UNIVER SITATEA BABE Ș-BOLYAI, CLUJ -NAPOCA [625510]

1
UNIVER SITATEA BABE Ș-BOLYAI, CLUJ -NAPOCA

F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E
S P E CI AL I Z A R E A : GE O G RAF I E

L U C R A R E D E L I C E N Ț Ă
EVOLU ȚIA COMUNEI ȘIEU PE BAZA DOCUMENTELOR
CARTOGRAFICE

Coordonator științific, Absolvent: [anonimizat]. Rus Ioan Podar Patricia Aneta Mara

Cluj -Napoca
Februarie 2020

2

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………….. ……………… 3

1. Încadrarea în spațiul fizico -geografic ………… ………………. …………. …. 4
1.1. Așezare ……………………………………………………….. ……………… …….. …………….. …..4
1.2. Relieful …………………………………………………………….. ………. ……… …………….. ……5
1.3. Clima ……………………………………………………………… ……………………. ……………….5
1.4. Hidrografia ………………………………………………… ……… ……….. ………… ………………6
1.5. Vegetația …………………………………………….. …………….. ………. ………….. …………….6
1.6. Fauna ………………………………………………. …………………….. ………. …….. …………….7
1.7. Monumente istorice……………………………………………………………………. ……………7

2. Metodologie…………………………………………………… ………………………….10
2.1. Ridicarea topografică iosefina ……………………………………. ………… ………………….12
2.2. A doua ridicare topografic ă ………………………………………… ……….. ………………….14
2.3. A treia ridicare topografică ……………………….. ………………….. ……….. ……………….16
2.4. Planurile Directoare de Tragere …………………………………….. ………… ……………….17
2.5. Proiecția Gauss -Kruger ……………………………………… …………… ……….. ……………..18

3. Studiu de caz ……………………………………………….. …………………………….22

4. Concluzii ……………………………………………………….. ………………………….35

5. Bibliografie ……………………………………………………. …………… …………….40

6. Anexe …………………………………………………………….. ……….. ………………..42

3
INTRODUCERE

Lucrarea aceasta reprezintă , evoluția cartografic ă a comunei Șieu din județul Bistrița –
Năsă ud, și iși propune s ă surpr indă procesul de dezvoltare al acesteia înca din primii ani de la
atestarea ei și până în prezent. În cadrul acestei lucră ri, se vor surpr inde elemente pe baza
informa țiilor geografice și cartografice dobândite pe parcursul celor 3 ani de pregatire oferi ți de
catre Facultatea de Geografie.
Am al es dezvoltarea acestui subiect pentru lucrarea de licen ță datorit ă celor precizate
anterior, pentru cuno așterea teritoriului comunei si evoluției localităților acesteia pe baza
documentației cartografice existente dar și datorită faptului că în prezent nu există documente
specifice sau surse bibliografice care să facă referire în mod special la aceasta comună, acest ea
fiind reduse numeric.
Comuna Șieu dateaz ă din perioada anilor 1300 având astfel numeroase monumente istorice
care sunt prezente și astă zi în componen ța comunei, precum biserici greco -catolice din perioada
anilor 1600 dar și castele sau reședințe din perioada imperiului habsburgic, perioadă ce coincide
cu primele ridicări topografice existente, anume Hărțile Iosefine.
Lucrarea aceasta nu incearcă să copie ze alte lucrări sau documente, ci dorim sa aducem un
plus în dezvoltarea ulterioară in materie de documente cartografice care să sprijine o evoluție
favorabilă intregii suprafeți a UAT -ului.
În primul capitol sunt prezente aspectele legate de amplasarea c omunei în spațiul fizico –
geografic , resursele naturale și antropice. În al doi -lea capitol sunt tratate aspectele metodologice
și teoretice utilizate în elaborarea lucrării cartografice. Iar în cel de -al trei -lea capitol este studiul
de caz în care am anal izat fiecare suprafață a intreg UAT -ului , apoi în final am ales sa comparam
modul în care a evoluat sau involuat fiecare dintre cele 4 localitati pe baza reperelor si
documentelor cartografice.
Am ales să dezvolt aceast ă temă și datorită faptului că localitatea Șieu este locul meu natal,
unde am crescut și am petrecut o importanta peroadă din viața mea , fiind locul în care imi doresc
să aduc o contribuție benefică dezvoltării acestei comune.

4
1. ÎNCADRAREA ÎN SPATIUL FIZICO -GEOGRAFIC

1.1. Așezare.

Comuna Șieu este situată într-o arie geografi că de relativă discontinuitate de la contactul
dintre partea ne cutată a Câmpiei Tran silvaniei și zona cutelor de tip diapiric din Dealurile Șieului
și piemontul Călimanilor. Această comun ă cuprinde lo călitățile: Șieu, care este și reședința de
comună , Posmuș , Ardan și Șoimuș. Comuna se plasează între 24° 32' 40.3887" -, 24° 45' 49.8629" –
longitu dine esti că și 46° 56' 48.2885" –47° 03' 27.7607" – latitu dine nordi că
Teritoriul comunei este situat în partea sud -estică a județului Bistri ța-Năsăud, fiind
strabatută de la sud -est la nord -vest de râ ul Șieu, dar și de valea P inticului, formâ nd limita dintre
Câmpia Tran silvaniei și zona din nord-estul Tran silvnaiei. R elieful de aici fiind predominat de
suprafeț e monocl inale de pe axul diapirului și mai puțin prezent relieful fragmentat caracteristic
Câmpiei Tran silvaniei.
Ca și suprafa ță, comuna Șieu este întînsă pe 72.206 km2 , având o formă alungit ă pe direc ția
nord-sud.

Fig.1 Localizarea comunei studiate

5
1.2. Relieful
Dupa cum am mai precizat, comuna Șieu se afla situată într-o arie de discontinuitate
geografi că, fiind marcată de Dealurile Șieului -zonă cutat ă ce constituie limita convențională între
Câmpia Tran silvaniei și zona piemontan ă a depre siunilor de tip sub carpatic de la poalele
Călimanilor.
Dealurile Șieului sunt situaute pe st ânga râului cu acela și nume, formate din cute de tip
diapi r, rocă plastic ă ce contribuie la cutare(sarea). Acestea constituie un anticl inal care în partea
sudică atinge înalțimea maxim ă de 691 m în dealul P ăltinis. De aici înspre sud -vest se afl ă o culme
care se term ină în valea P inticului pr intr-o boltire în form ă de mamelon, înaltă de 640 m, Dealul
Cetățuia.
Între Șieu și Posmus se afla o înșeuare mai joas ă cu 120 -150 m fa ță de înălțimile din jur.
Aceasta constituie un vechi traseu al apelor care veneau din Călimani și care se îndreptau către
Câmpia Tran silvaniei. Aici s -au găsit pietr ișuri andezitice rulate. Valea Șieului formeaz ă un culoar
depre sionar de eroziune, fiind limita între zona de diapi r de pe partea stang ă și cea sedimentar
piemontan ă pe dreapta. Caracterul de culoar depre sionar reiese și din exten siunea traseelor p ăstrate
ca trepte de relief pe anumite sectoare.
1.3. Clima
Clima comunei Șieu, se formeaza pe fondul general al climatului regiunii, gradul de
îndividualizare dep inde de întenisitatea cu care se manifest ă unitățile naturale fizico -geografice,
în cadrul careia se afl a satele componente, cu suprafeț ele construite și gradul de modif icare al
peisajului natural. Cu ajutorul aspectului mor fologic al reliefului, al acoperirii cu vegeta ție, cu
construc ții, duc la influențe vizibile asupra climatului. Fondul climatic este dat de poziț ionarea
geografi că a comunei, de po ziția față de pr incipalele compnente ale circulaț iei atmosferei și de
aspectul general al reliefului. Com una, se află în sectorul de climat cont inental moderat, supus
uneori advecț iei aer ului polar maritim, cu activităț i frontale frecvente. Iarna predom ina mase de
aer maritime arctic e din partea nord -vestică. Astfel ca urmare a aifluențelor vestice, amplitu dinile
termice diurne și anuale sunt s căzute.
Pe lang ă caracteristic ile generale, există deosebiri teritoriale care sunt condiț ionate de relief
exercitate pr in altitu dine, înclinare, expoziția versanț ilor și configuraț ia formelor de relief care
impun un regim climatic deosebit. Reț eaua hidrografi că, solurile, vegetaț ia chiar și omul reprez intă
elemente ale mediului care influenteaza elementele climatice și meteorologice într-o mai mi că sau
mai mare masura.

6
1.4. Hidrografia
Comuna Șieu din punct de vedere hidrogr afic aparți ne baz inului hidrografic al râ ului cu
acela și nume, care aduna apele atâ t în zona Piemontana a Călimanilor căt și din câmpia
Tran silvaniei, pr in unii din afluenț i, apele freatice sunt cantonante în terasele aluvionare, în conuri
de dejec ție, dep uneri aluvionare precum și depozite s edimentare cu structura cutanată și se gă sesc
la o ad âncime între 1 -20 m. Datorită adâncimii relative și a propriet ăților fzico -chimice se
comprimă în surse de apă potabilă economi că. În regiunea dealurilor cutate există ape cu grad
ridicăt de m ineralizare, dure și chiar clorurate.
Apele de adâ ncime apar în zonele de deal, sedimentare, dar sunt reduse cantitativ, avâ nd o
mineralizare puterni că și o duritate accentuată care le fac neutilizabile.
Alimentarea râ ului este de tip pluvio -aluvial, cu debit mare în lunile martie -aprilie, datorită
topirii ză pezilo r, urmate de viituri frecvente în lunile mai -iunie, datorită ploilor des e și bogate din
aceast ă perioad ă. Râul are un caracter semipermanent sau intermitent datorită condi țiilor climatice,
care au precipita ții reduse, evotranspira ție accentuate, temperaturi ridicate, dar și a celor
hidrologice precum rocile slab permeabile, infiltra ții reduse, capacitate de înmagaz inare și cedare
treptată redusă .
Rețeaua hidrografi că perma nentă este reprezentată de Valea Șieului și Valea Ardanului,
dar și acestea au debite mici în perioada secetoasă, ceilați afluenți ai râ ului au un caracter
semipermanent sau chiar intermitent.

1.5. Vegeta ția

Comuna se afl ă în zona padurilor de foioase, subzo na stejarului. Pe versan ți sunt pă duri de
stejar, gorun, garniț a în amestec cu carpen, ulm, jug ăstru, p ăr pădureț, tei. În vaă și pe versante cu
expozi ție nordi că este destul de prezent fagul, plopul tremură tor, palt inul, și cireș ul. Sub etajul
arbust in este format din păducel, sânger, lemn căînesc, și alun. În locurile unde con sistența lipsește
este prez ent p ăiușul, golomățul, feriga.
În cadrul ac țiunilor de substituire a padurii existente, s -au plantat numeroase suprafe țe
întinse cu molid, p in silvestru și pin negru. În partea Nordi că a Posmu șului există o suprafa ță de
1,5 ha de larice, fiind considerate o specie neobisnută pentru această zonă .
Vegetația ierboasă este prezent ă pe paji ști semia ride pe versantele sudice, pajiș ti
semiumede și umede și pajiști înmlăș muite de lun că. Pajiș tile semiaride de versante sunt utilizate
ca paș une și au valoare furajeră slaba, formate din iarba calului, pir, barboasă, firuță , macies,
păducel, etc. P ajiștile semi ude de versante sunt folo site tot ca pașuni și sunt compuse din iarbă

7
roșie, firu ță, trifoi alb, ca și arbușt i fiind întalniț i alunul, vi șinul, părul pădureț . Pajiștile umede de
versante sunt utilizate ca fânețe. Pajiș tile umede și semiumede de lun că sunt utilizate ca fânețe
având golomăț, firuță , pir, trifoi. Pe formele joase predom ina pipirigul, papura, treistia și rogozul.

2.6. Fauna

Pe teritoriul comunei, fauna întalnită este specifi că regiunilor deluroase, fiind bine
reprezentată de specii care trăiesc în diferite medii geografice precum pă durea, stepa, apele.
Animalele care constituie un interes vânătoresc sunt mistreț ul, lupul, vu lpea, căprioara, iar
în pădurile din nord-estul comunei există urșii, și cerbii. În zona cu păș une și culturi agricole sunt
prezente rozătoarele (iepurele, viezurele, hâ rciogul, popândă ul, șoarecele, dihorul, ariciul)
Ca și păsări sunt întalnite pi țigoiul, gaița, mierla, cio cănitoarea, pr epeli ța, uliul, sori carul,
barza. Datorită mișcării forestiere și vânătorii abundente din trecut au dus la s căderea numă rului
unor specii de vânat, dar în prezent datorită programelor de ocrotire apli căte numă rul acestora este
în creștere.
Ca și reptile există șoparla de cămp, gu șterul, șarpele de p ădure și broas ca de câmp. Iar ca
și vietăț i acvatice sunt întâlnite obletele, cleanul, scobarul (pești), șarpele de apă și broas ca de lac.
Datorită nepoluarii, râ ul Șieu se încădreaz ă în zona ridi cătă de calitate și asigură condi ții
optime de via ță pentru fauna acvati că.

2.7 Monumente istorice

Biserica reformată din satul Șieu , este un monument istoric și de arhitectură din secolul al
XVIII -lea. Biserica a fost construită în anul 1783 , în stil baroc , de către contele Kemény
Sámuel. Acoperișul bisericii și al turnului -clopotniță au ars în anul 1859 Masa Domnului a fost
distrusă complet în timpul incendiului din anul 1859. Clopotul cel mare a fost distrus în incendiul
din anul 1859, fiind înlocuit în 1868 . Orga bisericii a fost construită de către Nagy József,
din Brașov , în anul 1886 .

8
Fig.2 Biserica reformată din Șieu
Biser ica evanghelică din Posmuș , comuna Șieu, județul Bistrița -Năsăud , a fost ridicată,
într-o primă etapă, în secolul al XV -lea. Biserica, inițial romano -catolică, apoi evanghelică, a fost
construită în secolul al XV -lea. Numeroase modificări au avut loc în secolele XIX și XX. Turnul a
fost construit în 1924 . Surse din secolul XIX menționează existența unor fortificații, lucru ce ar
putea fi confirmat parțial de existența unor denivelări la est de biserică . Biserica este folosită în
prezent de parohia greco -catolică.
Fig.3 Biserica Reformată din Posmuș

Castelul Teleky -La mijlocul secolului secolului al XVIII -lea, în locul conacului de astăzi
se aflau mai multe clădiri șubrede din lemn. Teleki Pál și Haller Borbála au reconstruit clădirea în
stil baroc (stema celor două familii se vedea clar până recent pe clădire, deasupra intrării Lucrările
de reconstrucție au fost conduse de către Teleki Ferenc și s -au terminat în anul 1830. În timpul

9
revoluției din 1848 -1849, conacul a fost distrus, Teleki Ferenc mutându -se pe domeniul lui din
Șomcuța Mare. În anul 1868, Teleki Andor a efectuat lucrări de reparații la conac. După anul 1945,
proprietatea familiei Teleki a fost supusă naționalizării, folosită pe post de Întreprindere Agricolă
de Stat și ca apartamente. Conacul era înconjurată de întinderi mari de păduri și un parc. Noii
„proprietari” au tăiat în mare parte pădurea, dar au mai rămas pe domeniu mai mulți arb ori seculari,
există și un stejar care are mai mult de 500 de ani.
Fig.4 Castelul Teleky
Castelul Kemény, azi Școala de arte și meserii este un monument istoric aflat pe teritoriul
satului Șieu, După toate probabilitățile, castelul Kemény a fost construit de contele Sámuel
Kemény, conform tradiției locale ca și castel de vânătoare .În ridicările topografice iozefine din
1769 -1773 referitoare la Șieu sunt vizibile trei complexe architecturale mai importante, însă nici
unul dintre acestea nu se poate identifica topografic cu edificiul acesta. De aceea, se poate afirma,
că acest castel a fost construit cel mai probabil cândva după 1785 . Presupunerea este î ntărită de
stilul baroc târziu în care a fost ridicat edificiul.
Fig.5 Castelul Kemeny( Azi șscoala gimnazială)

10
2. METODOLOGIE

Metodologia unei ști ințe reprez intă ansamblul metodelor, al pr incipiilor, procedeelor și
mijloacelor concrete, materiale, pr in care cercetătorul se apropie de o anumită sferă a realității.
Metoda este calea concretă (procedeul sau succe siunea de procedee), structurată într-un
mod organizat și sistematic de lucru, pr in care se ajunge la cunoașterea obiectului de studiu (G.
Posea, Iuliana Armaș, 1998, pag. 55).
În cercetarea cartografică se folosesc mai multe metode, însă în lucrarea de față metodele
abordate au fost: metoda cartografică, metoda analizei, metoda comparați ei și metoda sintezei.
Metoda cartografică reprez intă metoda de bază a geografiei și constă în reprezentarea
grafică la o s cără redusă a elementelor, fenomenelor și proceselor de la suprafața Terrei. Metoda
cartografică presupune folo sirea de hărți (atât generale, cât și tematice), aerofotograme, diagrame,
grafice, schițe panoramice etc.
Harta reprez intă baza structurii ori carei lucrări, astfel că cercetarea geografică nu poate fi
concepută fără hartă.
Pentru evidențierea evoluției pe isajelor, harta este deosebit de utilă, deoarece ea reflectă
relațiile om -mediu, scoțând în evidență rolul mediului geografic ca factor care influențează
activitatea umană, precum și acțiunea pe care o exercită omul asupra peisajului.
Pentru a se putea interpreta corect elementele componete ale peisajului, acestea trebuiesc
analizate separat, putându -se folo si metoda analizei. G. Posea și Iuliana Armaș (1998, pag. 58)
afirmau că analiza, pentru a fi constructivă, trebuie raportată ne încetat, pr in intermedi ul sintezei,
la întreg. Ea trebuie să fie funcțională (indicând rolul elementelor în structura întregului), statistică
(raportând serii de date, pe baza cărora pot fi formulate ipoteze probabilistice), armonică (arătând
serii de variații periodice ale componentelor din geosistem) și cartografică (redând desfășurarea
spațială a faptelor).
Metoda sintezei nu poate exista în lipsa analizei. Pr in sinteză este realizată întreaga unitate
a peisajului, care prin analiză a fost desfăcut în elementele componente.
Atât procesele și fenomenele, documentele cartografice, elementele de mediu, cât și
peisajele trebuie comparate între ele. Astfel că, metoda comparativă constă în comprarea
diverselor fenomene de același gen pentru a identifi că deosebirile și asemănările dintre ele, pentru
a se putea evidenția anumite legături dintre ele. În această lucrare, comparația s -a bazat atât pe
cercetarea documentelor cartografice dintr-o perioadă de cir ca 300 de ani, cât și a altor surse.
Pentru a putea surpr inde evoluția modului de reprezentare cartografică a diferitelor elemente de
mediu, s -a avut în vedere compararea fenomenelor în timp.

11
Modul de lucru care a stat la baza edifi cării acestui studiu a urmat logi că argumentarii
cartografice, s -a pornit de la premisa că limitele de dezvoltare a lo calităților componente ale UAT –
ului Șieu au fost surpr inse în anumite momente istorice pe diferite ridi cări topografice.
Pe cale de cons ecință am căutat toate producț iile cartografice relevante, acce sibile la
momentul efectuăr ii studiului, urm ând ca acestea să fie procesate pentru a fi superpozabile într-o
aplicație GIS care ne va permite mai apoi s a facem evalu aăi atât calitative cât mai ales cantitative
și eventual sa tragem concluzii cauzale asupra evoluției / involuției localităților studiate.
Pe cale de consec ință schema logi că de realizare a acestei lucr ări, a fost urmatoarea:

Fig 6 . Fluxul de lucru utilizat în vederea realizării lucră rii

Etapa a -I a, achizi ția datelor. Achizi ția datelor cartografice a presupus dupa caz scanarea
documentelor preexistente sau preluarea acestora gata s canate din anumite baze de date grafice
sau din anumite surse onl ine.
Etapa a II a a presupus încercarea de georeferenț iere a produselor cartografice utilizate,
etapă care s-a realizat neunitar, diferit, în funcț ie de harta în speță. Georeferențierea înseamnă, în
primul rând, identifi carea cu ajutorul elipsoizilor și a proiecțiilor cartografice disponibile a
spațiului informatic care simulează spațiul real (georeferențierea spațiului) (I. Haidu, C. Haidu,
1998). În al doilea rând ea reprez intă procesul pr in care harta digitală este asociată cu coordonate
geografice reale (A. M. Imbroane, D. Moore, 1999). Există două tipuri de georeferențiere:
georeferențiere cont inuă și discretă .

12
– Georeferențierea cont inuă se aplică în cazul hărților vectoriale, care conțin deja un
sistem de coordonate lo cal (cartezian), iar trecerea la coordonate geografice se va face pr in
transformări de coordonate. Practic georeferențierea constă în determ inarea coordonatelor
geografice ale unor puncte cu mare precizie și lo calizarea lor pe harta digitală, urmând ca restul
punctelor să fie calculate automat pe baza formulelor de transformare (A. M. Imbroane, D. Moore,
1999); noilor coordonate ale punctelor trebuie să li se asocieze o anumită proiecție cartografică.
– Georeferențierea discretă -se aplică sistemului raster și constă în următoarele etape:
localizarea cu precizie maximă a unor pixeli dispersați pe imag ine cărora li se asociază (pr in
program) coordonatele geografice cunoscute dinainte. Coordonatele geografice ale celorlalți pixeli
se vor calcula cu ajutorul formulelor de transformare. Deoarece pixelul are dimen siune, lui îi va
corespunde o suprafață de Pământ. Astfel că, precizia lo călizării pixelului căruia i se atribuie
coordonatele geografice este de or dinul rezoluției ima ginii (A. M. Imbroane, D. Moore, 1999)
(Rezoluția imag inii reprez intă o măsură a clarității sau a gradului de detaliere a unei imag ini și
arată dimen siunea maximă de pe suprafața Pământului care i se atribuie unui pixel); și în acest caz,
coordonatele nou obținute trebuiesc asociate cu un sistem de proiecție.
Spre exemplu hartile din campania I -a Austro -Ungara (harta Iosef ina) ne avand sistem
propriu de proiec ție , au fost procesate pe baza georeferentierii pe puncte comune, fapt care,
deșigur, conduce la o mică precizie. Cu toate acestea georeferentierea acestora a adus informatii
pretioase asupra gradului de edifi care (dezvoltare) a perimetrului costruit al lo calităț ilor studiate.
Am utilizat această hartă și pentru faptul că era cel mai vechi document cartografic care
surpr indea grupurile de locu ințe, edificiile(biserici, ș coli, etc.) și trama stradală .

3.1. Ridicarea topografică iozef ină(prima campanie austro -ungară )

„Prima ridi care topografică ”, este primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului
Habsburgic . Imperiul Habsburgic s -a remar cat prin cartarea c elui mai întins teritoriu în cadrul
Primei Ridicări Topografice. Aceasta a acoperit vechiul imperiu Austriac, teritoriul Ceh, Galiția și
Bucov ina, Ungaria, Croația, Tran silvania și chiar teritoriile joase austriece (ce reprez intă acum
teritoriul aproximati v al Belgiei). Este mai puț in cunoscut faptul că aceste ridicări au acoperit și o
fâșie din Vechea Românie, de -a lungul granițelor habsburgice cu Tran silvania Cele 3589 planșe
înițiale, desenate și colorate de mână, au fost apoi completate până la 4096 de secțiuni.
Fiind denumite după Iosif al II -lea, împărat romano -german . În prezent sunt păstrate în
Arhiva de război (Kriegsarchiv ) a Arhivelor de stat ale Austriei . Hartile au fost create în scop
militar. În timpul Războiul de Șapte Ani , trupele austriece simțind lipsa unor hărți precise. Ca
urmare feldmareșalul Daun îi propune suveranei Maria There sia, în 1764, să ordone ofițerilor din

13
Statul Major General să cartografieze unitar toate țările componente ale Imperiului. În data de 13
mai 1764, după ce primeste încuviițarea suveranei, Con siliul de război ( Hofkriegsrat ) a dat
ordinele de începere a primei ridicări topografice generale. Lucrările au început în Boemia și
Moravia .
Ridicarea topografică iozef ină, începută sub domnia Mariei There sia, a fost term inată sub
cea a lui Io sif al II -lea, Împărat romano -german. Hărțile erau desenate de mână și erau făcute la
scăra de 1 țol vienez : 400 klafteri vienezi (ceea ce co respunde aproximativ cu s căra de 1:28.800).
Variațiile de altitu dine erau redate pr in hașuri și nu pr in curbe de nivel. Având la bază aceste
ridicări topografice, s -au confecționat hărți la s căra de aproximativ 1:115.200. Și ac est set este
considerat parte din Joseph inische Landesaufnahme .
Nu s-a făcut ridi carea topografică în Tirol , deoarece exista deja lucrarea cărtografică Atlas
Tyrolen sis, realizată de cărtografii Anich și Bla sius Hueber în anul 1774, la s căra de 1:103.800. În
final, ridi carea topografică iozef ină a avut că rezultat peste 4000 de planșe, realizate în perioada
1764 – 1785. O parte din ele reprez intă Tran silvania . Ulterior, până în 1806, s -au realizat și alte
planșe cu teritoriile din sud-vestul Germaniei , porțiuni mici din Elveția , Franța și Veneția .
Înițial, setul de hărți a existat în numai două exemplare, unul pentru împărat și celălalt
pentru conducerea militară. Ambele au fost ț inute secrete. În funcție de talentul celor care le-au
realizat, planșele diferă călitativ, atât grafic cât și tehnic. Neavând o bază de măsurare comună
(triangulație), planșele nu pot fi asamblate într-o hartă mare. În 1807, au fost înlocuite pr in
ridicarea topografică realizată în timpul lui Francisc I al Austriei , denumită „Ridi carea topografică
francis cănă” ( Franziszeische Landesaufnahme ).
Chiar dacă ridi carea nu a avut o bază geodezică reală, există o metodă potrivită pentru
georeferențierea foilor de hartă. Astfel, se poate realiza un mo zaic care să conț ină toate foile de
hartă și se poate presupune că zona are o proiecție reală, chiar și una necunoscută. Pr in urmare, se
pot def ini puncte de control (Ground Control Po ints) pentru care se identifică coordonatele
imag ine (mozaic) și, spre exemplu, coordonatele Stereo 70, iar apoi se folosește o transformare
matematică (pol inom pătratic) pentru a “potrivi” imag inea cu coordonatele proiectate. Dacă
ipoteza cu existența unei proiecții reale ar fi corectă, erorile ar fi mici, deoarece formula
polinomului pătratic asociază toate punctele cu coordonate în proiecțiile reale cu o eroare mică.

14

Fig. 7 Harta Joseph ina

3.2. A doua ridi care topografi că austro -ungara(harta francis căna)

Cea de a doua ridi care topografică (cu o altă den umire ridi carea francis cănă) este o
realizare de seamă a ridicărilor topografice care au avut loc în Imperiul Austro -Ungar. Conț inutul,
desenul și esteti că sunt remar căbile. Deși datorită duratei mari a ridicării (1806 -1869) nici din
punctul de vedere al conț inutului și nici că realizare technică nu poate fi con siderată unitară,
experiența ultimilor ani ne demonstrează că planurile respective pot fi utilizate și la ora actuală.
În timpul războaielor cu Napolen, conducerea militară a Imperiului Habsburgic a
recunoscut că hărțile realizate cu o căzia primei ridicări topografice (jozef iniană), până în 1780, nu
mai corespund cer ințelor militare ale timpului. Invenția militară a revoluției franceze, armata de
masă bazată mai întâi pe voluntariat mai apoi pe înrolare, a nece sitat o bază cartografică mai
detaliată. Această nece sitate este motivată în primul rând de mișcările trupelor mai numeroase
precum și de nece sitatea aprovizionării acestora.
Cunoșterea detaliilor terenului este de asemenea importantă în alegerea l ocului bătăliilor.
Împăratul Francisc I, a ordonat în 1806, realizarea unei noi ridicări topografice a Imperiului.
Dincolo de redarea mai detaliată a terenului, ridi carea propusă și realizată în deceniile care au
urmat a prezentat o noutate mai ales în privința bazei geodezice. În timpul ridicării au avut la
dispoziție măsurătorile bazelor de triangulație efectuate de călugărul iezuit Joseph Liesganig, și s –
au putut sprij ini pe datele primei rețele d e triangulație ale Imperiului .

15
Astfel planurile real izate cu o cazia acestei ridicări constituie prima operă cartografică la
scără mare care reprez intă întregul Imperiu, realizată cu o bază geodezică și cu un sistem de
proiecție def init. Scara planurilor de ridi care, stabilită pr in transfomarea unităților de lungime ale
timpului a rezultat ca fiind de 1:28800, identică cu s cara primei ridicări. Pe planurile de ridi care
nu întâlnim coordonate cu excepția Lombardiei. Planurile sunt organizate în rânduri (Sectio) și
coloane (Colonne), aceste numere a sigură identifi carea foilor. Într-o parte dintre provincii (Austria
de Sus și de Jos, Lombardia, Parma, Modena, Ungaria) numerotarea coloanelor este unitară și
începe crescător de la coloana cea mai vestică. În celelalte prov incii numerotare a coloanelor este
crescătoare începând cu punctul de orig ine spre est și spre vest.

Fig.8 Harta Francis cană

Lucrările de ridi care s-au desfășurat până în anul 1869. În acest răstimp teritoriul
Imperiului Habsbugic s -a schimbat de mai multe ori. Ext inderea reprezentată pe planuri
corespunde perioadei ridicării respective, din acest motiv este importantă durata ridicării. Perioada
de realizare a ridi cărilor topografie în Tran silvania -1853 -1858 și 1869 -1870, dimen siunile planului
fiind de 24”× 16

16
3.3. A treia ridi care topografi că

Cea de a treia campanie de măsurători topografice (Neue Aufnahme) s -a desfășurat
înceăpând cu anul 1869, hărțile fiind construite av ând la bază datumul Sf. Ana 1840, datum
referențiat la elipsoidul Bessel 1841 (adoptat în Imperiul Habsburgic începînd cu anul 1869).
A 3 a ridi care topografi că a avut loc înainte și în primii ani ai primului război mondial,
începând cu anii 1869 la 1887. Foile de bază sunt "Aufnahmeblätter", s căra 1:25.000 sau
1:12.500. Alte părți sunt "Spezi alkarte" 1:75.000. În plus, există alte câteva foi de diferite s cale
existente. Există 267 de coli numite "Generalkarte von Mitteleuropa" care rezultă din această
enormă întrepr îndere de cartografiere, acoper ind nu numai monarhia, ci și teritoriile europene
înconjurătoare, de la Berl in la Istanbul, de la Nizza la Cernobâl.
Longitu dinea este numărată AB Ferro (El Hierro Island), care este de aproximativ 18 ° vest de
Greenwich, și 20 ° vest de Paris. Hărțile au fost create pr in Ordinul M inisterului austriac al
războiului din 1868. Hărți ale Boemiei au fost create între 1877 și 1880. Hărți din Moravia și
Silezia au fost create între 1876 și 1878.
Fig.9 Harta Neue Aufnahme

17
3.4. Planurile Directoare de tragere

Înainte de Unirea de la 1918 teritoriile române se aflau în componența mai multor imperii,
motiv pentru care baza cartografică pentru fie care provincie românească era diferită de la o zonă
la alta. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Țara Ro mânească, Moldova și
Dobrogea s -au realizat ridicări topografice și implicit reprezentări cartografice, diferite ca factură.
Sistemele de proiecție utilizate, geoidul ales, nomenclatura și distribuția foilor de hartă, nu erau
uniforme.
În timpul Primului Război Mondial, când artileria era o armă redutabilă, s -a născut din
necesitate ideea de a articula o proiecție cartografică unitară pentru întreg teritoriul românesc,
proiecție care să răspundă pr incipiului con formității. Între anii 1916 -1919, s-a întrodus o nouă
suprafață de refer ință, un nou sistem de proiecție și o nouă nomenclatură. S -a folo sit sistemul de
proiecție Lambert modifi cat de geodezul, matematicianul și ofițerul francez Andre Louis
Cholesky. Suprafața de refer ință utilizată de proiecția Lambert -Cholensky a fost def inită pe
elipsoidul Clarke 1880.
Harta de bază numită „Plan Director de Tragere” a fost realizată la s căra 1:20 000 într-un
număr de 2118 planșe ce acopereau teritoriul României. Sub aspect grafic aceste planșe avea u o
lungime de 75 cm (echivalentul a 15 km în teren), respectiv 50 cm (echivalentul a 10km în teren).
O altă serie de hărți din aceiași familie a fost realizată la s căra 1:100 000 reprezentând un număr
de 102 foi, ce acopereau întreg teritoriul nați onal. Foile 1:100 000 aveau acei ași mărime cu harta
de bază, astfel că acestea cupr indeau o suprafață de 25 de ori mai mare. Nomenclatura planșei
corespundea cu cea a planșei de 1:20 000 din colțul sud vestic. În egală măsură au fost realizate și
foile la s căra 1:200 000 cu aceiași mărime grafică. Hărțile în proiecție Lambert -Cholesky, mai ales
cele realizate în prima perioadă, nu erau rezultatul unor măsurători noi, ci proveaneau din surse
anterioare (românești, austriece, rusești), care au fost transpuse pe cale grafică. Începând cu anul
1924 o mare parte din datele de pe aceste hărți au fost actualizate pe baza aerofotogramelor. După
reforma agrară din 1921 s -a modifi căt toponimia hărților adăugându -se numeroase denumiri
românești (Năstase, 19 75 pg. 87).
Pe maj oritatea foilor de hartă, relieful a fost reprezentat pr in curbe de nivel. Echidistanța
dintre curbele de nivel nu este unitară la nivelul țării, aceasta vari ind în funcție de relief și de
sursele folo site la compilarea hărților. Cele mai multe folosesc sitemul: pr incipale 100m, normale
20m, ajutătoare 10m. O serie de planșe folosesc metoda hașurilor pentru reprezentarea reliefului.
Toponimele sunt de regulă trecute în limba română, dar în Tran silvania și mai ales în zonele
transfrontaliere se remarcă topon ime mixte.

18

Fig.10 Planurile Directoare de Tragere
3.5. Proiecț ia Gauss -Kruger
În cartografie ,termenul Gauss–Krüger , numit după Carl Friedrich Gauss și Johann
Heinrich Louis Krüger , este utilizat în trei moduri ușor diferite.
Deseori, este doar un sinonim pentru proiecția transversală a hărții Mercator. Un alt
sinonim este proiecția conformală Gauss .
Uneori, termenul este utilizat pentru o anumită metodă de călcul p entru Mer cator
transversal: adică modul de conver sie între latitu dine / longitu dine și coordonate proiectate. Nu
există o formulă simplă închisă pentru a face acest lucru atunci când pământul este modelat că
elipsoid. Dar metoda Gauss – Krüger dă aceleași rezultate ca și alte metode
Termenul este de asemenea utilizat pentru un set particular de proiecții Mer cator
transversale utilizate în zone înguste din Europa și Ameri ca de Sud, cel puț in în Germania, Turcia,
Austria, Slovenia, Croația, Bosni a-Herțegov îna, Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord,
Finlanda și Argent ina . Acest sistem Gauss – Krüger este similar cu sistemul Mercator transversal
universal , dar meridianele centrale ale zonelor Gauss – Krüger sunt la doar 3 ° distanță, spre
deosebire de 6 ° în UTM. Cu ajutorul proiecției Gauss -Kruger se realizează o reprezentare plană a
întregului elipsoid de rotație, împărțit în preala bil în fuse.
Oricare fus se întînde de la Polul Nord la Polul Sud și este delimitat de doua meridiane care
poartă denumirea de meridiane marg inale. Diferența de longitu dine dintre meridianele marg inale
este de 6 sau 3 grade, de unde și mărimea fusului de 6 sau 3 grade. Pr in partea centrală a fiecărui

19
fus trece meridianul marg inal, care definește și poziția geografică a fusului. Fie care fus se
reprezin tă independent, având propriul sistem de axe de coordonate plane, stabilite astfel:
 originea sistemului xOy este întersecția meridianului axial cu ecuatorul;
 meridianul axial, reprezentat pr într-un segment de dreaptă, se con sideră axa Ox
având sensul pozitiv spre Nord;
 arcul de ecuator din cadrul fusului se reprez intă tot pr intr-un segment de dreapt ă,
este con siderat axa Oy cu sensul pozitiv spre Est.
România este lo calizată în fusul numărul 34, fus al cărui meridian axial este de 21 grade
Est și în fusul 35, meridianul axial având valoarea de 27 grade Est. Reprezentarea plană în proiecția
Gauss -Krug er are următoarele aspecte:
 este conformă;
 meridianul axial al fusului se reprez intă pr intr-un segment de dreaptă, este axă de
simetrie și axa Ox, având sensul pozitiv spre Nord;
 în orice punct de pe meridianul axial deformațiile sunt nule (modulul de deformație
liniară este egal cu unitatea)

Fig.11 Harta perimetrului studiat in proiecția Gauss -Kruger la sacră 1:25000
La acest studiu au fost de asemenea utilizate imputuri satelitare. Apli cația Global Mapper
are implementat ă posibilitatea de logare la baze de date World Imagery cu scene satelitare

20
in diferite surse. In cazul nostru sursa im aginii este DigitalGlobe(Rezoluț ia scenei
reproiectate in Stereo 70 este de 0,15m).
Fig. 12 Imagine satelitară DigitalGlobe cu UAT Șieu(sursa imaginii Global Mapper –
serviciul acces dat e online. Pagina a fost accesată la data de 05. 10.2019)
Toate aceste imputuri ras ter odata ce au fost georeferențiate, urmează a furniza date spaț iale
și a asigura baza procesului de digitizare.
Digitiz area este procesul pr in care se transfo rmă suportul de intrare într/un set de puncte,
linii, poligo ane, celule.
Digitizarea este procesul de convertire a o biectelor geografice ale unei hărț i într-un șir de
coordonate carteziene (x,y) sto cate într-un format digital (G. Dumitru, 2001).
Digitizarea implică trasarea manuală a obiectelor de pe hartă, care pot fi reprezentate sub
formă de punct, l inie și poligon, care sunt convertite de program în șiruri de coordonate x,y.
Există două modalități de digitizare, conform G. Dumitru, 2001 :
– digitizarea spaghetti (o linie lungă) – ignorarea intersecțiilor și digitizarea conturului ca
o linie dreaptă – folosită în principal pentru digitizarea l iniilor drepte
– digitizarea discretă (câteva l inii mai mici) – crearea unei serii de l inii conectate pr in
digitizarea fie carei intersecții – folosită pentru digitizarea obiectelor precise (ex. curbe) și
obținerea unei acurateți mai mari a coordonatelor.

21
Digiti zarea propriu -zisă a presupus utilizarea primitivelor grafice (punct, linie, poligon si
nod unde este cazul.).Dupa realizarea digitizării s -a trecut la verificare a și completarea tabelelor
atribut astfel încâ t in final a rezultat o bază de date care a perm is trecerea la următorul pas –
suprapunerea.
Suprapunerea s-a realizat cu ajutorul layerelor, obț inute în urma digitizării celor șase
repere cartografice .
O data ce a fost creata premisa integrarii în mediul Gis al tuturor imputurilor s -a putut trece la
lucrul efectiv.

22
4. STUDIU DE CAZ

Scopul acestei lucrări a fost acela de a determin a evoluț ia sau involuția după caz a
perimetrelor construite din UAT Șieu.
Pentru că ne -am propus abordrea argumentării cantitativ calitative a dezvoltării comunei,
așa cum am aratat anterior am folosit surse cartografice preexistente. Studiul propriuzis a presupus
determinarea perimetrului efectiv construit din fiecare localitate în parte deoar ece nu avem date
istorice privind intravilanu l și extravilanul așa cum le înț elegem noi în accepțiunea contemporană.
Pe cale de consecin ță din fiecare localitate tratată individual s -a incercat digitizarea cvartalelor de
locuințe (Perimetrul construit) la diverse secvențe temporale, anterior sincrone cu harta folosită.
Situația s -a prezentat in felul urmator:

Fig.13 Localitatea Șieu in prima reprezentare cartografică ( anul 1764 – 1785 )

23
Fig.14 Localitatea Posmuș in prima reprezentare cartografică ( anul 1764 – 1785 )

Fig.1 5 Localitatea Șoimuș in prima reprezentare cartografică ( anul 1764 – 1785 )

24
Fig.1 6 Localitatea Ardan in prima reprezentare cartografică ( anul 1764 – 1785 )

Fig.1 7 Locaitatea Șieu in cea de -a doua reprezentare cartografică (1806 -1869)

25
Fig.1 8 Locaitatea Posmuș in cea de -a doua reprezentare cartografică (1806 -1869)

Fig.1 9 Locaitatea Șoimuș in cea de -a doua reprezentare cartografică (1806 -1869)

26
Fig.20 Locaitatea Ardan in cea de -a doua reprezentare cartografică (1806 -1869)

Fig. 21 Localitatea Ș ieu in cea de -a treia reprezentare cartografică (1869)

27
Fig. 22 Localitatea Posmuș in cea de -a treia reprezentare cartografică (1869)

Fig. 23 Localitatea Șoimuș in cea de -a treia reprezentare cartografică (1869)

28
Fig. 2 4 Localitatea Ardan in cea de -a treia reprezentare cartografică (1869)

Fig. 2 5 Localitatea Șieu, reprezentarea Planurilor Directoare de Tragere (1916 -1921)

29
Fig. 26 Localitatea Posmuș,reprezentarea Planurilor Directoare de Tragere (1916 -1921)
Fig. 27 Localitatea Șoimuș, reprezentarea Planurilor Directoare de Tragere (1916 -1921)

30
Fig. 28 Localitatea Ard an, reprezentarea Planurilor Directoare de Tragere (1916 -1921)
Fig.29 Localitatea Șieu, in proiecție Gauss -Kruger

31
Fig.30 Localitatea Posmuș, in pr oiecție Gauss -Kruger

Fig.31 Localitatea Șoimuș, in proiecție Gauss -Kruger

32
Fig.32 Localitatea Ardan, in proiecție Gauss -Kruger
Fig. 33 Localitatea Șieu, imagine satelitară

33
Fig. 34 Localitatea Posmuș, imagine satelitară
Fig. 35 Localitatea Șoimuș, imagine satelitară

34

Fig. 3 6 Localitatea Ardan, imagine satelitară ( sursa img DigitalGlobe accesat la data de
18.10.2019)

35
5. CONCLUZII

Studiul de față a avut drept sc op înț elegerea evoluției plan -spațială a UAT Șieu. Din motive
obiective am ales așa cu m s-a arătat anterior î nțelegerea acestei evoluții, argumentată î n sens
cartografic. În primul rând am înc ercat să relevăm evoluția perim etrelor construite vizibile pe
documentele cartografice și nu intravilanele pr opriu -zise.
Pentru a avea o cat mai mare acuratețe a an alizei am luat în discuție pe râ nd fiecare din
cele 4 localit ăți ce intr ă in actualul UAT Șieu: Șieu, Posmuș, Șoimuș, Ardan.
Această abordare a permis suprapunerea ulterioara a perimetrelor digitizate si extragerea
de concluzii calitative dar mai ales cantitative pentru fiecare caz î n parte.
Pe cale de consecință, după parcurgerea etapelor anterior mentionate, lucrurile se prez intă după
cum urmeză :

Fig.37 Evoluția plan -spațială a perimetrului construit al localit ății Sieu, bazată pe documente
cartografice.

36

Fig 38 Evolu ția plan -spațială a perimetrului construit al localit ății Posmuș, bazată pe documente
cartografice.

Fig 39 Evolu ția plan -spațială a perimetrului construit al localit ății Ardan, bazată pe documente
cartografice.

37

Fig.40 Evoluția plan -spați ală a perimetrului construit al localit ății Șoimuș, bazat ă pe documente
cartografice.

Așa cum s -a putut observa în general localit ățile au avut tendin țe de cre ștere a suprfe ței construite
(de-a lungul timpului). Această creș tere nu a avut ca racter constant uneori manifestându -se în
salturi. Scopul lucră rii de fa ță a fost acela de a pune î n eviden ță evoluț ia acestor localit ăți. Prin
digitizare a m obț inut date cu caracter calitativ si cantitativ în mediul gis. Situa ția se prezint ă în
felul urmator:
Tab.1 Suprafața localităților studiate

38
Fig.41 Cresterea î n suprafa ță a localtăților studiate în concordanță cu sursele cartografice folosite.

Tab.2 Populația localităților la recensăminte

39
Fig. 42 Evoluț ia numeric ă a popula ției din localit ățile studiate

În urma analizei suprafeț elor construite, respectiv a evolu ției numerice a popula ției din
zona de studiu se constată ( Conform graficului din f ig. 38) pe de o parte o creștere a suprafeț ei
construite iar pe de alt ă parte o evoluț ie mai complicat ă a numărului de locuitori (o creștere la
începutul secolului al XIX -lea) dup ă care urmează o stagnare sau ma i degrab ă o scădere a
numărului de locuitori. Ace st lucru poate fii interpretat î n opinia noastr ă fie prin necesitatea
creșterii gradului de comfort, fie este legat de anumite evenimente social -economico -istorice.

40
6. BIBLIOGRAFIE
Băduț M. (2007), GIS. Sisteme informаtice geogrаfice – fundаmente prаctice , Cluj -Nаpocа:
Edit. Аlbаstră.
Bilașco Ș., Moldovan M. O., Roșca S. (2017), Aplicații G.I.S. în administrația publică
locală , ClujNapoca: Edit. Risoprint.
Cândeа, M., Brаn, F. (2001) , Spаțiul geogrаfic românesc , București: Edit. Economică
Chira L.M.(2018), Atlas statistico -descriptiv al localităților județului Bistrița -Năsăud ,
Edit. Institutului Național de Statistică
Dimitriu G. (2007), Sisteme informаtice geogrаfice (GIS) , Cluj -Nаpo cа: Edit. Аlbаstră.
Joly F. (1985), Lа cаrtogrаphie , Pаris: Presses Universitаires de Frаnce.
Krааk M., Ormeling F. (1998), Cаrtogrаphy – Visuаlizаtion of Spаtiаl Dаtа , Longmаn.
Năstаse А., Osаci -Costаche G. (2005), Topogrаfie. Cаrtogrаfie , București: Edit. Fundаției
Româniа de Mâine.
Osаci -Costаche G. (2008), Topogrаfie. Cаrtogrаfie. Metodologie, Exemple rezolvаte și
355 аplicаții, București: Edit. Universitаră.
Rus I. (2008), Ce este harta ?, http://www.geo -spatial.org/articole/ce -este-harta
Simion G. (2015), Aplicații GIS în dezvoltarea teritorială inteligentă , București: Edit.
Universitară
Someșan I.(2014), Monografia Posmușului (1228 -2014), Cluj -Napoca, Edit. MEGA
Timar G., Szekely B. , Biszak S., Varga J., Janko A. – Planurile celei de -a doua ridicări
topografice și varianta lor georeferențiată Revista de Geodezie, Cartografie si Cadastru –
Volumul 17 – Numerele 1,2 – 2008
Vultur E. (1980), Lucrare de diploma , Cluj -Napoca

Website -uri:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_reformat%C4%83_din_%C8%98ieu , accesat 15.11.2019,
ora 14:10
https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Kem%C3%A9ny_din_%C8%98ieu , accesat 15.11.2019,
ora 14:15
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_evanghelic%C4%83_din_Pos mu%C8%99 ,accesat
15.11.2019, ora 14:20
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98i eu,_Bistri%C8%9BaN%C4%83s%C4%83ud#/media/Fi%
C8%99ier:Josephinische_Landaufnahme_pg077.jpg , accesat 08.11.2019, ora 15:02
https://www.geonames.org/667242/sieu.html , accesat 08.11.2019, ora 15:09

41
https://mapire.eu/en/map/secondsurveytransylvania/?bbox=2270900.0298929135%2C5704589.8
11086107%2C3187532.873088747%2C6010337.924226813&map -list=1&layers=54 -accesat 8.11.2019
ora 15:17
https://mapire.eu/en/map/thirdsurvey25000/?bbox=722273.3247535329%2C5259699.89350621
%2C4388804.697536867%2C6482692.34606903&map -list=1&layers=129 accesat 08.11.2019, ora 15:22
http://www.geo -spatial.org/download/karte -des-grossfuerstentums -siebenbuergen -harta -marelui –
principat -al-transilvaniei , accesat 08.11.2019, ora 15:33
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ridicarea_topografic%C4%83_iozefin%C4%83 ,accesat 10.11.2019,
ora 17:54
https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:3rd_Military_Mapping_Survey_of_Austria –
Hungary , accesat 12.11.2019, ora 19:02
http://www.geo -spatial.org/download/planurile -directoare -de-tragere , accesat 12.11.2019, ora
19:40
https://ro.wikipedia.org/wiki/Proiec%C8%9Bia_Gauss -Kruger accesat 12.11.2019, ora 19:45
https://en.wikipedia.org/wiki/Gauss% E2%80%93Kr%C3%BCger_coordinate_system accesat
12.11.2019, ora 19:49
https://www.academia.edu/12348868/Proiectia_UTM_si_Proiectia_GA USS – accesat 12.11.2019,
ora 19:51
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ieu,_Bistri%C8%9Ba -N%C4%83s%C4%83ud , accesat
17.11.2019 , ora 16.35

42
7. ANEXE

Lista figuri
Nr. Figură Denumirea figurii Pagina
Fig.1 Localizarea comunei studiate 4
Fig. 2 Biserica Reformată, Șieu 8
Fig.3 Biserica Reformată, Posmuș 8
Fig.4 Castelul Teleky 9
Fig,5 Castelul Kemeny 9
Fig.6 Fluxul de lucru utilizat în vederea realizări lucrării de licență 11
Fig.7 Harta Josephină 14
Fig.8 Harta Franciscană 15
Fig.9 Harta Neue Aufnahme 16
Fig.10 Planurile Directoare de Tragere 18
Fig.11 Harta perimetrului studiat în proiecție Gauss -Kruger 19
Fig.12 Imagine satelitară DigitalGlobe cu UAT Șieu 20
Fig.13 Localitatea Șieu în prima reprezentare cartografică 22
Fig.14 Localitatea Posmuș în prima reprezentare cartografică 23
Fig.15 Localitatea Ardan în prima reprezentare cartografică 23
Fig.16 Localitatea Șoimus în prima reprezentare cartografică 24
Fig.17 Localitatea Șieu în cea de -a doua reprezentare cartografică 24
Fig.18 Localitatea Posmuș în cea de -a doua reprezentare cartografică 25
Fig.19 Localitatea Ardan în cea de -a doua reprezentare cartografică 25
Fig.20 Localitatea Șoimuș în cea de -a doua reprezentare cartografică 26
Fig.21 Localitatea Șieu în cea de -a treia reprezentare cartografică 26
Fig.22 Localitatea Posmuș în cea de -a treia reprezentare cartografică 27
Fig.23 Localitatea Ardan în cea de -a treia reprezentare cartografică 27
Fig.24 Localitatea Șoimuș în cea de -a treia reprezentare cartografică 28
Fig.25 Localitatea Șieu, reprezentarea Planurilor Directoare de Tragere 28
Fig.26 Localitatea Posmuș, reprezentarea Planurilor Directoare de Tragere 29
Fig.27 Localitatea Ardan, reprezentarea Planurilor Directoare de Tragere 29
Fig.28 Localitatea Șoimuș, reprezentarea Planurilor Directoare de Tragere 30
Fig.29 Localitatea Șieu în proiecție gauss -Kruger 30
Fig.30 Localitatea Posmuș în proiecție Gauss -Kruger 31
Fig.31 Localitatea Ardan în proiecție Gauss -Kruger 31
Fig.32 Localitatea Șoimuș în proiecție Gauss -Kruger 32
Fig.33 Localitatea Șieu, imagine satelitară 32
Fig.34 Localitatea Posmuș, imagine satelitară 33
Fig.35 Localitatea Ardan, imagine satelitară 33
Fig.36 Localitatea Șoimuș,imagine satelitară 34
Fig.37 Evoluția plan -spațială a perimetrului construit al localității Șieu 35
Fig.38 Evoluția plan -spațială a perimetrului construit al localității Posmuș 36
Fig.39 Evoluția plan -spațială a perimetrului construit al localității Ardan 33
Fig.40 Evoluția plan -spațială a perimetrului construit al localității Șoimuș 37
Fig.41 Creștrea în suprafață a locaităților studiate 38
Fig.42 Evolutia numerica a populatiei din localitatile studiate 39

43

Listă Tabele
Nr. Tabel Denumire tabel Pagina
Tab.1 Suprafața localităților 35
Tab.2 Populația locuitorilor la recensăminte 36
Tab.3 Lista figurilor 38