UNIVER SITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI Cu titlu de manuscris CZU: 334.7.012(478)(043.2) TIMOTIN Ludmila DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚILOR DE ANTREPRENORIAT ÎN… [609065]

1
UNIVER SITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris
CZU: 334.7.012(478)(043.2)

TIMOTIN Ludmila

DEZVOLTAREA
ACTIVITĂȚILOR DE ANTREPRENORIAT
ÎN REPUBLICA MOLDOVA

SPECIALITATEA : 521.03 – ECONOMIE ȘI MANAGEMENT ÎN DOMENIUL DE
ACTIVITATE
(în activitatea de antreprenoriat)

Teză de doctor în științe economice

Conducător științific: BUGAIAN Larisa,
doctor habilitаt în științe economi ce,
profesor
Autor: TIMOTIN Ludmila

Chișinău , 201 7

2

© TIMOTIN Ludmila , 201 7

3
CUPRINS

ADNOTARE în limbile română, engleză și rusă ………………………………………………………. . 5
LISTA ABREVIERILOR ……………………………………………………………………………………… 8
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………….. 9
1. BAZELE TEORETICE ALE ANTREPRENORIATULUI …………………….. 14
1.1. Conceptul de antreprenoriat, caracteristicile și grupele sale principalele ………….… 14
1.2. Formele și metodele de suport al antreprenoriatului existente în Republica
Moldova ……………………………………………………………………………………………………… 25
1.3. Metode și forme de suport al antreprenoriatului utilizate în țările europene ………… . 31
1.4. Instituții de sprijin al întreprinderilor de producție inovatoare ……………………………. 42
1.5. Concluzii la capitolul 1 …………………………………………………………………………………. 52
2. ANALIZA ACTIVITĂȚII ANTREPRENORIALE ……………….. ……………….. ….. 55
2.1. Caracteristica generală și tendințele principale de dezvoltare a le antreprenoriatului. 55
2.2. Specificul activității întreprinderilor cu diferite forme de proprietate ………………… 64
2.3. Indicii principali de dezvoltare ale afacerilor mari și a le întreprinderilor mici și
mijlocii …………………………………………………….………………… ……….. 69
2.4. Nivelul și dinamica dezvoltării întreprinderilor conform tipurilor de activitate …….. 73
2.5. Concluzii la capitolul 2 ……………..……………………………………………………………….. 70
3. DEZVOLTAREA FORMELOR ȘI A METODELOR DE SUSȚINERE A LE
ANTREPRENORIATULUI …………………………………………………. …………………….. . 83
3.1. Principiile, problemele și direcțiile fundamentale de perfecționare a suportului
acordat a ntreprenoriatului inovator …………………………………………………………………. 83
3.2. Propuneri în vederea ameliorării utilizării rezultatelor științifice în industrie prin
intermediul incubatoarelor universitare de inovare ………….……….……………. … 94
3.3. Instrumente de îmbunătățire continu ă pentru activitatea antreprenorială… ……………. 105
3.4. Concluzii la capitolul 3 …………………………………..……………….………….…… 111
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI ………………………………………….. 114
BIBLIOGRAFIE 119
ANEXE ………… ……………………………………………………………………………………………… 132
Anexa 1. Informație privind numărul de întreprinderi, salariați și vînzări; structura
veniturilor și a profitului/pierder ii; indicii profitului/pierderii după forma de proprietate,
anii 2007 -2014……………………………………………………………….. …………………. . 132
Anexa 1 .1. Dinamica n umărul ului de întreprinderi după formele de proprie tate, anii 2007 –
2014, unități ………………………………………………………………………………… 132
Anexa 1.2. Dinamica numărului de salariați după formele de proprie tate, anii 2007 -2014,
persoane… …………………………………………………………………………………………………………….. . 132
Anexa 1.3. Dinamica venituri lor din vânzări după formele de proprietate, anii 2007 -2014,
mln. lei …… ……………………………………………………………………………………………………………. 133
Anexa 1.4. Structura veniturilor din vânzări după formele de proprietate, anii 2007 -2014,
% ……………………………… ………………………………………………………………………………………….. 133
Anexa 1.5. Structura profitul ui/pierderii până la impozitare , după formele de proprietate,

4
anii 2007 -2014, % ….………………………………………………………………… .…… 134
Anexa 1.6. Dinamica profitului/pierderii până la impo zitare , după formele de proprietate,
anii 2007 -2014, % față de anul p recedent …………………………………… ………………….. 134
Anexa 2. Informație privind numărul de între prinder i, salariați, venituri, profit /pierderi
după mărime a întreprinderilor , anii 2007 -2014………………………….. …….. ………………………… 135
Anexa 2.1. Dinamica numărul ui de întreprinderi după mărime, anii 2007 -2014, unități…… 135
Anexa 2.2. Dinamica numărul ui de salariați după mărimea întreprinderii , anii 2007 -2014,
persoane …. …………………………………………………………………………………………………… ……….. 135
Anexa 2.3. Dinamica v enituri lor din vân zări după mărimea întreprinderii , anii 2007 -2014,
mln. lei … ……………………………………………………………………………………………………… 136
Anexa 2.4. Dinamica veniturilor din vân zări după mărimea întreprinderii , anii 2007 -2014,
% față de anul precedent …………………………………………… ….……… ……………… .. 136
Anexa 2.5. Dinamica profitul/pierderilor până la impozitare, după mărimea întreprinderi i,
anii 2007 -2014, mln. lei ………………… …………………………………………. ……………………… 136
Anexa 3. Informație privind numărul de întreprinderi, sal ariați, venituri , structura
profitului/pierderii și a indicilor profitului/pierderii după genurile de activitate, anii 2007 –
2014 ………………………………………………………………………………………………………… …………… . 137
Anexa 3.1. Dinamica numărului de întreprinderi după genurile de activita te, anii 2007 –
2014, unități … ………………………………………………………………………………………………………… 137
Anexa 3.2. Dinamica numărul ui de salariați după genurile de activitate, anii 2007 -2014,
persoane … ……………………………………………………………………………………………………………. .. 138
Anexa 3.3. Dinamica v enituri lor din vânzări după genurile de activitate, anii 2007 -2014,
mln. lei … ……………………………………………………………………………………………………………….. 139
Anexa 3.4. Dinamica veniturilor din vânzări după genurile de activitate, anii 2007 -2014,
% față de anul precedent …………………………………………………………………………………………. .. 140
Anexa 3.5. Structura profitul ui/pierderii până la impozitare, după genurile de activitate,
anii 2007 -2014, % ……………………………………………………………………….… .. 141
Anexa 3.6. Dinamica profitului/pierderii până la impozitare, după genurile d e activitate,
anii 2007 -2014, % față de anul precedent. ………………………………………………………………… 142
Anexa 4. Dinamica activelor per întreprindere, anii 2007 -2012 …………… ……… ………. .. 143
Anexa 5. Dinamica investițiilor globale în materialele active, perioada 2007 -2014 ………. 143
Anexa 6. Ghid pentru realizarea interviului cu managerii întreprinderilor ………………………. 144
Anexa 7. Ghid pentru realizarea interviului (fragment) ………………………………….. .. 145
Anexa 8. Certificat de implementare privind rezultatele științifice ale proiectului
„Perfec ționarea politicii de dezvoltare a IMM și consolidarea parteneriatului între
business și organele Administrației Publice, realizat de c ătre INCE în a nii 2011 -2014 ……. 147
Anexa 9. Act de implementare a propunerilor tezei de doctor în științe economice …..…… 149
Declarația privind asumarea răspunderii ………………………………………………………………. 151
CV-ul autorului …………………………………………………………………………………………………… .. 152

5
ADNOTARE
Timotin Ludmila . „Dezvoltarea activităților de antreprenoriat în Republica Moldova ”, teză de
doctor în științe economice, Chișinău, 2017

Structura tezei : introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, 22 anexe,
bibliografie din 192 surse. Conținutul este reflectat în 124 pagini text de bază. Rezultatele sunt
publicate în 12 lucrări științifice.
Cuvinte -cheie : antreprenoriat, întreprinzător, politicile statului de suport al afacerilor, forme
și metode de susținere a afacerilor, indus trie, afaceri inovatoare, incubatoare de inovare și clustere.
Domeniul de studiu: dezvoltarea și susținerea activității de antreprenoriat.
Scopul cercetării : analiza și sinteza bazelor teoretice ale antreprenoriatului și ale susținerii
acestuia, pentru a e valua nivelul de dezvoltare al activității antreprenoriale și a elabora propuneri
necesare pentru perfecționarea formelor și a metodelor de suport al afacerilor în Republica Moldova,
cu accent pe întreprinderile inovatoare.
Obiectivele cercetării constau în analiza și sistematizarea principalelor caracteristici și a
formelor de antreprenoriat; generalizarea experienței altor țări în materie de forme și metode de
susținere a antreprenoriatului, în vederea adaptării acestei experiențe la condițiile Republici i
Moldova (cu accent pe sprijinul instituțional al întreprinderilor inovatoare); analiza nivelului și a
tendințelor de dezvoltare a afacerilor în Republica Moldova; identificarea particularităților de
dezvoltare a principalelor grupe de întreprinderi din R epublica Moldova; analiza componentelor de
bază ale politicii de suport al afacerilor, utilizate în prezent în Republica Moldova; fundamentarea și
dezvoltar ea celor mai potrivite pentru Republica Moldova principii, direcții, forme și metode de
susținere a afacerilor (cu accent pe susținerea instituțională a întreprinderilor inovatoare); elaborarea
unor propuneri în vederea ameliorării utilizării rezultatelor științifice în industrie, prin intermediul
incubatoarelor universitare de inovare .
Problema științif ică importantă soluționată constă în fundamentarea teoretică și
metodologică a dezvoltării continue a formelor și metodelor de suport ale activității antreprenoriale
cu accent pe întreprinderile inovatoare, fapt ce asigură confirmarea necesității promovăr ii afacerilor
prin stimularea organizării business incubatoarelor și clusterelor inovaționale.
Noutatea și originalitatea științifică a lucrării constă în sistematizarea definițiilor și
caracteristicilor de bază ale activității antreprenoriale , cu evidenți erea celor mai importante grupe de
afaceri; efectuarea sintezei formelor și metodelor internaționale de susținere a antreprenoriatului;
elaborarea metodologiei de calcul a l „portretului” de grup al unei întreprinderi medii din Republica
Moldova; identifica rea particularităților de dezvoltare a grupelor principale de întreprinderi în
funcție de formele de proprietate, dimensiunile și tipurile de activitate; identificarea impedimentelor
privind d ezvoltarea antreprenorială în Republica Moldova; argumentarea și elaborarea celor mai
potrivite principii, direcții, forme și metode de susținere a afacerilor din Republica Moldova, cu
accent pe suport ul instituțional a l afacerilor inovatoare.
Valoarea aplicativă a cercetărilor constă în elaborarea propunerilor – direcții, forme și
metode de suport al afacerilor, care sunt concepute pentru a fi implementate, iar unele și -au găsit
deja aplicare în politica de dezvoltare a antreprenoriatului și pot fi folosite în activitatea didact ică.
Importanța practică, de asemenea, constă în elaborarea propunerilor de consolidare a cooperării
dintre antreprenori și cercetători în cadrul incubatoarelor universitare de inovare și dezvoltarea unui
concept de curriculum pentru instruirea mediatorilo r și managerilor de clustere.

6
ANNOTATION
Timotin Ludmila . "Development of entrepreneurial activity in Republic of Moldova," PhD
thesis in economics, Chisinau, 2017
Thesis structure: introduction, three chapters, conclusions and recommendations, sources o f the
bibliography 192. Content is reflected in the 124 pages of main text. Results are published in 12
scientific papers.
Keywords: entrepreneurship, entrepreneurial, business support state policies, forms and methods of
business support, industry, innovative busin ess, innovative incubators and clusters .
Field of study: entrepreneurship development and support.
Research goal are to: analyze and synthesis of theoretical bases of entrepreneurship and supporting
it in order to support development of entrepreneurship and to develop proposals to improve the
forms and methods of business support in Moldova, focusing on innovative enterprises .
Research objectives are to analyze and systematize the main entrepreneurial characteristics and
groups; to synthesize the international experience in terms of entrepreneurship support forms and
methods in order to adapt this experience in Moldova (with a focus on instituti onal support of the
innovative enterprises); analyze the current situation and trends of business development in
Moldova; identify peculiarities of development of the main groups of Moldovan enterprises; analyze
the basic components of business support po licy currently used in Moldova; justify and develop the
most appropriate principles, directions, forms and methods of business support for Moldova (with a
focus on institutional support for innovative enterprises); develop proposals to improve the use of
scientific results in industry through innovation university incubators.
Important scientific problem solved is the theoretical and methodological development of forms
and methods of entrepreneurial activity support with a focus on innovative companies whic h provide
confirmation of the need to promote organization of the innovative business incubators and clusters.
Scientific novelty of the theses are systematization of basic definitions and characteristics of
entrepreneurial activity highlighting the most i mportant business groups; synthesis by the forms and
methods of supporting entrepreneurship; developing the methodology for calculating the "portrait"
of a group of medium enterprises in Moldova; identify peculiarities of development of the main
groups of enterprises according to types of ownership, size and types of activity; identify
impediments on entrepreneurial development in Moldova; argumentation and developing the most
appropriate principles, directions, forms and methods of business support in Mold ova, with a focus
on institutional support of innovative businesses.
Applicative value of the research is development of the proposals – directions, forms and methods
of business support, some have already found application in entrepreneurship development policy
and can be used in teaching. The practical importance also lies in developing proposals to strengthen
cooperation between entrepreneurs and researchers within the university incubators of innovation
and development of a curriculum concept for traini ng mediators and managers of clusters.

7
АННОТАЦИЯ
Тимотин Людмила . «Развитие предпринимательской деятельности в Республике
Молдова », диссертация на соискание ученой степени доктора экономических наук,
Кишинэу, 2017
Структура диссертации : введение, три главы, обобщающие выводы и рекомендации,
библиография из 192 источников. Содержание изложено на 124 страницах основного текста.
Результаты опубликованы в 12 научных работах.
Ключевые слова: предпринимательская деятельность, предприниматель,
государственная политика поддержки бизнеса, формы и методы поддержки
предпринимательства, промышленность, инновационный бизнес, инновационные
инкубаторы.
Область исследования : развитие и поддержка предпри нимательской деятельности .
Цель исследования: анализ и обобщение теоретических основ предпринимательства и
его поддержки, позволяющие оценить развитие предпринимательской деятельности, а также
разработать предложения, необходимые для совершенствования фор м и методов поддержки
предпринимательства в Республике Молдова с акцентом на инновационных предприятиях.
Задачи : проанализировать и систематизировать основные характеристики и группы
предпринимательства; обобщить зарубежный опыт используемых форм и методов поддержки
предпринимательства с учетом возможности его адаптации к условиям Р.Молдова (с
акцентом на институциона льной поддержке инновационного бизнеса); проанализировать
уровень и тенденции развития предпринимательства в Республике Молдова; выявить
особенности развития основных групп предприятий в Республике Молдова;
проанализировать используемые в настоящее время в Молдове основные составляющие
политики поддержки предпринимательства; обосновать и разработать наиболее подходящие
для Молдовы принципы, направления, формы и методы поддержки предпринимательства (с
акцентом на институциональной поддержке инновационных пре дприятий); разработать
предложения по улучшению использования научных результатов на предприятиях
посредством инновационных инкубаторов при университетах.
Разрешенная важная научная проблема состоит в теоретическом и
методологическом обосновании в непреры вном развитии форм и методов поддержки
предпринимательской деятельности с акцентом на инновационные предприятия, что
подтверждает необходимость развития бизнеса на основе стимулирования организации
инновационных бизнес инкубаторов и кластеров .
Научная нови зна и оригинальность работы: систематизированы основные понятия и
характеристики предпринимательской деятельности, выделены наиболее важные группы
предпринимательской деятельности; обобщены используемые за рубежом формы и методы
поддержки предпринимательст ва; разработан групповой «портрет» среднестатистического
молдавского предприятия; выявлены особенности развития основных групп предприятий в
зависимости от форм собственности, размеров и видов деятельности; выявлены основные
препятствия развития предприн имательства в Молдове; аргументированы и разработаны
наиболее приемлемые для Молдовы принципы, направления, формы и методы поддержки
предпринимательства с акцентом на институциональной поддержке инновационных
предприятий.
Практическая значимость исследований состоит в разработке предложений –
направлений, форм и методов поддержки предпринимательства, которые предназначены для
практического использования и частично уже нашли применения в политике развития
предпринимательства и могут быть использов аны в дидактической деятельности. Также
разработаны предложения по укреплению сотрудничества между бизнесом и
исследователями в рамках инновационных инкубаторов при университетах и разработана
концепция учебного плана для подготовки тренеров и руководителе й кластеров.

8
LISTA ABREVIERILOR

AITT – Agenția pentru Inovare și Transfer Tehnologic
AȘM – Academia de Științe a Moldovei
BNS – Biroul Național de Statistică
CSI – Comunitatea Statelor Independente
ECE – Europa Centrală și de Est
FMI – Fondul Monetar Internațional
GEM – Monitorul Global al Antreprenoriatului (Global Entrepreneurship Monitor)
IEFS – Institutul de Economie, Finanțe și Statistică
IMM – întreprinderi mici și mijlocii
INCE – Institutul Național de Cercetări Economice
ÎM – întreprinderi mici
MB – micul business
ME – Ministerul Economiei
MIEPO – Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova
ODIMM – Organizația pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii în Moldova
OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
ONU – Organizația Națiunilor Unite
PIB – Produs Intern Brut
PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
RM – Republica Moldova
SA – Societate pe acțiuni
Sida – Agenția de Cooperare pentru Dezvoltare Internațională suedeză
SUA – Statele Unite ale Americii
UE – Uniunea Europeană

9
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei cercetate
Anterprenoriatul este un gen de activitate economică, care determină în mare parte ritmul și
calitatea dezvoltării social -economice a unei țări. Anterprenoriatul asigură baza pentru crearea unei
noi valori, sporește ocuparea forței de muncă și satisfacerea nevoilor populației. Întreprinderile
angajate în producere influențează concomitent dezvoltarea businessului în alte domenii de
activitate, precum și trecerea la o economie inovatoare, dezvoltarea businessului mic și celui
mijlociu.
Rezultatele și eficaci tatea activității de antreprenoriat depind de condițiile de dezvoltare a
businessului, precum și de suportul de care dispune. Suportul este acordat, de regulă, de către stat,
care u tilizează diverse forme și metode, în funcție de nivelul de dezvoltare economică a țării, de
resursele disponibile și de specificul național. Concomitent, antreprenoriatul mai poate beneficia de
suport din partea unor donatori sau din partea antreprenorilor înșiși, având în vedere cooperarea
dintre aceștia și alte posibilități de susținere reciprocă.
În Republica Moldova, antreprenoriatul a început să se dezvolte din primii ani de reforme pe
piață. Până în prezent a fost adoptată legislația ce reglementează dezvolta rea businessului, totodată
au fost înființate o serie de instituții statale de susținere a acestuia. Totuși, rolul antreprenoriatului în
dezvoltarea social -economică a țării este nesemnificativ, potențialul domeniului de afaceri este
limitat, rata antrepre noriatului industrial este destul de mică, iar condițiile create, metodele și
formele de suport existente nu dau întocmai rezultatele așteptate.
Una dintre caracteristicile antreprenorului este capacitatea de a crea noi idei prin care să
răspundă la anumit e necesități prin exploatarea oportunităților ce apar în mediul economic și cel
social. P entru ca ideile să fie transpuse în practică, ele trebuie aplicate într -un mod și în condiții
inovatoare de afacere, care, de regulă, sunt diferite de modalitățile exi stente de realizare a
businessului.
Crearea noilor forme și metode de suport pentru încurajarea activității de inovare
antreprenorială a devenit actualmente o cerință extrem de importantă al politicilor tuturor țărilor cu
economie dezvoltată, ce reprezint ă, alături de metodele tradiționale, forme și modalități de altă
natură, menite să impulsioneze toate etapele activității de inovare prin crearea unor condiții aferente
favorabile.
Astfel, pentru impulsionarea activității antreprenoriale, îndeosebi a celor inovaționale, este
necesară crearea unor metode și forme de suport adecvate, fapt ce determină actualitatea temei
acestei teze.

10
Gradul de elaborare științifică a problemei
Un aport considerabil în cercetarea antreprenoriatului l -au avut R. Cantillon, J. B. Say, G. B
Clark, F. Walker, F. Nite, M. Weber, J. Schumpeter, F. Hayek, D. McClelland, P. Drucker, A.
Shapiro. Dintre cercetătorii din Europa Centrală și de Est trebuie menționați O. Nicolescu, C.
Russu, C. Sașu, M. Bucurean, M. Dumitrescu, T. Georgesc u, G. Manolescu, V. Ionescu, E. Burduș,
Panaite Nica, Ion Verbuncu, C. Rusu, A. O. Blinov, A. V. Baciurin, B. K. Zlobin, N. Isakova, A.
Suhanov, N. P. Șmeliov ș.a. În Republica Moldova, diferite aspecte ale activității de antreprenoriat,
ale formelor și me todelor de susținere a acesteia sunt abordate în lucrările cercetătorilor E. Aculai,
T. Bajura, Gh. Belostecinic, L. Bugaian, V. Veveriță, M Gheorghița, S. Gorobievschi, M. Jalencu,
A. Cotelnic, I. Paladi, A. Popa, P. Roșca, A. Solcan, A. Stratan, I. Sârbu , S. Certan.
Majoritatea acestor cercetări se axează pe anumite grupuri sau aspecte ale activității de
antreprenoriat. Spre exemplu, în multe lucrări, accentul se pune pe activitatea întreprinderilor din
anumite sectoare, preponderent din agricultură. De asemenea, o atenție deosebită se acordă
grupurilor IMM – specificului activității și politicii de suport a l acestora. Prezintă interes cercetarea
anumitor funcții la nivel de întreprindere: marketing, reclamă, management financiar, evidență
contabilă etc. Multe publicații și teze au drept obiect de cercetare problemele de dezvoltare a
businessului în țările europene, mai ales în cele din UE. Se atenționează asupra barierelor în
dezvoltarea businessului și influen ța factorilor externi asupra activității antr eprenoriale.
Totuși, multe probleme privind activitățile de anterprenoriat sunt încă puțin studiate. În special,
nu se efectuează o analiză complexă a dezvoltării businessului în țara noastră. Nu se acordă atenția
cuvenită studierii întreprinderilor de pr oducere inovatoare, mai ales a celor din industrie. Nu este
analizată pe deplin nici politica de dezvo ltare a antreprenoriatului în Republica Moldova, formele și
metodele de suport în domeniu. Aceste probleme au condiționat stabilirea scopului acestei cercetări.
Scopul și obiectivele studiului
Scopul acestei teze este analiza și sinteza bazelor teoretice ale antreprenoriatului și ale
susținerii acestuia, care vor permite evaluarea dezvoltării activității de antreprenoriat, precum și
elaborarea unor propuneri necesare pentru perfecționarea formelor și metodelor de suport al
afacerilor în Republica Moldova, cu accent pe întreprinderile industriale inovatoare.
În vederea realizării acestui scop, în lucrare ne -am propus următoarele obiectiv e:
1. Analiza și sistematizarea principalelor caracteristici și grupe ale antreprenoriatului.
2. Sintetizarea experienței altor țări privind formele și metodele de susținere a antreprenoriatului, ținând
cont de capacitățile de adaptare a acestora la condițiile R epublicii Moldova (cu accent pe suportul
instituțional pentru businessul de inovare).

11
3. Analiza nivelului și a tendințelor de dezvoltare a antreprenoriatului și identificarea particularităților
de dezvoltare a principale or grupe de întreprinderi în Republica Moldova.
4. Analiza componentelor principale ale politicii actuale de susținere a antreprenoriatului în Republica
Moldova, argumentarea și elaborarea celor mai potrivite pentru țara noastră principii, direcții, forme
și metode de suport al e antreprenoriatului (cu accent pe suportul instituțional pentru întreprinderile
industriale inovatoare).
5. Dezvoltarea unui concept de curriculum pentru instruirea mediatorilor și managerilor de clustere.
6. Elaborarea propunerilor de ameliorare a utilizării re zultatelor științifice în industrie, prin intermediul
incubatoarelor universitare de inovare.
Obiectul studiului sunt formele și metodele de suport al activității antreprenoriale, cu accent pe
afacerile inovaționale în cadrul întrprinderilor de producere.
Noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor constau în următoarele:
 Sistematizarea definițiilor și caracteristicilor de bază ale activității antreprenoriale, cu evidențierea
celor mai importante grupe de afaceri;
 Sinteza formelor și metodelor i nternaționale existente de susținere ale antreprenoriatului;
 Elaborarea metodologiei de calcul al ”portretului” de grup al unei întreprinderi medii din Republica
Moldova;
 Identificarea particularităților de dezvoltare a grupelor principale de întreprinder i în funcție de
formele de proprietate, dimensiune și tipuri de activitate și identificarea impedimentelor privind
dezvoltarea acestuia în Republica Moldova;
 Argumentarea și elaborarea celor mai potrivite principii, direcții, forme și metode de susținere a
afacerilor din Republica Moldova, cu accent pe suportul instituțional al afacerilor inovatoare;
 Elaborarea propunerilor de consolidare a cooperării dintre antreprenori și cercetători în cadrul
incubatoarelor de inovare.
Problema științifică importantă so luționată constă în fundamentarea teoretică și
metodologică a dezvoltării continue a formelor și metodelor de suport al activității antreprenoriale
cu accent pe întreprinderile inovatoare, fapt ce asigură confirmarea necesității promovării continue a
afacerilor prin stimularea organizării business incubatoarelor inovaționale și clusterelor.
Metodele de cercetare și informația inițială
Pe parcursul studiului au fost utilizate metode științifice (abordarea sistemică, analiza și
sinteza, abordarea istoric ă și logică, analiza critică a materialelor, analiza monografică, metoda
analogiilor etc.); metode economice (comparația, grupările, indicii în lanț, seriile dinamice etc.);
metode calitative de cercetare social -economică (interviurile semistructurate apro fundate cu oameni
de afaceri și experți). În calitate de informație inițială, în această teză sunt utilizate următoarele
materiale: 1) legile și regulamentele ce reglementează dezvoltarea afacerilor în Republica Moldova;

12
2) datele statistice din Republica Moldova și din alte țări; 3) publicațiile științifice la tema tezei,
precum și rezultatele proiectelor realizate de consultanți autohtoni și din străinătate; 4) rezultatele
interviurilor cu antreprenori și experți.
Semnificația teoretică a lucrării constă în sistematizarea definițiilor și caracteristicilor de
bază ale activității antreprenoriale , cu identificarea particularităților de dezvoltare a grupelor
principale de întreprinderi în funcție de formele de proprietate, dimensiunile și tipurile de activita te;
elaborarea metodologiei de calcul a l ”portretului” statistic al unei întreprinderi medii din R epublica
Moldova.
Semnificația practică a lucrării se concretizează în cercetările aplicative, și anume: în
analiza activității antreprenoriale și depistarea problemelor ce stope ază dezvoltarea businessului în
Republica Moldova; analiza celor mai bune practici de suport al afacerilor din țările dezvoltate și
argumentarea celor mai potrivite forme și metode de susținere a afacerilor din Republica Moldova,
cu ac cent pe suport ul instituțional a l afacerilor inovatoare, care sunt concepute pentru a fi
implementate și pot fi folosite în activitatea didactică. Semnificația practică a rezultatelor cercetării ,
de asemenea, rezidă în elaborarea propunerilor de consolidare a cooperării dintre antreprenori și
cercetători în cadrul incubatoarelor universitare de inovare ; dezvoltarea unui concept de curriculum
pentru instruirea mediatorilor și managerilor de clustere.
Aplicarea rezultatelor studiului este confirmată de Certificat ele de implementare
(anex ele 8 , 9). Unele rezultate și recomandări formulate în urma participării autorului în cadrul
cercetării deja au fost utilizate parțial de către colaboratorii Ministerului Economiei, în scopul
analizei situației din sectorul IMM și la elaborarea Planurilor de acțiuni pentru anii 2015 -2017 ale
Strategiei de Dezvoltare a Sectorului IMM pentru anii 2012 -2020, aprobată de Guvern. Totodată,
rezultatele, concluziile și propunerile autorului pot fi utilizate în scopuri didacti ce, la cursurile
privind bazele antreprenoriatului, managementul întreprinderii, reglementarea de stat a economiei
etc.
Aprobarea rezultatelor studiului. Principalele teze ale lucrării, concluziile și recomandările
elaborate au fost aprobate la 8 conferințe, inclusiv participarea în cadrul proiectului instituțional
aplicativ 11.817.08.29A „Perfecționarea politicii de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii și
consolidarea parteneriatului între business și organele administrației publice” (20 11-2014), realizat
de către INCE.
Publicații la tema tezei. Rezultatele obținute sunt publicate în 12 lucrări științifice.
Structura și volumul tezei . Structura tezei este condiționată de obiectivele propuse și de
logica studiului. Lucrarea cuprinde: adnot are (în limbile română, rusă și engleză), introducere, trei

13
capitole, concluzii generale și recomandări, 22 anexe, bibliografie ( 192 surse). Conținutul tezei este
expus pe 124 pagini text de bază.
În primul capitol „BAZELE TEORETICE ALE ANTREPRENORIATULUI ” este
analizat în baza literaturii științifice conceptul de antreprenoriat , sunt relevate caracteristicile sale,
sunt prezentate prin cipalele grupe de întreprinderi; se concretizează particularitățile activității
antreprenoriale în Republica Moldova; sunt analizate elementele principale ale politicii actuale ale
R.Moldova privind susținerea afacerilor; sunt identificate, justificate și dezvoltate cele mai potrivite
forme și metode de suport al antreprenoriatului existente în R.Moldova; sunt identificate
particularitățile activității antreprenoriale în țările cu relații de piață aflate în perioada de tranziție;
sunt studiate metodele și formele de susținere a afacerilor în țările europene, cu accent pe metodele
instituționale de suport pentru afacerile inovat oare.
În al doilea capitol „ANALIZA ACTIVITĂȚII ANTREPRENORIALE ” în baza unui
calcul al principalilor indicatori ai întreprinderilor din Republica Moldova , se face o caracterizare
generală a dezvoltării antreprenoriatului și a tendințelor sale de dezvoltare; este demonstrat
specificul de evoluție a unor grup e de întreprinderi în funcție de formele de proprietate, dimensiuni
și tipuri de activitate; este pre zentat un ”portret” de grup al întreprinderii medii din Republica
Moldova.
În al treilea capitol „DEZVOLTAREA FORMELOR ȘI A METODELOR DE
SUSȚINERE A ANTREPRENO RIATULUI” sunt elaborate principiile, analizate problemele
antreprenoriatului și sunt justificat e direcțiile fundamentale de perfecționare a suportului acordat
antreprenoriatului inovator, sunt recomandate propuneri de îmbunătățire a implementării rezultatelor
cercetărilor în întreprinderile autohtone prin intermediul incubatoarelor de inovare și uni unilor
clusteriale; sunt propuse instrumente de îmbunătățire continuă pentru activitatea de antreprenoriat.
Cuvinte -cheie : antreprenoriat, întreprinzător, politicile statului de suport al afacerilor, forme
și metode de susținere a afacerilor, industrie, afaceri inovatoare, incubatoare de inovare.

14
1. BAZELE TEORETICE ALE ANTREPRENORIATULUI
1.1. Conceptul de antreprenoriat, caracteristic ile și grupele sale principale
Termenii „antreprenoriat”, „ activitate antreprenorială” sunt adesea utilizați atât în publi cații
științifice, cât și în materiale analitice, în actele politicilor de stat, în legislație, având o orientare
practică. Cu toate acestea, de -a lungul întregii perioade de observație și analiză a activității
antreprenoriale, fiecare cercetător a accentu at doar anumite caracteristici ale acesteia, de aceea vedea
diferit rolul ant reprenorului și funcțiile lui în dezvoltarea economică.
Dreptul roman cunoștea noțiunea de „antreprenor”, desemnând o activitate îndeosebi
comercială. În Evul Mediu, noțiunea de „antreprenor” avea mai multe sensuri, indicând: persoanele
care se ocupau cu comerțul exterior; organizatorii de parade, spectacole; responsabilii de obiecte
industriale, șantiere. Aceștia nu își asumau niciun risc, ci doar conduceau toate activitățile, ut ilizând
resursele financiare, materiale și comerciale care li se alocau [ 24].
Primul cercetător care a examinat într -un context științific rolul ant reprenorului în dezvoltarea
economică a fost economistul și omul de afaceri Richard Cantillon (sf. sec. XVI I – înc. sec. XVIII).
Potrivit lui, o trăsătură distinctivă a muncii întreprinzătorului este activitatea în condiții de risc , iar
sursele de bogăție sunt pământul și munca [163].
O analiză mai profundă a antreprenoriatului a făcut -o J.-B. Say, care consid era că activitatea
de antreprenoriat este mai întâi de toate simbioza creatoare a trei factori de producție – pământul,
munca și capitalul. El a caracterizat antreprenorul ca fiind o persoană care îi organizează pe alții în
cadrul procesului de producție, definindu -l drept manager și coordonator al factorilor de producție .
Una dintre ideile principale ale lui Say este recunoașterea rolului activ al întreprinzătorului în
producerea de bunuri [180].
La sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX, cercetătorii încep să studieze fenomenul
antreprenoriatului mult mai adânc și multidirecțional, inclusiv analizând sursele formării venitului
suplimentar. În special, G. B. Clark examina deja nu trei, ci patru fac tori de producție – capitalul ,
pământul , activitatea angajatorilor și munca angajaților . În același timp, el făcea conexiunea
fiecărui factor cu un anumit rezultat, de exemplu, venitul întreprinderii – cu efectul unei coordonări
de succes a inovațiilor teh nologice, comerciale și organizaționale [ 161].
F. Knight a presupus că profitul (veniturile din afaceri) se formează ca o recompensă pentru
gestionarea cu succes a procesului de producție în condiții de risc și incertitudine, caracteristice
economiei de piață [169].
O poziție similară a avut -o și P. Drucker, care considera că cea mai importantă pentru un om
de afaceri este capacitatea de a folosi orice oportunitate oferită de mediul exterior, pentru a obține

15
un profit cât mai mare [1 56].
O contribuție semnificativă la studiul antreprenoriatului a adus -o Joseph Schumpeter, care
trata antreprenorul ca pe un inovator . În teoria dezvoltată de acest savant , teza de bază era
următoarea: creșterea economică este determinată de inovațiile create de întreprinzători [191].
Potrivit lui Schumpeter, individul rămâne un întreprinzător doar atâta timp cât este și un
inovator. De asemenea, el considera că antreprenor poate fi nu numai proprietarul, ci și un manager
angajat, trăsătura definitorie în acest caz fiind caracterul inova tor al activității [1 91].
Un șir de savanți cu renume, analizând antreprenorul și activitățile sale, acordau prioritate , în
primul rând, trăsăturilor lui de caracter. Astfel, în accepțiunea lui Hayek, antreprenoriatul nu este un
tip de activitate, ci o trăsătură de comportament, care constă în căutarea și cercetarea unor noi
oportunități economice [183].
K. McConnell și S . Brue, autori ai celebrului manual "Economics", consideră că principala
trăsătură a unui întreprinzător este talentul antreprenorial , ca o resursă umană deosebită. Ei leagă
antreprenoriatul cu patru calități interdependente [ 165]:
1) hotărârea de a prelua inițiativa, pentru a conecta resursele necesare într -un proces de
producție;
2) curajul și capacitatea de a lua decizii care vor determina caracterul activităților sale
viitoare și îi vor permite să poarte responsabilitate juridică și financiară pentru ele;
3) inovare, dorința și capacitatea de a introduce noi produse, noi tehnologii, noi forme și
metode de organizare și de management;
4) capacitatea de a risca cu prudență, deoarece, în condițiile concurenței de piață, succesul
afacerii și, în consecință, profitul n u ți le garantează nimeni.
Unul dintre primii savanți care au început să efectueze cercetări empirice în domeniul
afacerilor a fost un reprezentant al behaviorismului (comportamentismului), D. McClelland. La
mijlocul sec. al XX -lea, acest savant a dovedit prin calcule că anume antreprenorii sunt o forță
motrice importantă de dezvoltare , deoarece aceștia se caracterizează printr -un nivel ridicat al nevoii
de realizare, prin încredere în sine, capacitate de a rezolva probleme majore, de a -și asuma
responsabil ități și nu se tem de riscurile moderate [ 164].
O idee importantă a lui D. McClelland este aceea că motivația ce condiționează
comportamentul unui antreprenor poate fi modificată. De aceea, el a elaborat diferite programe
instructive pentru schimbarea mot ivației oamenilor, luând în considerație caracteristicile personale
concrete ale întreprinzătorilor, cum ar fi apetitul pentru risc, nevoia de autonomie, optimismul și
nevoia de realiz are [163].

16
Cu toate acestea, potrivit lui William Gartner, în ultimii 20 -25 de ani, în cercetările asupra
antreprenoriatului a avut loc o schimbare relativă de accent: de pe studiul antreprenorului și a
capacităților sale pe procesul de afaceri și rezultatele acestuia [ 52].
A. Busîghin, în cartea sa "Antreprenoriat", rezumând dezvoltarea teoriei antreprenoriatului,
identifică "patru valuri": (1) cu concentrarea atenției asupra riscului în afaceri; (2) cu evidențierea
activității inovatoare, ca trăsătură distinctivă a antreprenoriatului; (3) cu accent pe calitățile
personale sp eciale și pe abilitățile antreprenorului; (4) cu transferul atenției asupra acțiunilor
manageriale ale întreprinzătorului, când problemele se analizează deja la nivel interdisciplinar
[145].
P. Devidsson și G. Wiklund examinează spiritul antreprenorial în tr-un context mai larg,
propunând explorarea acestuia la diferite niveluri: de la întreprinzătorul individual până la economia
în ansamblu. Într -adevăr, inițiativa antreprenorială provine de la persoane concrete, dar asemenea
inițiative duc la crearea unor noi întreprinderi sau la relansarea unor afaceri mai vechi. Creșterea
dimensiunilor și a competitivității acestora conduce la schimbări în dezvoltarea sectoarelor
economice și a regiunilor, influențând ocuparea forței de muncă și creșterea economică [ 42].8Cu
toate acestea, în prezent domină studiile asupra antreprenoriatului la micronivel, vizând anumite
întreprinderi și anumiți antreprenori [ 159].
Actualmente se elaborează diverse teorii privind dezvoltarea întreprinderii. De exemplu,
există teoria resurs elor companiilor (modelul bazat pe resurse), conform căreia managementul
companiei este obligat să se angajeze în identificarea, dezvoltarea și utilizarea resurselor -cheie
pentru a maximiza veniturile. În acest context, avantajele competitive ale întreprin derii, potrivit lui
George Barney, sunt așa proprietăți ale resurselor cum ar fi valoarea lor specială (care permite să se
pună în aplicare strategii de sporire a eficacității); raritatea resurselor (le posedă un număr mic de
firme concurente); nereproduct ibilitatea resurselor etc. [ 38].
În lucrările științifice ale cercetătorilor din economiile de tranziție și în curs de dezvoltare ,
activitatea antreprenorială de asemenea este cercetată multiaspectual. Astfel, antreprenoriatul este
analizat de pe următoarele poziții: din punct de vedere filosofic (ca o stare de spirit specială, un
mijloc de realizare a potențialului persoanei), dar ca și un proces de gândire și ca artă de a gestiona o
afacere [ 151].
Abordarea antreprenoriatului prin calitățile antreprenorului este prezentă în lucrările lui V.
Savcenko, care consideră întreprinzătorul "un factor personal subiectiv al producției, capabil, în baza
inițiativei și a inovării, fără a -i fi teamă de responsabilitate economică totală, să își asume riscur i și

17
să combine într -un mod special factorii de producție, astfel încât, pe termen lung, să câștige venituri
suplimentare" [175].
Cercetătoarea N. Isakova, la principalele caracteristici ce definesc particularitățile activității
antreprenoriale , referă și incertitudinea / riscul, axarea permanentă pe inovare și particularitățile de
management [1 59].
În pofida unei perioade destul de lungi de de zvoltare a antreprenoriatului, în prezent, teoria
antreprenoriatului este încă în proces de formare; totodată, nu există o singură definiție, unanim
acceptată, a acestui fenomen . P. Davidsson, pe baza unei sinteze a publicațiilor științifice, ajunge la
concluzia că există trei tipuri principale de definiții ale antreprenoriatului, legate de: (1)
caracteristicile antreprenorului; (2) procesul antreprenorial; (3) rezultatele antreprenoriatului [ 47].
Spre exemplu, savantul american R. Hisrich definește antreprenoriatul ca fiind procesul de
creare a ceva nou, care prezintă o valoare, iar pe omul de afaceri – drept o persoană care își
consumă timpul și energia necesare în vederea atingerii acestui scop, asumându -și riscul financiar,
psihologic și social complet și primind, drept recompensă, bani și satisfacția de a fi reușit [ 184].
Pe lângă noțiunile speciale de defini ție a activit ății antreprenoriale se aliniază și viziunea
americanului Dan Muzyca , care tratează activitatea antreprenorială ca pe un proces ce se derulează
în diferite medii și amplasamente de afaceri, ce cauzează schimbări în sistemul economic prin
inovă ri realizate de persoane care generează sau răspund oportunităților economice. Muz yca susține
că activitatea antreprenorială nu depinde de mărimea businessului și nu ține de înființarea unei noi
companii [97].
Un alt savant american , Howard Stevenson , definește activitatea antreprenorială ca fiind
urmărirea unei oportunități, abordarea și efectuarea unor schimbări rapide, adoptarea de decizii
multifazice, utilizarea resurselor altor persoane, dirijarea relații lor și rețete lor umane și compensarea
inițiatorilor pentru valoarea nou -creată. Această definiție este una completă, care descrie structura
activității antreprenoriale [ 121].
O tratare analitică amplă este prezentată de cercetătorul canadian Louis Jacques Fillion, care
structurează procesul antrepr enorial în următoarele activități: identificarea oportunităților economice,
determinarea viziunii și a deciziilor privind realizarea inițiativei, implementarea activității , încep ând
cu procurarea mijloacelor de realizare a afacerii, promovarea afacerii și comercializarea rezultatului
afacerii [ 51].
În multe definiții este utilizată totalitatea caracteristicilor menționate mai sus. De exemplu:
antreprenoriatul este un sector special al economiei de piață, în care entitățile de afaceri care au
libertate econo mică, unitatea dreptului de proprietate și de gestionare nemijlocită, prin reacție

18
imediată la schimbările conjuncturii de piață în condiții de risc, inerente activității antreprenoriale în
condiții de independență economică deplină și responsabilitate, as igură obținerea unui venit
financiar în condiții de concurență [1 74].
În unele definiții ale antreprenoriatului se ia în considerare și prezența ideii afacerii. De
exemplu, A. Busîghin definește antreprenoriatul ca un tip special de activitate economică – orientat
spre obținerea profitului, bazat pe inițiativă, responsabilitate și pe o idee de afacere inovatoare
[151].
În studiile cercetătorului moldovean A. Cotelnic (ș.a.), la asemenea calități ale antreprenorilor
ca independența și inițiativa, acceptarea riscului și orientarea spre profit, se adaugă și respectarea
normelor legislative. Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfășurată pe
propriul risc și orientată spre obținerea profitului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor,
executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele înregistrate în această calitate, în
modul stabilit de lege [24].
În literatura occidentală, conceptele antreprenoriat și business sunt sinonime. Astfel, în
lucrarea lui A. Ho sking "Curs de afaceri", conceptul -cheie de "business" este definit ca o activitate
întreprinsă de indivizi, întreprinderi și organizații care vizează dobândirea de bunuri naturale,
producerea sau achiziționarea și vânzarea de bunuri și servicii în schimbu l altor bunuri și servicii
sau bani, în beneficiul reciproc al persoanelor sau al organizațiilor interesate [ 185].
În literatura de specialitate este controversată relația dintre conceptele de "antreprenor", care
se referă numai la proprietar, și "manager", care poate fi angajat. În practică, aceste concepte adesea
coincid, deoarece mulți proprietari acționează ca manageri, iar mul ți manageri sunt proprietarii
mijloacelor de producție gestionate [ 163].
Cu toate acestea, autorii celebrului manual " Bazele managementului", H. Mescon, M. Albert
și Fr. Kedouri, indică niște diferențe între conceptele de "manager" și "antreprenor". Deși există o
serie de funcții comune ale acestora (luarea deciziilor, responsabilitatea etc.) și, mai mult decât atât,
mulți proprietari sunt și managerii propriilor întreprinderi, totuși calitatea principală a unui manager
– capacitatea de a induce organizare în efectuarea unei anumite activități – nu este neapărat tipică
pentru proprietari [167].
Noțiunea de antreprenoriat în știința și practica modernă este destul de des folosită ca
sinonim al noțiunii micul business sau IMM [159].
Autorii pornesc de la ideea că caracteristicile esențiale ale antreprenoriatului / antreprenorului
se manifestă mai pe deplin în activitatea î ntreprinderilor mici / micilor întreprinzători. E vorba
despre asemenea parametri ai afacerilor cum ar fi finalitatea, inițiativa, activismul, responsabilitatea,

19
capacitatea de a -și asuma riscuri. Cu toate acestea, D. Storey și N. Sykes, în cartea lor "Mic ul
business și antreprenoriatul", tratează cele două fenomene menționate ca niște mulțimi ce se
intersectează. Nu toate întreprinderile mici se ocupă numaidecât de antreprenoriat, în același timp,
activitatea antreprenorială poate fi realizată și în afara micului business [ 122]. Astfel, termenul
”antreprenoriat” poate fi atribuit nu numai businessului mic, ci și marelui business.
În opinia autorului tezei, definind antreprenoriatul, nu este potrivită limitarea la doar una
dintre caracteristicile sale [96, 159], ci este necesar să se ia în considera ție mai mulți parametri
importanți .
În același timp, unii dintre parametrii menționați mai sus (cum ar fi unitatea de proprietate și
de gestionare nemijlocită) nu fac parte din caracteristicile principale ale ant reprenoriatului. În teză
ne vom baza pe următoarea definiție a acestuia : antreprenoriatul este un tip distinct de activitate
economică, care are următoarele caracteristici: activism și inițiativă, i ndependență si
responsabilitate, capacitate de a risca, sp irit inovator, orientare spre obținerea de venituri.
Totodată, noțiunile "business" și "antreprenoriat" sunt sinonime. De asemenea,
întreprinzătorul poate să fie atât proprietarul, cât și administratorul afacerii. Deși funcțiile lor pot
varia, în esență activitatea de bază corespunde caracteristicilor antreprenoriatului. Caracteristicile
principale ale activității antreprenoriale sunt prezentate în schema din figura 1.1.

Fig. 1.1. Caracteristicile principale ale activității antreprenoriale
Sursă : Elaborată de autor [22,23].

Caracter
inovator,
creativ
Capacitate de a
munci în condiții de
risc
Прибыльность
внешних
НИОКР
Orientare spre obținerea
venitului

Responsabilitate
Прибыльность
внешних НИОКР
Independență

Activism și
inițiativă
Caracteristicile principale
ale activității de
întreprinzător

20
Astfel, principalele caracteristici ale activității de antreprenoriat sunt următoarele:
1. Activismul și inițiativa întreprinzătorului, când acesta, din proprie inițiativă, având o
motivație internă, își cr eează și dezvoltă propriul business.
2. Independența în activitate , care are atât o componentă de proprietate (existența proprietății
separate), cât și una organizațională (nevoia de a lua independent decizii în procesul activității de
afaceri).
3. Responsabilitatea antreprenorului – financiară și juridică – pentru rezultatele activității sale
(inclusiv cu averea sa).
4. Capacitatea de a lucra în condiții de risc , acesta fiind inerent economiei de piață ;
antreprenorul trebuie să poată prevedea riscurile și să diminueze consecințele acestora (prin
intermediul asigurărilor ș.a.).
5. O abordare creativă, inovatoare , ca element indispensabil al businessului competitiv.
6. Axarea pe dobândirea venitului antreprenorial (profitului), ca unul din principalele motive și
rezultate ale activității de afaceri.
Un element ce cara cterizează antreprenorul este spiritul întreprinz ător, c eea ce presupune
abordarea creativă și inovatoare. I novarea, de regulă , presupune abilitatea de a aplica în mod creativ
soluții pentru problemele și oportunitățile care r ăspund necesităților societății. Dacă creativitatea
presupune crearea ideilor noi, atunci inovarea realizează lucruri noi. Antreprenorul v a gândi și va
face lucruri noi sau lucruri vechi sub o form ă nouă. Peter Drucker af irma că inovarea este
„principalul instrument al antreprenorului ”, prin care explorează schimbările ca op ortunități pentru
noi afaceri [155]. Creativitatea și inovarea sunt elementele de bază ale unui spirit întreprinzător.
Există numeroase persoane care lansează idei de afaceri, dar nu întotdeauna aceste idei ajung să
devină produse sau servicii. Antreprenorul este acea persoană care face legăt ura dintre idee și
oportunitatea de a acoperi o necesitate.
În „Concepția de dezvoltare a antreprenoriatului inovațional în Republica Moldova ”,
dezvoltat ă de Academia de Științe a Moldovei [37], se mențion ează că prin activitatea inovațională
a întreprin derii se subînțelege forma de activitate privind transformarea ideii (de obicei, a
rezultatelor cercetărilor și elaborărilor științifice sau a le altor realizări științifico -tehnice) în produse
noi sau perfecționate din punct de vedere tehnologic, precum și în procesele tehnologice.
Dezvoltarea economiei inovaționale poate fi asigurată de către antreprenoriatul inovațional, care
reprezintă companiile ce dezvoltă afaceri de producere și prestează servicii după cum urmează:
a. mărfuri și servicii noi , bazate pe rezultate ale cercetării din Republica Moldova sau
din afara țării, inclusiv tehnologii importate ;

21
b. mărfuri și servicii existente pe piață, produse prin implementarea teh nologiilor noi,
mai eficiente și mai performante, orientate atât spre piața locală, c ât și spre export.
Cercetătorii români M. Moldoveanu și Em. Dobrescu tratează spiritul inova tiv ca aptitudinea
de a produce soluții noi, capacitatea de a introduce în lume un lucru nou, de a crea idei și produse
originale, de a revela dimensiuni n ecunoscute ale fenomenelor, dar și soluții de rezolvare a
problemelor [ 95], iar Ov. Nicolescu și I. Verboncu consideră că principalul element definitoriu al
inovației este generarea unor idei noi. Inovarea, în schimb, se caracterizează atât prin apariția d e idei
noi, cât și prin efectuarea unor schimbări pe baza acestora [ 102].
H. J. Harrington și J. S. Harrington înțeleg prin activitate inovațională activitatea care duce la
creștere și supraviețuire [ 57]. Alți doi cercetători români tratează inovația mai mult sub aspect
managerial. Astfel , C. Russu susține că inovația este crearea și promovarea susținută a “noului” prin
adoptarea și aplicarea perseverentă a unor activități inovatoare, axate pe pregătirea și producerea
schimbărilor [ 112]. Iar I. Dijmărescu tratează inovația mai larg, pune accent ul pe management, –
menționând că inovația este analiza critică a situației concurențiale a firmei, selectarea măsurilor
importante ce trebuie aplicare în scurt timp [44]. Eugen Burduș afirmă că ionavrea este reprezentată
de abilitatea de a aplica în mod creativ soluții problemelor și oportunităților ca re imbunătățesc viața
oamenilor [27].
Analiza părerilor autorilor enumerați demonstrează că principiul de abordare p rivind
activitatea inovațională este puțin diferit : unii tratează inovația sub aspect antreprenorial, iar alții –
sub aspect managerial. Însă pentru aceste noțiuni este comun faptul că toate opiniile țin de spiritul,
de momentul de pornire și de finalizare a procesului, fie de producție, fie de management. Pentru
antreprenoriatul inovațional caracteristica inova tivă este cea primordială, mai pro nunțată, ea
presupun ând realizarea completă a procesului inovațional: de la crearea ideii p ână la realizarea ei.
Autorul tezei consideră că , având la bază abordările enumerate, noțiunea dată de autor pentru
antreprenoriatul inovațional trebuie completată cu o caracteristic ă mai pronunțată inovațională.
Așadar, antreprenoriatul inovațional este un tip distinct de acti vitate economică, în care, printre
caracteristicile proprii unei activități antreprenoriale , caracteristica inovațională este cea de bază
și presupune realizarea completă a procesului inovațional – de la crearea ideii p ână la realizarea
ei în practică – și care în final se materializează într -un produs sau serviciu concret.
Grupele principale de antreprenoriat
Activitatea de antreprenoriat este foarte diversă, fiind pusă în aplicare de diferite grup e de
antreprenori la diverse forme de întreprinderi, cu multe caracteristici deosebite.

22
Cele mai importante în cercetări și în practică sunt următoarele grupe de antreprenoriat [24, 51,
97, 121, 122,159, 163, 166 ]:
 Întreprinderi cu forme diferite de proprietate : privată, publică sau mixtă, pot ap arține
unor proprietari naționali, sau – parțial ori integral – să se bazeze pe capital străin. Dezvoltarea
diferitor forme de proprietate poate avea particularități sau constrângeri, cu anumite consecințe
asupra evoluării lor. De exemplu, o influență externă destul de puternică se resimte, de regulă,
asupra întreprinderilor de stat (din partea administrației publice de nivel național sau local).
 Activitatea antreprenorială individuală sau colectivă . În cazul afacerilor private,
proprietatea aparține unei persoane fizice: vânzător, meșteșugar, proprietarul unei mici firme etc.
Proprietatea colectivă aparține concomitent câtorva subiecți, fiecare avându -și partea sa
(coproprietate) sau nu, fiind vorba de proprietatea comună (ca în cazul afacerilor de familie).
Afacerea proprie presupune o activitate economică pe cont propriu și pe propria răspundere
completă și nelimitată. Antreprenoriatul colectiv se realizează prin asocierea unor persoane și a unor
capitaluri, în numele unei întreprinderi comune, implicând o responsabilitate colectivă și venituri
comune, care ap arțin participanților.
 Businessul în funcție de dimensiuni se clasifică în întreprinderi micro -, mici, mijlocii
și mari . Dimensiunea afacerii este un criteriu important de clasificare, care de asemenea influențează
asupra specificului activităților. Astfel, D. Storey și N. Sykes, examinând specificul afacerilor din
punct ul de vedere al întreprinderilor mici și mari, au ajuns la concluzia că niv elul de incertitudine a l
mediului pentru întreprinderile mici este mult mai mare. Inovarea și inovațiile în cadrul
întreprinderilor mici de asemenea diferă de afacerile mari: firmele mici rareori introduc inovații
radicale, care ar servi drept noi tipuri d e produse (servicii) pentru economie în ansamblu.
 Companii care țin de diferite tipuri de activitate economică – industrie, agricultură,
comerț ș.a . În informația statistică, gruparea întreprinderilor depinde, în primul rând, de
clasificatorul utilizat în țara sau în regiunea respectivă. În UE a fost adoptat un Clasificator comun al
tipurilor de activitate economică în Uniunea Europeană (NACE – Statistical classification of
economic activities in the European Community).
 În funcție de fazele ciclului de rep roducere și de funcțiile îndeplinite de către
antreprenor, se identifică următoarele tipuri de activitate: industrială, comercială, financiară etc.
În special, la activitățile financiare pot fi referite cele bancare, de asigurări, de audit, de leasing etc. ;
la activitățile de producere – cele de inovare și tehnico -științifice, producerea propriu -zisă și sfera
serviciilor etc. Uneori sunt evidențiate doar afacerile de producție și cele intermediare.

23
 Businessul , în funcție de forma organizatorico -juridică de administrare , de regulă, se
clasifică în întreprinzători individuali, parteneriate (tovărășii) și societăți de administrare / corporații
(societăți cu răspundere limitată și societăți pe acțiuni). Societățile pe acțiuni pot fi deschise (care au
dreptul de a înstrăina acțiuni fără acordul celorlalți acționari) și închise (în care acțiunile sunt
distribuite numai în rândul unui grup predeterminat de persoane, în primul rând, fondatorii).
 Activitate antreprenorială realizată la nivelul întregii întreprinderi s au în cadrul
acesteia, în anumite unități ale sale – așa-numitul intraprenoriat .
 Companii în funcție de localizare și acoperirea teritoriului în care operează . Se
disting grupuri de companii care operează în capitală sau în regiuni, în localități urbane sa u rurale.
Un grup separat îl formează companiile ce activează pe teritoriul mai multor țări – corporațiile
transnaționale.
 Businessul care funcționează în limitele legii sau, total ori parțial, în sectorul informal .
Principalele grupe de afaceri sunt prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. Principalele grupe de afaceri
Criterii de clasificare Grupe
Forma de proprietate Privată, publică, mixtă: cu capital național sau străin
Numărul de proprietari Activitate individuală sau colectivă
Dimensiunile afacerii Întreprinderi micro -, mici, medii sau mari
Tipul de activitate economică Industrie, agricultură, comerț etc.
Faza / etapa ciclului
de reproducere De producție, comercială, financiară ș.a.
Forma organizatorico -juridică de
activitate Întreprinzători individuali, parteneriate și societăți de
administrare (societăți cu răspundere limitată și societăți pe
acțiuni)
Nivelul la care are loc activitatea
antreprenorială La nivelul întreprinderii sau al unor structuri ale sale
(intraprenoriat )
Amplasarea și aria de
desfășurare a afacerii În capitală sau în regiune, în localitate rurală sau urbană,
companie națională sau transnațională
Legitimitatea afacerii Funcționează în limitele legii sau, parțial ori total, în
sectorul informal
Sursa : Elaborat de autor în baza surselor analizate .
În funcție de prezența abilităților antreprenoriale, printre întreprinzători există și grupul celor

24
care desfășoară activități independente . Potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM),
aceștia sunt definiți ca lucrători autonomi, ce desfășoară activități independente, lucrează pe cont
propriu, își organizează singuri munca, dețin mijloace de producție și sunt responsabili de produsele
sau servicii prestate, de calitatea acestora, de preturi și vânzăr i etc. Acest grup, chiar dacă se
raportează la antreprenoriat, este cel mai simplu dintre toate tipurile existente.
Reprezentanții altui grup similar, care pot fi raportați doar parțial la întreprinzători, sunt așa –
numiții antreprenori „forțați involuntari ". În baza acestei idei, propuse de R. Scase, dar și de un grup
de cercetători condus de A. Cepurenko, a apărut o clasificare a întreprinzătorilor mici în funcție de
motivele care i -au adus în afaceri. În Moldova, grupul respectiv de întreprinzători a fost , de
asemenea, analizat în detaliu de E. Aculai și numit afaceriști „de nevoie”. Antreprenori "de nevoie"
sunt acele persoane care și -au pierdut locurile de muncă și mijloacele de subzistență și, sub
amenințarea unor asemenea schimbări negative, s -au văzut silite să intre în afaceri, fără a avea
capacități pentru acest domeniu, ceea ce nu putea să nu le afecteze activitatea [ 1, 117 ].
De la începutul anilor '90, în țările aflate în tranziție de la economia dirijată la economia de
piață a început sau a contin uat apariția antreprenorilor. Ei se deosebeau mult de ant reprenorii din
țările cu relații de piață dezvoltate, având un specific al lor.
Problemelor legate de apariția și formarea antreprenoriatului în țările aflate în tranziție și -au
dedicat studiile R. Aidis [ 3], M. Bateman, W. Bartlett [ 6], A Busîghin [ 151], А. Gibb [ 55], V.
Gorfinkel [ 163], B. Dallago [ 41], R. McIntyre [ 93], R. Scase [ 116], D. Smallbone [ 120], F. Welter
[138], Е. Iasin [ 166], А. Cepurenko [ 186], C. Sasu [ 114,115 ], O. Nicolescu [ 100], C. Rusu [ 113], G.
Manolescu [ 92], E. Aculai [ 1,2], S. Certan [ 31], A. Cotelnic [21], S. Gorobievschi [ 56] ș.a. În
lucrările acestor autori se acordă o mare importanță identificării problemelor antreprenoriatului,
creării unor condiții propice pentru dezvoltarea afacerilor și formării unei politici de stat de susținere
a întreprinzătorilor .
Studiind antrepren oriatul în țările aflate în tranziție, savanții încearcă să descopere
particularitățile acestuia. În special, A. Blinov a propus o clasificare a afacerilor după antreprenorii
ocupați în producție și cei specializați în tranzacții de redistribuire [ 150].
R. Aidis identific ă în aceste țări afacerile productive și cele neproductive. În prima grupă
autorul include întreprinderile ai căror proprietari sunt axați pe creșterea și dezvoltarea afacerii;
utilizează activ abordările inovatoare în management și tind s ă-și înnoiască permanent sortimentele
de produse și servicii [ 3].
Ca urmare a cercetărilor efectuate în domeniul antreprenoriatului, problemele de business sunt
dezbătute pe larg în cadrul conferințelor internaționale. De exemplu, din 1987 are loc Conferința

25
anuală de cercetări în antreprenoriat – RENT (Research in Entre preneurship annual conference) .
Printre oamenii de știință, se bucură de prestigiu și conferința anuală care are loc la Babson College
din SUA (Babson College Antreprenoriat Conference Research). Cele mai bune rapoarte discutate
la aceste conferințe sunt p ublicate în ediții speciale sau pe site -urile ce reflectă problemele cele mai
urgente și direcțiile de cercetare în domeniul antreprenoriatului, în special în țările economic
dezvoltate. Compania EY organizează anual Concursul ”Antreprenorul anului” (EY Wo rld
Entrepreneur Of The Year), cel mai prestigios concurs internațional în domeniu. În prezent, el are
loc în mai mult de 145 de orașe din 60 de tari. Această primă – și singură deocamdată – competiție
de acest gen are scopul de a recunoaște succesele unor oameni de afaceri care îi inspiră și pe alții cu
ideile, entuziasmul și realizările lor.
1.2.Formele și metodele de suport al e antreprenoriatului existente în Republica Moldova
Suportul antreprenoriatului în Republica Moldova se bazează pe tendințele de dezvo ltare a
întreprinderilor autohtone , pe studiul experienței străine , pe evaluarea indicatorilor -cheie și pe
analiza politicii existente de dezvoltare a antreprenoriatului în țara noastră – a formelor și metodelor
de susținere utilizate.
Cadrul legislativ și de reglementare a activității de antreprenoriat în R epublica Moldova
include un șir de coduri, legi și regulamente. Principalele dintre ele sunt prezentate în figura 1.2.

Fig. 1.2. Cadrul legislativ și reglementările care guvernează dezvoltarea activității
antreprenoriale în Republica Moldova
Sursă : Elaborată de autor.
Formele și metodele de suport al afacerilor, implementate în Republica Moldova, includ:
Прибыльность
внешних
НИОКР
Прибыльность
внешних НИОКР
Tipurile de activitate
antreprenorială
(export etc.)

Documente legale ce
reglementează dezvoltarea
antreprenoriatului
Baze de formare și de
dezvoltare a
antreprenoriatului
Impactul
reglementării
asupra afacerii
Anumite sectoare
(industrie,
comerț etc.)
Etapele afacerii
(de înregistrare
etc.)

26
• baza juridică și de reglementare, care guvernează crearea și dezvoltarea antreprenoriatului în
țară;
• metodele economice de susținere a afacerilor, aplicate prin intermediul actelor jurid ice;
• forme le și metode le instituționale de suport al antreprenoriatului, având în vedere sprijinul
acordat anumitor instituții / organizații și implementarea politicilor de stat și a programelor
specifice, care vizează dezvoltarea unor grupe individuale de întreprinderi.
Primul grup de documente juridice reglementează bazele de formare și de dezvoltare a
antreprenoriatului. Acest grup include, în primul rând, normele din Codul civil ce reglementează
afacerile [ 33] și Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi [77]. Codul și legea definesc
conceptul de antreprenoriat; determină subiecții care au dreptul de a se angaja în activitatea de
întreprinzător în Republica Moldova; prezintă drepturile și obligațiile întreprinderilor, relațiile
dintre stat și business, problemele privind înființarea, reorganizarea și lichidarea întreprinderii;
determină formele organizatorico -juridice ale activității de antreprenoriat.
Al doilea grup de instrumente îl constituie legile ce reglementează activitatea întreprinde rilor
cu diferite forme de administrare și de diferite mărimi. Printre întreprinderile cu diferite forme
organizatorico -juridice de activitate evidențiem următoarele grupe: întreprinderi individuale,
gospodării țărănești / de fermieri, parteneriate complet e și limitate, societăți pe acțiuni și societăți cu
răspundere limitată, cooperative de producție și de afaceri, companii de leasing, întreprinderi de stat
și municipale. În afară de aceasta, statul reglementează activitatea întreprinderilor mici și mijloc ii,
în special a IMM -urilor și a deținătorilor de patente de întreprinzător. Acest grup de instrumente
include un număr mare de legi și regulamente, cum ar fi:
• Legea privind societățile cu răspundere limitată [87]. Legea definește noțiunea de societate
cu răspundere limitată, reglementează crearea, funcționarea, reorganizare și lichidarea acesteia;
stabilește normele de formare și schimbare a capitalului social al societății, definește membrii săi,
contribuțiile și organele lor de conducere.
• Legea cu pr ivire la întreprinderea de stat [80]. Legea dă definiția întreprinderii de stat,
stabilește condițiile și procedura de înființare, funcționare și încetare a activității acesteia; stabilește
procedura de posesie, utilizare și dispunere de bunuri; determină autoritatea conducerii ei, a
fondatorului și a managerului, determină specificul activității antreprenoriale a întreprinderilor
proprietate de stat.
• Legea privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii [88]. Legea stabilește
criteriile c alitative și cantitative ale întreprinderilor micro -, mici și mijlocii. De asemene a, fixează
repartizarea clară a responsabilităților între organele autorității publice responsabile de elaborarea și

27
punerea în aplicare a politicii în domeniul IMM -urilor, p recum și identifică principalele documente
de politici (strategii și programe), prin care sunt planificate și implementate măsurile de suport din
partea statului.
Al treilea grup de acte normative reglementează diferitele stadii de dezvoltare a
antreprenor iatului: înregistrarea, licențierea, impozitarea etc. Documentele menționate includ Codul
fiscal și un șir de legi, în special:
• Legеа cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor [79]. Legea dată
definește instituțiile de bază ale înregistrării de stat și conținutul Registrului de Stat, stabilește
procedurile și documentele necesare pentru înregistrarea, reorganizare ași excluderea din Registrul
de Stat, stabilește procedura de introducere a modificărilor în documentele fondato are.
• Legеа privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător [85], care
stabilește principiile fundamentale de acordare a licențelor și criteriile de determinare a tipurilor de
activitate supuse licențierii; stabilește politica de stat în domeniul licențierii și organele autorizate să
efectueze această funcție; descrie procedura de obținere și reînnoire a licenței, precum și
documentele necesare pentru obținerea licenței.
Al patrulea grup de legi reglementează activitatea anumitor s ectoare ale economiei:
industrie, comerț, agricultură etc. De exemplu:
• Legеа viei și vinului [89], care stabilește bazele juridice, economice și sociale în sectorul
pepinieritului viticol, viticulturii și vinificației; reglementează raporturile ce apar î n activitatea de
producere, prelucrare și comercializare a materialului de înmulțire și săditor viticol, a strugurilor
marfă pentru masă și pentru vin, a vinurilor și a altor produse pe bază de must și vin, a produselor
secundare vinicole și a produselor o bținute prin valorificarea produselor secundare vinicole.
• Legеа cu privire la comerțul interior [78], al cărei scop este crearea unui cadru legal pentru
activitățile comerciale prin dezvoltarea rețelei de distribuție a bunurilor și a serviciilor comercia le.
Legea definește principiile și formele generale de activitate comercială pe teritoriul Republicii
Moldova; prezintă politica de stat în domeniul comerțului, determină funcțiile și atribuțiile
autorităților publice responsabile pentru dezvoltarea și imp lementarea politicii statale în domeniul
comerțului. Legea stabilește procedurile necesare pentru organizarea comerțului, regulile de bază
pentru vânzarea bunurilor și serviciilor, de control și responsabilitate în domeniul comerțului.
Al cincilea grup de legi cuprinde acte normative ce reglementează anumite tipuri de afaceri,
cum ar fi: de export, de import sau de inovare. Acesta include Codul vamal, Codul cu privire la
știință și inovare, precum și o serie de legi:
• Codul vamal al Republicii Moldova [35] reglementează trecerea peste frontiera vamală a

28
mărfurilor și a vehiculelor; stabilește principiile de circulație și tipurile de regimuri vamale;
determină regimurile vamale preferențiale, condițiile de export, import și tranzit de mărfuri,
condițiile de import temporar și problemele de prelucrare sub control vamal.
• Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova [32] reglementează raporturile
juridice care țin de elaborarea și promovarea politicii de stat în sfera științei și inovării; de
activitatea de cercetare științifică, inovare și transfer tehnologic; de informațiile științifico –
tehnologice; de acreditarea organizațiilor în sfera științei și inovării; de atestarea cadrelor științifice
și științifico -didactice de înaltă calificare; de protecția proprietății intelectuale; de statutul juridic al
subiectelor din sfera științei și inovării.
Al șaselea grup de documente juridice sunt legate de punerea în aplicare a reformei de
reglementare, în special pentru a îmbunătăți impactul reglementăr ilor asupra afacerilor. De
exemplu:
• Legеа cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător [82].
Scopul legii este de a crea un cadru juridic favorabil pentru afaceri și climatul investițional; ea a
stabilit principiile d e bază de reglementare a activității de întreprinzător, precum și procedurile de
revizuire a actelor normative în conformitate cu aceste principii.
• Metodologiа de analiză a impactului de reglementare și de monitorizare a eficienței actului
de reglementar e stabilește procedura de evaluare și de monitorizare a efectelor reglementării
afacerilor în interesul public și pentru protecția drepturilor oamenilor de afaceri. Metodologia
prescrie tipurile de analiză a efectelor reglementării și procedura acestei ana lize.
Metode economice de reglementare de stat și de suport al afacerilor sunt, în primul rând,
instrumentele de impozitare și subvențiile, achizițiile publice, reglementarea prețurilor etc. Aceste
metode, care sunt utilizate pe scară largă în condițiile u nei piețe dezvoltate, au un impact limitat în
țările în curs de dezvoltare, cu economii în tranziție. Acest lucru este condiționat, pe de o parte, de
posibilitățile minore de finanțare preferențială (creditare, impozitare) a afacerii, pe de altă parte, de
incapacitatea de a utiliza mecanismele de piață, precum și de nivelul ridicat de corupție, care
împiedică implementarea efectivă a acestor metode.
Metodele economice de reglementare de stat și de suport al afacerilor sunt reflectate în multe
legi și reglementări, inclusiv cele menționate mai sus. De exemplu:
• Ratele impozitelor de bază sunt stabilite în Codul fiscal [ 34]. De exemplu, rata impozitului
pe venit pentru majoritatea firmelor persoane juridice pentru anul 2015 constituie 12% din venitul
impozabil. Caracteristicile de impozitare pentru IMM -uri, în comparație cu întreprinderile mai mari,
sunt următoarele: (a) pentru persoane fizice și întreprinzători individuali – 7% din venitul

29
impozabil, suma căruia nu depășește 29.640 lei; 18% din venitul impozabil a cărui valoare
depășește 29.640 lei; (b) pentru gospodăriile țărănești (fermieri) – 7% din venitul impozabil.
• Reglementarea prețurilor bunurilor de importanță socială este prevăzută, printre altele, în
Legea cu privire la comerțul interior [ 78]. Legea stipulează că reglementarea activității comerciale
cuprinde inclusiv stabilirea mecanismului de formare a prețurilor / tarifelor pentru produsele /
serviciile importante din punct de vedere social.
• Dispozițiile și cerințele principale ale sistem ului de achiziții publice sunt definite în Legea
privind achizițiile publice [ 90]. Principiile care guvernează relațiile în domeniul achizițiilor publice
formal cuprind transparența, asigurarea concurenței și promovarea rezidenților Republicii Moldova,
în cazul în care nu este contrară dreptului internațional.
• Valoarea fondului de subvenționare a producătorilor agricoli și direcțiile principale de
utilizare a acestuia sunt fixate în legislația privind bugetul. De exemplu, în Legea bugetului de stat
al Rep ublicii Moldova pentru anul 2015 [ 76], valoarea acestui fond este determinată în sumă de
610.000,0 mii lei, din aceștia, 110 000,0 mii lei în cadrul sistemului Comisiei Europene cu privire la
sprijinul financiar pe ramur i „Stimularea economiei în localităț ile rurale”. Aceste fonduri urmează
să fie utilizate în următoarele domenii: (a) îmbunătățirea competitivității sectorului agroalimentar
prin restructurare și modernizare; (b) asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale; (c)
creșterea investițiil or în infrastructura fizică și în infrastructură serviciilor în zonele rurale.
Metodele și formele instituționale de suport al afacerilor din Moldova includ susținerea
anumitor instituții și implementarea politicilor de stat și a programelor specifice, car e vizează
dezvoltarea unor grupe de afaceri. Instituțiile de infrastructură includ, în sens larg, organizații atât
guvernamentale, cât și neguvernamentale de reglementare și de control, sau care reprezintă și
promovează interesele antreprenorilor.
În supor tul de stat al antreprenoriatului actualmente sunt implicate următoarele instituții:
• Ministerul Economiei , care elaborează și implementează parțial politicile de stat de
dezvoltare a afacerilor. În acest proces este implicată direct Direcția generală de zvoltarea mediului
de afaceri, care este structurată în următoarele unități:
– Direcția politici de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii și de comerț,
– Direcția politici de reglementare a activității de întreprinzător,
– Direcția politici inves tiționale și competitivitate.
• Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO),
care furnizează servicii pentru întreprinderile implicate în exportul de mărfuri și interesate de
atragerea investitorilor străini.

30
• Institutul Național de Metrologie și Centrul Național de Acreditare (MOLDAC), care
include laboratoare (de testare, medicale, de siguranță alimentară etc.), organe de certificare a
produselor, de certificare a managementului și organe de inspecție.
• MOLDЕXPO – centru internațional de expoziții, care organizează diverse expoziții și
târguri.
• Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) – o
agenție a cărei sarcini principale sunt: punerea în aplicare a politicii privind IMM -urile, coordonarea
tuturor tipurilor de suport financiar, consilierea antreprenorilor.
• Incubatoarele de afaceri , unite într -o rețea, care acordă sprijin antreprenorilor începători în
primii trei ani de activitate a acestora.
• Instituțiile care susțin dezvoltarea, transferul și implementarea inov ațiilor: Agenția pentru
Inovare și Transfer Tehnologic (AITT) a Academiei de Științe a Moldovei, creată în scopul
acordării asistenței întreprinderilor în transferul de tehnologie; parcurile științi fico-tehnologice și
incubatorul de inovare , înființate în cadrul AȘM pentru a sprijini afacerile inovatoare;
incubatoarele / parcurile de inovare în cadrul principalelor universități ale țării.
În Republica Moldova funcționează și instituții neguvernamenta le de suport al
antreprenoriatului. Acestea includ, în principal:
• Camera de Comerț și Industrie – o organizație neguvernamentală, autonomă și
independentă, care reprezintă interesele în ansamblu ale întreprinzătorilor din Republica Moldova.
Camera este persoană juridică de drept public și în această calitate beneficiază de sprijinul statului.
• Instituțiile care oferă servicii de afaceri pentru întreprinderi . Numărul lor este de mai mult
de 100, ele oferind, de regulă, consultanță și instruire în domeni ul afacerilor. Printre acestea se
numără și asociațiile de afaceri, care sunt concepute pentru a proteja și a reprezenta interesele
întreprinzătorilor.
Forme importante de sprijin instituțional al businessului în Republica Moldova sunt
conceptele, strategi ile și programele de stat. Unele dintre ele sunt concepute pentru a influența în
mod direct dezvoltarea întreprinderilor din sectorul de producție. Cele mai importante concepte și
strategii sunt:
• Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada până în anul 2015 [63];
• Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006 -2015 [60].
• Concepțiа dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova [62].
• Strategiа reformei cadrului de reglementare a activității de întreprinzător pentru anii 2013 –
2020 [61].

31
• Foaia de parcurs pentru ameliorarea competitivității Republicii Moldova [59].
Strategiile nominalizate sunt implementate prin programe de stat. Pentru realizarea lor sunt
atrase surse de la donatorii externi, care au întotdeauna o orientare clară și o grupă-țintă de
companii.
O etapă importantă în elaborarea implementării legilor și a documentelor de politici este
analiza consecințelor impactului acestora asupra dezvoltării afacerilor. Analiza se efectuează în
conformitate cu Metodologia de analiză a impactului de reglementare și de monitorizare a
eficienței actului de reglementare [65]. Aceste proceduri sunt desfășurate de câțiva ani, dar nu se
implementează la un nivel calitativ. Procedura de evaluare a impactului documentelor analizate
conține următoarele etape:
• identificarea problemei de rezolvat și stabilirea rezultatelor ce ur mează a fi obținute;
• consecințele posibile, care includ o comparație a beneficiilor sociale și a costurilor în urma
intervenției guvernamentale;
• evaluarea propunerilor de alternativă pentru rezolvarea problemei existente;
• coordonarea intereselor părț ilor interesate, inclusiv consultări publice;
• rezultatele analizei consecințelor reglementării și recomandări.
1.3. Metode și forme de suport al e antreprenoriatului utilizate în țările europene
Problemele teoretice și practice privind dezvoltarea antrep renoriatului rămân actuale pe
parcursul multor ani în țări cu diferite niveluri de dezvoltare economică. Majoritatea politicienilor și
oamenilor de știință sunt de părere că antreprenoriatul este un factor important în dezvoltarea și
bunăstarea societății. În condițiile unui mediu exterior favorabil, oamenii de afaceri creează locuri
de muncă, produse, implementează inovații, sporind competitivitatea și accelerând schimbările
structurale în economie. Astfel, antreprenoriatul este un catalizator pentru creșt erea economică și
competitivitatea națională. Din acest motiv, politica statului privind dezvoltarea antreprenoriatului ar
trebui să fie axată pe utilizarea tuturor oportunităților – tendințe, metode și forme de suport al
afacerilor – pentru libera sa dezv oltare.
Analizând dezvoltarea antreprenoriatului, este important de concretizat conceptele de bază in
ce privește suportul – subiectele și obiectele, metodele și formele de suport.
Subiectele suportului . Prin subiecte ale suportului antreprenoriatului se înțeleg persoanele sau
organizațiile care planifică, pregătesc și pun în aplicare măsuri menite să sprijine activitatea de
întreprinzător.

32
Există o opinie generalizată precum că sprijinul antreprenoriatului ar trebui să fie realizat
numai de către stat. În tr-adevăr, anume autoritățile publice ar trebui să fie interesate să ofere suport
în vederea dezvoltării afacerilor.
Având în vedere rolul crescând al uniunilor regionale ale țărilor în ultimele decenii, suportul
afacerilor poate fi inițiat și implementat la nivel interstatal.
Există, de asemenea, și fenomenul de ”autosusținere” a businessului , când antreprenorii, prin
cooperare și asociere, contribuie de asemenea la dezvoltarea afacerilor.
În țările cu economii în tranziție, un suport pentru afaceri poate fi și cel din partea donatorilor
externi – organizații străine sau internaționale, care manifestă interes pentru dezvoltarea economică
a anumitor țări.
Obiectele suportului. Obiecte ale suportului în afaceri sunt reprezentanții businessului
(antreprenori i ndividuali și companii, diverse forme de cooperare și de asociere în business) care
sunt în măsură să pretindă susținere pentru dezvoltare.
Suportul în afaceri poate fi oferit atât întregului domeniu de activitate antreprenorială, cât și
anumitor grupe -țintă de întreprinderi.
Măsurile care vizează întreaga comunitate de afaceri urmăresc îmbunătățirea condițiilor
generale ale mediului de afaceri. Acestea includ acțiuni de ameliorare a condițiilor economice,
juridice, politice, sociale, ecologice etc ., adică a condițiilor externe întreprinderilor.
În calitate de obiecte ale suportului de afaceri orientat pot fi diverse grupe de întreprinderi.
Metode de suport . Conceptul de „metode” (din grecescul methodos – cale de cercetare sau
cunoaștere) include un anumit mod, serie sau etape de procedee prin care anumite acțiuni sunt puse
în aplicare pentru a atinge un obiectiv concret . În esență , metodele de suport a l antreprenoriatului
sunt diferite moduri sau instrumente prin care antreprenorii sunt asistați în inițierea sau în
dezvoltarea afacerilor.
Clasificarea metodelor poate fi realizată în funcție de subiectul de asistență și modul în care se
aplică pentru dezvoltarea afacerii. De obicei, în calitate de subiect de sprijin pentru activitatea
antreprenoria lă sunt instituțiile publice, în primul rând – autoritățile publice.
Un alt tip de sprijin este autosusținerea în afaceri (self-supporting), inițiată de întreprinderi ca
urmare a cooperării și asocierii lor. Acest tip de suport este realizat, de exemplu, p rin crearea
asociațiilor de afaceri, care oferă serviciile necesare membrilor lor; dezvoltarea inițiativelor de tip
cluster; consolidarea comunității de afaceri, în scopul de a -și proteja și promova interesele în fața
autorităților publice etc.

33
O altă clas ificare a metodelor de sprijin pentru afaceri depinde de modalitățile de aplicare
asupra întreprinderilor ; astfel, se deosebesc m etode directe sau indirecte [16 3].
• Metodele de influență directă se realizează în conformitate cu competențele autorităților
publice prin anumite norme și reglementări. D e regulă, guvernul utilizează aceste metode în
domeniile de politică socială, de protecție a mediului, de standardizare și certificare a mărfurilor,
precum și în monopolurile naturale. Metodele guvernamentale d e influență directă sunt eficiente în
cazurile în care legile pieței și metodele indirecte sunt inacceptabile sau ineficiente.
• Metodele de influențare indirectă se bazează pe interesele economice ale întreprinderilor,
elaborând pentru diferite grupe de b usiness rate de impozitare, dobânzi la credit, condiții de tarifare,
rate de amortizare și altele.
De regulă, în politicile publice, metode le de influențare directă și indirectă se utilizează în
tandem. În ultimii ani, în Occident, reglementarea de către s tat a antreprenoriatului are un caracter
mai mult indirect [176].
Metode le de suport direct pot fi folosite și în sectorul privat prin diferite forme de cooperare și
asociere.
Cea mai cunoscută grupare a metodelor de suport antreprenorial guvernamental este
clasificarea lor conform conținutul ui, care pot fi metode administrative, economice și instituționale
[192]:
• Metodele administrative de suport se bazează pe autoritatea organelor guvernamentale.
Implementarea acestor metode constă în adoptarea și actualizarea legislației, precum și în
monitorizarea punerii în aplicare a acestora. Metodele administrative, în funcție de impactul acestora
asupra afacerii, pot fi clasificate în: prohibitive , de autoriz are și punitive . Acestea sunt executate
prin emiterea sau refuzul oricăror drepturi (autorizații, licențe, cote etc.), sau ca un instrument pentru
punerea în aplicare a politicii de stat (reglementarea prețurilor etc.). Rolul metodelor administrative
creșt e în cazul în care nu funcționează relațiile de piață, inclusiv în perioadele de criză.
• Metodele economice țin de influența statului asupra mediului de afaceri prin intermediul
mecanismelor economice – de creditare, fiscale, de stabilire a prețurilor, de amortizare, ale
achizițiilor și investițiilor publice. De exemplu, suportul financiar și de creditare a antreprenoriatului
este implementat, de regulă, prin îmbunătățirea accesului la credite accesibile, subvenții
preferențiale, garanții pentru credite și impozitare preferențială.
• Metodele instituționale de suport public vizează îmbunătățirea organizării activității
întreprinderilor, fundamentându -se pe infrastructura instituțională sau pe instrumentele

34
organizatoric -metodice (respectiv, de consultanță, asistență informațională sau elaborarea
recomandărilor pentru afaceri).
Metodele enumerate sunt strâns legate între ele: majoritatea metodelor economice sunt puse în
aplicare prin intermediul unei legislații adecvate (măsuri administrative) sau grație creă rii unor
instituții (practici instituționale). În consecință, înființarea de instituții adesea este prevăzută de
cadrul legislativ și necesită sprijin financiar. Un sumar al clasificării principalelor metode de
susținere a antreprenorilor este prezentat în tabelul 1.2.
Таbelul 1.2. Clasificarea principalelor metode de susținere a antreprenorilor
Criterii de
clasificare Principalele
grupe de metode Scurtă descriere a metodelor
În funcție de obiectul
de suport
Suport de stat Implementarea măsuril or de suport de către organele
administrației publice pentru antreprenorii care
activează în teritoriu.
Autosuport Oferirea de către asociațiile de afaceri și
reprezentanții altor afaceri comunitare a serviciilor
necesare pentru întreprinderi, inclusiv protecția și
promovarea intereselor lor.
În funcție de metoda
de expunere Directe Punerea în aplicare a normelor și reglementărilor în
conformitate cu competențele de control stabilite.
Indirecte Oferirea diferitelor condiții economice / stimulente
unor grupuri specifice de întreprinzători.
Clasificarea metodelor de suport de stat
După conținut Administrative Aprobarea și ajustarea actelor normative și juridice,
punerea în aplicare și monitorizarea realizării
acestora.
Economice Influența statului asupra implementării
instrumentelor economice privind creditarea,
impozitarea, stabilirea prețurilor, normele de uzură
(amortizare), achizițiile publice, investițiile publice.
Instituționale Inițierea sau realizarea suportului pentru instituțiile
infrastructurii ce furnizează consultanță, informații și
alt tip de asistență pentru întreprinzători.
Sursă : Elaborat de autor în baza surselor analizate .

35
Formele de suport . Termenul de "formă" (din latinescul forma ) reprezintă forma exterioară, conturul,
aspectul exterior al unui obiect, fenomen sau proces. Deci, în cazul nostru, conceptul forma de susținere a
activității antreprenoriale reprezintă instituțiile infrastructurii prin ca re este oferit suportul pentru
antreprenori. Formele de suport pentru antreprenoriat pot fi grupate după diferite criterii, în special:
Categoria „instituții” ca formă de susținere a afacerilor atrage , în ultimii ani , atenția
cercet ătorilor din diferite do menii. În particular, a devenit populară concepția despre instituțiile
formale și cele informale , dezvoltată de D. North, utilizată inclusiv în cercetarea antreprenoriatului
[170]. În teoria sa, D. North evidențiază instituțiile formale și informale, tratâ ndu-le ca pe niște
factori care facilitează antreprenoriatul sau pun obstacole în calea acestuia [ 139].
Instituții formale sunt legislația și sistemul financiar, precum și diferite tipuri de organizații –
publice, antreprenoriale și obștești, care, direct sau indirect, reprezintă și sprijină interesele
oamenilor de afaceri. De exemplu, instituții formale de suport în afaceri sunt școlile de business,
organizațiile de microfinanțare, fondurile de risc, incubatoarele de afaceri, clusterele etc. Instituțiile
informale includ reguli prestabilite de comportament, valori și norme acceptate în societate, ce
reglementează comportamentul oamenilor [ 171].
Regulile formale pot fi schimbate relativ repede, mai ales în condițiile unei activități susținute
din partea st atului, pe când limitările informale se modifică foarte lent. În această lucrare vor fi
examinate doar instituțiile formale de suport al antreprenoriatului.
În cadrul politicii de dezvoltare a antreprenoriatului se utilizează o multitudine de instituții
(forme) de suport, care asigură:
1) Suportul financiar al afacerilor , printre care bursa de valori, băncile comerciale,
fondurile de investiții, fondurile de garantare a creditelor, asociațiile de creditare, organizațiile de
microfinanțare.
2) Suport de personal . Pentru aceasta se rvesc instituțiile de formare, perfecționare și
recalificare a personalului; agențiile de stat de ocupație a forței de muncă; școlile de business;
agen țiile de recrutare.
3) Suport informațional și de consiliere – centrele de consultanță și agențiile de știri,
auditorii, consultanții fiscali, agențiile de publicitate etc.
4) Formarea antreprenorilor – centre de afaceri și alte instituții care asigură formarea
antreprenorilor și a potențialilor întreprinzători .
Formele de suport pentru antreprenoriat pot fi grupate după diferite criterii, în special:
 în funcție de anvergura lor (internațional, național, local);
 conform subiectelor de suport (statul, asociațiile de business sau donatorii externi);

36
 ținând cont de particularitățile și neces itățile obiectelor de suport – anumite grupuri de
întreprinderi (de exemplu, IMM -uri sau inovaționale).
În tabelul 1.3 este prezentat un sumar al clasificării principalelor forme de suport pentru
întreprinzători.
Tabelul 1.3. Clasificarea principalelor forme de suport pentru întreprinzători
Sursă : Elaborat de autor în baza surselor analizate.
Să examinăm mai amănunțit aceste forme de suport.
În primul rând, formele de suport depind de nivelul de implementare – național sau local. În
ultimii ani, se dezvoltă tot mai mult suportul businessului la nivel interstatal.
La nivel național , cele mai importante forme de suport al afacerilor sunt instituțiile publice /
agențiile de sprijinire a anumitor activități sau gr upe specifice de întreprinderi. Experiența altor țări
demonstrează că primesc suport în primul rând următoarele grupe de companii :
 cele care sunt proprietate privată, în special IMM -urile; Criteriul de
clasificare Grupele principale Exemple de forme de suport
Direcțiile de suport Financiară Organizații de microfinanțare,
uniuni creditare
Personal Servicii de recrutare, agenții de
ocupare a forței de muncă
Informațională și consultativă Agenții de consultanță,
centre de informare
Instruirea antreprenorială Școli de business
Nivelul de
implementare Interstatal Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OECD)
Național Ministerul Economiei
Local Autoritățile regionale /raionale/ locale
Instituția de suport Statul Agenții de stat pentru atrage rea
investițiilor
Asocieri de afaceri Asociații de afaceri,
diverse forme de cooperare
Donatori externi Programul de Dezvoltare al
Națiunilor Unite (PNUD)
Considerarea
nevoilor speciale
ale grupurilor de
afaceri individuale IMM -uri Agenți i pentru dezvoltarea micului
business, asociații ale micului business
Afaceri inovaționale Incubatoare inovatoare,
„îngeri ” de afaceri
Întreprinderi cu activitate de
export Agenția pentru dezvoltarea exportului,
clustere
Afaceri realizate de păturile
sociale neprotejate ale
populației Asociația femeilor de afaceri,
Asociația întreprinzătorilor cu
handicap

37
 cele care au nevoie de o protecție specială din partea statului în vederea rezolvării unor
importante probleme sociale – ale invalizilor sau ale anumitor grupe de vârste (tineri sau bătrâni),
ale femeilor, ale altor grupuri social vulnerabile ale populației;
 cele care asigură creșterea economică sau care au un potențial de dezvoltare – orientate spre
export, de inovare, care substituie importurile;
 asociațiile de întreprinderi (clusterele, de exemplu);
 instituțiile care oferă se rvicii în afaceri, în special de informare și consultanță, precum și de
formare.
Suportul antreprenorial are drept scop, în special, dezvoltarea IMM -urilor. Totuși, de mulți ani
se discută despre atenția exagerată a factorilor de decizie față de dezvoltarea sectorului IMM, în
detrimentul întreprinderilor mai mari.
Politicile de promovare a IMM -urilor se bazează pe trei argumente principale: (i) IMM -urile
contribuie la creșterea nivelului de concurență și dezvoltare a antreprenoriatului, influențând, prin
urmare, eficiența, inovarea și productivitatea economiei în ansamblu; (ii) IMM -urile sunt ma i
productive decât firmele mari, dar piețele financiare și alte bariere in stituționale împiedică
dezvoltarea lor; (iii) dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii contribuie la creșterea ocupării
forței de muncă într -o măsură mai mare decât creșterea în treprinderilor mari, deoarece IMM -urile
absorb mai mult surplus de forță de muncă, fiind astfel un instrument de luptă împotriva sărăciei
[141, 144, 145,159 ].
În același timp, întreprinderile mici au mai puține resurse. De exemplu, companiile mari sunt
capabile să -și creeze, parțial, propria lor infrastructură: centre de formare, departamentele juridice și
de marketing, infrastructura comunicațiilor – drumuri de acces, rețele inginerești; își deschid
reprezentații și magazine, își creează propriile bănci și facilități sociale pentru angajații lor. O
întreprindere mică nu este în măsură să acționeze astfel. De aceea, normele legislative și de
reglementare în economia de piață nu pot fi aceleași pentru toți. Astfel, pentru o competiție de
succes, întreprinderi le mici trebuie să fie susținute de stat, pentru a putea mai ușor și mai ieftin să
consulte un avocat cu experiență, să efectueze cercetări de piață, să iasă pe noi piețe de desfacere.
Totuși, printre oamenii de știință și politicieni sunt destui sceptici care pun la îndoială
necesitatea de a sprijini IMM -urile. Argumentele lor sunt următoarele: în primul rând, companiile
mari au avantaje care condiționează efecte economice pe scară largă, lor le este mai ușor să
investească în cercetări și proiecte, ceea c e se soldează cu creșterea productivității [ 103]. Afară de
aceasta, companiile mari asigură o mult mai calitativă ocupare a forței de muncă decât
întreprinderile mici [ 19].

38
În al doilea rând, un ii cercetători pun la îndoială capacitatea IMM -urilor de a ab sorbi foarte
multă forță de muncă și de a aduce un aport mai mare în ocuparea forței de muncă decât
întreprinderile mari [ 92].
În al treilea rând, există savanți care consideră că structura sectorială a economiei și
dimensiunea optimă a companiilor sunt d eterminate de resursele naturale, tehnologii și politici. Prin
urmare, în unele țări, resursele disponibile determină și avantajele relative ale companiilor mari de
producere, iar în alte țări – dimpotrivă. În mod similar, în economiile mai, deschise pentr u comerțul
internațional, întreprinderile vor fi în medi e mai mari decât în economiile mai puțin prezente pe
piețele internaționale [ 29].
În fine, un alt grup de adversari ai suportului pentru IMM -uri consideră că pentru creșterea
econ omică ar fi mai importantă crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru întreprinderile de
orice dimensiune [ 7].
Formele (instituțiile) de suport de stat , puse în aplicare pentru afacerile inovaționale, vor fi
discutate în detaliu în capitolul următor.
Dacă e să analiz ăm instituțiile (formele) de suport la nivel de întreprinderi , ele inclu d
următoarele organizații de bază [ 185]:
 Furnizorii de materii prime, materiale, utilaje și tehnologii;
 Întreprinderile care furnizează servicii de aprovizionare cu energie termică, apă și
electricitate;
 Agenții de vânzări cu ridicata și cu amănuntul, care contribuie la comercializarea producției;
 Companiile de transport / logistică, care ajută la livrarea mărfurilor;
 Băncile care prestează servicii financiare;
 Agențiile de publicitat e și de marketing (de studiere a pieței, de producție publicitară și
promovare a produselor);
 Întreprinderile ce prestează servicii profesionale de contabilitate, audit, fiscalitate, instruire
în business etc.;
 Agențiile de ocupare a forței de muncă, care ajută la identificarea și angajarea forței de
muncă;
 Mijloa cele de comunicare, inclusiv rețeaua Internet;
 Companiile de asigurări;
 Instituțiile de învățământ care instruiesc viitorii specialiști și funcționari.

39
În ultimele decenii, la nivel de întreprinde ri se utilizează masiv formele de self -support, cum
ar fi cooperarea și asocierile oamenilor de afaceri . Între întreprinderi, mai ales în sfera producției,
pot exista forme diverse de cooperare și de parteneriat, cum ar fi cooperarea de producere;
subcontr actarea; arenda, inclusiv leasingul; licențierea, de exemplu sub formă de franciză;
întreprindere comună etc., scopul cărora este de a combina zonele de activitate funcțională a
întreprinderilor în baza integrării intereselor, pentru a atinge anumite obiec tive [ 159, 151, 16 3].
Să analizăm pe scurt specificul formelor de cooperare mai răspândite.
• Cooperarea de producție este o formă de cooperare în care fiecare dintre parteneri își face
partea sa de muncă în cadrul unui proces unic de producție și comercializare. Veniturile obținute din
vânzarea mărfurilor sunt distribuite între parteneri în funcție de cota fiecăruia în volumul total de
muncă.
• Subcontractul este o formă de parteneriat în care o întreprindere – de obicei, mai mare –,
pentru a -și on ora obligațiile, încheie contracte cu producători mai mici pentru anumite componente
sau pentru efectuarea unor operațiuni tehnologice, necesare întreprinderii mai mari.
• Arenda este un tip relație în care o companie își oferă proprietatea pentru uzul tem porar altei
întreprinderi, în anumite condiții, inclusiv financiare. Leasingul reprezintă o formă de relații de
proprietate (arendă), care prevede transferul proprietății în arendă, cu posibilitatea vânzării acesteia
după expirarea contractului.
• Relațiil e de licențiere sunt o formă de relații dintre o întreprindere care deține anumite
drepturi (asupra tehnologiei, mărcii, patentei etc.) și o altă întreprindere, care preia aceste drepturi
temporar sau pentru totdeauna. Un exemplu de relație de licențiere e ste franciza , ce reflectă
parteneriatul dintre o companie, de obicei mare, cu reputație și bine cunoscu tă (francizorul), și o
întreprindere mică, independentă din punct de vedere juridic. Aceasta din urmă primește de la
francizor dreptul de a produce și de a comercializa anumite produse sub marca comercială a
francizorului, pe o anumită piață și în anumite condiții financiare.
• Întreprinderea mixtă este cea al cărui capital statutar este format în baza cotelor de
participare (acțiunilor) a doi sau mai mulț i fondatori, dintre care unul este o persoană fizică sau
juridică străină.
Uniunile de întreprinderi se realizează de asemenea sub diferite forme: asociații, consorții,
holdinguri, carteluri, grupuri financiare și industriale ș.a. [ 163].
• Asociația este o uniune de întreprinderi independente din punct de vedere economic, care au
un criteriu de activitate comun (sectorul de activitate, dimensiunea afacerii, sexul antreprenorului –
masculin/feminin ș.a.), pentru a le furniza membrilor săi serviciile n ecesare (inclusiv protecția

40
intereselor și lobby -ul lor) sau pentru a rezolva de comun acord anumite sarcini.
• Consorțiul este o asociație temporară de companii, care are drept scop rezolvarea unor
provocări comune. Atunci când intră într -un consorțiu, în treprinderile au posibilitatea să -și combine
resursele cele mai importante, să -și reducă riscul și responsabilitatea în procesul de introducerea a
unor investiții semnificative, inclusiv în procesul de implementare a cercetărilor științifice.
• Holdingul este o uniune a mai multor ramuri, conceput ca o societate pe acțiuni. El
achiziționează pachetul de control al companiilor, care îi devin astfel filiale. Deținând acțiunile
filialelor, holdingul controlează activitatea lor.
• Cartelul este o înțelegere între întreprinderile aceleiași ramuri privind cotele de vânzări și
prețurile de pe piață. Uneori conceptul de cartel se folosește pentru definirea unui acord nelegal între
firme și eliminarea concurenței dintre ele.
• Grupurile financi ar-industriale sunt asocierile de întreprinderi industriale, bancare, de
asigurări sau comerciale, create pentru a spori capacitatea întreprinderilor de producție și a crește
veniturile tuturor sectoarelor.
În contextul cooperării întreprinderilor de difer ite dimensiuni se dezvoltă și sistemul de
subcontracte. Utilizarea mecanismului de subcontractare este una dintre condițiile creșterii
industriale în multe dintre țările dezvoltate economic, cum ar fi Japonia și țările din UE. De
exemplu, în Spania, suport ul pentru subcontractare se realizează prin intermediul Centrului de
cooperare industrială și subcontractare pe lângă Camera de Comerț și Industrie, la care s -a adăugat
mai târziu și Centrul Internațional de Expoziții. Principalele mecanisme de suport sunt : serviciile de
informare (inclusiv elaborarea catalogului subcontractorilor), organizarea și asigurarea participării
întreprinderilor la expozițiile internaționale specializate [ 181].
Cooperarea este posibilă nu numai între companii, ci și între mediul de afaceri și guvern, prin
intermediul parteneriatului public –privat (Public Private Partnerships – PPP). Parteneriatul public –
privat nu este orice interacțiune între guvern și mediul de afaceri. Caracteristicile sale distinctive
sunt următoarele: vizează re alizarea unor proiecte sociale importante într -o gamă largă de activități
economice; se realizează în condițiile insuficienței resurselor financiare publice (de stat sau
municipale) și colectării de fonduri din sectorul privat; riscurile se împart între pă rți, relațiile dintre
ele fiind stabilite prin contract [152]. Cele mai cunoscute forme de parteneriate public –privat sunt:
întreprinderile mixte, transferul proprietății municipale / publice în arendă, concesiunea cu
investitorii privați.
Formele de sprijin la nivel internațional sunt instituții solide internaționale , care operează pe
teritoriul multor țări sau regiuni, cum ar fi ONU, UE, OCD E, PNUD, SIDA și altele.

41
Una dintre formele de suport al afacerilor, realizată la nivel internațional și care i mplică zeci
de țări, este aplicarea și utilizarea ratingurilor internaționale pentru evaluarea antreprenoriatului.
Rezultatele acestor evaluări influențează nu numai alegerea investitorilor, ci și formarea politicilor
de stat, în special în țările cu econo mii în tranziție. Drept exemplu poate servi studiul Monitorului
Global al Antreprenoriatului (Global Entrepreneurship Monitor, GEM), realizat pe parcursul a câțiva
ani, în diferite țări ale lumii, și care arată influența reciprocă dintre creșterea economic ă și
antreprenoriat. Concluziile GEM sunt de ordin atât științific, cât și practic [72], în special:
1. Dezvoltarea economică depinde în mod esențial de grupele de antreprenoriat, ale
căror caracteristici pot varia foarte mult. De exemplu, în caz de necesitate, mai ales în regiunile mai
puțin dezvoltate, antreprenoriatul ar putea ajuta economia să profite de autoocuparea forței de
muncă, în condițiile în care numărul locurilor de muncă este foarte limitat. Întreprinderile mai
competitive sunt într -o măsură mai mare surse de creștere economică și de inovări, dar și în acest
caz antreprenoriatul contribuie la ocuparea forței de muncă.
2. Potențialul antreprenorial poate crește doar dacă există oameni capabili care
intenționează să inițieze o afacere, precum și atitudini pozitive în societate cu privire la afaceri. În
activitatea de afaceri ar trebui să fie implicate toate sectoarele societății, inclusiv persoane cu
dizabilități, diferi te ca vârstă și educație.
3. Întreprinderile cu creștere rapidă sunt un facto r-cheie în crearea noilor locuri de
muncă în economie , iar competitivitatea economiei depinde de inovare și de activitățile economice
transfrontaliere.
Deși Republica Moldova nu participă în clasamentul Global Entrepreneurship Monitor, țara
noastră se impl ică în alte cercetări internaționale, în special Doing Business și Index Global
Competitiveness.
Politica de stat de susținere a antreprenoriatului variază considerabil de la o țară la alta și
depinde de nivelul de dezvoltare a economiei de piață, de experiența anterioară și de tradiții.
Țările cu economii în tranziție și în dezvoltare au indici de evoluție a antreprenoriatului mai
scăzuți, în comparație cu cele cu economii de piață dezvoltate [ 49]. Oamenii de știință consideră
aceste diferențe drept consecințe ale economiei planificate, care a fost înlocuită cu institutele
formale de piață. Însă , pentru o dezvoltare eficientă a afacerilor este nevoie nu doar de schimbări în
activitățile instituțiilor formale, ci și în ale celor informale, în special instituirea unor relații de
încredere între mediul de afaceri și autorități. Modificările în institutele informale pot necesita mai
mult timp și să se realizeze efect iv nu mai devreme de un schimb complet de generații [ 48, 49 ].
În ultimii ani sunt cercetați intens factorii de mediu care influențează crearea și dezvoltarea de

42
noi afaceri în Europa Centrală și de Est. Climatul economic poate stimula sau, dimpotrivă, poat e
avea o influență inhibitoare asupra antreprenorilor. Cu toate acestea, nu doar starea de lucruri
obiectivă din economia unei țări, ci și percepția subiectivă a problemelor și a posibilităților pe care o
au întreprinzătorii poate influența decizia lor de a înființa sau de a dezvolta afaceri [ 5, 73 ].
Condițiile obiective de dezvoltare a afacerilor în țările aflate în tranziție la economia de piață,
de regulă, tind să fie mai puțin favorabile, iar obstacolele în calea antreprenoriatului sunt mai
semnificati ve, din cauza infrastructurii de suport antreprenorial mai puțin dezvoltate. Percepția
subiectivă a antreprenorilor privind condițiile externe în țările analizate poate fi, de asemenea, mult
mai negativă, în comparație cu alte țări, posibil pentru că ele a u întâmpinat mai multe dificultăți
economice [ 134].
Analizând dezvoltarea businessului în țările aflate în tranziție și în curs de dezvoltare, atenția
cercetătorilor este atrasă de întrebările legate de: afacerile dubioase ; utilizarea rețelelor informale ;
mita și corupția [8, 70, 75 ].
În limitele statale, practicile de afaceri enumerate sunt considerate negative. Cu toate acestea,
amploarea operațiunilor dubioase într -o mare măsură depinde de politica de stat de dezvoltare a
afacerilor (sistemul de impozit are, activitatea autorităților de reglementare) și, în general, de mediul
de afaceri (nivelul de corupție, activitatea instanțelor de judecată, stabilitatea politică etc.).
Cercet ătorii nu întotdeauna evaluează negativ economia informală. Potrivit lui D. K aufmann,
nivelul ridicat de afaceri informale (dubioase) în economiile în tranziție demonstrează spiritul
antreprenorial, creativitatea și capacitatea populației de a se adapta la condițiile externe [ 71].
Pentru guvernele acestor țări, problemele de formar e și dezvoltare a sectorului de afaceri
includ următoarele: privatizarea; formarea cadrului legal pentru înființarea și dezvoltarea
antreprenoriatului privat; reforma instituțiilor de bază; crearea unui mediu concurențial;
implementarea legislației fiscale ; utilizarea mecanismului de programe statale de susținere a IMM –
urilor; atragerea surselor străine pentru a stimula dezvoltarea sectorului privat [ 159].
1.4. Instituții de sprijin al e întreprinderilor de producție inovatoare
Activitatea de inovare, în ultimii 10 de ani, este considerată un factor -cheie pentru
competitivitatea întreprinderilor individuale și pentru economie în general. Conform cunoscutei
afirmații a lui Michael Porter, „inovarea oferă o oportunitate de a obține un avantaj competitiv, car e
este mai ușor de menținut decât un avantaj bazat pe preț” [ 108].
În economia de astăzi, în special în țările dezvoltate economic, guvernul realizează suport
diferit pentru activitățile inovaționale. Promovarea dezvoltării și inovării, de regulă, se real izează
folosind următoarele metode și forme [158, 160 , 182]:

43
 Implementarea programelor guvernamentale de suport a IMM -urilor inovatoare, punerea în
aplicare a cercetării pe subiecte prioritare ale guvernului, instituțiilor de stat (SUA, Japonia,
Marea Britanie, India, China și alte țări). Programele oferă sprijin mu ltidimensional –
financiar, tehnic etc.
 Suport financiar pentru companiile inovatoare și cercetătorii individuali: finanțare directă
(granturi, împrumuturi), care ajunge la 50% din costurile pentru crearea și implementarea
inovații lor (Franța, Germania, SUA și alte țări), inclusiv împrumuturi fără dobândă (Suedia)
și subvenții direcționate pentru cercetare și dezvoltare (în aproape toate țările dezvoltate) .
 Scutirea de impozit pentru societăți și întreprinderi implicate în cercetare și inovare, inclusiv
excluderea de la impozitare a costurilor privind cercetările aplicative, reduceri fiscale pentru
universități și instituții de cercetare (SUA, Marea Britanie, India, China, Japonia) .
 Crearea fondurilor de suport financiar pentru inovare – fonduri de capital de risc (în toate
țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare) și alte fonduri de inovare, ținând cont de
nivelul ridicat al riscului comercial (Anglia, Germania, Franța, Elveția, Țările de Jos).
Mijloacele acestor fonduri pot fi b ugetare, private sau format e în parteneriat – guvern și
mediu de afaceri privat .
 Suport pentru cercetători – dezvoltatori de inovații prin următoarele mecanisme: (1) plată
suplimentară la comercializarea rezultatelor cercetării; (2) permis pentru angajații institutelor
statale de cercetare pentru a comercializa rezultatele cercetărilor și dezvoltării lor, inclusiv
fiind fondatorii acestor întreprinderi; (3) stimularea creării întreprinderilor comune de către
instituțiile de cercetare și întreprinderile priv ate. Utilizarea eficientă a resurselor se bazează
în mare măsură pe principiul "de selecție și de concentrare" (Coreea de Sud) .
 Îmbunătățirea protecției proprietății intelectuale – adoptarea legislației ( există în toate țările
dezvoltate) privind reducerea anumitor costuri pentru IMM -uri și cercetătorii individuali ; de
exemplu: reducerea taxelor guvernamentale și oferirea stimulente lor fiscale (Austria,
Germania, SUA, Japonia etc.) sau prestarea serviciilor gratuite privind brevetarea /
patentarea (Olanda, Germania, Japonia, India) .
 Dezvoltarea infrastructurii de suport a afacerilor inovatoare – crearea unei rețele de parcuri
științifice și incubatoare (în toate țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare); crearea unor
agenții guvernamentale ce oferă sp rijin științific, tehnic, financiar și de producție pentru
IMM -uri inovatoare (Germania, Danemarca, Suedia , Japonia, India, China și altele) .
 Suport informativ și consultativ – dezvoltarea unor site -uri specializate de oferire a
informației despre tehnologiile avansate și dezvoltările inovatoare, care ar permite găsirea

44
rapidă a tehnologiei și a partenerilor necesari; plasarea unor modele de contract pentru
transferul sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală tuturor părților interesate;
crearea centrelor de consiliere în baza expertizei specialiștilor de înaltă calificare, pensionați ,
care au posibilitatea de a -și aplica cunoștințele și experiența prin activitate de consultanță.
 Încheierea contractelor guvernamentale privind cercetări ce țin de dezvoltarea activităților
inovaționale și transfer tehnologic.
Actualmente , în cadrul UE, politica de inovare este integrată cu politica de dezvoltare a
antreprenoriatului, deoarece spiritul antreprenorial are un rol major în c reșterea nivelului de inovare
în economie. Prin politică de inovare se înțelege un "șir de instrumente pentru a îmbunătăți accesul
întreprinderilor la finanțarea inovării, a crea un mediu de reglementare favorabil inovării și pentru
dezvoltarea cererii de inovare, precum și a elabora măsuri de facilitare a activității instituțiilor
relevante pentru inovare, inclusiv a celor ce mențin comunicarea între instituțiile de cercetare și
industrie". Pentru a stimula inovarea , se propun următoarele metode principale [159]:
 Beneficii fiscale;
 Stimulente financiare;
 Servicii de formare, alocarea de spațiu în incubatoare, asistență în brevetarea inovațiilor
etc.
Fiecare dintre metodele menționate de mai sus oferă multe posibilități întru dezvoltarea
inovațiilor pentru diferiți participanți a i procesului de inovare. De exemplu , în Marea Britanie,
beneficiile fiscale sunt disponibile nu numai IMM -urilor, ci și companiilor mari. Dreptul de
deducere a venitului impozabil îl au toate companiile care investesc mai mult de 10 mii de lire
sterline pe an în activitățile de cercetare. Mărimea beneficiului fiscal depășește valoarea costurilor
de cercetare și dezvoltare, alcătuind o valoare de 150% din aceste costuri pentru întreprinderile mici
și mijlocii și 125% pentru companiile mari. Cheltuielile de cercetare și dezvoltare pentru care se
aplică stimulente fiscale includ : costul personalului implicat în activitățile de cercetare, achiziția
materiale lor utilizate, costurile energiei, apei, combustibilului și al programelor soft folosite direct
în cercetare. În Franța se încurajează cercetarea prin următoarele metode: 30% din cheltuielile
companiei pe ntru astfel de activități (în limita de 100 de milioane de euro) plus 5% din cheltuielile
care depășesc această sumă. În Germania, în c onformitate cu Legea cu privire la promovarea
capitalului de risc, inițiatorii creării fonduri lor de capital de risc primesc o scutire de impozit în
mărime de 50% [160].
În ultimii ani, în politica europeană de inovare au avut loc schimbări semnificative, astfel ,
acum legislația europeană are un caracter stimulator [ 162].

45
Într-o economie bazată pe cunoaștere, este recunoscut faptul că guvernul, instituțiile de
cercetare și întreprinderile trebuie să coopereze în mod activ , întru utilizarea mai eficientă și
durabilă a potențialului de inovare al societății. În acest scop, sunt elaborate diverse scheme de
suport financiar pentru cercetare și punerea în aplicare a rezultatelor științifice de perspectivă în
afaceri , în scopul de a crea noi produse și servicii. Pentru aceasta sunt utilizate diferite forme de
susținere a cercetărilor și a întreprinderilor cu activitate inovațională. De exemplu, măsurile politice
actuale în statele dezvoltate presupun stabilirea și dezvoltarea parteneriatului public –privat în
domen iul inovării. În particular, în Europa (Belgia, Estonia, Grecia, Portugalia) sunt răspândite pe
larg tichetele / voucherele de inovare , care le permit IMM -urilor să beneficieze de servicii de
consultanță în domeniul inovării, crescând astfel cererea pentru rezultatele cercetării și dezvoltării
[159].
Mecanismul necesar de suport de stat pentru dezvoltarea științei este bazat pe utilizarea
stimulentelor fiscale pentru organizațiile implicate în cercetare și dezvoltare. Este important să se
stabilească în mod clar care cercetare ar putea fi de interes pentru întreprinderile inovatoare. De
exemplu, în Marea Britanie, în scopul de a obține beneficiile fiscale menționate mai sus , sunt
selectate acele lucrări care sunt orientate spre soluționarea problemelor știin țifice și tehnice în
scopul de a spori progresele în domeni ile științei și tehnologiei [160].
În Fran ța, cercet ătorii instituțiilor de stat care au obținut rezultate semnificative intelectuale au
dreptul de a participa la implementarea acestora și utilizarea lor comercială. Cu toate că , legal ,
lucrătorii instituțiilor publice de cercetare, precum și funcționar ii publici , nu au dreptul să se
angajeze în activitatea afacerilor private, Codul de cercetare, în anumite condiții, permite totuși
acest lucr u. În special, acești cercetători pot deține acțiuni în mărime de 49% din capital în companii
implicate în implementarea rezultatelor științifice, în cazul în care , în ultimii cinci ani, nu au avut
funcții de control în aceste întreprinderi și nu au contra cte publice cu acestea [ 160].
În Statele Unite ale Americii , dreptul la rezultatele cercetărilor efectuate cu suportul bugetului
de stat pot rămâne în posesia oamenilor de știință sau a colectivului laboratorului în care au fost
obținute aceste rezultate ( de regulă, în cazul în care rezultatele sunt utilizate în afaceri). Pot fi
transmise în posesia guvernului în cazul în care rezultatul nu este utilizat de creatorii lor sau sunt
rezultat e de semnifica ție social ă pentru interesul țării [ 160].
Au fost inițiate programe speciale în sprijinul întreprinderilor noi (start -upuri). Pentru a
rezolva problemele financiare ale întreprinderilor inovatoare, capătă răspândire instituții le speciale –
investitorii de risc sub formă de fonduri de capital de risc și „îngeri ” de afaceri (business angels) .
Instituțiile menționate nu numai că ajută companiile să implementeze inovații, ci, de asemenea,

46
susțin dezvoltarea economiei inovatoare, adică realizează interesul public. Obiectivul principal al
capitalului de risc est e următorul: capitalul unor antreprenori să permită de a realiza ideile originale
și capacitățile intelectuale ale altor întreprinzători ; ca urmare, ambele companii au șansa de a obține
profit.
• Fondurile de risc , spre deosebire de fondurile de investiții tradiționale, sunt axate pe lucrul
cu busine ssul inovator și cu proiecte inovatoare, caracterizate printr -un nivel semnificativ de risc .
De regulă, finanțarea este aco rdată întreprinderilor noi sau recent înființate, care au un potențial
semnificativ de i novare. Însă acestea nu au securitate financiară, istoric de creditare sau venituri
reale, care le -ar permite să obțină un împrumut bancar.
Fondurile de risc, investind în capitalul întreprinderilor inovatoare, devin coproprietari,
respectiv, iau asupra lo r o parte din riscuri, participând la profit. De regulă, selectarea
întreprinderilor pentru investiție este efectuată de către experți cu înaltă calificare ai fondului, care
sunt capabili de a selecta afacerile ce pot obține întotdeauna profituri destul de mari ca urmare a
realizării proiectului. Selectarea companiilor este o etapă foarte importantă, deoarece doar 10 -20%
din întreprinderile inovatoare pot fi extrem de profitabile, majoritatea fiind respinse de piață. Criterii
nu mai puțin importante pentru selectarea companiilor sunt experiența managerilor acestora și
perioada de rentabilitate a investiției (de obicei, 3 –7 ani).
• Îngerii de afaceri sunt, de asemenea, considerați investitori de risc, dar activitatea lor este
aproape întotdeauna axată pe inve stiții în start -upuri (afaceri în primele etape ale activității lor), care
sunt nerentabile, caracterizate printr -un nivel mai ridicat de risc. De regulă, îngerii de afaceri sunt
oameni bogați, în trecut antreprenorii de succes. Ei ajuta companiile tinere inovatoare nu numai
financiar, ci și prin cunoștințele, experiența și contactele lor de afaceri. Ei nu caută să obțină
controlul asupra întreprinderii, oferă o sumă relativ mică, dar vor să obțină un randament al
investițiilor lor destul de repede – în 3–4 ani.
După introducerea proiectului de inovare și obținerea primelor sume semnificative de venit,
fondul de risc / îngerul de afaceri ar putea vinde participația sa în proprietate, în special altor
coproprietari ai întreprinderii. De aceea, întreprinderea, achiziționând lichidități, schimbă sursele de
finanțare.
Un rol semnificativ în implementarea rezultatelor cercetărilor științifice îl joacă incubatoarele
de inovare și parcurile teh nologice, orășelele tehnologice [129 , 131 ].
• Incubatorul de inovare este o instituție, de regulă, bazată pe proprietatea publică, care este
creată pentru a sprijini companii inovatoare / proiecte în stadiul inițial de dezvoltare / implementare
a acestora. Incubatorul de inovare vizează stimularea dezvoltării întreprinderilor m ici, care nu au în

47
structura lor o unitate de inovare. Aceste incubatoare pot oferi mai multe servicii, de regulă – de
informare, juridice, de marketing, de brokeraj; oferă în chirie spații de birou sau în scopuri
industriale, inclusiv utilizarea de comput ere și Internet, telefon și fax. Perioada aflării întreprinderii
în incubator, de regulă, nu depășește termenul de 3 -5 ani, după care aceasta părăsește incubatorul și
continuă să existe independent.
În ultimii ani, având în vedere utilizarea pe larg a Inte rnetului, au apărut incubatoare virtuale .
Ele oferă diverse tipuri de consiliere : evaluarea potențialului comercial al proiectului de inovare,
cercetare de piață, dezvoltarea planului de afaceri, căutarea potențialilor consumatori etc. Cu toate
acestea, el e nu pot să închirieze cuiva spații și echipamente .
• Parcul tehnologic și orășelul tehnologic sunt complexe științifico -industriale mai mari, care
includ facilități de cercetare, spații de producție și de depozitare, birouri, uneori terenuri. Ele
accelere ază procesul de implementare în producție a rezultatelor cercetării, promovează dezvoltarea
antreprenoriatului inovator, concentrarea capitalului industrial și bancar.
Parcul tehnologic deține facilități de cercetare și de producție, inclusiv pentru cercet are în
domeniul tehnologiilor înalte, testarea prototipurilor și comercializarea lor pe piață. Structura
parcului include institute de cercetare, laboratoare științifice, companii cu tehnologie avansată,
infrastructură de transport dezvoltată, săli de expo ziție etc. Respectiv, parcul de tehnologie oferă un
mediu inovator variat și favorabil pentru rezidenții săi.
Orășelul tehnologic este un complex modern mult mai mare, cu profil științifico -industrial,
incluzând universitatea, institute de cercetare, prec um și zone rezidențiale, echipate cu infrastructura
industrială și tehnologică corespunzătoare. În aceste spații sunt concentrate cercetările în industriile
de vârf, se creează un mediu favorabil pentru dezvoltarea unor noi întreprinderi de înaltă tehnolog ie
în sectoarele selectate. Statul poate crea în parcul sau în orășelul tehnologic un tratament
preferențial pentru rezidenți (prin furnizarea "vacanțelor fiscale", reducerea ratelor sau a bazei de
impozitare, acordarea de împrumuturi preferențiale, reduce rea ratelor dobânzii pentru închirierea
unor spații industriale etc.).
Pentru suportul start -upurilor inovatoare există, de asemenea, institute sub formă de
acceleratoare . Ele sunt axate în principal pe problema -cheie a întreprinzătorului începător –
dezvo ltarea accelerată a afacerii. Acceleratorul oferă asistență rapidă și concretă în dezvoltarea unui
proiect inovator (de obicei, în decursul a 3 -5 luni). Acceleratorul lucrează, de obicei, cu o echipă
deja formată și cu o companie înregistrată, care are nev oie, în special, de sprijin de specialitate
(sfaturi și recomandări), ceea ce îi permite să atragă atenția investitorilor asupra proiectului.
Un grup special de incubatoare inovatoare sunt incubatoarele de inovare create în cadrul

48
instituțiilor academice . Sarcină lor constă în comercializarea ideilor inovatoare ale studenților și
absolvenților, precum și ale cadrelor didactice și cercetătorilor instituțiilor respective (institute /
universități și centre de cercetare). Formarea unor astfel de incubatoare r eflectă dezvoltarea
societății inovatoare, bazate pe cunoaștere, inclusiv necesitatea de a reorienta instituțiile academice
spre necesitățile mediului de afaceri. Experiența de creare a incubatoarelor inovatoare la universități
există nu numai în țările cu economie de piață dezvoltată, ci și în țările cu economii în tranziție (de
exemplu, în Rusia, în Universitatea de Stat „N.I. Lobacevski” din Nijni Novgorod sau în UNC
Școala Superioară de Economie).
Incubatoarele de afaceri și cele inovatoare au deja mulți ani de experiență. De exemplu, în
Germania, primul incubator din țară – Centrul de inovare și susținere a noilor afaceri din Berlin – a
început să lucreze chiar din 1983. Inițiativa creării acestui centru aparține Universității Tehnice din
Berlin, care a propus această activitate pe baza experienței transferului de tehnologii universitare
dezvoltate pentru întreprinderile mici și mijlocii. Conceptual, acest incubator a fost direct axat pe
dezvoltarea companiilor tehnologice și scientointensive [157].
Analiza experienței străine referitor la suportul pentru activitatea de antreprenoriat
demonstrează că finanțarea incubatoarelor și a altor instituții similare în scopul dezvoltării
întreprinderilor inova toare, de regulă, aparține statului. De exemplu, în Germania, înființarea unor
centre de inovare este finanțată în mărime de 50 -90% din programele municipale și de stat.
Cheltuielile operaționale, de asemenea, în majoritatea cazurilor sunt acoperite din su rsele bugetului
de stat. De regulă, sprijinul financiar anual se micșorează , în scopul de a duce activitatea centrului
de inovare în 3 -5 ani la nivelul de autofinanțare. În Suedia , cele mai multe dintre incubatoare sunt
finanțate din bugetele fondurilor lo cale, regionale și guvernamentale, precum și printr -un program
național, care este pus în aplicare prin fonduri furnizate de agențiile naționale și regionale de
ocupare a forței de muncă [157].
Organizații intermediare pe piața de produse inovatoare sunt agențiile / centrele de transfer
tehnologic , în esență ele sunt brokeri tehnologici . Aceste centre sunt create, de obicei, pe lângă
centre mari de cercetare, pentru a le ajuta creatorilor de noi produse sau servicii să le transfere /
vândă companiilor interesate. În context mai larg, centrele de transfer tehnologic permit crearea și
implementarea mecanismului de comercializare a rezultatelor instituțiilor academice; reorientarea
activității acestora către nevoile economiei; promovarea afacerilor de fami lie; prevenirea scurgerii
"creierelor" (inteligenței) etc.
O altă formă similară de cooperare între întreprinderi, guvern și universități sunt centrele de
expertiză . Ele acționează ca intermediari în colaborarea dintre grupurile de cercetare și mai multe

49
unități de producție. Acestea contribuie la organizarea cercetării interdisciplinare și la
comercializarea rezultatelor acest eia [140].
Instrumente de rețea în politica de inovare . Astăzi este actuală tema formării unor rețele
antreprenoriale și de inovare. În special, politicile UE folosesc pe larg principiile de rețele, care
permit utilizarea la maximum a resurselor spațiului european integru al inovării (și ale așa -numitelor
țări terțe, din afara UE, dar care participă la cooperare în domeniul inovării), aliniază nivelele de
dezvoltare inovațională pe țări și pe regiuni în cadrul statelor europene, antrenează antreprenorii în
proiecte inovatoare. Cele mai cunoscute dintre rețelele care sprijină inovarea sunt Rețeaua
Europeană de Afaceri și de Inovare (Euro pean Business & Innovation Centre Network) și Rețeaua
Antreprenorială din Europa (Enterprise Europe Network) [47].
Rețeaua Europeană de Afaceri și de Inovare , creată în 1984, reunește peste 200 de organizații
de suport, cum ar fi incubatoare, centre de inovare și centre de afaceri, care promovează dezvoltarea
inovării și a antreprenoriatului. Rețeaua Antreprenorială din Europa reunește rețeaua Innovation
Relay Centre – IRC (înființată în 1995) și Euro Info Centre – EIC (creată în 1987). Rețeaua include
mai mult de 600 de organizații -partenere în 45 de țări, în care activează mai mult de 4000 de
angajați de înaltă calificare. Obiectivul principal al rețelei este creșterea competitivității
întreprinderilor europene prin inovare. Organizațiile -partenere ale rețelei oferă servicii de informații
pentru IMM -uri în Europa, pe principiul "ghișeului unic" [ 159].
• Clusterele constituie u na din tre formele actuale și viitoare de cooperare între întreprinderi și
sunt, în esență, exemple de rețele ce utilizează pe scară largă avantajul competitiv [ 45]. Dezvoltarea
clusterelor ca un factor de creștere a nivelului de competitivitate este văzut de către cercetători și
practicieni în contextul economiei regionale moderne și inovatoare, precum și în contextul politicii
de dezvoltare a afacerilor și de supo rt al IMM -urilor [178].
Comunitatea științifică a acceptat pe scară largă ideile lui M. Porter despre clustere ca "o
concentrare într -o regiune geografică a unor organizații și instituții interconectate în limitele unui
anumit domeniu" [ 188].
În concepți a lui M. Porter, clusterul este o "rețea de furnizori, producători, consumatori,
elemente de infrastructură industrială, institute de cercetare interconectate în procesul de creare a
valorii adăugate". La baza doctrinei despre clustere se află efectul sine rgic pozitiv de aglomerare
regională. Clusterele cuprind un număr semnificativ de diferite tipuri de structuri antreprenoriale,
care sunt importante pentru concurență, inclusiv organe de guvernare, instituții științifice, firme de
brokeraj, centre de stand ardizare, asociații comerciale, care oferă educație, formare continuă de
specialitate, informatizare, cercetare și suport tehnic [ 107].

50
Clusterele sunt construite pe principiile asociației sectoriale sau regionale (interprofesionale)
între membri, asociați e bazată pe relații verticale între firme eterogene și pe interacțiunea dintre
procesele inovatoare și caracterul schimbător al relațiilor de piață [ 148].
Într-un cluster de afaceri inovator , un rol major îl joacă companiile de tehnologii înalte (high –
tech), centrele de cercetare și educaționale, marii investitori. Cel mai cunoscut exemplu de cluster de
inovare este „Silicon Valley ” din Statele Unite ale Americii. La baza unui astfel de grup s e află
întotdeauna o mare companie de high -tech, care reunește în jurul său un număr semnificativ de
IMM -uri și instituții de susținere a afacerilor.
Un caz privat, dar important , de suport al cooperării întreprinderilor industriale inovatoare este
coopera rea afacerilor de diferite dimensiuni . Bogata experienț ă internațională demonstrează
varietatea de forme de cooperare între marile întreprinderi și IMM -uri. De exemplu, în Belgia
funcționează Centrul de suport al întreprinderilor mici, organizat de 18 acți onari, inclusiv
Companiile «Volvo» și «Honda», cele mai mari cinci bănci, administrația orașului, diferite
organizații cu finanțare publică. Autoritățile participă la activitatea centrelor prin crearea fondurilor
pentru susținerea întreprinderilor mici. Ma rile companii își asumă o parte din cheltuielile de cost ale
centrelor, ajuta în munca de organizare. Partenerii de afaceri pot fi și universitățile, ceea ce permite
ridicarea calificării specialiștilor și o utilizare mai eficientă a capacității universită ților.
Alte exempl e sunt Germania, Spania, Italia și Japonia, unde există structuri regionale speciale
pentru cooperarea întreprinzătorilor mari, mijlocii și mici – rețelele de întreprinderi industri ale
teritoriale, create pe baza unor acorduri. Participa rea la acordul de rețea le permite tuturor
întreprinderilor să obțin ă numeroase avantaje: reducerea costurilor în cazul tranzacțiilor (ca urmare
a credibilității partenerilor din rețea); reducerea costurilor de producție (ca urmare a creșterii
specializări i și diviziunii muncii); îmbunătățirea accesului la resursele informaționale create de toți
membrii rețelei; partajarea riscurilor între membrii rețelei. De exemplu, în Germania (Baden –
Württemberg) s -a format o "rețea de textile", ce reprezintă un sistem c omplex de relații și acorduri
ale întreprinderilor mici și mijlocii cu firme de cercetare și inovare, centre de formare, agenții de
marketing, companii de consultanță și altele. Membrii "rețelei textile" dezvoltă în comun noi
procese tehnologice, selecteaz ă furnizori de materii prime și materiale, solicită cercetări științifice
[181].
În ultimii ani, a fost lansată ideea că sectorul IMM -urilor este principala sursă de inovare.
Susținătorii acestei afirmații explică poziția lor prin faptul că IMM -urile sunt mai dinamice,
reacționează mai rapid la schimbările survenite în cerere. K. Edmis ton menționează că
întreprinderile mici sunt considerate mai inovatoare din trei motive: (1) lipsa unei birocrații

51
înrădăcinate, (2) piețe mai competitive și (3) stimulente personale mai puternice ale antreprenorilor
privați, care sunt totodată proprietari i de firme [ 46].
Cu toate acestea, majoritatea IMM -urilor sunt întreprinderi conservatoare, implicate în
sectoarele tradiționale ale economiei, proprietarii cărora nu se concentrează pe utilizarea activă a
inovațiilor tehnologice. Prin urmare, acest punct de vedere este valabil numai pentru un mic grup de
întreprinderi implicate în sectorul de tehnologii înalte, iar factorul decisiv este strategia companiei,
și nu dimensiunea sa.
Ca un exemplu de sprijin instituțional la nivel internațional , care a câștiga t recunoașterea în
ultimii ani, poate servi conceptul de "regiune de învățare", adoptat de Organizația pentru Cooperare
și Dezvoltare Economică (OCDE) și Uniunea Europeană [ 74]. Acest concept se bazează pe ipoteza
că competitivitatea oricărei regiuni depin de de capacitatea populației sale de a învăța. El presupune
că dezvoltarea economică regională durabilă poate fi realizată în baza unui sistem de educație
continuă și a activității de inovare [ 168].
În acest context, termenul "învățare" include formarea la nivelele individual și colectiv (sau
instituțional). Pregătirea individuală implică dobândirea de noi cunoștințe, abilități și deprinderi de
persoane aparte prin educație formală (programe de formar e, ateliere de lucru etc.) sau informală (în
timpul lucrului și schimbului de experiență ). O componentă importantă a conceptului de regiune de
învățare este învățarea colectivă (instituțională), atunci când cunoștințele se acumulează la nivelul
instituțiil or și societatea conștientizează necesitatea de inovare pentru o dezvoltare durabilă. Savanți
occidentali consideră această strategie ca o strategie inovatoare de dezvoltare regională în condiții
de „economie de învățare”. În același timp, creșterea econom ică și competitivitatea regiunilor sunt
privite ca rezultat al capacității regiunii de a crea și de a dezvolta o rețea de resurse locale, de relații
și competențe [ 118, 15 9].
Astfel, reie șind din cele expuse privind rolul dezvoltării antreprenoriale în cr eșterea
economică și socială a țării , în rezultatul analizei și sintezei bazelor teoretice ale antreprenoriatului
și ale formelor și metodelor de susținere a acestuia utilizate în țările europene, autorul afirmă că
scopul cercetări i constă în evaluarea nivelului de dezvoltare al activității antreprenoriale în
Republica Moldova și elaborarea propunerilor necesare pentru dezvoltarea unor forme și metode
moderne de suport al afacerilor în Republica Moldova cu accent pe întreprinderile inovatoare.
Scopul cercetării a determinat obiective le tezei de doctor at și anume : avînd la bază analiza și
sistematizarea principalelor caracteristici și a formelor de antreprenoriat, analiza formelor și
metodelor de suport al antreprenoriatului existente în Republic a Moldova, evaluarea experienței
altor țări în materie de forme și metode de susținere a antreprenoriatului de a analiza nivelul și

52
tendințele de dezvoltare a afacerilor în Republica Moldova, identificarea particularităților de
dezvoltare a principalelor grupe de într eprinderi din Republica Moldova, analiza componentelor de
bază ale po liticii de suport al afacerilor utilizate în prezent în Republica Moldova, fundamentarea și
dezvoltarea celor mai potrivite pentru Republica Moldova principii, direcții, form e și metode de
susținere a afacerilor (cu accent pe susținerea instituțională a întreprinderilor inovatoare) și
elaborarea unor propuneri în vederea ameliorării utilizării rezult atelor științifice în industrie prin
intermediul incubatoarelor universitare d e inovare.
1.5. Concluzii la capitolul 1
1. Studiul rolului întreprinzătorului în dezvoltarea economică de -a lungul anilor a
demonstrat că fiecare cercetător se concentrează pe caracteristicile specifice ale activității acestuia:
pe riscuri de afaceri, trăsături inovatoare, trăsături specifice de caracte r sau pe performanță, ce
testează că până în prezent încă nu există o definiție unică acceptată a antreprenorului și a spiritului
antreprenorial .
2. Autorul susține punctul de vedere că la definirea antrepre noriatului nu este corect a se
limita doar la un a dintre caracteristicile sale. E ste necesar să se ia în considerație mai mulți
parametri importanți ce definesc spiritul antreprenorial: antreprenoriatul este un tip special de
activitate economică, care are următoarele caracteristici: activitate și inițiativă, independență și
responsabilitate, dorința de a -și asuma riscuri, caracter inovator, orientare spre obținerea
veniturilor .
3. Caracteristicile de bază ale acti vității de întreprinzător includ următoarele: (i)
activitatea și inițiativa antreprenorului, care constau în faptul că acesta, din proprie inițiativă, din
motivație interioară, creează și dezvoltă activitatea; (ii) activitatea independentă, care are atât o
componentă materială (existența proprietății separate), cât și una organizațională (nevoia de luare
independentă a deciziilor de afaceri); (iii) responsabilitatea antreprenorului – financiară și juridică –
pentru rezultatele activității sale; (iv) dorința de a lucra în condiții de risc, deoarece aces ta este
întotdeauna prezent în economia de piață ; antreprenorul trebuie să fie capabil să anticipeze riscurile
și să minimizeze consecințele acestora; (v) caracterul creativ și inovator al activităților, ca parte
integrantă a afacerilor competitive; (vi) o rientare spre obținerea veniturilor din afaceri, care este
unul dintre principalele motive și rezultate ale activității antreprenoriale.
4. Cele mai semnificative sunt următoarele grupe de afaceri: cu diferite forme de
proprietate; ce variază ca dimensiune; c e țin de diferite tipuri de activități economice (sectoare); în
funcție de forma organizatorico -juridică a afacerii; care funcționează în capitală sau în regiuni, în
mediul urban sau în cel rural; care activează în cadrul legal sau, oficial, activează inte gral sau parțial

53
în sectorul informal; alte grupe.
5. În Republica Moldova formele și metodele de suport al antreprenoriatului sunt în
proces de formare și de testare. Formele și metodele de suport al afacerilor aplicate în Republica
Moldova includ: cadrul legislativ și de reglementare, care guvernează crearea și dezvoltarea
antreprenoriatului în țară; metodele economice de sprijinire a afacerilor, aplicate prin instrumente
juridice; metode și forme instituționale de sprijin al antreprenoriatului, ceea ce înseamnă sprijin
pentru anumite institute / organizații și implementarea st rategiilor de stat și a programelor publice.
6. Cadrul juridic ce reglementează dezvoltarea antreprenoriatului include un șir de
coduri, legi și regulamente, la care se referă, în primul rând, cele ce vizează bazele de formare și
dezvoltare a activităților de afaceri, activitatea întreprinderilor cu diferite forme de administrare și
dimensiuni, diferite stadii de antreprenoriat, activitatea anumitor sectoare ale economiei, tipuri
aparte de business, influența de reglementare asupra afacerilor.
7. Metodele economi ce de reglementare de stat și de sprijin al afacerilor includ, mai
întâi de toate, instrumentele de impozitare și de subvenții, achizițiile publice, reglementarea
prețurilor etc.
8. Metodele și formele instituționale de suport al afacerilor în R.Moldova inclu d
sprijinul din partea următoarelor instituții publice: Ministerul Economiei, Organizația pentru
Investiții și Promovare a Exportului, Organizația pentru dezvoltarea sectorului IMM -urilor,
MOLDEXPO, Institutul Național de Metrologie, Centrul Național de Ac reditare, incubatoare de
afaceri reunite în rețea, instituții ce susțin dezvoltarea, transferul și implementarea inovațiilor.
9. Este adoptată legislația ce reglementează principalele aspecte de dezvoltare a
afacerilor, dar nu întotdeauna există controlul apl icării ei; diverselor grupuri de afaceri li se acordă
atenție diferită – întreprinderile industriale mari nu beneficiază de atenție statală cuvenită; sunt
elaborate și implementate un șir de politici cu impact asupra afacerilor, totuși în multe domenii a
fost făcut doar primul pas, care adesea s -a limitat la adoptarea unor instrumente de politică adecvate;
au fost înființate și funcționează instituții de stat, însă coordonarea activității lor nu este întotdeauna
satisfăcătoare; sunt utilizate diferite forme și metode de suport al afacerilor, care sunt folosite
eficient și în alte țări, totuși acestea nu sunt întotdeauna suficient de adaptate la situația din
R.Moldova; politicile implementate nu au îmbunătățit semnificativ mediul de afaceri.
10. Politicile guvernamentale de susținere a antreprenoriatului variază considerabil de la
o țară la alta și depind de nivelul de dezvoltare al economiei, de experiența anterioară și de tradiții.
Condițiile obiective pentru afaceri în țările cu economie în tran ziție sunt, de regulă, mai puțin
favorabile, iar bariere le în calea antreprenoriatului sunt mai semnificative , din cauza că

54
infrastructur a de susținere a întreprinzătorilor este mai puțin dezvoltată . Pentru dezvoltarea eficientă
a spiritului antreprenorial sunt neces are nu doar schimbări în instituțiile create , ci și crește rea
încreder ii dintre antreprenori și guvern.
11. În țările dezvoltate, politica de inovare se integrează puternic cu politica de
dezvoltare a businessului. Analiza formelor specifice de suport pentru antreprenoriatul inovator,
sunt orientate spre cooperare cu guvernul , instituțiile de cercetare ș tiințifică și întreprinderi ,
amplasarea în incubatoare de inovare, includerea în rețele de clustere. Rezolvarea problemelor
financiare ale businessului inovator este realizată cu suportul instrumentelor speciale – fonduri de
capital de risc, îngeri de afaceri.
12. În R. Moldova metodele și formel e de stimulare și implementare a inovațiilor ar
putea fi dezvoltate prin introducerea unor programe guvernamentale pentru suportul IMM -urilor
inovatoare; susținere a directă a î ntreprinderi lor inovatoare și a cercetători lor prin credite
preferențiale și subsidii; reducerea de impozit e pentru organizațiile implicate în cercetare, precum și
pentru întreprinderi le inovatoare; crea rea (prin resurse bugetare sau în parteneriat cu mediul de
afaceri privat) unor f ondu ri de sprijin financiar pentru inovare – fonduri de capital de risc, adaptat e
la un nivel ridicat de risc comercial; îmbunătățirea protecției drepturilor de proprietate intelectuală;
dezvoltarea infrastructurii de suport al afacerilor inovatoare, inclusiv incubatoare de inovare;
încheierea unor contracte de stat în domeniul cercet ării.

55
2. ANALIZA ACTIVITĂȚ II ANTREPRENORIALE
Analiza activității antreprenoriale este realiz ată, în acest capitol , pe baza informațiilor din
Registrul de Stat al Camerei Înregistrării de Stat și ale BNS. Au fost cercetate atât problemele
generale privind dezvoltarea antreprenoriatului în Republica Moldova, cât și particularitățile
dezvoltării principalelor grupe de af aceri: (1) în funcție de formele organizatorico -juridice de
administrare; (2) în conformitate cu formele de proprietate; (3) conform mărimii întreprinderilor; (4)
în funcție de tipul de activitate.
Au fost investigați următorii indicatori de activitate ant reprenorială: numărul de întreprinderi,
numărul de angajați, veniturile din vânzări și profitul / pierderile până la impozitare. Analiza a
acoperit perioada 2007 –2014.
2.1. Caracteristica generală și tendințele principale de dezvoltare a le antreprenoriatul ui
Conform datelor Registrului de Stat al Camerei Înregistrării de Stat, la 01.11.2015, pe
teritoriul Republicii Moldova erau înregistrate 169811 persoane juridice și întreprinzători individuali.
Întreprinderile sunt înregistrate cu următoarele forme organ izatorico -juridice de administrare:
 91 463 societăți cu răspundere limitată (SRL) ;
 63 178 întreprinzători individuali;
 4 619 societăți pe acțiuni (SA) ;
 3 958 cooperative (cooperative de producție, cooperative de consum și cooperative de
întreprinzător);
 1 546 întreprinderi de stat (ÎS) și întreprinderi municipale (ÎM) ;
 1 817 organizații necomerciale;
 3 230 altele (filiale, reprezentanțe, societăți în comandită, întreprinderi de aren dă,
întreprinderi intergospodărești, colhozuri, asociații de gospodării țără nești și alte
întreprinderi).
Structura companiilor după forma organizatorico -juridică de administrare este prezentată în
figura 2. 1.

56

Fig. 2. 1. Structura întreprinderilor înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova,
după forma juridică de organizare
Sursă: http://www.cis.gov.md/statistica

Principalele sectoare de activitate preferate de agenții economici pînă la data de 01.01.2015 ,
conform datelor publicate de Camera Înregistrării de Stat, au fost comerțul cu ridicata (30%),
comerțul cu amănuntul (23%) și industria prelucrătoare (12%) (figura 2.2).

Fig. 2.2. Genurile de activitate declarate la momentul înregistrării
până la data de 01.01.2015
Sursă: http://www.cis.gov.md/statistica

57
Caracteristica ge nerală a dezvoltării afacerilor, conform datelor statistice
Potrivit BNS, la sfârșitul anului 2014 – începutul anului 2015, în Republica Moldova
funcționau și prezentau rapoarte organelor statistice mai mult de 53,7 mii de întreprinderi cu 519,4
mii de angajați. Toate întreprinderile au obținut 263281 mln. lei venituri din vânzări și 3661 mln. lei
profitul până la impozitare (tabelul 2.1) .
Tabelul 2.1. Dinamica principalilor indicatori de dezvoltare a întreprinderilor
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Nr. între –
prinderi, un. 39987 42121 44633 46704 48541 50681 52246 53738
Indicii nr. de
întreprinderi, %
* 105,34 105,96 104,64 103,93 104,41 103,09 102,86
Salariați, pers. 574131 572129 539195 526182 510191 519882 525198 519429
Indicii nr. de
salariați, %* 99,65 94,24 97,59 96,96 101,90 101,02 98,90
Venituri din
vânzări, mil. lei 148512,
7 175058,
4 146447 177503,
2 207676,
8 211759,
3 232935,
7 263281,
4
Indicii veni turi
din vânzări, %* 117,87 83,66 121,21 117,00 101,97 110,00 113,03
Profit/pier deri
până la
impozitare, mil.
Lei 10836,3 15549,4 3666,9 13169,8 14427,5 4706,6 4131,0 3660,8
Indicii profit /
pierderi pâ nă la
impozi tare, %* 143,49 23,58 359,15 109,55 32,62 87,77 88,62
Notă : * – față de anul precedent.
Sursă : Elaborat de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

Numărul de întreprinderi în perioada analizată a crescut constant: de la 39987 de agenți
economici în anul 2007 până la 46704 unități în 2010 și la 53738 în 2014. Rata de creștere a
numărului de întreprinderi s -a modificat de la 105,96% (2009) până la 102,86% (2014). Cu toate
acestea, ritmul de creștere a numărului de companii în ultimii ani scade nesemnificativ, dar stabil.
Numărul de angajați de-a lungul anilor a scăzut, dar în 2012 această tendință s -a schimbat și
în 2012 -2013 se înregistrează o ușoară creștere a numărului de salariați: ritmul anual de creștere a
fost de 101,90% și, respectiv, 101,02%. Dar în 2014 din nou se observă o diminuare a numărului de
lucrători (sporul constituind 98,90%).
Indicatorul venituri din vânzăr i înregistrează o creștere anuală de -a lungul întregii perioade
cercetate (cu excepția lui 2009), însă ratele anuale de creștere variază semnificativ pe ani: de la
101,97 în 2012 la 121,21 în 2010.

58
În dinamica indicatorului profit / pierderi până la impozi tare nu există o tendință clară – au
avut loc schimbări bruște atât de creștere, cât și de reducere a lui. Totodată, reducerea veniturilor a
fost observată nu numai în perioada de criză (2009), ci și în 2012 -2014 (rata de creștere – 32,62%;
87,77% și 88,62 %, respectiv).
Analiza succintă a grupelor de întreprinderi
Rezultatele studiului unor grupe de întreprinderi în funcție de forma de proprietate sunt
prezentate în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2. Principalii indicatori ai dezvoltării întreprinderilor pe forme de proprietate,
anul 2014
Indicatori Număr de
întreprinderi,
un. Număr de
salariați, pers. Venituri din
vânzări , mil. lei Profit /
pierder i până
la impozitare,
mil. lei
total % total % total % Total
Total întreprinderi,
inclusiv: 53738 100 519429 100 263281,4 100 3660,8
– proprietate
publică 1062 1,98 122867 23,65 26624,8 10,11 -493,7
– proprietate privată 48082 89,47 313021 60,26 154904,0 58,84 5548,2
– proprietate mixtă
(publică și privată)
fără participare
străină 120 0,22 8838 1,70 4264,0 1,62 -754,3
– proprietate străină 2536 4,72 42589 8,20 40685,4 15,45 888,9
– proprietatea
întreprinderilor
mixte (cu partici –
parea capitalului
străin) 1938 3,61 32114 6,18 36803,2 13,98 -1528,4
Sursă : Prelucrat de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

Astfel, cea mai mare contribuție la dezvoltarea țării o au întreprinderile private . Acestea dețin
89,47% din totalul afacerilor, ele angajează aproape 60,26% de lucrătorii, obțin aproximativ 58,84%
venituri din vânzări. În total, sectorul privat, în anul 2014, a obținut un profit în sumă de 5548,2 mln.
lei.
Deși întreprinderile din prop rietatea publică alcătuiesc doar 1,98% din numărul total, în
cadrul acestora activează un număr semnificativ de angajați – 23,65%. Cea mai mică cotă în
economia modernă a Moldovei îi aparține proprietății mixte (publică și privată) fără participare

59
străină , care constituie doar 0,22% din totalul întreprinderilor. Este important de menționat că
grupele de companii constituite, integral sau parțial, pe bază de capital public – proprietate publică și
proprietate mixtă (publică și privată) fără participare străină – au încheiat anul cu pierderi.
Un rol important în economie îl joacă întreprinderile cu capital străin ( proprietate străină și
proprietatea întreprinderilor mixte cu participarea capitalului străin ). Acestea constituie 8,33% de
întreprinderi, în c are muncesc 14,38% de salariați și se obțin 29,43% venituri din vânzări. Aceste
întreprinderi în 2014 au o bținut profit (888,9 m ln. lei), iar cele mixte (cu participarea capitalului
străin) au terminat anul cu pierdere ( -1,528.4 mln. lei).
Analiza afaceri lor de diferite mărimi a arătat rolul semnificativ al sectorului IMM în ceea ce
privește numărul de întreprinderi (97,39%) și ocuparea forței de muncă în IMM -uri – 56,16%
(tabelul 2.3).
În același timp, întreprinderile mari întrec sectorul IMM -urilor în ceea ce privește indicatorul
venituri din vânzări (68,23%), deși ponderea întreprinderilor mari este de doar 2,61% din numărul
total de agenți economici.

Tabelul 2.3. Principalii indicatori ai dezvoltării întreprinderilor du pă mărime, anul 2014
Indicatori Număr de
întreprinderi,
un. Număr de
salariați, pers. Venituri din
vânzări,
mln. lei Profit / pierder i
până la
impozitare,
mln. lei
Total % Total % total % Total %
Total întreprinderi,
inclusiv: 53738 100 519429 100 263281,4 100 3660,8 100
– Mari 1403 2,61 227692 43,84 179631,1 68,23 648,0 17,70
– Sectorul IMM, 52335 97,39 291737 56,16 83650,3 31,77 3012,7 82,30
dintre care:
• mijlocii 1621 3,02 85893 16,57 28085,0 10,67 1045,0 28,55
• mici 10099 18,79 119289 22,97 44553,9 16,92 1765,7 48,23
• micro 40615 75,58 86555 16,66 11011,4 4,18 202,1 5,52
Sursă : Prelucrat de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

În cadrul sectorului IMM, conform numărului de agenți economici, predomină grupa
microîntreprinderilor – 75,58%. După toți ceilalți indicatori, o proporție relativ mai mare îi revine
grupei întreprinderilor mici: 22,97% salariați; 16,92% venituri din vânzări; 48,23% profituri.
Caracteristica întreprinderilor cu diferite genuri de activitate arată că cel mai mare număr de
companii țin de domeniul comerțului . Acest sector cuprinde 39,06% din totalul agenților economici,
21,89% din angajați, cu 47,48% venituri din vânzări ( tabelul 2.4).

60

Tabelul 2.4. Principalii indicatori ai dezvoltării întreprinderilor în funcție de genul de activitate,
anul 2014
Indicatori Număr de
întreprinderi,
un. Număr de
salariați,
pers. Venituri din
vânzări,
mil. lei Profit / pierder i
până la impo –
zitare, mil. lei
total % total % total % total
Total întreprinderi,
inclusiv: 53738 100 519429 100 263281,4 100 3660,8
Agricultura, economia
vânatului și silvicultura 2956 5,50 46704 8,99 10721,5 4,07 914,6
Pescuitul, piscicultura 81 0,15 401 0,08 28,4 0,01 -1,5
Industria extractivă 115 0,21 2635 0,51 885,1 0,33 103,2
Industria prelucrătoare 5010 9,32 94454 18,18 41285,1 15,68 1073,4
Energie electrică și
termică, gaze și apă 348 0,65 18097 3,48 19517,3 7,41 -3267,2
Construcții 2923 5,44 30083 5,79 13382,5 5,08 762,9
Comerț cu ridicata și
cu amănuntul 20991 39,06 113698 21,89 125017,9 47,48 2555,4
Hoteluri și restaurante 1745 3,25 14169 2,73 2558,4 0,97 2,9
Transporturi și
comunicații 3559 6,62 53872 10,37 23672,3 8,99 594,5
Activități financiare 1041 1,94 3955 0,76 6590,1 2,50 560,7
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități
de servicii prestate
întreprinderilor 9759 18,16 55269 10,64 10814,5 4,11 389,5
Învățământ 400 0,74 14153 2,72 1424,2 0,54 29,9
Sănătate și asistență
socială 1070 1,99 51392 9,89 5595,7 2,12 21,0
Sursă : Prelucrat de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

Pe lângă comerț, o pondere semnificativă după numărul de întreprinderi o dețin sectoarele:
tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor (18,16%); industria
prelucrătoare (9,32%); transporturi și comunicații (6,62%); аgricultur ă, economia vânatului și
silvicultur ă (5,50%) și construcții (5,44%) .
Doua sectoare – energia electrică și termică, gaze și apă; pescuitul și piscicultura – au încheiat
anul cu pierderi.

61
Dacă analizăm sectoarele de producție ale economiei, la industria prelucrătoare se referă mai
puțin de 10% din întreprinderi (9,32%), to tuși aici muncesc 18,18% de salariați și sunt realizate
15,68% venituri din vânzări. Întreprinderile industriei prelucrătoare au obținut un profit în sumă de
1073,4 milioane de lei.
Pentru a evalua capacitatea de resurse umane a întreprinderilor , se utilizează indicele
numărului de angajați într -o unitate economică . Acest indice scade constant pe parcursul anilor,
începând cu 15,9 persoane în 2006 p ână la 9,7 persoane în 2014 (tabelul 2.5).

Tabelul 2.5. Numărul angajaților la o întreprindere în a nii 2006 -2014, persoane
Anul Numărul de angajați
2006 15,9
2007 14,4
2008 13,6
2009 12,1
2010 11,3
2011 10,5
2012 10,3
2013 10,0
2014 9,7
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

Calculele indicatorilor de bază privind sfera de afaceri în Republica Moldova ne -au permis să
elaborăm un „portret” de grup al unei întreprinderi medii din Republica Moldova , care poate fi
folosit pentru a concretiza formele și m etodele de suport al afacerilor.
„Portretul” unei întreprinderii medi i autohtone, calculat în baza datelor oficiale ale BNS și
Camerei Înregistrării de Stat , prezintă caracteristicile cele mai tipice de calitate și indicatori i ei
cantitativi, în special:
1. Ce grup de companii domină economia națională, având în vedere forma lor de
organizare juridică, forma de proprietate, activitatea de bază, mărimea întreprinderii și locația.
Aceste caracteristici se bazează pe datele Camerei Înregistrării Stat.
2. Care este potențialul unei întreprinderi active, determinat de numărul mediu anual de
angajați și valoarea contabilă (activele) ale unei întreprinderi medii la sfârșitul perioadei de raportare
(datele Oficiului Național de Statistică, în special, BNS al Repub licii Moldov a, Banca de date
statistice a Republicii Moldova, baza datelor consolidate din rapoartele financiare).
3. Care sunt principalele rezultate a le unei întreprinderi active. În calitate de rezultate
sunt calculate veniturile din v ânzări, profitul / pierderea p ână la impozitare (Oficiul Național de

62
Statistică, BNS , Banca de date statistice a Republicii Moldova) și investițiile brute în activele unei
întreprinderi (pe baza BNS, în special Rezultatele anchetei structurale în întreprinderi).
În caz de n ecesitate, în “portret” se pot include și alte caracteristici ale întreprinderii medii,
bazate în special pe alți indicatori statistici sau pe informați a din unele sondaje special e.
Așadar, „ portretul” de grup al întreprinderii medii din Republica Moldova se
caracterizează prin următoarele trăsături (date din 2014):
1) Principalele caracteristici ale întreprinderii :
 Forma organizatorico -juridică de administrare – societăți cu r ăspundere limitată (54% din
toți agenții economici);
 Forma de proprietate – privată (89,47%);
 Principalul gen de activitate – comerțul cu ridicata sau cu amănuntul (39,06%);
 Mărimea întreprinderii – microîntreprindere (75,58%);
 Locul de amplasare a afacerii – municipiul Chișinău.
2) Potențialul întreprinderii și rezultatele activității :
 Num ărul de angajați ce revin întreprinderii medii – 9,7 persoane. Indicatorul este calculat ca
raportul dintre numărul de salariați ( anexa 1.2, rândul Total ) și numărul de întreprinderi ( anexa 1,
rândul Total );
 Activele întreprinderii medii (2012) . Indicatorul se calcul ează prin împărțirea cifrei a ctivelor
întreprinderilor la numărul de întreprinderi (anexa 4);
 Venituri din vânzări ce revin întreprinderii medii – 4,9 mil. lei. Indicatorul se calcul ează prin
împărțirea venituri lor din vânzări ( anexa 1.3, rândul Total ) la numărul de întreprinderi (anexa 1,
rândul Total );
 Profitul / pierderile până la impozitare ce revin întreprinderii medii – 68,1 mii lei. Indicatorul
se calcul ează prin împărțirea indicatorului Profitul / pierderea până la impozitare (anexa 11, r ândul
Total ) la numărul de întreprinderi ( anexa 1.1, rândul Total );
 Investiții brute în active materiale ce revin întreprinderii medii – 744 mii lei. Se calcul ează ca
raportul dintre investițiile brute în active materiale și numărul de întreprinderi (anexa 5 ).
Indicatorii calitativi și cantitativi de bază ce caracterizează „portretul” statistic al întreprinderii
medii în perioada 2007 -2014 sunt prezentați în tab elul 2.5.

63
Таbelul 2.5. Dinamica indicatorilor ce caracterizează „portretul” statistic al întreprinderii medii din
R.Moldova, 2007 -2014
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Indicatorii calitativi ai „portretului” statistic al întreprinderii medii
Forma organizatorico –
juridică – SRL 53,0 53,0 54,4 54,0 54,0 53,0 53,00 54,00
Forma de proprietate –
privată 89,17 89,02 89,42 89,44 89,40 89,37 89,30 89,47
Principalul gen de
activitate – comerț 40,79 40,95 41,07 40,89 40,87 40,44 39,94 39,06
Mărimea întreprinderii –
microîntreprindere
75,90
73,82
75,74
74,75
75,48
75,64
75,53
75,58
Indicatorii cantitativi ai „portretului” statistic al întreprinderii medii
Potențialul
întreprinderii medii

Numărul de salariați 14,4 13,6 12,1 11,3 10,5 10,3 10,0 9,7
Indici de modificare, % 100 94,44 84,03 78,47 72,92 71,53 69,44 67,36
Activele întreprinderii,
mii lei 4278,0 4995,9 5033,7 5292,5 5632,6 5795,8 datele
lipsesc datele
lipsesc
Indici de modificare, % 100 116,78 117,66 123,71 131,66 135,48 – –
Rezultatele activității
întreprinderii medii:
Venituri din vânzări, mii
lei 3714,0 4156,1 3281,1 3800,6 4278,4 4178,3 4458,4 4899,4
Indici de modificare, % 100 111,90 88,34 102,33 115,20 112,50 120,04 131,92
Profitul / pierderea până
la impozitare, mii lei 271,0 369,2 82,2 282,0 297,2 92,9 79,1 68,1
Indici de modificare, % 100 136,24 30,33 104,06 109,67 34,28 29,19 25,13
Investițiile globale în
activele materiale,
mii lei 415,6 442,1 344,4 344,3 438,4 554,6 639,6 743,9
Indici de modificare, % 100 106,38 82,87 82,84 105,49 133,45 153,90 178,99
Sursă : Realizat de autor în baza datelor BNS , www.cis.gov.md/statistica
Analiza indicatorilor calitativi ai „portretului” statistic al întreprinderii medii arată că în
perioada analizată predomină f orma organizatorico -juridică – SRL (apr. 54%). Forma de proprietate
este privată . Doar o mică pondere (apr. 10%) rămîne de a fi de stat. Comerț ul ca g en de activitate
predomină (apr. 40%), iar m ărimea întreprinderii rămîne de a fi microîntreprindere .Analiz a
dinamicii „portretul ui” statistic al întreprinderii medii în perioada 2007 -2014 nu demonstrează o

64
dinamică clară. În timp ce numărul de salariați a scăzut dramatic, activele întreprinderii au crescut
simțitor. Deci , accentul s -a pus pe creșterea propriet ății materiale. S-au majorat și veniturile, chiar
dacă nu este un trend crescător absolut, nivelul veniturilor, cu excepți a anului 2009, a crescut mereu
în comparație cu anul de bază, 2007. Rezultatul financiar, de asemenea, nu pretinde la un trend clar,
notând în anii evaluați o creștere doar în 2008, 2010 și 2011, pe când în ceilalți ani (2009, 2012,
2013, 2014) profitul a fost în d iminuare. Indicatorul investițiile globale în activele materiale
demonstrează o tendință similară cu activele întreprinderii , cu e xcepția anilor 2009 și 2010.
Astfel, putem concluziona că potențialul statistic al unei întreprinderii medii , bazat pe un
„portret” calculat , demon strează o cre ștere a patrimoniul ui întreprinderii, a productivității, ce ea ce
demonstrează consolidarea și dezvoltarea materială a unităților economice , dar care încă nu a condus
la o majorare a eficienței activității întreprinderilor.
2.2. Specificul acti vității întreprinderilor cu diferite forme de proprietate
Pe parcursul implementării reformei economice actuale, în Republica Moldova se dezvoltă
întreprinderi cu diverse forme de proprietate. Analiza principalilor indicatori ai activității lor ne -a
permis să estimăm principalele tendințe de dezvoltare.
• Indicatorul numărului de întreprinderi . Analizând numărul de întreprinderi în funcție de
formele de proprietate ( anexa 1.1 ), structura și tendințele de schimbare a acestui indicator, trebuie
să menționăm următoarele: întreprinderile private dețin cea mai mare proporție în toate formele de
proprietate (89,47%). Acest indicator nu s -a schimbat practic în perioada analizată (tabelul 2.6) .
Tabelul 2.6. Structura numărului de întreprinderi în funcție de forma d e proprietate,
anii 2007 -2014, %
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total întreprinderi,
inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
– proprietate publică 2,03 2,00 1,89 1,88 1,79 1,82 1,96 1,98
– proprietate privată 89,17 89,02 89,42 89,44 89,40 89,37 89,30 89,47
– proprietate mixtă
(publică și privată) fără
participare străină 0,79 0,65 0,54 0,46 0,40 0,34 0,26 0,22
– proprietate străină 3,71 3,95 3,92 3,98 4,14 4,34 4,56 4,72
– proprietatea
întreprinderilor mixte
(cu participarea
capitalului străin) 4,30 4,38 4,23 4,25 4,26 4,12 3,92 3,61
Sursă : Prelucrat de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

65
Ponderea întreprinderilor bazate integral sau parțial pe proprietatea publică constituie 2,20%
(inclusiv 1,98% proprietate publică și 0,22% proprietate mixtă, publică și privată, fără participare
străină). În același timp, ponderea proprietății mixte (publ ice și private) s -a redus, pe când ponderea
întreprinderilor publice a scăzut până în 2011, iar în următorii 3 ani a crescut ușor.
Întreprinderile care se bazează în întregime sau în parte pe capital străin alcătuiesc 8,33% din
totalul companiilor (4,72% p roprietate străină și 3,61% proprietate a întreprinderilor mixte – cu
participarea capitalului străin). Luate împreună, cota lor a crescut, în timp ce proporția
întreprinderilor proprietate străină este în continuă majorare , iar cea a întreprinderilor mixt e (cu
participarea capitalului străin) a scăzut în 2012 –2014 .
La evaluarea ritmului anual de creștere a întreprinderilor , trebuie de acordat atenție la
următoarele momente (tabelul 2.7):
 În general, toate întreprinderile au înregistrat o creștere anuală de 102,86%.
 O creștere anuală maximă (106,33%) a avut loc la întreprinderile proprietate străină.
 Creșterea anuală este caracteristică de asemenea întreprinderilor proprietate publică
(103,61%) și proprietate privată (103,06%).
 S-a redus semnificativ rata întreprinderilor proprietate mixtă (publică și privată) fără
participare străină (88,24%), această tendință de scădere a avut loc de -a lungul tuturor anilor
analizați.
 În 2014, s-a redus de asemenea numărul întreprinderilor mixte (cu participarea capitalul ui
străin). În anii precedenți (pană la 2012) însă a existat o tendință pozitivă de creștere a acestui
indicator.
Tabelul 2.7. Dinamica numărului de întreprinderi după forma de proprietate, anii 2007 -2014,
în % față de anul precedent
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total întreprinderi,
inclusiv: 110,59 105,34 105,96 104,64 103,93 104,41 103,09 102,86
– proprietate
publică 98,42 103,94 100,00 103,79 99,09 106,11 111,29 103,61
– proprietate privată 110,76 105,16 106,44 104,67 103,89 104,37 103,00 103,06
– proprietate mixtă
(publică și privată)
fără participare
străină 89,30 86,44 88,32 88,43 90,65 89,18 78,61 88,24
– proprietate străină 121,88 112,15 105,17 106,24 108,29 109,50 108,31 106,33
– proprietatea între –
prinderilor mixte 109,55 107,26 102,28 105,03 104,39 100,92 97,94 94,72

66
(cu participarea
capitalului străin)
Sursă : Prelucrat de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica
• Indicatorul numărului de angajați . Studiind acest indicator în întreprinderi cu diferite forme
de proprietate (anexa 1.2), am determinat un șir de tendințe (tabelul 2.8).
Cea mai mare cotă -parte a angajaților lucrează în întreprinderile cu formă privată de
proprietate (60,26%).
O proporți e semnificativă a angajaților activează în întreprinderi proprietate publică (23,65%),
această rată menținându -se de mai mulți ani la același nivel. Alte 1,70% le constituie lucrătorii
întreprinderilor proprietate mixtă (publică și privată) fără participar e străină, a căror pondere a
scăzut de la 4,09% în 2007.
La întreprinderile cu capital străin (proprietate străină și proprietatea întreprinderilor mixte cu
participarea capitalului străin), cota angajaților s-a majorat de la 10,99% în 2007 până la 14,38% în
2014. S -a majorat mai semnificativ proporția angajaților în întreprinderile proprietate străină (de la
4,80% în 2007 până la 8,20% în 2014).
Tabelul 2.8. Structura numărului de salariați în funcție de forma de proprietate,
anii 2007 -2014, %
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați, inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
– proprietate publică 23,07 22,71 22,84 23,08 23,75 22,91 23,82 23,65
– proprietate privată 61,85 61,38 61,92 61,65 59,44 60,47 59,80 60,26
– proprietate mixtă (publică
și privată) fără participare
străină 4,09 3,76 3,33 2,79 2,38 2,15 2,00 1,70
– proprietate străină 4,80 5,87 6,09 6,30 7,06 7,40 7,63 8,20
– proprietatea întreprinde –
rilor mixte (cu participarea
capitalului străin) 6,19 6,28 5,82 6,19 7,37 7,07 6,75 6,18
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica
Analiza ritmului anual de creștere a ocupării forței de muncă arată că (tabelul 2.9):
 În general, a existat o ușoară reducere a ocupării forței în 2014 – 98,90%; ace astă
tendință se observă pe parcursul anilor 2007 -2011.
 O creștere a fost înregistrată în 2014 numai în întreprinderile proprietate străină
(106,22%).

67
 Reducerea este specifică p entru întreprinderile celorlalte grupuri, dar în cea mai mare
măsură în unitățile cu proprietate mixtă (publică și privată), fără participare străină
(84,09%), în întreprinderi le mixte cu participarea capitalului străin (90,59%).
Tabelul 2.9. Dinamica numărului de salariați în funcție de forma de proprietate a întreprinderii,
anii 2007 -2014, în % față de anul precedent
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați,
inclusiv: 99,86 99,65 94,24 97,59 96,96 101,90 101,02 98,90
– proprietate publică 97,50 98,09 94,79 98,62 99,79 98,27 105,03 98,23
– proprietate privată 100,95 98,89 95,08 97,15 93,48 103,68 99,90 99,67
– proprietate mixtă
(publică și privată)
fără participare
străină 79,07 91,58 83,56 81,60 82,87 91,99 94,02 84,09
– proprietate străină 119,47 121,81 97,74 100,98 108,72 106,75 104,26 106,22
– proprietatea
întreprinderilor mixte
(cu participarea
capitalului străin) 102,79 101,21 87,26 103,79 115,46 97,83 96,40 90,59
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica
• Indicatorii venituri din vânzări și profit / pierderi până la impozitare. Analiza acestor
indicatori a relevat următoarele tendințe (tabelele 2.10 –2.11).
În general, rata de creștere anuală a veniturilor din vânzări în 2014 s -a ridicat la 113,03%. În
același timp, indicatorii volumului de vânzări au crescut constant în perioada analizată (cu excepția
anului 2009, când cifra a fost de 83,66%).
Tabelul 2.10. Dinamica venituri lor din vânzări în funcție de forma de proprietate, anii 2007 -2014,
în % față de anul precedent
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri din
vânzări, inclusiv: 126,53 117,87 83,66 121,21 117,00 101,97 110,00 113,03
– proprietate publică 120,49 120,81 101,13 102,28 106,48 104,79 110,11 105,59
– proprietate privată 129,24 118,35 82,06 122,87 117,39 100,56 110,91 114,70
– proprietate mixtă
(publică și privată)
fără participare străină 109,41 108,65 75,96 115,54 123,25 95,81 94,12 97,12
– proprietate străină 131,37 130,05 91,77 138,62 109,30 104,53 114,42 119,13
– proprietatea
întreprinderilor mixte
(cu participarea
capitalului străin) 122,16 108,42 72,33 117,81 131,84 104,06 104,73 107,86
Sursă : Prelucr at de autor in baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

68
Cea mai mare rată de creștere a veniturilor din vânzări este caracteristică întreprinderilor cu
capital străin (119,13%); o scădere a fost înregistr ată numai în ceea ce privește proprietatea mixtă
(publică și privată), fără participare străină – 97,12%.
În ultimul an analizat s-a înregistrat o scădere a profitului pentru toate grupele de întreprinderi
(88,62%). O reducere semnificativă a avut loc în 2 012 (32,62%) și în criza din 2009 (23,58%).
Companiile private și cele bazate pe proprietate străină au încheiat anul cu profituri. Cea mai
semnificativă creștere a profitului (de 10,2 ori) a avut loc la întreprinderile cu proprietate străină.
Întreprinderile bazate integral sau parțial pe capitalul public au încheiat anul cu pierderi. O
astfel de situație a avut loc anterior în 2013.
Pierderi semnificative în 2014 s -au marcat la întreprinderile cu proprietate mixtă cu
participarea capitalului s trăin (-1528,4 mln. lei), în timp ce în anul precedent, acest grup de
întreprinderi a înregistrat un profit.
Tabelul 2.11. Dinamica profitul ui /pierderii până la impozitare în funcție de forma de proprietate,
anii 2007 -2014, mln . lei
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit /
pierdere până la
impozitare,
inclusiv: 10836,3 15549,4 3666,9 13169,8 14427,5 4706,6 4131,0 3660,8
– proprietate
publică 1860,2 3167,9 951,0 636,7 487,7 378,0 -106,1 -493,7
– proprietate privată 4740,9 8173,3 3738,6 8299,0 8917,1 2668,4 4271,2 5548,2
– proprietate mixtă
(publică și privată)
fără participare
străină 284,7 -15,2 -332,2 98,3 218,4 75,8 -291,6 -754,3
– proprietate străină 1067,5 1254,5 -187,5 2222,1 2157,5 468,2 87,1 888,9
– proprietatea
întreprinderilor
mixte (cu partici –
parea capitalului
străin) 2882,9 2968,9 -503,1 1913,7 2646,8 1116,2 170,5 -1528,4
Sursă : Prelucrat de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica
Caracteristica generală a întreprinderilor în funcție de forma de proprietate o prezentăm în
paginile ce urmează .
• Întreprinderile private , în general, au cea mai mare pondere după numărul lor și numărul de
angajați. Totodată, se observă o majorare constantă a numărului acestor unități, pe când numărul de

69
angajați, dimpotrivă, este în continuă scădere începând cu 2007 (cu excepția anului 2012), ceea ce
corespunde tendinței generale de reducere a ocupării forței de muncă în economie, care a înregistrat
progrese doar în 2012 -2013. Întreprinderile din sectorul privat funcționează cu profit, totuși suma de
venituri variază considerabil de la an la an, iar în 2009 și 2012 s -a observat o reducere evid entă a
sumei profitului.
• Întreprinderile care dețin capital public constituie un procent foarte mic, care se reduce
anual. Totuși, în aceste companii activează o parte destul de mare a lucrătorilor. În 2014, aceste
companii au încheiat anul cu pierderi, o sumă mai semnificativă a pierderilor este specifică pentru
proprietatea mixtă (publică și privată) fără participare străină. Este logic să fie revizuit mecanismul
de gestionare a patrimoniului public sau să fie privatizate o parte din întreprinderile cu o rată mică
de capital public, pentru a îmbunătăți situația, deoarece în această grupă este ocupată o mare parte a
forței de muncă.
• Ponderea întreprinderilor bazate integral sau parțial pe capital străin , deși nu este prea
semnificativă, totuși rata celo r cu proprietate străină crește, cea a întreprinderilor mixte (cu
participarea capitalului străin) este în scădere. În același timp, în aceste grupe de întreprinderi, cota
ocupării forței de muncă este mai mare decât ponderea lor în numărul total de compan ii.
Întreprinderile bazate pe proprietate străină au demonstrat profit, iar companiile mixte (cu
participarea capitalului străin)au încheiat anul 2014 cu pierderi semnificative. Având în vedere
faptul că întreprinderile cu capital străin activează mai ales în sectorul formal, această tendință
mărturisește despre un mediu de afaceri nefavorabil.

2.3. Indicii principali de dezvoltare a le afacer ilor mari și a le întreprinderilor mici și
mijlocii
În urma analizei afacerilor de diferite mărimi – micro -, mici, mijlocii și mari , putem trage un
șir de concluzii.
• Indicatorul numărului de întreprinderi . Analiza numărului de întreprinderi în funcție de
dimensiunea afacerilor a arătat că acest indicator constituie 53,7 mii de agenți economici (anexa 2.1).
Majoritatea companiilor (97,39%) fac parte din sectorul IMM -urilor (tabelul 2.12). Cele mari
constituie doar 2,61% (sau 1403 firme).
În sectorul IMM do mină microîntreprinderile (75,58%); ponderea întreprinderilor mici este de
18,79%, a celor m ijlocii – 3,02%.
În același timp, ponderea companiilor mijlocii în perioada analizată a scăzut (4,44% în 2007,
3,02% în 2014), iar cea a întreprinderilor mici a cr escut ușor (17,99% în 2007; 18,79% în 2014).

70

Tabelul 2.12. Structura numărului de întreprinderi după mărime, anii 2007 -2014, %

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total
întreprinderi,
inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
– Mari 1,67 2,40 2,18 2,30 2,48 2,44 2,60 2,61
– Sectorul IMM,
dintre care: 98,33 97,60 97,82 97,70 97,52 97,56 97,40 97,39
• mijlocii 4,44 4,00 3,56 3,40 3,09 3,03 2,98 3,02
• mici 17,99 19,77 18,52 19,55 18,94 18,88 18,90 18,79
• micro- 75,90 73,82 75,74 74,75 75,48 75,64 75,53 75,58
Sursă : Prelucrat de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica
Dinamica de dezvoltare a întreprinderilor din toate grupele arată o creștere în aproape întreaga
perioadă analizată (2007 -2014). Reducerea numărului lor în unele grupe a avut loc în perioada de
criză (2008 -2009), iar în grupa întreprinderilor mijlocii – și în anii 2010 -2011 (tabelul 2.13).
Rata de creștere a tuturor agenților economici în 2014 a atins cifra de 102,86%. O creștere
relativ semnificativă în 2014 au cunoscut -o întreprinderile m ijlocii (104,11%).

Tabelul 2.13. Dinamica numărului de întreprinderi în funcție de mărimea acestora,
anii 2007 -2014, în % față de anul precedent

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total întreprin –
deri, inclusiv: 110,59 105,34 105,96 104,64 103,93 104,41 103,09 102,86
– Mari 108,28 151,72 96,34 110,05 112,21 102,74 109,62 103,47
– Sectorul IMM,
dintre care: 110,63 104,55 106,20 104,52 103,74 104,45 102,92 102,84
• mijlocii 102,90 94,98 94,30 99,87 94,64 102,40 101,24 104,11
• mici 109,93 115,78 99,22 110,50 100,68 104,09 103,18 102,28
• micro- 111,29 102,45 108,72 103,27 104,95 104,63 102,93 102,93
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica
• Indicatorul numărului de salariați . Cercetând numărul de salariați (anexa 2.2), am obținut
următoarele rezultate.
Majoritatea lucrătorilor sunt angajați în sectorul IMM -urilor (56,1 6%). Respectiv, în
întreprinderile mari activează 43,84% din populația ocupată, deși acestea alcătuiesc doar 2,61% din
totalul agenților economici.

71
În cadrul sectorului IMM -urilor, cei mai mulți angajați lucrează în întreprinderi mici (22,97%),
în cele mijlocii – 16,54%, iar în microîntreprinderi – 16,66% (tabelul 2.14).
Tabelul 2.14. Structura numărului de salariați conform mărimii întreprinderii,
anii 2007 -2014, %

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați,
inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
– Mari 40,17 42,66 41,35 41,19 42,34 42,25 43,18 43,84
– Sectorul IMM,
dintre care: 59,83 57,34 58,65 58,81 57,66 57,75 56,82 56,16
• mijlocii 24,53 21,93 21,34 20,67 17,86 16,85 16,67 16,54
• mici 19,45 21,02 21,72 22,99 22,78 23,51 23,40 22,97
• micro- 15,86 14,39 15,59 15,15 17,03 17,39 16,75 16,66
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica
Dinamica modificării numărului de salariați la întreprinderile mari aproape că corespunde
tendinței generale: o reducere până în 2011, apoi o ușoară creștere în anii 2012 -2013. Cu toate
acestea, în 2014, numărul total de angajați în economie a scăzut (98,90% comparativ cu anul
precedent), în timp ce fo rța de muncă în companiile mari a arătat o ușoară creștere – 100,41%
(tabelul 2.15).
În sectorul IMM -urilor, în 2014 a fost înregistrată o reducere a numărului de angajați (97,76%),
totodată a existat un declin relativ mai mare în grupa întreprinderilor mici (97,08%).

Tabelul 2.15. Dinamica numărului de salariați conform mărimii întreprinderii,
anii 2007 -2014, în % față de anul precedent

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați,
inclusiv: 99,86 99,65 94,24 97,59 96,96 101,90 101,02 98,90
– Mari 95,21 105,84 91,35 97,22 99,66 101,69 103,24 100,41
– Sectorul IMM,
dintre care: 103,25 95,50 96,40 97,85 95,07 102,05 99,40 97,76
• mijlocii 98,24 89,11 91,69 94,54 83,76 96,13 99,99 98,08
• mici 104,18 107,69 97,38 103,30 96,07 105,16 100,54 97,08
• micro- 110,76 90,44 102,13 94,78 108,99 104,11 97,29 98,38
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS www.cis.gov.md/statistica
• Indicatorii venituri din vânzări și рrofitul / pierderile până la impozitare. Cercetarea acestor
indicatori la întreprinderi de diferite mărimi (anexa 2.3) arată următoarele (tabelul 2.16).
Cele mai multe venituri din vânzări (68,23%) sunt create în întreprinderile mari, în ciuda
faptului c ă acest grup este de doar 2,61% din totalul agenților economici.

72
În sectorul IMM -urilor se realizează 31,77% venituri din vânzări. Dintre acestea, 16,92% – în
întreprinderile mici; 10,67% – în cele mijlocii; 4,18% – în microîntreprinderi (care constituie 7 5,58%
din totalul agenților economici).
O creștere relativ mai mare a veniturilor din vânzări, în ultimii ani analizați (după 2009) este
caracteristică întreprinderilor mari (anexa 2.4).

Tabelul 2.16. Structura veniturilor din vânzări în funcție de mărimea întreprinderii,
anii 2007 -2014, %

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri din
vânzări, inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
– Mari 55,03 62,88 60,75 63,23 65,38 65,50 66,77 68,23
– Sectorul IMM,
dintre care: 44,97 37,12 39,25 36,77 34,62 34,50 33,23 31,77
• mijlocii 16,75 13,31 13,87 12,84 11,62 11,75 11,27 10,67
• mici 20,36 19,19 19,87 19,15 18,31 18,11 17,56 16,92
• micro- 7,86 4,62 5,50 4,77 4,68 4,64 4,40 4,18
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

Absolut toate grupele de întreprinderi (micro -, mici, mijlocii și mari) au încheiat anul 2014 cu
profit (anexa 2.5 ). Un volum relativ mare de profit (82,30%) a fost obținut în sectorul IMM (tabelul
2.17).
În sectorul IMM -urilor, un profit relativ mai mare a fost obținut de întreprinderile mici
(48,23%), mai mult de jumătate din această sumă le -a revenit celor m ijlocii (28,55%) și foarte puțin
– microîntreprinderilor (5,52%).

Tabelul 2.17. Structura profitului/pierderilor până la impozitare conform mărimii întreprinderii,
anii 2007 -2014, %

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit / pierderi până la
impozitare, inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
– Mari 65,14 64,74 38,83 58,57 64,09 76,96 51,38 17,70
– Sectorul IMM, dintre care: 34,86 35,26 61,17 41,43 35,91 23,04 48,62 82,30
• mijlocii 13,71 11,88 19,79 14,67 13,67 8,36 15,91 28,55
• mici 17,12 20,09 37,02 21,58 18,70 15,21 30,68 48,23
• micro- 4,03 3,29 4,37 5,19 3,54 -0,53 2,04 5,52
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

73
Suma veniturilor obținute de toate întreprinderile în anul 2014 a scăzut, constituind 88,62%
din volumul anului precedent (tabelul 2.18). Și mai mult s -au redus profiturile marilor afaceri
(30,53%).
În sectorul IMM, suma profitului, dimpotrivă, a crescut semnificativ (150,00%).

Tabelul 2.18. Dinamica profitului / pierderilor până la impozitare conform mărimii întreprinderii,
anii 2007 -2014, în % față de anul precedent
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit / pierderi
până la impozitare,
inclusiv: 218,23 143,49 23,58 359,15 109,55 32,62 87,77 88,62
– Mari 219,39 142,60 14,14 541,75 119,89 39,17 58,60 30,53
– Sectorul IMM,
dintre care: – 145,16 40,91 243,26 94,93 20,94 185,18 150,00
• mijlocii 253,15 124,29 39,29 266,19 102,10 19,96 166,95 159,03
• mici 203,59 168,42 43,45 209,38 94,91 26,54 177,02 139,33
• micro – 174,70 117,28 31,28 426,61 74,73 -4,86 339,52 240,02
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

Sintetizând rezultatele întreprinderilor în funcție de mărimea afacerii, putem trage
următoarele concluzii :
• Întreprinderile mari constituie doar 2,61% din totalul agenților economici din Republica
Moldova, totuși ponderea lor a crescut ușor în ultimii ani. În pofida ponderii reduse a
întreprinderilor mari, aici activează 43,84% din totalul salariaților, se realizează 68,23% de vânz ări.
• Sectorului IMM -urilor îi revine numărul maxim de agenți economici – 97,39%. În acest
sector activează un procent relativ mai mic de angajați – 56,16% – și se creează 31,77% venituri din
vânzări. Politica de stat de dezvoltare a antreprenoriatului ar e ca scop principal suportul IMM -urilor.
În cadrul sectorului IMM -urilor, cea mai mare proporție a numărului de întreprinderi le revine
microîntreprinderilor (75,58%), cea mai mică – celor mijlocii (3,02%). Cu toate acestea, ocuparea
forței de muncă, vânză rile și profiturile în cea mai mare parte sunt realizate de întreprinderile mici
(respectiv, 22,97%, 16,92% și 48,23%).
2.4. Nivelul și dinamica dezvoltării întreprinderilor conform tipurilor de activitate
Una dintre clasificările importante ale afacerilor este gruparea lor conform genurilor de
activitate sau conform sectorului economic. În acest sens, analiza dezvoltării antreprenoriatului ne
demonstrează următoarele.

74
• Indicatorul numărului de întreprinderi (anexa 3.1). Cea mai mare pondere în numărul tot al
de întreprinderi o are sectorul comercial, care constituie 39,06% din totalul agenților economici
(tabelul 2.19).
La activitățile de producție se referă: industria (prelucrătoare 9,32% și extractivă 0,21%),
precum și agricultura, economia vânatului și s ilvicultura (5,50%); pescuitul și piscicultura (0,15%).
Ponderea industriei de prelucrare a scăzut în perioada 2007 -2014: în 2007 era de 12,86%; în 2009 –
11,77%; în 2014 – 9,32%.
Printre alte tipuri de activități, care cuprind un număr semnificativ de com panii, m enționăm:
tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor (18,16%), transporturi
și comunicații (6,62), construcții (5,44), hoteluri și restaurante (3,25%).
Tabelul 2.19. Structura numărului de întreprinderi conform genurilor de activitate,
anii 2007 -2014, %
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total întreprinderi, inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
Agricultura, economia
vânatului și silvicultura 5,53 5,28 5,21 5,10 5,08 5,01 5,20 5,50
Pescuitul, piscicultura 0,19 0,17 0,18 0,17 0,16 0,17 0,16 0,15
Industria extractivă 0,22 0,23 0,23 0,25 0,24 0,22 0,22 0,21
Industria prelucrătoare 12,86 12,28 11,77 10,99 10,38 10,00 9,77 9,32
Energie electrică și termică,
gaze și apă 0,38 0,41 0,43 0,47 0,46 0,57 0,64 0,65
Construcții 6,03 6,08 5,81 5,60 5,53 5,50 5,30 5,44
Comerț cu ridicata și cu
amănuntul 40,79 40,95 41,07 40,89 40,87 40,44 39,94 39,06
Hoteluri și restaurante 3,04 3,01 2,94 3,05 3,12 3,29 3,27 3,25
Transporturi și comunicații 7,17 7,02 6,81 6,79 6,76 6,66 6,63 6,62
Activități financiare 1,35 1,46 1,57 1,71 1,77 1,84 1,87 1,94
Tranzacții imobiliare, închiri –
eri și activități de servicii
prestate întreprinderilor 13,18 14,40 15,07 15,89 16,45 17,02 17,48 18,16
Învățământ 0,63 0,66 0,68 0,71 0,73 0,72 0,74 0,74
Sănătate și asistență socială 1,33 1,43 1,48 1,55 1,61 1,73 1,85 1,99
Sursă : Elabor at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

În 2014 a avut loc o creștere a numărului de întreprinderi în domeniile: sănătate și asistență
socială (110,42%); agricultură, economia vânatului și silvicultura (108,88%); tranzacții imobiliare
(106,84%); аctivități financiare (106,55%).

75
Reducerea numărului de întreprinderi are loc în următoarele genuri de activitate. industria
extractivă (99,14%); industria prelucrătoare (98,20%); рescuitul și piscicultura – 97,59% (tabelul
2.20).

Tabelul 2.20. Dinamica numărului de întreprinderi conform genurilor de activitate,
anii 2007 -2014, în % față de anul precedent

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total întreprinderi,
inclusiv: 110,59 105,34 105,96 104,64 103,93 104,41 103,09 102,86
Agricultura, economia
vânatului și silvicultura 104,84 100,50 104,64 102,54 103,36 103,00 106,97 108,88
Pescuitul, piscicultura 113,24 90,91 114,29 98,75 96,20 110,53 98,81 97,59
Industria extractivă 102,30 108,99 107,22 110,58 100,87 96,55 103,57 99,14
Industria prelucrătoare 110,03 100,58 101,57 97,74 98,13 100,60 100,65 98,20
Energie electrică și
termică, gaze și apă 107,91 116,00 109,20 116,32 101,81 127,56 117,07 103,57
Construcții 114,86 106,22 101,33 100,73 102,75 103,80 99,35 105,53
Comerț cu ridicata și cu
amănuntul 109,79 105,75 106,28 104,17 103,89 103,31 101,82 100,59
Hoteluri și restaurante 108,95 104,03 103,55 108,62 106,46 109,96 102,64 101,99
Transporturi și
comunicații 111,50 103,00 102,88 104,38 103,40 102,80 102,73 102,71
Activități financiare 112,73 114,07 113,80 114,12 107,13 108,98 104,60 106,55
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități de
servicii prestate
întreprinderilor 116,59 115,04 110,93 110,33 107,59 108,04 105,88 106,84
Învățământ 105,86 109,09 110,14 108,88 106,34 103,98 105,74 103,36
Sănătate și
asistență socială 109,71 113,56 109,62 109,38 108,16 112,02 110,62 110,42
Sursă : Elabor at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

• Indicatorul numărului de angajați (anexa 3.2). Cel mai mare număr de lucrători sunt angajați
în sfera comerțului – 21,89% (tabelul 2.21). În sectorul industriei prelucrătoare activează 18,18%
(cu ponderea numărului de întreprinderi de 9,32%), în agricultură – 8,99% din angajați (cu o
pondere a întreprinderilor de 5,50%).
Alte sectoare de activitate, în care muncesc un număr mare de angajați, sunt: tranzacții
imobiliare (10,64%), transport (10,37%), sănătate și asistență socială (9,89%), construcții (5,79%).

76
Tabelul 2.21. Structura numărului de salariați conform tipurilor de activitate,
anii 2007 -2014, %
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați, inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
Agricultura, economia
vânatului și silvicultura 15,48 13,75 13,24 12,33 9,91 9,23 9,05 8,99
Pescuitul, piscicultura 0,13 0,11 0,13 0,12 0,12 0,11 0,10 0,08
Industria extractivă 0,59 0,58 0,57 0,58 0,55 0,53 0,54 0,51
Industria prelucrătoare 21,55 20,96 20,18 19,46 19,14 18,75 18,52 18,18
Energie electrică și
termică, gaze și apă 3,20 3,23 3,47 3,57 3,57 3,55 3,44 3,48
Construcții 6,22 6,43 5,78 5,58 5,33 5,52 5,57 5,79
Comerț cu ridicata și cu
amănuntul 18,25 19,76 20,42 20,69 21,90 22,54 22,11 21,89
Hoteluri și restaurante 2,12 2,30 2,31 2,41 2,52 2,78 2,71 2,73
Transporturi și
comunicații 11,03 10,75 10,69 11,08 11,00 10,69 10,21 10,37
Activități financiare 0,45 0,47 0,53 0,58 0,64 0,69 0,68 0,76
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități de
servicii prestate
întreprinderilor 7,31 8,32 8,36 8,97 10,08 10,46 10,42 10,64
Învățământ 0,89 0,87 0,87 0,88 0,87 0,89 2,88 2,72
Sănătate și
asistență socială 9,13 8,94 9,61 9,81 10,33 10,12 9,86 9,89
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

În activitățile de producție ( industria și agricultura ), de-a lungul perioadei analizate, are loc o
reducere constantă a numărului de salariați (tabelul 2.22).

Tabelul 2.22. Dinamica numărului de salariați conform genurilor de activitate,
anii 2007 -2014, în % față de anul precedent
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați,
inclusiv: 99,86 99,65 94,24 97,59 96,96 101,90 101,02 98,90
Agricultura,
economia vânatului
și silvicultura 84,12 88,57 90,73 90,83 77,94 94,90 99,08 98,26
Pescuitul,
piscicultura 108,81 85,83 110,06 92,71 91,22 100,84 85,76 78,32
Industria extractivă 109,25 97,99 92,53 99,87 90,94 99,07 102,82 92,68

77
Industria
prelucrătoare 96,88 96,92 90,76 94,07 95,38 99,80 99,77 97,13
Energie electrică și
termică, gaze și apă 97,37 100,65 101,03 100,47 97,06 101,10 97,93 100,27
Construcții 110,98 103,04 84,75 94,16 92,61 105,55 101,89 102,89
Comerț cu ridicata
și cu amănuntul 108,73 107,86 97,40 98,89 102,64 104,85 99,11 97,92
Hoteluri și
restaurante 111,64 108,37 94,74 101,54 101,67 112,26 98,32 99,73
Transporturi și
comunicații 104,09 97,07 93,75 101,15 96,24 99,01 96,54 100,44
Activități
financiare 128,22 105,43 105,75 107,29 107,32 108,68 100,28 110,51
Tranzacții imobili –
are, închirieri și
activități de servicii
prestate
întreprinderilor 107,07 113,37 94,77 104,62 109,03 105,68 100,65 101,02
Învățământ 107,97 97,20 94,07 99,64 95,64 103,51 328,08 93,70
Sănătate și
asistență socială 98,20 97,55 101,29 99,69 102,05 99,81 98,43 99,26
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

• Indicatorii veniturilor din vânzări și ai profitului (anexele 3,3–3.6). Cea mai mare parte a
vânzărilor sunt realizate în sectorul comerțului – 47,48% (tabelul 2.23).
În industria prelucrătoare și în agricultură se realizează, respectiv, 15,68% și 4,07% din totalul
vânzărilor.
Alte sectoare cu realizări relativ mai semnificative în domeniul vânzărilor sunt: transporturile
(8,99%), energia electric ă și termică, gaze și apă (7,41%), construcțiile (5,08%), tranzacțiile
imobiliare (4,11%).
Tabelul 2.23. Structura veniturilor din vânzări conform tipurilor de activitate,
anii 2007 -2014, %
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri din
vânzări, inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
Agricultura,
economia vânatului
și silvicultura 2,82 3,22 3,28 3,96 4,00 3,43 3,83 4,07
Pescuitul,
piscicultura 0,02 0,02 0,02 0,02 0,01 0,02 0,01 0,01
Industria extractivă 0,32 0,35 0,26 0,26 0,28 0,28 0,36 0,33

78
Industria
prelucrătoare 16,82 15,78 15,16 14,89 15,03 15,71 15,95 15,68
Energie electrică și
termică, gaze și apă 11,24 10,86 10,29 9,62 9,63 10,56 8,33 7,41
Construcții 5,72 5,65 4,41 4,64 4,40 3,99 4,54 5,08
Comerț cu ridicata și
cu amănuntul 42,45 45,15 44,81 46,25 46,96 46,56 46,90 47,48
Hoteluri și
restaurante 0,74 0,76 0,81 0,77 0,77 0,86 0,86 0,97
Transporturi și
comunicații 12,32 10,04 10,45 10,03 9,57 9,17 9,13 8,99
Activități financiare 1,94 2,29 3,09 2,64 2,35 2,47 2,48 2,50
Tranzacții imobili –
are, închirieri și
activități de servicii
prestate
întreprinderilor 2,97 3,29 3,94 3,74 4,06 3,79 4,09 4,11
Învățământ 0,20 0,22 0,23 0,20 0,19 0,18 0,62 0,54
Sănătate și
asistență socială 1,62 1,73 2,48 2,20 2,04 2,20 2,15 2,12
Sursă : Elabor at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

Întreprinderile din comerț (2555,4 mln. lei ), industria prelucrătoare (1073,4 mln. lei ),
agricultură, economia vânatului și silvicultura (914,6 mln. lei), transporturi și comunicații (594,5
mln. lei), activități financiare (560,7 mln. lei) și din alte ramuri au încheiat anul 2014 cu profit.
Au înregistrat pierderi domeniile: energie electrică și termică, gaze și apă ( -3267,2 mln. lei);
pescuitul și piscicultura – 1,5 mln. lei (tabelul 2.24).

Tabelul 2.24. Dinamica profitu luil / pierderilor până la impozitare, conform genurilor de activitate,
anii 2007 -2014, mln. lei
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit / pierderi
până la impozitare,
inclusiv: 10836,3 15549,4 3666,9 13169,8 14427,5 4706,6 4131,0 3660,8
Agricultura, economia
vânatului și silvicultura 497,2 802,0 -191,1 1088,2 1311,3 101,0 470,8 914,6
Pescuitul, piscicultura 78,8 -3,7 -4,0 -76,0 -1,8 -4,3 -3,1 -1,5
Industria extractivă 63,0 94,2 25,6 63,7 81,1 12,1 61,6 103,2

79
Industria prelucrătoare 1819,7 2134,6 11,0 1863,5 2105,6 606,3 820,7 1073,4
Energie electrică și
termică, gaze și apă 1108,7 2820,2 -970,0 247,8 380,4 60,3 -934,2 -3267,2
Construcții 753,7 1113,6 440,5 1024,9 843,1 240,9 375,1 762,9
Comerț cu ridicata și
cu amănuntul 2531 4609,3 1559,1 4482,1 4813,5 1632,4 1756,8 2555,4
Hoteluri și restaurante 131,3 85,4 -16,8 147,2 52,8 -78,6 -38,1 2,9
Transporturi și
comunicații 2402,8 2228,6 2182,1 2473,0 2428,3 1379,9 1300,4 594,5
Activități financiare 78,7 201,3 119,8 210,1 456,4 423,5 841,3 560,7
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități
de servicii prestate
întreprinderilor 1250,2 1159,0 280,3 1539,1 1961,5 601,9 -329,1 389,5
Învățământ 11,3 44,6 40,6 43 35,9 9,8 14,3 29,9
Sănătate și asistență
socială 35,4 139,2 256,1 104,6 7,5 -65,3 -49,1 21,0
Sursă : Prelucr at de autor în baza datelor BNS, www.cis.gov.md/statistica

Rezultate rezumative [126]. Cercetând s tructura sectorială a economiei , observăm că cel mai
reprezentativ după amploare este sectorul comerțului . Întreprinderile de comerț alcătuiesc 39,06%
din totalul agenților economici, a căror pondere a scăzut ușor în ultimii ani, totuși are loc o creștere
absolută a numărului de întreprinderi. În comerț lucrează 21,89% din totalul salariaților, iar numărul
și procentul persoanelor angajate s -a mic șorat în anii 2013 -2014. Comerțul creează 47,48% din
veniturile din vânzări.
În sectorul industriei prelucrătoare funcționează 9,32% din întreprinderi, dar numărul și
proporția lor a scăzut în 2014. La întreprinderile i ndustriale activează 18,18% din totalul salariaților,
totuși numărul de angajați și cota acestora anual se reduc semnificativ. Industria realizează 15,68%
din vânzări. Cu toate acestea, politicile publice de dezvoltare a afacerilor conțin puține măsuri de
suport al unităților industriale.
În agricultură activează 5,50% din întreprinderile din Republica Moldova, ponderea lor a
scăzut ușor în ultimii ani, totuși numărul de afaceri a crescut în această perioadă. Deși întreprinderile
agricole au o pondere mică, aici muncesc 8,99% din totalul salariaților, totuși indicatorul numărului

80
și cota angajaților se reduc permanent și în mod substanțial. În agricultură sunt create 4,07% din
vânzări.
2.5. Concluzii la capitolul 2
1. Structura companiilor după forma organizatorico -juridică de administrare a
demonstrat că cele mai preferate forme juridice de afaceri în Republica Moldova sunt societățile cu
răspundere limitată (54%) și întreprinzătorii individuali (37%). În același timp, la etapa de
înregistrare, 53% din toate persoanele care creează întreprinderi planifică să se ocupe cu comerțul,
iar 12% – cu industria prelucrătoare.
2. Investigarea unor grupe de întreprinderi în funcție de forma de proprietate a arătat
următoarele:
 Întreprinderile private , în general, au cea mai mare pondere după numărul de unități
și numărul de angajați. Totodată, se observă o majorare constantă a număru lui întreprinderilor .
Numărul de angajați, dimpotrivă, este în continuă scădere începând cu 2007 (cu excepția anului
2012), ceea ce corespunde tendinței generale de reducere a ocupării forței de muncă în economie,
care a înregistrat progrese doar în perioa da 2012 -2013. Întreprinderile din sectorul privat
funcționează cu profit, totuși suma de venituri variază considerabil de la an la an, iar în 2009 și 2012
s-a observat o reducere evidentă a sumei profitului.
 Întreprinderile care dețin capital public consti tuie un procent foarte mic, care se
reduce anual. Totuși, în aceste companii activează o număr destul de mare de angajați . În 2014,
aceste companii au încheiat anul cu pierderi, o sumă mai semnificativă a pierderilor este specifică
pentru proprietatea mixt ă (publică și privată) fără participare străină. Pentru a îmbunătăți situația,
este necesar să fie revizuit mecanismul de gestionare a patrimoniului public sau să fie privatizate o
parte din întreprinderile cu o rată mică de capital public, deoarece în ace astă grupă este ocupată o
mare parte a forței de muncă.
 Ponderea întreprinderilor bazate integral sau parțial pe capital străin , deși nu este
prea semnificativă, totuși rata celor cu proprietate străină crește, iar cea a întreprinderilor mixte (cu
particip area capitalului străin) este în scădere. În același timp, în aceste grupe, cota ocupării forței de
muncă este mai mare decât ponderea lor în numărul total de companii. Întreprinderile bazate pe
proprietate străină au obținut profit, iar cele mixte (cu participarea capitalului străin) au finalizat
anul 2014 cu o pierdere semnificativă. Având în vedere faptul că întreprinderile cu capital străin
activează mai ales în sectorul formal, această tendință mărturisește despre un mediu de afaceri
nefavorabil.
3. Analiza afacerilor de diferite dimensiuni a demonstrat următoarele :

81
 Întreprinderile mari constituie doar 2,61% din totalul agenților economici din
Republica Moldova, totuși ponderea lor a crescut ușor în ultimii ani analizați . În pofida ponderii
mici a acestor întreprinderi, aici activează 43,84% din totalul salariaților și se realizează 68,23% d in
vânzări.
 Sectorului IMM -urilor îi revine numărul maxim de agenți economici – 97,39%. În
acest sector activează un procent relativ mai mic de angajați – 56,16% – și se creează 31,77%
venituri din vânzări. Politica de stat de dezvoltare a antreprenoriatului are ca scop principal suportul
IMM -urilor.
 În cadrul sectorului IMM -urilor, cea mai mare proporție a numărului de unități
economice le revine microîntre prinderilor (75,58%), cea mai mică – celor mijlocii (3,02%). Cu toate
acestea, ocuparea forței de muncă, vânzările și profiturile în cea mai mare parte sunt realizate de
întreprinderile mici (respectiv, 22,97%, 16,92% și 48,23%).
4. Structura sectorială a eco nomiei se caracterizează prin următoarele trăsături :
 Cel mai reprezentativ după amploare este sectorul comerțului . Întreprinderile de
comerț alcătuiesc 39,06% din totalul agenților economici, a căror pondere a scăzut ușor în ultimii
ani, totuși are loc o creștere absolută a numărului de unități economice . În comerț lucrează 21,89%
din totalul salariaților, iar număru l și procentul persoanelor angajate în per ioada 2013 -2014 s -a
micșorat. Comerțul creează 47,48% din veniturile din vânzări.
 În sectorul industriei prelucrătoare funcționează 9,32% din întreprinderi, dar numărul
și proporția lor a scăzut în 2014. La întrepr inderile industriale activează 18,18% din totalul
salariaților, totuși numărul de angajați și cota acestora anual se reduc semnificativ. Industria
realizează 15,68% din vânzări. Cu toate acestea, politicile publice de dezvoltare a afacerilor conțin
puține măsuri de suport al întreprinderilor industriale.
 În agricultură activează 5,50% din întreprinderile din Republica Moldova, ponderea
lor a scăz ut ușor în ultimii ani, însă numărul de afaceri a crescut în această perioadă. Deși
întreprinderile agricole au o pondere mică, aici muncesc 8,99% din totalul salariaților, totuși
indicatorul numărului și cota angajaților se reduc permanent și în mod substanțial. În agricultură
sunt create 4,07% din vânzări.
5. Calculele indicatorilor de bază ai activității de antreprenoriat din Republica Moldova
ne-au permis să elaborăm un "portret" de grup al întreprinderii medii din Republica Moldova ,
care poate fi utilizat pentru a concretiza formele și metodele de suport al afacerilor. Acest "portret"
de grup se caracterizează cantitativ prin următorii parametri: forma organizatorico -juridică de
administrare; forma de proprietate; domeniul principal de activitate, mărimea întreprinderii, locația

82
afacerii; numărul de angajați la o întreprindere; venituri din vânzări obținute de o unitate economică ;
profitul / pierderile până la impozitare ale unei întreprinderi.
6. Calculele indicilor de modificare a pot ențialului statistic al unei întreprinderi medii
bazat pe un „portret” de grup calculat demonstrează că accentul se pune pe întrepri nderile cu forma
organizatorico -juridică SRL cu proprietate privată . Principalul gen de activitate este comerțul cu
ridicata sau cu amănuntul, activitate realizată preponderent de microîntreprinderi. Locul de
amplasare a afacerii este municipiul Chișinău. Anal iza a demonstrat o cre ștere a patrimoniul ui
întreprinderii, ce ea ce afirmă consolidarea și dezvoltarea materială a agenț ilor economici , dar care
încă nu a condus la o creștere a eficienței activității întreprinderilor.

83
3. DEZVOLTAREA FORMELOR ȘI A METODELOR
DE SUSȚINERE A LE ANTREPRENORIATULUI
3.1. Principiile, problemele și direcțiile fundamentale de perfecționare a suportului
acordat antreprenoriatului inovator
În Republica Moldova, formele și metodele de suport al afacerilor sunt în proces de formare și
de testare. Lecțiile și experiența statelor europene pot fi utile pentru țara noastră. În publicațiile
științifice se discută însă problemele de adaptare a instrumentelor utilizate în economiile dezvoltate
la condițiile de tranziție la economia de piață. V.M. Polterovici subliniază în mod întemeiat că
instituțiile care sunt eficiente într -un mediu pot fi inutile sau c hiar distructive în alt mediu [ 173].
Țările în curs de dezvoltare, în opinia lui T. Schott și K. W. Jensen, au tendința de a urma o
politică ce se bazează pe experiența statelor dezvoltate, fără vreo dovadă că aceasta este potrivită
pentru transferul către țările în curs de dezvoltare. Totodată, politica este implementată doar parțial
și inconsistent, din cauza lipsei de resurse pentru acest scop. În cele din urmă, politicile pe hârtie par
a fi mai utile decât în activitatea reală. Reieșind din cele menționate, savanții fac presupunerea că
relația dintre politică și activitatea de antreprenoriat este mai slabă în țările în curs de dezvoltare
decât în statele prospere [159].
Un alt aspect teoretic , dar și practic important, legat de sprijinul întreprinzătorilor, este că
politica de stat cu privire la anumite grupuri de societăți presupune unele tipuri de beneficii. Acest
fapt ar putea duce la o încălcare a liberei concurențe, ca urm are a oferirii unor condiții speciale
anumitor grupuri de antreprenori. De aceea, alegerea direcțiilor de suport, a grupurilor -țintă de
întreprinzători trebuie justificată foarte atent [ 159].
Ajustarea experienței internaționale de sprijin în afaceri la co ndițiile Republicii Moldova a
permis să fie formulate principiile de bază pe care trebuie să le respecte politica de stat de
dezvoltare a afacerilor în R. Moldova :
 Corespunderea scopurilor și obiectivelor principale ale politicii de dezvoltare a afacerilor cu
scopurile / obiective altor politici de stat (economice, sociale, regionale, de inovare, de investiții
etc.).
 Coerența , care presupune acordarea sprijinului din partea statului diferit elor grup e și
companii în diferite forme, în conformitate cu obiectivele stabilite, prin intermediul instituțiilor
publice speciale, în prezența feedbackului de la mediul de afaceri.
 Transparența , care va asigura acordarea suportului sectorului IMM în strictă conformitate cu temeiul
juridic și pu blicul și va acorda posibilitatea de a stabili, care entități de afaceri beneficiază de sprijin și pe
baza căror condiții legale.

84
 Selectivitate , care presupune sprijin selectiv acordat anumitor grup e de întreprinderi, dar nu
agenților economici individual i.
 Concretețe , care înseamnă direcții, măsuri, termene și grupuri -țintă de sprijin clar definite.
 Abordare programatică și obiectivată , care presupune că suportul este realizat pe baza
programelor adoptate, cu stabilirea scopurilor, a sarcinile specifice, cu lista de acțiuni, de rezultate
preconizate și de actori implicați. Inițial se stabilesc: grupul -cheie pentru a -i acorda sprijin, termenul
de realizare a programului și finanțarea acestuia.
Analiza sistemului de reglementare de stat a afacerilor în Repub lica Moldova a făcut posibilă
evaluarea părților lui forte și a celor slabe. Principalele concluzii ale evaluării politicii de dezvoltare
a afacerilor în țara noastră sunt [132] :
1) Politica de dezvoltare a afacerilor formal este o componentă importantă a
principalelor politici publice naționale: Strategia Națională de Dezvoltare "Moldova 2020" [ 84],
Foaia de parcurs pentru ameliorarea competitivității Republicii Moldova [5 9], programul de
activitate al Guvernului. Cu toate acestea, în practică, politica de dezvoltare a antreprenoriatului a
fost neglijată, întreprinzătorii nu simt susținere din partea statului.
2) Au fost elaborate norme de reglementare a principalelor aspecte de dezvoltare a
afacerilor. În același timp, mecanismul de implementare a legislației nu este întotdeauna eficient și
nu este ajustat un control eficient al punerii în aplicare a prevederilor legale existente.
3) Sunt elaborate și implementate un șir de politici care au un impact direct sau indirect
asupra afacerii: politica de dezvoltare a cl usterelor în industrie; dezvoltarea parteneriatelor public –
privat; reforma dezvoltării regionale. Cu toate acestea, în multe privințe s -a făcut doar primul pas,
care adesea se limitează la adoptarea documentelor relevante, care însă nu sunt puse în aplicar e.
4) Au fost create și activează structuri speciale de stat (Ministerul Economiei, MIEPO,
ODIMM etc.), autorizate să elaboreze și să implementeze obiectivele principale ale politicii de stat.
Totuși, coordonarea activității lor nu este întotdeauna satisfăcăt oare.
5) Sunt utilizate variate forme și metode de susținere a afacerilor, care sunt aplicate în
mod eficient și în alte țări. Totuși, acestea nu sunt întotdeauna suficient de adaptate la situația din
Republica Moldova, nu iau în considerație capacitatea uman ă și financiară a statului. Totodată,
accentul principal în utilizarea metodelor este pus pe dezvoltarea metodelor standardizate de suport
al afacerilor, în detrimentul celor instituționale.
6) De-a lungul mai multor ani se desfășoară reforma de reglementare. Ca urmare,
procedura de înregistrare a fost simplificată, s -a redus numărul de activități licențiate etc. Cu toate
acestea, activitatea funcționarilor publici implicați în reglementare a și control ul întreprinderii nu are

85
ca scop îmbunătățirea condițiilor de dezvoltare a afacerilor. De multe ori, această activitate are
caracter acuzator și de natură fiscală.
7) Politica actuală nu contribuie semnificativ la îmbunătățirea mediului de afaceri.
Reformele sunt resimțite slab la nivel de întreprindere, activitatea oficialilor rămâne sub influență
politică, se atestă un nivel ridicat de corupție. Luate împreună, toate acestea nu promovează
dezvoltarea antreprenoriatului și atragerea investițiilor în afaceri.
Analiza politicii actuale de suport al antreprenoriatului î n Republica Moldova ne permite să
facem încă o concluzie: diferitor grupuri de antreprenori li se acordă o atenție complet diferită. În
special, politica existentă este axată preponderent pe sprijinul sectorului IMM . Această prioritate,
într-adevăr foarte importantă, a obținut deja o dezvoltare semnificativă în țară, în special: (i) a fost
adoptată o legislație care vizează dezvoltarea întreprinderilor de mici dimensiuni; (ii) sunt realizate
mai multe programe de stat destinate direct susținerii IMM -urilor; (iii) o parte a programelor sunt
implementate și finanțate din resursele donatorilor externi; (iv) a fost creată agenția de stat chemată
să pună în aplicare politicile de suport al IMM -urilor – ODIMM. În același timp, rolul afacerilor
mari – mai ales de p roducție și de inovare – este subestimat în politica statului . Acest fapt este
demonstrat inclusiv de indicatori i lor de activitate și de tendințele de dezvoltare.
În ciuda punerii în aplicare a politicii de stat de dezvoltare a afacerilor, antreprenorii autohtoni
se confruntă cu provocări semnificative. În diferite proiecte, publicații științifice și clasamente
internaționale se menționează faptul că mai există numeroase obstacole în calea înființării și
dezvoltării întreprinderilor. Îndeosebi, se atrage a tenția asupra barierelor externe legate de mediul de
afaceri. În special, studiul „Enterprise Survey ” al Băncii Mondiale, efectuat în anul 2013 pe baza
unui sondaj de 360 de companii , a nominalizat următoarele obstacolele în dezvoltarea activității
antreprenoriale în Moldova (în ordinea de reducere a priorității): corupția (23,6% din totalul
respondenților), instabilitatea politică (18,1%), formarea insuficientă a forței de muncă (14,5 %),
accesul la finanțare (10,3%), probleme cu aprovizionarea cu energie (7,2%), ratele de impozitare
(5,6%), activități în sectorul informal (4,7%), de acordare a licențelor și alte permise (4,5%),
transporturi (4,2%), reglementarea pieței forței de muncă (2,7%) [ 140].
În clasamentul internațional „Doing Business ” 2016 se menționează o înrăutățire generală a
plasamentului țării ( cu 3 puncte, de la locul 49 la 52). Cele trei obstacole principale în calea
dezvoltării companiilor din R .Moldova sunt problemele asociate cu : obținerea autorizațiilor pentru
construc ții, infrastructura energetică și impozitarea [ 142].
Problemele întreprinderilor privind diferențierea barierelor interne și externe sunt detaliate de
N. Vinogradova. În lucrare a sa sunt considerare sepa rat: (i) problemele întreprinderilor legate de

86
accesul la resurse, în special, posibilitățile limitate de finanțare , angajarea personalului necesar și
achiziționarea de echipamente; ( ii) problemele cauzate de așa factori semnificativi externi ca :
birocrația și corupția; impactul economiei subterane asupra dezvoltării afacerilor și nivelul scăzut al
cererii interne [ 137].
Diferite probleme de afaceri a u fost abordate în articolul autorilor R. Crudu și E. Cebotari [40].
Rezultatele sondajului a 93 de agenți economici au arătat că principalele bariere pentru
întreprinderile din R .Moldova sunt barierele birocratice (26,5%), imperfecțiunea legisla ției (23,3%),
dificultatea atragerii resurselor financiare (14,6%), forța de munc ă necalificată (13,2%).
Așadar, t oate studiile menționate, în diferită măsură, au menționat existența a trei probleme
principale : birocrația și corupția , accesul dificil la finanțare și lipsa forței de muncă calificate .
Deoarece piața nu este în măsură să rezolve problemele de de zvoltare inovatoare, necesară
pentru o creștere economică durabilă, ar trebui, în primul rând, să fie consolidat rolul statului în
stimularea afacerilor de inovare. În acest sens, este necesar să fie analiz at mai profund, să fie
justificat și concretizat suportul pentru întreprinderile inovatoare , ca direcție prioritară pentru
dezvoltarea spiritului antreprenorial . Este important de a avea în vedere nu numai IMM -urile, ci și
afacerile inovatoare de orice dimensiune.
În prezent, în Republica Moldova nu sunt rezolvate multe probleme legate de politica de
inovare [132] , și anume:
1. Politica de stat de inovare – scopuril e ei, obiectivele și măsurile avute în vedere – nu
este suficient de integrată în politica economică și socială (politica de dezvoltare a afaceri lor,
politica industrială, politica regională etc.).
2. Cadrul legal de reglementare și suport al activității de inovare este imperfect.
3. Există o insuficiență de resurse financiare pentru cercetare și aplicarea inovațiilor.
4. Piața de produse inovatoare din țar a noastră este limitată.
5. Nu este creat un mecanism eficient de determin are a direcțiilor prioritare de
dezvoltare a științei și tehnologiei, care ar ține seama de interesele întreprinderilor din țară .
6. O particularitate a politicii statale de inovare este activitatea intensă de pregătire și
punere în aplicare a legilor și nivelul scăzut de realizare a măsurilor practice, care ar fi resimțite la
nivelul întreprinderilor.
7. Statul acordată atenție susținerii științei, însă activitatea de inovare în întreprinderi
rămâne la periferia măsurilor de stat.
8. Lipsesc mecanismele de activitate eficientă a institutelor de dezvoltare inovatoare a
economiei naționale.

87
9. Amploarea funcționării instituțiilor de infrastructură – parcuri, incubatoare de inovare
etc. – nu le permite multor agenți economici să profite de instrumentele de suport oferite. Cele
câteva exemple pozitive sunt mai mult simbolice și pot servi doar ca model pentru introducerea unor
instrumente de sprijin l a nivel de țară și de regiuni.
10. Procesul de creare a instituțiilor și a instrumentelor financiare pentru suportul
companiilor inovatoare, în special a start -upurilor și a întreprinderilor de înaltă tehnologie, este unul
puțin activ.
Unul dintre factorii maj ori ce împiedică dezvoltarea unor afaceri inovatoare, inclusiv
instituirea unei cooperări între întreprinzători și cercetători, este insuficienta dezvoltare a cadrului
legislativ și de reglementare . În prezent, legislația privind inovarea conține un număr considerabil
de documente, dar rămâne totuși fragmentară. Baza legislației o constituie Codul cu privire la știință
și inovare [32]. În acest cod, deși ambele concepte – știința și inovarea – sunt utilizate în mod egal,
totuși accentul se pune pe cercetare și dezvoltare a inovațiilor. În același timp, aspectelor legate de
implementare a inovațiilor în întreprinderi li se acordă o atenție foarte limitată. Astfel , nu sunt
reglementate concepte le-cheie ale procesului de inovare în afaceri, nu există o definiție a afacerilor
inovatoare și clasificarea acestora.
Având în vedere faptul că legislația nu oferă o definiție a afacerii inovatoare, în Republica
Moldova se simte o lipsă de statistici res pective. Ca urmare, nu există nicio posibilitate pentru
analiza dezvoltării inovatoare și adoptarea deciziilor de gestionare în cadrul îmbunătățirii dezvoltării
politicii de afaceri inovatoare. În acest sens, ar fi oportun:
 de schimbat accentul în Cod, acordând mai multă atenție implementării inovațiilor în
întreprinderi;
 de definit în legislație “întreprinderea de inovare” și de specificat cele mai importante grupe
de întreprinderi inovatoare. În special, are sens de a clasifica întreprinderile inovatoa re, în primul
rând, în funcție de: implicarea ei în dezvoltarea sau în implementarea inovațiilor (întreprinderi care
generează, absorb sau dezvoltă inovații), tipurile de inovatori (alimentar, tehnologic, managerial,
organizațional); alte tipuri de întrepr inderi inovatoare, în special de "spin -out" și "spin -off".
În ceea ce privește susținerea instituțională a întreprin derilor inovatoare, astăzi în Republica
Moldova lipsesc mai multe instituții importante.
În țara noastră, statul sprijină două tipuri de incubatoare – incubatoare de afaceri și
incubatoare de inovare. În același timp, guvernul se concentreaz ă pe dezvoltarea incubatoarelor de
afaceri : în prezent este creată rețeaua acestora, ele sunt susținute prin atragerea de fonduri de la
donat ori externi. Totodată, numărul incubatoarelor de inovare este mic, ele funcționează numai la

88
Academia de Științe a Moldovei și la câteva universități din țară. Incubatoarele inovatoare au fost
create în ultimii ani și au un număr foarte limitat de rezidenț i. Atenția preferențială a Guvernului
RM față de incubatoarele de afaceri , în detrimentul celor de inovare , reflectă tendința politicii de
stat de a crește numărul de noi întreprinderi, mai degrabă decât de a spori competitivitatea
întreprinderilor prin in ovare. Mai în detaliu , problemele în activitatea acestor instituții vor fi
discutate în secțiunea următoare.
În Republica Moldova nu sunt create instituții de susținere financiară a companiilor inovatoare
– fonduri de capital de risc, îngeri de afaceri. Ma i mult, nu au fost el aborate nici măcar documente
legale de reglement are a activități i lor. Lipsește necesitatea de a justifica mecanismele de activitate a
acestor instituții și conceptul de legi, deoarece proiectul de lege privind fondurile de capital de risc
în Republica Moldova este elaborat cu mulți ani în urmă, este discutat și se află la autoritățile
administrației publice centrale pentru adoptare.
Pe fondul lipsei unui șir de instituții necesare, astăzi este importantă activitatea Agenției
pentru Ino vare și Transfer Tehnologic (AITT). Agen ția este o subdiviziune a AȘM. Aceasta își
propune să reunească oamenii de știință, reprezentanții mediului de afaceri și angajații autorităților
publice în scopul de a coordona, a promova și a implementa mecanisme e ficiente în domeniul
Inovare și Transfer Tehnologic. Domeniul de activitate a acestei organizații inițial se planifica să fie
mai larg: ea urma să contribuie la organizarea implementării rezultatelor de cercetare în întreaga
țară, inclusiv să coordoneze ac tivitatea incubatoarelor de inovare în universități. Astăzi însă , AITT
este orientată în principal spre colaborarea cu institutele AȘM.
Interesul sporit al antreprenorilor și cercetătorilor față de activitatea AITT este condiționat de
faptul că aceasta est e împuternicită să organizeze concursuri de proiecte de inovare și transfer
tehnologic, cu finanțare parțială a implementării lor. Analiza barierelor cu care se confruntă
întreprinzătorii ce se adresează AITT cu cereri pentru proiecte de inovare și transfe r tehnologic a
arătat următoarele [60]:
 Condițiile de elaborare a proiectelor de inovare și transfer tehnologic prevăd participarea
obligatorie la aplicare a reprezentanților cercetătorilor din Republica Moldova cu grad de doctor în
științe. Antreprenorii nu pot înțelege de ce nu por pretinde un suport financiar prin atragerea de
cercetători autohtoni care nu au grad de doctor în științe, sau prin implementarea rezultatelor
cercetărilor efectuate în străinătate, care sunt, de multe ori, mai ieftine.
 Formularul propus este destul de complicat pentru IMM -uri, de aceea întreprinzătorul
deseori atrage în mod artificial un cercet ător doar pentru a dezvolta o aplicație pentru proiect, fără a
fi necesară participarea acestuia în continuare la procesul de im plementare a proiectului.

89
Voucherele (tichetele) de inovare sunt o altă formă de sprijin pentru afacerile inova toare .
Acest mecanism bine cunoscut în străinătate facilitează sarcina financiară a antreprenorilor la
implementarea inovațiilor și, în același t imp, încurajează cercetătorii să coopereze cu mediul de
afaceri. Munca cercet ătorilor prin vouchere este remunerată ulterior de către stat sau de donator.
AITT a avut un mic proiect pentru introducerea tichetelor de inovare finanțate, proiect finanțat de u n
donator străin, și această experiență ar trebui să fie extinsă. Acest lucru le va permite
întreprinzătorilor care au întrebări concrete legate de implementarea inovațiilor să apeleze la
cercet ători pentru consultații gratuite.
O direcție destul de import antă a politicii de stat este promovarea unei culturi a inovării în
societate . Dezvoltarea unei culturi a inovării necesită acțiuni concertate pe termen lung, pentru a
sprijini învățământul superior, educația de afaceri și formarea conștiinței publice inov atoare.
O oportunitate suplimentară pentru dezvoltarea inovațiilor în întreprinderile din țara noastră este
activitatea lor de comerț exterior . Având în vedere că R .Moldova este la granița cu România, care
este stat -membru al Uniunii Europene, poate fi luată în calcul o colaborare transfrontalieră a
întreprinderilor, luând în considerație rolul important acordat acestei forme de cooperare în cadrul
UE.
Un obstacol major în calea dezvoltării întreprinderilor, sporirii competitivității lor îl constituie
implementarea insuficientă a inovațiilor. Autorul și -a pus sarcinile: să aprecieze importanța aplicării
inovațiilor pentru dezvoltarea întreprinderilor, să identifice tipurile de inovații implementate și
barierele apărute la punerea lor în aplicare. În ace st scop a fost elaborat Ghidul pentru realizarea
interviului și au fost desfășurate 9 interviuri cu antreprenorii. Forma acestui ghid este prezentată în
Anexa 6.
Au fost intervievați manageri ai întreprinderilor din industrie (fabricarea produselor de tric otaj,
încălțămintei, conservelor etc.), servicii (domeniul tehnologiilor informaționale – TI, restaurante,
servicii de menaj etc.) și comerț, bazate pe proprietatea privată, situate în mun. Chișinău. Toți
respondenții au afirmat că companiile lor produc un produs sau acordă un serviciu competitiv, care
se bucură de cerere mai ales pe piața internă. O întreprindere industrială exportă în România; o
companie din domeniul TI vinde serviciile sale în Statele Unite ale Americii. Iar 8 din 10
respondenți sunt nu doar manageri, ci și coproprietari ai întreprinderilor.
Toți respondenții au indicat că ei consideră importantă implementarea inovațiilor pentru creșterea
competitivității afacerilor lor. Antreprenorii nu doar recunosc în cuvinte importanța inovării, ci și se ocupă de
punerea ei în practică.

90
Mai mult decât atât, 8 din 10 respondenți au remarcat faptul că, în cursul ultimului an, la
întreprinderi au fost introduse diferite tipuri de inovații. Cu toate acestea, un studiu mai detaliat al
situației a arătat că 6 cazuri au avut loc nu inovații semnificative, și doar schimbări minore în
procesul de producție sau de gestionare; în marea majoritate a cazurilor însă inovarea s -a manifestat
prin extinderea gamei de produse, modificarea ambalajului, redistribuirea func țiilor de conducere.
În celelalte 2 cazuri a fost îmbunătățită calitatea producției și schimbată politica de marketing, în
vederea promovării serviciilor la piețele externe. Dar în toate interviurile era vorba doar despre
inovații ce prezintă interes numai pentru piața internă.
Toate întreprinderile care au introdus inovații au fost și autorii acestora. Potrivit majorității
respondenților, nivelul inovărilor implementate nu este atât de semnificativ, încât să trezească
interesul altor întreprinderi. În doar 2 cazuri s -a menționat că inovațiile aplicate au sporit
semnificativ competitivitatea afacerilor, astfel încât acestea ar putea fi de interes pentru alte
companii din sectorul respectiv din Republica Moldova. Dar antreprenorii nu intenționează să vândă
inovațiile lor concurenților potențiali sau reali.
În acest sens, este grăitor punctul de vedere al antreprenorilor privind sporirea accesibilității,
deschiderii inovațiilor pentru toate părțile interesate. Respondenți, în general, manifestă un mare
interes pentru îmbunătățirea accesului la inovații (de exemplu, o largă difuzare a informații privind
inovațiile, reducerea costurilor de achiziție a acestora, achiziționarea lor cu mijloace din buget
pentru dezvoltarea unor sectoare strategice ale economiei națio nale). În același timp, în cazurile în
care la întreprinderi au fost create inovații mai substanțiale, antreprenorii nu au susținut ideea de
lărgire a „deschiderii” inovațiilor lor.
Indiferent de nivelul la care întreprinderile adoptă inovațiile, respondenții susțin că afacerea are
nevoie de inovare. Mai întâi de toate, inovațiile dorite se referă la tehnologii și marketing.
Obstacolele din calea inovării în întreprinderi, în opinia respondenților, sunt reprezentate de o gamă
largă de probleme – de la insuficiența de fonduri și de personal calificat, care poate lucra cu
inovațiile, până la lipsa de timp, care este necesar pentru a aborda problemele strategice de
dezvoltare a afacerilor.
Respondenților li s -a pus întrebarea: cu ce ar putea să ajute s tatul, guvernul ca întreprinderile să
acorde mai multă atenție implementării inovațiilor? Ei au susținut în unanimitate că inovarea
necesită alocări considerabile de timp și de resurse financiare. De aceea, introducerea inovațiilor în
întreprinderile din R epublica Moldova fără sprijin din partea statului este greu de realizat. Frecvent
în interviuri s -a menționat faptul că costurile mai ridicate și efectele semnificative sunt legate de

91
inovațiile în domeniul tehnologiilor. Cu toate acestea, unii respondenți au indicat că și inovațiile
manageriale pot fi foarte costisitoare, dar totodată pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra
competitivității afacerii. În acest sens, din punctul de vedere al respondenților, ar fi rațională
acordarea stimulentelor fisc ale pentru întreprinderi, atât pentru cele ce dezvoltă, cât și pentru cele ce
implementează inovații.
O direcție importantă de susținere a întreprinderilor inovatoare este politica de creare a
clusterelor . Politica de stat de creare și dezvoltare a cluster elor în R .Moldova este reglementată
printr -un singur document – „Concepțiа dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii
Moldova ”. În ciuda faptului că , în ultimii ani, Ministerul Economiei a discutat în mod repetat
problemele privind clusterizarea împreună cu antreprenorii, dezvoltarea asociațiilor de tip cluster
este încă foarte lentă. Există o serie de riscuri generale, ce rețin formarea clusterelor în economii
emergente [62]:
 lipsa unor experiențe pozitive ca rez ultat al asocierii și cooperarea antreprenorilor;
 lipsa de comunicare liberă reciprocă în mediul de afaceri;
 prezența unui timp îndelungat de la momentul stabilirii formale a clusterului până la
realizarea efectului real;
 interes redus în cooperare al comp aniilor și instituțiilor de cercetare, nivel scăzut de
încredere între întreprinzători, lipsa managerilor activi cu inițiative de lider în asociațiile de afaceri,
întreprinderi și organizații pentru punerea în aplicare a politicii de cluster.
Pe lângă toat e, în prezent , în legislația Republicii Moldova nu există o definiție a „cluster ului”,
nu sunt elaborate materiale didactice care ar ajuta antreprenorii să se grupeze, nu se oferă nicio
formă de sprijin de stat pentru crearea și dezvoltarea clusterelor. Astăzi există doar două asociații de
afaceri care s -au poziționat ca un cluster: "Elchim -Moldova" (creat pe baza întreprinderii „Topaz” în
municipiul Chișinău) și Clusterul de Inovare și Educație „InnoCluster”, care activează pe teritoriul
Găgăuziei.
Pune rea în aplicare a politicii în domeniu presupune un șir de măsuri care, în prima etapă, ar
include următoarele activități [ 62]:
1. Introducerea în documentele de politici, în legi și reglementări a conceptului de
clustere , precum și a mecanismelor de sprijin din partea statului.
2. Propagarea în mediul de afaceri a noilor posibilități de dezvoltare a clusterelor.
3. Elaborarea unei hărți a clusterelor, în care ar fi indicate sectoarele și regiunile în care
crearea acestora este cea mai rentabilă din punct de vedere economic.

92
4. Recrutarea și instruirea formatorilor în clustere (facilitatorilor), care sunt chemați să
sprijine în mod activ și să promoveze ideea de creare a clusterelor.
5. Evidențierea întreprinderilor interesate în cooperare prin crearea clusterelor.
6. Instrui rea managerilor de cluster, care pretind la rolul de lideri în clustere viitoare.
7. Elaborarea unui pachet de materiale didactice de creare a clusterelor, pentru a ajuta
instituțiile publice care dezvoltă o politică în acest domeniu, precum și antreprenorii – potențiali
participanți în clustere.
Pentru a stimula formarea și dezvoltarea clusterelor, bazate pe experiența internațională, se
propune ca statul să compenseze – în totalitate sau parțial – întreprinderil or participan te la procesul
de formare a clusterului următoarele tipuri de costuri [136]:
 Formarea și perfecționarea personalului;
 Promovarea clusterului, în primul rând, dezvoltarea site -ului, creare logoului;
 Lucrări de cercetare a pieței, inclusiv a celor străine;
 Introducerea inovațiilor asociate cu îmbunătățirea tehnologiei și a echipamentelor,
ameliorarea calității produselor;
 Alte activități cu valoare inovatoare.
Printre măsurile enumerate mai sus, ce nu necesită resurse financiare semnificative, trebuie
menționa tă instruirea mediatorilor (facilitatorilor), care contribuie la crearea clusterelor, și
potențialii manageri ai viitoarelor clustere. Pentru organizarea formării facilitatorilor și managerilor
de cluster autorul propune un scurt curriculum al cursului " Formarea și dezvoltarea clusterelor de
afaceri ". Acest document, potrivit autorului, ar trebui să includă următoarele subiecte de studiu:
 Asocierea întreprinderilor ca oportunitate de consolidare a capacităților lor . Resurse
limitate pentru afaceri. Avantaje și forme moderne de asociere a companiilor: consorții, holdinguri,
grupuri industrial -financiare, clustere etc. Premise de creare a clusterelor în Republica Moldova:
concentrarea geografică mare de întreprinderi; experienț a de asociere a întreprinderilor; activitatea
instituțiilor publice, interesate să sprijine crearea de clustere; practica de succes a UE de încurajare a
dezvoltării clusterelor.
 Specificitatea clusterelor ca o formă de asociere . Caracterul volun tar al asocierii. Păstrarea
independenței juridice a membrilor. Utilizarea în comun a unei părți din potențial. Tendințe
inovatoare. Combinația de întreprinderi mari, mijlocii și mici. Un proces stabilit de schimb de
cunoștințe și transfer de tehnologie. E fect cumulat al cooperării, care vizează creșterea activității
inovatoare a membrilor clusterului.

93
 Promovarea inițiativelor de tip cluster în comunitate . Inițiative de tip cluster "de sus" (de
către guvern) și "de jos" – care vin de la comunitatea de afac eri. Rolul politicilor de stat. Rolul
comunității de afaceri în promovarea ideilor de cluster. Identificarea persoanelor interesate și active
în calitate de mediatori și manageri de clustere. Promovarea în societate a ideilor de clustering.
 Elaborarea une i hărți a clusterelor . Conceptul de hartă de cluster , ce reflectă sectoarele și
regiunile economice în care există cele mai bune condiții pentru crearea clusterelor și susținerea lor
de către guvern , ar putea duce la cele mai bune rezultate. Etapele și met odele de dezvoltare a hărț ii
clusterelor: analiza regională a datelor statistice; sondaje și interviuri cu antreprenori, membri ai
asociațiilor de afaceri, reprezentanți ai administrației publice raionale. Necesitatea de actualizare a
hărții de cluster.
 Principalele sarcini în etapa de creare a clusterelor . Disponibilitatea și pregătirea
facilitatorilor și a potențialilor manageri de cluster. Determin area cercului de întreprinderi care sunt
potențial interesate de crearea unui cluster. Formularea și analiz a principalele obiective care ar putea
uni aceste întreprinderi. Căutarea de noi membri de cluster, care sunt necesari pentru realizarea
obiectivelor sale: autorități publice, institute academice. Posibilități de acumulare a resurselor
financiare pentru cr earea clusterelor. Selectarea locației și frecvența reuniunilor membrilor
clusterului. Adoptarea obiectivelor strategice și tactice și a planului de dezvoltare a clusterelor.
 Forma juridică și structura de administrare a clusterului . Formele juridice adec vate de
creare a clusterelor. Organele de conducere, atribuțiile și responsabilitățile acestora; procedura de
alegere a acestor organe. Existența unei companii de administrare a clusterului. Procedura de intrare
și de ieșire din cluster. Drepturile membril or clusterului și participarea lor în activitate. Avantaje și
limitări ale înregistrării oficiale. Cooperarea în cadrul clusterului și cu partenerii externi.
Documentele de constituire și regulamentele interne ce reglementează activitatea clusterelor.
 Factorii care limitează dezvoltarea clusterelor . Barierele existente: lipsa unei culturi de
cooperare între antreprenori; nivelul scăzut de încredere; mediu ce nu contribuie la un schimb
deschis de informații de afaceri; o perioadă îndelungată de timp de la c rearea clusterului până la
obținerea unui efect semnificativ; lipsa cadrului juridic necesar; interes slab al întreprinderilor și
institutelor de cercetare de a colabora; lipsa unor lideri activi. Strategii de depășire a barierelor
existente.
 Politica priv ind clusterele în Republica Moldova și în țările europene . Documente ale
politicii de stat: „Concepțiа dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova ”.
Scopurile, obiectivele, principiile și etapele politicii de stat privind clusterele. Sectorul -cheie de
dezvoltare a clusterelor – industria. Surse posibile de finanțare: resursele membrilor clusterului,

94
fonduri împrumutate. Lobbysmul intereselor clustere lor și luarea lor în considerare în politicile de
stat (în programele guvernamentale).
3.2. Propuneri în vederea ameliorării utilizării rezultatelor științifice în industrie prin
intermediul incubatoarelor universitare de inovare
Una dintre cele mai impor tante direcții de suport de stat al afacerilor este îmbunătățirea
relațiilor businessului cu institutele de cercetare. Există diferite forme de cooperare între știință și
mediul de afaceri: efectuarea cercetărilor comandate de întreprinderi; consilierea în treprinzătorilor
de către cercetători; cumpărarea de către întreprindere a unui proiect de cercetare finalizat;
cooperarea cercetătorilor cu oamenii de afaceri, realizată în cadrul asocierii; implementarea în
comun a proiectului etc. Una dintre cele mai pr omițătoare posibilitățile de consolidare a cooperării
între știință și mediul de afaceri este activitatea incubatoarelor/centrelor de inovare, create în
cadrul institutelor de cercetare/universităților .
Semnificația deosebită a incubatoarelor de inovare se manifestă în faptul că acestea
contribuie la cooperarea științei și industriei în primele etape de activitate inovatoare, când
perspectivele de piață ale noului produs nu este încă clar, acestea nefiind încă atractive pentru
investitori. În acest context, este considerat necesar suportul din partea statului al institutelor care
promovează cooperarea dintre știință și producție [ 189].
Incubatoarele de inovare activează cu succes în străinătate. Sarcina lor principală este de a
comercializa ideile inovatoare și antreprenoriale, autori ai cărora sunt cercetătorii, profesorii și
studenții. Crearea incubatoarelor de inovare în cadrul universităților este rezultatul transformării
universității clasice în universitate de antreprenoriat [ 50], iar studiile sunt ghid ate de cerințele celor
mai mari companii inovatoare. Dezvoltarea eficientă a incubatoarelor de inovare duce nu numai la
creșterea veniturilor universității, ci și la îmbunătățirea poziției sale în țară și în străinătate, pentru a
atrage noi studenți și res urse suplimentare [ 187].
În Republica Moldova, activitatea incubatoarelor de inovare este reglementată direct de Legea
cu privire la parcurile științifico -tehnologice și incubatoarele de inovare [83]. În această lege,
incubatorul de inovare este definit ca „un grup de persoane fizice și juridice, creat pe baza acordului
de asociere, încheiat între administratorul incubatorului, pe de o parte, și rezidenții din incubator, pe
de altă parte, folosind realizările științei și inovării din una sau din mai multe zone științifico –
tehnologice, prin activități în domeniul inovării și transferului de tehnologie, și desfășurând activități
de cercetare care vizează acordarea de sprijin științific pentru astfel de activități ”. Nu este clar , totuși ,
de ce p erioada de funcționare a unui incubator de inovare nu trebuie să depășească 15 ani.

95
Crearea primului incubator de inovare – "Inovatorul", precum și a Parcului științifico –
tehnologic "Academica", a fost prevăzută în decizia de la 30 august 2007 a Consiliului Suprem
pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe a Moldovei. Ulterior, la AȘM au
fost create încă două parcuri tehnologice: „Inagro” (specializat în agricultura intensivă și ecologică)
și „Micronanoteh” (specializat în do meniul microelectronicii și nanotehnologiilor, se află la etapa
incipientă de activitate).
Incubatoare inovatoare la universități au fost create doar în ultimii ani. Informațiile cu privire
la activitățile din aceste incubatoare nu sunt suficient prezentat e pe site -urile universităților. De
exemplu, pe site -ul Universității de Stat din Moldova, la pagina Incubatorului "Inventica -USM" sunt
indicate beneficiile de care poate profita un incubator în conformitate cu legislația în vigoare (de
fapt, o parte semni ficativă a beneficiilor nu sunt oferite), precum și o listă de servicii prestate. Site -ul
Parcului inovațional pentru efectuarea cercetărilor aplicative la comanda întreprinderilor, organizat
în cadrul Universității Agrare de Stat din Moldova (UASM) , oferă informații despre: structura
Parcului inovațional pentru efectuarea cercetărilor aplicative, statutul său, contractul -tip al parcului
de inovare și lista serviciilor și prestărilor acordate de către Parcul inovațional din UASM. Cu toate
acestea, niciuna d intre paginile web ale incubatoarelor de inovare nu specifică nimic despre
rezultatele practice ale activității lor. De aceea, pentru a analiza activitatea lor este necesar să se
efectueze cercetări de teren – de observare, chestionare și interviuri cu păr țile interesate.
Autorul a participat la Proiectul științific instituțional „Perfecționarea politicii de dezvoltare a
întreprinderilor mici și mijlocii și consolidarea parteneriatului dintre business și organele
administrației publice”. Proiect de cercetar e aplicată AȘM № 11.817.08.29А. Etapa a. 2014 (cond.
proiect E. Aculai), implementat de INCE în 2014 [67]. Scopul proiectului a fost de a identifica și a
analiza principalele caracteristici ale cooperării dintre mediul de afaceri și cercetători. În acest scop,
au fost realizate 25 de interviuri în profunzime semistructurate cu diferite grupuri de oameni:
repre zentanți ai comunității de afaceri și ai instituțiilor interes ate în promovarea inovării în afaceri.
Acestea sunt: centre de cercetare și universități (Academia de Științe a Moldovei, Universitatea
Tehnică a Moldovei, Universitatea de Stat din Moldova, Uni versitatea Agrară de Stat din Moldova,
Academia de Studii Economice și Universitatea de Stat din Comrat), organizații intermediare între
business și știință (AITT, AGEPI, Rețeaua de Transfer Tehnologic a Moldovei, incubatoare de
afaceri), precum și autorit ăți publice. Interviurile au fost realizate pe baza Ghidului pentru interviu,
din care un fragment este prezentat în anexa 18. Autorul a implementat, în cadrul proiectului, patru
interviuri semistructurate cu reprezentanți din mediul de afaceri, inclusiv c u rezidentul Incubatorul ui
de Inovare "Politehnica", înființat în cadrul Universității Tehnice a Moldovei , și cu administratorul

96
acestuia. Autorul a desfășurat ulterior alte șase interviuri cu întreprinderi orientate spre inovare și cu
profesori / cercetăt ori implicați în implementarea rezultatelor lor.
Astfel, autorul a realizat personal 10 interviuri semistructurate cu persoane implicate în
procesul de dezvoltare și implementare a inovațiilor. Printre ei – 5 antreprenori, inclusiv rezidentul
unui incubat or de inovare, precum și 5 profesori / cercetători interesați de comercializarea
rezultatelor lor de cercetare. De asemenea, autorul a analizat interviurile efectuate în cadrul
proiectului menționat mai sus [ 67], cu rezidenții și/sau administratorii a 4 in cubatoare / parcuri de
inovare, în special:
 Incubatorul de inovare „Politehnica”, creat în cadrul Universității Tehnice a Moldovei;
 Incubatorul de inovare „Inventica USM”;
 Parcul inovațional pentru efectuarea cercetărilor aplicative la comanda întreprin derilor
(PIECA), organizat în cadrul Universității Agrare de Stat din Moldova;
 Incubatorul de inovare „InnoCenter” din cadrul Universității din Comrat.
Interviul nu este o metodă cantitativă de cercetare, ci una calitativă. Rezultatul prelucrării unui
interviu este o analiză mai profundă a situației din domeniul de studiu – identificarea cauzelor și a
consecințelor unor evenimente, studii de caz. Rezultatele obținute și concluziile pot fi concretizate în
continuare și cuantificate pe baza sondajelor antre prenorilor și cercetătorilor.
Întreprinzătorii au menționat, în procesul interviului, o gamă destul de largă de direcții de
activitate pentru care au nevoie de sprijin științific din partea incubatorului:
 Elaborarea noilor tehnologii și utilaje.
 Crearea no ilor produse și ridicarea calității produselor.
 Folosirea unor noi tipuri de materie primă și materiale.
 Perfecționarea managementului, inclusiv implementarea tehnologiilor informaționale;
marketingul și formarea cadrelor.
Cu toate acestea, principalele di recții de activitate a incubatoarelor din cadrul universităților
sunt determinate nu de nevoile mediului de afaceri, ci de prioritățile de cercetare care urmează să fie
realizate în instituții. De exemplu, principalele activități ale Incubatorului de inova re
"Politehnica", creat în Universitatea Tehnică a Moldovei , corelează cu profiluri le de cercetare ale
UTM în cadrul a patru sec ții de transfer tehnologic:
 În cadrul sec ției Inginerie mecanică și energetică , activitatea este axată pe promovarea și
implementarea elaborărilor realizate în cadrul Programului de stat în domeniul energiilor
regenerabile. În cadrul acestui Program au fost fabricate mai multe tipuri de minihidrocentrale

97
pentru conservarea energiei cinetice a apei râurilor și sisteme de conversie a energiei solare cu
orientare autonomă, unele din tre ele instalate pe râul Prut, în campusul Râșcani al UTM etc.
 În cadrul sec ției Electronică, informatică și comunicații se preconizează fondarea Centrului
de Inginerie Electronică și Tehnologia Informației, în cadrul căruia vor fi dezvoltate elaborările din
domeniul electronicii medicale, optoelectronicii, fabricării dispozitivelor pe bază de microfibre etc.,
obținute în cadrul UTM, la Institutul de Ingineri e Electronică și Nanotehnologie al AȘM și de către
agenți economici din domeniu.
 În cadrul sec ției Inginerie civilă, economie și management , un interes deosebit pentru viitorii
rezidenți îl prezintă tehnologiile de prelucrare a lemnului. De acest domeniu s unt interesați agenți
economici din Italia, care sunt dispuși să susțin ă financiar crearea unui centru în domeniul
prelucrării lemnului.
 În cadrul sec ției Procese tehnologice în industria alimentară și ușoară funcționează Centrul
Științific de Instruire ș i Transfer Tehnologic în Industria Alimentară, având ca scop atragerea
rezidenților pentru implementarea ideilor inovaționale în domeniul tehnologiilor de prelucrare a
cărnii și a laptelui, domeniu ce prezin tă un interes deosebit pentru Republica Moldova.
Alt exemplu este Incubatorul de inovare din cadrul Universității de Stat din Moldova ,
direcțiile de cercetare ale căruia au fost selectate reieșind din c entrele de cercetare științifică (CCȘ) ,
ce reunesc 24 de laboratoare de cercetare, și anume:
1. CCȘ „Mater iale și dispozitive cu semiconductori” ( Fizica semiconductorilor , Înregistrare
fototermoplastică, Fizica și ingineria nanomaterialelor și sinergetica, Fotonică și metrologie fizică).
2. CCȘ „Probleme actuale ale matematicii și informaticii” (Structuri matematice fundamentale,
Modelare matematică și optimizare, Tehnologii informaționale).
3. CCȘ „Chimie aplicată și ecologică” (Chimie ecologică a apelor și tehnologii n epoluante,
Procese de redox și tehnolog ii mai pure în produse alimentare și în apă, Chimie generală și analitică,
Chimia coordinativă).
Aceste domenii au fost selectate reieșind din faptul că în ultimii ani se acordă atenție anume
acestor genuri de activitate, stimulându -le prin diferite proiec te cu finanțare, totală sau parțială, din
fonduri europene sau din alte state ce sunt cointeresate și oferă suport.
Din cele menționate mai sus se poate concluziona că selectarea priorităților de cercetare,
susținute de incubatoarele de inovare din univer sități, este argumentată într -o anumită măsură.
Totuși, aceste tendințe nu reies direct din necesitățile de inovare ale mediului de afaceri. În acest
context, cercetătorii ar trebui: (a) să fie mai receptivi la nevoile de inovare ale oamenilor de afaceri,
sau (b) să promoveze mai activ ideile și rezultatele lor de cercetare. În special, ar fi oportun:

98
A. La formularea subiectelor de cercetare științifică , de luat în considerare mai pe deplin
preocupările și nevoile întreprinderilor . Institutele pot să se oc upe de această problemă pe cont
propriu. De exemplu, pentru instituțiile de învățământ , o posibilitate de a identifica nevoile
antreprenorilor este însuși procesul didactic: comunicarea cadrelor didactice cu angajați ai
companiilor direct în sala de studii și în timpul cursurilor de calificare. La fel de important pentru
identificarea viitorilor parteneri este și contactul profesorilor cu discipolii lor – viitorii
întreprinzători și angajați ai întreprinderilor – susținut pe parcursul mai multor ani. O altă abordare
pentru identificarea nevoilor mediului de afaceri în domeniul cercetării științifice este activitatea
ministerelor centrale și de resort. Ministerele pot elabora o listă a problemelor cu care se confruntă
societățile din sectorul lor. Ca urmare, temele de cercetare legate de soluția acestor probleme sunt
discutate în comunitatea de afaceri și în cea științifică, după care sunt înaintate pentru concurs. De
asemenea, identificarea necesităților în cercetare se poate baza pe chestionarea antreprenori lor, care
pot fi realizate atât de organele de statistică, cât și de instituții individuale la comanda organelor
administrației publice centrale și de ramur ă.
B. Institutele științifice și de cercetare să promoveze mai activ și să publice rezultatele
cerce tărilor lor . Cele mai populare în rândul antreprenorilor sunt următoarele surse de informații:
seminare de informare și mese rotunde special organizate; resurse de pe Internet (mai ales site -uri
ale universităților și instituțiilor -intermediari); literatur a de specialitate, presa; contacte directe ale
institutelor de cercetare cu întreprinderile; lansarea periodică a buletinelor informative; radio și
televiziune; conferințe și expoziții tematice. Trebuie de luat în considerație faptul că multe companii
care solicită susținerea incubatorului nu planifică în prealabil efectuarea cercetărilor, ele se
adresează oamenilor de știință numai în cazul unor probleme specifice, cărora nu le pot face față pe
cont propriu. Adică cercet ătorii, promovând activ rezultatele activităților lor, totodată pot genera
cererea pentru activități de cercetare.
Analiza activității incubatoarelor de inovare care funcționează la cele mai importante
universități din Republica Moldova a arătat prezența unui șir de limitări în activitatea lor . În
primul rând , nu este suficient cadrul legal conceput pentru a încuraja procesele de dezvoltare a
inovațiilor la universități și comercializarea lor. În special, legisla ția nu permite producerea și
comercializarea produselor în astfe l de incubatoare. Astfel, de exemplu, Incubatorul "Politehnica"
are capacitatea de a preg ăti specialiști în tehnologia prelucrării laptelui, a obține sortimente noi,
respectiv a documenta procesul tehnologic, însă fără dreptul de a produce și a vinde .
Una dintre cele mai noi posibilități de rezolvare a acestei probleme în Republica Moldova este
de a înființa – pe lângă universități / institute de cercetare – întreprinderi de tipul "spin" / "spin -off»

99
și "spin -out», care ar avea dreptul de a produce și a vin de pe piață produse obținute pe baza
rezultatelor cercetării.
Conceptul de creare a întreprinderilor de tip "spin" este implementat nu numai în țările
dezvoltate, ci și în țările cu economii în tranziție. Ambele modele de organizare a spin –
întreprinderilor sunt create prin modificarea departamentului (laboratorului) universității /
institutului într -o unitate de afacere independentă și se bazează pe mecanismul investițiilor de
acționar în întreprinderea creată. Compania fondatoare are o participație de cont rol în întreprinderea
nou-creată și , în caz de succes al acesteia , o poate reintegra în structura sa sau o poate vinde
profitabil. În același timp, întreprinderea organizată pe modelul "spin -off" iese din componența
instituției științifice și societatea fo ndatoare pierde controlul asupra ei, oferindu -i-se o libertate de
acțiune relativ mai mare. Companiile "spin -out" reprezintă niște "muguri" ai companiei -mamă,
ținând relații mai strânse cu aceasta, în contrast cu companiile "spin -off". Crearea unor astfel de
întreprinderi ar contribui nu numai la implementarea rezultatelor cercetării și la dezvoltarea
companiilor inovatoare, ci și la o creștere a veniturilor universităților și institutelor de cercetare.
Propunem să fie adoptată o lege care să reglementeze c rearea și dezvoltarea întreprinderilor de tip
"spin".
În al doilea rând , incubatoarele nu dispun de resursele financiare necesare, de aceea, chiar și
cercetările de succes potențial de multe ori nu pot fi implementate din cauza lipsei de fonduri.
Universit ățile din Moldova actualmente, de asemenea, dispun de resurse financiare destul de limitate
pentru a susține în mod adecvat incubatoarele. Aducem un exemplu de proiect nerealizat din cauza
lipsei de fonduri în interiorul Incubatorului de inovare "Inventica USM": Proiect ul a avut drept scop
prelucrarea deșeurilor din struguri pentru obținerea biogazului. Cooperarea a avut loc între
întreprindere și un grup de cercetători universitari. Rezultatele realizărilor științifice nu au fost însă
implementate din cauz a că întreprinderea, la momentul implementării, se confrunta cu probleme de
finanțare: aceasta nu a avut fonduri proprii și nu a putut obține un împrumut în condiții rezonabile.
Prin urmare, o sursă importantă de finanțare a firm elor rezidente ale incubato arelor este proiectul de
transfer tehnologic, prin concurs organizat de AITT.
Reprezentanții incubatorului de inovare de la Universitatea din Comrat au menționat că, în
conformitate cu cerințele concursului, AITT nu finanțează mai mult de un proiect la doi ani. Acest
lucru afectează în mod negativ imaginea incubatoarelor și reduce și mai mult încrederea mediului de
afaceri în instituțiile publice de suport al afacerilor. Ar fi recomandabil să se elaboreze un program
național de susținere a incubatoarelor d e inovare, prin atragerea în acest scop a fondurilor de la
donatori externi .

100
În al treilea rând , incubatoarele de inovare se află în proces de formare, numărul de
rezidenți ai acestora nu depășește 1 -3 întreprinderi. În unele cazuri, nu este încă elaborat și aprobat
regulamentul intern de func ționare al incubatorului, ce reglementează drepturile și responsabilitățile
părților, toate procedurile necesare pentru buna lui funcționare. De aceea, incubatoarele existente
demons trează unele acțiuni pozitive care servesc doar ca exemple de "povești de succes", dar nu pot
avea într -adevăr un impact semnificativ asupra dezvoltării afacerilor inovatoare. Astfel, este foarte
important să fie create condițiile necesare – legislative și financiare – pentru dezvoltarea u nor astfel
de instituții.
În al patrulea rând , activitatea incubatoarelor de inovare din cadrul universităților este axată
în principal pe cercetările realizate de către cadrele didactice. În același timp, activitatea inovatoare a
studenților și a doctoranzilor este mai pu țin solicitată. Este de dorit ca universitățile, împreună cu
incubatoarele, să identifice și să promoveze inițiativa antreprenorială creatoare a studenților.
Totodată, activitatea de inovare trebuie să acopere întregul ciclu – de la faza de generare a ideii, prin
faza experimentală până la implementarea în întreprindere.
În pofida prezenței la universități / la AȘM a incubatoarelor de inovare, nu toți cercetătorii
conștientizează necesitatea comercializării rezultatelor lor. Însă, c onform opiniei experților
intervievați, un factor de stimulare este experiența pozitivă de colaborare a colegilor -cercetători cu
mediul de afaceri. Mai mult decât atât, practica cooperării de succes a echipelor de cercetare sau a
instituțiilor cu întreprin derile este mult mai importantă decât colaborarea unor savanți individuali.
Întreprinderile care sunt sau au intenția de a deveni rezidenți ai incubatoarelor se confruntă,
de asemenea, cu o serie de provocări . Mai întâi de toate, întreprinzătorii sunt puți n informați cu
privire la rezultatele cercetării ce ar putea fi puse în aplicare în afacerea proprie. În plus,
antreprenorii care intenționează să implementeze inovații simt o lipsă acută de fonduri. În fine, un
alt impediment pentru întreprinderi este def icitul diferitor categorii de personal: antreprenorilor
înșiși, profesioniștilor implicați în domeniul cercetării și inovării și lucrătorilor calificați.
Trebuie de menționat că activitatea întreprinderilor rezidente ale incubatoarelor de inovare
din cadru l universităților are unele particularități , în comparație cu alte afaceri . În special,
companiile care sunt sau intenționează să dev ină rezidente ale incubatoarelor, conștientizează
importanța inovațiilor și caută oportunități pentru implementarea lor. Ac est lucru înseamnă că există
totuși un grup mare de societăți orientate spre inovare și care au nevoie de suport din partea statului.
Totodată, interesul mediului de afaceri față de cercetări, adresarea lor în incubatoare și parcuri
depind în mare măsură d e mărimea afacerii. Întreprinderile mai mari apelează mai frecvent la

101
serviciile institutelor de cercetare, iar cele mai mici, chiar dacă se adresează, o fac "o dată", deci cu
întreprinderile mai mari pot fi încheiate mai multe contracte pe termen lung.
Este de menționat cooperarea incubatoarelor de inovare cu Agenția de Inovare și Transfer
Tehnologic . Până nu demult, această cooperare a fost, în cea mai mare parte, unilaterală, adică AITT
acorda suport financiar pentru crearea incubatorului. De exemplu, In cubatorul de inovare
"Politehnica" a fost creat cu suportul financiar acordat de către AITT a AȘM. USM de asemenea a
participat la Concursul cu privire la crearea Incubatoarelor inovatoare universitare, în consecință
fiind creat Incubatorul de inovare „Inventica USM”. Ar fi de dorit să se asigure o interacțiune mai
strânsă a incubatoarelor create la dif erite universități, să fie consolidată cooperarea lor cu AITT, iar
în perspectivă – asocierea lor într -o singură rețea. Această rețea va contribui la promovarea ideilor
științifice, la implementarea proiectelor inovatoare, care în etapa inițială vor fi ide ntificate și
sprijinite de incubatoarele inovatoare. Ca urmare, AITT va promova nu numai rezultatele
cercetărilor Academiei de Științe a Moldovei, ci și ale universităților. Aceasta va duce la satisfacerea
mai bună a diversel or nevoi ale întreprinderilor – tehnice, tehnologice, economice, de marketing etc.
O altă formă nouă de promovare a dezvoltării și implementării inovațiilor, care ar putea fi
realizată de AITT în colaborare cu universitățile și institutele de cercetare, este acceleratorul .
Acceleratorul este organizat ca o rețea ce oferă antreprenorilor servicii de promovare a inovațiilor pe
piață. Acceleratoarele constau din profesioniști calificați și cu experiență (oameni de știință și
practicieni), cu contacte bune în domeniile cercetare, afaceri și finanțe, care ar oferi asistență
practică antreprenorilor, contribuind la promovarea pe piață a proiectelor comerciale viabile.
Acceleratoarele sunt uneori numite „ rețele de dezvoltare inovatoare” [1 54].
Problemele de bază menționate privind incubatoarele de inovare, incubatoarele universitare
și întreprinderil e rezidente sunt prezentate în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1. Principalele probleme care împiedică activitatea incubatoarelor inovaționale, a
rezidenților lor și a universităților în care sunt stabilite incubatoarele
Grupele de
probleme Problemele de bază
Problemele
incubatoarelor
inovaționale Legislația existentă nu contribuie la dezvoltarea incubatoarelor: nu permite
producerea și vinderea rezultatelor inovaționale; nu prevede crearea de
întreprinderi spin-off și spin -out la universități, timpul funcționării
incubatorul de inovare este limitat (15 ani).
Scutirile fiscale și vamale declarate în legislația incubatoarelor de inovare
nu sunt disponibile în practică .
În unele cazuri , incubatoarele nu au elaborate și aprobate regulamente
interne de funcționare, care ar reglementa drepturile și responsabilitățile

102
părților, toate procedurile necesare pentru funcționarea incubatorului.
Accesul la finanțare al incubatoare lor este extrem de limitat; doar unele
proiecte AITT privind transferul de tehnologie au un acces redus .
Incubator ul urmărește în mod direct punerea în aplicare a rezultatel or
științifice ale angajaților universitari, dar nu prevede inițiativa
antreprenoria lă creativă a studenților, masteranzilor, doctoranzi lor și
postdoctoranzilor.
Incubatoarele inovatoare din cadrul universităților sunt în faza lor
incipientă: numărul de rezidenți, de regulă, nu depășește 2 -3 companii; deci
ele constituie doar un punct din măsurile de suport.
Problemele
întreprinderilor
rezidente Mulți antreprenori nu conștientizează importanța inovării ca sursă
principală de creștere a competitivității afacerilor lor; ei nu posedă
cunoștințe privitor la metodele și formele de dezvoltare a afacerilor
inovatoare.
Întreprinderile nu au suficienți specialiști implicați în dezvoltarea
inovațiilor și punerea lor în aplicare ; există o lipsă și de lucrătorii calificați ,
capabili să folosească tehnologii moderne.
Se simte lipsa cercetări lor aplicative de care au nevoie afacerile: principa –
lele activități ale incubatoarelor de afaceri nu sunt determinate de nevoile
antreprenoriale ale pieței, ci de prioritățile de cercetare ale universit ăților .
Infrastructura de sprijin a l afacerilor inovatoare este puțin dezvoltată ,
lipsesc multe dintre instituțiile necesare: fondurile de capital de risc, îngerii
de afaceri , acceleratori i de risc.
Lipsesc resursele financiare pe care o afacere ar putea să le direcționeze
spre dezvoltarea și implementarea inovărilor.
Antreprenorii au puțină încredere în cercetătorii autohtoni .
Cererea pe piața internă a Moldovei nu este prea diferențiată și rafinată, ce
nu încurajează antreprenorii să dezvolte și să implementeze inovații.
Există un a cces limitat la informații cu privire la rezultatele cercetărilor și
la activitățil e de inovare ale incubatoarelor, inclusiv pe site -urile
incubatoarelor și ale universităților.
Businessul inova țional nu simte atenția din partea statului, nu există
progr ame de stat pentru a sprijini întreprinderile inovatoare.
Problemele
universităților
care au inițiat
înființarea
incubatoarelor Subiecte le de cercetare în universități nu iau în considera ție nevoile
întreprinderilor inovatoare.
Cercet ătorii nu recunosc necesitatea orientării cercetării spre nevoile
antreprenorilor și importanța comercializării rezultatelor proprii .
Cercet ătorii au competențe antreprenoriale și cunoștințe de marketing
insuficiente , ceea ce împiedică progresul rezultatelor cercetării, nu le
permite să formeze cerere pentru producția științifică.
Nu se cunosc nevoile businessului în produse inovatoare; acestea nu sunt
identificate în mod sistematic nici de ministere le de resort , nici de statistică

103
sau cercetăto ri.
Antreprenorii din Republica Moldova au o cerere scăzută de produse
inovatoare.
Sunt foarte limitate contactele profesorilor și a le cercetătorilor cu
ministerele de resort și cu antreprenorii ; de regulă , aceste contacte sunt
determinate de cuno ștințe și calități individuale personale, iar cooperarea
instituțională aproape că lipsește .
Realizarea cercet ărilor aplicative nu este suficient finanțat ă nici de stat, nic i
de antreprenori.
Sursă : Elaborat de autor.
Rezumând problemele de mai sus, putem formula o serie de propuneri pentru a accelera
tranziția la o economie bazată pe cunoaștere. Având în vedere faptul că mulți antreprenori
subestimează astăzi importanța proiectării și implementării inovațiilor, iar o parte considerabilă a
profesorilo r și cercetătorilor care activează în universități / la AȘM nu se concentrează pe nevoile
mediului de afaceri, este necesar, mai întâi de toate, de a instrui toate părțile implicate în proces și
de a promova în societate importanța inovării pentru afaceri . În special:
 A iniția o campanie de sensibilizare, la nivel de comunitate științifică și mediu de
afaceri, privind necesitate implementării inovațiilor bazate pe rezultatele cercetărilor științifice.
 În procesul de predare studenților și de instruire a doctoranzilor , a se acorda mai
multă atenție subiectelor dedicate inovării la întreprinderi, formându -le competențe antreprenoriale
și iniți indu-i în marketingul de promovare a serviciilor de cercetare.
 În procesul de perfecționare a tinerilor profesori și cercetători, a -i familiariza cu
experiența pozitivă de comercializare a rezultatelor cercetării, justificând necesitatea orientării
cercetării la nevoile mediului de afaceri.
 În procesul de formare a antreprenorilor, a -i familiariza cu metodele și formele de
dezvoltare a afacerilor inovatoare.
Pentru elaborarea și implementarea inovațiilor în întreprinderi, sunt necesare următoarele :
 A dezvolta pe piața internă cererea pentru produse inovatoare, bazate pe tehnologii
moderne, pe materiale și practici de man agement actuale, inclusiv prin includerea acestor produse
în sistemul de achiziții publice.
 A asigura facilități de creditare și fiscale pentru companiile care desfășoară activități
de cercetare sau implementează proiecte inovatoare:
o crearea granturilor p entru acoperirea parțială (p ână la 50%) a cheltuielilor de creare și
implementare a inovațiilor în cadrul întreprinderilor plasate în incubatoare;

104
o creditarea cu dobândă redusă (50% din dobânda de piață) a agenților economici care
implementează produse ino vatoare;
o organizarea competițiilor privind finanțarea de stat pentru proiectele de cercetare –
dezvoltare pentru sectoarele strategice ale economiei naționale;
o scutirea totală de impozite pentru perioada de incubare (p ână la 3 ani) , cu introducerea
treptată a cotei de impozitare egală cu 25% pentru 1 an de activitate în afara
incubatorului, scutire de 50% pentru al 2-lea an, 75% în al 3-lea an pentru start -upuri
inovaționale.
 A crea un fond de stat pentru dezvoltarea și implementarea inovațiilor în domeniul de
afaceri. Este oportun a orienta sursele acestui fond în două direcții: pentru finanțarea cercetărilor de
inovare și pentru suportul întreprinderilor care ar implementa re zultatele acestor cercetări.
 A crea fonduri de capital de risc pe baza unor fonduri publice sau în parteneriat cu
sectorul privat, inclusiv cu investitorii străini, ținând cont de nivelul ridicat de risc comercial.
 A elabora un program de stat de susținere a businessului inova tor, oferind
posibilitatea finanțării directe (granturi, credite) a lucrărilor , pentru a crea și a implementa inovații.
Pentru îmbunătățirea activității institutelor științifice , a universităților și pentru
comercializarea rezultatelor obținute, este important :
 A formula temele de cercetare ținând cont de problemele și necesitățile
întreprinderilor. Pentru aceasta este necesar: a identifica problemele mediului de afaceri pe baza
unor chestionări ale antreprenorilor sau pe baza unei list e de probleme identificate de ministerele de
resort; a dezvolta forme de cofinanțare a cercetărilor științifice din partea mediului de afaceri și a
guvernului, fără a se limita la proiectele de inovare și transfer tehnologic.
 De promovat mai activ și de pu blicat rezultatele cercetărilor, folosind mai multe
surse: seminare de informare special organizate și mese rotunde; resurse de pe Internet; literatură de
specialitate, presa; contacte directe ale institutelor de cercetare cu întreprinderi; răspândirea
periodică a buletinelor informaționale; radio și televiziune; conferințe și expoziții tematice etc. În
același timp, cercet ătorii care promovează activ rezultatele activităților lor pot genera simultan
cererea pentru activități de cercetare.
 A asigura sprijin financiar pentru incubatoarele de inovare din universități care nu
dispun de resursele financiare necesare, deoarece chiar și realizările de succes de multe ori nu pot fi
implementate din cauza lipsei de fonduri. Capacitățile financiare reduse nu doar că nu contribuie la
dezvoltarea afacerii inovatoare, ci, de asemenea, afectează negativ imaginea incubatoarelor și reduc
încrederea mediului de afaceri în instituțiile publice de sprijin al afacerilor.

105
 De a furniza incubatoarelor inovaționale resurse bugetare în condiții de concurență
pentru stabilirea și menținerea unor site -uri specializate de plasare a informației cu privire la
tehnologiile avansate și dezvoltări inovatoare, ce le-ar permite întreprin derilor să găsească rapid
tehnologia corespunzătoare și partenerii necesari.
 A oferi, pe o bază legislativă, posibilitatea de a crea întreprinderi inovaționale în
universități / institute de cercetare , ca instituțiile date să poată să dețină cel puțin 49% din aceste
afaceri. Crearea unor astfel de întreprinderi ar contribui nu numai la implementarea rezultatelor
cercetării și la dezvoltarea afacerilor inovatoare, ci și la creșterea veniturilor universităților și
institutelor de cercetare. De asemenea, a ofe ri cercetători lor – creatorii de produse inovative –
dreptul de a participa la proprietatea întreprinderii care implementează fabricarea acest ui produs.
 A asigura o colaborare mai strânsă între incubatoarele create la diferite universități,
consolidând co operarea lor cu AITT, iar în perspectivă – asocierea lor într -o singură rețea. În același
timp, a atribui AITT și incubatoarelor din rețea funcția de accelerator.
3.3. Instrumente de îmbunătățire continu ă pentru activitatea antreprenorială
Piața se află într -o permanentă schimbare ce , în consecință , obligă antreprenoriatul să se
alinieze la modificările mediului, atât la cel e economice și sociale, cât și la cel e tehnice. Fiecare
întreprindere, de asemenea, aduce propria contribuție la evoluția mediului de aface ri, ceea ce impune
necesitatea unui echilibru corect între viteza de evoluție a mediului extern și eforturile interne.
O abordare specifică pentru business este concentrarea pe eforturi orientate spre schimbările
tehnologice, cu un impact major asupra pro ductivității. Acest tip de acțiune pare a fi corect, dar
anume el necesită un efort substanțial investițional, real pentru afaceri economice cu activități de
vârf, deoarece dezvoltarea tehnologică în mare parte necesită mari investiții.
Managementul japone z sugerează o abordare diferită pentru dezvoltarea firmelor, numită
„îmbunătățirea continuă”, bine cunoscută prin conceptul „Kaizen” [ 66]. Această abordare este
considerată cheia succesului competitiv al Japoniei, este filozofia de dezvoltare a organizație i, fiind
bazată pe implicarea totală a resurselor umane în procesul de îmbunătățire continu ă a
competitivității. Efortul uman de dezvoltare cu accentul pe elementele de inovație și competență este
cel mai important factor, reprezentând pilonul intern al în treprinderii ce asigură dreptul de utilizare a
diferitelor metode și tehnici de producție, fiind totodată un suport de îmbun ătățire a calității și a
managementului.
Practica și cercetările arată că dimensiunea întreprinderii și complexitatea ei implică forme
specifice pentru realizarea activităților de îmbunătățire continuă, în special pentru agenții economici
care activează în domeniul producției. Printre particulari tățile de îmbunătățire continu ă a procesului

106
se poate observa un grad mai ridicat de competențe generale, atât pentru manageri, c ât și pentru cei
care gestionează sau operează direct în producție. Pentru un manager sunt necesare – ca un minim
indispensabil – competențe generale în producție, calitate și domeniile de întreținere și mentenanță,
precum și competențe în managementul logisticii. Pentru cei din producție se cer competențe în
domeniile operaționale de producție, de control și de asigurare a calită ții, precum și competențe de
mentenanță a fluxului de producție.
Tabelul 3.2. C omparația dintre particularitățile specifice întru îmbunătățirea continu ă
a proceselor privind IMM -urile și întreprinderile mari
Aria de competențe Particularitățile pentru
IMM -uri Particularitățile pentru
întreprinderile mari
Specializarea
competențelor
manageriale
Managerii dețin competențe din
diverse domenii de activitate
(producție, calitate, comerciale,
mentenanță etc.) . Managerii dețin competențe din
diverse domenii de activitate
(producție, calitate, comerciale,
mentenanță etc.), dar acestea sunt
specializate într -un domeniu relativ
îngust de activitate .
Specializarea
competențelor
operaționale Operatorii au competențe într -un
număr limitat de domenii de
activitate, dar acestea sunt cu
accent pe multispecializare . Operatorii , chiar și cei care au
competențe într -un număr mare de
domenii de activitate, sunt încurajați
spre monospecializare .
Îmbunătățirea
continuă a procesu –
lui de formalizare Grad scăzut de procese de
formalizare și număr mic de
proceduri aplicate Grad ridicat de formalizare, precum
și proceduri detaliate de îmbunătățire
continuă
Impactul asupra
strategiei
operaționale Impact scăzut sau puțină
recunoaștere a acesteia de către
manageri sau de către operatori Impact mediu ca intensitate ;
strategiile de îmbunătățire continuă
fac parte din strategiile operaționale .
Îmbunătățirea
continuă a procesu –
lui de susținere de
către manageri Sprijin mediu ca intensitate din
cauza resurselor limitate Sprijin puternic ; îmbunătățirea
continuă este considerată un factor
real al sporirii competitivității .
Îmbunătățirea
continuă a procesu –
lui de susținere de
către operatori Sprijin direct , legat de nivelul de
atribuire , acordat pentru efortul
depus privind îmbunătățirea
continuă a activității Suport formalizat , specificat în fișa
postului
Îmbunătățirea
continuă a amplor ii
procesului Amplitudine locală, limitată la un
număr mic de locuri de muncă Îmbunătățirea continuă are loc în
toate funcțiile întreprinderii .
Gradul de personali –
zare a metodelor de
îmbunătățire
continu ă Metode cu aplicabilitate generală ,
ca parte componentă a strategiei
de dezvoltare operațională Metode personalizate pentru un
domeniu îngust , ca parte componentă
a strategiei de dezvoltare operațională
Sursă : Elaborat de autor [130]

107
O altă particularitate este cea legată de organigrama IM M-urilor. În întreprinderile mari cu
existenț ă formală a departamentel or funcționale (producție, calitate, logistic ă, mentenanță,
marketing etc.) , descentralizarea procesului de luare a deciziilor operaționale este justificată . În
IMM -uri, toate aceste funcții sunt realizate de o singură su bdiviziune multidisciplinară funcțională.
Deci , pentru îmbunătățirea continuă a proceselor în IMM -uri trebuie să fie utiliz ate, de asemenea,
metode și tehnici multidisciplinare, capabile să rezolve întrea ga complexitate a activității. O astfel
de abordare crește probabilitatea rezolv ării cu succes a unei disfuncționalități , acționând asupra
cauzei, nu asupra efectului.
Obiectivul unei măsuri de performanță este cuantificarea eficienței și a eficacității un ei
acțiuni. El a argumentat că măsurarea performanței ar trebui să faciliteze luarea deciziilor, să
alinieze acțiunile cu obiectivele strategice și să ofere feedback cu privire la performanța operațională
și capacită țile interne la nivel strategic.
Pentru elaborarea unei metodologii de îmbunătățire continuă a activităților , trebuie luate în
considera ție următoarel e principii de bază:
• Metodele de îmbunătățire continuă trebuie să fie simple, accesibile pentru manageri și
angajați;
• Metodele de aplicare să se bazeze pe conceptul de „management participativ ”;
• Metodele trebuie să se aplice, cel puțin, în domeniile : producție, calitate, mentenanță
și logistică.
Procesul de îmbunătățire continuă a afacerii presupune și impune ca și conduc erea companiei
să utilizeze în mod activ , în procesul de luare a deciziilor , instrumente de ameliorare a activității, în
primul r ând, de sporire a calității producției.
Actualmente există un număr semnificativ de instrumente de asigurare a calității și
instrumente de management al calității. Acestea sunt componente esențiale ale unui program de
calitate. Instrumentele de calitate nu pot remedia orice problemă de calitate, dar ele sunt cu siguranță
un mijloc de rezolvare a problemelor. Astăzi există mai mul t de o sută de diferite instrumente
disponibile. Mulți oameni de știință au încercat să le definească și să le diferențieze [ 155].
Instrumentele sunt, în general, un mijloc de a realiza o schimbare. Cele mai importante
instrumente de management al calităț ii sunt cele șapte instrumente de bază în măsurarea și
menținerea calită ții – 7QC. Ele sunt ușor de învățat și de manevrat și sunt folosite pentru a elabora
și a implementa soluții pentru problemele existente. Aceste șapte instrumente de calitate au fost mai
întâi menționate de Ishikawa [ 156], care este unul dintre guru de management al calității. Mai t ârziu
au fost dezvoltate și alte instrumente, dar bazele acestora sunt legat e de instrumentele 7QC.

108
Cele șapte instr umente de calitate sunt:
4. Diagrama cauză –efect (numită și Ishikawa sau diagramă fishbon ), ce identifică mai
multe cauze posibile pentru un efect sau o problemă;
5. Tabel ul de verificare – o formă de tabel structurat, pregătit pentru colectarea și
analiza datelor;
6. Diagramele de control – graficele folosite pentru a studia modul în care un proces se
modifică în timp;
7. Histograma – cel mai frecvent grafic utilizat pentru a reprezenta prin dre ptunghiuri o
distribuție statistică;
8. Diagrama Paretto – un grafic cu cei mai semnificativi factori de influență;
9. Diagrama Scatter – grafic ce reprezintă dependența unui factor de altul;
10. Stratificarea – o tehnic ă de separa re a datel or colectate dintr -o vari etate de surse.
Pornind de la principiile menționate mai sus , poate fi propus un instrument metodologic
integrat , prezentat în figura 3.1.

Siste

Fig. 3.1. Instrumentul metodologic pentru îmbunătățirea continu ă a activității de antreprenoriat
Luând în considerație conținutul figur ii 3.1, în tabelul 3.3 este prezentată integrarea
metodelor de îmbunătățire continu ă a activit ății de producție printr -o abordare unică pentru toate
dimensiunile de afaceri.

Sistemul de
audit al
activității
Analiza de diagnostic
Documentarea tehnică
și economică
Diagrama ISHIKAWA
Instrumente de sporire
a calității
Tabelul de
bord, planul de
acțiuni
Baza
de
date

109
Tabelul 3.3. Metodele și obiectivele de îmbunătățire continuă a ac tivităților de producție
Metode de îmbunătățire
continu ă
Obiective propuse
Sistemul de audit a l activității Descrierea stării actuale pentru domeniile: producție,
calitate, întreținere, logistică.
Analiza de diagnostic Descrierea caracteristicilor sistemului de calitate a
producției finite.
Diagrama ISHIKAWA Starea generală de evaluare a tuturor cauzelor care conduc la
disfuncționalitățile sistemului de producere.
Instrumente de sporire a calității Listarea defecțiunilor sistemului de producție și descrierea
acestora , utilizând caracteristicile triple „cauz ă – efect –
mod de funcționare necorespunzător” .
Defecțiunile ierarhice prin indicatori „critici” .
Stabilirea unui plan de îmbunătățire continuă , care va
identifica prioritățile în rezolvarea cauzelor defecțiuni lor
critice. Stimularea utilizării metodelor de îmbunătățire
continuă a calității producției, planificarea și standardizarea
activităților specifice sistemului de producție.
Documentarea tehnică și
economică Corecție continuă, actualizarea și îmbunătățirea referințelor /
normelor de funcționare a sistemului de producție.
Baza de date Stocarea informației și a datelor referitoare la funcționarea
sistemului de producție și a rezultatelor obținute prin
îmbunătățire a continuă a proceselor.
Tablou l de bord . Planul de
acțiuni Monitorizarea principalilor indicatori de evoluție pentru
sporirea continu ă a performanțelor sistemului de producție.
Sursă : Elaborat de autor [ 130].
Consider ăm că principiile metodologice propuse privind îmbunătățirea continuă a proceselor
de producției pentru toate tipurile de business va da beneficii prin avantajele de simplitate , orientate
spre înlăturarea principalelor cauze ale defecțiunii sistemului de producție. Abordare a metodologică
propusă trebuie utilizată în conformitate cu succesivi tatea ciclului PDCA ( Plan -Do-Check -Act) și,
pe m ăsura posibilității, cu folosirea unui soft specializat , adecvat pentru gestionarea bazei de date
privind îmbunătățir ea continu ă a afacerii .
Metodologia -cadru de creare a sistemului de m ăsurare a performanței presupune parcurgerea
următoarelor etape:
1. Elaborarea unui model -cadru de măsurare a performanței aplicabil pentru domeniul
corespunzător de afaceri;
2. Dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru a evalua performanța afacerii;
3. Înregistrarea și monitorizarea indicatorilor de îmbunătățire continu ă a afacerii;

110
4. Identificarea și eliminarea decalajului dintre performanța așteptată și cea reală;
5. Identificarea oportunităților de îmbunătățire a performanței;
6. Activizarea și încurajarea comunicării privind necesitatea îmbunătățirii continue;
7. Furnizarea de informații în luarea unei decizii strategice;
8. Elaborarea planului de acțiuni de îmbunătățire a performanței afacerii.
În baza ace stor abordări , propunem un model multidimensional de estimare a
performanței activității de antreprenoriat (tabelul 3.4).
Tabelul 3.4. Model de estimare a performanț ei
Impactul asupra
domeniului de activitate Indicatorii de performanță
Dezvoltarea  Strategia de dezvoltare a afacerii
 Investiții în:
o cercetare și dezvoltare
o formarea angajaților
o cercetarea pieței
o promovare și publicitate
o tehnică
Financiar
 Profitabilitatea
 Productivitatea
Clienții / piața  Analiza permanent ă a pieței
 Crește rea performanț ei de livrare a produsului
 Reducerea timpului de livrare a produselor finite
 Timpul de reacționare la reclamația clientului
 Personalizare a produsului
Furnizorii  Parteneriat pe termen lung cu furnizorii importanți
 Numărul de furnizori certificați
 Evaluarea performanței furnizorilor
 Concentrarea pe furnizori importanți în aprovizionarea cu
materiale
 Reducerea costurilor de aprovizionare
 Evaluarea nivelului de comunicare cu furnizorii
 Calitatea materialelor furnizate
 Reducerea timpului de furnizare
Producerea  Costurile fiecărui produs și % de reducere a costurilor de
producție
 Reducerea costurilor la un leu producție
 Creșterea sortimentului de produse și servicii livrate
 Calitatea produselor finite (sporirea / menținerea)
 Reducerea timpului de dezvoltare a produsului
 Eliminarea rebuturilor
 Diminuarea deșeurilor
Procesul / fluxul de
producție  Reducerea timpului de pregătire / pornire a procesului
 Optimizarea ciclului de producție

111
 Reducerea pierderilor de timp
 Reducerea timpului de schimbare / reinstalare a fluxului
 Programarea operativă a producției
 Standardizarea proceselor comune
 Eliminarea lucrului în gol a utilajului și a echipamentelor
 Sporirea nivelului de utilizare a utilajului și a echipamentelor
 Utilizarea eficientă a timpului de muncă
 Elimina rea circulație i excesiv e a lucrătorilor
 Elimina rea stagnării lucrătorilor
 Spori rea utiliz ării creativității forței de muncă
 Forță de muncă multifuncțională
 Organizare a pode lei magazin ului
 Întreținere totală de producție
 Managementul total al calității
 Eliminarea managementului finanțelor sărac e
 Inginerie concurentă
 Reducerea stocurilor de materii prime
 Control ul fluxului
Angajații
 Productivitatea muncii
 Raportul dintre sporul productivității muncii și a l remunerării
 Evaluarea angajaților
 Sporuri pentru cea mai bună performanță a angajaților
 Formarea / instruirea angajaților
 Numărul de ore de formare acordat noului personal angajat
 Spori rea utiliz ării creativității angajaților
Sursa: Elaborat de autor [130].
Modelul multidimensional propus conține o multitudine de indicatori de performanță, ce
caracterizează următoarele domenii de activitate: Dezvoltarea afacerii , Aspectul f inanciar,
Clienții/piața și Furnizorii, Procesele și fluxul de producție, precum și Angajații, ca una dintre cel e
mai importante resurse ale întreprinderii .
Prin calculul și auditul sistematic al acestor indic atori, compania de producție poate asigura
îmbunătă țirea continu ă a activit ății sale antreprenorial e.
3.4. Concluzii la capitolul 3
1. Adaptarea experienței internaționale la condițiile R . Moldova a permis formularea
principiilor de bază ale suportului de stat al afacerilor pentru țara noastră: corespunderea scopurilor
și obiectivelor politicii de dezvoltare a antreprenoriatului scopurilor / obiectivelor altor politici;
abordare sistematică; transparență; selectivitate; concretețe; abordare conform programului și
scopului.
2. Evaluarea politicii pentru dezvoltarea afacerilor în R. Moldova a identificat
următoarele carac teristici negative: politicile de dezvoltare a antreprenoriatului în practică nu sîn t

112
realizate de către stat în totalmente ; legislația a fost elaborată, dar lipsește monitorizarea eficientă a
acesteia ; nu se acordă o atenție suficientă în treprinderilor industriale mari ; coor donarea activităților
instituțiilor ce elaborează și realizează politicile de stat nu este întotdeauna satisfăcătoare; formele și
metodele de sprijin al întreprin zătorilor nu întotdeauna sunt suficient adaptate la situația din R .
Moldova; politici le implem entate nu îmbunătățesc semnificativ mediul de afaceri .
3. Cele mai mari probleme în activitatea antreprenorială sunt accesul limitat la resurse
(finanțe, personal, echipamente etc.) și cele create de factori i externi ( birocrați a și corupți a, accesul
dificil la finanțare și lipsa de calificare a forței de muncă ).
4. Politica de inovare nu este suficient încorporat ă în politicile economic ă și social ă;
baza normativ -juridică de sprijin al activității inova toare este defectuoasă; se atestă o lipsă de
resurse financiare pentru cercetare și aplicarea inovațiilor; piața de produse inovative din țar a
noastră este limitat ă; nu a fost creat un mecanism eficient de elaborare a direcțiilor prioritare de
dezvoltare a științei și tehnologiei; se ates tă o activitate sporită de elaborare a legilor și totodată un
nivel scăzut de realizare a măsurilor practice; nu există un mecanism eficient de activit ate a
institutelor de dezvoltare inova toare ; se simte o influență scăzută a politicii asupra procesul ui de
creare a instituții lor financiare și a instrumente lor de suport al întreprinderil or inovatoare.
5. Politic a de creare a clusterelor implică cooperarea între întreprinderi, integrarea
eforturilor de asociere a afaceri lor, instituții lor academice și autorităților publice la nivel ele național
și local. În legislația Moldovei lipsește definiția de "cluster"; nu au fost elaborate materiale metodice
pentru a ajuta antreprenorii să se asocieze în cluster e; statul nu a oferit nici o formă de s prijin pentru
crearea și dezvoltarea de clustere.
6. Direcțiile de cercetare nu eman ă direct de la nevoile de inova re ale mediului de
afaceri ; incubatoare le nu posed ă resursele financiare necesare pentru dezvoltarea și implementarea
rezultatelor; incubatoare le de inovare fiind la etapa inițială de dezvoltare , nu sunt capabile să
influențeze semnificativ crearea întreprinderi lor inovatoare; activitățile incubatoare lor inova toare
din universită ți sunt concentrat e în principal pe cercet ările întreprinse de către profesori .
7. În condițiile în care рiața se află într -o permanentă schimbare, antreprenori i sunt
obligați să se alinieze la modificările mediului, atât la cel e economice și sociale, cât și la cel e
tehnice. Aceasta cere îmbunătă țirea continu ă a activit ății antreprenorial e.
8. Practica și cercetările arată că dimensiunea întreprinderii determină în mare parte
forme le specifice de realizare a activităților de îmbunătă țire continuă și cuprind următoarele arii de
competențe : specializarea competențelor managerial e și operaționale, î mbunătă țirea procesului de

113
formaliza re, i mpactul asupra strategiei operaționale, creșterea amplor ii procesului, g radul de
personalizare a metodelor de îmbunătă țire continu ă etc.
9. Principalele metode de îmbunătă țire continuă a activită ților de producție includ următoarele:
sistemul de audit a l activității, analiza de diagnostic, diagrama ISHIKAWA, instrumente de sporire
a calității, documentarea tehnică și economică, baza de date, tablou l de bord și planul de acțiuni și
Modelul multidime nsional de estimare a performan ței activității de antreprenoriat.

114
10. CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Teza de doctorat are drept scop soluționarea unei рroblem e științific e important e –
fundamentarea teoretică și metodologică a dezvoltării continue a formelor și a metodelor de suport
al activității antreprenoriale cu accent pe întreprinderile inovatoare , fapt ce asigură confirmarea
necesită ții promovării afacerilor prin stimularea organiz ării incubatoarelor inova ționale și a
clusterelor. Cercetarea a contribuit la rezolvarea unei probleme aplicative , și anume perfecționarea
politicii de dezvoltare a antreprenoriatului, cu accent pe suportul afacerilor inovatoare prin
îmbunătățirea activită ții incubatoarelor de inovare .
Având în vedere rezultatele studiului efectuat, putem formula următoarele concluzii :
1. Cercetarea a arătat că politica de inovare este integrată semnificativ cu politica de dezvoltare
a antreprenoriatului . În ultimii ani în politica europeană de inovare au survenit schimbări ce
pun o atenție deosebită legislației privind inovarea; dezvoltării de parteneriate public -privat;
reducerii/scutirii de impozite pentru organizațiile implicate în cercetarea aplicat ivă; acordării
cercetătorilor drepturi asupra rezultatelor cercetărilor efectuate din contul bugetului de stat etc
[21].
2. Analiza formelor specifice de suport al întreprinderilor inovatoare , inclusiv cele care vizează
cooperarea dintre guvern, instituțiil e de cercetare și întreprinderi, incubatoare de inovare,
parcuri tehnologice, acceleratoare, agenții, centre de transfer tehnologic, demonstrează
dezvoltarea soluționării problemelor financiare ale afacerilor inovatoare, răspândirea
instituțiilor speciale a fondurilor de capital de risc, îngeri de afaceri. Statul capătă un rol
important în finanțarea instituțiilor de susținere a businessului inovativ, precum și în crearea
rețelelor de business și inovatoare, inclusiv a clusterelor [131].
3. Analiza structurii întreprinderilor după formele organizatorico -juridice de administrare a
demonstrat că cea mai preferată în Republica Moldova sunt SRL -urile (53%) și ÎI (38%)
[126].
4. Studiul întreprinderilor în funcție de forma de proprietate a arătat că companiile private au cea
mai mare pondere după numărul de întreprinderi (89%) și numărul de angajați (apr.60%).
Companiile care dețin capital public, dimpotrivă, au o pondere foarte mică (apr. 2%), dar
cuprind încă o pondere mare (23%) a lucrătorilor. Ra ta întreprinderilor bazate în întregime sau
parțial de capitalul străin, deși nu este prea semnificativă (apr.9%), proporția celor angajați în
acest grup de afaceri este mai mare (apr. 17%) decât ponderea lor în numărul total de
întreprinderi [126].

115
5. Analiz a afacerilor de diferite dimensiuni a arătat rolul semnificativ al sectorului IMM în ceea
ce privește numărul de întreprinderi (97,40%) și ocuparea forței de muncă (56,82%). Firmele
mari alcătuiesc doar 2,60% din totalul agenților economici din Republica M oldova, totuși
ponderea lor a crescut ușor în ultimii ani. În pofida ponderii reduse a companiilor mari, în
cadrul lor activează 43,18% din totalul salariaților, ele generând 66,77% din vânzări și 51,38%
din profituri [126].
6. Analiza întreprinderilor cu di ferite tipuri de activități a demonstrat că cel mai reprezentativ
este sectorul comercial, constituie 39,94% din totalul agenților economici. Comerțul creează
46,90% din veniturile din vânzări și 42,53% din profit. În sectorul industriei prelucrătoare
munc esc doar 9,77% din angajați, numărul și proporția acestora scăzând în ultimii ani. La
întreprinderile industriale activează 18,52% din totalul salariaților, totodată, numărul și cota
acestora se reduc anual semnificativ. Industria generează 15,95% vânzări și 19,87% profituri
[126].
7. Potențialului statistic al unei întreprinderi medii bazat pe un „portret” de grup demonstrează că
accentul se pune pe întreprinderile cu forma organizatorico -juridică SRL cu proprietate
privată. Principalul gen de activitate este comerțul cu ridicata sau cu amănuntul, activitate
realizată preponderent de microîntreprinderi. Locul de amplasare a afacerii este municipiul
Chișinău. Analiza a demonstrat o creștere a patrimoniului întreprinderii, ceea ce afirmă
consolidarea și dezvolta rea materială a agenților economici, dar care încă nu a condus la o
creștere a eficienței activității întreprinderilor [126].
8. Analiza activității întreprinderilor a permis identificarea barierelor care împiedică crearea și
dezvoltarea întreprinderilor în Republica Moldova. În majoritatea cercetărilor se atestă trei
probleme care pot fi considerate majore: birocrația și corupția , accesul redus la finanțare și
calificarea joasă a forței de muncă [132].
9. Evaluarea politicii de dezvoltare a afacerilor a relevat următoarele caracteristici negative: în
practică, politicii de dezvoltare a businessului nu i se acordă atenția cuvenită, antreprenorii nu
simt suportul din partea statului; legislația în domeniul es te elaborată, dar nu întotdeauna
există controlul punerii în aplicare a acesteia; este acordată o atenție insuficientă
întreprinderilor mari de producție; în multe domenii ale politicii a fost făcut doar primul pas,
care se limitează la adoptarea documente lor relevante; coordonarea activităților instituțiilor
care elaborează și implementează obiectivele -cheie de politică publică nu întotdeauna este
satisfăcătoare; formele și metodele de suport al afacerilor, care sunt utilizate în mod eficient în

116
alte țări, nu sunt întotdeauna suficient de adaptate la situația din Republica Moldova; politicile
implementate nu îmbunătățesc semnificativ mediul de afaceri [132].
10. Analiza legislației și a documentelor normativ -juridice, precum și desfășurarea interviurilor
semist ructurate au demonstrat că în Republica Moldova nu sunt soluționate multe probleme
legate de politica de inovare : aceasta nu este suficient de integrată în politicile economice și
cele sociale; cadrul legal de reglementare a suportului acordat activității de inovare este
imperfect; se simte lipsa resurselor financiare pentru cercetare și implementarea inovațiilor;
piața produselor inovatoare din țară este limitată; nu a fost stabilit un mecanism eficient pentru
dezvoltarea direcțiilor prioritare ale științ ei și tehnologiei; există o activitate intensă de
pregătire a legilor și totodată un nivel scăzut de realizare a unor măsuri concrete; nu este
definitivat un mecanism eficient de activitate a institutelor de dezvoltare inovatoare; se atestă
o activitate in suficientă a politicii în procesul de creare a instituțiilor financiare și a
instrumentelor de suport al întreprinderilor inovatoare [132].
11. Direcția importantă de susținere a întreprinderilor inovatoare este politica de creare a
clusterelor, care implică a profundarea cooperării între întreprinderi, instituții academice și
autoritățile publice la nivelele național și local. În legislația R.Moldova lipsește definiția de
"cluster"; nu au fost elaborate materiale metodice pentru a ajuta antreprenorii să se asoc ieze în
clustere; statul nu a oferit nici o formă de sprijin pentru crearea și dezvoltarea de clustere
[129].
12. Dintre instituțiile ce consolidează cooperarea dintre mediul de afaceri și știință sunt
menționate incubatoarele de inovare din cadrul universităț ilor / institutelor de cercetare .
Interviurile semistructurate cu angajații incubatoarelor de inovare și rezidenții lor au arătat că
direcțiile de cercetare nu țin direct de nevoile de inovare ale mediului de afaceri; incubatoarele
nu posedă resursele fina nciare necesare, astfel rezultatele științifice nu pot fi implementate;
incubatoarele de inovare se află în etapa inițială de dezvoltare, nu sunt capabile să influențeze
crearea întreprinderilor inovatoare; activitățile incubatoarelor inovatoare din univer sități sunt
concentrate în principal pe cercetările întreprinse de către profesori, puțin sunt implicați
studenții în cercetare și activități de inovare [67, 129].
Pentru îmbunătățirea formelor și metodelor de suport al activității de antreprenoriat, pent ru
accelerarea tranziției către o economie bazată pe cunoaștere și având în vedere capacitatea actuală
redusă a bugetului de stat al Republicii Moldova, este necesar, mai întâi de toate, să fie dezvoltate
politici instituționale, fapt ce nu este asociat cu resurse financiare semnificative. În acest context, au
fost elaborate un șir de recomandări :

117
În privința îmbunătățirii legislației :
 De a schimba accentul în Codul cu privire la știință și inovare , acordând o atenție sporită
problemei implementării inovațiilor în întreprinderi și de a defini în legislație noțiunea
“întreprindere de inovare ”.
Pentru ca inovațiile reale să corespundă nevoilor mediului de afaceri este necesar de a inst rui
toate persoanele implicate în procesul de inovare și de a promov a în societate ideile despre
importanța inovațiilor în afaceri . În special [132]:
 A iniția o campanie de sensibilizare privind necesitatea implementării inovațiilor bazate pe
rezultatele cercetărilor științifice.
 În procesul de predare în învățământul univ ersitar și postuniversitar a se acorda mai multă
atenție inovării în cadrul întreprinderii, formându -le studenților și doctoranzilor competențe
antreprenoriale și inițiindu -i în promovarea serviciilor de cercetare.
 În procesul de perfecționare a tinerilor profesori și cercetători a -i familiariza cu experiența
pozitivă de comercializare a rezultatelor cercetării, justificând necesitatea orientării cercetării la
nevoile mediului de afaceri.
 În procesul de formare a antreprenorilor a pune accent pe metodele și formele de dezvoltare a
afacerilor inovatoare. Acest accent trebuie pus și în cadrul pregătirii antreprenorilor începători
la cursurile ODIMM.
 A acorda o atenție deosebită instruirii/formării facilitatorilor pentru asistență în crearea
clusterelor, a pote nțialilor manageri de clustere în baza curriculumului cursului „Formarea și
dezvoltarea clusterelor de afaceri” propus de autorul tezei.
Pentru elaborarea și implementarea inovațiilor în întreprinderi, sunt necesare următoarele
[132]:
 De dezvoltat pe piaț a internă cererea pentru produse inovatoare, bazate pe tehnologii moderne,
pe materiale și practici actuale de management, inclusiv prin includerea acestor produse în
sistemul de achiziții publice.
 A asigura facilități de creditare și fiscale pentru compa niile care desfășoară activități de cercetare
sau implementează proiecte inovatoare. În special, a oferi împrumuturi pentru întreprinderile
mici și mijlocii, sumă care ar ajunge la 50% din costurile pentru crearea și introducerea
inovațiilor (inclusiv împr umuturi fără dobândă, cu o rată redusă sau garanții de restituire
parțială).

118
 A crea un fond de stat pentru dezvoltarea și implementarea inovațiilor în mediul de afaceri. Este
oportun a orienta sursele acestui fond în două direcții: pentru finanțarea cercet ărilor de inovare și
pentru suportul întreprinderilor care ar implementa rezultatele acestor cercetări.
 A crea fonduri de capital de risc pe baza unor fonduri publice sau în parteneriat cu sectorul
privat, inclusiv, cu investitorii străini, ținând cont, de nivelul ridicat de risc economic.
 A elabora un program de stat de susținere ale afacerilor inovaționale, oferind posibilitatea
finanțării directe (granturi, credite) pentru crearea și implementarea inovațiilor.
Pentru îmbunătățirea activității institutelo r științifice, a universităților și pentru
comercializarea rezultatelor obținute, este important [132]:
 A formula temele de cercetare, ținând cont de problemele și necesitățile întreprinderilor prin
dezvoltarea formelor de cofinanțare a cercetărilor din p artea mediului de afaceri și a guvernului.
 A promova mai activ rezultatele cercetărilor, folosind mai multe surse: seminare de informare
special organizate și mese rotunde; resurse Internet. În același timp, cercetătorii care
promovează activ rezultatele a ctivităților lor, pot genera simultan cererea pentru activități de
cercetare.
 A asigura sprijin financiar pentru incubatoarele de inovare din universități. A furniza
incubatoarelor inovaționale resurse bugetare în condiții de concurență, pentru direcții strategice
de activitate, pentru stabilirea și menținerea unor site -uri specializate de plasare a informației cu
privire la tehnologiile avansate și dezvoltările inovaționale.
 A permite crearea întreprinderilor inovaționale la universități / institute de c ercetare cu deținerea
a cel puțin 49% din afacere, ce ar contribui la punerea în aplicare a rezultatelor cercetării și
dezvoltării întreprinderilor inovatoare, precum și la creșterea veniturilor universităților și a
institutelor de cercetare. De a oferi ce rcetătorilor, creatori de produse inovative, dreptul de a
participa la proprietatea întreprinderii care implementează acest produs.
 A asigura o colaborare mai strânsă între incubatoarele universitare, consolidând cooperarea lor
cu Agenția pentru Inovare ș i Transfer Tehnologic, iar în perspectivă, asocierea lor într -o singură
rețea și a atribui AITT și incubatoarelor din rețea funcția de accelerator .
Pentru îmbunătățirea continuă a activităților de producție în întreprinderi este recomandat de a aplica
Mod elul multidimensional de estimare a performanței activității de antreprenoriat, efectuând
calculul și auditul indicatorilor propuși în acest studiu [130].

119
BIBLIOGRAFIE
1. Aculai E. Caracteristicile de bază și specificul IMM -urilor în țările cu piața emergentă.
Articol științific de sinteză. În: Economie și Sociologie, 2013, nr. 3. Ediție suplimentară. 66 p.
http://iefs.md/ro/activitatea -ince/publicacii/357 -caracteristicile -de-baz-si-specificul -imm-urilor -n-
urile-cu-piaua -emergent.html (accesat 24.03.2014).
2. Aculai E., Vinogradova N., Percinschi N., Novac A., Clipa V. Dezvoltarea întreprinderilor
mici și mijlocii: contribuție, provocări și direcții de perspectivă. Chișinău: IEFS, 2012, p. 24 -85.
3. Aidis R. and F. Welter (eds). Innovation and entrepreneurship. S uccessful start -ups and
businesses in emerging economies. Cheltenham, UK, Northampton, MA, USA: Edward Elgar, 2008.
4. Aidis R. Institutional impediments to small – and medium -sized enterprise development in
transition countries. In: Small Business Economics, 2005, vol. 25, no 4, pp. 305 -317.
5. Arenius P., Minniti M. Perceptual variables and nascent entrepreneurship. In: Small Business
Economics, 2005, vol. 24 (3), pp. 233 -247.
6. Bartlett W., M. Bateman M.Vehovec. Small enterprise development in South -East Europe:
policies for sustainable growth. Boston: Kluwer Academic Publishing, 2002.
7. BeckT., A. Demirguc -Kunt, and R. Levine. SMEs, growth, and poverty: Cross -country
evidence. In: Journal of Economic Growth, 2005, vol. 10, no 3, pp. 199 -229.
8. Belev B. The informal economy in the EU accession countries: Size, scope, trends and
challenges to the process of EU enlargement. Sofia: Center for the study of democracy, 2003.
9. Bisso R. Clusters and Development Strategies: Reflections for a developing country’s SME
policy.
10. BNS RM. Banca de date statistice Moldova.
http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/databasetree.asp. (accesat 02.05.2014) .
11. BNS RM. Rezultatele anchetei structurale în întreprinderi, 2008.
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anch_struct/Rez_anchet_struct_2
008.pdf [Accesat 30.08.2016].
12. BNS RM. Rezultatele anchetei structurale în întreprinderi, 2009.
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anch_struct/Rez_anchet_struct_2
009.pdf [Accesat 08.06.2016].
13. BNS RM . Rezultatele anchetei structurale în întreprinderi, 2010.
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anch_struct/ASA_2010 .pdf
[Accesat 08.06.2016].

120
14. BNS RM. Rezultatele anchetei structurale în întreprinderi, 2011.
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electr onice/Rezult_anch_struct/ASA_2011.pdf
[Accesat 08.06.2016].
15. BNS RM. Rezultatele anchetei structurale în întreprinderi, 2012.
http://www.statistica. md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anch_struct/ASA_2012.pdf
[Accesat 08.06.2016].
16. BNS RM. Rezultatele anchetei structurale în întreprinderi, 2013.
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anch_struct/ASA_2013.pdf
[Accesat 08.06.2016].
17. BNS RM. Rezultatele anchetei struc turale în întreprinderi, 2014.
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anch_struct/ASA_2014.pdf
[Accesat 08.06.2016].
18. BNS RM..Rezultatele anchetei structurale în întreprinderi, 2015.
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Rezult_anch_struct/ASA _2015.pdf
[Accesat 08.06.2016].
19. Brown C., J. Medoff, and J. Hamilton. Employers: large and small. Cambridge, MA.:
Harvard University Press, 1990, 660 p.
20. Bucurean M. Management și creativitate în micile afaceri. București: Ed. Economica, 2001 ,
286 p.
21. Bugaia n L, Timotin L. Rolul dialogului privat –public în îmbunătățirea mediului de afaceri.
În: Materialele Conferinței Internaționale Științifico -practice din 21 mai 2008 “Academia de
Administrare Publică – 15 ani de modernizare a serviciului public din Republic a Moldova”, vol. 2,
p. 38 -39.
22. Bugaian L, Timotin L. Rolul spiritului antreprenorial în dezvoltarea economiei naționale. În:
Meridian ingineresc. Chișinău, 2008, vol. 2, p. 42 -46.
23. Bugaian L, Timotin L., Nistor D. Dezvoltarea spiritului și abilităților antre prenoriale. În:
Conferința națională cu participare internațională „Strategii și politici de management în economia
contemporană”, ASEM ediția a II -a, 29 –30 martie 2013, p. 162 -166.
24. Bugaian L., Catanoi V., Cotelnic A. ș.a. Antreprenoriat: inițierea afaceri i. Chișinău: Editura
“Cuvîntul -ABC”, 2010, 344 p.
25. Bugaian L., Roșcovan M., Solcan A., Todirașcu Ș. Cum să -ți inițiezi o afacere. Ghid practic
pentru antreprenori. Chișinău: Multi Art -SV SRL, 2010, 228 p.
26. Burduș E. Tratat de management. București: Editura Economica, 2005, 860 p.

121
27. Burduș E., Cochină L., Istocescu A., Întreprinzătorul. București: Pro Universitaria, 2010, 410
p.
28. Camerа Înregistrării de Stat. Datele Camerei Înregistrării de Stat.
http://www.cis.gov.md/statistica
29. Caves R.E., M.E. Porter, and M.A. Spence. Competition in the open economy: A model
applied to Canada. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1980.
30. Certan Simion. Management: modalități de eficientizare. Chișinău: CEP, USM, 2005.
31. Certan Simion. Managementul afacerilor. Curs universit ar. Chișinău: CEP, USM, 2005.
32. Cod cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova. Nr. 259 din 15.07.2004. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 30.07.2004, nr. 125 -129.
33. Codul civil al Republicii Moldova. Nr. 1107 din 06.06.2002. În: Monitor ul Oficial al
Republicii Moldova, 22.06.2002, nr. 82 -86.
34. Codul fiscal. Nr. 1163 -XIII din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Ediție specială, 08.02.2007 .
35. Codul vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149 -XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 23.12.2000, nr. 160 -162/1201.
36. Competitivitatea și dezvoltarea sectorului privat, Republica Moldova, 2011: încurajarea
dezvoltării sectorului IMM. Elab. d e N. Philiponner, L. Mechelen, Chișinău: OCDE, 2011, 112 p.
37. Concepția de dezvoltare a antreprenoriatului inovațional în Republica Moldova. Chișinău:
Academia de Științe a Republicii Moldova, 2010, 13 p.
38. Conner K.R. Ahistorical comparison of resource -based theory and five schools of thought
within industrial organization econom ics: do we have a new history of the firms? In: Journal of
Management, 1991, vol. 17, pp. 121 -154.
39. Cotelnic A. Asigurarea competitivității firmei prin educația antreprenorială. În: Analele
ASEM, ed. a IX -a. Chișinău, 2011, p. 25 -30.
40. Crudu R., Cebotari E. Mediul de afaceri în Republica Moldova: constrângeri și perspective.
În: Economica, nr. 3 (89), 2014, p. 23 -34.
41. Dallago B. The irregular economy in systemic transformation. In: Russian Economic Trends,
2008, vol. 11, no. 4, pp. 20 -27.
42. Davidsson P. and J. Wiklund Levels of analysis in entrepreneurship research: Current
research practice and suggestions for the future. In: Entrepreneurship Theory and Practice, 2001,
vol. 25, no. 4, pp. 81 -100.

122
43. Davidsson P. The domain of entrepreneurship r esearch: some suggestions. In: J. Katz and D.
Shepherd (Eds.). Cognitive approaches to entrepreneurship research. In: Elsevier Science, 2003, vol.
6, pp. 315 -372.
44. Dijmărescu Ion. Managementul schimbarii catre Internet Bucuresti: Romania Libera, 1997,
176 p .
45. Dyer J.H. and H. Singh. The relational view: cooperative strategy and sources of inter –
organizational competitive advantage. In: Academy of Management Review, 1998, vol. 23 (4), pp.
660-679.
46. Edmiston K. The role of small and large businesses in economic development. In: Economic
review, 2007, Second quarter, pp. 73 -97.
47. Emerging Entrepreneurship and SME policy development in the BSEC after the economic
crises /Edited by Dr. Antal Szabó A. Cetin. Organization of the Black Sea Economic Cooperation,
Konrad Ad enauer Stiftung, Turkey, 2012, p. 15 -28. www.kas.de/wf/doc/kas_30711 -1522 -2-
30.pdf?120411085336 (accesat 10.01.2013) .
48. Estrin S., K. Meyer, M. Bytchkova. Entrepreneurship in Transition Economies. In: M.
Casson (ed). The Oxford Handbook of Entrepreneurship, 2006, Oxford: Oxford University Press, p.
693-723.
49. Estrin S., Mickiewicz T. Entrepreneurship in transition economies: The role of institutions
and generational change. In: IZA Discussion Paper , 2010, no. 4805.
50. Etzkowitz H. Research groups as quasi -fi rms: the invention of the entrepreneurial university.
In: Research Policy, 2003, vol. 32, no 1, pp. 1090 -2021.
51. Filliton L.J. The Entrepreneurial Craft; Thinking and Acting Like an Entrepreneur, Working
Paper, nr. 97 -11, 1997.
52. Garengo P., Biazzo S., Bititci U.S. Performance measurement systems in SMEs: a review for
a research agenda. In: International Journal of Management Reviews, 2005; vol. 7, no. 1, pp. 25 -47.
53. Gartner W.B. Who is an entrepreneur? Is the wrong question. In: American Journal of Small
Business, Spring, 1988, pp. 11 -32.
54. Georgescu Toma. Managementul afacerilor. București: Ed. Sylvi, 2001.
55. Gibb A. Small Business Development in Central and Eastern Europ e: an opportunity for a re –
think? In: Journal of Business Venturing, 1993, vol. 8, pp.461 -486.
56. Gorobievschi S. Antreprenoriat: aspecte fundamentale manageriale. Chișinău: TEHNO –
INFO, 2009, 326 p.

123
57. Harrington H. J., Harrington J. S.Management total în firma secolului 21, București: Editura
Teora, 2001, 287 p.
58. Heritage Foundation. Index of Economic Freedom. http://www.heritage.org/index/ (accesat
10.11.2014) .
59. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Foii de parcurs pentru
ameliorarea competitivității Republicii Moldova. Nr. 4 din 14.01.2014. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 24.01.2014, nr. 27.
60. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a
investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006 -2015 . Nr. 1288 din 09.11.2006. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 24.11.2006, nr. 181 -183.
61. Hotărâ rea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei reformei
cadrului de reglementare a activității de întreprinzător pentru anii 2013 -2020 și a Planului de acțiuni
pentru implementarea acesteia în anii 2013 -2015. Nr. 1021 din 16.12.2013. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 20.12.2013, nr. 1129.
62. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Concepțiа dezvoltării clusteriale a
sectorului industrial al Republicii Moldova. Nr. 614 din 20 august 2013. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 30.08. 2013, nr. 187 -190 (4505 -4508).
63. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada până în anul 2015. Nr. 1149 din 5 octombrie 2006. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2006, nr. 164 -167, art. 1243.
64. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Strategia de dezvoltare a sectorului
întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2012 -2020. Nr. 685 din 13.09.2012. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova , 21.09. 2 012, nr. 198 -204/740 (4236 -4242).
65. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova сu privire la aprobarea Metodologiei de analiză a
impactului de reglementare și de monitorizare a eficienței actului de reglementare. Nr. 1230 din
24.10.2006. În: Monitorul Oficial a l Republicii Moldova, 03.11.2006, nr. 170 -173.
66. Imai M. Kaizen: The Key to Japan's Competitive Success. New York: McGraw -Hill/Irwin,
1986.
67. INCE. Raport științific „Perfecționarea politicii de dezvoltare a întreprinderilor mici și
mijlocii și consolidarea pa rteneriatului dintre business și organele administrației publice”. Proiect de
cercetare aplicată AȘM № 11.817.08.29А. Etapa a. 2014: Analiza posibilităților și constrângerilor în
consolidarea parteneriatului dintre IMM -uri, instituțiile publice și mediul d e cercetare în vederea
creșterii competitivității afacerilor. Director de proiect E. Aculai, Chișinău, 2014, 209 p.

124
68. Ionescu V. Managementul firmelor mici și mijlocii. București: Ed. Economica, 2004, 248 p.
69. J.V. Kovach, E.A. Cudney, C.C. Elrod. The use of continuous improvement techniques: A
survey -based study of current practices. In: International Journal of Engineering, Science and
Technology, vol. 3, no. 7, 2011, pp. 89 -100.
70. Kaufmann D. and A. Kaliberda. Integrating the unofficial economy into the dynam ics of
post-socialist economies. Policy Research Working Paper 1691. Washington, DC: The World Bank,
1996.
71. Kaufmann D. Diminishing returns to administrative controls and the emergence of the
unofficial economy: a framework of analysis and applications to U kraine. In: Economic Policy,
1994, no. 19, pp. 52 -69.
72. Kelley D., N. Bosma and J. E. Amorys. Global Entrepreneurship Monitor. Global Report
2010. London, UK: Global Entrepreneurship Research Association, 2011.
73. Krueger N., Brazeal D.V. Entrepreneurial potent ial and potential entrepreneurs. In:
Entrepreneurship Theory and Practice, 1994, vol. 18(3), pp. 91 -104.
74. Larsen K. Learning cities: the new recipe in regional development, OECD Observer. 2010.
http://www.oecdobserver.org/news/fullstory . php?aid=57
75. Ledeneva A. Russia’s Economy of favours: Blat, networking and informal exchange.
Cambridge: Cambridge University Press, 1998.
76. Legea bugetului de stat al Republicii Moldova pentru 2015 . Nr. 72 din 12.04.2015 . În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28.04.2015 , nr. 102-104.
77. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi . Nr. 845 din 03.01.1992. În: Monitorul
Parlamentului, 28.02.1994, nr. 2.
78. Legea cu privire la comerțul interior . Nr. 231 di n 23.09.2010. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 22.10.2010, nr. 206 -209.
79. Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor. Nr. 1265 din
05.10.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.03.2001. nr. 31 -34.
80. Legea cu privire la întreprinderea de stat. Nr. 146 din 16.06.1994. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 25.08.1994. nr. 2
81. Legea cu privire la patenta de întreprinzător. Nr. 93 -XIV din 15.07.1998. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 06.08.1998. nr. 72 -73/485.
82. Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a a ctivității de întreprinzător . Nr. 235
din 20.07.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 11.08.2006, nr. 126 -130.

125
83. Legea cu privire la рarcurile științifico -tehnologice și incubatoarele de inovare. Nr. 138 din
21.07.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 27.07.2007, nr. 107 -111.
84. Legea pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova 2020”. Nr. 166 din
11.07.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 30.11. 2012, nr. 245 -247
85. Legea privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător. Nr. 451 din
30.07.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26 -28.
86. Legea privind revizuirea și optimizarea cadrului normativ de reglementare a activității de
întreprinzăto r. Nr. 424 -XV din 16.12.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
07.01.2005, nr. 1 -4.
87. Legea privind societățile cu răspundere limitată, nr. 135 din 14.06.2007. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 127 -130 din 17.08.2007
88. Legea privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii . Nr. 206 din 07.07.2006.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2006, nr. 126 -130.
89. Legea viei și vinului . Nr. 57 din 10.03.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
29.03.2013, nr. 64 -68.
90. Legеа privind achizițiile publice . Nr. 96 -XVI din 13.04. 2007. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 27.07. 2007, nr. 107-111].
91. Little I. M.D., D. Mazumdar and J. M. Page, Jr. Small manufacturing enterprises: a
comparative analysis of India and other economies. Oxford: Oxford University Press, 1987.
92. Manolescu G. Politici economice. Concepte, instrumente, experiență. București: Academia
Română, 2003.
93. McIntyre R. J and B. Dallago (eds.). Small and medium enterprises in transitional
economies. Hound mills, Basingstoke and New York: Palgrave Macmillan, 2003.
94. Miller D. An asymmetric -based view of advantage: Towards an attainable sustainability. In:
Strategic Management Journal, 2003, vol. 24, pp. 961 -976.
95. Moldoveanu M., Dobrescu Em., V. Ioan -Frac., Inițierea în managementul afacerilor mici și
mijlocii, București: Editura Expert -Fiman, 1998, 327 p.
96. Morrison A. (Ed). Entrepreneurship: an international perspective. Oxford: Butterworth –
Heinemann, 1998, 194 p.
97. Muzyca D. Entrepreneurship, EFER, 1995, 270 p .
98. Neely A., Adams C. and Crowe P. The performance prism in practice. In: Journal of
Business Performance Management, vol. 5, 2001; no. 2, pp. 6 -12.

126
99. Nicolescu O. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii: concepte, metode, aplicații,
studii de caz. Bu curești: Ed. Economica, 2001.
100. Nicolescu O., Nicolescu C. Antreprenoriatul și managementul întreprinderilor mici și
mijlocii. București: Editura Economică, 2008, p. 230.
101. North D. Institutions, Institutional Change and Economic Performance. Cambridge:
Cambri dge University Press, 1990.
102. Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu. Fundamentele managementului organizației, Bucurețti:
Editura Universitară, 2008, 416 p.
103. Pack H. and L. Westphal. Industrial strategy and technological change: theory versus reality.
In: Journal o f Development Economics, 1986, vol. 22, pp. 87 -128.
104. Panaite Nica. Managementul firmei. Editura “Condor” SRL, 1994, 473 p.
105. Petrescu I. Managementul inovării, Bucure ști: Editura Expert, 2007, 328 p.
106. Popescu Dan, Chivu Iulia. Conducerea afacerilor. București: Ed. Economica, 1998.
107. Porter M. Clusters and the new economics of competition. In: Harvard Business Review,
1998, vol. 76, no 6, pp. 77 -90.
108. Porter M.E. The competitive advantage of nations. New York: Free Press, 1990, 578 p.
109. Rezultatele anchetei structural e în întreprinderi / Результаты структурного обследования
предприятий, 2012. BNS al Republicii Moldova. Chișinău: Statistica, 2013.
110. Roșca Р. Economia întreprinderii. Manual. Сhișinău: ULIM , 2004, 280 p.
111. Russu C. Management, București: Editura Expert, 1993, 265 p.
112. Russu C. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. București: Ed. Expert, 1996, 276 p.
113. Russu C., Sasu C. Managementul afacerilor mici și mijlocii. București: Ed. Logos, Chișinău,
1994.
114. Sasu C. Inițierea și dezvoltarea afacerilor. Iași: Ed. Polirom, 2003.
115. Sasu C. Managementul micilor afaceri. Ed. Sanvialy, 1998, 320 p.
116. Scase R. Entrepreneurship and proprietorship in transition: Policy implications for the SME
sector. In: R. McIntyre and B. Dallago (eds.) Small and medium enterprises in tr ansitional
economies. Hampshire, UK: Palgrave, 2003, pp. 64 -77.
117. Scase R. The Role of Small Businesses in the Economic Transformation of Eastern Europe:
Real but Relatively Unimportant? In: International Small Business Journal, 1997, vol. 1, pp. 13 -21.
118. Simmie J. Innovation, networks and learning regions. Regional Policy and Development,
1997, Series 18, London and Bristol: Jessica Kingsley Publishers.
119. Sîrbu I., Georgescu N. Managementul întreprinderii. Sibiu: Ed. Alma -Mater, 2003, 228 p.

127
120. Smallbone D. and F. Welter. The distinctiveness of entrepreneurship in transition economies.
In: Small Business Economics, 2001, vol. 16, pp. 249 -262.
121. Stevenson H., Gumpert. D. The Heart of Entrepreneurship. In: Hravadr Business Review,
1985, nr. 2, p. 26 -49.
122. Storey D. and N . Sykes. Uncertainty, innovation and management. In: Bums P. and
Dewhurst J. (Eds). Small business and entrepreneurship (Second edition), London: Macmillan Press,
1996, pp. 73 -93.
123. Strategia națională de dezvoltare “Moldova 2020”, aprobată prin Legea nr. 16 6 din
11.07.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 245 -247.
124. The World Economic Forum. The Global Competitiveness Report, 2013 -2014, 180 р.
http://www.weforum.org/issues/global -competitiveness (accesat 10.11.2014).
125. Timotin L. Activitatea de întreprinzător definit în cadrul juridic al Republicii Moldova. În:
Materialele Conferinței Tehnico -științifice a Colaboratorilor, Doctoranzilor și Studenț ilor, vol. III,
Chișinău, 2007, p. 96 -99.
126. Timotin L. Caracteristica generală și tendințele principale de dezvoltare a activității de
antreprenoriat. În: Meridian ingineresc. Tehnica UTM, 2016, vol. 1, p. 84 -91.
127. Timotin L. Caracteristicile specifice ale b usinessului mic în Republica Moldova. În:
Materialele Conferinței Tehnico -științifice a Colaboratorilor, Doctoranzilor și Studenților, vol. III,
Chișinău, 2007, p.106 -108.
128. Timotin L. Concurența – factor de motivație a activității de antreprenoriat. Materia lele
Conferinței Tehnico -științifice a Colaboratorilor, Doctoranzilor și Studenților, vol. III, Chișinău,
2008, p. 85 -88.
129. Timotin L. Instituții de sprijin al întreprinderilor de producție inovatoare. În: Economica,
ASEM, 2016, nr. 1(95), p. 18 -27.
130. Timoti n L. Instrumente de îmbunătățire continuă pentru activitatea antreprenorială.
Materialele Conferinței Internaționale Științifico -practice, ediția a XI -a, dedicată aniversării celor 70
de ani de la fondarea primelor instituții științifice „Creșterea economi că în condițiile globalizării”,
13-14 octombrie 2016. Chișinău, 2016, p. 74 -79.
131. Timotin L. Sprijinul instituțional în activitatea antreprenorială inovatoare. Materialele
Conferinței Internaționale Științifice, USPEE “Constantin Stere”, 14 -15 septembrie. Chișinău, 2016
(în redacție).
132. Timotin L. The basic principe, problem and areas for improvement of business support. În:
Meridian ingineresc. Tehnica UTM, 2015, vol. 4, p. 44 -49.

128
133. Timotin L., Surdu L. Rolul managementului financiar -internațional în perioada crizei
economice mondiale. Materialele Conferinței Tehnico -științifice a Colaboratorilor, Doctoranzilor și
Studenților. Chișinău, 2009, vol. III, p. 420 -423.
134. Van der Zwan P., I. Verheul and R. Thurik. The Entrepreneurial ladder in transition and non –
transi tion economies. In: Entrepreneurship Research Journal, 2011, vol. l, no 2, article 4.
http://www.bepress.eom/eij/voll/iss2/4
135. Verzea I., Luca G.P., Chaib R. Methodological Tool of Continuous Improvement For Sme's,
Proceedings MCT 2011. Greece: Alexandroupolis, 2011, p. 633 -636.
136. Veverița V., Aculai Е. Elaborarea politicii de susținere a clusterelor ÎMM: propuneri pentru
Republica Moldova. În: Fin -Consultant, 2010, nr. 11, р. 75 -81.
137. Vinogradova N. Princip alele bariere în dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. În:
Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii: contribuție, provocări și direcții de perspectivă / Aculai
E., Vinogradova N., Percinschi N., Novac A., Clipa V. Chișinău: IEFS, 2012, p. 86 -132.
138. Welter F. and D. Smallbone. Handbook of research on entrepreneurship policies in Central
and Eastern Europe. Cheltenham,UK: Edward Elgar, 2011.
139. Welter F. West and East German women entrepreneurs: (why) are they still different. In: F.
Welter, D. Smallbone and N. Isakova (eds.). Enterprising women in transition economies, 2006, pp.
171-200.
140. World Bank Enterprise Survey. 2013.
http://www.enterprisesurveys.org/data/exploreeconomies/2013/moldova. ( accesat 12.08.2016)
141. World Bank. Can intervention work? The role of government in SME success. Washington,
DC: World Bank, 1994.
142. World Bank. Doing Business 2014. Understanding Regulations for Small and Medium -Size
Enterprises. http://www.doingbusiness.org/reports/global -reports/doing -business -2014 (accesat
10.09.2014) .
143. World Bank. Doing business 2016.
http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/moldova. ( accesat 12.08.2016)
144. World Bank. Review of small business activ ities. Washington, DC: World Bank, 2002.
145. World Bank. Review of small business activities. Washington, DC: World Bank, 2004.
146. Авилова А.В. Предпринимательство: групповой портрет на фоне экономической
реформы. В: Малое предпринимательство в контексте российс ких реформ и мирового опыта.
М.: РНИСиНП, 1995, с. 157 -169.

129
147. Акулай Е. Становление политики поддержки кластеров в Республике Молдова: первые
шаги и ожидаемые риски. В: Инновационное развитие Республики Молдова: национальные
задачи и мировые тенденции. Материалы междун. научно -практич. конф. Комрат,
Комратский гос. у н-т, 2013, с. 113 -117.
148. Асаул А.Н. Закономерности и тенденции развития современного
предпринимательства. Под ред. д.э.н., проф. А.Н. Асаула. [А.Н. Асаул, Е.А. Владимирский,
Д.А. Гордеев, Е.Г. Гужва, A.A. Петров, P.A. Фалтинский]. СПб.: АНО ИПЭВ, 2008. 280 с.
149. Барсукова С.Ю. Неформальная экономика в России: краткий обзор. В: Барсукова
С.Ю., Радаев В.В. Экономическая социология, 2012, т. 13, № 2, с. 99 -111.
150. Блинов А. Малое предпринимательство. Организационные и правовые основы
деятельности. Москва: «Ось -89», 1 998. – 336 с.
151. Бусыгин А.В. Предпринимательство. Основной курс: Учебник для вузов. М.: ИНФРА –
М, 1997. 608 с.
152. Варнавский В.Г. Государственно -частное партнерство в недвижимости – что это
такое? В: Журнал "Недвижимость и инвестиции. Правовое регулирование", 20 09, № 4 (41).
http://dpr.ru/journal/journal_39_14.htm
153. Вебер М. Избранные произведения. М., 1990. 805 с.
154. Венчурные акселераторы: сети инновационного развития. ОАО «РВК» и Всемирный
банк. 2012. www.rusventure.ru/ru/programm/analytics/
155. Друкер П. Бизнес и инновации. М.: «Вильямс», 2007. 432 с.
156. Друкер П. Рынок: как выйти в лидеры. Практика и принципы. Пер. с англ. М., 1992.
157. Европейская экономическая комиссия. Оптимальная практика организации работы
бизнес -инкубаторов. Организация объединенных наций. Нью -Йорк и Женева, 2001.
158. Зарубежный опыт государственной поддержки инновационных малых и средних
предприятий / Кировский областной фонд поддержки предпринимательства.
http://kfpp.ru/analytics/materia l/innovation.php
159. Исакова Н.Б. Предприятия Украины: инновационная деятельность и сетевые
взаимодействия. Под ред. В.П. Соловьева. Центр исследований научно -технического
потенциала и истории науки им. Г.М.Доброва НАН Украины. Киев: ГП «Информационно –
аналитич еское агентство», 2012. 378 с.
160. Калятин В.О., Наумов В.Б., Никифорова Т.С. Опыт Европы, США и Индии в сфере
государственной поддержки инноваций. В: Российский юридический журнал, ном.1 (76),
2011. http://www.russianlaw.net/files/law/doc/a59.pdf

130
161. Кларк Дж. Б. Распределение богатства. М.: Экономика, 1992. 447 с.
162. Коммерциализация результатов научно -технической деятельности: европейский опыт,
возможные уроки для России. [Иванов В.В., Клесова С., Лук ши О.П., Сушкова П.В. (ред.)],
Москва: Центр исследований проблем развития науки РАН, 2006.
163. Курс предпринимательства. Под редакцией В.Я. Горфинкеля и В.А. Швандара.
Москва: ЮНИТИ, 1997. 439 c.
164. Макклеланд Д. Мотивация человека. СПб.: Питер, 2007. 672 с.
165. Макконелл К., Брю С. Экономикс. Пер с англ. М., 1992.
166. Малое предпринимательство в России: прошлое, настоящее и будущее. Под. общ. ред.
Е.Г. Ясина, А.Ю. Чепуренко, В.В. Буева, О.М. Шестоперова, Москва: Новое издательство,
2004.
167. Мескон М.Х., Альберт М., Хедоури Ф. Основы менеджмента: перевод с англ. -M.
„Дело”, 1992, 702 с.
168. Найман Е.А. Становление концепции «обучающегося региона» в западной науке. В:
Вестник Томского государственного университета «Культурология и искусствоведение. 2013,
№ 1(9), с. 81 -91.
169. Найт Ф. Риск, неопределенность и прибыль. М.: ИНФРА -М, 1992. 459 с.
170. Норт Д. Институты, институциональные изменения и функционирование экономики.
Перевод с английского А.Н. Нестеренко. Предисловие и научное редактирование Б.З.
Мильнера. Москва: Фонд экономической к ниги «НАЧАЛА», 1997 , 405 с.
171. Норт Д. Лекция в Государственном университете Высшая школа экономики
[Электронный ресурс] 7 марта 1997 г. http://www.wider.unu.edu/northpl.htm
172. Пармакли Д.М., Попа А.М., Бабий Л.И. Экономика предпринимательства (учебное
пособие). Кахул: КГУ им. Б.П. Хашдеу, 2010, 268 с.
173. Полтерович В.М. Трансплантация экономических институтов. В: Экономическая
наука современной России, 2001, № 3, с. 24 -50.
174. Романенко Е. В. Государственная поддерж ка предпринимательской деятельности.
Учебное пособие. Омск: Издательство СибАДИ, 2007 . 92 с.
175. Савченко В. Феномен предпринимательства. В: Российский экономический журнал,
1995, № 9.
176. Сакс Дж. Д., Ларрен Ф. Б. Макроэкономика. Глобальный подход. Пер. с англ. О. В.
Буклемешева и др. Науч. ред. Мовшович и др. Акад. нар. хоз -ва при Правительстве РФ. М.:
Дело, 1999. 847 с.

131
177. Смит А. Исследования о природе и причинах богатств народов. Антология
экономической классики: В 2 томах. М.: МП «ЭКОНОВ», 1993, т. 1.
178. Соколенка С.И. Производственные системы глобализации: сети, альянсы, партнерства,
кластеры: Украинский контекст. Международный фонд содействия рынку; Институт
конкурентноспособности. К.: Логос, 2002. 647 с.
179. Сырбу И.М. Администрирование предпринимательства в условиях рыночных
отношений (обзор). Кишинэу: МЭА, 2013. 335 с.
180. Сэй Ж. -Б. Трактат политической экономики. М., 1986. 213 с.
181. Трапезников В. А. Методы и механизмы государственной поддержки развития
производс твенной кооперации. В: Бизнес, менеджмент и право, 2011, № 2, с. 97 –102.
182. Фиговский О. Опыт инновационного развития за рубежом. Сайт nano news net.
http://www.nanonewsnet.ru/blog/nikst/oleg -figovskii -opyt-innovatsionnogo -razvitiya -za-rubezhom.
183. Хайек Ф. Кон куренция как процедура открытия. В: Мировая экономика и
международные отношения, 1989, № 12.
184. Хизрич Р., Питерс М. Предпринимательство. Вып. 1, Москва, 1991.
185. Хоскинг А. Курс предпринимательства: Практическое пособие. Пер. с англ. Москва:
Междунар.отношения, 1993. 352 с.
186. Чепуренко А.Ю. Что такое предпринимательство и какая политика в отношении
предпринимательства нужна России? (Заметки на полях работ современных зарубежных
классиков). В: Журнал Новой экономической ассоциации, 2012, № 2(14), с. 102 -124.
187. Чепью к О.Р. Студенческий бизнес -инкубатор как часть инновационной системы
университета. В: Инновации, № 6(188), 2014, с. 21 -24.
188. Шортер М. Конкуренция. Пер. с англ.: Уч. пос. М.: Изд. дом «Вильямс», 2000. 495 с.
189. Шумейко А.Б. Исследование форм и методов государственной поддержки научно –
технической сферы. В: Вестник Югорского государственного университета, № 4(23), 2011, с.
145-147.
190. Шумпетер Й. История экономического анализа: В 3 томах. Пер. с англ. Под ред.
Автономова. СПб., 2001, т. 1, 678 (1664) с.
191. Шумп етер Й. Теория экономического развития. Москва: ЭКСМО, 2007.
192. Якунин С.М. Этапы развития малого бизнеса за рубежом. В: Экономика и право, 2010,
№ 4, с. 103 -107.

132
ANEXA 1 . Informație privind numărul de întreprinderi, salariați și vînzări; structura
veniturilor și a profitului/pierderii; indicilor profitului/pierderii după forma de proprietate,
anii 2007 -2014
Anexa 1.1.
Dinamica numărul ui de întreprinderi după formele de proprietate, anii 2007 -2014 , unități
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total întreprinderi,
inclusiv: 39987 42121 44633 46704 48541 50681 52246 53738
proprietate publică 812 844 844 876 868 921 1025 1062
proprietate privată 35655 37495 39911 41774 43398 45296 46654 48082
proprietate mixtă
(publică și privată) fără
participare străină 317 274 242 214 194 173 136 120
proprietate străină 1482 1662 1748 1857 2011 2202 2385 2536
proprietatea întreprin –
derilor mixte (cu parti –
ciparea capitalului
străin) 1721 1846 1888 1983 2070 2089 2046 1938
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

Anexa 1.2.
Dinamica numărul ui de salariați după formele de proprietate, anii 2007 -2014 , persoane
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați,
inclusiv: 574131 572129 539195 526182 510191 519882 525198 519429
proprietate publică 132453 129923 123155 121452 121191 119092 125079 122867
proprietate privată 355120 351185 333891 324376 303235 314380 314063 313021
proprietate mixtă
(publică și privată)
fără participare
străină 23482 21504 17969 14663 12151 11178 10510
8838
proprietate străină 27560 33570 32812 33135 36024 38457 40096 42589
proprietatea între –
prinderilor mixte
(cu participarea
capitalului străin) 35516 35947 31368 32556 37590 36775 35450 32114
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

133
Anexa 1.3.
Dinamica venituri lor din vânzări după formele de proprietate, anii 2007 -2014 , mln. lei
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri din
vânzări, inclusiv: 148512,7 175058,4 146447,0 177503,2 207676,8 211759,3 232935,7 263281,4

proprietate publică 16426,1 19844,3 20068,1 20526,1 21855,2 22901,2 25215,5 26624,8
proprietate privată 86449,1 102308,6 83956,8 103156,4 121092,3 121766,2 135056,6 154904,0
proprietate mixtă
(publică și privată)
fără participare
străină 4143,1 4501,6 3419,2 3950,6 4869,1 4664,9 4390,4 4264,0

proprietate străină 15791,5 20537,4 18846,2 26124,2 28553,7 29848,0 34152,5 40685,4
proprietatea între –
prinderilor mixte
(cu participarea
capitalului străin) 25702,9 27866,5 20156,7 23746,0 31306,5 32579 34120,7 36803,2

Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

Anexa 1.4.
Structura veniturilor din vânzări după formele de proprietate, anii 2007 -2014 , %
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri din vânzări,
inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
proprietate publică 11,06 11,34 13,70 11,56 10,52 10,81 10,83 10,11
proprietate privată 58,21 58,44 57,33 58,12 58,31 57,50 57,98 58,84
proprietate mixtă (publică și
privată) fără participare străină 2,79 2,57 2,33 2,23 2,34 2,20 1,88 1,62
proprietate străină 10,63 11,73 12,87 14,72 13,75 14,10 14,66 15,45
proprietatea întreprinderilor
mixte (cu participarea capitalului
străin) 17,31 15,92 13,76 13,38 15,07 15,38 14,65 13,98

Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

134
Anexa 1.5.
Structura profitulu i/pierderii până la impozitare , după formele de proprietate, anii 2007 -2014, %
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit / pierderi până la
impozitare, inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
proprietate publică 17,17 20,37 25,93 4,83 3,38 8,03 -2,57 -13,49
proprietate privată 43,75 52,56 101,96 63,02 61,81 56,69 103,39 151,56
proprietate mixtă (publică și
privată) fără participare
străină 2,63 -0,10 -9,06 0,75 1,51 1,61 -7,06 -20,60
proprietate străină 9,85 8,07 -5,11 16,87 14,95 9,95 2,11 24,28
proprietatea întreprinderilor
mixte (cu participarea
capitalului străin) 26,60 19,09 -13,72 14,53 18,35 23,72 4,13 -41,75

Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

Dinamica profitulu i/pierderii până la impozitare , după formele de proprietate,
anii 2007 -2014 , % față de anul precedent Anexa 1.6.

Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit / pierderi până
la impozitare, inclusiv: 218,23 143,49 23,58 359,15 109,55 32,62 87,77 88,62

proprietate publică 219,57 170,30 30,02 66,95 76,60 77,51 -28,07 465,32
proprietate privată 198,77 172,40 45,74 221,98 107,45 29,92 160,07 129,90
proprietate mixtă (publică
și privată) fără participare
străină -870,64 -5,34 2185,53 -29,59 222,18 34,71 -384,70 258,68
proprietate străină 152,52 117,52 -14,95 -1185,12 97,09 21,70 18,60 1020,55
proprietatea întreprinderi –
lor mixte (cu participarea
capitalului străin) 270,42 102,98 -16,95 -380,38 138,31 42,17 15,28 -896,42

Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

135

Anexa 2. Informație privind numărul de întreprinderi, salariați, venituri , profit /pierderi după
mărime, anii 2007 -2014
Anexa 2.1.
Dinamica numărul ui de întreprind eri după mărime, anii 2007 -2014 , unități
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total întreprin –
deri, inclusiv: 39987 42121 44633 46704 48541 50681 52246 53738
Mari 667 1012 975 1073 1204 1237 1356 1403
Sectorul IMM,
dintre care: 39320 41109 43658 45631 47337 49444 50890 52335
mijlocii 1774 1685 1589 1587 1502 1538 1557 1621
mici 7194 8329 8264 9132 9194 9570 9874 10099
micro- 30352 31095 33805 34912 36641 38336 39459 40615
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.
Anexa 2.2.
Dinamica numărul ui de salariați după mărimea întreprinderii, anii 2007 -2014 , persoane
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați,
inclusiv: 574131 572129 539195 526182 510191 519882 525198 519429
Mari 230606 244064 222951 216748 216007 219659 226768 227692
Sectorul IMM,
dintre care: 343525 328065 316244 309434 294184 300223 298430 291737
mijlocii 140821 125482 115055 108771 91107 87577 87571 85893
mici 111662 120249 117104 120969 116216 122214 122878 119289
micro- 91042 82334 84085 79694 86861 90432 87981 86555
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS .

136
Anexa 2.3.
Dinamica venituri lor din vânzări după mărimea într eprinderii, anii 2007 -2014 , mln . lei
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri
din vânzări,
inclusiv: 148512,7 175058,4 146447,1 177503,2 207676,8 211759,3 232935,7 263281,4
Mari 81726,2 110074,3 88967 112240,1 135789,3 138702,3 155522,5 179631,1
Sectorul IMM,
dintre care: 66786,5 64984,1 57480,1 65263,1 71887,5 73057 77413,2 83650,3
mijlocii 24881,2 23306,2 20318,3 22799,2 24133,8 24892 26253,8 28085
mici 30230 33598,7 29104,2 33992,7 38025,5 38344,1 40900,7 44553,9
micro- 11675,3 8079,2 8057,6 8471,2 9728,2 9820,9 10258,7 11011,4
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS .
Anexa 2.4.
Dinamica veniturilor din vânzări după mărimea întreprinderii, anii 2007 -2014,
% față de anul precedent
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri din
vânzări, inclusiv: 126,53 117,87 83,66 121,21 117,00 101,97 110,00 113,03
Mari 129,54 134,69 80,82 126,16 120,98 102,15 112,13 115,50
Sectorul IMM,
dintre care: 123,04 97,30 88,45 113,54 110,15 101,63 105,96 108,06
mijlocii 128,88 93,67 87,18 112,21 105,85 103,14 105,47 106,97
mici 116,76 111,14 86,62 116,80 111,86 100,84 106,67 108,93
micro- 128,52 69,20 99,73 105,13 114,84 100,95 104,46 107,34
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS .
Anexa 2.5.
Dinamica pofitul ului/pierderii până la impozitare , după mărimea întreprinderii, anii 2007 -2014 , mln.
lei
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit / pierderi
până la impozitare,
inclusiv: 10836,3 15549,4 3666,9 13169,8 14427,5 4706,6 4131,0 3660,8
Mari 7058,8 10066,1 1423,7 7712,9 9247,3 3622,0 2122,5 648,0
Sectorul IMM,
dintre care: 3777,5 5483,3 2243,2 5456,9 5180,2 1084,6 2008,5 3012,7
mijlocii 1486,0 1847,0 725,6 1931,5 1972,1 393,6 657,1 1045,0
mici 1855,1 3124,4 1357,5 2842,4 2697,7 715,9 1267,3 1765,7
micro – 436,4 511,8 160,1 683,0 510,4 -24,8 84,2 202,1
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

137
Anexa 3. Informație privind numărul de într eprinderi, salariați, venituri, structura profitului/ pierderi i
și a indicilor profitului/pierderii după genurile de activitate, anii 2007 -2014
Anexa 3.1.
Dinamica numărului de întreprinderi după genuri le de activi tate, anii 2007 -2014 , unități
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total întreprinderi,
inclusiv: 39987 42121 44633 46704 48541 50681 52246 53738
Agricultura, economia
vânatului și silvicultura 2211 2222 2325 2384 2464 2538 2715 2956
Pescuitul, piscicultura 77 70 80 79 76 84 83 81
Industria extractivă 89 97 104 115 116 112 116 115
Industria prelucrătoare 5143 5173 5254 5135 5039 5069 5102 5010
Energie electrică și
termică, gaze și apă 150 174 190 221 225 287 336 348
Construcții 2411 2561 2595 2614 2686 2788 2770 2923
Comerț cu ridicata
și cu amănuntul 16309 17247 18330 19095 19837 20494 20867 20991
Hoteluri și restaurante 1217 1266 1311 1424 1516 1667 1711 1745
Transporturi și
comunicații 2869 2955 3040 3173 3281 3373 3465 3559
Activități financiare 540 616 701 800 857 934 977 1041
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități de
servicii prestate
întreprinderilor 5271 6064 6727 7422 7985 8627 9134 9759
Învățământ 253 276 304 331 352 366 387 400
Sănătate și
asistență socială 531 603 661 723 782 876 969 1070
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

138

Anexa 3.2.
Dinamica numărul ui de salariați după genuril e de activitate, anii 2007 -2014 , persoane
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total salariați,
inclusiv: 574131 572129 539195 526182 510191 519882 525198 519429
Agricultura, economia
vânatului , silvicultura 88849 78691 71398 64852 50546 47970 47531 46704
Pescuitul, piscicultura 741 636 700 649 592 597 512 401
Industria extractivă 3389 3321 3073 3069 2791 2765 2843 2635
Industria prelucrătoare 123729 119917 108833 102383 97657 97466 97245 94454
Energie electrică și
termică, gaze și apă 18386 18505 18695 18782 18230 18430 18048 18097
Construcții 35702 36789 31177 29357 27187 28697 29239 30083
Comerț cu ridicata
și cu amănuntul 104797 113029 110093 108867 111736 117157 116109 113698
Hoteluri și restaurante 12145 13161 12469 12661 12873 14451 14208 14169
Transporturi și
comunicații 63344 61490 57645 58309 56116 55560 53636 53872
Activități financiare 2558 2697 2852 3060 3284 3569 3579 3955
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități
de servicii prestate
întreprinderilor 41972 47583 45095 47179 51437 54360 54712 55269
Învățământ 5105 4962 4668 4651 4448 4604 15105 14153
Sănătate și
asistență socială 52424 51139 51800 51642 52703 52601 51775 51392
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

139

Anexa 3.3.
Dinamica venituri lor din vânzări după genurile de activitate, anii 2007 -2014 , mln . lei
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri din
vânzări, inclusiv: 148512,7 175058,4 146447 177503,2 207676,8 211759,3 232935,7 26328,4
Agricultura, economia
vânatului , silvicultura 4184,2 5639,3 4806,9 7020,4 8307,8 7257,6 8931,6 10721,5
Pescuitul, piscicultura 28,8 30,7 26,1 29 30,5 35 29,9 28,4
Industria extractivă 468 611,3 380,3 459,3 588,5 598,2 838,7 885,1
Industria prelucrătoare 24980,1 27616,5 22207,4 26436,2 31203,6 33265,7 37144,2 41285,1
Energie electrică și
termică, gaze și apă 16698,4 19016 15074,2 17071,2 19995,8 22355,2 19402,9 19517,3
Construcții 8494,7 9883,9 6451,8 8242,2 9144,7 8439,8 10572,3 13382,5
Comerț cu ridicata
și cu amănuntul 63045,1 79045,8 65622,8 82101,3 97530,5 98590,9 109240,5 125017,
9
Hoteluri și restaurante 1095,3 1322,5 1182,5 1368 1602,8 1830,5 1998,9 2558,4
Transporturi și
comunicații 18300,1 17574,9 15301,2 17805,7 19881,6 19423,7 21273 23672,3
Activități financiare 2882 4008,9 4525,8 4690,7 4886,8 5229 5779,7 6590,1
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități de
servicii prestate
întreprinderilor 4409,5 5759,1 5773,7 6639,3 8434,4 8021,7 9515,8 10814,5
Învățământ 297,9 387,9 331,6 357,8 386,5 384,7 1440,8 1424,2
Sănătate și
asistență socială 2410,5 3032,4 3627,2 3913,4 4227,1 4660,3 5006 5595,7
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

140

Anexa 3.4.
Dinamica veniturilor din vânzări după genurile de activitate, anii 2007 -2014 ,
% față de anul precedent
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total venituri din
vânzări, inclusiv: 126,53 117,87 83,66 121,21 117,00 101,97 110,00 113,03
Agricultura, economia
vânatului și silvicultura 100,94 134,78 85,24 146,05 118,34 87,36 123,07 120,04
Pescuitul, piscicultura 121,52 106,60 85,02 111,11 105,17 114,75 85,43 94,98
Industria extractivă 104,32 130,62 62,21 120,77 128,13 101,65 140,20 105,53
Industria prelucrătoare 118,14 110,55 80,41 119,04 118,03 106,61 111,66 111,15
Energie electrică și
termică, gaze și apă 133,60 113,88 79,27 113,25 117,13 111,80 86,79 100,59
Construcții 132,97 116,35 65,28 127,75 110,95 92,29 125,27 126,58
Comerț cu ridicata
și cu amănuntul 128,63 125,38 83,02 125,11 118,79 101,09 110,80 114,44
Hoteluri și restaurante 125,21 120,74 89,41 115,69 117,16 114,21 109,20 127,99
Transporturi și
comunicații 124,49 96,04 87,06 116,37 111,66 97,70 109,52 111,28
Activități financiare 675,26 139,10 112,89 103,64 104,18 107,00 110,53 114,02
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități de
servicii prestate
întreprinderilor 91,33 130,61 100,25 114,99 127,04 95,11 118,63 113,65
Învățământ 152,07 130,21 85,49 107,90 108,02 99,53 374,53 98,85
Sănătate și
asistență socială 127,57 125,80 119,61 107,89 108,02 110,25 107,42 111,78
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

141
Anexa 3.5.
Structura profitul ui/pierderii până la impozitare , după genurile de activitate,
anii 2007 -2014 , %
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit / pierderi
până la impozitare,
inclusiv: 100 100 100 100 100 100 100 100
Agricultura, economia
vânatului și silvicultura 4,59 5,16 -5,21 8,26 9,09 2,15 11,40 24,98
Pescuitul, piscicultura 0,73 -0,02 -0,11 -0,58 -0,01 -0,09 -0,08 -0,04
Industria extractivă 0,58 0,61 0,70 0,48 0,56 0,26 1,49 2,82
Industria prelucrătoare 16,79 13,73 0,30 14,15 14,59 12,88 19,87 29,32
Energie electrică și
termică, gaze și apă 10,23 18,14 -26,45 1,88 2,64 1,28 -22,61 -89,25
Construcții 6,96 7,16 12,01 7,78 5,84 5,12 9,08 20,84
Comerț cu ridicata
și cu amănuntul 23,36 29,64 42,52 34,03 33,36 34,68 42,53 69,80
Hoteluri și restaurante 1,21 0,55 -0,46 1,12 0,37 -1,67 -0,92 0,08
Transporturi și
comunicații 22,17 14,33 59,51 18,78 16,83 29,32 31,48 16,24
Activități financiare 0,73 1,29 3,27 1,60 3,16 9,00 20,37 15,32
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități de
servicii prestate
întreprinderilor 11,54 7,45 7,64 11,69 13,60 12,79 -7,97 10,64
Învățământ 0,01 0,03 0,11 0,03 0,02 0,02 0,03 0,82
Sănătate și
asistență socială 0,33 0,90 6,98 0,79 0,05 -1,39 -1,19 0,57
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

142

Anexa 3.6.
Dinamica profitulu i/pierderii până la impozitare , după genurile de activitate, anii 2007 -2014,
% față de anul precedent
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total profit / pierderi
până la impozitare,
inclusiv: 218,23 143,49 23,58 359,15 109,55 32,62 87,77 88,62
Agricultura, economia
vânatului , silvicultura 376,67 161,30 -23,83 -569,44 120,50 7,70 466,14 194,27
Pescuitul, piscicultura -2020,51 -4,70 108,11 1900,00 2,37 238,89 72,09 48,39
Industria extractivă 82,25 149,52 27,18 248,83 127,32 14,92 509,09 167,53
Industria prelucrătoare 231,78 117,31 0,52 16940,91 112,99 28,79 135,36 130,79
Energie electrică și
termică, gaze și apă -345,39 254,37 -34,39 -25,55 153,51 15,85 -1549,25 349,73
Construcții 167,64 147,75 39,56 232,67 82,26 28,57 155,71 203,39
Comerț cu ridicata
și cu amănuntul 207,20 182,11 33,83 287,48 107,39 33,91 107,62 145,46
Hoteluri și restaurante 84,11 65,04 -19,67 -876,19 35,87 -148,86 48,47 -7,61
Transporturi și
comunicații 114,80 92,75 97,91 113,33 98,19 56,83 94,24 45,72
Activități financiare 936,90 255,78 59,51 175,38 217,23 92,79 198,65 66,65
Tranzacții imobiliare,
închirieri și activități
de servicii prestate
întreprinderilor 263,64 92,71 24,18 549,09 127,44 30,69 -54,68 -118,35
Învățământ 114,14 394,69 91,03 105,91 83,49 27,30 145,92 209,09
Sănătate și
asistență socială 75,16 393,22 183,98 40,84 7,17 -870,67 75,19 -42,77
Sursa : Elaborat de autor în baza datelor BNS.

143

Anexa 4
Dinamica activelor per întreprindere* , anii 2007 -2012
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Activele întreprinderii ,
mln. lei 171067,5 210432,0 224667,7 247180,3 273414,4 293737,0
Număr de întreprinderi 39987 42121 44633 46704 48541 50681
Activele întreprinderii
ce revin la o
întreprindere, mii lei 4278,0 4995,9 5033,7 5292,5 5632,6 5795,8
Notă : * – ultimele date disponibile, anul 2012.
Sursă : calculat de autor în baza datelor consolidate din rapoartele financiare ale IMM -urilor, BNS RM.

Anexa 5
Dinamica investițiilor globale în materialele active , perioada 2007 -2014
Indicatori 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Investițiile globale
în materialele
active , mln. lei 11104,2 12297,7 10508,1 10787,6 13884,3 24709,4 29482,6 24590,2
Numărul de
întreprinderi 26718 27819 30515 31334 31673 44550 46092 33057
Investițiile globale
în materialele
active ce revin la
o întreprindere ,
mii lei 415,6 442,1 344,4 344,3 438,4 554,6 639,6 743,9
Sursa : Calculat de autor, pe baza datelor BNS, Anchetei rezultatele structurale în întreprinderi.

144
Anexa 6
Ghid
pentru realizarea interviului cu managerii întreprinderilor
Scopul interviului – a afla opinia antreprenorilor cu privire la importanța implementării inovațiilor
pentru dezvoltarea întreprinderilor, a identifica tipurile de inovații aplicate și barierele la punerea lor
în aplicare. Rezultatele interviului vor fi folosite doar în formă agregată, fără referire la anumite
întreprinderi.
1. Informație succintă despre întreprinderea pe care o reprezintă respondentul
– Forma de proprietate; tipul de activitate; locul amplasării; prezența exportului; funcția
respondentului la întreprindere ( proprietar, manager angajat ).
2. Rolul inovațiilor în afaceri, tipurile lor și problemele de implementare în întreprinderi
2.1. Produsele întreprinderii Dumneavoastră sunt competitive? (Competitivitatea pe piața
internă și pe anumite piețe străine )
2.2. Considerați importantă implementarea anuală a inovațiil or în întreprinderi? (Inovațiile
sunt esențiale pentru creșterea competitivității; inovarea este foarte importantă; inovațiile sunt de
dorit în funcție de condițiile, .. .)
2.3. La întreprinderea Dumneavoastră au fost implementate inovații pe parcursul ultimului an?
(Scurtă descriere a inovării. Sunt inovații sau modificări minore în produse și procese: design,
îmbunătățirea unor proprietăți, lărgirea sortimentului, …)
2.4. Dacă au fost puse în aplicare inovații, de ce tip au fost ele? (Produse noi, inclusiv noi
materiale și componente; inovații tehnologice; inovații de gestionare, de organizare, de marketing )
2.5. Măsurile aplicate reprezintă inovații la ce nivel? (Sunt noi la n ivel de întreprindere, la nivel
de sector în țară, la nivel internațional )
2.6. Indiferent dacă ați implementat inovații în întreprindere, care sunt obstacolele pentru
inovare în întreprinderea Dumneavoastră? (Lipsa resurselor financiare; insuficiență de p ersonal
calificat; nu se cunoaște ce inovații sunt necesare în primul rând; lipsa de informații privind
inovațiile necesare; lipsa de timp; lipsa de interes )
2.7. În cazul în care întreprinderea Dumneavoastră are nevoie de inovare, din ce domeniu face
parte aceasta? (Noi tehnologii și echipamente; materie primă și materiale; organizarea producției;
gestionare; marketing; îmbunătățirea calității )
2.8. Întreprinderea Dumneavoastră dezvoltă inovații? Dacă da, sunt vândute acestea altor
firme?
2.9. Ați dori ca inovațiile să fie mai accesibile pentru persoanele interesate, pentru
întreprinderi (să fie accesibile publicului și să poată fi utilizate de cât mai mulți agenți
economici)?
2.10. Cu ce ar putea să ajute statul, guvernul, ca întreprinderile să acorde mai multă atenție
implementării inovațiilor? (Legislație preferențială; programe țintite de suport; …)

Intervievator : L.Timotin

145
Anexa 7
Ghid
pentru realizarea interviului1 (fragment)

Scopul interviului – identificarea posibilităților și a problemelor în cadrul cooperării dintre întreprinderile
mici și mijlocii și cercetători, în primul rând, constrângerile/barierele existente la implementarea rezultatelor
realizărilor științifice în cadrul întreprinderilor. Se au în vedere rezultatele difer itelor cercetări de care are
nevoie mediul de afaceri: referitoare la îmbunătățirea tehnologiilor, utilajului, materiilor prime utilizate,
îmbunătățirea calității produselor, precum și a organizării producției, managementului și marketingului.
Interviul se realizează cu reprezentanții întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) și asociațiilor de afaceri
(AA); instituțiilor științifice și universităților; organelor de administrare publică (OAP); agențiilor de stat și
instituțiilor private, care sunt intermediar i între mediul de afaceri și cel științific.
Rezultatele interviurilor în formă generalizată, fără referire la anumiți respondenți, vor fi utilizate pentru
elaborarea propunerilor de îmbunătățire a cooperării dintre IMM -uri și cercetători, care ulterior vo r fi
prezentate Ministerului Economiei și difuzate în mediul de afaceri.

1. INFORMAȚIE SUCCIN TĂ DESPRE ÎNTREPRIND EREA/ORGANIZAȚIA PE CARE O
REPREZINTĂ RESPONDEN TUL ȘI STATUTUL SĂU ÎN CADRUL ACESTEIA

1.1. Ce organizație reprezintă respondentul:
– IMM, AA , instituție științifică sau universitate, OAP, organizație – intermediar între mediul de afaceri și cel
de cercetare. A indica denumirea completă.
– Funcția respondentului în întreprindere/organizație; nume, prenume.
1.2. Caracteristica succintă a întrep rinderii:
– Forma de proprietate; Ce produse/servicii oferă; Numărul de salariați; Locul amplasării.
– Se planifică dezvoltarea afacerii? Dacă DA – în ce direcții?
– Posedă întreprinderea experiență de implementare a inovațiilor în ultimii 2 ani? Dacă D A – a indica ce fel
de inovații concret au fost implementate?
1.3. Caracteristica succintă a organizației:
– Servicii oferite; Numărul de salariați; Locul amplasării ; Modul în care organizația poate contribui la
implementarea de către întreprinderi a rezu ltatelor cercetărilor științifice.
– Alte caracteristici ale organizației ( de exemplu, pentru asociațiile de afaceri – numărul membrilor care se
referă la IMM -uri, pentru incubatoare/parcuri științifico -tehnologice – numărul de rezidenți etc.).

4. COOPERA REA ÎNTREPRINDERILOR ȘI CERCETĂTORILOR, R OLUL INSTITUȚIILOR
INTERMEDIARE ȘI AL O AP

4.1. Care sunt formele, în care se realizează cooperarea dintre întreprinderi și cercetători?

1 Interviul se realizează în cadrul Proiectului „Perfecționarea politicii de dezvoltare a IMM și consolidarea
parteneriatului dintre business și organele administrației publice”, etapa a. 2014: ”Analiza posibilităților și
constrângerilor în consolidarea parteneriatului dintre IMM -uri, instituțiile publ ice și mediul de cercetare în vederea
creșterii competitivității afacerilor”, realizat de Institutul Național de Cercetări Economice al AȘM și ME al RM
(director de proiect – dr. Elena Aculai).

146
Achiziționarea de către întreprindere a produsului științific; Realizarea cerc etărilor la cererea întreprinderii;
Consultanța oferită de către cercetători antreprenorilor; Realizarea în comun a proiectului de inovare și
transfer tehnologic; Cooperarea în cadrul unei asociații/ unui consorțiu etc.
4.2. Cunosc antreprenorii și cercetă torii despre activitatea instituțiilor intermediare, care oferă suport
în implementarea rezultatelor realizărilor științifice?
– Organizații cu capital de stat (AGEPI, AITT, ODIMM, incubatoare de afaceri, incubatoare de inovare,
parcuri științifico -tehnol ogice)
– Organizații private, care oferă informații, consultanță, cursuri de instruire în afaceri
4.3. Care sunt constrângerile/barierele, cu care se confruntă instituțiile intermediare care contribuie la
implementarea rezultatelor realizărilor științifice în cadrul întreprinderilor?
Insuficiența posibilităților financiare, Lipsesc speciali ști cu calificarea necesară etc.
4.4. Sunt de acord/pregătite întreprinderile de a participa la finanțarea (cofinanțarea) cercetărilor, în
cazul existenței uno r nevoi în anumite rezultate ale realizărilor științifice? Există un interes suficient?
Posedă mijloace financiare? Există la întreprinderi specialiști cu calificarea corespunzătoare? Au încredere
întreprinderile în rezultatele realizărilor științifice?
4.5. Ar trebui mediul de afaceri să aibă posibilitatea de a influența asupra elaborării planurilor de
cercetare ale instituțiilor științifice de stat?
Dacă D A – în ce mod?
4.6. Care măsuri din partea statului ar putea contribui la înlăturarea constrângerilo r/barierelor la
implementarea rezultatelor realizărilor științifice în cadrul întreprinderilor?
Pentru organizațiile științifice : Oferirea comenzii de stat pentru realizarea cercetărilor necesare pentru mediul
de afaceri, Un accent mai puternic asupra cer cetărilor aplicative; Educarea la cercetători a abilităților de
desfășurare a activității antreprenoriale; Creșterea calității cercetărilor științifice;
Pentru întreprinderi : Promovarea în mediul de afaceri a importanței inovațiilor, a necesității de impl ementare
a rezultatelor realizărilor științifice în cadrul întreprinderilor; Oferirea facilităților fiscale sau acordarea
creditelor în condiții cu facilități pentru întreprinderile ce implementează inovații;
Pentru organizațiile intermediare : Creșterea n umărului instituțiilor intermediare; Creșterea calității activității
etc.

Intervievator ______________________ Data realizării interviului ______________________

147
Anexa 8

148

149
Anexa 9

150

151
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnat a, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de doctorat sunt
rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, urmează să
suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

Timot in Ludmila
______________________
Data ____________________________

152
CURRICULUM VITAE

153