UNIV ERSITATEA „HYPERION” DIN BUCURE ȘTI FACULTATEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚE ALE EDUCA ȚIEI SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE LUCRARE DE LICEN ȚĂ Coordonator:… [616877]

UNIV ERSITATEA „HYPERION” DIN BUCURE ȘTI
FACULTATEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚE ALE EDUCA ȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator:
Conf.univ.dr. Gheorghe Florian

Absolventă :
Georgiana -Mihaela Ștefan

Bucure ști
2017

UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCURE ȘTI
FACULTATEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚE ALE EDUCA ȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

PROBLEMATICA PSIHOLOGICĂ A
DEPRESIEI LA VÂRSTNICI
INSTITU ȚIONALIZA ȚI

Coordonator:
Conf.univ.dr. Gheorghe Florian

Absolventă :
Georgiana -Mihaela Ștefan

Bucure ști
2017

1
Cuprins

Argument

Capitolul I . Caracteristici generale ale perioadei vârstnice
1.1. Definirea concep tului de îmbătrânire
1.2. Identitate și regres la omul vârstnic
1.3. Atitudini și mentalită ți față de vârsta a treia
1.4. Starea depresivă și îmbătrânirea
1.5. Rezulate unor cercetări privin d vârsta a treia

Capitolul II . Problematica institu ționalizării persoanelor vârstnice
2.1. Ce este conceptul de institu ționalizare
2.2. Problematica retragerii din via ța activă
2.3. Cauzele și efectele institu ționalizării
2.4. Modificarile psihologice ale vârstnicilor
2.5. Atitudinea în fa ța mor ții

Capitolul III . Metodologia cercetarii
3.1. Obiectivele cercetării:
3.2. Ipoteze le cercetării :
3.3. Lotul cercetării
3.4. Procedura de lucru
3.5 Instrumente utilizate

Capitolul IV : Rezultatele cercetării
4.1. Analiza și prezentarea datelor
4.2. Interpretarea psihologică a rezultatelor cercetării

2
Concluzii
Bibliografie
Anexe

3
Argument

Lucrarea de fa ță prezintă un studiu privind problematica psihologică a depresiei la
vârstnici institu ționaliza ți.
Îmbătrânirea fiind un fenomen ireversibil în via ța oamenilor, este extrem de discutat din
toate punctele de vedere. A șa cum au arătat numero și autori procesul de îmbătrânire presupune
numeroase modificări (apari ția bolilor somatice și psihice, apari ția ridurilor), iar efectele se fac
resim țite la toate nivelele psihologie (afectiv, emo țional, cognitiv). Pe fond afectiv, vârstnicii
devin persoane irascibile, inhibate și se închid în ei.
Odată cu înaintarea în vârsta, vârstnicii î și schimbă aria de interese și activită ți și totodată,
preocupările.
Un alt subiect de importan ță majoră îl constituie institu ționalizarea și motivele pentru care
vârstnic ii ajung într -un astfel de centru.
Deoarece mul ți dintre vârstnici ajung să se considere poveri atât pentru societate, dar mai
ales pentru familie, ei hotărăsc să -și trăiască via ța într -un centru de institu ționalizare. Dar există
și situa ții în care ei sun t adu și de către familie, și nu din propria ini țiativă.
Motivul cel mai important pentru care ei recurg la un astfel de centru de institu ționalizare
este singurătatea (copiii pleacă din casa părintească, partenerul/partenera decedând).
Institu ționalizarea vârstnicilor atrage după sine numeroase schimbări psihologice , efectele
fiind vizibile pentru cei care trăiesc în preajma lor :
 devin persoane triste și melancolice;
 suferă atunci când își amintesc evenimentele importante care s -au petrecut în viața
lor;
 consideră că au devenit nefolositori pentru cei din jurul lor.
Lucrarea este organizata în cinci capitole, dintre care primele două abordează o serie de
probleme teoretice legate de: atitudini și mentalități față de vârsta a treia; ide ntitate și regres la
omul vârstnic ; problematica instituționalizări . Al treilea capitol p rezintă metodologia utilizată î n
studiul de teren . Aici sunt incluse obiectivele, ipotezele și rezultatele cercet ării.

4
Capitol I : Caracteristici generale ale perioadei vârstnice

1.1. Definirea conceptului de îmbătrânire

Înainte de a începe a defini conceptul de îmbătrânire, putem spune că îmbătrânirea
popula ției este un fenomen ireversibil și observat în toate țările.
Procesul de îmbătrânire nu ocole ște pe nimeni și este un fenom en ce poate fi analizat la
diferite niveluri. Din punct de vedere biologic, îmbătrânirea presupune că odată cu înaintarea în
vârstă apar cele mai multe boli (cardio -vasculare, pulmonare, boli ale oaselor); de asemenea, se
produc modificări la nivelul fe ței, apărând foarte multe riduri, și pe tot corpul, apărand în anumite
zone varicele. Tot la nivel biologic se produce și modificarea mersului, fiind afectată capacitate
de a ne deplasa.
La nivel social, putem spune că îmbătrânirea este marcată de ie șirea la pensie, ceea ce
duce la schimbarea statutului în societate.
Și, nu în ultimul rând, la nivel psihologic procesul de îmbătrânire constă în modificări la
nivelul activită ților intelectuale și al motivației.
Pe lângă bolile de natură somatică, mai apar și cele de natură psihică.
Se poate vorbi despre procesul de îmbătrânire ca „vârsta a treia sau vârsta a patra”.
După Rogers Fontaine, îmbătrânirea nu este o stare, ci un fenomen de degradare graduală
și diferențială (Fontaine, 2008).
Afectând toate ființele și sfârșitul său firesc ducând la moartea organismului, este deci
imposibil să -i datăm începutul, căci în funcție de nivelul la care se situează, severitatea și viteza
procesului de involuție diferă mult de la o persoană la alta.
Rogers Fontaine aprecia că indivizii nu au o vârstă, ci trei vârste diferite: vârsta biologică,
vârsta socială și vârsta psihologică.
Vârsta biologică se referă la îmbătrânirea organică; mai exact, fiecare organ suferă
modificări de -a lungul vie ții, devenind mai pu țin eficient. În termenii autorului citat, organul
suferă de o îmbătrânire primară sau de un proces înnăscut de maturizare.
Vârsta socială face referire la rolul, la statutele și obiceiurile persoanei în raport cu
celelalte persoane din societate. Tot Fontaine, în lucrare a „Psihologia îmbătrânirii”(2008), afirmă

5
că vârsta socială este puternic influențată de cultura și istoria unei țări.
Și, în final, cea de a a treia vârstă, vârsta psihologică, presupune competen țele mentale ale
individului. Ea cuprinde capacită țile mnezi ce, intelectuale și morivita țiile unei persoane.
Bătrâne țea trebuie acceptată ca atare, c u bune și rele în via ța omului.
Perioada îmbătrânirii este foarte bine descrisă de o serie de caracteristici care î și pun
amprenta asupra omului.
În această etapă a vi eții au loc, totodată, și o serie de transformări: crizele de involuție și
involuția.
Crizele de involuție se referă la trecerea de la vârsta adultă la bătrânețe. Această perioadă
reprezintă o „vârstă critică” atât pentru femeie, cât și pentru bărbat (Enăc hescu, 2004, p.174).
La femei, acestea se manifestă prin binecunoscutul proces de menopauză. Ea înseamnă
încetarea activității ovariene, la care se mai adaugă și alte tulburări funcționale. Plăcerea actului
sexual scade, oboseala apare mult mai repede decâ t de obicei, apar stări de insomnie și de
iritabilitate, apar foarte des gânduri negative în legătură cu viitorul, se mic șorează câmpul
intereselor și apare lipsa de ini țiativă (Neveanu, 1978, p.442).
Măsurile de psihoigienă care se recomandă în cazul feme ilor vârstnice sunt următoarele:
tratament medical și psihoterapie; o atitudine de în țelegere și răbdare din partea celor din jurul
lor; evitarea emo țiilor negative; un regim de via ță cât mai ordonat; evitarea substan țelor toxice.
De asemenea, se impune cr earea unui mediu plăcut, calm, cu plimbări și călătorii.
La bărbat, criza de involuție este mai puțin dramatică și nu există o vârstă certă la care
debutează. Ea apare de regulă încet, în timp, după vârsta de 55 -65 de ani, uneori chiar și după
vârsta de 70 de ani. Andropauza este un proces care are legătură tot cu via ța sexuală și se
caracterizează prin: scăderea potenței la nivel sexual; cefalee; astenie; insomnie; oboseală
frecvența; scăderea randamentului intelectual; activități, interese și pr eocupari limitate.
Măsurile care se recomandă în această situa ție sunt: tratament medical; suport psihologic; lectura
ziarelor; grădinăritul.
Vârstnicul acumulează o serie de pierderi par țiale, cum ar fi scăderea randamentului
profesional odată cu ieșirea la pensie și pierderea statului familial de cap de familie la bărbați, sau
de gospodină -mamă înconjurată de to ți copiii ei la femeie (Rășcanu, 2002, pp. 77 -78).
Etapa de involu ție se află situată între 60 și 65 de ani. Ea poate apărea și în jurul vârstei
de 40 -45 de ani, ca un fenomen de preinvolu ție.

6
Involuția naturală este un proces normal, „psihobiologic nepatologic” (Enăchescu, 2004,
p. 175). Dar există diferențe interindividuale psihologice și psihopatologice caracteristice acestei
perioade.
J. de Ajuriaguerra afirma că „fiecare îmbătrânește a șa cum a trăit” (Enăchescu, 2004,
p.175).
Vârsta a treia se mai destinge prin: deplasarea personalită ții de la extraversie la introversie;
scăderea facultă ții de învă țare; scăderea abilitătii de a se concentra un timp cât mai lung;
diminuarea memoriei; diminuarea trăirilor afective; apariția egoismului, lăcomiei și avari ției.
C. Enăchescu afirmă că în ceea ce prive ște tipologia vârstnicului, se descriu două tipuri
de bătrâne țe (Enăchescu, 2004):
 bătrâne țe fiziologică, caracterizată printr -o via ță lipsită de griji, persoana fiind înconjurată
de fiin țele dragi și adaptată la realitate. Persoana da dovadă de blânde țe, răbdare,
bunătatea și înțelegere.
 bătrâne țe nefericită, urâtă, destul de grea. Vârstnicul tră iește cu un sentiment de
amărăciune care -i face pe cei din jurul săi să sufere. Persoana dă dovadă de încăpă țânare,
neîncredere și egoism.
Trebuie remarcat faptul că la unii bătrâni această perioadă de viață se caracterizează prin
izolare (se izolează de membrii familiei, de prieteni), atitudine negativă, egoism, tendin ța spre
zgârcenie.

1.2. Identitate și regres la omul vârstnic

Vârsta a treia se împarte, după tipul de activitate și după tipul relațiilor, în trei
subperioade: superioada de trecere l a bătrâne țe (65 -75 de ani); subperioada bătrâne ții medii (75 –
85) și subperioada marii bătrâne ții (după 85 de ani) ( Șchiopu, Verza, 1981, p. 242).
În această nouă etapă, viața individului se schimbă complet. Viața omului capătă o altă
întorsătură diferită d e cea pe care a trăit -o până în momentul de fa ță. „Astfel, tipul fundamental
de activitate si tipul de rela ții se caracterizeaza prin restrângerea ariei profesionale, ocupa ționala
și socială. Dar rămâne activă subidentitatea maritală” ( Șchiopu, Verza, 1981 , p.243).
În mod deosebit subidentită țile parentală, socială și cea profesională capătă și ele o altă
structură, care se modifică în func ție de sănătatea psiho -fizică a omului.

7
Subidentitatea socială se men ține în continuare prin dorin ța persoanei de a ex ercita
profesia respectivă, dar posibilită țile de a o pratica devin din ce în ce mai reduse, din cauza
vârstei. „Valorile morale, obiceiurile și comportamentale învă țate în tinere țe nu mai sunt de
actualitate” (Ră șcanu, 2007, p.78).
Subidentiatea parental ă rămane activă prin apariția nepoțiilor, unii vârstnici chiar
dedicându -se cre șterii și îngrijirii lor. Totodată, plecarea copiilor din casa părintească modifică
preocupările, interesele și stilul de via ță.
Această perioadă este o perioadă fragilă prin a pariția bolilor atât somatice, cât și psihice.
Despre boliile psihice vom vorbi într –un capitol aparte.
Boala psihică se referă la schimbarea care interesează, în diferite grade și forme, sfera
vieții suflete ști a individului (Enăchescu, 2005). Iar în ce ea ce priveste subidentitatea profesionala
consta în retragerea din activitate.
La bărbați apar frecvent bolile de tip respirator, în timp ce la femei predominante sunt
tulburările afective. Aceasta este perioada în care își fac griji și se preocupă mai mu lt de
partenerii lor, decât de propria lor persoană ( Șchiopu, Verza, 1981, p.243). Tot în perioada
bătrâneții apare din ce în ce mai des infractul miocardic.
Un alt fenomen observat în perioada bătrâne ții este cel al procesului de încărun țire al
părului, proces care poartă denumirea de acromotrihie, și cel al căderii părului, care se nume ște
alopecie ( Șchiopu, Verza, 1981, p.244).
De asemenea apar modificări la nivelul organelor interne și al danturii. Și respira ția suferă
modificări intense, ea devenind s uperficială.
Îmbătrânirea este amplificată de o serie de modificări la toate nivelurile. Creierul este
organul care suferă global o atrofie în cursul îmbătrânirii (Fontaine, 2008). Datorită procesului
ireversibil de atrofiere și al scăderii în volum a cre ierului se reduce capacitatea de adaptare. Se
suferă modificări de la nivelul psihic până la procesele complexe ce -l definesc pe individ.
De exemplu, efectele vârstei asupra sistemul vizual apar pe la vârsta de 40 de ani pentru
structura optică și de la 60 de ani pentru structura retiniană. Declinurile nu au aceeași
semnificație înainte și după 60 de ani. Văzul se degradează treptat, unii văd în cea ță, iar al ți chiar
își pierd vederea definitiv. Vârstnici au probleme și în percepera obiectelor de la distan ță, în a le
distinge. Iar în ceea ce priveste auzul și sensibilitatea tactilă scad și ele la rândul lor.
Și procesele psihice complexe suferă modificări semnificative: memoria de scurtă durată

8
se degradează, menținându -se mai bine memoria de lungă durată. O mul vârstnic devine lent în
gândire și în ritmul vorbirii, apare lipsa de fluen ță în idei, dificultatea de a se exprima, lipsa de
concentrare.
Motivația nu mai este la fel de puternică, persoanele vârstnice nemaifiind motivate de a
învața sau de a memora a numite lucruri ( Șchiopu, Verza, 1981, p. 248).

1.3. Atitudini și mentalități față de vârsta a treia

Este foarte importantă atitudinea societății față de bătrânețe și de rolul pe care vârstnicii îl
ocupă în societate.
Bătranețea, mai exact vâ rsta a treia, este acea vârstă caracterizată de apariția unor procese
și modificări la nivelul organismului.
De-a lungul timpului, au fost strânse destul de multe informa ții referitoare la vârsta a
treia, arătându -se ca o vârsta a în țelepciunii, a toleran ței și împăcării, a echilibrului și a pruden ței
cu persoanele din jur ( Șchiopu, Verza, 1981, p.239).
Nu toate persoanele asimilează și înțeleg conceptul de bătrânețe în egală măsură: Astfel:
 „vârsta a treia” poate fi văzută ca fiind o boală, deoarece este vârsta la care apar foarte
multe bolii și probleme; dar este foarte important de precizat că „bătrânețea” nu trebuie
privită ca fiind o boală, ci ca o etapa firească în viața fiecarui om, cu bune si rele;
 „vârsta a treia” poate fi considerată o satisfac ție, o împlinire la tot ceea ce a înseamnat
viața lor;
 și, totodată, „vârsta a treia” mai poate fi considerată ca fiind o povară greu de suportat.
Referindu -ne la faptul că vârsta a treia este văzută ca fiind o povară, atât pentru societate, cât
și pentru familie, mul ți dintre vârstnici sunt adu și într -un centru de institu ționalizare.
„Vârstnicul este constrâns să ia cunoștință cu statutul de om bătrân, uneori handicapat
somatic, psihic, dar și financiar de multe ori, mai mult sau mai puțin exclus social și familial”
(Rășcanu, 2007, p.78) .
Familia îi consideră pe vârstnici „ poveri”, prin faptul că ei nu mai au abilitatea de a se
descurca singuri, necesitând să fie supraveghea ți tot timpul. La rândul ei, societatea îi prive ște
într-un mod asemănăto r ca și familia, deoarece se consideră că, odată cu renun țarea la activită ți,
mai exact cu ie șirea la pensie, vârstnici devin persoane care nu mai contribuie cu nimic, la viața

9
socială, mai ales din punct de vedere financiar.
Faptul că bătrâne țea poate fi văzută și ca o satisfacție face din aceasta o frumoasă
perioadă, deoarece vârstnici s -au împlinit atât din punct de vedere familial, cât și profesional.
Împlinirea din punct de vedere familial se referă la faptul că ei devin pentru cei dragi un
bun exemplu de urmat; iar împlinirea pe plan profesional constă în faptul că mul ți dintre ei și -au
facut un nume, greu de uitat prin toate ac țiunile și contribu țile lor aduse societății.
De asemenea, este foarte importantă și atitudinea vârstnicilor față de propria lor stare.
Această atitudine are un caracter subiectiv, fiind marcată prin grijile și nevoile sociale,
economice, de trai cotidian; infirmitățile fizice; mic șorarea forței și a capacității de adaptare și
integrare; dezgustul față de viața (Enăchescu,2004).

1.4. Starea depresivă și îmbătrânirea

În primul subcapitol am început prin definirea conceptului de îmbătrânire, iar acum ne
punem întrebarea, ce legătură există între starea depresivă și îmbătrânire.
Vom începe prin întrebarea „Ce este depresia?” Dic ționarul de psihologie Larousse o define ște,
astfel: „depresia este starea morbida, mai mult sau mai putin durabilă, caracterizată îndeosebi de
triste țe și de o scădere a tonusului și energiei” (Larouse, 1998, p.96).
Există diferite forme ale depresiei, un ele mai pu țin grave, altele extrem de grave, dar în
toate situațiile „persoanele depresive manifestă schimbări cognitive și comportamentale
caracteristice. Ele sunt apatice, demotivate și sensibile doar la faptele negative din viața lor, ceea
ce crează un feedback de întărire a stării lor” (Fontaine, 2008, p.186).
Depresia este frecvent întâlnită la orice vârstă, indiferent că suntem la o vârsta fragedă
(adolescen ța) sau la o vârsta înaintată (maturitate sau bătrâne țe). Depresia apare și la vârsta a
treia deoarece persoanele se retrag din viața socială și profesională. Unii devin persoane
depresive deoarece nu știu cum va fi viața lor, ce vor face mai departe.
„Sănătatea mintală și persoanele în vârstă” a fost tema aleasă pentru Ziua Mondială a
Sănătă ții, care s -a desfă șurat la data de 10 octombrie, 2012. Principalii factori care deteriorează
sănătatea mintală a unei persoane sunt: sărăcia, izolarea socială, singurătatea, etc. Tratarea
depresiei la vârstnici este îngreunată din simplu motiv că pers oanele vâ rstnice evită ajutorul .

10
În urma unui studiu, circa 7% din persoanele vârstnice sunt afectate de depresie și
aproximativ 5% de demen ță.
Societatea modernă încearcă să combată discriminarea persoanelor vârstnice, deoarece
aceștia sunt considera ți membrii valoro și ai societă ții și trebuie sprijini ți.
Depresia este una dintre bolile psihice care pot beneficia mult de pe urma tratamentului de
specialitate. Persoanele care nu sunt tratate la timp, ajung de multe ori să -și pună capăt zilelor.
Suicidul reprezintă, prin urmare, complica ția majoră a bolii depresive.
„Suicidul este consecin ța unei stări depresive căreia individul decide să -i pună capat
definitiv” (Fontaine, 2008, p.190)
Tot în această perioadă de vârstă apare și una dintre cele mai cunoscute boli psihice, și
anume boala sau demen ța Alzheimer.
Neveanu aprecia că demen ța este o tulburare psihică foarte gravă și, în marea majoritate
dintre cazuri, este ireversibilă; presupune o slăbire a psihicului și afectează fun cțiile intelectuale
și conduita individului.
Boala Alzheimer, a fost descrisă la inceputul secolului XX, ca fiind arhetipul demen ței
presenile (Fontaine, 2008). În termenii autorului citat, numele acestei maladii provine de la
medicul Alzheimer, care a des cris pentru prima dată tabloul clinic al bolii într -un articol publicat
în 1907 și intitulat „O boala caracteristica grava a cortexului cerebral”.
Această boala apare de obicei înainte de vârsta de 60 de ani, și afectează atât femeile cât
și bărbați. Afect ează toate funcțiile psihice; persoana diagnosticată cu Alzheimer devine o
persoană dependentă de – a lungul vie ții de alte persoane.
Persoanele cu această formă de demență nu mai sunt în stare să ducă la îndeplinire nici
cele mai mici sarcini -cum ar fi sa mănânce, să se îmbrace, să se spele sau să se pieptene. În loc să
aibă ei grijă de nepo ți sau de strănepo ți, ei ajung să fie cei care au nevoie de îngrijire și
supraveghere permanentă. Persoanele ajung să nu mai recunoască nici pe cei din jurul lor,
indife rent dacă ace știa sunt prieteni sau rude (soț/ so ție, copii, nepo ți, etc.).

11
1.5. Rezultate unor cercetării privind vârsta a treia

Diver și autori au realizat de a lungul timpului foarte multe cercetări pe tot ceea ce ține de
vârsta a treia, fiind tes tate mai multe aspecte.
Unul dintre aspectele studiate a fost impactul stării de sănătate și al stilul de via ță asupra
performan țelor cognitive. Studiul a fost realizat de Hultsch și colaboratorii săi în 1993, pe un
eșantion de 484 de persoane cu vârste cu prinse între 55 și 86 de ani.
Starea de sănătate a fost măsurată printr -un ansamblu de indicatori grupa ți în patru
categorii: boli cronice (probleme neurologice, probleme cardiovasculare), boli episodice,
sănătatea instrumentală (subiectul testat trebuia s ă evalueze în ce măsură sănătatea sa îi
influen țase aria profesională, activită țile de recreere și deplasare) și sănătatea obiectivă (persoanei
i se cerea să compare sănătatea sa cu o stare ideală și cu sănătatea oamenilor de vârsta sa).
Performan țele cogn itive au fost măsurate cu ajutorul unei baterii cognitive înregistrându –
se: timpul de decizie semantică, timpul de înțelegere, memoria de lucru, vocabular, fluența
verbală, cunoștințele generale, memoria cuvintelor și memoria textelor. Concluzia autorilor a fost
următoarea: starea de sănatate și stilul de viață au contribuit în mod semnificativ la performanțe și
„au moderat” efectul vârstei asupra unui mare număr de activități cognitive.
O altă cercetare extrem de interesantă realizată pe subiecți vârstnic i a fost făcută de Willis
și colaboratorii săi în 1922. Ace știa au arătat că performanțele la testele de inteligență erau
corelate cu adaptările necesare unor activității cotidiene, precum transportul, îngrijirile sau
cumpărăturile.
Un alt studiu realizat de Kim și colaboratorii săi în 1996 (apud Fontaine, 2008) a constat
în studierea relației dintre variabilitatea interindividuală pe termen scurt pe criteriile biologice și
psihologice și riscurile de boli și de mortalitate la persoanele de vârsta a treia. În marea
majoritatea a cercetărilor, măsurarea unei competențe nu este realizată decât o singură dată,
cercetătorul afirmând că o măsurare repetată ar conduce la o variabilitate slabă. Ei au evaluat la
un grup de subiecți indicatori de variabilitate a perf ormanțelor la testele de natură biomedicală,
cognitivă și fizică. Testele au fost aplicate în mod repetat pe o perioadă de 25 de săptămâni, cu o
evaluare pe săptămână. Rezultatele au fost clare: gradul de variabilitate intraindividuală pentru
cele trei tip uri de indicatori era un bun predictor al riscului de boli și de mortalitate pentru
următorii cinci ani.

12
Capitolul II : Problematica institu ționalizării

2.1. Ce este conceptul de institu ționalizare

Termenul de institu ționalizare privind vâ rstnicii face referie la schimbarea mediului de
viață, chiar dacă nu este obligatorie, constituie o alternativă.
Institu ționalizarea se referă la încadrarea vârstnicului într -un centru de ocrotire ( acestea
fiind cămino -spital, cămine de bătrâni, etc).
Bătrâne țea este considerată una dintre cele mai triste perioade a vie ții, în care vârstnicii se
tem de moarte în mizerie și singurătate, într -un azil, considerat de ace știa unul dintre cel mai
penibil loc de existen ță. ( Ră șcanu, 2007)
Centrul de institu ționalizare oferă servicii specializate de protejare pentru persoane,
familii, grupuri și comunită ți cu probleme speciale, aflate în dificultate și într -un grad de risc
social, care nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod no rmal și
decent de via ță. Serviciile de asisten ță socială se adresează următoarelor categorii de persoane:
 persoanelor cu handicap;
 persoanelor singure;
 persoanelor vârstnice;
 oricărei persoane aflate în nevoie.
„ Serviciile de asisten ță social ă pot fi definite deci ca programe specializate, activită ți
organizate, tehnici de interven ție socială, metode de identificare a necesită ților și tipurilor
specifice de disfunc ționalită ți a persoanei cu probleme. Cu ajutorul acestora, cei în dificultate po t
obține condi ții minime, necesare unei vie ți decente, auto -suficiente și pot să -și dezvolte propriile
capacită ți și competen țe pentru o integrare normală în comunitate." (Zamfir, 1997,pp. 443 -444).
Vârstnicii adu și într -un astfel de centru de institu ționalizare se resemnează și se
adaptează, trăiesc vie ți departe de cei dragi, fiind foarte rar vizita ți sau chiar deloc.
Marea majoritate sunt adu și de către familie, care -i consideră poveri, iar al ți vin din
propria ini țiativă, deoarece se consideră ei î nsăși poveri pentru familie, sim țind nevoia de a se
detașa de tot ceea ce îi înconjoară. De exemplu, atunci când ei rămân singuri (partenereul sau
partenera a decedat) decid să se retragă într -un astfel de c entru până la sfâr șitul vie ții.

13
Aceștia din urmă simt că un centru de acest gen este locul unde ei î și pot petrece restul
vieții, fiind lini știți și unde li se oferă un trai decent.
Există situa ții în care vârstnicul ajunge într -un centru de institu ționalizare din propria
inițiativă deoarece el a răm as singur ( copii pleacă din casa părinteasăa; partenerul / partenera a
decedat).

2.2. Problematica retragerii din via ța activă

Așa cum am men ționat și în primul subcapitol, din acest capitol, unii vârstnici se retrag
din via ța activă din propria lor ini țiativă, în timp ce al ți sunt sco și de către alte persoane.
„Îmbătrânirea nu reprezintă doar un program genetic al ontogenezi individului, ci mai ales
o trăire, o stare emo țională și mentală.” ( Munteanu, 2006, p.419 )
Vârstnicii cons ideră că nu mai pot duce la bun sfâr șit anumite sarcini (de exemplu,
memoria nu -i mai ajută ca înainte; vedere începe s ale facă probleme; intervine oboseala atât
fizică, cât și psihică; etc ).
Trebuie men ționat faptul că nu to ți vârstnicii se retrag din viața activă într -un centru de
institu ționalizare. Sunt unii care rămân foarte activi: se ocupă de gospodărie; se ocupă de
creșterea nepo ților; unii călătoresc; etc).
În lucrarea sa, Psihologia Dezvoltării Umane ( 2006), Muntean vorbe ște desppre modificăr ile
care apar la nivelul factorilor:
 biologici și fizici ( apari ția unor boli cronice; incapacită ți; diabet; cancer; boala
Alzheimer, care afectează aproximativ 10% din popula ția de peste 65 de ani).
 interpersonali ( mediul social în care trăie ște pe rsoana și deprinderile de comportament și
comunicare interperosonala). „ Din punct de vedere social, bătrâne țea este echivalentă cu
dezangajarea fa ță de rolurile sociale active, retragerea din via ța profesională și adoptarea
altor roluri dintre care unele c u caracter pasiv de dependen ță, iar altele cu caracter activ –
compensator" (Bonchis&Secui, 2004, p.381).
 intrapersonali ( carcateristici personale de func ționare: sex, vârstă, ereditate, motricitate,
inteligen ță, sistem nervos, personalitate, etc).

14
De asemenea, un alt factor despre care trebuie men ționat în acest subcapitol este termenul
de „ pensionare”. Retragerea din via ța activă este legată în mod direct de fenomenul de „
pensionare”.
„ Pensionarea este încheierea perioadei oficiale de muncă și un moment major în via ța
tuturori indivizilor.”
Încetarea activită ții profesionale poate reprezenta un declin în care omul simte că și-a
pierdut sensul , că a renun țat la o parte importantă din tot ceea ce a semnificat via ța.
Timpul liber mai mult de car e beneficiază, dacă nu este ocupat cu alte activită ții plăcute și
antrenante, poate conduce l a apari ția gândurilor negative.
Pensionarea poate fi întâmpinată cu dificultate pentru unii: de exemplu, cei care pe lângă
serviciu mai aveau și alte activită ți, pensionarea este văzută bine, în schimb pentru cei care nu au
dezvoltat interese în afara ariei profesionale o întâmpină cu dificultate.
O altă problemă poate să apară la femeile care au fost casnice toată via ța deoarece pentru
ele retragerea din activita te a so țului va însemna că el se va afla acasă, adică în „ spa țiul de lucru”
al femeii; astfel și pentru femeile casnice vor apărea modificări.
„ Pensionarea este un stres care afectează via ța familiei, rela țiile cu prieteni, cu
comunitatea.” ( Muntean, 20 06, p.430).
Tot în lucrarea sa, Psihologia Dezvoltării Umane (2006), Muntean vorbe ște despre faptul
că a fi bunic sau bunică reprezintă o sursă importantă de identitate pentru persoanele în vârstă.
Rolul de bunică sau bunic este jucat în mod diferit, în f uncție de starea persoanei și de cultura
căreia îi apar ține.
Un alt fenomen de care trebuie discutat este văduvia. În urma acestui fenomen, vârstnicii
pot dezvolta anumite stări: anxietate, depresie. Sunt și persoane care trec peste acest fenomen și
își continuă via ța recasatorindu -se.
„ Din punct de vedere psihologic, sunt importante preocupările tot mai frecvente pentru
organizarea plăcută, confortabilă a timpului și organizarea unor forme în care persoanele în vârstă
să realizeze activită ți ce se fina lizează cu producerea unor obiecte care să le aducă un venit
suplimentar.” ( Verza, p. 252)

15
2.3. Cauzele și efectele institu ționalizării

Institu ționalizarea poate atrage atât efecte pozitive: vârstnicii care au venit din propria
voință la acest centru pentru ei semnifică o via ță mai lini ștită, mai relaxantă unde î și pot petrece
restul vie ții.
Efectele negative: cei care sunt adu și de un membru al familiei împotriva voin ței sale
consideră că vrea să scape de el și atunci persoana vârstn ică trece prin diferite stări: anxietate,
depresie, sentimente inutilitate, etc.
În cazul acestor vârstnici cel mai repede se instalează depresia. Depresia nu face parte din
tabloul normal al îmbătrânirii. Depresia poate să apară la orice vârstă și la orice persoană,
indiferent de sex, na ționalitate, etnie sau religie.
Unele dintre manifestările depresive sunt evidente, în timp ce altele se pot ascunde în
spatele unor comportamente pe care le considerăm ca fiind normale. De exemplu ni se poate
părea să auzim vârstnicii vorbind despre iminen ța mor ții care se aproprie, însă dacă gândurile
sunt foarte frecvente și afirmă că nu mai au pentru ce trăi, atunci ne punem un semn de întrebare.
Tabloul manifestărilor depresiei și intensitatea cu care poate s ă apară diferă de la o
persoană la alta.
Persoanele depresive manifestă stări de triste țe, de melancolie, de iritabilitate și nu au nici
un interes de a -și desfă șura activită țile. Depresia se manifestă mai amplu și mai profund la femei
decât la bărba ți. Spre deosebire de depresie, care este mai frecventă la femei, în ceea ce prive ște
suicidul rata este mai mare la bărba ți.
Fontaine afirma că, după examinarea statisticilor, există două categorii de persoane în
mod deosebit: persoanele tinere și persoanele v ârstnice. Persoanele în vârsta sunt mai predispuse
la suicid, metodele utilizate de ace știa sunt mai letale decât la tineri. Șansele vârstnicilor de a
supravie țui consecin țelor fizice ale unei tentative de suicid sunt mai reduse.
Suicidul la persoanele vâr stnice apare în momentul când ei cad într -o depresie profundă,
căzută fie unor probleme, fie apari ției unor boli foarte grave sau, în cel mai rău caz, atunci când
moare unul din parteneri.
„O diferen ță semnificativă o reprezintă modul în care se schimbă p ercep ția depresiei
odată cu avansarea în vârstă. Bătrânii nu î și vor numi stările de tristet ca fiind depresie și vor
exteroriza mai pu țin stările disforice, apatie, lipsă de expresivitate, respingerea și schimbările în

16
nivelul de con știentizare a situa țiilor. ( Muntean, 2006, p.429)
Vârstnici devin pesimi ști, inhiba ți, neferici ți, agita ți, nelini știți în anumite situa ții,
negativismul se accentuează, iar comportamentul persoanei este marcat de inadaptabilitate.
„Sunt situa ții când persoana în vârstă se simte inutilă sau când nu i se mai acordă aten ție
de către cei din jur, ceea ce imprimă un caracter tragic triste ții și sentimentului de
frustrare. ( Verza, pg. 249 -250)

2.4. Modificările psihologice ale vârstnicilor

De-a lungul perioadei de îmbătrânire , vârstnicii trec printr -o serie lungă de modificări
psihice. Apar modificări la nivelul auzului, a aten ției, a timpului de reac ție, memoriei, a
personalită ții, etc.
Mai departe vom detalia câteva din modificările psihice enumerate mai sus.
„ Auzul se mo difică, frecven țele fiind mai greu de înregistrat. Acest lucru poate conduce
la tulburări în comunicarea cu ceilal ți. Expunerea la zgomote puternice, de durată poate acceleră
pierderea auzului. Schimbarea aten ției, de la o sarcină la alta este alterată de vârstă.” ( Muntean,
2006, p. 423)
În lucrarea sa, Psihologia Dezvoltării Umane ( 2006 ), Muntean vorbe ște despre faptul că
gustul nu se schimbă prea mult, însă mirosul se diminuează.
Aten ția este afectată odată cu înaintarea în vârstă.
„Trei modalită ți senzoriale sunt vizate în principal de senescen ță: echilibrul, auzul și
vederea. Îmbătrânirea lor are consecin țe importante, uneori grave, atât la nivel psihologic, cât și
la nivel social.” ( Fontaine, 2008, p.87)
Vârstnicii nu mai sunt la fel de activi, realizează unele sarcini cu dificultate, nu mai
răspund la fel de repede cerin țelor ca în tinere țe. Persoanele în vârstă sunt mai lente.
Memoria este cea mai afectată odată cu înaintarea în vârstă. În lucrarea sa, Psihologia
Îmbătrânirii (2008), Fontaine afirma că modificările nervoase descrise în literatura de
specialitate sunt:
 apari ția de plăci senile;
 mortalitatea neuronală;
 atrofia creierului ( această se referă la pierderea în greutate și diminuarea volumului);

17
 degenerescen ță neurofibrilara;
 rarefierea și aglomerarea dendritică.
„Apari ția de plăci senile în cursul îmbătrânirii a fost eviden țiată în unele regiunii
cerebrale. Plăcile senile sunt leziuni ce apar între celule neuronale. Ele sunt constituite dintr -un
centru c e con ține o proteină și o coroană alcătuită din prelungiri nervoase anormale, care sunt
neurite în degenerescen ță"(Fontaine, 2008, p.43).
În concluzie, îmbătrânirea este un proces care afectează omul pe toate planuriile (
biologic, psihic și social) și este un proces ireversibil.
Unii vârstnici iau diferite medicamente pentru memorie deoarece nu mai țin minte
anumite lucruri din via ța lor ( unii nu țin minte când trebuie să î și ia medicamentele, la ce oră,
etc).
Totu și întâlnim și vârstnici care au o memo rie extrem de bună, care î și aduc aminte până
la cel mai mic detaliu din via ța lor.
„ Memoria autobiografică, de lungă durată, pare afectată sub aspectul povestirii
amintirilor, dar nu și al recunoa șterii.” ( Muntean, 2006, p. 426).

2.5. Atitudinea în fa ța mor ții

„ Pe măsură ce omul înaintează în vârstă, se centrează tot mai mult pe ideea stagiului
terminal, dat fiind faptul că, pe o parte, moartea este concepută ca un fenomen natural, iar pe altă
parte, expecta ția obiectivă și subiectivă de via ță tinde să se dilate ( Verza, Verza, p. 255 ).
Spre deosebire de copilărie sau de via ță adultă unde omul î și centrează întreagă existen ță
pe via ță, la bătrâne țe această se axează pe ideea mor ții.
Vârstnicii acceptă mai u șor ideea mor ți, iar dacă sunt bolnavi de o anumită boală și suferă,
își doresc moartea.
Sunt și vârstnici care au o stare de anxietate în ceea ce prive ște ideea de moarte și se tem
de acea zi.
De asemenea, moartea este văzută și înțeleasă diferit în func ție de anumite culturi, tradi ții
și religie.
„ În țările vestice, există servicii medicale speciale, de tipul hospice. Aici, persoana aflată
în stadiul terminal este ajutată să facă fa ță durerilor și să aibă până în ultimul moment o bună

18
calitate a vie ții.” ( Muntean, 2006, p. 432 )
Vârstni cii institu ționaliza ți ajung uneori să moară cu gândul că nu au fost iubi ți de familie,
deoarece nu au fost lăsa ți să moară în casa lor. Gândul că sunt departe de tot ceea ce au muncit,
de ce au realizat, de copii îi duc într -o stare de triste țe profundă. Sunt vârstnici care au ajuns într –
un astfel de centru din voin ța proprie, care nu -și doresc să fie o povară pentru membrii familiei (
de cele mai multe ori pleacă să nu -i încurce pe copii ); pentru ace știa moartea este ceva firesc.
Personalul îngrijitor p oate juca un rol important în acceptarea de către vârstnici ideea
morții.
„ Asistarea muribundului se poate realiza la două niveluri diferite. Primul este de natură
psihoterapeutică. Psihoterapia muribundului este foarte dificilă și necesită o formare
îndelungată. Al doilea este un travaliu de consiliere și susținere realizat de rude, prieteni,
membrii unor asocia ții umanitare sau oameni ai Bisericii, în cazul în care persoana este
credincioasă.” ( Fontaine, 2008, p. 210 )
Cel mai rău pentru vâ rstnici este atunci când î și pierd partenerul de via ță. Pierderea
persoanei dragi semnifică cea mai mare suferin ță pentru ei. Acceptarea doliului reprezintă un alt
proces psihologic extrem de complex.
„Doliul este modalitatea de a face fa ță ideii mor ții; este o manieră de răspuns a
comunită ților umane pentru a integra experien ța și a o socializa în propriul mod de existen ță. ” (
Iian, 200, p. 240 )

19
Capito lul III . Metodologia cercetării

Scopul cercetării îl constituie caracterizarea vâ rstnicilor institu ționaliza ți în ceea ce
prive ște nivelul emo țiilor și gândurilor negative.

3.1. Obiectivele cercetării

 De a caracteriza popula ția vârstnicilor institu ționaliza ți în ceea ce prive ște nivelul
emoțiilor și gândurilor negative.
 De a indentifica cauzele institu ționalizării.
 De a analiza modifică rile psihologice ale vârstnicilor institu ționaliza ți

3.2. Ipotezele cercetării

 Vârstnicii institu ționaliza ți au o stimă de s ine scăzută, comparativ cu cei
neistitu ționaliza ți.
 Există o legatură între familia vârstnicului și institu ționalizarea.
 Există o legătură semnificativă între institu ționalizarea vârstnicilor și starea depresivă.

3.3. Lotul cercetarii

Cercetarea s -a desfă șurat pe un lot de 60 de subiec ți institu ționaliza ți (Centrul de Îngrijire
și Asisten ță Pite ști, Arge ș).
Vârsta subiec ților a variat între minim 64 și maxim 81 de ani.

20

La cercetare au participat 35 de persoane de sex feminin și 25 de persoane de sex
masculin.

Genul Subiec ților Număr ul de Persoane Procentaj
Feminin 35 58%
Masculin 25 42%
Total 60 100%

21
3.4. Procedura de lucru

Datele au fost culese în perioada anului 2017, luna mai.
Pentru a testa vârstnicii institu ționaliza ți, am mers la centrul C. Î. A. Gavana; aprobare
am ob ținut-o de la psiholog, care mi -a facilitat accesul la varstinci. Am stat de vorbă cu
vârstnicii, le -am spus scopul cercetării, le -am aplicat un chestionar, m ai exact “Chestionarul de
evaluare a problematicii psihologice a despresiei la vârstnicii institutionalizati”, itemii fiind citi ți
de către mine. Le -a făcut plăcere să -mi răspundă la întrebări, unii chiar mi -au povestit amănute,
detalii din via ța lor și cum au ajuns să locuiască în acest centru.

Descrierea institu ției. Centrul de Îngrijire și Asisten ță Pitești (C.Î.A.) se află localizat în
partea de nord -vest a Municipiului Pite ști, în cartierul Găvana III. Institu ția a apărut în 1977 sub
denumirea de „Cămin spital bolnavi cronici adulti”, iar din luna martie a anului 2000 poartă
denumirea de C. Î. A. Pite ști.
C. Î. A. Pite ști este o institu ție cu specific de asisten ță socială, în care sunt satisfăcute
nevoile persoanelor cu handicap, î n cadrul unită ții existând și o sală de kinetoterapie pentru
recuperare.
Persoanele institu ționalizate beneficiază de asisten ți medicali, kinetoterapeu ți,
ergoterapeu ți, asisten ți de fizioterapie și psihologi.
Kinetoterapeu ții sunt cei care oferă servic ii de recuperare p entru persoanele cu
dizabilită ți fizice, precum și evaluări periodice; în func ție de fiecare diagnostic se stabile ște un
anume program de recuperare.
Kinetoterapia este aceea terapie care se realizează cu ajutorul mi șcării prin care se
încearcă să se restabilească anumite func ții ale corpului.
Psihologul este cel care se ocupă de consiliere, diagnoză și evaluări periodice pentru
fiecare persoană în parte. Tot el este cel care identifică probleme pe baza unor tehnici și proceduri
testate și facilitează găsirea solu țiilor. De asemenea, ajută ca persoana în cauză să -și înțeleagă
mai bine comportamentele și emo țiile, dar și consecin țele acestora.
Ergoterapeu ții sunt persoanele care î ndrumă asista ții și realizează cu ei activităti de
ergoter apie (cusut, tâmplărie , lectură), îi îndrumă spre diferite activită ți gospodăre ști și tot ei sunt
cei care îi urmăresc în activită țiile distractive, de relaxare (remy, șah, table).

22
3.5. Instrumente utilizate

Instrumentul aplicat vârstnicilor este unul conceput și se nume ște „Chestionarul de
evaluare a problematicii psihologice a depresiei la varstincii institu ționaliza ți”. Prin aplicarea
chestionarului, care reprezintă un instrument de cercetare, am urmărit modul în care
institu ționalizarea contribuie l a modificările psihologice ale vârstnicilor.
Testul este administrat în varianta creion -hârtie, este un test ce se aplică individual
subiec ților.
Este un instrument conceput pentru vârstnici, indiferent de sex.
Instruc țiuni de aplicare:
 se aplică fără limită de timp;
 de obicei, completarea testului durează aproximativ 7 minute;
 fiecare subiect oferă răspunsul care -l caracterizează.
În ceea ce prive ște cotarea:
 cu cât scorurile ob ținute sunt mai mari cu atât frecven ța gândurilor negative este mai
mare.

23
Capitolul 4: Rezultatele cercetă rii

4.1. Analiza datelor și prezentarea rezultatelor

Prelucrarea stati stică s -a realizat în programul Microsoft Excel 2010.

Corela ție între sexul subiec ților și itemul 4.

Starea Civilă
Necăsătorit/
Necăsătorită Divor țat/ Divor țată Căsătorit/ Căsătorită Văduv/ Vaduvă
Feminin 9 7 0 19
Total 26% 20% 0% 54%
Masculin 10 6 0 9
Total 40% 24% 0% 36%
Totalul de
Persoane 19 13 0 28

24

La cercetare au participat 35 de femei vârstnice institu ționalizate, dintre care 26%
necăsătorite, 20% divor țate, iar 54% dintre ele au afirmat că partenerul le -a decedat.

Dintre cei 25 de bărba ți vârstnici institu ționaliza ți, 40% au afirmat că nu au fost niciodată
căsători ți, 24% sunt divor țați, iar 36% au afirmat că partenera le -a decedat.

25
Corelație î ntre sexul subiecților și itemii 6, 11, 15, 16.

Sexul Chiar dacă sunt
institu ționalizat/institu ționalizată,
am o rela ție bună cu familia. Particip la
activită țile care
se desfă șoară în
cadrul
institu ției. Am tulburări de
somn (adorm cu
dificultate), mă
trezesc des în
timpul nop ții. În ultima
perioadă mă simt
obosit și lipsit de
viață.
Răspuns Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
Feminin 14 21 17 18 27 8 24 11
Total 40% 60% 49% 51% 77% 23% 69% 31%
Masculin 6 19 6 19 18 7 6 19
Total 24% 76% 24% 76% 72% 28% 24% 76%
Totalul de
Persoane 60 60 60 60

26

Majoritatea vârstnicilor institu ționaliza ți nu au o rela ție bună cu familia. Dintre femeil e
vârstnice chestionate, doar 40 % au afirmat că păstrează o rela ție bună cu famili a, restul de 60 %
au răspuns cu „Nu” . În cazul bărba ților vârstnici, procentajul indică că 24% dintre ei au o rela ție
bună cu familia, în timp ce 76% nu au o rela ție bună cu familia. 69% dintre femeile vârstnice
institu ționalizate au afirmat că în ultima perioadă se s imt obosite, și-au pierdut pofta de via ță și
doar 46% dintre ele au afirmat că participă la activită țile din cadrul institu ției. Situa ția este
asemănătoare și în cazul bărba ților vârstnici institu ționaliza ți, 76% se simt lipsi ți de energie, în
timp ce 24 % iau parte la activită țile ce se desfă șoară în cadrul institu ției. Atât în cazul bărba ților
vârstnici institu ționaliza ți, cât și în cazul femeilor vârstnice institu ționalizate, la întrebarea „ Am
tulburări de somn” procentajul este unul ridicat, ceea ce indică că vârstnicii institu ționaliza ți au
tulburări de somn.

27
Corelație între sexul subiecților și itemii 18, 19, 20, 21, 34.

Sexul Nu m -am adaptat în
colectivul acestei
institu ții. Atunci când cer
ajutorul familiei,
aceștia mă evită. Mă simt
trist/tristă î n
majoritatea
timpului. Mă simt
nefericit/nefericită,
interesul pentru
lucrurile care îmi
placeau odata a
dispărut. Am adesea
accese de furie
față de
personalul din
centru.
Răspuns Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
Feminin 23 12 20 15 30 5 28 7 25 10
Total 66% 34% 57% 43% 86% 14% 80% 20% 71% 29%
Masculin 18 7 14 11 21 4 19 6 17 8
Total 72% 28% 56% 44% 84% 16% 76% 24% 68% 32%
Totalul de Persoane 60 60 60 60 60

28

66% dintre femeile vârstnice institu ționalizate și 72% dintre bărba ții vârstnici
institu ționaliza ți nu s -au adaptat în colectivul institu ției. Cele 57% dintre femeile vârstnice
institu ționalizate sunt evitate de către famil iile acestora, la fel este și în cazul bărba ților vârstnici
institu ționaliza ți care au ob ținut un procentaj apropiat, de 56%. Vârstnicii institu ționaliza ți au
obținut un p rocentaj ridicat la întrebările legate de triste țe, ceea ce înseamnă că ace știa se simt
triști, neferici ți. Vârstnicii au accese de furie fa ță de personalul din centru, 71% dintre femeile
vârstnice chestionate au răspuns că, în anumite situa ții, acestea se simt mâhnite, alarm ate atunci
când interac ționează cu peronalul institu ției. Și în cazul bărba ților vârstnici institu ționaliza ți
lucrurile sunt la fel, ace știa având un procentaj de 68% care indică că se simt furio și față de
personalul institu ției.

29
Corelație între vârsta subiecților la femei le vârstnice institu ționalizate și itemul 3.

Numărul de membrii ai familiei
Vârsta O persoană Două persoane Mai mult de trei
persoane
61-65 1 1 4
66-70 1 3 4
71-75 8 2 4
Peste 75 4 1 2
Total 14 7 14
40% 20% 40%
35

30

Corelație între vârsta subiecților la bărbații institu ționaliza ți și itemul 3.

Numărul de membrii ai familiei
Vârsta O persoană Două persoane Mai mult de trei
persoane
61-65 0 1 3
66-70 0 2 3
71-75 2 3 4
Peste 75 5 1 1
Total 7 7 11
28% 28% 44%
25

31
Corelație între vârsta subiecților la femei le vârstnice institu ționalizate și itemii 5, 6,
7, 8.

Vârstă Primesc sprijin
emo țional din
partea familiei și a
prietenilor. Chiar dacă sunt
institu ționalizat/institu ționalizat ă,
am o rela ție bună cu familia. Am luat singur/
singură decizia
de a veni sa
locuiesc aici. Consider că
acum via ța mea
a devenit mai
liniștită.
Răspuns Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
61-65 3 3 4 2 2 4 2 4
66-70 1 7 2 6 4 4 3 5
71-75 6 8 5 9 6 8 6 8
Peste 75 2 5 3 4 1 6 2 5
Total 12 23 14 21 13 22 13 22
34% 66% 40% 60% 37% 63% 37% 63%
35 35 35 35

32

34% dintre femeile vârstnice institu ționalizate primesc sprijin emo țional din partea
familiei și a prietenilor, în timp ce 66% dintre ele au răspuns cu „ Nu”. Doar 40% dintre femeile
vârstnice au afirmat că au o rela ție bună cu familia. Majoritatea femeilor vârstnice
institu ționalizate nu și-au dorit să locuiască într -un astfel de centru, decât 37% dintre ele au venit
din proprie ini țiativă. Tot 37% dintre femeile vârstnice afirmă că via ța lor a devenit acum mai
bună.

33
Corelație între vârsta subiecților la bărbați i vârstnici institu ționaliza ți și itemii 5, 6, 7, 8 .

Vârstă Primesc sprijin
emo țional din partea
familiei și a
prietenilor. Chiar dacă sunt
institu ționalizat/institu ționalizată,
am o rela ție bună cu fa milia. Am luat singur/
singură decizia
de a veni sa
locuiesc aici. Consider că
acum via ța mea
a devenit mai
liniștită.
Răspuns Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
61-65 1 3 2 2 2 2 3 1
66-70 3 2 1 4 0 5 2 3
71-75 3 6 2 7 5 4 2 7
Peste 75 2 5 1 6 1 6 3 4
Total 9 16 6 19 8 17 10 15
36% 64% 24% 76% 32% 68% 40% 60%
25 25 25 25

Dintre cei 25 de bărba ți vârstnici institu ționaliza ți care au participat la cercetare, 64%

34
dintre ei nu primesc sprijin emo țional din partea familiei și a prietenilor, iar 24% au o rela ție bună
cu familia. 32% dintre băr bații vârstnici au fost de acord să locuiască într -un astfel de centru, în
timp ce 68% dintre ei au afirmat că decizia de a veni să locuiască într -un centru nu le -a apar ținut.
Doar 40% dintre ei consideră că via ța lor acum este una bună.

Corelație între v ârsta subiecților la femei le vârstnice institu ționalizate și itemii 9, 11, 16 17.

Vârstă Am o rela ție bună
cu ceilal ți vârstnici
din centru. Particip la activită țile
care se desfă șoară în
cadrul institu ției. În ultima perioadă
mă simt obosit și
lipsit de viață. Simt că nimic din
ceea ce fac nu mai
contează pentru
mine și cei din jurul
meu.
Răspuns Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
61-65 4 2 5 1 3 3 2 4
66-70 4 4 5 3 6 2 5 3
71-75 6 8 6 8 9 5 7 7
Peste 75 4 3 1 6 6 1 6 1
Total 18 17 17 18 24 11 20 15
51% 49% 49% 51% 69% 31% 57% 43%
35 35 35 35

35

Majoritatea femeilor vârstnice au o rela ție bună cu ceilal ți vârstnici din centru. 51% dintre
femeile vârstnice institu ționalizate preferă să nu participe la activită țile din centru, deoarece și-au
pierdut din energie. 57% dintre ele consideră că nu mai pot face anumite lucruri și sunt
dezamăgite de ele înse și.

36
Corelație între vârsta subiecților la bărba ții institu ționaliza ți și itemii 9, 11 , 16 17.

Vârstă Am o rela ție bună
cu ceilal ți vârstnici
din centru. Particip la
activită țile care se
desfă șoară în cadrul
institu ției. În ultima perioadă
mă simt obosit și
lipsit de via ță. Simt că nimic din
ceea ce fac nu mai
contează pentru
mine și cei din jurul
meu.
Răspuns Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
61-65 2 2 3 1 1 3 1 3
66-70 3 2 2 3 2 3 3 2
71-75 3 6 1 8 2 7 8 1
Peste 75 2 5 0 7 1 6 7 0
Total 10 15 6 19 6 19 19 6
40% 60% 24% 76% 24% 76% 76% 24%
25 25 25 25

37

În cazul bărba ților vârstnici institu ționaliza ți, 60% dintre ei au afirmat că nu au o rela ție
bună cu ceilal ți vârstnici din centru, ace știa preferând să -și petreacă timpul singuri. 76% di ntre ei
nu își doresc să participe la activită țile desfă șurate în cadrul institu ției, 67% dintre ei afirmând că
în ultima perioadă se simt obosi ți. La fel ca și în cazul femeilor vârstnice institu ționalizate,
aceștia se simt dezamăgi ți de ei însă și.

38
Corelație între vârsta subiecților la femei le vârstnice institu ționalizate și itemii 25,
26, 29, 31.

Vârstă Am adesea gânduri
legate de moarte. Uneori am stări
neplăcute de nelini ște. Am stări, de lungă
durată, de teamă și
vinovă ție. Mi-am pierdut pofta
de mâncare.
Răspuns Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
61-65 1 5 3 3 2 4 1 5
66-70 4 4 5 3 5 3 2 6
71-75 8 6 10 4 9 5 11 3
Peste 75 6 1 5 2 7 0 5 2
Total 19 16 23 12 23 12 19 16
54% 46% 66% 34% 66% 34% 54% 46%
35 35 35 35

39
Majoritatea femeilor vârstnice institu ționalizate care au participat la cercetare prezintă
stări de nelini ște, de teamă și vinovă ție de lungă durată, afirmă că și-au pierdut pofta de mâ ncare,
motivul fiind adesea legat de moarte. 54% dintre ele au afirmat că au adesea gânduri legate de
moarte.

Corelație între vârsta subiecților la bărbații vârstnici institu ționaliza ți și itemii 25,
26, 29, 31.

Vârstă Am adesea gânduri
legate de moarte. Uneori am stări
neplăcute de
nelini ște. Am stări, de lungă
durată, de teamă și
vinovă ție. Mi-am pierdut pofta
de mâncare.
Răspuns Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
61-65 0 4 2 2 3 1 0 4
66-70 2 3 2 3 4 1 2 3
71-75 8 1 7 2 8 1 6 3
Peste 75 7 0 5 2 7 0 5 2
Total 17 8 16 9 22 3 13 12
68% 32% 64% 36% 88% 12% 52% 48%
25 25 25 25

40

Situa ția este asemănătoare și în cazul bărba ților vârstnici institu ționaliza ți, 68% dintre ei
au adesea gânduri legate de moarte, ceea ce îi face să se simtă nelini știți, agita ți, îngrijora ți. Doar
48% dintre ei și-au pierdut pofta de mâncare.

4.2. Interpretarea psihologică a rezultatelor

Vom începe și aici prin a ne aminti care sunt scopul, obiectivele și ipotezele cercetării.
Scopul cercetării îl constituie caracterizarea vârs tnicilor institu ționaliza ți în ceea ce
prive ște nivelul emo țiilor și gândurilor negative.
Obiectivele cercetării au fost: de a caracteriza popula ția vârstnicilor institu ționaliza ți în
ceea ce prive ște nivelul emo țiilor și gândurilor negative; de a identif ica cauzele institu ționalizării;
de a analiza modificările psihologice ale vârstnicilor institu ționaliza ți.
Ipotezele formulate au fost:
 Vârstnicii institu ționaliza ți au o stimă de sine scăzută, comparativ cu cei
neinstitu ționaliza ți;
 Există o legă tură între familia vârstnicului și institu ționalizare;
 Există o legătură între institu ționalizarea vârstnicilor și starea depresivă.

41
La testul aplicat, rezultatul ob ținut este unul destul de ridicat datorită faptului că în via ța lor
au intervenit o ser ie de modificări care le -au schimbat via ță.

Concluzii

Vârstnicii institu ționaliza ți nu-și mai desfăsoară activitătile ca înainte, nu mai au o viată
activă și nu mai sunt înconjura ți de fiin țele dragi; ei ajung să fie tri ști, depresivi și melancolici.
Există și cazuri în care ei mai sunt vizita ți de familie, vizita devenind un prilej de bucurie, pentru
că ei simt că nu sunt abandona ți și uita ți de fiin țele dragi; dar există și cazuri în care ei nu mai
sunt vizita ți de cei dragi, ei sim țindu-se uita ți, abandona ți și neiubi ți, iar acest lucru duce la
apari ția unor stării negative afective, și anume se instalează depresia.
De asemenea, ei manifestă stări de oboseală, de agita ție, de nelini ște, de teamă și apar din
ce în ce mai mult gândurile legate de moarte. Apar tulburările de somn care sunt tot mai
frecvente, unele din ele având ca motiv gândul legat de moarte.
Pentru unii vârstnicii moartea este ceva normal, firesc și nu manifestă frică în fa ța ei, pe
când pentru unii moartea este privi tă ca pe o frică, care le tulbură via ța și nu i lasă să se mai
desfă șoare în parametrii normali.
În acest studiu am analizat un lot de 60 de astfel de vârstnici.
Vârstnicii institutionatizati, petrecându -și via ța într -un astfel de centru, nu mai au moti ve
să se simtă utili sau folositori pentru cei din jurul lor. Ei ajung să se inchidă în ei, să nu mai
comunice, devenind persoane irascibile, nervoase.
Datele ob ținute arată că cele 3 ipoteze formulate s -au confirmat. Vârstnicii
institu ționaliza ți au ob ținut scoruri destul de marii la instrumentul aplicat.

42
Bibliografie

Abraham H. Maslow , Motiva ție și personalitate, Editura Trei, Bucure ști, 2007
Alex Mucchielli, Noua psihologie, Editura Științifică, Bucure ști, 1996
Bonchis, E., Secui, M. , Psihol ogia vârstelor, Editura Universitaă ții din Oradea, Oradea, 2004
Diane E. Papalia, Sally Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman , Dezvoltarea umană, Editura
Trei, București, 2010
Erwing Goffman , Aziluri, Editura Polirom, 2004
Fritz Riemann, Wolfgang Kleespies , Arta de a te pregăti pentru vârsta a treia, Editura Trei,
Bucure ști., 2007
Gerald Matthews, Ian J. Deary, Martha C. Whiteman , Psihologia personalită ții, Polirom,
Bucure ști, 2005
Gordon Allport , Structura și dezvoltarea personalității, E.D.P, București, 1 991
Irvin D. Yalom , Psihoterapia existențială, Editura Trei, București, 2010
Jean Amery, Despre îmbătrânire, Editura Art, Bucure ști, 2010
Michele Montreuil, Jack Doron (coord.) , Tratat de psihologie clinică și psihopatologie, Editura
Trei, 2009
Mircea Lăză rescu, Aurel Nireștean , Tulburările de personalitate, Editura. Polirom, Iași, 2007
Muntean, A. , Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Ia și, 2006
Nicolae Mărgineanu, Psihologia persoanei, Editura Științifică, Bucure ști, 1999
Sorin M. Rădulescu, Sociologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, Bucure ști, 1994
Șerban Ionescu (coord.), Tratat de reziliență asistată, Editura Trei, București, 2013
Robert B. Ewen, Introducere în teoriile personalită ții, Editura Trei, Bucure ști, 2012
Roger Fontaine, Psihologia îmbătrânirii, Polirom, București, 2008
Zamfir, E. , Psihologie socială, Editura Ankarom, Ia și, 1997

43
Anexe

Chestionar de evaluare a problematicii psihologice a depresiei la vârstnicii
institu ționaliza ți

Vă rog să citi ți cu aten ție fiecare propozi ție și să alege ți răspunsul care vă este cel mai apropiat de
starea dumneavoastră.

Date demografice:

1. Sex:
a) Feminin b) Masculin

2. Vârsta____________

3. Numărul de membrii ai familiei dvs .?
a) o persoană b) două persoane
c ) mai mult de trei persoane

4. Starea civilă:
a) Necăsătorit/ă b) Divor țat/ă
c) Căsătorit/ă d) Văduv/ă

5. Primesc sprijin emo țional din partea familiei și a prietenilor.
a) Da.
b) Nu.

44
6. Chiar dacă sunt institu ționalizat / institu ționalizată am o rela ție bună cu fam ilia.
a) Da.
b) Nu.

7. Am luat singur/ singură decizia de a veni să locuiesc aici.
a) Da.
b) Nu.

8. Consider că acum via ța mea a devenit mai lini ștită. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
……………………………………… …………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………….. ………..

9. Am o rela ție bună cu ceilal ți vârstnici din centru.
a) Da.
b) Nu.

10. Sunt mul țumit de personalul institu ției.
a) Da.
b) Nu.

11. Particip la activită țile care se desfă șoară în cadrul institu ției.
a) Da.
b) Nu.

12. Primesc des vizite din partea familiei.
a) Da.
b) Nu.

45
13. Întâmpin dificultă ți în comunicarea cu ceilal ți vârstnici din centru. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
………………………………………………………………………………… ………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

14. Consider că am e șuat în a -mi face un viitor mai bun. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………. ………………………………………………………………………………………………..

15. Am tulburări de somn. ( adorm cu dificultate, mă trezesc des în timpul nop ții).
a) Da.
b) Nu.

16. În ultima perioadă mă simt obosit și lipsit de via ță. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
……………………………………… …………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………….. ………..

17. Simt că nimic din ceea ce fac nu mai contează pentru mine și cei din jurul meu. Daca
da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

46
18. Nu m -am adaptat în colectivul acestei institu ții. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………………………………………….. ………………………………………………………………….

19. Atunci când cer ajutorul familiei, ace știa mă evită. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………….. ………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

20. Mă simt trist/ tristă în m ajoritatea timpului. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………… ………………………………………………………………………………………………

21. Mă simt nefericit/ nefericită, interesul pentru lucrurile care îmi plăceau odată a
dispărut. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..

22. Mi se întâmplă des să uit evenimente recente.
a) Da.
b) Nu.

47
23. Starea mea actuală este una de triste țe. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
……………………………………… …………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………….. ………..

24. Mă simt abandonat de către familie. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………… …………………………………………………………………………………………………………….. …………….

25. Am adesea gânduri legate de moarte.
a) Da.
b) Nu.

26. Uneori am stări neplăcute de nelini ște. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
……………………………………………………….. ……………………………………………………………………………….

27. Nu reu șesc să mă fac în țeles de către cei din jurul meu. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
……………………………………………………………. …………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

48
28. Fac parte din această comunitate împotriva dorin ței mele. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………… …………………………………………………………………………………………………………….. …………….

29. Am stări, de lungă durată, de teamă și vinovă ție. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
……………………… …………………………………………………………………………………………………………….. ….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

30. Când mă gândesc la viitorul meu mi se face teamă. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
……………………………………………………………………………………………………… …………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

31. Mi-am pierdut pofta de mâncare. Daca da, de ce ?
a) Da .
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………. ………………………………………………………..

32. Nu reu șesc să mă concentrez în timpul activită ților, cum ar fi lectura sau jocurile de
cărți.
a) Da.
b) Nu.

49
33. Evit activită țile din centru, cum ar fi lectura de presă, pictura, j ocurile de căr ți, tablele,
aranjarea ornamentelor pentru diferite ocazii. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………….. …..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

34. Am adesea accese de furie fa ță de personalul din centru. Daca da, de ce ?
a) Da.
b) Nu.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..