilor, săaprecieze și să recunoască nepărtinitor succesele altora.
Jocurile didactice exercită o influență pozitivă nu numai asupra laturii intelectuale, ci asupra
întregii personalități a copilului.
Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire și educare a copii lor de vârstă
preșcolară, deoarece rezolvă într -o formă cu totul adecvată vârstei, sarcini instructive
complexe, programate în grădiniță.
Eficiența lor în raport cu alte mijloace este cu atât mai mare cu cât se realizează o concordanță
perfectăîntre proce sul de cunoaștere a mediului înconjurător, procesul de învățare și acțiunea
de joc, atât de distractive pentru preșcolari. În felul acesta procesul asimilării și adâncirii
cunoștințelor este adaptat la cerințele și specificul vârstei preșcolare.
Prin intro ducerea și folosirea jocului didactic ca mijloc de bază în cunoașterea mediului
înconjurător și în dezvoltarea vorbirii se realizează una dintre cele mai importante cerințe ale
educației preșcolare, aceea de a -iînvăța pe copii destul de multe lucruri însă nu prin metode
școlărești, ci sub formă de joc.

18
2.2 Structura jocului didactic

,,Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte.
Elementele componente ale acestuia sunt:
Scopul jocului – reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se
formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv -educative.
Conținutul jocului – include totalitatea cunoștințelor, priceperilor si deprinderilor cu care
copiii operează în jo c. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare.
Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului
pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma
unui obiectiv o perațional, ajutându -l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să
efectueze.
Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și
acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze c opiii în desfășurarea
acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.
Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută,
atractivă, distractivă activității desfășurate.
Jocurile didactice antrenează toți elevii, N eagu M.R. consideră că acestea „acționează
favorabil asupra copiilor cu rezultate slabe la învățătură, crescându -le performanțele și
căpătând încredere în forțele proprii. În jocurile didactice sunt puși în situația să eleboreze
diverse soluții de rezolvar ea, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităților intelectuale
individuale.”12

2.3 Clasificarea și specificul jocurilor didactice

Clasificarea jocurilor didactice se poate face după două categorii, în funcție de conținut și
material didactic.În conformitate cu aceste criterii se întâlnesc mai multe feluri de jocuri
didactice:

12Neagu Maria Ramona, JOCUL DIDACTIC: cale de acces spre sufletul copiilor, editura Rovimed
Publishers, 2011, Bacău .

19

După conținut, jocurile didactice se clasifică în:
Jocuri didactice pentru educarea limbajului (Cu ce sunet începe cuvântul?, Eu spun una, tu
spui mai multe, Ră spunde repede și bine.)
Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător (Anotimpurile, Unde s -a oprit roata,
Cu ce călătorim)
Jocuri didactice pentru numărat și socotit (Jocul numerelor, După mine cine vine?, Găsește
aceeași culoare)
La baza acestei clasificări stă principiul dezvoltării proceselor psihice a copiilor: dezvoltarea
percepțiilor și reprezentărilor de formă, mărime, culoare, spațiu, timp; îmbogățirea
vocabularului, însușirea sistemului fonetic al limbii materne, însușirea structur ii gramaticale,
etc.
Cel de -al doilea criteriu se orientează după materialul didactic folosit pentru jocuri, indiferent
de natura conținutului lor.După acest criteriu ele se împart în două grupe mari cu
subdiviziunile respective:
1. Jocuri didactice cu mater ial:
• jocuri cu material didactic ( jocuri didactice, jocuri de masă);
• jocuri cu material ajutător, diferite obiecte și jucării ( obiecte din natură, obiecte de uz
zilnic);
• jocuri cu interpretarea unor povești și lecturi precum și jocuri numărătoare, folosi ndu-
se jucării corespunzătoare;
2. Jocuri didactice fără material didactic sau jocuri orale:
• ghicitori ( fără ilustrații);
• jocuri cu alcătuire de propoziții și fraze;
• jocuri de citire labială;
• jocuri de compunere de povești;
Clasificarea jocurilor după cele două criterii este mai mult sau mai puțin convențională.
Astfel, unele jocuri clasificate după criteriul conținutului se realizează cu sau fără material
didactic.De exemplu, pentru dezvoltarea limbajului copiilor se pot fol osi cu succes atât jocuri
cu material cat și jocuri orale.De asemenea, jocurile clasificate după criteriul materialului
didactic urmăresc prin scopul lor educativ realizarea aceluiași obiectiv ca și jocurile după
criteriul conținutului.O delimitare netă nu este posibilă nici între jocurile didactice individuale
și cele colective.De la început, multe jocuri didactice sunt accesibile copiilor numai în

20
colectiv, mai târziu, datorită conducerii educatoarei, ele devin individuale, așa cum se
întâmplă cu jocurile de masă.
Jocul didactic este o activitate care se deosebește prin structura sa specifică de celelalte
activități cu conținut asemănător.Unitatea deplină dintre sarcina didacticăși acțiunea de joc,
forma distractivă pe care o îmbracă și o păstrează permane nt trebuie să caracterizeze jocul
didactic.
Activitate organizată de instruire a copiilor, care se desfășoară sub conducerea directă a
educatoarei și antrenează în majoritatea cazurilor întreaga grupă, jocul didactic se poate
desfășura atât în cadrul activ ităților obligatorii cât și în afaralor, atunci când este repetat de
copii, la inițiativa unuia dintre ei sau la sugestia educatoarei.
Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte mare deoarece el poate fi practicat în diferite
momente din programul zilei, putând fi extins chiar și în viața de familie a copilului.
Jocul didactic este creat de pedagog. Specificul lui constă în faptul că îi este subordonat, în
sensul că intră în fondul mijloacelor sale pedagogice, este însușit treptat de către copii și poate
deveni apoi conținutul activităților individuale. Comparat cu celelalte jocuri cu subiect și cu
reguli stabilite de educatoare, jocul didactic se deosebește prin conținutul pe care -l dezvăluie
și prin faptul că accentul cade pe rezolvarea sarcinilor educației intelectuale, respectiv pe
cunoașterea mediului înconjurător, pe dezvoltarea facultăților intelectuale, pe dezvoltarea
vorbirii sau formarea reprezentărilor matematice.
Între mijloacele instructiv -educative, jocul didactic ocupă locul cel mai im portant prin
influenta pe care o exercită asupra celor mai profunde laturi ale personalității copilului prin
rolul sau în formarea unei gândiri corecte.
În determinarea jocului didactic problema care se ridică constă în determinarea părților sale
component e, a trăsăturilor sale caracteristice, prin care își menține esența sa de joc și în
același timp specificul său de activitate didactică. Pedagogia preșcolară fundamentează bazele
teoretice ale jocului didactic, ocupându -se de:
• conținutul jocului
• sarcina didactică
• acțiunea și elementele de joc
• regulile jocului
Esența și specificul jocului didactic constau în întrepătrunderea și interacțiunea acestor
componente, cât și în echilibru dintre sarcina didactică și acțiunea de joc. Ponderea mai mică

21
sau m ai mare a uneia dintre aceste două componente poate duce la detunarea jocului, la
schimbarea profilului său.
În vederea atingerii obiectivelor propuse, jocul didactic trebuie să îmbine elementele surpriză
cu cele de așteptare.Jocul didactic poate fi folosi t la toate grupele și în cadrul diferitelor
activități.Pentru a influența dezvoltarea copiilor prin intermediul jocului didactic este necesar
să ținem seama de particularitățile de vârstă a copiilor la cele trei grupe preșcolare. În același
timp este neces ar ca sarcina didactică sa fie complicată gradat pentru a nu întârzia sau stagna
dezvoltarea copiilor.
Jocul didactic este activitatea cea mai firească, care corespunde cerințelor de dezvoltare a
copilului, tendințelor lui de a fi în contact cu adultul și cu alți copii, de a percepe activ, de a
înțelege oglinda lumii înconjurătoare, dorinței lui de a -și exprima gândurile.

2.4 Tipuri de jocuri
Varietatea foarte mare a jocurilor nu permitecreareaunei scheme satisfăcătoaredin cauza
conținutului, caracterului si s tructurii jocului.
William Stern formulează o teorie a joculuiținândseama de factorii interni și externi, ai
dezvoltării. De aceea el spune că jocurile individuale sunt influențate de factorii interni, pe
când jocurile sociale (colective) sunt generate de factorii externi. Eduard Claparedegenerează
o altăclasificare: jocuri ale funcțiilorgenerale, jocurisenzoriale, jocurimotorii, jocuripsihice.

Charlotte Buhler a realizat o alt ă clasificare, după cum urmează:
-jocuri functionale (senzorio -moto rice) ;
– jocuri iluzorii (de ficțiune) ;
– jocuri receptorii ( de consum, complementare, participare pasivă – poveștile) ;
– jocuri de construcție ;
– jocuri colective .

,, Aceasta clasificare, chiar daca este mai mult sau mai putin conventionala, tine seama de
influenta jocului in planul dezvoltarii senzoriale, motrice, intelectuale si chiar afectiv –
caracteriale (sociabilitatea – in jocurile colective).

22
O alta clasificare interesanta a jocurilor a facut -o Decroly – jocurile raporta ndu-se la
dezvoltarea perceptiilor senzoriale si aptitudinii motorii (jocuri vizuale cu culori, forme):
– jocuri de initiere aritmetica (notiunea de timp);
– jocuri de initiere in lectura;
– jocuri de gramatica si intelegere a limbajului.
O clasificare pri n care se face pentru prima data incercarea de a raspunde problemelor
metodologice ale clasificarii apartine psihologului elvetian Jean Piaget. El defineste jocul
drept o activitate prin care copilul se dezvolta in conformitate cu etapele formarii sale
intelectuale – etape marcate prin trei tipuri succesive de "structuri mintale" :
– scheme senzorio -motrice;
– scheme simbolice;
– forme rationale (socializate) ale gandirii.
La baza clasificarii, pune trei structuri genetice in functie de care evolueaza jocul: exercitiul,
simbol si regula :
– jocuri – exercitiu;
– jocuri simbolice;
– jocuri cu reguli.
S-ar mai putea aminti si un alt criteriu, acela al pozitiei copilului in timpul jocului:
– jocuri de miscare;
– jocuri sedentare.
Dar aceasta clasificare este unilaterala.
O clasificare unanim acceptata a jocurilor este greu de realizat. Pentru elaborarea unei
clasificari acceptabile este necesara selectarea criteriilor, pe de o parte tinand seama de
sarcinile educarii mul tilaterale a prescolarilor, iar pe de alta parte, de ponderea influentei
formative a jocurilor asupra dezvoltarii psihice generale a copilului.
In functie de aceste considerente, pedagogia generala clasifica jocurile in urmatoarele trei
categorii:
a) jocuri de creatie;
b) jocuri de miscare;
c) jocuri didactice.
Aceasta clasificare corespunde in cel mai inalt grad sarcinilor dezvoltarii fizice, intelectuale,
morale si estetice ale copilului, jocurile didactice fiind numeroase, clasificarea se face dupa
doua criterii, in functie de:
a) continut;

23
b) material didactic.
In general, in dependenta de aceste criterii, deosebim mai multe feluri de jocuri didactice.
Dupa criteriul continutului, jocurile didactice pot fi grupate in patru categorii :
1. jocuri didactice pentru cunoasterea mediului inconjurator, pentru dezvoltarea limbajului
si comunicarii;
2. jocuri didactice pentru insusirea limbii materne;
3. jocuri didactice pentru numarat si socotit;
4. jocuri didactice muzicale.
1) Jocurile didactice pentru cunoasterea mediului inconjurator se clasifica la randul lor
dupa continut in:
a) jocuri didactice cu referire la cunostintele despre natura:
– animale: -Stiti unde traieste?;
-Animale si hrana lor;
-Cauta mama sau puiul;
-Cine a venit?.
– anotimpuri: -Ce se potriveste?;

-Dupa oricine cine vine?.
b) Jocuri didactice referitoare l a mediul ambiant apropiat:
– obiecte de uz personal – individual:
-Saculetul fermecat;
-Sa servim papusa;
– jucarii: -Cu ce ma joc?;
– mobilier: -Sa facem ordine in camera papusii;
– imbracaminte: -Sa imbracam papusa.

c) jocuri didactice referitoare la cunostinte despre om si activitatea sa:
– corpul omenesc: -Ce face papusa?;
-Ce face copilul?.
-activitatea oamenilor: -Ghiceste ce face mama?;
-Spune ce fac?. – unelte si produsul muncii:
-Ghiceste la ce m -am gandit;
-Cu ce a fost lucrat?.

24
– meserii sau meseriasi: -Cine a trimis scrisoarea?;
-Cui trimit scrisoarea?.
d) jocuri didactice pentru cunoasterea si precizarea insusirilor obiectelor lumii
inconjuratoare:
– culoare: -Sa asezam flori in vaza;
-Fluturii vin la flori.
– marime: -Gaseste obiectul potrivit!.
– forme: -Cine are aceeasi figura?
e) jocuri didactice pentru insusirea reprezentarilor spatiale si de timp:
– reprezentari spatiale: -Spune unde sta?
-Unde sunt jucariile?
– reprezentari de timp .
-Cand se intampla?
2) Jocurile didactice pentru insusirea limbii materne se impart dupa continut in:
a) jocuri didactice pentru alcatuire de propozitii simple sau dezvoltate :
-Ce stii despre mine?
b) Jocuri didactice pentru insusirea corecta a structurii gramaticale:
-Cine face, ce face?
-Spune ce face?
-Raspunde repede si bine
-Eu spun una, tu spui multe
-Cine este, cine sunt?
c) Jocuri didactice pentru realizarea analizelor fonetice:
-Cate cuvinte am spus?
-Jocul silabelor
-Jocul sunetelor
-Cuvinte, silabe, sunete

d) Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii coerente, fluente, expresive, dialogate:
-Telefonul
-Robotul
-O discutie intre prieteni
3) Jocuri didactice pentru activitatile matematice:
-Spune ce sunt?

25
-Mare sau mic?
-Repede si bine
– Al catelea brad lipseste?
4) Jocurile didactice muzicale – pot fi grupate in mai multe categorii dupa continutul lor:
a) jocuri muzicale care se desfasoara dupa versuri – aceste jocuri constau in redarea ritmica
a unor versuri ;
b) jocuri muzicale care se desfasoara dupa o melodie cunoscuta :
– Leaganul
– Coroana
– Trenul
– In padure
c) jocuri de recunoastere a unor melodii .
Dupa sarcina didactica, unele jocuri didactice urmaresc verificarea sau sistematizarea
cunostintelor insusite de copii. In acest caz, jocul constituie o activitate de verificare si control
al modului de insusire a cunostintelor si deprinderilor de catre copii.
Tinandu -se cont de particularitatile de varsta ale copiilor, sarcina didactica a jocurilor
didactice difera la cele trei grupe de copii de la simplu la complex.
Cel de -al doilea criteriu se orienteaza dupa materialul didactic folosit in jocu ri, indiferent de
natura continutului lor:

1) jocuri didactice cu material:
a) jocuri cu material didactic (jucarii didactice, jocuri de masa);
b) jocuri cu material ajutator (obiecte din natura si obiecte de
intrebuintare zilnic a);
c) jocuri pentru interpretarea unor povesti si lecturi, precum si jocuri cu
numaratoare, folosind jucarii corespunzatoare (imagini,costume,siluete).

2) Jocuri didactice fara material sau jocuri orale:
a) ghicitorile (fara ilustratii);
b) jocuri cu alcatuire de propozitii si fraze;
c) jocuri de compunere de povesti”.13

13http://nistormariapipp.blogspot.com/2017/01/clasificarea -jocurilor.html , accesat la data de 25.04.2020

26

2.5 Utilitatea jocului didactic

Jocul este un mod de activitate care apare în existența noastră încă de timpuriu. Acesta
face parte din noi, se regăsește în fiecare din noi. Dezvoltarea psihologică a unui copil are loc
cu ajutorul a două instrumente, precum jocul și imitația. Copilul are nevoie de joc incă de la
naștere, deoarece aceasta este principala lui formă de activitate. În ceea ce privește imitația,
aceasta apare numai după câteva luni, când copilul începe să distingă lucrurile din punct de
vedere vizual. Prin joc, copilul face cu noștință cu mediul înconjurător, atâta timp cât jocul
este bine organizat și bine pregătit. Știm cu toții faptul că jocul este principala ocupație a
copilului. În jurul jocului, copilul își acumulează principalele experiențe de viață. Totodată se
văd preoc upările educaționale ale adultului pentru copilul său. Acest lucru este valabil și în
cazul jocului didactic, pentru că scopul principal al acestuia, este acela de dezvoltare a
copilului din toate punctele de vedere. O țintă principală este aceea de a învă ța elemente noi
de vocabular, dezvoltându -se astfel astfel capacitate de a purta un dialog cu cineva. Trebuie să
alegem jocurile în funcție de nevoile copiilor. Unii cercetători spun despre joc că este ,, un
mijloc de educare indirectă”, prin aceea că jocu l didactic ,, are valențe formative dintre cele
mai bogate”.

,,Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a
deprinderilor si cunostintelor achizitionate , la dobandirea , prin mijloace proprii , a unor
cunostinte.Ele angajeaza intreaga personalitate a copilului , constituind adevarate mijloace de
evidentiere a capacitatilor creatoare , dar angajeaza si metode de stimulare a potentialului
creativ al copilului , referindu -ne la creativitatea de tip scolar, manifestata de elevi in
procesul de invatare.
Recunoasterea jocului didactic ca pe o metoda de stimulare si dezvoltare a creativitatii o
argumentam prin capacitatile de antrenare in joc a factorilor intelectuali si nonintelectuali
evidentiati de cerceta rile stiintifice oglindite in literatura didactica.
Activitatile organizate sub forma de joc didactic trbuie sa se adreseze spontaneității mentale
fără de care nu poate fi concepută creativitatea. Pentru a justifica denumirea de joc didactic ,
activitatea trebuie să permită tuturor copiilor să se joace , să se întreacă , să se bucure de
reușită, să rezolve sarcini . Jocul didactic este un tip specific de activitate, prin care
educatoarea consolidează , precizează sau chiar verifică volumul de cunoștinte al elevilor , le

27
îmbogățește activitatea didactică , le pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale
acestora. Folosirea jocului didactic în procesul insructiv – educativ face ca elevul să învețe cu
plăcere, să devină interesat de activitatea c e se desfășoară , face ca timizii să devină mai
volubili , mai activi , mai curajoși , să capete mai multă încredere în forțele proprii , mai multă
siguranță în răspunsuri . Începând cu primul an de școală , copilul se integrează intr -o nouă
activitate de învățare , care devine o preocupare majoră .
Jocul permite o mai bună legătură între proiectul și rezultatul acțiunii , între aspirație și
realizare , lucru care nu se poate realiza atât de bine în activitățile impuse. Jocul contribuie și
la educarea emoți ilor, a sentimentelor morale și a trăsăturilor pozitive, a voinței și a
caracterului. Multe jocuri stimulează cinstea, răbdarea , spiritul critic și autocritic, stăpânirea
de sine. Jocul mai are un aport deosebit în sudarea colectivului de elevi și la form area
disciplinei conștiente. Folosind materiale artistic realizate , frumos colorate, jocul contribuie
la educația estetică, aceștia învățând să aprecieze frumosul. Jocurile didactice sunt utile pentru
toți elevii și acționează favorabil și la elevii cu re zultate slabe la învățătură , crescându -le
performanțele și făcându -i să capete încredere în capacitățile lor , siguranță și promptitudine
în răspunsuri , deblocând astfel potențialul creator al acestora” .14
,,Jocul – spune Claparide – este cea mai bună introducere în arta de a munci.”
„Jocul este activitatea de bază în grădiniță și cuprinde toate ariile de activitate, realizând
procesul de învățare într -un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de că tre copil. ”15
Jocul didactic are o doesebită valoare practică, deoarece acesta ajută la îndeplinirea câtorva
obiective:
– îmbogățește limbajul copiilor și experiența de viață;
– este un mijloc practic prin care elevii care învață mai greu, își pot însuși cuno ștințele
mai ușor;
– în viața copilului, jocul îndeplinește funții formative: intelectuale, senzoriale, etc;
– acesta este ocupația principală, naturală a copilului în primii ani de viață;
– prin joc, copilul are posibilitatea de a -și extinde sfera relațiilor in terpersonale;
Prin joc, copilul este fortificat din punct de vedere fizic, dar, la fel de important, o serie de
calități psihologice sunt și ele dezvoltate, ceea ce duce la crearea unor deprinderi pentru
atingerea unui scop, pe care fiecare copi îl are.

14https://www.didactic.ro/revista -cadrelor -didactice/importanta -jocului -didactic -in-activitatea -desfasurata -in-invatamantul -primar , accesat la
data de 25.04.2020
15 Beverly R. Cull en, Puterea jocului , în Revista învățământului preșcolar , nr. 1 -2/1992, p.32

28
Jocul este o școală deschisă și cu un program tot așa de bogat precum este viața. Prin
joc viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața copilului
de 3-8 ani același rol ca și munca la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează
munca și se dezvoltă. Între joc și muncă există un raport mutual „ jocul fiind vestibulul natural
care conduce spre muncă, spre disciplină, spre activitatea de grup. ”16 Nu oricine cunoaște
locul pe care îl ocupă jocul în viața co pilului, ci numai cei care pot înțelege ușor cât de mare
este eficiența folosirii lui în procesul instructiv -educativ.
Știm că jocurile didactice au o mare varietate, în funcție de vârsta copiilor și de
nivelul cunoștințelor lor. Dacă un joc didactic se repetă într -o altă formă pentru a se elimina
monotonia și plictiseala, poate fi mărit gradul de dificultate fără a diminua atractivitatea, fără
să devină obositor. Jocurile didactice, ca metode în care predomină acțiunea didactică
simulată, se folosesc mai des în învățământul preșcolar și primar. Prin aceste jocuri didactice
„ se valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptive de tip recreativ proprii activității
umane, în general, în anumite momente ale evoluției sale ontogenetice, în mod special. ”17
Aceste acțiuni didactice( referire la jocurile didactice) constituie o formă de activitate plăcută,
accesibilă, atractivă. Acestea trezesc interesul și curiozitatea, îndepărtează frica, nesiguranța,
mobilizează copiii pentru o activitate rodnică, creativă, concret, astfel producându -se o
dezvoltare esențială la nivelul tuturor simțurilor. Prin joc, procesul de adaptare a metodelor și
procedeelor la particularitățile individuale ale copiilor, în vederea atingerii scopului instructiv –
educati v, se realizează mai ușor. Copiii așteaptă cu multă bucurie momentul de joc, iar
evaluarea devine un moment palpitant, cu evidente valențe formative, responsabilizându -l
totodată.
Jocul didactic, ca formă de organizare a activității, stimulează în cel mai înalt grad procesele
psihice. Prin joc, fiecare elev își verifică și confruntă cunoștințele acumulate cu cele ale
întregului colectiv, în conformitate cu sarcinile grupului. Cu ajutorul jocului și prin orice fel
de activitate didactică colectivă are loc as tfel, o autoevaluare corectă și, implicit, o mai bună
autocunoaștere. Acestea contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, la concentrarea
atenției și la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală. Antrenând toți analizatorii:
vizuali, auditivi, tactili, olfactivi, se poate ajunge la formarea unor deprinderi intelectuale cum
ar fi aceea de a asculta indicațiile verbale ale educatoarei, de a observa, de a analiza și de a

16El. Simionică, F. Bogdan, Gramatica prin joc , Ed. Polirom, Iași, 1998, p.42
17Sorin Cristea, Dicționar de termeni pedagogici , Editura Didactică și Pedagogică , București, 1998, p.53

29
descrie, de a stabili asemănări și deosebiri, de a compara, a generaliza sau a se orienta în
spațiu.
2.6 Valențe ale jocului didactic în invățământul preșcolar
Jocul este practica dezvolt ării și, în consecin ță, în perioada copil ăriei el este adoptat pentru
multiplele sale func ții formative.
Dintre acestea se pot pune în evidențã urmãtoarele: jocul stimulează funcțiile
intelectuale; stimulează și modelează procesele afectiv motivaționale; latura voluțională intens
solicitată în joc; funcția de comunicare a limbajului este cultivată prin intermediul jocului;
activit atea de joc generează importante compensații psihice în viața copilului. Grație tuturor
valențelor pe care le are, putem spune că jocul este “ esența copilăriei”.
Locul pe care jocul didactic îl ocupă în rândul mijloacelor educative este recunoscut de cătr e
marea parte a pedagogilor din întreaga lume. Același lucru se poate spune și despre rolul
acestuia. Funcțiile jocului didactic se schimbă de la o perioadă de vârstă la alta. Asemenea se
întâmplă și în ceea ce privește formele de manifestare ale acestuia.
Atunci când un copil intră în școală, pe primul loc este învățătura. Până la acel
moment, bineînțeles, principala preocupare a copilului este jocul, care în această perioadă
îndeplinește funcții cognitive sau formative educative.

Jocul didactic îmbină într -un ,, tot” armonios sarcinile și funcțiile specifice învățării,
cât și sarcinile și funcțiile specifice jocului. Psihologul american Jerome S.Bruner spune
următoarele: ,, Jocul constituie o admirabilă modalitate de a -i face pe el evi să participe activ
la procesul de învățare. Elevul se găsește aici în situația de actor, de protagonist și nu de
spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginației și vieții lui
afective, unei trebuințe interioare de acțiune ș i afective, unei trebuințe interioare de acțiune și
afirmare” .

30
CAPITOLUL III.
EFICIENȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI LA
PREȘCOLARI
3.1. Motivarea alegerii temei:
Unde comunicare nu e, nimic nu e. Comunicarea susține și animă viața. Importanța
comunicării în formarea copiilor pentru viitor: comunicarea stă la baza oricărei intervenții
educative. În grădiniță, comunicarea are un rol primordial, stăpânirea semnifica ției cuvintelor,
fiind premisa indispensabilă dobândirii abilităților și capacităților de comunicare orală. Jocul
didactic – „mediu”care favorizează comunicarea educatoare -copii, copii -copii, în care fiecare
copil se poate „deschide” firesc, cu încredere.
3.2. Obiectivele lucrării: “Capul copilului nu este un vas pe care să -l umpli, ci o făclie pe care
s-o aprinzi astfel încât, mai târziu, să lumineze cu lumină proprie” (Plutarh)
– Studiu teoretic privind rolul limbajului în stimularea comunicării;
– Realiza rea unui studiu aplicativ;
– Valorificarea experienței dobândite de pe urma acestui studiu aplicativ.

3.3. METODOLOGIA CERCETĂRII .
Tema și problemele de cercetare . Tema cercetării este “ Rolul jocului didactic în stimularea
comunicării orale la grupa ma re.
3.4. SCOPUL CERCETĂRII: identificarea și precizarea locului și rolului jocului didactic în
stimularea comunicării orale a preșcolarilor, ca formă de activitate în grădiniță și ca metodă
de predare -învățare -evaluare, găsirea și evidențierea celor mai e ficiente strategii didactice de
valorificare a valențelor instructiv -formative ale jocului didactic de educare a limbajului.
3.5. OBIECTIVELE CERCETĂRII:
a) evaluarea obiectivă a cunoștințelor, capacităților proceselor cognitive, priceperilor,
deprinderi lor, abilităților de comunicare dobândite de preșcolari până la debutul grupei mari;
b) înregistrarea, compararea și interpretarea rezultatelor obținute la probele inițiale, formative
și sumative, urmărind evidențierea progresului realizat de preșcolari;
c) utilizarea la grupul experimental, în mod constant, a unor strategii variate, atractive, bazate
pe jocul didactic, ca factor determinant al dezvoltării capacităților de comunicare la
preșcolari, reflectate în progresul și îmbunătățirea performanțelor ac estora;
d) valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice
ulterioare.

31
3.6. IPOTEZA DE LUCRU: dacă jocul didactic este considerat activitate de bază în
stimularea comunicării la grupa mare, fiind integrat și utiliza t preponderent în toate tipurile de
activități de educare a limbajului (activități comune, alese, pe arii de interes și recreative), atât
ca formă de activitate, cât și ca metodă de predare -învățare -evaluare, atunci capacitățile de
comunicare ale preșcolar ilor se formează și se dezvoltă într -un ritm mai rapid, cu o motivație
sporită, asigurând îmbunătățirea rezultatelor preșcolarilor.
5. DESCRIEREA GRUPELOR DE PARTICIPANȚI: experimentul pedagogic s -a desfășurat
pe perioada unui semestru . La acest experime nt au participat două grupe de elevi.
Nr.
copii 21 GRUPA I Dezv.
fizică/
Stare de
sănătate Nivelul
economic Nivelul cultural Componența
numerică Tipul familiei Clima
tul familial
Scăzu
t Bun F. bun Inferi
or Mediu Superi
or 1copil 2
copii 3
copii Normal
ă Divorț
ați Armon
ic Confl
ictual Nor
mal
ă Disfuncț
ii
Nr. 2 12 7 4 11 6 4 15 2 19 2 18 3 21 0
% 9, 52 57, 14 33, 33 19, 04 52, 33 23, 80 19, 04 71, 42 9, 52 90, 47 9, 52 85, 71 14,
50 100 0

Nr.copii
20 Grupa II Dezv. fizică/
Stare
sănătate
Nivelul
economic Nivelul cultural Componen
ța numerică Tipul familiei Clima
tul familial
Scăzut Bun F.
bun Inferior Mediu Superio 1copil 2
copii 3
copii Normal Divorțaț Armoni Conflict Normal Disfuncții
Nr. 1 16 3 3 14 3 4 15 1 20 0 18 2 20 0
% 5 80 15 15 70 15 20 75 5 100 0 90 10 100 0

32
Metode de colectare a datelor cercetării: metoda observației, metoda experimentului
psihopedagogic, metoda biografică (ancheta biografică), metoda analizei produselor activității
copiilor, metoda testelor.
Metode de cuantificare a datelor : numărarea rezultatelor, a răspunsurilor, a copiilor cu
anumite rezultate, a categoriilor de dificultăți, interpretarea calitativă prin analize variate;
clasificarea, ordonarea, ierarhizarea rezultatelor, a copiilor, în dif erite etape ale
experimentului, folosind scările de evaluare; compararea rezultatelor copiilor din grupa
experimentală, cu cele ale copiilor din grupa de control; raportarea la sisteme de valori
(standarde, etaloane).
Metode matematico -statistice de culegere și prelucrare a datelor : întocmirea tabelelor
de rezultate (tabele analitice și sintetice, procente), interpretarea cantitativă a constatărilor
accumulate( reprezentări grafice, calcularea unor indici ).
Planul cercetării: cercetarea a cuprins trei etape distincte.
Etapa constatativă – (pretest) – au fost recoltate datele de start, pe bază de observații, probe
de control, teste, conturându -se nivelul de cunoștințe și deprinderi, existent în momentul
inițierii experimentului, în grupa e xperimentală și de control.
Etapa experimentală –etapa fundamentală , cu caracter instructiv/ formativ, în care a fost
introdusă variabila independentă/modalitatea nouă de lucru (conținut, metode, tehnici, forme
de organizare), numai la grupa experimentală .
Etapa finală – o etapă de control, în care au fost evaluate rezultatele: datele finale au fost
raportate la datele de start, pentru a testa relevanța diferențelor obținute, urmărindu -se în
paralel evoluția grupei de control, pentru a se constata dacă r ezultatele obținute în grupa
experimentală sunt similare, semnificativ superioare/inferioare. Atât probele inițiale cât și cele
finale au fost aplicate la ambele grupe.

3.7. REZULTATELE CERCETĂRII:
Experimentul pedagogic s -a desfășurat la începutul grupei mari, urmărindu -se determinarea
nivelului cunoștințelor de limbaj, al capacităților de cunoaștere și comunicare orală ale
copiilor din grupele incluse în cercetare. Etapa a constat în aplicarea a t rei probe de evaluare,
cu conținut variat, sub formă de jocuri -exercițiu, orale și scrise, centrate pe următoarele
conținuturi: 1.gradul de cunoaștere și operare cu elementele componente ale unor structuri
gramaticale: „propoziția”, „cuvânul”, „silaba”, „s unetul”; 2. exprimarea gramaticală corectă;
3. nivelul vocabularului.

33
CONCLUZII ȘI PROPUNERI:
În urma experimentului desfășurat s -au desprins mai multe concluzii: deși posibilitățile
intelectuale ale grupei de control nu au fost cu nimic mai prejos decât ale grupei
experimentale, elementul care a dus la rezultate diferite a fost jocul didactic. Obiectivele
cercetării au fost realizate. Ipoteza conform căreia dacă jocul didactic este integrat și utilizat
preponderent în toate tipurile de activități de educ are a limbajului (activități comune, alese, pe
arii de interes și recreative), atât ca formă de activitate, cât și ca metodă de predare -învățare –
evaluare, capacitățile de comunicare ale preșcolarilor mari se dezvoltă într -un ritm mai rapid,
cu o motivație sporită, asigurând îmbunătățirea rezultatelor preșcolarilor, a fost pe deplin
confirmată.
La grupa experimentală limbajul copiilor a înregistrat modificări cantitative și
calitative însemnate, atât în ceea ce privește latura instructivă, cât și cea format ivă.
Propuneri: sintetizarea celor mai interesante numărători, poezii -rimate, ghicitori
antonime, poezioare folosite pentru exersarea diverselor sunete etc., utilizate pe parcursul
acestui studiu și realizarea unei miniculegeri, adresată colegelor, părinț ilor, pentru „biblioteca
grupei” și „minibiblioteca” copiilor.
Motto: ,,Să nu -i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai
exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci, să -i
invățăm cum să se adapteze “ . (Maria Montessori)

34
ANEXE

JOCURI PENTRU STIMULARE COGNITIVĂ
A ) JOCURI PENTRU ACTIVITĂȚ I MATEMATICE
Jocul „Care este culoarea ta?”
Scopul: recunoașterea și numirea corec tă a culorilor.
Obiective operaț ionale : să identifice și să denumească culorile: roșu, alb, galben, albastru,
verde, portocaliu, violet.
Resurse didactice: globuri decupate din hârtie glasată în culorile învăț ate, plicuri cu globuri
decupate, un brad.
Desfășurarea jocului :
Cadrul did actic va ridica un glob di n hârtie, ca să fie văzut de toț i copiii. Este numit un copil
să răspundă ce culoare are globul. Se va proceda la fel cu toate globurile de hârtie. Apoi li se
cere copiilor să ridice și ei globurile care au aceeași culoare ca al g lobului ridicat de
propunător. Se va numi un elev care alege din globurile lui, unul la fel cu al propunătorului,
motivând de ce l -a ales, (este la fel). În cea de -a doua modalitate, cadrul didactic va spune
doar culoarea (roșie) fără să arate un glob. Cop iii care au globuri cu această culoare (roșie) le
vor ridica. Copilul numit va spune, motiva,de ce a ridicat globul de culoare roșie: „Eu am
ridicat globul roșu pentru că aț i spus roșu”. În încheierea jocului, copiii împreună cu
conducătorul jocului vor îm podobi un brad. În timpul acesta copiii vor spune ce culoare pun
în brad, propunătorul va avea grijă ca toate globurile să f ie plasate după culoare. Va agăț a el
mai întâi un glob, copiii care au globuri de aceeași culoare, le vor pune în brad. După ce
bradul este împodobit, copiii fac o horă în jurul lui, cântând sau spunând versurile: „Bradul îl
împodobim Cu glob uri frumoase, Unul, doi, prindeț i-vă și voi Ne sucim, ne învârtim Și deloc
nu obosim, Bradul îl împodobim”.

Jocul „Găsește -mi frățiorii!”
Scopul: denumirea și identificarea figurilor geometrice.
Obiective operaționale: să aleagă, să grupeze piesele din trusa „Logi II” după criteriul formă.
Resurse didactice: trusa „Logi I”, trusa „Logi II”.
Desfășurarea jocului:
La început elevii vor denu mi figurile geometrice prezentate de propunător, apoi vor arăta
figurile geometrice cerute . Cadrul didactic va lua o figură geometrică din trusa „Logi I”, va
cere elevilor să o denumească și să -i găse ască „frăț iorii”, să aleagă din trusa lor figurile

35
geom etrice care au aceeași formă ca a lui. Dacă figura geometrică prezentată va fi un pătrat,
atunci elevii vor alege toate pătratele din trusa lor, indiferent de culoare și mărime. După
fiecare grupare piesele vor fi puse înapoi în trusă. Jocul se poa te juca și sub formă de
competiț ie, câștigător este jucătorul care î n cel mai scurt timp găsește toți „frăț iorii”. De
asemenea jocul se poate complica cerând elevilor să grupeze figurile geometrice utilizând pe
lângă criteriul formă și criteriul culoare.

Jocul „Cine știe să numere mai departe?”
Scopul: învățarea numerației.
Obiective operaționale: să numere oral înainte și înapoi până la 100, să numere din 10 în 10.
Desfășurarea jocului:
Participă toți elevii clasei sau echipe, iar cei care vor greși l a preluat sau la numărare vor
trebui să stea în picioare, până ce, dacă vor fi atenți, vor corecta greșeala altor colegi. Se
stabilește de către propunător până la ce număr se va număra și cum: „înainte”, „înapoi”, din 2
în 2, din 10 în 10 etc. Primul elev începe numărătoarea până este oprit de cadrul didactic
(printr -o bătaie din palme sau „Stop”). Elevul se oprește, se așează (dacă n -a greșit), iar
următorul continuă ș. a. m.d. Se poate relua numerația. Se declară echipa câștigătoare aceea
care are mai pu țini copii în picioare.

B ) JOCURI PENTRU ACTIVITĂȚ ILE DE COMUNICARE ȘI DE CITIT – SCRIS
Jocul „Telefonul fără fir”
Scopul: dezvoltarea auzului fonematic și a capacității de concentrare a atenț iei.
Obiective oper aționale: să recepț ioneze corect mesajul și să -l transmită mai departe.
Desfășurarea jocului :
Copiii sunt așezaț i șir, unul lângă altul, stau în picioare sau pe scaune. Cadrul didactic spune
primului copil din șir, la ureche, un cuvânt. Acesta, la rândul lui îl transmite următorului copil
și tot așa mai departe până ce, mesajul ajungând la ultimul copil din șir, acesta îl rostește cu
voce tare. Tuturor copiilor le place acest joc, pentru că, de obicei, la ultimul copil din șir
ajunge un mesaj distorsionat, c are îi face pe toț i să râdă. Sunt reco mandate cuvinte uzuale,
simple, cu un număr de silabe nu prea mare, de exemplu: mama, masa, lopată, mașină, păpușă
etc. Pe măsură ce cresc și își sporesc achiziț iile, copiii vor fi capabili să înț eleagă și să
transmită cuvinte mai lungi, mesaje formate din două sau trei cuvinte (propoziții scurte cu
conținut concret).

36

Jocul „Eu spun una tu spui multe”
Scopul: însușirea corectă de către copii a formelor de singular și plural a substantivelor,
precum și a deprinderii de a le include corect în pr opoziții; dezvoltarea atenției și a memoriei
vizuale.
Obiective operaționale: să aleagă corect jetonul cu una sau mai multe imagini și să exprime
corect singularul și pluralul.
Resurse didactice: cartonașe cu diferite desene reprezentând un singur lucru sau ființă și altele
reprezentând mai multe obiecte sau ființe de același fel.
Desfășurarea jocului:
Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonașe, unul cu un singur element
iar altul cu două sau mai multe elemente de același fel. Unu l din cartonașe va fi pe catedră iar
celălalt repartizat elevilor în așa fel încât să existe atât pe catedră cât și la copii cartonașe care
conțin un singur element și care redau mai multe elemente. Pe rând câte un copil vine la
catedră și alege un cartona ș. De exemplu, ridicând un cartonaș cu mai multe elemente copilul
spune: „Eu am pe cartonaș mai multe flori”. Copilul la care se află cartonașul cu o singură
floare se ridică și spune: „Eu am cartonașul cu o floare”. Apoi copilul formul ează propoziț ia
despre floare. Elevul care se află la catedră trece la plural propoziț ia respectivă. În partea a
doua a jocului propunătorul (sau un elev) spune un cuvânt la singular (sau plural), iar elevii
trebuie să spună același cuvânt la plural – respectiv la singular. Î n continuarea jocului se vor
alcătui propoziț ii în legătură cu cuvintele folosite în joc. De exemplu: „În grădină sunt flori
multe” sau „Ionel a văzut o pisică”.

Jocul „Cine face?”
Scopul: îmbogățirea vocabularului.
Obiective operaționale: să -și însușească cuvinte care denumesc(ocupații) profesii.
Resurse didactice: imagini care reprezintă diferite profesii.
Desfășurarea jocului:
Cadrul didactic va arăta elevilor imagini care reprezintă diferite ocupații și va cere elevilor
să spună cum este numită persoana care face acel lucru.
Cine mână caii? Vizitiul
Cine conduce tramvaiul? Vatmanul
Cine conduce locomotiva? Mecanicul
Cine conduce automobilul? Șoferul (șoferiț a)

37
Cine conduce avionul? Pilotul
Cine conduce vaporul? Căpitanul
Cine conduce tractorul? Tractoristul (tractorista)
Cine vinde cărțile? Librarul
Cine împrumută cărțile? Bibliotecarul (bibliotecara)
Cine vindecă bolnavii? Doctorul (doctorița) etc.

JOCURI PENTRU ACTIVITĂłILE DE SOCIALIZARE
Jocul „Să primim musafiri”
Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, î nsușirea unor
formule de politeț e, educarea la copii a spiritului de ospitalitate și de sociabilitate.
Obiective de referinț ă: să interpreteze corect rolul de musafir și de gazdă, să elaboreze
răspunsuri adecvate rolului asumat (musafir, gazdă).
Resurse didactice: un buch et de flori naturale sau confecționate, veselă, biscuiț i sau
bomboane, pahare cu apă, tăvi mici.
Desfășurarea jocului :
Cadrul didactic împreună cu copiii vor aranja înainte de începerea jocului 2 -3 mese pentru
musafiri și gazde. Se vor pune la îndemână materialele necesare p entru servit. Clasa va fi
împărț ită în două grupe: jumătate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalț i elevi vor fi musafiri.
Gazdele se vor așeza la mesele pregătite și vor aștepta musafirii. Propunătorul dă un buchet de
flori musafirilor și aceștia pleacă î n vizită. Copiii vor fi îndemnaț i să-și reactualizeze
impresiile avu te cu ocazia unor vizite sau să țină seama de câteva momente:
– sunatul la ușă sau ciocănitul;
– oferirea florilor de către musafiri;
– adresarea mulț umirilor de către gazdă;
– poftirea musafirilor să ia loc;
– discuț ii și informare reciprocă cu privire la evenimente recente;
– servirea musafirilor;
– despărț irea musafirilor de gazde.
Reușita jocului depinde în mare măsură de alegerea a câte unui copil din ambele grupe
(musafiri și gazde) care să conducă și să poarte dialogul, nefiin d posibilă comunicarea între
toți copiii. Eventual se vor repartiza roluri de adulț i și de c opii pentru a justifica diferențierea
atribuț iilor în cadrul celor două categorii, musafiri și gazde.

38
În încheierea joc ului se poate cânta de către toț i copiii un cântec vesel, se poate recita în
cor o urare.

Jocul „De -a călătoria cu…(tramvaiul, autobuzul, trenul)
Scopul: fixarea cunoștințelor privind unele acțiuni și deprinderi în legătură cu folosirea
diferitelor mijloace de l ocomoție de către călători .Deprinderea copiilor să cedeze locul
adulților.
Obiective de referință: să execute corect în calitate de călător toate acțiunile implicate de
călătoria cu mijloacele de locomoție în comun (să -și cumpere bilet de călătorie , să urce pe o
anumită ușă și să coboare pe alta, să -și perforeze biletul de călătorie, să se poarte politicos și
disciplinat).
Resurse didactice: bani (de carton), bilete, compostor, geamantane.
Desfășurarea jocului:
Cadrul didactic împreună cu copiii vor așeza scaunele imitând tramvaiul, autobuzul sau
trenul (în compartimente și vagon). Se vor fixa cele câteva roluri: casier, controlor, vatman
(șofer, mecanic). Propunătorul va interpreta ro lul de ghid pentru a da explicaț ii cu privire la
locuril e pe unde trece în traseul fixat.
În desfășurarea fiecărui gen de călătorie se va urmări plasarea corectă a momentului și a
locului de unde se cumpără biletele:
– la tramvai și autobuzele din oraș, de la o ricare ghișeu de bilete din staț ii;
– la aut obuz, în cazul unei călătorii ce depășește limitele localităț ii, de la șofer, taxator sau de
la casierul din autogară;
– la tren, la ghișeul de bilete din gară.
În cursul călătoriilor vor fi introduse unele activităț i specifice:
– în tren: așezarea geamant anului, lectura revistelor, cărț ilor, luarea gustării, prezentarea
biletelor la control;
– în autobuz: lectura ziarului, a revistei.
Regulile de comportare vor fi reamintite fiecare la momentul potrivit. Se va insista în cazul
călătoriei cu tr enul ca să nu coboare nici un copil în staț iile intermediare, pentru a evita
pierderea lui. De aseme nea, se va putea diversifica acț iunea jocului introducând roluri diverse:
mamă, tată, bunici. Se pot, de asemenea, în unele variante propun e roluri de perso ane care
însoț esc rudele la tren și în acest caz se pune accentul pe felul în care se face despărț irea între
cei care pleacă și cei care rămân, stimulând copiii să -și interpreteze veridic rolul. Orice

39
variantă s -ar alege de către propunăt or accentul trebui e pus pe relaț iile care se stabilesc între
cei care călătoresc și cei care fac parte din personalul de de servire a mijloacelor de locomoț ie.

Jocul „De -a spectacolul (teatru, cinematograf etc.)
Scopul: însușirea și aplicarea de către copii a cerințelor cu privire la modul de comportare
într-o sală de spectacol; obișnuirea copiilor să se asculte unii pe alții, să se supună indicațiilor
conducătorului. Obiective de referințe: să -și adapteze comportarea în raport cu condițiile unui
spectacol: să intre în sala de spectacol numai după ce au cumpărat bilete și și -au depus
îmbrăcămintea la garderobă, să -și ocupe locul indicat pe bilet, să nu vorbească după ce a
început spectacolul, să aplaude numai atunci când este cazul.
Resurse materiale: bani (din carton), bil ete cu diverse imagini, imagini asemănătoare așezate
pe speteaza scaunelor, sau bilete cu cifre, buchete de flori, eventual bufet cu dulciuri.
Desfășurarea jocului:
Jocul va fi început prin împăr țirea rolurilor, respectiv o echipă de actori cu un pre zentator
care implicit dirijează spectacolul. Cadrul didactic va conduce grupa spectatorilor și va
respecta în această privință câteva acțiuni:
– cumpărarea biletelor;
– controlul biletelor;
– intrarea la garderobă și depunerea îmbrăcămintei;
– căutarea locurilor corespunzătoare semnului (cifrei) de pe bilet și așezarea;
– așteptarea semnalului de începere a spectacolului;
– urmărirea spectacolului;
– plecarea acasă după preluarea îmbrăcămintei.
Propunătorul va îndruma pe co pii pentru a aprecia spectac olul prin aplauze, pentru a mulțu mi
actorilor oferindu -le flori.
Jocul se poate complica introducând pauze în cursul spectacolului, cu vizitarea bufetului și
cumpărarea unor produse (bis cuiți, rahat, bomboane, felii de fructe, sucuri). De asemenea se
pot cumpăra programe la începutul spectacolului și consulta în timpul pauzelor. Se vor
provoca discuț ii între copii după terminarea spectacolului.

40
Bibliograf ie

1.Alexandra Nistor, Jocuri didactice, editura Diana,
2. Andreescu Florica – „Pedagogie preșcolară” – E.D.P. , București , 1972
3. Bocoș Mușata, Dana Jucan, Fundamentele pedagogiei – Teoria și metodologia
curriculumului – edișia a III -a, revizuită, editura Paralela 45, 2017.
4. Cristea Sorin , Dicționar de termeni pedagogici , Editura Didactică și Pedagogică ,
București, 1998
5.https://www. academia.edu/25342025/ACTIVIT%C4%82%C8%9AILE_PE_DOMENII_EX
PERIEN%C8%9AIALE
6. https://www.didactic.ro/revista -cadrelor -didactice/importanta -jocului -didactic -in-
activitatea -desfasurata -in-invatamantul -primar
7. http://nistormariapipp.blogspot.com/2017/01/clasificarea -jocurilor.html
8.https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/gradinita/Conceptul -de-joc-didactic22.php
9. Laura Colceriu , Metodica predării activității instructiv -educative în grădiniță, 2010
10. MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, Curriculum pentru educație timpurie, 2019
11. Maria Ramona Neagu, JOCUL DIDACTIC: cale de acces spre sufletul copiilor, editura
Rovimed Publishers, 2011, Bacău.
12. R. Cullen Beverly , Puterea jocului , în Revista învățământului preșcolar , nr. 1-2/1992
13. Simionică El. , F. Bogdan, Gramatica prin joc , Ed. Polirom, Iași, 1998
14. Stan Liliana, Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, editura Polirom, 2014
15. Șchiopu Ursula – „Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” – E.D.P. București
1970