Univer sitatea de Medicină ș i Farmacie [612876]

Univer sitatea de Medicină ș i Farmacie
“Iuliu Haț ieganu”
Cluj-Napoca
Facultatea de medicină

LUCRARE DE L ICENȚĂ

Efectele stresului ocupaț ional asupra
sănătăț ii mental e și fizice a asistentelor din
cadrul Spitalului Clinic de U rgență pentru
Copii Cluj -Napo ca

Îndrumă tor:
Asist. Univ. Dr Lucia Sur

Absolvent: [anonimizat]

2019

2
Cuprins
Partea Generală ………………………….. ………………………….. …………………………. 3
1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. 3
1.1. Definiția stresului ………………………….. ………………………….. ………….. 4
1.2. Definiția stresului ocupațional ………………………….. ……………………. 5
1.3. Surse de stres ………………………….. ………………………….. ………………. 5
1.4. Sursele de stres în rândul asistenților medicali ……………………… 6
1.5. Neurobiologia stresului ………………………….. ………………………….. …. 8
1.6. Manifestări generale asupra organismului ………………………….. …. 9
1.7. Vulnerabilitate și rezistență la stres ………………………….. …………. 11
1.8. Mecanismele stresului ………………………….. ………………………….. … 12
1.9. Componentele stresului ………………………….. ………………………….. . 13
2. Efectele stresului asupra organismului ………………………….. …………… 15
2.1. Efectele stresului psihic ………………………….. ………………………….. ….. 17
2.2. Stresul și bolile cardiovasculare ………………………….. ………………. 18
2.3. Stresul și bolile gastro -intestinale ………………………….. ……………. 20
2.4. Stresul și bolile respiratorii ………………………….. ………………………. 21
Partea Specială ………………………….. ………………………….. ………………………… 23
1. Introducere ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
2. Material și metode ………………………….. ………………………….. ………….. 24
3. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………… 26
4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 40
5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………… 42
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………………………. 45

3
Partea Generală

1. Introducere

În secolul XXI stresul atinge cote înalte în viața cotidiană a
fiecărui individ. Când nivelul de stres este in limite normale și pentru
perioade scurte de t imp, organismul uman se adaptează ușor și fără
consecințe. Când stresul este permanent și peste limita normală de
adaptare a organismului, sănătatea atât fizică cât și cea psihică începe
să fie afectată. Nivelul ,,normal” de stres nu poate fi cuantificat î n
procente sau în cifre ci acesta este în funcție de capacitatea fiecărui
individ în parte de a se adapta diferitelor situații apărute.
Cunoașterea mecanismelor prin care acționează și a efectelor
pe care le are asupra diferitelor sisteme poate ajuta la de slușirea unor
patologii pentru care nu s -a găsit încă o cauză. Așadar, aprofundarea
cunoștiințelor despre stres este benefică atât pentru profesia de cadru
medical, cât și pentru viața personală .
Stresul ocupational este o problemă recunoscută la lucrători i
din domeniul medical, asistența medicală fiind identificată ca o meserie
cu un nivel ridicat de stres. S -a constatat că stresul la locul de muncă a
avut efecte periculoase nu numai asupra sănătății asistenților medicali,
ci și a abilităților lor de a fa ce față solic itărilor de locuri de muncă. (1 )
Obiectivul acestei lucrări este de a prezenta succint stresul,
definiția, componentele acestuia și de a revizui mecanismele de apariție
și asociere a stresului cu locul de munca în rândul asistentelor medicale .

4

1.1. Definiția stresulu i

Din perspectiva lui Han s Selye stresul este de finit ca un
ansamblu de reacții ale organismului, rezultate în urma unor acțiuni
externe, de o gamă largă de agenți cauzali biologici, fizici, psihici,
chimici și car e constă în modificări morfo -funcționale, cel mai adesea
endocrine. (2).
Selye susține că sindromul general de adaptare apare atunci
când un agent stresor are o acțiune de durată și reprezintă raspunsul
organismului la atac. (2).
Spizona consideră că ”mint ea și corpul sunt unul și același
lucru”. Orice stresor și orice reacție la stres implică atât elemente
psihologice cât și fiziologice. (3).
H. Wolf definește stresul ca un răspuns al organismului la
agenți daunători și susține că profilul g enetic și experiența persoanei
sunt în legătură strânsă cu natura reacției evocate de factorul stresant.
Reacțiile psihosomatice la stres care pot duce la boală sunt considerate
de Wolf forme improprii și ineficiente de adaptare (4 )
În fizică , stresul este acea forță capabilă să producă deformări
temporare sau permanente asupra unui corp, în timp ce în biologie,
stresul este definit drept orice fenomen care poate produce schimbări
într-un organism, cauzează dereglări sau reglări ale proceselor legate
de acel organism; așadar, stresul este „răspunsul organismelor vii la
solicitarea de orice natură”. (5)

5

1.2. Definiția stresului ocupațional

Stresul ocupațional poate fi definit ca o reacție individuală ce
apare atunci când persoan a în cauză nu reușește să facă față
presiunilor la locul de muncă, schimbând starea psihologică și fiziologică
a acesteia. (6)
Acesta duce la nemulțumirea angajatilor, crește rata de absenteism și
scade productivitatea care compromite furnizarea de servici i de
calitate .(7)

1.3. Surse de stres

În viziunea lui Sells urmă toarele situații reprezintă surse de
stres: (8)
1. legătura dintre situație – conflict creată de suprapunerea a două sau
mai multe solicitări cu motivații opuse;
2. situații c are surprind individul pe nepregătite;
3. miza foarte mare generează teama de eșec
4. amenințarea – anticiparea unui pericol
5. frustrarea – apare atu nci când un obstacol se interpune în calea unui
scop
6. suprasolicitare a

6
7. subsolicitare – monotonia și lipsa de activitate
Agenții stresori sunt circumstanțe, întâmplări din viața cotidiană
care au capacitatea de a modifica, chiar și temp orar starea de echilibru
psihic.

1.4. Sursele de stres în rândul asistenților medicali

Asistența medicală lucrează într -un mediu cu un nivel ridicat de
stres, un număr mare de cercetări s -a focusat pe cauzele și efectele
stresului profesional. Stresul ocupațional este rezultatul unor presiuni
interne și externe conflictuale care modifică efica citatea actiunilor.( 9)
Volumul de muncă ar putea fi principalul predictor al sănătății și
bunăstării printre alte surse potențiale de stres legate de asistența
medical ă. Un studiu privind cauzele stresului profesional din țările estice
și occ identale a constatat că presiunile datorate volumului de muncă ,
respon sabilității, morții pacienților, ambiguității rolului sunt principalele
surse de stres în această meserie. Informațiile neclare sau contradictorii
cu privire la natura sarcinii sau în ce privește mijloacele de înfăptuire ale
atribuțiilor creează tensiune și stres. (10)
În mod similar, un alt studiu asupra asistentelor din Mexic a
constatat că stresorii frecvenți au fost relațiile interpersonale, programul
de lucru, volumul m are de pacienți. ( 11)
Un studiu privind impactul stresului și satisfacția la locul de
muncă, care s -a efectuat pe un eșantion de 73 de asistente medicale,
din spitale private din Amman, Iordania, a arătat că lipsa personalului
medical este e venimentul cel mai stresant perceput de asistente.( 12)

7
Munca în schimburi alternative reprezintă un stresor frecvent
întâlnit. Ritmurile biologice și disponibilitatea diverselor funcții ale
organismului, consolidate în timp, vin în contradi cție cu solicitările
impuse de activitățile profesionale nocturne, necesitând o activitate
artificială în perioada de declin a nivelului funcțional și o sedare pentru
odihnă în etapa exacerbării firești a bioritmului natural. Privațiunea de
somn nu are num ai un efect stresant direct ci și unul sensibilizant la
acțiunea stresorilor din medi u, accentuându -le efectul. (13)
Ambianța fizică cuprinde un ansamblu de factori
interdependenți, de natură fizică, ce acționează în cursul activității
profes ionale asupra individul ui. Mediul asistențilo r medicali include o
atmosferă închisă , timp, presiune, schimbări bruște ș i ore prelungite de
activitate.( 14) Condițiile de muncă cum ar fi ventilația greșită, iluminare
insuficientă și un nivel inadecvat de tem peratură sunt printre potențialii
stresori. Iluminatul, mai frecven t cel insuficient dar și cel exagerat,
provoacă o suprasolicitare a aparatului vizual și grăbește instalarea
oboselii neuropsihice. (15)
Mediul de lucru este unul dintre cele mai importante surse de
stres. În Statele Unite, stresul la locul de muncă s -a dublat din anul
1985. Aproximativ o treime din populație considera stresul legat de locul
de muncă, drept cea mai mare sursă de stres.() Acest lucru este
confirmat de un sondaj la nivel mondial în care 82% dintre respondenți
au raportat că presiunea legată de locul de muncă îi determină să se
simtă stres ați în mod regulat și aproape o treime dintre respondenți se
confruntă cu stres zilnic .(15)

8
Printre factorii orga nizaționali ai muncii care pot determina
apariția stresului ocupațional se pot menționa și lipsa medicamentelor și
a echipamentulu i necesar îngrijirii medicale.
Alte surse de stres : (16)
-munca în schimburi
– orele prelungite de activitate , statul în pici oare
-urgențele și răspunderea față de bolnavi
-decesul pacienților
-presiunea aparțină torilor
-conflictele cu personalul spitalului
-discriminarea
-lipsa de susținere din p artea colegilor și superiorilor
-oportunități de avansare scăzute

1.5. Neurobiolo gia stresului

În neurobiologia stresului sunt implicate atât substanțe cu rol de
neurotransmițători cât și hormoni care modulează răspunsul la stres.
Conform studiilor, serotonina ar putea fi implicată în răspunsu l
organismului la stres. Prin urmare, un stres acut poate sau nu să
crească nivelul serotoniei și să influențeze senzitivita tea organismului la
stres. (17 )

9
Felul cum răspundem la sursele de s tres depinde și de genetica
fiecă rei persoane. Prezen ța unor alele scurte ale transportului de
serotonină poate fi susceptibilă în apariția depresiei sub acțiunea
stresului. În anul 2003 într -un studiu de cohort ă, a fost făcută această
menționare , pe un grup de barbați și emei care s -au confruntat în ultimii
5 ani cu situații stresante. (18)
Cortizolul este de asemenea implicat în răspunsul organismului
la stres. Cortexul percepe stresul, transmite un impuls catre
hipotalamus, care la rândul său eliberează CRH (hormon eliberat de
corticotropină) . P rin urmare se va elibera ACTH (hormon
adrenocorticotrop) de la nivelul hipofizei și va duce în cele din urmă la
creșterea secretiei de cortizol de la nivelul cor ticosuprarenalei. (19 )
DHEA (dehidroepiandrosteronul) este un hormon steroid care s e
secretă în condiții de stres simultan cu cortizolul având efect
antiglucocorticoid și antiglutaminergic la nivel cerebral. (20)

1.6. Manifestări generale asupra organismului

Conform cercetărilor realizate de a lungul timpului s -a
evidențiat faptul că stresul produce o gamă largă de in fluențe și
manifestări asupra organismului (21) :
-influențe asupra comportamentului: vulnerabilitate la
accidente, dependența de alcool și narcotice, crize emoționale, bulimie
sau anorexie, fumat excesiv, comportament im pulsiv sau tremor
-efecte fiziologice: nivele crescute de catecolamine în sânge și
urină, hiperglicemie, tahicardie, aritmii, uscăciunea gurii,

10
hipertranspirație, midriază, dipsnee și hiperventilație, parestezii la nivelul
extremitaților, tremurături, fris oane sau bufee de căldură;
-efecte cognitive: lipsa de concentrare, incapacitatea de a lua
decizii, amnezii, inhibiție sau blocaj mental, hipersensibilitate la critici;
-influențe asupra personalității: agitație, agresivitate, apatie,
depresie, oboseală, d eziluzie, sentiment de culpabilitate, iritabilitate,
tensiune psihică, autoevaluare negativă, nervozitate;
-efecte asupra sănătății: dureri toracice și dorsale, diaree, vertij,
lipotimie, micțiune imperioasă, cefalee, migrenă, insomnii, coșmaruri
nocturne, impotență și amenoree;
-influențe asupra capacității de muncă: lipsa de concentrare,
conflicte la locul de muncă, productivitate scăzută, accidente
profesionale, insatisfacț ie
Studiile au demostrat că expunerea organismului la stres
moderat poate duce la creșterea rezistenței organismului, pe când un
stres sever scade imunitatea organismului. Natura, durata și severitatea
agentului stresor poate influența răspunsul imun al unei persoane (22 ).
Stresul produce modificări și la nivelul sistemului imun, astfe l
în condițiile expunerii la un stres sever se observă o creștere a
limfocitelor Th 1 si Th2, precum și a interleukinei 6. Cortizolul mărit
favorizează o scădere a capacității de apărare virală și bacteriană prin
reducerea moleculelor de adeziune pentru n eutrofile la nivelul celulelor
endoteliale (23).

11
1.7. Vulnerabilitate și rezistență la stres

Studiile au relevat că există o legătură strânsă între stres și
boală, acestea apărând datorită incapacității individului de a face față
situației r espective. Hans Selye afirma că ” nu orice eveniment care
determină un anumit stres asupra organismului nostru va conduce la
boală, ci acest proces va apărea doar la acele persoane care nu se pot
adapta, fie din cauza unor defecte înnăscute, fie din cauza lipsei de
cunoaștere ” (2 ). Modul de gândire negativ, pesimismul, neîncrederea în
forțele proprii se asociază cu un risc crescut. Cele mai frecvente boli
asociate cu stresul sunt hipertensiunea arterială, accidente coronariene,
ulcerul peptic gastrointesti nal și afecțiunile sistemului nervos central.
S-au evidențiat trăsăturile de personalitate care conferă
vulner abilitate corelată cu stresul: (24)
-tendința de perfecționism, scrupul excesiv, îndoiala în a lua decizii,
rigiditate;
-activitate psihică intensă, sensibilitate crescută, hiperemotivitate,
timiditate, anxietate;
– grabă si nerăbdare, ostilitate, ambiție exagerată, ostilitate;
-nevoie imperioasă de autorealizare;
-controlabilitate externă;
-imaturitate afectivo -comportamentală: impuls ivitate,iritabilitate
Vulnerabilitatea individului crește efectul stresului. Persoane
diferite supuse la aceeași stresori vor avea grade diferite de stres și
reacții diferite. Experiențele acumulate pe parcursul întregii vieți modifică

12
aceste r eacții. Sunt persoane cu o vulnerabilitate crescută permanentă,
altele doar în anumite situații sau care rezistă în momente foarte dificile,
numite “nonvulnerabile”.
S-au identificat și trăsături de personalitate asociate cu
rezistența la stres : angajament, control, provocare și stima de sine
crescută. Angajamentul presupune o implicare activă pentru realizarea
unui anumit scop, provocarea o acceptare a schimbărilor în viață,
considerate esențiale pentru dezvoltare și nu ca pe ceva negativ, iar
controlul constă în capacitatea de a influența modul de interpretare a
unui eveniment stresant. Suportul social reprezintă un factor important
care influențează vulnerabilitatea la stres. Prezența acestuia constituie
un factor de protecție, de creștere a r ezistenței la stres. Poate fi prezent
sub diverse forme, de la sprijin emoțional, ajutor financiar până la
prietenie (25 ).

1.8. Mecanismele stresului

Modul în care stresul acționează asupra organismului a fost
intens studiat, realizându -se astfel mai mul te teorii, dintre care stadiile
sindro mului general de adaptare.
Dupa Selye, s indromul general de adaptare (SGA) este
caracterizat prin trei sta dii(26):
1) Reacția de alarmă ce reprezintă primul răspuns al
organismului, mobilizarea generală a forțelor de apărare a organismului.
Acest prim stadiu cuprinde două faze: faza de șoc (caracterizată prin
hipotensiune, hi potermie, depresie nervoasă ), cu vătămarea sistemică
(generală) bruscă, urmată apoi de o fază de contrașoc , când apare

13
hipersecreție de cortizol și de adrenalină, pregătind organismul pentru
reacția de fugă sau luptă. Răspunsul complet însă, nu se reduce la
reacția de alarmă căci, în cazul în care agentul nociv continuă să
acționeze, se produce starea de adaptare sau rezistență; cu alte cuvinte
nici un organism nu se poate afla în starea de alarmă permanentă.
Această reacție inițială, în condițiile în care organismul rezistă factorilor
de stres, este urmată în mod necesar de un stadiu de rezistență.
2) Stadiul de rezistență în care sunt activate mec anismele de
autoreglare . Cuprinde ansamblul reacțiilor sistemice provocate de o
expunere prelungită la stimuli față de care organismul a elaborat
mijloace de apărare. După ce organismul s -a adaptat, în stadiul de
rezistență, capacitatea de rezistență a org anismului crește peste cea
medie; în acest stadiu organismul și -a format deja modalitățile de
răspuns la acțiunile externe .
3) Stadiul de epuizare este foarte asemănător reacției de
alarmă, când datorită prelungirii acțiunilor agenților nocivi, adaptarea
organismului cedează. Apare datorită insuficienței mecanismelor de
adaptare în fața unui factor stresant intens sau de durată, ducând la
scăderea rezistenței organismului și la suferință.

1.9. Componentele stresului

Stresul are două componente: (2)
Distres, care reprezintă influența negativă a stimulilor din mediu
asupra organismului, ducând la o scădere a capacității de rezistență și
apărare a organismului și eustres, care are efecte benefice asupra

14
individului, crescând adaptarea la mediul ex terior printr -o stimulare a
psihicului, a si stemului endocrin și nervos.
Eustres poate fi dat de sentimentul de dragoste împărtăș ită,
reușite profesionale, pe când distres de eșec, pierderi de persoane
dragi și orice eveniment negativ din viaț a persoanei ( 1).

15

2. Efectel e stresu lui asupra organismului

De-a lungul timpului medicina s -a confruntat cu o serie de boli
pentru care nu s -a putut găsi o cauză fizică și astfel s -au făcut o serie
de cercetări în încercarea de a descifra cauzele patologiei respective. S –
a ilustrat că există o strânsă legătură între stres și boala somatică sau
psihică. (27)
Stresul poate contribui la apariția sau agravarea unei vaste
patologii de boli fizice, dar și acestea, la rândul lor, pot afecta modul de
gândire sau dispoziția persoanei. Deasemenea , factorii de natură
psihică pot interacționa cu cei organici (predispoziția genetică) și duc la
apariția bolii, care în alte condiții ar fi putut fi evitată. (28)
Stresul re prezintă reacția corpului la orice lucru ieșit din comun.
Acest lucru este legat direct de instinctele noastre de supraviețuire,
astfel este cunoscut sub numele de răspuns la luptă sau fugă. Atunci
când o persoană întâlnește un stresor (un stimulent neobiș nuit),
raspunsul la stres este declanșat.
O serie de schimbări se produc instant în mai multe sisteme ale
corpului, în timpul unui răspuns la stres. Hormonii stresului sunt eliberați
imediat dupa ce persoana se confruntă cu un stresor. Adrenal ina este
de asemenea eliberată în timpul răspunsului la stres și este cunoscută
pentru stimulare a mai multor funcții corporale.
Simptomele somatice cuprind: (29)
-cefalee
-tensiune/ durere musculară

16
-durere în piept
-transpirații excesive
-amețeli
-tahicar die
-palpitații
-insomnie
-senzație de slăbiciune
-micțiuni frecvente
-oboseală cronică

Când corpul este într -o stare de tensiune, mușchii se
încordează. Tensiunea musculară este o reacție la stres, modul de
protecție al organismului împotriva vătămării și a durerii. Stresul cronic
face ca mușchii corpului să fie într -o stare de pază mai mult sau mai
puțin constantă; atunci când mușchii sunt tensionați pentru perioade
lungi de timp, acest lucru poate declanșa reacții ale organismului și
poate p romova tulburări legate de stres. De exemplu, atât cefaleea cât
și migrena sunt as ociate cu tensiunea musculară cronică în zona
capului, gâtului și umerilor.
Durerea musculo -scheletală la nivelul spatelui și la nivelul
extremităților superioare a fost leg ată de stres, în special de stresul la
locul de muncă.( 30)

17
2.1. Efectele stresului psihic

(31)

Depresia reprezintă una din cele mai frecvente și grave
tulburări psihice, având o pondere remarcabilă în mortalitatea și
morbiditatea generală, aproximativ 15 -20% din populație trecând printr –
un episod depresiv în timpul vieții, dintre care 20 -25% femei și 10 -17%
bărbați. Stresul este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți
factori în patologia bolii depresive.(31 )
Relația dintre stres și riscul pentru depresie este atât pentru
stresul acut, cât și pentru cel cronic, pentru evenimentele de viața
negative timpurii, cât și recente și afectează toate vârstele. Cel mai

18
frecvent stresul este implicat în debutul primului episodului depresiv, dar
și în reapariția, recăderile sau exacerbările simptomelor depresive (32).
O creștere a incidenței simptomatologiei depresive la sexul
feminim, la cei cu probleme la locul de muncă și la cei care considerau
somnul insuficient susține legătura dintre depresie și evenimentele
stresante. Deasemenea, s -au evidențiat corelații semnificative între
intensitatea simptomatologiei depresive și a intensităț ii stresului
profesi onal și gravitatea problemelor de sănătate ale indivi dului.(33 ).
Relația dintre stres și depresie a fost susținută și de Hammen
C, care a afirmat, în urma unui studiu realizat pe femei, că atât stresul
acut, cât și cel cronic poate fi asociat cu depresia. Deasemenea, stresul
cronic a fost corelat cu apariția evenimentelor acute, iar stresul acut a
fost mai puternic asociat cu depresia la cei cu nivele crescute de stres
cronic, decât la cei cu nivel scăzut (34 ).

2.2. Stresul și bolile cardiovasculare

Bolile cardiovasculare reprezintă una din cele mai frecvente
cauze de deces. Asociația lor cu stresul relevă din mai multe cercetări,
care au evidențiat efectele pe care acesta le are, atât pe termen scurt
cât și lung. Factorii psihologici cei mai asociați cu bolile cardiovasculare
sunt stresul cronic, depres ia, anxietatea, factori de personalitate și
trăsăturile de caracter ( 35).
Existența unei asocieri pozitive între stres și bolile
cardiovasculare a fost verificată, stresul acut sau cronic are un efect
dăunător asupra funcției sistemului cardiovascular.( 36)

19
Efectul inițial al stresului asupra funcției inimii este de obicei
asupra ritmului cardiac (37) iar următorul efect semnificativ al stresului
asupra funcției cardiovasculare este te nsiunea arterială .(38)
Stresul poate stimula sistemul nervos simpatic autonom pentru
creșterea vasoc onstricției, ceea ce poate duce la o creștere a tensiunii
arteriale, o creștere a lipidelor din sânge, tulburări de coagulare a
sângelui, modifi cări vasculare, aterogeneză; toate acestea, pot provoca
aritmii cardiace și infarct miocardic ulterior .(36)

Stresul acut – stresul de moment sau pe termen sc urt, provoacă
o creștere a ritmului cardiac, contracții mai puternice ale mușchiului
cardiac, cu hormonii de stres – adrenalină, noradrenalină și cortizol –
acționând ca mesageri pentru aceste efecte. În plus, vasele de sânge
care direcționează sân gele către mușchii mari și inimă se dilată,
crescând astfel cantitatea de sânge pompat către acest e părți ale
corpulu i și rezultând tensiunea arterială. Odată ce episodul de stres acut
a trecut, corp ul revine la starea sa normală.
Stresul cronic sau un stres constant resimțit pe o perioadă lungă
de timp, poate contribui l a probleme pe termen lung asupra inimii și a
vaselor de sânge. Creșterea constantă și continuă a ritmul ui cardiac,
precum și nivelu l ridicat de hormoni de stres și de tensiune arterială, pot
influența organismul. Acest stres continuu pe termen lung poate crește
riscul d e hipertensiune arterială, atac de cord sau accident vascular
cerebral. (39)

20
2.3. Stresul și bolile g astro -intestinal e

Cercetările care s -au făcut în acest domeniu au evidențiat o
legătură între stres și bolile digestive, între emoții și tulb urările
gastrointestinale, nutriționale , de exemplu, studiile au arătat că stresul
afectează procesul de absorbție, permeabilitatea intestinală, secreția de
mucus și acid a stomacului, funcția c analelor ionice și inflamația tractului
digestiv. (40)

Stresul poate m odifica, de asemenea, funcționarea normală a
intestinului . (41) Multe boli inflamatorii, cum ar fi boala Crohn ,sindromul
intestinului iritabil și alte bol i ulcerative precum ulcerul gastric și
duodenal sunt asociate cu stresul ( 42)
Una din cele mai frecvente cauze de tulburare functională este
reprezentată de intestinul iritabil, care interesează până la 20% din
populație, manifestându -se prin durere cronică abdominală și tulburări
de tranzit: diaree, constipație sau alternanța lor. Conform cercetărilor
realizate pe studenții din China publicate în 2009, intestinul iritabil apare
mai frecvent la femei, manifestând u-se predominant prin durere
abdominală însotită de modificări de consistență și de frecvență a
scaunului sau durere abdominală care cedează după defecație, iar
depresia sau anxietatea ar pu tea induce aceasta patologie (43 ).
Studiul publicat î n 2011 de Okami Y. realizat pe studenții la
medicină și nursing a evidențiat deasemenea prezența mai crescută a
intestinului iritabil la femei (41,4 %) față de bărbați ( 25,2 %), precum și
prezența de nivele mai ridicate de stres, anxietate și depresie la
persoanele care manifes tă această tulburare (44 ).

21
În urma cercetărilor făcute de Glatzel s -a evidențiat prezența
ulcerelor gastrice și duodenale la anumite persoane, care în condiții de
stres și suprasecreție au reacționat prin tulburări somatice a sistem ului
digestiv . Sunt diferite de ulcerele produse prin mecanisme pur fiz ice
(45). Principalul factor etiolo gic al ulceru lui gastric este stresul .(46)
Starea psihică și emoțiile pot influența secreția gastrică,
motricitatea și fluxul sangvin; astfel s -a obs ervat că resentimentul și
agresivitatea favorizează creșterea motilității gastrice, pe când
anxietatea, gândurile negative, emoțiile puternice, proasta dispoziție duc
la scăderea ei. Deasemenea se pot produce și modificări ale mucoasei
printr -o creștere pe rsistentă a secreției gastrice în condițiile unei stări
conflictuale sau a anxietății cronice, care devine susceptibilă la leziuni,
putându -se astfel forma o eroziune, care poate du ce la constituirea
ulcerului (47 ).

2.4. Stresul și bolile respirator ii

Astmul bronșic este una din cele mai frecvente boli respiratorii
care ajunge să pert urbe viața de zi cu zi a oamenilor . În etiologia
astmului bronșic un rol important, pe lângă factorii alergici, exogeni
(infecții virale respiratorii) , îl are și stresul psihic . Stresul și e moțiile
puternice determină hiperventilație și hipoxie care pot induce
bronhospasm, stresul poate așadar declanșa sau exacer ba o criză de
astm. Deasemenea furia neexprimată sau frustarea pot activa sistemul
limbic și pot duce la apariția bolii. (48)

22
Stresul intrevine în apariția astmului prin mai multe mecanisme ( 49) :
– prin scăderea excitabilității bronșice, care favorizează dezvoltarea
crizei de infecții ș i alergeni
– declanșare directă pe o bronșie hiperreactivă prin mecan ism neuro
vegetativ și endocrin. Stresul cronic poate duce la scăderea cortizolului,
fiind predispozant pentru apariția astmului
– declanșare produsă de stres psihic și un factor etiologic, care
acționează pe o bronșie hiperexcitată.

23
Partea Sp ecială

1. Introducere

Stresul face parte din viața noastră de zi cu zi indiferent de
vârstă și este asociat frecvent cu o serie de tulburări afective și boli
somatice.
În rândul asistenților medicali, stresul este o problemă de mult
menți onată și mereu actuală, datorită activităților stresante la care sunt
supuși, care implică un nivel ridicat de solicitare emoțională și fizică.
Constant, asistentul medical se confruntă cu situația de a
acționa eficient, rapid, de a lua de cizii, de a răspunde unor multiple
solicitări, de a intra în contact cu persoane aflate în suferință. Stresul
profesional rezultă din starea deficitară de timp, din munca intensă,
suprasolicitantă și responsabilitatea excesivă.
Stresul profesio nal este prezent în fiecare profesie, cu toate
acestea, profesia de asistent medical se confruntă cu o rată mai mare a
stresului la locul de muncă. Acesta duce la nemulțumirea angajaților, la
boală, absenteism și scade productivitatea care compromite furni zarea
de servicii de calitate. Asistentele medicale joacă un rol esențial in orice
instituție de îngrijire a sănătății.

24

2. Material și metode

Studiul efectuat este unul de tip observațional, realizat pe un lot
de 45 de asistenți medicali c u vârsta cuprinsă între 20 și 60 de ani, în
cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj -Napoca.
Scopul studiului a constat în identificarea factorilor asociați
stresului pe care asistenții medicali care lucrează în cadrul
compartimentelo r specializate în C hirurgie, Terapie intensivă, ORL ,
Pediatrie 1, UPU și Psihiatrie pediatrică îl resimt în legătură cu munca
lor. Studiul a fost realizat sub forma unei anchete pe bază de
chestionare.
Un număr de 45 de asistenți medicali (din tre care 42 sunt femei
și 3 bărbați) având competențe atestate profesional au răspuns la
întrebările a două chestionare care le -au fost administrate în timpul
serviciului. Majoritatea subiecților incluși în studiu s -au încadrat în grupa
de vârstă 40 -49 de ani (17 perso ane) , 30-39 de ani (12 persoane), 50-
59 de ani (10 persoane) urmată de grupa de vârstă 20 -29 de ani (5
persoane ) și 60 -69 de ani (1 persoană). Majoritatea (28 persoane ) au
absolvit școala postliceală de asistenți medicali, 13 dețin licență ia r 2
dețin și o diplomă de master. Secțiile în care participanții profesează
sunt: chirurgie pediatrică (7 persoane), terapie intensivă (7 persoane),
orl (6 persoane), Pediatrie 1 (11 persoane), UPU (7 persoane) și
psihiatrie pediatrică (7 persoane).
Chestionarele au fost anonime pentru a nu influența
credibilitatea răspunsurilor și a nu prezenta o altă perspectivă decat cea
pe care personal o resimt.

25
Parametrii analizaț i în chestionarul cu numărul 1, în studiul d e față au
fost:
-vârsta
-sexul
-starea civilă
-studii absolvite
-gradul profesional
-secția
-vechimea totală în muncă
-vechimea pe actualul post
-nivelul de satisfacție la actualul loc de muncă

Al doilea chestionar cuprinde 11 întrebări care au avut ca țintă
diferite aspe cte ale muncii . Pe o scală de la 0 – deloc stresat/ă, la 4 –
nu mai suport, fiecare p articipant a fost solicitat să aprecieze nivelul de
stres în legătură cu munca pe care o desfășoară . Aspectele muncii au
vizat: 1) programul de lucru, 2) relațiile cu șef ul secției/clinicii, 3) afluența
de pacienți, 4) salarizarea, 5) criteriile și modul de verificare și de
evaluare a muncii, 6) stilul de conducere al șefului, 7) posibilități de
perfecționare profesională, 8) internarea pe secție a unor cazuri
medicale mai rare, 9) recompense financiare suplimentare, 10) relațiile
cu colegii de muncă și 11) resurse materiale necesare .

26
3. Rezultate

DESCRIEREA GRUPULUI DE STUDIU

Figura 1 . Distribuția pe sexe în grupul studiat

Din cei 45 de subiecți incluși în studiu, 6,66 % (3 persoane) au fost
de sex masculin și 93,33% (42 persoane) de sex feminin .

27

Figura 2 . Distribuția pe grupe de vârstă în lotul studiat

Majoritatea subiecților incluși în studiu s -au încadrat în grupa de vârstă
40-49 ani (17 persoane – 37,77%), urmată de grupele de vârtsă 30 -39
ani (12 persoane – 26,66%) și 50 -59 ani (10 persoane – 22,22%). În
grupa de vârstă 20 -29 s-au încadrat 5 persoane iar 1 singură persoană
s-a încadrat în grupa de vârstă 60 -69.

28

Figura 3 . Distribuția în funcție de starea civilă în lotul studiat

80% din persoanele incluse în studiu sunt căsătorite.

29

Figura 4 . Distribuția în funcție de g radul profesional

Din cei 45 de subiecți incluși în studiu, 31,11% (14 persoane) sunt
asistenți medic ali debutanți și 68,88% (31) sunt asistenți medicali
principali.

30

Figura 5 . Distribuția în funcție de nivelul de studii în lotul studiat .

Majoritatea subiecților incluși în studiu au absolvit o școală postliceală
de asistenți medicali ( 28 persoane – 62,22%), în timp ce 13 persoane
(28,88%) au absolvit studii de nivel de licență și 2 persoane (4,44%)
studii de masterat.

31

Figura 6 . Distribuția în funcție de vechimea pe postul de asistent
medical .

Majoritatea subiecților au vechim ea totală pe postul de asistent medical
între 0 -9 ani (35,55%) iar vechimea pe postul actual între majoritară tot
între 0-9 ani (46,66%).

32
ANALIZA NIVELULUI DE SATISFACȚIE

Figura 7 . Nivelul de satisfacție pe secțiile analizate.

Pentru analiza stati stică, am grupat răspunsurile Deloc satisfăcut și
Puțin satisfăcut ca Nivel redus de satisfacție , iar răspunsurile Destul de
satisfăcut și Foarte satisfăcut ca Nivel înalt de satisfacție .

Analizând nivelul de satisfacție profesională în rândul secțiilo r studiate,
a rezultat următorul tabel de contingență (tabelul 1 ). Am aplicat testul
Chi-pătrat, obținându -se un p=0,7868 ( 0,05). Astfel, nu există o
diferență statistic semnificativă a nivelului de satisfacție profesională
între secțiile analizate.

33
Tabelul 1 . Analiza nivelului de satisfacție profesională în rândul secțiilor
Psihiatrie
pediatrică ORL Chirurgie
pediatrică UPU ATI Pediatrie
1 Total
Nivel redus
de
satisfacție 1 1 1 2 1 0 6
Nivel înalt
de
satisfacție 6 5 6 5 6 11 39

Analizând nivelul d e satisfacție profesională în funcție de nivelul de
studii (am grupat sub denumirea de Studii medii răspunsurile liceu cu
bacalaureat, școală postliceală de asistente medicale și studii de
colegiu medical absolvite și sub denumirea de Studii superioare
răspunsurile facultate cu diplomă de licență și altele – masterat), a
rezultat următorul tabel de contingență (tabelul 2 ). Am aplicat testul
exact al lui Fishe r, obținându -se un p = 0,1575 (0,05). Astfel, nu există
o legătură statistic semnificativă între ni velul de satisfacție profesională
și studiile absolvite

Tabelul 2 . Analiza nivelului de satisfacție profesională în funcție de
studiile absolvite
Studii
medii Studii
superioare
Nivel redus de
satisfacție 6 0
Nivel înalt de
satisfacție 24 15

34
Analizâ nd nivelul de satisfacție profesională în funcție de gradul
profesional, a rezultat următorul tabel de contingență (ta belul 3). Am
aplicat testul exact al lui Fisher, obținându -se un p = 1,000 ( 0,05).
Astfel, nu există o asociere statistic semnificativă î ntre nivelul de
satisfacție profesională și gradul profesional.

Tabelul 3 . Analiza nivelului de satisfacție profesională în funcție de grad

Asistent medical
debutant Asistent medical
principal
Nivel redus de
satisfacție 2 4
Nivel înalt de
satisfacție 12 27

35
ANALIZA NIVELULUI DE STRES

Figura 8 . Nivelul de stres pe secțiile analizate.
Pentru analiza statistică, am grupat răspunsurile Niciun stres și Ușor
stresat ca Nivel redus de stres , iar răspunsurile Destul de stresat, Foarte
stresat și Nu mai suport ca Nivel înalt de stres .
Analizând nivelul de stres în rândul secțiilor , a rezultat următorul tabel
de contingență (tabelul 4 ). Am aplicat testul Chi -pătrat, obținându -se un
p = 0,9582 ( 0,05). Astfel, nu există o diferență statistic semnifica tivă a
nivelului de stres între secțiile analizate.

Tabelul 4. Analiza nivelului de stres în rândul secțiilor
Psihiatrie
pediatrică ORL Chirurgie
pediatrică UPU ATI Pediatrie 1 Total
Nivel redus
de stres 4 2 3 3 4 4 20
Nivel înalt
de stres 3 4 4 4 3 7 25

36

Analizând nivelul de stres în funcție de nivelul de studii (aceeași grupare
ca la analiza precedentă), a rezultat următorul tabel de contingență
(tabelul 5 ). Am aplicat testul exact al lui Fisher, obținându -se un p =
0,0559 și un Odds Ratio (OR) = 0,2 5 (interval de încredere 95% cuprins
între 0,067 și 0,931). Astfel, se poate observa o tendință a unei legături
între nivelul de stres și studiile absolvite, persoanele care au studii
superioare au un risc de 4 ori mai mic de a avea un nivel înalt de stres ,
însă asocierea nu este semnificativă din punct de vedere statistic
(p0,05).
Tabelul 5 . Analiza nivelului de stres în funcție de studiile absolvite
Studii
medii Studii
superioare
Nivel redus de
stres 10 10
Nivel înalt de
stres 20 5

Analizând nivel ul de stres în funcție de gradul profesional, a rezultat
următorul tabel de contingență ( tabelul 6 ). Am aplicat testul exact al lui
Fisher, obținându -se un p = 0,3357 ( 0,05). Astfel, nu există o asociere
statistic semnificativă între nivelul de stres și g radul profesional.

Tabelul 6 . Analiza nivelului de stres în funcție gradul profestional
Asistent medical
debutant Asistent medical
principal
Nivel redus de
stres 8 12
Nivel înalt de
stres 6 19

37
ANALIZA CHESTIONARULUI 2
Figura 9 . Analiza pe secții a î ntrebărilor 1 și 2 din chestionarul 2

Figura 10 . Analiza pe secții a întrebărilor 3 și 4

38

Figura 11 . Analiza pe secții a întrebărilor 5 și 6 din chestionarul 2

Figura 12 : Analiza pe secții a întrebărilor 7 și 8 din chestionarul 2

39

Figura 13 . Analiza pe secții a întrebărilor 9, 10 și 11 din chestionarul 2

Pentru analiza statistică a întrebărilor chestionarului 2, am grupat
răspunsurile Niciun stres și Ușor stresat ca Nivel redus de stres , iar
răspunsurile Destul de stresat, Foarte stresat și Nu mai suport ca Nivel
înalt de stres .

Analizând nivelul de stres în rândul secțiilor studiate, am aplicat testul
Chi-pătrat, pentru fiecare întrebare obținându -se un p  0,05. Astfel, nu
există o legătură statistic semnificativă între factorii analizați prin
întrebările chest ionarului și nivelul de stre s, în rândul secțiilor studiat .

40
4. Discuții

Studiul a evaluat nivelul de satisfacție și nivelul de stres pe care
asistentele medicale îl resimt la locul de muncă dar nu a reușit să
constate o legătură semnif icativă între acestea. Singura legătură ca re
are o tendință este cea între analiza nivelului de stres și studii le
absolvite . Chiar daca nu e semnificativ, rezultatul arată o posibilă
legatură între nivelul de stres și studii.
Analizând distribuția răspunsu rilor asistenților medicali la
întrebarea care le -a cerut să indice nivelul de satisfacție la locul de
muncă în rândul secțiilor, 6 respondenți au raportat un nivel de
satisfacție redus iar alți 39 au indicat un nivel înalt de satisfacție. Astfel,
nu exist ă o diferență statistic semnificativă.
În ceea ce privește nivelul de satisfacție profesională în funcție
de studiile absolvite sau de grad ul profesional, nu s -au găsit diferențe
semnificative între asistenții medicali cu studii medii și cei cu studii
superioare.
În ceea ce priveste nivelul de stres în rândul secțiilor studiate, nu
există o legătură statistic semnificativă între factorii analizați prin
întrebările chest ionarului 2 și nivelul de stre s.
Analizând nivelul de stres în funcție de studiile abso lvite, am
observat o tendință a unei legături între nivelul de stres și studii. Astfel
persoanele care dețin studii superioare au un risc de 4 ori mai mic de a
se confrunta cu un nivel ridicat de stres decât cele cu studii medii, însă
asocierea nu este sem nificativ ă din punct de vedere statistic (care poate
ar fi fost confirmată pe un lot mai mare de participanți).

41
În al doilea chestionar , am analizat nivelu l de stres în rândul
secțiile studiate și nu există o legătură statistic semnificativă între factorii
analizați prin întrebările chestionarului și nivelul de stres.
În lecturarea și interpretarea semnificațiilor rezultatelor pe care
le-am obținut, este necesar să se țină cont de o serie de limitări ale
studiului. Ar fi necesar un lot mai mare de participanți pentru a
îmbunătății puterea testelor statistice și a avea o semnificație mai mare,
acest aspect a influențat precizia testelor statistice.
Chestionarul nu cuprinde toate cauzele de stres și ar fi necesar
să fie evaluate și alte aspecte ; se pot adăuga și alte întrebări în
chestionar pentru a analiza mai mulți factori.

42
5. Concluzii

Această lucrare și -a concentrat atenția asupra stresului
ocupațional în rândul asistenților medicali care lucrează în cadrul
compartimente lelor de Chirurgie pe diatrică, Terapie intensivă, ORL ,
Psihiatrie pediatrică, UPU,Pediatrie 1 ale Spita lului Clinic de Urgență
pentru Copii Cluj -Napoca.
În ancheta pe care am realizat -o, am avut ca și scop
identificarea nivelului de stres și ni velul de satisfacție pe care
asistenții medicali îl resimt la locul de muncă.
În rândul asistenților care au răspuns la anchetă, nivelul
satisfacție i și nivelul stresului nu a prezentat asocieri semnifica tive.
În schimb, s -a observat o legătură între nivelul de stres și studiile
absolvite.

43

Anexa nr. 1. CHESTIONAR 01

44
Anexa nr. 2. CHESTIONAR 02

45
BIBLIOGRAFIE

1. Burbeck R, Coomber S, Robinson SM, Todd C.
Occupational stress in consultants in accident and emergency medicine:
A nati onal survey of levels of stress at work. Emerg Med
J. 2002;19:234 –8.
2. Selye, H. (1968), De la vis la descoperire , Editura Medicală,
București
3. Tudose, F. (2003), Orizonturile psihologiei medicale , Editu ra
Medica București, pp. 107
4. Derev enco , P., Anghel, I., Baban, A. (1992), Stresul īn
sănătate și boală , Editura Dac ia, Cluj Napoca, pp. 105
5. Selye , H. (1974 ) Știința și viața , Editura Politică, București ,
p.123;
6. Richardson KM, Rothstein HR. Effects of occu pational stress
management intervention programs: a meta -analysis. J Occup Health
Psychol. 2008;13(1):69 –73.
7. Hart, P.M & Cooper, C.L. (2002). Occupational stress: Toward
a more integrated framework, In D.S. Anderson, N. Ones, and H.K.
Sinang il, (Eds.), Handbook of industrial, work and organizational
psychology, Vol. 2, Organizational Psychology (pp.93 –105)
Moustaka E, Constantinidis T. Sources and effects of Work -related
stress in nursing. Health Sci J. 2010;4:210 –16.
8. Ardelean, H. (2004), Psihologie Medicală , Editura
Universității, Oradea, pp. 51 -64

46
9. Munro, L., J. Rodwell and L. Harding (1998). Assessing
occupational stress in psychiatric nurses using the full job strain model:
The value of social support to nurses. International Journal of Nursing
Studies, 35(6), 339 –45.
10. Steenkamp, W.C. and A.E. van der Merwe (1998). The
psychosocial functioning of nurses in a burn unit. Burns, 24(3), 253 –58.
11. Douglas, M.K., A.I. Meleis, C. Eribes and S. Kim (1996).
The work of auxiliary nurses in Mexico: Stressors, satisfiers, and coping
strategies. International Journal of Nursing Studies, 33(5), 495 –505.
12. Tyson, P.D., R. Pongruengphant and B. Agarwal (2002).
Coping with organisational stress among hospital nurses in southern
Ontario. Internat ional Journal of Nursing Studies, 39(4), 453 –59.
13. Brown -DeGagne, A.M. and G.A. Eskes (1998). Turning
body time to shift time. The Canadian Nurse, 94(8), 51 –52.
14. Kane PP (2009) Stress causing psychosomatic illness
among nurses. Indian J Occup Environ Med. 13:28 -32.
15. Cooper CL. Introduction In: C.L. Cooper, Editor, Theories of
Organizational Stress, Oxford University Press, Oxford. 1998:1 – 5.
16. Hajjar B Al. Occupational stress among hospital nurses in
Gaza -Palestine. University of Manchester; 2013. p. 1–289
17. Munafò MR, Brown SM, Hariri AR. Serotonin transporter( 5 –
HTTLPR) genotype and amygdala activation: a meta -analysis. Biol
Psychiatry. 2008; 1:63 [PubMed: 8527].
18. Caspi A, Sugden K, Moffitt TE, Taylor A, Craig IW,
Harrington H, McClay J, Mi ll J, Braithwaite A, Poulton R. Influence of life

47
stress on depression: moderation by a polymorphism in the 5 -HTTene.
Science 2003; 18:301 [PubMed: 5631386].
19. McEwen BS. Protective and damaging effects of stress
mediators. N Engl J Med. 1998;338:171 -9.
20. . Browne ES, Wright BE, Porter JR, Svec F.
Dehydroepiandrosterone: antiglucocorticoid action in mice. Am J Med
Sci. 1992;303;366 -71.
21. . Derevenco , P., Anghel, I., Baban, A. (1992), Stresul īn
sănătate și boală, Editura Dac ia, Cluj Napoca, pp. 26,39
22. Bârzoacă, C. (2007), Rolul citokinelor în depresie și
anxietate, Revista Română de Psihiatrie, seria a III -a, vol. IX, nr. 2 -3,
[http://www.romjpsychiat.ro/uploads/files/8a07c8c099772352df5aea380f
b76782.pdf]
23. . Cronstein, BN., Levin, RI., Philips, M., Hirschhorn, R.,
Abramson, S.B., Weissmann, G., Source Neutrophil adherence to
endothelium is enhanced via adenosine A1 receptors and inhibited via
adenosine A2 receptors , J Immuno, 1992 1;148(7):2201 -6,
[http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1347551]
24. . Derevenco , P., Anghel, I., Baban, A. (1992), Stresul īn
sănătate și boală, Editura Dacia, Cluj Napoca, pp. 105
25. Manea, M., Manea, T. (2004), Psihologie medicală , Editu ra
Tehnică, București, pp. 45
26. . Selye, H. (1950), Stress and the general adap tation
syndrom , Br. Med. J. 4667: 1383 -92, accesat iunie 2019 la adresa
[http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15426759]

48
27. . Fukunaga, M., Nakai, Y., Concept of functional somatic
syndromes Nihon Rinsho.2009Sep;67(9):1647 -51, accesat martie 2011
la adresa [http://www.nc bi.nlm.nih.gov/pubmed/19768896]
28. . Manea, M., Manea, T. (2004), Psihologie medicală ,
Editura Tehnică, București, pp. -91
29. The effects of stress on the body (11 aprilie, 2017),
[https://www.hartigdrug.com/blog/effects -stress -body]
30. How stress affects your health. Amer ican Psychological
Association, (accesat decembrie 2019 )
[http://www.apa.org/help center/stress.aspx. ]
31. Tudose, F. (2003), Orizonturile psihologiei medicale ,
Editu ra Medica București, pp. 111
32. . Liu, R.T., Alloy, L .B., Stress generation in depression: A
systematic review of the empirical literature and recommendations for
future study . Clin Psychol Rev. 2010 Jul;30(5):582 -93, accesat
decembrie 2019 la adresa
[http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20478648]
33. Bălănesc u, P., Zaharial C, Hutuleac R., Ursu A, Haradja F.
(2010), Influența Stilului de viață al tinerilor din Romania asupra
tulburării depresive , editia nr 1/2010, accesat ianuarie 2020 la adresa [
http://www.e -psihiatrie.ro/articol/influence -of-romanian -youth -lifestyle –
on-depressice -disorder -influenta -stilului -de-viata -al-tinerilor -din-romania –
asupra -tulburarii -depresive -paul-balanescu -claudia -zaharia -raisa –
hutuleac -andreea -ursu-flavia -haradja]
34. . Hammen, C., Kim, E.Y., Eberhart, N.K., Brennan, P.A .,
Chronic and acute stress and the prediction of major depression in

49
women. Depress Anxiety. 2009;26(8):718 -23, accesat noiembrie 2011
la adresa [http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19496077]
35. Wu, Z.S., Epidemiological studies on the relationship
between psychos ocial factors and cardiovascular disease Zhongguo Yi
Xue Ke Xue Yuan Xue Bao. 2001 Fe b;23(1):73 -7, 82, accesat ianuarie
2020 la adresa [http://www.nc bi.nlm.nih.gov/pubmed/12905825]
36. Rozanski A, Blumenthal JA, Kaplan J. Impact of
psychological factors on the pathogenesis of cardiovascular disease
and implications for therapy. Circulation. 1999;99:2192 –2217. [PubMed ]
37. Vrijkotte TG, Van Doornen LJ, De Geus EJ. Effects of work
stress on ambulatory blood pressure, heart rate, and heart rate
variability. Hypertension. 2000;35:880 –886.
38. Laitinen T, Hartikainen J, Niskanen L, Geelen G, Länsimies
E. Sympathovagal balance is major determinant of short -term blood
pressure variability in healthy subjects. Am J Physiol. 1999;276:H1245 –
H1252.
39. Stress effects on the body . American Psychological
Association , [ https://www.apa.org/helpcenter/stress -body ]
40. Collins SM. Modulati on of intestinal inflammation by stress:
basic mechanisms and clinical relevance (IV) Am J
Physiol. 2001;280:G315 –G318.
41. Kiliaan AJ, Saunders PR, Bijlsma PB, Berin MC, Taminiau
JA, Groot JA, et al. Stress stimulates transepithelial macromolecular
uptake in rat jejunum. Am J Physiol. 1998;275:G1037 –G1044. [PubMed ]

50
42. Hommes D, Van Den Blink B, Plasse T, Bartelsman J, Xu
C, Macpherson B, et al. Inhibition of stress -activated MAP k inases
induces clinical improvement in moderate to severe Crohn's
disease. Gastroenterology. 2002;122:7 –14.
43. Shen, L., Kong, H., Hou, X., Prevalence of irritable bowel
syndrome and its relationship with psychological stress status in
Chinese university students . J Gastroenterol Hepatol. 2009
Dec;24(12):1885 -90, accesat septembrie 2011 la adresa
[http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19780881]
44. Okami, Y., Kato, T., Nin, G., Harada, K., Aoi, W., Wada, S.,
Higashi, A., Okuyama, Y., Takakuwa, S., Ichikawa, H., Kanazawa, M.,
Fukudo, S., Lifestyle and psychological factors related to irritable bowel
syndrome in nursing and medical school students . J Gastroenterol. 2011
Aug 24, accesat decembrie 2011 la adresa
[http://www.nc bi.nlm.nih.gov/pubmed/21863219]
45. . Luban Plozza, B., Poldinger, W., Kroger, F. (2000), Boli
psihosomatice în practic a medicală , Editura Medicală, București, pp.
64-66
46. Bak-Romaniszyn, L., Wojtuń, S., Gil, J., Płaneta -Małecka,
I., Peptic ulcer disease etiology, diagnosis and treatment. Pol Merkur
Lekarski. 2004;17 Suppl 1:128 -32, accesat februarie 2011 la adresa
[http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15603370 ]
47. . Vucević, D., Radosavljević, T., Mladenović, D., Todorović,
V., The role of psychic factors in the pathogenesis of bronchial a sthma .
Srp Arh Celok Lek. 2011 Mar -Apr;139(3 -4):209 -15, accesat noiembrie
2011 la adresa [http://www.nc bi.nlm.nih.gov/pubmed/21626767]

51
48. . Iamandescu, I.B. (1993), Stresul psihic și bolile interne ,
Editu ra All, București, pp. 184-190

,