Univ ersitatea din Pite³ti [629764]

Univ ersitatea din Pite³ti
F acultatea de
Departamen tul de
Lucrare de licenµ 
Studen t:
Suru Arina Maria
Co ordonator S , tiinµic:
Pite³ti 2017

Univ ersitatea din Pite³ti
F acultatea de
Departamen tul de
Mindfulness în sarcinile ³colare ³i
tr s turi de p ersonalitate la adolescent ,i
Studen t:
Suru Arina Maria
Co ordonator S , tiinµic:
Pite³ti 2017
2

Cuprins
1 In tro ducere 4
2 P ersonalitatea 5
2.1 Denirea p ersonalit t , i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
2.2 T eorii ale p ersonalit t , ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2.3 Dezv oltare la vîrsta adolescent , ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
3 Mindfulness 11
3.1 Denirea Mindfulness . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
3.2 Aplicaµi în educaµie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
4 Concluzi 12

Capitolul 1
In tro ducere

Capitolul 2
P ersonalitatea
2.1 Denirea p ersonalit t , i
Un concept lansat în psihologie este p ersonalitatea, cercetarea p ersonalit µii ast zi de-
p ³e³te graniµele psihologiei, ea ind cercetat  ³tiinµic ³i de ³tiinµele biologice ³i ale
medicini. De³i ea este un concept psihologic, p ersonalitatea funcµioneaz  p e o baz  bio-
c himic  ³i neurologic , mo dic rile de la aceste niv eluri ind frecv en t în coresp ondenµ 
vizibil  la niv elul psiho comp ortamen tului. P ersoan  ³i p ersonalitate sun t termeni foarte
utilizaµi în viaµa de zi cu zi a ec ruia în cât ecare are senzaµia în trebuinµ rii lor co-
recte în cele mai div erse situaµi. Dimensiunea in telectual  cu cea afectiv   puse împreun 
sub ampren ta moralit µii formeaz  p ersonalitatea, care se sc hiµeaz  din copil rie ³i care
urmeaz  s  se cristalizeze în anii adolescenµei.
Structura m ultiniv elar  a p ersonalit µii a an trenat ³i confecµionarea unor concepte
distincte cu care cercet torii s  p oat  op era în in v estigaµiile lor. Din acest motiv unele
man uale de psihologia p ersonalit µii1in tro duc claric ri conceptuale legate de termenii cu
care cercetarea op ereaz  în plan ul biologic v ersus so cial. Delimit rile conceptuale vizeaz 
patru termeni principali:
Individ: este un ansam blul al însu³irilor biologice, înn scute care-i asigur  adapta-
1(Zlate, 2000; Macsinga, 2000)

2.2. TEORI I ALE PERSONALIT €T , I I
rea la mediul natural. T ermen ul desemnând orice en titate vie considerat  în in tegritatea
sa nedezmem brabil . T ermen ul este aplicabil general ³i n u este restrictionat exclusiv la
univ ersul uman. Imp ortan t de menµionat faptul c  termen ul de individ n u sup ort  cono-
taµii v alorice. De-a lungul ev oluµiei on togenetice, aceaste însu³iri biologice se diferenµiaz ,
se sp ecializeaz , se coreleaz  în a³a fel încat, la un momen t dat, are lo c individualizarea
 pro cesul prin care se a junge la individualitate. Individualitate: este individul care a
sup ortat de-a lungul existenµei sale un pro ces de diferenµiere, c p tând o note distincte,
originale (frecv en t cu v aloare funcµional ). În acest caz însu³irile biologice se sp eciali-
zeaz , se ierarhizeaz  ³i se in tegreaz  formând o structur  original . Coresp ondenµa în
plan so cial a individului o constituie p ersoana.
P ersoana: reprezin t  termen ul coresp onden t în plan so cial al individului. P ersoana
este individul uman amplasat în tr-un cadru relaµional, a³a cum este p erceput de c tre
partenerii s i so ciali. P ersoana cuprinde ansam blu de însu³iri psihice care reect  adap-
tarea sp ecic  a ec rui individ la mediul s u so cial. P e scurt p ersoana este om ul so cial.
Ec hiv alen tul în plan so cial al individualit µii este p ersonalitatea.
P ersonalitate: termen ul ce se refer  la mo dul unic de structurare ³i organizarea a
caracteristicilor psihologice ale p ersoanei. P ersonalitatea reprezin t  sistem ul in tegrat de
caracteristici psihologice v alorizate în manier  unic . Om ul ca p ersonalitate deµine un
prol axiologic distinct. P ersonalitatea este p ersoana plus v aloarea. A ctualmen te aceste
delimit ri conceptuale sun t frecv en t înc lcate. În literatura de sp ecialitate termenii sun t
mai degrab  utilizaµi in ter³anjabil, ceea ce aduce complicaµii suplimen tare la denirea
p ersonalit µii.
2.2 T eorii ale p ersonalit t , ii
P ersonalitatea în concepµia iniµial  a lui Sigm und F reud era divizat  în trei niv eluri:
con³tien tul, precon³tien tul ³i incon³tien tul (Zlate, 1996). Con³tien tul includea senzaµiile
6

2.2. TEORI I ALE PERSONALIT €T , I I
³i exp erienµele p e care le putem accesa, simµi în orice momen t. Era considerat o parte
mai redus  a p ersonalit µii, deoarece n umai un pro cen t redus al senzaµiilor ³i amin tirilor
noastre p ot s  existe în con³tien t la un momen t dat. F uncµia lui se înscrie p e linie negativ  ,
a v ând rolul de a suprima, de a trimite înap oi în incon³tien t pulsiunile care încearc  s 
scoat  capul la v edere. Incon³tien tul este partea esenµial , nev  zut , aat  în cen trul
teoriei psihanalitice. El conµine instinctele, dorinµele care ne determin  comp ortamen tul;
este dep ozitul forµelor p e care n u putem s  le v edem sau s  le con trol m. În tre cele
dou  niv eluri se a  precon³tien tul, dep ozitul amin tirilor, gândurilor de care n u sun tem
con³tienµi dar care p ot  aduse cu u³urinµ  în câmpul con³tiinµei. Din punct de v edere
funcµional îns  rolul lui este insignian t.
Ulterior F reud ³i-a revizuit teoria, in tro ducând trei noµiuni de baz : id, ego ³i su-
p erego. Id-ul corespunde oarecum v ec hiului termen de incon³tien t (de³i exist  asp ecte
incon³tien te ³i în ego ³i sup erego) ³i este rezerv orul tuturor instinctelor, furnizând prin
urmare energia p en tru celelalte dou  structuri. Conµine de asemenea mo³tenirea gene-
tic  ³i reexele. Este direct orien tat spre satisfacerea nev oilor corp orale, spre eliminarea
tensiunii cauzat  de apariµia unei nev oi. Id-ul op ereaz  conform principiului pl cerii (evi-
tarea durerii ³i cre³terea pl cerii), neadmiµând nici o în târziere sau amânare, indiferen t
de natura nev oilor (F reud, 2004). A tunci când energia psihic  se acum uleaz , se a junge
la un niv el inconfortabil de tensiune, care trebuie elib erat , iar id-ul cere elib erarea ei
indiferen t de condiµiile prezen tului (lo caµie, momen t al zilei, prezenµa altor p ersoane).
Ego-ul p osed  con³tiinµa realit µii, este capabil s  p erceap  ³i s  manipuleze mediul
individului, op erând conform principiului realit µii. Scopul ego-ului n u este de a stopa im-
pulsurile id-ului, ci de a-l a juta s  reduc  tensiunea, decizând când ³i cum v or  satisf cute
instinctele, alegând momen te ³i lo caµii acceptate so cial. Impulsurile sun t amânate sau re-
direcµionate în concordanµ  cu cerinµele realit µii, prin urmare ego-ul mediaz  conictele
din tre id ³i realitate (F reud, 2004). Sup erego-ul reprezin t  latura moral  a p ersonalit –
µii, dat  de mo dul în care individul înµelege relaµia din tre bine ³i r u. Prin in termediul
7

2.2. TEORI I ALE PERSONALIT €T , I I
recomp enselor, p edepselor ³i exemplelor copiii încep s  înµeleag  în jurul v ârstei de cinci
ani comp ortamen tele p e care p rinµii le consider  bune sau rele. Ca rezultat al in teriori-
z rii, copilul ³i mai târziu adultul se v a simµi vino v at atunci când realizeaz  acµiuni (sau
gânde³te) con trar co dului s u moral. Sup erego-ul este p ermanen t în c utarea p erfecµiunii
morale, iar cerinµele lui p ot  uneori la fel de iraµionale ³i in tense ca ale id-ului. Scopul lui
n u este de a amâna impulsurile id-ului, ci de a le inhiba (F reud considera c  impulsurile
sexuale ³i cele agresiv e sun t mai ales obiectul inhib rii). Subsistemele acestei instanµe
psihice sun t con³tiinµa (include capacitatea de auto ev aluare, critic  ³i repro³) ³i eul ideal
(o imagine de sine ideal  conµinând comp ortamen tele aprobate ³i recomp ensate)2. Id-ul
încearc  satisfacerea impulsurilor, ego-ul caut  amânarea acestora, iar sup erego-ul pune
mai presus de toate p erfecµiunea moral , neadmiµând compromisuri, la fel ca id-ul. Ne-
vroza ar  rezultatul conictelor din tre ego ³i id, p ersoana aându-se în r zb oi cu sine
îns ³i; psihoza presupune o lupt  similar  în tre ego ³i realitate3.
Ego-ul trebuie s  încerce s  fac  faµ  cerinµelor sup erego-ului ³i id-ului, Bannister
armând în 1966 c  p ersonalitatea uman  este câmpul un ui conict con tin uu, o pivniµ 
în tunecat  în care o fat  b trân  bine educat  (sup erego-ul) ³i o maim uµ  înnebunit  de
sex (id-ul) sun t anga jate p en tru totdeauna în tr-o lupt  p e viaµ  ³i p e moarte, lupta ind
arbitrat  de un funcµionar de banc  puµin cam agitat (ego-ul)4. Rezultatul inevitabil al
fricµiunilor din tre id, ego ³i sup erego este dezv oltarea anxiet µii; prototipul acesteia este
trauma na³terii, când copilul trece de la un mediu sigur la un mediu ostil, b om bardat
cu stim ulare senzorial . P e baza traumei na³terii se v a dezv olta conguraµia de reacµii ³i
sen timen te care apar ori de câte ori individul v a  expus p ericolului în viitor.
F reud descrie trei tipuri de anxietate, în funcµie de stim ulii care o pro duc: anxietatea
obiectiv   implic  teama faµ  de p ericole tangibile ale lumii reale ³i ne ghideaz  comp orta-
men tul în faµa unor astfel de p ericole. Ele p ot  duse la extrem ³i în acest caz p ot dev eni
2Grotstein, 2004
3Sheth ³i colab., 2005
4apud Sc h ultz, 1986, p. 45
8

2.3. DEZV OL T ARE LA VÎRST A ADOLESCENT , EI
d un toare (de exemplu o p ersoan  n u mai iese din cas  de team  s  n u e lo vit  de o
ma³in ); anxietatea nevrotic  î³i are originea în copil rie, în conictul din tre satisface-
rea instinctelor ³i realitate, copilul ind adesea p edepsit p en tru c  încearc  s  satisfac 
impulsurile id-ului, mai ales cele de natur  sexual  ³i agresiv  ; anxietatea moral  este re-
zultatul conictului din tre id ³i sup erego, reprezen tând de fapt frica de propria con³tiinµ ,
comp ortamen tul care con tra vine propriului co d moral ducând la apariµia sen timen telor
de ru³ine sau vin , indicator al mo dului de funcµionare a sup erego-ului.
Mecanismele de ap rare ale eului presupun distorsion ri ale realit µii. Prin urmare,
pro cesele p e care le consider m raµionale (rezolv area problemelor, luarea deciziei) n u sun t
bazate p e o imagine corect  asupra p ersoanei. Mai precis, dup  F reud, sun tem condu³i ³i
con trolaµi de forµe in terne de care n u sun tem con³tienµi ³i asupra c rora exercit m foarte
puµin con trol raµional. Exist  totu³i câtev a situaµii în care adev  rul despre noi în³ine
p oate s  ias  la suprafaµ   atunci când mecanismele cedeaz , în momen te cu înc rc tur 
stresan t  puternic  sau în ³edinµele de psihanaliz . A tunci când acest lucru se în tâmpl ,
v om  cople³iµi de sen timen te de vin  sau anxietate; dac  mecanismele de ap rare n u î³i
revin sau dac  n u se formeaz  altele noi p en tru a le lua lo cul, individul v a dev eni probabil
nevrotic sau psihotic5.
2.3 Dezv oltare la vîrsta adolescent , ei
O foarte imp ortan t  etap  în viaµa om ului este adolescenµa, ea este drum ul spre ma-
turitate ³i in tegrare în viaµa adult , este o p erioad  cu un parcurs sin uos, mai ales în
condiµiile complicate p e care ne sun t oferite de c tre so cietatea de ast zi. F oarte m ult 
lume v orb e³te despre tineri ca despre cei care n u ascult , care sun t reb eli, f r  fric 
de Dumnezeu. V orbind despre ei doar în sens negativ, înseamn  c  doar arunc m vina
p e care o p oart  în treaga so cietate p e umerii lor. Cel mai bine ar  s  v orbim mai m ult
despre ceea ce ar putea ei s  devin  prin natura lor. Etapa adolescenµei este caracteri-
5Sc h ultz, 1986
9

2.3. DEZV OL T ARE LA VÎRST A ADOLESCENT , EI
zeaz  de c tre Sigm und F reud ca ind etapa genital. Etapa genital  este caracterizat 
prin tr-un niv el matur al copilului din punct de v edere neuroziologic ³i dac  individul n u
a dobândit vreo xaµie ma jor  în tr-un ul din tre stadiile an terioare acum se p oate anga ja
în tr-o relaµie heterosexual  normal 6. “i acum îns  so cietatea impune norme privind ex-
primarea sexual , p e care adolescen tul trebuie s  le resp ecte, dar conictul este minimizat
prin utilizarea sublim rii. Energia sexual  a v ârstei p oate  parµial satisf cut  prin ur-
m rirea unor scopuri acceptate so cial, iar satisfacerea complet  se realizeaz  prin cl direa
unei relaµii normale cu o p ersoan  de sex opus. În tr-o dezv oltare normal , tipul genital
trebuie s  î³i g seasc  satisfacµia în dragoste ³i m unc .
P ersonalitatea adolescen tului progreseaz  linear, existând în acest pro ces p erioade
de inegalitate ³i c hiar dizarmonii, rezultatul ind dezv oltarea unor structuri p ozitiv e
sau negativ e. Când din aceste structuri negativ e fac parte conicte ³i frustr ri, aces-
tea prelungindu-se în timp, p ot s  apar  tulbur ri comp ortamen tale. T reptat tr s turile
p ozitiv e ale caracterului se reect  direct în conduit . A dolescen tul, a jungând s  se cu-
noasc  p e sine ca inµ , reu³e³te s  î³i in tegreze p ersonalitatea în tr-un tot unitar, rap ortat
la trecut ³i proiectat în viitor.
6F reud, 2001
10

Capitolul 3
Mindfulness
Mindfulness este o stare în care alegi s  i aten t la ceea ce tr ie³ti în acel momen t f r 
s  judeci exp erienµa resp ectiv  . Mindfulness a dev enit un termen tot mai des folosit n u
n umai în spitale ³i clinici, dar ³i în marile organizaµii sau companii din în treaga lume, care
î³i în v aµ  liderii sau anga jaµii. Mindfulness este un cuv ân t englezesc care în traducere
lib er  înseamn  min te plin . Sensul principal este cel de a acorda atenµie. T otu³i,
în acest con text, mindfulness înseamn  a acorda atenµie în tr-un an umit fel. Jon Kabat-
Zinn, fondatorul mindfulness ofer  urm toarea deniµie: Mindfulness este con³tien tizarea
cultiv at  prin atenµia acordat  în tr-o manier  susµin ut  ³i particular : in tenµionat , în
momen tul prezen t ³i f r  a judeca.
3.1 Denirea Mindfulness
3.2 Aplicaµi în educaµie

Capitolul 4
Concluzi

Bibliograe
[1]