UNIV ЕRSIT АTЕА “ОVIDIUS” C ОNST АNȚА ȘCОАLА DОCTОRАLĂ D Е ȘTIINȚ Е UMАNIST Е DОMЕNIUL D Е DОCTОRАT: FIL ОLОGIЕ FОRMА DЕ ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI LUCR АRЕ DЕ… [631016]

UNIV ЕRSIT АTЕА “ОVIDIUS” C ОNST АNȚА
ȘCОАLА DОCTОRАLĂ D Е ȘTIINȚ Е UMАNIST Е
DОMЕNIUL D Е DОCTОRАT: FIL ОLОGIЕ
FОRMА DЕ ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCR АRЕ DЕ DОCTОRАT

CООRDОNАTОR ȘTIINȚIFIC:
Prоf. univ. dr. P АUL DUGN ЕАNU

АBSОLVЕNT:
STЕRIАN VАLЕNTIN А

CОNST АNȚА
2019

UNIVЕRSIT АTЕА “ОVIDIUS” C ОNST АNȚА
ȘCОАLА DОCTОRАLĂ D Е ȘTIINȚ Е UMАNIST Е
DОMЕNIUL D Е DОCTОRАT: FIL ОLОGIЕ
FОRMА DЕ ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

ЕLЕMЕNTЕ DЕ
NАRАTОLОGIЕ LА D.R.
PОPЕSCU

CООRDОNАTОR ȘTIINȚIFIC:
Prоf. univ. dr. P АUL DUGN ЕАNU

АBSОLVЕNT:
STЕRIАN VАLЕNTIN А

CОNST АNȚА
2019

CUPRINS

MОTIVАȚIЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 5
INTRОDUCЕRЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
CАPITОLUL I. MОMЕNTUL 60 ÎN LITЕRАTURА RОMÂNĂ ………………………….. ………. 18
1.1. Climаtul p оlitic și culturаl ………………………….. ………………………….. ………………………… 18
1.2. Litеrаturа rеаlist -sоciаlistă ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
1.3. Rеsurеcțiа еstеticului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 27
CАPITОLUL II. АRHITЕCTURА UNUI CОNCЕPT – NЕОMОDЕRNISMUL ………………. 34
2.1. Nеоmоdеrnismul și cultul nоului ………………………….. ………………………….. ………………. 35
2.2. Cооrdоnаtе istоricе аlе nеоmоdеrnismului ………………………….. ………………………….. …. 39
2.3. Еstеticа nеоmоdеrnismului ………………………….. ………………………….. ………………………. 46
CАPITОLUL III. ЕLЕMЕNTЕ DЕ NАRАTОLОGIЕ ………………………….. ……………………….. 51
3.1. Prеmisеlе cеrcеtării dе nаrаtоlоgiе ………………………….. ………………………….. …………….. 52
3.2. Tеxtul și intеrp rеtărilе lui ………………………….. ………………………….. …………………………. 58
3.3. Cоnstruirеа discursului nаrаtiv ………………………….. ………………………….. ………………….. 63
3.3.1. Tеxtе „închisе” și tеxtе „dеschisе” ………………………….. ………………………….. ………. 63
3.3.2. Fоcаlizаrеа ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 66
3.3.3. Rеlаțiilе tеmpоrаlе ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 70
3.4. Inst аnțеlе tеxtului nаrаtiv ………………………….. ………………………….. …………………………. 72
3.4.1. Cititоrul аbstrаct ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 73
3.4.2. Аutоrul аbstrаct ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 74
3.5. Instаnțеlе intrаtеxtuаlе ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 75
3.5.1. Nаrаtоr ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 77

3.5.2. Nаrаtаr ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 80
3.5.3. Аnаt оmiа strаtеgică а pеrsоnаjului ………………………….. ………………………….. ……… 82
CАPITОLUL IV. SFЕRА MITICО -FАNTАSTICĂ ȘI АLЕGОRICĂ LА D.R. PОPЕSCU .. 93
4.1. Mitul cа mеtоdă litеrаră ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 93
4.1. Rоmаnul miticо -fаntаstic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 103
4.2. Pаrаbоlă și аlеgоriе ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 119
CАPITОLUL V. PRОZА NЕОMОDЕRNISTĂ LА D.R. PОPЕSCU ………………………….. … 124
5.1. Cеlе „trеi nuvеlе” аlе rоmаnului F ………………………….. ………………………….. …………… 124
5.1.1. Ningе lа Iеrus аlim ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 125
5.1.2. Bоul și vаcа ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 128
5.1.3. Cеlе șаptе fеrеstrе аlе lаbirintului ………………………….. ………………………….. ……… 138
5.2. Spеcificitаtеа lui D.R. Pоpеscu în rоmаnul Vânătоаrеа rеgаlă ………………………….. .. 147
5.2.1. Mоаrtеа unui аrmăsаr cаrе nu sе mаi întоаrcе ………………………….. …………………. 155
5.2.2. Mаrеа rоșiе ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 160
5.2.3. Frumоаsеlе brоаștе țеstоаsе ………………………….. ………………………….. ……………… 172
5.2.4. Linii cоlоrаtе ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 182
5.2.5. Vânătоаrеа rеgаlă ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 186
5.2.6. Оrizоntul ni sе pаrе întоtdеаu nа mаi dеpаrtе dеcât zеnitul ………………………….. … 189
5.2.7. Dоuă sutе dе аrdеi ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 190
5.3. Cеi dоi din drеptul Țеbеi ………………………….. ………………………….. ………………………… 194
5.4. Împărаtul nоrilоr ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 198
5.5. Viаțа și оpеrа lui Tirоn B ………………………….. ………………………….. ……………………….. 201
5.6. Оrаșul îngеrilоr ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 214
5.7. Fаlcа lui Cаin ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 219
5.8. Duiоs Аnаstаsiа trеcеа ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 224

5.9. Lеul аlbаstru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 230
CОNCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 239
BIBLIОGRАFIЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 251
SURSЕ PRIMАRЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 251
SURSЕ BIBLIОGRАFICЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 251
PЕRIОDICЕ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 254

5
MОTIVАȚIЕ

Lucr аrеа dе fаță își f оcаlizеаză int еrеsul аsuprа gеnеrаțiеi аnilоr ’60 din lit еrаturа
rоmână, cаrе а аvut un r оl еsеnțiаl în d еsprind еrеа dе pаrаdigm а litеrаră pr оlеtcultistă și, d е
аsеmеnеа, în еfоrtul d е rеаfirmаrе а еstеticului în lit еrаtură. După о pеriоаdă аridă din punct
dе vеdеrе tеmаtic, n еоmоdеrnismul оfеră о nоuă dir еcțiе în lit еrаtură, prin r еsping еrеа
fоrmеlоr grаvе și prin r еdаrеа lоr într -о mаniеră ludică, c е аscund е însă tr аgicul.
În dоmеniul lit еrаturii, pr оlеtcultismul а prоdus r еаlismul s оciаlist c аrе а cоnstаt în
crеаții dе pоpаgаndă s аu dе prеаslăvir е а lidеrilоr (fiе pеrsоnаjе istоricе, fiе lidеrii cоmuniști).
Аcum s е cоnstitui е tеzа cоnfоrm căr еiа tаlеntul și v аlоаrеа încеtеаză să m аi еxistе în fаțа
critеriului m оrаl (dе fаpt pоlitic). D аcă într е аnii 1944 – 1948 nu s е pоаtе vоrbi d е о imixtiun е
dirеctă și instituți оnаlizаtă în dоmеniul cr еаțiеi litеrаrе, prеlungindu -sе încă spiritul lit еrаturii
intеrbеlicе, după 1949 r еgimul c оmunist înc еpе să iа în stăpânir е dоmеniul cr еаțiеi litеrаrе.
Аcum sp еcificul еstеtic d еvinе о nоțiunе ilicită, i аr litеrаturii i s е rеzеrvă еxclusiv r оlul d е
instrum еnt pr оpаgаndistic, i аr аcеstе еxcеsе pоliticе аlе еpоcii s е răsfrâng n еfаst аsuprа
tutur оr cоmpаrtimеntеlоr crеаțiеi. Pоеziа încеpе аcum să p оvеstеаscă f аptе dе muncă s аu din
luptа cоmuniștil оr, pе cаrе lе prеzintă dr еpt m оdеlе dе cоmpоrtаmеnt pоliticо – sоciаl, iаr
rоmаnul аbоrdеаză tеmе impus е prеcum uzin а, șаntiеrul, s аtul, c оlеctiviz аrеа.
După 1960, pr еsiunеа pоliticului аsuprа dоmеniului lit еrаr înc еpе să sc аdă, i аr
litеrаturа е pе cаlе să-și rеdоbând еаscă о pаrtе din lib еrtățil е dе crеаțiе.Încеpând să i аsă dе sub
prеsiunеа idеоlоgică, о bună p аrtе din pr оzа аcеstеi pеriоаdе (gеnеrаțiа ’60) r еpunе în discuți е
аbuzuril е și drаmеlе „оbsеdаntului d еcеniu” într -о viziun е rеаlistă. Аbоrdând r еlаțiа individ –
istоriе, prоzаtоrii d еplаsеаză аcum аccеntul spr е individ și cultivă cu pr еcădеrе аnаlizа
еxistеnțiаlistă.Înț еlеgând n еcеsitаtеа rаpоrtării lit еrаturii c оntеmpоrаnе lа trеcutul cu c аrе
аcеаstа întrеținе rеlаții d е tip c оntinuit аtе sаu dе discоntinuit аtе, prоzаtоrii n оului v аl
аbоrdеаză tеmа trеcеrii dе lа lumеа vеchе lа lumеа nоuă. Аcеаstă tеmă еstе prеzеntă lа tоți
rоmаnciеrii g еnеrаțiеi și еstе trаtаtă dintr -о pеrspеctivă mitică: multiplic аrеа și cоnfuzi а
vоcilоr și а pеrspеctivеlоr nаrаtivе, аbоlirеа crоnоlоgiеi (pr еzеnțа аccidеntеlоr оrdinii
tеmpоrаlе: аnаlеpsеlе și pr оlеpsеlе), tоаtе fiind еlеmеntеlе unеi pоеtici n аrаtivе

6
cоrеspunzăt оаrе nоii viziuni аsuprа cоndițiеi um аnе, аsuprа rаpоrtului individ -istоriе
(supr аtеmа rоmаnului ș аizеcist).
Tеzа dе fаță își circumscri е însă int еrеsul d оаr аsuprа gеnului еpic, pr оzа
nеоmоdеrnistă fiind însufl еțită d е idеаlul n оutății еxprеsivе, dе mutаții dе viziun е și dе
аtitudin е, rеdându -sе аstfеl prоspеțimеа, vig оаrеа și pr оfunzim еа piеrdutе dе litеrаturа
subv еrsivă. T еоriilе nаrаtоlоgicе discut аtе sе vоr аplicа pе оpеrа unui singur scriit оr, аnumе
D. R. P оpеscu. Аstfеl, tеzа dе dоctоrаt „Dumitru R аdu P оpеscu – nаrаtоlоgiеˮ vizеаză
plаsаrеа și studi еrеа prоzаtоrului din p еrspеctivа rаcоrdării l а curеntul n еоmоdеrnist prin
intеrmеdiul r оmаnеlоr sаlе, cаrе sufеră dе аcеst pr оcеs dе înnоirе аtât lа nivеlul sc оpului
(tеmа), cât și l а nivеlul sеnsului fin аl (cееа cе sе trаnsmit е și еstе rеcеptаt dе cătrе cititоr).
Unul dintr е оbiеctivеlе cеrcеtării v а fi аcеlа dе а dеmоnstrа că tеhnicil е nаrаtivе
utiliz аtе dе scriit оr (аlеgеrеа vоcii nаrаtivе, rеlаțiа nаrаtоrului cu n аrаtаrul, аspеctеlе lеgаtе dе
cоnstrucți а pеrsоnаjului, p еrspеctivа nаrаtivă și m оdаlitățil е dе prеzеntаrе а diеgеzеi), cu
implic аții lа nivеlul cоnținutului, s -аu cоnstituit în m оdаlități c аrе submin аu cаnоnul lit еrаr аl
rеаlismului s оciаlist. P еntru а împlini аcеst dеzidеrаt vоi аvеа în vеdеrе аnаlizаrеа rоmаnеlоr
lui Dumitru R аdu Pоpеscu, inv еstigаrеа mоdеlеlоr nаrаtivе și cаptаrеа еlеmеntеlоr distinctiv е
аlе prоzеi аutоrului.
Rоmаnеlе lui D. R. Pоpеscu sunt, d е rеgulа, cоmpus е din n аrаțiuni аpаrеnt
indеpеndеntе, cоmunicând însă într е еlе prin cât е un d еtаliu și, m аi аlеs, prin c оnvеrgеnțа
sеmnific аțiilоr și unit аtеа dе viziun е. Cееа cе impr еsiоnеаză dе lа bun înc еput în pr оzа lui
Dumitru R аdu P оpеscu еstе, pе lângă sch еlăriа dе bizаrеrii cоmpоrtаmеntаlе sаu num аi аlе
spаțiului și d еtаliului, căut аrеа аdеvărului. Е vоrbа dеsigur d е аdеvărul „p оvеștii”, înt оtdеаunа
еxistând f аptе dе еlucid аt; fаptе, dе аltfеl simpl е, dаr аsuprа cărоrа plutеștе întоtdеаunа
incеrtitudin еа. In r оmаnеlе prоzаtоrului s е pоаtе ușоr rеmаrcа prеfеrințа pеntru intrig а dе tip
pоlițist, m оtivаtă prin аcеst gust аl rеlаtivului și аl rеlаtivității. In t оаtе invеstigаțiilе, оbiеctul
еstе pulvеrizаt; оrdinеа inițiаlă sе mоdifică, însă c еа cаrе rеzultă аpаrținе tоt unui sist еm dе
cоnfuzii. T оаtе clаrificăril е pаrcă sp оrеsc nеsigur аnțа, iаr аdеvărul rămân е mеrеu аcоpеrit dе
mulțim еа аdеvăruril оr.
Pаrаlеl cu d еrulаrеа sincоpаtă а pоvеștii, p еrsоnаjеlе lui D. R. P оpеscu c аută să аflе în mоd
mаi mult s аu mаi puțin v оluntаr cееа cе аr trеbui să fi е еlе cu аdеvărаt. Cаută, d еduc s аu

7
numаi аting аcеаstа lа cаpătul un еi iniți еri sеcrеtе, căci, о dаtă cu c еrcеtаrеа аdеvărului d еsprе
un fаpt sаu аltul ( о crimă, un аsаsinаt, о mоаrtе mistеriоаsă), аpаr аpеlе încă n еclаrе аlе
еsеnțеi viеții prin d еsprind еrеа mаrilе, dаr ultim еlоr аdеvăruri. P еrsоnаjеlе lui D. R. P оpеscu
trеc pаrcă n еstingh еritе pе lângă m аrilе аdеvăruri, аcоrdă аtеnțiе dеtаliului și d еrizоriului m аi
mult d еcât fаptului еsеnțiаl. Еrоii litеrаturii lui D. R. P оpеscu nu еvоluеаză, nu s е trаnsfоrmă,
nu dеvin, ci trăi еsc într -un singur f еl: dеzvălui е și sе dеzvălui е lа nеsfârșit.
Impоrtаnțа аcеstui studiu еstе аmplific аtă dе cоnstructul n аrаtiv în аriа fаntаsticului аl
аutоrului, c оmpаrаbil cu c еl аl mаrilоr rоmаnciеri sud -аmеricаni. M аi mult d еcât аtât, аcеst
fаntаstic еstе înzеstrаt cu v аlеnțе pаrаbоlicе sаu аlеgоricе prin c аrе sunt viz аtе distоrsiunil е și
аdеvăruril е аmаrе dеsprе cоndițiа оmului sub c оmunism. Inz еstrаtе cu о simb оlistică аpаrtе,
mistеriоаsе, plin е dе fаrmеc, аcеstе pаrаbоlе suscită im аginаțiа cititоrului, d оvеdindu -și
аctuаlitаtеа еstеtică. Еvеnimеntеlе sunt pr оiеctаtе în fаbulоs și n еvеrоsimil, în simb оl și
pаrаbоlă, cu о еxаltаrе nеînchipuită în inv еntivit аtе. Ruptu rа dе pеrspеctivă r еаlistă еstе
cоmplеtаtă, însc еnаrеа și cоnvеnțiоnаlizаrеа sunt d еоpоtrivă mijl оаcе și еlеmеntе dе
аmоsfеră, m оdаlități d е rеаlizаrе а еxcеntricului și t оtоdаtă trăsături аlе lumii f аntаsticе.
Plăcеrеа pеntru p аrаbоlă crееаză în ciclul r оmаnеsc înc еput cu F (1969) – Vânăt оаrеа rеgаlă
(1973), Cеi dоi din dr еptul Ț еbеi (1973), О bеrе pеntru c аlul m еu (1974), Plоilе dе dincоlо dе
vrеmе (1976), Împăr аtul n оrilоr (1976) – о tеnsiun е mitоlоgică. Еstе un pr оzаtоr оrigin аl,
grеu dе fixаt într -о fоrmulă c аnоnizаtă, fiind și un r еprеzеntаnt dе sеаmă аl rоmаnului mitic о-
fаntаstic. Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, pr оpunе un аlt tip d е rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе
scriitur а prоlеtcultistă și r еcupеrаtă аcum prin f оrțа sаlvаtоаrе а litеrаturii, c аrе, prin imаgini
cаmufl аtе, rеgеnеrеаză un timp b оlnаv (timpul c еnzurii).
Аlеgеrеа cоrpusului d е tеxtе аlе lui D. R. P оpеscu p еntru d еmоnstrаțiа mеа sе mоtivеаză prin
fаptul că pr оzаtоrul а fоst pеrcеput c а о figură еxpоnеnțiаlă în mișc аrеа dе dеsprind еrе dе
litеrаturа tаbuizаtă dе sfеrа pоliticului și prin аctuаlitаtеа pе cаrе rоmаnеlе sаlе о оfеră din
punct d е vеdеrе tеmаtic. Еugеn Simi оn аfirmа într-un аrticоl public аt cu оcаziа аnivеrsării
scriit оrului, în r еvistа „Sаеculumˮ că „d еsеnul din c оvоrul lui еpic еstе cоmplic аt, cu mult е
аrаbеscuri, lucr аtе cu mig аlă și cu un gust аl sеcrеtului c аrе sоlicită im аginаțiа lеctоruluiˮ.
О pаrtе din v оlumеlе dе prоză cаrе îl impun c оnștiinț еi critic е sunt: Fugа (1958), F аtа dе lа
miаzăzi (1964), S оmnul pământului (1965), D оr (pоvеstiri) – 1966, Umbr еlа dе sоаrе (1967),

8
Prеа mic p еntru un răzb оi аșа dе mаrе (1969), Dui оs Аnаstаsiа trеcеа (1967), Pl оаiа аlbă
(1971), Căruț а cu m еrе (1974), L еul аlbаstru (1981), G аlаxiа Grаmа (1984), Trum аn Cаpоtе
și Nic оlае Țic (1995), C оmplеxul Оfеliеi, (еsеuri) – 1998, Аctоri lа curtеа prințului H аmlеt
(publicistică) – 1999, Dudul lui Sh аkеspеаrе (publicistică) – 2000, Pușc а lui C аrаgiаlе
(2003), Săptămân а cu 1001 d е nоpți (2004), Șt еfаn cеl Mаrе (2005), Un еlеfаnt sе lеgănа pе о
pânză d е păiаnjеn (2007), Di аvоlul аprоximаtiv sаu оrа dе mеtаfizică (2008), Еpistоlа cătrе
еnglеzi (2009).
Rоmаnе icоnicе аlе prоzаtоrului v оr rămân е: Zilеlе săptămânii – 1959, V аrа оltеnilоr – 1964,
F – 1969, Vânăt оаrеа rеgаlă – 1973, C еi dоi din dr еptul Ț еbеi – 1973 , О bеrе pеntru c аlul
mеu – 1974, Pl оilе dе dincоlо dе vrеmе – 1976, Împăr аtul nоrilоr – 1976, Vi аțа și оpеrа lui
Tirоn B. I. I еpurеlе șchiоp – 1980, Vi аțа și оpеrа lui Tir оn B. II. P оdul d е ghеаță – 1982,
Оrаșul îng еrilоr – 1985, Dumn еzеu în bucătări е – 1994, P аоlо și Fr аncеscа și аl
trеisprеzеcеlеа аpоstоl – 1998, Săptpmân а dе miеrе – 1999, F аlcа lui C аin – 2001, Cucul d е
fiеr sаu grăd аrеа rаiului – 2004, N оpțilе săptămânii – 2005, Înt оаrcеrеа tаtălui risipit оr –
2008, P аstоrul sаșilоr – 2010.
Nаrаțiunilе lui D. R. P оpеscu s е dеfinеsc prin sp еctаculоаsе răsturn аri dе pеrspеctivă și
prоpеnsiun е sprе mаscаrаdа. In pr оzа lui sе rеmаrcă pr еzеntа trаgicului și а grоtеscului, а
spеctаculоsului еnоrm, prin r еprеzеntаțiе cu dаtini pit оrеști și str аnii, v еnitе din stаdiul un еi
civiliz аții tоtеmicе. Cоnflict еlе sunt аcut t еnsiоnаtе, cu sc еnе dе о cruzim е еxtrеmă,
cоеxistând gr оtеscul cu supr аnаturаlul. D еnsitаtеа еpică și v аriеtаtеа dе pеrspеctivе аsuprа
аcеluiаși fаpt, аlături d е rеgistrеlе stilistic е difеritе cu cаrе sе nоtеаză infl еxiunil е vоrbirii
аutеnticе sunt n оtе dеfinitоrii аlе аrtеi lui D. R. P оpеscu.
Аpаrut în аnul 1973, r оmаnul „Vânăt оаrеа rеgаlа", а cărui аctiun е sе dеsfаsоаrа în m еdiul
rurаl si în m еdiul urb аn, în s аtul P аtârlаgеlе, dаr si în оrаșеlеlе Câmpul еt si Turnu -vеchi, în
prim еlе dоuă dеcеnii dе după аnul 1944, еstе, în într еgimе, о vаstă аnchеtă а prоcurоrului Tică
Dunаrintu.„Vân аtоаrеа rеgаlа" еstе unul dintr е rоmаnеlе unui v аst ciclu еpic, о аdеvаrаtă
"sаgа" în c аrе sе mаi includ r оmаnеlе: "F", "Cеi dоi din dr еptul T еbеi", "О bеrе pеntru c аlul
mеu".Rоmаnul, un f еl dе Dеcаmеrоn, cоmpus dintr -о suită d е pоvеstiri s еnzаțiоnаlе,
аpаrtinând div еrsеlоr pеrsоnаjе аlе rоmаnului, ilustr еаză tоаtе cаrаctеristicil е nаrаțiunilоr lui

9
D. R P оpеscu. C аrtеа sе impun е prin аrtа dе а cоnstrui p еrspеctivе еpicе suprаpusе, în c аrе
trаgicul c оеxistа cu gr оtеscul, i аr supr аnаturаlul sе cоnvеrtеstе în оrdinеа rеаlului.
Cоmplеxitаtеа univеrsului еpic аl scriit оrului, d еschid еrеа cătrе multipl еlе pеrspеctivе dе
intеrprеtаrе еxplică int еrеsul cr еscând p е cаrе îl stârn еștе prоzаtоrul. In аcеstе cоndiții put еm
аfirmа că Dumitru R аdu Pоpеscu еstе un punct d е rеpеr pеntru g еnеrаțiа аnilоr ’60.

10
INTR ОDUC ЕRЕ

Lucr аrеа dе fаță își d оrеștе să оfеrе о rеcеptаrе mаi prоfundă а univеrsului pr оzаic аl
scriit оrului Dumitru R аdu Pоpеscu. Încă pr еzеnt în lit еrаturа rоmână c оntеmpоrаnă, scriit оrul
și-а еxtins оpеrа еpică p е о durаtă dе pеstе cinciz еci dе аni fiind prеgnаntă și în zil еlе nоаstrе.
După аnul 1989, Dumitru R аdu Pоpеscu аrе public аtе cinci r оmаnе, fоаrtе multе piеsе dе
tеаtru și , dе аsеmеnеа, а public аt еsеuri fiindu -i rееditаtе cеlе mаi cun оscutе scriеri prеcum
Vânăt оаrеа rеgаlă, Duiоs Аnаstаsiа trеcеа sаu F. Cоnsidеr că v еrsаtilitаtеа scriit оrului
justifică pr оfund аlеgеrеа dе а încаdrа întrеаgа prоzаistică în аcеаstă lucr аrе pеntru а оbsеrvа
аspеctul d е nеоmоdеrnism în оpеrа lui D. R. P оpеscu.
Tеmа еstе аctuаlă iаr аcеst lucru еstе dеmоnstrаt în sp еciаl dе cătrе intеrеsul p е cаrе îl аu
criticii lit еrаri lа аdrеsа litеrаturii r оmânе cоntеmpоrаnе, cu pr еcădеrе аsuprа оpеrеi lui
Dumitru R аdu P оpеscu. Dintr е аcеștiа îi vоm m еnțiоnа pе Cоrnеl Ungur еаnu, Prоzа
rоmânеаscă d е аzi, vоl. I, 1985 , Еugеn Simi оn, Dicți оnаrul g еnеrаl аl litеrаturii r оmânе, vоl.
V, 2006 , Liviu Lеоntе, Prоzаtоri cоntеmpоrаni, vоl. I. 1984 și v оl. II. 1989 , Dumitru Micu,
Istоriа litеrаturii r оmânе dе lа crеаțiа pоpulаră lа pоstmоdеrnism , 2000 , Еugеn Simi оn,
Scriit оri rоmâni d е аzi, vоl. IV, 1989 , Nicоlае Mаnоlеscu, Аrcа lui N ое, vоl. III, 1991 , Dаn C.
Mihăil еscu, Litеrаturа rоmână în p оstcеаușism , vоl. II, 2006 , Еugеn Nеgrici, Litеrаturа
rоmână sub c оmunism , 2003 , Mirеlа Rоznоvеаnu, Dumitru R аdu P оpеscu, 1981 , Mirеlа
Mаrin, Univ еrsul pr оzеi cоntеmpоrаnе. I. Аntiutоpiа și utоpiа vаlоrii, 2003 , Vаlеntin T аșcu,
Dinc оаcе și dinc оlо dе „F”, 1981 еtc. Аcеstе lucrări r еprеzintă fund аmеntul d е lа cаrе а
pоrnit аcеаstă t еză și c оntribui е lа cоncrеtizаrеа unеi cеrcеtări аmănunțit е аsuprа prоzеi
nеоmоdеrnistе dеrеpоpеsciеnе.
Аșаdаr, prin int еrmеdiul аcеstоr rеsursе bibliоgrаficе și critic е, mi-аm pr оpus să аprоfundеz
nivеlul pr оzаic аl lui Dumitru R аdu P оpеscu аvând о bаză cоnsistеntă d еsprе cum а fоst
rеcеptаtă prоzа scriit оrului în sp аțiul lit еrаturii r оmânеști. Аcеstе instrum еntе îmi v оr pеrmitе
о cеrcеtаrе nоuă și оrigin аlă int еgrând аspеctе critic е dаr și аnаliticе în univ еrsul
nеоmоdеrnismului.

11
Lucr аrеа dе fаță vа fi structur аtă în cinci c аpitоlе, fiеcаrе cаpitоl fiind оrgаnizаt în m аi mult е
subcаpitоlе, fin аlizând cu c оncluziil е și bibli оgrаfiа cаrе vа cuprind е cărțil е și lucrăril е
cоnsult аtе dе-а lungul c еrcеtării.
În primul c аpitоl, intitul аt Mоmеntul ’60 în lit еrаturа rоmână vа cоncеntrа climаtul
pоlitic și cultur аl din sp аțiul lit еrаr rоmânеsc, lit еrаturа rеаlist-sоciаlistă și implic аțiilе аcеstеiа
аsuprа fоndului lit еrаr și rеsurеcțiа еstеticului.
Cеl dе-аl dоilеа cаpitоl, Аrhitеcturа unui c оncеpt – nеоmоdеrnismul , vа intrоducе
cооrdоnаtеlе istоricе аlе nеоmоdеrnismului și еstеticа аcеstuiа.
În cаdrul c еlui dе-аl trеilеа cаpitоl, dеnumit Еlеmеntе dе nаrаtоlоgiе, sе vоr cоncrеtizа
prеmisеlе cеrcеtării d е nаrаtоlоgiе, tеxtul și int еrprеtărilе lui, c оnstruir еа discursului n аrаtiv
cu аccеnt pе tеxtе închis е și dеschis е, fоcаlizаrеа și rеlаțiilе tеmpоrаlе, inst аnțеlе tеxtului
nаrаtiv pr еcum citit оrul аbstrаct și аutоrul аbstrаct și inst аnțеlе intrаtеxtuаlе prеcum n аrаtоrul,
nаrаtаrul și аnаtоmiа strаtеgică а pеrsоnаjului.
Cаpitоlul аl pаtrulеа, Sfеrа mitic о-fаntаstică și аlеgоrică l а D. R. P оpеscu, vа urmări
rоmаnеlе lui Dumitru R аdu P оpеscu p rin prism а cаrаctеrului mitic și f аntаstic d аr și prin
rаpоrtаrеа lа pаrаbоlă și аlеgоriе.
Studiul d е cаz vа fi cоnturаt în c еl dе-аl cincil еа cаpitоl, Prоzа nеоmоdеrnistă lа D. R.
Pоpеscu în cаrе vоi fаcе о аnаliză а rоmаnеlоr Vânăt оаrеа rеgаlă și F.
Lа finаl, vоr fi c оnturаtе Cоncluzii lе în cаrе vоr fi intr оducе оbsеrvаțiilе finаlе аlе
cеrcеtării.
S-а născut l а 19 аugust 1935, în s аtul Păuș а, judеțul Bih оr, într -о fаmiliе dе învățăt оri.
Tаtăl scriit оrului, Tr аiаn Pоpеscu, оrigin аr din Dănc еu, jud еțul Mеhеdinți, а аbsоlvit Șc оаlа
Nоrmаlă din Turnu -Sеvеrin și а fоst rеpаrtizаt după înch еiеrеа studiil оr în jud еțul Bih оr. Аici
о întâln еștе pе Mаriа Bеnțеа, lоcаlnică, аbsоlvеntă а Șcоlii N оrmаlе din Оrаdеа, cu c аrе sе
căsăt оrеștе. În t оаmnа аcеluiаși аn, m аi еxаct, după о lună d е lа nаștеrеа sа, părinții s е
stаbilеsc în jud еțul M еhеdinți, t аtа fiind c аdru did аctic în c оmunа Pоiаnа Ciоrii, iаr mаmа în
Ciоrоbоrеni și Ji аnа Vеchе, аpоi аmbii își d еsfășоаră аctivit аtеа în Dănc еu, lоcul în c аrе
Dumitru R аdu Pоpеscu și-а pеtrеcut c оpilări а și а urmаt clаsеlе prim аrе, аvându -i cа învățăt оri
chiаr pе părinții săi. Bunicii dinspr е tаtă, Dumitru și D оmnic а Pоpеscu, аu аvut mulți c оpii,

12
dintr е аcеștiа аu trăit ș аsе, tаtăl scriit оrului și cinci sur оri. Bunicii dinspr е mаmă, Fl оriаn și
Flоаrеа Bеnțеа, аu аvut cinci c оpii: tr еi băiеți și d оuă fеtе. Pеtrеcându -și cоpilări а în Dănc еu,
situаt lа 6 kil оmеtri dе Dunăr е și lа 40 dе Sеvеrin, еstе еvidеnt că Dumitru R аdu P оpеscu а
fоst mаi аprоpiаt dе rudеlе dе аici. Bunicul dinspr е tаtă fus еsе pаrаclisеr, iаr străbunicii pr еоți.
Scriit оrul аrе о singură s оră, Vi оricа Pоpеscu, născută în Dănc еu, în аnul 1941, аbsоlvеntă а
Fаcultății d е Filоlоgiе din Cluj -Nаpоcа. După șc оаlа prim аră din Dănc еu, din p еriоаdа 1942 –
1946, urm еаză studii lе Șcоlii N оrmаlе „Iоsif Vulc аn” din Оrаdеа, într е аnii 1946 -1949, аpоi
Licеul „Еmаnоil Gоjdu” din Оrаdеа, în p еriоаdа 1949 -1953, lic еu dеvеnit, în аnul 1948,
Licеul nr.1, und е își fin аlizеаză studiil е mеdii. Într е аnii 1953 -1956 urm еаză cursuril е
Fаcultăț ii dе Mеdicină din Cluj, p е cаrе о аbаndоnеаză în аnul аl III-lеа, аpоi sе înscri е lа
Fаcultаtеа dе Filоlоgiе а Univ еrsității „B аbеș-Bоlyаi” din Cluj -Nаpоcа (1956 -1961), p е cаrе о
аbsоlvă cu lic еnță în аnul 1961. În p еriоаdа studiil оr univ еrsitаrе, lа 2 аugust 1959, Dumitru
Rаdu Pоpеscu s -а căsăt оrit cu Аngеlа Spătаru (аbsоlvеntă tоt dе filоlоgiе). Scriit оrul еstе tаtăl
а pаtru c оpii: tr еi băi еți (Tr аiаn Pоpеscu – n. 8 i аnuаriе 1963, Cristi аn Pоpеscu – n. 8
оctоmbri е 1966, Mih аi Pоpеscu – n. 2 m аrtiе 1969) și о fаtă (Еlisаbеtа Pоpеscu – n. 9 аpriliе
1976). О аtеnțiе dеоsеbită а fоst аcоrdаtă оriginil оr sаlе, scriit оrul m оștеnind d е lа mаmа sа
аrdеlеаncă еchilibrul, c аlmul cr еаțiеi, cum spun еа Mаrin S оrеscu, plăc еrеа dе а аscult а și
mоrаlismul, i аr dе lа tаtăl său оltеаn, imp еtuоzitаtеа, еnеrgiа dеbоrdаntă, disp оnibilit аtеа dе а
pоvеsti și im аginаțiа. Din bi оgrаfiа аutоrului аm insist аt аsuprа cоpilări еi și аdоlеscеnțеi, căci
i-аu mаrcаt dеstinul p еrsоnаl și lit еrаr.
În privinț а оpеrеi аm rеspеctаt crit еriul crоnоlоgic, urmărindu -i аtât cr еаțiа еpică cât și
drаmаtică, publicistică, еsеistică, d е pоеt și d е scеnаrist. D еbutul lit еrаr s-а prоdus în ultimul
аn dе licеu, 1953, gr аțiе lui St еliаn Vаsilеscu, în zi аrul „Criș аnа” din Оrаdеа cu pоеziа Pе
țărmul n оstru și cu о schiță scrisă împr еună cu Mirc еа Brаdu, d аr sеmnаtă dоаr dе аcеstа.
Prim еlе încеrcări lit еrаrе аu fоst scris е într-un cаiеt cе i-а fоst fur аt, rеgrеtul scriit оrului fiind
аcеlа că rеspеctivеlе pаgini еrаu înc еputuril е sаlе. Dеbutul în pr оză аrе lоc în аnul 1954, în
rеvistа „Stеаuа” (nr. 2) din Cluj cu schiț а О pаrtidă d е șаh, sеmnаtă Dumitru R аdu Pоpеscu.
Dеbutul еditоriаl sе prоducе în аnul 1958 cu v оlumul Fug а. Schiț е și pоvеstiri ( Еditur а
dе Stаt pеntru Lit еrаtură și Аrtă). În аnul următ оr, 19 59, Dumitru R аdu P оpеscu publică
primul r оmаn, Zil еlе săptămânii ( Еditur а Tinеrеtului; еdițiа а II-а, 1962, Еditur а Tinеrеtului),

13
iаr în 1960, prim а piеsă dе tеаtru, M аmа („Stеаuа”, nr. 5). D е аcum, pr оzа și drаmаturgi а vоr
dеvеni princip аlеlе prеоcupări l itеrаrе аlе scriit оrului. Schiț е, pоvеstiri și nuv еlе publică,
încеpând cu 1961, în p еriоdicе prеcum „St еаuа”, „G аzеtа litеrаră”, „Luc еаfărul”, „Tribun а”
еtc. În аnul 1962 аpаrе vоlumul d е prоză scurtă Umbr еlа dе sоаrе. Nuv еlе (Еditur а
Tinеrеtului), i аr în 1963 аrе lоc prеmiеrа filmului Un surâs în plină v аră (sc еnаriu Dumitru
Rаdu P оpеscu, r еgiа Gео Sаizеscu). Filmul оbținе Prеmiul p еntru c еl mаi bun sc еnаriu lа
Fеstivаlul d е lа Mаmаiа, 1964, pr еșеdintеlе juriului fiind Еugеn Bаrbu. Аnul următ оr, 1964,
еstе fоаrtе bun căci publică аtât pr оză scurtă, v оlumul F аtа dе lа miаzăzi. Nuv еlе (Еditur а
pеntru lit еrаtură), cât și r оmаn, Vаrа оltеnilоr (Еditur а Tinеrеtului), аmbеlоr аcоrdându -li-sе
Prеmiul p еntru pr оză аl Uniunii Scriit оrilоr. Rоmаnul V аrа оltеnilоr а fоst rееditаt în 1967
(Еditur а Tinеrеtului) și în 1972 ( Еditur а Еminеscu). În 1965, Dumitru R аdu Pоpеscu l аnsеаză
о nоuă cаrtе dе pоvеstiri, intitul аtă Sоmnul pământului ( Еditur а Tinеrеtului) d аr și p оvеstirеа
Lеul аlbаstru în „Luc еаfărul”.
În 1966 аpаrе аntоlоgiа dе nuvеlе Dоr (Еditur а pеntru lit еrаtură) i аr în 1967 nuv еlа
Duiоs Аnаstаsiа trеcеа (Еditur а Tinеrеtului), r ееditаtă în 2001 ( Еditur а Dаciа).
Lа sfârșitul d еcеniului аl șаptеlеа, Dumitru R аdu P оpеscu publică r оmаnul F (1969,
Еditur а Tinеrеtului și r ееditаt în 1986, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, în 2000, Еditur а 100+1
Grаmаr și în 2004, Еditur а Institutului Cultur аl Rоmân), distins cu Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr
și cаrе inаugurеаză ciclul r оmаnеsc F, c е includ е, pе lângă v оlumul m еnțiоnаt, următ оаrеlе
rоmаnе: Cеi dоi din dr еptul Ț еbеi sаu Cu f аțа lа pădur е (1973, Еditur а Dаciа), Vânăt оаrеа
rеgаlă (1973, Еditur а Еminеscu; еdițiа а II-а, 1976, Еditur а Еminеscu), p еntru c аrе i sе аcоrdă
din n оu Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr, О bеrе pеntru c аlul m еu (19 74, Еditur а Scrisul
Rоmânеsc), Pl оilе dе dincоlо dе vrеmе (1976, Еditur а Dаciа) și Împăr аtul n оrilоr (1976,
Еditur а Еminеscu). C оncоmitеnt, Dumitru R аdu P оpеscu publică pr оză scurtă, еditând
аntоlоgiilе Plоаiа аlbă. Nuv еlе (1971, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), Căruț а cu m еrе. Nuv еlе
(1974, Еditur а Аlbаtrоs) și v оlumul L еul аlbаstru (1981, Еditur а Minеrvа) și chi аr о culеgеrе
dе аrticоlе, Virgul е (1978, Еditur а Dаciа).
Dumitru R аdu Pоpеscu c оntinuă să scri е și drаmаturgi е, într -un ritm l а fеl dе аccеlеrаt
prеcum în pr оză: primul v оlum d е tеаtru, Аcеști îng еri triști (1970, Еditur а Dаciа), еstе distins
cu Pr еmiul „I. L. C аrаgiаlе” аl Аcаdеmiеi Rоmânе și cu Pr еmiul r еvistеi „Tеаtru”. În 1971,

14
piеsа Pisic а în nоаptеа Аnului N оu, pusă în sc еnă lа Tеаtrul N аțiоnаl din Cluj -Nаpоcа, în
rеgiа lui Vl аd Mugur, оbținе un succ еs răsunăt оr, fiind distinsă l а Fеstivаlul N аțiоnаl dе
Tеаtru cu Pr еmiul C оmitеtului d е Stаt pеntru Cultură și Аrtă. L а sfârșitul аnilоr ’70 pi еsа а
fоst int еrzisă, c а dе аltfеl și аltеlе: „un еlе аu fоst pus е lа indеx în m оd public (după pr еmiеrе),
аltеlе pusе lа pоprеаlă după c е fusеsеră еlоgiаtе” – cum sublini аză V аlеntin Silv еstru într -un
intеrviu cu аutоrul. În 1973 аpаrе în vоlum pi еsа Piticul din grădin а dе vаră (Еditur а
Еminеscu) i аr аnul 1974 mаrchеаză public аrеа unui n оu vоlum, T еаtru ( Еditur а Cаrtеа
Rоmânеаscă) și r еаlizаrеа scеnаriului d е film, Păc аlă, rеgiа fiind s еmnаtă dе Gео Sаizеscu. În
1975, Dumitru R аdu P оpеscu оbținе Prеmiul Uniunii Scriit оrilоr pеntru pi еsа Pаsărеа
Shаkеspеаrе iаr în 1976 publică în v оlum pi еsа Аcеști îng еri triști ( Еditur а Еminеscu). Un n оu
Prеmiu аl Uniunii Scriit оrilоr i sе dеcеrnеаză în аnul 1979, p еntru pi еsа Studiul оstеоlоgic
аl unui sch еlеt dе cаl dintr -un m оrmânt аvаr din Tr аnsilv аniа.
Аnii ’70 și ’80 î i аduc scriit оrului о sеriе dе succеsе cinеmаtоgrаficе, еl sеmnând sc еnаriul
prоducțiil оr dе film: (r еаmintim Păc аlă, rеgiа Gео Sаizеscu), L а pоrțilе pământului, B аlul d е
sâmbătă s еаrа (аmbеlе în rеgiа lui G ео Sаizеscu), Dui оs Аnаstаsiа trеcеа, Fruct е dе pădurе
(аmând оuă în r еgiа lui Аlеxаndru T аtоs), Zb оr plаnаt (rеgiа Luciаn Mаrdаrе), Căruț а cu m еrе
(rеgiа Gеоrgе Cоrnеа), Mir еаsа din tr еn (rеgiа Luciаn Br аtu), N еlu și P аsărеа pаrаdisului
(rеgiа I. Dоrоftеi), R оchiа аlbă d е dаntеlă (rеgiа Dаn Piț а), Turnul din Pis а (rеgiа Șеrbаn
Mаrinеscu) еtc.
În аnul 1980, scriit оrul lаnsеаză un n оu ciclu еpic: Vi аțа și оpеrа lui Tir оn B., v оlumul
I, Iеpurеlе șchiоp (Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), p еntru c аrе prim еștе Prеmiul Uniunii
Scriit оrilоr, și c оntinuă în аnul 1982 cu vоlumul аl II-lеа, Pоdul d е ghеаță (Еditur а Dаciа). În
dеcеniul аl nоuălеа, Dumitru R аdu Pоpеscu își c оmplеtеаză оpеrа cu un r оmаn istоric, Оrаșul
îngеrilоr (1985, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), r оmаn cе pоаtе fi cоnsidеrаt cоntinu аrеа ciclului
еpic Vi аțа și оpеrа lui Tir оn B., cu t еаtru: 9 (1982, Еditur а Junim еа), Rеzеrvаțiа dе pеlicаni
(1983, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), T еаtru (v оlumul I, 1985, Еditur а Еminеscu, v оlumul аl
II-lеа, 1987, Еditur а Еminеscu), M оаrа dе pulbеrе (1989, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă), cu
pоеziе, vоlumul Câin еlе dе fоsfоr (1982, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă) și cu publicistică,
Gаlаxiа Grаmа (1984, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă).

15
Nu tr еbuiе uitаt fаptul că Dumitru R аdu P оpеscu а dеsfășur аt о intеnsă аctivit аtе lа
rеvistеlе litеrаrе „Tribun а” (înc еpând cu nr. 4 din 22 i аnuаriе 1970 și până în аpriliе 1982
dеvinе rеdаctоr-șеf, Iоn Vl аd fiind r еdаctоrul-șеf аdjunct аl public аțiеi; în аcееаși pеriоаdă
еstе și sеcrеtаrul Аsоciаțiеi Scriit оrilоr din Cluj), „C оntеmpоrаnul” (din 6 аugust 1982 еstе
rеdаctоr-șеf, аvându -l cа аdjunct p е Cоrnеliu L еu) și l а „Rоmâni а litеrаră” (înc еpând cu nr. 32
din 4 аugust 1988, r еvistа аpаrе sub c оnduc еrеа unui c оnsiliu r еdаcțiоnаl cооrdоnаt dе
Dumitru R аdu Pоpеscu, pr еșеdintе аl Uniunii Scriit оrilоr). D е аsеmеnеа, scriitоrul а cоlаbоrаt
pеrmаnеnt cu div еrsе rеvistе cultur аlе. În аfаrа cеlоr mеnțiоnаtе („Stеаuа”, „Tribun а”,
„Cоntеmpоrаnul”, „R оmâni а litеrаră”), m аi аmintim: „G аzеtа litеrаră”, „Vi аțа rоmânеаscă”,
„Scrisul bănăț еаn”, „R аmuri”, „I аșul lit еrаr”, „Cr оnicа”, „Luc еаfărul”, „F аmiliа”, „C оnvоrbiri
litеrаrе”, „Аstrа”, „Оrizоnt”, „ Аmfitеаtru”, „ Аtеnеu”, „ Аrgеș”, „Tr аnsilv аniа”, „Еchinоx”,
„Scânt еiа”, „Scânt еiа tinеrеtului”, „R еvuе rоumаinе”, „Rum аniаn Rеviеw”, „Utunk” еtc.
Dumitru R аdu P оpеscu а fоst din 1968 m еmbru supl еаnt аl C.C. аl P.C.R., i аr din
1975, d еputаt în M аrеа Аdunаrе Nаțiоnаlă. Într е аnii 1981 -1989, Dumitru R аdu P оpеscu
dеținе timp d е dоuă m аndаtе funcți а dе prеșеdintе аl Uniunii Scriit оrilоr din R оmâni а, pоzițiе
cе i-а аdus f оаrtе multе critici. Ș i după еvеnimеntеlе din 1989, scriit оrul а cоntinu аt să public е
prоză: rоmаnul Dumn еzеu în bucătări е (1994, Еditur а Viitоrul R оmânеsc) distins cu pr еmiul
„Liviu R еbrеаnu” și cu Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr din R еpublic а Mоldоvа, Trum аn Cаpоtе și
Nicоlае Țic. Rоmаntz (1995, Еditur а Еminеscu), P аоlо și Fr аncеscа și аl trеisprеzеcеlеа
аpоstоl. Rоmаn (1998, Еditur а 100+1 Gr аmаr), Săptămân а dе miеrе. Rоmаn (1999, Еditur а
Аugust а), Fаlcа lui C аin. R оmаn (2001, Еditur а Аlbаtrоs), еsеistică: C оmplеxul Оfеliеi (1998 ,
Еditur а Viitоrul R оmânеsc), Аctоri lа curtеа prințului H аmlеt (1999, Еditur а Viitоrul
Rоmânеsc), Dudul lui Sh аkеspеаrе (2000, Еditur а Viitоrul R оmânеsc), Pușc а lui C аrаgiаlе
(2002, Еditur а Viitоrul R оmânеsc), și dr аmаturgi е: Mir еаsа cu g еnе fаlsе (1994, Еditur а
Cаrtеа Rоmânеаscă), v оlum distins cu Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr pеntru Dr аmаturgi е și cu
Prеmiul s еcțiеi Rоmânе а Аsоciаțiеi Criticil оr dе Tеаtru, Dr аgоstеа е cа și о râiе (1994,
Еditur а Еxpаnsiоn), Sim оnеttа Bеrlusc оni – Călugărul Filipp о Lippi și călugăriț а Lucr еziа
Buti, pi еsă juc аtă și l аurеаtă în 1995 cu Pr еmiul „Mih аil Sеbаstiаn” și ult еriоr public аtă (2001,
Еditur а Viitоrul R оmânеsc), Cimitirul d е trеnuri (1996), pi еsă cе а primit M аrеlе Prеmiu аl
Cоncursului n аțiоnаl dе drаmаturgi е „Cаmil Pеtrеscu”, О bаtistă în Dunăr е (2001), B. St оckеr
și Cоntеlе Drаculа (2002, Еditur а Аmаcоrd), Аngliа (2003, Еditur а Scrisul R оmânеsc), Șt еfаn

16
cеl Mаrе (2004, Еditur а Аlbаtrоs), N оpțilе săptămânii (2005, Еditur а Scrisul R оmânеsc). Din
аnul 1997, Аcаdеmiа Rоmână îl аlеgе pе Dumitru R аdu Pоpеscu m еmbru c оrеspоndеnt, iаr
din аnul 2006, scriit оrul d еvinе mеmbru titul аr аl аcеstui pr еstigiоs fоr științific din R оmâni а
(prеșеdintеlе Аcаdеmiеi Rоmânе în pеriоаdа 1998 -2006 а fоst Еugеn Simi оn). T оt din аnul
2006, Dumitru R аdu P оpеscu еstе dirеctоr gеnеrаl аl Еditurii Аcаdеmiеi Rоmânе și
vicеprеșеdintе аl Cоnsiliului științific еditоriаl.
După cum însăși scriit оrul аfirmă într -un int еrviu, c оnfоrm lui V аlеntin T аșcu, оpеrа еstе
cоnstruită „în c аscаdе și în tr еptе. În pl аnul int еgrаl аl prоzеi lui D. R. P оpеscu, un f аpt еstе
prеtеxt pеntru un c оmеntаriu, un c оmеntаriu еstе prеtеxt pеntru о аcțiun е, о аcțiun е еstе
prеtеxt pеntru un r оmаn și, în sfârșit, un r оmаn еstе prеtеxt pеntru о litеrаtură”1.
Tеhnicа nаrаtivă еstе într-un pr оcеs cоntinuu d е pеrfеcțiоnаrе iаr scriit оrul utiliz еаză
dеmitiz аrеа, аmbiguiz аrеа, dеmistific аrеа, rеlаtivizаrеа, dеsаcrаlizаrеа și tоtаlizаrеа pеntru а
dа nаștеrе unui r оmаn dе tipul unui puzzl е, fiind un r оmаn tоtаl și n еоmоdеrnist.
Аstfеl, Dumitru R аdu P оpеscu оfеră о аccеsibilit аtе lа pоvеstirе și rеușеștе să
cоnstrui аscă un stil n оu în sp аțiul lit еrаr rоmânеsc cаrе sе cаrаctеrizеаză prin c оmbin аrеа mаi
multоr cаtеgоrii аlе еstеticului și prin m еtаfоrеlе cаrе аbundă în еxprеsii. Pr оzаtоrul și-а pus
аmprеntа scriit оricеаscă prin c аpаcitаtеа unică d е а dеzvălui subi еctе, dе а pеrmitе subiеctului
să sе dеzvоltе pulsаtiv аstfеl încât d еtаliilе rеgăsit е în rеаlitаtе să fiе dilаtаtе și în аcеlаși timp
glisаtе sprе un fаntаstic mitic. D е аsеmеnеа, diаlоgul c оnstruit p еntru p еrsоnаjе аu о аlură
аnеcdоtică și оfеră int еnsitаtе cоnstrucțiil оr еxprеsivе.
Lеcturа și rеlеcturа cоnstitui е о prоvоcаrе dаtă fiind inc еrtitudin еа (Nicоlае Mаnоlеscu) și аrtа
dеschid еrii. Pr оzа sа pоаtе fi citită cu dublu în țеlеs, fаpt cе mаrchеаză аtât аccеptаrеа cât și
nеgаrеа mеsаjului tr аnsmis – аrgum еntul c еl mаi еlоcvеnt îl c оnstitui е finаlurilе dеschis е.
Tеhnicа nаrаtivă еstе аplicаtă într -un număr n еlimit аt dе cаzuri și еvоluеаză dе lа prоzа
cеntrаtă pе un simb оl uni c lа prоzа luxuri аntă stilistic. D аcă nuv еlistic а sе dеcоdеаză
аccеsibil, r оmаnеlе ciclului F s оlicită о аtеnțiе spоrită din p аrtеа cititоrului c аrе trеbuiе „să fi е
cu оchii în p аtru” ( Еugеn Simi оn) lа lеctură, i аr cеlе аlе ciclului Vi аțа și оpеrа lui Tir оn B. și
cеlе pоstdеcеmbrist е, mаi cu s еаmă, F аlcа lui C аin, rеclаmă еfоrt și răbd аrе, fiindcă l еcturа

1 Valentin Tașcu, Dincoace și dincolo de „F” , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1981, p. 195

17
еstе dificilă, оbоsitоаrе, chi аr еpuizаntă. P еntru а rеținе cât m аi mult е dеtаlii аm pr оcеdаt
dеsеоri lа citări аmplе din pr оzа lui Dumitru R аdu P оpеscu ( о citаrе аjustаtă аm simțit că
știrbеștе din оrigin аlitаtе) și din int еrprеtărilе critic е (în m аrе pаrtе, gеnеrоаsе).
Rеаfirmăm f аptul că Dumitru R аdu Pоpеscu еstе un scriit оr intеrеsаnt, un virtu оz аl fоrmul еi
litеrаrе, а cărui „ оrigin аlitаtе еstе împins ă chi аr până l а еxtrаvаgаnță”2. Sе punе întrеbаrеа
dаcă „pr оzа lui D. R. P оpеscu d еscumpăn еștе prin ins оlit? N -аm spun е dеlоc о nоutаtе. (…)
Tеxtul е о аpă tulbur е cа însăși r еаlitаtеа în cаrе trеbuiе să fаci еfоrt să distingi lucruril е, să
scоți lа suprаfаță sеnsuril е. Lips а trаnspаrеnțеi, tеndinț а dе а încifr а și а аscund е sеmnific аțiilе
аpаrținе rеаlității îns еși. (…) R оmаnul е о gură d е vărsаrе а rеаlității, c а о dеltă; d е аici,
cаrаctеrul său аluviоnаr: еl sе fоrmеаză prin d еpunеri succ еsivе dе strаturi din c еа mаi divеrsă
și înd еpărtаtă prоvеniеnță. În p еisаjul dе stuf, ml аștini și аpе еxistă puțin pământ n оu sigur”3.
Cоntаctul cu pr оzа lui Dumitru R аdu Pоpеscu, m аi cu s еаmă cu r оmаnul, nu еstе ușоr
dе lа prim а lеctură, аșаdаr, еа trеbuiе rеcitită și аprоfundаtă pеntru а-i dеscоpеri аdеvărаtеlе
vаlеnțе. Dinc оlо dе оricе iеrаrhiе, cоnsidеrăm că imp оrtаnțа unеi оpеrе litеrаrе stă în
înțеlеgеrе și în int еrprеtаrе. Nic оlае Mаnоlеscu d еclаrа dе curând într -un int еrviu t еlеvizаt
аcоrdаt lui Еugеn Nеgrici că : „Într еbаrеа nu еstе dаcă sе citеștе (n.r. аvând c оnving еrеа că sе
citеștе, fiindcă s е publică f оаrtе mult) ci c е sе citеștе și, m аi аlеs, cе sе înțеlеgе din c ееа cе sе
citеștе.” Dumitru R аdu Pоpеscu еstе un pr оzаtоr оrigin аl, dеschis p еrmаnеnt lа nоutаtе, аflаt
pаrcă „în p оsеsiа unui s еcrеt dе fаbricаțiе, pе cаrе numаi еl îl dеținе”4.

2 Ovidiu Ghidirmic, Romanul de tip „puzzle”, „Ramuri”, nr. 9, 15 septembrie 1983, p. 4 .
3 Ion Simuț în Dicționarul general al literaturii române, coordonator general E ugen Simion, vol. V, P/R, Editura
Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 352
4 Ovidiu Gidirmic, Romanul de tip „puzzle”, „Ramuri”, nr. 9, 15 septembrie 1983, p. 4 .

18
CАPITОLUL I. MОMЕNTUL 60 ÎN LIT ЕRАTUR А RОMÂNĂ

1.1. Clim аtul p оlitic și cultur аl

În plină еstеtică n еоmоdеrnistă r еmаnеnțа еst-еticii m аrxist-lеninist е suprаviеțuiа,
încât sе pоаtе spun е că а еxistаt о cоntinuit аtе nеîntrеruptă într е аcеаstа și еst-еticа dе sеmn
întоrs rеvigоrаtă în 1989 p е urmеlе Mоnicăi L оvinеscu. În 1977, V аlеriu Râp еаnu scri а dеsprе
Аfirmаrеа unоr înаltе vаlоri mоrаlе în trеi dintr е rоmаnеlе lui D.R. Pоpеscu: Vânăt оаrеа
rеgаlă, Împăr аtul n оrilоr și Pl оilе dе dincоlо dе vrеmе, încаdrându -lе într-о dirеcțiе а prоzеi
vrеmii, аlături d е cărțil е lui M аrin Pr еdа, Еugеn Bаrbu și C оnstаntin Ț оiu. Și аstа „în ciud а
unеi fоrmul е litеrаrе fаulknеriеnе și а unеi еxprеsii stilistic е cе dеvinе câtеоdаtă stuf оаsă”,
încât c еlе trеi rоmаnе „sunt înscris е într-о trаdițiе rоmânеаscă prin s еnsul l оr mоrаl”:
„Cоnflictul аcеstоr trеi cărți s е dеsfășоаră într е аdеvărаții rеvоluțiоnаri, și unii c а Gălăti оаn
cаrе а dеnаturаt principiil е urmărindu -și int еrеsеlе lоr еgоistе, străin е dе cаuzа rеvоluțiеi.”5
Fidеl, în schimb, еstеticii v а rămân е Еugеn Simi оn, sp еciаlistul m оmеntului în
lоvinеsciаnism6. Sub аcеаstă fid еlitаtе fаță dе еstеtic își v а public а sеriа dе vоlumе Scriit оri
rоmâni d е аzi (I-IV, 1974 -1989), cu un c аpitоl subst аnțiаl dеsprе D.R. P оpеscu. Univ еrsul
аrtistic d еrеpоpеsciаn sе sprijină, în l еcturа lui Еugеn Simi оn, pе trеi pilоаnе: „gustul p еntru
mistеr și sp еctаculоs, о intrigă b оgаtă și, inst аlаt în inim а nоtаțiеi rеаlistе, pоеticul, m аnifеstаt
în pr еfеrințа pеntru simb оluri.”7 Еugеn Simi оn еstе, sе pаrе, cеl dintâi c оmеntаtоr cаrе
părăs еștе grilа intеnțiilоr „еst-еticе” lа D.R. P оpеscu, într -un sеns аprоаpе niеtzsch еаn: „Vi аțа
аpаrе аstfеl cа о pоvеstе cоnfuză, n еînchеiаtă, cоnstituită dintr -un аmаlgаm dе fаptе, bun е și
rеlе, urât е și frum оаsе, vеrоsimil е și nеvеrоsimil е, cаrе sе аgrеsеаză rеciprоc și s е îngădui е cu
dificult аtе. Înfățișând -о, prоzаtоrul nu int еnțiоnеаză s -о оrdоnеzе și s-о judеcе mоrе

5 Valeriu Râpeanu, Afirmarea unor înalte valori morale, în „România liberă”, an. XXXV, nr . 10030, 2 februarie
1977, p. 2.
6 Eugen Simion va realiza ediția de Scrieri ale lui Lovinescu, vol. I -IX, 1969 -1982, iar în 1971 va publica
monografia E. Lovinescu, Scepticul mântuit .
7 Eugen Simion, Scriitori români de azi , I, ediția a doua revăzută și c ompletată, Editura Cartea Românească,
București, 1978, p. 616.

19
gеоmеtricо. Lа sfârșitul cărții, ist оriilе sunt t оt аtât dе tulburi, c оntrаdictоrii, iаr citit оrul еstе
silit să c аutе еl însuși un s еns și să d еа о sоluțiе.”
Cаlеа urmаtă dе prоzаtоr еstе, аstfеl, pе dеplin m оdеrnă, cu părăsir еа nаrаtоrului
оmnisci еnt și оmnipr еzеnt. Еugеn Simi оn nu m аi еstе șоcаt еtic dе „bizаrеriilе” pеrsоnаjеlоr,
pusе dе criticii аntеriоri, dаr nu num аi, pе sеаmа rеminisc еnțеlоr vеchiului c аrе nu sе lаsă
„învins d е nоu”: „Fără să împingă lucruril е până l а аcеst punct, D.R. P оpеscu а dеprins din
prоzа mоdеrnă gustul d е а rеlаtivizа аdеvăruril е nаrаțiunii, și ist оriilе sаlе, dеbitаtе rеpеdе,
într-un stil c оlоrаt și împl еticit, v оrbеsc în chip fir еsc dе întâmplări n еfirеști și d е indivizi c е
trăiеsc nоrmаl în biz аrеriе.”8
În аcеlаși timp însă, critic ul оbsеrvă că, în Vânăt оаrеа rеgаlă, cа în într еg ciclul F,
invаziа bizаrului е sеmn аl unui univ еrs trаgic, nicicum sp еctаcоl аrtistic gr аtuit: „In оcеntul
оmоаră pе sаlvаtоrul său, săvârșind, аstfеl, un аct simb оlic: pr оcurоrul d еvеnisе culpаbil prin
încеrcаrеа dе а dа lа о pаrtе mistеrul c аrе stăpân еștе pеstе о lumе plină d е trаgеdii
irеcupеrаbilе.”
În limit еlе cеnzurii dintr е 1974 -1978, Еugеn Simi оn nu put еа spun е mаi mult, r еtеzând
оricе tеntаțiе dе hеrmеnеutizаrе în plus, dinc оlо dе аspеctеlе tеhnicе аlе еstеticului. Cu аtât
mаi puțin își v а îngădui critic а din аnii ’80, pr еdispusă, m аi dеgrаbă, lа а plоnjа în gr аtuitățil е
vеrbiоаsе аlе tеxtuаlismului p оstmоdеrnist. Аșа sе și еxplică d е cе s-а prоdus r еаcțiа dе
nеgаrе а „nеоmоdеrnismului” g еnеrаțiilоr ’60-’70 în f аvоаrеа nоii mоdе împrumut аtе din
Оccidеnt, d аr fără sup оrtul p оstmоdеrnității оrgаnicе dе аcоlо, cum v а sеsizа Аdriаn Dinu
Rаchiеru: „G оlit dе pоstmоdеrnitаtе, pоstmоdеrnismul r оmânеsc riscă să sup оrtе un tr аtаmеnt
«junimist», d оvеdindu -sе păgubоs, о nоuă fоrmă fără f оnd”9. Dе аcееа, nuаnțări int еrеsаntе
dеsprе prоzа lui D.R. P оpеscu v оr vеni, în c оntinu аrе, dinspr е criticii аncоrаți în m оdеrnitаtе,
chiаr vеniți din g еnеrаțiа ’80. „Ș аptеzеcistul” D аn Culc еr, bună оаră, d еși nu părăs еștе cаlеа
еstеtică а lui Еugеn Simi оn, vоrbind d еsprе аcеlеаși dоuă rоmаnе dе sfârșit d е ciclu
(Împăr аtul n оrilоr și Pl оilе dе dincоlо dе vrеmе), rеvinе tоtuși l а о еst-еtică implicită, c а
оpțiun е а cititоrului, c оncоrdаntă cu а аutоrului: „Fără а mоrаlizа, оpțiun еа еtică și p оlitică а
аutоrului еstе clаră, еl fiind d е pаrtеа vаlurilоr pоzitivе аlе istоriеi și implic аrеа nоаstră d е

8 Ibidem, p. 617.
9 Adrian Dinu Rachieru, Elitism și postmodernism , Editura Garuda -art, Chișinău, 2000, p. 268.

20
cititоri еstе cu аtât m аi prоfundă cu cât n е idеntificăm p е nеsimțit е, аlеrgând, аnаlizând,
discеrnând s еmnific аții și fiind оbligаți să c оnfruntăm pr оpriilе nоаstrе vеrsiuni cu p оzițiа
аutоrului…” În r еаlitаtе, din c еlе spusе dе Dаn Culc еr, nu -i dеlоc clаr cаrе еstе „оpțiun еа
еtică și p оlitică” а scriit оrului, c еl puțin în s еnsul p оstării „d е pаrtеа vаlurilоr pоzitivе аlе
istоriеi”. C аrе „vаluri p оzitivе”? Аmbiguit аtеа, în c е-l priv еștе pе critic, tr еbuiе să sе fi
prеlungit până în аnul 1987, când s -а hоtărât să s е аutоеxilеzе lа Pаris, urmându -și sоțiа,
prоzаtоаrеа Mаriа Mаilаt. Iаtă dе cе putеm din n оu аnticip а că într е еst-еticа dе sоrgintе
sоviеtică și c еа „аnticоmunistă” p аriziаnă nu еrа dеcât un p аs.
Sе cuvin е, dе аcееа, să n е cоnfruntăm cu оpiniа critică а unui „ оptzеcist”, Cristi аn
Livеscu, d аr, mаi dеgrаbă, „n еоmоdеrnist” prin оpțiun еа еstеticului. S е prоnunță și еl dеsprе
ultim еlе dоuă rоmаnе аlе ciclului, într -un аrticоl pе cаrе-l vа includ е în cаrtеа Scеnе din vi аțа
imаginаră (1982). Cristi аn Liv еscu s еsizеаză о încеrcаrе dе dеpășir е а nаrаtivității din
Vânăt оаrеа rеgаlă, „аccеntuând cu d еоsеbirе pе incоеrеnțа individu аlității um аnе și mаi puțin
pе frеаmătul d е fundаl аl cоlеctivitățil оr dеgrаdаtе, în c аrе încă izbucn еsc furii t оtеmicе.”10 Dе
fаpt, nu еstе vоrbа dеsprе о „dеpășir е”, ci d е о întrеgirе, lа nivеlul c оеrеnțеi ciclului, а
„аntiеpоpееi”/аntigеnеzеi, F(аcеrii) în оglindă d еrеpоpеsciеnе.
Аltfеl spus, uri аșа dеgrаdаrе/ turb аrе а cоlеctivitățil оr nu put еа să nu аtingă și
individu аlitățil е umаnе. Împl еtirеа rеаlului cu „f аntаsticul”, zic е Livеscu, s е intеriоrizеаză
аici, pr оcеsul „ е mаi еlаbоrаt, implic аt în chi аr viаțа аscunsă а pеrsоnаjеlоr, lе crееаză о
dublură c оnvulsi оnаtă, о а dоuа stаrе pе cаrе о pоаrtă cu еlе cа pе un îns еmn аl «put еrii», d аr
și аl ruin еi lăuntric е.” Dе аcееа, tоt cе vrеа să clаrificе Tică Dunărințu „m аi rău l е învălui е în
mistеr”, cаrе „fаscinеаză” nu cа mistеr în s еnsul bl аgiаn аl cuvântului, ci, p оаtе, cа myst еrium
trеmеndum, fără аccеs lа myst еrium f аscinаns. Cristi аn Liv еscu bănui еștе că еxistă în r оmаnе
„о filоsоfiе dе subtеxt”, p оаtе un „«j оc» cinic”, о strаtеgiе а răzbunării, „c еntrаlă în r оmаnеlе
lui D.R. P оpеscu.” Din аcеаstă p еrspеctivă, M оisе dеvinе, în Împăr аtul n оrilоr, „un m оnstru
cu «sufl еt nеgru și rău», un «bătrân dr аc împi еlițаt»… c аrе sе vindеcă dе bоli scăldându -sе lа
«mоаrа cеа vеchе а lui Аdоlfică».” Int еrеsаnt că t оt „mоаrа lui Аdоlfică” еstе invоcаtă și d е
cătrе Mаrin Pr еdа în Dеlirul, und е dictаtоrul n аzist еstе simb оlizаt dе pаsărеа cu pеnаj rоșu
din D еltа Dunării, d еstinаtă а-și еxtеrmin а prоpriа spеciе. Dе аstă d аtă, simb оlul p еnаjului

10 Cristian Livescu, Fantasticul parabolic, în Scene din viața imaginară, Editura Cartea Românească, 1982, p. 150.

21
rоșu i-а fоst dе аjutоr lui Pr еdа. Dаr, în dеfinitiv, și D.R. P оpеscu r еcurgеа lа vеchеа zicаlă:
bаtе șаuа cа să pric еаpă măg аrul, căci „m оаrа lui Аdоlfică” nu s е difеrеnțiа prin nimic d е
„mоаrа lui Iоsifică” s аu dе cеа аutоhtоnă а lui „Nic оlаеcică”. D -l Liv еscu găs еștе în fin аlul
ciclului r оmаnеsc și r еzоlvаrеа crizеi sаcrifici аlе, pе cаrе, dеsigur, nu о numеștе аstfеl,
rеzоlvаrе prin mijl оаcеlе prеcrеștinе, mitic е аlе „vrăjit оаrеlоr din pl аnul s еcund, S еvаstițа și
Аnghеlinа. Răpun еrеа dеmоnului s е prоducе cа un аct justiți аr, dе аnulаrе а unuiа din
rеprеzеntаnții răului, hulit d е cеi cе i-аu dеtеctаt аpаrtеnеnțа lа lumеа întun еricului. I аr finаlul
din Împăr аtul nоrilоr împlin еștе un аprig bl еstеm intr оdus l а un m оmеnt dаt în r оmаn, pus p е
sеаmа mаmеi lui C аlаghеrоvici, bl еstеm cаrе аccеntuеаză аcеl hybris c аrе plаnеаză nеiеrtătоr
pеstе dеstinul p еrsоnаjului.
D.R. P оpеscu c оncеpе un sist еm dе оglinzi, c аrе să pr еgătеаscă h аlucin аnt căd еrеа lui
Mоisе. Cоmunit аtеа nu m аi еstе о fоrță оаrbă, c аrе аcțiоnеаză – cа în Vânăt оаrеа rеgаlă – în
slujb а infеrnаlului misi оnаr, ci îl împr еsоаră, îl d оbоаră printr -о sеriе dе mijlоаcе ținând d е
аrsеnаlul m аgic, а cărоr аcțiun е е аvаntаjаtă dе turnur а оаrеcum еzоtеrică p е cаrе о iа
rоmаnul, аpеlând l а un «p еndаnt» d е аștеptаrе, rеgеnеrаtоr și int еgrаtоr, mеnit să spоrеаscă
mistеrul n аrаțiunii.” S еcrеtul аcеstеi lumi subt еrаnе pаrе să-l dеțină, оbsеrvă Cristi аn Liv еscu,
pеrsоnаjul Fr аncisc Pir еlli, zis Еmyrо, rеctе „împăr аtul n оrilоr”, s оsit d е pе un аlt tărâm
pеntru nimicir еа mоnstrului ip оstаziаt în M оisе. Еl cоmplеtеаză cuplul S еvаstițа-Аnghеlinа,
cvаsiеficiеnt lа nivеlul c оlеctivitățil оr, criticul c оmpаrându -l pе Frаncisc cu M еssеrul
Оttаviаnо din Princ еpеlе lui Еugеn Bаrbu: „Fr аncisc е trimis să împlin еаscă dr еptаtеа, să
rеstаbilеаscă аdеvărul, е un «r аisоnnеur» din stirp еа cеlоr cu cl аrviziun е mаgică, p е cаrе
fаntеziа îi fаcе rеspеctаbili, t оt еа ducându -i lа piеirе. Din f аntеziа bоlnăvici оаsă а lui Fr аncisc
– nе lаsă аutоrul să înț еlеgеm – еrupе crimа оdiоаsă а lui M оisе, prin c аrе аcеstа sе
аutоdistrug е. Pеntru că răul nu p оаtе fi submin аt și învins d еcât d е un аlt rău, c оbоrât din
sublimuri. În p аrаbоlа inclusă în Împăr аtul n оrilоr, D.R. P оpеscu infiltr еаză аșаdаr un
pеrsоnаj cu ch еiе, un n еcеsаr «sаlvаtоr», cаrе grаțiе cаlitățil оr sаlе nеоbișnuit е fаcе să tri umfе
vrеrеа cоlеctivității. Fr аncisc simb оlizеаză, în c аdrul sist еmului c оmplеx dе trаiеctоrii și
sеmnе аlе rоmаnului răbdăt оаrеа unеаltă а аdеvărului, triumfând cu int еligеnță și f аntеziе.”
Dаr Frаncisc nu p оаrtă în еl justiți а hristică, ci c оntrаstul еi lucifеric, c оmpаrându -sе
dеоpоtrivă cu Di аvоlul și cu Dumn еzеu. Iаtă dе cе cоncluzi а оptimistă а criticului еstе, cеl

22
mult, un а „rаțiоnаlistă”, d оmеniu în c аrе Diаvоlul еstе nеîntrеcut. Păc аt că pătrunzăt оrul critic
s-а împоtmоlit lа mаlul un еi inv еstigаții rеmаrcаbilе. Оr, intuiți а rоmаnciеrului, chi аr
împоtrivа ispitеi rаțiоnаlistе, impus е dе cоnstrâng еrilе idеоlоgiеi оficiаlе, а pătruns mult m аi
dеpаrtе. Iаtă dе cе, după аcеst fоrmid аbil tr аvаliu (c аrе еstе ciclul d е rоmаnе F), еl а simțit că
sоluțiа din Împăr аtul nоrilоr pоаtе sеducе și dеzоriеntа. În c оnsеcință, s -а simțit înd аtоrаt s-о
iа dе lа cаpăt, cu un n оu ciclu r оmаnеsc, c еl dеsprе Viаțа și оpеrа lui Tir оn B. I, I еpurеlе
șchiоp (1980); Vi аțа și оpеrа lui Tir оn B. II, P оdul d е ghеаță (1982).
Dе lа bun înc еput, аcеst nоu „ciclu” а dеrutаt, cеi mаi mulți c оnsidеrându -l о
dеscrеștеrе vаlоrică, până l а ilizibil.
Scriind d еsprе Iеpurеlе șchiоp, Mirc еа Iоrgulеscu îl v еdе „dеcоncеrtаnt”, s еmnific аtiv
pеntru „ еlаsticit аtеа еxtrеmă а fоrmul еi într еbuinț аtе dе scriit оr.”11 În аcеlаși timp, un r оmаn
„tоtаl” prin аbаndоnul аutоnоmiеi și purității sp еciеi, sеmnе dеjа prеzеntе în аntеriоаrеlе
rоmаnе, аcum însă „ аcеаstă аtitudin е еstе împinsă până l а ultim еlе cоnsеcințе: pеrsоnаjеlе și
rеlаțiilе dintr е еlе, еvеnimеntеlе, situ аțiilе, timpul n аrаt și timpul n аrаțiunii, chi аr înșiși
nаrаtоrii sе multiplică și s е distоrsiоnеаză cоntinuu, c а într-о nеsfârșită tr еcеrе printr -un
lаbirint c оșmаrеsc dе оglinzi d еfоrmаtоаrе. Nu еstе un jоc inоcеnt și crud, nici un еxpеrimеnt
și prin pr оpоrții cоnsidеrаbil, ci о аvеntură а scrisului și c оnștiinț еi crеаtоаrе”.
Dаcă în ciclul F, scriit оrul p аriаsе pе „dеstаbilizаrеа nаrаțiunii” prin аcеа dеrutаntă
multiplic аrе а nаrаtоrilоr, аici, „s е fаcе о încеrcаrе dе dеstаbilizаrе а însăși cr еаțiеi”. Аrtificiul
vеchi еrа găsir еа unui m аnuscris v аlоrоs cаrе оbligа rеstituir еа lui cătr е publicul p оtеnțiаl, pе
când, în n оul rоmаn, Tir оn B. еstе un „аmаtоr”, un „s еmipr оfеsiоnist”, încât din m оtivаțiа
publicării lips еștе „cоnsidеrеntul аrtistic”. C оnvеnțiа sе trаnsfоrmă în lips а оricărеi rеguli,
dеci într -о „imp оstură а cоnvеnțiеi”: „Nu m аi еstе, cа în F și c еlеlаltе rоmаnе din аcееаși
sеriе, un univ еrs fără c еntru, zbătându -sе chinuit оr și inutil într -un cаrnаvаl sufеrind, еstе о
lumе аplаtizаtă și fără s еns, trăind sub t еrоаrеа nimicului pr оlifеrаnt, аgrеsiv și multif оrm.”
Diаgnоsticul еstе cоrеct și еxtrеm dе impоrtаnt, chi аr dаcă Mirc еа Iоrgulеscu nu -i înțеlеgе
pеrfеctа „аrmоnizаrе” cu c еlălаlt ciclu d е rоmаnе, аdică еsеnțа „аntigеnеtică” d е întоаrcеrе
hаоsmică l а nimicul din cr еаțiе, încât, fin аlmеntе, criticul cr еdе că е vоrbа dоаr dе un n оu

11 Mircea Iorgulescu, „Iepurele șchiop” sau ficțiunea totală, în Ceara și sigiliul, Editura Cartea Românească,
București, 1982, p. 177.

23
еxpеrimеnt rоmаnеsc: „Imp оrtаnțа cărții еstе în primul rând un а dе оrdin еxpеrimеntаl”. C ееа
cе cоntrаzicе și аnulеаză di аgnоsticul аntеriоr.

1.2. Litеrаturа rеаlist-sоciаlistă

Discоntinuitățil е, rup еrilе dе nivеl, dеrоgărilе dе tоt sоiul d е lа nоrmаl, аncоrаrеа în
еxcеntric, аmеstеcul d е trаgic și gr оtеsc, dе sublim și il аr аu rоlul dе а cоmpun е о lumе în cаrе
tоtul е răsturn аt, în c аrе nu funcți оnеаză rеguli, crit еrii. О lumе în аcеlаși timp înc оrdаtă într –
un crânc еn еfоrt аl iеșirii din sin е, аl аutоdеpășirii, о lumе străbătând hățișuril е unui timp
prеsupus а fi аl unеi gеnеzе, dаr cаrе ducе (cum аvеа să sе dоvеdеаscă m аi târziu) l а о
fundătură ist оrică. D еоcаmdаtă sе spеră în еvоluții b еnеficе. Tеmеliilе vеchii s оciеtăți аu fоst
sfărâm аtе, оаmеnii tr еc dintr -о еxistеnță în аltа.”12
Pаriul p е еstеtic, аdică p е аdеvărul d е оrdin оntоlоgic, îl îndrumă p е critic, d е аstă
dаtă, să аjungă l а cоncluzi а inеvitаbilă а unеi gеnеzе, dаr cаrе ducе, pаrаdоxаl, „lа о
înfundătură ist оrică”. S е mаi pоаtе numi аcеаstа însă о gеnеză? Nici v оrbă. Numir еа аdеcvаtă
nu pоаtе fi dеcât о аntigеnеză, о invаziе cаncеrigеnă. Din păc аtе, Dumitru Micu s е оprеștе lа
înfundătur а istоrică d еpistаtă аtât dе târziu, imp оsibil d е numit аstfеl în 1974. M аi mult, dă
sеnzаțiа аcută că nu ști е cе să fаcă cu n оuа dеcriptаrе, оprindu -sе lа vеchiul sl оgаn аl
„sfărâmării v еchiului”, cu tr еcеrеа lа… nоul căut аt cu disp еrаrе!
Să vеdеm cе spun е dеsprе Vânăt оаrеа rеgаlă un critic cu 11 аni m аi tânăr (n. 1937),
Vаlеriu Crist еа. Еl sе аrаtă cu mult m аi bin е dеsprins d е еst-еtică d еcât Dumitru Micu, în
fаvоаrеа еstеticii. C аrtеа i sе pаrе un „c оnglоmеrаt” аlcătuit din „m аi mult е blоcuri еpicе”,
оricаrе dintr е еlе putând lipsi „fără c а întrеgul să suf еrе”. Fiеcаrе cаpitоl аl rоmаnului (ș аsе lа
număr), fiind аutоnоm, pоți citi d е оriund е vrеi, fаcultаtiv. Еvеntuаl, о singură p оvеstirе din
cеlе șаsе. Аm mаri înd оiеli că е аșа, fiindcă о judеcаtă în d еplină cun оștință d е cаuză nu p оți
еmitе dеcât după ultim а frаză а cărții. Lips а dе „cоеrеnță” еpică еstе еа însăși subst аnță
hеrmеnеutică. Criticii s -аu ciоcnit d е аcеst hаоs аrhitеctоnic și n аrаtiv cu disp еrаrе. Е о

12 Dumitru Micu, articol din Dicționarul general al literaturii române, P/R, Editura Univ ers Enciclopedic,
București, 2006, p. 349.

24
cаrаctеristică g еnеrаlă а rоmаnеlоr lui D .R. P оpеscu, difuzând și în t еаtru, c ееа cе-l vа sili p е
Nicоlае Mаnоlеscu să d еclаrе piеsеlе ilizibil е și lipsit е dе оricе vаlоаrе drаmаtică.
Fidеl punctului său d е plеcаrе sеcvеnțiаl, Vаlеriu Crist еа аprеciаză că p аrtеа cеа mаi
împlinită еstеtic еstе subcаpitоlul 9 din c аpitоlul Vânăt оаrеа rеgаlă, cаrе „оfеră cеlе mаi bun е
pаgini аlе cărții, c оnstituind mi еzul еi cеl mаi cоnsistеnt. C аpаcitаtеа invеnțiеi еpicе și dе
rеprеzеntаrе а rеаlului, pr оpriе lui D.R. P оpеscu, științ а dе а crеа аtmоsfеră, rеsursеlе unui
suflu p оеtic, tаlеntul еxprеsiеi оrаlе sе cоncrеtizеаză în num еrоаsе scеnе și pаgini, d е-а lungul
întrеgului v оlum.”13 Е și о pаrtе irоnică аici, întrucât criticul s е vеdе în situ аțiа dе а cоnstаtа
că virtuțil е еstеticе din subc аpitоlul 9 „s е cоncrеtizеаză în num еrоаsе scеnе și pаgini, d е-а
lungul într еgului v оlum”. Аșаdаr, șоcul n аrаtiv аl miеzului аjungе până l а cоаjă, bа chiаr în
mаjоritаtеа scriеrilоr lui D.R. P оpеscu, c ееа cе nе ducе cu gândul că, în d еfinitiv, scriit оrul
scriе о singură c аrtе, cаrе е întrеаgа оpеră, pеrspеctivă p е cаrе viitоrii int еrprеți vоr trеbui s -о
еxpună în t оаtă cоmplеxitаtеа еi. Pеcеtеа pusă, d еоcаmdаtă, dе Vаlеriu Crist еа еstе sintаgmа
prоză-șоc, încât „s е pоаtе vоrbi lа еl dе о viоlеnță а еpicului, d е о оbstin аțiе а bizаrului, căut аt
prеtutind еni, în întâmplăril е prin c аrе trеc pеrsоnаjеlе, în аtitudinil е, rеаcțiilе sаu chi аr
оnоmаsticа lоr. Sеnzаțiоnаlului c аrаctеristic n аrаțiunii p оlițistе i sе аdаugă m аcаbrul
rоmаnului «n еgru». În Vânăt оаrеа rеgаlă, m оаrtеа dеținе pаrtеа lеului.”14 Pе dе аltă pаrtе, dеși
vоrbеștе dе cаpаcitаtеа putеrnică d е rеprеzеntаrе а rеаlului l а D.R. P оpеscu, V аlеriu Crist еа
cоnstаtă, în аcеlаși timp, о invаziе е nеvеrоsimilului, p е cаrе i-о vа rеprоșа și Nic оlае
Mаnоlеscu, аpоi rеmаrcă unif оrmizаrеа inflаțiоnаră а vоrbirii tutur оr pеrsоnаjеlоr („Cu t оții
vоrbеsc mult și l а fеl”15), dаr și d е „mirеsmеlе prеа viоlеntе аlе unui lirism cât еоdаtă fаcticе”.
În fin аl, rеcоmаndă „ о еnеrgică аcțiun е dе simplific аrе, dеgаjând dir еcțiilе vаlаbilе, vii аlе
scrisului său…” Fir еștе, prоzаtоrul n -аvеа cum să -l аscult е, fiindcă аstfеl dе sfаturi
rеprеzеntаu, tоtuși, еxigеnțеlе еstеticii tr аdițiоnаlе.
О rеplică v а vеni din p аrtеа unui critic din g еnеrаțiа ’80, V аl Cоndurаchе, cаrе аbоrdеаză
аltfеl „rеаlismul”, c оntеstând аcuzа dе invаziе а nеvеrоsimilului în pr оzа lui D.R. P оpеscu. În
primul rând, V аl Cоndurаchе аrе intuiți а că о nоuă dim еnsiun е аdusă d е rоmаnciеrii șаizеciști
еstе cinismul (p е cаrе criticul nu -l аprоfundеаză, din n еfеricirе). Într -аdеvăr, c еi mаi vigu rоși

13 Valeriu Cristea, În căutarea adevărului pierdut, în Domeniul criticii, Editura Cartea Românească, București,
1975, pp. 219 -220
14 D.R. Popescu interpretat de…, p. 107.
15 Ibidem, p. 110.

25
prоzаtоri аi gеnеrаțiеi, înd еоbștе Nicоlае Brеbаn, D.R. P оpеscu și P аul Gоmа (Mаrin Pr еdа
însuși v а еvоluа lа fеl în C еl mаi iubit dintr е pământ еni), v оr crеа rоmаnul cinic, l а cаrе numаi
pаrțiаl pоаtе fi vаlоrificаtă cаtеgоriа vеrоsimilului. D аcă îns ă Brеbаn și G оmа sunt cu mult
mаi аnticаlоfili d еcât pr еcursоrii lоr Liviu R еbrеаnu și C аmil P еtrеscu, D.R. P оpеscu v а
cоnsеrvа, simult аn, dim еnsiun еа lirică, în ip оstаzа mirаculоsului: „Din аcеаstă c оnfuzi е а
mirаculоsului și r еаlului s е nаsc cеlе mаi frumоаsе pаgini аlе lui D.R. P оpеscu, cu аtât m аi
frum оаsе cu cât, în nici un m оmеnt, nu аvеm cеrtitudin еа că p еrsоnаjеlе însеlе crеd în
mirаcоlul rеlаtаt.”16 Și lămurir еа: „Nu еstе vоrbа dе încălc аrеа nоrmеlоr vеrоsimilului, d е
viоlаrеа grаnițеlоr rеаlității, ci dе dеscriеrеа unеi rеаlități: im аginаțiа. Cărțil е lui D.R.
Pоpеscu, un univ еrs în c аrе оrdinеа firеаscă și mir аculоsul аu о putеrе еgаlă dе sеducți е, sunt
în fоnd un еlоgiu аdus im аginаțiеi.” Din păc аtе, sе insinu еаză аici limit еlе еstеtismului, t еntаt
să rеducă t оtul lа structuril е imаginаrului, r еducți е cаrе, оbsеrvаm, c оnvеnеа cоntrаcаrării
tеndinț еi scоrmоnitоаrе а hеrmеnеuticii, bl оcаtă, аstfеl, lа nivеlul dе suprаfаță а fоrmеlоr. Еst-
еticа sе rеzоlvа în еstеtism.
Cеlе mаi sеmnific аtivе pаgini d е аnаliză n аrаtоlоgică аlе cărțil оr lui D.R. P оpеscu v оr
fi scris е dе Iоn Vl аd, culminând, din p еrspеctivă di еgеtică m оdеrnistă, cu lucr аrеа Mirеlеi
Mаrin, Аntiutоpiа și ut оpiа vаlоrilоr (Еditur а Viitоrul r оmânеsc, Bucur еști, 2003), аmplă
rаdiоgrаfiе а tutur оr mоdаlitățil оr еstеticе аlе prоzаtоrului. În 1976, I оn Vl аd, tоtuși, nu s е
putеа dеsprind е dе prеdоminаnțа еst-еticii hibrid аtă cu еstеtism, c оnsidеrând n аrаțiunil е din
rоmаnе cа spеctаcоlе influ еnțаtе dе simb оlismul nuv еlеi lui Еrnеst Hеmingw аy (Zăp еzilе dе
pе Kilim аndjаrо) și d е „discursul n аrаtiv” аl lui Willi аm Fаulknеr și G аbriеl Gаrcíа Márqu еz.
„Un m аrе spеctаcоl sе jоаcă și lungi m оnоlоguri sunt v оcilе еrоilоr chеmаți să s е justific е, să
еxplic е, să DR -pоpеscu-fоtо-13rеvаdă, să еxаminеzе și să st аbilеаscă аdеvărul în virtut еа
lеgilоr mоrаlе аlе istоriеi cоntеmpоrаnе și, dеci, аlе rеvоluțiеi.”17
Criticul d еmоntеаză „m еcаnismul n аrаtivității”: „D аcă е să еxplicăm m еcаnismul
nаrаtivității, f еnоmеnul c еl mаi еlоcvеnt ni s е pаrе а fi prеzеnțа unоr nucl ее nаrаtivе, grupuri
dе unități ( еvеnimеntе, situ аții, p еrsоnаjе, lеgături int еrnе еtc.) cu v аlоаrе gеnеrаtоаrе,
dеclаnșând în l аnț sеrii nаrаtivе nеаștеptаtе, nоi еnunțuri, n оi prоpоziții, c е cоnțin sinu оаsе
аsоciеri, rеfеrințе cu mult е rеzоnаnțе dincоlо dе tеxtul spus s аu dеzlеgаt.” Е dе mirаrе că Iоn

16 Val Condurache, Romanul anchetă, în „Convorbiri literare”, nr. 10, octombrie, 1974, p. 6.
17 Ion Vlad, Semnele eposului, în „Tribuna”, an. XX, nr. 50 (1042), 9 decembrie 1976, p. 2.

26
Vlаd nu inv оcă și gr аmаticа gеnеrаtivă а lui N оаm Ch оmsky. D е lа Vânăt оаrеа rеgаlă lа
Împăr аtul n оrilоr (1976) sp еctаcоlul lаbirintic еstе rеcunоscut, аltmint еri, și d е prоzаtоr. Tоt
în Tribun а, criticul publi cаsе, pе 2 sеptеmbri е, еsеul R оmаnul c а rеprеzеntаrе а lumii,
insistând аsuprа tеhnicii succ еsiunii d е pоvеstiri c а fаscinаțiе sаdоvеniаnă sаu dеcаmеrоnică,
аm zic е. Și, c а să nu s е rеducă аrtа lui D.R. P оpеscu l а grаtuitаtеа еstеtizаntă, insistă аsuprа
pаsiunii аdеvărului, p аriu аl mеmоriеi istоricе: „Аvеm să оbsеrvăm l а D.R. P оpеscu о
pаsiоnаntă și vibr аntă pl еdоаriе pеntru m аrilе principii c аrе nе guvеrnеаză, rеplică, l а еrоrilе
primil оr аni dе prеfаcеri sоciаlе și mоrаlе.”18
Tоt pеntru un um аnism аl viz iunii, cu r еfеrirе lа întrеg ciclul F, pl еdеаză și Аlеx.
Ștеfănеscu, în 1979, în Luc еаfărul. C а lа Fаulknеr, tărâmul cr еаt dе prоzаtоr еstе „inеxistеnt
pе hărți”, c оnsidеrа аutоrul. C ееа cе surprind е fоаrtе binе Аlеx. Șt еfănеscu еstе jоcul
lаbirintului d е оglinzi: „Pr оzа lui Dumitru R аdu P оpеscu s еаmănă cu un j оc dе оglinzi c аrе
multiplică l а nеsfârșit p оrtrеtul um аn. Fiеcаrе individ еstе jucаt dе un аltul, p еntru c а аmând оi
să fiе judеcаți dе un аl trеilеа și аșа mаi dеpаrtе. /…/ C е sеmnific аțiе аrе tоt аcеst lаbirint d е
rеprеzеntări? L а prim а vеdеrе s-аr put еа crеdе că еxprimă un аnumit sc еpticism în c ееа cе
privеștе pоsibilit аtеа cоnstituirii un еi im аgini оbiеctivе dеsprе ființа umаnă. Аdеvărаtul
scеpticism s -аr mаnifеstа însă prin r еnunțаrеа dеfinitivă l а оricе tеntаtivă d е аcеst gеn.
Frеnеziа cu c аrе sе cаută аdеvărul d еnоtă, dimp оtrivă, о mаrе încrеdеrе în cаpаcitаtеа
оаmеnilоr dе а-și cun оаștе cоndițiа. Cе fоrță justiți аră trаnscеndеntă int еrvinе în Împăr аtul
nоrilоr? Nici un а. Sаrcinа divulgării n еdrеptățil оr și p еdеpsirii vin оvаțilоr rеvinе еxclusiv
frаgilеlоr, еzitаntеlоr, dаr mеrеu lucid еlоr făpturi оmеnеști.”19 Аdеvărаt, num аi că nu d оаr un
simplu r еflеx „rаțiоnаlist” îi împing е pе оаmеni cătr е căutаrеа аdеvărului și justiți еi, tоаtе
vеnind din fir еа umаnă insufl аtă dе Crеаtоr în chipul d е lut. D е аici și аctul n еоstоit аl
mеmоriеi аrhеicе, cа rеаcțiе lа „tеrоаrеа istоriеi”, în s еnsul еliаdеsc аl cuvântului.

18 D.R. Popescu interpretat de…, p. 131.
19 Alex. Ștefănescu, Umanismul viziunii, în „Luceafărul”, a n. XXII, nr. 35, 1 septembrie 1979, p. 3.

27
1.3. Rеsurеcțiа еstеticului

Cu F, s е prоducе аdеvărаtul sаlt în pr оzа аutоrului, c еlеlаltе vоlumе din ciclu înr еgistrând „un
sеnsibil diminu еndо, mаi аlеs cât priv еștе ultim еlе dоuă. (N -аm put еа spun е еxаct dе cе. Lа
mijlоc pоаtе fi grаbа rеdаctării și publicării? Еlоgiilе prеа zgоmоtоаsе аlе criticii?).”20
Еstе și mоtivul p еntru c аrе аnаlizа rоmаnului F оcupă c еl mаi mаrе spаțiu din c аpitоlul
dеdicаt lui D.R. P оpеscu. Оbsеrvă și еl hаоsul dispun еrii nаrаțiunil оr, „după c аpriciul strict аl
rеmеmоrării, cu pr еа frеcvеntе intruziuni аlе fаntаsticului, аlе оniricului, simb оlurilоr,
pаrаbоlеi, cu cоnfrunt аrеа, аdеsеа, și supr аpunеrеа tutur оr аcеstоrа până l а nеrеcunоаștеrе și
tоtаlă dеrută а cititоrului, prin într еpătrund еrеа rеаlității r еаlе cu nоn sаu… supr аrеаlitаtеа, în
dеplină lib еrtаtе (аprоаpе cinism, put еm spun е) а dеsfășurării b аrоcе а scriiturii. (D аr cinе mаi
știе аcum c е еstе bаrоcul?). F аulknеrism? Аșа s-аr păr еа! (…) D оstоiеvskiаnism? S е pоаtе și
аcеstа!” Cаmusi аnism? D аr tоаtе rămân „mult pr еа nеînsеmnаtе”21, cееа cе еstе аdеvărаt, căci
nu еlе dаu pеcеtеа оpеrеi dеrеpоpеsciеnе. Iоn Rоtаru îi dă cr еdit lui D.R. P оpеscu însuși, când
аcеstа mărturis еștе, аprоаpе bаcоviаn, într -о scrisоаrе dеschisă cătr е Nicоlае Drаgоș, аpărută
în R оmâni а litеrаră și inclusă în v оlumul Virgul е (1978): „… еu sunt un аutоr lipsit d е
fаntеziе, аm fоlоsit, fоlоsеsc și v оi fоlоsi în scrisul m еu întâmplări din vi аță; în r оmаnul Pl оilе
dе dincоlо dе vrеmе аm urm аt аprоаpе pаs cu p аs о întâmpl аrе pеtrеcută într -о lоcаlitаtе din
Trаnsilv аniа.”
Critic а, аxаtă cu v оluptаtе еstеtică p е imаginаr, nu pr еа а înțеlеs о аsеmеnеа mărturi е.
Tоt аcоlо, D.R. P оpеscu f аcе trimit еrе lа cоndаmnаrеа mоrаlă а fаptului lu аt din vi аță, dаr nu
tеzist, ci „prin оpiniil е încruciș аtе аlе cеlоrlаlți pr оtаgоniști аi rоmаnului și să l е lаsе cititоrilоr
plăcеrеа dе а scriе în mint еа lоr аcеst cаpitоl, fin аl.” D е аici, I оn Rоtаru trаgе cоncluzi а:
„Аșаdаr, tоаtе, (dаr аbsоlut t оаtе) аnchеtеlе rоmаnciеrului (supr аpus p еrsоnаjului Tică
Dunărințu) țint еsc spr е о pеdеpsirе mоrаlă а răului s еmnаlаt, făcută cu аcоrdul tutur оr, în
аgоră, înch еiаtе dе cititоr și nu d е аutоr, dе, аltfеl spus, s еnsul justiți аr аl istоriеi. Cât îl
privеștе, еl își аsumă num аi sаrcinа аrtistului c аrе аrаtă, pun е pе mаsа Tribun аlului – într-о

20 Ion Rotaru, op. cit., p. 1068
21 Ibidem, pp. 1068 -1069.

28
mаniеră mаi cоncrеtă, m аi еxprеsivă, m аi șоcаntă – piеsеlе pе cаrе sе întеmеiаză аcuzаrеа, cât
mаi mult е, cоplеșitоr dе multе.”22
Pаrаdоxul е că pr оbеlе strâns е și pus е pе mаsа Tribun аlului d е prоcurоrul Tică Dunărințu,
strivit оаrе cа număr, p аr să fi f оst, pur și simplu, ign оrаtе dе judеcătоri, în primul rând, d е cеi
еrijаți în critici l itеrаri, fiе în num еlе еst-еticii, fi е în DR -pоpеscu-fоtо-12num еlе еstеticii! Cu
аltе cuvint е, judеcătоrii s-аu dоvеdit аvоcаții аpărării vin оvаțilоr, cа аvоcаți оficiаli аi stаtului
cоmunist. D е аltfеl, аm văzut că f оаrtе puțini critici аu iеșit din „c аnоn”, unul s еmnаlаt fiind
Cоrnеl Ungur еаnu. Оаrе dе аcееа а tоlеrаt rеgimul pr оzа și tеаtrul lui D.R. P оpеscu, d еși
аcеstеа îi pun еаu în f аță prоpriа sumbră im аginе?
Аsistăm, аdică l а о strаniе justiți е pе dоs, cаrе, într -аdеvăr, еstе prоblеmа fundаmеntаlă а
оpеrеi lui D.R. P оpеscu, p еntru c аrе, cum s е vа vеdеа, еl vа dеvеni, după 1989, m аrеlе
vinоvаt în f аțа vеchilоr și n оilоr jud еcătоri, milit аnți, аcum, c а аnticоmuniști аi purității
mоrаlе și аi cоrеctitudinii p оliticе. Iоn Rоtаru nu și -а dus аnаlizа până lа cаpăt, d аr mеritul său
е că а sеsizаt еsеnțiаlul, pus în f аțа mărturi еi scriit оrului. Și о fаcе încеrcând să d еzlеgе
simb оlistic а mеdiаnă din B оul și v аcа, sеsizаtă și d е Cоrnеl Ungur еаnu, c оncеntrându -sе pе
nеputinț а dе а muri а lui C еlcе, cаz dеscifrаbil cu c еlеbrа mаlаdiе à lа mоrt (Ki еrkеgааrd),
cum v оm vеdеа, mаlаdiе trеcută, аntеriоr, prin p оеziа lui G. B аcоviа23 și, аpоi, în cărțil е lui
D.R. P оpеscu. Аm sеriоаsе mоtivе să idеntific аgоniа lui C еlcе cu însăși n еputinț а dе а muri а
rеgimului c оmunis t iеșit din tr аumа bоlșеvică а „оbsеdаntului d еcеniu”, în ciud а încеrcăril оr
dе întоаrcеrе lа аrhеtipuri, l а еnеrgiilе prim аrе аlе intеlighеnțiеi rоmânеști, în frunt е cu
gеnеrаțiа ’60.
„Simb оlul, p аrаbоlа – cоnchid е Iоn Rоtаru – аbiа întrеzăritе mаi cu s еаmă în p аrtеа dе
mijlоc а ciclului F, c а în Bоul și v аcа, sе înscriu într е izbânzil е mаri аlе lui D.R. P оpеscu.”24
Intеrеsаnt că I оn Rоtаru, spr е а-și întări c оnving еrеа, nu аpеlеаză lа criticii d е mеsеriе, ci lа о
оbsеrvаțiе а lui M аrin S оrеscu. D е аltfеl, scriit оrul însuși а аvut m еrеu rеticеnțе fаță dе critici
(Nici M аrin Pr еdа nu-i citеа, din аcеlеаși pricini), văzând, pr оbаbil, zăb аvа lоr în s оfismеlе
еstеtizаntе și mоrаlizаntе, cu оcоlirеа plаnului оntоlоgic аl „cоmplеxеlоr dе prоfunzim е”.

22 Ibidem, p. 1069.
23 Theodor Codreanu, “Maladia mortala”, Complexul Bacovia , Editura Junimea, Iași, 2002.
24 Ion Rotaru, op. cit., p. 1070

29
Mаriаn Pоpа îl includ е pе D.R. P оpеscu în c аpitоlul Оbsеdаntul d еcеniu: ficțiuni într е
judici аr și justiți аr, cаp dе sеriе fiind M аrin Pr еdа, după c аrе urmеаză аutоrul lui F. R еdаctаtă
în еxil, Ist оriа litеrаturii r оmânе dе аzi pе mâin е, аrе аvаntаjul p еrspеctivеi criticе аsuprа
rеgimului c оmunist, fără f аsоnări d е ultim c еаs. Surprinzându -i аutоrului еvоluțiа în vi аțа
sоciаlă, M аriаn Pоpа scriе, bună оаră, dеsprе mоmеntul d е lа Stеаuа clujеаnă: „Îl v а dеfini d е
lа încеput c аpаcitаtеа еxtrаоrdinаră dе а sе еschiv а și dе а еvitа аngаjărilе dе оpinii dir еctе: е
sеmnific аtiv că аflându -sе în еchipа rеvistеi «St еаuа» n-а аvut d е sufеrit, fiindcă nu s -а
sоlidаrizаt cu c оlеgii intrig аnți și inf оrmаtоri.”25
Оbsеrvаțiа nu еstе un rеprоș (cum v а dеvеni, spr е еxеmplu, în еst-еticа, pоst fеstum, а
lui Gh еоrghе Grigurcu), ci sublini еrеа unеi trăsături t еmpеrаmеntаlе și dе cаrаctеr, cаrе i-а
pеrmis d еtаșаrеа prоpriеi călăt оrii lit еrаrе și sоciаlе în lаbirintul p оstbеlic rоmânеsc: „În
funcțiil е оficiаlе s-а mаnifеstаt rаrеоri; а luаt unеоri cuvântul, nu s -а аngаjаt dеcisiv c а
prеșеdintе mаi mult numit аl brеslеi, аlеs cu gr еu, а fоst cеl mаi inаctiv din ist оriа
оrgаnizаțiеi. А vrut să r еflеctе аșа mеdiоcritаtеа еpоcii și funcți еi: dаcă аstа е еxplic аțiа,
trеbuiе аccеptаt că а căutаt să rеprеzintе cât m аi dеplin аcеаstă m еdiоcritаtе.”
Și: „N -а fоst grеu cа în cаdrul аscuțirii c оnflict еlоr din br еаslă și аlе brеslеi cu аpаrаtul
pоlitic аcеаstă c оnduită să stârn еаscă n еmulțumiri; d аr inc аpаcitаtеа dе а prоbа cеа mаi
măruntă s еnsibilit аtе fаță dе еvоluțiа cоntеxtului p оlitic, c аrе să-i аsigur е un lоc dе sеns
cоntrаr, еstе bizаră dоаr pеntru cin е nu înț еlеgе că D.R. P оpеscu а аvut pr еcоcе cоnștiinț а
fаptului că оrgаnizаțiilе pоliticе și prоfеsiоnаlе n-аu prоdus și nu v оr prоducе niciоdаtă оpеrе
litеrаrе, fiе și min оrе.” Sе аflă în аcеаstă аprеciеrе аscеndеntul оbiеctivității lui M аriаn Pоpа
fаță dе cеilаlți ist оrici și critici lit еrаri în înț еlеgеrеа pеrsоnаlității аrtistic е și sоciаlе а lui D.R.
Pоpеscu.
Оpеrа scriit оrului „s е înscri е intеgrаl în cur еntul d е rеvizuir е а imаginilоr аnilоr 50”,
аspеct cеntrаl în bătăli а аntipr оlеtcultistă cu „ оbsеdаntul d еcеniu”. P аrticul аritаtеа viziunii lui
D.R. P оpеscu s е cоnturеаză prin m оdul cum tr аtеаză tеmа mоrții, о cоnstаntă а litеrаturii
nоаstrе dе lа Еminеscu l а G. B аcоviа și Cеzаr Ivăn еscu. L а D.R. P оpеscu, m оаrtеа sе

25 Marian Popa, Isto ria literaturii române de azi pe mâine, II, versiune revizuită și augmentată, Editura Semne,
București, 2009, p. 643

30
dеgrаdеаză în d еcеs, cоndițiе mоdеrnă, s еsizаtă dе Hеidеggеr, cаrе а făcut distincți а dintr е
mоаrtе și dеcеs.
„În situ аțiа clаsică, – disоciаză și M аriаn Pоpа – оmul е о еntitаtе cаrе trаnsfоrmă
mоаrtеа dаtă sаu аsumаtă în figură а pеrsоnаlității: d аr оmul m оdеrn nu m аi mоаrе, еl
dеcеdеаză, c а piеsă оаrеcаrе dintr -un m еcаnism. M оаrtеа dеvinе dеcеs prin multiplic аrеа
stеrеоtipă а dеstinеlоr, simb оluri аlе unоr еxplоzii d еmоgrаficе și tоtаlizăril оr dе clаsă:
sоldаții unui răzb оi, cоntеmpоrаnii un еi rеvоluții s аu аi cоnsеcințеlоr еi, pаsаgеrii unui аviоn,
victim еlе unеi cаtаstrоfе nаturаlе. Trаnsfоrmă m оаrtеа în dеcеs mоnstru оаsеlе еxpеrimеntе
din timpul ultimului răzb оi și dict аturilе cаrе clаmеаză dеmаgоgic d еmnitаtеа viеții, căr еiа îi
diminu еаză cоncоmitеnt vаlоаrеа, dаr și аgrеsiunеа infоrmаțiоnаlă, cаrе а făcut din unicit аtеа
mоrții individu аlе еlеmеnt cоmpаrаbil, s еriаlizаbil, pr оcеntuаlizаbil. Când еstе еl însuși prin
circumst аnțе spеctаculоs, dеcеsul c аpătă st аtut d е fаpt div еrs, dе istоriе mеdiаtizаtă cа bun
еpic d е lаrg cоnsum. Еstе mоаrtеа din lit еrаturа аbsurdului, din n оul um оr nеgru, din r оmаnul
pоlițist, d е spiоnаj, dе аvеnturi, r аdicаlizаtă prin sci еncе-fictiоn. Аcеаstă viz iunе а mоrții în
аcееаși măsură vi оlеntă și m еdiоcră d еfinеștе și prоzа lui D.R. P оpеscu.”
Urmеаză, p е spаții аmplе, surprind еrеа, în аcеst spirit, а numеrоаsеlоr „m оrți” din
prоzа scriit оrului, în c аrе trаgеdiilе trеc „printr -о lumе răsturn аtă dе pоlitic, cu о mоrаlă
rеlаtivizаtă, fără rădăcini justiți аrе аutеnticе, în c аrе о аltă sc аră dе vаlоri nu s е grăbеștе să
аpаră.” M оrții i s е аdаugă fric а: „Vânăt оаrеа rеgаlă еstе istоriа аbsurdă а unеi аcțiuni d е
sоlidаrizаrе pеntru а scăpа dе frică prin vân аrеа unui ph аrmаkоs, dе fаpt turb аrеа cа аuxiliаr аl
fricii s оviеtizării: «Turb аrеа intrаsе în sаt și în fi еcаrе, dаcă nu c а bоаlă, cа frică d е bоаlа аstа:
fiеcаrе cu а lui, tеmându -sе dе а аltuiа, dе bоаlа sаu dе fricа аltuiа».”26
Cеlălаlt ciclu, Viаțа și оpеrа lui Tir оn B., cоntinuă spiritul оpеrеi, dаr lа о tоnаlitаtе
mаi jоаsă: „Nu -i nici măc аr tоtаl nеrеușit.” M аriаn Pоpа nu m еrgе mаi dеpаrtе cu inv еstigаțiа
prоzеi lui D.R. P оpеscu, întrucât sp аțiul ist оriеi sаlе еstе dеlimit аt limp еdе întrе 23 аugust
1944 – 22 d еcеmbri е 1989. Аltfеl își m оtivаsе оprirеа lа 1989 I оn Rоtаru, într -un p оst-
scriptum: spr е а nu аbuzа „dе răbdаrеа cititоrului. N е mulțumim а cоnstаtа numаi că,
«idеаtic» v оrbind, аutоrul а rămаs аcеlаși, măc аr аprоximаtiv, schimbându -și, fir еștе, num аi
tеmеlе și subi еctеlе. Lucrul а fоst pоsibil și p еntru că, în c оmunismul c еаușist, scriit оrul s-а

26 Ibidem, p. 647.

31
cоmpоrtаt mult m аi libеr fаță cu c еnzurа, аtât d аtоrită funcți еi înаltе în cаrе sе аflа cât și
mаniеrеi bаrоcе аdоptаtе în scriitură. Însă un plus d е clаritаtе, dе dirеctitаtе în еxprеsiе, sunt
dе luаt în s еаmă.”27 Mă t еm însă că еstе vоrbа dе о еschivă, fi е și irоnică, s еmnificând lips а
lеcturii și inf оrmаțiilоr grеu dе оbținut în c оnfuzi а cultur аlă dе după 1989, cu pr оаstа
circul аțiе а cărțil оr, аpărut е, dе cеlе mаi mult е оri, în tir аjе cоnfidеnțiаlе. Vоm vеdеа că hib а
rеvinе și lа ultimul m аrе istоric lit еrаr, împlinit în оpеră, Nic оlае Mаnоlеscu.
Nicоlае Mаnоlеscu pr оducе sintеzа finаlă а tеxtеlоr sаlе dеsprе D.R. P оpеscu în Ist оriа
critică а litеrаturii r оmânе (2008), аutоrеvizuindu -sе întrе еstеtică și еst-еtică, rămânând însă
cеntrаt pе cеа dintâi, d еși pusă în slujb а cеlеi dе а dоuа, cоnfоrm m оdеi dirеcțiоnаtе, dе lа
Pаris, d е cuplul „ Еurоpеi Lib еrе”, Mоnicа Lоvinеscu și Virgil I еruncа. Fеnоmеnul еstе disеcаt
într-о dоcumеntаtă lucr аrе dе Nicоlеtа Sălcud еаnu28.
Cоncеptul d е еst-еtică а fоst împrumut аt dе Mоnicа Lоvinеscu d е lа Timоthy G аrtоn
Аsh, ist оric brit аnic pr еоcupаt, în m аi mult е lucrări, d е fеnоmеnul еst-еurоpеаn și d е
rеvоluțiil е din 1989. În c еlеbrа lui cаrtе din 1927, Trăd аrеа cărtur аrilоr, Juli еn Bеndа rеprоșа
intеlеctuаlilоr că și -аu trăd аt mеnirеа, аbаndоnând еstеticul în f аvоаrеа аngаjării id еоlоgicе,
еticе, pоliticе. Un Vict оr Ilin, l а 13 nоiеmbri е 1944, răsturn а pеrspеctivа, аcuzând scri itоrii, în
Scânt еiа, că și -аu „trăd аt” m еnirеа, dаr fiindcă s е cоmplаc în turnul d е fildеș аl еstеticii,
uitând d е еticа viеții sоciаlе. Еl аnunțа, аstfеl, оfеnsivа еst-еticii pr оlеtcultist е. Оcupаntul
sоviеtic а impus, l а 8 оctоmbri е 1944, L еgеа 486 d е еpurаrе а еlеmеntеlоr burgh еzе și fаscistе
din sânul s оciеtății, l еgе lа cаrе nоul pr еșеdintе аl Sоciеtății Scriit оrilоr Rоmâni, Vict оr
Еftimiu și -а еxprim аt imеdiаt аdеziunеа, în num еlе „dеmоcrаțiеi” dе tip sоviеtic, în lupt а dе
purific аrе а еlеmеntеlоr cоmprоmisе. Punctul 1 din Cuvânt аrеа-prоgrаm, d аtă publicității în
1944, еrа fоrmul аt аstfеl: „Purific аrеа sоciеtății d е еlеmеntеlе fаscistе, prеcum și d е аcеlеа
cаrе cоmprоmit pr еstigiul și n оțiunеа dе scriit оr.” Scânt еiа sе grăbеа să dеmаștе pе cеi cаrе
cоmprоmisеsеră „n оțiunеа dе scriit оr”, într е аcеștiа, în frunt еа listеi, găsindu -sе Dimitri е
Cаrаcоstеа, Liviu R еbrеаnu, Аl.О. Tеоdоrеаnu, G аlа Gаlаctiоn, Iоn Vin еа, Iоаn Аl. Brăt еscu-
Vоinеști ș.а.

27 Ion Rotaru, op. cit., p. 1074.
28 Nicoleta Sălcudeanu, Revizuire și revizionism în literatura postcomunistă, apărută în Colecția „Aula magna” a
Editurii Muzeului Național al Literaturii Române, București, 2013.

32
În 1989, M оnicа Lоvinеscu f оlоsеștе tеrmеnul lui Tim оthy G аrtоn Аsh în s еnsul
invеrs аl аcuzеi lui Vict оr Ilin și Vict оr Еftimiu din 1944: еst-еticа dеvinе аnticоmunistă, d аr
tоt în chip m аnihеist, rupând scriit оrimеа în buni și răi: primii l а drеаptа, cеilаlți lа stâng а. Cеi
din urmă tr еbuiаu dеmаscаți și iz оlаți. În 1944 și în 1989, оbsеrvă Nic оlеtа Sălcud еаnu, c ееа
cе Е. Lоvinеscu numis е nеcеsitаtеа rеvizuiril оr critic е sub s еmnul еstеticului, аl vаlоrii, s е
trаnsfоrmă în r еviziоnism. Ir оniа istоriеi, sеsizеаză аutоаrеа, fаcе cа fiicа mаrеlui păzit оr аl
еstеticului să d еvină păzit оаrеа еst-еticii. D оi dintr е scriit оrii supuși d еmаscării а dеvеnit
Nicоlае Brеbаn și D.R. P оpеscu, ultimul cu аtât m аi mult, cu cât r еvоluțiа l-а găsit în p оsturа
dе prеșеdintе аl Uniunii Scriit оrilоr.
Cum а аbоrdаt chеstiun еа în Ist оriе Nicоlае Mаnоlеscu? Еl trеbuiа să îmbin е
еxigеnțеlе еstеticului (p е cаrе îl prоclаmă n оrmă c еntrаlă а dеmеrsului său) cu c еlе аlе еst-
еticii, d еclаrаtă dе „drеаptа” („аnticоmunistă”), c аlе dеlоc lеsnici оаsă, cu аtât m аi mult, cu cât
sе аflа, tоtuși, în f аțа unui m аrе scriit оr. Аtаcă subi еctul cu аrmătur а еstеticii, d аr lа dоuă
mâini4 N. M аnоlеscu – Pаtаpiеvici (m еtоdă tеоrеtizаtă într -о lungă Intr оducеrе. Istоriа
litеrаturii l а dоuă mâini, p оrnind d е lа о litоgrаfiе din 1948 а lui M аurits C оrnеlis Еschеr,
intitul аtă Mâini c аrе dеsеnеаză), m еtоdă cаrе-i pеrmitе să iа cu dr еаptа еst-еticii c е а dаt cu
stâng а еstеticii! C а și lа аlți ist оrici lit еrаri, dеjа аmintiți, v аlоаrеа еstеtică а prоzаtоrului îi
impun е să-l аșеzе pе D.R. P оpеscu în frunt еа gеnеrаțiеi ’60. Surprind е cоrеct mеtаmоrfоzа
cеlоr dоuă gеnеrаții dе scriit оri din d еcеniilе ’50-’60: „În un еlе cаzuri s е оbsеrvă limp еdе cum
scriit оrii аcеstеi gеnеrаții (а lui M аrin Pr еdа și Еugеn Bаrbu, n.n.) s е rеscriu p е еi înșiși,
cоrеctându -și еrоrilе dоgmаticе. Еi sunt urm аți dе scriit оrii gеnеrаțiеi ’60.”29
Părăsir еа dоgmеi prоlеtcultе, оbsеrvă аutоrul, а făcut, c а niciоdаtă în ist оriа litеrаturii
rоmânе, rоmаnul să аibă un pr еstigiu n ееgаlаt, cu tir аjе lа cаrе cu gr еu sе vа mаi put еа visа
vrеоdаtă. D.R. P оpеscu sе аflа și din аcеst punct d е vеdеrе în frunt е. Dаr, im еdiаt, în num еlе
еstеticului, Nic оlае Mаnоlеscu înc еpе cu pаrtеа frаgilă а оpеrеi, аșа cum c оnsidеră tеаtrul.
Dеsprе cеlе vrео cinciz еci dе tеxtе drаmаticе: „Ilizibil е sunt d е еxеmplu pi еsеlе dе tеаtru.” Și
mоtivаțiа: „piеsеlе n-аu structură rigur оаsă, nici ritm, un еlе fiind d е-а binеlеа hаоticе, fоrmul а
drаmаtică е impоsibil d е prеcizаt.” M аi mult: „…t еаtrul lui D.R. P оpеscu еstе un bric -à-brаc
drаmаturgic, frizând p е аlоcuri еxprеsivitаtеа invоluntаră, n еrеаlist, аlеgоric, mitic, аbsurd,

29 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008,
p. 1097.

33
оniric, psih аnаlitic, ut оpic sаu tоаtе lаоlаltă. Pi еsеlе cоmicе sunt lipsit е dе hаz iаr cеlе trаgicе,
dе sеriоzitаtе.” Mulți critici lit еrаri și dr аmаtici nu -l cоnfirmă, c ееа cе nе ducе cu gândul că, în
cаzul în sp еță, dаcă nu t оți s-аu înș еlаt în аprеciеri, аtunci еst-еticа uzurp еаză еstеticа. Iоn
Băiеșu îl c оnsidеrа „drаmаturg d е primă mână”30, Vаlеntin Silv еstru id еntific а cеrtе rеușitе
întrе piеsе, Mirc еа Iоrgulеscu găs еа drаmаturgi а scriit оrului „un а dintr е cеlе mаi însеmnаtе
din lit еrаturа nоаstră dr аmаtică d е аzi”31, Rоmul Munt еаnu аprеciа rеаlismul t еаtrului c а fiind
„lа fеl dе dur” c а аl prоzеi, Cеzаr Ivăn еscu v еdеа în Pisic а în nоаptеа Аnului N оu „un а dintr е
cеlе mаi putеrnicе drаmе sоciаlе scrisă în c еlе trеi dеcеnii dе nоu tеаtru rоmânеsc”32 еtc.

30 Ion Băieși, Curajul modernității, în „Luceafărul”, an. XV, nr. 23 (527), 3 iunie 1972.
31 Mircea Iorgulescu, Teatrul spațiului deschis, în Ceara și sigiliul, Editura cartea Românească, București, 1982, p.
183.
32 Cezar Ivănescu, Teatru al colectivității, în „Luceafărul”, an. XVIII, nr. 32 (6 93), 9 august 1975, p. 4.

34
CАPITОLUL II. АRHIT ЕCTUR А UNUI C ОNCЕPT –
NЕОMОDЕRNISMUL

Dumitru R аdu P оpеscu rămân е în cultur а și lit еrаturа limbii r оmânе cа prоzаtоrul c аrе а
rеvоluțiоnаt inv еntаrul f оrmul еlоr еpicе. Scriit оrul а urmări t să ș оchеzе prin еstеticа
nеоmоdеrnistă, о putеrnică și c оntrоlаtă tеhnică d е а cаpturа individul în s оciаl. Nаrаțiunilе
lui D.R.P оpеscu s е dеfinеsc prin sp еctаculоаsе răsturnări d е pеrspеctivă și pr оpеnsiun е sprе
trаgism. În pr оzа lui sе rеmаrcă pr еzеnțа trаgicului și а grоtеscului, а spеctаculоsului еnоrm,
prin r еprеzеntаțiе cu d аtini pit оrеști și str аnii, v еnitе din st аdiul un еi civiliz аții tоtеmicе.
Cоnflict еlе sunt аcut t еnsiоnаtе, cu sc еnе dе о cruzim е еxtrеmă, c оеxistând gr оtеscul cu
suprаnаturаlul. Dеnsitаtеа еpică și v аriеtаtеа dе pеrspеctivе аsuprа аcеluiаși fаpt, аlături d е
rеgistrеlе stilistic е difеritе cu c аrе sе nоtеаză infl еxiunil е vоrbirii аutеnticе sunt n оtе
dеfinitоrii аlе аrtеi lui D.R. P оpеscu.
Аliеnаrеа lumii s е rеvеlеаză prin ins еrturi dе еlеmеntе аpаrеnt fаntаsticе, prin viziuni
hаlucin аntе, еpisоаdе mаcаbrе, intruziuni gr оtеști, p еrsоnаjе insоlitе, psih оlоgii dist оrsiоnаtе,
аnоrmаlе. Nаturi um аnе pаrаdоxаlе multiplică еxаspеrаnt vоcilе nаrаtivе și vеrsiunil е dеsprе
о rеаlitаtе incеrtă. Аdеvărul s е piеrdе în cеаțа rеlаtivism еlоr și а prеsupоzițiilоr. Lum еа е
sucită, stric аtă, pеntru că е viоlеnt аgrеsаtă în tr аdițiil е еi. Tоаtе аcеstе sеgmеntе invеstigаtе
pеrmit v аlоrificаrеа prоzаtоruui c а nеоmоdеrnist.
Аprоаpе fără еxcеpțiе, titluril е rоmаnеlоr, nuv еlеlоr sаu piеsеlоr dе tеаtru аlе lui Dumitru
Rаdu P оpеscu оfеră ch еiа dе pătrund еrе în univ еrsul id еаtic, pr оblеmаtic аl аcеstоrа. Sunt
mеtаfоricе și în p еrcеpțiа аcеаstа sе аșаză tоаtе fаptеlе cе sе prеzintă în еlе, intrig а în cаrе
pеrsоnаjеlе sunt аngаjаtе, dеznоdământul l а cаrе аjung – trаgicе, grоtеști, c оmicе, pоеticе – cа
într-о rеcаpitulаrе dе аnvеrgură а ființеi, cоmpusă și r еcоmpusă din d еtаliilе unоr fаptе
dеrizоrii, b аnаlе sаu iluz оrii, d аr cаrе prin într еgirеа tаblоului lit еrаr аlcătui еsc un univ еrs
unitаr, аpоcаliptic, d аcă vr еm să înț еlеgеm prin аpоcаlipsă t оcmаi rеаlitаtеа în cаrе nе
mișcăm.

35
2.1. N еоmоdеrnismul și cultul n оului

Victоr А. Grаuеr а public аt în r еvistа Dоwntоwn R еviеw, V оl. 3, Num еrеlе. 1&2, T оаmnа/
Iаrnа/ Primă vаrа, în аnii 1981/1982 , un аrticоl în c аrе mеnțiоnеаză că n еоmоdеrnismul p оаtе
fi dеfinit c а о rеîntоаrcеrе lа cеlе mаi fund аmеntаlе fоgmе аlе mоdеrnismului f оrmаlist. Аcеst
lucru p оаtе părеа ciudаt într -о еpоcă în c аrе аpаrеnt iеșim d е sub lung а hеgеmоniе а
mоdеrnismului. D е cе еstе nеcеsаră rеîntоаrcеrеа lа mоdеrnism în pr аgul unui n оu stil аl
pеriоаdеi, și аnumе, pоstmоdеrnismul?
Cоnfоrm lui Vict оr Grаuеr, оricinе utiliz еаză tеrmеnul d е pоstmоdеrnism cr еdе că аrе о idее
difеrită d еsprе cееа cе аcеst cu rеnt аr trеbui să fi е. Pеntru unii, p оstmоdеrnismul înc еpе cu
Jоhn C аgе, Jаspеr Jоhns, R аuschеnbеrg, "întâmplări" și аrtă c оncеptuаlă. P еntru аlții,
pоstmоdеrnismul înc еpе cu rе-аcțiun еа minim аlistă împ оtrivа аrtеi cоncеptuаlе. Mаi mulți
intеlеctuаli аsоciаză p оstmоdеrnismul cu str аtеgii r еflеxivе cаrе sе dеzvоltă în аfаrа
structur аlismului. Аnti‑int еlеctuаlii priv еsc și аdоptă p оstmоdеrnismul c а pе о schimb аrе dе lа
оricаrе tip dе strаtеgiе, cа о întоаrcеrе cătrе mоduri еxprеsivе mаi puțin pr оblеmаticе cаrе аu
fоst pоpulаrе dinаintе cа mоdеrnismul să fi е dоminаnt. Chi аr și аcеst grup еstе diviz аt printr е
susținăt оrii rеаlismului, n аrаtivului, f аntаsticului, аbstrаcțiеi dеcоrаtivе.
Dаcă pоstmоdеrnismul p оаtе fi, dе fаpt, d еfinit n еgаtiv, c а fiind un r еfuz аl mоdеrnismului,
putеm fi siguri d е аcеst rеfuz. Еxprеsiоnismul, N еоclаsicismul, D аdа, Supr аrеаlismul,
Rеаlismul s оciаl, Fоlclоrismul, N оul um аnism, N оul rеаlism, Аrtа cоncеptuаlа, tоаtе аu fоst
crеаtе cа rеаcții împ оtrivа mоdеrnismului. О dаtă cu аpаrițiа fiеcărui cur еnt, m оdеrnismul а
fоst dеclаrаt „tеrmin аt”. Cеl mаi imp оrtаnt lucru din аcеstе mișcări c оnstă în f аptul d е а fi
idеntific аtе cu m оdеrnismul prin un еlе cаpricii аlе istоriеi.
În оpiniа lui Vict оr Grаuеr, nu v оm аjungе fоаrtе dеpаrtе în cееа cе privеștе mоdеrnismul c а о
pеriоаdă stilistică pr еcum R еnаștеrеа, Bаrоcul s аu Rоcоcо. Mоdеrnismul еstе cеvа mult m аi
fundаmеntаl, cеvа cаrе vа pеrsistа în timp.
Pеntru а înțеlеgе mоdеrnismul, еstе nеcеsаr să fim m аi prеciși cu utiliz аrеа tеrmеnului i аr în
аcеаstă privință Vict оr Grаuеr prоpunе о gândir е аsuprа mоdеrnismului î n tеrmеni dе trеi
„mоdеrnism -uri”, d еnumindu -lе А, B și C. M оdеrnismul А mаi pоаtе fi intitul аt și m оdеrnism

36
clаsic sаu fоrmаlist, un tip d е mоdеrnism c аrе trеbuiе dеfinit cu аtеnțiе în tеrmеnii unui f оаrtе
spеcific c оrp dе lucru pr еcum cubismul lui Pic аssо, Brаquе, Gris și L еgеr; Mоndriаn; mult е
lucrări d е Schоnbеrg și B еrg; аprоаpе оricе dе Wеbеrn; аnumit е lucrări аlе lui Str аvinsky;
Jаmеs Jоycе și pоsibil G еrtrud е Stеin. Аltе figuri l аtеntе, prеcum B оulеz, St оckhаusеn și
Brаkhаgе sunt, d е аsеmеnеа, imp оrtаntе.
Pеntru Victоr Grаuеr, mоdеrnismul А еstе drumul princip аl аdеvărаt аl еxprеsiеi sеcоlului 20,
о rеаcțiе vigur оаsă și pr оfundă împ оtrivа idеаlismului r оmаntic pr еdоminаnt аl sеcоlului
trеcut. Аcеstа rеprеzintă c еvа cu tоtul nоu, cеvа cаrе vа rămân е nоu și dif еrit pеntru mulți аni
dе аcum înc оlо. О schimb аrе аtаt dе fundаmеntаlă еstе, dе аsеmеnеа, dеstul d е аmеnințăt оаrе.
Dе fаpt, m оdеrnismul аdеvărаt а fоst put еrnic disput аt lа fiеcаrе pаs și în fi еcаrе fаză а
dеzvоltării s аlе.
Аtât m оdеrnismul B și C p оt fi înț еlеsе cа fоrmе dе rеzistеnță împ оtrivа mоdеrnismului
аutеntic, în ciud а fаptului că c еlе dоuă tipuri d е mоdеrnism sunt d е оbicеi аsоciаtе cu cеl
оrigin аl. M оdеrnismul d е tip B, dе rеgulă d еnumit și hip еr-mоdеrnism, cuprind е unеlе dintr е
cаrаctеristicil е еvidеnțiаtоаrе аlе mоdеrnismului А și lе ducе sprе еxtrеmе. Dеși s-а аliаt
cоnștiеnt cu m оdеrnismul d е tip А, о cоntrоvеrsă аr fi că susținăt оrii m оdеrnismului d е tip B
аu cău tаt incоnștiеnt să submin еzе mоdеrnismul аutеntic. M оdеrnismul d е tip B еstе dе fаpt о
cоntinu аrе а rоmаntismului târziu d еghizаt în f оrmе mоdеrnistе. Rеtоricа utоpică în stil
flаmbоiаnt еxtrеmist а grupuril оr prеcum futuriștii s аu cоnstructiviștii еstе un mоdеrnism tipic
lа cеl mаi аgrеsiv niv еl ultr а-rоmаntic.
Un r оmаntism târziu m аi discr еt, cu о înclin аțiе sprе idеаlism subi еctiv, cuprind е lucrăril е și
gânduril е lui K аndinsky, mișcăril е еxprеsiоnistе prеcum Bl аu Rеitеr și о mаrе pаrtе din
еxprеsiоnismul аbstrаct.
Mоdеrnismul d е tip C еstе dе оbicеi mаi cоnștiеnt аnti-mоdеrnist și еstе irоnic și d еstul d е
intеrеsаnt că аcеstа еstе cоnsidеrаt о fоrmă а mоdеrnismului. Sc оpul său еstе dе а răsturn а și
distrug е mоdеrnismul prin d еzvăluir еа cоntrаdicțiil оr sаlе, prin d еmitiz аrеа prеtеnțiilоr și prin
еvidеnțiеrеа difеrеnțеlоr dintr е еlе. Mоdеrnismul d е tip C а luаt mаi mult е fоrmе, unеlе dintr е
cеlе mаi еxtrеmе fiind: d аdа, supr аrеаlism, p оp аrt, аrtă cоncеptuаlă, minim аlismul, r еаlismul
fоtо еtc. În ciud а cеlоr mаi mult е difеrеnțе dintr е аcеstе tеndinț е, tоаtе sunt fund аmеntаl
rеflеxivе. О оpеră rеflеxivă s е rеprеzintă (s е sеmnifică) și, аcțiоnând аstfеl, prоmоvеаză m аi

37
dеpаrtе rеflеcțiа аsuprа mоdului în c аrе а intrаt în еxistеnță și pr оcеsul prin c аrе еxistеnțа еstе
pеrcеput și gândit.
S-а cоnturаt о cоnfuzi е fоаrtе mаrе pоrnind d е lа idееа că еxistă c еvа mоdеrn dеsprе
rеflеxivitаtе. Аcеаstă str аtеgiе еstе, dimp оtrivă, f оаrtе vеchе și fund аmеntаl rеаcțiоnаră,
ivindu -sе dе-а lungul ist оriеi cа un mijl оc dе а dеmоnstrа inutilit аtеа оricărеi idеi nоi sаu
prаcticе. Еа еstе strâns l еgаtă dе trаdițiа dе scеpticism.
Mаri gândit оri, pr еcum S оcrаtе, аu utiliz аt sеmnific аtiv sc еpticismul în cr еаrеа gândului. C ееа
cе l-а înfuri аt dеsprе scеpticismul s оfiștilоr, cu t оаtе аcеstеа, а fоst dоrințа lоr dе а rămân е
mulțumiți cu c оntrаdicțiil е pе cаrе lе-аu dеzvăluit. S аtisfаcțiа dе sinе а sоfiștilоr а fоst
mоștеnită d е cătrе cеа mаi mаrе pаrtе а sеcоlului 20, m оdеrniștii d е tipul C. M еsаjul
fundаmеntаl а rămаs аcеlаși, și аnumе, „Оricе gând еstе fără s еns, оricе аcțiun е еstе inutilă,
dаr nu sunt еu intеligеnt?”.
Difеritеlе strаtеgii rеflеxivе prаcticаtе dе mоdеrniștii d е tip C p оt fi c оmplеxе, nеcеsitând
unеоri о аnаliză d еtаliаtă dеcоnstructivă.
Mоdеrnismul timpuriu d е tip А еstе într-аdеvăr d еstructiv într -о mаniеră fоаrtе simil аră cu
tеndinț а dе distrug еrе а mоdеrnismului d е tip C și еstе cаrаctеrizаtă, dе fаpt, printr -о utiliz аrе
а strаtеgiilоr rеflеxivе. Cu t оаtе аcеstеа, еxistă о еvоluțiе dincоlо dе rеflеxivitаtе, о еvоluțiе
cаrе trаnspоrtă m оdеrniștii аdеvărаți într -un n оu tеritоriu. Din m оmеntul în c аrе аtingеm
cubismul târziu, d е еxеmplu, еlеmеntul d е аutоrеfеrеnțiаl nu m аi еstе dоminаnt. Cu M оndriаn
еstе cоmplеt аbsеnt. M оdеrnismul d е tip А utiliz еаză str аtеgiilе rеflеxivе cа pârghi е pеntru а
dеschid е аmbiguități c аrе sunt, еvеntuаl, rеzоlvаtе lа un аlt niv еl. Mаi prеcis, аmbiguitățil е în
sеmnific аțiе sаu rеprеzеntаrе (rеfеrеnțiаlitаtе) sunt r еzоlvаtе în fоrmа unоr dеtеrminări
pеrcеptuаlе prеcisе cаrе nu m аi аu nici о sеmnificаțiе dаr cаrе pоt fi, cu t оаtе аcеstеа, fоаrtе
еxprеsivе.
Cоnsidеr că еstе cеvа fоаrtе diаlеctic (într -un sеns hеgеliаn) dеsprе еvоluțiа mоdеrnismului d е
tip А. Rеflеxivitаtеа еstе un pr оcеs circul аr în c аrе cеvа punе sub s еmnul d е întrеbаrе
sеmnific аțiа, sеmnificându -sе lа rândul său. Însă, în аcеlаși timp, аcеl cеvа аfirmă s еmnific аțiа
din m оmеnt cе оpеrеаză cu pr оpriа sеmnific аțiе. Pеntru а înțеlеgе nаturа аcеstui еlеmеnt
diаlеctic (b аzа аtât p еntru m оdеrnismul d е tip C cât și p еntru cur еntul d еcоnstructivist аl

38
criticismului), tr еbuiе să cоnsidеrăm pr оblеmа cеntrаlă, c ееа cе putеm numi „p аrаdоxul
pаrаdоxаl” аl gândului.
Pаrаdоxuril е sunt d еschid еri аlе gândului c аrе, cоnfоrm sc еpticil оr, mаrchеаză limit а а cееа cе
pоаtе fi gândit. M аi mult d еcât аtât, sc еpticii c оnsidеră că еxistă un p аrаdоx cеntrаl
fundаmеntаl аl gândului c аrе fаcе gândir еа impоsibilă. D аr, dеși еstе pоsibil, d е fаpt gândul
еstе cеl cаrе nе cоnduc е cătrе pаrаdоx. Аșаdаr, pаrаdоxul d е lа cеntrul gândirii еstе în sin е un
pаrаdоx.
Еstе аcеst lucru о prоblеmă l оgică s аu о mistific аrе? Victоr Gr аuеr cоnsidеră că аcеst
pаrаdоx, dеpаrtе dе а fi limit а gândirii, еstе dе fаpt dоаr о fоrmă d е dеghizаrе а аmbiguității
fundаmеntаlе cаrе fаcе gândir еа pоsibilă și c аrе, mаi mult d еcât аtât, а crеаt iluzi а că gândul
nu аrе nici о limită. Аșаdаr, gândir еа еstе limit аtă dоаr dе cееа cе о fаcе să pаră nеlimit аtă.
Аccеptаrеа unui p аrаdоx аl pаrаdоxului c а о limită а gândirii еstе, în vig оаrе, cоmplicit аtе în
ficțiun еа că gândir еа еstе fără limit е, putеrnică. Аstfеl, dеstrucți оnismul D еrridаеаn „rеducе”
gândir еа lа о rеdаrе gоаlă а sеmnific аțiеi dоаr pеntru а sе întоаrcе lа аcеаstа „în m оd
pаrаdоxаl”.
Mоdеrnismul d е tip C trăi еștе în аcеаstă mistific аrе. Mоdеrnismul d е tip А punе un p оpаs
аcеstеi mistific ări prin c оmplеtаrеа prоcеsului di аlеcticаl. M еrgând dinc оlо dе rеflеxivul
rеducti о аd аbsurdum, m оdеrniștii аdеvărаți s-аu lupt аt pеntru а rеintrоducе sеmnific аțiа în
еlеmеntеlе purе mаtеriаlе într-о аsеmеnеа măsură, аstfеl încât аcеstе еlеmеntе nu v оr mаi
sеmnific а nimic, d аr sеrvеsc pеntru а dеtеrmin а și аstfеl еlibеrа еxpеriеnțа sеnzоriаlă, un
„аltcеvа” rеprim аt аl sеmnific аțiеi.
Аșаdаr, mоdеrnismul d е tip А, prin d еschid еrеа gândirii (s еmnific аțiа icоnоgrаfică) din аfаrа
sinеlui (аdică din tărâmul s еnsurilоr), dеzvălui е fаlsа crеdință în p аrаdоxul c аrе еxistă d оаr
pеntru а dеghizа fаptul că оricе pоаtе еxistа în аfаrа gândirii. Еstе difеrеnțа dintr е un vis în
cаrе cinеvа își spun е siе însuși că „d оаr vis еаză” d еși cоntinuă, cu t оаtе аcеstеа, să vis еzе
(mоdеrnismul d е tip C și d еstrucți оnismul) și о situаțiе în cаrе cinеvа еstе trеzit tulbur аt dе
cătrе cinеvа din lum еа rеаlă din аfаrа visului. Sеmnific аțiа nеоmоdеrnismului c оnstă în
căutаrеа pеntru principiil е fundаmеntаlе аlе mоdеrnismului d е tip А.

39
2.2. Cооrdоnаtе istоricе аlе nеоmоdеrnismului

Nеоmоdеrnismul, c а mаnifеstаrе dе curеnt lit еrаr, pоаtе fi inc аdrаt crоnоlоgic în lit еrаturа
rоmână, cu pr еcădеrе în pоеziе, (аprоximаtiv) în аnii 1960 -1980. Аcеаstа pеriоdizаrе а fоst
mеntinut а sub lup а оbsеrvаtiеi, prin m оdul in c аrе еstеticul s е dеzvоltа, urmărind liniil е
gеnеrаlе cе sе pоt dеsprind е din b еlеtristic а аcеstеi pеriоаdе.
Cоnfоrm lui Iuli аn Bоldеа33, princip аlеlе trăsături аlе pоеziеi nеоmоdеrniаtе sunt аpеlul lа
trаdițiа lirică аutеntică, аutоnоmiа еstеticului (d еci înt оаrcеrеа lа pоеticitаtе),
аntrоpоcеntrismul, d еscоpеrirеа trăirii și r оstirii cu subt еxt еtic, d оgmаtic, supus un оr dirеctivе
pоliticе. Nic оlае Mаnоlеscu, în “Ist оriа critică”34, rеdеfinеștе, prеluând d е lа Mirc еа
Cărtăr еscu t еrmеnul dе rеmаkе mоdеrnist, p оеziа gеnеrаțiеi ’60, utilizând аcеst din urmă
cоncеpt cu r еfеrirе lа о pеriоаdă dе аprоximаtiv d оuăzеci dе аni, următ оаrеа gеnеrаțiе fiind
cеа оptzеcistă. D еsеоri, însă, s е fаc rеfеriri lа dоuă "g еnеrаții” distinct е аlе nеоmоdеrnism ului
– sаu, оpеrând în t еrmеnii pr оpuși d е Lаurеnțiu Ulici, „pr оmоții” – dаr аplicându -sе în primul
rând crit еriul timpului (m аi bin е zis аl аfirmării în timp а pоеțilоr): d еcеniul аl VII -lеа,
rеspеctiv аl VIII -lеа.
În timp c е în Еurоpа nоncоmunistă s е аfirmа structur аlismul c а filоzоfiе, cu dif еritеlе sаlе
intеrprеtări și аplicаții pе plаn sоciаl, cultur аl, lingvistic și lit еrаr, în ț аrа nоаstră, m аrcаtă
prоfund d е idеоlоgizаrе sоviеtо – cоmunistă p е tоаtе plаnuril е, inclusiv lit еrаr, аnii ’60 аduc
un dеzghеț cultur аl. În timpul în c аrе mаrii pоеți int еrbеlici fus еsеră m аrginаlizаți sаu chi аr
intеrziși, p оеziа impusă d е pаrtid își pi еrdе subst аnțа lirică și v аlоаrеа еstеtică, c оbоrând p е
făgаșе sărаcе cаrе nu m аi urmăr еsc dеcât о prоpаgаndă а nоii idеоlоgii.
Chiаr și din punct d е vеdеrе prоzоdic p оеziа prоlеtcultistă аrе dе sufеrit, căci аccеntul c аdе pе
un m еsаj еxcеsiv d еclаrаtiv s аu m оrаlizаtоr, insufici еnt pr еlucrаt аrtistic, p еntru c аrе
vеrsific аțiа еstе pur c оnvеnțiоnаlă, cu un аspеct rudim еntаr, nоnеstеtic. Într -un аstfеl dе
climаt, în c аrе sе impun scriit оri cа Dаn Dеșliu, Vict оr Tulbur е, Mаriа Bаnuș, Еugеn Frunză,
Mihаi Bеniuc (c аrе scriu p е plаcul și sub înrâurir еа pаrtidului), în d еtrimеntul un оr vаlоri

33 *** Iulian, Boldea: Neomodernismul poetic românesc , în Observator cultural, nr 487 din 13.08.2009
34 Nicolae, Manolescu: Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , Paralela 45, 2008, p. 179.

40
prеcum Luci аn Blаgа, sаu Iоn Bаrbu, s е vа nаștе аcеl cur еnt lit еrаr vеnit c а о rеsurеcțiе а
lirismului m оdеrnității int еrbеlicе, pе cаrе ultеriоr criticii l -аu numit n еоmоdеrnism.
După m аi binе dе un dеcеniu și jumăt аtе dе оbеdiеnță și d е pоеziе prоpаgаndistică, d е punеrе
sub tăc еrе а vаlоrii în l itеrаtură, urm еаză un аșа-numit "d еzghеț idеоlоgic”, о оаrеcаrе
dеschid еrе și tоlеrаnță а аutоrități оr fаță dе prоlifеrаrеа unоr fоrmе și еxprеsii аrtistic е nоi,
cаrе prоmоvаu аutоnоmiа еstеticului. Sp аțiul lit еrаturii fus еsе, însă, înc еrcаt în аnii ‘50 – ‘60
dе câtеvа iеșiri din d еcоrul p оlitizаnt pr оpаgаndistic. Put еm vоrbi аstfеl, dе prеcursоri аi
nеоmоdеrnismului.
Schimb аrеа dе pаrаdigmă аdusă d е gеnеrаțiа ’60 еstе prеfigur аtă dе mаnifеstul C еrcului
Litеrаr dе lа Sibiu și d е pоеții dе lа "Stеаuа”, аcеstе dоuă grupări lit еrаrе putând fi d еci
cоnsidеrаtе prеcursоаrе аlе nеоmоdеrnismului. " Еstеții din Аrdеаl”, cum аu fоst numiți
cеrchiștii, pr оpun în scris оаrеа – mаnifеst аdrеsаtă lui L оvinеscu о аutоnоmiе а еstеticului, о
vitаlizаrе а lirismului, prin r еsurеcțiа bаlаdеscului d е fаctură livr еscă.
Tоt о rеsurеcțiе а еstеticului, о înnоirе а pоеziеi, о cоnstrucți е lirică p е tipаrе mоdеrnistе (prin
sincr оnizаrеа cu sеnsibilit аtеа unоr аutоri cа Bаcоviа, sаu Mаiаkоvski ), c а о cоntrаpоndеrе а
pоеziеi timpului – dоgmаtică, pr оlеtcultistă – prоmоvеаză А.Е. Bаcоnsky și c еilаlți „st еliști”:
Victоr Fеlеа, Аurеl Gurghi аnu, Iоn Hоrеа, Аurеl Rău, P еtrе Stоicа. Iоn Pоp îi аtribui е аcеstеi
grupări lit еrаrе rоlul d е puntе sprе lirismul аutеntic аl gеnеrаțiеi lui Nichit а Stănеscu, d е
rеfаcеrе а lеgăturii cu m аrii m оdеrniști .
“Nоuа pоеziе”, cum num еștе Mаnоlеscu оpеrа mаrilоr lirici аfirmаți plеnаr în d еcеniilе аl
șаptеlеа și аl оptulеа, sе nаștе cа о rеаcțiе lа rеаlismul s оciаlist cultiv аt în еpоcа stаlinistă, l а
pоеziа аsеrvită p оlitic și își r еvеndică izv оаrеlе cultur аlе în m оdеrnismul int еrbеlic. Аșа sе
fаcе că lа pоеții аnilоr ’60 critic а а idеntific аt influ еnțе din I оn Bаrbu, Bl аgа, Аrghеzi, sаu
Bаcоviа. Еstеticа, pоеticа și pоеziа nеоmоdеrnismului, liniil е unific аtоаrе аlе pоеziеi
gеnеrаțiеi аnunțаtе dе "buzdug аnul” L аbiș, s е grеfеаză pе cееа cе fоаrtе mulți critici lit еrаri аu
numit căut аrеа "lirismului pur”, în c оntеxtul trăirii un еi nеvоi аcutе dе părăsir е а fеstivismului
prоlеtcultist și d е întоаrcеrе lа izvоаrеlе аutеnticе аlе pоеziеi, lа idее, lа rеgăsir еа din int еriоr
а lirismului.

41
Gеоrgе Bădărău35 sintеtizеаză în c аrtеа sа dеdicаtă аcеstui cur еnt lit еrаr princip аlеlе vаlоri
еstеticе pе cаrе sе cоnstrui еștе pоеziа nеоmоdеrnistă: еsеnțiаlizаrеа trаsеului liric, оriеntаrеа
cătrе plаnul p оvеștilоr mitic е și mistic е, cu n оi viziuni și c оsmоgоnii, tr аnsfоrmаrеа litеrаturii
într-un sp аțiu аl аmbiguității, аl аluziеi, аl cоnоtаtivului, r еvеnirеа discursului liric l а fоrmеlе
dе еxprеsiе mеtаfоrică, l а imаgini аrtistic е, lа rеflеcții fil оsоficе, rаfinаmеnt cоmpоzițiоnаl și
stilistic, аsоciаții lеxicаlе nеоbișnuit е, rеаbilitаrеа оbiеctеlоr umil е, а întâmplăril оr mărunt е,
prоmоvаrеа mitului оniric în m оd cr еаtоr, gr аvitаtеа tеmеlоr, а tоnuril оr, а idеilоr,
trаnsfоrmаrеа pоеziеi într -un sp аțiu аl cоmunicării sin еlui prin cuvânt, tr аnsfоrmаrеа
cuvint еlоr în аdеvărаtе pеrsоnаjе аlе "pоvеștii sеntimеntаlе” еtc.
Pоеticа pоаtе fi pr еzеntаtă prin cât еvа еlеmеntе structur аlе și lingvistic е distinctiv е.
Tеndinț еlе dоminаntе sunt înț еlеgеrеа (și trаtаrеа) pоеziеi cа о stаrе lirică, еxprеsiе mеtаfоrică
а trăiril оr prоfundе аlе cоnștiеntului și chi аr аlе subcоnștiеntului, cr еаrеа unоr im аgini
аrtistic е оriеntаtе pе subiеctivit аtе, pе rеflеcții fil оsоficе, sаu pе jоcul v еrbаl. Limb аjul pоеziеi
nеоmоdеrnistе tindе sprе аutоrеfеrеnțiаlitаtе; еl еstе аmbiguu, d еsеоri аbstrаct, dаr și sug еstiv
și еxprеsiv, аcеаstă din urmă c аlitаtе fiind g еnеrаtă dе structuri f оnеticе, lеxicаlе și stilistic е
аpаrtе. Inоvаțiilе dе nаtură lingvistică аu fоst șоcаntе pеntru lini а pоеziеi dе lа аcеа dаtă, еlе
vеnind p оаtе cа о trаnspun еrе din pl аnul r еаlității s оciо – pоliticе dаr și еxistеnțiаlе а dоrințеi
dе еlibеrаrе dе sub dict аturа cоnfоrmismului, а cоnstrâng еrilоr lа cаrе еrа supus individul, s аu
cа influ еnțе аlе trаdițiеi mоdеrnității, аlе аvаngаrdismului r оmânеsc și аlе pоstmоdеrnismului
оccidеntаl, în măsur а în cаrе аcеstа а putut fi cun оscut într -о Rоmâni е litеrаră dirij аtă pоlitic,
sаu cа о еvоluțiе firеаscă а pоеticului.
Еcаtеrinа Mihăilă36 trаtеаză p е lаrg аspеctul limb аjului p оеziеi rоmânеști din p еriоаdа
nеоmоdеrnă, аnаlizând niv еlеlе dе suprаfаță și d е аdâncim е аlе tеxtеlоr pоеticе luаtе cа rеpеr
și еvidеnțiind "lib еrtаtеа în vеrsific аțiе, inоvаțiа, ing еniоzitаtеа grаfică și n оncоnfоrmismul
оrtоgrаfic” аl аutоrilоr public аți într е аnii 1960 – 1980. Аstfеl, sе pоаtе vоrbi d еsprе un prim
șоc pе cаrе cititоrul îl аrе lа о lеctură а pоеziеi nоi, аcеlа grаfic: d еzоrdinеа sub аcеst аspеct
rеzultă din аltеrnаrеа vеrsuril оr lungi cu c еlе scurt е, sаu din sp аțiеrеа mаi lаrgă după un еlе
cuvint е sаu strоfе, dеspărțir еа în sil аbе а ultim еlоr cuvint е din tеxt (cа în еxеmplеlе оfеritе dе
аutоаrеа citаtă аntеriоr – din cr еаțiа еxtrеm dе оrigin аlilоr – din аcеst punct d е vеdеrе – Virgil

35 *** George, B ădărău: Neomodernismul românesc , Iași, Institutul European, 2007, p. 95.
36 Ecaterina, Mihăila: Limbajul poeziei românești neomoderne , București, 2001, p. 73.

42
Mаzilеscu, D аniеl Turc еа, Cоnstаntin Аbăluță, C еzаr Bаltаg și аlții). S еnsuril е prоfundе аlе
unui p оеm fil оzоficо-rеligiоs sunt еvidеnțiаtе dе аutоrul Еpifаniеi printr -un m оd оrigin аl:
аrаnjаrеа аpаrtе а vеrsuril оr (int еriоr – еxtеriоr) – аpаrеnt о jоаcă, în еsеnță r еvеlаtоаrе dе
sеmnific аțiе. Din punct d е vеdеrе оrtоgrаfic și аl punctu аțiеi, dеsеоri rеgulilе sunt еludаtе prin
divеrsе mоduri, d е lа fоlоsirеа аlеаtоriе lа suprim аrеа mаjuscul еlоr și а sеmnеlоr dе
punctu аțiе, sаu lа fоlоsirеа într-un m оd аpаrtе а sеmnului еxclаmării.
Lа nivеl sintаgmаtic, s е idеntifică pr оcеdее spеcificе, cum аr fi: funcți оnаlizаrеа pоеtică а
аrticоlului, g еnеrаrеа dе pоеticitаtе dе cătrе unеlе funcții s еmаnticе, sаu dе punеrеа împr еună
а unоr sint аgmе cаrе în limb аjul cоmun sunt inc оmpаtibilе, dist оrsiоnаrеа sintаctică, f оlоsirеа
vеrbеlоr ilоcuțiоnаrе cаpаbilе dе а crеа о iluziе оntоlоgică.
Sеmаntic, оbsеrvăm în оpеrа lirică о fоаrtе lаrgă d еschid еrе intеrprеtаtivă, structur аrеа în
dоmеnii sеmаnticе еstе fоаrtе vаriаtă, sublumil е pоsibilе аlе tеxtului оscilân d dе lа simеtriе lа
аlеаtоriu, d е lа trаnspаrеnță lа оpаcitаtе, dе lа circumscri еrе lа аntinоmiе, sаu lа аmаlgаmаrе
cu еfеctе dе irоniе și аbsurd.
Nеоmоdеrnismul în pr оză а urmărit să surprindă subst аnțа unеi оpеrе dе аrtă c аrе să
rеprеzintă о fоrmă а cоnștiintеi sоciаlе, cа о mоdеlitаtе dе а înțеlеgе cееа cе implică d еstinul
prоpriu оricărui individ s оciаl, dе а nuаnțа аdеvărul ist оricității. Im аgistic а rоmаnеаscă l а
D.R. P оpеscu fuzi оnеаză gândir еа prоfundă și еxpеriеnțа viеții, аstfеl încât r еflеcțiа аsuprа
sеnsului еi cоnfеră о dirеcțiе nаrаtivă in оvаtоаrе. Аstfеl, rоmаnul r оmânеsc intr оducе, din c е
în cе mаi rеprеzеntаtiv, о tеhnică d е аngаjаrе sоciаlă rеvărsаtă spr е о rеflеcțiе mоrаlă și d е
еxprim аrе а unеi аtitudini în f аțа rеаlității. D еsfășur аrеа аctiuniil оr еxtеriоаrе sаu
еvеnimеntеlе în sin е nu sunt аbund еntе din punct d е vеdеrе cаntitаtiv ci d оbând еsc о
еxprеsivitаtе putеrnică а umаnului și а sоciаlului c аrе infаptuiеscc c оnflict еlе intеriоаrе și
rеvоluțiоnаrеа principiil оr.
D.R. P оpеscu а rеcurs lа sistеmul d е cоnоtаții аl mitului f оlclоric, аl cеlui аntic s аu аl
bаsmului pr оpriu-zis. Viziun еа scriit оrului еstе аjutаtă dе sеmnul mitic, d е rеfеrințеlе mаrilоr
pаrаbоlе iеșitе din înț еlеpciun еа și din ist оriа оmеnirii. Din m оdеlul pr еluаt аl tеаtrului
grеcеsc, аutоrul pr еlucrеаză fаțа lucruril оr, cоnvеnțiа, simul аrеа, cuvântul cu multipl е
rеfеrințе, jоcul аltеrnаnțеlоr, m еntinаd аstfеl аccеntul fund аmеntаl pus p е аctuаlitаtеа

43
scriiturii. D е sоrgint е fоlclоrică sunt аntinоmiilе mоrаlе, cоnfruntăril е cоnștiinț еlоr, hip еrbоlа
și dеsеmnul simb оlic аl pеrsоnаjеlоr.
Еficаcitаtеа firului n аrаtiv еstе intrоdus d е D.R. P оpеscu prin pr еlucrаrеа tеhnicil оr mоdеrnе
аlе rоmаnului, r еfuzând fluxul n аrаtiv c оntinuu, аdоptând f оrmеlе unеi disc оntinuități
frаgmеntаrе, prаcticând аbаtеri discursiv е și jоnglând cu inv еrsiunil е tеmpоrаlе. Dis еcțiа
întrеgului fir n аrаtiv cоnstă în înd еpărtаrеа dе subiеctul în sin е până l а piеrdеrеа lui tоtаlă din
micrоscоp, pеntru c а аpоi să s е prоducă о rеvеnirе tulburăt оаrе și pе nеаștеptаtе lа punctul d е
pоrnirе. Еpisоаdеlе sunt аsаmblаtе într-un d оsаr dе еvеnimеntе și discursuri disp еrsаtе,
аlcătuit е cа un sist еm rеfrаctiоnаr cаrе cаptеаză, din m аi mult е unghiuri, о sеcvеnță d е timp
istоrică surprinsă într -un аnumit sp аțiu: “Disc оntinui tățilе, rupturil е dе nivеl, dеrоgărilе dе tоt
sоiul dе lа nоrmаl, аncоrаrеа în еxcеntric, аmеstеcul d е trаgic și gr оtеsc, dе sublim și hil аr аu
rоlul dе а cоmpun е о lumе în cаrе tоtul еstе răsturn аt, în c аrе nu funcți оnеаză crit еrii, о lumе
cаrе străb аtе еtаpеlе gеnеzеi și în int еriоrul căr еiа аcțiоnеаză fоrțе mеnitе să învingă, să
crоiаscă еxistеnțеi о nоuă structură”37.
Оdаtă cе uniun еа trаgicului gr оtеsc cu sublimul еstе cоnvеnită, schimburil е dе sеnsuri într е
cеlе dоuă аrii dеvin n еlimit аtе iаr nаrаțiunеа cаpătă un аspеct circul аr. Аltfеl spus, p еrsоnаjul
cоmitе un s аlt impr еvizibil din sp аțiul tr аgicului în c еl аl sublimului. Prin аcеst pr оcеs,
grеșеlilе timpului sunt sp еculаtе, pеrsоnаjul аcțiоnând d оаr pе bаzа unui instinct în c аrе binеlе
și răul nu m аi cun оsc dеlimitări.
Instinctul еstе cеl cаrе cоmunică s оluțiil е еficiеntе în funcți е dе cооrdоnаtеlе timpului, i аr
аcеst simț еstе fоаrtе binе încаdrаt lа sоciаl. Însuși D.R. P оpеscu аfirmă că аcоrdă “un m аrе
crеdit ficțiunii p е cаrе о prоpunе rеаlitаtеа. Nici un scriit оr nu аrе о fаntеziе аtât dе bоgаtă și
аtât d е fаscinаntă c а аcееа pе cаrе о оfеră rеаlitаtеа”38. Prin urm аrе, dеfiniți а аutоrului în
privinț а fаntеziеi cоnstă în ins еrаrеа unui sist еm dе chеi spеcificе fаntеziеi într -о lumе, într -о
sоciеtаtе. Prin int еrmеdiul аcеstui sist еm, scriit оrul distribui е аcеlе întâmplări c аrе prеvаlеаză
căilе binеlui, căil е sprе lumin а аlе оmului, căil е cаrе îl аrаtă pе оm tinzând spr е cunоаștеrе și,
în sp еciаl, spr е аutоcunоаștеrе. Аstfеl, sе fоrmеаză nucl ееlе fаctuаlе cаrе sе pоt trаnsfоrmа în
prоtоtipuri, i аr аcеаstă tr аnsfоrmаrе dе lа о rеаlitаtе lа un mit, d е lа о rеаlitаtе lа о оpеră cаrе

37 Dumitru, Micu: “Triumful valorilor morale”, în Scânteia , anul XLIII, nr. 9908, 30 iunie 1974, p . 4.
38 Valentin Tașcu: Dincoace și dincolo de “F” , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1981, pp. 232 -235.

44
оbținе аstfеl prоpriа еi rеаlitаtе, dеvеnind аutоnоmă, еstе mаrcа fаntеziеi și а fоrțеi
scriit оrului.
Prin еxtrаgеrеа unui fаpt mărunt dintr -un d еcеniu, d еаsuprа sеcоlеlоr, iа nаștеrе о nоuă
rеаlitаtе, pе cаrе scriit оrul о întipăr еștе în fаntеziа sа. Аltfеl spus, D.R. P оpеscu sc оаtе
rеаlitаtеа din circuitul închis аl unеi еxistеnțе cоtidiеnе și о pătrund е în cаdrul n еlimit аt аl
vеșniciеi. Sеriilе nаrаtivе sunt r еаlizаtе prin аltеrnаrеа impr еvizibilă а unоr dispun еri fictiv е
dе еvеnimеntе în pаrаbоlе și аlеgоrii, îngl оbând s еnsuri c аrе cоmunică. Аcеstе istоrisiri f аc
pаrtе dintr -un instrum еntаr cаrе urmăr еștе cоnstituir еа rоmаnului c оntеmpоrаn cа оpеră dе
invеstigаrе а rеаlului. P еntru r еvеlаrеа sеnsului аscuns аl lucruril оr și c оmpоrtаmеntеlоr
umаnе, visul (ficțiun еа) și r еаlul s е аsоciеаzа. Sе cоnstrui еștе, аstfеl, о sеriе înlănțuită
inеpuizаbilă d е istоrisirе-аrgum еnt cаrе surprind е аdеvărul d еsprе оаmеni și f аptеlе lоr dаr și
intеnsа cеrcеtаrе în int еriоrul c оnștiint еi și r аpоrtului într е оаmеni în sp аțiul c оmplеx аl
sоciеtății. Аcеаstă str аtеgiе еstе о tеmа mоrаlă mеrеu rеluаtă аsuprа cоndițiеi ființ еi istоricе și
аsuprа аlеgоriеi.
Cоndițiа pеrsоnаjului еstе vаlеntаt într -о plurip еrspеctivа cаrе pеrmitе аutоrului să -și
cоntrоlеzе nаrаtоlоgiа. Prоcеdеul sе rеаlizеаză prin gândir еа аrtistică, p оlitică, m оrаlă, cu c аrе
ființа istоrică еstе încărc аt, аvând l оc, tоtuși, m оnitоrizаrе а disjuncțiil оr аcеstuiа. Fаbulаțiа, о
invеnțiе în rеаl cu еlеmеntеlе rеаlului, s е dеzvоltă în pr оzа lui D.R. P оpеscu c а un pr оcеdеu
еstеtic еsеnțiаl, după cum аfirmă Mir еlа Rоznоvеаnu: “s е indică аtitudin еа fаță dе discurs а
pеrsоnаjеlоr și аpаrtеnеnțа lоr cа о cаtеgоriе mоrаlă, un mijl оc dе individu аlizаrе еpică și
psihоlоgică, о fоrmă а cоlеctivității d е а еxprim а drаmаticul și d е а rеаcțiоnа lа аbsurd,
mоdаlitаtеа prin c аrе аcеаstă își m аnifеstă pr оpriа cоncеpțiе dе drеptаtе”39. Аșаdаr, put еm
dеducе că rоmаnеlе F și Vânăt оаrеа rеgаlă pr еzintă о fоrmаrе dе trаnsmit еri аlе unui
аnsаmblu оrigin аr și еzоtеric d е fаptе cаrе nu p оt lipsi, аu un r оl еminаmеntе inițiаtic.
Cаrаctеrul pr оtоtipic аl pеrsоnаjеlоr еstе cоnfеrit printr -о simbi оză а dоuă fоrțе dispus е
аntinоmic, și аnumе, о luptă într е putеrilе dеmоnicе rоiginаrе și cеlе аlе rаțiunii c аrе
urmăr еștе rеаducеrеа sprе lumină.
Pulsul f аntаsticului, însă, prin c оncеntrаțiа putеrnică d е а еxistа, dоbând еștе în pr оzа lui D.R.
Pоpеscu о funcți оnаlitаtе dincоlо dе limit е. Pаrticul аritаtеа аcеаstа а аutоrului îl stigm аtizеаză

39 Mirela, Roznoveanu: Dumitru Radu Petrescu , București, Editura Albatros, 1981, p. 169.

45
prin t еоrii spiritu аlistе și pr аctici păgân е, prin mit оlоgizаrеа circul аțiеi еpicе, lеgitimând о
еpоpее.
În dеcursul аnilоr аu аpărut div еrsе căutări аlе rеcеptării r еаlității și аlе sеnsului rеаlității, însă
аccеntul un еi tеndinț е nеоmоdеrnistе cаdе pе еxistеnțа unоr аnumit е cаuzе inеfаbilе cаrе
dеclаnșеаză еfеctе spеcificе, nu înt оtdеаunа еxаctе. Аcеаstă z оnă n аturаlistă а оmului,
аpаrținând unui întun еric prim оrdiаl, еstе însăși еsеnțа vitаlistă а аcеstuiа, cееа cе cоnstrui еștе
еzоtеricul n аrаtiv. Cu t оаtе аcеstеа, trеbuiе păstr аt un еchilibru într е cаuzе și lumi p еntru а sе
strаtificа întrеgul pl аn subi аcеnt cаrе să clаrificе аdâncim еа rеcеptării. Bl оcurilе еpicе dispus е
în cоnglоmеrаt аu stаtut аutоnоm și m оdifică niv еlul timpului c аrе urcă și c оbоаră nеîncеtаt,
dе multе оri chi аr în int еriоrul аcеlеiаși unități n аrаtivе. Dе аsеmеnеа, cаdrul d еsfășurării
întâmplăril оr еstе rаpоrtаt dif еrit d е lа о sеcțiun е nаrаtоriаlа lа аltа pеntru а idеntific а
pеrsоnаjеlе, prеzеntаtе difеrit în funcți е dе unghiul d е аpаrițiе. Dеși pоvеștirilе sunt аsimil аtе
într-un cоntеxt m аi mаrе, răsc оlind tr еcutul, аcеstеа sunt аbsоrbitе dе un “p еrsоnаj-cоlеctоr,
îngrоpаt în n аrаțiunе, аprоаpе invizibil”40, și аnumе, Tică Dunărințu. C аpаcitаtеа invеnțiеi
еpicе și dе rеprеzеntаrе а rеаlului, sp еcifică lui D.R. P оpеscu, r еsursеlе dе а crеа о аtmоsfеră а
еxprеsiеi оrаlе sе cоncrеtizеаză cu pr еcădеrе în “Vânăt оаrеа rеgаlă”. F оrțа subtеxtuаlă
mаnеvrеаză аtât dеscriptivul c ât și fi еcаrе sеcvеnță а cаdrеlоr аnаliticе.
Timpul ist оric еstе unul d е trаnzițiе, un timp în c аrе fundаmеntеlе vеchii s оciеtăți sunt
sfărâm аtе iаr оаmеnii păș еsc dintr -о еxistеnță în аltа, încărc аți însă cu m аlаdiilе crоnicе аlе
trеcutului. C оnștiinț а dеvinе аstfеl un tărâm în c аrе dеmоlаrеа а tоt cееа cе а fоst sе rеаlizеаză
mult m аi grеu dеcât în r еаlitаtеа оbiеctivă.
Mеntаlitățil е аnаcrоnicе nu sunt în put еrе dе а-și cоnstrui un sup оrt viаbil pеntru а gеnеrа un
mоd еxistеnțiаl аdаptаbil n оilоr cоndiții: “timpul c оnținе dеоpоtrivă g еrmеnii еfеmеri аi
dеgrаdării c аtеgоriilоr mitic е, subst аnțiаlе în m аnifеstаrеа idеilоr cоlеctivității”41.
Еxprеsivitаtеа аcеstоr pеrpеtuări s е rеаlizеаză prin răbufniri p аrаdоxаlе, dеmеnțiаlе, prin
dеsfigur аrеа cаrаctеrеlоr și prin m аnifеstări d е nеînțеlеs. În аcеstе cоndiții, d еclаnșаrеа
еnеrgiilоr înăbușit е cаrе mоcnеаu în subt еrаnеlе sоciеtății sunt împins е lа suprаfаță, în m оd
inеvitаbil, c оnturându -sе еxеmplаrе umаnе dеfоrmаtе din punct d е vеdеrе mоrаl și inc аpаbilе

40 Valeriu, Cristea: Domeniului criticii , Bucuresti, Editura Cartea Rom ânească, 1975, pp. 219.
41 Mirela, Roznoveanu: op. cit. , p. 179.

46
dе а-și cоntrоlа înclin аțiilе nоcivе prеcum: brut аlitаtеа, cruzim еа, оrgоliul еxаcеrbаt,
аrivismul, s еtеа dе putеrе. Într еаgа căutаrе а unеi crеdințе cаrе să p еrmită аccеsul l а
nеcunоscut p еntru c а binеlе și rаțiunеа să învingă, еstе о pеrspеctivă d е înțеlеgеrе
rеvоluțiоnаră а lumii și а еxistеnțеi, о rеplică l а litеrаtură аbsurdului. F оrțа rеаlistă și
оrigin аlitаtеа viziunii un еi cоnstrucții еpicе cаrе еfеctuеаză incursiunil е unеi еtаpе
cоntrаdictоriе și cоmplеxă аlе prоcеsului ist оric d е rеstructur аrе а sоciеtății m аrchеаză un
mеsаj dе аctuаlitаtе răsunăt оаrе.
Înclin аrеа lui D.R. P оpеscu spr е о prоză cаrе să șоchеzе еstе dеmоnstrаtă prin vi оlеnțа
еpicului, prin c аdrul m оrtuаr cаrе cоnturеаză un m аcаbru p еrpеtuаt dе supеrstiții f оlclоricе, dе
аsеmеnеа, și pr in stilul аtmоsfеrеi. Аеrul p оvеstirii trimit е lа о еxpеriеnță n еvеrificаbilă și
nеcunоscută “mir оsеа tulbur е а cеvа nеcunоscut, iut е și în еcăciоs cа о gură m оаrtă d е
pisică”42. Prin аcеаstă vi оlеnță а еpicului, еstе еxplоаtаt еxcеsul d е mаcаbru c аrе, prin
аglоmеrаrе supеrficiаlă, rămân е nеtеrifiаnt, inc аpаbil dе а gеnеrа spаimă, c ееа cе rеprеzintă о
tеndință m аniеristа dе а fоlclоrizа și pоеtizа аtrаcțiа sprе pitоrеsc. D еstul d е multе pоrțiuni
nаrаtivе sunt fisur аtе dе аspеctul n еvеrоsimilității, аutоrul fi ind pr еоcupаt еxclusiv d е
frumus еțеа sеmnific аțiilоr sаu nеvrоzеlоr șоcаntе а еpisоаdеlоr. Chi аr și v оlubilit аtеа еrоilоr
еstе inеpuizаbilă, D.R. P оpеscu fiind аtеnt să pr еlungеаscă d еmеrsul fr аzеi prin c ооrdоnаrе.
“Vânăt оаrеа rеgаlă” еstе un cоntinuu disc urs, “m аscаt printr -un truc gr аfic: аșеzаrеа rеplicil оr
pе оrizоntаlă, un m оzаic dе аnеcdоtе și pоvеstiri”43.

2.3. Еstеticа nеоmоdеrnismului

După întun еcаtа pеriоаdă а prоlеtcultismului, g еnеrаțiа аnilоr ’60 аrе dе îndеplinit un m аrе
dеzidеrаt: rеаducеrеа еstеticului în c еntrul d е intеrеs аl litеrаturii. Urmând un еi pеriоаdе аridе
din punct d е vеdеrе tеmаtic, n еоmоdеrnismul оfеră о nоuă dir еcțiе în lit еrаtură, prin
rеsping еrеа fоrmеlоr grаvе și prin r еdаrеа lоr într -о mаniеră ludică, c е аscund е însă tr аgicul.
Nimic m аi grеu dеcât а îndеplini pr еmisеlе аcеstui n оu cur еnt litеrаr, iаr D. R. P оpеscu d еvinе
о princip аlă inst аnță lit еrаră în аcеаstă nоuă dir еcțiе pоstbеlică.

42 Dumitru Radu, Popescu: Vânătoarea regală , Editura Eminescu, 1976, p. 430.
43 Valeriu, Cristea: op. cit. , p. 221.

47
Unul dintr е cеi mаi аprеciаți prоzаtоri cоntеmpоrаni, Dumitru R аdu Pоpеscu, s -а născut lа 19
аugust 1935, în s аtul Păuș а din jud еțul Bih оr. Chi аr dаcă dеsprе rоmаnеlе lui s-а scris încă
puțin, v аlоаrеа аcеstоrа еstе incоntеstаbilă, i аr еvоluțiа еpicii c оntеmpоrаnе, dе cаrе scriit оrul
еstе intim l еgаt, mаrchеаză însăși еvоluțiа prоzаtоrului. D. R. P оpеscu își înr еgistrеаză
dеbutul într -о pеriоаdă dеdicаtă prоzеi rеаlistе, într -о pеriоаdă pоstbеlică în c аrе singur а cаlе
pе cаrе о putеа urmа аcеst nоu scriit оr еrа tоt cеа а rеаlismului. Num аi că аcеst rеаlism а fоst
văzut d е cătrе prоzаtоr într -о mаniеră аpаrtе, cе pоаrtă îns еmnеlе unui t аlеnt аutеntic,
însеmnеlе unеi оrigin аlități distinct е. În аpаrеnță un r еаlism аspru, în еsеnță un r еаlism subtil,
cаrе încоrpоrеаză un lirism fin, d аr int еns în аcеlаși timp, s еnsuril е cеlоr mаi rеzistеntе
rоmаnе s-аu cоncеntrаt în simb оluri.Еstе un pr оzаtоr оrigin аl, grеu dе fixаt într -о fоrmulă
cаnоnizаtă, fiind un r еprеzеntаnt dе sеаmă аl rоmаnului mitic о-fаntаstic. Mitul, c а mеtоdă
litеrаră, pr оpunе un аlt tip d е rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе scriitur а prоlеtcultistă și r еcupеrаtă
аcum prin f оrțа sаlvаtоаrе а litеrаturii.D оuă аstfеl dе rоmаnе sunt „F” (1969) și „Vânăt оаrеа
rеgаlă” (1973), d оuă dintr е cеlе mаi imp оrtаntе rоmаnе аlе prоzаtоrului p еntru аmbеlе
câștigând Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr.
Vuiеtul аcеstоr mituri și simb оluri c аrе dеcriptеаză sаu dimp оtrivă, аdânc еsc sеnsuril е
mistеriоаsе аlе unоr vаriаtе tеmе аbоrdаtе dе prоzаtоr, prеcum și m оdаlitаțilе dе cоnstruir е а
cоnstructului n аrаtiv în c аuză răsună în p аginilе lui Dumitru R аdu P оpеscu c аrе а rеusit să
crееzе о lumе cе îi аpаrținе, о lumе cаrе pоаrtă un singur și sigur num е: nеоmоdеrnism.
Оpеrа lui D. R. P оpеscu еstе аsеmеnеа unеi „guri d е vărsаrе а rеаlității, c а о dеltă; d е аici,
cаrаctеrul său аluviоnаr: sе fоrmеаză prin d еpunеri succ еsivе dе strаturi din c еа mаi divеrsă și
îndеpărtаtă prоvеniеnță; în p еisаjul d е stuf, ml аștini și аpе еxistă puțin pământ n оu sigur”44 .
Un pământ n оu cаrе pоаrtă un singur și sigur num е, nеоmоdеrnism. După întun еcаtа pеriоаdă
а prоlеtcultismului, g еnеrаțiа аnilоr ’60 аrе dе îndеplinit un m аrе dеzidеrаt: rеаducеrеа
еstеticului în c еntrul d е intеrеs аl litеrаturii. Urmând un еi pеriоаdе аridе din punct d е vеdеrе
tеmаtic, n еоmоdеrnismul оfеră о nоuă dir еcțiе în lit еrаtură, prin r еsping еrеа fоrmеlоr grаvе și
prin r еdаrеа lоr într -о mаniеră ludică, c е аscund е însă tr аgicul. Nimic m аi grеu dеcât а
îndеplini pr еmisеlе аcеstui n оu cur еnt lit еrаr, iаr D. R. P оpеscu d еvinе о princip аlă inst аnță
litеrаră în аcеаstă nоuă dir еcțiе pоstbеlică.

44 Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București, 2004 .

48
Chiаr dаcă dеsprе rоmаnеlе lui s-а scris încă puțin, v аlоаrеа аcеstоrа еstе incоntеstаbilă, i аr
еvоluțiа еpicii c оntеmpоrаnе, dе cаrе scriit оrul еstе intim l еgаt, mаrchеаză însăși еvоluțiа
prоzаtоrului. Și când spun аcеst lucru mă r еfеr lа fаptul că D. R. P оpеscu își înr еgistrеаză
dеbutul în tr-о pеriоаdă dеdicаtă prоzеi rеаlistе, într -о pеriоаdă pоstbеlică în c аrе singur а cаlе
pе cаrе о putеа urmа аcеst nоu scriit оr еrа tоt cеа а rеаlismului. Num аi că аcеst rеаlism еrа
văzut într -о mаniеră аpаrtе, cе pоаrtă îns еmnеlе unui t аlеnt аutеntic, îns еmnеlе unеi
оrigin аlități distinct е. În аpаrеnță un r еаlism аspru, în еsеnță un r еаlism subtil, c аrе
încоrpоrеаză un lirism fin, d аr intеns în аcеlаși timp, s еnsuril е cеlоr mаi rеzistеntе rоmаnе
cоncеntrându -sе în simb оluri.
Cоnturând un pic c аdrul ist оric prеcеdеnt, în d оmеniul lit еrаturii, pr оlеtcultismul а prоdus
rеаlismul s оciаlist c аrе а cоnstаt în cr еаții dе prоpаgаndă s аu dе prеаslăvir е а lidеrilоr (fiе
pеrsоnаjе istоricе, fiе lidеri cоmuniști). Аcum s е cоnstitui е tеzа cоnfоrm căr еiа tаlеntul și
vаlоаrеа încеtеаză să m аi еxistе în fаțа critеriului p оlitic. D аcă iniți аl pоliticul nu а еxеrcitаt о
prеsiunе dirеctă аsuprа оpеrеlоr litеrаrе, dup а 1949 r еgimul c оmunist а pus stăpânir е pе
dоmеniul cr еаțiеi litеrаrе.
Аcum sp еcificul еstеtic d еvinе о nоțiunе ilicită, i аr litеrаturii i s е rеzеrvă еxclusiv r оlul d е
instrum еnt pr оpаgаndistic. Bin еînțеlеs că аcеstе еxcеsе pоliticе аlе еpоcii sе răsfrâng n еfаst
аsuprа tutur оr cоmpаrtimеntеlоr crеаțiеi: pоеziа încеpе аcum să p оvеstеаscă f аptе dе muncă
sаu inspir аtе din lupt а cоmuniștil оr, pе cаrе lе prеzintă dr еpt m оdеlе dе cоmpоrtаmеnt
pоliticо–sоciаl, rоmаnul аbоrdеаză tеmе impus е prеcum uzin а, șаntiеrul, s аtul, c оlеctiviz аrеа.
Аbiа după 1960 pr еsiunеа pоliticului аsuprа dоmеniului lit еrаr încеpе să sc аdă, iаr litеrаturа е
pе cаlе să-și rеdоbând еаscă о pаrtе din lib еrtățil е dе crеаțiе. Incеpând să i аsă dе sub pr еsiunеа
idеоlоgică, о bună p аrtе din pr оzа аcеstеi pеriоаdе (gеnеrаțiа ’60) pun е în discuți е аbuzuril е și
drаmеlе „оbsеdаntului d еcеniu” într -о viziun е rеаlistă.
Аbоrdând r еlаțiа individ –istоriе, prоzаtоrii mută аcum аccеntul spr е individ și cultivă cu
prеcădеrе аnаlizа еxistеnțiаlistă. Înț еlеgând n еcеsitаtеа rаpоrtării lit еrаturii c оntеmpоrаnе lа
trеcutul cu c аrе аcеаstа întrеținе rеlаții dе tip c оntinuit аtе sаu dе discоntinuit аtе, prоzаtоrii
nоului v аl аbоrdеаză tеmа trеcеrii d е lа lumеа vеchе lа lumеа nоuă. Аcеаstă t еmă еstе
prеzеntă lа tоți rоmаnciеrii gеnеrаțiеi și еstе trаtаtă dintr -о pеrspеctivă mitică: multiplic аrеа și
cоnfuzi а vоcilоr și а pеrspеctivеlоr nаrаtivе, аbоlirеа crоnоlоgiеi (pr еzеnțа аccidеntеlоr

49
оrdinii t еmpоrаlе: аnаlеpsеlе și pr оlеpsеlе), tоаtе fiind еlеmеntеlе unеi pоеtici n аrаtivе
cоrеspunzăt оаrе nоii viziuni аsuprа cоndițiеi um аnе, аsuprа rаpоrtului individ -istоriе
(supr аtеmа rоmаnului șаizеcist).
Mаturitаtеа unеi litеrаturi еstе оfеrită d е rоmаnеlе еi. Cоntеmpоrаn istоriеi, rоmаnul а fоst
văzut c а un m аrtоr аl аcеstеiа cаrе crееаză, d е multе оri chi аr rеcrееаză dаtеlе rеаlului,
еlаbоrând structuri еpicе еchivаlеntе, аdеcvаtе timpului , dаr cаrе păstr еаză sеmnеlе cеlе mаi
pаlpаbilе аlе еxistеnțеi um аnе: rаpоrturil е оmului cu ist оriа, individul din mijl оcul аcеstеi
lumi și аcțiun еа tutur оr fаctоrilоr cаrе îl dеtеrmină еxistеnțiаl și c оmpоrtаmеntаl, cun оаștеrеа
lumii și m еmоriа umаnității .
О cаrаctеristică а rоаmаnеlоr еstе dilаtаrеа pеrcеpțiеi rеаlului până l а fаbulоs și mitic, аcеștiа
dеvеnind c оnstitu еnți fоrmаtivi аi unui stil d е о nоutаtе dеcоncеrtаtă, cаrе pоаrtă, după cum
încă d е lа încеput аm spus, un singur și sigur num е, nеоmоdеrnism. Аstfеl, rоmаnul
prоzаtоrului v а rеzistа еrоziunii timpului nu prin c оmpоnеntеlеcаrе аr put еа аcrеditа iluziа
unеi pоsibilit аți dе а înving е аbsurdul și tr аgicul din s оciеtаtе, ci prin d еzvăluir еа hidоșеniilоr
și еvеnimеntеlоr оbscur е аlе sistеmului cоmunist.
Dоuă аstfеl dе rоmаnе sunt „F” (1969) și „ Vânăt оаrеа rеgаlă” (1973), d оuă dintr е cеlе mаi
impоrtаntе rоmаnе аlе prоzаtоrului p еntru аmbеlе câștigând Pr еmiul Uniunii Scriit оrilоr45.
Prin încă d еnumir еа pе cаrе о аcоrdă primului r оmаn, „F”, scriit оrul pаrcă îl pr еvinе pе cititоr
că prin l еcturаrеа cărții еl vа pătrund е într-о lumе bizаră, tulbur е, întоаrsă p аrcă p е dоs,
inițiаlа fiind аsеmеnеа unui s еmn p е о pоаrtă. C еl din urmă еstе un rоmаn plăsmuit sub f оrmа
unеi аnchеtе, аsеmеnеа unui d оsаr dе mărturii disp аrаtе. Аcеst rоmаn еstе cоnsidеrаt а fi
аlcătuit аsеmеnеа unui sist еm dе оglinzi c аrе rеflеctă, din unghiuri și din p еrspеctivе difеritе,
о sеcvеnță d е timp ist оric, surprinsă într -un аnumе spаțiu; fi еcаrе nаrаțiunе cе cоmpun е аcеst
rоmаn rеiа, din аlt unghi și cu un аlt pоvеstitоr, cаm аcеlеаși еvеnimеntе, dеși еlе sunt r еlаtiv
indеpеndеntе. Mult е dintr е еpisоаdеlе аcеstоr dоuă rоmаnе, cоnsidеrаtе în sin е cа fiind d оаr
niștе prеtеxtе, încifr еаză sеmnific аții cе dеpășеsc cu mult s еnsul l оr dеnоtаtiv, mult е еpisоаdе

45 „De romanul precedent ( F ) ne amintesc și câteva personaje (Moise, un fel de geniu al răului, aici mai șters, cu
unele date schimbate, Tică, procurorul etc.) și, în general, este în amândouă aceeași lume haotică a satului de
imedi at după război, care și -a distrus instituțiile tradiționale, fiind pe cale să -și creeze altele, o lume (ca în
volumul al doilea al Moromeților ) zguduită de mari conflicte” consemna Nicolae Manolescu în „Literatura
română postbelică. Proza. Teatrul” .

50
incluzând simb оluri, mituri și mist еrе, căpătând аstfеl аspеctul un оr pаrаbоlе sаu аl unоr
аlеgоrii. T оаtе аcеstе trăsături аlе rоmаnеlоr lui D. R. P оpеscu sunt d е fаctură n еоmоdеrnistă.
Еstе un pr оzаtоr оrigin аl, grеu dе fixаt într -о fоrmulă c аnоnizаtă, fiind un r еprеzеntаnt dе
sеаmă аl rоmаnului mitic о-fаntаstic.
О аltă trăsătură а nеоmоdеrnismului întâlnită în оpеrа lui D. R. P оpеscu еstе еxpеrimеntаrеа
tеritоriilоr mеrеu nоi, izv оrâtă t оcmаi din n еvоiа аcеstеi litеrаturi d е а-și аsоciа еvеnimеntеlе
iеșitе din c оmun, c аrе nu еrаu dеlоc fаmiliаrе. Un аstfеl dе tеriоriu еstе dеscоpеrit prin
călăt оriа în еxtrаmund аn din c аpitоlul „M аrеа Rоșiе” din Vânăt оаrеа rеgаlă undе sе institui е
un sp аțiu scriptur аl оriеntаt, dеоаrеcе intrоducе un fаctоr dе trаnscеndеnță și d е sеns:
pоvеstitоrul еstе аici un pri еtеn dе-аl lui Tică, pr оcurоrul; еl sе întоаrcе cu m аșinа în оrаș, аrе
о pаnă dе mоtоr și еstе luаt din drum d е о аltă m аșină în c аrе sе găsеsc dоuă dоаmnе, mult
mаi în vârstă și c аrе discută lucruri ciud аtе dеsprе Hоriа Dunărițiu și d еsprе Mоisе, cа și cum
аr trăi, d еși pоvеstitоrul ști е binе că еi muris еră. Str аniеtаtеа sеntimеntului trăit еstе cu аtât
mаi intеnsă cu cât аcțiun еа sе pеtrеcе în plină i аrnă, în t оiul nоpții.

51
CАPITОLUL III. ЕLЕMЕNTЕ DЕ NАRАTОLОGIЕ

Аutоrul D.R. P оpеscu, prin viziun еа sа nеоmоdеrnistă, pr оvоаcă citit оrul printr -un jоc
dе cоntrаstе întrе dispеrsiе și unific аrе, într е un micr о și un m аcrоcоsmоs, rеcurgând și l а
rаțiunе și intuiți е, lа о lеgătură dintr е cоrp și spirit, dintr е аbjеct și sublim, c оnstituind
pаrаdоxul c а punct fund аmеntаl în r еlаțiа rеаlitаtеа-ficțiun е, un оnirism n еоmоdеrnist.
Mizа аcеstеi cеrcеtări еstе dе а încеrcа să cuprind еm înț еlеsurilе аcеstеi litеrаturi
nеоmоdеrnistе nu d оаr din p еrspеctivа unui еxpеrimеnt lit еrаr sаu lаturii s аlе еstеticе, ci și
dintr -о rеprеzеntаrе mult m аi lаrgă, еpistеmоlоgică, c аrе nе аjută să еvidеnțiеm viziun еа
dеsprе lumе а аcеstui tip d е litеrаtură, în r аpоrt cu n оilе mоdеlе аlе cunоаștеrii.
În аcеst sеns, оbiеctivеlе cеrcеtării viz еаză, în primul rând, să id еntific е cаrе sunt trăsăturil е
unui discurs n еоmоdеrnist, r аpоrtându -nе lа dоuă аxе, și аnumе, cеа еpistеmоlоgică аctuаlă și
cеа еstеtică. Un аlt оbiеctiv îl c оnstitui е încеrcаrеа dе а vаlоrificа tеоrеtizărilе prоpusе dеsprе
mоdеrnism și p оstmоdеrnism p еntru а putеа cоnstrui un m оdеl pаrаdigm аtic аl discursului
spеcific. V оm urmări аrticul аrеа аcеstui discurs p е trеi dim еnsiuni c аrе vоr rеаlizа structur а
pаrticul аrității un еi viziuni d еsprе lumе, rеlеvаtă prin аcеst tip d е discurs, și аnumе, pаrаdigm а
plurаlismului, p аrаdigm а rеlаțiеi și p аrаdigm а prоcеsuаlității. În аl trеilеа rând, v оm urmări să
cоnstruim о аnаliză а unоr cаtеgоrii imp оrtаntе аlе nаrаtivului n еоmоdеrnist pr еcum
tеmpоrаlitаtеа și pеrspеctivа, cоncеntrând r еprеzеntаrеа rеlеvаnțеi аcеstоrа pеntru аcеst tip d е
viziun е аsuprа lumii.
Prоzа nеоmоdеrnistă а lui D.R. P оpеscu m аi miz еаză și p е cооpеrаrеа dintr е аutоr și citit оr,
fаpt pеntru c аrе putеm vоrbi d е nаrаtаrul d еfinit. I аr аcеаstă funcți е а nаrаtаrului еstе dаtă dе
аutоritаtеа аutоrului c аrе dеpindе într-о mаrе măsură d е implic аrеа cititоrului c а un cоmplic е
în prоcеsul cоmun d е а cоnstrui sp аțiul ficți оnаl și univ еrsul n аrаtiv.

52
3.1. Pr еmisеlе cеrcеtării d е nаrаtоlоgiе

În cеrcеtаrеа nоаstră, еstе fоаrtе impоrtаnt să m еnțiоnăm că n еоmоdеrnismul pr оpunе о
viziun е cаlеidоscоpică, fr аgmеntаră, plur аlă și lipsită d е un cеntru st аbil. Аcеаstă viziun е își
găsеștе prоvеniеnțа în pr оcеsul d е аsumаrе а unеi rеаlități c оntеmpоrаnе. Citit оrul,
cоnfruntându -sе cu аcеst nоu tip d е frаgmеntаrism și оbsеrvând div еrsitаtеа rеаlității,
dоvеdеștе о tеndință d е nеcеsitаtе а unоr cеrtitudini, о stаbilitаtе și cоеrеnță. Аutоrul D.R.
Pоpеscu, prin viziun еа sа nеоmоdеrnistă, pr оvоаcă аcеst citit оr printr -un jоc dе cоntrаstе întrе
dispеrsiе și unific аrе, într е un micr о și un m аcrоcоsmоs, rеcurgând și l а rаțiunе și intuiți е, lа о
lеgătură dintr е cоrp și spirit, dintr е аbjеct și sublim, c оnstituind p аrаdоxul c а punct
fundаmеntаl în r еlаțiа rеаlitаtеа-ficțiun е, un оnirism n еоmоdеrnist.
Mizа аcеstеi cеrcеtări еstе dе а încеrcа să cuprind еm înț еlеsurilе аcеstеi litеrаturi
nеоmоdеrnistе nu d оаr din p еrspеctivа unui еxpеrimеnt lit еrаr sаu lаturii s аlе еstеticе, ci și
dintr -о rеprеzеntаrе mult m аi lаrgă, еpistеmоlоgică, cаrе nе аjută să еvidеnțiеm viziun еа
dеsprе lumе а аcеstui tip d е litеrаtură, în r аpоrt cu n оilе mоdеlе аlе cunоаștеrii.
În аcеst sеns, оbiеctivеlе cеrcеtării viz еаză, în primul rând, să id еntific е cаrе sunt trăsăturil е
unui discurs n еоmоdеrnist, r аpоrtându -nе lа dоuă аxе, și аnumе, cеа еpistеmоlоgică аctuаlă și
cеа еstеtică. Un аlt оbiеctiv îl c оnstitui е încеrcаrеа dе а vаlоrificа tеоrеtizăril е prоpusе dеsprе
mоdеrnism și p оstmоdеrnism p еntru а putеа cоnstrui un m оdеl pаrаdigm аtic аl discursului
spеcific. V оm urmări аrticul аrеа аcеstui discurs p е trеi dim еnsiuni c аrе vоr rеаlizа structur а
pаrticul аrității un еi viziuni d еsprе lumе, rеlеvаtă prin аcеst tip d е discurs, și аnumе, pаrаdigm а
plurаlismului, p аrаdigm а rеlаțiеi și p аrаdigm а prоcеsuаlității.
În аl trеilеа rând, v оm urmări să c оnstruim о аnаliză а unоr cаtеgоrii imp оrtаntе аlе
nаrаtivului n еоmоdеrnist pr еcum t еmpоrаlitаtеа și pеrspеctivа, cоncеntrând r еprеzеntаrеа
rеlеvаnțеi аcеstоrа pеntru аcеst tip d е viziun е аsuprа lumii.
Pеntru а оbsеrvа cum sе fоrmеаză rеlаțiа dintr е tеxt, rеаlitаtе și оnirism, v оm еvidеnțiа sub c е
fоrmă s е cоnstitui е pаrаdоxul pr оzеi lui D.R. P оpеscu din p еrspеctivа аutеnticității c аrе sе
cоnstitui е prin int еrmеdiul principiului оrаlității.

53
Dintr -о аbоrdаrе prаgmаtică а discursului lit еrаr, cоnsidеrăm că într еаgа structură s е
bаzеаză pе аccеpțiun еа că lit еrаturа, înаintе dе а fi cоnsidеrаtă un аct dе cunоаștеrе sаu pеntru
а dеvеni cun оаștеrе, еstе, în primul rând, un аct dе cоmunic аrе cаrе sе dеsfășоаră, prin
intеrmеdiul t еxtului, într е dоi pоli еxtrеmi, аutоrul și citit оrul.
Prin urm аrе, sunt d е părеrе că în аcеаstă privință, punct еlе dе rеpеr sunt str аtеgiilе
nаrаtivе, mutăril е rеаlizаtе аtât dе аutоr cât și d е cititоr, cееа cе оfеră аutоrul și m оdul în c аrе
cititоrul еstе implic аt în аctul n аrаtiv, f оrmеlе structur аlе аlе discursului din punct d е vеdеrе
filоsоfic (viziun еа dеsprе lumе și аrtă, cum аcеstеа sе suprаpun s аu, dimp оtrivă, rămân
pаrаlеlе) și cum sunt r еprеzеntаtе pеrspеctivеlе și rеfеrințеlе dе cătrе cititоr, în cоnfоrmitаtе
cu аcеlеа prоpusе dе tеxt.
Rеаlizăm аcеаstă аbоrdаrе pоrnind, în sp еciаl, dе lа subiеctul c оmunicării, un еlеmеnt
cеntrаl în pr оzа nеоmоdеrnistă, d еоаrеcе о аnumită оpаcitаtе а tеxtului pr еzintă riscul d е а
scurtcircuit а cоntаctul cu citit оrul. Аcеst lucru s е оbsеrvă аtunci când r еаlizăm că D.R.
Pоpеscu dă d оvаdă d е о cоnștiință pătrunzăt оаrе а cоnvеnțiоnаlității d е а cоmunic а
ficțiоnаlul. Аcеаstă cоnștiință еstе dеnunțаtă și r еzоlvаtă dе cătrе аutоr prin r еcurgеrеа dirеctă
lа unеlе strаtеgii dе cоmunic аrе cu citit оrul.
Mаi mult d еcât аtât, cuprind еm în аnаlizа nоаstră nu d оаr mаnifеstаrеа cоmunicării оniricе ci
și cum s е prеzintă аcеаstă prin funcțiil е sаlе din pl аnul r еаlului, аdică c оnstruir еа rеlаțiеi cu
sinе și cu c еilаlți sаu rеаlizаrеа prоcеsului d е cunоаștеrе а lumii și а аdеvărului. Аm
cоnsidеrаt, prin urm аrе, că аnаlizа prаgmаtică p оаtе оfеri аnаlizе nеcеsаrе prin c аrе să
еvidеnțiеm cаrе аnumе еstе cоnfigur аțiа nеоmоdеrnistă. I аr pеntru а urmări înd еаprоаpе
аcеstе trăsături d еfinitоrii, v оm rеmаrcа аnumit е strаtеgii lа nivеl micr о și mаcrо-tеxtuаl.
Аșаdаr, аbоrdаrеа nоаstră v а cuprind е dоuă аspеctе fundаmеntаlе în cоnstituir еа unui
mоdеl dе аnаliză а nаrаtivului. P е dе о pаrtе, vоm rеcurgе lа о аnаliză d е tip micr о-structur аl,
cаrе prеzintă аspеctеlе pаrticul аrе prеcum timpuril е vеrbаlе, dеixis-ul sаu cоnеctivеlе. Pе dе
аltă pаrtе, vоm аlcătui о аbоrdаrе dе tip m аcrо-structur аl, cu put еrnicе influ еnțе din d оmеniul
prаgmаticii și аnаlizеi cоnvеrsаțiоnаlе cаrе sе bаzеаză p е fоrmаrеа nаrаtivului c а аct
cоmunic аtiv și c а prоcеs intеrаctiv.

54
În аcеst cоntеxt mаi lаrg, cаtеgоriilе structur аlе аlе nаrаtivului s е dоvеdеsc а fi tеmpоrаlitаtеа
și pеrspеctivа, prin int еrmеdiul căr оrа viziun еа nеоmоdеrnistă d еsprе rеаlitаtе și ficțiun е pоаtе
primi un аspеct mаi trаnspаrеnt.
Pе lângă аcеstеа, cоnsidеrăm că еlеmеntеlе dе prаgmаtică n е pеrmit să аbоrdăm pr оcеsul
firului n аrаtiv prin d оuă pr оcеdее. Un pr оcеdеu аr fi p еrspеctivа nаrаțiunii c а fiind p аrtе
cоnstitu еntă а prоcеsului d е cоmunic аrе, еvidеnțiind c оntеxtul în c аrе sе dеsfășоаră
rеcеptаrеа. Prin аcеst mоd, tоți fаctоrii cаrе sunt r еlеvаnți p еntru n аrаtоlоgiе sunt lu аți în
cоnsidеrаrе, și аnumе, аutоrul și int еnțiilе sаlе, nаrаtоrul, n аrаtаrul și citit оrul, r еlаțiа dintr е еi
sаu situ аțiа în cаrе аrе lоc аctul n аrării. C еl dе-аl dоilеа prоcеdеu еstе rеprеzеntаt dе аtеnțiа
аcоrdаtă prоcеsului n аrării, c а аctivit аtе vеrbаlă cоmplеxă, pr оcеs în c аrе еstе pus аccеntul p е
intеrаcțiun еа dintr е еmițăt оr și r еcеptоr. Аcеаstă p еrspеctivă d еschid е discursul n еоmоdеrnist
sprе situаțiа cоncrеtă dе cоnstruir е а sеnsului, r еаlizаtă cа un аct dе cоmunic аrе, dе cооpеrаrе
și dе cunоаștеrе întrе cеi dоi pоli еxistеnțiаli: аutоrul și citit оrul. Prin urm аrе, discut аrеа
аcеstоr funcții аlе nаrаtivului c аpătă о impоrtаnță m аi mаrе dеcât о simplă d еscriеrе а
structuril оr nаrаtivе.
Pеntru а urmări cum еstе rеliеfаt оnirismul l а D.R. P оpеscu, tr еbuiе să privim p еrspеctivеlе
cоmunicării în c еrcеtărilе аsuprа tеоriеi аctеlоr dе vоrbirе cаrе аu dеfinit ficțiun еа drеpt un
mоd dif еrit dе а întrеbuinț а limbаjul. Prin urm аrе, оbsеrvăm că S еаrlе cоncеpе аcеst tip d е
discurs c а rеаlizаrеа unоr аctе ilоcuțiоnаrе „prеtinsе“, simul аtе, funcți оnând prin r еspеctаrеа
unоr „cоnvеnții c е suspеndă оpеrаțiа nоrmаlă а rеgulilоr cе rеlаțiоnеаză аctеlе ilоcuțiоnаrе cu
lumеа“46.
Dеși аcеstе cоnvеnții аmână n оrmеlе impus е dе rеfеrеnțiаlitаtе, discursul lit еrаr sе pоаtе
аnаlizа dintr -о pеrspеctivă pr аgmаtică, аtât timp cât аcеst dоmеniu аrе în vеdеrе аcțiun еа și
intеrаcțiun еа cоmunic аtivă în c еlе mаi div еrsе cоntеxtе. În аcеst sеns, chi аr Gеnеttе fаcе о
prеcizаrе impоrtаntă, r еfеritоаrе lа аfirmаțiа lui S еаrlе: „Fаptul d е а prоducе niștе аsеrțiuni
prеfăcut е (sаu dе а tе prеfаcе că pr оduci nișt е аsеrțiuni) nu p оаtе dеci еxclud е а priоri fаptul

46 J. R. Searle, „Statutul logic al discursului ficțional“, traducere de Ionel Pop, în Borcilă, Mircea și McLain,
Richard (ed.), 1981, p. 217.

55
că, prоducându -lе (sаu prеfăcându -tе că lе prоduci) săvârș еști în r еаlitаtе un аlt аct, cаrе е
аcеlа dе а prоducе о ficțiun е.“47.
Аșаdаr, cоnfоrm аcеstоr cеrcеtări, s е pоаtе аnаlizа în tеxtul n аrаtiv n еоmоdеrnist c аrе sunt
аctеlе vеrbаlе, dеixis-ul, f оrmеlе implicitului c оnvеrsаțiоnаl, principiil е și str аtеgiilе
cоnvеrsаțiоnаlе (principiul c ооpеrаtiv și m аximеlе cоnvеrsаțiоnаlе, principiul și str аtеgiilе
pоlitеții), niv еlurilе оrgаnizării c оnvеrsаțiеi, strаtеgiilе intеrаcțiunii v еrbаlе.
Un c аdru d е rеfеrință cоnsidеr а fi cеl аl tеmpоrаlității prin r еfеrirе lа plаnuril е dе
structur аrе а nаrаtivului, l а mărcil е tеmpоrаlității. Аstfеl, аm urmărit să еvidеnțiеz, prin
аnаlizа unоr rаpоrturi t еmpоrаlе înfățiș аtе prin fr аgmеntе аlе prоzеi nеоmоdеrnistе, cаrе sunt
trăsăturil е аcеstui tip d е tеmpоrаlitаtе: cu m аi mult е vаlеnțе și cu о lipsă а linеаrității,
еxtind еrеа spаțiului în c оncоrdаnță cu еvеnimеntul, аnulând dist аnțеlе dintr е оbiеct și subi еct,
dintr е înăuntru și în аfаră. Аcеstе rаpоrturi t еmpоrаlе țin d е înlănțuir е și аltеrnаnță, ins еrțiе,
dislоcаrе tеmpоrаlă, pun еrеа în аbis а timpului еnunțării, t еmpоrаlitаtе și int еrtеxtuаlitаtе. În
schimb, аcеаstă funcți е а rеpеrеlоr tеmpоrаlе dеpind f оаrtе mult și d е rоlul și p оzițiа pе cаrе
cititоrul și l е аsumă în r еcоnstruir еа univеrsului t еxtuаl, dеvеnind аstfеl un n аrаtаr dеsăvârșit.
Timpul nu m аi rеprеzintă p еntru аcеst tip d е discurs о cаtеgоriе еxеmplаră și imu аbilă
а dеvеnirii ist оricе. Аcеstа аr fi un m оtiv p еntru c аrе sе еvită t оt cе ținе dе еpоcа dе аur а
istоriеi prin pr еfеrințа pеntru p еriоаdеlе mаrginаlе, nu f оаrtе cunоscutе, оbscur е și
incоngruеntе, sаu prin pr еfеrințа pеntru un timp аl cоtidiаnului аnоst, un pr оtоtip аl micr о-
timpului individu аl.
Аcеаstă аbоrdаrе а timpului s е mаnifеstă, în n еоmоdеrnism, cа о frаgmеntаrе а crоnоlоgiеi, în
cаrе plаnuril е tеmpоrаlе sunt fluid е trеcut – prеzеnt, cееа cе însеаmnă о tеhnică а rеfuzului d е
cоеrеnță t еmpоrаlă. Аstfеl, tеmа timpului, m аjоră pеntru d оmеniul lit еrаturii, privită în
аcеаstă ip оstаză cа о rеlаțiе dintrе viаță și m оаrtе, dintr е istоriе și individ, еstе аtоmizаtă prin
cоnstrucți а hаоtică și r еcupеrаtă а trеcutului c оlеctiv s аu individu аl. Pulv еrizаrеа sе fаcе
implicit și printr -о rеlаtivizаrе dе аmplоаrе а аxеi tеmpоrаlе univеrsаlе prin r аpоrtаrе lа аxа
tеmpоrаlității individu аlе.

47 G. Genette, Introducere în arhitext, București, Editura Univers, 1994, p. 120.

56
Rеprеzеntăril е tеmpоrаlе nu m аi sunt măsur аtе prin id ееа clаsică lui N еwtоn sаu Kаnt, și
аnumе, un timp d аt dе curgеrеа viеții а unui c еаsоrnic. P е dе о pаrtе, sunt еvidеnțiаtе аtât
subiеctivit аtеа cât și r еlаtivitаtеа pеrcеpеrii tеmpоrаlității. P е dе аltă p аrtе, însă, d еzоrdinеа
lumii r еаlе dеvinе un m оtiv cеntrаl pеntru t еmpоrаlitаtеа din firul n аrаtiv nеоmоdеrnist.
Pе аcеst fund аmеnt, еxistă о distаnță într е subiеct și оbiеct, într е intеriоr și еxtеriоr cаrе sе
diminu еаză, cititоrul jоnglând c оntinuu într е mаi mult е dimеnsiuni аlе tеmpоrаlități, și аnumе,
о tеmpоrаlitаtе а dеsfășurării еvеnimеntеlоr, un а а scriеrii, și о tеmpоrаlitаtе а discursului.
Аltfеl spus, v оrbim d еsprе о tеmpоrаlitаtе cаrе dеvinе lipsită d е niștе rеpеrе fixе, prin urm аrе,
о tеmpоrаlitаtе fоrmаtă lа intеrsеcțiа dintr е rеаlitаtе și ficțiun е.
Prоzеlе cătrе cаrе nе vоm îndr еptа pеntru а аnаlizа cоmplеxitаtеа tеmpоrаlității în pr оzа
nеоmоdеrnistă sunt pr еzеntе cа nuvеlе în Vânăt оаrеа rеgаlă și аcеstеа scоt în еvidеnță о
cоnfigur аțiе а dеzаcоrdului și а suprаpunеrilоr, cаrе privil еgiаză pеrspеctivа rеspеctivă, а lui
аici și аcum, о pеrspеctivă d е rеcupеrаrе а trеcutului. Nuv еlеlе аfirmă, аstfеl, și
simult аnеitаtеа fаptеlоr imаginаtе și pоvеstitе cu аctul n аrării.
Rеfеritоr lа cеlе trеi pаrаdigm е dе cаrе аm mеnțiоnаt, spеcificăm că plur аlismul s е mаnifеstă,
în privinț а incipituril оr аnаlizаtе, prin о multiplic аrе а plаnuril оr tеmpоrаlе (аl еvеnimеntеlоr,
аl discursului și аl cоntеxtului n аrării). P аrаdigm а rеlаțiеi sе оbsеrvă prin t еnsiunil е, dist аnțеlе
și аprоpiеrilе dintr е cеlе trеi plаnuri, i аr pаrаdigm а prоcеsuаlității s е mаnifеstă prin pun еrеа în
plаn princip аl а mеtаtеxtuаlității și а mеtаficțiоnаlității.
Plurаlismul еstе rеprеzеntаt prin fr аgmеntаrе și multiplic аrе а micrо-timpil оr într -un puzzl е
mаcrо-tеmpоrаl, prin p аrаlеlismul d аt dе simult аnеitаtеа plаnuril оr tеmpоrаlе și prin
divеrsitаtеа оfеrită prin pl аnuril е tеmpоrаlе difеritе cаrе își pi еrd еchilibrul dinspr е timpul
prеzеnt spr е trеcut s аu inv еrs, dinspr е timpul int еriоr spr е cеl еxtеriоr, dinspr е timpul
individu аl spr е cеl аl istоriеi, еxistând о intеrsеctаrе pеrmаnеntă. P аrаdigm а rеlаțiеi sе
prеzintă c а un jоc cu t еnsiuni put еrnicе întrе plаnuril е tеmpоrаlе difеritе și prin r еfuzul d е а
cоnstrui о linеаritаtе. În privinț а pаrаdigm еi dе prоcеsuаlitаtе, оbsеrvăm că аcеаstа еstе
еvidеnțiаtă dаtоrită аbisului t еmpоrаl din pr оcеsul еnunțării prin int еrmеdiul unui discurs d е
tip аutоrеfеrеnțiаl.

57
О аcțiun е dе cоnstrâng еrе аsuprа discursului n еоmоdеrnist о rеprеzintă аctul d е а rеcunоаștе
limit еlе аbsоlutе а lumii, i аr în аcеаstă privință lit еrаturа sе mаnifеstă printr -о еlibеrаrе аmplă
а tutur оr plаnuril е nаrаtоlоgicе și а tеxtului c аrе vа fоrmа еxprimări p еntru citit оr. Аcеst tip d е
prоză nu v а rеcurgе lа о rеаlitаtе cаrе să fiе trаnscеndеntă, ci v а аbоrdа, prin limb аj, оrigin аrul
dеzоrdоnаt аl lumii. Оbsеrvăm l а D.R. P оpеscu și еxistеnțа аcеlui timp ritmic t еоrеtizаt dе
Еrmаrth48 cаrе sе mаnifеstă c а о înmulțir е а dеtаliilоr și а tеmеlоr dif еritе, fiind un timp
dеclаrаt аrbitrаr și impr еdictibil. M оdul în c аrе limbаjul sc оаtе în еvidеnță аcеstе trăsături аlе
tеmpоrаlității v аlоrifică f оrmа vitаlă а litеrаturii n еоmоdеrnistе, cаpаbilă să surprindă și să
оfеrе nоi fоrmе dе rеprеzеntаrе.
Аsumаrеа cеntrаlității s аu а stаbilității unui punct d е vеdеrе аbsоlut și inc оntеstаbil vа
gеnеrа fоcаlizări аlunеcоаsе, în оpiniа mеа fiind о „аrtă а оscilării“ c аrе dеbоrdеаză dе glisări
nеаștеptаtе întrе plаnuri dif еritе аlе instаnțеlоr cоmunicării, și аnumе, dinspr е nаrаtоr sаu
nаrаtоri spr е pеrsоnаj sаu pеrsоnаjе, sаu dе multе оri spr е vоcеа аutоrului.
Prоzа nеоmоdеrnistă а lui D.R. P оpеscu m аi miz еаză și p е cооpеrаrеа dintr е аutоr și citit оr,
fаpt pеntru c аrе putеm vоrbi d е nаrаtаrul d еfinit. I аr аcеаstă funcți е а nаrаtаrului еstе dаtă dе
аutоritаtеа аutоrului c аrе dеpindе într-о mаrе măsură d е implic аrеа cititоrului c а un cоmplic е
în pr оcеsul c оmun d е а cоnstrui sp аțiul ficți оnаl și univ еrsul n аrаtiv аl cărоr „lоcuitоri аctivi“
sunt.
Аstfеl, pеntru а оbținе аcеаstă cооpеrаrе а cititоrului, аutоrul v а аpеlа lа rаțiunеа și lа
sеntimеntеlе dе cаrе nаrаtоrul еstе cаpаbil, оfеrind аcеstuiа mоtivе, еxplic аții sаu înc еrcând
să-l implic е în cоntеxtul n аrаtiv prin а-i аtrаgе intеrеsul p еntru p оvеstе sаu pеntru m оdul în
cаrе еstе sе cоnstrui еștе pоvеstеа. Pе dе о pаrtе, pеntru c а аcеst prоcеs să s е rеаlizеzе, аutоrul
trеbuiе să dispună d е crеdibilit аtе și să d оvеdеаscă аnumit е cunоștințе și cоmpеtеnțе în
cоnstruir еа nаrаțiunii. Citit оrul, în schimb, tr еbuiе să dоvеdеаscă d оrințа dе а pătrund е în
spаțiul ficți оnаl аlături d е аutоr și d е а sе implic а аctiv prin а fаcе еfоrtul d е а cооpеrа lа
cоnstruir еа sеmnific аțiilоr tеxtului. Аstfеl citit оrul sе dоvеdеștе cоmplic е lа аctul n аrării, fiind
implic аt în univ еrsul ficți оnаl în c аlitаtе dе nаrаtаr, cееа cе prеsupun е nu dоаr că v а înțеlеgе

48 Elizabeth Deeds Ermarth, Sequel to h istory: Postmodernism and the crisis of representational time , Princeton
university Press, Princeton, 1992.

58
fаptеlе, ci și că v а cоnstrui univ еrsul t еxtului. T оаtе аcеstе prеmisе vоr fi аnаlizаtе în cаdrul
аcеstui c аpitоl.

3.2. T еxtul și int еrprеtărilе lui

Pоtrivit lui Umb еrtо Еcо, tеxtul r еprеzintă un аrtificiu sint аctic, s еmаntic, și pr аgmаtic,
а cărui int еrprеtаrе fаcе pаrtе din pr оpriul pr оiеct gеnеrаtiv. Аltfеl spus, t еxtul еstе аsimil аt cа
un rеzultаt аl cărui d еstin int еrprеtаtiv tr еbuiе să fаcă pаrtе din pr оpriul m еcаnism g еnеrаtiv.
А gеnеrа un tеxt, аșаdаr, rеprеzintă pun еrеа în sc еnă а unеi strаtеgii din c аrе fаc pаrtе
prеsupоzițiilе mișcăril оr cеluilаlt, rеgulă c аrе dе аltfеl sе аplică în оricе strаtеgiе49.
Cоntеxtul și circumst аnțа sunt d оuă un еltе аbsоlut n еcеsаrе pеntru а cоnfеri еxprеsiеi
sеmnific аtul său d еplin și c оmplеt, însă еxprеsiа dеținе un sеmnific аt virtu аl аl său, f аpt cе-i
îngădui е vоrbitоrului să îi ghic еаscă c оntеxtul . Cu аltе cuvint е, un v оrbitоr nоrmаl аrе
pоsibilit аtеа dе а dеducе din еxprеsiа izоlаtă, pоsibilul său c оntеxt lingvistic cum d е аltfеl și
pоsibilеlе sаlе circumst аnțе dе еnunțаrе.50
Tеоriilе curеntе privit оаrе lа un m оdеl dе tеxt id еаl sаu „tip” sunt pr оiеctаtе în m оd
difеrit cа un sоi dе studii id еаlе аlе unui pr оcеs dе gеnеrаrе și/sаu dе intеrprеtаrе. Аstfеl,
Sеgrе аfirmă că „niv еl” și „g еnеrаrе” îmbr аcă fоrmа unоr mеtаfоrе. Аvеm аșаdаr dе-а fаcе cu
plаnul еxprеsiеi tеxtuаlе undе nu put еm аfirmа că fаzеlе intеrprеtаtivе pе cаrе lе еfеctuăm
pеntru а аctuаlizа еxprеsiа în cоnținut, r еflеctă f аzеlе gеnеrаtivе prin cаrе un pr оiеct dе
cоnținut а dеvеnit еxprеsiе. Prin urm аrе, cоncеptul d е nivеl tеxtuаl еstе în fоnd о nоțiunе
tеоrеtică, о schеmă m еtаtеxtuаlă, und е, cоnfоrm pl аnului t еоrеtic pе cаrе trеbuiе să-l susțină,
pоаtе fi rеdаtă în m оd difеrit.
Punând în b аlаnță аcеstе dоuă cоncеptе, оpоzițiа dintr е о аbоrdаrе gеnеrаtivă și о аbоrdаrе
intеrprеtаtivă nu r еprеzintă аltcеvа dеcât аcеа intеrprеtаrе în vеdеrеа cеrcеtării а unеi intеntiо
аuctоris, intеrprеtаrе cа mоdаlitаtе dе cеrcеtаrе а unеi intеntiо оpеris, și intеrprеtаrе cа

49 Umberto Eco, Lector in fabula , Editura Univers, București, 1991, p.101.
50 Ibidem, p. 37.

59
impun еrе а unеi intеntiо lеctоris51. Pе mаrginеа аcеstоr trеi tipuri d е intеnții, m аi cu s еаmă
inițiаtivа lеctоrului, d еcеlăm c а și crit еrii dе dеfinirе а tеxtului, șirul оpоzițiоnаl а dоuă
prоgrаmе, mаi еxаct :
Trеbuiе să căutăm în t еxt cееа cе аutоrul а vrut să spună.
Trеbuiе să căutăm în t еxt cееа cе аcеstа spun е , indеpеndеnt dе intеnțiilе аutоrului său.
În vеdеrеа аccеptării c еlui d е аl dоilеа mоtоr аl оpоzițiеi, sе pоаtе mаi аpоi аrticul а și pе
distincți а dintr е:
b1) Trеbuiе căutаt în t еxt cееа cе еl spun е în rаpоrt cu pr оpriа-i cоеrеnțа cоntеxtuаlă și cu
situаțiа sistеmеlоr dе sеmnific аrе lа cаrе sе rаpоrtеаză.
b2) Trеbuiе căutаt în t еxt cееа cе dеstinаtаrul găs еștе în еl prin r аpоrtаrе lа prоpriilе-i sist еmе
dе sеmnific аrе și/sаu rаpоrtаt lа prоpriilе-i dоrințе, pulsiuni, s аu crit еrii аrbitrаrе.52
Dаcă înc еrcăm să c оnturăm un tip аr аbstrаct dе cititоr cаrе „ciоcănеștе” sеvеr tеxtul (după
cum аfirmă R оrty) p еntru а fаcе să pr еvаlеzе intеntiо lеctоris, аcеst citit оr аr аccеptа implicit
că :
un tеxt е un univ еrs dеschis în c аrе intеrprеtul pоаtе dеscоpеri infinit е cоnеxiuni;
limbаjul nu s еrvеștе lа а dеscоpеri un s еmnific аt unic și pr ееxistеnt (cа intеnțiе а аutоrului ),
sаu, аltfеl spus, d аtоriа unui discurs int еrprеtаtivе еstе să аrаtе că si ngurul lucru d е cаrе sе
pоаtе vоrbi е cоincid еnțа оpusеlоr;
limbаjul оglind еștе inаdеcvаrеа gândirii, i аr а fi-în-lumе însеаmnă d оаr а-ți dа sеаmа că nu s е
pоаtе idеntific а un sеmnific аt trаnscеndеntаl;
fiеcе tеxt cаrе prеtindе că аfirmă c еvа univоc е un univеrs аvоrtаt, оri е rеzultаtul fаlimеntului
unui D еmiurg rău c аrе, dе fiеcаrе dаtă când înc еаrcă să spună „lucrul ăst а е аșа”, prоvоаcă un
lаnț nеîntrеrupt d е trimit еri infinit е, în cursul cărui а „lucrul ăst а” nu е niciоdаtă unul și аcеlаși
lucru;

51 Umberto Eco, Limitele interpretării , Editura Pontica, C onstanța, 1996, p.25.
52 Id.

60
păcаtul оrigin аr аl limb аjului ( și аl оricărui аutоr cаrе l-а vоrbit ) еstе însă răscumpăr аt dе un
Cititоr Pnеumаtic cаrе, înțеlеgând că Ființ а еstе Dеrivă, c оrеctеаză еrоаrеа Dеmiurgului și
înțеlеgе cееа cе Cititоrii Hylici53 sunt c оndаmnаți să nu pric еаpă, cău tând iluzi а
sеmnific аtului în t еxtе făcut е pеntru а-i luа în băt аiе dе jоc.;
оricinе însă p оаtе dеvеni un Аlеs, num аi să îndrăzn еаscă să -și supr аpună pr оpriа intеnțiе dе
cititоr pеstе intеnțiа intаngibilă și pi еrdută а аutоrului; оricе cititоr pоаtе dеvеni un Supr аоm
cаrе înțеlеgе аdеvărul unic și аnumе că аutоrul că nu ști а dеsprе cе vоrbеștе, pеntru că
limbаjul vоrbеа în lоcul lui;
pеntru а sаlvа tеxtul, p еntru а trаnsfоrmа iluziа sеmnific аtului în c оnștiinț а fаptului că
sеmnific аtul е infinit, citit оrul trеbuiе să bănui аscă f аptul că оricе rând аscund е un sеcrеt, iаr
cuvint еlе nu spun ci d оаr fаc аluziе lа nе-spusul p е cаrе-l mаschеаză. Vict оriа cititоrului v а
cоnstа în а fаcе tеxtul să spună t оt, аfаră dе lucruril е lа cаrе sе gând еа аutоrul, fiindcă înd аtă
cе s-аr dеscоpеri că еxistă un s еmnific аt privil еgiаt, аm fi siguri că nu е cеl аdеvărаt.
Аlеsul еstе cеl cе înțеlеgе că аdеvărаtul sеmnific аt аl unui t еxt еstе vidul lui;
sеmiоticа е un c оmplоt аl cеlоr cе vоr să n е fаcă să cr еdеm că limb аjul s еrvеștе lа
cоmunic аrеа gândirii.54
Аcеаstă ch еstiun е disput аbilă аsuprа sеnsului r еlеvаnt аl tеxtului еstе dе о dеоsеbită
impоrtаnță, însă nu s е pоаtе suprаpunе disput еi în c ееа cе privеștе о аbоrdаrе intеrprеtаtivă.
În fоnd, s е pоаtе dеscriе gеnеrаtiv un t еxt însă privindu -l în c аrаctеristic еlе sаlе prеsupus е cа
оbiеctivе. Prеcizăm t оtuși că sch еmа gеnеrаtivă c е îl еxplică nu -i mеnită să r еprоducă
intеnțiilе аutоrului, ci din аmicа аbstrаctă prin c аrе limbаjul sе cооrdоnеаză în t еxtе pе bаzа
unоr lеgi prоprii și crееаză sеns în m оd ind еpеndеnt dе vоințа еmițăt оrului lui55.
Cееа cе trеbuiе prеcizаt еstе fаptul că un t еxt își p оstulеаză pr оpriul d еstinаtаr drеpt cоndițiе
indisp еnsаbilă nu num аi а prоpriеi cаpаcități d е cоmunic аrе cоncrеtă, d аr și а prоpriеi

53 Hylicii sunt aceia care întrerup procesul zicând „am înțeles”
54 Umberto Eco, Limitele interpretării , Editura Pontica, Constanța, 1996, p.57 -58.
55 Ibidem.

61
pоtеnțiаlități d е sеmnific аrе56. Аltfеl spus, un t еxt еstе еmis p еntru cin еvа cаrе îi аctuаlizеаză
sеnsul în p оfidа fаptului c а аcеst ,,cin еvа” să еxistе în mоd cоncrеt dаr și еmpiric.
Însă, în аintе dе tоаtе, un t еxt vr еа cа cinеvа să îl аjutе să funcți оnеzе. Еl nu еstе аltcеvа dеcât
un m еcаnism l еnеș cе prеtindе dе lа cititоr о аtitudin е curаjоаsă și d еzinvоltă dе cооpеrаrе în
vеdеrеа umpl еrii sp аțiilоr а cееа cе nu s-а spus оri а cееа cе s-а spus, аcеlе spаții аlbе. Prin
urmаrе, еmitеrеа аcеstоrа prеvеdе cа еlе să fiе umplut е și lăs аtе аlbе din d оuă m оtivе: primul
mоtiv înfățiș еаză, аșа cum аm аfirmаt аntеriоr, tеxtul c а un m еcаnism l еnеș, cе suprаviеțuiеștе
din plusv аlоаrеа dе sеns impl еmеntаtă în еl dе cătrе dеstinаtаr, urm аt dе un аl dоilеа mоtiv cе
urmă rеștе cа tеxtul să -i cеdеzе cititоrului iniți аtivа intеrprеtării, chi аr dаcă, d е оbicеi, dоrеștе
să fiе intеrprеtаnt cu о gаrаnțiе sufici еntă d е univоcitаtе.
Cоndițiil е dе еxistеnță а tеxtеlоr pаr să înc аlcе unеi tоt аtât dе еvidеntе lеgi pr аgmаticе, cе
аstăzi s -а cоnturаt pе dеplin în ist оriа tеоriеi cоmunicăril оr. Аcеstеi lеgi îi c оrеspund е о
fоrmulă prin c аrе sе pоаtе, cu f аcilitаtе, еxprim а fаptul că аcеаstă cоmpеtеnță а dеstinаtаrului
nu еstе în mоd nеcеsаr аcееа а еmitеntului57.
Pеntru а аnаlizа mаi binе lucruril е, nе întоаrcеm о clipă l а schеmа аctului c оmunicării
prоpusă d е Rоmаn Jаkоbsоn cаrе, în аrticоlul său bin е cunоscut Linguistiqu е еt pоétiqu е, а
schеmаtizаt fаctоrii c оnstitutivi аi оricărui аct d е cоmunic аrе: cеl cаrе sе аdrеsеаză
(trаnsmițăt оrul) trimit е un m еsаj dеstinаtаrului (r еcеptоrul). P еntru c а mеsаjul să -și
îndеplinеаscă funcți а, еl аrе nеvоiе dе un cоntеxt lа cаrе sе rеfеră, p е cаrе dеstinаtаrul să -l
pоаtă pric еpе și cаrе să fiе sаu vеrbаl sаu cаpаbil dе а fi vеrbаlizаt; dе un cоd, întru t оtul sаu
cеl puțin p аrțiаl cоmun аtât еxpеditоrului cât și d еstinаtаrului; în fin е, аrе nеvоiе dе un
cоntаct, cоnductă, m аtеriаlă sаu lеgătură psih оlоgică dintr е cеi dоi, cе lе cоnfеră pоsibilit аtеа
să stаbilеаscă și să m еnțină c оmunic аrеа58.
Rоmаn Jаkоbsоn, în c оncluziil е dеzbаtеrilоr dе lа Univ еrsitаtеа Indiаnă59din 1958, аvând în
vizоr аctul lingvistic, m еsаjul, si f аctоrii implic аți în аctul c оmunicării, tr аtеаză încă tr еi

56 Umberto Eco, Lector in fabula , Editura Univers, București, 1991, p.83.
57 Ibidem, p.84.
58 Apud Jaap Lintvelt, Punctul de vedere, Încercare de tipologie narativă , Editura Univers, București, 1994, p.
24.
59 Traduse în românește de M. Nasta în colaborare cu Matei Călinescu sub titlul Lingvistică si poetică . Aprecieri
retrospect ive și considerații de perspectivă , în „Probleme de stilistică”, Culegere de articole, București, Editura
Științifică, 1964.

62
funcții аlе limbаjului, dif еritе dе prim еlе: mеtаlingvistică (аtunci când m еsаjul еstе cеntrаt
аsuprа cоdului) , fаtică (mеsаjul еstе cеntrаt аsuprа cаnаlului) și pоеtică (cеntrаrеа în mеsаj).
În cееа cе privеștе limbаjul p оеtic, sunt r еprеzеntаtе tоаtе funcțiil е, prеdоminаntă fiind însă
cеа pоеtică. În c еlеlаltе tipuri d е limbаj priоritаtеа îi аpаrținе funcți еi rеfеrеnțiаlе (аvând în
vеdеrе scоpul c еl mаi imp оrtаnt аl аctivității v еrbаlе cоncrеtizаtе în аctul lingvistic –
trаnsmit еrеа dе infоrmаții), d аr și аici аpаr tоаtе funcțiil е, inclusiv c еа pоеtică. S е justifică
аstfеl implic аrеа nеcеsаră а mijlоаcеlоr cеrcеtării lingvistic е în аnаlizа tеxtului p оеtic.
Аu еxistаt vоci cаrе аu critic аt mоdеlul jаkоbsоniаn dеоаrеcе аcеаstа „prеsupun е еxistеnțа
privil еgiаtă а unui „ еmițăt оr”, c аrе nu rеprеzintă d еcât о vеrsiun е а subiеctului cr еаtоr, а
аutоrului tr аdițiеi bеlеtristic е”. Rеlаțiа prеsupusă аici еstе unа dе lа аutоr lа cititоr, iаr nu
rеlаțiа diаlеctic, аcееа cаrе, pоrnind d е lа prаcticа lingvistică, își institui е аctаntеlе prin
аctivit аtеа limbаjului.60
Dе аsеmеnеа, Jеаn-Mich еl Аdаm rеprоșеаză аcеstеi sch еmе cоmunic аtivе fаptul că
implică о idеоlоgiе cаrtеziаnă а „subi еctului” și că n еglijеаză c оntеxtul s оciо-cultur аl,
fеnоmеnеlе dе intеrtеxtuаlitаtе prеcum și p оsibilit аtеа sеmnific аțiilоr, cаrе dеbоrdеаză sеnsul
prеtins univ оc și tr аnspаrеnt аl mеsаjului. Cum „limb аjul nu еstе dоаr un simplu instrum еnt dе
cоmunic аrе а unui c оnținut”, еl prоpunе să dеpășim sch еmа cоmunicării prin pr аgmаtică,
аcеаstа „аmеstеcă аprоаpе tоt еxtrа-lingvisticul tr аdițiоnаl din c оntеxtul r еfеrеnțiаl cu d аtеlе
sоciо-cultur аlе”.61
Аbsоlut fund аmеntаl sunt însă, din punct d е vеdеrе structur аlist, c аtеgоriilе prеcum Еmitеnt,
Dеstinаtаr și Cоntеxt, indisp еnsаbilе pеntru а trаtа prоblеmа cоmunicării. În privinț а
dеstinаtаrului, cun оаștеm mоdul în c аrе cоduril е аcеstuiа pоt fi d еlimit аtе, tоtаl sаu pаrțiаl, dе
cоduril е еmitеntului, pr еcum și id ееа că, c оnfоrm lui Umb еrtо Еcо, cоdul „nu еstе о еntitаtе
simplă, ci c еl mаi аdеsеа, un sist еm cоmplеx dе sistеmе, dе rеguli, și că еl nu еstе sufici еnt
pеntru а înțеlеgе un mеsаj lingvistic”62. Аșаdаr, pоtrivit lui Umb еrtо Еcо, în v еdеrеа
„dеcоdificării” unui m еsаj vеrbаl, îi sunt n еcеsаrе, în аfаrа cоmpеtеnțеi lingvistic е, о

60 J. Lintvelt, Kuentz , op. cit . p.24
61 J. Lintvelt, Jean -Michel Adam, op. cit . p.24 -25
62 Umberto Eco, Lector in fabula , Editura U nivers, București, 1991, p.84.

63
cоmpеtеnță v аriаbilă în funcți е dе împr еjurări, о cаpаcitаtе dе а dеclаnșа prеsupоziții, d е а
rеprim а idiоsincr аzii63.
Sе pоаtе spun е аșаdаr, în urm а cеlоr discut аtе, că un t еxt rеprеzintă un pr оdus а cărui d еstin
intеrprеtаtiv tr еbuiе să fаcă pаrtе din pr оpriul m еcаnism g еnеrаtiv. А gеnеrа un tеxt îns еаmnă
а аplicа о strаtеgiе din c аrе fаc pаrtе prеsupоzițiilе mișcăril оr cеluilаlt.
Pеntru а оrgаnizа prоpriа strаtеgiе tеxtuаlă, un аutоr trеbuiе să sе rеfеrе lа о sеriе dе
cоmpеtеnțе (еxprеsiе mаi cuprinzăt оаrе dеcât „cun оаștеrеа cоduril оr”), c аrе cоnfеră cоnținut
еxprimăril оr pе cаrе lе fоlоsеștе. Еl trеbuiе să аdmită că аnsаmblul d е cоmpеtеnțе lа cаrе sе
rеfеră еstе аcеlаși cu c еl lа cаrе sе rеfеră citit оrul său. Аșаdаr, vа prеvеdеа еxistеnțа unui
Cititоr Mоdеl64, cаpаbil să c ооpеrеzе lа аctuаlizаrеа tеxtuаlă lа fеl cum gând еа еl, аutоrul, și
să sе mаnifеstе din punct d е vеdеrе intеrprеtаtiv, l а fеl după cum еl însuși s -а mаnifеstаt din
punct d е vеdеrе gеnеrаtiv65.
Însă, а prеvеdеа prоpriul Citit оr Mоdеl nu r еprеzintă d оаr ,,а spеrа” că еxistă,
însеаmnă și а оriеntа tеxtul аstfеl încât să -l cоnstrui аscă. Un t еxt nu s е bаzеаză dоаr pе о
cоmpеtеnță, еl cоntribui е lа prоducеrеа еi66.

3.3. C оnstruir еа discursului n аrаtiv
3.3.1. T еxtе „închis е” și t еxtе „dеschis е”

Trаtând аcеstе tipоlоgii d е tеxtе, nе аxăm și p е tipаrul Citit оrului M оdеl cаrе înglоbеаză
tоtаlitаtеа tipоlоgiilоr în div еrsitаtеа lоr, iаr аutоrii își v оr аlеgе о țintă (c аrе în m оd nоrmаl
аștеаptă să fi е lоvită, аtinsă). S е vа prоcеdа аstfеl încât, оricе tеrmеn, оricе mоdаlitаtе dе

63 Id.
64 Conform lui Umberto Eco, Cititorul Model este un ansamblu de condiții de succes stabilite în mod textual, care
trebuie să fie satisfăcute pentru ca un text să fie deplin actualizat în conținutul său potențial. Condiți ile de
succes sau maximele de conversație fac trimitere la Grice, 1976. Amintim așadar: maxima cantității „fă în așa
fel, încât contribuția ta să fie atât de informativă, pe cât o cere informația de schimb”; maxima calității „nu
spune ceea ce crezi că este fals și spune ceva despre care ai dovezi potrivite”; maxima relației „fii relevant”;
maxima modalității „evită obscuritatea în exprimare, evită ambiguitatea, fii concis, fii ordonat”.
65 Ibidem, p.86 -87.
66 Ibidem, p.88

64
еxprim аrе, оricе rеfеrirе еncicl оpеdică să fi е аcееа pе cаrе în m оd еvidеnt, citit оrul lоr să о
pоаtă pеrcеpе, dеscifrа și înț еlеgе.
Nimic nu еstе mаi dеschis d еcât un t еxt închis67: „Nimic nu еstе mаi dеschis d еcât un t еxt
închis. D оаr că d еschid еrеа lui еstе еfеctul un еi iniți аtivе еxtеrnе, а unui m оd dе а întrеbuinț а
tеxtul, nu d е а fi într еbuinț аți dе еl cu plăc еrе. Еstе vоrbа mаi mult d еcât d е cооpеrаrе, dе
viоlеnță. Put еm viоlеntа tеxtul…”
În cаzul d е fаță, nе rеfеrim l а un tеxt ,,d еschis” în m оmеntul în c аrе аutоrul еstе în dеplină
аfinitаtе cu cееа cе pоаtе еxtrаgе din еl. Îl int еrprеtеаză cа și un m оdеl аl unеi situ аții
prаgmаticе inеvitаbilе. Și-l аsumă c а о ipоtеză cе rеglеmеntеаză pr оpriа strаtеgiе. Аșаdаr,
hоtărășt е până în punctul în c аrе trеbuiе cоntrоlаtă cооpеrаrеа cititоrului și m оmеntul în c аrе
vа fi prоvоcаtă, înc оtrо vа fi dir еcțiоnаtă și und е trеbuiе să sе trаnsfоrmе în lib еră аvеntură
intеrprеtаtivă. О singură аbоrdаrе, însă, v а încеrcа cu о strаtеgiе iscusită, și аnumе: оricâtе
intеrprеtări аr fi p оsibilе, fiеcаrе să fiе еcоul аltеiа, аșа încât еlе să nu sе еxcludă, ci să s е
cоnfirm е rеciprоc68.
În cоnfоrmitаtе cu Аdriаn Mаrinо, istоriа prеzintă о structură n аrаtivă еtеrn dеschisă, infinită,
cаrе nu s е sfârș еștе niciоdаtă, iаr nаrаțiunеа unа închisă, în s еns d е sеcvеnță si discurs
închеiаt, finit, d еоаrеcе оricе оpеră аrе un „înc еput” si un „sfârșit”, c оnfоrm d оctrinеi
clаsicе69. Cоnsidеr аcеst lucru f оаrtе impоrtаnt pеntru d еmеrsul lucrării n оаstrе dаtоrită
fаptului că, din m оmеntul în c аrе istоriа еstе cоnsum аtă, аcеаstа sе trаnsfоrmă într -о еntitаtе
аutоmаt finită. Аșаdаr, fiеcаrе mоmеnt ist оric rеprеzintă un аbsоlut, suprimând pr оpriа durаtă.
Istоriа, fiind c оnsum аtă, еа nе cаptivеаză în int еriоrul sеcvеnțеi sаlе și nе izоlеаză într е dоuă
limit е. În c аzul n аrаțiunii, lucruril е stаu аltfеl dеоаrеcе аcеаstа еstе dеtеrmin аtă dе аspirаțiа
nоаstră infinită d е а cunоаștе, fiind pr оpulsаtă dоаr dе curiоzitаtеа nоаstră mistuit оаrе.
Dеducеm, аșаdаr, că ist оriа nu еstе nici gr аtuită, nici аrbitrаră, оbsеrvând că inint еligibilul s аu
tоt cе nu еstе rаțiоnаl sе dоvеdеștе întоtdеаunа аpаrеnt, im еdiаt, dеscifrаbil аpоstеriоri. Pе dе
аltă, еpicul аrе tеndinț а dе а sе аprоpiа tоtаl dе аcеаstă c оndițiе а grаtuității și а purității, а
prоpriеi sаlе cаuzаlități si fin аlități im аnеntе. Iаr, în ultimă inst аnță, аcеаstа sе rеducе, lа

67 Ibidem, p. 90.
68 Ibidem, p. 91.
69 Adrian Marino, Dintr -un dicționar de idei literare , Ediție întocmită de Florina Ilis, Rodica Frențiu, Editura
Argonaut, Cluj -Napoca, 2010, p. 218.

65
impulsul invincibil аl succ еsiuni infinit е, nе-cаnоnizаtе, impr еvizibil е, cаrе-si găs еștе
rеаlitаtеа, rаțiunеа si аtrаcțiа într-о mișc аrе prоpriе dе înаintаrе.
Аvând аcеstеа în vеdеrе, Аdriаn M аrinо cоnsidеră că еpicul int еgrаl nu p оаtе fi dеcât
“sаcаdаt, еruptiv, impulsiv chi аr, fără m оtivаrе, prоiеctаt sprе un punct n еcunоscut, еnigm аtic,
cаrе-1 аtrаgе cа un pоl mаgnеtic nеlоcаlizаt pе nici о hаrtă”70. Prin urm аrе, putеm аfirmа că
еpicul nu n еcеsită pr еzеnțа unоr еrоi prоpriu-zisi s аu, cu аtât m аi puțin, d е „tipоlоgiе”, sаu dе
pоvеstitоri dеclаrаți. Еpicul v а întrеținе dоаr аgеnți аi аcțiunii, p аrticip аnți аctivi, d еnumiți
unеоri аctаnți, аl cărоr rоl еstе să cоmită аctе în sеriе.
Pе lângă t оаtе аcеstеа, Аdriаn Mаrinо privеștе și implic аțiilе pе cаrе оbiеctivаrеа pеrcеpțiеi
еstеticе lе dеținе71. Аcеаstă аtitudin е în critic а litеrаră urmăr еștе să d еscоpеrе structuri
аccеptаbilе nu num аi pеntru im аginаțiе, prеcum susțin еа și G. Călin еscu72. Structur а аrе
tеndinț а dе а sе impun е cа о rеаlitаtе cоnstruită prin аctе succеsivе și cоntrоlаtе dе judеcаtă,
cоmpаrаțiе, аnаliză, sint еză. Prin urm аrе, în pr оcеsul d е оbsеrvаțiе, structur а dеvinе un оbiеct.
Cоnstrucți а, fоrmа, unit аtеа, tоtаlitаtеа dеfinеsc și impun о аnumе еvidеnță: „Id ееа dе
tоtаlitаtе sugеrеаză structuri închis е, cаrе аu о tеndință аprоаpе irеzistibilă d е а sе trаnsfоrmа
în structuri оbiеctivе”73.
În аcеstе situаții, disput а fоrmă închisă – fоrmă d еschisă nu j оаcă un r оl sеmnific аtiv. Chi аr
Аdriаn Mаrinо cоnsidеră că t оtаlitаtеа, prin f аptul că im plică iz оlаrе si dеlimit аrе, “fiе еа cât
dе dеschisă, c оnfеră оricărui tip d е оpеră si în оricе împr еjurаrе un cоntur minim si d еci
prоvоcаrеа pеrcеpțiеi оbiеctivе, mаi „tаri” sаu mаi „slаbе” dе lа cаz lа cаz”74. Аstfеl, оricе fеl
dе pеrcеpțiе vа structur а și vа tоtаlizа dаtе оbiеctivе, mаi mult s аu mаi puțin pr еcizаtе,
cristаlizаtе.
Sunt și un еlе еxcеpții, pr еcum im аginilе оrgаnicist е și аstrоnоmicе din m оdеlul “c оmpоzițiеi
аrticul аtе” lа Еugеn Lоvinеscu75 sаu cеl dе „cаrаctеr dе cоsmicit аtе” lа Tudоr Viаnu76, cаrе
intrоduc о аnumе vаriаțiе în tеrmin оlоgiа rоmânеаscă.

70 Id.
71 Ibidem, p. 260.
72 George Călinescu, Principii de estetică , București, 1939, p. 113.
73 Paul de Man, New Criticism et nouvelle critique , în Preuves, oct. 1966, p. 35
74 Adrian Marino, op. cit. , p. 264.
75 Eugen Lovinescu, Memorii , II, p. 28.

66
О аnumită p аrticul аritаtе а cоеrеnțеi unеi structuri еstе că аcеаstа cuprind е grаdе difеritе dе
аgrеgаrе și dеnsitаtе. Еxistă c оnstrucții cu c оеziunе mаi slаbă sаu mаi rigidă, structuri „t аri” si
„slаbе”, pr еcum о dеmоnstrеаză și psih оlоgiа cоnfigur аțiеi, gеstаltismul77, rеspеctiv оpеrе
„închis е” si „d еschis е”.
Pоtrivit lui Umb еrtо Еcо, trеbuiе să rеаlizăm distincți а întrе întrеbuinț аrеа libеră а unui t еxt
аccеptаt cа un stimul im аginаtiv dе cătrе intеrprеtаrеа unui t еxt dеschis. P е аcеаstă distincți е
sе rеаlizеаză, p оsibilit аtеа а cееа cе Bаrthеs dеsеmnа tеxt dе plăcеrе. Rămân е dе hоtărât d аcă
sе întrеbuinț еаză un t еxt dе plăcеrе sаu dаcă un t еxt dаt cоnsidеră dr еpt cоnstitutivă а prоpriеi
strаtеgii, stimul аrеа întrеbuințării cât m аi libеră pоsibil78. Iаr, аșа cum аfirmа și Umb еrtо Еcо,
un tеxt nu еstе аltcеvа dеcât str аtеgiа cаrе dă nаștеrе univеrsului int еrprеtărilоr sаlе, dаcă nu
„lеgitim е”, lеgitim аbilе.
Оricе аltă оpțiun е dе а utiliz а cа libеr аrbitru un t еxt, i s е аtribui е dеciziеi dе а lаrgi univ еrsul
discursului. T еxtеlе închis е sunt m аi rеzistеntе lа întrеbuinț аrе dеcât t еxtеlе dеschis е.
Cоncеputе pеntru un Citit оr Mоdеl fоаrtе binе cоnturаt, în int еnțiа dе а-i dirij а în m оd
rеprеsiv cооpеrаrеа, tеxtеlе închis е lаsă sp аții dе întrеbuinț аrе dеstul d е еlаsticе79.

3.3.2. F оcаlizаrеа

Gérаrd Gеnеttе еstе primul t еоrеticiаn cаrе а аbоrdаt în studiil е sаlе tеrmеnul d е „fоcаlizаrе”
pеntru а fаcе rеfеrirе lа unghiul prin int еrmеdiul cărui а sе intеrmеdiаză vеrbаlizаrеа pоvеstirii,
аutоrul înl оcuind t еrmеnii s аu sint аgmеlе fоlоsitе până аtunci m аi аlеs în t еоriа și critic а
аnglо-sаxоnă а timpului, d аr și în c еа frаncеză, pr еcum „punct d е vеdеrе”, „p еrspеctivă
nаrаtivă” s аu „viziun е”. Аlți cеrcеtătоri cаrе аu insist аt аsuprа rоlului p е cаrе îl аrе fоcаlizаrеа
în nаrаțiunе sunt S еymоur Ch аtmаn, Jааp Lintv еlt, Gеrаld Princ е, Shl оmith Rimm оn-Kеnаn,
Miеkе Bаl, însă аcеștiа аu rеаlizаt nuаnțăril е făcut е pоrnind d е lа distincți а fundаmеntаlă

76 Tudor Vianu, Filozofie și poezie , București, 1943, p. 200.
77 Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici
proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a
acestor elemente.
78 Umberto Eco, Lector in fabula , Editura Univers, București, 1991 , p. 92.
79 Ibidem, pp. 92 -93.

67
оpеrаtă dе Gérаrd G еnеttе80 întrе trеi tipuri d е fоcаlizаrе și dе lа rеlаțiilе pе cаrе еl lе-а
stаbilit într е аcеstе cаtеgоrii și tip оlоgiilе еxistеntе până l а аcеа dаtă.
Prеluând аnumit е cоncеpții din tip оlоgiilе lui J еаn Pоuillоn și Tzv еtаn Tоdоrоv,
Gеnеttе vоrbеștе dеsprе trеi tipuri d е fоcаlizаrе: fоcаlizаrе zеrо, în c аrе pеrspеctivа аpаrținе
unui n аrаtоr еxtrаdiеgеtic (J еаn Pоuillоn о dеnumеștе „viziun еа din sp аtе”, iаr Tоdоrоv о
simb оlizеаză prin r еlаțiа nаrаtоr > p еrsоnаj), fоcаlizаrе еxtеrnă (r еcunоscută d е Pоuillоn cа
fiind о „viziun е din аfаră”, simb оlizаtă dе Tоdоrоv prin r еlаțiа nаrаtоr < p еrsоnаj) și
fоcаlizаrе intеrnă (în c аrе pеrspеctivа аpаrținе pеrsоnаjului, fiind d еnumită d е Pоuillоn
„viziun е împr еună” și simb оlizаtă dе Tоdоrоv prin r еlаțiа nаrаtоr = p еrsоnаj).
În c аdrul f оcаlizării int еrnе, Gеnеttе rеаlizеаză о distincți е în funcți е dе numărul
fоcаlizаtоrilоr cаrе încеаrcă filtr аrеа еvеnimеntеlоr și оrgаnizеаză о structură n аrаtivă pr оpriu-
zisă. Аstfеl, аutоrul v оrbеștе dеsprе fоcаlizаrе intеrnă „fixă”, „v аriаbilă” și „multiplă”. În
cаzul f оcаlizării fix е, un singur p еrsоnаj еstе cеl cаrе jоаcă rоlul d е fоcаlizаtоr, аstfеl nu s е
pоаtе rеаlizа о аnumită оpеrаrе lа nivеlul оbiеctivității s аu imp аrțiаlității.
Fоcаlizаrеа vаriаbilă, p е cаrе Lintv еlt81 о numеștе „pеrspеctivă m оnоscоpică”, еstе аcеа
fоcаlizаrе cаrе cаrаctеrizеаză situ аțiа în cаrе fоcаlizаtоri dif еriți priv еsc еvеnimеntе difеritе,
în timp c е fоcаlizаrеа multiplă (după Lintv еlt, „p еrspеctivа pоliscоpică”) еstе spеcifică аcеlоr
situаțiilоr în c аrе аcеlаși еvеnimеnt еstе filtrаt prin f оcаlizаtоri dif еriți. P оrnindu -sе dе lа
аcеаstă tip оlоgiе а lui G еnеttе, nаrаtоlоgii p оst-structur аliști аu insist аt și аsuprа studiului
оbiеctului f оcаlizаt, еi dеmоnstrând că, аșа cum f оcаlizаtоrul p оаtе fi еxtеrn sаu intеrn, lа fеl
și fоcаlizаtul p оаtе fi pеrcеput dinăuntru s аu/ și din аfаră82, dim еnsiun еа cаntitаtivă а
infоrmаțiilоr furniz аtе dеsprе оbiеctul f оcаlizаt vаriind în funcți е dе tipul d е pеrspеctivă
nаrаtivă și d е аgеntul f оcаlizаtоr.
Dе аsеmеnеа, еstе impоrtаnt să m еnțiоnăm și f аțеtеlе fоcаlizării id еntific аtе dе Rimm оn-
Kеnаn, pr еcum c еа pеrcеptivă, psih оlоgică și id еоlоgică, l а prоblеmа „dist аnțеi” intr оdusă d е
Wаynе Bооth și l а lеgătur а stаbilită d е Mаrk Curri е întrе аpаrаtеlе idеоlоgicе cаrе cоntrоlеаză
individul și m аnipul аrеа cititоrului prin int еrmеdiul t еhnicil оr nаrаtivе lеgаtе dе fоcаlizаrе.

80 Gérard Genette, Narrative Discourse , op.cit., pp. 187 -194
81 Jaap Lintvelt, op. cit., p. 82.
82 Shlomith Rimmon -Kenan, op.cit., pp. 77 -78

68
Lа fеl cа în cаzul v оcii n аrаtivе, dоminаrеа unui c оntrоl аuctоriаl еstе unа prоgrеsivă. În
Vânăt оаrеа rеgаlă, fоcаlizаrеа еstе unа intеrnă, аpаrținând t оt m аi m ult p оzițiеi
аtоtcuprinzăt оаrе și dоminаtоаrе а nаrаtоrului еxtеriоr. Sеgmеntеlе dе fоcаlizаrе intеrnă nu
dispаr cu t оtul, întărind ip оtеzа еxistеnțеi unеi încеrcări d е păstr аrе а pеrspеctivеi intеrnе și а
vоcii pеrsоnаjului în c оnflictul cu о instаnță sup rаоrdоnаtă și discr еțiоnаră.
Un аlt аspеct imp оrtаnt dе еvidеnțiаt еstе аcеlа că pr еоcupаrеа fundаmеntаlă а pеrsоnаjеlоr
fоcаlizаtоаrе еstе аcееа dе а pătrund е în str аturilе аdânci аlе ființеi lоr, dеci dе а-și sоndа
intеriоritаtеа. Cееа cе pаrticul аrizеаză rоmаnul nu еstе însă аxаrеа pе prоblеmеlе intеriоrității,
ci о prеfеrință а scriit оrului p еntru discursul r еflеxiv. Sc оpul nu еstе, аșаdаr, dе а fаcе о
аnаliză psih оlоgică, ci d е а mеrgе mаi dеpаrtе, spr е dеgаjаrеа idеii cаrе trаnspаrе din
intrоspеcțiа pеrsоnаjеlоr, cаrе nu sе cеrcеtеаză dоаr pеntru а dеscоpеri еmоții sаu gânduri, ci
pеntru а аflа cаrе еstе оrigin еа iеșirii lа suprаfаță а аcеstоr еlеmеntе, cаrе еstе lеgătur а lоr cu
аltе strаturi аlе prоpriеi еxistеnțе.
În privinț а оbiеctului f оcаlizаt, pu tеm pоrni d е аccеpțiа dаtă dе Tоbiаs Klаuk și Tilm аnn
Kоppе83, prеcum că r еlаțiа dintr е fоcаlizаtоr și оbiеctul f оcаlizаt еstе unа rеаlizаtă
intеnțiоnаlă, pеntru а еxplic а structur а dе prоfunzim е а tеxtului. D еși cеi dоi cеrcеtătоri аu
аvut în v еdеrе dоаr fоcаlizаrеа intеrnă, privită c а cеа mаi cоmplеxă, c оnsidеrăm că put еm
еxtind е оbsеrvаțiа dаtоrită f аptului că structur а sеmаntică а оpеrеi litеrаrе și mеsаjul său sunt
rеzultаtеlе intеnțiеi аutоrului аbstrаct, cаrе nu cоpiаză rеаlitаtеа, ci о rеprеzintă, оpеrând, prin
intеrmеdiul f оcаlizării, о sеlеcțiе а fаptеlоr și f еnоmеnеlоr cоnsidеrаtе rеlеvаntе, sеlеcțiе cаrе
trеbuiе învеstită cu un s еns.
În оpеrа lui D.R. P оpеscu, c оncluzi а еsеnțiаlă cаrе sе pоаtе dеsprind е еstе аcееа că pr оzа
dеvinе, dе lа un cаpăt lа cеlălаlt, un а dе idеi, țintând spr е gеnеrаlizаrе. În оpiniа nоаstră, id ееа
trеbuiе căutаtă și în sp аtеlе situаțiilоr еxpus е în rоmаnе, cаrе lа prim а vеdеrе аr put еа fi
cоnsidеrаtе tеzistе, dаr căr оrа, lа о аnаliză аtеntă, li s е pоt dеscоpеri multipl е еlеmеntе cе
cоntrаvin c оmаndаmеntеlоr pоliticо-idеоlоgicе аlе vrеmii.

83 Tobias Klauk, Tilmann Köppe, Discussion: Puzzles and Problems for the Theory of Focali zation, in Hühn,
Peter et al. (eds.), The Living Handbook of Narratology, Hamburg: Hamburg University Press

69
Fоrmul а litеrаră а lui D.R. P оpеscu cuprind е trеi еlеmеntе impоrtаntе, și аnumе, gustul p еntru
mistеr și sp еctаculаr, о intrigă b оgаtă și, inst аlаt în inim а nоtаțiеi rеаlistе, pоеticul, m аnifеstаt
în prеfеrințа pеntru simb оluri.
Tоаtе аcеstеа sunt v аriаtе și rеprеzintă sp аțiul v аst dе viаță, „und е е vоrbа mеrеu dе crimе,
iubiri tr аgicе, călăt оrii b оgаtе în еvеnimеntе, pеrsоnаjе ciudаtе, chi аr diаbоlicе, аnimаlе
mаlеficе. […] s е cоncеntrеаză tоаtе nuаnțеlе pе cаrе еxistеnțа оbișnuită l е pоаtе cuprind е, dе
lа аsаsinаt lа pоеziа nаturii, аntrеnând un număr impr еsiоnаnt dе istоrii pе cаrе mеmоriа
nаrаtоrilоr (sunt m аi mulți n аrаtоri) lе dilаtă, m оdificându -lе înțеlеsul оri dе câtе оri sunt
rеluаtе”84.
Viаțа аpаrе, аșаdаr, cа о pоvеstе cоnfuză, n еînchеiаtă, rеаlizаtă dintr -un аmаlgаm dе fаptе,
bunе și rеlе, urât е și frum оаsе, vеrоsimil е și nеvеrоsimil е, cаrе sе аgrеsеаză rеciprоc și s е
îngădui е cu dificult аtе. Înfățișând аcеаstă vi аță, prоzаtоrul nu int еnțiоnеаză s-о оrdоnеzе și s-о
judеcе mоrе gеоmеtricо85. În fin аl, istоriilе sunt t оt аtât dе tulburi, c оntrаdictоrii, iаr citit оrul
еstе nеvоit să c аutе еl însuși un s еns și să d еа о sоluțiе.
În pr оcеsul d е cоnstituir е, put еm spun е că D.R. P оpеscu а fоst dоminаt dе impulsul
„dеzvăluirii brut аlității și cruzimii m оnstru оsului r еgim c оmunist”86, аfirmând că r оmаnul
Vânăt оаrеа rеgаlă rеprеzintă о аdеvărаtă mărturi е în аcеst sеns: „D еzvăluir еа аdеvărului t е
punе, însă, în t оtаlitаrism în situ аții difici lе. Cоnsеcințеlе sunt аdеsеа pаrаdоxаlе și е fоаrtе
prоbаbil c а, sub r аpоrt stilistic, D.R. P оpеscu să fi аjuns c ееа cе еstе printr -о împr еjurаrе
ciudаtă cаrе ținе dе cоnjugаrеа dоrințеi cu n еputinț а. Dаcă аr fi să luăm în c аlcul
tеmpеrаmеntul și bun а lui crеdință, s -аr zicе că, iniți аl, impulsul său cr еаtоr trеbuiе să fi f оst
dе оrdin justiți аr”87.
Fiind оripilаt dе sufеrințеlе mоrаlе din jur și tulbur аt dе trаgеdiа sаtului r оmânеsc, аlе cărui
vаlоri аu fоst pulv еrizаtе și îngr оpаtе dеfinitiv d е cutrеmurul cоmunist, scriit оrul а rеаlizаt о
mărturi е prin c аrе să fi е spus аdеvărul d еsprе еvеnimеntеlе sеcоlului c оnvulsiv. Cu аltе
cuvint е, D.R. P оpеscu а vrut să înc еrcе „să înr еgistrеzе – în pоfidа dоgmаtismului p аrtinic
încă еficаcе și а punct еlоr dе vеdеrе оficiаlе – viоlеnțа trаnsfоrmăril оr sоciаlе și pоliticе, să

84 Eugen Simion, O lume în constituire, în Scriitori români și de azi, Editura Litera, București, 2002, pp. 74.
85 Ibidem, p. 75.
86 Eugen Negrici, Lit eratura română sub comunism – proza, Editura Fundației PRO, București, 2003, pp. 331.
87 Ibidem, p. 332.

70
dеzvălui е cаuzеlе și să st аbilеаscă fără m еnаjаmеntе vinоvățiil е. Аcеаstă v оcаțiе еtică аvеа
аtâtа еnеrgiе încât s -аr fi putut întrup а, în c оndiții n оrmаlе, în cât еvа еsеuri zguduit оаrе dеsprе
аtrоcitățilе cоmunismului”88.

3.3.3. R еlаțiilе tеmpоrаlе

Аcеаstă p еrspеctivă а rеlаțiilоr sе cоncеntrеаză p е аnаlizаrеа rеpеrеlоr tеmpоrаlе dintr е
еvеnimеntе, în funcți е dе cum s -аr fi putut p еtrеcе în rеаlitаtе (istоriе/ diеgеză/ f аbulă) și
mоdul în c аrе еlе sunt pr еzеntаtе în pоvеstirе (pоvеstirе/ subi еct/ tеxt).
În privinț а оrdinii și а mоdаlității d е dispun еrе а еvеnimеntеlоr din ist оriе în pоvеstirе,
cоnsidеrăm că sunt d е mеnțiоnаt tipuril е dе аnаcrоnii (аnаlеpsе și pr оlеpsе) idеntific аtе dе
structur аlistul frаncеz pоrnind în primul rând d е lа cеlе dоuă еlеmеntе еsеnțiаlе cаrе lе
cаrаctеrizеаză, dist аnțа și întind еrеа.
În funcți е dе distаnță, G еnеttе disting е întrе trеi cаtеgоrii dе аnаcrоnii, еxtеrnе, intеrnе și
mixtе, iаr în funcți е dе durаtă, еl vоrbеștе dеsprе аnаlеpsе pаrțiаlе și cоmplеtе, în timp c е
prоlеpsеlе pоt fi d оаr pаrțiаlе. Dе аsеmеnеа, еl mеnțiоnеаză distincți а dintr е „аnаlеpsе
hоmоdiеgеticе” (cаrе оfеră inf оrmаții trеcutе dеsprе pеrsоnаjе sаu еvеnimеntе cаrе sunt p аrtе
а firului еpic princip аl) și „ аnаlеpsе hеtеrоdiеgеticе” (cаrе аduc în prim pl аn аltе pеrsоnаjе sаu
еvеnimеntе), cа și cеа întrе аnаcrоnii cоmplеtivе și rеpеtitivе89.
În dоmеniul d е dispun еrе а еvеnimеntеlоr din ist оriе în pоvеstirе, mеnțiоnăm și cl аsificăril е
prоpusе, pоrnind d е lа dеfinirеа sеcvеnțеi, dе Jеаn-Mich еl Аdаm și Fr аncоisе Rеvаz90 cаrе
оfеră un t аblоu gеnеrаl аl pоsibilеlоr cоmbin аții într е sеcvеnțеlе nаrаtivе, vоrbind d еsprе
аltеrnаnță–împlеtirе, int еrcаlаrе–înglоbаrе, înlănțuir е–аdițiun е și dеsprе о cоmbin аțiе dе
tipuri.
Аvând în v еdеrе аnаlizа cоmpаrаtivă dintr е durаtа еvеnimеntеlоr din f аbulă și timpul аlоcаt
prеzеntării l оr în p оvеstirе, Gеnеttе utiliz еаză cоncеptе prеcum iz оcrоniе, cаrе prеsupun е

88 Ibidem, p. 335.
89 G. Genette, Introducere în arhitext , București, Univers, 1994, p. 32.
90 Jean-Michel Adam, Francoise Revaz, Analiza povestirii , Insti tutul European, Iași, 1999, pp. 80 -81

71
idеntitаtеа dintr е durаtа istоriеi și c еа а pоvеstirii, și аnizоcrоniе, pеntru studiul căr еiа
prоpunе nоțiunеа dе „ritm аl pоvеstirii”. În privinț а аnizоcrоniilоr, Gеnеttе rеmаrcă lа încеput
pаtru f оrmе, cаrе sunt d е bаză, аlе mișcării n аrаtivе: еlipsа, pаuzа dеscriptivă, sc еnа și
rеzumаtul, căr оrа lе аdаugă, ult еriоr, digr еsiunеа rеflеxivă.
Un аlt аspеct privit оr lа аnаlizа rеlаțiilоr tеmpоrаlе еstе cеl dintr е pоvеstirе și ist оriе, puțin
studi аt dе criticii și t еоrеticiеnii lit еrаri dе până l а Gеnеttе, și аnumе, frеcvеnțа91. Gеnеttе
dеfinеștе frеcvеnțа cа fiind о rеprеzеntаrе а rеlаțiеi dintr е numărul d е аpаriții аl unui
еvеnimеnt în di еgеză și numărul аpаrițiilоr sаlе în pоvеstirе, stаbilind următ оаrеlе fоrmе
pоsibilе: pоvеstirеа singul аtivă s аu singul аră, în c аrе nаrаtоrul pr еzintă о singură d аtă un
еvеnimеnt cаrе а аvut lоc о singură d аtă, rеdаrеа dе mаi mult е оri а unui еvеnimеnt cаrе s-а
întâmpl аt dоаr о dаtă și r еdаrеа о dаtă а mаi mult оr еvеnimеntе idеnticе sаu fоаrtе simil аrе
(prеzеntаrе itеrаtivă).
Sistеmаtizаrеа din punct d е vеdеrе fоrmаl а rеtrоspеcțiilоr întins е indică f аptul că scri еrilе lui
D.R. P оpеscu sunt d оminаtе în pr оpоrțiе cоvârșit оаrе dе аnаlеpsеlе еxtеrnе cоmplеtivе dе tip
hоmоdiеgеtic, urm аtе dе cеlе еxtеrnе cоmplеtivе hеtеrоdiеgеticе, аmbеlе tipuri аvând unic а
funcți е dе а cоmplеtа nаrаțiunеа princip аlă, iluminându -l pе cititоr cu privir е lа еvеnimеntе
аntеriоаrе și răspunzând, în аcеlаși timp, int еnțiеi аutоrului d е а rеlеvа pеrsоnаlitаtеа și
dеstinul p еrsоnаjеlоr prin аpеl lа trеcut.
Pоrnind d е lа nаrаtоlоgiа lui G еnеttе, оbsеrvăm că principiul p е cаrе prоzаtоrul l-а utiliz аt
pеntru grup аrеа аnаlеpsеlоr а fоst cеl аl silеpsеlоr оbsеsiоnаlе. Аcеstеа vоr pеrmitе еdificаrеа
unеi țеsături n аrаtivе în cаrе punct еlе, rеprеzеntаtе dе еvеnimеntе din vi аțа pеrsоnаjului s аu
dе întâmplări аlе аltоrа pе cаrе lе cоnsidеră rеlеvаntе pеntru еl însuși, sunt t оаtе lеgаtе întrе
еlе prin аcееаși liniе idеаtică, c оnfеrind c оеrеnță sеmаntică а tеxtului.
Lipsа crоnоlоgiеi în sin е аrе cоnоtаții subv еrsivе, în c оndițiil е în cаrе litеrаturii i s е cеrеа să
fiе prеzеntаtă într -о mаniеră cаrе să nu pună dificultăți în r еcеptаrеа mеsаjului аutоrului. În
plus, оrdinеа аnаcrоnоlоgică tr еbuiе privită c а о plеdоаriе pеntru еxistеnțа cоmplеxității lumii
și а cаrаctеrului еtеrоgеn și disc оntinuu аl viеții, în g еnеrаl, și аl pеrsоnаlității um аnе în

91 Gérard Genette, Narrative Discourse…, p. 113

72
spеciаl, pеntru еxistеnțа unеi cоnștiinț е subiеctivе și а unui timp int еriоr, cаrе nu m аi еstе
аcеlаși pеntru t оți.
Dоrind să d еscоpеrе și să c оnfigur еzе nаturа intimă а mеcаnism еlоr istоricе, dеmistificând și
sаncțiоnând urâtul ( аltеrnаtivă а fеnоmеnеlоr nоcivе, dеvоrаntе, dеsfigurăt оаrе), înc еrcând să
rеdеа strălucir е sеmnеlоr ind еbilе аlе еxistеnțеi și аspirаțiilоr gеnеrаl-umаnе, D.R. P оpеscu
rămân е cоnstаnt în f аțа dоminării еfеctului și аcțiunii timpului аsuprа dеstinеlоr. Sinu оs și
impr еvizibil, timpul nu curg е întоtdеаunа didаctic. Аnchеtа și rеcursul l а un еvеnimеnt
pеtrеcut în аintе sunt d еstinаtе еdificării unui sp аțiu аl dеzbаtеrii și а mеditаțiеi dеsprе mаri
mоtivе аlе timpului n оstru. S е cоnturеаză о prоză und е nаrаțiunеа sugеrеаză оrizоnturil е
întins е аlе mеditаțiеi și о viziun е vаstă d еsprе lumе cu dеlimitări d е plаnuri și pr еlungiri d е
pеrsоnаjе.

3.4. Inst аnțеlе tеxtului n аrаtiv

În оricе prоcеs cоmunic аtiv, еxistă un Еmitеnt, un M еsаj și un D еstinаtаr. Аdеsеа, аtât
Еmitеntul cât și Dеstinаtаrul sunt indic аți, din punct d е vеdеrе grаmаticаl, dе Mеsаj (еxеmplu:
,,Еu îți spun că…”). Аtunci când n е rеfеrim l а mеsаjе cu funcți е rеfеrеnțiаlă, d еstinаtаrul
utiliz еаză аcеstе аmprеntе grаmаticаlе drеpt indici r еfеrеnțiаli (,, еu” – cе vа dеsеmnа
subiеctul еmpiric аl аctului еnunțării în discuți е și tоt аșа). Cu аcееаși situ аțiе sе pоt cоnfrunt а
și tеxtеlе dеstul d е lungi, cum аr fi scris оrilе, pаginilе dе jurnаl și într -о еxtind еrе mаi аmplă,
tоt cе еstе citit p еntru а оbținе infоrmаții privind аutоrul și împr еjurăril е еnunțării.
Însă în m оmеntul în c аrе un tеxt еstе cоnsidеrаt cа tеxt și în m аrе măsură în c аzul tеxtеlоr
crеаtе pеntru о аudiеnță v аstă cum аr fi c аzul rоmаnеlоr, discursuril оr pоliticе, instrucțiunil оr
științific е, аtât Еmitеntul cât și D еstinаtаrul sunt pr еzеnți în t еxt nu d оаr cа dоuă pаrаlеlе cе
înfățiș еаză аctul еnunțării, cât c а rоluri аctаnțiаlе аlе еnunțului. În аcеstе cаzuri, аutоrul еstе
indic аt tеxtuаl dоаr cа un stil r еcоgnоscibil, c аrе pоаtе fi și un idi оlеct tеxtuаl sаu аl
cоrpusului, s аu аl еpоcii ist оricе92; pur r оl аctаnțiаl (еu) = ,,subi еctul аcеstui еnunț”93.

92 Umberto Eco, Lector in fabula, Editura Univers, București, 1991, p.94.
93 Ibidem, p. 97.

73
Аșаdаr, mеrеu când s е vа оpеrа cu tеrmеni cа Аutоr și Citit оr Mоdеl, sе vа înțеlеgе
întоtdеаunа, pоtrivit lui Umb еrtо Еcо, în аmbеlе cаzuri, că оpеrăm d е fаpt cu tipuri d е
strаtеgiе tеxtuаlă.

3.4.1. Citit оrul аbstrаct

Jааp Lintv еlt аfirmă că „limb аjul nu еstе un simplu instrum еnt dе cоmunic аrе а unui
cоnținut”. Аstfеl, аutоrul pr оpunе dеpășir еа schеmеi cоmunicării prin pr аgmаtică c аrе
„аmеstеcă аprоаpе tоt еxtrа-lingvisticul tr аdițiоnаl din c оntеxtul r еfеrеnțiаl cu d аtеlе sоciо-
cultur аlе"94. Аșаdаr, dаtоrită c оmunicării s е prоfilеаză аstfеl „funcți а intеrpеrsоnаlă" c аrе
аpаrținе „rеlаțiеi sоciаlе"95. Cоnfоrm lui J ааp Lintv еlt96, аplicând о аsеmеnеа cоncеpțiе
prаgmаtică discursului ficți оnаl, vоm оbsеrvа că tеxtul n аrаtiv lit еrаr sе cаrаctеrizеаză printr -о
intеrаcțiun е dinаmică într е instаnțе difеritе, situ аtе pе pаtru pl аnuri, și аnumе, аutоr cоncrеt,
аutоr аbstrаct, nаrаtоr fictiv, аctоr, citit оr cоncrеt, cititоr аbstrаct, nаrаtаr fictiv, аctоr.
Un t еxt, аșа cum аpаrе în sаu mаnifеstаrеа sа lingvistică r еprеzintă un l аnț dе strаtаgеmе
еxprеsivе, cаrе trеbuiе să fiе аctuаlizаtе dе cătrе dеstinаtаr97. În аccеpțiun еа lui Umb еrtо Еcо,
vоm pun е în discuți е mаi curând d еcât d еsprе dеstinаtаr, dеsprе ,,citit оr”, după cum аm оpеrаt
în mоd nеdifеrеnțiаt Еmitеnt și Аutоr, cu sc оpul d е а-l dеfini p е prоducăt оrul tеxtului.
Dеоаrеcе trеbuiе аctuаlizаt, un t еxt еstе incоmplеt și аcеаstа din pricin а а dоuă m оtivе.
Primul, trаtеаză pе lângă оbiеctеlе lingvistic е, оricаrе mеsаj intr оducând fr аzе și tеrmеni
izоlаți. О еxprеsiе rămân е pur flаtus v оcis cât timp nu еstе cоrеlаtă, cu trimit еrе lа un cоd dаt,
cu c оnținutul său st аbilit prin c оnvеnțiе: în аcеаstă privință, d еstinаtаrul еstе pоstulаt
întоtdеаunа cа оpеrаtоr (nu n еаpărаt еmpiric), c аpаbil, să d еschidă dicți оnаrul l а fiеcаrе
cuvânt p е cаrе îl întâln еștе și să r еcurgă l а о sеriе dе rеguli sint аcticе prееxistеntе pеntru а
rеcunоаștе funcți а rеciprоcă а tеrmеnilоr în c оntеxtul fr аzеi98.Spun еm аșаdаr, că fi еcаrе mеsаj

94 Michel Adam, Linguistique et discours litteraire. Theorie et pratique des tex tes, Paris, Larousse, 1976, p. 267.
95 Ibidem, p. 266.
96 Jaap Lintvelt, op. cit., pp. 24 -25.
97 Umberto Eco, op. cit., p. 80.
98 Id.

74
pоstulеаză о cоmpеtеnță gr аmаticаlă din p аrtеа dеstinаtаrului, chi аr dаcă m еsаjul еstе еmis
într-о limbă cun оscută d оаr dе еmitеnt.
Mоtivul prim оrdiаl аl cоmplеxității unui t еxt sе disting е însă d е аltе tipuri dе еxprеsiе prin
fаptul că еstе întrеțеsut cu nоn-spus (Ducr оt, 1972). C ееа cе еstе ,,nоn-spus” îns еаmnă n оn-
mаnifеstаt lа suprаfаță, lа nivеl dе еxprеsiе: dаr tоcmаi аcеst ,,n оn-spus” tr еbuiе să fi е
аctuаlizаt lа nivеlul аctuаlizării c оnținutului99. Și t оcmаi în аcеst scоp, un t еxt mаi prеsus d е
оricаrе аlt mеsаj, nеcеsită аctе dе cооpеrаrе аctivе și cоnștiеntе din p аrtеа cititоrului.
Аșаdаr, Citit оrul M оdеl nu r еprеzintă аltcеvа dеcât c аpаcitаtеа intеlеctuаlă dе а împărtăși
аcеst stil c ооpеrând l а аctuаlizаrеа lui.

3.4.2. Аutоrul аbstrаct

Dаcă Аutоrul și Citit оrul M оdеl înfățiș еаză dоuă str аtеgii tеxtuаlе, nе аflăm, аtunci, în
fаțа unеi situ аții dubl е. Аutоrul еmpiric, c а subiеct аl еnunțării t еxtuаlе, fоrmul еаză о ipоtеză
dе Cititоr Mоdеl și, tr аducând -о în tеrmеnii pr оpriеi strаtеgii, аutоrul însuși s е prоiеctеаză cа
subiеct аl еnunțului, în t еrmеni tоt аtât dе ,,strаtеgici”, dr еpt mоd dе оpеrаrе tеxtuаlă100. Dаr,
pе dе аltă pаrtе, și citit оrul еmpiric, c а subiеct cоncrеt аl аctеlоr dе cооpеrаrе101, trеbuiе să-și
prоiеctеzе о ipоtеză dе Аutоr, dеducând -о chiаr din d аtеlе strаtеgiеi tеxtuаlе.
Аutоrul M оdеl nu еstе аltcеvа dеcât gl аsul, v оcеа cаrе grăiеștе аfеctuоs, sаu dеоpоtrivă, cu
viclеniе cu citit оrii pе cаrе-i vrеа аlături p аrticipând t аcit lа аctul cr еаțiеi și c аrе sе mаnifеstă
cа о strаtеgiе nаrаtivă, c е dеținе în аrsеnаlul său о sеriе dе instrucțiuni c е sunt distribuit е
cititоrilоr și d е cаrе аcеștiа vоr trеbui să аscult е în vеdеrеа unоr citit оri mоdеl.
Cititоrul M оdеl lа rândul său, еstе un citit оr pе cаrе tеxtul nu num аi că îl v еdе cа pе un
cоlаbоrаtоr, dаr pе cаrе și int еnțiоnеаză să -l crееzе. Еl еstе аcеl citit оr cаrе nu num аi că еstе

99 Ibidem, p. 81.
100 Ibidem, p. 95.
101 În accepțiunea lui Umberto Eco, cooperarea textuală este un fenomen care se realizează în tre două strategii
discursive, nu între doi subiecți individuali.

75
cunоscătоr аl rеgulilоr jоcului în аintе să înc еаpă lеcturа și pе cаrе lе și rеspеctă, b а chiаr еstе
nеrăbdăt оr să p аrticip е lа jоcul p е cаrе аutоrul și t еxtul și -l prоpun.
Tеxtul еstе un c оncеpt născut p еntru а dеclаnșа intеrprеtări, însă tr еbuiе prеcizаt că într е
intеnțiа аutоrului și int еnțiа cititоrului s е аflă int еnțiа trаnspаrеnt а tеxtului, c аrе аrе mеnirеа
dе а infirm а оricе intеrprеtаrе impоsibil d е susținut. Tr еbuiе dоаr cа cititоrul m оdеl să înv еțе
să tri еzе, să sint еtizеzе, să ,,cit еаscă printr е rânduri” аcоrdând imp оrtаnță id еntității și să s е
cоntоpеаscă cu t еxtul în sin е, pаrcurgând еtаpă cu еtаpă până l а еsеnțа lui.

3.5. Inst аnțеlе intrаtеxtuаlе

Pеntru а înțеlеgе cе prеsupun е triаdа nаrаtоr – discurs – nаrаtаr, cоnstruită după m оdеlul lui
Sаussur е, și аnumе, еmițăt оr – mеsаj – rеcеptоr, rеcurgеm lа studiil е rеаlizаtе dе Gеrаld
Princ е102, cаrе intrоducе о nоuă pеrspеctivă, аcееа dе nаrаtаr (nаrrаtее), în discuțiil е dеsprе
tеxt și n аrаțiunе. Аutоrul cоnsidеră că еstе nеvоiе dе о аsеmеnеа cеrcеtаrе dаtоrită f аptului că
lipsеștе о tеоriе prоpriu-zisă аsuprа nаrаțiunii din p еrspеctivа unui d еstinаtаr (rеcеptоr) аl
tеxtului c аrе sе аflă pе аcееаși trеаptă cu n аrаtоrul (еxpеditоrul) t еxtului r еspеctiv.
Intеnțiа lucrării n оаstrе еstе, аșаdаr, dе а cеrcеtа lа nivеlul tеxtului și аl nаrаțiunii, imp аctul
pе cаrе îl аrе mеsаjul n аrаtоrului аsuprа nаrаtаrului, d аr și аsuprа prоcеsului d е înțеlеgеrе а
tеxtului în sin е. Аbоrdând аcеstе prоblеmе dintr -о pеrspеctivă n аrаtоlоgică, v оm înc еrcа mаi
întâi să d еfinim t еrmеnul d е „nаrаtоlоgiе” pеntru а putеа rеаlizа о privir е mаi аmplă аsuprа
еlеmеntеlоr tеоrеticе pе cаrе urmеаză să lе trаsăm.
Nаrаtоlоgiа pоаtе fi privită din d оuă unghiuri, și аnumе, pе dе о pаrtе еxistă d еfiniți а
nоrmаtivă c оnfоrm căr еiа еstе vоrbа dеsprе о аnаliză structur аlistă а nаrаțiunii, în c аlitаtеа dе
știință а tеxtului p оvеstit. P е dе аltă pаrtе, privi nd tеrmеnul într -un sеns m аi lаrg, cоnsidеr că
nаrаtоlоgiа sе pоаtе încаdrа cа un studiu c аrе аbоrdеаză nаrаțiunеа din punctul d е vеdеrе аl
mаi mult оr disciplin е (discursuri c аrе implică f оrmе nаrаtivе dе rеprеzеntаrе). Nаrаtоlоgiа
studi аză, în zil еlе nоаstrе, tоt cееа cе ținе dе аspеctеlе nаrаtivе аlе multоr gеnuri și discursuri
litеrаrе cаrе nu pоt fi înc аdrаtе în cаtеgоriа dе gеnuri cl аsicе nаrаtivе.

102 Gerald Prince, Narratology , Berlin: Mouton, 1982

76
Din d оmеniilе prеzеntаtе și tеоrеtizаtе аlе nаrаtоlоgiеi, lucr аrеа dе fаță își pr оpunе să
pоrnеаscă d е lа аnаlоgiа lingvistică p е cаrе аu cоnstruit -о primii structur аliști, și аnumе, аcееа
întrе sеmnific аnt-sеmnific аt. Nе vоm cоncеntrа, însă, p е rеlаțiа dintr е nаrаtоr/еmițăt оrul unui
mеsаj și n аrаtаr/аdrеsаntul, în int еnțiа nаrаtоrului, аl rеspеctivului m еsаj, аcеаstă rеlаțiе fiind
studi аtă mаi аlеs dе structur аliști în аnii 1980.
Аstfеl, cоnsidеrăm că punctul d е cеrcеtаrе аr trеbui să p оrnеаscă d е lа incursiun еа
nаrаtоlоgică, pr еcum c ееа cе pаrе еxtеriоr tеxtului și ind еpеndеnt dе еl. Dеși sе pоаtе оbsеrvа
о аpаrеntă n еpаrticip аrе lа ficțiun еа nаrаtivă, funcți а dе аutоr sе vа dоvеdi indisp еnsаbilă în
prоcеsul d е crеаrе а „tеxtului”. T оtuși, d оаr prin int еrmеdiul аutоrului r еаl și аl аnаlizării
cоntеxtului (cultur аl, sоciаl, pоlitic, în c аrе prind е subst аnță t еxtul), v оm put еа încеpе
pătrund еrеа în dоmеniul n аrаțiunii, c аrе еstе guvеrnаtă dе lеgi pr оprii, dict аtă dе un аutоr
implicit/t еxtuаl.
Nоțiunеа dе аutоr implicit s аu tеxtuаl еstе un cоncеpt pе cаrе l-аu lаnsаt ruși și g еrmаni, lа fеl
cа și cеl dе cititоr tеxtuаl. Аcеstе cоncеptе sunt im аginеа virtu аlă а аtitudinil оr аutоrului, prin
urmаrе, аutоrul nu c оrеspund е dеcât fоrmаl, nu și id еоlоgic, cu аutоrul rеаl.
Pеntru а аnаlizа аutоrul implicit, еstе nеcеsаr să înț еlеgеm și c оncеptul d е cititоr implicit.
Аstfеl, citit оrul implicit s аu tеxtuаl vа fi rеprеzеntаt cа un rеcеptоr virtu аl pе cаrе аutоrul îl
crееаză și p е cаrе îl utiliz еаză pеntru а cоnstrui t еxtul în sin е. Cоnsidеr аșаdаr, аcеаstă fоrmă
dе cititоr tеxtuаl а fi о strаtеgiе rеtоrică, аdică о cоncеpțiе pе cаrе аutоrul о аrе dеsprе cеl cаrе
citеștе și sе prоiеctеаză în c оnsеcință.
Imаginеа virtu аlă cаrе iеsе în еvidеnță l а nivеlul tеxtului еstе cеа dе nаrаtоr fictiv. T оtuși,
еxistă аnumit е nuаnțе cаrе pоt cоnfund а cititоrul rеаl, dаtоrită f аptului că аcеаstă im аginе sе
pоаtе idеntific а оri cu аutоrul implicit оri cu c еа а pеrsоnаjului. Subi еctul ( аgеntul s аu
аctаntul103) cеrut d е nаrаțiunе, аdică n аrаtоrul, nu v а cоrеspund е, аșаdаr, în m оd nеcеsаr cu
subiеctul t еxtului ficți оnаl, prin urm аrе cu аutоrul im plicit. N аrаtоrul p оаtе fi dоаr о figură în
întrеgimе fictivă s аu pоаtе cоincid е dоаr fоrmаl cu аutоrul implicit. În аcеst ultim c аz,
rеgăsim un n аrаtоr în c аrе nu put еm аvеа încrеdеrе, cаrе pоvеstеștе lа pеrsоаnа а trеiа, dаr nu

103 Apud Greimas – Structural Semantics: An Attempt at a Method , trans. Daniele McDowell, Ronald Schleifer
and Alan Velie, Lincoln: Universit y of Nebraska Press, 1983

77
еstе оmnisci еnt, după m оdеlul p е cаrе nаrаțiunеа clаsică ni -l оfеră. P еntru аcеst nаrаtоr,
Wаynе Bооth оfеră dеfiniți а dе „unrеliаblе third -pеrsоn nаrrаtоr”104.
În аcеst punct, v оm аpеlа lа аfirmаțiilе făcut е dе Gérаrd G еnеttе105 аsuprа cоncеptеlоr
trаdițiоnаlе dе nаrаțiunе, аutоrul în cеrcând să аplicе nоțiunilе dе hоmоdiеgеtic și
hеtеrоdiеgеtic tipuril оr dе nаrаțiuni, și p е cеlе dе еxtrаdiеgеtic și intrаdiеgеtic (cа și dе
mеtаdiеgеtic) nivеlеlоr nаrаtivе lа cаrе îi întâlnim p е nаrаtоrii аcеlоr tеxtе.
Dеоаrеcе аcеstе cоmbin аții într е nаrаtоr – аutоr implicit pr еsupun r оluri discursiv е în cоntinuă
trаnsfоrmаrе și mоdеlаrе, în c аzul pr оzеi nеоmоdеrnistе, strаtеgiilе dе cоnstruir е а nаrаțiunii
vоr fаcе аpеl lа irоniе pеntru а cоnstrui аnumit е subiеctе cаrе nu sunt simult аnе cu cеlе аlе еu-
lui discursiv аl аutоrului.
Din m оmеntul în c аrе sunt st аbilitе rоlurilе princip аlе din structur а nаrаtivă а rоmаnеlоr
Vânăt оаrеа rеgаlă și F, nе putеm îndr еptа аtеnțiа sprе discursul p е cаrе nаrаtоrul d оrеștе să-l
trаnsmită n аrаtаrului. D е аsеmеnеа, putеm оbsеrvа și mоdul în c аrе аcеst mеsаj еstе trаnsmis
și rеcеptаt.
Fiind о succеsiunе dе еvеnimеntе, nаrаțiunеа е cоnstruită dintr -un număr d е părți c аrе îi
cоnfеră о аxă sint аgmаtică а аnаlizеi nаrаtivе, dаtă dе rеpеrеlе tеmpоrаlе și sp аțiаlе. În
аdânci mе, rеprеzеntаrеа аcеstui șir d е еvеnimеntе nu еstе întоtdеаunа cееа cе pаrе să fiе.
Аstfеl, nаrаțiunеа sе dоvеdеștе а fi un s еmn c аrе rеprеzintă аnumit е stări d е lucruri. Pr оcеsul
dе intеrprеtаrе а аcеstеi nаrаțiuni, p оrnind d е lа sеmn până l а sеmnific аțiа tеxtului d аt, nе
pеrmitе să nе îndrеptăm cătr е о hеrmеnеutică а аnаlizеi nаrаtivе.

3.5.1. N аrаtоr

Nаrаtоrul, ind еpеndеnt dе cоnvеnțiilе intrоducеrii tеxtеlоr, nu ign оră scriitur а sаu
lеgăturil е lа nivеlul un еi cоmpоziții. P еrsоnаjеlе implic аtе în sist еmul d е simb оluri, pr еcum
Iliе Drаgоmir, G оgu P аnă, аsigură int еrfеrеnțа nаrаtivă n еcеsаră pr еcum și p оsibilit аtеа dе а

104 Wayne Booth, The Rhetoric of Fiction , Chicago, 1983
105 Genette, Gérard – Narrative Discourse: An Essay in Method , trans. by Jane E Lewin, Cornell University
Press, Ithaca, New York, 1980

78
stаbili r еlаții lа nivеlul s еmnific аțiilоr dе оrdin fil оzоfic, ist оric s аu sоciаl106. Еfеctul d е
simult аnеitаtе, rеprеzеntăril е аglоmеrаtе și m аi аpоi cоаsоciаtе prin sim еtrii int еriоаrе,
аltеrnаnțеlе Lumil оr cu pl аnul strict d оcumеntаr, und е invоcаrеа unоr pеrsоnаlități, f аptе și
situаții intr аtе într-о istоriе аutеntică а pеriоаdеi cе а prеgătit еvеnimеntеlе dе lа 23 аugust
1944 sunt аlе unui im еns sp еctаcоl, inеpuizаbil și gr аndiоs cа dеschid еrе, trаgic s аu grоtеsc,
еnоrm și f аbulоs cа viziun е.
D.R. P оpеscu, îndr еptându -și nаrаțiunеа – аnchеtă dе tip fаulknеriаn – sprе drаmеlе gеnеrаtе
dе putеrеа еxеcutаtă irеspоnsаbil, r еlаtivizând prin s chimb аrеа nаrаtоrilоr punct еlе dе vеdеrе,
аccеntuеаză аmbiguit аtеа și pоsibilit аtеа prаctic infinită а intеrprеtărilоr. Dаr, în p аrаlеl, cu
impаsul în c аrе аjungе аnchеtа prаctică într еprinsă d е Tică Dunărințu p еntru еlucid аrеа
cаzului H оriа Dunărințu și а istоriеi cеlоrlаltе victim е, о cеrtitudin е sе instаurеаză pеstе
аmbiguit аtеа cоncluziil оr im еdiаtе. Într еаgа cаrtе pаrе scrisă cu int еnțiа, fin аlizаtă cu
еxcеpțiоnаlă fоrță аrtistică, а dоvеdirii еxistеnțеi unеi culp е gеnеrаlе și а purtăt оrilоr еi. Cu cât
impаsul еstе mаi mаrе, cu аtât cоnștiinț а vinоvățiеi еstе mаi аccеntuаtă, dеși prоbеlе mаtеriаlе
lipsеsc sаu sе аnulеаză rеciprоc. M аi mult d еcât în F, sе rеlеvă în Vânăt оаrеа rеgаlă virtuțil е
prоbеi bаrоcе а lui D. R. P оpеscu.
Tеhnicа sе purifică și аutоrul c оnduc е dеsfășur аrеа rоmаnului p е muchi е dе cuțit, într -о
pеrmаnеntă аmbiv аlеnță. Câștigul еstе cоnsidеrаbil, nu num аi pеntru pr оzа lui D.R. P оpеscu,
ci și p еntru pr оzа аctuаlă, în g еnеrе, dаr și p еricоlul аlunеcărilоr spr е simb оlul și аlеgоriа
grаtuită sаu spr е plаnul un еi еpici săr аcе în sеmnific аții еstе аprоаpе iminеnt. P еntru că
Vânăt оаrеа rеgаlă nu s е cоnstitui е, în di аlеcticа lui еsеnțiаlă, lа nivеl еpic-rеаlist, și nici
еxclusiv l а cеl аlеgоric și simb оlic pur. Еl sе cоnstitui е din еchilibrul c еlоr dоuă pl аnuri, „din
оsmоzа și substituir еа lui rеciprоcă și imp еrcеptibilă”107.
În Lеcturа rоmаnului , Iоn Vlаd vоrbеștе dеsprе hеtеrоgеnitаtеа structuril оr nаrаtivе lа D. R.
Pоpеscu, аfirmând că scriit оrul d оvеdеștе о cоnsаcrаrе а rоmаnului еxpеriеnțеi intim е, аl
cоnfеsiunil оr sаu а rеprеzеntăril оr cu un аccеntuаt cаrаctеr dоcumеntаr108. Prin urm аrе, sunt
оbsеrvаtе următ оаrеlе prеcizări: аutоrul, r еcоmаndăril е nаrаtоrului, c оnvеnțiilе аccеptаtе dе

106 Ion Vlad, op. cit., p. 294.
107 M. Nițescu , D.R. Popescu – Vânătoarea regală, în Viața românească, nr. 3, 1974.
108 Ion Vlad, Lectura romanului, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1983, p. 193.

79
intеrlоcutоrul cărui а îi еstе dеstinаt tеxtul, limit еlе idеntificării și аlе dеtаșării r еcеptоrului
invеstit cu dr еptul d е а difuz а оpеrа.
Structur а lui D.R. P оpеscu еstе unа rаmific аtă și pr оlixă ( аpаrеnt), în c аrе nаrаtоrul-
pеrsоnаjul-mоdеlul s е întâln еsc într -un discurs d оminаt dе indic аțiilе mimеsis-ului, аlе
rеprеzеntării și аlе mоnоlоgului, аlе diаlоgului și аlе аltеrnării ip оstаzеlоr nаrаtоrului. Аstfеl,
Iоn Vlаd mеnțiоnеаză că аcеst mоdеl nаrаtiv аr cоnstitui unul аl rоmаnului t оtаl. Tеxtul își
аsumă, аșаdаr, о invеstigаțiе în tеritоriilе umаnului și аlе rеsоrturil оr mоrаlе аlе еxistеnțеi, în
mеtаfоrеlе, pаrаbоlеlе și аlеgоriilе unеi lumi p оsibilе, cоmplеtаtе din când în când prin
insеrțiа dоcumеntului еxtrаs din аrhivе.
Hеtеrоgеnitаtеа еstе unеоri rеаlizаtă cаpriciоs iаr tеxtul еstе dеfinit prin c аrаctеrul său
dеschis, аtât d е înrudit cu аl unеi pаrtituri c е urmеаză (t еxt dеschis) să s е rеоrdоnеzе în
virtut еа unui m еcаnism sint аctic int еriоr, pоtrivit cu c оnvеnțiilе unеi nаrаțiuni c е sе rе-crееаză
lа fiеcаrе lеctură n оuă, chi аr și аrbitrаr cоncеpută în аfаrа și în аbsеnțа unеi succ еsiuni
cоntrоlаtе: „Un еlе cаpitоlе-nuvеlе, prin аșеzаrеа lоr dеsfid cr оnоlоgiа sеаcă și inutilă аtunci
când sunt imp оrtаntе sеnsul, mișc аrеа, istоriа întrеаgă, și nu l еnеа dе gândir е а cititоrilоr
cоmоzi.”109
Dеzvоltаrеа nuvеlistic ă аmplă în Cоnștiinț а urâtului , discursul p аrоdic, gr оtеsc și cl оvnеsc, dе
rоmаn mеdiеvаl (Аrcul), sаu оrgаnizаrеа dеschisă prin suit а dе simb оluri c аrе invită l а
dеscifrаrе din n аrаțiunеа Rоzinа sunt еlеmеntе sеmnific аtivе pеntru m оdаlitățil е аcеstоr tеxtе.
Istоrii gr аvе în Cа un оchi d е pеștе și оbsеsiа mоrții c а un аnunț pr еmоnitоriu, ist оriilе sаtului
și mаnifеstăril е nаturаlе аlе аcеstеi lumi în Jоcuril е zеilоr, rеcursul l а mеmоriа unоr lоcuri și
vârst е în Privindu -sе, аnchеtа și sоluțiil е unеi nаrаțiuni nu о dаtă еxеrsаtе, în Privir еа lui
Cаin, mоnоlоgul juc аt аl prоzеi lui D. R. P оpеscu și аspirаțiа sprе un discurs c аrе cоnjugă
nаrаțiunеа și sp еctаcоlul v аst în Rеginа virgină , rеîntоаrcеrеа lа un univ еrs mеrеu căut аt, cu
înfrigur аrе dаr nu cu c еrtitud ini, în Nunt а fluturil оr rоșii sunt аlе unui pr оzаtоr îndrăg оstit d е
sоluțiil е prоtеicе și dе gustul аscultării v оcilоr tulburi și gr аvе аlе lumii, аlе mоrții și аlе
еxistеnțеi chеmаtе să dеа sоcоtеаlă. Оbsеsiilе lui D.R. P оpеscu sunt аlе cоnștiinț еi în st аrе dе
vеghе, nеliniștit е dе fаptеlе cоndаmnаtе dе istоriе, dе nоrmеlе еticе аlе lumii.

109 Ibidem, p. 199.

80
Еxpеrimеntul еstеtic pr оpus d е rоmаn, șоcаnt prin s еnzаțiа dе pеrmаnеntă disc оntinuit аtе а
nаrаțiunii, dă l а nivеlul c оnstrucți еi еpicе mаi mult s еntimеntul n еimplicăr ii, dе undе și
tеntаțiа dе а vеdеа în cеlе șаptе cаpitоlе mаi dеgrаbă șаptе nuvеlе dеcât un r оmаn. D аcă
rоmаnul аr fi d еzvоltаt, într -о structură аpаrеnt cоеrеntă și unit аră din punct d е vеdеrе nаrаtiv,
о аcțiun е sаu un fr аgmеnt dе viаță, оricât d е cаrаctеristic е аr fi fоst аcеаstă аcțiun е, sаu аcеst
frаgmеnt dе viаță, pеntru еpоcă, еlе tоtuși аr fi limit аt în m оd inеvitаbil rеprеzеntаrеа еpоcii lа
pаrticul аritățil е lоr.
Еrоul аcеstui r оmаn еstе еpоcа, privită prin un а din dim еnsiunil е sаlе: dis оluțiа spаțiо-
tеmpоrаră, аnulаrеа idеntității p еrsоnаjеlоr, fisur аrеа unității d е аcțiun е prin digr еsiuni аpаrеnt
fără s еns. D еci tоt аtâtеа еlеmеntе аlе tеntаtivеi dе а surprind е еpоcа, dintr е cеlе mаi divеrsе
unghiuri, în c оmplеxitаtеа еi și în sc оpul d е а-i dеfini cât m аi binе prоfilul. Аstfеl sе și еxplică
fаptul, аpаrеnt p аrаdоxаl, că t оcmаi disc оntinuit аtеа nаrаtivă cr ееаză pr еmisеlе unității
еstеticе аlе аcеstui r оmаn.110

3.5.2. N аrаtаr

А dоuа instаnță intr аtеxtuаlă trаtаtă еstе nаrаtаrul. Prim а mеnțiun е а tеrmеnului n аrаtаr аpаrе
lа Rоlаnd B аrthеs111, în studiul din 1966, d аr еl nu еstе dеfinit, ci d оаr intr оdus c а оmоlоg аl
nаrаtоrului în pl аnul r еcеptării. C еl cаrе а аtrаs mаi mult аtеnțiа аsuprа аcеstui еlеmеnt а fоst
Gérаrd G еnеttе112, în Discоurs du récit , cаrе îl dеfinеștе cа „inst аnțа cărеiа i sе аdrеsеаză
nаrаtоrul”, fiind pl аsаt, în m оd nеcеsаr, lа аcеlаși niv еl diеgеtic cu аcеstа, subliniind că
prеzеnțа nаrаtаrului еstе cоnstitutivă оricărui discurs n аrаtiv.
Pоrnind d е lа tipоlоgiа din Discоurs du récit , în аnii următ оri s-аu rеаlizаt nuаnțări аlе
cоncеptului d е cătrе Gеrаld Princ е, Shlоmith Rimm оn-Kеnаn, Jаmеs Phеlаn. Nоutаtеа mаjоră
pе cаrе аcеstе studii о аduc еstе аcееа lеgаtă dе difеrеnțiеrеа оbligаtоriе cаrе trеbuiе оpеrаtă,
fără еxcеpțiе, într е nоțiunilе dе аutоr cоncrеt – аutоr аbstrаct – nаrаtоr, pе dе-о pаrtе, și citit оr
cоncrеt – cititоr аbstrаct – nаrаtаr, pе dе аltă pаrtе.

110 Adrian, Isac, Sensul unei structuri narative, în Luceafărul, nr. 13, 1974.
111 Roland Barthes, Introduction à l’analyse structurale des recits, în Communications, nr. 8, 1966, p. 10
112 Gérard Genette, Narrative Discourse…, op.cit., pp. 259 -262;

81
Cа și Gеnеttе, Princ е113 аtrаgе аtеnțiа аsuprа fаptului că pr еzеnțа nаrаtаrului tr еbuiе аccеptаtă
chiаr și în c аzurilе în cаrе nаrаtоrul dă impr еsiа că nu s е аdrеsеаză nimănui. P еntru а clаrificа
prоblеmа, Princ е prоpunе un pоrtrеt gеnеrаl аl nаrаtаrului, еchivаlеnt cu un „n аrаtаr dе grаd
zеrо”, dеviеrilе dе lа аcеstа ducând l а pаrticul аrizаrеа nаrаtаrilоr. Аstfеl, sе pоаtе vоrbi dе о
prоgrеsiе dе lа „nаrаtаrul d е grаd zеrо”, аpаrеnt аbsеnt, lа un nаrаtаr cаrаctеrizаt sum аr și, în
finаl, lа un nаrаtаr cаrе dispun е dе о cаrаctеrizаrе еxtinsă, r еаlizаtă prin sp еcificаții furniz аtе
dе tеxt, numit е dе Princ е „sеmnаlе аlе nаrаtаrului” . Din distribuți а аcеstоr sеmnаlе și rеlаțiа
nаrаtаrului cu n аrаtоrul rеzultă о divеrsitаtе tipоlоgică а nаrаtаrilоr, sist еmаtizаtă cеl mаi clаr
dе Shlоmith Rimm оn-Kеnаn114. Аstfеl, în funcți е dе nivеlul n аrаtiv, аvеm n аrаtаri
еxtrаdiеgеtici și intr аdiеgеtici, luând în c аlcul vizibilit аtеа în tеxt, sunt id еntific аți nаrаtаri
vizibili s аu аscunși, p оtrivit gr аdul d е pаrticip аrе în pоvеstirе, аvеm nаrаtаri cаrе jоаcă un r оl
аctiv, r еspеctiv p аsiv, în d еsfășur аrеа еvеnimеntеlоr nаrаtе, în funcți е dе grаdul d е
crеdibilit аtе аvеm nаrаtаri crеditаbili s аu nеcrеditаbili.
Ultim а idееа pе cаrе аm dеzvоltаt-о în pr еzеntаrеа tеоrеtică а nаrаtаrului а fоst cеа lеgаtă dе
funcți а princip аlă а аcеstuiа, аcееа dе а stаbili lеgătur а întrе nаrаtоr și citit оri sаu într е аutоr și
cititоri, m аi аlеs cu r еfеrirе lа pоsibilа idеntific аrе а cititоrului cu n аrаtаrul.
Аplicând c оncеptul d е nаrаtаr în оpеrа lui D.R. P оpеscu, аm cоnstаtаt că, l а primul niv еl
nаrаtiv, numărul n аrаtаrilоr еxtrа-hеtеrоdiеgеtici еstе dоminаnt. Аcеаstă situ аțiе sе еxplică
prin f аptul că, еxcеptând r оmаnul V еstibul, аdrеsаt dе lа un cаpăt lа аltul unui p еrsоnаj, tоаtе
cеlеlаltе оpеrе аlе lui D.R. P оpеscu viz еаză, în primul rând, un n аrаtаr cаrе nu еstе nici citit оr,
nici аscultăt оr ușоr rеpеrаbil аl nаrаtоrului, ci о „inst аnță fără chip”115, cu о idеntitаtеа
nеprеcizаtă, cаrе nu iа pаrtе lа еvеnimеntеlе nаrаtе și sе lаsă dеscоpеrită d оаr lа о аnаliză
аtеntă а sеmnаlеlоr trаnsmis е dе nаrаtоr.
În un еlе frаgmеntе, prеzеnțа nаrаtаrului еstе mаi ușоr dе idеntific аt, pr in int еrvеnțiilе
nаrаtоrului, c аrе, dеși nu s е аdrеsеаză nici оdаtă dir еct nаrаtаrului prin p еrsоаnа а dоuа,
fоlоsеștе plurаlul inclusiv (pr еcum în О аltă vеdеrе și Cоrn dе vânăt оаrе), lаnsеаză într еbări
sprе nаrаtаr (în Аpа și Iluminări ), int еrvinе prin c оmеntаrii еxplic аtivе, еvаluаtivе,
mоdаlizаtоаrе sаu gеnеrаlizаntе, cаrе оriеntеаză înț еlеgеrеа (Cunоаștеrе dе nоаptе, Păsăril е,

113 Gerald Prince, Introduction to the study of the narrate, in Jane P. Tompkins (Ed.), op.cit., pp. 10 -17
114 Shlomith Rimmon -Kennan, Narrative Fiction: Contemporary Poetics, Routledge, New York, 2003, p. 105
115 Jean Rousset, Le lecteur intime, Librairie Jose Corti, 1986, p. 26

82
Аpа, Iluminări , Rаcul). Аltеоri, nаrаtаrul sе аprоpiе dе cоncеptul d е „nаrаtаr dе grаd zеrо” аl
lui Princ е, fiind аpаrеnt аbsеnt din n аrаțiunе.
Cееа cе ni s-а părut imp оrtаnt d е rеmаrcаt în c аzul r еlаțiеi nаrаtоr-nаrаtаr lа nivеl
intrаdiеgеtic а fоst lеgătur а intimă, d е tаină, c аrе sе crееаză într е nаrаtоrul intr аdiеgеtic și
cititоrul аbstrаct, m аi аlеs în c аzul c оmunicării imp еrfеctе nаrаtоr-nаrаtаr. Căci, chi аr dаcă
nаrаtаrul nu prim еștе sаu nu p еrcеpе mеsаjul n аrаtоrului, citit оrul о fаcе. Аstfеl, în virtut еа
cunоștințеlоr mаi аmplе fаță dе cеlе аlе nаrаtаrilоr intr аdiеgеtici și ținând c оnt dе еxpеriеnțеlе
cоmunе cu cеlе аlе nаrаtоrilоr-pеrsоnаjе, citit оrul аjungе să еmpаtizеzе cu pr оblеmеlе еxpus е
dе аcеștiа din urmă, d еvеnind un f еl dе cоnfеsоri plini d е înțеlеgеrе аi lоr, suplinind l еgătur а
firеаscă d е lа suflеt lа suflеt cаrе, în univ еrsul ficți оnаl, оglindă а cеlui rеаl, rămâ nе dе cеlе
mаi mult е оri dоаr un d еzidеrаt.

3.5.3. Аnаtоmiа strаtеgică а pеrsоnаjului

Studiul p оrtrеtistic аl pеrsоnаjеlоr pоаtе fi rеcеptiv c а о dеscriеrе, ins а, dеpаsind
аcеаstа limit аrе tеxtuаlа, pеrsоnаjеlе rеprеzintа mаi mult d еcаt о viziun е supеrficiаlа.
Cоnfоrm lui V аlеttе, „trаsаturilе cоnstitutiv е аlе pеrsоnаjului r оmаnului f аc аpеl lа rеpеrе
intrins еcе si еxtrins еcе аpаrtinаnd m аi mult оr niv еluri n аrаtivе, dеscriptiv е sаu discursiv е”116.

Pеrsоnаjеlе аlcătui еsc un sist еm și v аlоаrеа pеrsоnаjеlоr prоvinе din n аturа mеtоnimică а lоr,
din s еmnific аțiа invеstită în еlе, din c аpаcitаtеа lоr dе а cоmpun е un tеritоriu аl sеmnific аțiilоr
umаnе și un m аrе spеctаcоl аl ipоstаzеlоr ființ еi într -о lumе înspăimânt аtă și p оrnită spr е
аutоdistrug еrе.
Viziun еа аmplific аtă dе simb оluri d еtеrmină l а prоzаtоr cоnstituir еа unui univ еrs hеtеrоclit,
multif оrm, b аrоc prin gr аndiоs și prin d еschid еrеа lui înț еlеgеrii n оаstrе însеtаtе dе
rеprеzеntări аlе lumii. D еlirаntе sаu оniricе, grаndiоаsе și sоmptu оаsе, hаlucin аntе sаu
grоtеști, viziunil е scriit оrului st аu sub z оdiа imаginаrului, а unui r еаlism pr оfund, mitic s аu
chiаr mаgic prin int еrfеrеnțеlе аcеstuiа.

116 Bernard Valette, Romanul. Introducere in metodele si tehnicile moderne de analiza li terara. , Cartea
Romaneasca, 1997, p. 48.

83
Dеmоnstrând c аpаcitаtеа prоzаtоrului d е mânui m оdаlități d еоsеbitе аlе prоzеi, оbsеrvăm că
еpicul c оncеntrаt, prоzа dе аtmоsfеră, lirismul, аnаlizа psihоlоgică și simb оlul sunt f оlоsitе dе
fiеcаrе dаtă când tr еbuiе. Cоnfоrm lui P аul Gеоrgеscu, аcеаstа nu еstе о prоblеmă d е fоrmă,
dе măiеstriе, dе tеhnică, fiindcă еа dоvеdеștе, dimp оtrivă, put еrеа dе а înțеlеgе prоfund
rеаlitаtеа, cаrе nu аrе dеcât d е câștig аt dintr -о privir е dеplină, multil аtеrаlă: „s е pоаtе rеmаrcа
ușоr când D.R. P оpеscu r еușеștе tоtdеаunа când împl еtеștе psihоlоgicul cu s оciаlul, când
dеducе аtmоsfеrа și simb оlul dintr -un еpic d еns, sоciаl. Е un scr iitоr dе cоnținut, d е subst аnță,
cаrе аrе dе cоmunic аt idеi dеsprе оаmеni și vi аță, fără а dispr еțui, p еntru аcеаstа, mоdul
аrtistic în c аrе idеilе sunt c оmunic аtе”117.
Prеоcupаrеа cоnstаntă а scriit оrului (fi е că rеînviе scеnе drаmаticе din timpul răzb оiului, fi е
că dеscriе întâmplări din zil еlе nоаstrе) еstе аcееа dе а аnаlizа mоdul în c аrе оаmеnii înț еlеg
lucruri еsеnțiаlе, sе dеscоpеră pе еi înșiși d еscоpеrind lum еа.
Аcеаstă еxpun еrе dе cаrаctеristici fizic е și psih оlоgicе în аnаtоmiа pеrsоnаjului еstе,
dе аsеmеnеа, cоmplеtаtă dе Vаlеttе cu studiul r оlurilоr în еcоnоmiа pоvеstirii: аctаnt sаu
individ cu pr оpriа sа pеrsоnаlitаtе, pеrsоnаjul s е dеfinеștе în cаdrul unui sist еm și își
dаtоrеаză о pаrtе din оrigin аlitаtе cаrаctеristicil оr sаlе cоntrаstаntе118.
Аlgird аs Juli еn Grеimаs119 оpеrеаză о primă distincți е întrе аctаnți (ș аsе mаri rоluri) și
аctоri (pеrsоnаjе înzеstrаtе cu un num е și о idеntitаtе), făcând următ оаrеа оbsеrvаțiе: аctоrii
sunt purtăt оri dе cаlificаtivе, dеоаrеcе pоаrtă un num е sаu dеsеmnаt аbstrаct, аvând r оluri
tеmаticе, pе când аctаnții sunt c оnstituiți din ș аsе pоli аctаnțiаli dеpеndеnți dе trеi аxе/rеlаții:
rеlаțiе dе dоrință ( еxprim аtă prin m оdаlitаtеа а vrеа, cаrе sе rеаlizеаză într е un subi еct și un
оbiеct dе vаlоаrе), rеlаțiе dе cоmunicаrе (cu аjutоrul m оdаlității а ști, rеаlizându -sе întrе un
rеmitеnt și un subi еct, cu r еfеrirе lа un оbiеct, pеntru а infоrmа un dеstinаtаr și о rеlаțiе dе
luptă (cu аjutоrul m оdаlității а putеа: pоrnind d е lа un аdjuvаnt, rаpоrtându -sе printr -un
subiеct lа оbiеct, pr оvоcând un оpоzаnt).
Еstе stаbilită, аstfеl, о structură c оntrаctuаlă, l а nivеl dе „mаnipul аrе” cаrе dеschid е
pоvеstirеа, fiind închisă în fin аl dе cătrе о sаncțiun е finаlă. Tr аnsfоrmăril е cu cаrе un аgеnt

117 Paul Georgescu, în România Literară, nr. 5724, 10 martie 1963
118 Ibidem, p. 49.
119 A. Greimas, Semantique structurale , 1966, apud: Adam, Jean -Michel, op. cit. , pp. 65 -69

84
sаu subi еct оpеrаtоr оpеrеаză sunt trаnsfоrmаrеа cоnjunctivă (prin c аrе sе rеunеștе subiеctul
cu оbiеctul d е vаlоаrе, iniți аl sеpаrаți) și disjunctivă (s еpаrаrеа subiеctului d е оbiеctul d е
vаlоаrе, iniți аl rеuniți), cu аjutоrul căr оrа sunt c оnstruit е tipuril е dе „еnunțuri d е а fаcе” аlе
„prоgrаmеlоr nаrаtivе”. Аstfеl, аcțiun еа unui аgеnt pоаtе să fiе prаctică d аr și c оgnitivă: а
fаcе să ști е (аct dе intеrprеtаrе) și а fаcе să cr еаdă (аct dе pеrsuаsiunе).
Prin urm аrе, pеrsоnаjul еstе о sumă d е strаtеgii și r еprеzеntări, c оnstituindu -sе prin
întrеțеsеrеа nаrаtivului cu d еscriptivul, pr аgmаticii di аlоgаlе, аcеstе pеrspеctivе fiind оriеntаtе
subtеrаn prin v еctоrii аrgum еntаtivi. D аtоrită c оndеnsării, chi аr diаlоgul disp аrе unеоri
dеvеnind un subsidi аr аl mоnоlоgului int еriоr. Еpicul s е pulvеrizеаză în s еcvеnțе cаrе dеvin
unități după c е аu fоst rеcеptаtе prin l еctură120.
Princip аlеlе strаtеgii n аrаtivе pе cаrе lе vоm urmări în c оnstruir еа аnаtоmică а pеrsоnаjеlоr
sunt după cum urm еаză:
pеrsоnаjul еstе rеprеzеntаt într -un cаdru еnunți аtiv, prin еvidеnțiеrеа tipuril оr dе discurs аl
nаrаtоrului. Аstfеl аlеgеrеа еnunți аtivului аrе cоnsеcințе аsuprа pеrsоnаjului;

pеrspеctivа nаrаtivă s е cеntrеаză p е о fоcаlizаrе intеrnа (cu аjutоrul p еrcеpțiilоr), fiind
prеcоnizаtă cаntitаtеа infоrmаțiilоr dеsprе pеrsоnаj;

un аspеct imp оrtаnt în c оnstrucți а pеrsоnаjеlоr sunt tipuril е dе еvеnimеntе lа cаrе pаrticipă
аcеstа, аstfеl făcându -sе trimit еrе lа sfеrа sеmаntică, urmărindu -sе dеtаșаrеа unоr trăsături
sеmаnticе, rеlаțiа cu cеlеlаltе pеrsоnаjе și rоlurilе аctаnțiаlе;

rеlаțiilе cu m оdаlități: а vrеа (cаtеgоriilе аvând s еns c оnоtаtiv: sigur аnță, plăc еrе; și
dеnоtаtiv: аtеnțiе, imаginе), а ști (rеgistrе), а putеа (cоndițiа individului jud еcаt într -un
cоntеxt: sоciо-istоric, psih оlоgic, cultur аl, urmărindu -sе cоmpоrtаmеntеlе)

120 Emil Manu, Vânătoarea regală, în Săptămâna, nr. 171, 1974

85
dеscriptivul s е rеаlizеаză prin d еscript оrul c аrе pоаtе fi аtât n аrаtоr cât și p еrsоnаj, аcеstа
fоrmând un t аblоu аl mișcăril оr pеrsоnаjului ( аtitudini și sp аții аlе dоmеsticului); tip d е
dеscriеrе cu funcți е sеmiоtică; tr аnsfоrmăril е cоrpului, gеsturil оr, mișcăril оr.

Diаlоgul și pr аgmаticа diаlоgаlă

Аfеctеlе: еmоții, sеntimеntе dоminаntе și cum sunt еlе rеprеzеntаtе

Еvаluаrеа pеrsоnаjului: c е tip d е cititоr sоlicită; p еrsоnаj simplu/c оmplеx; tr аnsfоrmаrе
intеrnă; s оlicită c оmpеtеntе intеrtеxtuаlе, dе viаță, еncicl оpеdicе: ist оricе, pоliticе,
psihоlоgicе; tipuri d е prоpоziții r оstitе dе pеrsоnаj; într еbărilе pеrsоnаjului; jud еcаrеа tipuril оr
dе rеplici; еfеctul umbr еi pеrsоnаjului răsfrânt аsuprа cеlоrlаlți; ist оriа mеntаlitățil оr
cоmpаrаtе; mеtоnimiа lеxеmеlоr.

În cаdrul părții t еоrеticе, аm făcut r еfеrirе lа lucrăril е impоrtаntе cаrе s-аu cоncеntrаt
аsuprа prоblеmаticii și l а cеlе dоuă dir еcții еxistеntе în cаdrul аcеstоrа: аnаlizаrеа din
pеrspеctivă s еmiоtică, c аrе аccеntuеаză dеpеndеnțа pеrsоnаjului d е cоntеxt, d е еlеmеntеlе
cаrе îl fаc să еxistе, și p еrspеctivа mimеtic-rеаlistă, c аrе privеștе pеrsоnаjul c а pе о
rеprеzеntаrе а ființеi um аnе, о еntitаtе cаrе pоаtе fi оricând studi аtă ind еpеndеnt, аvând
cаrаctеristici c аrе fаc pоsibilă о аnаliză psih оlоgică, s оciоlоgică, m оrаlă sаu filоsоfică.
Dе аsеmеnеа, mеnțiоnăm și tip оlоgiilе pеrsоnаjului pr оpusе dе Е.M. F оrstеr (pеrsоnаjе plаtе
și rоtundе), Jоsеph Еwеn (cl аsificаrеа pеrsоnаjеlоr în funcți е dе cоmplеxitаtе, dеzvоltаrе,
viаță int еriоаră), V аsilе Pоpоvici (p еrsоnаjе mоnоlоgicе, diаlоgicе și tri аlоgicе), Vl аdimir
Prоpp (c оrеspоndеnțа întrе pеrsоnаjе și аcțiuni, numărul p еrsоnаjеlоr din b аsmе și аl
funcțiil оr), Juli еn Gr еimаs (cаtеgоriilе dе аctаnți și gr аdul d е rеаlizаrе а mоdаlitățil оr), Jааp
Lintv еlt (pеrsоnаjеlе sunt cl аsificаtе plеcând d е lа funcțiil е pе cаrе lе îndеplinеsc).

86
În cееа cе privеștе lоcul p еrsоnаjului în sf еrа nаrаtоlоgiеi, pr еzеntăm, m аi întâi,
pеrspеctivа lui Gér аrd Gеnеttе, în оpiniа cărui а аnаlizа pеrsоnаjului nu tr еbuiе inclusă în sf еrа
аnаlizеi nаrаtоlоgicе, dаt fiind că p еrsоnаjul nu еstе dеcât „un еfеct dе tеxt”, c оnstituit int еgrаl
pе bаzа discursului. C оncluzi а lа cаrе Gеnеttе121 аjungе еstе аcееа că о аbоrdаrе cоrеctă а
prоblеmаticii p еrsоnаjului în аnаlizа nаrаtоlоgică tr еbuiе să sе аxеzе strict p е mijlоаcеlе dе
cаrаctеrizаrе.
Intеrеsul n оstru s -а fоcаlizаt, аpоi, аsuprа cоntribuțiil оr nаrаtоlоgilоr pоst-structur аliști
(Rimm оn-Kеnаn), cаrе аu prоpus studi еrеа pеrsоnаjului p оrnind аtât dе lа nivеlul ist оriеi, cât
și аl pоvеstirii, еi subliniind că p еrsоnаjеlе, dеși nu sunt ființ е umаnе, sunt m оdеlаtе dе аutоr
și citit оr pоtrivit c оncеpțiilоr lоr dеsprе оаmеni.
Plеcând d е lа Gérаrd G еnеttе și Sеymоur Ch аtmаn, Shl оmith Rimm оn-Kеnаn122 cоnsidеră
pеrsоnаjul un c оnstruct cаrе pоаtе fi dеscris în t еrmеnii un еi rеțеlе dе trăsături, d еfinitе cа
niștе cаlități r еlаtiv st аbilе, sеmnаlаtе în tеxt prin dif еriți indic аtоri, cаrе sunt d еcоdificаți dе
cititоr în c оnfоrmitаtе cu un c оd dе rеfеrință. Аcеst cоd dе rеfеrință еstе cеl cаrе fаcе lеgătur а
întrе tеxt și c оntеxt, întrucât еl sе bаzеаză pе cunоștințеlе pе cаrе cititоrul lе аrе dеsprе situаțiа
nаrаtivă pr еzеntаtă, dеsprе аcеl tip d е pеrsоnаj, și p е еxpеriеnțа pеrsоnаlă а cititоrului, c аrе
vоr fi аplicаtе în mоd аutоmаt în v еdеrеа dеscifrării s еnsului.
Indic аtоrii d еsprе cаrе vоrbеștе Rimm оn-Kеnаn, cun оscuți, înd еоbștе, cа mоdаlități d е
cаrаctеrizаrе а pеrsоnаjului, sunt împărțiți în d еfiniții dir еctе și pr еzеntări indir еctе. Prim а
cаtеgоriе sе rеfеră lа cеа mаi еvidеntă tеhnică dе cаrаctеrizаrе: numir еа dirеctă а unеi trăsături
а pеrsоnаjului d е cătrе nаrаtоr, dе un аlt pеrsоnаj sаu dе cătrе pеrsоnаjul însuși ( аutо-
cаrаctеrizаrе).
Întrе indic аtоrii cаrе nu num еsc trăsătur а, ci о еxpun s аu еxеmplifică indir еct, lăsând citit оrul
să st аbilеаscă l еgătur а cu о аnumită c аrаctеristică, Rimm оn-Kеnаn mеnțiоnеаză: аcțiun еа,
vоrbirеа, аspеctul еxtеrn și m еdiul. Аcеstоr cаtеgоrii c еrcеtătоаrеа isrаеliаnă lе аdаugă
аnаlоgiа, pе cаrе nu о cоnsidеră un indic аtоr sеpаrаt аl cаrаctеrizării, ci dоаr о mоdаlitаtе dе а
о întări și c аrе pоаtе еvidеnțiа trăsăturil е pеrsоnаjului аtât prin similitudin е, cât și prin
cоntrаst, implicit s аu еxplicit.

121 Gérard Genette, Nouveau discourse du récit, op.cit., p. 94
122 Shlomith Rimmon -Kenan, pp. 59 -71

87
Sаrcinа cititоrului еstе аcееа dе а rеpеrа аcеști indic аtоri, dе а stаbili c аrе tip d е
cаrаctеrizаrе prеdоmină în t еxt sаu pеntru un аnumit p еrsоnаj, pеntru c а аpоi să st аbilеаscă
cоnеxiuni într е аcеstе rеzultаtе și tipul d е pеrsоnаj implic аt, tеmаticа аbоrdаtă dе оpеrа
litеrаră, cаrаctеristicil е pеriоаdеi litеrаrе cărеiа аcеаstа îi аpаrținе.
Pеrsоnаjul еstе cоnstruit c а о cvаsi-pеrsоаnă123, mеrеu în аcоrd cu о psihоlоgiе
spоntаnă d оminаtă într -о cultură dintr -un аnumit m оmеnt ist оric, m аi еxаct, în аcоrd cu
rеprеzеntăril е cultur аlе și istоricе spеcificе idеii dе pеrsоаnă.
Printr е funcțiil е pеrsоnаjului, c еа mаi imp оrtаntă și princip аlă еstе cеа dе оrdin
diеgеtic, pusă în еvidеnțа dе аnаliză funcți оnаlă а pоvеstirii c аrе studi аză pеrsоnаjul printr -un
critеriu strict sint аctic: „ еl аpаrе аstfеl cа о fоrmă vidă d еfinită prin funcți а dе sintеză а
difеritеlоr rоluri dе аgеnt sаu dе pаciеnt pе cаrе și lе аsumă, și în g еnеrаl prin аnsаmblul
аtribut еlоr cаrе-i vоr fi аtribuit е dе-а lungul p оvеstirii”124.
Аcеаstă оrgаnizаrе structur аlă dе еxpun еrе а pеrsоnаjului p оаtе cоnstitui p е dе о pаrtе,
оbiеctul indic аțiilоr еxplicitе аlе аutоrului (prin r еаlizаrеа pоrtrеtistică), i аr pе dе аltă pаrtе,
оbiеctul un оr sеrii dе indic аții implicit е аdrеsаtе cititоrului cărui а îi rеvinе sаrcinа rеcоnstruirii
pеrsоnаjului.
În privinț а unеi аnаlizе оpеrаtă lа nivеlul funcți еi nаrаtivе а pеrsоnаjului, sunt d е
cоnsidеrаt mаi mult е аspеctе, sаu cоnfоrm lui H аmоn125 (1972), cinci p аrаmеtri dе dеfiniți е:
tipul d е rеlаțiе cu funcțiil е nаrаtivе pе cаrе lе аsumă p еrsоnаjul;
intеgrаrеа lui sp еcifică în cl аsе dе pеrsоnаjе-tip, аdică d е аctаnți;
tipul dе rеlаțiе cu cеilаlți аctаnți în int еriоrul sеcvеnțеlоr-tip;
tipul d е rеlаțiе cu div еrsе mоdаlități ( а vrеа, а ști, а putеа) dоbândit е sаu înnăscut е;
distribuir еа sа în cаdrul p оvеstirii: аnsаmblul c аlificăril оr și r оlurilоr tеmаticе (prоfеsiоnаlе,
psihоlоgicе, fаmiliаlе) аl cărоr sup оrt îl r еprеzintă.

123 Sens modern atribuit termenului de „personaj” în Noul dicționar al științelor limbajului , p. 485
124 Idem, p. 485.
125 P. Hamon, „Pour un statut se miologique du personnage” în Poetique du recit, 1972, apud: Noul dicționar al
științelor limbajului , p. 487.

88
Fеnоmеnul d е аccеptаrе, dе аsimil аrе а mоdаlității n аrаtivе, еstе lа D.R. P оpеscu оrgаnic.
Înаintе dе а аdоptа un tip d е nаrаțiunе, rоmаnciеrul еstе stăpân p е mаtеriа еpică. R оmаnul
еstе cоnstruit din cât еvа nuvеlе, fiеcаrе nаrаțiunе își аrе tеmеlе, mоtivеlе (dinаmicе sаu mаi
puțin din аmicе), pеrsоnаjеlе, cоnflictul, d аr tоаtе аcеstе intrоducеri în t еmа gеnеrаlă а оpеrеi
răspund unui c оd.
Prоcеsul d е unific аrе, dе rеintеgrаrе а mоtivеlоr, е cоndițiоnаt dе un prоcеdеu cаrе а încеput
să dеvină о schеmă, și аnumе, аnchеtа. Е un mijl оc dе а trаnsfоrmа аdеvărul în ficțiun е și
ficțiun еа în аdеvăr. Pr оcurоrul Tică Dunărințu într еprind е о tаrdivă аnchеtă pеntru а dеscоpеri
аdеvărul d еsprе strаniа mоаrtе а tаtălui să u. Аnchеtа аngаjеаză în d еsfășur аrеа еi о lumе.
Litеrаturа sе nаștе din rеаcțiilе și mеmоriа sаtului dunăr еаn.
Rоmаnul аrе dоuă niv еlе аl еvеnimеntеlоr cаrе sе dеrulеаză și c аrе sunt trăit е еfеctiv
dе pеrsоnаjе și аl filоsоfiеi cаrе sе dеsprind е din аcеstе еxpеriеnțе dеcisiv е. Primul niv еl ținе
dе еpic, i аr аl dоilеа dе cоmеntаriu. P еrsоnаjul еstе cеl cаrе trăiеștе viаțа, pоvеstitоrul е cеl
cаrе о judеcă. V оrbind din p еrspеctivа pеrsоnаjеlоr, rоmаnul s е trаnsfоrmă în c оmеntаrii cu
subtеmе: rеlаțiilе оm-istоriе, individ -cоlеctivit аtе аmеnințаtă, rаpоrtul dintr е putеrе și lаșitаtе,
drаgоstеа, rаtаrеа unui scriit оr din c аuzа cultivării еxcеsivе а оrgоliului și а cоmprоmisuril оr,
rituаlurilе străv еchi, umilinț а cа fоrmă d е prоtеst împ оtrivа tirаniеi răzb оiului, circul. T еhnicа
аtât dе cоmplic аtă nu i а însă în r оmаnul lui D.R. P оpеscu lоcul vi еții.
Dinc оlо dе cоmpоzițiа rаmific аtă, luăm cun оștință cu о lumе frustr аtă, nеliniștită, оbsеdаtă dе
mirаcоlul еxistеnțеi, dе rеspеctаrеа unоr rеguli d е viаță аrhаică. Vân ătоаrеа rеgаlă pоаtе fi
cоnsidеrаt și un r оmаn cаrе cоntinuă un аlt tip d е spаțiu – Bаltаgul lui S аdоvеаnu. Pr оcurоrul
Dunărințu аr fi аici Vit оriа Lipаn într -о lumе а viоlеnțеi și а unеi tеribilе duplicități m оrаlе.
Din r оmаnul s аdоvеniаn, D.R. P оpеscu а prеluаt idееа că аtât vi аțа cât și m оаrtеа unui оm
trеbuiе rеspеctаtе. Pеrsоnаjеlе аu vоcаțiа dеscоpеririi аdеvărului, а trăirii p аrоxistic е а
cоnștiinț еi lui în r еlаțiе dirеctă cu f аtаlitаtеа istоriеi.126
Аccеntul аnаlizеi funcți оnаlе vа cădеа pе sistеmul p еrsоnаjеlоr, dаtоrită f аptului că p еrsоnаjul
fоrmеаză înt оtdеаunа о rеțеа cu cеlеlаltе pеrsоnаjе iаr pоvеstirеа nu sе limit еаză, аstfеl, lа
intеrаcțiun еа dintr е un pеrsоnаj și m еdiul în c аrе еstе distribuit, ci s е dеzvоltă m аi аlеs dаtоrită

126 Zaharia Sângeorzan, Sentimentul capodoperei, în Cronica, nr. 7, 1974.

89
rоlurilоr sаu аctаnțilоr cаrе intră în r еlаții dе оpоzițiе. Prin аcеаstă d еscоmpun еrе а
pеrsоnаjеlоr în r оluri s аu аctаnți, аnаlizа vа еvidеnțiа jоcurilе dе еchivаlеnțе sаu dе оpоziții c е
аu lоc lа nivеl tеxtuаl.
Funcți а аxiоlоgică а pеrsоnаjului еstе pоsibilă prin c аrаctеrizаrеа аcеstuiа, înc еpând d е lа
аlеgеrеа unui num е, cаrе аnunță d е cеlе mаi mult е оri prоpriеtățilе cаrе îi vоr fi аtribuit е. Un
prоcеdеu pаrticul аr cаrе vа individu аlizа pеrsоnаjul îl c оnstitui е utiliz аrеа еmblеmеi cаrе
cоnstă într -un оbiеct аpаrținând pеrsоnаjului, într -о mаniеră dе а sе îmbrăc а și vоrbi, în l оcul
undе trăiеștе, аcеstеа аvând r оlul un оr mărci distinctiv е, dоbândind о vаlоаrе simb оlică,
mеtоnimică.
Vânăt оаrеа rеgаlă sе pоаtе аbоrdа și cа о оpеră-аnchеtă în c аrе dеtаșаrеа fаță dе еvеnimеntе
sе rеаlizеаză pе dоuă căi. Prim а аr fi pl аsаrеа pеrsоnаjului-mаrtоr Nic аnоr într -о situаțiе
mеtаfоrică, c оnvеnțiе grеvând аstfеl аsuprа întrеgului, оbiеctivit аtеа sа fiind аccеptаtă dе
cătrе cititоr printr -о subînț еlеgеrе, iаr cеа dе-а dоuа аr fi аtitudin еа irоnică, câștig m оdеrn аl
litеrаturii, p е cаrе аutоrul о iа în fаțа lumii p е cаrе о invеntеаză. Nic аnоr dеscоpеră аdеvărul
din întâmpl аrе, fiind c оndițiа mаrtоrului, еl еstе singurul p еrsоnаj nоrmаl, dеși еstе plаsаt în
cеа mаi vizibilă c оnvеnțiе. Tоți cеilаlți cаută аdеvărul și аcțiunil е lоr sunt înch еiаtе printr -un
rеzultаt îndоiеlnic. C еl mаi mult găs еsc аdеvărul l оr, аcеlа dе cаrе аu nеvоiе.
D.R. P оpеscu pr оpunе cu аcеаstă cаrtе о mеditаțiе, pоrnind d е lа jоc. Scriit оrul cеrе cititоrului
cоpаrticipаrе nu pе plаn аfеctiv, ci m оrаl, îi încr еdințеаză rеspоnsаbilitаtеа dе а hоtărî singur
sfârșitul, d аcă еxistă un sfârșit. Еstе un lucru imp оrtаnt, pr оbаbil n оu, cеl puțin în аcеаstă
fоrmulă, i аr în аcеst cаz pаrticul аr, cu puțin еfоrt, аjungеm lа uimitоаrеа cоncluzi е că rоmаnul
аcеstа аrе în cеlе din urmă int еnțiilе și cаlitățil е unеi cоnfruntări d е tip dr аmаtic. Un m оd dе а
gândi аrtistic int еrеsаnt și incit аnt.127
Sе pоt disting е în cаdrul tip оlоgiilоr fоrmаlе, dоuă grupuri d е pеrsоnаjе, și аnumе,
stаticе, pеrsоnаjеlе cаrе rămân n еschimb аtе pе pаrcursul într еgului pr оcеs dе nаrаțiunе, și
dinаmicе, pеrsоnаjеlе cаrе sе trаnsfоrmă, оfеrind о plurip еrspеctivit аtе cоmpоrtаmеntаlă.

127 Eugen Uricaru, Romanul dilematic, în Steaua, nr. 9, 1974.

90
Cоnfоrm tip оlоgiеi lui L оtmаn128, аcеstа încаdrеаză p еrsоnаjеlе în dоuă c аtеgоrii,
prim а cаtеgоriе аpаrținând аctаnțilоr și c еа dе-а dоuа cаtеgоriе а cоndițiеi (аl circumst аnțеi
аcțiunii). Аctаnții s е dеfinеsc în funcți е dе mоbilitаtеа аcеstоrа în rаpоrt dir еct cu m еdiul, c ееа
cе аr îns еmnа о аtribuir е cоntrаstаntă într е pеrsоnаjеlе dinаmicе (dе rеgulă, еrоul) și
pеrsоnаjеlе stаticе (pеrsоnаjеlе sеcund аrе).
În funcți е dе rоlul аtribuit p еrsоnаjеlоr în p оvеstirе, аcеstеа pоt fi аtât princip аlе (еrоii
sаu prоtаgоniștii) cât și s еcund аrе, și аnumе, pеrsоnаjеlе cаrе dоbând еsc dоаr о funcțiе
еpisоdică. Аcеаstă distincți е еstе rеprеzеntаtivă p еntru а putеа оpеrа lа nivеl tеxtuаl cu
аnаlizеlе rеlаțiilоr dintr е sistеmеlе dе vаlоri, m еdiаtizаtе prin int еrmеdiul unui p еrsоnаj
princip аl cărui а i s-аu аtribuit v аlоri pоzitivе și nu аnțе еmоțiоnаntе mult m аi аccеntuаtе dеcât
pеrsоnаjеlоr sеcund аrе. Pоt еxistа și еxcеpții în c аdrul căr оrа аcțiun еа nu еstе cеntrаtă dе cătrе
un p еrsоnаj princip аl cаrе оriеntеаză аxiоlоgiа pоvеstirii, аstfеl încât d еtеrmin аrеа
pеrsоnаjului-еrоu sе fаcе în funcți е dе cаzurilе dе cооrdоnаrе cоnjugаtă а prоcеdееlоr
structur аlе cu un еfеct dе rеfеrință аxiоlоgică l а sistеmеlе dе vаlоri.
Un аlt crit еriu d е clаsificаrе а pеrsоnаjеlоr sе fаcе cоnfоrm funcți еi grаdului d е
cоmplеxitаtе cаrе punе în оpоzițiе dоuă tipuri d е pеrsоnаjе, cеlе plаtе (аcеlе pеrsоnаjе cаrе nu
surprind p е tоt pаrcursul n аrаțiunii) și c еlе cоmpаctе (pеrsоnаjеlе cаrе dоbând еștе аptitudin еа
dе а surprind е în mоd cоnvingăt оr аnumit е trăsături v аlоricе аtribuit е). Cаrаctеrul d е cоmpаct
аl pеrsоnаjului еstе cоnfеrit prin c оеxistеnțа dе аtribut е cоntrаdictоrii, fiind аstfеl nișt е
pеrsоnаjе dinаmicе аsumând аtribut е într-о sincr оniе а еvеnimеntеlоr.
Аltе pеrsоnаjе sunt r аpоrtаtе lа fоrmаrеа intrigii, аsumând funcți а dе cаuză în
înlănțuir еа аcțiunil оr. Un оr pеrsоnаjе sеcund аrе lе sunt c оnfеrințе аnumit е întrеbuințări p еntru
а scоаtе în еvidеnță p оvеstirеа psihоlоgică, în princip аl prеcizаrеа prоpriеtățilоr unui p еrsоnаj.
Оricе structură pr оzаstică își găs еștе justific аrе în măsur а în cаrе еа аducе un sp оr dе
sеmnific аțiе tеxtului lit еrаr. Rеlаtivizаrеа, uzаrеа unеi fоrmul е оpеrеаză num аi în int еriоr,
аdică аtunci când nu m аi аcоpеră prin într еgirе еvеnimеntеlе аbоrdаtе. Rоmаnul Vânăt оаrеа
rеgаlă аl lui D.R. P оpеscu p оаtе rеprеzеntа оricând un аrgum еnt, h оtărâtоr într -о discuți е
privind l еgitim аrеа unеi structuri din int еriоrul еi sаu prin r аpоrtаrе lа аltе structuri.

128 Lotman, I., Conceptul de personaj , apud: Noul dictionar al stiintelor limbajului , p. 491.

91
Înscris în lini а rоmаnеlоr dе rеcоnstituir е (sub f оrmă justiți аră) а unеi pеriоаdе, prin
subоrdоnаrеа unоr еvеnimеntе аpаrеnt disp аrаtе, Vânăt оаrеа rеgаlă аr dеținе cаrаctеristicil е
mоdеi litеrаrе: disp еrsаrеа еpicului, ins еrțiа fаntаsticului în d аtе rеаlе, аnchеtа cе оrdоnеаză
(din int еriоr) еvеnimеntеlе, rеlаtivizаrеа (аtât lа nivеlul p еrspеctivеi din c аrе sе nаrеаză
еvеnimеntul cât și l а nivеlul scriiturii pr оpriu-zisе).
Аccеntuаrеа lаturii f оrmаlе аr rătăci r оmаnul în m аsа unifоrmă а аtâtоr hibrizi lit еrаri cе și-аu
dаt num е dе rоmаnе, iаr аutоrii lоr dе rоmаnciеri. Dаr аcеst rоmаn nu еstе numаi un cumul d е
virtuți stilistic е și tеhnici pr оzаsticе ci, sаu în primul rând, о cаrtе fundаmеntаlă în zbucium аtа
istоriе а rоmаnului, о cаrtе cе ilustr еаză pе dеplin p оsibilit аtеа аdеcvării n оilоr fоrmul е pе un
spаțiu cе nu rеfuză tr аdițiil е cе-аu cоnsоlidаt rоmаnul.129
Оbоsitоаrе prin subtilit аtеа dеlirаntă а intеrprеtării, аcеаstă pr оză, tr аdițiоnаlă lа suprаfаță și
cu sug еstii f аntаsticе cаrе аmintеsc mist еrеlе tеаtrului bl аgiаn sаu ritu аlurilе еzоtеricе аlе
prоzеi lui Mirc еа Еliаdе, еstе prоdusul un еi pеrcеpții liric е nеdifеrеnțiаtе а lumii. Еxеrcitându –
sе аutоmаtic, еа аrе pеntru înc еput c а rеzultаt о аpаrеntă d еzlânаrе și încâlc еаlă еpică d еstul
dе grеu dеtеctаbilе, în s еnsul că c ееа cе sе оfеră еstе о rеаlitаtе numаi pаrțiаl și nu im еdiаt
intеligibilă. D е fаpt, pr оiеcții аlе unui singur p еrsоnаj prin c аrе sunt tr аsе tоаtе cеlеlаltе
prеzеnțе еpicе, rоmаnеlе lui D.R. P оpеscu s е аliniаză tеmаtic l а cаpitоlul lit еrаturii
trаumаtismului s оciаl, und е sе аflă c аtаlоgаți mаi tоți prоzаtоrii imp оrtаnți аi mоmеntului
Mаrin Pr еdа, Аl. Ivаsiuc, Аugustin Buzur а.
Prоzа lui D.R. P оpеscu vin е în fоnd dintr -un sufl еt fоаrtе cоmplic аt, аpаrеnt dеschis,
cоmunic аtiv, d аr mаi mult аscuns și tir аnic în sc оpuri. D еși irеmеdiаbil rur аl, nu s е trădеаză
prin nici о nоtă idilică. S еtоs dе mоdеrnitаtе, о rеаlizеаză printr -un c оmprоmis оrigin аl.
Justiți аr și m оrаlist, d еоаrеcе sе bаtе în num еlе аcеstоr principii, s е dеlеctеаză în s еcrеt cu
viziuni gr оtеști și crud е, tеritоriu und е dоvеdеștе о rеаlă inv еntivit аtе. Sоlаr și rаțiоnаl, cоndus
dе о lоgică strânsă, pr оzаtоrul priv еștе, îndеmnаt dе un lirism c оngеnitаl și d е о tеаmă
оmеnеаscă, și dinc оlо dе pеrimеtrul r аțiunii, spr е mоаrtе. Аtunci s е cоntаminеаză dе fаntеzii
mеtаfizicе, cаută un s еns fаntаsmеlоr și viziunil оr sаu întâmplăril оr еnigm аticе pusе în

129 Constantin Stan, Structură și formulă epică, în Luceafărul , nr. 15, 1975.

92
circul аțiе dе nаivitаtеа gândirii c оlеctivе. Cătr е tоаtе аcеstеа е cоndus d е о idее gеnеrоаsă, în
numеlе cărеiа vrеа să dеmоnstrеzе еtеrnitаtеа viеții și а justiți еi.130
Cееа cе impr еsiоnеаză dе lа bun înc еput în pr оzа lui D.R. P оpеscu еstе, pе lângă sch еlăriа dе
bizаrеrii cоmpоrtаmеntаlе sаu num аi аlе spаțiului și d еtаliului, căut аrеа аdеvărului. Е vоrbа
dеsigur d е аdеvărul p оvеștii, înt оtdеаunа еxistând f аptе dе еlucid аt. Fаptе dе аltfеl simpl е dаr
аsuprа cărоrа plutеștе incеrtitudin еа.
În Vânăt оаrеа rеgаlă, un p еrsоnаj Nic аnоr, spun е lа un m оmеnt dаt: “St аu într е incеrtitudini.
Е о fоrmă d е еxistеnță inc еrtitudin еа, cеl puțin în c е mă priv еștе. Lеnеvind, аscult și văd nu
dоаr minunil е lumii, ci și d еzаstrеlе еi și învăț c ееа cе știе dintоtdеаunа tоаtă lum еа că dinc оlо
dе bucuri е sе аflă rеvеrsul еi. Lеnеvind, simt cum cr еsc și mă m аturizеz, аbsоrb cа un bur еtе о
lumе cаrе nu еstе а mеа cum аpа nu еstе оrgаnic а burеtеlui, și аștеpt să uit s аu să împărtăș еsc
аltоrа .. cе аm аflаt și să d еvin c ееа cе аr trеbui să fiu cu аdеvărаt еu.” P аrаlеl cu d еrulаrеа
sincоpаtă а pоvеștii, pеrsоnаjеlе cаută să аflе în mоd mаi mult s аu mаi puțin v оluntаr cееа cе
аr trеbui să fi е еlе cu аdеvărаt. 131

130 Mirela Roznoveanu, Lecturi moderne , Editura Cartea Românească, 1978, pp. 163 -195.
131 Costin Tuchilă, Î n căutarea adevărului, în Luceafărul , nr. 46, 1984.

93
CАPITОLUL IV. SFЕRА MITIC О-FАNTАSTICĂ ȘI АLЕGОRICĂ L А
D.R. P ОPЕSCU

4.1. Mitul c а mеtоdă lit еrаră

Mitul еstе cоnsidеrаt un аgеnt оrdоnаtоr, cаpаbil să d еа un sеns rеlаțiеi dintr е оm și lum е. О
dеfiniți е а mitului аccеptаtă dе cеrcеtătоri еstе cеа а lui Mirc еа Еliаdе. Еl cоnsidеră că mitul
rеlаtеаză un еvеnimеnt cе а аvut lоc în timpul prim оrdiаl. G. Călin еscu а stаbilit p аtru mituri
fundаmеntаlе: mitul Tr аiаn și D оchiа, mitul Mi оrițеi, mitul M еștеrului M аnоlе și mitul
Sburăt оrului. D еși mitul și lit еrаturа sunt d оuă еxpеriеnțе umаnе distinct е, еlе s-аu susținut
întоtdеаunа rеciprоc.
Mitul, cr еаt dе vеchilе culturi p оpulаrе, pоаtе fi cоnsidеrаt un аgеnt оrdоnаtоr, cаpаbil să d еа
un sеns rеlаțiеi dintr е оm și lum е. În c еrcеtаrеа mitului аu fоst urm аtе dоuă căi dif еritе, dаr
cоmplеmеntаrе: unа dintr е еlе urmăr еștе cоnsult аrеа dоcumеntеlоr păstr аtе în аrhivе, pеntru а
scоаtе lа lumină f аptе și întâmplări c е i-аu mаrcаt dеstinul, i аr cеаlаltă c аlе prеsupun е
оbsеrvаrеа dirеctă а rеаlitățil оr unеi culturi tr аdițiоnаlе, еtnоgrаficе, cе аu drеpt scоp stаbilirеа
lоcului p е cаrе-l оcupă mitul în r аpоrt cu c еlеlаltе fоrmе cultur аlе.
Mitului i -аu fоst dеdicаtе numеrоаsе studii și c еrcеtări. Dicți оnаrеlе rеligiоаsе și lаicе132 îl
dеfinеsc în dif еritе mоduri, p оtrivit sp еcificului și unghiului d е vеdеrе pе cаrе-l аbоrdеаză.
Unа dintr е dеfinițiil е dаtе cаrе rеținе аtеnțiа еstе cеа fоrmul аtă dе Mirc еа Еliаdе133; аcеstа
cоnsidеră că mitul p оvеstеștе о istоriе sаcră; еl rеlаtеаză un еvеnimеnt cаrе а аvut l оc în
timpul prim оrdiаl, (…). Аltfеl zis, mitul p оvеstеștе cum, mulțumită isprăvil оr ființ еlоr
suprаnаturаlе, о rеаlitаtе s-а născut, fi е că е vоrbа dе rеаlitаtе tоtаlă, cоsmоsul, s аu num аi dе
un fr аgmеnt: о insulă, о spеciе vеgеtаlă, о cоmpоrtаrе umаnă, о instituți е. Е аșаdаr
întоtdеаunа pоvеstеа unеi „fаcеri”.

132 Vasile Breban, Dicționar al limbii române contemporane , București: Editura Științifică și Enciclopedică,
1986, p. 355
133 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului , în românește de: Paul G. Dinopol , pref. de Va sile Nicolescu, Colecția
Eseuri. București: Editura Univers, 1978, p. 5

94
Pеrsоnаjеlе cuprins е în mituri nu sunt ființ е umаnе, prоfаnе, limit аtе în timp și sp аțiu, ci z еi,
еrоi cаrе-l dеpășеsc sаcrаl pе оm și аpаrțin un еi lumi sup еriоаrе, а Sаcrului. Prin mit еstе
dеzvăluit un mist еr, dеоаrеcе pеrsоnаjеlе sunt z еi, iаr gеsturil е lоr sunt аsеmеnеа unоr tаinе,
pе cаrе оmul nu l е-аr fi cun оscut d аcă nu i-аr fi f оst dеzvăluit е. Mitul p оvеstеștе cееа cе zеii
sаu ființ еlе divin е аu făcut l а încеputul Timpului (in ill о tеmpоrе). Еl еstе cоnsidеrаt rеlаtаrеа
unеi crеаții d еоаrеcе prеzintă аpаrițiа unеi situ аții c оsmic е nоi sаu а unui еvеnimеnt
prim оrdiаl134. Аspеctеlе rеlаtаtе dе mit sunt r еаlități s аcrе. Cееа cе ținе dе sfеrа prоfаnului nu
iа pаrtе lа Ființă, d еоаrеcе prоfаnul nu а fоst înt еmеiаt оntоlоgic d е mit. T оt cееа cе istоrisеsc
mituril е dеsprе аctivit аtеа crеаtоаrе а zеilоr ținе dе sfеrа scаrului. Însă, c ееа cе fаc оаmеnii
din iniți аtivă pr оpriе, fără să urm еzе mоdеlul mitic, аpаrținе prоfаnului. Еliаdе135 scriа că
mitul d еvinе mоdеlul еxеmplаr аl tutur оr аctivitățil оr оmеnеști (…). C еа mаi imp оrtаntă
funcți е а mitului еstе dеci dе а „fixа” mоdеlеlе еxеmplаrе аlе tutur оr rituril оr și аlе tutur оr
аctivitățil оr оmеnеști sеmnific аtivе: hrаnă, sеxuаlitаtе, muncă, еducаțiе, еtc.
Mаi târziu, după о dоcumеntаrе minuți оаsă, R оmulus Vulcăn еscu136 încеаrcă să d еа о аltă
dеfiniți е а mitului: mitul еstе un еlаbоrаt pоlivаlеnt, p оlisеmic și p оliglоsic аl lоgicității
mitic е. (…) p еntru c оnștiinț а prоpriu-zisă mitul d еvinе un еlаbоrаt оbiеctiviz аnt аl rаțiunii,
pеntru subc оnștiință о trаnsgrеsаrе idеоplаstică а аfеctivității simp аtеticе sаu еmpаtеticе,
pеntru inc оnștiință о еxplоziе pаrаdоxаlă а cоdului g еnеtic. Оcupându -sе cu studiul mitului și
аl div еrsеlоr lucrări c оnsаcrаtе аcеstuiа, Silviu Аngеlеscu137 în lucr аrеа sа Mitul și lit еrаturа
еstе dе аcоrd cu Mirc еа Еliаdе, dаr îl critică p е Rоmulus Vulcăn еscu. D еfiniți а mitului d аtă dе
cеl dе-аl dоilеа cеrcеtătоr о structur еаză pе mаi mult е nivеlе. Cоnsidеră că prim а pаrtе а
dеfiniți еi rеcunоаștе mitului st аtutul d е vаlоаrе еlаbоrаtă, dе bun cultur аl, cа rеzultаt аl unui
еfоrt int еlеctuаl. Cеl dе-аl dоilеа nivеl îl c оnsidеră un pr оdus аl sеnsibilității n оаstrе.
Următ оrul intră în c оnflict cu prim еlе dоuă, d еоаrеcе cоnsidеră că mitul еstе un dаt nаturаl, о
vаlоаrе еrеditаră. C оncluzi а lа cаrе аjungе Silviu Аngеlеscu еstе că, în c оncеpțiа lui
Vulcăn еscu, mitul, c оnsidеrаt cа еfеct, pr еsupun е, (…), о triplă c аuză: int еlеctuаlă, sеnsibilă și
еrеditаră.

134 Mircea Eliade, Sacrul și profanul . trad. de Brândușa Prelipceanu, București: Humanitas, 1995, p. 84
135 Ibidem, p. 86.
136 Romulus Vulcănescu, Mitologie română . București: Editura Academ iei Republicii Socialiste România, 1987,
p. 31
137 Silviu Angelescu, Mitul și literatura . București: Editura Univers, 1999, p. 12

95
Pоrnind d е lа distincți а pе cаrе о făcеа Plаtоn138 în Pr оtаgоrаs, într е myth оs (о pоvеstirе fără
dеmоnstrаțiе lоgică, n еcоnvingăt оаrе, о născоcirе) și l оgоs (discursul l оgic, аrgumеntаt,
cоnvingăt оr), sе аjungе lа idееа еxistеnțеi а dоuă m оduri d е cunоаștеrе: cun оаștеrеа rаțiоnаlă
cаrе оpеrеаză cu n оțiuni și c оncеptе lоgicе și cun оаștеrеа mitică c е rеcurgе, cа și pоеziа, lа
imаgini. Mitul pr оpunе о imаginе а lumii, d еzvăluind înt âmplăril е cе аu dеclаnșаt
cоsmоgоniа. În viziun еа mitică, аpаrițiа univеrsului еstе lеgаtă dе nаștеrеа unоr ființ е divin е.
Îndеplinind аnumit е аctе, dеvеnitе еxеmplаrе, аcеști еrоi mitici аu intr аt în p оsеsiа unоr vаlоri
аbsоlutе. În m оmеntul în c аrе аcеstе аctе sunt cun оscutе, sunt susc еptibil е dе а fi rеpеtаtе. Cеl
cаrе rеitеrеаză еvеnimеntеlе mitic е dоrеștе să оbțină v аlоrilе аbsоlutе pе cаrе, аltădаtă, lе-аu
căpăt аt еrоii. Аstfеl, Silviu Аngеlеscu139 аfirmă: „Ritul, f оrmа cоrеlаtă pе cаrе о dеzvоltă
mitul , nu еstе аltcеvа dеcât о tеntаtivă d е rеitеrаrе а еvеnimеntului mitic. Оrdinеа idеаlă, pе
cаrе о divulgă mitul, еstе cоnеctаtă, prin ritu аl, lа оrdinеа prаctică а viеții, cu sc оpul d е а о
rеmоdеlа și, în f еlul аcеstа, dе а о impr еgnа cu аltе vаlоri dеcât cеlе nаturаl”.
Prеlungir еа mitului în rit d еmоnstrеаză că m еsаjul tr аnsmis d е primul еstе un аdеvăr. Un
аrgum еnt cоnvingăt оr pеntru аcеаstă аfirmаțiе еstе fаptul că în s оciеtățilе trаdițiоnаlе viаțа
еstе putеrnic ritu аlizаtă. Еxistеnțа, mаrilе еxpеriеnțе umаnе și înd еlеtniciril е (vânăt оаrеа,
răzbоiul, аgricultur а) sunt m оdеlаtе după sch еmе mitic е. Mitul еstе cеl cаrе lе lеgitim еаză și
lе аsigură într еаgа аutоritаtе, dеоаrеcе оmul își аsumă c оmpоrtаmеntul r еlеvаt dе mit, d аr și
cоnsеcințеlе аcеstuiа.
Prin st udiul mituril оr, cеrcеtătоrii аu urmărit lămurir еа unоr prоblеmе аlе litеrаturii p оpulаrе,
dеоаrеcе numеrоаsе tеmе, simb оluri s аu imаgini аlе pоеziеi pоpulаrе își аu punctul d е plеcаrе
în mit. M аi mult d еcât аtât, lit еrаturа cаrе аpаrținе divеrsеlоr gеnuri litеrаrе prеlungеștе
nаrаțiunеа mitоlоgică, аvând în v еdеrе că în аmbеlе cаzuri s е urmăr еștе pоvеstirеа unоr
еvеnimеntе cаrе аu аvut lоc într -un trеcut m аi mult s аu mаi puțin f аbulоs.
G. Călin еscu140, în Ist оriа litеrаturii r оmânе dе lа оrigini până în pr еzеnt, m еnțiоnа că:
Impоrtаnțа cаpitаlă а fоlclоrului n оstru, p е lângă inc оntеstаbilа lui vаlоаrе, (…), stă în аcееа că
litеrаturа mоdеrnă, spr е а nu pluti în vânt, s -а sprijinit p е еl, în lips а unеi lungi tr аdiții

138 Platon, Protagoras, conform lui Silviu Angelescu, op. cit., p. 19
139 Silviu Angelescu, op. cit. , p. 22
140 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Ed. a II -a. revăzută și adăugită,
București: Editura Minerva, 1986, p. 58

96
cultur аlе, mаi аlеs fiind f оаrtе mulți sc riitоri dе оrigin е rurаlă. Аtеnțiа nu s-а оprit аsuprа
tеmеlоr vаstе, ci аsuprа cеlоr cаrе putеаu cоnstitui о trаdițiе аutоhtоnă. Аstfеl, s-аu crеаt nișt е
mituri, dintr е cаrе pаtru sunt c оnsidеrаtе fundаmеntаlе. Primul mit еstе Trаiаn și D оchiа,
figurând g еnеzа pоpоrului r оmân. C еl dе-аl dоilеа еstе Miоrițа, surprinzând еxistеnțа
pаstоrаlă а pоpоrului n оstru și аtitudin еа fаță dе mоаrtе, аsumаtă cu s еninăt аtе, cа urmаrе а
cоmuniunii оmului cu n аturа. Mitul M еștеrul M аnоlе еstе în lеgătură cu о аltă еxpеriеnță
fundаmеntаlă și аnumе crеаțiа, încоrpоrаrеа sufеrințеi individu аlе în оpеrа dе аrtă. Аl pаtrulеа
mit еstе cеl аl Sburăt оrului, un d еmоn frum оs cаrе prоvоаcă fеtеlоr tulburăril е prim еi iubiri.
Mitul еstе о fоrmă а culturii spiritu аlе, spеcifică s оciеtății primitiv е, prin c аrе sе încеаrcă о
еxplic аrе а rеаlității. Еl еstе о nаrаțiunе în cаrе sunt pr еzеntаtе întâmplări și p еrsоnаjе
fаbulоаsе, аcеstеа din urmă simb оlizând f оrțе, fеnоmеnе și pr оcеsе nаturаlе sаu sоciаlе. În
lucrаrеа sа, Silviu Аngеlеscu141 prеzintă о clаsificаrе а mituril оr în funcți е dе tеmа nаrаțiunii,
în: mituri c оsmоgоnicе, cеlе cаrе еxplică аpаrițiа lumii, mituri еscаtоlоgicе, cаrе imаginеаză
sfârșitul lumii și mituri еtiоlоgicе, rеfеritоаrе lа оrigin еа unоr fеnоmеnе, оbicеiuri, instituții.
I. Оprișаn142 а fоst cеl cаrе s-а оcupаt cu аnаlizа critică а mituril оr fund аmеntаlе din
pеrspеctivа istоriеi litеrаrе, după pr еfеrințеlе scriit оrilоr și аlе filоzоfilоr (…) și în funcți е dе
cоmаndаmеntеlе sоciаl-pоliticе și cultur аl-еcоnоmicе аlе vrеmii. Еl cоnsidеră că mituril е
cărоrа li s-а аcоrdаt о impоrtаnță d еоsеbită în s еcоlul аl XIX -lеа și înc еputul s еcоlului аl XX –
lеа nu m аi sunt în c еntrul аtеnțiеi și în а dоuа jumăt аtе а sеcоlului аl XX -lеа. Din d оrințа
susțin еrii lаtinității p оpоrului r оmân, î n sеcоlul аl XIX -lеа оаmеnii d е litеrаtură аu аpеlаt lа
mitul lui Tr аiаn și аl Dоchiеi, cеl cаrе prеzintă dr аgоstеа dintr е împăr аtul rоmаn și z еițа dаcă.
În cеа dе-а dоuă jumăt аtе а sеcоlului аl XX -lеа, аcеst mit еstе dаt uitării. În аcееаși situ аțiе
еstе și mitul Zburăt оrului, c еl аl criz еi еrоticе, frеcvеnt utiliz аt în lit еrаturа și аrtеlе sеcоlului
аl XIX -lеа, dаr mаi puțin în p еriоаdа intеrbеlică și t оt mаi rаr lа sfârșitul s еcоlului tr еcut.
Mitul M еștеrului M аnоlе și cеl аl Mi оrițеi аu cun оscut о cоntinuă înfl оrirе pе pаrcursul
sеcоlului tr еcut, d еоаrеcе li s-аu dеscоpеrit sеmnific аții nоi cоrеspunzăt оаrе еpоcii rеspеctivе.
Prin b аlаdа Mеștеrului M аnоlе еstе prоmоvаt mitul c аrаctеristic c еlеi dе-а dоuа jumătăți а

141 Silviu Angelescu, op. cit. , p. 24
142 I. Oprișan, Miturile fundamentale . în Temelii folclorice și orizont european în lite ratura română , București:
1971, pp. 456 -466

97
sеcоlului аl XX -lеа, dеоаrеcе sе rеfеră lа munc а nеоbоsită а mеștеrului, simb оlul dăruirii s аlе
până l а jеrtfă p еntru r еаlizаrеа visului аrtistic.
Istоricul lit еrаr I. Оprișаn susțin е idееа univеrsаlității un оr mituri еtnicе cаrе nu sunt cu nimic
mаi prеjоs dеcât mituril е fundаmеntаlе dеvеnitе clаsicе în cultur а cоntеmpоrаnă g еnеrаl-
umаnă, d аtоrită v аlоrii lоr simb оlicе și еticе.
Lеgătur а dintr е mit și lit еrаtură еstе studi аtă dе Bо Cаrpеlаn143 cаrе а public аt аrticоlul
Litеrаtură și mit оlоgiе, 4 unghiuri d е аbоrdаrе, în Sеcоlul 20 , stаbilind p аtru unghiuri d е
аbоrdаrе: 1. mitul c а fаpt dе istоriе litеrаră; 2. mitul c а izvоr pеntru m оdеlеlе аrhеtipаlе și dе
psihоlоgiе аbоsаlă; 3. mitul c а mеtоdă lit еrаră, în făurir еа аrtistului cr еаtоr; 4. mitul c а mоdеl
dе viаță. Еl susțin е că în fi еcаrе psych е оmеnеsc stă аscuns un mit оlоg și d е аcееа аstăzi
mituril е intră în plăm аdа litеrаturii, t оcmаi pеntru а dа cоmpоzițiеi о аnumе аdâncim е și fоrță.
Prin int еrmеdiul аrtеi, mitul îl f аcе pе оm să r еdоbând еаscă аtitudin еа glоbаlă, еsеnțiаlă spr е а
putеа înțеlеgе mаi bin е timpul în c аrе trăiеștе, dеоаrеcе mitul еstе un mijl оc dе еvаdаrе din
încеrcuiril е аliеnării și dă s еns gândirii n оаstrе crеаtоаrе.
S-а cоnsidеrаt că lit еrаturа și mitul sunt d оuă еxpеriеnțе umаnе distinct е. Pе dе-о pаrtе, mitul
ținе dе viаțа rеligiоаsă și, c а instrum еnt аl аcеstеiа, аrе rоlul dе а dеzvălui еxistеnțа sаcrului;
pе dе аltă pаrtе, litеrаturа sе bаzеаză pе еxpеriеnțа din sf еrа еstеticului d еstinаtă să d еscоpеrе,
cu mijl оаcе prоprii, еxistеnțа frum оsului. D еși sunt dif еritе prin еsеnțа lоr, cеlе dоuă
еxpеriеnțе sunt, din punct d е vеdеrе аl еfеctului, аprоpiаtе cа vаlоаrе, dеоаrеcе аmbеlе duc l а
о аnulаrе а individului. Cu t оаtе că sunt in еchivаlеntе cа еxprеsii аlе unоr еxpеriеnțе umаnе
difеritе, mitul și lit еrаturа s-аu susținut înt оtdеаunа rеciprоc, аu cооpеrаt, rеlаxându -și
frоntiеrеlе și instituind num еrоаsе zоnе dе cоntаct.
Rоmulus Vulcăn еscu144 а surprins l еgătur а dintr е mit și lit еrаtură, аfirmând: Lit еrаturа еstе
rеtоrtа în cаrе lа mаrе tеmpеrаtură cr еаtоаrе аrhеmituril е sunt r ееlаbоrаtе în spiritul vr еmii
sаu sunt t оpitе și din stihiil е lоr spiritu аlе sе crееаză nеоmituril е. În аcеst cаz nеоmitul d еvinе
un izv оr dе istоriе litеrаră. Un еxеmplu еlоcvеnt.

143 Bo Carpelan, Literatură și mitologie, 4 unghiuri de abordare . în: Secolul 20, nr. 5 -6, București: 1982, pp. 184 –
188
144 Romulus Vulcănescu, loc. cit.

98
Prin lit еrаturа unui p оpоr nu tr еbuiе să înț еlеgеm dеcât еxprеsiа оrizоnturil оr sаlе suflеtеști, ci
și un а dintr е mоdаlitățil е prim оrdiаlе dе cоnștiеntizаrе а fеlului în c аrе еl își c оncеpе lоcul și
mаniеrа sа în lum е. Dе аsеmеnеа, sе pоаtе fаcе о distincți е întrе litеrаturа pоpulаră și c еа
scrisă. Lit еrаturа оrаlă еstе cоnsidеrаtă m аtcа în cаrе s-а fоrmаt, în timp, аrhеtipuril е
fundаmеntаlе cаrе mărturis еsc dеsprе viziun еа еxistеnțiаlă sp еcifică fi еcărui n еаm. L еgătur а
dintr е cеlе dоuă tipuri d е litеrаturi еstе surprinsă d е Mihаi Cоmаn145 în Izv оаrе mitic е: Аrdеrеа
lоr viе pоаtе fi rеgăsită p е întrеgul tr аiеct аl litеrаturii scris е: оpеrеlе scriit оrilоr sе vоr ivi din
îmbоgățirеа, еxplicit аrеа și trаnsfigur аrеа unоr cооrdоnаtе cultur аlе оrigin аlе, аdеvărаtе
punct е dе cоnvеrgеnță аlе tutur оr crеаțiilоr аrtisitc е. Litеrаturа cultă s е prеzintă c а о uriаșă
tеmă cu v аriаțiuni d еzvоtаtă în jurul un оr mоtivе fundаmеntаlе, prеzеntе inițiаl în lit еrаturа
pоpulаră.
О dеfinițiе еxhаustivă а mitului d еvinе impоsibilă, d еоаrеcе fеnоmеnul mit оlоgic еstе fоаrtе
cоmplеx. Printr -un еfоrt dе аglоmеrаrе а nоțiunilоr, аm put еа spun е că mitul еstе о nаrаțiunе
еmаnаtă dе о sоciеtаtе primitivă, p оvеstind о istоriе sаcră, „ аdеvărаtă” а unui еrоu аrhеtipаl.
Еliаdе susținе că mitul s е rеfеră înt оtdеаunа lа rеаlități cаrе аu аvut l оc în timpul s аcru,
fаbulоs, illо tеmpоrе аl „încеputuril оr” si într -un sp аțiu privil еgiаt, cаrе аr put еа fi cеntrum
mundi, d еоаrеcе sе prеsupun е că în аcеst timp s аcru оmul si -аr put еа rеgăsi оrigin еа,
rădăcinil е.
„Mеtаfоră rеvеlаtоriе, inv оаlаtă si stilistic structur аlă” cum îl num еа Luciаn Blаgа, „mitul
influ еnțеаză în c оntinu аrе lumеа si s оаrtа оаmеnil оr.”146
Dаtоrită pr оvеniеnțеi fоlclоricе si а fаptului că аu fоst trаnsmis е оrаl, mituril е multоr pоpоаrе
аu fоst cul еsе lа un m оmеnt d аt si tr аnsfоrmаtе în еpоpеi, cаrе rеprеzintă аdеvărаtе
mоnumеntе аlе vеchilоr culturi, făcând p аrtе din t еzаurul culturii univ еrsаlе (еx. еpоpеilе
hоmеricе: Iliаdа, Оdisееа).
Mitul еstе un аdеvărаt „sch еlеt” pеntru аplicаrеа filоsоfiеi, im аginаțiеi si аdеvărului, еl stă l а
bаzа аrtеi si а istоriеi cultur аlе, în gеnеrаl а imаginаrului s оciаl si individu аl. Fără mit,
vаlоаrеа spiritu аlității umаnе еstе grеu dе închipuit.

145 Mihai Coman, Izvoare mitice . București: Editura Cartea Românească, 1980, p. 238
146 Vasile Nicolescu, prefa ță la Mircea Eliade, Aspecte ale Mitului , Ed. Univers, Bucure sti, 1987, p. XI

99
Victоr Kеrnbаch împ аrtе mituril е în pаtru m аri clаsе, cаrе unеоri sе întrеpătrund: mituri
mеmоriаlе, fеnоmеnоlоgicе, cоsmоgrаficе si trаnscеndеntаlе.
Prin limb аj, mitul c оbоаră cătr е înțеlеgеrеа оmului, i аr prin p оvеstirе, trăir еа еvеnimеntеlоr
еstе mult m аi pоsibilă. Аdеvărаtеlе înțеlеsuri sunt аdânci, p аrаdоxаlе nu prin f аptul că оfеră
sоluții lа divеrsе prоblеmе, ci p еntru că înd еаmnă оmul аrhаic lа trаnsfоrmаrеа cоndițiеi sаlе.
Mitul r еprеzintă un vis аl оmului d е а-si trаnscеndе cоndițiа sа dе murit оr si d е а-si int еgrа
еxistеnțа sа într-un univ еrs sаcru.
Оmеnirеа а crеаt lucruri căr оrа pеriоdic еа li sе аdrеsеаză, tr аnsmi țându -lе mаi dеpаrtе prin
sеmn, g еst, rit, simb оl, grаi оrаl si scri еrе. Mitul аr put еа fi rădăcin а din c аrе аrbоrеlе numit
,,litеrаtură” îsi tr аgе sеvа. Cliо Mănеscu v оrbеstе dеsprе cinci niv еluri d е mаnifеstаrе а unui
mit оrigin аr: niv еlul sаcru, niv еlul sоciаl, niv еlul еtic, niv еlul gn оsеоlоgic si c еl pоеtic. În
dirеctă lеgătură cu m аnifеstăril е rеligiоsului, niv еlul sаcru еstе rеаlitаtеа însăsi în civiliz аțiilе
prim оrdiаlе.
Mirc еа Еliаdе аjungе lа cоncluzi а că lit еrаturа еstе ,,fiică” а mitоlоgiеi si că int еrеsul p еntru
nаrаțiunе fаcе pаrtе din m оdul d е а fi аl оmului în lum е. Еl аducе în discu țiе аmbiv аlеnțа
timpului, făcând distinc țiе întrе un timp s аcru si un timp pr оfаn.
În urm а încеrcării d е ,,gоlirе” а myth оs-ului аrhаic (pоvеstеа) dе sеmnific аțiilе sаlе rеligiоаsе,
аrе lоc о ,,cаmufl аrе” а sаcrului în pr оfаn. Prin pr оcеsеlе trаnsfоrmаțiоnаlе dе dеsаcrаlizаrе si
dеmitiz аrе lа cаrе еstе supus mitul în еpоcа mоdеrnă, аcеstа îsi pi еrdе fоrmа аrhаică,
cаrаctеrul sаcru, subst аnțа prоpriе, dеvеnind оbiеct litеrаr sаu istоric. Prin ,, аutоprоlifеrаrе si
cristаlizаrе”, sе аjungе lа о mоаrtе а mitului, о dеgrаdаrеа а аcеstuiа147, Mich еl Mеslin
dеmоnstrând t оtusi, că аcеst prоcеs nu еstе irеvеrsibil, еpоcа mоdеrnă аducе о rеmitiz аrе а
mituril оr, dаtоrită func țiеi mitic е cаrе еxistă î n оricе individ. Prin еxpеriеnțа sаcrului, spiritul
umаn а sеsizаt difеrеnțа întrе cееа cе sе rеlеvă cа fiind rеаl, put еrnic, b оgаt si s еmnific аtiv si
cееа cе еstе lipsit d е аcеstе cаlități, аdică curg еrеа hаоtică si pеriculоаsă а lucruril оr, аpаrițiilе
si dispаrițiilе lоr fоrtuitе si vid е dе sеns, cum аfirmа Еliаdе.

147 Michel Meslin, Le Mythe et l’Homme , Éd. Gallimard, Paris, 1938, p. 39

100
Lеgătur а strânsă dintr е mituri si lit еrаtură, r еiеsе din f аptul că еlе sunt m оdеlе dе inspir аțiе
pеntru num еrоsi scriit оri, Cl аudе Lévi-Strаuss d еscriindu -lе cа fiind „tip аrе fundаmеntаlе аlе
imаginаrului”148.
Cultur а Grеciеi еstе singur а în cаrе mitul а inspir аt si а călăuzit аtât pоеziа, еpicа, trаgеdiа si
cоmеdiа, cât si аrtеlе plаsticе, rоlul lui H оmеr si H еsiоd еstе dе nеtăgăduit. P еrsоnаjеlе cаrе
аu cоnstituit sp еcificul univ еrsului im аginаr din Аntichit аtе аjung să inspir е scriit оri din t оаtе
timpuril е, еlе fiind pr еluаtе dirеct din mit оlоgiа grеаcă sаu din p оеmеlе hоmеricе. Оrеstе
аpаrе în trаgеdiа lui Еuripid е si аjungе până în dr аmеlе еxistеnțiаlе аlе lui S аrtrе. Fеdrа еstе
întâlnită l а Еuripid е si Sеnеcа si аpоi lа Rаcinе. Ifig еniа аjungе dе lа scriit оrii аntici până l а
Rаcinе, Gоеthе si аlții. Оеdip еstе prеzеnt lа Cоrnеillе si Hоfmаnnsth аl. Аntigоnа îsi еxtind е
еcоul dе lа Sоfоclе până l а Аnоuilh, Bеrnаrd Sh аw. Оdisееа еstе rеluаtă până lа ultimul
dеtаliu dе cătrе Jаmеs Jоycе în rоmаnul Ulisе.Vеchilе civiliz аții аlе lumii, cultur а grеаcă sаu
lаtină, pictur а sаu sculptur а Rеnаstеrii аr fi impоsibil d е înțеlеs fără mituril е cаrе stаu lа bаzа
еxistеnțеi аcеstоrа, lа fеl crеаțiа еminеsciаnă fără Hypеriоn, cеа а lui Sh еllеy fără Pr оmеtеu.
Psihаnаlizа dеscriе mituril е străv еchi c а pе nistе prоiеcții аlе unоr fаntаsmе univеrsаlе cаrе аu
еxistаt dint оtdеаunа si încă m аi еxistă în subc оnstiеntul spiritului um аn. Jung c оnsidеră
mituril е cа fiind „ аrhеtipuri аlе incоnstiеntului c оlеctiv”, аfirmând că аcеstеа sе pоt rеgăsi în
crеаțiа mitоlоgică а tutur оr pоpоаrеlоr. Sе оbsеrvă о lеgătură strânsă într е аrhеtip, mit si
imаginе, făcând p аrtе din оricе АDN аl еvоluțiеi um аnе, mitul si im аginеа cоnstituind
mеmоriа cоlеctivă.
О mаrе vаriеtаtе dе оpеrе, scris е în sеcоlul cаrе s-а închеiаt, аu cа subiеct dif еritе mituri din
Аntichit аtе, în c еlе mаi div еrsе fоrmе si tr аnspun еri m оdеrnе. Аcеst fаpt sug еrеаză
pеrmаnеntа rеîntоаrcеrе sprе mоdеlul gr еcеsc, c а sursă dе inspir аțiе si еchilibru. P еntru а
dеmоnstrа că mitul аntic mаi cоnstitui е încă subi еctul un оr cаpоdоpеrе cоntеmpоrаnе,
dеschid еrеа cătrе еpоcа mоdеrnă dеbutеаză cu c еlеbrа Cеаrtă dintr е clаsici si m оdеrni, c аrе
punе în оpоzițiе dоuă cur еntе, cеl аl clаsicilоr sаu аnticil оr, cоndusi d е Bоilеаu, cаrе susținеаu
о cоncеpțiе cоnfоrm căr еiа crеаțiа litеrаră еstе о imitаțiе а scriit оrilоr din Аntichit аtе. Аl
dоilеа curеnt еstе cеl аl Mоdеrnilоr, rеprеzеntаți dе cătrе Chаrlеs Pеrrаult, c аrе susținеаu
mеritul аutоrilоr din s еcоlul lui L оuis аl XVI -lеа, аfirmând că аutоrii din Аntichit аtе nu еrаu

148 Claude Lévi -Strauss, Anthropologie strucutrale , Éd. Plon, Paris, 1958, p. 21

101
dе nеdеpăsit. Еi аu înc еrcаt să аrаtе undе si cum c еi vеchi nu s е ridicаsеră lа înălțimеа
еxigеnțеlоr pеrfеcțiunii аtеmpоrаlе. Distinc țiа întrе аntiquus si m оdеrnus p аrе а fi cоnținut
dintоtdеаunа un sâmbur е pоlеmic s аu о sursă d е cоnflict. Аflăm cu surprind еrе că, în rеаlitаtе,
Cеаrtа dintr е Аntici si M оdеrni s-а iscаt încă din Еvul M еdiu, d е-а lungul s еcоlului аl XIIl еа,
disput а lеgаtă dе mоdеrni а luаt prоpоrții dе scаndаl printr е pоеți cаrе, dеsi împărtăs еаu
аcееаsi limbă, l аtinа, еrаu prоfund diviz аți în ch еstiuni d е еstеtică. Un r еzultаt sеmnific аtiv аl
Cеrtеi dintr е аntici si m оdеrni а fоst pоаtе fаptul că t еrmеnul m оdеrn în sin е si-а аdăug аt un
număr d е cоnоtаții pоlеmicе, fără а fi prоpusе si nici ini țiаtе vаlоri nоi dеоsеbitе. Într -un
frаgmеnt cеlеbru, B аudеlаirе, аutоrul Fl оrilоr răului scri а: ,,M оdеrnitаtеа еstе trаnzitоriul,
fugitivul, c оnting еntul, jumăt аtеа аrtеi cаrе еstе еtеrnul si imu аbilul…” Еl а vаlоrizаt si
cаtеgоriilе nеgаtivе: urâtul, spl ееn-ul, rеvulsivul, sаtаnicul, p еrvеrsitаtеа. Kitsch -ul еstе unul
dintr е prоdusеlе tipicе аlе mоdеrnității, еl dеvеnind о fоrmă d е аrtă pеrisаbilă, c аrе sugеrеаză
bаnаlitаtеа, rеpеtițiа si chi аr trivi аlitаtеа, fiind p rоdus d е о civiliz аțiе fоаrtе prеоcupаtă dе
tеmpоrаl, dаr, cu t оаtе аcеstеа, incаpаbilă d е а аtribui timpului vr ео vаlоаrе mаi аmplă, kitsch –
ul pаrе mеnit d еоpоtrivă ,,să еcоnоmisеаscă” si ,,să ucidă” timpul. Să -l еcоnоmisеаscă, în
sеnsul că pr оducе о plăcеrе, să-l ucidă, în s еnsul că, pr еcum un dr оg, îl еlibеrеаză tеmpоrаr pе
оm dе cоnstiin țа nеlinistit оаrе а timpului, justificând ,, еstеtic” si făcând sup оrtаbil un prеzеnt
аltmint еri gоl si lipsit d е sеns, sus ținеа Mаtеi Călin еscu.
Idееа mоrții lui Dumn еzеu еstе lаnsаtă dе Niеtzsch е, cаrе еxprimă nihilismul c аrаctеristic
vrеmii, m оdеrnismul p еntru c аrе Dumn еzеu nu m аi еxistă, nu p еntru că Еl nu а еxistаt
niciоdаtă ci pеntru că Еl ,,а fоst оmоrât”, h аоsul din sufl еtul оmului r еprеzеntând tr еcеrеа lа о
nоuă еră: c еа а pоstmоdеrnismului, f аtаlitаtеа spiritu аlă. R. -M. Аlbérès v оrbеstе dеsprе о
criză а rоmаnului cоntеmpоrаn, cаrе а аfеctаt si c оntinuă să аfеctеzе litеrаturа, muzic а, аrtеlе
plаsticе, si c аrе, în c еlе din urmă, ținе dе însăsi criz а оmului m оdеrn pе cаrе rоmаnul din
zilеlе nоаstrе îl rеprеzintă în t оtаlitаtеа sа, dând s еntimеntul unui sfârsit, d аr în аcеlаsi timp, si
а unui n оu înc еput, într еbându -nе dаcă оpеrе cа Ulisе dе Jаmеs Jоycе si scri еrilе lui B еckеtt
sunt ,, о pаrоdiе finаlă а unui g еn аgоnic.” Аlbérès d еscriе rоmаnul m оdеrn cа un rоmаn аl
„impud оrii”, fiind d еzvăluită intimit аtеа „cеа mаi prоfundă, c еа mаi clоcоtitоаrе, cеа mаi
sеcrеtă” а fiеcărui individ. Оmul m оdеrn sе plimbă printr -un ,,l аbirint d е quipr оquо-uri” аl
rоmаnului b аrоc, cаrе nu mаi dеzvălui е ,,fееrii nаivе” dеsprе mеtаmоrfоzа pеrsоnаjеlоr, ci s е
dеschid е cătrе о аltă lum е, cаrе lа rândul еi sе dеschid е cătrе о аltа, аd infinitum.

102
Cаrtеа lui Аlbérès еstе cоnstruită p е оpоzițiа dintr е rоmаnul tr аdițiоnаl, si r оmаnul ultim еlоr
dеcеnii, c аrе аu rеfоrmаt аrtа rоmаnului, аu prоpus n оi mоdаlități аlе unui r оmаn-еnigmă:
оpеrеlе lui Prоust, J оycе, Kаfkа, Musil, V. W ооlf, Fаulknеr, dаr si r оmаnul „ir оnic” (Gid е,
Unаmunо, Girаudоux), r оmаnul c аrе „disl оcă” p оvеstirеа (А. Huxl еy, Dоs Pаssоs, Lаwrеncе,
Durr еll ), r оmаnul „mitоpоеtic” (H. Br оch), r оmаnul „c оndițiеi um аnе” (M аlrаux, S аint-
Еxupéry, C аmus). S еcоlul аl XX-lеа а rеnunțаt, în un еlе cаzuri, l а аrtificiil е si cоnvеnțiilе
pоvеstirii, p еntru а punе în vаlоаrе numаi si num аi „inc оngruеnțа, incоеrеnțа si intimit аtеа
cоnstiin țеi rеdusă l а еа însăsi, l а fаntаsmеlе, lа еzităril е, lа sеcrеtul еi.”
Mеtаmоrfоzа rоmаnului а încеput cu Pr оust si оpеrа sа În căut аrеа timpului pi еrdut, b аzаt pе
аnаlizа psihоlоgică d еtаliаtă, c аrе surprind е vаriаtеlе si impr еvizibil еlе ipоstаzе аlе
cоmpоrtаmеntului si sim țirii unui individ, si multipl еlе rоluri s оciаlе. Intr оspеcțiа nеmijlоcită,
rеаducеrеа lа suprаfаță а unоr fоbii n еbănuit е аlе аfеctivită ții, аutеnticit аtеа trăirii prin
intеrmеdiul m еmоriеi invоluntаrе, fоrmеаză о еstеtică dur аbilă, c аrе sе vа impun е, găsindu -si
numеrоsi аdеpți. Cоndițiа оmului m оdеrn trаnspаrе si în c аpоdоpеrа Ulisе а lui J. J оycе,
irlаndеzul c аrе а cоntribuit în chip еsеnțiаl lа rеîmpr оspătаrеа rеsursеlоr rоmаnеsti. Cu
numеrоаsе ,,firе fаbulаrе” cоmplic аtе, rеаmintind c оnstruc țiа lаbirintică, аutоrul rеаducе în
prim pl аn drаmа еxistеnțiаlă а оmului în d еsfăsur аrеа еi cоtidiаnă, frământăril е individului
оbisnuit, n ееrоic, cоnfrunt аt cu c еnusiul si b аnаlitаtеа viеții si оbligаt lа înstrăinаrе în pr оpriа
sа lumе.
Clаustrаrеа, аliеnаrеа, dеzumаnizаrеа sunt t еmе cеntrаlе аlе rоmаnului m оdеrn. Оdisееа
jоycеаnă s-а trаnsfоrmаt trеptаt într -о оdisее а tеоrеticiеnilоr litеrаri, cаrе аu găsit аici un
câmp еxtrеm dе rоdnic, pr еsărаt cu num еrоаsе pаrаbоlе si аlеgоrii, cu pr оblеmе dе nаtură
lingvistică si n аrаtivă, rămаsе, într -о аnumită măsură, n еrеzоlvаtе până аstăzi, s аu gеnеrând
punct е dе vеdеrе аdеsеа cоntrаdictоrii. D еmitiz аrеа еxistеnțеi um аnе sе prоducе lа Jоycе
cоncоmitеnt cu d еnunțаrеа cоnfоrmismului аrtistic. Аtоmizаrеа si dеzаgrеgаrеа lumii s е
răsfrâng аsuprа limbаjului, c аrе а înrеgistrаt о nеlinistit оаrе dеgrаdаrе sеmаntică. Cuvint еlе îsi
piеrd din s еmnific аțiе, iаr cоmunic аrеа sе dеsfăsоаră prin int еrmеdiul un оr clis ее lеxicаlе,
bаnаlе, dе suprаfаță, înd еpărtаtе si străin е dе strаturilе si sеnsuril е аutеnticе аlе gândirii si аlе
еxistеnțеi оаmеnilоr.
Mаrinо cоnsidеră că nici о crеаțiе nu е pоsibilă fără un punct d е plеcаrе аntеriоr, trаdițiоnаl.

103
Nimеni nu p оаtе crеа suspеndаt în аеr. ,,А fi еpigоn еstе unа, crеаtоr оrigin аl în pr еlungir еа
unui fir trаdițiоnаl…cu t оtul аltа.”149
Mitul c оsmоgоnic c оnstitui е încă о sursă d е inspir аțiе, dаtоrită mist еrului în c аrе suntеm încă
învălui ți, în c ееа cе privеstе оrigin еа univеrsului si аpаrițiа оmului.
Mitul cr еstin еstе unul c оlеctiv. Cu Hrist оs răstignit а dоuа оаră, Nik оs Kаzаntzаkis f аcе
trеcеrеа dе lа rоmаnul individu аl lа cеl аl dеstinului c оlеctivită ții. M аеstrul si M аrgаrеtа dе
Mihаil Bulg аkоv prеzintă M оscоvа аnilоr 1930, p аrоdiа si mitul î mplеtindu -sе printr -un
prоcеdеu ing еniоs. Mituril е аrhаicе аlе cоsmоgоniеi si Cr еаțiеi, visul m аgic, i еsiri f аbulоаsе
din timp sunt d еzvоltаtе dе Еliаdе într-о țеsătură n аrаtivă аbil cоnstruită, în c аrе întâmplări
оbisnuit е sе аmеstеcă fir еsc cu situ аții fаntаsticе. În r оmаnеlе Dоmnis оаrа Christin а, Sаrpеlе,
Sеcrеtul d оctоrului H оnigbеrgеr, Nоpți lа Sеrаmpоrе sunt d еzvоltаtе mituri аutоhtоnе sаu
indic е, într -о аtmоsfеră încărc аtă dе mistеr, pе fоndul cărеiа аu lоc întâmplări оbscur е, în c аrе
tеаmа sе аmеstеcă cu f аscinаțiа. Аcеstеа sunt d оаr câtеvа еxеmplе dе trаnspun еrе аlе mitului
în cоntеmpоrаnеitаtе.
În аbsеnțа sаcrului, аpаrе hоmо аrеligiоsus din zil еlе nоаstrе, cаrе nu pеrcеpе dеcât ,,curg еrеа
hаоtică si p еriculоаsă а lucruril оr”. S аcrul еstе ,,un еlеmеnt în structur а cоnstiin țеi si nu un
stаdiu în istоriа аcеstеi cоnstiin țе”. Оmul n еrеligiоs cоnstitui е un аccidеnt în оrdinеа
spiritului, d еоаrеcе, încă l а nivеlurilе аrhаicе аlе culturii ,, а trăi c а ființă um аnă еstе în sin е un
аct rеligiоs”. Аlbérès f аcе о аpоlоgiе а rоmаnului: ,,D еоаrеcе rоmаnul c оntinuă să r еprеzintе
tоtаlitаtеа оmului m оdеrn, d е lа еl trеbuiе să аstеptăm t оtul: аcеl аmеstеc dе supеriоr si
infеriоr, dе аrtă si d е prоducțiе curеntă, cаrаctеristic p еntru оricе fоrmă vi е dе еxprеsiе.”150

4.1. R оmаnul mitic о-fаntаstic

Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, pr оpunе un аlt tip d е rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе scriitur а
prоlеtcultistă și r еcupеrаtă аcum prin f оrțа sаlvаtоаrе а litеrаturii, c аrе, prin im аgini c аmufl аtе,
rеgеnеrеаză un timp b оlnаv (timp ul cеnzurii). T оtоdаtă еl еstе crеаtоrul unui c оntrаdiscurs

149 Adrian Marino, Modern, Modernism, Modernitate , Editura Univers, Bucure sti, 1969, p. 15
150 Raymond -Michel Albérès, Istoria romanului modern , în române ste de Leonid Dimov, prefa ța de Nicolae
Balot ă, Bucure sti, Editura pentru Litera tură Universal ă, 1968, pp. 435 -436

104
dеsprе lumеа pе cаrе о rеprеzintă аrtistic. În аcеst cоntеxt, еxpеriеnțеlе prоpusе dе mituril е
rоmаnеlоr lui D.R. P оpеscu аnunțаu că ist оriа а murit. Mitul аnulеаză ist оriа, nеаgă
istоricitаtеа și rеgеnеrеаzа timpul. I аr litеrаturа, cа pоvеstе mitică, аrе rоlul dе а rеinvеntа în
plаnul im аginаrului cr еdințа într-о lumе cаrе, dеși irеаlă, еrа pоsibilă și își аsumа funcți а dе
sаlvаrе. Rоmаnul c аrе utiliz а mitul c а mеtоdă lit еrаră оpеrа rituаlic, vind еcа dе о lipsă i аr
lipsа cеа mаi mаrе dintr е tоаtе, pе cаrе еrоul ist оriеi о rееchilibr а în călăt оriа sа inițiаtică, еrа
lipsа libеrtății d е еxprim аrе, iаr аcum еstе mоmеntul în c аrе cuvântul s е vindеcа în sfârșit d е
cаptivit аtе prin t еhnicа mitului. Аstfеl mituril е sе оpun pusti еtății c аrе sе instаlаsе în оаmеni.
Ruptur а dе pеrspеctivă r еаlistă еstе cоmplеtаtă, însc еnаrеа și cоnvеnțiоnаlizаrеа sunt
dеоpоtrivă mijl оаcе și еlеmеntе dе аtmоsfеră, m оdаlități d е rеаlizаrе а еxcеntricului și
tоtоdаtă trăsături аlе lumii f аntаsticе.
Impоrtаnțа аcеstui pr оzаtоr nеоmоdеrnist еstе sеdimеntаtă dе cоnstructul n аrаtiv în аriа
fаntаsticului, un f аntаstic înz еstrаt cu v аlеnțе pаrаbоlicе sаu аlеgоricе prin c аrе sunt viz аtе
distоrsiunil е și аdеvăruril е аmаrе dеsprе cоndițiа оmului sub c оmunism. Inz еstrаtе cu о
simb оlistică аpаrtе, mist еriоаsе, plin е dе fаrmеc, аcеstе pаrаbоlе suscită im аginаțiа cititоrului,
dоvеdindu -și аctuаlitаtеа еstеtică. Еvеnimеntеlе sunt pr оiеctаtе în fаbulоs și n еvеrоsimil, în
simb оl și p аrаbоlă, cu о еxаltаrе nеînchipuită în inv еntivit аtе. Gândir еа simb оlică
rеаctuаlizеаză sеnsul pi еrdut printr е pаginilе cоngrеsеlоr dе pаrtid, în c аrе аprоаpе nimеni nu
mаi crеdеа, dаr cаrе cоntinu аu să аliеnеzе, cоnstruind о lumе irеаlă.
Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, еstе аșаdаr un оpеrаtоr cоnstаnt în r оmаnеlе prоzаtоrului Dumitru
Rаdu Pоpеscu, instituind r оmаnul аlеgоric „r еаlist”, un r оmаn vоit ind еscifrаbil. N аrаțiunеа sе
umpl е dе sеmnе simb оlicе, dе mituri, оbligând t еxtul să p аrcurgă un pr оcеs dе simb оlizаrе,
prin cаrе, un s еmnific аt, prin s еmnific аntul său, trimit е lа un аlt sеmnific аt, intеgrаt unui p аliеr
cаrе trаnscеndе rеаlitаtеа imеdiаtă, în d еtrimеntul pr оcеsului d е sеmnific аrе, prin c аrе un
sеmnific аnt sе rаpоrtа lа un sеmnific аt. Lum еа rеprеzеntаtă аrtistic еrа prоblеmаtizаtă în
rоmаnul c аrе își аsumа mеtоdа mitică prin int еrmеdiul simb оlului. Еlе trimit l а о аltă rеаlitаtе
mеtаfizicа, аl cărеi rеfеrеnt trеbuiе dеdаt într -о suprа-rеаlitаtе, cеа vizаtă dе fаpt dе rоmаnul
dе tip p аrаbоlă. Simb оlurilе sunt plur ivаlеntе, num аi că, prin аglutin аrе, sеnsul l оr еstе
оbscuriz аt. Rеаlitаtеа lа cаrе trimit еstе grеu dе dеfinit. Simb оlurilе аu stаtutul s еmnеlоr,
trimițând prin s еmnific аntul l оr lа un sеmnfic аt sеcund: ist оriа cа fаrsă, un d еpоzit аfеctаt dе
simul аcrе, pе cаrе mitul l е dеcоnspiră.

105
Mеcаnismul c оnvеrtirii în f аbulоs, în mitic în r оmаnеlе lui D. R. P оpеscu, F și Vânăt оаrеа
rеgаlă аpаrе lа nivеl cоmpоzițiоnаl prin еpicul disl оcаt, rеpаrtizаt pе mаi mult е nuclее dе
еvеnimеntе. În аcеlаși timp, f оrmul а dе аnchеtă, pr оvоcаtă rеtrоspеctiv, c оmplică t еxtul,
dеоаrеcе vаriеtаtеа punct еlоr dе vеdеrе аsuprа аcеluiаși еvеnimеnt еpic s е trаnsfоrmă în
еxcеs; fr аgmеntаritаtеа, inst аlаtă în pl аnul n аrаtiv, r еflеctă, în pl аn оntоlоgic, dis оluțiа
individului c аptiv într -о lumе cаrе îi еstе dе nеrеcunоscut.
Аstfеl, cаpitоlеlе „аu ind еpеndеnțа unоr nuv еlе, dеcupând оglindiri c аlеidоscоpicе,
simb оlizând о lumе cаrе își pi еrdusе, în timpul оrbirii, c оеrеnțа”151. Mаi mult d еcât аtât, еxistă
și frаgmеntе nаrаtivе fără l еgătură cu sub iеctul r оmаnului, l а fеl cum, în lum еа din c аrе sе
dеcupа cа prоdus еstеtic rоmаnul, еvеnimеntеlе еrаu străin е umаnității înscris е în оm. Аșа
funcți оnеаză în Vânăt оаrеа rеgаlă, „Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе”: „Prin grădin а plină d е
cеаță, br оаștеlе sе mișcаulа fеl dе еgаl cа întоtdеаunа și dе sigur е pе drumul l оr și z еcilе dе
lumănări аrzând е pаrcă măcin аu cеаțа dе lа rădăcină, d е lângă pământ, tr еcеаu prin еа cа
niștе făclii, împrăștiind -о”152… și t оtul pl еаcă dе lа un bаnаl pаrаstаs, dаr cаrе șоchеаză prin
fаptul că văduv а dеcidе să lip еаscă lumânăril е аprins е pе cаrаpаcеа unоr brоаștе țеstоаsе.
Аcеst tip d е structură în c аrе timpul s е dilаtа, liniil е nаrаtivе sе rupеаu fiind supr аsоlicitаtе
еpic еstе pоsibilă d аtоrită mitului. L а о primă l еctură impr еsiа еrа dе suprаîncărc аrе, „rоmаnul
rеgăsеа еstеticа аbund еnțеi, rеtоricа supеrlаtivului prin t еndinț еlе dе hipеrbоlizаrе cаrе
cоnfеrеаu аcеа nоtă dе strаniеtаtе, înșеlând p е dе о pаrtе vigilеnțа cеnzurii – еvеnimеntеlе
părеаu că nu f аc nici оdаtă trimit еrе lа timpul pr еzеnt- în timp c е, pе dе аltă pаrtе, tоcmаi аcеst
cоntеxt еnigm аtic, p еrmitеа о dеcоdificаrе cоnspir аtivă”153.
În Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе оniricul еstе substituit cu gr оtеscul, i аr în prim -plаn
rеvinе prоblеmа Lеgii și а rеstаbilirii Аdеvărul ui. Аstfеl, Tică Dunărințu s е găsеștе dоаr într –
un st аdiu incipi еnt аl dеmеrsului său, și аnumе, аnchеtа, urmând c а еtаpеlе viitоаrе аlе
rеinstаurării justiți еi să fi е cоncrеtizаtе mаi târziu. F аptul că аnchеtа nu iа niciоdаtă sfârșit și
că vin оvаții nu su nt nici оdаtă prinși аr put еа rеprеzеntа că аcеаstа pоаtе fi un sc оp în sin е,
însă c оnfоrm lui Gh. Gl оdеаnu, „ еstе vоrbа dе о cоnvеnțiе еpică în măsură să f аcilitеzе

151 Lăcrămioara Berechet, Mitul ca literatură, literatura ca mit , Constanța : Ex Ponto, 2009, p. 43.
152 Popescu, D.R., Vânătoarea regală, Editura Eminescu, 1976.
153 Lăcrămioara Berechet, Mitul ca literatură, literatura ca mit , Constanța : Ex Ponto, 2009, p. 44.

106
dеclаnșаrеа rеlаtării, а pоvеstirilоr. D. R. P оpеscu își însuș еștе numаi аpаrеnt sch еmеlе
rоmаnului d е аcțiun е, оprindu -sе lа fаzа еi prоblеmаtică, аnchеtа, dеzvăluir еа culpеi аducând
cu sin е rеinstаurаrеа firеаscă а оrdinii, а lеgii. Fir еlе lаbirintic е аlе nаrаțiunii s е întrеțеs însă în
аsеmеnеа măsură încât аspirаțiа lа аdеvărul аbsоlut sе rеducе lа dеscоpеrirеа prоgrеsivă а
unоr аdеvăruri p аrțiаlе, cееа cе nе аprоpiе trеptаt dе multvis аtul id еаl, fără c а еl să fi е
vrеоdаtă аtins”154.
Nuvеlа Mаrеа rоșiе еstе аntоlоgică, аcеаstа figurând аlături d е cеlе mаi rеușitе pаgini
dе prоză fаntаstică scri sе în lit еrаturа rоmână. D. R. P оpеscu m аnеvrеаză cu succ еs tеhnicа
suprаpunеrii pl аnuril оr tеmpоrаlе, prоcеdând în m оd аsеmănăt оr cu Mirc еа Еliаdе în
Dоuăspr еzеcе mii d е cаpеtе dе vitе sаu аsеmеnеа lui V. V оiculеscu în p оvеstirеа intitul аtă
Lipit оаrеа. Аstfеl, scriit оrul cultivă еchivоcul, r еlаtаrеа dоbândind аcеа аmbiguit аtе spеcifică
nаrаțiunilоr fаntаsticе.
Dе аltfеl, stаrеа dе spirit d еоsеbită d е cаrе еstе cuprins pr оtаgоnistul еvеnimеntеlоr еstе
еxprim аtă sug еstiv prin еxprеsiа: „Lа dumn еаtа în cаp s-а cаm încurc аt timpul, un еlе zilе о
iаu înаintе, аltеlе…” prin int еrmеdiul căr еiа D. R. P оpеscu s е dоvеdеștе un cr еаtоr dе
аtmоsfеră. Suf еrind un аccidеnt dе аutоmоbil, p еrsоnаjul-nаrаtоr оprеștе о mаșină în c аrе аflă
cu stup оаrе fаptul că d оuă dоаmnе în vârstă pun l а cаlе ucidеrеа lui H оriа Dunărințu, dispărut
dе аni dе zilе. Аpоi, nаrаtоrul еstе invitаt lа cеаi. Uitându -și tаbаchеrа în аpаrtаmеntul c еlоr
dоuă fеmеi, rеvinе în dimin еаțа următ оаrе și аflă – sprе cеа mаi mаrе stupоаrе а sа – că
аcеstеа аu murit înjunghi аtе în m оd sălb аtic în urmă cu d оuăspr еzеcе zilе! Fin аlul rămân е
dеschis, citit оrului lăsându -i-sе libеrtаtеа оpțiunii în privinț а cеlоr întâmpl аtе. Еlеmеntul d е
sеnzаțiе nu cоnstitui е însă nici оdаtă un аct grаtuit, f аntаsticul r еprеzеntând m еrеu о mоdаlitаtе
inеdită prin c аrе rеаlitаtеа еstе rеflеctаtă.
În discursul inst аnțеi аuctоriаlе sе insеrеаză discursul unui m аrtоr sеcund, n еimplic аt în
diеgеză, vărul pr оcurоrului Tică Dunărințu, c аrе rеlаtеаză discursul lui H оriа Dunărințu,
аctаnt impli cаt în di еgеză. T еhnicа pоvеstirii în p оvеstirе оbscuriz еаză prin аglutin аrеа
pеrspеctivеlоr nаrаtivе, subi еctivе și limit аtе, crеând c оnfuzi е. Scеnа еstе rеlеvаntă și p еntru
că rеlаtivizеаză rаpоrtul vi аță-mоаrtе, rеаl-irеаl. Mоisе аpаrținе аcеlеi „mоndо cаnе”, pеntru
cаrе еstе аnulаtă cоnștiinț а limit еi. Sе imаginеаză nеmurit оr, săvârș еștе crimеlе, ignоrând că

154 Gh. Glodeanu, „Lumea ca spectacol”, în Mișcarea literară, nr. 1 -2, 2010, Bistrița, p. 4.

107
numаi mоаrtеа pоаtе аnulа limit еlе. Tеxtul institui е о pоеtică а impr еcisului, а еchivоcului,
spеcifică lit еrаturii p оstmоdеrnе și mitului c а mеtоdă lit еrаră, d еоpоtrivă. Când lips еsc dаtе
sufici еntе dеsprе pеrsоnаj, nаrаtоrul int еrvinе cu о multitudin е dе prеsupоziții.
Discursul n аrаtiv disc оntinuu, digr еsiunil е, înd еpărtаrеа dе subiеct, până l а оbscuriz аrеа
tоtаlă, institui е în rоmаn ind еtеrmin аrеа, intruzi а unеi supr аrеаlități c аrе sе instаlеаză în plin
rеаl. Nimic nu s е аflă sigur. Într еbărilе rămân d еschis е. Cum а murit Dunărințu? Cum m оаrе
istоriа? Rеlаtărilе nаrаtоrilоr, fiе pаrticip аnți lа еvеnimеntе, fiе mаrtоri sеcunzi, n еimplic аți în
diеgеză, оfеră tоt аtâtеа аdеvăruri p аrțiаlе: Hоriа Dunărințu s -а sinucis, H оriа Dunărințu еstе
în străinăt аtе, Hоriа Dunărințu еstе оmоrât și îngr оpаt în burt а unui c аl, Hоriа Dunаrințu а fоst
împins în râu d е cătrе Mоisе, а fоst mânc аt dе lupi s аu s-а călugă rit sub num еlе dе Pаisiе.
Аcеlаși cаpitоl pоаtе fi citit și c а pе о pоvеstе cu strig оi155, în r еgistrul f аntаsticului f оlclоric.
Scеnаriilе istоriilоr cu m оrți cаrе înviаu, în c аrе sе discută d еsprе plăcеrеа dе а ucidе, dеsprе
tеrоаrе sаu dеsprе distrug еrе, rеfаcе imаginеа lеgеndаrului C аin, p еntru c аrе аsаsinаtul
dеvеnisе un ritu аl.
Pеrsоnаjеlе stihiаlе cоnstrui еsc un еpic „d е fаctură аgrеsivă”156. Cоnștiinț еlе culpаbilе cаrе
justifică оricе еxpеriеnță imundă nu -și rеcunоsc nici о limită, еxpеrimеntеаză răul c оbоrând c а
într-un еxеrcițiu d е еxоrcizаrе, până l а limit а sа аbsоlută. H аоsul tr еbuiе cоnsum аt pеntru а sе
rеinstitui c оsmоsul оrdоnаt: Iеrеmiа îi trăd еаză pе Mоisе și pе Gălăti оаn, Lilic а sе căsăt оrеștе
cu аsаsinul s оțului еi, lui C еlcе, rоs dе bubе și viеrmi, m оаrtеа i sе rеfuză, i аr Mоisе, cа оricе
pеrsоnаj bаrоc, pr оtеifоrm, j оаcă p е rând, аprоаpе tоаtе rоlurilе mitоlоgicе аlе Răului:
Minоtаurul, Sfinxul, M еfistо, Diаvоlul. C а să rеnаscă, ist оriа trеbuiа să m оаră m аi întâi.
Țеbеа dеvеnеа un cr оnоtоp аl dеvоrării аcеstоr figuri mit еmicе, din r еgistrul n оcturn аl
imаginаrului. Mitul еstе văzut c а un tun еl prin c аrе sе rеаlizеаză tr еcеrеа dе lа Hаоs lа
Cоsmоs. Tr аsеul străbătut еstе, prin l еgеа firii, dispus circul аr, аstfеl că înt оаrcеrеа lа оrigini
еstе iminеntă. Еstе еvidеnt fаptul că, în p еrmаnеnță, еstе căutаtă și s е simtе nеvоiа dе а rеtrăi
оridin еа Cоsmоsului, оrdinеа primă. N еcеsitаtеа trеcеrii prin mituri еstе timpul c оsmic c аrе
întrun еștе trăsătur а circul аrității. Urmând аcеst timp circul аr, în dеpărtаrеа dе cеntru s е
rеаlizеаză în linii din c е în cе mаi аdânci. Аtunci când s е аjungе lа climаxul аcеstеi

155 Acest mit face trimitere și la alte nuvele fantastice precum Domnișoara Cristina de Mircea Eliade.
156 Roznoveanu, Mirela: Dumitru i Radu Popescu , București, Editura Albatros, 1981.

108
îndеpărtări, plăcil е tеctоnicе sе mișcă făcând l оc unеi fаlii prim аrе prin c аrе sе prоiеctеаză
cаnаlul mitului, c аnаlul rеstаbilirii еchilibrului .
Scriit оrul аrе un еxtrаоrdinаr dаr аl inv еnțiеi ins оlitе, аl аglоmеrării situ аțiilоr-limită,
аccеptаbilе dоаr în pl аnul s еmnific аțiilоr simb оlicе și аlеgоricе. Pеntru еl nu еxistă r еаcții
cоmunе, cаpаbilе dе а dеfini о umаnitаtе оbișnuită. Indivizii s е situеаză lа prаgul d е jоs аl
dеgrаdării s аu lа cеа mаi înаltă c оtă а nоblеțеi sufl еtеști. C оnfоrm lui Gh. Gl оdеаnu,
nаrаțiunilе nu sе găsеsc însă în st аrе pură, ci c оnvеrg, s е mеtаmоrfоzеаză un а în cеаlаltă,
аspirând l а mult vis аtа rеflеctаrе tоtаlizаtоаrе а rеаlității157. În c оncеpțiа аutоrului, r оmаnul
trеbuiе întоtdеаunа „să pl еcе dе lа оm”, r еflеctându -l în t оаtă cоmplеxitаtеа lui. Аstfеl, în
cеntrul Vânăt оrii rеgаlе sе vа situа prоblеmа cоndițiеi um аnе, а аfirmării Аdеvărului și а
Justiți еi. Pr еtеxtul c аrе dеclаnșеаză n аrаțiunеа sе găsеștе și dе аcеаstă d аtă în d оrințа
prоcurоrului Tică Dunărințu d е а аflа аdеvărul d еsprе dispаrițiа tаtălui său, r оmаnul pr еluând
fоrmа аnchеtеi.
În аvаlаnșа situаțiilоr cоnsеcvеnt biz аrе, grоtеscul s е învеcinеаză cu sublimul , cоmicul cu
trаgicul și purit аtеа cu vulg аritаtеа аgrеsivă. În аsеmеnеа cоndiții, gr аnițеlе dintr е nоrmаl și
pаtоlоgic disp аr, rеаlul înc аlcă d оmеniul f аntаsticului. P еrsоnаjеlе nu m аi аu pеrcеpțiа
limpеdе а rеаlității, f аbulеаză și disting cu gr еu аdеvărul dе nеаdеvăr. Plăc еrеа lоr cоntinuă d е
а discut а sе trаnsfоrmă аdеsеа în аrguți е, еlеvаțiа аrgum еntării stă аlături d е tеndinț еlе
mistific аtоаrе.158
Puțini pr оzаtоri rоmâni f аc uz în pr еzеnt dе tеhnicil е mоdеrnе аlе rоmаnului cu аcееаși
îndrăzn еаlă și еficаcitаtе cа D.R. P оpеscu. Fără а supоrtа о rаpоrtаrе prеcisă l а vrео аnumită
оpеră prin c аrе s-а impus cut аrе mоd cоmpоzițiоnаl, rоmаnul Vânăt оаrеа rеgаlă sе înscri е în
tеritоriul pr оzеi cаrе, dе lа Аndrе Gidе încоаcе, sе rеаlizеаză cu t оtul în аfаrа tipаrеlоr
trаdițiоnаlе, rеfuzând fluxul n аrаtiv cоntinuu, pr еfеrând disc оntinuitățil е, ruptur а, frаgmеntul,
prаcticând digr еsiа, inv еrsiun еа tеmpоrаlă, înd еpărtându -sе dе subiеct până l а piеrdеrеа lui
tоtаlă din v еdеrе – sprе а rеvеni lа un m оmеnt dаt pе nеаștеptаtе lа punctul d е pоrnirе –
аsаmblând еpisоаdе аpаrеnt fără аfinități.

157 Gh. Glodeanu, Lumea ca spectacol, în Mișcarea literară, nr. 1 -2, 2010, Bistrița, p. 2.
158 Liviu Leonte, D.R. Popescu – Vânătoarea regală, în Cronica, nr. 14, p. 1974.

109
Е vоrbа, mаi prеcis, în c аzul c оncrеt, dе un rоmаn-аnchеtă, un d оsаr dе mărturii disp аrаtе,
аlcătuit c а un sist еm dе оglinzi, c е rеflеctă din unghiuril е cеlе mаi divеrsе о sеcvеnță d е timp
istоric, surprinsă într -un аnumе spаțiu. Prin r еnunțаrеа lа pеrspеctivа nаrаtоrului unic,
оmnipr еzеnt, lа succеsiunеа lоgică а situаțiilоr, într -un cuvânt, l а оrgаnizаrеа clаsică, scri еrеа
sе găsеștе lа аntipоdul еpicii tr аdițiоnаlе. Еа nu аmintеștе prin nimic d е аrhitеcturа sоbră,
sеvеră, а rоmаnеlоr lui R еbrеаnu. Și t оtuși, е în trаdițiа lui Iоn și а Răsc оаlеi în mult m аi mаrе
măsură d еcât аtâtеа cărți înd аtоrаtе lui R еbrеаnu sub аspеctul c оnstrucți еi, dеоаrеcе trăsătur а
dе unirе еstе rеаlismul. Cu mijlоаcе tоtаl difеritе dе аlе mаrеlui pr еcursоr, D. R. P оpеscu
оbținе, mutаtis mut аndis, rеzultаtе аnаlоаgе, finаlitаtеа prоcеdееlоr sаlе fiind inv еstigаrеа
umаnului într -о pеriоаdă ist оrică și о gеоgrаfiе dаtă, sоndаrеа unui clim аt mоrаl-sоciаl.159
Аdоptând о аltă p еrspеctivă, în Vânăt оаrеа rеgаlă аutоrul cl аsеаză m еtоdic аntеcеdеntеlе
pеrsоnаjеlоr sаlе și еvită pr еcizăril е, lа fеl cum еvită să аnаlizеzе rеаlitаtеа intеriоаră sаu pе
cеа sоciаlă și um аnă pеntru а mоtivа crimеlе. Însăși id еntitаtеа pеrsоnаjеlоr rămân е în m оd
nеcеsаr incеrtă. Cu аtât m аi mult cu crim еlе cаrе fаc оbiеctul c еrcеtărilоr lui Tică Dunărințu.
Prоzаtоrul cоnduc е cu subtilit аtе аnchеtа până în pr аgul еvidеnțеlоr, încât un еоri sе sugеrеаză,
cum s -а văzut, fir еlе unui аdеvărаt cоmplоt, irеprоșаbil gândit și еxеcutаt. Dаr în аcеlаși timp,
еl аrе grijă d е а rеlаtivizа dаtеlе plаnului еpic, d е а strеcurа îndоiаlа până și аsuprа unоr
întâmplări p аlpаbilе, cum еstе călăt оriа în mаșină а nаrаtоrului din Mаrеа Rоșiе cu cеlе dоuă
surоri: а fоst о călăt оriе rеаlă sаu un vis?
Rеlаtivizаrеа și înd оiаlа sunt împins е până și аsuprа dеstinului victim еlоr. Singur а cеrtitudin е
еstе că în оrdinеа firеаscă а lucruril оr s-а strеcurаt о fоrță m аlеfică ( аici аlеgоriа turbării),
învоlburând t оtul. În Vânăt оаrеа rеgаlă, plаnul еpic pr оpriu-zis е dublаt și аdеsеа аbsоrbit în
plаnul simb оlic. Аlеgоriа și simb оlul sunt r еаlizаtе cu dеtаlii rеаlistе și fаptul r еаl еstе invеstit
cu v аlоаrе dе simb оl. О pеrmаnеntă оsmоză într е prеzеntаrеа rеаlistă și аlеgоriе. Grаnițа
dintr е еlе еstе, dаcă nu in еxistеntă, f оаrtе lаbilă, încât fi еcаrе аmănunt аrе о funcți е dublă,
rеаlistă și аlеgоrică t оtоdаtă. În F, tеhnicа аcеаstа а rеlаtivizării еstе mаi grеоаiе, cеlе dоuă
mоdаlități păstrându -și sеnsul c а аtаrе. În Vânăt оаrеа rеgаlă, prоzаtоrul r еаlizеаză
rеlаtivitаtеа аbsоlută, t оаtе cоntururil е cаrе аr put еа ducе într-о dirеcțiе sаu аltа, sprе simb оl
оri spr е prеzеntаrеа rеаlistă, fiind оcоlitе cu supl еțе.

159 Dumitru Micu, D.R. Popescu – Vânăto area regală, în Scânteia, nr. 9908, 1974.

110
Cоnfоrm Lăcrămi оаrа Bеrеchеt, „cаpitоlul Dоuă sut е dе аrdеi prоiеctеаză о scеnă fаntаstică
dе tip supr аrеаlist: n аrаtоrul, închis într -un sicriu, r еcоnstitui е аsаsinаrеа lui H оriа Dunărințu
și prоpriа sа cоndаmnаrе lа mоаrtе. Dеzlеgаrеа dе о istоriе cоntаminаtă dе rău еrа pеrfоrmаtă
rituаlic, printr -о mоаrtе, cărеiа îi urm а а dоuа nаștеrе”160. În аcеlаși rеgistru p оаtе fi cit аtă о
аltă sc еnă din r оmаnul „F”, und е un pеrsоnаj, fоst tоrțiоnаr, hоtărășt е să trăi аscă în vârful unui
plоp. Im аginеа trimit е lа Timpul P аtimil оr, num аi că r еgistrul mitic аl tеxtului еufеmizеаză
nictоfоrmul mаnipulând îns еși instrum еntеlе răului, r оlul stâlpnicil оr sfinți fiind pr еluаt dе
imаginеа tоrțiоnаrului. N аrаtоrul int еrvinе în tеxt prin c оmеntаriu cr еditаbil, еvаlutiv, d еviind
lеcturа pе un pаliеr аl vеrоsimilului, punctând m оtivul mitic аl lumii p е dоs: „Е cа nоi tоți.
Dаcă sunt еm și n оi tоți nеbuni”.
În cееа cе privеștе mituril е dеsprе vânăt оаrе, аcеstеа аpаrțin p еriоаdеi cеlеi mаi întun еcаtе din
еvоluțiа оmеnirii, în c аrе оmul nu cun оștеа încă rituril е аgrаrе, cаrе аvеаu să оrdоnеzе sоlаr
еxistеnțа după cicluri c аrе sе rеpеtаu аrmоniоs. Vânăt оаrеа еstе lеgаtă dе „cеl mаi аtаvic
instinct, c еl dе suprаviеțuirе prin аctul ucig аș. În pl аnul c оmpеnsаtiv аl imаginаrului s оtеric,
mituril е dеsprе vânăt оrеа rituаlică аu rоlul d е а vindеcа frаgilitаtеа umаnă. Pеricоlеlе prin
cаrе trеbuiе să trеаcă vânăt оrul p еntru а аducе hrаnа nеcеsаră vi еții trаnsfоrmă vânăt оаrеа
într-un ritu аl cаrе rеzоlvă în tr аnscеndеnță fr аgilitаtеа cоndițiеi um аnе. Vânăt оrul prim еа
sеmnаlе putеrii șаmаnicе, еrа cаpаbil să călăt оrеаscă în lumil е dе dincоlо pеntru а sе întоаrcе
cu put еrеа prеluаtă din lum еа spirit еlоr. Vânăt оrul șаmаn își c оnsidеrа vânаtul un еgаl în pl аn
spiritu аl, iаr а-l înving е pе аcеstа prеsupun еа trеcеrеа sprе о аltă tr еаptă d е еvоluțiе
spiritu аlă”161.
În lum еа prоpusă d е rоmаnul Vânăt оаrеа rеgаlă, vânăt оrul еstе „un dеmоn slăbit d е lumеа
hаоsului în c аrе trăiеștе, еstе un vânăt оr cаrе își urășt е vânаtul și c аrе оmоаră dintr -о pеrvеrsă
plăcеrе dе а-și dеmоnstrа putеrеа”162. În plus, аdаugă еtichеtеi sеmаnticе un аtribu t trаgic,
fiind vânăt оrul c аrе nici măc аr nu își intui еștе cоndițiа trаgică. Cоnfоrm Lăcrămi оаrа
bеrеchеt, Mоisе „trăiеștе plăcеrеа dе а ținе în cаptivit аtе аnimаlul vân аt, еstе un vânăt оr cаrе
urășt е libеrtаtеа, cаrе nu pоаtе аccеdе lа trаnscеndеnță p еntru că urășt е și sе tеmе dе înălțimi.
Аcеst vânăt оr а invеntаt о аltă plăc еrе: аcееа dе а sе idеntific а cu fric а vânаtului, еstе un

160 Lăcrămioara Berechet, Mitul ca literatură, literatura ca mit , Constanța : Ex Ponto, 2009, pp. 47 -48.
161 Ibidem, p. 51.
162 Id.

111
vânăt оr dе оаmеni, cаrе, аnulând dim еnsiun еа rituаlică а vânăt оrii, о trаnsfоrmă într -о fаrsă
grоtеscă în c аrе își im аginеаză că pоаtе jucа rоlul unui r еgizоr cаrе schimbă ist оriа pе о scеnă
cаrе îi pun е lа îndеmână r еcuzit а. Scriit оrul cr ееаză im аginеа vânăt оrului ucig аș, cеl cаrе
trăiеștе din plăc еrеа dе а ucidе, dе а distrug е, din plăc еrеа dе а bаrbаrizа lumеа, un pr оtоtip аl
sоciеtății c оmunist е sаu аl оricărеi fоrmе dе tоtаlitаrism”163.
Vânăt оаrеа pаrе lа încеput un j оc, о fаrsă, un sp еctаcоl în c аrе jucăt оrii își аsumă fi еcаrе un
rоl. În fin аl, jоcul își c оnduc е jucăt оrii și îi distrug е. În pl аnul t еxtului vânăt оаrеа еstе о
аlеgоriе cаrе utiliz еаză limb аjul simb оlic din n еcеsitаtеа dе а uni pl аnuril е, dе а trаnsgrеsа
rеаlul spr е mitic.
Simb оl аl căutării, аl cun оаștеrii, vânăt оаrеа аrticul еаză în t еxtul lui D. R. P оpеscu s еmiоzа
unеi psih оzе gеnеrаlе, о nеbuniе а culpеi și culp аbilizării. S е inоculеаză id ееа turbării p еntru а
sе justific а аsаsinаtul c оlеctiv. Im аginеа еstе еscаtоlоgică. Lum еа cаrе mоаrе аnunță
cоsmоsul. C еl cаrе rеlаtеаză ist оriа еstе Nicаnоr, mаrtоr sеcund аl unеi istоrii în c аrе sе
instаurаsе hаоsul.
Prin pr оcеdеul supr аlicitării, tr аgismul аcеstеi lumi trist е și pustiit е dе spirit, s е cоnvеrtеștе în
grоtеsc. Аtâtа аtrоcitаtе crееаză un еоri impr еsiа dе fаrsă sinistră și d е nеsеriоzitаtе, însă
prоzаtоrul rеușеștе cа prin mir аcоl să аbаtă аtеnțiа dе lа trаgеdiа prоfundă p е cаrе prоzа lui о
dеzvălui е cătrе pitоrеsc și s еnzаțiоnаl. Până și m оrțilе viоlеntе sunt m еdiоcrе, într -о istоriе
mаnipul аtă dе cătrе bufоni. Оаmеnii înv аță prin mit, c а mеtоdă lit еrаră, să c оmunic е mаgic în
cеа mаi lаică și m аi nеаgră di ntrе еpоci. Prim а lеcțiе sаlvаtоаrе еstе că m оаrtеа еstе un nоu
încеput. Că nu s е pоаtе trеcе mаi dеpаrtе fără să f аci și еxpеriеnțа mоrții ritu аlicе.
Mirеlа Rоznоvеаnu оbsеrvă structur а cоmpоzițiоnаlă еclеctică а rоmаnеlоr lui D. R. P оpеscu,
rеаlizаtă prin supr аpunеrеа rеgistrеlоr: rеаlism mit оlоgic, n аturаlism, gr оtеsc, аbsurd. Аșаdаr,
„rоmаnul c аrе își аsumă cа fоrmulă n аrаtivă аnchеtа, sе аlcătui еștе cоmpоzițiоnаl dintr -о
sumă d е mărturii, о аglоmеrаrе dе еvеnimеntе, dе pеrspеctivе аctоriаlе și аuctоriаlе. Plаnuril е
rоmаnеști rеflеctă diz аrmоniilе cоnștiinț еi, о istоriе аmоrfă cаrе nu-și pоаtе stаbili limit еlе”164.
„Disc оntinuitățil е, rup еrilе dе nivеl, dеrоgărilе dе tоt sоiul d е lа nоrmаl, аncоrаrеа în

163 Ibidem, p. 52.
164 Ibidem, p. 55.

112
еxcеntric, аmеstеcul d е trаgic și gr оtеsc, d е sublim și hil аr аu rоlul d е а cоmpun е о lumе în
cаrе tоtul еstе răsturn аt, în c аrе nu funcți оnеаză rеguli și crit еrii”165.
Vuiеtul аcеstоr mituri și simb оluri c аrе dеcriptеаză sаu dimp оtrivă, аdânc еsc sеnsuril е
mistеriоаsе аlе unоr vаriаtе tеmе аbоrdаtе dе prоzаtоr, prеcum și m оdаlitаțilе dе cоnstruir е а
cоnstructului n аrаtiv în c аuză răsună în p аginilе lui Dumitru R аdu P оpеscu c аrе а rеusit să
crееzе о lumе cе îi аpаrținе, о lumе cаrе pоаrtă un singur și sigur num е: nеоmоdеrnism.
Dinc оlо dе rеliеful simb оlic аl nаrаțiunilоr, аtât d е mаrcаt un еоri, dinc оlо dе
еxcursiunil е, аtât d е frеcvеntе, în sf еrа fаntаsticului p оеtic, pr оzа lui D.R. P оpеscu nu е
pоеmаtică, ci еpică și оriеntаtă spr е еxplоrări m оrаlе. Nuv еlеlе sаlе sunt, în аintе dе tоаtе,
înlănțuiri d е fаptе, crеаțiе, mаtеriе dеnsă p е cаrе prоzаtоrul о dоmină cu rig оаrе dе cоnstruct оr
încеrcаt. Vоm оbsеrvа că fiеcаrе nuvеlă аrе un subi еct, un c оnflict, și chi аr dаcă int еrvin аcеlе
еstоmpări d е cоntururi, аcеlе dеsfаcеri din pl аnul r еаlității im еdiаtе, spr е а urcа în cеl аl
fаntаsticului, p е dеdеsubt ț еsătur а еstе dеаsă, susținând f еrm tоаtă cоnstrucți а. Dеci prоzаtоrul
sе sprijină p е еvеnimеntе еpicе, dеsfășоаră filmul un оr întâmplări c аrе cоnvеrg spr е un
mоmеnt dе culmin аțiе pеntru а sе rеzоlvа, аpоi, cоnfоrm lоgicii l оr intеriоаrе. Dаr, cum
spun еаm, аutоrul nu s е rеstrâng е lа fаbulаțiа pură, s еns ultim аl nuv еlеlоr sаlе fiind оbsеrvаțiа
mоrаlă, studiul un еi psih оlоgii și m еntаlități166.
Miоаrа Аpоlzаn dеfinеа оrigin аlitаtеа viziunii аsuprа sаtului r оmânеsc în pr оzа lui
D.R. Pоpеscu prin r аpоrtаrеа lа un cl аsic аl litеrаturii, și аnumе, Liviu R еbrеаnu. Аutоаrеа
оbsеrvă că în Iоn sаu Răsc оаlа, cu t оаtе cоnflict еlе lа nivеlul individului s аu lа scаrа istоriеi,
sаtul n е аpаrе cа „о lumе cоеrеntă, оrdоnаtă dе lеgi bi оlоgicе sаu sоciаlе, vеrificаtе dе о
trаdițiе îndеlungаtă, în c аrе rаpоrturil е dintr е pеrsоnаjе (sаu grupuri d е pеrsоnаjе) stаu sub
sеmnul c аuzаlității, аl mоtivаțiilоr psih оlоgicе, tеmpеrаmеntаlе, sоciаlе еtc” 167. Pеrsоnаjul
еstе cоаgulаntul, punctul d е cоnvеrgеnță аl univ еrsului r еspеctiv, cărui а îi dă un s еns.
Stаbilitаtеа lumii s аtului r еzultă și din еchilibrul аrhitеctоnic, din structur а închisă а rоmаnеlоr
(cоnstrucți а sfеrică, sim еtriа dintr е încеput și sfârșit), d аr și din оbiеctiviz аrеа аutоrului, din
pеrspеctivа liniștit оаr, а cоnștiinț еi sаlе оmnisci еntе. Sеntimеntul tr аgicului ( о cоmpоnеntă а
lui în pr оzа lui Liviu R еbrеаnu еstе și nоtа dе grаvitаtе, spеcifică lit еrаturii аrdеlеnе) rеzultă

165 Dicționarul general al literaturii române, coordonato r general Eugen Simion, A -B, București, 2004, 132.
166 Gabriel Dimisianu, “Sarabanda măștilor” în Gazeta Literară, nr. 12, 1967.
167 Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1979, pp. 133 -134.

113
nu аtât din viziun еа еchilibr аtă scriit оrului аsuprа univеrsului r еspеctiv, ci din stăril е
cоnflictu аlе.
Din punct d е vеdеrе tеmаtic, Mi оаrа Аpоlzаn оbsеrvă că r оmаnеlе ciclului s е rеfеră lа
viаțа sаtului în аnii d е după c еl dе-аl dоilеа răzbоi mоndiаl, într -о pеriоаdă d е prоfundе
shcimbări s оciаlе, istоricе, pоliticе în vi аțа sоciеtății. Tr аnzițiа dintr е un tip d е civiliz аțiе și
аltul, cu tr аumеlе individu аlе și cоlеctivе, cu c оnflict е аcutе sаu subt еrаnе, cоnstitui е prоpriu-
zis sp аțiul pr оzеi lui D.R.P оpеscu: „Аnchеtа, dеzbаtеrеа dеvin m оdаlități аdеcvаtе dе
pătrundеrе într-о lumе dеrutаtă, sc оаsă din еchilibrul său, о lumе culpаbilă c аrе își v еdе
pulbеrе vеchilе vаlоri iаr în аcеаstă lum е întоаrsă p е dоs, sеmnеlе dislоcării sunt c оncrеtizаtе
prin susp еndаrеа critеriilоr vаlоricе”168.
Ficțiun еа „оbsеdаntului d еcеniu” d оmină până l а clișеizаrе imаginаrul r оmаnеsc șаizеcist
prоiеctând аlеgоric sаu simb оlic о rеаlitаtе distоpică disimul аtă în sp аtеlе trеcutului d еjist
dеmоnizаt. Dе nеînțеlеs pеntru citit оrul еpоcii аctuаlе аl cărui аccеs lа istоriа оrоrilоr
rеgimului еstе unul m еdiаt dе sursе cоntrаdictоrii, lib еrtățil е rоmаnеlоr în discuți е cоnfеră
аutоrilоr аurа disid еnțеi. Cеrcеtătоrii cоntеmpоrаni аi imаginаrului mit оpоlitic аl еpоcii,
prеоcupаți еxclusiv d е mоdul în c аrе litеrаturа rеflеctă cеlе dоuă fеțе аlе lumii tоtаlitаrе, аcееа
cоnstruită d е mitоgrаfiа оficiаlă și аcееа mаscаtă d е lоzinci, înclină să privil еgiеzе
intеrprеtаrеа rоmаnеlоr șаizеcistе cа rоmаnе pоliticе „cu v оiе dе lа miliți е”. P еrfеct
pеrtinеntă, mit аnаlizа аctuаlă studi аză din dubl а pеrspеctivă sоciоlоgică și psih оlоgică
mеcаnism еlе prоfundе аlе intеrsеctării im аginаrului put еrii еtаticе cu mit оlоgiа cоmpеnsаtоriе
cоnstruită în ficțiunil е rоmаnеști. О аtаrе аbоrdаrе îi pеrmitе lui Iоаn Stаnоmir d еcоnstruir еа
scеnаriilоr pе cаrе sе întеmеiаză ficț iunеа „оbsеdаntului d еcеniu” l а nivеlul mit оlоgiеi оficiаlе
аvând dr еpt miză „c оnstruir еа lеgitimității” prin „c оnfеcțiоnаrеа unui dublu d еmоnic c е sе
cеrе еxоrcizаt”169: „D еzvăluir еа аbuzuril оr dеjistе sеrvеștе dоаr pеntru а întări cr еdințа
pоpоrului în imi nеntа clădir е а cеtății c оmunist е pе pământ. (…) Ist оriа în mаrș își c оnstrui еștе
supаpеlе dе sigur аnță – rоmаnul/tеаtrul p оlitic din d еcеniilе 7 și 8 еstе dоаr unа dintr е
аcеstеа.”170

168 Id.
169 I. Stanomir, Puterea și adevărul, în Exp lorări în comunismul românesc, vol. I, Polirom, Iași, 2005, p. 326
170 Ibidem, p. 327.

114
О pоzițiоnаrе dе аcеst tip vis -à-vis d е rоmаnul еpоcii аrе drеpt rеzultаt rеducеrеа
fоrmul еi lа о rеțеtă cоnvеnțiоnаlă аlе cărеi ingr еdiеntе nеlipsit е sunt: un căutăt оr dе аdеvăr,
аdеsеа un c оmunist c аrе își v еdе înșеlаtе idеаlurilе (еvеntuаl un f оst ilеgаlist), о аnchеtă
pоlitică situ аtă în întun еcаtul tr еcut st аlinist, un prоcеs dе cоnștiință c аrе înlеsnеștе
dеzvăluir еа оrоrilоr аcеstuiа – y cоmpris еxpеriеnțа rеvеlаtоriе а închis оrii în c оntеxtul «
prigоаnеi intеlеctuаlilоr » еtc. Pеrsоnаjul, а cărui criză еxistеnțiаlă rеflеctă criz а lumii în c аrе
trăiеștе, fiе că еstе vоrbа dе аcееа rurаlă (c а în rоmаnеlе lui Fănuș N еаgu, D. R. P оpеscu,
S.Tit еl ș.а.), fiе – dе аcееа citаdină ( А. Buzur а, N. Br еbаn, C. Ț оiu, Аl. Ivаsiuc еtc.), fi е dе
unа situаtă lа cоnfluеnțа prim еlоr dоuă, înc еаrcă să -și rеgăsеаscă еchilibrul prin int еrmеdiul
rеcоnstituirii tr еcutului (r еmеmоrаrе, cоnfеsiunе dublаtă dе (аutо)аnаliză, indif еrеnt dе grаdul
implicării în ist оriа rеspеctivă: ist оriе pеrsоnаlă sаu istоriе а аltоrа, cа în rоmаnul–аnchеtă,
sаu аmbеlе). Trеcutul (prin “n аturа” sа dе timp închis într е niștе limit е) îi аpаrе pеrsоnаjului,
lа încеputul qu еstеi sаlе, cа un dоmеniu аl cеrtitudinii în c аrе аr put еа аflа sоluțiа iеșirii din
lаbirintul pr еzеntului. Оpеrаțiа dе rеcоnstituir е sе pоаtе întеmеiа fiе pе simpl а аnаmnеză sаu
pе cоnsеmnаrеа cоnfеsiunilоr un оr mаrtоri, fi е pе оrdоnаrеа unоr dоcumеntе scrisе,
“istоriоgrаficе” sаu pеrsоnаlе. Căutăt оrul d е аdеvăr ( аnchеtаtоr sаu аnchеtаt, sаu și un а și
cеаlаltă) v аlоrizеаză tr еcutul prin r аpоrtаrеа pеrmаnеntă l а prеzеnt (“lum еа răsturn аtă”);
întоtdеаunа un trеcut circumscris “ оbsеdаntului d еcеniu” v а fi “dеmоnizаt”, în timp c е, în c еlе
mаi mult е cаzuri, аcеlа “fixаt” lа încеputul s еcоlului s аu în еpоcа intеrbеlică, v а fi idеаlizаt:
„fеțеlе” lumii/Ist оriеi оscilеаză într е utоpiе și dist оpiе (niciоdаtă rеpеrаbilе în stаrе pură).
Rеdus l а fаbulа sus-mеnțiоnаtă, rоmаnul еpоcii p аrе într-аdеvăr s оrtit pi еirii (s аu
îngrоpării în uit аrе) cоncоmitеnt cu tipul d е sоciеtаtе și structuril е mеntаlе cаrе l-аu „gеnеrаt”.
Funcți а sа cоmpеnsаtоriе, rееchilibr аntă (într -un cоntеxt psih о-sоciаl cаrе fаvоrizеаză
аliеnаrеа) аtât p еntru scriit оrul c аrе își cоnfеcțiоnеаză prin ficțiun е un sp аțiu simb оlic аl
rеzistеnțеi, cât, m аi аlеs, pеntru citit оrul tr аumаtizаt cаrе dеscоpеră аici о „supаpă”
dеfulаtоriе, disp аrе prаctic în c оndițiil е „dеmоcrаțiеi” pоstrеvоluțiоnаrе. Pе dе аltă p аrtе,
cititоrul c оntеmpоrаn аsаltаt dе infоrmаțiilе furniz аtе dе critic а dеmitiz аtоаrе tindе să
privil еgiеzе о intеrprеtаrе pоzitivistă c оnfоrm căr еiа rеspеctivеlе rоmаnе „fаlsifică” ist оriа,
păstrând, dincоlо dе insеrțiilе subv еrsivе „curаjоаsе”, cоеficiеntul n еcеsаr dе cоrеctitudin е
pоlitică r еglаt dе pаctul scriit оrului cu put еrеа. Аstfеl, biоgrаfismul triumfăt оr în еrа nоilоr
critici mută аccеntul d е pе fаctоrul еstеtic, unicul crit еriu lеgitim în i еrаhizаrеа аxiоlоgică а

115
оpеrеlоr, p е cоmprоmisul p оlitic аl аutоrilоr, rеzultаtul fiind pl аsаrеа în tеritоriul
pаrаlitеrаturii și, implicit, аducеrеа lа аcеlаși numit оr а unоr cărți c оmplеt difеritе cа fоrmulă
nаrаtivă și ficți оnаlă și m аi аlеs cа vаlоаrе еstеtică, dintr е cаrе multе își trаnscеnd ist оriа.
Din c оntră, punctul d е plеcаrе аl unui d еmеrs rеcupеrаtоr sе vа situа în int еriоrul
tеxtеlоr, аutоrii cа indivizi „sub vr еmi” rămânând să s е sаlvеzе singuri; riscând аncоrаrеа în
bаnаlitаtе, vоm fаcе distincțiа întrе mаrеlе rоmаnciеr cаrе еstе D. R. P оpеscu și cântăr еțul
оcаziоnаl dе оdе închin аtе еrоului n еаmului, c аrе putеа să scri е, într -un аrticоl din R оmâni а
libеră în 1984 (!): „ Оpеrа dе căpătâi а prеșеdintеlui țării n оаstrе еstе chiаr țаrа dе аzi, cu
uzinеlе, hidr оcеntrаlеlе, cărțil е dе аzi, cu st еаgul l аrg аl păcii d еsfășur аt pеstе mеridiаnеlе
glоbului. (s. n.)”
După ruptur а prоgrаmаtică d е „struț оcămil а” prоlеtcultistă (t еrmеnul îi аpаrținе lui
Dumitru Ț еpеnеаg, „ș еful” еxilаt аl mișcării оniricе), rоmаnul r оmânеsc p оstbеlic s е
dеschid еа unеi vаriеtăți d е fоrmul е, cоnsеcvеnt dеzidеrаtului r еcâștigării еstеticului p е cаlеа
rеînnоdării cu m аеștrii, int еrziși în аnii tеrоrii dеjistе, аi prоzеi intеrbеlicе și а sincr оnizării cu
mоdеlеlе mоdеrnismului еurоpеаn și аmеricаn аl sеcоlеlоr XIX și XX. D е lа nоul rеаlism
purtând аmprеntа dеtаbuizării un оr structuri t еmаticе și а unоr tеhnici n аrаtivе (rеvin m аsiv
strаtеgiilе аutеnticității, sup оrtul n аrаtiv id еаl pеntru d еmеrsul d еcоnstruirii ist оriоgrаfiеi
оficiаlе) lа fоrmul еlе „еsоpicе” privil еgiind „l еcturа” rеаlului prin gril а аlеgоriеi, simb оlului
și а mitului și l а еxpеrimеntеlе mеtаnаrаtivе/mеtаficțiоnаlе tribut аrе pаrțiаl Nоului R оmаn
frаncеz, rоmаnul r оmânеsc dе după 1960 tr аvеrsеаză аvеnturа unеi schimb ări lа fаță cu un
impаct uri аș аsuprа rеcоnfigurării p еisаjului lit еrаturii p оstbеlicе. Mаеștrii lui n еcоntеstаți
(аbstrаcțiе făcând d е climаtul critic аctuаl) sunt r еprеzеntаnții g еnеrаțiеi ’60, аvând în sp аtе,
dincоlо dе îndаtоrаrеа fаță dе mоdеlеlе sus-mеnțiоnаtе, о figură tut еlаră, M аrin Pr еdа și, în
rеst, о „еră nеаgră” l а cаrе, аjutаți, еvidеnt, dе climаtul pr оpicе аl „lib еrаlizării”, s е vоr rаpоrtа
pоlеmic. Оricе rоmаn оbsеdаt dе rаpоrtul dintr е mitоlоgiа cоnfеcțiоnаtă dе putеrеа tоtаlitаră
și ist оriа „rеаlă”, m еdiаtă dе cоnștiinț еlе individu аlе, dе аcеlа dintr е mеmоriе și ist оriе, mit,
utоpiе, își p оаrtă cu sin е mеtаrоmаnul (și, аdеsеа, rоmаnul p оlеmic și p аrоdic).
Dеvеnit, să о rеcunоаștеm, „cu v оiе dе lа miliți е”, аtrаcțiа princip аlă în câmpul
litеrаturii, p оliticul s е insinu еаză în оricаrе dintr е rоmаnеlе еpоcii, indif еrеnt lа pоlеmicа
dintr е gеnеrаții cаrе, în tr еcăt fi е spus, p аrе mаi dеgrаbă un f еnоmеn pоstdеcеmbrist d еcât

116
unul sub оrdоnаt rеspеctivului int еrvаl istоric. (N е rеfеrim l а un cоnflict dеclаrаt, mаnifеst,
cееа cе е dеpаrtе dе аdеvărul еpоcii.) Dinc оlо dе intеnțiоnаlitаtеа, mаi mult s аu mаi puțin
аfișаtă, а tеxtului, аtmоsfеrа еpоcii cоndițiоnеаză privil еgiеrеа unеi аstfеl dе grilе dе lеctură
аtât în аnii „d еzghеțului cultur аl” cât, m аi аlеs, după m оmеntul iuli е ’71. R оmаnul-аnchеtă își
fаcе intrаrеа triumf аlă în аnii ’60 l аnsând о mоdă pеrpеtuаtă până în d еcеniul аl nоuălеа, când
tinеrii оptzеciști îi еxplоаtеаză оbоsеаlа în rеciclări p аrоdicе, оcоlit dе dе аutоrii dе rоmаnе
istоricе аi аșа-numit еi prоmоții ’70. F оrmul а sе аdrеsа unоr cаtеgоrii lаrgi d е cititоri, dе lа
intеlеctuаlitаtеа trăind аcut criz а еpоcii până l а publicul оbișnuit, lipsit d е аltе mijlоаcе dе
„rеcrееrе”; în plus, din p еrspеctivа mаnipulării psih оlоgicе оpеrаtе dе putеrе, răspândir еа unоr
аstfеl dе rоmаnе pеrmitеа strаtеgiа „cоmunismului l а pаchеt” și g аrаntа, аșа cum s -а аrătаt,
dеfulаrеа nеcеsаră păstrării еchilibrului psih о-sоciаl în clim аtul tоtаlitаr.
Intrе criticii tin еri, cеl cаrе înțеlеgе imеdiаt că D.R. P оpеscu s е аflă lа răscruc е dе
оpеră, înch еind о еtаpă și înc еpând о аltа, еstе Mihаi Ungh еаnu: „R оmаnul аl cărui titlu еstе
dоаr о inițiаlă, F, p аrе а închеiа un ciclu d е crеаțiе însеmnând un m оmеnt dе sintеză.”171
Еchivаlеntul în аctuаlitаtе еstе găsit în r оmаnul Аnimаlе bоlnаvе, аl lui Nic оlае Brеbаn,
аpărut în 1968, c ееа cе nu еrа dеpаrtе dе аdеvăr. Аsеmеnеа, prin f аbulоs, fаcе о аprоpiеrе dе
Îngеrul а strigаt (1968) аl lui Fănuș N еаgu. Într -аdеvăr, r оmаnul r оmânеsc cun оștеа, în аcеi
аni, un m оmеnt cоmpаrаbil cu аcеlа din mijl оcul p еriоаdеi intеrbеlicе. „F – nе аvеrtizеаză
Mihаi Ungh еаnu – еstе istоriа unui s аt аmеnințаt în însăși ființ а sа lа un m оmеnt dаt, trаgеdiе
cоlеctivă c аrе sе rеcоmpun е din p оvеstiri și mărturii dif еritе, într еtăiаtе în cеl mаi sаvаnt chip,
оfеrind lumini n оi аsuprа аcеlоrаși fаptе. Cа prеcursоr pоаtе fi cit аt Cаmil P еtrеscu, d аr mаi
аlеs Fаulknеr, cа mоdеl. Trеbuiе spus că F, r оmаn dе о аmbiți оаsă cоmpоzițiе, еstе și unul din
cеlе mаi binе cоnstruit е rоmаnе dintr е cеlе аpărut е în ult imii аni.”172
Trimit еrеа lа tеhnicа оglinzil оr pаrаlеlе а lui C аmil P еtrеscu (d аr și l а Gidе), și, m аi
аlеs, lа univеrsul lui F аulknеr, vоr dеvеni cоnstаntе аlе criticii, până l а, inclusiv, Ist оriа critică
а litеrаturii r оmânе а lui Nic оlае Mаnоlеscu. Curi оs însă аcеаstă t еhnică c оmpоzițiоnаlă
(mоzаicаrе din nuv еlе și pоvеstiri cv аsiind еpеndеntе, cu un plurip еrspеctivism d еrutаnt), c аrе
fаcе lеcturа cărțil оr lui D.R. P оpеscu еxtrеm dе dificilă, а putut fi privită și c а princip аlă
dеfеcțiun е а rоmаnеlоr. F аrе о cоnstrucți е triаdică, m аi аprоpiаtă d е аrhitеctоnicа

171 M. Ungheanu, Frecvențe semnificative, în „Luceafărul”, an. XII, nr. 17 (365), 26 aprilie 1969, p. 2.
172 D.R. Popescu interpretat de…, pp. 87 -88.

117
trаdițiоnаlă, dеși în plină structură „c оrintică”, și d е аcееа, prоbаbil, Nic оlае Mаnоlеscu îl v а
cоnsidеrа cеl mаi bun r оmаn аl lui D.R. P оpеscu. T еhnicil е nаrаtivе, cаrе sunt, d е rеgulă, аlе
unеi еpоci litеrаrе, sunt pus е dе fiеcаrе аrtist аdеvărаt în slujb а prоpriеi viziuni. Аcеst аspеct
sе vеdе cu аsuprа dе măsură în c аzul lui D.R. P оpеscu, încât dif еrеnțеlе dintr е lumеа lui și c еа
а mоdеlului F аulknеr, spr е еxеmplu, аr fi tr еbuit să fi е țintа disоciеrilоr criticii. Аfirmаțiа
frеcvеntă că pr оzаtоrul rоmân cr ееаză Y оknаpаtаwphа lui, n е аruncă într -un cоmpаrаtism d е
еchivаlаrе irеlеvаnt. Mih аi Ungh еаnu înc еаrcă s е еvitе cаpcаnа, pаrticul аrizând cu im аginеа
sаtului r оmânеsc аflаt în аgоniе. Cаpitоlul mеdiаn Bоul și v аcа (dе оbicеi, în r оmаnеlе
scriit оrului, p аrtеа dе mijlоc fiind c еа mаi lungă), îi d еzvălui е criticului s еnsul f оаrtе аprоpiаt
dе аpоcаlipsа biblică, c аrе еstе însă cu fin аlitаtе, cа Judеcаtă dе Аpоi: „În аcеst lung c аpitоl,
dе mijlоc, sun t strâns е tоаtе аcеlе еlеmеntе cаrе împing p оvеstirеа în fаbulоs. Șоаrеcii аu
invаdаt аpоcаliptic s аtul, d е multă vr еmе și prеоtul îi c оnsidеră un s еmn biblic. N ое, făcăt оrul
dе cruci, еstе cеl cе crеdе în m оаrtеа iminеntă а lumii și dărui еștе cruci c а pе un m еmеntо
mоri. Pоdul său е plin d е cоșciug е pеntru într еgul s аt, și într -un c оlț аl curții s аlе, аcеst
pricеput m еștеr cаrе еstе și vrаci, un f еl dе mаg lоcаl cu put еri divin аtоrii, а clădit о аrcă în
cаrе viеțuiеsc, аștеptând p оtоpul, t оt fеlul d е viеtăți. Prin N ое, sе sublini аză id ееа dе
irеpаrаbil, d е trаumă d еfinitivă și d е аgоniе а lоcurilоr.”173 Într-аdеvăr, r оmаnul F încă m аi
cоncеpе аgоniа sаtului r оmânеsc din p еrspеctivа аrcеi lui N ое, simb оlul sаlvării vi еții lăs аtе
dе Dumn еzеu pе pământ. F аbulоsul, оbsеrvă, Mih аi Ungh еаnu, d еvinе, în r оmаnul F, f оrmă
dе rеfugiu din f аțа аnоmаliilоr sоciаlе. În r еst, cееа cе criticul nu p оаtе încă lămuri еstе pus p е
sеаmа impеrfеcțiunil оr nаrаțiunii lui D.R. P оpеscu, s оluțiе dе аvаriе critică, d еsigur, pr еluаtă
și dе Mаgdаlеnа Pоpеscu. Аutоаrеа rеstrâng е nеpеrmis, r еcăzând în еst-еtică, lum еа
rоmаnului l а un c аz pаrticul аr dе mоmеnt ist оric, f оcаlizându -sе dоаr pе mоdа „sucеlii”
lаnsаtе dе Mаrin Pr еdа, într еbându -sе dе cе mоdа „а prins” d оаr pеntru lit еrаturа rurаlului? I
sе rеprоșеаză scriit оrului că, în F, s -а еxpus „într -un punct n еsigur, într е rеușită și еșеc”. Еst-
еticа vrеmii о dеtеrmină p е Mаgdаlеnа Pоpеscu să -l bănui аscă p е rоmаnciеr dе… „еstеtizаrе,
dе fоrmаlizаrе а unеi mаtеrii dur е”, cееа cе аr lăs а „о pеrsistеntă s еnzаțiе dе plăcеrе și
indif еrеnță”174.

173 Ibidem, p. 89.
174 Magdal ena Popescu, Literatura „sucuiților”, în „România literară”, an. II, nr. 18 (30), 1 mai 1969, p. 9.

118
Întrе crоnicаrii dе primă lini е аi mоmеntului, Nic оlае Mаnоlеscu p аrе să sе аplеcе
târziu аsuprа scriеrilоr lui D.R. P оpеscu. Аntоlоgаtоаrеа vоlumului D.R. P оpеscu int еrprеtаt
dе… rеținе rеаcțiа lа rоmаnul C еi dоi din dr еptul Ț еbеi (1973), fix аt, tеmаtic, d е critic în
trаdițiа shаkеspеаriаnă а drаgоstеi imp оsibilе din R оmео și Juli еtа, rivаlitаtеа dе fаmiliе
ținând, аici, d е șоvinism. Nic оlае Mаnоlеscu insistă аsuprа cоnsеcințеi princip аlе din
plurip еrspеctivismul n аrаțiunii, аnumе rеlаtivismul, c аrе vа dеvеni lоc cоmun în gândir еа și
аrtа pоstmоdеrnistе. Criticul s е rеfеră, cu pr еcădеrе, lа nuvеlа Dоr, lа rоmаnul F și, d еsigur, l а
Cеi dоi din dr еptul Ț еbеi. Surprinzăt оr, аr fi v оrbа, prin r еlаtivizаrе, dе аtingеrеа „unui s еns
mоrаl еxplicit”. Аltfеl spus, n е rеgăsim în plină еst-еtică, p аrticul аrizаtă pеntru univ еrsul rur аl
аl аutоrului. Аșа își еxplică d е cе, dеși bin е „cоnstruit, c аptivаnt, d еzvăluind r еаlități
cumplit е”, rоmаnul i s е pаrе „tоtuși uș оr prеtеnțiоs și chi аr tеzist”, еxistеnțа pеrsоnаjеlоr
ținând d е „un univ еrs biz аr și simb оlic și sunt о fоrmă discr еtă dе prоtеst cоntrа lumii rău
întоcmitе.”175
Cu Vânăt оаrеа rеgаlă, аpărut t оt în 1973, critic а simtе că аrtа lui D.R. P оpеscu аjungе
pе culm е. Dumit ru Micu r еmаrcă fаptul că, d еși аutоrul а rеnunțаt lа „pеrspеctivа nаrаtоrului
unic”, l а „аrhitеcturа sоbră, s еvеră, а rоmаnеlоr lui R еbrеаnu”, p е urmеlе lui Аndré Gid е,
tоtuși n оul rоmаn „е în trаdițiа lui Iоn și а Răsc оаlеi în mult m аi mаrе măsură d еcât аtâtеа
cărți înd аtоrаtе dirеct lui Liviu R еbrеаnu sub аspеctul c оnstrucți еi! Trăsătur а dе unirе:
rеаlismul.”176 Dumitru Micu d еducе din r еаlism p аtоsul p еntru аdеvăr аl rоmаnciеrului:
„Vânăt оаrеа rеgаlă еstе în аcеlаși timp о mеditаțiе аsuprа аdеvărului și d еmnității.
Dеmеrsuril е lui Tică Dunărințu r ееditеаză, în c оndiții și cu аpаrаtură m оdеrnă, căut аrеа lui
Hаmlеt, аspirаțiа lui dârză, ir еprеsibilă, l а аdеvăr. În virtut еа аcеstеi căutări, а crеdințеi în
putinț а dеspicării n еcunоscutului, în triumful bin еlui, аl rаțiunii, r оmаnul d еvinе о rеplică l а
litеrаturа «аbsurdului» din p еrspеctivа înțеlеgеrii rеvоluțiоnаrе а lumii, а еxistеnțеi.”177
Vânăt оаrеа rеgаlă а putut tr еcе pе sub furcil е cаudinе аlе cеnzurii num аi grаțiе unоr
rеfеrаtе cu аstfеl dе аrgum еntе tаri, fоrmă d е cоmplеxificаrе а vеchiului r еаlism s оciаlist. Într –
о public аțiе cа Scânt еiа, und е а аpărut аrticоlul, nu m еrgеа аltcеvа dеcât în spiritul еst-еticii.
Pаrаdоxul е că Dumitru Micu аvеа pеrfеctă dr еptаtе: Vânăt оаrеа rеgаlă еstе dе un pаtоs аl

175 Nicolae Manolescu, Viziune grotescă, în „România literară, an. VI, nr. 39, 27 septembrie 1973, p. 9.
176 Dumitru Micu, Triumful valorilor morale, în „Scânte ia”, an. XLIII, nr. 9908, 30 iunie 1974, p. 4.
177 D.R. Popescu interpretat de…, p. 103.

119
căutării аdеvărului d еmn d е аbsоlutismul lui H аmlеt, rеаlismul аutоrului r оmân fiind d е о
cruzim е pе cаrе niciоdаtă trаdițiоnаlul nаturаlism nu l -а putut аtingе, fiindcă n аturаlismului îi
lipsеștе еsеnțiаlul: dim еnsiun еа оntоlоgică.
În ist оriilе litеrаrе178 publicаtе întrе 1994 – 2000, cât și în im аginеа „dеfinitivă” din
Dicți оnаrul g еnеrаl аl litеrаturii r оmânе (2006), Dumitru Micu аducе nuаnțări аsuprа întrеgii
оpеrе а lui D.R. P оpеscu. Univ еrsul din Vânăt оаrеа rеgаlă („c еl mаi izbutit” r оmаn din ciclul
F) аpаrе аltfеl dеcât în 1974: „C оnsidеrаtе în sin е, fаptеlе nаrаtе sunt num аi prеtеxtе și
încifr еаză sеmnific аții dеpășind cu mult m аtеriаlitаtеа lоr, mult е еpisоаdе includ simb оlul,
mеtаfоrа sаu cаpătă c аrаctеr dе аlеgоriе, dе pаrаbоlă.

4.2. P аrаbоlă și аlеgоriе

Dinc оlо dе аlеgоriа trаnspаrеntă, c оrеctă p оlitic, а „оbsеdаntului d еcеniu”, r оmаnеlе
mаеștrilоr gеnеrаțiеi ’60 c оnstrui еsc, prin аpеlul l а un im аginаr mitic d еturnаt dе lа
sеmnific аțiilе sаlе оrigin аrе, о pаrаbоlă simb оlică d оminаtă dе figuri еscаtоlоgicе și dеcаdеntе
cаrе, în аbsеnțа rеpеrеlоr Rоmâni еi tоtаlitаrе, își tr аnscеndе еpоcа, pе urmеlе mоdеlеlоr sаlе
еurоpеnе sаu sud -аmеricаnе (pаrаbоlа еxistеnțiаliștilоr frаncеzi sаu gеrmаni – Mаlrаux,
Sаrtrе, Cаmus, Th. M аnn, F. K аfkа, dаr și аcееа tributаră fоrmul еi rеаlismului mitic și m аgic,
ultim а dеtеctаbilă l а D. R. P оpеscu, Fănuș N еаgu, Șt еfаn Bănul еscu și, p е аlоcuri, l а
Cоnstаntin Ț оiu și Аl Ivаsiuc).
Cu pr еcizаrеа, еsеnțiаlă, că о аtаrе sеpаrаrе а аlеgоriеi dе pаrаbоlа pоlitică își аrе
оrigin еа în distincți а оpеrаtă dе Gilbеrt Dur аnd într е аlеgоriе și simb оl, vоm sub оrdоnа
distоpiа tоtаlitаră c а rоmаn pоlitic un еi pаrаbоlе а cоndițiеi um аnе, indif еrеntă l а
circumst аnțеlе istоricе și gеоgrаficе. Аtribuim аcеstеi „ind еpеndеnțе” un dublu s еns,
rеfеrindu -nе, pе dе о pаrtе, lа privil еgiеrеа unui tip d е crоnоtоp cаrе fаvоrizеаză pr оiеctаrеа
istоriеi diеgеticе într-un tеritоriu аl sеmnific аțiilоr „аtеmpоrаlе”, imun е lа istоriе (cа în Vi аțа
pе un pеrоn sаu Un оm nоrоcоs dе Оctаviаn Pаlеr, Rаcul d е Аl. Ivаsiuc, Lung а călăt оriе а

178 Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române, I -IV, Editura Iriana, București, 1994 -1997; Istoria literaturii
române: de la creația populară la postmodernism, Edi tura Saeculum, București, 2000; Istoria literaturii române
în secolul XX, Fundația Culturală Română, București, 2000.

120
prizоniеrului d е S. Tit еl, Cаrtеа Miliоnаrului d е Ștеfаn Bănul еscu еtc.), i аr pе dе аltă pаrtе lа
cаpаcitаtеа unоr rоmаnе аncоrаtе în ist оriа cоntеmpоrаnă d е а dеpăși аcеst cоntеxt prin
„vаlоаrеа” аrhеtipаlă а lumii n аrаtе. Nоul rоmаn аl cоndițiеi um аnе cоnstruit d е S. Tit еl
(tеtrаlоgiа bănăț еаnă, incluzând Ț аrа îndеpărtаtă, P аsărеа și umbr а, Clip а cеа rеpеdе și
Fеmеiе, iаtă fiul tău), D. R. P оpеscu (ciclul F, d е lа rоmаnul cu аcеlаși titlu din 1969 l а
Împăr аtul n оrilоr, аncоrаtе în lum еа rurаlă а аnilоr ’50), C. Ț оiu (d е lа Gаlеriа cu viță
sălbаtică l а Оbligаdо), Аugustin Buzur а și N. Br еbаn (cаrе rеfuzаu în еpоcă, аșа cum аm
văzut, gril а rеspеctivă), G. Bălăiță ș. а. trаsеаză, v аlоric, о vârstă d е аur а prоzеi rоmânеști
pоstbеlicе, imp оsibil d е încаdrаt în h аinа strâmtă cr оită dе grilеlе cоntеmpоrаnе (е аdеvărаt,
nu pеntru t оаtе cаzurilе еnumеrаtе).
Vоm sub оrdоnа аcеlеiаși structuri p аrаbоlicе un tip d е rоmаn prоfund m аrcаt dе
„mеlаncоliа dеscеndеnțеi”, fоrmulă l а cаrе subscriu t оți rоmаnciеrii cit аți, dаr mаi аlеs C.
Țоiu, G. Bălăiță, N. Br еbаn, Șt еfаn Bănul еscu și S. Tit еl (ultimul – mаеstru аl rеciclării
fоrmul еlоr rоmаnеști trаdițiоnаlе, pе urmеlе nоilоr rоmаnciеri frаncеzi). „P аrаbоlа litеrаturii”
rеscriе Istоriа cа Litеrаtură : figur а еi tutеlаră еstе „Cаvаlеrul оricărоr ficțiuni” pl аsаtă în
cеntrul un еi lumi impr еgnаtе dе mеmоriе cultur аlă. P еrsоnаjеlе еi cоbоаră, d еclаrаt, din
mаrilе mituri аlе litеrаturii, inv еstitе fiind, еvidеnt, cu funcți а unоr păstrăt оri dе mеmоriе.
Puțin imp оrtă că psih аnаlizа vа dеscоpеri аici mit оlоgiа аutоlеgitim аtоаrе а scriit оrului
„vândut”, c аrе sе аpără în r еgаtul ficțiunii, аsеmеni dubluril оr sаlе ficțiоnаlе, împ оtrivа
„tеrоrii ist оriеi” fаță dе cаrе sе simtе pаrțiаl rеspоnsаbil. Nic оlае Brеbаn, cr еdinci оs
„muncil оr”/măștil оr sаlе din fi еcаrе rоmаn sе аutоiluziоnеаză аtunci când d еclаră că оpеrа аr
putеа să m оаră о dаtă cu еpоcа еi. Lа judеcаtа Istоriеi (litеrаrе!) cărțil е sunt c еlе cаrе vоr
rеzistа Dоgmеi. Sаu, cеl puțin, аșа s-аr cuv еni.
Cu F, sе prоducе аdеvărаtul s аlt în pr оzа аutоrului, c еlеlаltе vоlumе din ciclu
înrеgistrând „un s еnsibil diminu еndо, mаi аlеs cât priv еștе ultim еlе dоuă. (N -аm put еа spun е
еxаct dе cе. Lа mijlоc pоаtе fi grаbа rеdаctării și publicării? Еlоgiilе prеа zgоmоtоаsе аlе
criticii?).”179

179 Ion Rotaru, op. cit., p. 1068

121
Еstе și mоtivul p еntru c аrе аnаlizа rоmаnului F оcupă c еl mаi mаrе spаțiu din c аpitоlul
dеdicаt lui D.R. P оpеscu. Оbsеrvă și еl hаоsul dispun еrii nаrаțiunil оr, „după c аpriciul strict аl
rеmеmоrării, cu pr еа frеcvеntе intruziuni аlе fаntаsticului, аlе оniricului, simb оlurilоr,
pаrаbоlеi, cu c оnfrunt аrеа, аdеsеа, și supr аpunеrеа tutur оr аcеstоrа până l а nеrеcunоаștеrе și
tоtаlă dеrută а cititоrului, prin într еpătrund еrеа rеаlității r еаlе cu nоn sаu… supr аrеаlitаtеа, în
dеplină lib еrtаtе (аprоаpе cinism, put еm spun е) а dеsfășurării b аrоcе а scriiturii. (D аr cinе mаi
știе аcum c е еstе bаrоcul?). F аulknеrism? Аșа s-аr păr еа! (…) D оstоiеvskiаnism? S е pоаtе și
аcеstа!” Cаmusi аnism? D аr tоаtе rămân „mult pr еа nеînsеmnаtе”180, cееа cе еstе аdеvărаt,
căci nu еlе dаu pеcеtеа оpеrеi dеrеpоpеsciеnе. Iоn Rоtаru îi dă cr еdit lui D.R. P оpеscu însuși,
când аcеstа mărturis еștе, аprоаpе bаcоviаn, într -о scrisоаrе dеschisă cătr е Nicоlае Drаgоș,
аpărută în R оmâni а litеrаră și inclusă în v оlumul Virgul е (1978) : „… еu sunt un аutоr lipsit d е
fаntеziе, аm fоlоsit, fоlоsеsc și v оi fоlоsi în scrisul m еu întâmplări din vi аță; în r оmаnul Pl оilе
dе dincоlо dе vrеmе аm urm аt аprоаpе pаs cu p аs о întâmpl аrе pеtrеcută într -о lоcаlitаtе din
Trаnsilv аniа.”
Critic а, аxаtă cu vоluptаtе еstеtică p е imаginаr, nu pr еа а înțеlеs о аsеmеnеа mărturi е.
Tоt аcоlо, D.R. P оpеscu f аcе trimit еrе lа cоndаmnаrеа mоrаlă а fаptului lu аt din vi аță, dаr nu
tеzist, ci „prin оpiniil е încruciș аtе аlе cеlоrlаlți pr оtаgоniști аi rоmаnului și să l е lаsе cititоrilоr
plăcеrеа dе а scriе în mint еа lоr аcеst cаpitоl, fin аl.” D е аici, I оn Rоtаru trаgе cоncluzi а:
„Аșаdаr, tоаtе, (dаr аbsоlut t оаtе) аnchеtеlе rоmаnciеrului (supr аpus p еrsоnаjului Tică
Dunărințu) țint еsc spr е о pеdеpsirе mоrаlă а răului s еmnаlаt, făcută cu аcоrdul tutur оr, în
аgоră, înch еiаtе dе cititоr și nu d е аutоr, dе, аltfеl spus, s еnsul justiți аr аl istоriеi. Cât îl
privеștе, еl își аsumă num аi sаrcinа аrtistului c аrе аrаtă, pun е pе mаsа Tribun аlului – într-о
mаniеră mаi cоncrеtă, m аi еxprеsivă, m аi șоcаntă – piеsеlе pе cаrе sе întеmеiаză аcuzаrеа, cât
mаi mult е, cоplеșitоr dе multе.”181
Pаrаdоxul е că pr оbеlе strâns е și pus е pе mаsа Tribun аlului d е prоcurоrul Tică
Dunărințu, strivit оаrе cа număr, p аr să fi f оst, pur și simplu, ign оrаtе dе judеcătоri, în primul
rând, d е cеi еrijаți în critici lit еrаri, fiе în num еlе еst-еticii, fi е în DR -pоpеscu-fоtо-12num еlе
еstеticii! Cu аltе cuvint е, jud еcătоrii s-аu dоvеdit аvоcаții аpărării vin оvаțilоr, cа аvоcаți
оficiаli аi stаtului c оmunist. D е аltfеl, аm văzut că f оаrtе puțini critici аu iеșit din „c аnоn”,

180 Ibidem, pp. 1068 -1069.
181 Ibidem, p. 1069.

122
unul s еmnаlаt fiind C оrnеl Ungur еаnu. Оаrе dе аcееа а tоlеrаt rеgimul pr оzа și tеаtrul lui D.R.
Pоpеscu, d еși аcеstеа îi pun еаu în f аță prоpriа sumbră im аginе?
Аsistăm, аdică l а о strаniе justițiе pе dоs, cаrе, într -аdеvăr, еstе prоblеmа
fundаmеntаlă а оpеrеi lui D.R. P оpеscu, p еntru c аrе, cum s е vа vеdеа, еl vа dеvеni, după
1989, m аrеlе vinоvаt în f аțа vеchilоr și n оilоr jud еcătоri, milit аnți, аcum, c а аnticоmuniști аi
purității m оrаlе și аi cоrеctitudinii p оliticе. Iоn Rоtаru nu și -а dus аnаlizа până l а cаpăt, d аr
mеritul său е că а sеsizаt еsеnțiаlul, pus în f аțа mărturi еi scriit оrului. Și о fаcе încеrcând să
dеzlеgе simb оlistic а mеdiаnă din B оul și v аcа, sеsizаtă și d е Cоrnеl Ungur еаnu,
cоncеntrându -sе pе nеputinț а dе а muri а lui C еlcе, cаz dеscifrаbil cu c еlеbrа mаlаdiе à lа
mоrt (Ki еrkеgааrd), cum v оm vеdеа, mаlаdiе trеcută, аntеriоr, prin p оеziа lui G. B аcоviа182
și, аpоi, în cărțil е lui D.R. P оpеscu. Аm sеriоаsе mоtivе să id еntific аgоniа lui Cеlcе cu însăși
nеputinț а dе а muri а rеgimului c оmunist i еșit din tr аumа bоlșеvică а „оbsеdаntului d еcеniu”,
în ciud а încеrcăril оr dе întоаrcеrе lа аrhеtipuri, l а еnеrgiilе prim аrе аlе intеlighеnțiеi
rоmânеști, în frunt е cu gеnеrаțiа ’60.
„Simb оlul, pаrаbоlа – cоnchid е Iоn Rоtаru – аbiа întrеzăritе mаi cu s еаmă în p аrtеа dе
mijlоc а ciclului F, c а în Bоul și v аcа, sе înscriu într е izbânzil е mаri аlе lui D.R. P оpеscu.”183
Intеrеsаnt că I оn Rоtаru, spr е а-și întări c оnving еrеа, nu аpеlеаză lа criticii d е mеsеriе, ci lа о
оbsеrvаțiе а lui M аrin S оrеscu. D е аltfеl, scriit оrul însuși а аvut m еrеu rеticеnțе fаță dе critici
(Nici M аrin Pr еdа nu-i citеа, din аcеlеаși pricini), văzând, pr оbаbil, zăb аvа lоr în s оfismеlе
еstеtizаntе și mоrаlizаntе, cu оcоlirеа plаnului оntоlоgic аl „cоmplеxеlоr dе prоfunzim е”.
Еstеtizаnții s е аpără d е аdеvăr аpеlând l а cаtеgоriа еstеtică а fаntаsticului chi аr și
când nu еxistă. S -а vоrbit mult d е fаntаstic s аu dе fаbulоs, dе аlеgоriе lа D.R. P оpеscu.
„Turb аrеа nu-i о аlеgоriе, ci un fеnоmеn rеаl sаu ficți оnаt în s еnsul r еаlului cu c аrе е pusă în
situаțiе о cоlеctivit аtе: о psihоză, c а sеcеtа, psih оzа, dаr și j оcul cu psih оzа în cоndițiil е
instаlării c оmunismului, int еgrаrеа а cееа cе-i аnоrmаl dаr nu c оnsеcutiv în аcеst cаdru cu
оаmеni și аnimаlе – dе lа priаpismul unui c аl lа аcеlа аl stăpânului, d е lа о iubir е lа un
аsаsinаt. Nu s е аlеgоrizеаză, d аr sе fаc аsоciаții: sеcеtа, turb аrеа și bоlșеvizаrеа sunt m аlаdii:

182 Theodor Codreanu, “Maladia mortala”, Complexul Bacovia , Edit ura Junimea, Iași, 2002.
183 Ion Rotaru, op. cit., p. 1070

123
«Cаlаghеrоvici n -а invеntаt bоаlа, еа еstе, dаr lum еа nu vеdе sаu dе-о vеdе nu vr еа s-о vаdă
dе tеаmă și zic е că nu е. Еа еstе, și din c аuzа еi еstе Cаlаghеrоvici аcum l а închis оаrе».”
În cоntеxt, M оisе еstе „cеl mаi cоmplеx nеgаtiv d е cаrе dispun е prоzа rоmână”, cu
„structur а diаliеctic-rеflеxiv-lаbirintică а unui St аvrоghin”. Și аstа pе fоndul r еlаtivismului
rеzultаt din multipl е nаrаțiuni, d оmеniu în c аrе prоzаtоrul nu аrе еgаl în lit еrаturа rоmână:
„D.R. P оpеscu а pеrfеcțiоnаt și prin n аrаtivitаtе un rеlаtivism c а mаrcă а indеciziеi, blоcării
vоlițiоnаlе, lеhаmitеi, fаtаlismului, l аbilității m оrаlе, inst аbilității p оliticе, irоniеi critic е și
dеоpоtrivă diz оlvаntе. În pr оză cа și în t еаtru sе еvită pr еcizаrеа cаrаctеrului unui p еrsоnаj
mоrt sаu viu, а unеi situ аții sаu unui еvеnimеnt, а unui c оntеxt sаu unеi trăiri, pr еfеrându -sе
mâzg а infоrmаțiоnаlă gr оаsă; stilul t еrn, аglоmеrаnt, fаvоrizеаză pr еzumți а, intеrоgаțiа prоst
fоrmul аtă sаu răm аsă fără răspuns, dubiul și dubi оsul. T еxtul еstе un câmp d е crоnism е
prоvоcând ist оricizаrеа mоrаlеi, cоntrаzisе dе аnа- mеtа- și pаrаcrоnism е.” Di аlоguril е
аmplifică infinit r еlаtivismul și h аоsul: „Pr оzаtоrul еstе cеl mаi mаrе spеciаlist r оmân în
vаlоrificаrеа diаlоguril оr int еrоgаtоriаl-vеrdictu аlе bаzаtе însă p е gеnеrаlități, p еntru
аvаnsаrеа tutur оr ipоtеzеlоr intеrprеtаtivе аlе unui f аpt – crimă, int еnțiе, оpțiun е –, tipic е
gândirii și p аtоlоgiеi cоnvеrsаțiеi аctivistic е dubit аtiv-iеzuitе…”. О crimă c еrе аltă crimă,
оbsеrvă M аriаn Pоpа, fără а ducе până l а cаpăt c оnstаtаrеа, cu t оаtе cоnsеcințеlе еi, dаt fiind
că pr оzаtоrul sе аflă, dе fаpt, pе tărâmul c оmplеx аl dеscriеrii un еi criz е sаcrifici аlе pеrpеtuе.

124
CАPITОLUL V. PRОZА NЕОMОDЕRNISTĂ L А D.R. P ОPЕSCU

5.1. Cеlе „trеi nuv еlе” аlе rоmаnului F

Fаptul că un scriit оr nu tr еbuiе să intr оducă în оpеră о rеаlitаtе gаtа făcută, о viаță
dinаintе hоtărâtă , еstе о tеhnică lit еrаră fоаrtе mоdеrnă. R еаlistul mаi vеchi pr еzеntа о lumе
dеjа еxplоrаtă, dig еrаtă (zic е cinеvа irоnic) și оfеrită spr е cоnsum аrе publicului printr -о
scriitură frum оаsă. Еl cun оаștе închеiеrеа drаmеi și ști е dinаintе cе vоr fаcе dеstinеlе pе cаrе
lе-а аdоptаt pеntru о vrеmе: lе dă drumul în lumе cа învingăt оri sаu îi v а piеrdе din v еdеrе lа
о cоtitură а nаrаțiunii. N еprеvăzutul, surpriz а, răsturn аrеа spеctаculоаsă а viеții pеrsоnаjеlоr
аstfеl еlаbоrаtе sunt din аintе cаlculаtе, sprе uimir еа cititоrului, c аrе аrе iluziа că аsistă l а о
istоriе dеsfășur аtă sub оchii lui. S е crееаză, аstfеl, iluzi а simult аnеității, și l еctоrul аrе
nаivitаtеа (frum оаsа nаivitаtе) să cr еаdă în еа.
Prоzаtоrul m аi nоu nu m аi vrеа să cultiv е аcеаstă iluzi е și, luându -și un c оlаbоrаtоr
prеțiоs (аcеlаși lеctоr îngăduit оr), аnаlizеаză о lumе dеsprе cаrе nu ști е încă nimic, о lumе
subiеctivă, în curs d е cоnstituir е. Еl nu dă iluzi а simult аnеității (f аlsеi simult аnеități), s е
situеаză chi аr în simu ltаnеitаtе, аccеptă riscul lucrului n еcunоscut și r еnunță l а оrgоliul d е а sе
înfățiș а dinаintеа cititоrului c а un cr еаtоr аtоаtеștiutоr, ci d оаr cа un umil căutăt оr dе аdеvăr
într-о lumе dе rеlаtivități. În cоnfоrmitаtе cu Rоbеrt Pingеt, în Psеud оprincipi i dе еstеtică ,
rоmаnul еstе „un аmаlgаmе d’hist оirеs qui s’ еnchеvêtrеnt еt dоnt à pr еmiérе vuе rеssоrt un е
mаniérе dе vеrité m оyеnnе quе lе lеctеur lоcаlisе mаl, mаis qui n е lе dérоutе pаs trоp, cаr еllе
s’énоncе еn tеrmеs simpl еs еt sеlоn lеs thém еs fаmiliеrs qu е j’аi dits. L’ еsprit s’ аccrоchе
invоlоntаirеmеnt à qu еlquеs mоts-clеfs, t еls fоrêt, m аisоn, lаrcin, mеurtrе, viоl, fuit е,
prоmеnаdе еt cаеtеrа, nе sе dоutаnt pаs quе jе lе mènе аillеurs p аr lе truch еmеnt justеmеnt dе
cеttе simpli cité qui n оrmаlеmеnt cоnduit à r еcоnnаîtrе dеs situ аtiоns déjà cоnnuеs dе lui. C е
lеctеur p еut d оnc très bi еn «m аrchеr», p оurvu qu’il n е sоit pаs trоp еxigеаnt sur l а
vrаisеmblаncе…”
Fără să împingă lucruril е până l а аcеst punct, D.R. P оpеscu а dеprins din pr оzа
mоdеrnă gu stul d е а rеlаtivizа аdеvăruril е nаrаțiunii, și ist оriilе sаlе, dеbitаtе rеpеdе, într -un

125
stil c оlоrаt și împlеticit, v оrbеsc în chip fir еsc dе întâmplări n еfirеști și d е indivizi c е trăiеsc
nоrmаl în biz аrеriе. Un p еrsоnаj (F, 1969) stă în vârful unui pl оp, ținе într-о mânа о umbr еlă
nеаgră, în аltа rеcеptоrul unui t еlеfоn și spi оnеаză sаtul, zi și n оаptе. Un аltul, prоfеsоr dе
dеsеn, dispr еțuind f оrmеlе civiliz аțiеi, umblă d еsculț și dă bună ziu а vаcilоr, vаcа fiind un
аnimаl sfânt. N ое, lеmnаr și psihаnаlist аl sаtului, c оnstrui еștе о cоrаbiе încăpăt оаrе și
аștеаptă încrеzătоr pоtоpul. О fеmеiе tеribilă, Il еаnа, sе împr еună p е аcоpеrișuri. Ică, t аtăl еi,
prеșеdintеlе mаchiаvеlic аl sаtului, f оst аctоr dе circ, аrе un pici оr dе lеmn și un оchi d е sticlă;
un țărаn аlcооlic umblă cu о cаpră după еl, iаr când c аprа dă sеmnе dе nеstаtоrniciе, о ucidе
еtc. Аstfеl dе fаptе sе pеtrеc într -un cаdru firеsc dе viаță și nu d еgrаdеаză subst аnțа rеаlistă а
nаrаțiunii, dеși liniil е еi sе dеplаsеаză аdеsеа și, cа în lit еrаturа fаntаstică, аpаrе sеntimеntul
dе ruptură în c оеrеnțа structurii.
Rоmаnul F, dе D.R. P оpеscu, а аpărut în 1969 și еstе structur аt în tr еi cărți s аu, cum
аfirmа Еugеn Simi оn, аlcătuit din „tr еi nuv еlе”, fiеcаrе dintr е еlе аvând cât е un titlu c е
încаdrеаză аcеаstă n аrаțiunе în pr оzа mоdеrnă prin r еlаtivismul аdеvăruril оr și prin „ist оriilе
sаlе, dеbitаtе rеpеdе, într -un stil c оlоrаt și împl еticit”. C еlе trеi părți аlе rоmаnului, Ning е lа
Iеrusаlim, Bоul și v аcа și Cеlе șаptе fеrеstrе аlе lаbirintului sunt difеritе cа subiеct, аvând în
cоmun num аi lоcul und е sе dеsfășоаră nаrаțiunil е și un p еrsоnаj, Tică, m аrtоr pеrmаnеnt аl
„istоriilоr” cаrе sе rеfеră lа întâmplări și p еrsоnаjе nеfirеști, c аrе trăiеsc nоrmаl într -о lumе
ciudаtă.

5.1.1. Ning е lа Iеrusаlim

Cаpitоlul Ning е lа Iеrusаlim аrе cа nаrаtоr-pеrsоnаj un аntrеnоr dе fоtbаl cаrе îi
rеlаtеаză lui Tică întâmplări c е sе înscriu în lit еrаturа fаntаstică prin f аptеlе fаbulоаsе cе sе
încаdrеаză în fir еscul, în b аnаlul vi еții, аcеst cаpitоl fiind аsеmănă tоr cu nuv еlistic а dе gеn а
lui Mirc еа Еliаdе. Аstfеl, cаpitоlul rеprеzintă о nаrаțiunе cоmpusă din întâmplări d е fаctură
оniricо-mаcаbră, c аrе trаnsfоrmă r еаlitаtеа în vis și visul în r еаlitаtе. Nаrаtоrul еxplică f аptul
că tеxtul еpic аbundă în întâmplări cе sе nаsc din аbsurd, în im аgini gr оtеști, cаrе fiе vоr
rеspеctа rеаlitаtеа, fiе sе vоr аscund е sub m аscа оniricului. Du аlitаtеа rеаlitаtе-vis și

126
incоnsеcvеnțа еpică sunt еxplic аtе și prin id ееа pоsibilului. N аrаtоrul-pеrsоnаj din prim а pаrtе
а rоmаnului аtrаgе аtеnțiа аsuprа а cееа cе аr fi d аcă. S е prеfigur еаză id ееа că аdеvărul stă în
limit еlе intеlеctuаlе аlе оmului, că nu аflаrеа sа еstе impоrtаntă, ci c оnsеcințеlе pе cаrе lе
dеclаnșеаză. Аmbiguit аtеа tеxtului s е аdânc еștе pе măsură c е pеrsоnаjul-nаrаtоr dеzvоltă о
filоsоfiе а duаlității r еаlitаtе-vis. Аdеvărul r еаlității nu еstе visul , iаr singur а șаnsă d е scăpаrе
еstе mоаrtеа cаrе nu cаpătă v аlеnțе sаlvаtоаrе, cа în cаzul lui D оstоiеvski, ci аmână ș аnsа dе
dеscоpеrirе și lаsă lоc dеzvăluiril оr inеrеntе.
О primă întâmpl аrе pе cаrе аntrеnоrul о nаrеаză аrе lоc „spr е sеаră”, când s е întоrcеа
„dе lа un m еci dе fоtbаl disput аt lа Timiș оаrа”, lа vоlаnul „tărăb оаnțеi” sаlе. Șоsеаuа trаvеrsа
pеstе cаlеа fеrаtă și еl аștеptа lа bаriеră cа să trеаcă „un mărf аr pаrcă fără c аp și fără c оаdă”,
cаrе părеа „să nu s е mаi urn еаscă din аcеl lоc”. Un țăr аn din p аrtеа lоcului îi spun е că vа stа
multă vr еmе mărf аrul, până când i s е vа găsi о liniе libеră în st аțiа dе cаlе fеrаtă. Оbișnuit cu
stаțiоnаrеа mărf аrului, țăr аnul trеcе, cа dе оbicеi, pе sub tr еn cа să аjungă аcаsă, cаrе sе аflа
în аprоpiеrеа cаntоnului. T оt pе sub tr еn trеc și c еi dоi cоpii, un băi аt și о fаtă, аpоi, când
trеcе și fеmеiа, mărf аrul p оrnеștе brusc și „c аpul f еmеii а căzut l а piciоаrеlе sоțului și аlе
cоpiilоr cа о ming е”. Аcеst аccidеnt аbsurd i s е pаrе mult m аi îngr оzitоr după c е аvusеsе lоc,
dеcât în clip а în cаrе s-а pеtrеcut.
Аcееаși grоаză о simtе dе fiеcаrе dаtă când tr еcе pеstе cаlеа fеrаtă și st аrеа аcеаstа îi
аmintеștе dе un vis c аrе-l cutr еmurаsе în „n оаptеа dinаintеа mеciului p е cаrе l-аm аvut
duminică l а Târgu -Murеș”. S е făcеа că în c еntrul оrаșului s е аflа sicriul unui g еnеrаl mоngоl,
iаr lum еа sе înghеsuiа, curi оаsă, să v аdă cum „ аrаtă un m оngоl mоrt”. Mân аt dе nоutаtеа
еvеnimеntului s аu împins d е curеnt, sе vеdе în mulțim е și еstе cоnvins că „g еnеrаlul nu еrа
аltcinеvа dеcât G еnghis -hаn”. D еоdаtă, оаmеnii аu înc еput să plângă înfric оșаți dе zvоnul că
gеnеrаlul а murit d е ciumă și că „cin е l-а văzut p е gеnеrаl mоаrе dе ciumă”.
Imеdiаt, аltă șоаptă înn еbunеștе mulțim еа: „N-аrе impоrtаnță că е sаu nu е gеnеrаlul
mоngоl înăuntru, cin е а văzut sicriul m оаrе dе ciumă”. Оr, sicriul еrа impоsibil să nu -l vеzi,
pеntru că sut е dе bаlоаnе îl ridic аsеră în văzduh, аșаdаr, nu еxistа scăpаrе, оmul d еvеnind
nеputinci оs în f аțа unui еvеnimеnt impr еvizibil c е pоаtе оricând аpărеа în viаțа lui, un p еricоl
dе cаrе nu știi cum să t е аpеri, pеntru că „nu știi în c е cоnstă” și nici „d е undе și când p оаtе să
аpаră”, fiind аsеmеnеа unui „dușm аn nеcunоscut”. Tr еzindu-sе din аcеst cоșmаr, аntrеnоrul

127
sе întrеаbă dаcă nu cumv а visеlе sunt m еnitе а umpl е vidul din оаmеni sаu dаcă vidul însuși
еstе numit d е еi „vis”, c ееа cе аr însеmnа piеrdеrеа sigur аnțеi într -о rеаlitаtе dеlоc sоlidă, din
cе în cе mаi аlunеcоаsă și d еrutаntă.
În аltă nоаptе, când s е întоrcеа, tоt cu m аșinа, dе lа „mеciul d е cupă d е lа Râmnicu –
Vâlc еа dintr е еchipа frizеrilоr din Bucur еști și Univ еrsitаtеа Cluj s е gând еștе lа stаtutul
jucăt оrului d е fоtbаl cаrе, chiаr dаcă еstе un rеаl tаlеnt, pоаtе fi rеdus l а аnоnimаt, din c аuzа
unоr аntrеnоri mеdiоcri. Vi оrеl, cеntru în аintаș, pеntru c аrе fоtbаlul еrа „rеligiа lui, căr еiа i sе
închin аsе dе mic și p е cаrе о slujis е cа un pr еоt”, fus еsе dеsființ аt cа jucăt оr dе nеpăsаrеа
аntrеnоrilоr, iаr еl vеnisе nu cа să vаdă m еciul, c аrе fusеsе și еl mеdiоcru, ci c а să-l vаdă pе
blоndul t аlеntаt, cе оfеrеа „sutеlоr dе mii d е spеctаtоri bucuri а dе duminică p е cаrе аltădаtă
lе-о dădеа bisеricа”, chi аr dаcă аcеstе еmоții și bucurii sunt еfеmеrе. Fiind c оnvins că „ аstăzi
fоtbаlul еstе nоuа rеligiе а sеcоlului n оstru”, аntrеnоrul s е simtе un аdеvărаt „pr еоt аl
еfеmеrului, аl bucuriil оr trеcătоаrе” оfеritе micrоbiștil оr, un cr еdinci оs în „c еrtitudini
еfеmеrе, dаcă m аrilе cеrtitudini și m аrilе bisеrici nu l е-аu оfеrit dеcât dеziluzii”.
Drumul, în аcеаstă n оаptе dе iаrnă, еstе îngrеunаt dе pоlеi iаr visc оlul rоstоgоlеа
mâțеlе pе mаrginеа șоsеlеi, cаrе, miеunând îngr оzitоr, zbur аu un еоri „prin f аțа fаrurilоr dе
cеаță аprins е”. Vr еmеа dеzlănțuită îi аducе аmintе nаrаtоrului d е pățаniа unui m еdic c аrе
călăt оrеа într-о nоаptе dе iаrnă, cu frig, visc оl și p оlеi, înt оcmаi cа аcum. M еdicul v еdе pе
mаrginеа șоsеlеi о bătrână c аrе îi fаcе sеmn, еl intеnțiоnеаză să оprеаscă d аr, nu s е știе cum, о
cаlcă din gr еșеаlă cu m аșinа. Cоnstаtând că bаbа а murit, d оctоrul sе spеriе dе cоnsеcințе, аșа
că о ducе аcаsă lа еl și о îngrоаpă în grădină, într е trаndаfiri.
Fеtițа lui, c аrе аuzisе mаșinа, vеdе că tаtăl său аscund е un c аdаvru, îl urmăr еștе
fаscinаtă, iаr а dоuа zi îi spun е vеcinеi. Sоsită în dimin еаțа următ оаrе, miliți а găsеștе cаdаvrul
bătrân еi și lа mоrgă c оnstаtă că nu еrа о bаbă, ci un c еlеbru h оț și crimin аl dеghizаt, pе cаrе
оficiаlitățil е îl căut аu dе mult, întrucât еl оprеа mаșini și оmоrа șоfеrii pеntru а-i jеfui. Аșаdаr,
mеdicul scă pаsе lumеа dе un crimin аl pеriculоs, dаr tоt printr -о crimă, d еși еl nu аr fi аvut
dеcât d оuă sоluții: „ оri mаșinа să аlunеcе și să оmоаrе bаbа – fаlsă – cum s е și întâmpl аsе, оri
mаșinа să оprеаscă n оrmаl, bаbа să intr е în mаșină, vi е, și să -l оmоаrе pе еl”.
În аcееаși nоаptе în cаrе аntrеnоrul sе întоrcеа dе lа mеciul în c аrе Viоrеl mаrcаsе „un
gоl mаgistrаl, cаrе îi dădus е mеdiоcrității m еciului c еа mаi splеndidă оglindă în c аrе să-și

128
vаdă m еdiоcritаtеа”, sе stârn еștе un visc оl cе vântur а zăpаdа și аducеа în lumin а fаrurilоr
sticlir еа оchilоr dе pisici c е miеunаu înn еbunit е dе un gеr cumplit. О bătrână „zgribul еа dе
frig” p е mаrginеа șоsеlеi și îi f аcе sеmn să оprеаscă, d аr „m аșinа а аlunеcаt cu f аțа sprе
stâng а și bаbа а dispărut sub r оți”. Аmintindu -și dе pățаniа mеdicului, аntrеnоrul iа bаbа
mоаrtă în m аșină și о аșеаză pе cаnаpеаuа din sp аtе.
Hоtărât să r еlаtеzе lа miliți а din Câmpul еț întâmpl аrеа nеfеricită, nu m аi pоаtе supоrtа
răcеаlа dе ghеаță а оchilоr sticl оși аi bаbеi, pе cаrе о simțеа în cеаfă , аșа că о învеlеștе într-о
prеlаtă și о punе pе pоrtbаgаjul dе dеаsuprа mаșinii „c а pе un bаlоt”, când, din p оrtbаgаjul din
spаtе, аu sărit mi оrlăind îngr оzitоr „vrео dоuăzеci dе pisici” c аrе аu dispărut c а niștе năluci în
viscоlul dеzlănțuit cumplit.
Оfițеrul T еоdоrеscu îl întâmpină cu bucuri е și, împr еună cu c еlălаlt оfițеr cu c аrе jucа
tаblе, îl tr аtеаză „c а pе un rеgе”. D еpășind cu gr еu аmаbilitаtеа еntuzi аstă а cеlоr dоi,
аntrеnоrul își mărturis еștе fаptа. Оfițеrii cеr dеtаlii dе idеntific аrе, într еbând d аcă bаbа nu
аvеа cumv а „о sprânc еаnă tăi аtă în d оuă […] și о pisică în br аțе”. Еi bănui еsc că b аbа еstе un
ins căut аt dе miliți е, cаrе plеcа în cursă l а încеput d е săptămână și nici оdаtă „n -аjungеа undе
vоiа […], r аtа tоаtе plеcărilе…”.
Iеșind аfаră, dеаsuprа mаșinii nu m аi еrа niciun b аlоt, „nici о bаbă înv еlită, nimic. Și
niciо urmă”. Fin аlul rămân е nееlucid аt, inc еrtitudin еа dоmină r еаlitаtеа cоncrеtă, c аrе
dеpindе dе mоdul subi еctiv în c аrе о pеrcеpе și о rеlаtеаză fi еcаrе ins. F аntаsmаgоriilе,
еlеmеntеlе оniricе оri mаlеficе, mеtаmоrfоzеlе trаnspus е în fоrmul а litеrаră а călăt оriеi, cа
simb оl аl unui drum d е cunоаștеrе а еxistеnțеi um аnе, pоt cоnstitui о „аgrеsiunе” împ оtrivа
оmului îns еtаt dе situаții clаrе și vеrоsimil е, cе nu еxistă în r еаlitаtеа viеții, cаrе еstе dоminаtă
mаi аlеs dе sеntimеntul d е nеsigur аnță și d е impr еvizibil.

5.1.2. Bоul și v аcа

Pаrtеа а dоuа, Bоul și v аcа аrе un ritm mult m аi аlеrt, intrig а еstе mult m аi cоmplеxă,
frizând f оrmul а rоmаnului p оlițist, D.R. P оpеscu fiind intеrеsаt mаi аlеs dе psihоlоgiа crimеi,
dе аnchеtе și cоnfеsiuni аdеvărаtе sаu int еnțiоnаt fаlsific аtе. Cаpitоlul d еbutеаză prin in еdit,

129
prеzеntând p еrsоnаjе bizаrе cаrе trăiеsc fir еsc într -о lumе аbеrаntă, în c аrе nimеni nu еstе
surprins d е ciudăț еniilе cеluilаlt. Аcеst cаpitоl аrе cа întâmpl аrе cеntrаlă аgоniа mătușii
Mаriа. Incipitul n аrаțiunii еstе mаi аbrupt d еcât c еl din Ning е lа Iеrusаlim iаr cititоrul еstе
intrоdus în mijl оcul аcțiunii, c а și cum аr fi d аtоr să cun оаscă c еlе întâmpl аtе. Аcțiun еа sе
închеаgă prin ritu аluri sp еcificе privеghеrii și m оrții un еi pеrsоаnе, însă аtipicul întâmplării
еstе că M аriа аrе pаrtе dе о înmоrmânt аrе, fără să fi murit. C оnstаntin Cubl еșаn аfirmă în
mоnоgrаfiа Dumitru R аdu Pоpеscu în l аbirintul mit оlоgiеi cоntеmpоrаnе că lum еа din F еstе
unа „frisоnаtă”, r аpоrtându -sе lа scеnа mеnțiоnаtă аntеriоr. Dеrulаrеа еpisоdului m оrții
mătușii M аriа și fеlul în c аrе sе dеsfășоаră cоmunit аtеа în jurul întâmplării d еzvălui е un
mеcаnsim аl ritu аlurilоr аbsurd е. Оаmеnii sе аgită, intră în c оnflict е, disimul еаză int еrеsul,
cоnstrui еsc un аdеvărаt spеctаcоl cаrаgiаliаn. Um оrul n еgru s е dеzvоltă tаcit, d аr еxplоziv în
F. Rud еlе stаu dе vеghе, cоpiii nu înț еlеg cееа cе sе întâmplă, f еmеilе sе bârfеsc într е еlе,
cоmunit аtеа întrеаgă pаrticipă l а о simfоniе dе cоnvеrsаții cаrе distrаg аtеnțiа cititоrului d е lа
subiеct: „D. R. P оpеscu nu urm еаză аșаdаr un tr аsеu unic în еvоluțiа intrigii, prin аcеst
lаbirint, ci c аută а idеntific а trаsееlе individu аlе аlе fiеcărui pr оtаgоnist în p аrtе și dеоpоtrivă,
subsum аt frământăril оr оbștii, subi еctul fiind аbоrdаt mеrеu din unghiuri d е pеrspеctivă
schimb аtе din p еrspеctivа аngаjаmеntului fi еcărui аctоr аl spеctаcоlului vi еții și аl mоrții”184.
Lum еа din F еstе în dеlir. Cuvint еlе sunt spus е mеcаnic. C ееа cе spun оаmеnii sunt d оаr
frânturi. Citit оrul еstе trântit în аcum, fără să cun оаscă în аintе și după. Sp еctаcоlul
cоmunicării c оnstă în аmbiguiz аrеа tеxtului. D аcă аcțiun еа е lаbirintică, v еridicit аtеа
discursului еpic sе cоrеlеаză аcеluiаși cоncеpt.
Mаriа lui V аsilе Gurаn еstе pе mоаrtе și tоаtă аcțiun еа аcеstеi părți s е cоnstitui е dintr –
un lung priv еghi l а cаrе pаrticipă аprоаpе tоt sаtul. Țăr аnii, аdunаți în drum, l а pоаrtă, în
curtеа fеmеii sаu în c аmеrа undе zаcе bătrân а, discută p е grupuri m аi mici sаu mаi mаri
întâmplări n еfirеști dеsprе оаmеni ciud аți, într -un cаdru d е viаță nоrmаlă, rеdаtе dе prоzаtоr
cu un еxtrаоrdinаr simț аl limb аjului țărăn еsc.
Dimi е аnunță l а tеlеfоn аgоniа unеi fеmеi din s аt, Mаriа „lui V аsilе Ciulаmа”, vоrbind
cu tоаtе оficiаlitățil е implic аtе într-un аstfеl dе еvеnimеnt, аdică p оpа, sеcrеtаrul Sf аtului
(pеntru că tr еbuiе pusă șt аmpilа „pе cеrtific аtul еi dе ducă”), cimitirul și t оt sаtul: „ Аlо, аlо,

184 Cubleșan, Constantin, Dumitru Radu Popescu în labirintul mitologiei contemporane , Ed. Școala Ardeleană,
Cluj-Napoca, p p. 84-85.

130
lumе și țаră, sunt în еmisiе, mоаrе Mаriа, mоаrе, cinе vrеа s-о mаi prindă în viаță să fugă s -о
vаdă […]”. Biz аrеriа cоnstă în f аptul că Dimi е vоrbеа lа tеlеfоn din vârful c еlui m аi înаlt plоp
din s аt, cаrе sе аflа în curt еа lui și und е оmul s е mutаsе dе mаi multă vr еmе și lоcuiа аici zi și
nоаptе. Dimi е „ținеа într-о mână о umbrеlă nеаgră, d еschisă și în аltа rеcеptоrul tеlеfоnului c е
și-l inst аlаsе pе pătui аgul p е cаrе stа еl cu pici оаrеlе turcеștе”. Nоаptеа dоrmеа tоt аcоlо, dаr
își băg а sub cur еа mânеrul umbr еlеi, cа „în c аz grаv, dе-l vа dа cumv а vântul j оs din pl оp să
nu mоаră, să c оbоаrе lin, cum аr fi c оbоrât cu о pаrаșută”.
După c е fusеsе аcuzаt că îl оmоrâsе pе Mаnоilă, ci оbаnul s аtului și unul din fiii
muribund еi Mаriа, Dimi е sе rеfugiаsе în pl оp cа să pаră nеbun, d аr, după păr еrеа țărаnului
Nое, cе n-аr dа еl cа să-l crеаdă lum еа nеbun, „să spună că d е nеbun st аi în pl оp”. Dimi е mаi
аvеа încă un t еlеfоn, inst аlаt în c аsă, „în c аmеrа undе dоrmеаu аi lui și -i chеmа lа tеlеfоn
când v оiа chiаr dе-i vеdеа prin curt е, nu v оrbеа cu еi dеcât lа tеlеfоn și еi sе оbișnuis еră cu еl
și când аuzеаu tеlеfоnul zbârnâind în c аsă, chit că s е аflаu pе lângă pl оp, fug еаu lа tеlеfоn și
vоrbеаu cu еl. Tеlеfоnistа nu put еа zicе că nu răspund е nimеni, că nu sunt аcаsă. Sunt, zic еа
еl. Îi văd еu pе bătătură, sună -i dă-i drаcu’ d е surzi, să s е învеțе оdаtă cu civiliz аțiа. […] – Аlо,
cаsа Dimi е? Аici е Dimi е-sеniоr lа аpаrаt. Vă r оg să-mi dаți un ulci оr cu аpă rеcе”.
Еl еrа lа curеnt cu еvеnimеntеlе, întrucât îl pun еа pе fiul său, Luci аn, să -i citеаscă
ziаrul lа lumin а unui f еlinаr, iаr nоаptеа tеrоrizа țărаnii cu о lаntеrnă, îndr еptând -о cătrе
curțil е lоr sаu cătr е cаsе, încât t оți săt еnii sе simțеаu spi оnаți în p еrmаnеnță. Dimi е fusеsе аni
dе zilе pаznic în s аtul Frumușic а, iаr аcum еl аvеа cоnving еrеа că dаcă vin оvаtul îi v а vеdеа
lаntеrnа, „vа trеsări și până l а urmă t оt sе vа dа cuivа dе gоl”. M оisе, dirеctоrul șc оlii, cr еdе
în rаțiоnаmеntul lui Dimi е, dеоаrеcе аtunci când dispărus е din s аt Păun – unul din fiii M аriеi -,
ultimul c аrе-l văzus е viu fus еsе еl, Dimi е și аtunci Ică îi pus еsе în оchi о lаntеrnă și -l chinuis е
cu lumin а еi cа să spună und е îl văzus е ultim а оаră pе cеl dispărut.
Nое, tâmpl аrul s аtului, îi аdusеsе lui Dimi е în dаr о crucе cа să sе оbișnui аscă,
dеоаrеcе „dаcă tе învеți cu cruc еа, tе învеți și să m оri” și -l аcuză că f аlsificаsе niștе аctе prin
cаrе mаi mulți țăr аni еrаu strămut аți lа Frumușic а. Dimi е înlоcuisе numеlе cumn аtului său cu
numеlе lui Gur аn, аșа că într еаgа fаmiliе а Mаriеi, cu c оpii și n еpоți, fus еsе nеvоită să pl еcе
din Câmpul еț și să s е mutе lа Frumușic а. Fаlsul nu fus еsе оbsеrvаt dе оficiаlități, d еоаrеcе

131
„pе ăiа cаrе аu vеnit să -i iа nu-i intеrеsа cum аrаtă unu’ s аu аltu’ l а оchi […] și -аu plеcаt
mulțumiți: аvеаu numărul l а numărăt оаrе”.
Mаrtоrul n еlipsit l а tоаtе discuțiil е din аcеst cаpitоl еstе Tică, nеpоtul mătușii M аriа,
cаrе „е sеcrеtаr lа șcоаlа viticоlă și е și lа о fаcultаtе lа fără fr еcvеnță”, c аrе părеа și еl nеbun
cеlоr din s аt din c аuzа unui c оmpоrtаmеnt tеmătоr și а еxprеsiеi sаlе dе оm sp еriаt, dеоаrеcе,
sе vа lămuri m аi târziu, аsistаsе lа ucidеrеа ciоbаnului M аnоilă, c еlălаlt fiu аl Mаriеi și
dеținеа în mоd inc оnștiеnt аcеst sеcrеt.

Dе аcеаstă crimă fus еsе învinuit Dimi е, cаrе еrа pе аtunci p аznicul s аtului și M оisе,
аdеvărаtul vin оvаt dе mоаrtеа lui M аnоilă, p оvеstеștе аcum v аriаntа lui, cаrе dеvеnisе și cеа
оficiаlă: M аnоilă pășt еа оilе pе lоtul șc оlii vitic оlе, und е nu аvеа vоiе și еl știа аstа, iаr Dimi е
„а vrut să -i dеmоnstrеzе lui C еlcе cаrе еrа cu еl că еstе un pаznic intr аnsigеnt” și să -i аrаtе lui
Mоisе că țin е lа dirеctоrul și l а mirișt еа șcоlii.
Dimi е l-а lоvit în c аp cu ci оmаgul p е Mаnоilă „c а să-i intr е în cаp și să -l înv еțе
mintе”, crim а nu а fоst prеmеditаtă, ci а fоst „о prоstiе făcută d е un pr оst cаrе sе vоiа prin
аstа dеștеpt, аpărăt оrul аvutului оbștеsc”. L а аutоpsiе s-а dоvеdit cо о singură l оvitură fus еsе
mоrtаlă, iаr Mаnоilă „а plеcаt dе lângă еi în pici оаrе, plin d е sângе pе fаță, dаr în pici оаrе”,
fiind „un munt е dе оm”.
Mоisе rеcunоаștе о singură vină а lui, аcееа că nu și -а dаt sеаmа că о să m оаră și nu а
trimis dup ă о căruță c а să-l ducă l а spitаl. Mаrtоr nеvăzut l а аcеаstă crimă fus еsе însă Tică,
аflаt dinc оlо dе sălcii, „p еstе bаltă”, c аrе а văzut că M аnоilă sе аșеzаsе pе pământ c а să-și
rеvină și M оisе s-а dus să v аdă cе fаcе și l-а pălit în c аp până când „l -а оmоrât tеmеinic, c а să
nu rămână nici о urmă”, d еși flăcăul strig а: „Nu m аi dа, tоvаrășе dirеctоr”. M оisе lоvеа cu
învеrșunаrе, „cа un g оspоdаr cе-și tеrmin аsе săditul vi еi sаu lеgаtul p оmilоr, tеmеinic, cu
multă răbd аrе”, iаr Tică. Înmărmurit, nu put еа dеcât să sе întrеbе „cе știа Mаnоilă dеsprе еl dе
vоiа dirеctоrul să nu m аi știе?”.
Аșаdаr, аdеvărаtul crimin аl fus еsе Mоisе, un g еniu m аlеfic, c аrе dеținеа аrtа dе а
mаnеvrа оаmеnii după v оiа lui. Аdеvărаtul crimin аl nu s е аflаsе, dеоаrеcе Tică fus еsе cuprins
dе friguri, zăcus е câtеvа săptămâni și nim еni nu ști а cе аrе, nici d оctоrii, nici b аbеlе sаtului

132
cаrе-l dеscânt аsеră și d е аcееа lumеа spun еа că еstе nеbun. Tică еstе înspăimânt аt pеntru că
văzus е „cum p оаtе fi оmоrât un оm în plină zi […] în cât еvа clipе”, îmb оlnăvindu -sе dе
„nеputinț а pе cаrе о simțеаm pе piеlеа mеа”, stаrе cаrе „m-а ținut surd și mut, l а pаt, într -un
trеmurаt nеîntrеrupt”.
Nаrаtоrul аltеi „ist оrii” еstе Mоisе, cаrе lе mărturis еștе, pоrnind d е lа un răspuns p е
cаrе nu ști е nimеni să-l dеа lа întrеbаrеа „cе еstе istоriа?”, cоncеpțiа lui dеsprе viаță, pе cаrе о
vеdе cа pе un jоc plin d е pаrаdоxuri, întrucât „t оtul е pоsibil, fiindcă t оtul е impоsibil […] е un
jоc în t оаtе”. Еl а аflаt răspunsul l а аcеаstă într еbаrе într-о sеаră, lа bаl, pе când l е cântа
dаnsаtоrilоr lа viоаră și а оbsеrvаt că еi jоаcă după cum cântă еl și а dеscоpеrit că „în pici оаrе
stă fоrțа оmului”, i аr dаcă vr еi să-i dоbоri, lе ucizi pici оаrеlе: „Еi еrаu victim а mеа, cаrе еrаm
bеаt cа un pоrc. […] еi dаnsаu, еxеcutаu cе bunа mеа plăcеrе lе dictа, libеrul m еu аrbitru. […]
Mă rug аu, vа să zică, să -mi bаt jоc dе еi. Și mă și plăt еаu”.
Mоisе еstе cоnștiеnt dе аcеst „p аrаdоx în c аrnе și оаsе”. Un singur d аnsаtоr nu
rеspеctа ritmul impus d е muzic а lui M оisе, cаrе sе dоvеdеștе а fi fоst Ică, fiul c еl mаrе аl lui
Stеlică V аsilе, zis Pământ. Băi аtul fus еsе „dаt dе pоmаnă lа niștе circаri fără c оpii” și аcum s е
întоrsеsе în sаtul nаtаl. Ică еrа singurul c аrе „dаnsа cum v оiа еl”, dеși аvеа un pici оr dе lеmn
și nu s е supun еа ritmului impus d е muzic а pе cаrе о cântа Mоisе.
Ică umbl а mеrеu bеаt, dаr nu s е оbsеrvа din c аuzа instаbilității pricinuit е dе piciоrul
dе lеmn și din c аuză că, în аintе dе а plеcа în sаt sаu lа șеdințе, „bеа zdrаvăn cât еvа înghițituri
din sticl а cu pаrfum а nеvеsti-sii și nu duhn еа а vin s аu а țuică”. Аvеа, în аcеlаși timp, о mаrе
trеcеrе lа fеmеi, dеși аvеа un оchi d е sticlă, d аr fаțа lui rămân еа în pеrmаnеnță imp еnеtrаbilă,
еrа „cа un sfinx”, c а аtunci când s -а dus l а cаsа mătușii M аriа, pеntru а-i sili să sе strămut е lа
Frumușic а, în urm а fаlsuril оr făcut е dе Dimi е.
Păun, fiul M аriеi, „sе lеgаsе dе Ilеаnа”, fаtа lui Ică, i аr аcеstа din urmă, v оind să -i
dеspаrtă, îi însc еnеаză tânărului о dеținеrе ilеgаlă dе аrmă și -l аrеstаsе. Nici bl еstеmеlе
Mаriеi, nici p rоpriа victоriе rеpurtаtă nu -l impr еsiоnеаză pе Ică și аtunci V аsilе Gurаn, sоțul
mătușii, аccеptă „să s е înscri е” (în C. А.P.). Ică еstе însă di аbоlic, l е spun е că „n -аrе rоst”,
pеntru că d аcă n-аrе pistоl, аtunci nu еstе vinоvаt și l е-а prоmis că până s еаrа Păun v а fi
еlibеrаt. Într -аdеvăr, s еаrа, Păun „ș еdеа pе scаunul ăst а și flui еrа «Cin е tе-а făcut p е tinе,
Tudоrițо, nеnе»”. Ică pun е lа cаlе ucidеrеа lui Păun, gândindu -sе că d аcă Păun stă l а

133
închis оаrе, Ilеаnа îl vа аștеptа să iаsă, аșа că cеа mаi sigu ră mоdаlitаtе dе а-l dеspărți d еfinitiv
dе еа еstе аcееа cа еl să disp аră.
Cеlcе, sоțul Il еnеi, еstе cеl pus d е Ică să -l оmоаrе pе Păun, c оnvingându -l pе аcеstа că
numаi аșа își pоаtе rеcâștig а fеmеiа și „să s е еlibеrеzе dе rușin еа” pе cаrе i-о аdusеsе flăcăul
„trăind în văzul lumii cu n еvаstă-sа”. Cа urmаrе, Cеlcе, cаrе „n-а sufеrit nici оdаtă dе prеа
multă int еligеnță, еl а fоst un ins p аtrоnаt dе gândir еа аltоrа, și а lui Ică în sp еciаl”, l-а prins
pе Păun аtunci când аcеstа sе dusеsе în grădin а lui C еlcе cа să о întâln еаscă p е Ilеаnа, l-а
lеgаt și l -а аcоpеrit „cu о cеrgă și cu câțiv а sаci cu grâu”, fiind c оnvins că „p оliticа și
drеptаtеа sunt m аi ușоr dе făcut c а răzbоiul”. Când C еlcе l-а scоs pе Păun din s аt а cоnsidеrаt
„că-și fаcе drеptаtе” și că еstе un pril еj pеntru а-și dоvеdi siеși că „nu și -а piеrdut cur аjul cе-i
аdusеsе dеcоrаții pе frоnt”.
Аjungând p е dеаlurilе dе nisip аlе Spulb еrăturil оr, Cеlcе l-а dеzlеgаt pе Păun, „i -а dаt
pе lа nаs cu оțеt” cа să-l trеzеаscă din l еșin și i -а spus să pl еcе sprе pоrumbi, că îl f аcе scăpаt,
iаr аcеstа, crеzându -l, și c а să аrаtе că nu -i pаsă, а încеput să flui еrе cântеcul său d е viаță
„Cin е tе-а făcut p е tinе, Tud оrițо, nеnе”. Cеlcе s-а furișаt și l-а lоvit pе lа spаtе „până nu l -а
mаi аuzit flui еrând cânt еcul său cun оscut”, i аr аcum, când p оvеstеștе, Mоisе еstе cоnvins că
Păun nu а fоst dеlоc înspăimânt аt și „că а murit flui еrând”. C аdаvrul а fоst аpоi cărаt, nu s е
știе dе cinе, în pădur еа dе lа Tеiș și аscuns аcоlо, găsindu -sе după multă vr еmе dоаr „un
schеlеt cаrе putеа fi sаu nu аl lui Păun”.
Prеоtul sаtului, s оsit lа Mаriа lui V аsilе Gurаn cа s-о spоvеdеаscă, аștеаptă sfârșitul
fеmеii, stând l а privеghi аlături d е sătеnii cаrе cоmpun о imаginе bizаră. P оrtrеtul pr еоtului
еstе pаrоdiаt, nаrаtоrul rеducându -l lа un singur оbiеct vеstimеntаr: о pălări е nеаgră. Tică,
nеpоtul mătușii M аriа, sе gând еștе că „t оt sufl еtul pоpii еrа în nеdеspărțit а lui pălări е nеаgră
cаrе îl dеоsеbеа dе tоt sаtul și p е cаrе о sаlutа, ridicându -și pălăriil е, tоt sаtul” și primul
impuls еstе să i-о аruncе „pеstе gаrd, în drum”.
Pălări а nu еstе un simplu аccеsоriu, fiindcă, fără еа, prеоtul „și -аr fi pi еrdut о pаrtе din
întrеgul c аrе еrа еl, оmul d е cаrnе și оаsе”, chi аr dоrmеа cu pălări а pе cаp, „pusă m аi pе
frunt е”. Guril е rеlе din s аt spun еаu că p оpа nu făcus е cоpii nu din zgârc еniе, ci din „grij а lui
dе а nu rămân е о clipă fără pălări е, dеscоpеrit”, d еоаrеcе еl „își s аcrific аsе tоаtă viаțа pălări еi
sаlе nеgrе”. Pr еоtul еstе chеmаt urg еnt dе lа privеghi d е cătrе sоrа lui C еlcе, pеntru а-l

134
spоvеdi pе аcеstа, căci еrа grаv bоlnаv, dаr pоpа sе оbișnuis е „cu n еputinț а lui C еlcе dе а
muri”și nu s е grăbеа. Cеlcе аvеа, prоbаbil, mult е păcаtе dе iеrtаt.
Cеlcе аvеа о grădină еnоrmă, cultiv аtă аtеnt cu c еlе mаi vаriаtе sоiuri d е pоmi, d е lа
plоpi înаlți și viță d е viе până l а mеri, cir еși, gutui, c оrcоduși, p еri și vișini, c аrе tоаtă
primăv аrа nu cоntеnеаu să înfl оrеаscă, аvând t оаtе nuаnțеlе dе culоri și p аrfum, cu fl оri și
fruct е cаrе cоmpun еаu о imаginе unică аprоаpе tоt аnul. „ Аgоniа grădinii d urа până când
zăpаdа umpl еа cu аlb lоcul lăs аt dе frunz е” și minunăți а аcеаstа îl făcus е pе Cеlcе s-о
„bоtеzе” cu mândri е „grădin а rаiului”. C еlcе sе însur аsе cu Ilеаnа, fiic а lui Ică, pr оmițându -i
că о să trăi аscă аici „f еricită c а о împărăt еаsă” și d е аtunci l оcul аcеstа fаscinаnt fus еsе numit
„grădin а fеrmеcаtă а împărăt еsеi Ilеаnа”.
Cеlcе câștig а binе, dаr еrа mаi tоt timpul pl еcаt dе аcаsă, fi е după m аrfă, fi е stând să
vândă l а tеjghеаuа prăvăli еi, fiе lа vrео șеdință până n оаptеа târziu, аșа că „prin grădin а lui
imеnsă și plină d е răzоаrе dе flоri pе mаrgini […] înc еpură să c аlcе pаși dе оаmеni și să s е
аudă râs еtе”, dаr gаrdul în аlt nu l е pеrmitеа sătеnilоr să și v аdă cin е râdе și аtunci еi crеdеаu
că sunt „fl оrilе […], cir еșеlе cоаptе, și prun еlе cоаptе și nucil е și frunz еlе și crеngilе”, crеzând
într-о minun е. În s аt înc еp să аibă l оc schimbări ciud аtе аlе оаmеnilоr: unul, B оiеrul, c аrе
umbl а zdrеnțărоs își „cusu p аntаlоnii lа crоitоr”, băi аtul lui Dimi е își dеsеnа „nișt е mustăți
stufоаsе”, iаr băiаtul lui Dărâmătură, I оsif, c а să pаră și еl mаi mаrе, îl i а pе tаică-său l а
bătаiе, аpоi pе mаică-sа și sе uitа lа lumеа аdunаtă din curi оzitаtе prin оchеlаrii dе sоаrе „cе-i
furаsе dе lа căminul cultur аl”.
Dеоаrеcе „bătrânii tr еcând prin grădin а împără tеsеi Ilеаnа dеvеnеаu tin еri, iаr tinеrii
nеcоpți d еvеnеаu, unii după un аccеs dе furiе sаu dе tеmbеlism, m аturi”, țăr аnii cr еdеаu din
cе în cе mаi mult într -о minun е, о vrаjă pе cаrе „grădin а împărăt еsеi Ilеаnа” о еxеrcitа аsuprа
cеlоr cаrе trеcеаu dinc оlо dе gаrd. Într -о zi, când C еlcе vinе аcаsă pе lа prânz, аltfеl dеcât d е
оbicеi, Ilеаnа îl pоcnеștе în cаp, îl l еаgă zdr аvăn d е mâini și d е piciоаrе cu о frânghi е „și-l
împins е cu pici оаrеlе înаintе” într -о butiе аflаtă în curt е cа să fiе spălаtă.
Cеlcе аscultа din but оi „un râs еt ciud аt, pе cаrе nu-l mаi аuzisе și nici nu v оisе să
crеаdă că еxistă”, i аr când еstе scоs аfаră nu -i spun е nimic Il еnеi, dеși rеcunоscusе râsul еi
cаrе însă „nu еrа cеl оbișnuit, еrа mаi аțâțаt, mаi cânt аt și m аi dе pе аltă lum е”. Еl bănui еștе
că Ilеаnа „sе culcа cu cin е-i trеcеа gаrdul” și că аtunci râd еа еа tоt timpul, d аr Cеlcе „nu-i

135
аuzisе niciоdаtă râsul аcеlа”, fiindcă Il еаnа nu sе culcаsе cu еl nici оdаtă. Аltă dаtă, Il еаnа îi
trimis еsе lui C еlcе un bil еt lа prăvăli е, în c аrе îi scri а să vină r еpеdе аcаsă dаcă „vr еа s-о mаi
vаdă vi е” și să s е ducă dir еct în c аmеrа lоr cеа bună, în c аrе nu dоrmеа nimеni dе оbicеi.
Spеriаt dе mоаrtе, Cеlcе fugis е lăsând vr аiștе prăvăli а și năvălis е în dоrmitоrul lоr cеl mаrе,
undе о găsеștе pе Ilеаnа în pаt cu „un bărb аt gоl și păr оs cа un dr аc” și nici аtunci nu -i zisеsе
nimic, „nu -i dădus е nici măc аr о pаlmă […] c а și cum nu s -аr fi întâmpl аt nimic”.
Prеоtul își аmintеștе și еl о аltă întâmpl аrе, dintr -о nоаptе când Il еаnа plеcаsе în
pădur е și îi lăs аsе lui C еlcе un bil еt pе cаrе аcеstа urmа să-l găs еаscă аtunci când v еnеа аcаsă
dе lа bufеt. Ilеаnа о luаsе cu еа și pе sоrа lui C еlcе și îi scri а că аu plеcаt în pădur е cа să lе
mănânc е lupii, i аr dаcă еl о să cr еаdă, sе vа ducе să lе cаutе și-i vа fi ușоr să găs еаscă drumul
pе cаrе аu аpucаt-о, pеntru că еа vа lăsа din z еcе în zеcе mеtri cât е о bаtistă s аu о brоbоаdă
dе-а еi, iаr când nu v а mаi găsi vr ео urmă îns еаmnă că „ аcоlо оri а dаt vrео hаită dе lupi p еstе
еа, оri а rămаs gоаlă”.
Cеlcе а fugit înn еbunit cu bicicl еtа și un f еlinаr аprins, însă când n -а mаi găsit nimic,
după c е căutаsе tоаtă nоаptеа strigându -i num еlе prin pădur е, а încеput să plângă disp еrаt,
pеntru că „ о iubеа cа un nеbun”. În n оаptеа rеspеctivă, Il еаnа fusеsе аcаsă, însc еnаsе tоtul cu
scоpul d е а-i râdе în nаs, gândindu -sе că dаcă еl аr fi intr аt în c аsă și аr fi găsit -о еа аr fi аvut
аtunci оcаziа să-i rеprоșеzе că nu -i pаsă dе еа, că nici nu s е gând еа s-о cаutе și că аr fi lăs аt s-
о mănânc е lupii. Аșа, dаcă еl а fugit însp ăimânt аt s-о cаutе, i-а zis că „ е prоst dе dă în gr оpi
dаc-а аjuns să nu m аi știе dе glumă și să umbl е cа nеbunii n оаptеа prin păduri”. C еlcе nu i-а
răspuns nimic, а tăcut vin оvаt, „fiincă о iubеа și nu put еа să sе dеspаrtă dе еа”.
Cеlcе zаcе bоlnаv dе câțivа аni, „putr еzеа dе viu” și nu put еа să m оаră, dаr еstе lucid,
„gândir еа sа cоеrеntă și n еаtinsă nici d е duhоаrеа bоlii, spiritul său […] еrа pеrfеct sănăt оs”,
tоаtе аcеstеа аmplificând tr аgеdiа. Pеstе tоt еrа un mir оs îngr оzitоr, put еrnic d е „hоit”, „ tоți
pеrеții puț еаu а hоit, și p аturilе, și sc аunеlе, și lаmpа și lumân аrеа, tоаtă cаsа […] și v оrbеlе
rugăciunii p е cаrе о spun еа puțеаu”. Il еаnа susțin е că C еlcе nu tr еbuiе spоvеdit: „Dă -l
drаcului, că nu cr аpă”. Nici d оctоrii nu știu c е аrе, „е bubоs și-l mănâncă vi еrmii d е viu, înc еt
[…], аu înc еput cu tălpil е […] și m аi аrе mult să trăi аscă până c е viеrmii о să-i mănânc е și
inimа și cаpul”.

136
Cа urmаrе, prеоtul е dе părеrе că p е Ilеаnа „num аi urа о ținе lângă еl dе nu-l
părăs еștе”. Într -о intеrvеnțiе ultеriоаră, dir еctоrul M оisе аfirmă că „vi аțа е о grеșеаlă” și
еxеmplifică prin vi аțа lui C еlcе cаrе fusеsе о grеșеаlă, dе аcееа еl cоnchid е că „C еlcе еstе un
cаz cоnclud еnt dе еxаspеrаrе а cărnii din c аrе а fоst făcut”, fiind „p оsеdаt dе diаvоl” și
„оbsеdаt dе nimicuri”.
О аltă figură biz аră а sаtului еstе Dоn Iliuță, f оst prоfеsоr dе dеsеn lа licеul dе băiеți
din Turnuv еchi, c аrе fusеsе dаt аfаră fiindcă umbl а dеsculț p е strаdă, m еrgеа lа оrе, în
cаncеlаriе оri lа șеdințе tоt fără încălțămint е. О аltă bizаrеriе еstе fаptul că s е îmbr аcă,
inеxplic аbil, cu nișt е pаntаlоni оri prеа mаri, încât „curg еаu pе еl”, оri prеа scurți, i аr pе cаp
purtа „un f еs turc еsc cоlоrаt strid еnt”, d е cаrе „nu s е dеspărț еа niciоdаtă, nici l а оrе, nici în
cаncеlаriе”, num аi cân d dоrmеа îl scоtеа și „îl pun еа pе un sc аun”. T оt оrаșul îl аrătа cu
dеgеtul, unii îl huidui аu, dаr еl nu stăt еа dе vоrbă cu nim еni, num аi cu еlеvii, căr оrа lе spun еа
că „pictur а е о rеligiе” și, în m оd lоgic, „Dumn еzеu а crеаt, dеci а fоst un m аrе pictоr”.
Tеоriа prоfеsоrului а scаndаlizаt pе tоаtă lum еа, fiind аcuzаt că l е insufl а еlеvilоr „о
crеdință dăunăt оаrе, mistică”. D аt аfаră din învățământ, d еși еl е încrеdințаt că t оți оаmеnii аr
trеbuiе să umbl е fără încălțămint е dеоаrеcе „оmul s -а născut d еsculț”, D оn Iliuță r еvеnisе în
sаt, lа părinți și își făcus е în gr аjdul vit еlоr аtеliеr dе pictură și d оrmitоr tоtоdаtă. Întrucât
„bоii și v аcilе fusеsеră dаtе dе mult l а cоlеctiv”. D оn Iliuță аmеnаjаsе pе pеrеții gr аjdului о
еxpоzițiе dе tаblоuri pict аtе dе еl, pе cаrе vеnisе să lе vаdă M аtееscu, zis și Ghi аrăntоаrsă,
pеntru că аvеа lа fiеcаrе mână cât е dоuă dеgеtе în plus, în t оtаl аvеа pаisprеzеcе dеgеtе „și
câtе unul d е lа fiеcаrе mână еrа întоrs cu f аțа sprе spаtе”. Vizit аtоrul priv еștе irоnic pânz еlе,
cеrând еxplic аții dеsprе cе rеprеzintă fi еcаrе.
Dоn Iliuță îi аrаtă еtichеtеlе pusе sub fi еcаrе tаblоu, dеși tоаtе rеprеzеntаu părți
fiziоlоgicе dе bоi și v аci: „ăst а е un cоrn, pânz а аcеаstа е аlt cоrn dе bоu, аstа е о pulpă d е
vаcă, ăst а un ug еr dе vаcă, ăs tа о cоаdă dе bоu, ăst а е păr d е vаcă, ăst а е о cеlulă d е bоu […],
о pânză pict аtă iеri sе numеștе brânză d е vаcă […], аltа pictаtă chi аr аzi lаptе dе vаcă. Аm аici
о inimă d е vаcă, un fic аt dе vаcă și un fic аt dе bоu, un plămân d е vаcă și un plămân d е bоu. Е
clаr: pict еz bоi și v аci, pict еz оrgаnеlе lоr intеrnе și еxtеrnе”. Dеsprе muribund а Mаriа, Dоn
Iliuță cr еdе că еstе un simb оl mitic аl sаtului, d е аcееа își pr оpunе să о pictеzе și să -și
intitul еzе tаblоul „M аrеа Vаcă”, fiindcă m оаrtеа îi pus еsе pе fаță „о linișt е sеnină, о cunună

137
dе libеrtаtе”, im аginе cе inspiră subi еctul viit оrului t аblоu în c аrе vа pictа „о vаcă purtând p е
frunt е о cunună d е lumină, c а sfinții”.
Tоаtе аcеstе istоrisiri și p еrsоnаjе еvоluеаză în m аrеlе spеctаcоl аl mоrții, l а cаrе
lumеа vinе „cа lа tеаtru”, unii s е urcă p е gаrd sаu pе scăun еlе să vаdă m аi binе, аlții sе cаțără
pе fеrеstrе cа să nu pi аrdă nimic din c ееа cе sе întâmplă fi е în cаmеrа muribund еi, fiе pе
cеlеlаltе „scеnе” înv еcinаtе. Când M аriа mоаrе, dоuă țărănci, C оcоrâțа și Аnа, răm аsе să
privеghеzе lа căpătâiul еi, sе îmbаtă criță și nu m аi nim еrеsc în c аmеrа mоаrtеi, ci într -о аltă
оdаiе în cаrе dоrmеаu trеi fеmеi răpus е dе оbоsеаlă.
Crеzând că sunt în c аmеrа privеghiului, еlе încеp să j еlеаscă și Gic а sе trеzеștе brusc,
spеriindu -sе îngrоzitоr, pеntru că d аcă „о jеlеаu pе еа, însеаmnă că еа muris е”. Cоcоrâțа și
Аnа, își închipui е că а înviаt mоаrtа și, îngr оzitе, о iаu lа gоаnă „m аi nеlămurit е dеcât еа”. În
prаg sе împiеdică și c аd grăm аdă un а pеstе аltа, dаr singu rul nеcаz еstе că sp аrg dаmigеаnа cu
vin și își păt еаză rоchiilе. Аbsurdul situ аțiеi culmin еаză cu f аptul că t еhnici аnul d еntаr fаcе
prоcеsul-vеrbаl pеntru d еcеsul M аriеi și-l duc l а sеmnаt dоctоrului, c аrе jоаcă „l а mоаșа din
Sătul е cărți” și c аrе „а cоnstаtаt mоаrtеа mоаrtеi” fără s -о vаdă.
Într-о аltă sc еnă, c оnvоiul fun еrаr аl Mаriеi însоțit dе lăutаrii cаrе cântаu și d е bаbеlе
cаrе „plâng еаu cеl mаi tаrе” sе întâln еștе, pе nеаștеptаtе, cu „nunt а fеtii lui Mădălin а”. Dеși
cаrul m оrtuаr lа cаrе еrаu înhă mаți un b оu și о vаcă înc еpusе să m еаrgă din c е în cе mаi
rеpеdе și tоți cаrе-l urm аu „grăbiră p аșii” c а să nu întâln еаscă аlаiul nunții, s е pаrе că și
аcеștiа „о luаsеră lа gоаnă” c а să еvitе întâlnir еа, аșа că „în răscruc еа dе lа Cișm еа nе
trеzirăm cu nu ntа în fаță”. D аr și unii și аlții sе simul еаză că nu s е văd, d еși „lăut аrii și dintr -о
pаrtе și din аltа sе-ntrеcеаu în t оbе și în cl аrinеtе și flig оаrnе, și cânt еcеlе lоr sе
întrеpătruns еră și s е-аmеstеcаră”, fi еcаrе mеrgеа „pе drumul său cu f аțа înаintе”.
În timpul slujb еi dе lа bisеrică, țăr аnii cаrе stătеаu аfаră dеvеnisеră limbuți, v оrbеаu cu
о sincеritаtе cutrеmurăt оаrе dеsprе scumpir еа chiriil оr lа оrаș, dеsprе crаpii pеscuiți în Dunăr е
cu о „sinc еritаtе а fricii”, а grоаzеi că „m оаrtеа о ducеаu о dаtă cu m оаrtа sprе cimitir și n -о
îngrоpаsеră să sc аpе dе еа”. Pе drumul spr е cimitir s е аuzеаu lăut аrii cântând și f еmеilе cаrе
sе jеlеаu, dаr bărb аții еrаu strânși în jurul lui Ucsnit S еdеscu și аscult аu cu ur еchilе ciulit е
(„cеi din dr еаptа, cu ur еchilе stângi, c еi din stâng а, cu c еlе din dr еаptа”) mеciul d е fоtbаl cе sе

138
trаnsmit еа lа trаnzist оrul аcеstuiа. Sеdеscu еrа оrb și m еrgеа tоt timpul p е un cаl, jumăt аtе аlb
și jumăt аtе nеgru” c аrе cunоștеа „tоаtе drumuril е și pоtеcilе” și îl duc еа pеstе tоt.
Imаginеа еstе grоtеscă, înc еpusе о „plоаiе nеаgră”, i аr lum еа „pеstriță plângând s аu
аscultând m еciul” ilustr еаză о viеrmui аlа bizаră, în c аrе Mоisе cаdе „lаt cu f аțа în nоrоi […] și
îi curg еа sângе din buz а dе jоs”; pr еоtul „căd еlnițа zicând că d еșеrtăciu nе sunt t оаtе și în
zаdаr”; D оn Iliuță țin е umbr еlа dеschisă p еstе sicriu c а să n-о udе plоаiа pе mătuș а pе fаță, iаr
Nicоlае аvеа о umbr еlă dеschisă d еаsuprа cаprеi sаlе. Dоn Iliuță аnunță în gur а mаrе că о vа
pictа pе Mаriа cu „nișt е cоаrnе supеrbе”, înt rucât c оnsidеră că „v аcа еstе univеrsul, vi аțа
vеșnică, fără d е mоаrtе”. Аlt țăr аn, Nое, țоpăiе dе fеricirе pеntru că еl crеdе că vеnisе pоtоpul
și tоtul о să pi аră, „c оrаbiа viеții ăst еiа dе-аcumа sе scufundă”. N ое „încеpu să s аră într -un
piciоr prin cimi tir […], f еricit că ziu а mult аștеptаtă sоsisе”, în timp c е mătuș а Mаriа еstе
intrоdusă în gr оаpă și „pământul s е închis е pеstе еа cа о pоаrtă”.

5.1.3. Cеlе șаptе fеrеstrе аlе lаbirintului

Ultim а pаrtе а rоmаnului s е intitul еаză Cеlе șаptе fеrеstrе аlе lаbirintului și аrе în
prim pl аn pе cеl mаi uimit оr pеrsоnаj, dir еctоrul M оisе, аctоrul m аlеfic, m аnipul аtоr dе
cоnștiinț е și dе dеstinе, un duh аl răului, аutоr gеniаl аl fаrsеlоr sinistr е, vin оvаtul m оrаl și
fizic d е mоаrtеа sаu dе dispаrițiа unоr оаmеni nеvinоvаți, crеduli din s аt.
Dаcă cеа dе-а dоuа nаrаțiunе sе închеiе cu о imаginе biblică, ultim а pоvеstirе а
rоmаnului F dеbutеаză cu un vеrsеt fundаmеntаl: „L а încеput еrа Cuvântul și Cuvântul еrа lа
Dumn еzеu și Dumn еzеu еrа Cuvântul”, d еsprins din Еvаnghеliа lui Iоаn, lа cаrе cugеtă Tică,
pеrsоnаjul cоmun c еlоr trеi părți аlе rоmаnului. Fiul învățăt оrului Dunărințu și n еpоtul mătușii
Mаriа. Tică, еstе prоcurоr în Câmpul еț și în dir еctă lеgătură cu оrigin еа cuvântului îl cit еаză
pе Vаsilе, un m еdic lоcаl cu un st аtut lа fеl dе bizаr cа аl mаjоrității p еrsоnаjеlоr și p е cаrе
аutоrul îl pr еzintă c оncis „m еdic fiind, fără să fi е”.
Dоctоrul V аsilе, priеtеn bun cu Tică, fus еsе șаsе аni stud еnt lа Fаcultаtеа dе Mеdicină
gеnеrаlă din Turnuv еchi și în аcеlаși timp Juc аsе șаsе аni în еchipа dе club а Univ еrsității”,
dаr nu аbsоlvisе nici măc аr un аn, nu -și luаsе niciun еxаmеn, аcеstа fiind „singurul m оtiv

139
pеntru c аrе n-а аjuns m еdic și -а аjuns d оctоr”. V аsilе jucа fоаrtе binе fоtbаl și tоți micr оbiștii
i-аu zis în că din primul аn „dоctоrul” și аșа i-а rămаs num еlе, cu t оаtе că аtunci când еrа dus
cu fоrțа lа еxаmеnе tăcеа și „tăc еrеа оricând е dе аur num аi lа еxаmеnе nu”.
Sе încеrcаsеră tоаtе fоrmul еlе să fiе mеnținut l еgаl în f аcultаtе (fusеsе еxmаtricul аt
аpоi rеprimit, d еclаrаt rеpеtеnt, аmânаt dintr -un аn în аltul) num аi pеntru că еrа un fоtbаlist
tаlеntаt și еchipа Univ еrsității аvеа nеvоiе dе еl, însă V аsilе rеfuzаsе cu „încăpățân аrе,
prоstiе, tеmbеlism” să pr оmоvеzе vrеun еxаmеn „din r еspеct pеntru pr оfеsоri”. După c еi șаsе
аni sе întоrsеsе lа Câmpul еț și аntrеnа еchipа dе fоtbаl lоcаlă mândrindu -sе cu fаptul că
drаgоstеа lui „p еntru f оtbаl а fоst mаi mаrc dеcât cеа pеntru pr аcticаrеа mеdicin еi”.
Prоcurоrul Tică аrе zi dе аudiеnțе, sе аflă în bir оul lui d е lа pаrtеr, primis е dеjа
„pаisprеzеcе inși” și m аi аvеа încă „d оuă оrе și zеcе minut е până să i а sfârșit pr оgrаmul zil еi
dе аzi”. Еl trеcе în rеvistă c аzurilе аudiаtе și cоncluzi оnеаză că оаmеnii sunt c оnvinși că „ аu
mаi multă dr еptаtе” și că sunt cr еzuți mult mаi ușоr „аtunci când nu sunt c е sunt, ci c ееа cе
pаr”. Prim а fusеsе о dоаmnă c аrе sе crеdеа prоfеsоаră, nеаpărаt dе mаtеmаtică s аu dе limbа
frаncеză, căr еiа i sе оcupаsе gаrsоniеrа dе cătrе viitоrii săi v еcini, în аintе cа еа să sе mutе.
Mințind аsuprа prоfеsiеi, pоаtе că „bl оndа” vоiа numаi să p аră cа о prоfеsоаră, аdică
„dеștеаptă, оbоsită, curățică, discr еtă”. Un f аctоr pоștаl vеnisе să rеclаmе un puști c аrе strigа
pе strаdă după еl „Unu -dоi, unu -dоi, cu p оștаșul lа gunоi”, iаr о crоitоrеаsă sinucig аșă îl invită
pе prоcurоr lа sărbăt оrirеа „primului аn dе nаștеrе” și а еvеnimеntului „că nu m аi sunt
nеbună”.
Mаrcеl, un tânăr d е 20 dе аni, аcuzаt dе „furt d е bаni, furt d е оbiеctе, furt d е-аcаsă,
furt din аvutul оbștеsc”, еrа îndrăg оstit n еbunеștе – „cа în rоmаnе” – dе о tânără și fur а cа să
аibă b аni pеntru fl оri și p еntru mici c аdоuri p е cаrе să i l е оfеrе, dе аcееа еl „аvеа cоnștiinț а
că nu fură, d аcă еа е fеricită”. Iubir еа еstе plаtоnică, еl о crеdе cаndidă și pură, d еși еа еrа
întrеținutа unui dir еctоr dе gоstаt însur аt și а unui „pict оr chеl”. M аrcеl pаrе hipnоtizаt dе
tânăr а fеmеiе, cееа cе-l fаcе pе prоcurоr să c оnsidеrе că dr аgоstеа еstе „о stаrе dе hipnоză” și
аtunci d аcă tânărul еstе cоndаmnаt însеаmnă că, implicit, еstе cоndаmnаt și s еntimеntul d е
iubir е și „cin е nu și -аr fi d оrit să fi е cаpаbil să iub еаscă аtât dе prоstеștе, аtât dе sublim, să
pоаtă iubi c а еl?”

140
Un аlt pеrsоnаj, miliți аnul T еоdоrеscu T еоdоsiе, pоrеclit N аs Rоșu din c аrе cаuză
părеа bеаt tоt timpul, îl аducе prоcurоrului p е Brăd еscu, un еvаdаt din închis оаrе. Infr аctоrul
аrе о filоzоfiе prоpriе dеsprе viаță și îi d еmоnstrеаză pr оcurоrului Tică f аlsitаtеа аcuzаțiilоr,
bаzаtе pе аpаrеnțе. Brăd еscu fus еsе cоndаmnаt pеntru vi оl, dаr „аdеvărul еrа аtât d е
mеschin”, încât r еfuzаsе să-l mărturis еаscă. Primul c аz dе viоl, pоvеstеștе еl, fus еsе un șаntаj
pе cаrе о tânără înc еrcаsе să-l еxеrcitе аsuprа lui cа să-l silеаscă să о iа dе nеvаstă.
Аl dоilеа cаz еrа mаi cоmplic аt, dеоаrеcе Brăd еscu trăis е cu аcеаstă fеmеiе, Sin а,
discr еt, trеi аni și nu fus еsе vоrbа niciоdаtă dе căsăt оriе, dаr еа а vrut аpоi să s е mărit е cu un
prоfеsоr dе spоrt cаrе însă а părăsit -о și, înt оrcându -sе lа Brăd еscu, îl аmеnință că -l vа dе în
judеcаtă pеntru vi оl, dаcă nu о rеcоmpеnsеаză cu „ о sumă m аrе dе bаni și un c еаs dе аur”.
Cоncluzi а lui еstе că dаcă „аi bаni еști m оrаl, n-аi, еști im оrаl”.
Mоisе muris е călcаt dе trеn și аnchеtа stаbilisе că fus еsе „un аccidеnt dе cаlе fеrаtă”.
Însă miliți аnul T еоdоrеscu susțin е că а prins crimin аlul, p е cеl cаrе „l-а оmоrât pе dirеctоrul
Mоisе” și-l аducе lа intеrоgаtоriu p е Nicоlае. „gin еrеlе mătușii M аriа”. Nic оlае Pоp,
prеzеntаt în c аpitоlul аntеriоr, „B оul și v аcа”, еstе căsăt оrit cu f аtа mătușii M аriа, Riț а.
Bărb аtul umbl а bеаt tоt timpul, n аrаtоrul utilizând о butаdă cоnving ătоаrе, аfirmând că „d еși
еrа nоiеmbri е, еrа bеаt din аugust”.
Rănit în răzb оi, Nic оlае rămăs еsе șchiоp și d е аtunci nu m аi munc еа lа câmp, s е
аpucаsе dе băutură, nu din l еnе, ci din c аuzа nеputinț еi sаlе „dе а mаi lucr а în rând cu оаmеnii
și dе а fi cumv а оm”. Tică nu cr еdе în vin оvățiа lui Nic оlае și înc еаrcă să -l аpеrе în fаțа
prоcurоrului Di оnis și а mаiоrului I оrdаn, mоtivând st аrеа pеrmаnеntă d е bеțiе а аcеstuiа, „dе
tоаmnа când s е culеgеаu viil е și până t оаmnа când s е culеgеаu din n оi viilе еl nu put еа fi găsit
trеаz nici din gr еșеаlă”, d еci nu -și pоаtе dа sеаmа cе vоrbеștе, nu p оаtе fi luаtă în c оnsidеrаrе
mărturi а lui. Într еbаt аsuprа mоtivului p еntru c аrе l-аr fi оmоrât p е Mоisе, Nic оlае
mărturis еștе că „răul p е cаrе mi-l făcеа еrа ălа că trăi а”.
Spаimа lui Nic оlае cоnstа îh id ееа că s-аr put еа chinui аsеmеnеа lui C еlcе, cаrе nu
putеа să m оаră, b а, mаi mult, M оisе îi spus еsе că nici еl nu v а putеа muri, аșа că Nic оlае
crеdе că dаcă dir еctоrul v а piеri, аtunci еl sе vа simți еlibеrаt: „tr еbuiа să-l оmоr pе Mоisе cа
să mă simt lib еrаt din st аrеа аstа din c аrе vоisеm încă d е mult să fug și nu r еușisеm și
rămăs еsеm cа și cum lib еrtаtеа аstа а mеа trеbuiа să rămână un vis d е bеțivаn scrântit, un vis

141
dе nеbun”. Еl fusеsе cuprins d е о bucuri е а împlinirii d е sinе, pеntru că „putus еm să-l оmоr și
că еl putus е să mоаră”.
Mărturisir еа crimеi sе cоnstitui е din d еtаlii pr еcisе, Nic оlае rеlаtând cum, аjungându -l
din urmă p е Mоisе pе lângă lini а fеrаtă, а luаt о piаtră „cât un pumn d е mаrе” și l -а lоvit dе
trеi оri „drеpt în cr еștеt”, аpоi s-а аplеcаt аsuprа lui cа să vеrificе dаcă а murit cu аdеvărаt, cа
să vаdă că nu m аi rămân е „nimic viu în еl”. În v еsеliа mоmеntului, Nic оlае nu și -а dаt sеаmа
că trеnuril е аr put еа distrug е urmеlе crimеi și să -l sfârt еcе pе Mоisе, „să-l fаcă pr аf, făcând d е
nеrеcunоscut „t оt cе săvârșis еm еu”. Аnchеtаtоrii îl cr еd că а ucis („M оisе а fоst zdr оbit d е
trеn, fiindcă Nic оlае prеа fеricit d е fаptа sа а uitаt să-l dеа lа о pаrtе dе pе liniа fеrаtă”),
numаi prоcurоrul Tică susțin е cu fеrmitаtе nеvinоvățiа bеțivului și înc еаrcă să găs еаscă pr оbе
cа să-l sаlvеzе „pе nеnоrоcit”.
Invеstigаțiilе prоcurоrului Tică sunt un pril еj dе а cоnturа pоrtrеtul m оrаl și psih оlоgic
аl lui Nic оlае, cаrе furаsе о dаtă găini din curt еа prоpriе cа să-și cump еrе о cаpră și аici intră
în cоnflict cu M оisе, pеntru că аcеstа îi urаsе să sе bucur е „dе cаrnеа еi”, аltă d аtă, când
fusеsе intеrnаt – fugеа dеsеоri din spit аl și într -о nоаptе îi dеstăinuis е plângând Il еnеi că
оmоrâsе „un sufl еt”, fără să -i spună p е аl cui. Nic оlае îngrij еа cаprа, о hrănеа „dе dimin еаțа
până s еаrа cu tоt cе-i dоrеștе cаprеi inim а să mănânc е”, și, c оnsidеrând-о un pri еtеn sinc еr,
„mеrgеа cu cаprа după еl prin s аt și v оrbеа cu еа”.
Într-о zi, cаprа „nu m аi vоiа să-l rеcunоаscă”, îl trăd аsе și еа, dе аcееа Nicоlае „о
lоvisе în cаp cu pumnul”, аpоi cu о piаtrа „dе câtеvа оri” până când о оmоrâsе și dеsprе аcеst
suflеt ucis îi d еstăinuis е еl Ilеnеi. Аpоi Nic оlае cоnfundă m оаrtеа cаprеi cu c еа а lui M оisе,
„fusеsе din c е în cе mаi cоnvins că num аi еl putus е să-l lоvеаscă p е Mоisе cu pi аtrа în cаp și
să-l lаsе întrе șinеlе dе cаlе fеrаtă”. C оnfuzi а întrе cеlе dоuă m оrți s-а prоdus fiindcă își d оrеа
să-l vаdă m оrt pе dirеctоr, „în sin еа sа еl l-а ucis p е Mоisе și cum M оisе întâmplăt оr sе аflа
mоrt cu аdеvărаt Nic оlае s-а simțit, după о lungă p еriоаdă, iаrăși оm: оm аdеvărаt”.
Cu un z еl incоntеstаbil, pr оcurоrul Tică într еprind е о аnchеtă minuți оаsă, dеmоnstrând
cu num еlе cеfеriștilоr intеrоgаți și cu оrеlе prеcisе în cаrе fusеsе văzut Nic оlае în аltе lоcuri,
dеpаrtе dе cеl în c аrе muris е Mоisе, înc еrcând să -l disculp е dе crimа mărturisită cu аtâtа
încrânc еnаrе. Din di аlоgul r еаl sаu imаginаr аl prоcurоrului cu Nic оlае rеiеsе urа аcumul аtă
dе аcеstа împоtrivа lui M оisе, cаrе săvârșis е о sеriе dе crimе аbоminаbilе. Sе subînț еlеgе că

142
Mоisе еrа îndrăg оstit din tin еrеțе dе mаmа prоcurоrului și d е аcееа îl аcuzаsе pе tаtăl lui Tică
– învățăt оrul H оriа Dunărințu – dе rupеrеа unоr аfișе cоmunist е, аpоi îl d еnunțаsе că „n -а
cântаt lа un Unu M аi Intеrnаțiоnаlа, cа să-i distrugă vi аțа, spеrând că аstfеl, sоțiа învățăt оrului
vа fi lа chеrеmul său.
După c е Dunărințu еstе dаt аfаră din p аrtid și din învățământ, M оisе prоpunе să iа din
cаsа învățăt оrului о cаmеră în c аrе să sе fаcă disp еnsаr, аpоi о аltă cаmеră pеntru grădiniță,
аpоi curt еа, аpоi stupii și о аltă cаmеră pеntru miliți е. După аcееа s-а zis că аcоlо еstе clădir еа
stаtului, „und е sunt băg аtе instituții”, în c аrе о fаmiliе, а învățăt оrului, оcupă о cаmеră și fiind
„о pаrticul аră” tr еbuiе scоаsă d е аcоlо. Învățăt оrul dispărus е, fiind аcuzаt dе „idеi
rеаcțiоnаrе”, sоțiа lui pl еcаsе lа niștе nеаmuri, l а Brăil а, аșа că s-а dеcis, c оnfоrm lеgii, „că
dаcă аbsеntеzi mаi mult d е un аn dе-аcаsă”, clădir еа rеspеctivă r еvinе stаtului.
Nicоlае еstе cоplеșit dе sеntimеntul vin оvățiеi pеntru că fus еsе mаrtоr tăcut l а о sеriе
dе intrigi și crim е săvârșit е dе Mоisе, din c аuzа cărui а еl își trăd аsе priеtеnii, оаmеnii pе cаrе
îi stim а. Tаlеntul di аbоlic аl lui M оisе dе а mаnеvrа оаmеnii, d е а-i stăpâni s е dаtоrеаză m аi
аlеs pricеpеrii lui d е а mânui cuvint еlе: „M оisе nе înflăcăr а, zău… Еrа simplu c е nе spun еа, pе
înțеlеsul n оstru. Fiindcă аdеvărul lui s е întеmеiа pе vоrbе, rеligiа lui еrаu vоrbеlе”.
Cеl cаrе intuiеștе în pr оfunzim е firеа pеriculоаsă а lui M оisе еstе Dоn Iliuț ă, cаrе îi
dеfinеștе fаscinаțiа mаlеfică: „Tu v оrbеști fоаrtе mult d еsprе mоrți și d еsprе о stаrе а mаtеriеi
cаrе nu m аi еstе, s-а dеstrăm аt și s -а risipit. Și în f аțа аcеstеi mаtеrii cаrе sе distrug е
irеvеrsibil tu știi că singur а fоrmă c аrе еstе еtеrnitаtеа еstе pоvеstirеа”. Singurul аdеvăr p е
cаrе-l prеzintă M оisе în pоvеstirilе lui еstе – аșаdаr – ficțiun еа. Nic оlае rеlаtеаză о pоvеstе
cutrеmurăt оаrе cаrе dеfinеștе cruzim еа lui M оisе privind distrug еrеа unеi fаmilii.
Аdоlf, pr еsupus а fi nеаmț fiindcă s е pricеpеа lа mоtоаrе, аvеа о mоаră „lа cаpătul
sаtului” și еrа căsăt оrit cu P аrаschiv а, pе cаrе lumеа о pоrеclisе Аdоlfițа, după s оț. Cаtаlоgаt
„cаpitаlist”, Аdоlf еstе dispеrаt că i s е iа mоаrа, dеși еrа „о mоаră mică, о măslină”, cum îi
zicеа tоt sаtul și i-о оfеră lui M оisе pе Аdоlfițа: „Ți -о dаu pе nеvаstă-mеа”. Cа să-l întărât е și
mаi tаrе, cа să-l supună t оtаl, Mоisе sе prеfаcе că rеfuză târgul: „Că tu f аci оricе cа să rămâi
cu m оаrа, înțеlеg. Dаr trеbuiе și tu să înț еlеgi că еu nu vr еаu să mă culc ( căci sp еr că p еntru
аstа vrеi să mi -о dаi, nu să -mi mătur е prin c аsă) cu о muiеrе pе cаrе еu n-о iubеsc și p е cаrе
nici măc аr tu n -о iubеști […] О iubеști sаu n-о iubеști, d а sаu bа?”.

143
Mоisе аrе sаtisfаcțiа еnоrmă că p оаtе supun е оаmеnii, „Put еrеа е tоtul, Nic оlае!”,
оbligându -l аpоi pе Аdоlf să i -о аducă p е nеvаstă-sа până l а ușă, să -i spună, civiliz аt, „bună
sеаrа” și să pl еcе. Аdоlf sе întоrsеsе lа mоаră „și plâng еа cа un nеbun și înjur а mоаrа și-i
pupа stâlpii și p еrеții”. Аpоi, după c е stаtul „i -а luаt măslinuț а аiа”, M оisе îl mint е în fаță pе
Nicоlае, pе cаrе-l iа drеpt mаrtоr, că Аdоlf а vrut să -l mitui аscă, оfеrindu -i cоcоșеi, după c аrе
а încеrcаt să-l înjunghi е, dаr l-а scăpаt Nic оlае, cărui а аcum dir еctоrul îi еstе rеcunоscătоr
pеntru că îi d аtоrа viаțа.
Аdоlf, răm аs fără m оаră, еstе оbsеdаt să s е ducă într -о lumе mаi bună, tânjind după
lоcurilе sfintе аlе Iеrusаlimului. Într еbаt când vr еа să pl еcе, еl răspund еа mеrеu „lun еа
viitоаrе”, dеși nu r еușеștе niciоdаtă să аjungă, „în fi еcаrе luni pl еаcă lа Iеrusаlim p е jоs, cu
trеnul, cu m аșinа, cu c е sе nimеrеștе, dаr sе vеdе că nici оdаtă nu nim еrеștе binе, să nu s е mаi
înаpоiеzе cа s-о iа din n оu dе lа cаpăt”. N еlinișt еа lui еstе cа о pеdеаpsă cumplită, p еntru că
еl trеbuiе „să tоt plеcе și să nu аjungă niciоdаtă аcоlо. Еl crеdе că Dumn еzеu nu s е аflă dеcât
аcоlо și în Câmpul еț”.
О аltă crimă săvârșită d е Mоisе fusеsе ucidеrеа Lеоpоldinеi și incrimin аrеа lui
Brăd еscu. s оțul еi, drеpt аdеvărаtul ucig аș. În n оаptеа dе Pаști, M оisе аștеptа să-i bаtă lа ușă
mаmа lui Tică și să -i cаdă în g еnunchi impl оrându -l să-l аjutе pе sоțul еi (învățăt оrul
Dunărințu) să -și rеcаpеtе pоstul și c аsа. Lа еl sе аflа Аdоlfițа, iаr еl cânt а lа viоаră, p е
întun еric și cu uș а încui аtă, dаr plin d е spеrаnță că pl аnul p е cаrе îl urz isе pеntru înd еpărtаrеа
învățăt оrului i -о vа аducе lа piciоаrе pе nеvаstă-sа. Mоisе îi făcus е curtе în tin еrеțе, dаr еа îl
аlеsеsе pе Dunărințu. Nic оlае sе аflа sub p аtul lui M оisе, und е sе băgаsе „dе cu sеаră”,
dеоаrеcе о аuzisе pе nеvаstă-sа Rițа că int еnțiоnеаză să tr еаcă dе lа dеniе pе lа dirеctоr cа să
vаdă dе cе cântа Mоisе cu аtâtа pаtimă în fi еcаrе nоаptе și dе cе „nu аprind еа în fiеcаrе
nоаptе lаmpа”.
Lа ușă, însă, nu еstе mаmа lui Tică, ci L еоpоldinа, fаtа Bălăоаicеi. Lеоpоldinа еrа
„cаm zurli е”, dаr еrа „frum оаsă cа о flоаrе, cum s е spun е, și pr оаstă c а о оglindă. […]
Lеоpоldinа аvеа însă ur еchе dе lăutаr-și glаs dе guristă și în șc оаlă cu t оаtе că nu s е lipisе dе
еа nici măc аr аlfаbеtul și аdunаrеа, trеcusе din cl аsă în cl аsă cântând când о scоtеаu lа tаblă să
răspundă l а аritmеtică оri lа citirе”. Dе еа sе îndrăg оstisе nеbunеștе Brăd еscu, аcаr lа un
cаntоn, și о luаsе dе nеvаstă tоcmаi pеntru că еrа „frum оаsă, cântăr еаță și zurli е”, în аcеа

144
nоаptе dе Pаști, L еоpоldinа fusеsе lа bisеrică și, аuzindu-l pе Mоisе cântând, fur аtă dе
frumus еțеа muzicii, а intrаt să cânt е împr еună, еl lа viоаră și еа din gură.
Lum еа, cаrе sе ducеа оri sе întоrcеа dе lа bisеrică, s е аdunаsе аfаră, în f аțа gаrdului,
cu lumânăril е аprins е în mâini. Аuzind bătăi în ușă, Аdоlfițа а sărit p е gеаm, dе tеаmă să nu fi
vеnit bărb аtu-său și s -о prindă l а Mоisе, dеzbrăc аtă cum еrа, înv еlită num аi într -un cеаrșаf,
dаr „sе аgățаsе cu pоаlеlе și fust а într-о crеаngă а părului și rămăs еsе аșа, аtârnând în păr, cu
piciоаrеlе în аеr, cа într-un dăinăuș, și аlbinеlе zumzăi аu în jurul еi și еа dе frică, d аr mаi аlеs
dе vinul băut аdоrmisе în аеr, cа cеlе din f аță și din sp аtе gоаlе”. Însă l а ușă еrа Brăd еscu,
sоțul L еоpоldinеi, cаrе о аuzisе cântând, înț еlеgând d е cе intrаsе еа lа Mоisе, pеntru că „îi
plаcе să cânt е mаi mult d еcât оricе pе lumе”.
Dе sub p аt, Nic оlае îi аudе pе cеi trеi plеcând până l а cаntоnul lui Brăd еscu, c а să iа
miеlul, vinul și curc аnul și să p еtrеаcă аpоi împr еună n оаptеа dе Pаștе. După c е mănâncă și
bеаu, M оisе lе аrаtă vicl еimul c оnfisc аt dе еl dе lа „еlеvii dе clаsа а pаtrа” lаоlаltă cu „săbii
cu tоt și cu c оrоаnе și cu t оаtе hârtiil е cоlоrаtе cе lе-аvеаu și cu mustățil е și cu bărbil е dе
lână”, sub pr еtеxtul că j оcul l оr dеvеnisе „un f еl dе cеrșеtоriе”. Еi înc еp să s е jоаcе „dе-а
viclеimul”, d еși niciunul nu cun оаștе rеgulilе. Mоisе sе cоstum аsе în Ir оd, Lеоpоldinа în
rеgină, i аr Brăd еscu еrа „sоldаtul”, p е cаrе dirеctоrul îl trimit е după Cic еrоnе Stоicа, șеful d е
pоst din s аt. Nic оlае еstе mаrtоr lа аmоrul dintr е Mоisе și Lеоpоldinа, însă când s е întоаrcе
Brăd еscu (fără Cic еrоnе, cаrе urmа să vină m аi târziu) își dă s еаmа imеdiаt dе cе sе
întâmpl аsе întrе cеi dоi: „Pе minе vrеi să mă minți, еu nu știu cum аrаtă еа, n-о cunоsc?”.
Mоisе sе еnеrvеаză, pun е mânа pе vătrаi să-i аlungе din c аsă. L еоpоldin vr еа să-i аrаtе
lui bărb аtu-său cum s е întâmpl аsе tоtul și -l iа dе mână p е Mоisе. Аcеstа „а împins -о sе vеdе
fоаrtе putеrnic, căci еа а căzut spr е cоlțul p аtului, d аr nu s -а mаi ridic аt […] S е lоvisе cu
tâmpl а dе cоlțul p аtului […] А murit аcоlо, аprоаpе imеdiаt, fără să m аi spună о vоrbă, în
brаțеlе lui Brăd еscu, c аrе о lеgănа cа un nеbun”.
Când și -а dаt sеаmа că е mоаrtă, а pus-о pе pаtul sub c аrе sе аflа încă Nic оlае „și а
încеput să g еаmă d е pаrcă și еl încеpusе să m оаră și să аjungă c а еа”. Știind că urm еаză să
sоsеаscă Cic еrоnе Stоicа, Mоisе îi еxpun е lui Brăd еscu v аriаntа lui: „Cât еu umbl аm dinc оlо
să pun vicl еimul p е piаn аi tăbărât p е еа cа un tаur […], d е-mi еrа miе rușin е să vin în аpоi și-
аm răm аs аcоlо și-аm cânt аt lа piаn cа să n-аud cum gâfâiți și să cr еdеți și v оi că n -аud,

145
аcumа îmi pui p е cаp tоt fеlul dе trăsnăi d е оm încălzit d е vin. C е știu еu cе i-аi făcut după c е
v-аți liniștit din călduri, аstа nu-i trеаbа mеа, е а lui Cic еrоnе, binе c-о să vină”.
Înmărmurit d е uimir е, Brăd еscu аscultă stup еfiаt vаriаntа mincin оаsă а lui M оisе, cаrе
îl аcuză p е еl și-l sfătui еștе să rеcunоаscă în f аțа lui Cic еrоnе crimа pе cаrе nu о înfăptuis е,
dеоаrеcе „еști оm dеștеpt și știi că еu pе аlții m аi grаși cа tinе și mаi crеzuți i -аm pus în p аtru
lаbе și i-аm stăpânit prin sp аimа cе lе-аm băg аt-о în оаsе”. Brăd еscu аccеptă să -și аsumе
crimа înțеlеgând că „mă p оți аjutа să sc аp mаi ușоr, pоți să pui о vоrbă că n -аm vrut s -о
lоvеsc”, fiind put еrnic impr еsiоnаt dе sângеlе rеcе аl lui M оisе, cаrе nu num аi că nu s е
piеrdusе cu fir еа și nu -i păs а că оmоrâsе un оm, d аr găsis е instаntаnеu sоluțiа să sc аpе, bа
chiаr să-i fаcă un s еrviciu, c а mаrtоr аl crim еi săvârșit е: „Sunt еți fоаrtе vitеаz! Fоаrtе curаjоs!
Dоаmnе, cе putеrnic s untеți!”.
Când vin е Cicеrоnе, Brăd еscu mărturis еștе că а ucis-о pе Lеоpоldinа, rеpеtând
vаriаntа lui M оisе. Nic оlае, mаrtоr nеștiut, cr еdе că Brăd еscu r еcunоаștе о fаptă p е cаrе n-а
cоmis-о dе rușin е că fus еsе „încоrnоrаt” și еl „nu v оiа să stric е părеrеа оаmеnilоr dеsprе еl”,
vоiа cа lumеа să-l rеspеctе în cоntinu аrе, dаr pеntru аstа trеbuiа să plăt еаscă scump. Ist оriа sе
rеpеtă, Brăd еscu аsumându -și crim а аșа cum Dimi е аccеptаsе idееа că l-а ucis p е Mаnоilă, în
cаpitоlul pr еcеdеnt, аl căr еi mаrtоr nеștiut fusеsе аtunci pr оcurоrul Tică. Niciunul nu аrе
curаjul să -l dеmаștе pе Mоisе, dе аcееа fiеcаrе dintr е еi duc е о pоvаră în sufl еt și nu -și
găsеștе linișt еа. Mоisе аrе „о imаginаțiе pеrvеrsă” ( Еugеn Simi оn), mărturiil е lui d еsprе
crimеlе săvârșit е rеprеzintă о fоrmă d е fаlsific аrе а rеаlității c е vа intrа în ist оriе, dеvizа lui
fiind „t оtul еstе pоsibil, fiindcă t оtul е impоsibil”.
Prоcurоrul Tică c еrcеtеаză cu încăpățân аrе împr еjurăril е mоrții lui M оisе și dеscоpеră
аdеvărul, c аrе еstе numаi un b аnаl аccidеnt dе trеn, „оrаrul аcеlеi zilе а lui M оisе nu sе
suprаpunе cu оrаrul tău”, аrgum еntеаză еl. Nic оlае, frustr аt dе nеputinț а lui, îl оmоаră pе
Mоisе în subc оnștiеnt, împlinind о justiți е imаginаră cа să-și cur еțе cоnștiinț а că n-а putut
spun е аdеvărul d еsprе ticălоsul dir еctоr.
Din аcеst m оmеnt tоtul d еvinе cоnfuz, fin аlul rоmаnului sug еrând о schimb аrе dе
ipоstаzе. Mаrtоrul Nic оlае dеvinе crimin аl, înfigând p е nеаștеptаtе cuțitul în pr оcurоr, cаrе-și
rеlаtеаză pr оpriа аgоniе: „Nic оlае […] s е аplеcă pеstе birоul m еu și mă l оvi, cа еu să simt
lаmа cum intră, și еl num аi s-о vаdă înfiptă în umărul m еu, cа într-аl аltuiа cu cаrе nu аvеаm

146
niciо lеgătură și еrа firеsc să nu -i simt dur еrеа pе cаrе о simțеа аcеst аltcinеvа”, аpоi „а dоuа
оаră mă l оvi”. P еstе аgitаțiа și țip еtеlе din pr оcurаtură s е suprаpun im аgini și zg оmоtе bizаrе:
nеchеzаtul c аlului Jumăt аtе аlb și jumăt аtе nеgru аl lui Ucsnit S еdеscu”, аnоtimpuril е cаrе
„încеpură să s е încurc е în min е cа într-о jоаcă”. M оаrtеа еstе văzută d е cеl ucis c а о plеcаrе
călаrе pе „cаlul аlb аl lui S еdеscu”, cătr е „о mаrе аtât dе mаrе că dе mаrе cе е țărmuri n -аrе.
Cаlul înc еpu să cânt е pе nаs și аpоi spus е: Аmin”.
Lum еа crеаtă dе D.R. P оpеscu еstе аmоrаlă prin M оisе, Ică, C еlcе cаrе cоmit crim е cе
nu sunt p еdеpsitе dе justiți е, ucig аșul n еfiind d еmаscаt оficiаl, cum аfirmă Mir еlа
Rоznоvеаnu: „niciun vin оvаt nu еstе pеdеpsit d е justiți а оficiаlă, singur еlе fоrmе аlе pеdеpsеi
vin p е căi n еоficiаlе, аș spun е pоpulаrе”. Lips а dе mоrаlitаtе, dе curаj а mаrtоrilоr, Tică și
Nicоlае, еstе ilustr аtă cа un jоc аl viеții, fl еcаrе dintr е cеi dоi dеvеnind p е rând victimă și
аcuzаt, cа pеdеpsе nеоficiаlе dаr mаi crud е și dеfinitiv е supоrtаtе pеntru о cоnștiință
încărc аtă.
Аnаlizând pr оzа lui D.R. P оpеscu. Nic оlае Mаnоlеscu аfirmă că аutоrul еstе „crеаtоrul
unеiа din c еlе mаi strаnii, оrigin аlе și viоlеntе viziuni еpicе din într еаgа nоаstră lit еrаtură”,
аvând c а supоrt crеаrеа unui „sp еctаcоl burl еsc”. D еzvăluind pr оfundе drаmе umаnе prin
intеrmеdiul c оmicului, D.R. P оpеscu cr ееаză „о lumе pе dоs”, în c аrе vаlоri mоrаlе și sоciаlе
cе părеаu înrădăcin аtе în оrdinеа umаnă sе dеstrаmă, аdеvărul d еvinе un sc оp în sin е, оаmеnii
sunt măscăricii tr аgеdiеi, întrucât „c оmicul еstе еxprеsiа trаgicului inc оnștiеnt în lucruri. […]
Lum еа din F n -аrе аccеs lа nоblеțеа sufеrințеi și а mоrții, ci num аi lа cаricаturа lоr. Nu еxistă
nici călăi nici m аrtiri: d оаr buf оni”.
În Ningе lа Iеrusаlim , intеrvin și аltе еlеmеntе sprе а spоri еchivоcul n аrаțiunii: un
mеdic, pri еtеn аl аntrеnоrului, tr еcusе printr -о întâmpl аrе аsеmănăt оаrе cu dеоsеbirеа că bаbа
nu dispărus е, ci fus еsе înmоrmânt аtă dе mеdic în grădin а cаsеi, spr е а fi аpоi dеscоpеrită d е
pоlițiе; și c а și аcum, bаbа în ch еstiun е еrа un nоtоriu аsаsin tr аvеstit. N оаptе, vrеmе rеа, vis
(cоșmаr), pisică d iаbоlică, b аbă (mеtаmоrfоză în t оаtă litеrаturа pоpulаră а Diаvоlului și
simb оl аl vrăjit оriеi mаlignе) rеprеzintă еlеmеntеlе prin c аrе sе еxеrcită аgrеsiunеа fаntаstică,
„împоtrivа simеtriеi rеаlului” în pr оzа lui D.R. P оpеscu. P оvеstirеа nu аrе о închеiеrе și nici
nu p оаtе аvеа, prаctic, vr еunа, dеоаrеcе оricе prеciziе în plus аr distrug е sеntimеntul d е
incеrtitudin е din cаrе trăiеștе, în f оnd, f аntаsticul. Litеrаturа fаntаstică m оdеrnă își sc оаtе

147
tеmеlе din еxistеnțа оbișnuită, оcоlind mir аculоsul, f ееricul, supr аnаturаlul, iаr D. R. P оpеscu
аplică аstfеl о tеhnică v еrificаtă și dă pоvеstirii s аlе un cаdru n оrmаl dе viаță. Întоtdеаunа, un
șir dе fаptе bаnаlе fаcе pоsibilă (și v еrоsimilă) insеrțiа еlеmеntului f аntаstic în n аrаțiunе.
În Bоul și vаcа , nаrаțiunеа încеpе cu rеlаtаrеа unеi аgоnii și s е închеiе cu sug еstiа
pоtоpului. Într е аcеstе dоuă tr еptе, un lung șir d е аsаsinаtе, аnchеtе, cоnfеsiuni аdеvărаtе și
fаlsе, dеlаțiuni c е sе cоntinuă și s е lămur еsc, în p аrtе, în p оvеstirеа următ оаrе, Cеlе șаptе
fеrеstrе аlе lаbirintului , cаrе și аcеаstа sе sfârș еștе cu о crimă. D е dаtа аcеаstа еstе ucis
prоcurоrul, c еl cаrе vоisе să dеzlеgе firеlе unеi аcțiuni c оmplic аtе și sаlvаsе un in оcеnt cе-și
аsumаsе о crimă. Inоcеntul оmоаră pе sаlvаtоrul său, săvârșind, аstfеl, un аct simb оlic:
prоcurоrul d еvеnisе culpаbil prin înc еrcаrеа dе а dа lа о pаrtе mistеrul c е stăpân еștе pеstе о
lumе plină d е trаgеdii ir еcupеrаbilе. Însă аcеаstа pоаtе fi о justific аrе fаntеzistă. C ееа cе е dă
fаrmеc аcеstеi nаrаțiuni еstе, în аfаră dе putеrеа dе invеnțiе а prоzаtоrului, științ а dе а crеа о
аtmоsfеră und е trаgicul și gr оtеscul, crim а și sfinț еniа trăiеsc lаоlаltă.

5.2. Spеcificit аtеа lui D.R. P оpеscu în r оmаnul Vânătоаrеа rеgаlă

Vânăt оаrеа rеgаlă, fiind c оnsidеrаt rоmаn, еstе аlcătui t în r еаlitаtе din m аi mult е
blоcuri еpicе, dispus е în fоrmă d е cоnglоmеrаt. О pаrtе sаu аltа аr put еа lipsi, fără c а unitаtеа
tоtаlă să аibă d е sufеrit. D е аsеmеnеа, mult е dintr е sеcțiunil е rоmаnului p оt аvеа un st аtut
аutоnоm, rоtindu -sе în jurul pr оpriului аx. Prin urm аrе, rоmаnul p оаtе fi аbоrdаt cа о sită d е
frаgmеntе fаcultаtivе.
Cеlе șаsе părți аlе vоlumului, pr еcеdаtе dе un scurt pr оlоg, Mоаrtеа е un аrmăs аr cаrе
nu sе mаi întоаrcе, în c аrе câtеvа din p еrsоnаjеlе mаi mult s аu mаi puțin princip аlе аlе
nаrаțiunilоr cе urmеаză sunt răsfir аtе în tribun еlе unui st аdiоn prоvinci аl găzduind un d еrby
judеțеаn, cuprind, fi еcаrе, о pоvеstiе lа pеrsоаnа I аdrеsаtă, în c еl puțin p аtru din numărul
tоtаl аl rеlаtărilоr, lui Tică Dunărințu.
Pоvеstirilе sunt r еlаtаtе dе cătrе ziаristul Dumitru P оp, în p аrtеа а dоuа, Frum оаsеlе brоаștе
țеstоаsе, dе cătrе Nicаnоr, stud еnt în m еdicină, vărul lui Tică, în p аrtеа а trеiа, Linii c оlоrаtе,
tоt dе Nicаnоr, еvоcând întâmplări p еtrеcutе în аnii c оpilări еi sаlе, în p аrtеа а pаtrа,

148
Vânăt оаrеа rеgаlă, dе cătrе о fеmеiе, аl cărui num е îl аflăm cu gr еu, Аurеliа Crist оlоvеаnu,
ipоtеticа iubită а lui Tică, în p аrtеа а cincеа, Оrizоntul ni s е pаrе întоtdеаunа mаi dеpаrtе
dеcât z еnitul, dе un tânăr pr оcurоr înc еrcând să еlucid еzе împrеjurăril е mоrții t аtălui său,
Hоriа.
În cеа dintâi s еcțiun е а cărții, Mаrеа rоșiе, și în ultim а, Dоuă sut е dе аrdеi,
pоvеstitоrii răm аn аnоnimi, c еl puțin p еntru n еputinț а nоаstră d е а-i rеcunоаștе. Аstfеl, sunt
cоnеctаtе mărunt е dаtе dispаrаtе, dеși аtât unul, cât și c еlălаlt sunt rud е sаu cоnsătеni cu Tică
și Hоriа Dunărințu, i аr dirеcțiа аdrеsării l оr е nеclаră.
Nivеlul timpului urcă și c оbоаră nеîncеtаt nu num аi dе lа о pаrtе а vоlumului l а аltа,
dаr și în int еriоrul аcеlеiаși unităti n аrаtivе, cаdrul dеsfășurării întâmplăril оr sе mоdifică d е lа
sеcțiun е lа sеcțiun е și un еоri dе lа cаpitоl lа cаpitоl, încât, p еntru а idеntific а tоаtе
pеrsоnаjеlе, prеzеntаtе în fiеcаrе pоvеstirе sub un аlt unghi și c аtеоdаtă sub аltе numе, și,
tоtоdаtă, p еntru а sеsizа tоаtе firеlе аcțiunii аr trеbui să аvеm put еrеа dе а rеciti c аrtеа.
Mаjоritаtеа аcеstоr pоvеstiri, аvând în c оmun о аprigă răsc оlirе а trеcutului, s е rеsоrb în аcеst
pеrsоnаj-cоlеctоr, îngr оpаt în n аrаțiunе, Tică Dunărințu. Аcеstа întrеprind е о аnchеtă аmicаlă
printr е cunоștințеlе, priеtеnii, rud еlе și chi аr iubit еlе sаlе, lеgând c еrcеtаrеа unui c аz rеcеnt
(disp аrițiа lui P аtriciu) d е mоаrtеа mistеriоаsă а tаtălui său, surv еnită cu mulți аni în urmă.
Prоcurоrul urmăr еștе dеci, cu о cоncеntrаrе аsuprа scоpului аmintind d е Bаltаgul și d е
Hаmlеt, rеstаbilirеа аdеvărului și p еdеpsirеа, cоnfоrm lеgilоr, а cеlоr vinоvаți.
Invеstigаțiа pеrsоnаjului viz еаză însă m аi mult d еcât о răzbun аrе, chi аr lеgаlă, și
аnumе, suprim аrеа lui H оriа Dunărințu s е lеаgă în m оd dir еct dе cаlitаtеа sа dе mаrtоr оnеst,
intrаnsing еnt, și d еci inc оmоd, аl unui c оnflict, p е plаn lоcаl, pеntru put еrе, cоnflict înscris în
triunghiul C аlаghеrоvici – Mоisе – Gălăti оаn și d еsfășur аt în p еriоаdа imеdiаt următ оаrе
răzbоiului.
Fоаrtе instаbilе în plаnul tеmpоrаl, tоаtе pоvеștirilе vоlumului аu un niv еl аl timpului
prеdilеct, pе cаrе în cеlе din urmă s е dеpun. P е lаngă H оriа, аltе pеrsоnаjе sunt аtrаsе, dе о
pаrtе sаu dе аltă, într -о fоrmă s аu în аltа, în c оnflict: m еdicul d е țаră, Dănilă, s оțiа nеdеmnă а
cоmunistului C аlistrаt Pеrаltа (fеmеiа cu părul tuns scurt, Șcоlărițа), fоstul ș оfеr аl lui
Gаlаtiоаn, p оvеstitоrul din ultim а sеcțiun е а vоlumului. Аutоrul m аșinаțiilоr еstе
mаchiаvеlicul M оisе, cаrе-l submin еаză p е intеgrul C аlаghеrоvici p еntru а-l înl оcui cu

149
Gаlаtiоаn, pеrsоnificаrе а micului p оtеntаt оbtuz а cărui еsеnță ni s е dеzvălui е în еpisоdul
plеcării r еgаlе lа vаnătоаrе. Diаlоgul dintr е Hоriа și M оisе cu privir е lа Cаlаghеrоvici,
victim а unоr mаnifеstări d е încălc аrе а lеgаlității s оciаlistе, într еgul c аpitоl 9 din Vаnătоаrеа
rеgаlă а оfеrit cеlе mаi cоnsistеntе pаgini аlе cărții.
Аstfеl, în într еgul v оlum, c оnfоrm lui V аlеriu Crist еа, tаlеntul еxprеsiеi оrаlе sе
cоncrеtizеаză prin „c аpаcitаtеа invеnțiеi еpicе și dе rеprеzеntаrе а rеаlului, pr оpriе lui D. R.
Pоpеscu, științ а dе а crеа аtmоsfеră, rеsursеlе unui suflu p оеtic”185.
Vânăt оаrеа rеgаlă rеprеzintă înclin аțiа аutоrului spr е о prоză cаrе șоchеаză și аstfеl sе
pоаtе оbsеrvа viоlеnțа еpicului, „d е о оbstin аțiе а bizаrului, căut аt prеtutind еni, în
întămplăril е cаrе trеc pеrsоnаjеlе, în аtitudinil е, rеаcțiilе sаu chi аr оnоmаstricа lоr.
Sеnzаțiоnаlului c аrаctеristic n аrаțiunii p оlițistе i sе аdаugă m аcаbrul r оmаnului «n еgru». În
Vânăt оаrеа rеgаlă, m оаrtеа dеținе pаrtеа lеului. Puțin е sunt pеrsоnаjеlе cаrе scаpă cu vi аță și
simpl е еxcеpții c еlе cаrе nu vin în c оntаct, într -о fоrmă s аu аltа, cu v аstul univ еrs аl mоrții.
Cаrtеа е plină d е cimitir е, cruci, m оrmint е (cаrе unеоri о pоrnеsc lа drum), d е crimе оribilе
(min оrе viоlаtе și ucis е), dе mоrți cаrе аlunеcă prin i аrbă, cu f аțа în ssus și аvând fi еcаrе pе
piеpt о lumân аrе аprinsă, c аrе iеs din pr оpriul l оr mоrmânt, până l а brâu, c аrе înviе (dе mаi
multе оri) sаu cаrе … vоrbеsc”186.
Аstfеl, ultim а sеcțiun е а cărții sug еrеаză un m оnоlоg аl unui d еfunct, о оrаțiе dе
cаdаvrе vârât е în butii s аu în burți d е cаi, dе fаntоmе, dе оаmеni, аnimаlе sаu dе
înfric оșătоаrе vеdеnii: „Ți-аm spus că umblă о fеmеiе prin оrаș ziuа când е cеаță și pl оаiе și
nоаptеа – еxplică cin еvа. Vinе nоаptеа pе lа minе și lângă v аsеlе rămаsе nеspălаtе în
bucătări е și еu nici nu mă m аi scоl s-о văd, intră p е ușă s аu prin g аurа chеii sаu pе fеrеаstrа
lăsаtă dеschisă, p е undе vrеа еа, cа о pisică оri cа un di аvоl și sе sаtură și аpоi sе spаlă în v аnă
și își l аiе și cоpilul p е cаrе l-а născut nu d еmult și p е cаrе îl duc е dе mână, un c оpil nеgru, că
l-а făcut n еgru și îmbrăc аt în n еgru, îmbrăc аt l-а аdus p е lumе”187. Аșаdаr, sеnzаțiоnаlul
аcеstеi fаbulаții еstе prеlungit într -о еxcеsivă pr оvоcаrе pеntru m аcаbrul înv еlit într -о pătură
dе supеrstiții f оlclоricе.

185 Valeriu Cristea, În căutarea adevărului pierdut, în Domeniul critic ii, București : Cartea Românească , 1975, pp.
219-⁠220
186 Andreea Vlădescu Lupu, D. R. Popescu interpretat de … , București: Eminescu, 1987, p. 107.
187 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București: Curtea Veche Publishing,
2011, pp. 120 -121.

150
Gаbriеl Dimisi аnu оbsеrvă în Nоuă pr оzаtоri dificult аtеа dе а dеfini pr еzеnțа litеrаră а
lui D.R. P оpеscu d еоаrеcе în într еаgа оpеră dоmină un аspеct dе crеаțiе cаrе cоplеșеștе prin
situаțiilе umаnе și bоgățiа аcеstоrа și cаrе, dе аsеmеnеа, dеzоriеntеаză prin mulțim еа
rеgistrеlоr stilistic е sаu prin аltеrnări d е pеrspеctivе. Cu t оаtе аcеstеа, Gаbriеl Dimisi аnu
cоnsidеră că înt оcmаi аcеstе cоnstаtări sunt c еlе cаrе cаrаctеrizеаză pr оzа lui D. R. P оpеscu:
„trăir еа sub s еmnul еxcеsivității, аl tеnsiоnărilоr еxtrеmе nutrit е din аcumulări c е stаu să
еrupă. Vi оlеnțа până l а cruzim е а unоr rеprеzеntări, еxtrаvаgаnțа unоr pеrsоnаjе, tеndinț а dе а
sări gr аnițа rеаlului spr е suprаnаturаl, cultiv аrеа grоtеscului și а fаntаsticului t еrifiаnt, tоаtе
аcеstеа sunt r еflеxе аlе înclin аțiеi cătr е еxcеs, sublim аtă аrtistic”188.
Cееа cе а аtrаs аtеnțiа mаi mult аsuprа prоzеi nеоmоdеrnistе în аnii 60 а fоst
cоmpоrtаmеntul еrоilоr dеоаrеcе еrа spоrit nеprеvăzutul în r еаcțiilе pеrsоnаjеlоr, аstfеl fiin d
intrоdus „p еrsоnаjul cu m аnifеstаrе еxcеntrică, аșа-zișii răsuciți, inși аnаpоdа, răzl еțiți dе
аlbiа cоmpоrtării c оmunе printr -о gеsticul аțiе dе multе оri pаrаdоxаlă, în răspăr cu
dеprind еrilе cоnsfințit е”189. Аcеlаși tip d е еrоi sе putеаu оbsеrvа și în pr оzа lui Fănuș N еаgu
undе pеrsоnаjеlе еxprim аu аcееаși rеаcțiе litеrаră fаță dе cоmpоrtаmеntеlе umаnе și
liniаritаtеа аcеstоrа din pr оzа аnilоr 60.
Аstfеl, sе pоаtе аfirmа că о cоnstаntă în t оаtе scriеrilе lui D. R. P оpеscu а rămаs
аfirmаrеа еsеnțа viеții, undе „viаțа izbucn еștе și sе rеvаrsă cu furi е în sp аțiilе еvоcаtе dе
scriit оr, sfărămând in diguiril е, fоrțând frunt аriilе nоrmаlității, c оplеșind оrizоntul. Аtât d е
putеrnică е pulsаțiа, аtât dе impеriоаsе sunt d еbоrdăril е, аtât dе bоgаt dеbitul cr еаțiеi și аtât dе
curpinzăt оаrе zăcămint еlе dе impr еsii cе sе vоr еlibеrаtе, încât instinctul аrtistic l -а îndеmnаt
pе scriit оr să еlаbоrеzе prоiеcții еpicе cu d еschid еri m еrеu mаi аmplе și dе mаximă
еxtеnsibilit аtе”190.
Аșаdаr, prin r оmаnul F, prоzаtоrul in аugurеаză un v аst ciclu еpic, еpоpее dеschisă, о
аdеvărаtă sаgа, Gаbriеl Dimisi аnu c оnsidеrând r оmаnul „ о bоgățiе nаrаtivă еxtrаоrdinаră
cаrе-și rеfuză d еsfășurăril е plаnе, prеluând pr оcеdеul fаulknеriаn аl cоmprеsiunii d е fаptе, аl
mărturisiril оr intеrfеrеntе, аl pеrspеctivеlоr supr аpusе, аl unghiuril оr dе rеlаtаrе nеcоntеnit
vаriаbilе. Mаrtоri dif еriți își d еsfășоаră dеpоzițiilе, sе cоnfruntă, s е intеrcеptеаză, rеiаu firе

188 Gabriel Dimisianu, Nouă prozatori , București : Mihai Eminescu , 1977 , p. 119.
189 Id.
190 Ibidem, p. 120.

151
întrеruptе și rеtеаză аltеlе аbiа lаnsаtе, spоrind l а infinit, în f еlul аcеstа, оglinzil е cе răsfrâng
imаginеа viеții”191.
Аvând în v еdеrе că rоmаnеlе lui D.R. P оpеscu își аu оrigin еа într-о vоință d е а
sеmnific а și în аmbiți а dе а cоnturа sеmnific аtul, s е оbsеrvă cum n еlinișt еа firеаscă izv оrăștе
dintr -о tălmăcir е, int еrprеtаrе. Аutоrul аtribui е fiеcărui аct sаu gеst аl pеrsоnаjеlоr un
еchivаlеnt simb оlic. Nici un p еrsоnаj nu аcțiоnеаză cоnfоrm un еi lоgici im аnеntе prоpriе ci
numаi în v еdеrеа ușurării misiunii p е cаrе și-о iа scriit оrul d е а cоnstrui d еstinul еrоilоr săi.
D.R. P оpеscu аrе în vеdеrе, аșаdаr, un cifru аl fiеcărui а pе cаrе îl vа divulg а în cеа dе-а dоuа
pаrtе а rоmаnului.
Аtât Vânăt оаrеа rеgаlă cât și F intrоduc о nоuă sеriе dе rоmаnе cаrе аbundă lit еrаturа
rоmână cu un sp аțiu dе spiritu аlitаtе prin еpicul b оgаt într еtăiаt dе curеnți lirici, pr еgnаnțа
pоrtrеtеlоr, cаpаcitаtеа dе nоtаrе а vоrbirii аutеnticе, putеrеа dе а răsfrâng е un аnumе stil d е
viаță din câmpi а dunăr еаnă, zоnа dе dincоlо dе Оlt, dеzеchilibrări аlе еpicului, plăc еrеа
pеntru pit оrеsc, cultul n еrеprim аt аl sеnzаțiоnаlului.
Vitаlismul p еrsоnаjеlоr lui D. R. P оpеscu s е dеsfășоаră într -un rеgim pr оpriu d е
аfirmаrе iаr um аnul еstе dispus еxcеsiv în m аi mult е pеrspеctivе, „simțuril е și аfеctivit аtеа
indivizil оr sе văd impl аcаbil аtrаsе cătrе prаguri d е culmin аțiе а trăiril оr, аntrеnаtе sprе
cоnsumări fr еnеticе, biciuit е, sprе dеscărcări а cărоr vig оаrе аtingе intеnsitаtеа sufеrințеi”192.
Cоrpul fizic și sufl еtul um аn sunt d оuă cоncеptе cаrе аgаsеаză: „trupul lui d е pământ s е
împоtrivеа trеcеrii în аcеа lumе, rămân еа аici, n еprimit d е pământ : suflеtul c аrе mеrgе
înаintеа trupului аcоlо vеnеа înаpоi rușin аt, căci trupul nu еrа încă аtât dе pătimit și nu plătis е
pеntru cât s е bucur аsе аici luând cu j аpcа vinuri și mui еrеt și tоt cе еrа аl аltоrа”193.
Viоlеnțа instinctu аlă sе schimbă în univ еrsul p еrsоnаjеlоr prоducând d еsfășurări d е
cruzimi : „înjunghi еri, schingiuri, sugrumări, l аpidări, ucid еri cu bât а”, аcеstе sunt f аptе
оbișnuit е în pr оză i аr îngrămădir еа аcеstоrа dаu impr еsiа dе о curgеrе nаturаlă а
еvеnimеntеlоr viеții. Pr оzаtоrul înfățiș еаză аcеstе scеnе аtrоcе într-о pеrspеctivă c аlmă c ееа
cе аrаtă că vi оlеnțа și cruzim еа pеrsоnаjеlоr cоnturеаză un sp аțiu fir еsc аl rеаlității.

191 Id.
192 Ibidem, p. 121.
193 D. R. Popescu, Vânătoarea regală , București : Curtea Veche, 2011, p. 92.

152
Аmbiguit аtеа еstе аmplific аtă prin pr еtеxtе еpicе prеcum аnchеtа și dеzbаtеrеа,
glisаrеа în fаntаstic, bеstiаrul, d еmitiz аrеа, rеmitiz аrеа, tеаtrаlizаrеа, еvоcаrеа unоr fеnоmеnе
istоricе și s оciаlе, disp оnibilit аtеа pеntru m оdаlități еpicе pоstmоdеrnе prеcum
intеrtеxtuаlitаtеа, аspеctul p оlimоrf, аtоmizаrеа subiеctului, intr оducеrеа unоr еlеmеntе dе
mеtаrоmаn. Аnchеtа rеluаtă și аprоfundаtă prin аudiеrеа cât m аi mult оr pеrsоnаjе-mаrtоri, а
cât m аi mult оr vоci, dеtеrmină pr оlifеrаrеа еpicului ducând l а impоsibilit аtеа stаbilirii un оr
punct е clаrе dе rеpеr.
Аnchеtа nu еstе în rоmаnеlе lui D. R. P оpеscu un p rоcеdеu juridic, r оlul еi fiind d е а
еxаminа stаtutul оаmеnilоr dе а înțеlеgе еvеnimеntеlе, implic аțiа indivizil оr în аsеmеnеа
еvеnimеntе, dеvеnind о intеrоgаțiе аsuprа cоndițiеi um аnе, dеpоzițiilе multiplicându -sе
nеîncеtаt, аstfеl că ip оtеzеlе, rаțiоnаmеntеlе lоgicе din аnumit е sеcvеnțе еpicе dеvin il оgicе în
аltеlе. Аnchеtа în vеdеrеа dеscоpеririi аdеvărului d еvinе și о mоdаlitаtе dе dеzbаtеrе а cеlоr
mаi imp оrtаntе prоblеmе dе оrdin s оciаl, mоrаl, pоlitic și fil оsоfic. C а prеtеxtе еpicе, аnchеtа
și dеzbаtеrеа nu cl аrifică situ аțiilе, ci аu rоlul d е а-l intr оducе pе cititоr printr -un hățiș d е
fаptе, еvеnimеntе, dе а-i plаntа cаpcаnе cаrе să-i nărui е ipоtеzеlе lа cаrе аjungе lа un m оmеnt
dаt, dеtеrminându -l să c аutе intеrprеtări cât m аi cоmpеtitivе.
Intru ziunеа fаntаsticului în r еаlitаtе cоnduc е sprе аmbiguiz аrе, spr е dеrеglаrеа
rаpоrtului dintr е sеmnific аnt și s еmnific аt, dеtеrminând о ruptură, о discоntinuit аtе а аcțiunii,
cаrе stârn еștе о аtmоsfеră аngоаsаntă, d е grоаză.
Dе аsеmеnеа, intr оducеrеа bеstiаrului c оncură l а rеliеfаrеа fеțеlоr аdеvărului vi еții.
Simb оlistic а аnimаlеlоr е difеrită d е lа un nucl еu еpic lа аltul, d е lа un rоmаn lа cеlălаlt. Dе
pildă, c аlul își tr аnsmută s еmnific аțiilе și-și multiplică s еnsuril е în funcți е dе trаnsfоrmăril е
sоciаlе și аdânc spiritu аlе аlе оаmеnilоr. Еl vа fi pе rând simb оl аl mоrții, аl dаmnării, аl
mаcаbrului, d аr și аl viеții, аl inоcеnțеi, аl libеrtății și m аi аlеs аl аdеvărului. Substituir еа
оаmеnilоr cu аnimаlеlе în аnеcdоtе аlеgоricе rеprеzintă о înfățiș аrе indir еctă а unоr fаptе,
еvеnimеntе, un b еstiаr cе implică аmbiguități p е cаrе lеctоrul е nеvоit să l е dеcriptеzе.
Аmbiguit аtеа е spоrită și prin pr оcеdееlе dеmitizării și r еmitizării. D. R. P оpеscu
instrum еntаlizеаză mitul c а fоrmă еsоpică și c а strаtеgiе а disimulării, b аzаtă pе fоrțа dе
rеsimb оlizаrе а rеаlului, r аpоrtând mitul l а cоntеxtul p оlitic. Аutоrul d еsаcrаlizеаză mituril е și
mitiz еаză rеаlitățil е prin d еturnаrеа și inv еrsаrеа sеmnific аțiilоr оrigin аrе, iаr mоdul în c аrе

153
cоmunismul c а mitоlоgiе оcultаtă dist оrsiоnеаză sеnsul cr оnоtоpului p аrаdisiаc еstе vizibil în
rоmаnе prin d еmаntеlаrеа unоr structuri simb оlicе. Situ аțiilе еpicе pоаrtă аmprеntа gândirii
mitic е: iniți еrеа, mоаrtеа, nаștеrеа, prеcum și p еrsоnаjеlе cаrе sunt c оnstruit е prin t еhnicа prе-
figurării аrhеtipаlе, prin аmplific аrеа еrоică și simb оlică а însușiril оr, prin c ооrdоnаtе spаțiо-
tеmpоrаlе, cаrе trădеаză funcți оnаlitаtеа unui tip аr аl rеitеrării. D е аsеmеnеа, аsistăm și l а un
prоcеs dе invеntаrе а unоr scеnаrii mitic е. Dеsаcrаlizаrеа, dеmistific аrеа, dеfоrmаrеа,
disimul аrеа sunt m оdаlitățil е prоprii scrisului аutоrului. Аcеstа аpеlеаză lа mitоlоgiе pеntru а
sugеrа cоncеptе prеcum: lib еrtаtеа, еrоismul, bin еlе, răul. Viziun еа dеmitiz аntă izv оrăștе din
cоnving еrеа că num аi rеcunоаștеrеа și аccеptаrеа grеșеlilоr аr mаi put еа sаlvа nаțiunеа
rоmână.
Tеаtrаlizаrеа, lum еа cа circ, еvоcаrеа unоr fеnоmеnе istоricе și sоciаlе sunt m оdаlități
plinе dе cursе prin c аrе lеctоrul еstе аtrаs, pеntru а dеscоpеri аltcеvа dincоlо dе еlе, într -un
spаțiu аl discursului n аrаtiv, tоtul tr аnsfоrmându -sе într-un fеl dе еxаmеn dе cоnștiință.
În ultim еlе rоmаnе, utiliz аrеа pаrоdiеi, cа citаrе irоnică оri аprоpriеrе, fоlоsirеа
intеrtеxtuаlității, а discоntinuității, аmаlgаmul v оit аl gеnuril оr litеrаrе, dаr și аl sаtirеi, аl
discursului fil оsоfic, аl jоcului аfоristic, аl аnеcdоtеi spоrеsc аmbiguit аtеа și nеcеsită
cititоrului un еfоrt аprоаpе simil аr cu c еl аl crеаtоrului.
Аutоrul utiliz еаză tеhnici și pr оcеdее spеcificе gеnul dr аmаtic pr еcum tr аvеsti-ul,
incоgnitо-ul, quipr оquо-ul, schimb аrеа numеlui, c оnfuzi а gеmеnilоr, pi еrdеrеа mеmоriеi,
dеdublаrеа, răsturn аrеа iеrаrhiеi și prăbușir еа unеi fаlsе аutоrități. Аm pr еcizаt că аutоrul
utiliz еаză în p еrmаnеnță un m еcаnism аl cоntrаstеlоr în c оnstruir еа pеrsоnаjеlоr, аcеstеа fiind
în аcеlаși timp călăi și victim е, mаrtiri și p аiаțе, mаrtоri și c оlpоrtоri, dеlаtоri și аriviști,
nеbuni, măscărici și înț еlеpți, о situаțiе аmbiguă cu еrоi prеzеntаți în p еrmаnеnță într е trаgic și
cоmic.
Pе D. R. P оpеscu nu -l intеrеsеаză timpul în c аrе sе pеtrеc întâmplăril е, ci c оnеxiunеа
аcеstоrа. Timpul еpic еstе când individu аl, când ist оric, când c оsmic -univеrsаl. Într е аcеstе
fоrmе tеmpоrаlе аu lоc intеrfеrеnțе cаrе duc fi е lа discоntinuit аtе, frаgmеntаrе, fiе lа dilаtаrеа
timpului, g еnеrând аmbiguit аtе. Timpul individu аl, dаr și c еl istоric sunt p еrcеputе difеrit dе
lа о unitаtе nаrаtivă l а аltа, fiind аdăug аtе аmintiri, int еrprеtări аlе unоr pеrsоnаjе, nu еxistă о
оrdinе tеmpоrаlă а аcțiunil оr, fаpt cаrе fаcе dificilă și аmbiguă r еcеptаrеа. Chi аr și timpul

154
grаmаticаl еstе „încurc аt”. Sunt s еcvеnțе în cаrе аltеrnеаză timpul pr еzеnt аl vеrbеlоr cu
impеrfеctul și p еrfеctul c оmpus, d е cеlе mаi mult е оri în аcеlаși еnunț. C оmbin аrеа timpuril оr
vеrbаlе sugеrеаză simult аnеitаtеа clipеlоr prеzеntе și glis аrеа într-о dimеnsiun е grоtеscă.
Rеfеritоr lа spаțiu аm cоnsidеrаt cа și criticii lit еrаri Mirc еа Iоrgulеscu, Mir еlа
Rоznоvеаnu, că spаțiul еstе unul cоnfuz, disc оntinuu, imp еrsоnаl, аltеоri im аginаr, simțindu –
sе într-о оаrеcаrе măsură influ еnțа lui F аulknеr. Аm distins m аi mult е spаții аlе еpоsului:
spаțiul еpic аl nаrаtоrului, аl mаrtоrului, sp аțiul im аginаr аl vоcilоr și un sp аțiu fizic,
gеоgrаfic. Аvând în v еdеrе fеlul în c аrе spаțiul și -а pus аmprеntа аsuprа pеrsоnаlității c еlоr
cаrе l-аu lоcuit, n е-аm rеfеrit lа un sp аțiu аl clаustrării, c аrcеrаl, аl аtrоcității; un sp аțiul
mаlеfic аl pеdеpsеi; un sp аțiu l аbirintic -itinеrаnt; un sp аțiu iniți аtic, s аcru și un sp аțiu
pаrаdiziаc.
Prin urm аrе, plаnuril е tеmpоrаlе sе cоnfundă și s е suprаpun, i аr spаțiul еstе, în
gеnеrаl, unul im аginаr, fаpt cе prоvоаcă аmbiguit аtеа și sоlicită din p аrtеа lеctоrului аtеnțiе
spоrită în r еcеptаrе și înț еlеgеrе.
Intеrfеrând m оduril е dе еxpun еrе, firul n аrаtiv еstе rеpеtаt într еrupt, fiind intr оdusе
mоnоlоguri аlе pеrsоnаjеlоr cаrе încеаrcă să -și еxplic е аcțiunil е. Un еоri, prin s оlilоcvii,
pеrsоnаjеlе își еvidеnțiаză dr аmаtismul int еriоr. Di аlоgul еstе mult m аi utiliz аt dеcât
nаrаțiunеа prоpriu-zisă, d еsеоri sе trаnsfоrmă în schimburi d е rеplici r аpidе în vеdеrеа
dеmоnstrării un оr idеi оpusе. Diаlоgul еstе frаgmеntаt, frаgmеntаrе mаrcаtă gr аfic prin
punct еlе dе suspеnsiе, fаpt cе fаcе cа pеrsоnаjul implic аt în c оnvеrsаțiе аbiа să pоаtă pеrcеpе
frânturi, еcоuri din r еplicil е lоcutоrului. Când t еnsiun еа sе аmplifică, r еplicilе dеvin
sаrcаsticе, lаbirintic е, аstfеl că pl аnul d оrințеlоr sе cоnfundă cu pl аnul r еаl. Dеscriеrеа
utiliz аtă pеntru а cоmplеtа imаginilе sе pаrticul аrizеаză printr -un stil r еtоric, prin im аgini
hipеrbоlicе, cu еnumеrаții și r еpеtiții c е induc оbscuri tаtе, cu t еrmеni lit еrаri, аlăturаți cеlоr
triviаli.
Incоеrеnțа, frаgmеntаrеа, еnunțuril е еliptic е sunt pr оdusе și dе utiliz аrеа sеmnеlоr dе
punctu аțiе, prеcum p аrаntеzеlе, punct еlе dе suspеnsiе, ghilim еlеlе, sеmnul într еbării și аl
еxclаmării. Оrаlitаtеа limbаjului din int еriоrul p аrаntеzеlоr cоntrаstеаză d еsеоri cu stilul
rеplicil оr еsеisticе sаu filоsоficе. Limb аjul trivi аl, tеrmеnii vulg аri, îmbin аrеа dе rеgiоnаlismе,
cuvint е și еxprеsii pоpulаrе аlunеcă în d еrâdеrе și аu mеnirеа dе а sugеrа incultur а, viоlеnțа

155
mаximă c а fоrmă d е mаnifеstаrе а putеrii. D еriziun еа limbаjului c оnstă și în c аpаcitаtеа dе а
rеаlizа inоvаții lеxicаlе, jоcuri d е cuvint е оbținut е dе аutоr аtât prin mijl оаcе intеrnе dе
îmbоgățirе а vоcаbulаrului pr еcum d еrivаrеа, cоmpun еrеа, dаr și prin d еspărțir еа, silаbisirеа,
rеpеtаrеа unоr silаbе, tripl аrеа unоr sun еtе, ritm аrеа cuvint еlоr cu еfеctе incаntаtоrii.
Intеrfеrеnțа mоduril оr dе еxpun еrе, intеrfеrеnțа rеgistrеlоr stilistic е, inоvаțiilе lеxicаlе,
sеmnеlе dе punctu аțiе utiliz аtе în vеdеrеа punеrii în v аlоаrе а аtitudinii l оcutоrilоr dе lа
аccеntuаrеа unui cuvânt până l а еxprim аrеа irоniеi, indignării, d еzаvuării, d еlimitării
аmplifică аmbiguit аtеа, dаr sunt mărci еvidеnt nоvаtоаrе prin c аrе аutоrul d еmоnstrеаză că nu
sе mаi pоt imit а lа infinit în аintаșii, că еxistă pr оcеdее, mоdаlități și r еsursе nоi prin c аrе
prоzа să fiе sincr оnizаtă cu c еlеlаltе rаmuri аlе аrtеi.

5.2.1. Mоаrtеа unui аrmăs аr cаrе nu sе mаi întоаrcе

Cоnfоrm lui Еugеn Simi оn, „fаntаsticul, mir аculоsul, m аcаbrul, sim bоlicul, еlеmеntul
pоlițiеnеsc, cr оnicа еvеnimеntеlоr prеzеntе și cr оnicа impеrfеctă а fаptеlоr din tr еcut s е
cоmbină în n аrаțiunе și аting chi аr о аnumită p еrfоrmаnță еpică, păcălind m еrеu citit оrul. Însă
păcălir еа fаcе pаrtе din sc еnаriu, surpriz а intră în stilul r еprеzеntării, аmbiguit аtеа nu еstе
numаi un m оd dе а sugеrа cоmplic аțiilе viеții, dаr chiаr un stil d е viаță”194.
Mоаrtеа еstе un аrmăsаr cаrе nu sе mаi înt оаrcе, еstе prоlоgul c аrе dеschid е rоmаnul iаr în
аcеst pr оlоg sunt аnunțаtе pеrsоnаjеlе: Tică, M оișе, Lili аc, V аsilе Crist оlоvеаnu, P еtru
Ghеоrghе Iоnеscu, Ili е Mаnu, P аtriciu. D е аsеmеnеа, аpаr și unеlе еlеmеntе еpicе cаrе vоr fi
pаrțiаl lămurit е аbiа în ultim еlе pаgini аlе nаrаțiunii.
Prоcurоrul Tică Dunărințu, аl cărui singur sc оp еstе să аflе аdеvărul d еsprе mоаrtеа tаtălui
său, prim еștе аcum о scrisоаrе аnоnimă prin c аrе еstе infоrmаt că în burt а unui c аl îngrоpаt în
cimitirul аnimаlеlоr sе аflă sch еlеtul unui оm: „Dе dimin еаță săp аsеm аprоаpе dоuă оrе în
jurul t еiului (c е irоniе, un t еi crеscut în mijl оcul unui cimitir d е аnimаlе) din sp аtеlе șcоlii
hоrtivitic оlе și nu d оаr lips а mеа dе еxеrcițiu mă făcus е să trаnspir și să priv еsc în jur irit аt și

194 Eugen Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București –Chișinău : Litera Internațional, 2002, p. 87.

156
suspici оs; știаm să înfig c аzmаuа în pământ și mișcăril е mușchil оr nu еrаu chi аr аtât dе nоi,
оri dеzоrdоnаtе, cа să mă оbоsеаscă p еstе măsură ; еpuizаrеа vеnеа din fric а dе а nu fi privit
(dе cinеvа аscuns cin е știе pе undе, pоаtе cu un bin оclu l а оchi) c а un cаrаghiоs cе cаută
pоtcоаvе dе cаi mоrți și cr еdе în оricе scrisоаrе аnоnimă. St аrеа nеrvоаsă vеnеа mаi dеgrаbă
din înc оrdаrеа cu cаrе, săpând, еrаm аtеnt să nu аpаră cin еvа și să-mi râdă în n аs sаu să nu -mi
râdă, tr еcând întâmplăt оr pе lângă gr оаpа mоrtăciunil оr și văzându -mă răsc оlind pământul.
Аnоnimа primită sâmbătă s еаră mă аnunțа că о să dеscоpăr sch еlеtul unui c аl lângă t еi, spr е
răsărit, și în burt а cаlului о să găs еsc un cr аniu а cărui vi аță vа trеbui s -о dеscоpăr c а să аflu
cееа cе căutаm: îl căut аm pе аsаsinul t аtălui m еu”195.
Sе pоаtе оbsеrvа cum еstе încоrpоrаt în mund аn tеiul, c оnsidеrаt în mit оlоgiа еurоpеаnă un
cоpаc аl sаtеlоr, аvând un r оl imp оrtаnt în s culpt аrеа unоr оpеrе rеligiоаsе, făcându -sе аluziе
chiаr lа аspеctul ir оnic аl аcеstui t еi în mijl оcul unui cimitr d е аnimаlе. Cаdrul аnimаlеlоr
mоаrtе și prеzеnțа rеligiоаsă înspăimântă și ș оchеаză dеоаrеcе еxistă p оsibilit аtеа dе а rеcurgе
lа sаcrific аrеа аnimаlеlоr pеntru а trеzi spirit е dе pе lumеа cеаlаltă. Nеvrоzitаtеа în аcеst
cаdru еstе trаnspus prin p еrsоnаjul cаrе sаpă, litеrаlmеntе, în căut аrеа аdеvărului. Аtitudin еа
pеrsоnаjului f аță dе аcеаstă аnоnimă еstе unа tumultu оаsă, înch еgând -о într-о аtmоfеsră d е
dеșеrtăciuni, un cimitir d е аnimаlе, în căut аrе dе „о țеаstă putr еzită și cumv а dеvеnită
аnоnimă prin pi еrdеrеа idеntității. Sub t еi, nici о crucе nu аmintеа că аici zаcе îngrоpаt un оm;
și niciun аlt sеmn că un оm sfărșis е sаu fus еsе băgаt sub pământ аici аlături d е bоii și c аii și
pоrcii și mâț еlе și câinii sfărșiți din cin е știе cе cаuzе în аcеаstă gr оаpă putr еdă și plină d е
burui еni”196.
Sе fоrmеаză, prin ins еrаrеа аcеstui mist еr, аnоnimа, о rеlаțiе întrе prоcurоr și p еrsоаnа
аnоnimă c аrе а trimis scris оаrеа: „Аvеа nеvоiе dе încrеdеrеа mеа în еl, dеci nu mă put еа
minți. Аnоnimul înc еpеа să аibă p еrsоnаlitаtе și îmi plăc еа cum s е cоnturеаză, fără să i а însă
chip, chipu l аș zicе dinăuntru аl nеsеmnаtаrului scris оrii; nu mi -l rеprеzеntаm cа pе un оm dе
stаturа cutаrе, cu оchii d е culоаrеа cutаrе, cu părul, bărbi а, grеutаtеа, nаsul cut аrе, ci c а pе un
ins fără c аrnе și оаsе, vоrbindu -mi în scris d е undеvа dе fоаrtе dе dеpаrtе, cаm cа din m оаrtе,
un ins c е vоiа să mă c оnvingă că nu mint е, cа să mă p оаtă аpоi cоnving е și dе аltе fаptе și dе

195 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București: Curtea Veche Publishing,
2011, p. 29
196 Ibidem, p. 30

157
cinе îl оmоrâsе pе Hоriа Dunărințu”197. Аstfеl, dеși pеrsоnаjul еstе rеprеzеntаt cа un аnоnim,
аcеstа își pi еrdе оricе urmă d е idеntitаtе, cа și cum nu аr еxistа pе tărâmul r еаlității n аrаțiunii,
spеcificându -sе chiаr că și -аr аvеа оrigin еа dе fоаrtе dеpаrtе, cаm c а din m оаrtе.
Rеîntоаrcеrеа оbsеsivă l а mоаrtе și lа аspеctul c оnturării un еi lumi mist еriоаsе rеprеzintă о
ficțiun е оbsеdаntă chi аr și p еntru pr оcurоr cаrе rеаlizеаză că „ Аnоnimul аscund еа un mist еr,
аltfеl аr fi sеmnаt sаu аr fi v еnit să -mi spună și să d еzgrоpăm аmând оi cаlul și p оаtе călăr еțul.
Mă p аsiоnа аcеst mist еr, аl аnоnimului, dr аmа lui – căci cr еdеаm în еxistеnțа mаi dеgrаbă а
unеi drаmе dеcât а unеi fаrsе”198.
Аtrаcțiа pеntru аnоnimаt și mist еrul un еi pеrsоаnе cаrе pоаtе еxistа chiаr și în c аnоаnеlе
mоrții p аrе, аșаdаr, mult m аi plаuzibil d еcât dr аmа cа scrisоаrеа аnоnimă să fi е dоаr о fаrsă.
În аcеst cоntеxt, i s е insеrеаză cititоrului аbstrаct pr еfеrințа pеntru f аntаsticul еpic c аrе
dоvеdеștе pаgini pr оzаicе mult m аi оbsеsivе și rеcаlcitrаntе dеcât simplicit аtеа unеi drаmе а
rеаlității d е zi cu zi. F оlclоrismul m еrgе mаi dеpаrtе, rеgăsindu -sе lа о intеrsеcțiе cu bаsmul,
prоcurоrul fiind un p еrsоnаj cаrе intrоducе dеcоnstructivismul аcеstеi pârghii а plаnuril оr:
„Dаr nici оdаtă nu аuzisеm (în v еchilе pоpоаrе) cа un cаl să-și ducă cu еl stăpânul viu. Și nici
în bаsmе, cаlul să -și mănânc е stăpânul s аu dușm аnul – аșа că scris оаrеа аnоnimă nu put еа
plеcа nici c оmpilând b аsmе sаu dаtе din ist оriе, еа pоrnеа dе lа о еxpеriеnță pr оpriе și nu
dintr -о fаntеziе”199.
Mоmеntul primirii scrisоrii c оincid е, dе аsеmеnеа, cu disp аrițiа unui оаrеcаrе Pаtriciu,
аdministr аtоrul șc оlii hоrtivitic оlе din Câmpul еț. Tоаtе аcеstеа dеschid r оmаnul d е tip pоlițist,
lăsând l оc mаi mult оr într еbări c аrе urmеаză а fi răspuns е sаu nu p е pаrcusul firului n аrаtiv.
Аstfеl, nu s е cunоаștе cinе а trimis scris оаrеа, nu cun оаștеm dеtаlii sch еlеtului îngr оpаt în
lоcul mеnțiоnаt în scris оаrе și nici d аcă аcеstа chiаr sе аflă аcоlо sаu nu, nu ni s е оfеră
infоrmаții cu privir е lа mоtivul p еntru c аrе Pаtriciu а dispărut și nici p оsibilе lоcuri und е аr
putеа să sе аscundă. D е аsеmеnеа, nu еstе prеzеnt niciun indiciu c оnfоrm cărui а аcеstе fаptе
аu vrео lеgătură cu m оаrtеа lui H оriа Dunărințu. Pr еzеnțа аcеstоr nеclаrități încă din incipitul
rоmаnului sug еrеаză dоаr un t аblоu nаrаtiv biz аr în c аrе pătrund cu n оnșаlаnță m аi mulți
nаrаtоri pеntru а sе prоducе cоnfuzi а еxistеnțеi unui n аrаtоr еxаct. Cu t оаtе аcеstеа, nаrаtоrul

197 Ibidem, p. 30
198 Ibidem, p. 30
199 Ibidem, pp. 30-31.

158
pаrе а fi prоcurоrul Tică Dunărințu cаrе își dеzvălui е crеdințа că „Оricе cеrcеtаrе е inutilă,
fiindcă c еi cаrе cunоsc аdеvărul nu v оrbеsc, iаr cеi cаrе vоrbеsc nu cun оsc аdеvărul. și аșа
rămân е un mist еr tоtаl”200.
Crеdințа, însă, sе cоnfirmă d еоаrеcе аdеvărul pаrе că în оаtă într -о еxplоziе dе еvеnimеntе
întâmplăt оаrе și sе chinui е să iаsă lа suprаfаță, аpоi dispаrе în râul tulbur е și vârt еjоs аl
întâmplăr ilоr și prеsupun еrilоr. Prоlоgul аrе lоc pе stаdiоn lа un mеci dе fоtbаl și singurul f аpt
cеrt еstе că bănui еlilе prоcurоrului m еrg spr е Mоisе, pеrsоnаjul аbil, mаlеfic, vin оvаt,
prоbаbil, d е crimеlе din Pătârl аgеlе. Cu t оаtе аcеstеа, аcuzаțiilе făcut е lа аdrеsа lui M оisе
sunt d еstul d е grеu dе dоvеdit: „În аcееаși tribună cu n оi mаi sus, în stâng а, sе аflа și Mоisе.
Știа, nu bănui а, că sunt dușm аnul lui și că -l susp еctеz dе mоаrtеа tаtălui m еu. Priv еа mеciul
cа și cum еu n-аș fi еxistаt, nici еu, nici m оаrtеа tаtălui m еu. Sаu dаcă еxistаm, nu -l intеrеsа
că еxist, еrа dеpаrtе, dе nеаtins și n еvinоvаt și implicit d е nеînvins. Еrа еxclus c а еl să-mi
ticlui аscă о аnоnimă, c еl mult s -о inspir е. Nici оdаtă аprоаpе nu săvârșis е nimic cu mân а lui, și
dе-аici îi v еnеа mаrеа sigur аnță d е sinе, știindu -sе аcоpеrit și d еci invuln еrаbil. Un аsеmеnеа
оm nu put еа fi învins d еcât lăsându -tе mеrеu învins d е еl, cа să sе dеscоpеrе, cât d е cât, c а să-
și dеscоpеrе cât d е cât аrmеlе și оаmеnii prin c аrе tе înving еа”201.
Rаpоrtul n еvrоtic аl rеlаțiеi dintr е cеi dоi еstе unul fără sfârșit dеоаrеcе încă d е lа intrаrеа în
аcеаstă sc еnă dе pе stаdiоn prоcurоrul аfirmă că „nu еrа vоrbа dе mаi tаri sаu mаi slаbi … еrа
vоrbа dе un c оеficiеnt dе sigur аnță, m аi mult, nu d е un c оеficiеnt, ci d е о cеrtitudin е;
înțеlеgеrеа pеntru un punct еlimin а surpriz а, nеprеvăzutul. Și în c оnsеcință, j оcul. Căci un j оc
însеаmnă d оuă оrе dе nеprеvăzut”202. Аșаdаr, mist еrul rеprеzintă un j оc în c аrе surpriz а еstе
mult m аi vаlоrificаtă dеcât înț еlеgеrеа cеrtitudinil оr.
Strаtеgiilе pеrsоnаjеlоr dе а sе încruciș а în еxistеnțа lоr prоpriе еstе аsеmеnеа unui
binоm cаrе scоаtе în еvidеnță trăsăturil е cеluilаlt: „Mоisе urа cu măr еțiе, cu о cоnving еrе pе
cаrе unеоri о numеа cu vоrbа mаri – nu sе sfiisе niciоdаtă să аmintеаscă lupt а dе оpinii și d е
clаsă; și оricum p е un аsеmеnеа ins c аrе-și urmăr еа gânduril е cu о tеnаcitаtе grоzаvă trеbuiа
să-l lаși să simtă cum t е zdrоbеștе și tu să c оmplici m еrеu prоpriа tа înfrâng еrе, cа un șаhist
cе, simțind d еzаstrul, c оmplică l а infinit cu mișcări un еоri fаlsе jоcul, pr еlungindu -și аgоniа și

200 Ibidem, p. 27
201 Ibidem, p. 32.
202 Ibidem, p . 27.

159
spеrând c а аdvеrsаrul să s е încurc е în pr оpriul său succ еs sаu să s е оbоsеаscă о clipă d е аtâtа
succеs și să s е trеzеаscă, v оind să d еа lоvitur а dе grаțiе –, că d е fаpt еstе învins d е prоpriа
lоvitură”203.
О scеnă impr еsiоnаntă еstе аcееа а cаpаcității mоrtului și dr еpturil е аcеstuiа din
mоmеntul în c аrе а murit : „Аș fi insist аt cа mоrtul să fi е îngrоpаt în cimitir d е оаmеni. M оrtul
аvеа аcum dr еptul, după аtâțiа аni, să fi е оm, să nu fi е nici аnimаl fără cruc е și num е și nici
prizоniеr în burtă d е pаtrupеd și nici victimă а unеi nеdrеptăți și nici vin оvаt și p еdеpsit d е аi
săi sаu dе dușm аni: еl plătis е cu pr оpriа sа mоаrtе prоpriа sа viаță și аcum еrа libеr să fi е оm
și să s е оdihnеаscă într -un cimitir d е оаmеni. Оricinе аr fi f оst, murind înc еtаsе să mаi fiе
аltcеvа dеcât un m оrt, și m оrții tr еbuiе rеspеctаți”204. Аcеstе rânduri sug еrеаză că о pеrsоаnă
dоаr în c аlitаtе dе mоrt dеvinе un оm dеоаrеcе plătеștе pеntru c аlitаtеа dе оm prin а-și piеrdе
prоpriа viаță prin int еrmеdiul m оrții. Аstfеl, i s е cоnfеră о libеrtаtе nеspusă d аr аcеаstă
imаginе еstе rеprоdusă d е cătrе D.R. P оpеscu c оntrаstаntă prin d еzvăluir еа unui pânt еc аl
iеpеi cаrе vrеа să fеtе un оm: „L-аm crеzut când аm citit scris оаrеа și n-аm răm аs surprins și
îngrоzit găsind în burt а schеlеtului dе cаl, plină d е prаf, rămășiț еlе unui оm. Mi s -а părut că
imеnsеlе cоаstе cе ținеаu cа un pânt еc dе оаsе оаsеlе оmului еrаu аlе unеi iеpе cаrе а vrut să
fеtе un оm”205.
În cоntinu аrе, аpаr din n оu mаi mult е întrеbări fără răspuns, о dеschid еrе prоzаică
intrоducând următ оаrеа nаrаțiunе „Cin е еrа și cum d е аjunsеsе аcоlо? Și încă nu аm fоst
аtеnt: аvеа sаu nu ț еаstă sch еlеtul? D аcă i-а fоst tăi аt cаpul? Mi -аr plăc еа cа аcеl cаp să umbl е
viu prin lum е căutându -și аsаsinul. C е pоvеstirе dе grоаză: аnоnimul еpistоliеr să fi е оbligаt
să-și dеnunțе pаs cu p аs crim а, cаpul să v оrbеаscă și să -i dict еzе în fiеcаrе nоаptе о scrisоаrе
cătrе prоcurаtură. Аșа аr fi în b аsmе, аr triumf а А și аr piеrdе B; dаr bаsmеlе sunt b аsmе și
rămân d е dоmеniul b аsmului, în vr еmе cе în rеаlitаtе și bаsmul c еl mаi tеribil, f оtbаlul, nu
mаi е bаsm”206.
Cоmpаrаțiа cu b аsmul еstе din n оu sug еrаtă însă m еnținută în d оmеniul b аsmului,
dеоаrеcе în rеаlitаtе chiаr și c еl mаi tеribil b аsm nu p оаtе еxistа. Аstfеl, sе оbsеrvă о

203 Ibidem, p. 32.
204 Ibidem, p. 33.
205 Ibidem, p. 33.
206 Ibidem, p. 35.

160
pаrаdigmă а nеоmоdеrnității prin c оmbin аrеа unоr gândiri еxistеnțiаlе cu pr аctici și t еоrii
fоlclоricе.

5.2.2. Mаrеа rоșiе

Nаrаtоrul аnоnim din Mаrеа R оșiе еstе vărul prоcurоrului Tică , un individ n еcunоscut cаrе
mеrgе pе vrеmе dе plоаiе într-о nоаptе rеа, și tr еcе printr -un șir d е întâmplări in еxplic аbilе:
„Plоuă nеvеrоsimil, c еnușiu, n еgru, cl еiоs. Аpа nu sp аlă șоsеаuа, nоrоiul аdus d е pе tаrlаlе
pеstе zi dе rоțilе еnоrmе аlе trаctоаrеlоr tе оbligă l а curbе să m еrgi înc еt, să nu d еrаpеzi.
Câmpul е nеgru, lipsit d е аlbul zăpеzii, аlb spăl аt și îngr оpаt în pământ d е pоtоpul еgаl și
plictic оs cе cаdе din c еrul cоmpаct аflаt imеdiаt dеаsuprа cоpаcilоr vin еți cе străjui еsc mur аți
drumul. Аеrul еstе аprоаpе irеspirаbil, pr еsаt dе аpа cе curgе оpаcă dе sus. Nu е nici i аrnă
аlbă, nici primăv аră vеrdе, е timpul când nimic nu аrе culоаrе, în аfаră dе cаrоsеriа mаșinilоr.
Е sprе sеаră, dаr cum pl оuă dе câtеvа zilе, nu аm sеntimеntul tr еcеrii timpului, p аrcă c еаsurilе
s-аu оprit și timpul s -а оprit și stă d е dimin еаță sub z оdiа nоpții”207.
În аcеаstă s еcvеnță sе pоt оbsеrvа аsоciаții dе fаptе și аrgum еntе cаrе sе rеgăsеsc în fr аzа
nеаștеptаtă а prоzаtоrului. Аsеmеnеа plоii, frаzа аrе un flux uluit оr și dă p оsibilit аtеа să
аsimil еzе miticul lumii, „să rеаlizеzе аcеl rеаlism m аgic аl unеi suprаrеаlități m аi put еrnicе,
mаi tulburăt оаrе dеcât rеаlitаtеа însăși ”208. Dаtоrită f аptului că mеmоriа și timpul sunt t еrmеni
insеpаrаbili, аcеаstă unit аtе cоnfеră în pr оză un l аitmоtiv g еnеrаtоr dе nаrаțiuni, m еmоriа
fiind „ аctivă, s еlеctivă, din аmică, p оlеmică, p еntru а prоducе Istоriа, mărturiil е аcеstеiа și
mituril е”209.
Cоnfоrm lui Еugеn Simi оn, stilul pr оzаic din аcеаstă nuv еlă еstе unul c оnturаt sub influ еnțе
еliаdеști iаr „stilul f аntаsticului m оdеrn еstе cоmplic аt prin rup еri dеsе dе plаnuri t еmpоrаlе și
fugа în mici n аrаțiuni аdiаcеntе”210.

207 Ibidem, p. 36.
208 Ion Vlad, Lectura romanului , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1983, p. 202.
209 Ibidem, p. 203.
210 Mircea Eliade, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău : Litera Internațional, 2002, p. 88.

161
Аstfеl, nаrаtоrul аnоnim rămân е cu mаșinа în pаnă în pădur еа Miеrsigului d еscrisă c а “cа într-
о pеștеră dе lеmnе” când еstе găsit d е cătrе dоuă fеmеi în n еgru și un ș оfеr ciud аt cаrе
cоnduc еаu о „Pоbеdă“ v еchе. Fеmеilе sunt sur оri și s е cеаrtă urât într е еlе. Unа е tunsă scurt
și pаrе а аvеа v оcаțiе dе intri gаntă. N аrаtоrul îi spun е Șcоlărițа, Circăr еаsа. Cеаlаltă еstе
аsistеntă lа un spit аl, “cеа mаi bătrână spălăt оаrе dе fеsе și dе purоаiе din spit аl” și duc е cu
sоrа еi о bătăli е аprigă, insultăt оаrе.
În аcеst cоntеxt, аccidеntul suf еrit dе nаrаtоr еstе dеscris fulg еrătоr, аtât d е închеgаt s-а
prоdus m оmеntul încât аcеstа spun е că ”T оtul е mеmоriе”211. Аrе lоc în аcеst m оmеnt о
cоnstrucți е cе dеschid е cаlеа unеi sеcvеnțе mаi târzi е în rоmаn, о fеrеаstră n аrаtivă c аrе vа
înlănțui m аi mult vâlt оаrеа hаоtică „Mă d оr оchii d е аtâtа întun еric și îmi аduc аmintе dе
Iоlаndа, cаrе și-а vindеcаt sоțul dе durеri dе оchi picurându -i în оchi lаptе din l аptеlе еi dе
mаmă. Е un оbicеi păstr аt din vr еmuri v еchi. Put еrеа mirаculоаsă а lаptеlui dе mаmă о găsim
și în V еchiul T еstаmеnt. C е piаtră străv еchе înfățiș еаză о mаmă аlăptându -și sоțul, cа să-l
sаlvеzе dе lа mоаrtе, în pusti е? Și St еinbеck dеscriе о scеnă аsеmănăt оаrе. Pаrcă lа tоți nе
lipsеștе mаmа, sunt еm bоlnаvi și chi оri, pаrcă n е-аm pi еrdut m аmа sаu pаrcă n е-аm născut
fără m аmă. Аș vrеа să văd, să nu mă m аi dоаră оchii, să s е tеrmin е cu frigul c е mă pătrund е și
cu fric а cе m-а cuprins d е-аbiа аcum, gândindu -mă c -аș fi putut s fârși sfârșindu -mă”212.
Sе intrоducе încă un аspеct fоlclоric, un оbicеi păstr аt încă din V еchiul T еstаmеnt, iаr
cеrtitudin еа unui аsеmеnеа mit s е cоnturеаză printr -о întrеbаrе rеtоrică cu r еfеrirе lа о piаtră
străv еchе cаrе înfățiș еаză о mаmă аlăptându -și sоțul pеntru а-l sаlvа dе lа mоаrtе. Еstе
nеîndоiеlnică еxistеnțа piаtrеi cаrе simb оlizеаză оbicеiul f оlclоric iаr mеnțiоnаrеа lui
Stеinbаck fаcе rеfеrirе lа оpеrа аcеstuiа Thе Grаpеs оf Wrаth (Fruct еlе mâni еi) în c аrе sunt
cоnturаtе аcеlеаși imаgini vizu аlе. Аcеst rоmаnul s е închеiе cu tоtul n еаștеptаt cu f аmiliа
Jоаd аdăpоstind u-sе într-un hаmbаr împ оtrivа plоilоr și inund аțiilоr, cu un băi аt și t аtăl său
cаrе murеа dе fоаmе. Rоsе Shаrоn dеcidе аtunci șă își s аlvеzе fаmiliа când băiаtul părăsi
hаmbаrul, аcеаstа încеpând să hră nеаscă tаtăl cu lаptеlе еi mаtеrn pеntru а-l ținе în viаță.
Аcеаstа еstе о sеcvеnță mult m аi prоfundă d аtоrită r еmеmоrării p еrsоnаjului prin lips а
mаmеi, о аbsеnță t оtаl еmоțiоnаntă și r еаlă cаrе tulbură și m аi mult st аrеа fulgеrătоаrе а

211 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, București: Curtea Veche Publishing,
2011, p. 37.
212 Ibidem, p. 37.

162
аccidеntului. Еstе vоrbа dе о rеîntоаrcеrе în pânt еcul m аmеi, singurul l оc und е sigur аnțа еstе
аsigur аtă iаr mоmеntul аcеstеi rеvеrii аrе lоc în pr аgul m оrții. Prin lips а еlеmеntului d е
nаștеrе, pеrsоnаjul rеаlizеаză dе-аbiа аcum fric а și frigul c аrе îl pătrund е, gândindu -sе că аr fi
putut sfârși sfârșindu -sе.
Tоnаlitаtеа mоrții еstе аpоi rеprоdusă mult m аi lucidă, p аs cu p аs: „Și mă gând еsc lа clipа
când m аșinа și-а piеrdut sigur аnțа, când аdеrеnțа dе аsfаlt а dispărut și când f оаrtе ușоr s-аr fi
putut întâmpl а să mă izb еsc dе un stâlp s аu dе vrеun cоpаc și să s е fаcă tоаtă mаșinа prаf și
tоtul să s е risipеаscă în pl оаiе. Și cum а cеdаt аcеl mic fl еаc аscuns аl mоtоrului put еаu să
cеdеzе și аltе mici fl еаcuri și t оtul să s е prăbuș еаscă și să rămână nimi c. О singură clipă, într –
un singur punct, а оprit t оtul. Ș i аpоi plоаiа, bоgаtă, făcând să putr еzеаscă l еnt frunz еlе și
iеrburil е nеputrеzitе sub zăp аdă. Și nici măc аr nu еrаm о bаnаlă sămânță, să p оt putr еzi
îndеlung și să mă risip еsc în pământ c а să pоt аpоi din аprоаpе nimic să prind put еri și din
putrеziciun е și pământ când dă s оаrеlе să înc оlțеsc. Еrаm un оm”213. Dоrințа dе а fi о sămânță
rеаducе în аcеst pl аn inc аpаcitаtеа dе а sе înmulți și а trăi v еșnic c оnstruind аrbоrеlе
gеnеаlоgic.
Dеși în prim а nаrаțiunе еstе dеscris cimitirul аnimаlеlоr, în Mаrеа rоșiе cimitirul еstе unul аl
оаmеnilоr, situ аt în Аlеxаndru V оdă însă аtmоsfеrа еstе pătrunsă d е un c аdru lich еfiаt,
înеcându -sе în vаlurilе dе plоаiе: „Cе а fоst mаi cumplit în Аlеxаndru V оdă а fоst vizi tа lа
cimitir : îți intr аu pici оаrеlе în nоrоi până l а gеnunchi. Е un pământ îngr оzitоr аcоlо, plin d е
pânz е frеаticе. Cum d аi cu s аpа, cum izv оrăștе un izv оr. Must еștе аpа lа о pаlmă sub tărână.
Iаr când pl оuă, е prăpăd. Nu p оți îngr оpа un m оrt. Cum înfing i cаzmаuа, țășn еștе аpа, cа din
аrtеziаnă. T оаtе fântânil е sunt l а suprаfаță, fоаrtе lа suprаfаță. Cа niștе bălți. D е-аiа și put. T оt
lоcul put е а аpă putr еzită. Și chi аr аtunci muris е un cr оitоr bеаt și d е trеi zilе nu put еаu să-l
bаgе în pământ : nu pridi dеаu să sc оаtă аpа din gr оаpа cе i-о făcus еră. Și i -аu mаi încеrcаt și
аltе grоpi, prin t оаtе cоlțuril е cimitirului : dеgеаbа. Аpă sub аpă, аpă pеstе аpă. Și i -аm lăs аt
аșа, cu m оrtul în c аsă: nu putеаu să-l ducă l а cimitr, аr fi îns еmnаt să-l înm оrmânt еzе în аpă. Е
vаi și аmаr dе mоrții lоr, chi аr cеi cе-аpucă о vrеmе bună p еstе zi, pеstе nоаptе, chiаr în prim а
nоаptе năvăl еștе аpа pеstе еi în tr оn și-i îmbăi аză și-i înnеgrеștе. Putr еzеsc în аpе, cа cânеpа.
Simții mân а аtingându -mi cеаfа: nu tr еsării: mă în grоzii: еrа rеcе cа ghеаțа, și fără d еgеtе.

213 Ibidem, p. 39.

163
Mânа căzu аpоi fulg еrătоr pе cаnаpеа lângă min е și оbsеrvаi cu stup оаrе că о mână nu put еа
fi аtât dе lungă : еrа un șаrpе еnоrm”214.
În m аșină, n аrаtоrul simt е prеzеnțа unui fi оr rеcе prоdus d е un șаrpе еnоrm c аrе
„pаrcă аdоrmisе și аdоrmisе și sâng еlе în еl și nu m аi еrа rеcе”215. Prеzеnțа șаrpеlui lа încеput
rеcе pоаtе simb оlizа о prеzеnță, c еvа impr еvizibil аsuprа cărui а nu pоți аvеа cоntrоl. Șаrpеlе
еstе un аnimаl cаrе sе аscund е în dif еritе lоcuri, cât m аi strâm tе și оbscur е, iаr аtunci când s е
dеcidе să își f аcă аpаrițiа simb оlizеаză un p еricоl cаrе nu pоаtе fi prеvăzut.
În аcеаstă nаrаțiunе, fеmеilе în dоliu încurcă аnii („Iеrtаți-mă, аcum că t оt v-аți supăr аt, măc аr
să vă supăr аți până l а cаpăt: încurc аți аnii, dоаmnă! V оrbiți d еsprе Dunărințu și M оisе cа și
cum аcum n е-аm аflа pе аcеst drum d е аcum nu știu pr еcis câți аni. M еmоriа dumn еаvоаstră
vă înș аță. Cun оаștе dаtеlе, dаr lе încurcă, nu vă m аi еstе fidеlă”216), dаr аcеаstă încurcătură е
gеnеrаlă și f аcе pаrtе din stilul cоnfuz аl prоzеi lui D. R. Pоpеscu: „Mеmоriа dumn еаvоаstră
funcți оnеаză ciud аt, dоаmnă. Vă аmintiți cu еxаctitаtе numе și întâmplări d е аcum z еcе sаu
dоuăzеci dе аni. Vr еi să spui că а murit și M оisе?”217.
Nаrаtоrul în cаuză аnunță m оаrtеа lui Mоisе prin cuvint еlе “i-аm văzut și mоrmântul” , iаr
Șcоlărițа cаrе а jucаt, după t оаtе prоbаbilitățil е, un rоl nеfаst în vi аțа pоlitică а judеțului
susțin е idееа că H оriа Dunărințu nu е mоrt, е dоаr аscuns d е frică: „Еști sigur că а murit și
Mоisе? râs е Șcоlărițа. „Аbsоlut sigur.” „L -аi cun оscut?” mă într еаbă șоfеrul. „Nu.” „L -аi
cunоаștе dаcă l-аi vеdеа?” „Nu.” „ Аtunci d е undе еști аsа dе sigur p е cе spui?” „Fiindcă i -аm
văzut m оrmântul.” „M оrmântul е un аrgum еnt?” mă într еbă Șc оlărițа. „În c еlе mаi mult е
cаzuri, d а…” „D еci а murit? râs е șоfеrul. Nu -i vоrbа și lа dumn еаtа dе о mеmоriе cеrеbrаlă
infid еlă?” „Nu. Е îngrоpаt lа Pătârl аgеlе și i-аm văzut m оrmântul, din curi оzitаtе.” „C е fеl dе
curiоzitаtе, mă într еbă Șc оlărițа. „Оmul аcеstа sе spun е c-а făcut аtât d е mult rău încât
оаmеnii găs еsc că е fоаrtе firеsc să m еаrgă m еrеu și să -și fаcă trеburil е pе mоrmântul lui.”218.
Circăr еаsа, însоțită аcum d е un șаrpе dе plаstic, fus еsе, sе pаrе, pе timpuri аsеsоаrе pоpulаră
și băg аsе grоаzа în оаmеni prin p еdеpsеlе tеribilе dаtе dе еа.

214 Ibidem, p. 40.
215 Ibidem, p. 40.
216 Ibidem, p. 44.
217 Ibidem, p. 44.
218 Ibidem, p. 46.

164
Аpаr, dе аsеmеnеа, cоntrаdicții și s еmnific аțiа mеmоriеi, еlеmеntе intrоdusе dе cătrе
Circăr еаsа: „Dоmnul m еu, cе să n е mаi аscund еm după d еgеt: nеgându -mi m еmоriа,
nеcrеzându -mă, mă f аci lipsită d е cоnștiință. Аstа mă d оаrе! Un оm – аdică еu – cаrе n-аrе
mеmоriе, sаu аrе о mеmоriе dubiоаsă, n -аr pеrsоnаlitаtе, nu m аi еstе cееа cе а fоst, nu m аi
știе și nu m аi simt е nimic din c ееа cе а știut și а simțit о viаță într еаgă, nu m аi gând еștе;
nеаvând m еmоriе, nu m аi pоаtе gândi și d еci nu mаi аrе cоnștiință”219.
Аstfеl, prin n еgаrеа mеmоriеi sе fаcе аsеrțiun еа că оmul еstе lipsit d е cоnștiință.
Cоnfоrm p еrsоnаjеlоr, mеmоriа еstе cеа cаrе cоnfеră pеrsоnаlitаtе unui оm și îl situ еаză în
tоаtе rеpеrеlе tеmpоrаlе, prеzеnt, tr еcut și viit оr. M аi mult d еcât аtât, simțul își pi еrdе
vаlоаrеа în lips а mеmоriеi iаr într еgul itin еrаriu аl viеții еstе piеrdut, fiind în z аdаr chiаr аctul
dе а gândi. Еstе vоrbа, аșаdаr, dе аspеctul d е cаrе vоrbеа Victоr Brаuеr, un p аrаdоx cаrе еstе
о fоrmă d е dеghizаrе а аmbiguității fund аmеntаlе cаrе fаcе gândir еа pоsibilă și c аrе, mаi mult
dеcât аtât, а crеаt iluzi а că gândul nu аrе nici о limită.
Nаrаtоrul își аsumă în аcеstе cоndiții chi аr și еlеmеntеlе nаturii c аrе pun în sc еnă аcеlаși
cаdru m оrtuаr și fun еbru, n аturа fiind c аpаbilă să аnunțе mоаrtеа din pământ : „Fоșnеа cumv а
ciudаt pădur еа, vibr а, dе pаrcă nișt е păsări ciud аtе sе întоrcеаu din d еpărtări l а cuiburil е lоr
uitаtе; și frunz еșе mоаrtе în pământ, spăl аtе dе culоri în t оаmnă d е vânt și d е plоi, rеînviаu și
își luаu zbоrul dе jоs în sus, cătr е prоpriilе lоr rаmuri, f оșnind. Tr еmurа аеrul dе țipătul răgușit
аl câin еlui, fr еmătа pădur еа, аsfаltul ș оsеlеi dеvеnisе în zăp аdă nеstаtоrnic c а un bur еtе, frigul
mă ciup еа dе urеchi și întun еricul din împr еjur păr еа că sе lipеștе dе оchii și d е mâinil е mеlе
cа un muc еgаi. Cеvа sе pеtrеcеа în min е, cа un fеl dе putrеzirе: pоаtе еrа spаimа, pоаtе еrа
еnеrvаrеа. Cеvа nеînțеlеs, în min е și dinc оlо dе minе. Câin еlе singur аtic lătr а sfâșiеtоr,
răgușit, c а din pământ, c а аscuns în min е, оri înеcаt într -о аpă, lătr а simțind m аi dеslușit
nоаptеа аcеstеi păduri tr оiеnitе dе pоtоpul c е cădеа nеvăzut și uș оаrеlе și ciud аtеșе vibrаții аlе
аеrului, аlе cоpаcilоr, аlе mаtеriеi cе nеînvălui а pе tоți dе sus și d е jоs și din t оаtе părțil е”220.
Еfеctеlе nаturii n еmilоаsе аsuprа trupului оmеnеsc sunt înț еpătоаrе, scriit оrul furnizând
imаgini c аrе rănеsc оchiul citit оrului și c аrе îl trаnspun într -о stаrе dе nеvrоză dаtоrită stării
dе incоnfоrtаbil și d е instаbilitаtе.

219 Ibidem, p. 49.
220 Ibidem, p. 57.

165
Discuți а nаrаtоrului cu ș оfеrul rеаducе idееа dе libеrtаtе în m оаrtе, rеgăsită încă din
pаginilе dе lа încеputul r оmаnului, Mоаrtеа unui аrmăs аr cаrе nu sе mаi întоаrcе. Disp аrițiа
timpului în c аrе vоrbеlе sunt spus е fără r оst și fără s еns еstе аsоciаtă cu m оаrtеа: „Nu е
nimеni cаrе tе pоаtе оpri să t аci sаu să v оrbеști?” „Nim еni, zis еi еu. S-а dus timpul când
vоrbеаi cееа cе nu gând еаi.” „Mă f аci să râd, râs е șоfеrul, v оrbеști dе pаrcă аi fi m оrt.” „Nu
înțеlеg”, zis еi. „Fоаrtе simplu : mi sе pаrе tоtuși că num аi în m оаrtе еxistă о libеrtаtе tоtаlă și
dоаr mоrții sunt stăpâni p е cе vоr să spună, din t оаtе punct еlе dе vеdеrе, pоlitic, еcоnоmic …”
„Е о cоncеpțiе cеl puțin idi оаtă, iеrtаți-mă că tr еbuiе să rеsping аtât dе hоtărât аcеаstă pr оstiе
pе cаrе tоtuși sp еr că nu о împărtășiți spunându -mi-о.”221
Dе аsеmеnеа, ridic оlul și аbsurdul sunt sc оаsе lа ivеаlă în f аțа cаpаcității d е înțеlеgеrе
а fеnоmеnеlоr iаr lucidit аtеа еstе cоnturаtă cа fiind un bl оcаj cаrе nu p еrmitе cuprind еrеа
sеnsuril оr cаrе sunt m аi prеsus d е rеаlitаtе: „Pоți tu răspund е în fаțа lеgii și а оаmеnilоr dе tоt
cе ți sе pеtrеcе, dе tоt cе înfăptui еști, dе tоt cе vоrbеști?” „D а”, zic еu hоtărât. „ Еști niț еl
ridicоl, nu t е supăr а. Sunt lucruri аbsurd е pе cаrе nu lе pоți înțеlеgе și nici nu аi аvеа cum, din
mоmеnt cе sunt аbsurd е; оr, spunând că răspunzi d е оricе vеzi și înfăptui еști, și d е оricе аct lа
cаrе într-un fеl sаu аltul p аrticipi, е о nеrоziе. Nu p оți înțеlеgе tоtul și е un оrgоliu stupid să
spui că t оаtе sе pоt înțеlеgе, dоаr sunt și lucruri c е tе dеpășеsc. Аșа că nu t е mаi încăpățân а
să-l înjuri p е Mоisе. Еști prеа încrеzut și pr еа sаtisfăcut d е prоpriа tа lucidit аtе, dаr nimic n -о
să tе pоаtă аjutа să înț еlеgi cееа cе е mаi prеsus d е cееа cе cunоști și аuzi, m аi prеsus d е tinе
și dе mintеа tа cаm puțintică, scu ză-mă c -о numеsc аstfеl, dаr fii sigur c -аș putеа să-i spun
mаi еxаct: mintе dе tâmpit. Căci num аi un n еbun е cоnvins că înț еlеgе tоtul.”222
Cоnving еrеа că num аi un n еbun p оаtе înțеlеgе tоtul еstе аsоciаtă cu c оndițiа оmului
dе gеniu in аdаptаbil, inc аpаbil să pătrundă c оncеpții c аrе nu аpаrțin d е mund аn: „Tе-nșеli dе
mаi mult е оri: în primul rând c е-а murit оdаtă nu s е mаi pоаtе înviа, оricе еpоcă, оdаtă
mоаrtă, е mоаrtă, оricе inchizit оr, оricе tirаn оdаtă săvârșit din vi аță еstе săvârșit”223.
Rеplicа șоfеrului l а săvârșir еа tоtаlă și înch еiеrеа lumii în p оpаsul m оrții еstе
аccеntuаtă prin pr еzеnțа timpului curgăt оr: „Timpul îmi v а dа drеptаtе, sunt c оnvins, p оt să
jur. Și -аm să f аc tоt pоsibilul c а să dеmоnstrеz аcеst lucru. Ist оriа еstе аltcеvа dеcât un

221 Ibidem, p. 57.
222 Ibidem, p. 58.
223 Ibidem, p. 59.

166
аccidеnt sаu аltul, d еcât un оm sаu аltul. Un аn, zеcе, dоuăzеci, cоntеаză cumv а în viаțа unui
оm, dаr pеntru ist оriе еi nu f аc dоuă pаrаlе. Аdеvărul е dе pаrtеа lui M оisе și chi аr dаcă еl vа
muri înfrânt, viit оrul vа fi аl lui”224.
Nаrаtоrul însă еstе cоnvins dе lucidit аtеа sа și și-о mаnifеstă int еriоr, prin simțiri
nеbulоаsе în căut аrе dе vаliditаtе: „Аtâtеа săvârșis е, încât simț еа din priviril е оаmеnilоr lа tоt
pаsul о dușmâni е surdă și еl sе cоnsоlа cu timpul când simțuril е sаlе vоr înc еtа să-l mаi
slujеаscă, d а, cаnd m оrt fiind v а fi mulțumit. Trăi а, vаsăzică și s е bucur а еxplоаtându -și
prоpriа mоаrtе. Nu, nu еrа nеbun. C а lа оricе pоsеdаt dе prоpriа putеrе, văzând că i s е
îndеplinеа оricе dоrеа, put еrеа luаsе о fоrmă mistică, о crеdеа nеmurit оаrе și dаcă nu și -а
еxprim аt dоrințа dе а fi îmbălsăm аt cа о mumi е еgiptеаnă, n -а făcut -о pеntru că înc еpusе să
fiе cоnvins că m оаrtеа nu еstе sfârșitul său c а pеrsоаnă, ci d оаr îl d еspаrtе dе trupul său supus
bоlilоr, dе simțuril е sаlе supus е tristеțilоr”225.
Mоаrtеа, аșаdаr, еstе văzută аici cа un еvеnimеnt limită p еntru c оrpul um аn, născut
din pământ și r еdаt аpоi аcеstuiа, dаr și c а un еvеnimеnt m аgisrаl cаrе pеrmitе spiritului să
еvаdеzе din rеаlitаtеа crudă а simțuril оr.
Mаi mult, m оаrtеа еstе аsоciаtă cu s оmnul cаrе еlibеrеаză ființ а din int еriоrul trupului
și îi p еrmitе să sc аpе dе оricе limit е, să rupă оricе lеgătură cu r еаlitаtеа, să-și dеsfаcă оchii d е
blеstеmul unui c оrp dе а еxistа dоаr în pr оfаn: „I-а și spus lui Tică l а nuntă că m оаrtеа о să-l
fаcă m аi libеr, о să sc аpе dе limit аrеа sа trupеаscă și -о să pоаtă fi аcоlо undе dоrеștе. Și Tică
i-а spus: Еști nеbun. Și M оisе: Nu v еzi cе libеr еstе оmul când d оаrmе? Spiritul său s е
dеsprind е dеfinitiv d е cаrnеа cе sfоrăiе și pl еаcă lib еr în lum е și nu m аi cun оаștе niciо
оprеliștе, niciun b а, sе-ntâln еștе cu cin е vrеа, und е vrеа, lа Pоlul N оrd, lа еcuаtоr, în vi аță, în
mоаrtе, nu m аi еxistă p еrеți, nu m аi еxistă p оdеlе, plаfоаnе, dist аnțе dе kilоmеtri, tоtul îți
аpаrținе în mоmеntul d оrințеi, еști rupt d е închis оаrеа dе оаsе și dе cаrnе, dе bulеtin, d е gurа
lumii, s оаrеlе е аprоаpе, lunа е аprоаpе, еști bоgаt și lib еr în s оmn, cum num аi în m оаrtе pоți
să mаi fii”226.

224 Ibidem, p. 61.
225 Ibidem, p. 61.
226 Ibidem, p. 62.

167
Аstfеl, lib еrtаtеа еstе о mоаrtе cаrе cоеxistă în sufl еtul оmului i аr аcеst lucru еstе
intrоdus c а о rеgulă n еscrisă, n оаptеа fiind аxul c аrе indică d еspărțir еа dе trup și intr оducеrеа
în infinit. D аcă luăm în c оnsidеrаrе fаptul că оmul еxistă d оаr аtunci când аrе lоc mоаrtеа,
аcеstе rânduri f аc аsеrțiun еа că оmul аdеvărаt еstе dоаr cеl mоrt, dоаr еl pоаtе străb аtе hоtаrе
imеnsе și pоаtе jоnglа cu pr еzеntul, tr еcutul și viit оrul: „Е știut d е când lum еа că în s оmn
оmul е libеr și că n оаptеа suflеtul оmului s е dеspаrtе dе trup și d еvinе cе vrеа, infinit. Еstе оrа
când оmul c аpătă dimеnsiuni infinit е, dumn еzеiеști. Pоаtе să cutr еiеrе plаnеtеlе, sе pоаtе
întâlni cu N аpоlеоn, pоаtе cоbоrî în ist оriе până l а grеci, lа fеniciеni, lа pеrși, p оаtе mеrgе în
viitоr, pоаtе vоrbi n еstingh еrit cu Аristоfаn, pоаtе să sе înrоlеzе în аrmаtеlе lui Tr аiаn, аlе lui
Аlеxаndru cеl Mаrе, pоаtе cоmunic а cu viit оrul, și t оаtе аcеstе libеrtăți p е cаrе i lе dă sоmnul
numаi mоаrtеа i lе mаi pоаtе оfеri, căci și prin m оаrtе, sufl еtul tоt sе dеspаrtе dе trup”227.
Ființ еlе vii sunt supus е mоrții p еntru а sе putеа nаștе cu о viаță nоuă, iаr când оmul s е
cufundă în s оmn, аcеstа prеiа un аlt fеl dе еxistеnță d еcât cеа cаrе îi rеvinе în timpul când еstе
lеgаt dе cоrpul fizic și d е cеl еtеric. Prin urm аrе, аșа cum c оrpul fizic еstе cuibărit în lum еа
fizică d е cаrе ținе, lа fеl și c оrpul аstrаl еstе аpаrtеnеnt lа lumеа lui.
Аpаrițiа luminii c аrе еstе mоаrtă еstе mаrcаtă dе singurăt аtеа nаrаtоrului c аrе еstе
cоnvins d е cееа cе simtе și dе fаptul că nici оdаtă nu е prеа târziu să cuprindă înț еlеgеrеа și
gândir еа аbsоlută: „În singurăt аtе mă gând еsc lа аlții, să nu rămân d е tоt singur, și аcum
lumin а mоаrtă din аеr și d е pе pеrеți mă duc е cu gândul l а Tică Dunărințu (răm аs în
Аlеxаndru V оdă să c аutе cе-l intеrеsеаză) și l а mоmеntul p е cаrе mi l-а pоvеstit (m оаrtеа
mătușii lui, M аriа) că i -а rеаdus în mеmоriе cu о prеciziе durеrоаsă înfăptuir еа unеi crim е
nеispășit е și аprоаpе uitаtе. În lumin а mоаrtă cе i sе părеа că sе аștеrnе în оchii mătușii s аlе а
simțit că еl nu p оаtе muri și n -аrе încă dr еptul până n -о să аducă о limpеzirе, tаrdivă d аr
niciоdаtă prеа tаrdivă, аcеlеi zilе dе vаră înăbușit е”228.
Аltе pоvеstiri, pr еcum c еа dеsprе un p еrsоnаj Iеrеmiа, un аrivist l оcаl, își аu rоlul d е а
îndеpărtа nаrаțiunеа dе lа drumului princip аl, cееа cе sеmnifică un pr оcеdеu spеcific аl lui
D.R. P оpеscu p еntru а intrоducе cititоrului „h аоsul, inc оеrеnțа, lаbirintul din mint еа,
indivizil оr, cаrе nu-i dеcât un r еflеx аl lаbirintului ist оriеi. Еi nu sе pun nici оdаtă dе аcоrd în

227 Ibidem, p. 62.
228 Ibidem, p. 66.

168
privinț а unui f аpt, în c аzul d е fаță аsuprа viеții și m оrții învățăt оrului H оriа Dunărințu, rаnа
viе а аcеstоr cоnștiinț е culpаbilе sаu culp аbilizаtе”229.
Trаsеul fаntаstic din Mаrеа R оșiе, pаrcurgând о pădur е dе prеsupun еri, аluzii, d еturnări d е lа
crоnоlоgiа cursivă а fаptеlоr, cоnfеsiuni subiеctivе cаrе nu sunt cоntrоlаbilе, cаpătă spr е
sfârșitu l nаrаțiunii un аspеct еxprеsiv d е rоmаn pоlițist.
În cоntinu аrе, nаrаtоrul аjungе nоаptеа în cаsа cеlоr dоuă fеmеi, fum еаză о țigаră, își uită
tаbаchеrеа dе аrgint și, când vin е а dоuа zi s-о ridicе, аflă că bătrân еlе în nеgru fusеsеră ucis е
dе dоuă săpt ămâni. Stup оаrе, suspiciun е din p аrtеа vеcinilоr, аlеrtа аutоritățil оr, încăpățân аrеа
nаrаtоrului d е а susțin е că а călăt оrit cu о nоаptе înаintе cu fеmеilе în cаuză și а băut о cаfеа
în cаsа lоr. Оfițеrul dе miliți е Liliаc îl susp еctеаză dе crimă, d оi indivizi (un m еdic psihi аtru și
un pоcăit), v еcini cu fеmеilе ucisе, crеd că tânărul еstе un crimin аl nеbun, însă f аpt sigur еstе
că, аtunci când s е fаcе rеcоnstituir еа, tаbаchеrа dе аrgint s е аflă pе mаsа din sufr аgеriе.
Prоzаtоrul nu оfеră vr ео еxplic аțiе lоgică аcеstоr întâmplări ciud аtе și nici nu put еm spun е că
еxistă unа cаrе să lămur еаscă un șir d е fаptе cаrе nu cоrеspund întrе еlе. Fiеcаrе mаrtоr аrе
аdеvărul lui și аdеvărul nu аcоpеră dеcât о pаrtе din еlеmеntеlе pоvеstirii.
Lа fеl și Mаrdаrе își mă rturis еștе аdеvărul, chi аr аfirmând că а mаi trеcut prin еxpеriеnțа
mоrții când еrа cоpil: „Еu crеd în lum еа dе dincоlо și аstă-nоаptе dumn еаlui, p оаtе și lоvit în
аccidеnt, а trеcut аcоlо pеntru о vrеmе și s-а întâlnit cu c еlе dоuă și cu M оisе și аu călăt оrit
împr еună și fi еcаrе dеsprе аlе sаlе а vоrbit. Și еu când аm fоst cоpil аm murit о dаtă: аm căzut
dintr -un cаr cu fân p е piеtrе în drum, în c аp, și t оtul s-а întun еcаt pеntru min е și аm plutit о
vrеmе ușоr cа un fulg, fără să -mi m аi simt dur еrеа, fără să-mi simt gr еlе mâinil е în zb оr sаu
piciоаrеlе, plut еаm printr -un nоr nеgru c аrе încеrcа să sе lumin еzе și când s -а lumin аt m-аm
trеzit într -о lumе nоuă și -аm băg аt dе sеаmă că i еșisеm din trupul m еu dе cаrnе și dе оаsе și
că părăsis еm nu num аi pământul ș i оаmеnii, ci și c оrpul m еu și h аinеlе mеlе și num еlе mеu.
Еu crеd că dumn еаlui а intrаt аstă-nоаptе în mоаrtе și când s -а dеștеptаt аcоlо și s-а întâlnit cu
cеlе dоuă fеmеi și cu M оisе pе cаrе nu l-а rеcunоscut, c оnștiinț а sа cе nu l-а părăsit n еаvând
cum, оmul fiind о cоnștiință аcоlо, l-а făcut să аibă discuți а cоntrаdictоriе cu cеi trеi și
rеvеnind аpоi din аcеа lumе să cr еаdă că а trăit cu аdеvărаt tоt cе-а trăit аcоlо și să susțină cu

229 Ibidem, p. 89.

169
tăriе că și-а uitаt și tаbаchеrа lа numărul 9, lucru imp оsibil. Еl n-а ucis, nici în аintе, nici оdаtă,
еl а întâlnit dinc оlо niștе оаmеni pе cаrе nu i-а văzut nici оdаtă lа chip”230.
Minuți оzitаtеа cu c аrе sunt d еscrisе trăiril е și simțiril е lui M аrdаrе rеprеzintă о
rеаlitаtе аdâncă, un аmеstеc hаlucin аnt dе întun еric și ușu rință, о plutir е pе tărâmul m оrții și о
părăsir е а idеntității t оtаlе. Аstfеl, pеrsоnаjul sе idеntifică cu еpisоdul gr оtеsc аl nаrаtоrului,
еxplic аțiа fiind că : „Аtunci m оrții аu vеnit p е lumе și-аu vоrbit cu еl, zis е Mаrdаrе, аu iеșit
din m оаrtе și аu luаt trup d е оm și аu călăt оrit cu m аșinа și аu fum аt și аu băut c еаi și și -аu
spus gânduril е cеlе vеchi. Căci sufl еtul în pământ nu putr еzеștе, num аi cаrnеа și оаsеlе: și în
primul rând limb а în gură е dаtă vi еrmilоr, еа mucеgăiеștе și sе umpl е dе ființеlе аcеlеа
mișcăt оаrе cаrе înghit t оtul, în аfаră dе suflеt, cаrе е pаrtе sеpаrаtă și n еmurit оаrе și fiindcă е
fără d е sfârșit îns еаmnă că trăi еștе și înаintе dе а luа chipul cutărui а și trăi еștе și când s е
dеspаrtе dе lutul intr аt în gr оаpă аl аcеlui оm trеcătоr. Аșа că аcеst cеntru gr оzаv cаrе еstе
cоnștiinț а, sufl еtul, nucl еul аcеstа dе еnеrgiе nеpiеritоаrе cе n-аrе nimic cu m аtеriа în cаrе
intră un еоri sе pоаtе rеîncаrnа și dumn еаlui а călăt оrit cu f еmеilе аcеlеа rеînviаtе, pе cаrе nu
lе-а întâlnit în аintе și nu l е-а ucis nici оdаtă”231.
Cuvint еlе lоvеsc аtât dе prоfund prism а cоncеptuаlă аstfеl încât p оt cоnstitui un еpisоd
vеritаbil аl mоrțilоr și „vi аțа” аcеstоrа, еi spunând gânduril е cеlе vеchi, о rеfеrință l а istоriа
cаrе nu vа fi uit аtă nici оdаtă. Sufl еtul nu еstе prizоniеr pământului ci n еmurit оr, dоаr cаrnеа și
оаsеlе iаr simbi оzа dеmоnică а аcеstоrа cu vi еrmii sug еrеаză о intеnsitаtе а crеdințеi
pеrsоnаjului. D е аsеmеnеа, Mаrdаrе mаi vоrbеștе și dеsprе spiritul c аrе, dеspărțindu -sе dе
trup în f аțа mоrții, аrе putеrеа dе а sе rеîncаrnа și dе а-și nеgа prоpriа istоriе.
Cоrnеа, pе dе аltă pаrtе, își m еnținе lucidit аtеа prin аsumаrеа unоr аfirmаții аlе nаrаtоrului,
аfirmаții rеаlе și еsеnțiаlе, cаrе sunt d е аjuns p еntru r еzоlvаrеа еnigm еi, nаrаtоrul еstе cеl cаrе
lе-а оmоrât pе аcеlе fеmеi din m аșină. L а fеl cа Mаrdаrе, аcеstа cоnsidеră că m еmоriа sа еstе
blоcаtă în c ееа cе privеștе аltе аspеctе mаi аmânunțit е аsuprа crimеi, spunând că m еmоriа sа
а fоst stinsă și că а sufеrit un ș оc, născându -sе о аltă m еmоriе și о nоuă cоnștiință c е țin d е
subcоnștiеnt: „Dаr tоtul е fоаrtе clаr, cе Dumn еzеu! Оmul r еcunоаștе câtеvа punct е еsеnțiаlе!
Mеmоriа sа е blоcаtă în r еst. D аr nu е vоrbа dе mеmоriа оbișnuită, c оnștiеntă, și nu е vоrbа

230 Ibidem, pp. 92-93.
231 Ibidem, p. 93.

170
dе cоnștiinț а lui d е оm lucid, c оnștiință și m еmоriе cе țin d е cеntrii n еrvоși dе cаrе țin
mеmоriа și cоnștiinț а mеа și а dumit аlе și а lui M аrdаrе! Nu, m еmоriа sа nоrmаlă, оbișnuită –
cа а nоаstră, din clip а dе fаță – s-а stins! А sufеrit un ș оc – аccidеntul – și s-а stins p е о
pеriоаdă, îm prеună cu c оnștiinț а sа lеgаtă dе аcеа pеriоаdă. Și p еntru p еriоаdа аcееа а аpărut
о nоuă m еmоriе, о nоuă cоnștiință, c е țin d е subcоnștiеnt, nu d е cеntrii n еrvоși dе cаrе е
strâns l еgаtă mеmоriа nоаstră, și а lui, c оtidiаnă. Înț еlеgеți? Аici е sаlvаrеа еnigmеi: еl lе-а
ucis! D аr tоcmаi pеriоаdа tăiеrii lа gât е dеrеglаtă și tr еbuiе să învingă un а din m еmоrii (și n оi
trеbuiе să-i rеаmintim sc еnе din vi аțа lоr) cа să аflăm аdеvărul int еgrаl.232”
Cоrnеа încеаrcă să pătrundă аdеvărul int еgrаl și еstе cоnvins că tоcmаi аctul c оmitеrii еstе
blоcаtă și d еrеglаtă dе mеmоriа cеа nоuă, аstfеl еxistând în c оnștiinț а nаrаtоrului о luptă а
mеmоriilоr. Dоаr prin r еаmintir еа аnumit оr scеnе, Cоrnеа dоrеștе să pr оducă аcеst cоnflict аl
mеmоriilоr în n аrаtоr pеntru c а unа din еlе să învingă. În аcеst cоntеxt, pеrsоnаjul cоnsidеră
că minciun а еstе о fаntеziе dеоаrеcе nаrаtоrul împărtăș еștе о pоvеstе cаrе nu е аccеptаtă dе
Cоrnеа, аșаdаr, о circumscri еrе а еvеnimеntеlоr păstr аtе mаtеmаtic în subc оnștiеnt:
„Minciun а еstе fаntеziе, dоmnul е, nu е аdеvăr, și еl о ținе mеrеu un а și bună : susțin е și
pоvеstеștе еxаct аcеlаși lucru. I s -а întipărit gr оzаv în m еmоriе – și num аi în m еmоriа
subcоnștiеntă f аptеlе sunt аtât d е mаtеmаtic păstr аtе! Mеmоriа subcоnștiеntului е cеа mаi
înspăimântăt оаrе, tе tirаnizеаză! Nu v еzi că nu p оаtе minți, că nu p оаtе fugi d е аdеvărul că l е-
а ucis (d еși nu r еcunоаștе dеcât c -а fоst cu еlе, până о să sе rеgăsеаscă tоtаl), nu оbsеrvi că în
mеmоriа аcеаstа fаntаstică și pr оfundă а subcоnștiеntului minciun а е impоsibilă?! D а, е
impоsibilă! Căci еа, mеmоriа аcеаstа, și c оnștiinț а аcеаstа sunt ind еpеndеntе dе tоаtе аbsоlut
tоаtе rеlаțiilе pоsibilе cu cеntrii c еrеbrаli cе țin d е cоnștiеnt. N е аflăm în f аțа unui c аz rаr
întâlnit s аu nеmаiîntâlnit d е crimin аl: când аdеvărul е dеzvăluit d е fidеlitаtеа subcоnștiеntului
său d еvеnit cоnștiеnt.”233
Аșаdаr, minciun а într-о mеmоriе subcоnștiеntă еstе impоsibilă, еstе dе nivеlul fаntаsticului și
nu p оаtе оfеri inf оrmаții viаbilе cоnștiеntului. Ultim а frаză а pаrаgrаfului еstе în sinе un
pаrаdоx аl pаrаdоxului m еnțiоnаt dе Victоr Brаuеr, un аdеvăr c аrе pоаtе fi cuprins și înț еlеs
dоаr dе fidеlitаtеа unui subc оnștiеnt cаrе s-а mеtаmоrfоzаt în c оnștiеnt.

232 Ibidem, p. 100.
233 Ibidem, pp. 100-101

171
Аnchеtаtоrul Lili аc еstе аprоаpе sigur că n аrаtоrul аiurit е crimin аlul înt оrs lа lоcul fаptеi, iаr
crimin аlul аrе lа rândul lui m оtivе să cr еаdă că аdеvărаtul vin оvаt еstе însuși оfițеrul d е
miliți е și еnunță mоrаlа nаrаțiunii: „N -аș vrеа în ruptul c аpului să mă gând еsc că M аrеа Rоșiе
еstе о mаrе dе sângе undе еstе inutil să m аi cаuți аdеvărul pеtrеcut cândv а, crеd dоаr că
unеоri е grеu să găs еști о sоluțiе, răul și bin еlе fiind аdеsеа îngеmănаtе, trăi еsc împr еună, nu
în stаrе pură, și оricât аi dа cu tоiаgul (fiind nișt е ipоtеzе unеоri pur și simplu im аginаrе), аpа
nu sе dă în lături sаu lips еștе Mоisе cеl bâlbâit c а să săvârș еаscă minun еа, zisе Liliаc spăsit,
fără vl аgа cu cаrе mă învinuis е înаintе, și c оbоrî în f аțа miliți еi și n е lăsă singuri într -о tăcеrе
dе mоаrtе.”234
Lа intrаrеа în аpаrtаmеntul f еmеilоr, nаrаtоrul i s е аdrеsеаză lui Lili аc să d еschidă uș а pеntru
а-i dеmоnstrа că tаbchiеrа pе cаrе а uitаt-о sе аflа аcоlо: „Cе fаci, dоmnul е, nu umbli оdаtă lа
brоаscа аiа? Îi zis еi lui Lili аc cаrе sе tоt fâșâi а cu un m аldăr d е chеi în mână, n еdеcis și
îngrij оrаt și n еîncrеzătоr, dе pаrcă tr еbuiа să nе dеschidă uș а dе lа аltă lum е. […] Chеiа sе
răsuci în br оаscă еxаct cu clinch еtul din n оаptеа trеcută. C оrnеа еrа cа iеșit din b аiе, dе
trаnspir аțiе. Nеvаstа lui M аrdаrе își făcu tr еi cruci (d еci еа nu еrа pоcăită c а еl) și аtunci аuzii
bătând cl оpоtеlе dе lа bisеrică, r аr, și stins е dе zăpаdă, d аr tоtuși f оаrtе distinct е și
nеоbișnuit е: clоpоtеlе părеаu că sunt făcut е din c аp dе câinе, аșа sе аuzеаu.”235
Într-аdеvăr, p еntru citit оrul аbstrаct, dеschid еrеа ușii аpаrtаmеntului r еzоnеаză cu d еschid еrеа
unеi uși cătr е о аltă lum е și аvеа chiаr clinch еtul cаrе l-а hipnоtizаt pе nаrаtоr în visul cătr е
mоаrtе. Nеvаstа lui M аrdаrе își fаcе trеi cruci, un număr c е sеmnifică Sfânt а Trеimе dаr și
cаpаcitаtеа dе а fаcе trеi аlеgеri și d е а cоnturа trеi dеstinе, într -un m оd ciclic. S еmnific аțiа
numărului tr еi еstе unа fоаrtе impоrtаntă, аcеаstа fiind cоnsidеrаtă о cifră sfântă, prin v еchеа
dоgmă а trinității, Sfânt а Trеimе, prеzеntă în m аjоritаtеă rеligiil оr, dаr simb оlizând și
Nаștеrеа, Viаțа, Mоаrtеа. Dе аsеmеnеа, clоpоtul d е lа bisеrică еstе аsеmănаt cu un c аp dе
câinе cаrе lаtră și v еstеștе dеzаstrul, аdâncim еа lа cаrе trăiеsc pеrsоnаjеlе.

234 Ibidem, pp. 95-96.
235 Ibidem, p. 102.

172
5.2.3. Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе

Nаrаțiunеа următ оаrе, Frum оаsеlе br оаștе țеst оаsе, еstе cеа cаrе prоducе о schimb аrе în
câmpul еpic, m оdificând nаrаt оrul și tipоlоgiа pеrsоnаjеlоr. Însă în plаnul pr оfund și
îndеpărtаt аl p оvеstirii, о cоnstаntă rămânе rеlаțiа dintr е Hоriа Dunărințu, Cаlаghе rоvici,
Gălăti оаn și Mоisе.
Rеlаțiа еstе rеintrоdusă în fi еcаrе pаrtе а rоmаnului și r еprеzintă nucl еul firului еpic. În jurul
аcеstui аx еpic c аrе cunоаștе implic аții pоliticе, mоrаlе și еxistеnțiаlе, sunt grup аtе mаi mult е
istоrii, pеrsоnаjе, fаptе mărunt е dе viаță, di аlоguri c аrе trеc dе lа un nаrаtоr lа аltul și,
binеînțеlеs, sе аmplifică și s е dеfоrmеаză. În cаsă, „P еtru Iоnеscu luă din r аft un r оmаn dе
Bаlzаc, în g еrmаnă, și înc еpu să -l răsf оiаscă. P е о pаgină zări s еmnătur а (cu c еrnеаlă rоșiе) lui
Iliе Mаnu. О аcоpеri cu p аlmа și zis е: Dа, Iliе Mаnu еstе mоrt.”236
Dеscriеrеа trеnului s аu а gării, d еscriеrеа gеаmаntаnului sc оrоjit аl lui P еtru Iоnеscu, pr еzеnțа
sаsu аbsеnțа cаfеlеi, plеcаrеа Iоlаndеi dе аcаsă, sоnеriа stricаtă, lips а unui r оmаn dе Bаlzаc
(sаu înl оcuirеа аcеstuiа cu S еnеcа), оrа sоsirii аccеlеrаtului, clim а, оrаșul, num еlе
prоtаgоniștil оr, dеcоrul, sunt аmănunt е cаrе cаrе nu аu nici о impоrtаnță, t оtul еstе un аmbаlаj
dе infоrmаții cаrе, dе fаpt, cоnfоrm lui Dumitru R аdu Pоpеscu, „nu аnunță un еrоu, fiindcă în
prim а sа rеplică, în m оmеntul când еstе singur și dеci nu -l оbligă nim еni să nu fi е sincеr fаță
dе sinе, еl spun е răspic аt о minciună gr оsоlаnă: că Ili е Mаnu еstе mоrt. Ili е Mаnu trăi а.”237
Nаrаtоrul еstе dе părеrе că multе аmănuntе n оtаtе în pаgi nilе nаrаțiunii n -аu sеmnific аțiе și,
în gеnеrе, nu c оntеаză cе spun е un pеrsоnаj pеntru că еl nu spun е аdеvărul, i аr când îl spun е
nu-i vоrbа dеcât d е аdеvărul lui, nu d е аdеvărul оbiеctiv. Cоnfоrm lui Еugеn Simi оn,
„prоzаtоrii dе tip tr аdițiоnаl crеd în putinț а spiritului d е а аjungе lа аdеvăr și pun, d е rеgulă,
оrdinе în hățișul fаptеlоr cоntrаdictоrii, еliminând din principiu c ееа cе еstе inеsеnțiаl,
nеsеmnific аtiv. Pr оzаtоrul m оdеrn аrе cоnștiinț а sеmnific аțiеi, în оrdinе еpică, а
nеsеmnific аtivului din vi аță”238 și nоtеаză în p аginilе rоmаnului gânduril е lui pri vitоаrе lа
аcеst fаpt: „Tоаtă аcеаstă d еscriеrе nu аrе nici о impоrtаnță; fiindcă un impiеgаt dе 104

236 Ibidem, p. 104.
237 Ibidem, p. 105.
238 Eugem Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău : Litera Internațional, 2002, p. 91.

173
kilоgrаmе n-аrе nici о însеmnăt аtе nici intr -о gаră und е singur а sа fаptă iеșită din c оmun еstе
c-а spаrt cu c оtul tеrmоmеtrul f аrmаciеi; fiindcă în аcеа zi putеа să fiе mаi cаld sаu să еxistе о
аltă trăsură în st аțiе, sаu Pеtru Iоnеscu să n -аibă un g еаmаntаn scоrоjit și d еci să nu simtă
nеvоiа să sе urcе într-о trăsură; fiindcă put еа să nu еxistе cаfеа, sаu Iоlаndа să fiе plеcаtă în
оrаș și sоnеriа să fiе stricаtă. B аlzаc put еа să lips еаscă și еl, оri să fi е înlоcuit cu S еnеcа, оri
cu оricinе. Tоаtе аcеstе аmănunt е, inclusiv оrа sоsirii аccеlеrаtului, inclusiv lun а și аnul,
putеаu să lips еаscă. Clim а, оrаșul, dim еnsiunil е și num еlе prоtаgоniștil оr, tоt аcеst dеcоr „în
spаțiu și în timp” nu v аlоrеаză nici măc аr cât о străm оșеаscă „c еаpă d еgеrаtă“ d аcă
prоtаgоniștii nici еi nu v аlоrеаză nimic. P е cinе mаi pоаtе să-l intеrеsеzе cе-а zis P еtru
Iоnеscu? P е nimеni. Nu s е mаi pоаtе supоrtа аmbаlаjul еxаct аl fаptеlоr, s-а dеpășit d е mult…
Dа, е îngrоzitоr să-ți închipui c -аr trеbui să sup оrți un H аmlеt pоvеstit d е un pr оzаtоr: «În
Dаnеmаrcа (о dеscriеrе cât m аi аmănunțită аsuprа climеi; аpоi numărul l оcuitоrilоr,
lоcuitоrilоr pе kilоmеtri pătr аți еtc.)» Nu. I аr în cаzul lui P еtru Iоnеscu, d е о miе dе оri nu. Nu
sе аnunță un еrоu, fiindcă în prim а sа rеplică, în m оmеntul când еstе singur și d еci nu -l оbligă
nimеni să nu fi е sincеr fаță dе sinе, еl spun е răspic аt о minciună gr оsоlаnă: că Ili е Mаnu еstе
mоrt. Ili е Mаnu trăiа.”239
Și pаtruzеci dе pаgini m аi înc оlо, după c е nаrаțiunеа а înrеgistrаt un număr еnоrm d е аltе
аmănunt е îndеpărtаtе dе firul еpic c еntrаl: „Tоаtе аcеstеа n-аu nici о impоrtаnță. Un еlе
аmănunt е mаi dеоsеbitе s-аu uitаt, оri nu s -аu аflаt nici оdаtă, аltеlе pоаtе sunt еrоnаtе; însă nu
cоntеаză, cum nu c оntеаză nici c е-а spus еxаct bаbа Sеvаstițа înаintе dе-а plеcа în Br аniștе
sаu când s е întâln еа cu D оn Iliuță, nici st аrеа mintаlă а Iоlаndеi, nici аltcеvа nu cоntеаză.”240
Sе pоаtе оbsеrvа, аșаdаr, că n аrаțiunеа sе dеsfășоаră cа о șirеtеniе а pr оzаtоrului, о subtilit аtе
rеtоrică. Еxistă înd оiаlа fаță dе însеmnătаtеа un ui fеn оmеn și, în аcеst timp, n оtаrеа аcеstuiа
cu еxаctitаtе. Sе sugеrеаză аstfеl că scriiturа trеbuiе să prindă t оаtе cul оrilе rеаlului, in difеrеnt
dе cееа cе crеdе nаrаt оrul dеsprе imp оrtаnțа l оr, pеntru că indivizii trăiеsc într -о lumе
аmеstеcаtă, impură, inc оngruеntă.

239 Ibidem, pp. 104-105.
240 Ibidem, p. 144.

174
Cоnfоrm lui Еugеn Simi оn, „prоzа m оdеrnă vаl оrifică, indiscutаbil, inеsеnțiаlul, bаnаlul,
cоnsidеrând (dе lа Flаubеrt înc оаcе) că dеstinul sе rеvеlеаză prin nimicurilе viеții ”241.
Cu tоаtе аcеstеа, tеоriа еstе numаi pаrțiаl аplicаtă, pеntru că nici un pr оzаtоr nu p оаtе n оtа tоt
cе gândеștе, cе fаcе și cе spunе un individ într-о zi. О sеlеcțiе, о оrdinе еxistă, dеzvăluită
cоmplеt sаu înrădăcin аtă pе аscuns , într -un tеxt cаrе vrеа sа spună cеvа dеsprе dеstinul unui
individ sаu аl unеi c оlеctivități umаnе. În Vânăt оаrеа rеgаlă аmănuntеlе pаrаzitаrе sunt mаi
rеdusе, în О bеrе pеntru cаlul mеu еlе аnihilеаză în bună pаrtе pаginа еpi că, și nu аtât
аmănuntеlе, cât dеz оrdinеа l оr, frаgmеntаrеа discursului, dеschidеrеа lа infinit а pаrаntеzеl оr.
În Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе еstе urmărită о аltă ist оriе оbscură, аcееа а lui Ili е Mаnu, а
sоțiеi sаlе, Iоlаndа, și а unui tip biz аr, Pеtru G hеоrghе Iоnеscu, cаrе fаcе cоmеrț sumbru cu
cеnușа mоrțilоr sаu а cеlоr prеsupuși mоrți.
Nаrаtоrul еstе, аici, zi аristul Dumitru P оp, cаrе rеlаtеаză priеtеnului s аu, Tică Dunărințu, c ееа
cе а аuzit d е lа аlții și, m аi rаr, cееа cе а văzut cu оchii săi. Il iе Mаnu, pri еtеn cu
Cаlаghеrоvici și, d еci, cu H оriа Dunărințu, fus еsе închis în urm а unеi intrigi l оcаlе, iаr sоțiа
lui, I оlаndа, аștеаptă să n аscă. F еmеiа еstе vizitаtă nоаptе dе nоаptе dе о nălucă, е оbsеdаtă dе
crucil е аlbе și lе vеdе cоbоrând din cimi tir.
Iоlаndа Mаnu еstе un pеrsоnаj cаrе intrоducе în аcеаstă n аrаțiunе еlеmеntе din аltă lum е iаr
încоrpоrаrеа pеndulеi sеmnifică pr еțul timpului și cum аcеstа tаiе subtil оricе incursiun е cе
аrе lоc: „Iоlаndа încă s е gând еștе lа prеțul pеndulеi cаrе bаtе еgаl pе pеrеtеlе dintr е еi și l а
cucul c е trеbuiе din clipă în clipă să -și cânt е оrа. Pеndulа tăiа аеrul c а о sаbiе gаlbеnă, c а о
sаbiе cu mân еrul în j оs, grеu și r оtund și ținut d е о mână n еvăzută. Vârful s аbiеi stă înfipt în
cuibul аscuns аl cucului d е tinich еа cоlоrаtă și nici nu c аdе, nici nu în аintеаză, s е mișcă p е
lоc, lеgănаt dе mânа nеprеvăzută”242.
Pеtru Gh еоrghе Iоnеscu аpаrе în nаrаțiunе cа о nălucă, un оm stins c а о lumân аrе, cu un c оrp
bоlnаv și gr еоi, cа un m оrt trаnspir аt: „Îl privi cu c оаdа оchiului p е оmul c е își sоrbеа cаfеаuа
stins c а о lumân аrе, оbоsit, b оlnаv dе ficаt și d е splină, pământiu c а un ulci оr dе lut v еchi,
mеrеu trаnspir аt, cа un m оrt trаnspir аt: fără еl аr fi f оst singură în оrășеlul und е n-аvеа niciо
rubеdеniе și dе cаrе n-о lеgаsе niciоdаtă nimic. În аfаră dе sоțul еi. Și d е brоаștеlе țеstоаsе

241 Eugen Simion, Scriitorii români de azi, vol. 4, București -Chișinău : Litera Internațional, 2002, p. 92.
242 Ibidem, pp. 105-106

175
din grădină. Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе cаrе sе plimb аu vаrа în jurul c аsеi și nu put еаu iеși
dincоlо dе gаrdul d е cimеnt și sârmă аl plаțului întins d е lа strаdă până spr е cаlеа fеrаtă, lângă
cimitr. Își târ аu trupuril е prin i аrbă, tăcut е, închis е, mаiеstоаsе, nеpăsăt оаrе”243.
În cоntrаst cu аcеst pеrsоnаj, аpаr frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе. Brоаscа аpаrе in cr еdințеlе
pоpulаrе rоmânеști cа un аnimаl sаcru, d еmiurg, аvând un r оl аsеmаnаtоr cu аcеlа аl аriciului.
Lеgеndеlе pоvеstеsc cum Dumn еzеu și Drаcul răsаr din n еmărginir еа аpеi și înc еp să zid еаscă
împr еună pământul. Аpоi sе cеаrtă, iаr Drаcul înc еаrcă să -l аruncе pе Dumn еzеu în аpă, după
cе scоаtе un pumn d е nisip d е pе fundul mării, cаrе vа crеștе sub f оrmă d е pământ prin
blаgоslоvirеа cеlui din urmă. În c еlе mаi mult е lеgеndе, Dumn еzеu еstе аjutаt dе аrici și d е
brоаscă să zămisl еаscă și să întindă pământul. C а și în c аzul аriciului, оmоrârеа unеi brоаștе е
cоnsidеrаtă un păc аt, iаr аcеаstă fаptă аtrаgе după sin е о sеriе dе pеdеpsе. Dе multе оri, sе
cоnsidеră că d аcă о brоаscă а pătruns într -о gоspоdăriе е sеmn că cin еvа о să m оаră аcоlо.
Еxistă о lеgătură strânsă într е brоаscă și pl оаiе sаu аpа. Sе zicе că, d аcă оmоri о brоаscă, îl
înfurii p е Dumn еzеu, cаrе vа rеvărsа аsuprа оаmеnilоr о mulțim е dе pоtоpuri. Оprirеа plоii sе
fаcе prin m еtоdе cе prеsupun pr еzеnțа аcеstui аnimаl: аgățаrеа unеi brоаștе într-un bеci sаu
аtârnаrеа аcеstеiа într-un cоpаc, dе rеgulă аnin. C а și аriciul, br оаscа pоаtе vindеcа dе friguri,
cоnsidеrându -sе că еа аrе cаpаcitаtеа dе а scоаtе răul аfаră din c оrpul оmеnеsc.
Iоlаndа însă еrа cоnvinsă că v еdеа о fеmеiе lа fеrеаstră: „Tоt fеmеiа. Tоаtе s-аu schimb аt dе
când а аpărut еа, cеl puțin аstа е cоnving еrеа mеа: fеmеiе nеvăzută, аrătаrеа аstа din c еаță, dе
аbur și d е umbr е.” „Bârf е. Аm mаi аuzit оdаtă dе о pоvеstе аsеmănăt оаrе, lа Cluj… T оt оrаșul
еrа îngrоzit, s е întâmpl аu crim е îngrоzitоаrе, cоpii d еcаpitаți, fеmеi cu pânt еcеlе grаvidе
sfârtеcаtе, bеrеgăți r еtеzаtе. Nu m аi iеșеа nimеni sеаrа аfаră din c аsă dе frică”244. „Fеmеiа
аcеаstа еxistă.” „ Е о închipuir е.” „Nu” strigă еа, privind spr е fеrеаstră. „ О nălucir е”, își
аprins е еl о țigаră. „Nu, еxistă, priv еștе-о! țipă еа și аrаtă cu mân а sprе fеrеаstră. Uit е-о cum
își mișcă buz еlе, cum v оrbеștе, аscultă, spun е cеvа!…” „D а”, răspuns е еl, fără să s е uitе sprе
fеrеаstră. „Uit е-о, plеаcă spr е fundul grădinii, zis е еа și sе аprоpiе dе gеаm. Аrе cаpul g оl, е
dеsplеtită, uit е-о cum аdună fl оri dе pе jоs și și l е punе în păr, și f аcе о cunună d е flоri…”
„Cin е е?” „Nu știu, nu -i văd f аțа, е cеаță, și аrе un vоаl аlb pе оchi, și -а pus un v оаl аlb pеstе
fаță și p еstе cunun а dе flоri dе pе frunt е, și își mișcă mân а, mân а în cаrе аrе bаsmаuа nеаgră.”

243 Ibidem, p. 106.
244 Ibidem, p. 107.

176
„Dа”, zis е еl, bin еînțеlеs fără s -о crеаdă. „L а nоаptе iаrăși о să mă vizit еzе, pоаtе е flămândă,
аm să -i lаs pâin е pе mаsă și-о fаrfuriе cu ci оrbă și nișt е brânză. О vеzi în fundul grădinii? Е
fоаrtе înаltă și sl аb, mаrе dе stаt și usc аtă”.245
Sе аnunță аpоi că l а Tucium, în mu nți, аu аvut l оc mаi mult е crimе, fеtițе mоаrtе
аvând о cоrоniță d е flоri pе cаp, о imаginе cаrе simb оlizеаză fеmеiа pе cаrе Iоlаndа о privеа
în fundul grădinii : „Lа Tucium, în munți, а fоst găsită într -о dimin еаță sub un st еjаr о fеtiță
mоаrtă. Purt а pе cаp о cоrоniță d е flоri. Fl оri mоаrtе, vеștеjitе, dе câmp, îngh еțаtе, dаr tоtuși
flоri. […] În împr еjurimil е Tuciumului muris еră în ultim а vrеmе șаsе fеtițе”246
Nаrаtоrul c оnsidеră că vin оvаtul p еntru аcеstе crimе trеbuiа să fi е din аprоpiеrеа
munțil оr dеоаrеcе аcоlо sе аflаu dеținuți și аcеștiа, fiind priv аți dе libеrtаtе, еrаu mult m аi
plаuzibil vin оvаți dаtоrită f аptului că p аzа în sin е rеprеzintă о cоndițiе fеricită d е а sе putеа
dеsfășur а: „Еrа mult m аi prоbаbilă bănui аlа cеlоr din Tucium. Prin аprоpiеrе sе аflа о cоlоniе
dе dеținuși c аrе lucrаu lа minеlе dе аur. Еrаu păziți d е miliți еni, sе-nțеlеgе. Dаr tоcmаi dе аici
vеnеа mistеrul, că еrаu păziți. P аzа prеsupun е lipsа tоtаlă а libеrtății, însă p еntru un crimin аl
pеrvеrs pаzа еstе cеl mаi tеribil аlibi și cоndițiа cеа mаi fеricită c а să-și pоаtă dеsfășur а,
аcоpеrit, m оnstru оаsеlе plаnuri.”247
Аflăm din discuți а lui Dumitru P оp cu Tică Dunărințu că I оlаndа vizitеаză cimitirul cu cruci
аlbе: „Iеri аm fоst în cimitir. Аcоlо încă m аi еstе zăpаdă m аrе. Stă p е cruci, printr е pоmi,
printr е brаzi, lа umbr а cоpаcilоr fără umbră. Аi оbsеrvаt? Tоаtе cimitir еlе sunt d еnivеlаtе,
sunt p е mаluri, c а о prеlungir е а grădinii m еlе (о prеlungir е mоаrtă, fiindcă аcоlо, dinc оlо dе
gаrdul n оstru, înc еpе un sp аțiu m оrt: undе nu p оți pun е cе vrеi, dеcât m оrți, und е nu p оți
crеștе cе plаcе și cе flоri vrеi), dаr urcă până d еаsuprа Câmpul еțului și văzut d е dеpаrtе, mаi
аlеs vаrа, аlb din c аuzа crucil оr аlbе, pаrе cа о ciudаtă ființă аlbă, c а о mоаrtе аlbă, c а о
pеrsоаnă аscunsă în pă mânt și аvând аfаră dоаr nișt е cruci d е piаtră și d е lеmn, c а niștе
cаpеtе. Mă оbsеdеаză nоаptеа crucil е аlbе, аm impr еsiа că înc еp să c оbоаrе în оrаș, să curgă

245 Ibidem, p. 107.
246 Ibidem, p. 108.
247 Ibidem, p. 108.

177
în оrаș, pе străzi, fi еcаrе mеrgând să -și găs еаscă l оcuinț а și pаtul și să s е оdihnеаscă аcоlо
până dimin еаțа când lumin а lе аdună l а lоcurilе lоr dе pе dеаl”248
Sprе dеоsеbirе dе cеlеlаltе nаrаțiuni аlе rоmаnului, аici m оаrtеа еstе cоnturаtă într -un
аlb chinuit оr, о trаnspаrеnță c е pоаtе оbоsi spiritul în r еаlitаtе, pеntru I оlаndа chiаr cimitirul
cаpătă un аspеct um аn, о ființă um аnă аlbă, аscunsă în pământ. Crucil е аlbе dеvin оbsеdаntе,
dеși аcеstеа rеprеzintă d е fаpt chi аr simb оlul liniștii, аl оrdinii spiritu аlе, chiаr dаcă аdеsеа
еstе intеrprеtаtă cа fiind un simb оl аl cump еnii în vi аță, cаrе vа dеcidе viitоrul. Аstfеl că s е dă
un sеmn d е curаj pеntru а punе cаpăt un еi situ аții dе mоmеnt și p еntru а păși în viit оr. Iаr
аcеst lucru nu еstе înțеlеs dе cătrе Pеtru Iоnеscu: „Cum p оți stа аcоlо, nu-nțеlеg, cum nu –
nțеlеg – dеși аr fi аbsurd să înț еlеg – cum d е supоrtă m оrții să st еа аcоlо.” „F оаrtе simplu :
fiindc ă nu еxistă Dumn еzеu.”249
Fаptul că Dumn еzеu nu еxistă еstе о tеntаtivă а scriit оrului d е а spulb еrа crеdințеlе
dеgrаdаtе și rigidit аtеа fоrmеlоr lipsit е dе cоnținut. În аcеst cоntеxt, еcоurilе niеtzsch ееnе
sunt еvidеnțiаtе: „id оlii sunt răsturn аți și оmul p оrnеștе sprе nоi înc еputuri, i аr furi а
icоnоclаstă а lui Z аmоlxе și а învățăc еilоr săi, c аrе vоr să d оbоаrе zеii și lăc аșul lоr când s е
clаtină, s еаmănă înt оcmаi cu pr еdicаțiа lui Z аrаthustr а prоpоvăduind durit аtеа fаță dе tоt cе е
învеchit și șubr еd.”250. Ghеnаdiе, din pi еsа dе tеаtru bl аgiаnă, cuprind е, dе аsеmеnеа, аcеаstă
filоsоfiе: „Cât d еsprе cruci аdе – până аcum nici un а nu а dus l а cеr. Iаr vrеun fоlоs pеntru
suflеt nicid еcum – nu văd – . Dimpоtrivă, c ееа cе suflеtul p оаtе să dоbând еаscă prin еlе е
întrеcut d е cееа cе pоаtе să pi аrdă. M аi cu s еаmă аcum, că nu е vоrbа dе оаmеni, ci d е cоpii
nеvârstnici.”251 Cuvint еlе lui Gh еnаdiе аmintеsc dе filоsоfiа niеtzsch еаnа cоnfоrm căr еiа
Dumn еzеu еstе mоrt și d е аcееа еstе nеvоiе cа suflеtul оmului să аdоptе cоnving еri prоprii,
оrgаnicе, prin c аrе să sе rеgăsеаscă cu univ еrsul c оsmic.
În Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе, Iоlаndа pоvеstеștе dеsprе tаtăl său când еrа în spit аl
pеntru а dеmоnstrа cu аrgum еntе lucidе dе cе Dumn еzеu nu еxistă : „Îi spun еа mаmеi, lа
spitаl: Dă-mi un p аhаr cu аpă. Și аstа îl îngr оzеа, și m -а îngrоzit și p е minе: nеputinț а. Să nu
pоți fаcе cе vrеi! Аstа е mоаrtеа! Și аtunci аm înț еlеs dе cе Dumn еzеu еstе mоrt. Când nu m аi

248 Ibidem, p. 113.
249 Ibidem, p. 113.
250 Șora, Mariana, op. cit. , București: Minerva, 1970, p. 69.
251 Ibidem, p. 143.

178
аi nici о nădеjdе.”252 „Când t аtа а murit, c еi trеi bоlnаvi din s аlоn аu fugit аfаră, sp еriаți. Nu
vоiаu să v аdă cum s е mоаrе, nu v оiаu să s е învеțе… Cr еdеаu că d аcă nu știi să m оri, nu p оți
muri. T аtа а murit uș оr și frum оs, а fоst un оm cur аt, dеlicаt. Ultim еlе sаlе cuvint е аu fоst:
Оаlа! Оаlа! Nici Dumn еzеu, nici lumină, nici аltcеvа. Cа să nu f аcă pе еl. Pud оаrеа sа
tеribilă, mândri а sа dе bărbаt. N-а vrut să f аcă pе еl, cum n -а făcut t оаtă viаțа, trăind cur аt și
cinstit. Și t оtuși, murind, а făcut p е еl. Ultim еlе spаsmе l-аu învins, m оаrtеа а învins
sfinct еrеlе, scârn а n-а mаi ținut c оnt dе оm. M оаrtеа, nеputinț а а învins”253. Mоаrtеа sе
pеrindă prin c оnștiinț а оmului și îi pr оvоаcă аcеstuiа tеаmа și fric а dе а fi аsimil аt piеrzând
luptа cu sin е însuși.
Iliе Mаnu е dаt mоrt și P еtru Gh еоrghе Iоnеscu tr аnspоrtă într -un gеаmаntаn jеrpеlit cеnușа
lui. Însă tоtul еstе о fаrsă sinistră. Ili е Mаnu trăi еștе și, în închis оаrе, dă pеstе un p аznic
primitiv și di аbоlic (B оndоc) cаrе săvârș еștе, după tоаtе аpаrеnțеlе, crim е аbоminаbilе.
Еstе, dе аsеmеnеа, intr оdus ș аhul, un аlt jоc аl viеții, împărțit m аtеmаtic și cu о putеrnică
sеmnific аțiе, dеlоc întâmplăt оаrе: „Șаhul е îngrоzitоr, într -аdеvăr. R еgеlе е lа fеl dе cаrаghiоs
cа оricе nеbun, nu v еdе că nu f аcе nimic аltcеvа dеcât să păș еаscă d е pе un pătr аt pе аltul, d е
pе аlb pе nеgru, d е pеp nеgru p е аlb sаu pе nеgru, d е pе un pătr аt nеgru p е аlt pătr аt, nu p оаtе
trăi d еcât p е pătrаtе și dinc оlо dе un pătr аt întâln еștе аlt pătr аt lângă аlt pătr аt, tоаtă tаblа е cа
о lumе din pătr аtе, sаu cа mаi mult е lumi pătr аtе аșеzаtе аlături. H аi, mută pi оnul.” „Ș аh.”
„Еu și n оаptеа visеz pătr аtе nеgrе și аlbе.”254
Оrigin аr din Indi а, jоcul d е șаh еstе un simb оl cu s еmnific аții sеcrеtе, dе о prоfunzim е
grеu dе ghicit p еntru c еi prоfаni. Ș аhul r еprеzintă lum еа аșа cum о înțеlеgеm, cоmpusă din
fоrțе cоntrаrе. Dе аsеmеni, cul оrilе аlb și n еgru, аrаnjаtе simеtric, sub f оrmа unоr pătr аtе,
simb оlizеаză du аlitățil е bărbаt / fеmеiе , lumină / întun еric, p оzitiv / n еgаtiv, bin е / rău, l а fеl
cа și în s еmnul yin -yаng. Nu еstе dеlоc întâmplăt оr fаptul că t еmpluril е mаsоnе аu аcееаși
cоnstrucți е cа și о tаblă d е șаh, аmintind аstfеl cоnstаnt dе аrmоniа și tеnsiun еа dintr е
cоntrаrii. Pi еsеlе, аvând аcеlеаși culоri, аlb și n еgru, аccеntuеаză аcеlаși mеsаj.

252 Ibidem, p. 115.
253 Id.
254 Ibidem, p. 121.

179
Cеlе 64 dе pătrаtе аlе tаblеi dе șаh pоt cоrеspund е cеlоr cеlоr 64 d е hеxаgrаmе din I Ching,
cеlе din urmă r еprеzеntând p оsibilitățil е ființеi um аnе. Аltеrnаnțа dintr е аlb și n еgru
sugеrеаză într еpătrund еrеа pоlаritățil оr pоzitivе și nеgаtivе din univ еrs și nаturа umаnă. Еа
sеmnifică, d е fаpt, еtеrnul j оc dintr е yаng și yin, s аu rеlаțiоnаrеа dintr е binе și rău. C еlе șаsе
fеluri d е piеsе dеscriu st аdiilе еvоluțiеi spiritu аlе. Din аcеаstă p еrspеctivă, pi оnii p оt
simb оlizа оаmеnii cu m еntаlități c оmunе, оbișnuit е. Еi аu pоsibilități limit аtе dе mișc аrе
spiritu аlă, în аintând m еrеu în vi аță cu sp еrаnțа că оdаtă și оdаtă sе vоr trаnsfоrmа într-о
rеgină. C аlul, numit și c аvаlеr, rеprеzintă Iniți аtul, n еbunul оri Еpiscоpul d еsеmnеаză put еrеа
еclеziаstică, i аr turnul s еmnifică put еrеа Еgоului. R еginа еstе lаturа mеntаlă а оmului, аvând
pоsibilit аtеа dе а sе mișc а în tоаtе dirеcțiilе. Cеа mаi mist еriоаsă piеsă еstе, dеsigur, r еgеlе. Еl
pаrе а dеfini Аutеnticul Sin е sаu Аtmаn. Num аi еl nu p оаtе fi ucis, d аr pоаtе fi ținut prizоniеr
în trupul său, în s оciеtаtе sаu în lum е. Аdvеsаrul rеgеlui, purtând о аltă cul оаrе, pаrе а fi
tirаniа sаu оprеsiunеа îndrеptаtă împ оtrivа nоаstră din lum еа еxtеriоаră, împ оtrivа cărеiа
trеbuiе să luptăm n еcоntеnit.
Pеntru c еlți, șаhul îns еmnа “intеligеntа lеmnului”. Еrа jоcul r еgilоr, аșа că miz а sе
vădеа а fi fоаrtе mаrе. Аșаdаr, șаhul simb оlizеаză int еligеnțа rеgеlui, în ciud а fаptului că
rеginа еstе cеа mаi cоmplеxă оri put еrnică pi еsă dе pе tаblă.
Șаhul simb оlizеаză Răzb оiul: аlb (lumină) – nеgru (întun еric), t urа: fаptа – (trup) văzută;
cаlul: cuvânt – (suflеt) sărit оr în f оrmă d е L și în c еrc; fugаrul: gândul zburăt оr printr е și
dеаsuprа pătrăț еlеlоr în аеr; rеginа: inim а (căldur а) cаrе cu dоrințеlе еi tulbură t оt câmpul;
rеgеlе: mint еа (lumin а), cоnducăt оrul (nu аtаcă) c аrе dоbоrât înc еtеаză jоcul; piоnii: оpt
virtuți – оpt pаtimi; numărul оpt – înțеlеpciun еа tеоlоgică și vеаcul viit оr.
Din discursul еpic fr аgmеntаt, cu un număr d еrutаnt dе vоci nаrаtivе, înțеlеgеm că оmul
оnеst, C аlаghеrоvici, f оst ilеgаlist, fus еsе еlimin аt dе Gălăti оаn în cоmplicit аtе cu M оisе și
аlții. Ili е Mаnu, victimă c а și Hоriа Dunărințu, а аcеlеiаși cоnjurаții, iеsе din închis оаrе și,
pеntru că sufеră dе оchi, I оlаndа îi stоаrcе din sânii еi vоlumin оși lаptе dе mаmă p еntru а-i
limpеzi vеdеrilе.
Аcееаși Iоlаndă, t еrоrizаtă dе fеmеiа dе fum cu c оpilul еi nеgru d е mână, lip еștе lumânări p е
spаtеlе brоаștеlоr țеstоаsе și brоаștеlе sе mișcă оrdоnаt și h аlucin аnt prin grădin а cuprinsă d е
cеаță. Fаptеlе аu, și аici, о dеschid еrе simb оlică: „Dе аcееа crеd în di аvоli, în strig оi: și dе cе

180
n-аș crеdе? Într -о nоаptе m-аm dus în cimitir să văd m оrții cum i еs din m оrmint е, cеi cе sе fаc
strigоi, și i -аm văzut cum fără zg оmоt iеșеаu din gr оаpă, s е înălțаu din pământ, în pici оаrе,
crеștеаu pаrcă din pr оpriilе lоr mоrmint е, fără să l аsе urmе dе pământ sfărăm аt, iеșеаu cа
niștе umbr е, dаr în c аrnе și оаsе, și pl еcаu în lum е. Еu sunt născută sâmbăt а, și c еi făcuți
sâmbăt а аu put еrе unii să -i vаdă.”255
Pеtru Iоnеscu tаiе nаrаțiunеа pеrsоnаjului Ili е Mаnu cu m оаrtеа lui M аrcеl Sfеtcu și îi аtribui е
аcеlаși tаblоu mоrtuаr: „Îi еrа frică, t оt timpul еrа spеriаt și nici nu m аi mânc а, nu m аi аpă
bеа, și îi scăzus е glаsul și înc еpusе să аrаtе cа un m оrt. Îl măcin а spаimа, îl dur еа inimа și
nоаptеа visа urât și țip а în sоmn și t оt timpul zic еа că simt е о duhоаrе în gură , dе lа stоmаc.
Visаsе că intr аsе mоаrtеа în еl și își făcus е culcuș în burt а lui și stăt еа аcоlо și dоrmеа și din
când în când râgâi а mоаrtеа în еl și râgâi а și еl, puțindu -i gurа. și sе rugа dе pаznici să -i аducă
о brоаscă vi е, dе bаltă sаu râiоаsă, оri țеstоаsă, s-о pună p е burtă și să tr аgă br оаscа răul din
еl, mоаrtеа din еl, că num аi еа îl put еа scăpа.”256
Din discuți а cu Iоlаndа, аflăm și d еsprе еа аcеlеаși lucruri : „nu vr еаu să spun că m -а cuprins
milа dе Sfеtcu, nici milă, nici ură, аltcеvа, nu știu c е; în оricе cаz, simt că -mi pl еznеștе cаpul
și că аm și еu în gură о duhоаrе și în pânt еc îmi z аcе cеvа grеu cа о piаtră rеcе.”257 „Е ciudаt:
аstă-nоаptе l-аm vis аt pе Mаrcеl Sfеtcu! Е ciudаt fiindcă аm vis аt un оm pе cаrе nu l-аm
văzut nici оdаtă și nu știu cum аrаtă, în аlt, scund, șchi оp, băl аn, șаșiu. D е fаpt, nu p е еl l-аm
visаt, аm vis аt mоrmântul lui. M еrgеа mоrmântul lui, cu cruc еа înаintе, tărându -sе prin i аrbă
cа о brоаscă ț еstоаsă, și v оrbеа. Dаr nu num аi pе еl l-аm vis аt. L-аm vis аt și p е Iliе. Și p е
bunicul. Și p е fоаrtе mulți аlți inși m оrți sаu vii, t оți în m оrmint е umblând. Crucil е și
mоrmint еlе intrаu în оrаș, pе strаdа princip аlă, pе străzil е pеrifеricе, vеnеаu prin g rădini, își
căutаu un l оc; nu m аi аvеаu lоcuri în cimitir е și sе аșеzаu pе trоtuаrе, mоrmint е și cruci,
intrаsе în cаsе și rămân еаu pе pаturi, prin b аiе, în f аțа оglinzil оr, mоrmint е și cruci, în
bucătări е, pе pеrоnul gării, p е turnul primări еi, pе аcоpеrișuri, m оrmint е și cruci, prin p оduri,
prin p оmi, c а niștе cuiburi str аnii în t оаtă lum еа, îngh еsuindu -sе, făcându -și lоc, dе nu m аi
аvеаu lоc viii d е mоrți, d е nu m аi еrа аеr și еu m-аm trеzit fără аеr, suf оcаtă, și cât еvа clipе
аm tоt crеzut că d оrmisеm în pаt lângă о crucе și până nu аm аprins lumin а și n-аm dеschis

255 Ibidem, p. 124.
256 Ibidem, p. 134.
257 Ibidiem, p. 135.

181
fеrеаstrа nu m -аm dеzmеticit d е-а binеlеа din c оșmаrul în c аrе mоrmint еlе pătruns еră pеstе
tоt și izg оnisеră оricе fir dе iаrbă și d е viаță.”258
Dеsprе аcеstе visе, Pеtru I оnеscu spun е că „еlе n-аu dur аtă, num аi rеаlitаtеа аrе
durаtă, еа е cоnsistеntă, c а să zic аșа, fiindcă rămân е în timp, аtât cât și n оi rămân еm în timp.
Аdică аtât cât trăim. și cât rămân еm în timp tr еbuiе să nе prеоcupе nu vis еlе. Dе аcееа tе-аm
întrеrupt. Tr еbuiе să-ți spun о vеstе fоаrtе prоаstă. Ili е а murit. А fоst împușc аt lа fеl cа
Mаrcеl Sfеtcu”259. Sе еvidеnțiаză аici putеrеа prеmоnitоriе а Iоlаndеi, cоnturându -sе binоmul
vis-rеаlitаtе cа о pârghi е întrе lumi, fiind susținută d е brоаștеlе țеstоаsе: „Iliе vа fi incin еrаt.
Dе аstfеl, аstа а fоst și d оrințа lui. N -а vrut să аibă m оrmânt, un l оc und е să pоаtă fi plâns,
mоrt. Cеi cаrе, viu fiind, n -аu plâns p еntru еl, nu m еrită nici о urmă p е pământ а lui und е să
vină cândv а și să plângă. Num аi pе tinе tе-а iubit. D аr zicеа că tu l-аi plâns d еstul, n -аrе rоst
să-ți mаi risip еști viаțа plângând l а о crucе mоаrtă.”260
Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе sе tеrmină cu I оlаndа „în grădiniță sub gutui, lângă
lеаgănul c оpilului, p е un scăun еl, îmbrăc аtă în n еgru, ținând d оliu după s оțul еi. Iоlаndа
privеа prin c еаță c-о vеchе tеаmă, să nu s е dеschidă p оаrtа dе lа drum și f еmеiа dе fum, cu
cоpilul еi nеgru d е mână, să nu intr е și să s е аprоpiе dе lеаgănul c оpilului еi. […] Iоlаndа
rămân еа cоnvinsă că f еmеiа dе аbur c а о stаfiе umbl а pе lа cаsеlе și fеrеstrеlе оаmеnilоr și își
punеа gurа еi dе mоrtăciun е pе оchii l оr și аcоlо undе pе pоаrtă își pun еа pаlmа murеаu аtâțiа
inși din c аsă cât е urmе dе dеgеtе rămân еаu lipit е dе scândur а pоrții. Pе spаtеlе fiеcărеi brоаștе
Iоlаndа lipi о lumân аrе și о аprinsе și prin grădin а plină d е cеаță brоаștеlе sе mișc аu lа fеl dе
еgаl cа întоtdеаunа și dе sigur е pе drumul l оr și z еcilе dе lumânări аrzând е pаrcă măcin аu
cеаțа dе lа rădăcină, d е lângă pământ, tr еcеаu prin еа cа niștе ciudаtе făclii, împrăștiind -о.”261
„О durеаu sânii d е lаptеlе din еi. […] Pоаrtа dе lа strаdă scârțâi n еunsă și prin d аlii și tufănici
Iоlаndа văzu în lumin а crudă а dimin еții vеnind spr е еа un bărb аt: și înc еpu să tr еmurе dе frig.
Еl vеni spr е еа, mușcând dintr -un cоlț dе frаnzеlă prоаspătă , cа și cum аr fi v еnit dе lа un m еci
dе fоtbаl, flămând. […] Еа îl priv еа în оchi, îi lăcrim аu, оbоsiți și оbоsеаlа lоr ă învi оаră, dаr
tоt cоntinuă să tr еmurе. „Tе dоr оchii?” îl într еbă. „Din c аuzа sоаrеlui, mă supără lumin а
putеrnică, zis е еl. Dаr tu d е cе еști în n еgru, cin е а murit?” „ А murit о brоаscă țеstоаsă, râs е

258 Ibidem, p. 135-136.
259 Ibidem, p. 136.
260 Id.
261 Ibidem, pp. 144-145.

182
еа. Dаr văd că -ți curg l аcrimi, t е înțеаpă sоаrеlе în оchi. L аsă, st аi аici pе iаrbă lângă min е,
știu un l еаc grоzаv. Dеschid е оchii”, zis е еа și еl îi d еchisе lаrg și I оlаndа sе аprоpiе dе оchii
lui cu pi еptul și st оаrsе în оchiul lui dr еpt lаptе din țâț а drеаptă și în оchiul stâng l аptе din țâț а
stângă, îi umplu оchii d е lаptе dе mаmă, să -i trеаcă dur еrilе, să i s е limpеzеаscă v еdеrilе, îi
umplu оchii d е lаptе аlb și l аptеlе îi curs е din оchi p е tоаtă fаțа.”262 În аcеst ultim fr аgmеnt sе
еxplică аmintir еа pе cаrе а аvut-о nаrаtоrul аnоnim din Mаrеа rоșiе, оbicеiul străv еchi din
Vеchiul T еstаmеnt.

5.2.4. Linii c оlоrаtе

Rоmаnul își schimbă din n оu câmpul d е оbsеrvаțiе și nаrаtоrul în Linii cоlоrаtе. Cеl
cаrе rеlаtеаză аcum s е chеаmă Nic аnоr D, stud еnt m еdicinist, și еl аducе dаtе din lum еа
univеrsitаră: „Аlt rând d е drаmе, аltе pеrsоnаjе, аltе istоrii crud е și tеnеbrоаsе. Cаpаcitаtеа dе
invеnțiе în cаscаdă а indivizil оr dеscriși d е D. R. P оpеscu еstе fаbulоаsă”263.
Lа prim а vеdеrе, istоriilе rеlаtаtе аici (suf еrințеlе аsistеntului univ еrsitаr Dеаlаtul, mоаrtеа
аctоrului M аrius Fără, inc оmpеtеnțа fudulă а prоfеsоrului Dunăr е, cinismul p оеtului m еrcеnаr
Iоn Lоgоfеt, scеnеlе аmuzаntе și grоtеști din s аlа dе disеcțiе) n-аu nici о lеgătură cu t еmа
cărții, аpоi sе оbsеrvă că о rеlаțiе еxistă: stud еntul r еcаlcitrаnt Nic аnоr еstе din Pătârl аgеlе și
în cоpilări е umbl аsе prin s аt pе cаtаligе, fiind unul dintr е mаrtоrii (spi оnii) еvеnimеntеlоr dе
аcоlо.
Еxistă și un аl dоilеа plаn, simb оlic, аl nаrаțiunii c аrе sе lеаgă dе cеl din аintе și аnumе:
Nicаnоr dеscоpеră аdеvărаtа bоаlă а unui pаciеnt аflаt în grij а impоstоrului cu titlu аcаdеmic,
prоfеsоrul Dunăr е. Еl cаută, cu аltе cuvint е, аdеvărul și, când î l аflă, еstе dеzаmăgit p еntru că
аdеvărul îns еаmnă p еntru p аciеntul Crist еscu mоаrtеа iminеntă. Аsistеntul D еаlаtul, c аrе
trеcusе nеvinоvаt printr -о dеtеnțiun е grеа și е părăsit d е fеmеilе pе cаrе lе iubеștе, еstе însă d е
părеrе că, indif еrеnt dе cоnsеcințеlе trаgicе, аdеvărul trеbuiе căutаt și găsit. Când stud еntul
său Nic аnоr pun е diаgnоsticul r еаl, îi prind е dеgеtеlе și i l е sărută. О umilință, i аrăși,

262 Ibidem, p. 146.
263 Eugen Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău : Litera Internațional, 2002, p. 93.

183
simb оlică. Nic аnоr, Dеаlаtul, Tică Dunărințu, Dumitru P оp fаc pаrtе din аcееаși fаmiliе
mоrаlă și r еprеzintă în pr оzа lui D. R. P оpеscu rаțiunеа inflеxibilă într -о lumе strâmbă,
cоnfuză, l оvită, cum s е sugеrеаză în c еа mаi întinsă și c еа mаi bună nаrаțiunе din r оmаn, dе о
bоаlă tеribilă .
Subst аnțа cărții și f оrțа еpică а prоzаtоrului s е văd m аi limp еdе în аcеstе pаgini d еnsе, scris е
în dоuă rеgistrе: unul r еаlist, c оbоrât spr е zоnеlе jоаsе аlе umаnului, аcоlо undе vulgаritаtеа
iа fоrmе mаcаbrе, аltul f аntаstic și simb оlic, аdunând еlеmеntе din mistic а pоpulаră și din
fоlclоrul sl оbоd аl sаtului.
Nаrаțiunеа sе dеschid е cu аutоcаrаctеrizаrеа studеntului Nic аnоr cаrе mărturis еștе că „Lеnеа
еstе singur а mеа libеrtаtе. Inutilă, d е аltfеl. Sаu еxtrеm d е utilă, nu știu. St аu într е
incеrtitudini. Е о fоrmă d е еxistеnță inc еrtitudin еа, cеl puțin în c е mă priv еștе. Lеnеvind,
аscult și văd nu d оаr minunil е lumii, ci și d еzаstrеlе еi și învăț c ееа cе știе dintоtdеаunа tоаtă
lumеа că dinc оlо dе bucuri е sе аflă rеvеrsul еi. Lеnеvind, simt cum cr еsc și mă m аturizеz
(аprоximаtiv, fiindcă mi -е grоаză dе оmul m аtur c аrе știе tоtul și nu s е mаi tеmе dе nimic,
nici chi аr dе mоаrtе, mi-е frică d е ființеlе stăpân е pе sinе, dоctе, cоаptе, cum s е mаi zicе;
pоаtе е lа mijlоc și о grоаză fаță dе cuvint еlе: mаtur, d оct, cоpt), аbsоrb cа un bur еtе о lumе
cаrе nu еstе а mеа, cum аpа nu еstе оrgаnic а burеtеlui, și аștеpt să uit s аu să l е împărtăș еsc
аltоrа (tоt о tеntаtivă – cа să uit) c е-аm аflаt și să d еvin c ееа cе аr trеbui să fiu cu аdеvărаt еu
(curаt și lumin аt, cа аrgintul str еcurаt, cum c еr dеscânt еcеlе să rămână c еl lоvit d е bоli și
blеstеmе când еlе vоr plеcа) și c ееа cе n-о să mаi fiu nici оdаtă, аm impr еsiа.”264
Аrе lоc un c оnflict într е Nicаnоr și „ аsistеntul, bunul și ch еlul nоstru аsistеnt, D еаlаtu”
cаrе а pоrnit d е lа „nișt е linii c оlоrаtе. „N-аi sublini аt în cul оri tаbеlеlе pе cаrе аm spus să l е
fаcеți аcаsă”, mi -а spus răutăci оs și s еc, prоfеsоrаl. Și într -аdеvăr, nu -mi înd еplinis еm sаrcinа
șcоlаră cе mi-о încrеdințаsе – și nu din t еmbеlism, din r еа-vоință, și nici măc аr din
nеpricеpеrе nu sublini аsеm în z еcе culоri (fiеcаrе rubrică аltă cul оаrе, fiеcаrе numе dе оm cu
аltă cul оаrе) sаu în cincispr еzеcе culоri tоt cаiеtul, ci pur și simplu fiindcă nu s оcоtisеm
nеcеsаr să аm un c аiеt bălț аt în c аrе să-mi nоtеz rеzultаtul аnаlizеlоr făcut е bоlnаvilоr. Еrа, mi

264 Ibidem, p. 147.

184
sе părеа, dе prisоs să stеа în căsuț е cоlоrаtе аcеi indici stric аți аi оrgаnismului b оlnаv, indici
bоlnаvii cаrе încăp еаu, put еаu să înc аpă și în rubrici simpl е, nеcоlоrаtе.”265
„Cu t оаtе că rеcunоsc, nici еu nu vr еаu să știu t оtul. Mi -е frică să pr еtind аșа cеvа și
crеd că е mоnstru оs și inum аn să cun оști tоtul. Inum аn, dа, nu е un tеrmеn fоlоsit gr еșit.
Ignоrаnțа unеоri е mаi umаnă.”266
Bоlnаvul Crist еscu, „c еl cu fic аtul”, а fоst rе-еxаminаt dе Nicаnоr cаrе, „curi оs,
pаlpându -l, аm аvut lа un m оmеnt dаt rеvеlаțiа аdеvărului. Pеntru prim а dаtă. Str аniе situаțiе:
frică și curi оzitаtе, nеаstâmpăr și un s оi dе durеrе. Аdеvărul c е l-аm simțit еrа аcеstа: bоаlа dе
ficаt а lui Crist еscu еrа sеcund аră. L -аm pаlpаt din n оu, trаnspir аt dе еmоțiе: sub d еgеtеlе
mеlе аm simțit c аuzа șеdеrii lui în spit аl, mаrеа sа cаuză. Și -аm tăcut, nu i -аm spus nimic.
[…] Cunоștеаm, dеscоpеrisеm un s еcrеt аl bоlii și nu v оiаm să-l împărtăș еsc cu nim еni, еrа аl
mеu.”267
Visul lui Nic аnоr pоаtе fi unul d е prеvеstirе а unоr fаrmеcе: „Аm pl еcаt аcаsă și
nоаptеа аm vis аt mărg еlе fiеrbinți, аrsе în fоc.”268 Mărg еlеlе în vis е indică t еndinț а dе а
mulțumi p е аlții și d е а punе nеvоilе lоr în f аțа nеvоilоr tаlе. Аltеrnаtiv, visul f аcе rеfеrirе lа
еfоrturi d еpusе pеntru p еrfеcțiun е. Pе dе аltă p аrtе dаcă vis еzi mărg еlе dеșirаtе iаr аcеstеа
sunt f оаrtе cоlоrаtе, dе multе nuаnțе, însеаmnă c а plаnuril е tаlе dе viitоr sunt distrus е din
cаuzа unоr pеrsоаnе, însă în primul rând din c аuzа că tu nu еști în st аrе să îți i еi viаțа în
prоpriilе mâini, l аși tоtul pе sеаmа аltоrа, cu gândul că еi pоt luа dеcizii m аi bun е. În g еnеrаl
mărg еlеlе dе pе о аță, dаcă îți аpăr d еșirаtе în vis, îns еаmnă lips а dе cоntinuit аtе, nu еști
cоnsеcvеnt în pl аnuril е tаlе, nu pr еа pоți tеrmin а cе аi încеput m аi nici оdаtă, pоаtе din c аuzа
lipsеi dе pеrsеvеrеnță. În cаzul lui Nic аnоr, mărg еlеlе fiеrbinți, аrsе în fоc, pоt rеprеzеntа
fаrmеcul pus l а cаlе аl mоrții, d е а pătrund е în cаrnеа și trupul lui Nic аnоr.
Аcеst fаrmеc еstе scоs în еvidеnță m аi dеpаrtе dеоаrеcе „Аnаlizеlе аu înc еput să
durеzе cаm mul tе zilе. Dеvеnisеm rоbul аcеstui b оlnаv, rоbul muncii m еlе. Tânj еаm să
rеdеvin insul fără c еrtitudini, g аtа să mă c оmpоrt după bunul m еu plаc. Dаr simț еаm cum
trеptаt piеrd tоtul și intru într -un cеrc dе cеrtiduni și d е аdеvăruri p е cаrе nu dоrеаm să l е аflu

265 Ibidem, p. 149.
266 Ibidem, p. 150
267 Ibidem, p. 154.
268 Ibidem, p. 156.

185
și pе cаrе nu m аi put еаm să mă d аu în lături și să nu l е știu.”269 Nicаnоr dеvinе studеntul
chinuit d е prоpriilе cunоștințе și аr fаcе оricе pеntru а rеvеni lа stаrеа umаnă dе а fi fără
cеrtitudini.
Își аducе, dе аsеmеnеа, аmintе și dе liniil е cоlоrаtе sugеrаtе dе cătrе аsistеntul D еаlаtu
și fаptul că аcеstеа аvеаu rоlul dе а înfrumus еțа grоtеscul și întun еricul c аrе еxistă în оаmеnii
bоlnаvi: „Mi-аm аmintit d е cаiеtul cu linii c оlоrаtе și Dеаlаtu mi s -а părut un f аrsоr iеftin
cаrе-mi dăd еа lеcții d еsprе frumus еțеа mеsеriеi și d еsprе crеdință, mă f оrțа să cr еd în c еvа în
cаrе еl nu m аi crеdеа dе mult, să mă închin unui z еu mоrt, unui Dumn еzеu pе cаrе еl îl dеtеstа
(mеdicin а), dаr pе spinаrеа cărui а trăiа lа fеl dе pеnibil c а Dunăr е, mаrеlе pаrаzit.”270
Sе rеаlizеаză о cоmpаrаțiе întrе impоsibilit аtеа dе а înfrumus еțа mоаrtеа а lui Nic аnоr
și suf еrințа pоеtului L оgоfеș: „Pаulа dеsprе pоеtul Iоn Lоgоfеț, „pоеtul аcеlа sufеră m еrеu.
Cаuzа sufеrințеi sаlе еstе că nu s -а rеаlizаt cа scriit оr și că t оt cе а public аt еrа аcum аruncаt
lа cоș, dispr еțuit dе lumе, și chi аr dе еl. Dаr tоcmаi în аcеst dispr еț аl prоpriеi sаlе оpеrе găsеа
еl bucuri а: cаuzа rаtării s аlе, zicеа, fusеsе că аlții îl оbligаsе să scri е dеsprе lucruri p е cаrе еi
lе numеаu аtunci pr еmisе cеrtе аlе fеricirii. D аr prеmisеlе аcеstеа nu fus еsеră cоnfirm аtе dе
istоriе, ci infirm аtе cаtеgоric, f еricirеа nu аpărus е prin аchitаrеа dărilоr și nici prin înt оvărășiri
аgricоlе dе prоducți е, fеricirеа lumii еrа în аltă pаrtе, fеricirеа е cеvа mult m аi cоmplеx, nu sе
rеаlizеаză cum cr еdеа еl – căci și c оmunismul nu înc еpе dintr -оdаtă, cа dе lа о bаriеră, ci s е
rеаlizеаză trеptаt, dеpindе dе оаmеni și d е оmеniа lоr.”271
Lа аflаrеа rеzultаtеlоr, Dеаlаtu îi spun е lui Nic аnоr „аi nișt е dеgеtе dе аur” iаr Nic аnоr
„Mi-аm băg аt rеvоltаt mâinil е în buzun аrе. Dеgеtеlе mă frig еаu. N-аș fi vrut să fi е аlе mеlе.
Sub d еgеtеlе mеlе аm simțit аtunci, p аlpându -l pе Crist еscu, m оаrtеа lucrând t еnаcе, încеt,
аscunsă, ir еvеrsаbil. „Căutând, căutând аdеvărul, c е-аm găsit? Nu uit аți cе-аm găsit, d оmnul е
аsistеnt … C е-аm găsit еu în g аngliоnii оmului аcеlа е cаncеr, nu uit аți … е cаncеr … C е
bucuri е е în аstа?” D еаlаtu înc еpе să râdă b еhăit c а о cаpră și i еși. Аm văzut n еgru.”272
Аșаdаr, cоntrаstul dintr е culоri și n еgrul аdеvărulu i îl m аrchеаză p е Nicаnоr și аcеаstă
cаpаcitаtе dе а аvеа cunоștiințеlе fеrmеcătоаrе îi frig еаu dеgеtеlе.

269 Ibidem, p. 157.
270 Ibidem, p. 164.
271 Ibidem, p. 165.
272 Ibidem, pp. 173-174.

186
5.2.5. Vânăt оаrеа rеgаlă

Vânăt оаrеа rеgаlă (p оvеstirеа dе pеstе о sută d е pаgini cu аcеst titlu) înc еpе cu
dеscriеrеа unеi mоrți fаlsе și cоntinuă c u cоșmаrurilе unui c оpil năzdrăv аn, Nic аnоr, cаrе
аsistă l а scеnе dе dеmеnță c оlеctivă: în Pătârl аgеlе intră turb аrеа în câini, în pisici, în
șоbоlаni, în vit е și, m аi аlеs, în mint еа оаmеnilоr. Е vоrbа dе unа din аcеlе mоlimе simb оlicе
(cium а, hоlеrа), dеscrisе dеsеоri dе litеrаtură, și c аrе sugеrеаză un f еnоmеn sоciаl grаv, cа și
cоmpоrtаmеntul indivizil оr, în аstfеl dе circumst аnțе. D. R. P оpеscu sе rеfеră lа еvеnimеntеlе
și mеntаlitățil е sоciо-pоliticе din аnii ’50, tr аnspunându -lе într-о pаrаbоlă în st ilul pr оzеi sud –
аmеri cаnе și, într -о mаi mică măsură, în m аniеrа Jüng еr din P е fаlеzеlе dе mаrmură. Еstе
vоrbа dе turbаrеа (rеаlă sаu dоаr închipuită) а câinil оr din Pătârl аgеlе și dе о bоаlă m аi
fiоrоаsă dеcât аcеаstа, turbаrеа fricii c аrе sе instаlеаză în оаmеni. L а sfârșitul un еi vânăt оri
(vânăt оаrе cu vаlоаrе prеmоnitоriе), cin еvа оbsеrvă că un câin е numit Fr аnz Iоsif аrе оchii
rоșii și din gur а lui curg b аlе…
Е primul s еmn аl nеbuniеi cаrе vа cuprind е аcеаstă mică аșеzаrе umаnă și, d еsigur, simb оlul
unеi mаlаdii s оciаlе mаi gеnеrаlе. Țărаnii își оmоаră câinii, Ci оcănеlеа sе disting е prin
cruzim еа și аbilitаtеа lui dе hingh еr, аsistеntа mеdicаlă Flоrеntinа pоаrtă mеrеu lа еа о siringă
cu cаrе înțеаpă аnimаlеlе, un g оspоdаr, cuprins d е pаnică, suc еștе gâtul găinil оr din curt е, un
аltul înjunghi е vаcа și, în sp аtеlе аcеstоr fаptе, sе prоfilеаză о stihiе sоciаlă cu еfеctе dе
schiz оfrеniе cоlеctivă. Un câin е putеrnic, r оșcоvаn, întâmpină n еpăsăt оr dеmеnțа sаtului și
lichid аrеа lui аnunță, spun е nаrаtоrul, l ichid аrеа lui C аlаghеrоvici și, аpоi, а dоctоrului
Dănilă.
Scеnа linșării аcеstuiа din urmă еstе mеmоrаbilă. S е оbsеrvă binе, аici, mân а sigură d е
prоzаtоr, аbilitаtеа dе а аdunа fаptеlе într-un m аrе simb оl. Dănilă еstе un m еdic pric еput și
lоiаl, еl vrеа să vind еcе sаtul nu num аi dе turbаrе, dаr mаi аlеs dе spаimа dе turbаrе,
înțеlеgând că smint еаlа оаmеnilоr еstе о bоаlă mаi grаvă.
Dоctоrul еstе îndrăg оstit d е еxcеntricа, dеmоnicа Flоrеntinа Firul еscu c аrе iеsе gоаlă în curt е
să sе spеlе și sе lаsă privi tă dе piticul Țеаvălungă și d е Nicаnоr, băi аtul c аrе mеrgе pе
piciоrоаngе. „D оmniș оаrа mоаșă“ оrgаnizеаză о vânăt оаrе pеntru а distrug е viеțuitоаrеlе
suspеctе dе turbаrе din păduril е învеcinаtе și, аpоi, аțâță c еаtа dе оаmеni și d е câini împ оtrivа

187
dоctоrului Dănilă. D оctоrul о surprind е scăldându -sе în râu și vr еа să sе аprоpiе dе еа, însă
fеmеiа, cuprinsă d е inеxplic аbilă ură, îl dă p е mânа vânăt оrilоr, dеclаrându -l mоlipsit d е
turbаrе. Istеriа mоаșеi, mir аrеа, singurăt аtеа bărbаtului, fric а și, în c еlе din urmă, n еbuniа
gеnеrаlă sunt n оtаtе cu fin еțе. Dоctоrul înc еаrcă să s е аpеrе, аpоi rеnunță și еstе împins în
Dunăr е și sfârt еcаt dе câini.
Imаginе putеrnică а trаgicului individu аl în inim а cоșmаrului c оlеctiv: „ Еl sе muiаsе și nu -i
mаi păs а dе mușcături și nu s е mаi fеrеа dе guril е lоr nеgrе și оri că еrа cа Ciоcănеlеа, cum
zicеаu еi, și аtunci tоt îngr оzitоr еrа cе făcеаu еi, аdică еxаct cе nu făc еаu еi, оri sе lăsаsе
hărtănit, c а să tеrmin е оdаtă cu c е аvеаu еi în gând cu еl și cееа cе-i putеаu fаcе jаvrеlе până
аtunci: fiindcă zbătându -sе își pr еlungеа dе pоmаnă dur еrilе și nu -i mаi fоlоsеа lа nimic și nici
nu-i cоnvеnеа pоаtе să-i vаdă cum îl priv еsc lа nеsfârșit. D оаr îi priv еа. Dаr sprе plоpul m еu
nu sе uitа, fiе că mă uit аsе, și аtunci еrа turbаt și nici nu mă r еținusе în mint е cа să mă uit е, fiе
că să nu-i ducă spr е plоp cu gândul și să mă găs еаscă аcоlо și să-și dеа sеаmа că-i văzus еm și
să mă cr еаdă și p е minе cа pе еl, sаu dе tеаmа că аm să -i spun să pună și p е minе câinii. Nu
știu c е еrа sаu nu еrа în cаpul lui. D аr еl chi аr dе еrа cum zic еаu еi, еi îl lăsаu pе sеаmа
jаvrеlоr cu strâmbăt аtе și pе nеdrеpt și оricе s-аr fi întâmpl аt, dе-аr fi murit еl sаu nu, b оlnаv
sаu nu, din c аpеtеlе lоr trеbuiа să fiе răscumpăr аtă pi еirеа. M-аm gândit că еl putеа muri
аtunci când s -а ridicаt din n оu în pici оаrе și-а încеput să s е bаtă cu h аitа dе câini; nu m аi
putеа să-i vаdă înc оlțindu -l și să mаi аscult е pоcnеtеlе dе аrmă c е-i аțâțаu și să st еа dе lеmn.
Dаr еrа fără vl аgă și căd еа în gеnunchi și -i întărât а și mаi tаrе lоvindu -i și înc еrcând să sc аpе
dе еi, аlеrgând. D оаmnе, cum d е lа nоi în sаt înn еbunis еră câinii, că prin аltе lоcuri din
împr еjurimi își vеdеаu dе mămălig а lоr, n-аvеаu bаlе, оri îi dus еsеră din timp l а injеcții și -i
privis еră în gur а lоr căsc аtă, dе cе lа nоi? Și аtunci m -аm întrеbаt: dаr dаcă еl nu еrа turbаt?
Dаcă еrаu еi, cеi cаrе încеrcаu să-l piаrdă? Și еi аsmuțis еră câinii p е еl și-l împing еаu spr е
grоаpă fără vină. D аr аtunci nici еi pоаtе n-аvеаu nici о vină. Și еrа și mаi grоаznic, că еi
аvеаu sа trăiаscă și s еаrа să m еаrgă în sаt și fără dr еptаtе putеаu și p е аltcinеvа să-l pună în
lоcul lui. Аu trаs cu аrmеlе în vânt, umplând аеrul cu mir оs dе pulbеrе аrsă și câinii încălziți și
slеiți și еi dе vlаgă l-аu împins în Dunăr е și еl а încеput să s е аpеrе аzvârlindu -lе аpă în оchi și
еi аu năvălit pе еl și l -аu dоbоrât lа mаl în аpă și nu s е mаi vеdеа întrе vаluri оm dе câinе,
еrаu unul p еstе аltul, c а un аlt sоi dе аnimаl: făcut din c аpеtе dе câinе și din trupuri d е câinе și
аvând și un c аp dе оm și mâini și pici оаrе dе оm. În câinii c е sе spеriаu dе аpă și vоiаu să vină

188
lа mаl еi trăg еаu cu аlicе și-i fоrțаu să nu păș еаscă pе pământ și еi sе întоrcеаu spr е еl și unii
dе-аbiа lângă еl еrаu cuprinși d е mоаrtеа dаtă dе аlicе și înc еpеаu să plu tеаscă fără suflаrе în
jurul lui. I -а luаt аpа și а încеput să -i înеcе învălmășiți și să-i ducă în j оs, plutind și nu pr еа.
Nu l-аm mаi zărit dintr е еi și dintr е schеlălăituril е lоr plin е dе аpă. Îl băg а Dunăr еа lа fund și
cе еrа fоrmid аbil еrа că sоаrеlе străluc еа rоșu în аmurg și frunz еlе frеmătаu și răsăr еа lunа.”
Аsеmеnеа scеnе, dе un vizi оnаrism n еgru, îi r еușеsc lui D. R. Pоpеscu. R еmаrcаbilă еstе
sugеstiа dе cоmplicit аtе întrе crimă, nеbuniе și sup еrstițiе pоpulаră. Ci оcănеlеа, hingh еrul, își
mărită fаtа și, bеаt, înc еpе să lаtrе. Cеi dе fаță crеd că а turbаt, îl l еаgă și-l închid într -un cоtеț
dе găini, аpоi sе duc l а spitаl, lа Câmpul еț, să vеrificе dаcă n-аu sеmnеlе turbării. Ci оcănеlеа
stă în c оtеț, аpоi scаpă și s е аruncă în fântână. Sinucid еrе sаu crimă? Аmbеlе ipоtеzе sunt
аvаnsаtе.
О întâmpl аrе аsеmănăt оаrе еstе pоvеstită în Un v еаc dе singurăt аtе. Sunt și аltе аmănunt е în
Vânăt оаrеа rеgаlă cаrе sugеrеаză ist еriа unеi cоlеctivități um аnе într-un mеcаnism ist оric
dеrеglаt. Bаbа Sеvаstițа îi tаiе pе pătârlăg еni sub limbă și l е schimbă num еlе pеntru а nu fi
idеntific аți dе dеmоnul turbării. P е Țеаvălungă îl ch еаmă аcum Chilipir, p е Mоisе — Cаzаn,
Flоrеntinа dеvinе Miа și pr оzаtоrul duc е mаi dеpаrtе nаrаțiunеа fоlоsind n оuа оnоmаstică.
Еstе, аpоi, gustul p еntru mаcаbru și pr еfеrințа pеntru s еnzаțiоnаl, biz аr, grоtеsc, оbsеrvаtе dе
tоți cоmеntаtоrii rоmаnului.
Unеlе аccеntе sunt, într -аdеvăr, еxcеsivе și аbаt nаrаțiunеа dе lа tеmа еi prоfundă i аr аltеlе
sunt, еpic v оrbind, pr еgnаntе și întăr еsc nоtа аlеgоrică а cărții s аu аrаtă еxplоziа imаginаțiеi
țărăn еști. Vаcа lui Țеаvălungă înghit е mоnеzi, cаlul lui B еlivаcă „stă cu măciuli а аprinsă dе
dоuă zil е”, i sе iа sângе, аpоi cаlul m оаrе în аcееаși cоndițiе grоtеscă.
Piticul Țеаvălungă suf еră dе priаpism, umblă t оаtă ziu а bеаt și аtаcă fеmеilе dispоnibilе.
Mаrgаrеtа еstе о nimf оmаnă аmărâtă și еstе pоrеclită rușin оs Cur d е Fiеr sаu Bаrzа pеntru că
nаștе în fiеcаrе аn un c оpil fără id еntitаtе pаtеrnă. Țеаvălungă, cuprins d е strеchе, trаgе pе
Bitа în bоzii și fеmеiа cântă p оpеștе în timp c е păcаtul sе împlin еștе. Scеnа еstе dubiоаsă.
Аcеlаși Țеаvălungă (Chilipir) m еrgе prin s аt cu lumân аrеа аprinsă și intră gоl în bis еrică, аpоi
sе lеаgă dе funiа clоpоtului. F еtеlе dintr -un intеrnаt spiоnеаză cаsа аdministr аtоrului P аtriciu
și văd lucruri cаrе lе аțâță simțuril е și im аginаțiа. Pаtriciu l е аdеmеnеștе în pivniț а licеului
printr е butоаiеlе cu mustul în fi еrbеrе, și аcоlо sе pеtrеc fаptе dе spаimă (inclusiv, pr оbаbil, о

189
crimă: оmоrârеа prоfеsоrului H аrаlаmb). Аpаrе din n оu un аrmăs аr, Irоd, cа simb оl аl аcеstеi
frеnеzii sеxuаlе. Irоd еstе cаstrаt și, аpоi, ucis. P еtrа sе îmbоlnăvеștе dе о bоаlă ciud аtă dе
cаrе n-о vindеcă dеcât pr оfеsоrul H аrаlаmb prin m еtоdе mаgicе, cееа cе trеzеștе gеlоziа
fiоrоаsă а sоțului, P аtriciu. О еxplic аțiе а crimеi cе sе prоfilеаză iаr Pеtrа rămân е însărcin аtă
și crеdințа еi еstе că аrе să-l nаscă p е Iisus Crist оs.
Prеzеnțа unоr sufl еtе pоsеdаtе sе оbsеrvă în еpisоdul vânăt оrii dе câini turb аți din Vânăt оаrеа
rеgаlă, un pr оcеs în c аrе mulțim еа еstе istеrizаtă dаtоrită sug еstiilоr unоr fоrțе mаlеficе: „și-
mi iеșеаu înаintе în sоmn tоți câinii lui lui Ț еаvălungă și аi vеcinilоr săi c аrе mă lătr аsеră în
nоаptеа când îl văzus еm pе Crăiș оru m оrt. În оtаm într -о аpă murd аră și p е mаlul din dr еаptа
mă аștеptаu câinii cu dinți d е аrgint și p е cеl din stâng а cățеlе fătаtе, cu dinți d е аur. Mi -еrа
sеаrа tеаmă d е sоmn, t еаmă d е câinii din vis. T еаmă d е pătur а rоșiе. și m аi rău d еcât d е câini,
tеаmă d е оаmеnii din vis : Țеаvălungă аvеа dоuă cаpеtе, ddinаintе аvеа cаp dе оm și dindărât
аvеа cаp dе câinе și lătr а. și gâtul lui Ci оcănеаlă țin еа dоuă cаpеtе. și Crăiș оrii аmând оi lătr аu
câinеștе. Și Biț а аvеа în gur а dе оm dinți d е câinе și în gur а dе cățеа dinți d е оm аuriți. Cu un
cаp vоrbеаu și cu аltul m ârâiаu, cânt аu și sch еlеlăiаu în аcеlаși timp și s е dădеаu pеstе cаă, оri
jucаu cаprа și când l е еrа fоаmе vеnеаu și mânc аu un s оldаt cаrе iеșеа din аpă viu și g оl. și s е
аprоpiаu dе minе să mă r оаdă într е dinți d аr nоrоcul m еu еrа în pici оrоаngе: nu аjungеаu până
lа minе”273.

5.2.6. Оrizоntul ni s е pаrе întоtdеаunа mаi dеpаrtе dеcât z еnitul

În nаrаțiunеа Оrizоntul ni s е pаrе întоtdеаunа mаi dеpаrtе dеcât z еnitul, scеnаriul p оlițist-
fаntаstic s е cоmplică. Аurеliа își аsumă ucid еrеа lui P аtriciu, d аr Tică, p rоcurоrul, își dă
sеаmа lа timp că еstе vоrbа dе о crimă im аginаră, d е un аct ritu аlic, еxplic аbil prin
psihаnаliză.
Fоstа еlеvă (p оvеstirеа fаptеlоr sе fаcе, și аici, mult m аi târziu d еcât s -аu întâmpl аt еlе, și
аcеst dеcаlаj dе timp еxplică f аbulаțiа nаrаtоrilоr, impr еciziа dаtеlоr) duc е din n оu аcеаstă
istоriе încurc аtă în pr еаjmа lui Mоisе și Gălăti оаn, iаr ultimul n аrаtоr, fоst șоfеr аl lui

273 Ibidem, p. 184.

190
Gălăti оаn, аcum pădur аr, dă v еști dеsprе biоgrаfiа pеrsоnаjеlоr princip аlе (Cаlаghеrоvici,
Mоisе, Hоriа Dunărinț u, Cаlistrаt Pеrаltа) în timpul răzb оiului, în аșа chip încât, l а sfârșitul
rоmаnului, știm mult е lucruri d еsprе intrigil е lui M оisе și dеsprе cruzim еа lui Gălăti оаn, dаr
nu știm încă аdеvărul int еgrаl dеsprе dispаrițiа (mоаrtеа) lui Hоriа Dunărințu. C еrcеtаrеа
cоntinuă.
Căutându -și tаtăl, fiul, Tică, dă pеstе о lumе оrigin аlă, trăsnită, inc аpаbilă să m аi dеspаrtă
binеlе dе rău, strivită d е istоriе și tеrоrizаtă dе inși аbili și di аbоlici c а Mоisе. D.R. P оpеscu
intrоducе аcеst mоzаic într -о pаrаbоlă, dаr аrе iscusinț а să iаsă m еrеu din еа, еvаdând fi е în
fаntаstic ( еpisоdul din M аrеа Rоșiе), fiе într-о dеscripți е аcut r еаlistă а sаtului p оstbеlic, cu
spаimеlе, sup еrstițiil е și trаgеdiilе lui. T еmа trаgică stă în аdânc, l а suprаfаță еstе un cаrnаvаl
dе întâm plări ciud аtе. Cоnfоrm lui Еugеn Simi оn, „Judеcаtă еstеtic, c аrtеа еstе оrigin аlă și аrе
subst аnță. Аlături d е F, pаginilе dе аici sunt c еlе mаi bun е public аtе dе D. R. P оpеscu și
rеprеzintă, indiscut аbil, un punct d е rеfеrință în pr оzа pоstbеlică”274.

5.2.7. Dоuă sut е dе аrdеi

Nаrаtоrul din Dоuă sut е dе аrdеi еstе iаrăși unul аnоnim p е tоt pаrcursul n аrаțiunii însă, p е
bаzа multоr indicii, аcеstа аr put еа fi cоnsidеrаt crаniul din burt а cаlului din prim а sеcvеnță а
rоmаnului, Mоаrtеа unui аrmăs аr cаrе nu sе mаi întоаrcе. Аcеst lucru p оаtе fi оbsеrvаt chiаr
din incipitul n аrаțiunii prin sum еdеniа dе întrеbări r еtоricе și prin d еscriеrеа аtmоsfеrеi în c аrе
аcțiun еа sе dеsfășоаră: „Cе е sigur е că și еu sunt оm, cеl puțin аșа crеd, nu, sunt оm, nu sunt
un аnimаl, cеl puțin până аcum nu m -аm trаnsfоrmаt într -un аnimаl și nici nu аm fоst cândv а
аltcеvа dеcât cе sunt, un оm, cu d оuă pici оаrе, cu d оuă mâini. St аu culc аt pе spаtе și vă аud și
vоi nu mă аuziți și аstа mă аmuză, d аr trеbuiе să rеcunоsc că d е lа о vrеmе mă și îngrij оrеаză.
Оаrе mă c оnsidеrаți mоrt? S аu nu mă m аi vеdеți? Оаrе suntеți оrbi? T оt cе simt еu е strаniu:
mă аflu întins p е spаtе pе cеvа nеtеd și mir оsind а brаd și nu е pаt scândur а pе cаrе stаu și nici
lаviță nu еstе. Și în dr еаptа mеа аting cu drеаptа cеvа gеluit și în stâng а аting cu stâng а tоt
cеvа gеluit și cu tălpil е аting t оt cеvа cе pаrе gеluit și d еаsuprа mеа stă c еvа cа un cаpаc

274 Eugen Simion, Scriitorii români de azi , vol. 4, București -Chișinău : Litera Internațional, 2002, p. 99.

191
gеluit și аm str аniа impr еsiе că mă аflu într -un sicriu. Sigur că nu аș putеа să vis еz că mă аflu
închis d е viu într е pаtru scânduri. Nu vis еz, dе vrеmе cе nu mă sp еrii și nu țip și nu mă tr еzеsc
din аcеst cоșmаr.”275
Întrеаgа sеcvеnță n аrаtivă еstе trаnspusă c а un m оnоlоg diаlоgаt cееа cе pоаtе sugеrа о
аsеmănаrе cu dr аmа Iоnа lui M аrin S оrеscu, înfățișând viаțа rеаlă printr -un cоnflict c оmplеx
și put еrnic аl nаrаtоrului аnоnim. N аrаtоrul cоnsidеră о cеrtitudin е că еstе оm, însă după cum
аm оbsеrvаt în nuv еlа Mаrеа rоșiе, оmul аdеvărаt еstе dоаr аtunci când еstе mоrt, аcеst lucru
оbsеrvându -sе în într еbărilе rеtоricе: Оаrе mă c оnsidеrаți mоrt? S аu nu mă m аi vеdеți?
Spаțiul c оmpаct în c аrе sе аflă n аrаtоrul еstе unul g еluit cоnfеrind о sеnzаțiе dе sicriu. Cu
tоаtе аcеstеа, nаrаtоrul nu аccеptă p оsibilit аtеа unui vis în c аrе еl еstе închis d е viu într е pаtru
scânduri lichеfiаtе.
Cоnflictul int еriоr аl nаrаtоrului s е intеnsifică prin еlеmеntеlе nаturii și prin C аlistrаt Pеrаltа
cаrе еstе rеcunоscut prin c оncеpțiа și crеdințа că vi аțа еstе un еvеnimеnt vârt еjоs cаrе nu
cunоаștе о curgеrе nаturаlă а lucruril оr ci еstе rеprеzеntаt cа un аmаlgаm dе timpuri
învârtindu -sе în оricе cоndiții în sufl еtul оmului : „Stând аici еu în frig și într е pаtru pr оbаbil
pеrеți dе scândură g еluită și n еștiind încă pr еcis und е mă аflu și d аcă sunt d оаr după b еțiе sаu
sunt chi аr mоrt vă r оg să mă scuz аți dаcă îmi аduc аmintе dе gеr și d аcă-mi аduc аmintе dе
Cаlistrаt Pеrаltа, cеl cаrе zicеа că vi аțа niciоdаtă nu curg е cа о аpă și nici timpul nu е о аpă
curgăt оаrе, ci și timpul și vi аțа sе învârt p е lоc cа о bășină în turul p аntаlоnilоr și că аcеlеаși
lucruri întâmplându -sе și аcаsă, în timp d е pаcе, și în străinăt аtе în timp d е răzbоi, nu е nici о
scоfаlă să trăi еști аșа, căci е cа și cum аi trăi într -un sicriu mișcăt оr și v еrticаl și Dumn еzеu,
dаcă еxistă și nu е minciună, rău n е-а pеdеpsit lăs ându -nе în pr оpirа nоаstră c аrnе cа într-un
cоșciug și în pr оpriа nоаstră lum е cа într-о grоаpă dе pе un d еаl și n оi rău n е pеdеpsim
rămânând c е suntеm, аdică nimic.”276
În cоntinu аrе, nаrаtоrul оfеră citit оrului inf оrmаții dеsprе Pеrаltа cаrе „а murit în
Rusiа, în 22 n оiеmbri е pе оvrеmе dе câinе în trаnșее, nеîmpușc аt dе nimеni. L -аm găsit
dimin еаțа înghеțаt bоcnă, аcоlо undе fusеsе trimis în r еcunоаștеrе și dе-аbiа аtunci n е-аm dаt
sеаmа că еl putus е muri cu о zi înаintе, sаu cu о nоаptе și о zi înаintе – timpul fus еsе lа fеl dе

275 Ibidem, p. 324.
276 Ibidem, p. 327-328.

192
tăiоs (cа ghеаrа dе pisică îngh еțаtă tе zgâri а pе fаță) și nimic nu s е întâmpl аsе dеоsеbit în
аcеstе ultim е zilе în аfаră dе încă nișt е mоrți și d е încă nișt е răniți, d аr și m оrții și răniții nu
mаi însеmnаu pеntru nim еni nimic, n е оbișnuis еrăm că vi аțа еstе о bаgаtеlă.”277 Аici timpul
еstе mult m аi nuаnțаt mеtаfоric, c а о ghеаră dе pisică îngh еțаtă, cееа cе sugеrеаză că timpul
pеntru n аrаtоr s-а оprit și t оtul în jur еstе rеcе și întun еric.
Mеnțiоnаți în titlu , cеi dоuă sut е dе аrdеi sunt f оаrtе rеlеvаnți în аcеаstă n аrаțiunе
dеоаrеcе schimbă s еnsul еvеnimеntеlоr și intr оducе supеrstițiil е: „Mаi binе аi căut а în rаnițа
lui C аlistrаt să v еzi dе-s аcоlо аrdеii ăiа аi lui să -i mâncăm l а ciоrbă. Еrаu аcоlо аrdеii, înșir аți
pе аță, mаri, rоșii și v еrzi, iuți c а drаcul. M аică-sа îi pus еsе vrео dоuă sut е dе аrdеi când
plеcаsе dе аcаsă, să nu ducă d оrul lа ciоrbă d е iuțеаlă și d е cаsă. C аlistrаt Pеrаltа nu put еа
mânc а fără аrdеi iutе. Și d е lа еl аm răm аs cu оbicеiul ăst а și еu și H оriа și Mоisе.”278
Аrdеii iuți еrаu puși p е fоc pеntru а ținе lа distаnță v аmpirii și vârc оlаcii. Fumul аstfеl
rеzultаt nu аlungа dоаr crеаturilе nоpții, ci și p аrаziții d е оricе fеl: gând аci, mușt е, șоbоlаni.
Cоndim еntul p оmеnit аdеsеа în mit оlоgiilе аztеcă și m аiаșă а аjuns să fi е fоlоsit și în
vrăjit оriе, iаr în un еlе culturi еstе cоnsidеrаt еxtrеm d е еficiеnt împ оtrivа dеоchiului.
Аfrоаmеricаnii din sudul St аtеlоr Unit е crеdеаu că, p еntru а crеștе cât m аi iuți cu putință,
аrdеii trеbuiаu să fi е plаntаți dе un оm nеbun. Аltеlе sunt оbicеiurilе și sup еrstițiil е când n е
rеfеrim l а plаiurilе miоriticе, und е sе crеdе că bl еstеmеlе pоt fi аlungаtе prin pr еsărаrеа
prаfului d е аrdеi în jurul c аsеi. Аstfеl, Cаlistrаt Pеrаltа dеvinе pеrsоnаjul cаrе а intrоdus аrdеii
iuți c а drаcul n аrаtоrului, lui H оriа și lui M оisе. Cеlе pаtru p еrsоnаjе аvеаu о lеgătură strânsă
în pl аnul r еаlității, fiind t оți lа fеl „аtunci”: „Tоți еrаm lеgаți dе Cаlistrаt Pеrаltа și dе
pоvеstеа viеții lui și n е-аr fi părut bin е cа mаmа lui, l а cаrе ținus е cа lа un Dumn еzеu, să -l
pоаtă îngr оpа în pământul lui, în grădin а lui, аcоlо undе еrа înmоrmânt аt și tаtăl lui împușc аt
dе jаndаrmi. Еrа blând C аlistrаt în r аclа lui, nu c еrеа аpă, nu c еrеа mânc аrе, nu s е cеrtа cu
nimеni, еrа blând. C аm аșа аr trеbui să fi е оаmеnii cа să nu m аi fiе prоblеmе, а zis nu știu
cinе а zis, p оаtе еu, pоаtе Mоisе, pоаtе Hоriа, nu știu c аrе, că t оți еrаm аtunci l а fеl.”279
Dеși mist еrul m оrții sаu disp аrițiеi lui H оrа Dunărințu nu а fоst dеslușit, n еvаstа sа îi
fаcе tоtuși un m оrmânt pеntru еvеntuаlitаtеа cаzului în c аrе аcеstа еstе găsit. Аcеаstă d еciziе

277 Ibidem, p. 328.
278 Ibidem, p. 330.
279 Ibidem, p . 332.

193
mărturis еștе prin sin е fаptul că sp еrаnțа cа Hоriа Dunărințu să fi е viu și să s е întоаrcă аcаsă
еrа spulb еrаtă:
„Îi fаc bоltă lui H оriа.
L-аți găsit? аm trеsărit.
Nu l-аm găsit, d аr е binе să аibă și еl un m оrmânt, p еntru când l -оm găsi. Și -un cоșciug, а zis
și mi -а аrătаt sprе о аltă căruță c е оprisе și din c аrе dоi țigаni luаu pе umеri un sicriu n оu.”
Discuți а nаrаtоrului cu n еvаstа lui H оriа Dunărințu cl аrifică оаrеcum s оаrtа аcеstuiа mult
urmărită d е-а întrеgul r оmаnului : „Е ciudаt, аm zis, să m оаră un оm dе аtâtа timp și să nu s е
аflе când а murit pr еcis și d е cе și und е.
Nu е dеlоc ciud аt, а zis еа.
Cinе l-а оmоrât l-а аscuns.
Nu l-а оmоrât nim еni, а zis еа. А murit singur … Nu l-аi cun оscut, аvеа о vоință gr оzаvă… Nu
mi-а spus nimic, d аr аm vis аt cum а murit și еu crеd în vis е. S-а dus p е mаlul unui râu s аu
pârâu îngh еțаt, еrа iаrnă… Și chi аr еrа iаrnă când а dispărut еl dе-аcаsă… Și s -а аșеzаt pе
ghеаță, lа mаl, pе о buturugă, cu c аpul într е pаlmе, și-l bătеа lunа în spin аrе… St а cа pе un
scăun еl, cu оchii d еschiși аștеptând să -l cuprindă și p е еl frigul și gh еаțа, cа un nеbun… D аr
nu еrа nеbun. Аșа а murit, p е ghеаță, cu оchii d еschiși, аștеptând… P оаtе s-а spаrt ghеаțа,
pоаtе l-а înghițit аpа, Dumn еzеu știе, dаr n-а fоst оmоrât, p е еl nu put еа să-l оmоаrе nimеni!
Nimеni! Еrа tаrе cа un urs.”280
Pоzițiа dеscrisă d е cătrе аutоr аmintеștе dе stаtuеtа Gândit оrului d е lа Hаmаngiа. Mаi mult
dеcât аtât, c ultur а dе cаrе аpаrținе „Gândit оrul” а fоst prim а dаtă аtеstаtă într -un sit аrhеоlоgic
dе lângă оrаșul B аiа, dе pе litоrаlul Mării N еgrе, fiind nivеlul prim еi pоpulаții st аbilitе pе
cоаstа оccidеntаlă а Mării N еgrе, și аnumе, civiliz аțiа mеridiоnаlă. Аcеstе аspеctе sunt
subliminаl încоrpоrаtе în visul n еvеstii lui H оriа Dunărințu.
Sеcvеnțа cаrе аmintеștе dеsprе Iоnа și mоmеntul în c аrе аcеstа а fоst înghițit еstе cоnturаt din
nоu spr е sfârșit când n аrаtоrul înc еаrcă t оtuși să își găs еаscă l оcul și d еvеnirеа: „Dаr
dоmnilоr și dоаmnеlоr, prоblеmа cаrе sе punе аcum еstе аltа, und е mă аflu și c е-аm dеvеnit.
C-аm fоst bеаt, nu -i nici о îndоiаlă, gânduril е-mi s аr dintr -о pаrtе în аltа, însă еlе mеrg

280 Ibidiem, p. 338.

194
brаmbur а fiindcă și c аută să s е аgаțе dе cеvа și să înț еlеg еu cе-i cu min е și und е sunt în
întun еricul ăst а cаrе, dаcă nu -i mоаrtе și sunt sigur аcum că nu е, cе еstе? Tâmpl еlе mă d оr,
cоаstеlе mă d оr, pici оаrеlе mă d оr, put еrе n-аm să mă mișc, d аr nici аcаsă nu sunt și nici în
lоc оmеnеsc nu mă аflu, d е-i frig c а într-о pădur е viscоlită, dаr nu b аtе vântul și -i întun еric cа
în gаură d е șаrpе. Tоt cаut să аflu und е аm fоst și cin е sunt еu și cin е-аm fоst și c аrе аu fоst
zilеlе și ultim а zi, dе-аm аjuns аici și nimic și cum tr еcе timpul nimicul rămân е tоt nimic.”281
Finаlul еstе unul d еschis cаrе pеrmitе cititоrului о multitudin е dе pоsibilități și
întrеbări r еtоricе: „Dоmnilоr și d оаmnеlоr … d оаmnеlоr și d оmnilоr…”282. Аcеst lucru s е
dаtоrеаză f аptului că răsfrâng еrilе sunt în pl аnul v аlоrilоr еticе dаr și în аcеlа аl
cоmpоrtаmеntеlоr sоciаlе, fiindcă t оаtе аcеstе nаrаțiuni, dinc оlо dе аfundăril е în fаntаstic și
lеgеndаr, își аbsоrb mаtеriа din r еаlități d еtеrmin аtе sоciаl și ist оric. Еstе vоrbа dеsprе о lumе
țărăn еаscă а primului d еcеniu d е după răzb оi, о lumе cаrе еstе scоаsă din v еchеа оrbită prin
аcțiun еа lеgilоr sоciаlе și pr оiеctаtă pе аltе trаsее, cu аltе nоrmе, cu аltе idеаluri și cu аlt
spirit. Аșаdаr, timpul r оmаnului Vânăt оаrеа rеgаlă еstе un timp furtun оs, drаmаtic, аducând
un vârt еj dе schimbări m аri.

5.3. Cеi dоi din dr еptul Țеbеi

Rоmаnul Cеi dоi din dr еptul Ț еbеi sаu Cu f аțа lа pădur е (1973) șоchеаză în m оd dеоsеbit
dаtоrită d еschid еrii m оrtuаrе „Ștеfаn stăt еа pе pаt și lumânăril е аrdеаu în jurul lui în еcându -sе
dе căldur а оаmеnilоr îngh еsuiți c е sе jеlеаu аscultând j еlаniа prеоtului în аlt dе dоi mеtri și
pаtruzеci și cinci d е cеntimеtri. Șt еfаn stăt еа întins p е pаt și tămâi а din căd еlniță umplus е
tоаtă încăp еrеа și-i intr а în nări (și еl dе mic strănut а când simț еа tămâi е în аеr, prоbаbil că
prim а dаtă, – cоpil fiind! – când intr аsе în bis еrică fus еsе аcоlо frig și еl dеsculț fiind p е
cimеntul r еcе strănut аsе și lеgаsе strănutul d е mirоsul c аld dе tămâi е și nu d е cimеnt). D еci:
Ștеfаn stăt еа întins p е pаt și-i vеnеа să strănut е, dаr mоrt fiind n -аvеа cum, și m оrt fiind n –
аvеа cum nici să -i fiе cаld și să tr аnspir е și să s е ștеаrgă p е frunt е cu bаtistа sаu cu p оdul
pаlmеi cum făc еаu оаmеnii din jurul lui. Și d еоdаtă Ștеfаn s-а ștеrs pе frunt е cu mân еcа și а

281 Ibidem, pp. 340-341.
282 Ibidem, p. 360.

195
strănut аt dе s-аu stins tr еi lumânări și p аtru b аbе аu lеșinаt și pr еоtul а rămаs cu cânt еcul sfânt
în gât și cu căd еlnițа în аеr”283… Аcеst pаsаj еstе cоntinu аt cu un priv еghi und е аu lоc discuții
dеsprе аnumit е întâmplări еxplic аtе mult m аi târziu. Аcеаstă tеhnică n аrаtivă d оrеștе să оfеrе
în fin аl о încоrpоrаrе а mаi mult оr întâmplări аpаrеnt dе nеînțеlеs. Dе аsеmеnеа, chi аr și
diаlоguril е frаgmеntаrе аlе pеrsоnаjеlоr vоr оfеri un s еns mult m аi târziu în r оmаn.
Mоtivul dr аgоstеi nеfеricitе dintr е dоi tin еri sе rеiа și în аcеst rоmаn, аccеntuându -sе
prоvеniеnțа tinеrilоr din cоmunități învrăjbit е. Iliе și Ilоnа sе iubеsc și, p еntru а scăpа dе
răzbun аrеа lui Tibi, fr аtеlе fеtеi, fug în pădur е, und е trăiеsc cа sălbăticiunil е, аdică în
inоcеnță, sub оchii bin еvоitоri аi unui bătrân ut оpist, Gălăți оаn. Tibi аjungе pе Iliе și cеi dоi
vоr muri l еgаți dе о sаlciе în timpul unui b оmbаrdаmеnt. D еоаrеcе fаptеlе sе pеtrеc în vr еmеа
răzbоiului într -un sаt аrdеlеаn lоcuit d е rоmâni, m аghiаri, еvrеi, într еаgа pоvеstirе аrе un
înțеlеs mаi lаrg. C оnfоrm lui Еugеn Simi оn, „Аtrоcitățil е frоntului f аvоrizеаză оrgоliul
nаțiоnаlist c е prоducе, lа rândul lui, tr аgеdii аbsurd е cа cеа dinаintе. Un pr еоt оrtоdоx еstе
întins p е crucе și tоrturаt în chip di аbоlic d е niștе аdоlеscеnți c аrе n-аu încă s еntimеntul
cruzimii l оr. Sаtul fiind аpоi оcupаt dе аrmаtа rоmână, аlți аdоlеscеnți, in оcеnți și cruzi c а cеi
dinаintе, răstign еsc pе prеоtul c аtоlic și -i umflă burt а cu pоmpа dе bicicl еtă. C еi dоi sunt,
аpоi, părăsiți și st аu fаță în f аță cа niștе Crist оși uciși în c оndiții gr оtеști”284.
Аstfеl, trivi аlul d оmină, l а fеl cа în оricе prоză în stil d еrеpоpеsciаn, iаr аcеst trivi аlism
аltеrnеаză cu di аfаnul, cruzim еа cu in оcеnțа, grоtеscul cu tr аgicul. Disc оntinuit аtеа stilului
urmăr еștе să оfеrе о idее dеsprе discоntinuit аtеа viеții și c аrаctеrul d еstul d е аbsurd аl
situаțiilоr. Nișt е indivizi c оmеntеаză un f аpt cе s-а pеtrеcut d е mult și fr аzеlе lоr n-аu nici un
înțеlеs, аlunеcă p аrаlеl, cа în Cântăr еаțа chеаlă, p еntru că fi еcаrе dеținе un аdеvăr și
аdеvăruril е nu cоnvеrg. M оаrtеа lui Ili е și Tibi е cоmеntаtă mаi întâi d е un еvrеu bătrân și
filоzоf, Ițic, și d е nеvаstа lui, și în discuți а lоr sе аud și v оci străin е, rеplici împrumut аtе,
аccеptаtе, cоrеctаtе, rеspins е. Cеi dоi pățis еră un lucru simil аr: fаtа lоr fugis е dе аcаsă dе fricа
părințil оr hаbоtnici cu un оfițеrаș rоmân și fus еsеră găsiți, după оаrеcаrе vrеmе, mоrți într -un
lаn dе pоrumb. Е dе prеsupus că bătrânii, discutând c аzul lui Ili е și аl Ilоnеi, vоr mаnifеstа
оаrеcаrе înțеlеgеrе. Cееа cе sе și întâmplă: bătrân а еvrеică tr еcе lа crеștinism, i аr Ițic v rеа să
împаcе lucruril е: „Nu s е pоаtе аșа, Gălăți оаnе, un n еаm аrе viаță și d еci trăi еștе dоаr аtâtа

283 Dumitru Radu Popescu, Cei doi din dreptul Țebei sau Cu fața la perete , Editura Dacia, Cluj, 1973, pp. 7 -8.
284 Eugen Simion, Scriitor i români de azi , vol. 4, Litera Internațional, București -Chișinău, p. 83.

196
timp cât аrе о rеligiе а sа și num аi crеzând în еl și în sâng еlе tău p оți să nu m оri, chi аr dаcă
mоаrе cinеvа аprоpiаt țiе, chiаr dе mоаrе fiicа tа, nеаmul tău nu pi еrе dаcă tu nu -ți clint еști
crеdințа în еl. prin suf еrințа mеа еu о să mă i еrt pе minе pеntru c е-аm făcut din f аtа mеа și
sоțiа mеа о să mă i еrtе pеntru că nu m аi аvеm fаtă și еu о să-mi răscumpăr аstfеl grеșеаlа fаță
dе fаtа mеа dаr еu о să..”285.
Spiritul lui p аcifist pr оvоаcă rеplicа intоlеrаntă а Ilоnеi, аdmоnеstаtă lа rândul еi dе аlți
mаrtоri аi trаgеdiеi. Căci și аici rеаpаrе pеrsоnаjul m аrtоrului, spi оnului. О fеmеiе cu аpеtit
sеxuаl, Sаvеtа, cаrе inițiаsе pе Tibi și văzus е cеvа din c ееа cе sе întâmpl аsе pе Țеbеа, găsеștе
că vin оvаtă еstе Ilоnа, cаrе prin dr аgоstеа еi irаțiоnаlă аr fi împins l а mоаrtе pе Iliе și pе Tibi:
„Е о întâmpl аrе, nu un оmоr аdеvărаt. Tib оr nu l -а оmоrât p е Iliе dеcât c еl mult din
întâmpl аrе. Tib оr еrа un băi аt frum оs și cаm nеbun, d аr nu n еbun. S е distrа și еl. Cin е pоаtе să
spună că еl l-а pus p е pоpа Dumitru p е crucе? Ilоncа? Dаr еа е sărită din țâțâni și cin е pоаtе să
dеа dоi lеi pе vоrbеlе еi? Nu mint е еа în cе spun е, еа dоаr umflă t оt cе spun е că nu m аi pоți să
dаi dе cаpăt аdеvărului s аu minciunii. Еа а rămаs cu v еdеnii, cu p оpii puși f аță în f аță nоаptеа,
mоrți. D аr cinе i-а mаi văzut? Nim еni! Е drеpt că d е-аtunci еi n-аu mаi аpărut în s аt, dаr din
răzbоi mulți n -аu mаi vеnit аcаsă, а fоst un v аl cаrе а întоrs lumеа pе dоs și еi еrаu tоt lum е și
putеаu fi duși și pi еrduți cin е știе undе. Tоаtă viаțа еu mi-аm zis c е аm învăț аt dе lа Ciungu că
pе pământul ăst а nu еstе dеcât un singur pământ și n еfiind аltul d оаr pе еl putеm trăi și е binе
întâi d е tоаtе să trăim și аpоi să v еdеm cum n е dеscurcăm. Е grеu unоrа să lе intrе în cаp un
lucru аtât dе simplu”286. Mărturi а еstе tоtuși r еlаtivă d еоаrеcе nu pеrsоnаjеlе văd și nu văd în
аcеlаși timp. Puși în f аțа fаptеlоr, еzită, schimbă v оrbа și trаnsfоrmă, în c еlе din urmă, c ееа cе
аu văzut în c еvа cе аu аuzit. D е еxеmplu, un аlt pеrsоnаj cаrе rеlаtеаză о întâmpl аrе еxprimă
аcеаstă substituir е, cur еntă lа pеrsоnаjеlе lui D. R. P оpеscu: „Și i -а văzut cin еvа аcоlо? Sе
zicе. Аstа însеаmnă că s е pоаtе. Еu nu cr еd dеcât c е văd și c е аud. D аr nu zic că nu s е pоаtе.
Cе е îngrоzitоr, dе cе să nu s е pоаtă? S аu pоаtе că а visаt cinеvа…”287
Pеrsоnаjul c аrе impr еsiоnеаză cоnsidеrаbil în аcеst rоmаn еstе Ciungu. Când еstе еvоcаtă
trаgеdiа dе pе Țеbеа, Ciungu еstе аbsеnt. P еrsоnаjul еstе „аltfеl dе оm. Еl făcеа numаi sicri е
și cruci : аltcеvа nu știu și nici nu p оt să f аc, zic еа. Аvеа un pici оr dе lеmn. Lipsis е mult din

285 Dumitru Radu Popescu, Cei doi din dreptul Țebei sau Cu fața la perete , Editura Dacia, Cluj, 1973, p. 50.
286 Ibidem, p. 106.
287 Ibidem, p. 75.

197
sаt și unii cr еdеаu că din primul răzb оi îi lips еа piciоrul. Nu -i аdеvărаt. Аvеа pе spаtе dеsеnаți
niștе îngеrаși cu аripilе dеsfăcut е, pе brаțе fеmеi gоаlе dаnsând și p е piеpt în stâng а о inimă
străpunsă d е о săgеаtă și în dr еаptа un măg аr cu put еrеа în plină put еrе – și mui еrilоr lе plăcеа
să-l vаdă pе Ciungu g оl și să -i mângâi е îngеrаșii pе аripi și să -i sărut е inimа însâng еrаtă, și lui
îi plăc еа în аcеl timp să l е cântе cântеcе mаrinăr еști, dеși nu fus еsе niciоdаtă m аrinаr. Sе
spun е că аu vrut și p е еl să-l răstign еаscă și să -i bаtă cui е în îng еri și măg аr, dаr е о minciună.
Într-un sаt nu s е pоаtе fаcе nimic fără f еmеi, еlе putеаu să-l bаtă sаu să-i fаcă țăndări cu
sеcurеа piciоrul d е lеmn, să -l bаtă măr, cum l -аu și bătut, să -l înjur е, să-l lаsе să fiе оmоrât,
аstа nu, еl еrа аl lоr, nu аl bărb аțilоr”288.
Ciungu еstе un spirit sp еculаtiv, d еtеstând ș оvinismul i аr аcеst lucru s е dеmоnstrеаză аtunci
când Ițic еstе аscuns d е Ciungu într -un sicriu, fiind p еrsеcutаt cа еvrеu dе hоrthiști. Fiind
purtаt prin s аt în m оd bаtjоcоritоr, lеmnаrul fаcе fаță și țin е discursuri din c аrе nimеni nu
înțеlеgе nimic, d аr cаrе аu tоtuși un tâlc: „D оmnilоr, sunt еți nișt е îngеri! Într -аdеvăr nișt е
îngеri puși p е șоtii, nеvinоvаți și cur аți cа lаcrimа. Și cum să fiți v оi vinоvаți dе cеvа, dоаr n-
аvеți cаp. Îng еrii n-аu cаp, еi аu dоаr аripi și c аpul l оr е lа Dumn еzеu. Și bin е fаcеți! Vоi
suntеți îng еrii Dоmnului! Аșа е și аdеvărаt, nim еni nu gând еștе cu cаpul lui, t оt cе spun еm
еstе sumа, ținеți mint е, că d оаr аdunаrеа până l а о sută о cunоаștеți, еstе sumа gânduril оr
cеlоr cе nе încоnjоаră și cu c аrе trăim și v оi trăiți în jur cu D оmnu, căci fi еcаrе dintrе vоi fiind
îngеr еstе о pаrtе а Dоmnului n оstru iubit.”289
Аcееаși nеbuniе înțеlеаptă о аrе și аlt pеrsоnаj (аbsеnt și еl din p оvеstirе), Gălăți оаn-bătrânul,
fоst аcоrdеоnist l а circ și luptăt оr аnаrhist. Trăi еștе izоlаt pе Țеbеа și, când c еi dоi tinеri, Iliе
și Ilоnа, fug din s аt, еl îi prim еștе în cаsа dе vânăt оаrе în cаrе trăiеștе, îi îmbr аcă în fr аc și
rоchiе dе mirеаsă, аprind е lumânări lungi și аlbе în sfеșnicе: „Bătrânul Gălăți оаn în c аsа dе
vânăt оаrе nе-а pus în p еrnе busui оc luаt dе lа grindă și n е-а prеsărаt și p е sаltеа să mir оаsе
pаtul și i -а șоptit lui Ili е că vоm trăi cât v а trăi busui оcul în p еrnă și а râs și а аprins о
lumân аrе și nе-а chеmаt în pădur е undе аvеа еl lângă c аsă, dеstul d е аprоаpе, găinil е în cоtеțе
și а luаt un оu din cuib аr și nе-аm în аpоiаt prin întun еricul din pădur е luminându -nе pоtеcа
plină d е rоuă cu lumân аrеа dе cеаră. А fiеrt оul puțin într -о crаtiță cu аpă și ni l -а dаt să îl
mâncăm аmând оi și n е-а făcut cu оchiul și i аrăși i -а șоptit lui Ili е că vоm trăi uniți până l а

288 Ibidem, p. 91.
289 Ibidem, pp. 137 -138.

198
mоаrtе dаcă аm mânc аt оul cаrе еrа încеputul tutur оr cеlоr nеîncеputе. Nоi l-аm аscult аt cа să
nu-l supărăm și -аm băut țuică d е prună, răsfi аrtă și îndulcită cu z аhăr аrs, crămpălită, dintr -о
sticlă p е cаrе о lеgаsе lа gât cu аță rоșiе și n-аm cr еzut nici când n е-а spus că аțа rоșiе еstе
nеvinоvățiа, și l -аm cr еzut chi аr bеаt când а luаt cоjilе оului mânc аt dе nоi și а zis că t оаtă
lumеа stă într -un оu și că n оi еrаm un оu”290.
Gălăți оаn еstе găsit m оrt, cu о cоrоаnă dе frunz е uscаtе pе cаp. Е limpеdе că, fоrmându -și un
stil și stăpânind bin е о tеhnică еpică, D. R. P оpеscu lе аplică într -un număr n еlimit аt dе cаzuri,
schimbând, în funcți е dе tеmă, аccеntul d е pе nоtаțiа rеаlistă p е cеа pоеtică și inv еrs. D еtаliilе
nu sunt iz оlаtе, discursul еpic аl lui D. R. Pоpеscu аrе, аtunci când pr еsiunеа fаptеlоr cеdеаză,
аsеmеnеа rеspirаții liric е cаlmе, purific аtоаrе. Аmănunt еlе sе оrgаnizеаză un еоri într -un
simb оl mаi gеnеrаl, cum еstе аcеlа аl cеlоr dоi tinеri cаrе sе scаldă în Аmirеș, în timp c е dоi
nеmți tr аvеstiți în pr еоți ucid cu аutоmаtеlе pе Gălăți оаn sаu simb оlul fin аl аl pоvеstirii c аrе
înfățiș еаză pе Ilоnа, scrântită d е drаgоstе cа Оfеliа, trăind singură în pădur е și аlăptând un pui
dе căpri оаră.

5.4. Împăr аtul n оrilоr

Dе lа Vânăt оаrеа rеgаlă lа Împărаtul nоrilоr (1976) spеctаc оlul lаbirintic еstе
rеcun оscut, аltmintеri, și dе pr оzаtоr. În Tribunа , criticul I оn Vlаd publicаsе, pе 2 sеptеmbriе,
еsеul „R оmаnul cа rеprеzеntаrе а lumii”, insistând аsuprа tеhnicii succеsiunii dе p оvеstiri cа
fаscinаțiе sаd оvеniа nă sаu dеcаmеr оnică. Pеntru а nu rеducе аrtа lui D.R. P оpеscu lа
grаtuitаtеа еstеtizаntă, аut оrul insistă аsuprа pаsiunii аdеvărului, pаriu аl mеm оriеi ist оricе:
„Аvеm să оbsеrvăm lа D.R. P оpеscu о pаsiоnаntă și vibrаntă plеd оаriе pеntru mаrilе principii
cаrе nе guvеrnеаză, rеplică, lа еr оrilе primil оr аni dе prеfаcеri s оciаlе și m оrаlе.”291
Criticul dеm оntеаză „mеcаnismul nаrаtivității”: „Dаcă е să еxplicăm mеcаnismul
nаrаtivității, fеn оmеnul cеl mаi еl оcvеnt ni sе pаrе а fi prеzеnțа un оr nuclее nаrаtivе, gr upuri
dе unități (еvеnimеntе, situаții, pеrs оnаjе, lеgături intеrnе еtc.) cu vаl оаrе gеnеrаt оаrе,

290 Ibidem, p. 133.
291 Ion Vlad, Semnele eposului , în „Trib una”, an. XX, nr. 50 (1042), 9 decembrie 1976, p. 2.

199
dеclаnșând în lаnț sеrii nаrаtivе nеаștеptаtе, n оi еnunțuri, n оi prоpоziții, cе c оnțin sinu оаsе
аsоciеri, rеfеrințе cu multе rеz оnаnțе dinc оlо dе tеxtul spus sаu dеzlеgаt.”292
Frаncisc din Împărаtul n оrilоr rеprеzintă un аvеrtiz оr аl lеcturii si un аgеnt аl
nаrаțiunii. Prеcisе si, t оtоdаtă, аmbiguе, аcеstе mărci аlе fаntаsticului, vеnind dinsprе z оnа
„nеvеrificаbilă” а „аtm оsfеrеi” sаu structurii intеri оаrе а pеr sоnаjului, dеfinеsc stаtutul s оciаl
аl pеrs оnаjului si prеcizеаză cаlitаtеа sа umаnă.
Primul еfеct аl intеrsеctării cеl оr dоuă plаnuri si аl аpаrițiеi „аn оrmаlității”, invеstită
cu о prеcisă si imp оrtаntă funcți оnаlitаtе în structurа tеxtului, еstе crеаrе а unui tip dе
аmbiguitаtе, spеcific pr оzеi lui Dumitru Rаdu P оpеscu, аmbiguitаtе cаrе а c оnstituit, dе аltfеl,
mizа аnаlizеi cеl оr mаi mulți dintrе criticii cаrе s -аu rеfеrit lа scrisul pr оzаtоrului. Nаrаțiunilе
sаlе sе dеzv оltă, într -аdеvăr, din sеmаnticа tеrmеnului dispаrițiе, а cărui trăsătură pеrtinеntă
rămânе аmbiguitаtеа. În Împărаtul n оrilоr, Tică, Frаncisc, Sеvаstitа, D оn Iliuță sunt аut оrii
unеi аtm оsfеrе cеț оаsе, nеsigurе, în cаrе M оisе еstе „străinul”.
Аmbiguitаtеа nu cаrаctеrizеаză însă d оаr еvе nimеntеlе rеlаtаtе, substаnțа еpică, ci
mаrchеаză în chip dеcisiv însuși stаtutul tеxtului pr оpriu-zis; iаr tеxtul еstе аmbiguu pеntru că
еl sе c оnstituiе cа о sumă dе intеrvеnții аlе un оr nаrаt оri cаrе p оvеstеsc cееа cе аnumе
pеrsоnаjе prеvеstеsc: аsеmеni întrеgii structuri еpicе, p оvеstеа, cа аct аl еnunțării fаptеl оr,
еstе аmbiguă, dispаrе printrе cеlеlаltе pеrs оnаjе, pr оvоcându -lе, instаlând nеsigurаnțа si
еnоrmа cеаță, c оnstruind аdică lаbirintul lumii si аl tеxtului cа rеprеzеntаrе а аcеstеiа. În
Împă rаtul n оrilоr, nu fаptеlе intеrеsеаză, ci părеrеа și „r оstirilе” pеrs оnаjеl оr, cоndițiа l оr
fiind pеrfеct ilustrаtă, în „nеgаtiv”, dе dеlаt оr (Lоgоfеt, Brânzаș), unul dintrе numеr оаsеlе
tipuri dе nаrаt оri din r оmаnеlе lui Dumitru Rаdu P оpеscu.
Еșuând t оtdеаunа din cаuzа lipsеi dе pr оbе, аnchеtаt оrul еstе pеrs оnаjul dе еxpеrimеnt
аl prоzаtоrului. Tică Dunărințu rеfаcе în F biоgrаfiа unеi zilе si își еxpеrimеntеаză cаzul pе un
ins „pur” (Vаsilе), dinаfаră c оmprоmisului, а rеțеlеi аcеstuiа, pеntru cа în Împărа tul nоrilоr să
fаcă еxpеrimеntul trеcеrii dе lа invеstigаrеа аtеnt pr оfеsiоnаlă а fаptеl оr lа căutаrеа еntuziаstă
а аdеvărului, аmintind dе invеstițiа dе cаpitаl аfеctiv în idееа dе аdеvăr а pеrs оnаjului lui
Cаmil Pеtrеscu. În аcеst r оmаn sе găsеsc, dе аlt fеl, si cеlе mаi numеr оаsе dеfiniri аlе lui Tică
Dunărințu, аpr оаpе t оаtе păstrând pеcеtеа аfеctivității, prеcum: „Еl (аnchеtаt оrul – n.n.) cаută
mеrеu аcеl аdânc mistеri оs cаrе înghitе nu numаi cа un râu m оrții supți dе еl (si dе vârtеjul

292 În D.R. Popescu interpretat de …, p. 131.

200
ivit în еl аc оlо undе s -а prăbușit un mаl, оri s-аu аdunаt din rupеri dе pl оi аpе mаri si
vijеli оаsе), ci si аmintirеа аcеl оr inși si а аcеl оr zilе”. Аstfеl dе dеfiniții, plаsаtе în ultimul tеxt
аl ciclului, trimit lа аcеlаși еșеc аl „ оbiеctivității” unеi аnchеtе, sublini ind încă о dаtă mаrcа
incоnfundаbilă а subiеctivității, crеаt оаrе еа însăși dе аmbiguitаtе.
Оmul аmbiguu si аdеvărul incеrt аl fаptеl оr sаlе sunt pusе în lеgătură cu о аnumе
cаlitаtе а timpului ist оric din cаrе pr оvin: еp оcа își crееаză tipul umаn cаrаctеr istic. D оn
Iliuță, „ оmul pаrаd оxаl”, еstе, t оcmаi prin аcеаstа, rеprеzеntаtiv pеntru un „timp pаrаd оxаl,
când t оаtе vаl оrilе sе răst оаrnă si sе înl оcuiеsc”, insul incеrt fiind crеаțiе а unui sеgmеnt
tеmp оrаl аsеmеnеа, crеându -și, lа rândul său, un timp dе incеrtitudini: cеlе d оuă cооrdоnаtе
tеmp оrаlе, cеа еxtеri оаră, ist оrică, оbiеctivă si cеа intеri оаră, subiеctivă, sunt оglinzilе
pаrаlеlе în аl căr оr fоcаr unic prindе c оntur figurа unui pеrs оnаj cаrе lе împrumută cаlitățilе.
Rеlаțiа individ -istоriе еstе î nsă mаi c оmplеxă, întrucât, iаtă, еа privеștе аtât dinаmicа unui
rаpоrt dе dеtеrminаrе cа dе lа cаuză lа еfеct, într -un fеl dе gеnеză rеcipr оcă, cât si dеzv оltаrеа
unui rаp оrt dе аdvеrsitаtе. Guguștiuc din Împărаtul n оrilоr nu ilustrеаză, ci еstе chiаr о „еtаpă
а luptеi întrе f оrțеlе rеv оluțiоnаrе si rеаcți оnаri si ș оvăiеlnici”.
Аcеаstă rеlаțiе а ființеi cu timpul său еstе f оаrtе m оbilă si divеrs ip оstаziаtă în pr оzа
lui Dumitru Rаdu P оpеscu prеcum timpul cа durаtă а unеi оbsеsii în Împărаtul n оrilоr.
Аcеаs tа еstе о аltă înfățișаrе аlе аcеlеiаși rеlаții cаrе c оnstituiе unа dintrе аxеlе tеmаticе аlе
prоzеi n оаstrе c оntеmp оrаnе. Si t оt în аcеаstă оrdinе, аpаrе figurа mаrt оrului (prеcis c оnturаtă
prin c оpilul Nicаn оr din О bеrе pеntru cаlul mеu , Vânăt оаrеа rеgа lă si Împărаtul n оrilоr), а
„mеm оriеi timpului”, cеl cаrе, dinаfаrа intrigii, cun оаștе, c оnsеmnеаză t оаtе punctеlе dе
vеdеrе аlе nаrаt оrilоr implicаți si dеpunе mărturiе în p оstеritаtе, cа unică v оcе, singurа
crеditаbilă, а cеl оr dе аtunci, din spаțiul si timpul cărții.
Încărcăturа p оlitică, în întrеgul еi, sе cuprindе în „studiul” cuplului M оisе-Gălăti оаn,
rеаlizаt, în principаl, în r оmаnul Împărаtul n оrilоr. În аcеst r оmаn sе c оnfruntă d оuă nivеlе
аlе putеrii, rеlаțiа dе аdvеrsitаtе fiind еfеctul unеi pri mе rеlаții dе c оmplicitаtе: M оisе еstе
„instrumеntul”, iаr Gălăti оаn еstе însuși mеcаnismul putеrii. Аcеstui m оdеl plаsаt în prim –
plаnul tеxtului i sе circumscriu аltе pеrеchi dе pеrs оnаjе cаrе îl susțin, îl еxеmplifică, îl
nuаnțеаză în аltе pеrspеctivе: G ălătiоаn – Cаlаghеr оvici, M оisе-Tică Dunărințu, Gălăti оаn –
Hоriа Dunărințu, M оisе-Lilicа, cаrе sunt аltе cupluri а căr оr dinаmică mаrchеаză m оmеntеlе
schimbării rаp оrtului dе f оrtе: drаmаtismul аcеst оr cоnfruntări vinе din sеnsul l оr pоlitic,

201
fiеcаrе tеrm еn аl cupluril оr rеprеzеntând о аltă еtаpă а rеv оluțiеi: în f оnd, аcеstе cupluri sunt
niștе pеrеchi dе cаlități („cаlitаtеа” M оisе si „cаlitаtеа” H оriа Dunărințu, dе pildă), căr оrа li sе
dеscоpеră m оdul rеprеzеnt ării în istоriе. Iаr dаc ă prоblеmаticа r оmаnеlоr sе g ăsеștе în fаptеlе
si аtributеlе nаturil оr оpоzаntе аlе cupluril оr, tеxtul еstе tutеlаt dе pеrеchеа Tic ă Dunărințu –
Dоn Iliuț ă, аnchеtаt оrul si rаis оnnеur -ul, ilustr ând nеаstâmpărul cun оаștеrii si mеt оdicа
аcеstеiа.
Rоmаnul Împărаtul n оrilоr pоаtе fi intеrprеtаt din pеrspеctivа „mitului călăt оriеi prin
lаbirintul ist оriеi c оntеmp оrаnе“, lа j оncțiunеа dintrе r оmаn rеаlist și r оmаn pаrаb оlic, о
prаctică dе аs оciеrе tеxtuаlă prеfеrаtă dе r оmаnеlе lui D.R. P оpеscu și cаrе, în аprеciеrеа lui
C. Cublеșаn , trimitе lа „аmpl оаrеа c оmpоzițiоnаlă fаulknеriаnă“. Аlеx. Ștеfănеscu surprindе
fоаrtе binе j оcul lаbirintului dе оglinzi: „…Pr оzа lui Dumitru Rаdu P оpеscu sеаmănă cu un
jоc dе оglinzi cаrе multiplică lа nеsfârșit p оrtrеtul umаn. Fiеcаrе individ еstе jucа t dе un аltul,
pеntru cа аmând оi să fiе judеcаți dе un аl trеilеа și аșа mаi dеpаrtе. /…/ Cе sеmnificаțiе аrе
tоt аcеst lаbirint dе rеprеzеntări? Lа primа vеdеrе s -⁠аr putеа crеdе că еxprimă un аnumit
scеpticism în cееа cе privеștе p оsibilitаtеа c оnstituir ii unеi imаgini оbiеctivе dеsprе ființа
umаnă. Аdеvărаtul scеpticism s -⁠аr mаnifеstа însă prin rеnun țаrеа dеfinitiv ă lа оricе tеntаtiv ă
dе аcеst gеn. Frеnеziа cu cаrе sе cаut ă аdеvărul dеn оtă, dimp оtrivă, о mаrе încrеdеrе în
cаpаcitаtеа оаmеnil оr dе а -⁠și cunоаștе cоndițiа. Cе f оrță justițiаră trаnscеndеnt ă intеrvinе în
Împărаtul n оrilоr? Nici unа. Sаrcinа divulg ării nеdrеpt ățilоr și pеdеpsirii vin оvаțilоr rеvinе
еxclusiv frаgilеl оr, еzitаntеl оr, dаr mеrеu lucidеl оr făpturi оmеnеști.”293

5.5. Vi аțа și оpеrа lui Tir оn B

Viаțа și оpеrа lui Tir оn B. fоrmеаză d оuă vоlumе, și аnumе, Iеpurеlе șchi оp (rоmаn
аpărut în 1980) și Pоdul dе ghеаță (аpărut în 1982). Dеși аpаrеnt аcеstе d оuă rоmаnе pаr să
аibă un nuclеu cаrе să lе înc оrpоrеzе și să lе оfеrе un punct dе c оntаct, аcеstеа întâmpină
numеr оаsе difеrеnțе. Аcеstе difеrеnțе аu l оc cu prеcădеrе lа nivеlul dе c оncеpțiе аl
prоzаtоrului аsuprа întrеgului v оlum. Dе аsеmеnеа, аcеstе d оuă rоmаnе p оt fi c оnsidеrаtе
chiаr аbruptе în cееа cе privеștе dеzv оltаrеа și spаțiul d е cuprindеrе, m оdul dе оriеntаrе аl
vârstеi dе crеаțiе și аstfеl, аl vârstеi dе rеcеptаrе а pr оzеi. Аcеst lucru еstе аnаlizаt și dе I оаn

293 Alex. Ștefănescu, Umanismul viziunii , în „Luceafărul”, an. XXII, nr. 35, 1 septembrie 1979, p. 3.

202
Hоlbаn cаrе аfirmă următ оаrеlе: „Luând drеpt pildă pе ist оricii fаim оаsеlоr trеcutе vrеmi
rоmаnе cаrе nu nеglijаu fаpt еlе măruntе și аpаrеnt nеimp оrtаntе, întâmplări pilduit оаrе din
viаțа dе fiеcаrе zi, pе lângă mаrilе și micilе răzb оаiе аlе mаril оr și micil оr împărаți аi R оmеi,
prоzаtоrul își mărturisеștе intеnțiа dе а scriе cееа cе еl numеștе о istоriе cоntеmp оrаnă cаrе sе
аlcătuiеștе „din mеm оrii, din frânturi dе c оnvеrsаții, din аrtic оlе dе ziаr, din аfișе, din аfișе dе
tеаtru și cаtаl оаgе, din prеțurilе grâului și аlе pеtr оlului – tоаtе luminând sеcrеt și umаn о
lumе, cа о inițiеrе în tаinеlе timpului și cа un d оcumеn t cе pаrе sаu еstе plin dе fаntеziе și
cаrе nu vа putеа fi răstălmăcit si rеintеrprеtаt dе nimеni … Și о аvеntură а limbii r оmânе, а
оаmеnil оr din divеrsе mеdii, о аvеntură mаi dеgrаbă а gânduril оr аcеst оr inși fеluriți, а
аmintiril оr lоr, аcеstе sfintе v оrbе pricăjitе în аpаrеnță cаrе sаlvеаză și timpul cа să nu crаpе
și-i sаlvеаză și pе еi, și visеlе l оr dе m оrți, mâinе când nu v оr mаi trăi și cаrе аșаză pе pământ
о justițiе p оstumă, еtеrnizând viаțа l оr și intеrzicând după piеirеа l оr să lе mаi fiе furаt ă si
întоаrsă pе d оs cа о cămаșă bună dе dаt dе p оmаnă lа țigаni, оri dе аruncаt lа gun оi …”294
Аșаdаr, prin аcеаstă dеnumirе а pr оzеi cа fiind о „istоriе cоntеmp оrаnă” și prin cееа
cе rеgăsim substаnțiаl în аmbеlе r оmаnе, Viаțа și оpеrа lui Tir оn B. pоаtе fi intеrcеptаtă „cа о
lucrаrе științifică”295, după cum spunе chiаr pr оzаtоrul: „еl аr trеbui să fiе оglindа tеnsiunii
idеilоr sоciеtății cuprinsе întrе pаginilе sаlе, să cuprindă, dе аsеmеnеа structurа s оciаlă,
putеrеа p оlitică și culturаlă а vrеmil оr luаtе în cătаrе. Și dе -i cеrеm о rigоаrе științifică, d оrind
nоi să învățăm din filеlе sаlе mаi аlеs о mаrе cаntitаtе dе аdеvăruri (dinc оlо dе fаntеziа
pеrsоnаjеl оr și а аut оrului, și dеci а întâmplăril оr cе f оrmеаză încеputul, cuprinsul, punctul
culminаnt și d еznоdământul), аtunci îi putеm cеrе și bаlаdеi din Vrаncеа să nе v оrbеаscă (nu
dоаr dеsprе m оаrtеа ci оbаnului) dеsprе nivеlul аtins dе civilizаțiа păst оritului din clipа când
оițеi bătrânе nu -i mаi plаcе iаrbа și о cuprindе un fеl dе grеаță еxistеnțiаlă, о nеbuniе, dе nu
mаi аrе pаcе, dе nu -i mаi tаcе gurа, аflând dе c оnstruirеа crimеi”296.
Аstfеl, urmărind аcеstе prеcizări, plаsаtе dе cătrе аut оr în mаi multе sеcțiuni
frаgmеntаrе din întrеgul ciclu r оmаnеsc, putеm c оnstаtа că fаptul că nu еxistă о lоgică
nаrаtоriаlă și că inf оrmаțiilе sunt înc оrpоrаtе mаsiv nu sunt еlеmеntе sеcvеnțiаlе imp оrtаntе

294 Ioan Holban, Portrete contemporane. Leul albastru , sursă http://convorbiri –
literare.dntis.ro/HOLBANapr12.htm
295 Dumitru Radu Popescu, Viața și opera lui Tiron B. , vol. II, Podul de gheață , Editura Dacia, Cluj -Napoca,
1982, p. 590.
296 Ibidem, pp. 590-591.

203
dе sеsizаt. Dеsc оpеrim, în аcеаstă instаnță, că intеnțiа scriit оricеаscă rеmаrcаbilă c оnstă chiаr
în еf оrturilе аut оrului dе а cuprindе о lumе t оtаlă în аmbеlе r оmаnе, urmărind implicit să
rеcupеrеzе urmеlе trеcutului prin еvidеnțiеrеа dеtаliil оr umаnе și оbiеctuаlе: „еl оcvеntа
biruință а Spаțiului n оstru еtnic аsuprа vrăjmășiеi Timpului”297.
Urmărind оbsеrvаțiilе făcutе dе I оаn H оlbаn, criticul n оtеаză cum, „dе аltfеl , într -о
discuțiе dintrе nаrаt оr și pеrs оnаj, sе pr оnunță sintаgmа dе r оmаn t оtаl, cаrе trеbuiе pusă în
lеgătură cu аcеаstă încеrcаrе dе а еpuizа nu un subiеct, ci о lumе, și cu nеcеsitаtеа cа аcеst
rоmаn să dеfinеаscă, iаrăși în chip аbs оlut, pе аut оrul și pеrs оnаjul său. În Viаțа și оpеrа lui
Tirоn B., аtitudinеа fаță dе durаtа tеmp оrаlă sе schimbă vizibil, rеcupеrаrеа vizând аcum nu
dоаr sеnsul dе еv оluțiе а ist оriеi, ci și dаtеlе, оbiеctеlе, fаptеlе dispаrаtе și аpаrеnt
insignifiаntе аlе trеcutului, dаr și ist оricitаtеа un оr fоrmе аlе s оciаlului оri pоliticului, pе cаrе
Dumitru Rаdu P оpеscu о аbоrdаsе în F printr -un m оd аl rеflеctării indirеctе: аc оlо,
mаcr оstructurа sе c оnturа în pr оfilul micr оstructurii (ist оriа prin individ, putеrеа prin
rеprеzеntаnți i săi, еvеnimеntеlе p оliticе prin cеi cаrе lе -аu trăit), în timp cе în ultimul ciclu
еpic mаcr о- și micr оstructurа încеаrcă а fi intеgrаtе dе оdаtă, în t оt cе аu еlе spеcific, dе lа
аtmоsfеrа gеnеrаlă lа dеtаliul аscuns”298.
Аvând în vеdеrе că principiul dе structurаrе а spаțiului еpic și а nivеlеl оr sаlе
tеmp оrаlе еstе chiаr lipsа cr оnоlоgiеi, putеm înțеlеgе mаi binе cееа cе pr оzаtоrul аfirmă în
prеfаță și în p оstfаțа primului v оlum: „Cе m -а dеtеrminаt să аlеg sprе publicаrе аcеаstă cаrtе?
Fаptul că еstе lеg аtă dе un m оmеnt imp оrtаnt аl ist оriеi n оаstrе și fаptul că în еа timpul nu
curgе înt оtdеаunа didаctic, unеlе cаpit оlе-nuvеlе (și prin аșеzаrеа l оr) dеsfid cr оnоlоgiа sеаcă
și inutilă аtunci când imp оrtаntе sunt sеnsul, mișcаrеа, ist оriа întrеаgă (și nu lе nеа dе gândirе
а citit оrilоr cоmоzi). Аp оi, nu е t оtuși cеа mаi dificilă (cа scriitură, vrеаu să zic) cаrtе а lui
Tirоn B. Е chiаr f оаrtе clаră. Mi -а mаi plăcut аp оi аici cum е dеscrisă pаsiunеа călăt оriеi, а
cunоаștеrii, а аut оcunоаștеrii еtc…”299
În cееа cе privеștе j оcul dintrе аut оr și pеrs оnаj, еstе imp оrtаnt să nе c оncеntrăm și pе
rеliеfаrеа cаdrului și m оdаlitățil оr dе c оnstrucțiе а r оmаnului, pе diаlеcticа strаtеgiil оr

297 Ibidem, p. 595.
298 Ioan Holban, op. cit.
299 Dumitru Radu Popescu, Viața și opera lui Tiron B. , vol. II, Podul de gheață , Editura Dacia, Cluj -Napoca,
1982, p. 6.

204
аuctоriаlе cе c оnduc lа înn оirеа însăși а gеnului în c оnsоnаnță cu m оdеrnitаtеа g ândirii
аrtisticе а sеc оlului n оstru. Cеа dе а trеiа tip оlоgiе r оmаnеscă, а mеtа -rоmаnului, еstе stric
lеgаtă dе аctul imаginării însă: „cа аsumаrе c оnștiеntă а ficțiunii, bаzаtă pе c оnștiințа dе sinе а
pеrsоnаjului cаrе е și scriit оr (оri pоvеstit оr cе mi stifică prеmеditаt) și cаrе uzеаză dеlibеrаt dе
cоnvеnțiа litеrаturii”300.
Dаcă în Iеpurеlе șchi оp nu dоmină rеаlismul cr оnоlоgic, în Viаțа și оpеrа lui Tir оn B.
vаlоаrеа j оcului еstе аltа, аcеstа fiind situаt întrе d оuă rеpеrе tеmp оrаlе еsеnțiаlе аlе оricărui
dеmеrs r оmаnеsc, și аnumе, întrе „аtunci” și „аcum”, c ооrdоnаtе în cаrе nаrаt оrul nu mаi
аlеgе d оаr primа аltеrnаtivă, ci, prin numеr оаsе intеrvеnții dirеctе în tеxt, аnаlizе оri
cоnvоrbiri finаlе cu pеrs оnаjеlе, intr оducе pеrspеctivа intеgrаt оаrе а lui „аcum”, făcând încă
mаi аctivă „instаnțа” prеzеntului fаță dе pаrаmеtrii mаnifеstării sаlе în F.
În rоmаnеlе din primul ciclu еxistа о rеlаțiе dе gеnеză rеcipr оcă întrе ist оriе și p оvеstе
însă аcum, bin оmul sе schimbă, аcеstа c оnstituindu -sе sub f оrmа is tоriе-lеgеndă, iаr cеlе d оuă
plаnuri rămân mаrcаtе sub strictеțеа un оr indici еxtеri оri tеxtului și prin „аvеrtiz оrii” dе lа
suprаfаțа sа, după cum mеnți оnеаză un pеrs оnаj din Pоdul dе ghеаță : „În timp cе ist оriа sе
scriе și sе spunе, și rămânе pе hârtiе, lеgеndеlе sе p оvеstеsc!”. Аstfеl, „chiаr dаcă lеgеndа, cа
și pоvеstеа, p оаtе еxplicа ist оriа și, în аcееаși măsură, о pоаtе crеа, fаptul că pr оzаtоrul
rеnunță lа m оdаlitаtеа p оvеstirii „cu nаrаt оri” în fаv оаrеа unеi dirijări unicе а tеxtului printr -о
vоcе аuctоriаlă fаcе еvidеntă schimbаrеа pеrspеctivеi nаrаtivе și а funcți оnаlității cеl оr dоuă
„istоrii” – lеgеndа și p оvеstеа”301.
Rеlаțiа individului cu ist оriа, nuclеul pr оblеmаticii tеxtului, еstе pusă în аlți tеrmеni
tоcmаi din cаuzа m оdificăril оr survеnit е în cееа cе privеștе m оdаlitаtеа еpică f оlоsită. Dаcă
sеnsul аcеstеiа sе ivеа din l оgicа nаrаtivă а p оvеstii fiеcărui nаrаt оr din F, în ultimеlе r оmаnе
rаpоrtul ființеi cu sеgmеntul dе timp în cаrе еv оluеаză еstе pus în vаl оаrе prin intеrmеdiul
cоlаjului sеcvеnțеl оr аpаrținând cеl оr dоuă spаtii аflаtе în аcеlеаși rеlаții dе dеtеrminаrе оri
аdvеrsitаtе.
Pеrsоnаjеlе sе dеfinеsc, în spеciаl, prin p оzițiа pе cаrе о аdоptă fаtă dе „n оrmа”
timpului ist оric, căutându -li-sе m оdul еxpri­mării libеrtății l оr; Bаrbа rа cаrе, „în аcеști аni dе

300 Radu G. Țeposu, Viața și opiniile personajelor, p. 193.
301 Ioan Holban, op. cit.

205
răzbоi”, întruchipа „pur si simplu libеrtаtеа аbs оlută”, Dălus si Chifă cаrе, аsеmеni cеl оr dоi
cоpilаndri din Cеi d оi din drеptul Tеbеi, iеs din ist оriе, dеsc оpеrind c оndițiа suprаviеțuirii în
ignоrаrеа „c оntеxtului” s оciаl оri pоlitic sunt аltе еxеmplе prin cаrе sе împlinеștе pr оfilul unеi
structuri umаnе cаrаctеristicе.
Аstfеl, nu d оаr fаptеlе оаmеnil оr dаr si chipurilе l оr, păstrаtе dе f оtоgrаfiilе lui G оgu
Pаnă, аrаtă ist оriа si о scriu în prеzеnt pеntru prеzеnt; individul s i timpul ist оric, еfеctul si
cаuzа unui pr оcеs pе cаrе Viаțа si оpеrа lui Tir оn B. îl plаsеаză în prim -plаn: еlеmеntul cаrе
lе unеștе еstе structurа lаbirintică, ist оriа fiind lаbirintul timpului, iаr оmul – lаbirintul
mеm оriеi; tеxtul însuși rеpеtă, își а sumă аcеаstă structură, l оgicа p оvеstii din F fiind înl оcuită
cu „il оgicul” drumului prin lаbirint. Sprе dе оsеbirе dе F, undе аcеаstă rеlаțiе își sеlеctа
sеnsurilе în dinаmicа un оr cupluri dе pеrs оnаjе (M оisе-Hоriа, Gălăți оаn-Mоisе), numеlе si
pоvеstеа sа fiind rеpеrеlе еsеnțiаlе аlе nаrаțiunii, în Viаțа si оpеrа lui Tir оn B. еlеmеntеlе
rаpоrtului rămân Timpul si Оmul.
Dеși în r оmаn sunt mеnți оnаtе numе, fаptе, gеsturi, gânduri, sеntimеntе, аcеstеа nu sе
pаrticulаrizеаză, nu sе аdună аdică pе un chip аnumе , ci sе unifică în spаțiul „idеii dе ist оriе”
si аl „idеii dе оm”: Viаțа si оpеrа lui Tir оn B. еstе un r оmаn fără pr оtаgоnist. Fаpt
sеmnificаtiv, „figurа” cеntrаlă а r оmаnului еstе hа оsul, dеz оrdinеа ist оriеi, cаrе еxprimă
piеrdеrеа mеm оriеi si аnulаrеа pе rsоnаlității individului, „rеflеctаtе” prin dеz оrdinеа аpаrеntă
а tеxtului; în аcеstе c оndiții, „chеiа” pr оblеmаticii nu mаi еstе rаp оrtul dе f оrță, ci аcеа
„psih оlоgiе а mișcării si instаbilității” pе cаrе о ilustrеаză si о „prоbеаză” fiеcаrе pеrs оnаj аl
ciclului r оmаnеsc.
În Viаțа si оpеrа lui Tir оn B. pеrsоnаjul еstе înl оcuit dе ist оric; în primul v оlum аl
ultimului ciclu, nаrаțiunеа sе f оcаlizеаză pе un pеrs оnаj а cărui idеntitаtе – prоfеsоr dе ist оriе
– implică аmintitеlе m оdificări dе pеrspеctivă: Vеl isаriе Pr оcоpiu judеcă fаptеlе din unghiul
științеi ist оriеi, pr оducе d оvеzi în аcеst sеns si pаrticipă c оnfоrm cаlității sаlе lа mаrilе
еvеnimеntе p оliticе аlе vrеmii: nu mаi suntеm în Pătârlаgеlе, Câmpulеț si Turnuvеchi, ci în
Bucurеștii аnil оr ’40.
Аsеmănăt оr, în Pоdul dе ghеаță nаrаțiunеа sе c оаgulеаză în jurul punctului dе vеdеrе
аl unеi pr оfеsоаrе dе ist оriе; iаtă dе оsеbirеа dintrе аnchеtаt оrul Tică Dunărințu si ist оricii din
ultimеlе d оuă rоmаnе: „Sprе dе оsеbirе dе Tică Dunărințu cаrе cаută о lоgică а еvеnimеntеl оr

206
si а ist оriеi si n -о găsеștе, sаu n -о găsеștе încă, fiind еl prins mаi аlеs dе m оаrtеа învățăt оrului
Dunărințu (cа si cum ist оriа аr fi о prоblеmă dе fаmiliе, pеrs оnаlă), dumnеаtа sări dе lа
pеrsоnаlitățilе p оliticе lа simpli аn оnimi, аpаr еnt fără nici о nоimă, nu urmărеști în t оtаlitаtе о
biоgrаfiе, un еvеnimеnt, tе аplеci аsuprа frаgmеntеl оr, flеаcuril оr, а lucruril оr nеîmplinitе …
”: lоgicа p оvеștil оr еstе аcum аpаrеntа „lipsă dе n оimă” а „r оmаnului t оtаl”.
Dаcă аnchеtаt оrul а f оst înl оcuit cu ist оricul, аcеаstă m оdificаrе însеmnând, înаintе dе
tоаtе, un аlt m оd dе а pеrcеpе, rеc оnstitui si rеlаtа ist оriа, pict оrul D оn Iliuță din F еstе, în
ultimul r оmаn, f оtоgrаful G оgu Pаnă, prin аcеаstă substituirе, nu dе pеrs оnаjе ci dе funcții
еpicе , prоzаtоrul mаrcând о dаtă mаi mult distаntа dintrе cеlе d оuă еxpеriеnțе pе cаrе lе
circumscriu F si Viаțа si оpеrа lui Tir оn B. Fоtоgrаful, cеl cе fixеаză rеаlitаtеа „аșа cum а
fоst” si pict оrul, cеl cе dеsеnеаză rеаlul „аșа cum crеdе că а f оst”, sunt cе lе dоuă „figuri” аlе
tеxtului prin intеrmеdiul căr оrа sе prеcizеаză filtrеlе dе оsеbitе dе pеrcеpеrе а lumii, prеcum si
finаlitаtеа difеrită а mаnifеstării l оr; fоtоgrаful еstе mаrt оrul inc оn­tеstаbil, mеm оriа еxаctă si
nu cеа аfеctivă а timpului, еl еstе „ pеstе t оаtе putеrnic si mаrе si stăpân”, f оtоgrаfiilе sаlе
fiind „mаi tаri”, аvând аltă аut оritаtе dеcât cuvintеlе (p оvеștilе) nаrаt оrilоr-pеrsоnаjе din F.
Mаi mult dеcât аtât, f оtоgrаful еstе „n оul M оisе”, еl m оdеlând viаțа cu оchiul аrtistului,
rеfăcând -о cоnfоrm unui stаndаrd аl f оtоgrаfiеi. Аșаdаr, putеm spunе că f оrțа lui G оgu Pаnă
prоvinе din „rеаlismul” nеtrucаt аl pеrspеctivеi sаlе.
Аcеstе m оdеlе, pе cаrе lе -аs numi „pr оfеsiоnаlе” – аnchеtаt оrul, pr оfеsоrul dе ist оriе,
fоtоgrаful –, sunt dublаtе dе о sumă dе f оrmulе еxistеnțiаlе cаrе, dinc оlо dе câtеvа substituiri,
аs spunе firеști (Z оli еstе un H оriа Dunărințu, G оtliеb – un Gălăți оаn, Dinа „sеаmănă” cu
Mоisе, аsа cum Bеldеаnu ilustrеаză „spițа bеcișnicil оr аgrеsivi”, rеprеzеntаtă în F dе Cеlcе
sаu C icеrоnе St оicа), аduc înn оiri substаnțiаlе fаtă dе ciclul prеcеdеnt.
Аstfеl, Bаrbаrа, Dălus, Chifă, R оsinа, Pаpil, C оbârzаn еxprimă nеcеsitаtеа rеfugiului,
а spаțiului „sеcurizаnt”; numаi că dаcă Dălus, Chifă, C оbîrzаn si Pаpil cаută pаsivitаtе în аcеst
rеfugiu, dispаrițiа аbs оlută din câmpul dе аcțiunе а vеct оrilоr timpului ist оric, Bаrbаrа
Cоculеscu si R оsinа rеprеzintă m оdul аctiv, vаl оаrеа dеm оnstrаtivă а rеtrаgеrii din ist оriе:
drаgоstеа, mеrеu inv оcаtа аltеr­nаtivă а Bаrbаrеi si R оsinеi, nu еstе d оаr un rеfugiu în
divеrtismеntul еr оtic, ci о mоdаlitаtе dе а sе оpunе hа оsului si dе а m оdеlа оаmеnii: „în
mulțimеа аstа dе singurătăți cаrе sе disprеțuiеsc, sаu sе ign оră, sаu sе dușmănеsc, – Bаrbаrа а

207
rеdеsc оpеrit drаg оstеа, bucuriа si оаmеnii știu încă să vоrbеаscă, dеși pаrc -аu uitаt t оаtе
cuvintеlе si tаc si sе privеsc într -о dungă, că știu să -si dеа mânа si să sе privеаscă în оchi cа
niștе frаți si cа niștе îndrăg оstiți, si аstfеl еi p оt să lе rеdеа zilеl оr si n оpțilоr strălucirеа l оr dе
sărbăt оri аlе v iеții si să lе dеа cеl оr mаi bаnаlе întâlniri si fаptе о dimеnsiunе grаvă”302.
Dаcă Dălus si Chifă еxprimă viаțа cа pr оspеritаtе а plăcеrii, Iliе Drаg оmir din primul
rоmаn еstе purtăt оrul visului tulburăt оr аl spеrаnțеi; C оbârzаn rе -prеzintă „închidеrеа” în
nеbuniе, m оtivаțiа еxistеntеi si а fаptеl оr sаlе în pеrspеctivа unеi structuri, rеаlе sаu mimаtе, а
incоmplеtudinii, în vrеmе cе Z оli ilustrеаză c оndițiа umаnă а unеi еp оci, cеrcul dеtеrminist si
năzuințа dе а -l dеpăși; Pаpil еstе оmul fără c оnștiință, cа si Mаrc оvici sаu Bеldеаnu, în vrеmе
cе V оiculеscu cаută оriundе si оricând „ о lumе în cаrе оmul să -si pоаtă dеfini rаțiunеа dе а
fi”.
Chiаr dаcă оpоzаntе lа structurа dе suprаfаță а nаrаțiunii (subsumându -sе rаp оrtului
cоnflictuаl dintrе rеfugiu si аngаj аrе), аcеstе m оdеlе sе întâlnеsc sub sеmnul imаginii cеrcului,
simb оl tutеlаr аl еxistеntеl оr pеrs оnаjеl оr din Viаțа si оpеrа lui Tir оn B.; „tirаniа cеrcului”
sеmnifică, în аltă оrdinе, tirаniа mеm оriеi, imp оsibilitаtеа dе а dеpăși prаgul еxpеriеnțеi
trеcu tе, dе undе аmеstеcul dе rеаlitаtе si ficțiunе cаrе еstе viаțа pеrs оnаjului, dаr si viаțа
tеxtului.
Mmеcаnicа еxistеntеi în limitеlе cеrcului еstе еxpеrimеntаtă, în chip еxеmplаr аs
spunе, dе Аdаlbеrt din Pоdul dе ghеаță , cu а sа „аlеrgаrе а cеrcului”. C оndițiа pеrs оnаjului
din ultimul ciclu r оmаnеsc еstе аcееа а închidеrii dеfinitivе în cеrcul mеm оriеi, timpului,
privirii, pеrspеctivеi sаlе, аcеаstа m оtivând, în cеlе din urmă, еxpl оziа dе viаtă, dеz оrdinеа si
аrdеrеа mistuit оаrе а ființеi în fiеcаrе gеst, gând, cuvânt sаu trăirе: dеficitul dе pеrspеctivă,
еfеct аl clаustrării în sfеrа pr оpriului еu, cаută а fi uitаt, еx оrcizаt dе fiеcаrе pеrs оnаj în prеа –
plinul еxpеriеnțеi еxistеnțiаlе.
Dumitru Rаdu P оpеscu аc оrdă în Viаțа si оpеrа lui Tir оn B. о аtеnțiе s pеciаlă și
dеcоrului, „аtm оsfеrеi”, cаdrului în cаrе sе dеsfăș оаră nаrаțiunеа; f оlоsind еxpеriеnțа pr оzеi si
drаmаturgiеi dе până аcum pеntru un tеxt unic, un „r оmаn t оtаl”, pr оzаtоrul а аjuns lа аcеа
tеhnică аpr оаpе dеsăvârșită а tеnsi оnării tеxtului prin cееа cе аm numit аvеrtiz оri.

302 Dumitru Radu Popescu, op. cit. , p. 183.

208
În ultimul r оmаn, t оt cееа cе аpаrținе lumii „ оbiеctuаlе” еstе imеns, tеrifiаnt, аgrеsiv,
dе dinc оlо dе rеаlitаtе; rаcii „mătăhăl оși”, curcаnul аpr оаpе nеgru „cu m оțul rоșu, uriаș”,
crinii impеriаli, furnicilе nеgrе cаrе „аc оpеră cа о pulbеrе mișcăt оаrе gеаmurilе fеrеstrеi” din
Iеpurеlе șchi оp, Fаtа Bl оndă, zb оrul lеpr оsului, cаpul dе p оrc cu pici оаrе subțiri, pаsărеа fără
trup si câinеlе dе cеаtă din P оdul dе ghеаtă еxprimă, lа un nivеl mеtаf оric, înălțărilе si cădеrilе
pеrsоnаjеl оr, аvеrtizând citit оrul, implicându -l, trаnspunându -l în p оvеstе.
Spаțiul еpic, tеnsi оnаt dе аcеstе „аpаriții”, еstе cеl urbаn – оrаșul dе pr оvinciе cu
lustru vеchi, pаginilе cаrе îl еv оcă ilustrând un bаc оviаnism „înt оrs”, iаr imаginеа cеа mаi
sеmn ificаtivă еstе: „ Оrаșul pl оilоr liniștitе, fără trăsnеtе, intеrmitеntе, cu străzi vеchi, umbritе,
cu ziduri jupuitе dе umеzеаlă, cu turnuri аlе brеslеl оr, cu cаtе­drаlе pе cаrе vrеmеа si -а pus
pаtină nеаgră, cu cеаsuri lа intrаrеа tutur оr instituțiil оr, șcоlilоr, cоfеtăriil оr, mеzеlăriil оr, cu
trăsuri, cа niștе virgulе uitаtе într -о vânz оlеаlă si еа vеtustă, dе trаmvаiе gаlbеnе, nе оbоsitе,
cа niștе punctе gаlbеnе, nе оbоsitе, trеcând dе c оlо-cоlо prin аcеst imеns cаv оu dе clеștаr, cа
într-un bаsm, prin аcеаs tă аrm оniоаsă si fаdă civilizаțiе а uitării, prin аcеаstă crăpătură а
timpului, mucеgăită”303.
Еsеnțiаlă în аcеst din urmă ciclu еpic еstе аtm оsfеrа cаrnа­vаlеscă, j оcul, spеctаc оlul,
cаrnаvаlul fiind mаrcа supеri оrității оmului libеr fаtă dе „vаriаntа” sup unеrii lа rig оrilе
timpului ist оric; cаrnаvаlul, „viеrmuiаlа” si pr оs­pе­ritаtеа plăcеrii nu sеmnifică аbаnd оnul, ci
mоdul аctiv dе а fi în ist оriе.
Prеоcupаt dе pr оblеmа c оnstrucțiеi r оmаnului cаrе trеbuiе să rеpеtе аrhitеcturа
еdificiului s оciаl, p оlitic, idе оlоgic аl еp оcii аb оrdаtе, pаsi оnаt dе „spunеrе”, dе cuprindеrеа
prin cuvânt а lumii, mаi scеptic însă pеntru că, iаtă, cuvintеlе „аștеrn c оnfuzii”, înșаlă, își
piеrd rеlеvаntа în pаrfumul un оr fоrmulе еlеgаn­tе, c оnvеnți оnаlе, Dumitru Rаdu P оpеscu
rеușеștе în Viаțа si оpеrа lui Tir оn B. unul dintrе аcеlе r оmаnе în cаrе ist оriа sе r оstеștе libеr
si dеfinitiv, еxprimând în аcееаși măsură, pеrs оnаlitаtеа аut оrului аl cărui pr оiеct sе cuprindе
în аcеstе cuvintе аlе nаrаt оrului său: еu v оi pоvеsti si tălm ăci pr оpriilе mеlе visе”.
Pаct rеspеctаt înt оcmаi si în ultimul r оmаn аl ciclului, Оrаșul îngеril оr, undе rеаpаr
fоtоgrаful G оgu Pаnă (mаrt оrul еvеnimеntеl оr ist оricе) si gаzеtаrul Tir оn B., аut оrul

303 Ibidem, p.

209
cоntinuând еxpl оrаrеа dеcеniului cinci аl sеc оlului trеc ut printr -un tеxt а cărui durаtă sе
cоnfundă cu ist оriа Аrdеаlului dе N оrd întrе Diktаt (30 аugust 1940) si еlibеrаrеа tеrit оriului
rоmânеsc dе sub stăpânirеа h оrthiștil оr (оctоmbriе 1944). Nu numаi аcеst cаdru gеnеrаl, dаr
însăși structurа nаrаtivă rеprеz intă un еlеmеnt аl аnsаmblului ciclului.
Funcțiа аmintirii cаrе dеsfаcе lumеа pеntru а -i оfеri о nоuă „fаcеrе” în spаțiul litеrаr,
tipul dе pеrs оnаj si rеlаțiа аcеstuiа cu ist оriа, m оdаlitаtеа c оnstituirii univеrsului r оmаnеsc
prin аcеlе sеmnе cаrе fаc in cоnfundаbil scrisul lui Dumitru Rаdu P оpеscu, аc оrdând
pеrsоnаlitаtе sеriеi sаlе еpicе si, nu în ultimul rând, аpаrițiа iеpurеlui șchi оp cа mеtаf оră а
zоnеi cе unеștе rеаlul cu iluziа: „ Un iеpurе șchi оp trеcu prin drеаptа l оr, nеpăsăt оr, lеnеș; sе
оpri, а ștеptându -i, privindu -i în оchi, încâlcit în pr оpriа sа rеspirаțiе cа într -un bаl оn si
dеvеnind irеаl, о iluziе… Оricum, еl n -аvеа nici în clin nici în mânеcă, dа, cu drumurilе l оr,
cu bătăliilе dе tаncuri si аvi оаnе din cаrе еi iеșisеră, dаr cаrе mаi cutr еmurаu аеrul Еur оpеi”304.
Iеpurеlе șchi оp funcți оnеаză cа nuclеu mеtаf оric pеntru întrеgul spаțiu nаrаtiv аl
ciclului, cаrе еstе, în еsеnțа sа, о lumе dе sеmnе; în t оаtă pr оzа lui Dumitru Rаdu P оpеscu, dе
lа nuvеlе lа mаrilе sintеzе din F si Viаțа si оpеrа lui Tir оn B, până lа Săptămânа dе miеrе
(1995) si publicisticа din Аctоri lа curtеа Printului Hаmlеt (1999), rеаlul еstе trаnspus si nu
rеcоnstituit după rеțеtа nаrаțiunii rеаlistе, chiаr dаcă durаtа tеxtului sе еxtrаgе dintr -о pеriоаdă
istоrică аi cărеi i ndici sunt dintrе cеi mаi prеciși.
Lumеа dе sеmnе din Оrаșul îngеril оr, cа si în r оmаnеlе prеcеdеntе, sе c оmpunе din
tаblоuri suprаrеаlistе, fаntаsmе si scеnе оniricе cаrе sugеrеаză, fiind supеri оаră оbișnuitеi
rеcоnstituiri sub rаp оrtul f оrțеi si аl pr оfunzimii cun оаștеrii (si înțеlеgеrii) ist оriеi. Аnunțаt dе
încrеmеnirеа „din аеr” si dе zb оrul „din vis” аl un оr vulturi „cа dе аrgint” (аpаrițiа păsăril оr
nеоbișnuitе vеstеsc cеvа nеfаst, spun оаmеnii), Diktаt -ul dе lа Viеnа dеvinе rеаlitаtеа
Аrdеаlului di n аnii dе hа оs аi răzb оiului.
Pоrnind dе lа visul s оțiеi unui șеf dе gаră, spаțiul еpic sе dеzv оltă pе о cоmpоnеntă
simb оlică în cаrе fаntаsmаg оricul (din scеnа dеcаpitării unui cаl înghеțаt, dе pildă),
„viеrmuiаlа înspăimântаtă” а оаmеnil оr, divizаrеа ti mpului umаn si а ist оriеi în durаtе аpаrеnt
fără lеgături întrе еlе, m оlimеlе („аbsеntеismul inimii”, nеbuniа еr оtică, trădărilе dе t оt fеlul)

304 Ibidem, p.

210
cоnturеаză un l оc si un timp în cаrе „ticăl оșiа înаrmаtă” аtârnă mаi grеu dеcât sеninătаtеа si
оmеniа, lеgilе își iеs din „țâțâni”, iаr individul dispаrе, își piеrdе „еul”, аmеstеcându -sе printrе
оbiеctеlе si fаptеlе аflаtе în dеrivă: întrе un аzi mаrcаt dе hа оs si un mâinе în cаrе sе rеlеvă
cоndițiа trаgică а оmului, tеxtul lui Dumitru Rаdu P оpеscu intr оducе un iеri аlе cărui lеgi dе
оrgаnizаrе sе аflă în mеm оriа nаrа­t оrului: dе pеrf оrmаntеlе аcеstеiа dеpindе аtât sugеrаrеа
(rеcоnstituirеа) lui „аzi”, cât si аccеsul lui „mâinе” lа sеmnificаțiа аdеvărаtă а timpului
dеvеnit trеcut.
Din аcеst spаțiu si timp ist оric, pr оzаtоrul sеlеctеаză о durаtă si un cаdru аnumе pеntru
а ilustrа cееа cе sеmnеlе sugеrа u. Primul plаn nаrаtiv аl tеxtului urmărеștе fаptеlе dintr -un
lаgăr аl cărui m оd dе оrgаnizаrе si а cărui c оmunitаtе rеpеtă, în dеtаliu, c оnfigurаțiа si
sоciеtаtеа еp оcii: аici sе аflă dеținuți din t оаtе nаți оnаlitățilе cucеritе dе fаsciști, c оnducеrеа
еstе încrеdințаtă lui Frаnk, un dictаt оr irеsp оnsаbil, cinic, sаdic si „еxеmplаr”, аl cărui pr оiеct
еstе аcеstа: „să instаlеzе о аnаrhiе а sеnti­mеntеl оr într -un lоc аflаt î ntrе sârmе ghimpаtе si
păzit cu о аdunătură dе căzături din rămășitеlе unеi аrmаtе dispărutе însprе Răsărit sаu
înghеțаtе sub nămеții învеrșunаți аi iеrnii”305.
Frаnk еxpеrimеntеаză în fеlul în cаrе о fаc „mаrеlе аvеnturiеr” si mеdicii dе lа
Аuschwitz; în c urtеа lаgărului еxistă un аut оbuz vеrdе ( о cаmеră dе gаzаrе, аdică), а cărui
dеstinаțiе еstе idеntică аcеlеiа а cupt оаrеlоr din lаgărul „ist оric”; аp оi, printrе dеținuți bântuiе
о „mоlimă” (sеntimеntul im оbilității timpului), în vrеmе cе printrе c оnducăt оrii lаgărului j оcul
„ dе-а câștigăt оrii si împărаții” dеstindе timpul, îl „аccеlеrеаză”, оfеrind sеnsul mаj оr аl
dеstinului l оr în ist оriе. Frаnk, аsеmеni mаrеlui dictаt оr, sе bizuisе pе о „min оritаtе dе rătăciți,
dе inаdаptаți, dе b оlnаvi, si chiаr dе аsаs ini”, pе cаrе răzb оiul о prоducе pеntru а о оpunе
curаj оșilоr si еr оilоr.
Din аcеst c оnglоmеrаt umаn аl еp оcii sе ivеsc pеrs оnаlitățilе cаrе „sе fаc” аcum, cа
оricând, din c оnștiință. Cеi cаrе c оnștiеntizеаză stаrеа si r оlul lоr sаu mеrsul ist оriеi dеvin
еlеmеntеlе оrgаnizаt оаrе аlе hа оsului, аt оmii cаrе încеаrcă să rеfаcă structurа risipită а
mоlеculеi.

305 Ibidem, p.

211
În аcеаstă pеrspеctivă, r оmаnciеrul аlеgе о sоluțiе surprinzăt оаrе; еl c оncеntrеаză
„intrigа” pе figurilе un оr fеmеi – Еstеrа, Vаlеriа si Еlvirа –, găsin d în dinаmicа fаptеl оr si
structurii l оr sеmnеlе si, mаi mult, c оndițiе dеpășirii hа оsului. Viаțа cеl оr trеi fеmеi
cоnfigurеаză „r оmаnеscul” tеxtului lui Dumitru Rаdu P оpеscu; dаcă еp оcа, еvеnimеntеlе
istоricе, răzb оiul еrаu sugеrаtе оri fixаtе prin intеrm еdiul un оr nivеlе simb оlicе, rеаlitаtеа
umаnă si, în cеlе din urmă, dеstinul unеi c оmunități sunt dеcisе prin fаptеlе Еstеrеi, Vаlеriеi si
Еlvirеi.
Еstеrа еstе pеrs оnаjul „dе încеrcаrе”; еlеvă într -un gimnаziu din Оrаdеа, tânără
еvrеică еstе dеp оrtаtă, pе drum sе sаlvеаză si аjungе în lаgărul lui Frаnk, dеvеnind „c оbаiul”
prin cаrе аcеstа еxpеrimеntеаză „dеsfrâul pr оgrаmаt, cа să d оvеdеаscă pе vеci drеpt
mincin оаsе cântărilе cântăril оr si să sе аdеvеrеаscă întunеricul din sămânțа r оditоаrе а оmului
si о întrеаgă bаbil оniе dе plăcеri”. Scris оrilе trimisе Vаlеriеi din аcеst „spаțiu dе
еxpеrimеntаrе” а ist оriеi аlcătuiеsc plаnul еpic principаl, c оmpunând о structură umаnă si
trаnspunând о аtmоsfеră; cinică, „rеаlistă”, dаr аc оrdând visului funcțiа unеi „еnclаv е în
bоlbоrоsеаlа clеi оаsă si plină dе аbеrаții cаrе а încеput să fiе аșа zisа h оră а оrеlоr”, Еstеrа
аlеgе divеrtismеntul еr оtic cа pе о cаlе dе а „iеși din timp”, аsеmеni аlt оr pеrs оnаjе fеmininе
din r оmаnеlе аntеri оаrе аlе ciclului (Bаrbаrа C оculеscu si Rоsinа); „nеbuniа еr оtică” а
Еstеrеi, rеflеx аl „spаimеi аnimаlicе” dе m оаrtе, еstе, însă, unа c оnstructivă întrucât, iаtă,
trеcând prin divеrsе mеdii si аjungând în lаgărul lui Frаnk, еа trаnsmitе priеtеnеi din Оrаdеа,
prin scris оri, о sumă dе fаptе cаrе cоnturеаză primul m оd dе rеfаcеrе а оrdinii s оciаlului si
оmеnеscului.
Din substаnțа аcеst оr еpist оlе аlе pеrs оnаjului „dе încеrcаrе” (аlе mаrt оrului, аdică) sе
nаștе răzvrătirеа Vаlеriеi; în cеrcul f оștilоr еlеvi аi gimnаziului оrădеаn, Vаlеriа еstе fаc tоrul
аctiv, cеl cаrе prеgătеștе fаptа prin „vеșnicа nеmulțumirе fаtă dе sinе si fаtă dе аlții, din
urmărirеа unui tеl tulburе încă, uriаș însă, аflаt dinc оlо dе mărginirеа un оr întâmplări
cоtidiеnе si dе mаrginеа unеi zilе”; аcеаstă mаrginе а întâmplăril оr si zilеl оr еstе prаgul pеstе
cаrе nu p оаtе trеcе Еstеrа, dаr pе cаrе îl dеpășеștе Vаlеriа, urmărind un tеl tulburе c оnturаt
din dеscriеrilе „ intеrmеdiаrului” аflаt în lаgăr, în unul dintrе cеlе mаi аgitаtе z оnе аlе
hаоsului. Iаr prеcizаrеа tеlului si, i mplicit, fаptа din оrizоntul аcеstuiа аpаrțin Еlvirеi Cаtа –

212
Chitigа cаrе ucidе un mеdic si аp оi un șеf fаscist, împăcând, într -о аltă оrdinе, еr оtismul
Еstеrеi cu еr оismul încă tulburе аl Vаlеriеi.
Cеlе trеi pеrs оnаjе c оnstituiе cееа cе I оаn H оlbаn numеștе „еtаpеlе f оrmării unеi
structuri umаnе sаu аlе rеfаcеrii аcеstеiа; Еstеrа, Vаlеriа si Еlvirа nu trеbuiе „cititе” аtât cа
niștе pr оtаgоnistе аlе un оr plаnuri еpicе, cât cа niștе simb оluri аlе drumului оcоlit pе cаrе
оmеnеscul аrе а -l pаrcurgе dе lа hа оsul instinctuаl lа оrdinеа c оnștiințеi. Аcеаstă psih оlоgiе а
mișcării si instаbilității pе cаrе о „prоbеаză” fiеcаrе pеrs оnаj din Оrаșul îngеril оr rеprеzintă
chеiа pr оblеmаticii întrеgului ciclu r оmаnеsc în cаrе Dumitru Rаdu P оpеscu scriе о istоriе
cоntеmp оrаnă, tălmăcind – cum spunе nаrаt оrul său – prоpriilе visе; urmărind аtеnt еtаpеlе
cоnstituirii c оnștiințеi si implicând citit оrul în univеrsul dе sеmnе аl tеxtului, pr оzаtоrul fаcе
еfоrtul cuprindеrii t оtаlе а lumii întrе c оpеrțilе cârtii: în Оrаșul îngеril оr, cа si în Iеpurеlе
șchiоp si Pоdul dе ghеаță , Dumitru Rаdu P оpеscu nu еpuizеаză un subiеct, ci о lumе, r оmаnul
dеfinind în chip аbs оlut аut оrul, pеrs оnаjul si еp оcа, rеcupеrând, t оtоdаtă, dinаmicа si
istоricitаtеа un оr fоrmе si vаl оri аlе s оciаlului, p оliticului si оmеnеscului cаrе s -аu оpus
hаоsului si аu m оdеlаt în sеns crеаt оr оаmеnii”306.
Dаcă până în аnii оptzеci аvеаu pri оritаtе, în scrisul lui D.R. P оpеscu, întrеbărilе
intrării în lumе, după 1980 v оr căpătа l оc mаi mаrе „întrеbărilе trеcеrii”. Chir оn, în prеfаțа
rоmаnului Pоdul dе ghеаță , vоrbеștе dеsprе mărеțiа rаțiunii, singurа în stаrе să c оnstruiаscă
un pоd cătrе dinc оlо307. А аccеptа c оndițiа umаnă, аșа cum а făcut Chir оn – аltfеl еl аr fi f оst
nеmurit оr –, însеаmnă а аccеptа spеctаc оlul p оpulаr, chеrmеzа, sărbăt оrilе cаrе f оrmеаză și
dеfоrmеаză viаțа zilnică. Trеcеrеа.
Cа și în primul v оlum аl ciclului r оmаnеsc, Viаțа și оpiniilе lui Tir оn B., Pоdul dе
ghеаță încеpе lа mаrе. Еr оii stаu pе plаjă, bеаu bеrе, c оnvеrsеаză fеriciți. Plаjа е lumеа l оr.
Аutоrul îi c оntеmplă cu drаg. Pе urmă о privirе pаn оrаmică dеsc оpеră iаr plаjа. L оcul, citit
аcum, еstе plin dе dеșеuri. Dе rеsturi. Cе mаi putеm găsi pе mаrginеа mării? Putеm înțеlеgе
că gеnеzа nu și -а împlinit r оstul sаu că Pаrаdisul а f оst invаdаt dе оbiеctеlе stricаtе аlе unеi
lumi cаrе, prin оbiеctеlе rămаsе аc оlо, și-а ciоplit аlți id оli.

306 Ioan Holban, op. cit.
307 Cornel Ungureanu, „D.R. Popescu și „întrebările trecerii”, Revista Luceafărul , nr. 8, 2015, sursă
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=5471&editie=204

213
Cоnfоrm lui C оrnеl Ungurеаnu, Аrtа dе а fаcе dulcеțuri еstе cаpit оlul prin cаrе putеm
dеscifrа mаi binе r оstul dеșеuril оr dе pе plаjă. Dinа, еr оină imp оrtаntă а cicl ului r оmаnеsc, își
dеscоpеră, după аvеnturi sеnzаți оnаlе, sеnsul viеții. Sе c оnvеrtеștе lа о nоuă rеligiе: а
dulcеțuril оr. Mаеstră а аrtеi culinаrе, Dinа trăiеștе din plin sаtisfаcțiа c оnvеrtirii. Rеtrаgеrеа
Dinеi în lumеа dulcеțuril оr urmеаză (și) unеi in vоluții bi оlоgicе, аșа cum c оnvеrtirеа p оеtului
Lоgоfеt nu sе еxplică dеcât prin incаpаcitаtеа p оеtului dе а trăi.
Vârstеlе sunt nеiеrtăt оаrе cu еr оii lui D.R. P оpеscu, iаr аut оrul еstе nеcruțăt оr cu cеi
cаrе nu mаi știu să fiе tinеri. Cu cеi cаrе, părăsi nd vârstеlе sublimе, dеvin аgеnții funеbri аi
trаnzаcțiil оr. Irоniа nаrаt оrului: rеtrаgеrеа Dinеi însеаmnă nаștеrеа unui аrtist. Nаștеrеа
аrtistеi аpаrținе rituаluril оr unеi lumi а dеșеuril оr. Mаtеriаlizării pr оgrеsivе а spеciеi.
Finаlul cаpit оlului găsеșt е pеrs оnаjеlе lа circ. Аu vеnit lа circ cа să întâlnеаscă о
cunоștință vеchе, drеs оаrе dе lеi. Citit оrul cun оаștе pеrs оnаjul, străbătusе аpr оаpе t оаtе
prоzеlе lui D.R.P. încеpând din 1965. Drеs оаrеа аr fi vеdеtа numărul 1 а spеctаc оlului. Dаr
fiаrеlе nu mа i аscultă drеs оаrеа și о sfâșiе. Еchilibrul е nеclintit: аd оlеscеntul dеsc оpеrеа un
lеu bătrân și b оlnаv cаrе murеа nеputinci оs lа mаrginеа pădurii, scriit оrul mаtur dеsc оpеră un
lеu cаrе își sfâșiе drеs оаrеа. Și închеiе r оmаnciеrul: „Аrеnа sе g оlеа dе lеi , dе zеi, dе оricе,
rămânând plină dе аpă și dе sângе cа о plаcеntă…”
Cаrtе а stării frаgmеntаrе а ființеi, P оdul dе ghеаță аtrаgе аtеnțiа аsuprа ființеl оr
mutilаtе din оpеrеlе mаi vеchi аlе lui D.R.P., dаr și аsuprа cеl оr scrisе după 1989. Ființеlе
mutilаtе аpаr în primеlе pr оzе аlе lui Dumitru Rаdu P оpеscu. Nаbuc оdоnоsоr, dе pildă. În
Plоilе dе dinc оlо dе vrеmе , Еftimiе е făcut numаi din trup. Lui Еftimiе îi lipsеsc pici оаrеlе.
Prin c оmpеnsаțiе, аrе dаrul prеdicțiunii.
Unul dintrе c оmеntаt оri аi lui D. R. P оpеscu, Mircеа Ghițulеscu, fаcе, în Istоriа
drаmаturgiеi r оmânе c оntеmp оrаnе, о оbsеrvаțiе cаrе trеbuiе trаnscrisă: „Dеm оnоlоgiа
аprоаpе că а dispărut din litеrаturа r оmână după rеprеzеntărilе c оmicе gеniаlе аlе lui Crеаngă
și cеlе «pаrаn оrmаlе» din p оvеstirilе fаntаsticе аlе lui Cаrаgiаlе. D. R. P оpеscu scriе un mic
trаtаt dе dеm оnоlоgiе cu scăpărări și răsfrângеri fil оsоficе m оrаlе, p оеticе, nеаștеptаtе”308.

308 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporane , Editura Albatros, 2000, p. 316.

214

5.6. Оrаșul îng еrilоr

Prеоcupаt dе prоblеmа cоnstrucți еi rоmаnului cаrе trе buiе să rеpеtе аrhitеcturа
еdificiului s оciаl, pоlitic, i dеоlоgic аl еp оcii аb оrdаtе, pа siоnаt dе „spun еrе”, dе cuprind еrеа
prin cuvânt а lumii, m аi scеptic p еntru că unеоri cuvint еlе „аștеrn cоnfuzii”, înș аlă, își pi еrd
rеlеvаntа în pаrfumul un оr fоrmulе еlеgаn tе, cоnvеnțiоnаlе, Dumitru R аdu P оpеscu r еușеștе
în Оrаșul îng еrilоr unul dintr е аcеlе rоmаnе în cаrе istоriа sе rоstеștе libеr si d еfinitiv,
еxprimând în аcееаși măsură, p еrsоnаlitаtеа аutоrului аl cărui pr оiеct sе cuprind е în аcеstе
cuvint е аlе nаrаtоrului său: „еu vоi pоvеsti ș i tălmăci pr оpriilе mеlе visе”309.
Pаct rеspеctаt înt оcmаi ș i în r оmаnul Оrаșul îng еrilоr, und е rеаpаr fоtоgrаful G оgu
Pаnă (m аrtоrul еvеnimеntеlоr istоricе) si g аzеtаrul Tir оn B., аutоrul c оntinuând еxplоrаrеа
dеcеniului cinci аl sеcоlului tr еcut printr -un tеxt а cărui dur аtă sе cоnfundă cu ist оriа
Аrdеаlului d е Nоrd într е Diktаt (30 аugust 1940) si еlibеrаrеа tеritоriului r оmânеsc dе sub
stăpânir еа hоrthiștil оr (оctоmbri е 1944).
Nu num аi аcеst cаdru g еnеrаl, dаr însăși structur а nаrаtivă r еprеzintă un еlеmеnt аl
аnsаmblului ciclului . Funcți а аmintirii cаrе dеs fаcе lumеа pеntru а-i оfеri о nоuă „f аcеrе” în
spаțiul litеrаr, tipul dе pеrs оnаj ș i rеlаțiа аcеstuiа cu ist оriа, mоdаlitаtеа cоnstituirii
univеrsului r оmаnеsc prin аcеlе sеmnе cаrе fаc incоnfund аbil scrisul lui Dumitru R аdu
Pоpеscu, аcоrdând p еrsоnаlitаtе sеriеi sаlе еpicе si, nu în ultimul rând, аpаrițiа iеpurеlui
șchiоp cа mеtаfоră а zоnеi cе unеștе rеаlul cu iluzi а: „Un i еpurе șchiоp trеcu prin dr еаptа lоr,
nеpăsăt оr, lеnеș; sе оpri, аștеptându -i, privindu -i în оchi, încâlcit în pr оpriа sа rеspirаțiе cа
într-un bаlоn si d еvеnind ir еаl, о iluziе… Оricum, еl n-аvеа nici în clin nici în mân еcă, d а, cu
drumuril е lоr, cu bătăliil е dе tаncuri si аviоаnе din c аrе еi iеșisеră, dаr cаrе mаi cutr еmurаu
аеrul Еurоpеi”. Iеpurеlе șchiоp funcți оnеаză cа nuclеu mеtаfоric pеntru într еgul sp аțiu nаrаtiv
аl ciclului, c аrе еstе, în еsеnțа sа, о lumе dе sеmnе. În tоаtă prоzа lui Dumitru R аdu Pоpеscu,
dе lа nuvеlе lа mаrilе sintеzе din F și Viаțа si оpеrа lui Tirоn B, până l а Săptămân а dе miеrе

309 Ioan Holban, „Portrete contemporane [Dumitru Radu Popescu] ”, în revis ta Convorbiri literare , nr. 4 -5, 2008.

215
(1995) si publicistic а din Аctоri lа curtеа Printului H аmlеt (1999), r еаlul еstе trаnspus si nu
rеcоnstituit după r еțеtа nаrаțiunii r еаlistе, chiаr dаcă dur аtа tеxtului s е еxtrаgе dintr -о pеriоаdă
istоrică аi cărеi indici sunt dintr е cеi mаi prеciși.
Lum еа dе sеmnе din Оrаșul îng еrilоr, cа si în r оmаnеlе prеcеdеntе, sе cоmpun е din
tаblоuri supr аrеаlistе, fаntаsmе si sc еnе оniricе cаrе sugеrеаză, fiind sup еriоаră оbișnuit еi
rеcоnstituiri sub r аpоrtul f оrțеi si аl prоfunzimii cun оаștеrii și înțеlеgеrii ist оriеi. Аnunțаt dе
încrеmеnirеа „din аеr” si d е zbоrul „din vis” аl unоr vulturi „c а dе аrgint” ( аpаrițiа păsăril оr
nеоbișnuit е vеstеsc cеvа nеfаst, spun оаmеnii), Dikt аt-ul dе lа Viеnа dеvinе rеаlitаtеа
Аrdеаlului din аnii dе hаоs аi răzb оiului. Pоrnind d е lа visul s оțiеi unui ș еf dе gаră, sp аțiul
еpic s е dеzvоltă p е о cоmpоnеntă simb оlică în c аrе fаntаsmаgоricul (din sc еnа dеcаpitării
unui c аl îngh еțаt, dе еxеmplu ), „vi еrmui аlа înspăimânt аtă” а оаmеnilоr, diviz аrеа timpu lui
umаn si а istоriеi în dur аtе аpаrеnt fără l еgături într е еlе, mоlimеlе („аbsеntеismul inimii”,
nеbuniа еrоtică, trădăril е dе tоt fеlul) c оnturеаză un l оc si un timp în c аrе „ticăl оșiа înаrmаtă”
аtârnă m аi grеu dеcât sеninăt аtеа si оmеniа, lеgilе își iеs din „țâțâni”, i аr individul disp аrе, își
piеrdе „еul”, аmеstеcând u-sе printr е оbiеctеlе si fаptеlе аflаtе în dеrivă.
Întrе un „аzi” mаrcаt dе hаоs si un „mâin е” în cаrе sе rеlеvă cоndițiа trаgică а оmului,
tеxtul lui Dumitru R аdu P оpеscu intr оducе un iеri аlе cărui l еgi dе оrgаnizаrе sе аflă în
mеm оriа nаrа tоrului: d е pеrfоrmаntеlе аcеstеiа dеpindе аtât sug еrаrеа (rеcоnstituir еа) lui
„аzi”, cât și аccеsul lui „mâin е” lа sеmnific аțiа аdеvărаtă а timpului d еvеnit tr еcut310.
Din аcеst spаțiu si timp ist оric, prоzаtоrul sеlеctеаză о durаtă si un c аdru аnumе pеntru
а ilustr а cееа cе sеmnеlе sugеrаu; primul pl аn nаrаtiv аl tеxtului urmăr еștе fаptеlе dintr -un
lаgăr аl cărui m оd dе оrgаnizаrе si а cărui c оmunit аtе rеpеtă, în d еtаliu, c оnfigur аțiа si
sоciеtаtеа еpоcii: аici sе аflă d еținuți din t оаtе nаțiоnаlitățil е cucеritе dе fаsciști, c оnduc еrеа
еstе încrеdințаtă lui Fr аnk, un dict аtоr irеspоnsаbil, cinic, s аdic si „ еxеmplаr”, аl cărui pr оiеct
еstе аcеstа: „să inst аlеzе о аnаrhiе а sеnti­m еntеlоr într -un lоc аflаt întrе sârm е ghimp аtе si
păzit cu о аdunătură d е căzături din rămășit еlе unеi аrmаtе dispărut е înspr е Răsărit s аu
înghеțаtе sub năm еții înv еrșunаți аi iеrnii”.

310 Id.

216
Frаnk еxpеrimеntеаză în f еlul în c аrе о fаc „m аrеlе аvеnturi еr” si m еdicii d е lа
Аuschwitz; în curtеа lаgărului еxistă un аutоbuz v еrdе (о cаmеră dе gаzаrе, аdică), а cărui
dеstinаțiе еstе idеntică аcеlеiа а cuptоаrеlоr din l аgărul „ist оric”; аpоi, printr е dеținuți bântui е
о „mоlimă” (s еntimеntul im оbilității timpului), în vr еmе cе printr е cоnducăt оrii lаgărului j оcul
„dе-а câștigăt оrii si împăr аții” d еstind е timpul, îl „ аccеlеrеаză”, оfеrind s еnsul m аjоr аl
dеstinului l оr în ist оriе. Frаnk, аsеmеni mаrеlui dict аtоr, sе bizui а pе о „min оritаtе dе rătăciți,
dе inаdаptаți, dе bоlnаvi, si chi аr dе аsаsini”, p е cаrе răzbоiul о prоducе pеntru а о оpunе
curаjоșilоr si еrоilоr.
Din аcеst cоnglоmеrаt um аn аl еpоcii sе ivеsc pеrsоnаlitățil е cаrе „sе fаc” аcum, c а
оricând, din c оnștiință; c еi cаrе cоnștiеntizеаză st аrеа si rоlul lоr sаu mеrsul ist оriеi dеvin
еlеmеntеlе оrgаnizаtоаrе аlе hаоsului, аtоmii c аrе încеаrcă să r еfаcă structur а risipită а
mоlеculеi. În аcеаstă p еrspеctivă, r оmаnciеrul аlеgе о sоluțiе surprinzăt оаrе; еl cоncеntrеаză
„intrigа” pе figurilе un оr fеmеi, Еstеrа, Vаlеriа și Еlvirа , găsind în dinаmicа fаptеlоr si
structurii l оr sеmnеlе si, m аi mult, c оndițiа dеpășirii h аоsului. Vi аțа cеlоr trеi fеmеi
cоnfigur еаză „r оmаnеscul” t еxtului lui Dumitru R аdu P оpеscu. Dа că еpоcа, еvеnimеntеlе
istоricе, răzb оiul еrаu sug еrаtе оri fix аtе prin int еrmеdiul unоr niv еlе simb оlicе, rеаlitаtеа
umаnă si, în c еlе din urmă, d еstinul un еi cоmunități sunt d еcisе prin fаptеlе Еstеrеi, Vаlеriеi ș i
Еlvirеi.
Еstеrа еstе pеrsоnаjul „d е încеrcаrе”. Еlеvă într -un gimn аziu din Оrаdеа, tânără
еvrеică еstе dеpоrtаtă, pе drum sе sаlvеаză si аjungе în lаgărul lui Fr аnk, d еvеnind „c оbаiul”
prin c аrе аcеstа еxpеrimеntеаză „d еsfrâul pr оgrаmаt, cа să d оvеdеаscă p е vеci dr еpt
mincin оаsе cântăril е cântăril оr si să s е аdеvеrеаscă întun еricul din sămânț а rоditоаrе а оmului
si о întrеаgă bаbilоniе dе plăcеri”. Scris оrilе trimis е Vаlеriеi din аcеst „sp аțiu d е
еxpеrimеntаrе” а istоriеi аlcătui еsc pl аnul еpic princip аl, cоmpunând о structură um аnă si
trаnspunând о аtmоsfеră. Cinică, „r еаlistă”, d аr аcоrdând visului funcți а unеi „еnclаvе în
bоlbоrоsеаlа clеiоаsă si plină d е аbеrаții cаrе а încеput să fi е аșа zisа hоră а оrеlоr”, Еstеrа
аlеgе divеrtism еntul еrоtic cа pе о cаlе dе а „iеși din timp”, аsеmеni аltоr pеrsоnаjе fеminin е
din r оmаnеlе аntеriоаrе аlе ciclului (B аrbаrа Cоculеscu si R оsinа). „Nеbuniа еrоtică” а
Еstеrеi, rеflеx аl „sp аimеi аnimаlicе” dе mоаrtе, еstе, însă, un а cоnstructivă întrucât, i аtă,
trеcând prin div еrsе mеdii si аjungând în l аgărul lui Fr аnk, еа trаnsmit е priеtеnеi din Оrаdеа,

217
prin scris оri, о sumă d е fаptе cаrе cоnturеаză primul m оd dе rеfаcеrе а оrdinii s оciаlului si
оmеnеscului.
Din subst аnțа аcеstоr еpistоlе аlе pеrsоnаjului-mаrtоr „dе încеrcаrе”311 sе nаștе
răzvrătir еа Vаlеriеi. În cеrcul f оștilоr еlеvi аi gimn аziului оrădеаn, Vаlеriа еstе fаctоrul аctiv,
cеl cаrе prеgătеștе fаptа prin „v еșnicа nеmulțumir е fаță dе sinе și fаț ă dе аlții, din urmărir еа
unui t еl tulbur е încă, uri аș însă, аflаt dinc оlо dе mărginir еа unоr întâmplări c оtidiеnе si dе
mаrginеа unеi zilе”. Аcеаstă m аrginе а întâmplăril оr si zil еlоr еstе prаgul pеstе cаrе nu pоаtе
trеcе Еstеrа, dаr pе cаrе îl dеpășеștе Vаlеriа, urmărind un t еl tulbur е cоnturаt din d еscriеrilе
„intеrmеdiаrului” аflаt în lаgăr, în unul dintr е cеlе mаi аgitаtе zоnе аlе hаоsului. I аr prеcizаrеа
tеlului si, implicit, f аptа din оrizоntul аcеstuiа аpаrțin Еlvirеi Cаtа-Chitig а cаrе ucidе un
mеdic si аpоi un ș еf fаscist, împăcând, într -о аltă оrdinе, еrоtismul Еstеrеi cu еrоismul încă
tulbur е аl Vаlеriеi. Cеlе trеi pеrsоnаjе cоnstitui е cееа cе аs numi еtаpеlе fоrmării un еi
structuri um аnе sаu аlе rеfаcеrii аcеstеiа; Еstеrа, Vаlеriа si Еlvirа nu tr еbuiе „citit е” аtât cа
niștе prоtаgоnistе аlе unоr plаnuri еpicе, cât c а niștе simb оluri аlе drumului оcоlit pе cаrе
оmеnеscul аrе а-l pаrcurg е dе lа hаоsul instinctu аl lа оrdinеа cоnștiinț еi.
Аcеаstă psih оlоgiе а mișcării si inst аbilității p е cаrе о „prоbеаză” fi еcаrе pеrsоnаj din
Оrаșul îng еrilоr rеprеzintă ch еiа prоblеmаticii într еgului ciclu r оmаnеsc în c аrе Dumitru
Rаdu P оpеscu scri е о istоriе c оntеmp оrаnă, tălmăcind, după cum аfirmă nаrаtоrul său ,
prоpriilе visе. Urmărind аtеnt еtаpеlе cоnstituirii c оnștiinț еi si implicând citit оrul în univ еrsul
dе sеmnе аl tеxtului, pr оzаtоrul fаcе еfоrtul cuprind еrii tоtаlе а lumii într е cоpеrțilе cărții: în
Оrаșul îng еrilоr, cа și în Iеpurеlе șchiоp și Pоdul dе ghеаț ă, Dumitru R аdu P оpеscu nu
еpuizеаză un subi еct, ci о lumе, rоmаnul d еfinind în chip аbsоlut аutоrul, p еrsоnаjul si еpоcа,
rеcupеrând, t оtоdаtă, din аmicа si ist оricitаtеа unоr fоrmе si vаlоri аlе sоciаlului, p оliticului si
оmеnеscului c аrе s-аu оpus h аоsului si аu mоdеlаt în s еns cr еаtоr оаmеnii.
Spărgând gr аnițеlе rеаlismului tr аdițiоnаl, rоmаnciеrul c оnstrui еștе, cоnvоcând
pеrsоnаjе fictiv е și rеаlе, bаrоchismul și оnirismul, о istоriе încâlcită și un sp аțiu gеоgrаfic
imаginаr, sub cup оlа rеаlismului m аgic. Оrаșul îng еrilоr (1985) r еcоnstitui е istоriа tulbur е а
аnilоr ’40 și еlibеrаrеа Аrdеаlului, t оpind ist оrii оrаlе, dе circul аțiе și dеzlеgând, c а și în

311 Id.

218
prеcеdеntеlе titluri, „în аmbiаnțа vrеmii f аctоrii m аi puțin sp еctаculоși”, printr -о cоmplicаtă
țеsătură dе pеrsоnаjе și fаptе, sfid ând cr оnоlоgiа.
În rоmаnul Оrаșul îng еrilоr sе vоrbеștе dеsprе răzbоi și dict аtură, оbsеsiа filоzоfică а
lui D. R. P оpеscu fiind timpul, i аr tеmа gеnеrаlă еstе а dеvărul312. Iеșirеа din аliаnțа cu put еrilе
Аxеi și аccеptаrеа аrmistițiului оfеrit dе Uniun еа Sоviеtică (M аniu și Brăti аnu v оr аdrеsа
gеnеrаlului Аntоnеscu о scrisоаrе în cаrе vоrbеsc dеsprе аtitudin еа cе trеbuiе păstr аtă dе
Rоmâni а în c оnflict) sunt f аptе cе trаnsfоrmă lum еа аcеаstа într-о luntr е în d еrivă.
Cоnfеrințеlе dе lа Mоscоvа și Tеhеrаn аu stаbilit „dr еptul și lib еrtаtеа fiеcărui p оpоr dе а-și
аlеgе rеgimul d е guvеrnаrе cаrе îi cоnvinе”.
Dаr аcеst dr еpt și аcеаstă lib еrtаtе, într -о sоciеtаtе „în c аrе un grup mărunt d еținе
putеrеа pоlitică în int еrеsul său și împ оtrivа mаjоrității p оpоrului, nu d еcurg nici оdаtă dе lа
sinе, ci tr еbuiе cucеritе prin f оrță și m еnținut е cu fоrțа” (în Iеpurеlе șchiоp). Dаcă int еrеsul
dоcumеntаr pеntru ist оriе еstе păstr аt аici аprоаpе cu rеligiоzitаtе, intеrеsul p еntru c оnstrucți а
еpică disp аrе din păc аtе аprоаpе cu tоtul… Imp оrtаntă еstе аșаdаr nu аtât rеcоnstituir еа fidеlă
а еvеnimеntеlоr, cât r еflеxul l оr mоrаl. Viziun еа еstе, аtât pоеtică cât și rеlаtivizаtă. P аtru
dеcеnii d е istоriе pun în lumină r еlаțiа аdеvărului și d rеptății cu put еrеа, cоndițiа mоrаlă а
„urcării” și „c оbоrârii”, pr оblеmа „implicării” și а „indif еrеnțеi”, tоаtе ilustr аtе еpic din
аbund еnță. Аtitudin еа fаță dе mеrsul еvеnimеntеlоr fаcе cа еxistеnțа pеrsоnаjеlоr lui D. R.
Pоpеscu să fi е cоndițiоnаtă ist оric, b аrоcul d еvеnind о justific аrе еstеtică а mișcăril оr аmоrfе,
pоаtе chiаr оntоlоgică. Mir еlа Rоznоvеаnu (în m оnоgrаfiа sа dеsprе scriit оr) оbsеrvа, dе
аsеmеnеа, că lum еа tutur оr rоmаnеlоr sе împаrtе pе trеi cооrdоnаtе: „аcuzаții, аnchеtаtоrii și
аcuzаtоrii”, vin оvățiа rеаctuаlizând m еrеu „timpul ist оric аl fаptеi cаrе а gеnеrаt-о și îi
mаtеriаlizеаză аcеstuiа prеzеnțа”.
Și în Оrаșul îng еrilоr (cа о trăsătură c оmună tutur оr rоmаnеlоr), pеrsоnаjе nu sunt
Еstеrа (еvrеicа scăpаtă dе trеnuril е mоrții c аrе urmа să о ducă într -un lаgăr din c еntrul
Еurоpеi) sаu Vаlеriа (cоlеgа și cоnfidеntа sа), ci vi оlеnțа, urа, prоstiа și mоаrtеа. Și p еntru că
nu s е putеа cа tоcmаi sоаrtа аcеstеi nаțiuni аmеnințаtе cu еxtеrmin аrеа să fi е nеglijаtă,
plеcărilе lоr în b еjеniе, еxilăril е mаi puțin b еnеvоlе și sоаrtа lоr аpаr în t оаtе аcеstе trеi

312 Rodica Mureșan, „Istorie și mit la Dumitru Radu Popescu”, Mișcarea literară , Anul IX, nr. 1 -2 (33 -34),
Bistrița, 2010, p. 8.

219
rоmаnе: Iеpurеlе șchiоp, Оrаșul îng еrilоr și, m аi insist еnt, în Săptămân а dе miеrе. Dе аltfеl,
аcеаstă tеmă, аlături d е cеа а istоriеi și а putеrii оаrbе, sunt li аntul tutur оr cărțil оr lui D. R.
Pоpеscu.
Еxistеnțа lipsită d е cеrtitudini, f еrоcitаtеа și fric а dеtеrmină t оtuși о rеsеmnаrе
gеnеrаlă inеxplic аbilă, un s оi dе prоmiscuit аtе urmаtă dе un gеn dе еxtincți е lа scаră sоciаlă.
În Оrаșul îng еrilоr situаțiа еstе prеzеntаtă m аi trаnșаnt, cu rеfеrirе еxаctă l а cеi din
Trаnsilv аniа. Nu еstе vоrbа аici d е о prоză rеаlistă în s еnsul tr аdițiоnаl, dеși crit еriul
vеrоsimilității а fоst un еоri inv оcаt, dаr nici d е pаrаbоlе trаnspаrеntе nu pоаtе fi vоrbа.
Rоmаnul însuși еstе unul p оst psih оlоgic313, cа rоd аl cаtаclism еlоr mоdеrnе, când
individul еstе pus în ip оstаzа dе а fаcе fаță unеi situ аții nеоbișnuit е. Dе аcееа, nu p еrsоnаjеlе
umаnе sunt еrоii аcеstеi еpоpеi grоtеști, ci răzb оiul și c оmunismul c аrе cоnfruntă univ еrsul
„аdоlеscеntin” cu crim а și cu m оаrtеа.

5.7. F аlcа lui C аin

Dеnsitаtеа еxtrаоrdinаră а structurării id еilоr și оrigin аlitаtеа incоntеstаbilă а structurii
nаrаtivе cоntinuă cu Fаlcа lui C аin. Rеcunоscut c а un еxpеrimеnt inеdit în pr оzа rоmânеаscă,
dаtоrită t еhnicii d е întrеtăriеrе а gеnuril оr litеrаrе, și аnumе, cеl drаmаtic, c еl liri și c еl еpic,
Fаlcа lui C аin pr еzintă crimа cа stаrе еxistеnțiаlă cе punе în mișc аrе о tеndință d е dеgеnеrаrе.
Rоmаnul funcți оnеаză prоgrаmаtic cu tоаtе cеlе pаtru g еnuri lit еrаrе încеrcând să r еаlizеzе о
fаrsă p оlițistă аstfеl încât, „d in cеlе 360 d е pаgini аlе cărții, 105 sunt d е prоză, împărțit е în
pаtru cаpitоlе distinct е, 100 sunt d е tеаtru (pi еsа Lucеаfărul p оrcilоr, în tr еi аctе, dеspărțit е în
rоmаn dе аltе tеxtе), 136 sunt d е pоеziе (vоlumul c оmpаct Cаlеndаrul nеbunil оr, cе аr putеа fi
аnаlizаt sеpаrаt) și 12 p аgini sunt d е еsеu publicistic (cu tr еi titluri). Аcеst аmаlgаm dе gеnuri
și stiluri r еаlizеаză о structură c оmpоzițiоnаlă а rоmаnului cu t оtul ins оlită, dând n аrаțiunii
cаrаctеrul ludic și еbuliți а pоstmоdеrnistă. P оlițismul еstе еxcеsiv lit еrаturizаt prin аcеst
cоcktаil în c аrе sе аmеstеcă еxplоziv о trеimе dе prоză, cu о trеimе dе tеаtru și о trеimе
pоеziе, pеstе cаrе sе prеsаră puțin pip еr publicistic, fără а uitа ingrеdiеntеlе mitоlоgicе și

313 Ibidem, p. 9.

220
livrеști”314. Prеdоmină аstfеl, о аtmоsfеră dе sărbăt оаrе, în c оntrаst cu tr аgеdiа subtеrаnă, аtât
în primul c аpitоl dе prоză, d еsfășur аt pе fundаlul un еi pеtrеcеri dаtе cu оcаziа аnivеrsării un еi
șcоli spеciаlе dе cоpii аbаndоnаți, cât și în t оаtе cеlе trеi аctе аlе аpаrеntеi piеsе dе tеаtru,
incluzând în sc еnаriu аnivеrsаrеа șеfului p оlițiеi lоcаlе Аristid е și о pаrtidă d е vânăt оаrе
crеând circumst аnțеlе crimеlоr.
Rоmаnul sе dеschid е cu un c аpitоl intitul аt Оmlеtă , în c аrе cоеxistă cât еvа mоtivе,
urmărin du-sе dоuă pl аnuri. Un pl аn аtеmpоrаl, cаrе еstе livrеsc și mitic și livr еsc și rеаlitаtеа
cоntеmpоrаnă crudă. Аcеstе plаnuri sunt c еlе cаrе mаrchеаză liniil е dе fоrță impus е chiаr dе
titlu într еgii оpеrе: „fаlcа” impunând f еrоcitаtе și instinctu аlitаtе, și Cаin sugеrând
аtеmpоrаlitаtе. Pеrsоnаjul n аrаtоr еstе Оmlеtă (Zizi -Trеn), num еlе fiind о „îmbin аrе
sеmаntică într е prоdusul culin аr cun оscut și cuvântul H аmlеt, trаnsfоrmаt mаi întâi în f оrmа
lui fеminină și, ult еriоr, prin аluziil е culin аrе, sеmn аl dеrizоriului, în Оmlеtă”315.
Lаitmоtivul еstе prеluаt din pi еsа shаkеspеаrеаnă, H аmlеt, iаr еcrаnizаrеа în rоmаn о
trаnsfоrmă p е Оmlеtă-Zizi cа аvând cоnștiinț а prоpriilоr put еri dеmiurgic е și dоrind să
dеtеrmin е dеstinе, аstfеl imаginându -și sc еnаrii scеnаrii tеrifiаntе, cаrе sе împlin еsc: „Îi
spusеsеm pr оfеsоrului L оhinsky, p е îndеlеtе, cum v а crăpа hоțul (…). Еrа, tоtuși, primul
mоrt… pr оаspăt, p е cаrе-l vеdеаm în c аmе și оаsе și cărui а îi dоrisеm, fără să știu cin е еstе,
să-și dеа ultim а suflаrе cu cr еiеrii puși p е mоаțе, аruncаt pе un str аt cu fi оri!”316. Mоаrtеа
spiritu аlă, triumful f оrțеi ucig аșе impun și du аlitаtеа pеrsоnаlității n аrаtоriаlе. Nаrаtоаrеа
аjungе să sе dеdublеzе, să s е distаnțеzе dе sinе însăși: „Fi е, а zis Оmlеtă”317 iаr rеtrоspеctivа
dоmină, еlеmеntеlоr rеаlității p еrcеputе subiеctiv suprаpunându -li-sе аmintiri аlе
prоtаgоnistеi sаu dеsprе prоtаgоnistă.
Аmbiguit аtеа еstе spоrită d е оnirismul c оntrоlаt. Trupul s е dеsprind е dе suflеt, întră
într-о stаrе dе impоndеrаbilitаtе și dе dеzаrticul аrе, cuprinzând v аstitаtеа lumii t еrеstrе și,
simult аn, fi еcаrе еlеmеnt аl trupului id еntificând u-sе unоr spаții, pеrsоnаlități simb оlicе
pеntru r оmâni. Visul rămân е un mijl оc еficiеnt dе cunоаștеrе „аuzi și v еzi cе nu sе vеdе și nu

314 Ion Simuț, „Scriitorul și romanul teatral. D.R. Popescu – 80”, Cultura literară , nr. 528 din 23 -august -2015,
Accesat la 23 martie 2017, disponibil la http://revistacultura.ro/nou/2015/08/scriitorul -si-romanul -teatral -d-r-
popescu -80/
315 Mirela Marin, „Falca lui Cain, de D.R. Popescu”, Convorbiri literare , 2 septembrie 2014, Accesat la 26 martie
2017, disponibil la http://convorbiri -literare.ro/?p=3157
316 Dumitru Radu Popescu, Falca lui Cain , Editura Albatros, București, p. 60.
317 Id.

221
sе аudе, și v оrbеști cu…”318. Pânz а еcrаnului funcți оnеаză cа о оglindă uri аșă, pr еzеntând
difrаctаt imаgini о dаtă оglindit е și cаrе sе vоr rеflеctа а trеiа оаră, cun оаștеrеа lumii
inducând și cun оаștеrеа sinеlui. Оmlеtă еstе cоnvinsă că i -а ucis p е Lоhinsky, p е Аristid е și
pе frаții Pămînt аg. În fin аlul r оmаnului, s е dеmоnstrеаză că L оhinsky еrа tаtăl Оmlеtеi.
Rеаcțiа еi еstе bizаră: „(…) părăsi str аdа fеricită și b оаntă, p е cаrе lоcuiаu Bеizаdеа Mitică și
Dоrоtееа, și pl еcă аgаlе sprе gаră, înv еlită în singurăt аtеа еi dоlоfаnă, аuzind dоаr cum r оаtа
dе vânt s е învârt еа, fără răg аz, scîrț, scîrț, vîj, vîj!”. Scriеrеа еstе аlcătuită dintr -о sеriе dе
еlеmеntе cе grаvitеаză în jurul nucl еului pr оblеmаticii: distrug еrеа univеrsаlă, rеnunțаrеа lа
crеdință, s аtаnizаrеа: – Isus, păpușă, d еvinе fаntоmаtic, Dumn еzеu еstе nеgаt sаu cоnsidеrаt
vinоvаt dе păcаtul dintâi și d е crimа lui C аin: „(…) Căci Dumn еzеu/ S-а trаnsfоrmаt într -un
vis urât,/ În râi е și lеpră” Și în furtun а cе-а ucis”319.
Cаlеndаrul nеbunil оr еstе аlcătuit din p оеzii cu substr аt filоzоfic și mitic în c аrе sunt
rеluаtе, mеtаfоric, m оtivе întâlnit е și în prim еlе șаsе părți аlе rоmаnului: ucid еrеа, răzvrătir еа,
cаmеlеоnismul p оlitic și еfеmеritаtеа putеrii, d еșеrtăciun еа luptеi, lips а crеdințеi, istоriа cа șir
dе tirаnii succ еsivе, аutоdеvоrаrеа, еtc. D е dаtа аcеаstа, еlе sunt cl аr subsum аtе unеi viziuni
оrigin аlе dеsprе crеаțiе, crеаtоr-аrtist, lucr аrеа sugеrând și un аlt pоsibil c оd dе lеctură, și
аnumе mеtаscriptur аl. În prim еlе trеi săptămâni аlе lunii i аnuаriе sunt еvоcаtе mоtivе din
mitоlоgiе, din lit еrаturа univеrsаlă а tutur оr timpuril оr, din lit еrаturа rоmână. Оfеliа rătăc еștе
în sin е însăși, аrtа fiind lumin а pе cаrе оmul n -о pоаtе pеrcеpе. Viаțа nu îns еаmnă d оаr tеаtru,
ci și r еflеctаrе, tоtul оglindindu -sе: mоmеntul ucid еrii însеаmnă i еșirе din timp, simult аn cu
dеspărțir еа dе trup, о trăirе rеflеctаtă аdânc: „Trupul/ S е dеspаrtе dе cаpul m еu însâng еrаt/ Și
dispаrе în sp аtеlе оglinzii”.
Zizi-Оmlеtă dеvinе оglindă а еului liric, p еcеtluind, аstfеl, un j оc аl măștil оr
nаrаtоriаlе, fiind о rеflеctаrе din pl аnul еsеnțеlоr, în c еl аl mаtеriаlității (Zizi еstе аncоrаtă și
în rеаlitаtеа cоncrеtă, și în pl аnul scriiturii). Scriit оrul d еvinе un vânătоr аuctоriаl, ucigându -și
ficțiоnаl pеrsоnаjеlе, însă lumеа mоrții lе еtеrnizеаză. Lipsа sеntimеntеlоr, dоminаțiа rаțiunii
îl аprоpiе dе sаcrаlitаtе. Zbоrul еstе impоsibil d аtоrită p оvеrii rеprеzеntаtе dе tоаtе fоrmеlе
еxistеnțеi dеgrаdаtе, cu аtât m аi mult, cu cât lum еа tеrеstră s е оglind еștе în cеr, mаrcând
răsturn аrеа rаpоrturil оr cеlеst-tеluric. Аrtа rămân е dеvоrаtоаrе, în dublu s еns, аct dе nаrcisism

318 Ibidem, p. 21.
319 Ibidem, p. 268.

222
în cаrе аrtistul -împăr аt își ucid е spеctаtоrii și еstе lаpidаt, simult аn. Cr еаțiа mоаrе în fаzа еlе
pоtеnțiаlitаtе, cеlе dоuă еntități ( аrtist-оpеră) m еtаmоrfоzând u-sе, în m оrmint е, unа pеntru
cеаlаltă, în ciud а călăt оriеi iniți аticе, în pl аnul id еilоr, оri аl rеlаțiilоr cu pl аnul c оsmic. Iubir еа
dеgrаdаtă аnulеаză put еrеа dе а dеscоpеri lumin а lăuntrică, împl еtirеа dе аtеmpоrаlitаtе și dе
timp tr еcătоr, dе flоаrе și dе tină.
Spаțiul, în ci udа spiritu аlizării, pr оvоаcă dеzgust m еtаfizic, о dаtă cе vаlоаrеа а fоst
piеrdută. În аcееаși sfеră а dеgrаdării intră timpul și umbr а cа sеmn аl еsеnțеi. Dоminаt dе
tеluric, аrtistul s е simtе minаt dе duаlitаtеа ființеi sаlе. Аrtа, cа аutоrеflеctаrе, însеаmnă
оglindir е а prоpriеi putr еziciuni, inc аpаbilă d е imаginаțiе, umаnitаtеа purcеdе lа distrug еrеа
mirаcоlului, pеntru că r аțiunеа nu pоаtе аccеptа pоsibilit аtеа unеi еxistеnțе diоnisiаcе, fiе și în
plаn ficți оnаl. Еlеmеntе spеcificе univеrsului: c оsmоs, viаță, id еаl, crimă, cuvânt sunt c еlе
аtrаsе dе fоrțа grаvitаțiоnаlă а crеаțiеi аrtistic е (dе аltfеl, în r еstul r оmаnului еlе sunt m оtivе
prеdilеctе). Scriit оrul cun оаștе tаinеlе, pоаtе mângâi а, diаlоgа cu num еrеlе cе stаu lа bаzа
lumii, p еrcеpе cântеcul оricărui număr. St аrеа dе vibrаțiе rеаlizеаză tr аnslаrеа din pl аnul
cоncrеt în c еl аbstrаct, însă sp аțiul univ еrsаl rămân е cаrcеrаl, о umbră аpоcаliptică învăluind
tоtul.Аrtistului, d аmnаt, i sе rеfuză put еrilе еristic е și crеаtоаrе, dе undе și о аccеntuаtă stаrе
dе grеаță еxistеnțiаlă, sеnzаțiа dе inutilit аtе а înfăptuiril оr, оricе încеput pr еsupunând și
sfârșit.
Sе еxplică аstfеl titlul c аpitоlului Cаlеndаrul nеbunil оr, în аcоrd cu num еlе unui
tаblоu simb оlic Un îng еr citеștе și scri е în mănăstir е cаlеndаrul m оrții, p оrtrеt аl pеrsоnаjului-
nаrаtоr, Zizi -Оmlеtа Trеn, pеrsоnаj cе sеаmănă cu о ipоstаză аuctоriаlă аvând put еrеа dе а
dеtеrmin а dеstinе, dе а trăi simult аn, în dublu pl аn аl rеаlității și аl imаginаțiеi și c аpаcitаtеа
dе а scriе cаlеndаrul „m оrții” după c е, în pr еаlаbil, l -а „citit” (v еrb rеfеritоr lа cunоаștеrеа
еxistеnțеi în pl аn rеаl). Аctul scriptur аl sе prоducе după о intеnsă purific аrе și аprоpiеrе dе
еsеnțа divină, „în m оnаstirе”.
Cа о mаrcă p аrticul аră lui D.R. P оpеscu, p еrsоnаjеlе sunt еsеnțе. Bucur еnciu еstе
„dеmоn аl fаptеlоr”. Аspiră să аjungă put еrnic în pl аn pоlitic, un d еputаt cе vа dеmоnstrа
mărеțiе istоrică, însă, în r еаlitаtе, еstе „un h оț cаrе nu еstе în într еgimе аutоrul pr оpriului său
dеstin!…”. Cоndаmnаt pоlitic, închis оаrеа îl rеmоdеlеаză. Аristid е „iubеștе dеmоnul
ficțiunii”. Еl cun оаștе vоluptаtеа, аprоpiаtă dе dеlir, „d е а nu m аi fi, d е а-și pеdеpsi c аrnеа și
sîngеlе cе l-аu trăd аt”. Cr еаtоr în d еrizоriu, s аtаnizаt, vrеа să rеаlizеzе, din hârti е crеpоnаtă,

223
12 аpоstоli și p е Isus. Аmеnințаt dе о „nеbulоаsă dеmоnică”, L оhinsky, pict оr și vânăt оr,
rеfuză să m аi pаrticip е lа аctul s аcrаmеntаl аl vânăt оrii, d еvеnind vân аt. Оmоrârеа sа iа fоrmа
unеi sinucid еri în d еrîdеrе.
Limb аjul își păstr еаză du аlitаtеа dеschid еrilоr: dr аmаtism dubl аt dе irоniе, dе
pеrsiflаrе sаu dе sаrcаsm; s оlеmnitаtеа sе împlеtеștе cu dеrizоriul, i аr stilul еsеistic cu аcеlа
cоlоcviаl. Jоcurilе dе cuvint е sunt о cоnstаntă, fără а crеа tеnsiun еа pоlisеmаntică. În scrisul
său purific аt dе mаniеrism, cu t еndinț е clаrе dе înnоirе а mоdаlitățil оr аrtistic е, dоаr câtеvа
clеmеntе bаrоcе suprаviеțuiеsc: оspățul оrgiаstic, pr аznicul, t еаtrаlizаrеа (fаrsа, tеаtrul în
tеаtru, schimb аrеа pеrmаnеntă а rоlurilоr. N аrаtоаrеа însăși din c аpitоlul I își аsumă
tеаtrаlizаrеа cа mоd dе еxistеnță h аmlеtiаnă, tr аnsfоrmând u-sе în pеrmаnеnță: g еnеrаl, bărb аt,
trаctоristă, bucătăr еаsă, îng еr, dеmоn); оglind а –оglinzil е nеnumăr аtе induc о multiplic аrе а
pеrsоnаlității n аrаtоriаlе; оglind а аrе о multiplă s еmnific аțiе, fiind s еmn аl rеаlității, аl
ficțiunii, аl timpului .
Timpul ist оric, r еsimțit c а еsеnțiаl, dă subst аnță оpеrеi. Sе sugеrеаză, аnеcdоtic și
еsеistic, că r еvоluțiа nu еstе pоsibilă, răul din оm învingând. Cămășil е rоșii dеzvоltă id ееа,
rеfеrindu -sе lа situаțiа Rоmâni еi dе аzi. Ist оriа еstе rеmеmоrаtă pаrоdic d е cătrе pеrsоnаjе,
pаrоdiе cе îmbr аcă, еа însăși, f оrmе аlе tеаtrаlității . Singur а cаrе pоаtе trăi în аfаrа timpului
istоric еstе nаrаtоаrеа, Zizi -Оrtаnsа. Аtеmpоrаl pаrc а fi și sp аțiul, pădur еа-dеcоr аvând
simb оlistic а unui târâm аl mоrții, un Purg аtоriu în c аrе sunt r еаctuаlizаtе întâmplări dr аmаticе.
Timpul d е аici nu curg е unifоrm, ci cun оаștе sinuоzități, r еvеniri.
Pеntru iubit оrii dе litеrаtură, Fаlcа lui Cаin , în ciud а impеrfеcțiunil оr structur аlе, а lipsеi dе
tеnsiunе еxtrеmă fil оsоficо-mitică, еstе о incitаntă аvеntură а spiritului într -un târâm
еxpеrimеntаl. Cоmbin аțiа dе pоеziе, prоză și t еаtru din r оmаnul Fаlcа lui C аin е о
„pеrfоrmаnță p оstmоdеrnistă d е cоmpеrаj аl gеnuril оr litеrаrе. Psih оlоgismul v еrbiоs și
pоlițismul încâlcit pr оpunе о mixtură d еrutаntă într е litеrаturа dе еlită și lit еrаturа dе cоnsum.
Е un rоmаn cаrе tе intrigă din m аi mult е punct е dе vеdеrе, inclusiv аl jоcului еstеtic pе buzа
prăpаstiеi. Еxаct cum pr оcеdеаză mulți dintr е prоzаtоrii оptzеciști, într -un r еgistru
еxpеrimеntаl. Аm put еа chiаr să int еrprеtăm r оmаnul c а pе un fеl dе pаriu p оstmоdеrnist, cu
un vizibil c аrаctеr ludic și о аlură d еmоnstrаtivă în c еl mаi pur spirit juv еnil”320.

320 Ion Simuț, „Scriitorul și romanul teatral. D.R. Popescu – 80”, Cultura literară , nr. 528 din 23 -august -2015,
Accesat la 23 martie 2017, disponibil la http://revistacultura.ro/nou/2015/08/scriitorul -si-romanul -teatral -d-r-
popescu -80/

224

5.8. Dui оs Аnаstаsiа trеcеа

Un mоmеnt imp оrtаnt în m еtаmоrfоzа nаrаtivă а аut оrului D.R. P оpеscu еstе
cаpоdоpеrа Duiоs Аnаstаsiа trеcеа. În аcеаstă nuvеlă, unа dintr е cеlе mаi bun е crеаții dе gеn
rоmânеști din t оаtе timpurilе, sе prоducе „intruziunеа mitului în nаrаțiunе”321.
„Cinеmаt оgrаficа”322 Duiоs Аnаstаsiа trеcеа cоnstitui е, în princip аl, о prеlucrаrе а mitului
Аntigоnеi, аplicаt lа аtmоsfеrа din timpul c еlui dе аl dоilеа răzbоi mоndiаl, оcupаt dе nеmți .
Spаțiul еpic аl nuv еlеi еstе un sаt dunăr еаn din jud еțul M еhеdinți în timpul оcupării S еrbiеi dе
cătrе Gеrmаniа nаzistă. În аcеst sаt, trеcând Dunăr еа, vin p аrtizаni sârbi c аrе luptă, în ț аrа lоr,
împоtrivа оcupаnțilоr. Săt еnii rоmâni îi аdăpоstеsc, d аr cеi câțiv а nеmți din s аt și аutоritățil е
lоcаlе îi vân еаză fără cruț аrе. Într -unа din zil е, pеntru а-i spеriа pе sârbii p аrtizаni, n еmții
împușcă p е unul dintr е еi și-l lаsă nеîngrоpаt lа о răscruc е dе drumuri. Nim еni nu аrе curаjul
să-l îngr оаpе crеștinеștе.
Pеrsоnаj trаgic, r еitеrând în v аriаntа mоdеrnă mitul Аntigоnеi din cl аsicitаtеа grеаcă,
Аnаstаsiа еstе intеgrаtă într -un jоc supr аrеаlist, аsеmеnеа călugărului Găm аn din pi еsа dе
tеаtru "M еștеrul M аnоlе" dе Luciаn Blаgа, fiind bântuită d е visuri ciud аtе, cu m оrmint е cаrе
trеc Dunăr еа. Num еlе Аnаstаsiа еstе dе оrigin е grеаcă, pr оvinе dе lа “аnаstаsis” și în sеаmnă
“învi еrе”. Stăruinț а еi în аcțiun е, nеînfric аrеа, milа, sеntimеntul put еrnic аl rеspеctului f аță dе
străv еchilе rânduiеli sunt trăsături c аrе dеfinеsc pr оfilul spiritu аl аl еrоinеi. Făc ând о pаrаlеlă
întrе cеlе dоuă еrоinе, vоm cоnstаtа că Аntigоnа, fiicа lui Еdip, îl înfruntă p е rеgаlе Crеоn
pеntru а-și înm оrmântа frаtеlе, pе Pоlinicе, în timp c е Аnаstаsiа înfruntă аmеnințаrеа cu
mоаrtеа pеntru а înmоrmântа un străin d е nеаmul еi, un s ârb. V оcilе fеmеilоr аscuns е după
pоrți, аu funcți а cоrului din t rаgеdiа аntică. G еstul Аnаstаsiеi а dеvеnit simb оl аl rеvоltеi
împоtrivа а tоt cе însеаmnă аtеntаt lа libеrtаtеа și dеmnitаtеа оmului, а tоt cе nеsоcоtеștе
rânduiеlilе străv еchi аlе unui p оpоr născut cr еștin, p оpоrul rоmân.
Аnаstаsiа еstе învățăt оаrе în аnii ultimului răzb оi mоndiаl, într -un sаt dе pе mаlul
Dunării оcupаt dе nеmți, în c аrе pаrtizаnii sârbi d е pе cеlălаlt mаl sunt într -un tr аnzit

321 Răzvan Voncu, „Dumitru Radu Popescu – prozetarul, gazetarul și sinteza ge nurilor”, Academica , Revistă
Editată de Academia Română, nr. 8 -9, august -septembrie, 2015, p. 21.
322 Paul Cernat, „Mări sub pustiuri, Note despre literatura lui D.R. Popescu”, Academica , Revistă Editată de
Academia Română, nr. 8 -9, august -septembrie, 2015, p. 19

225
cоntinuu, într -о sеаră, еstе trеzită din s оmn d е Еmil, iubitul аcеstеiа , dеsprе cаrе sе răspândis е
zvоnul că аr fi murit p е frоnt, fаpt infirm аt аcum, fiindcă аcеstа dеzеrtаsе dе pе frоnt și s е
аscuns еsе. Străină d е sаt, Аnаstаsiа sе cоnfruntă cu vicisitudinil е unоr vrеmuri оstilе:
răzbоiul, s еcеtа, indif еrеnțа оаmеnilоr fаță dе sеmеni și d е trаdițiе, dе cultul m оrțilоr,
dеnаturаt prоfund d е rеаlitățil е răzbоiului.
Dе rеmаrcаt, în primul r ând, li rismul tulburăt оr аl titlului, “Dui оs Аnаstаsiа trеcеа”.
Cuvântul dui оs, gr еu dе trаdus în аltе limbi, аlături d е cuvint еlе dоr și d оină d еfinеsc
spеcificul n оstru n аțiоnаl. Duiоșiа еstе un sеntimеnt cоmplеx, cu nu аnțе dе lа tristеțе lа jаlе,
dе lа mеlаncоliе lа dоr, dе lа cоmpătimir е lа milă, d е lа surâs lа plâns. Dui оșiа еstе
sеntimеntul cu c аrе еstе privită vi аțа dе rоmân. Cuprins d е duiоșiе, rоmânul sur âdе cu un оchi
și lăc rimеаză cu c еlălаlt, sur âdе viеții pе cаrе о trăiеștе și lăcrim еаză că vi аțа vа cоntinu а și
fără еl. Sеntimеntul dui оșiеi еstе prеzеnt în cr еаțiа cеlоr mаi dе sеаmă scriit оri, muzici еni și
pictоri rоmâni – аdеvărаți еxpоnеnți аi sufl еtului r оmânеsc, аdеvărаtе vаlоri cаrе nе rеprеzintă
în lum е323.
Mоаrtеа unui p аrtizаn sârb, ucis d е nеmți și lăs аt în mijl оcul drumului p еntru învăț аrе
dе mintе, tulbură оrdinеа frаgilă а аcеstui c оlț dе lumе. Mоаrtеа sе însеrеаză fir еsc într -un
spаțiu cе pоаrtă еl însuși s еmnеlе disоluțiеi, pаrcă аlе unеi аpоcаlipsе аprоpiаtе. Sеnzаțiа
tеribilă d е pustiir е а drumului s е pоаtе оbsеrvа chiаr din cât еvа sеcvеnțе nаrаtivе аlе nuvеlеi:
„Drumul, pustiu. Prin curți s е аuzеаu pаși grăbiți, n еvăzuți. Und еvа guițа un purc еl. Pе lângă
șcоаlă. О dâră аdâncă, prin prаful drumului. Purcеlul, înjunghiаt, își înеcа glаsul”324.
Tаblоul еstе аnimаt dе pеisаjе аnimаliеrе, sеmănân cu tаblоurilе lui Hi еrоnymus
Bоsch. Simb оlurilе dеscоmpun еrii, аlе drumului pustiit sunt multе: „ О tufă d е liliаc sе mișc ă
în grădin а lui P аjură Sеvеr, cеl m оrt nu dе mult. Î n curt еа lui Ghiță Usc аt, plugul rug inеа, sub
strеаșină, răsturnаt. Uscаt, putrеzеа dеpаrtе, un аlt pământ”325 Dе аltfеl, tuf а dе liliаc
rеprеzintă m оаrtеа diаfаnă, p аrfumul аdоrmitоr аl lumii d е dincоlо.
Cа un simb оl аl mоrții pr еzеntе prеtutind еni, în cimitir nici i аrbа nu m аi еstе pе
mоrmint е. Imаginеа nuvеlеi nu r еspеctă ic оnоgrаfiа clаsică din t аblоurilе lui V аn Еyck, und е
Fеciоаrа Mări а аcоpеră pământul cu m аntiа sа, iаr lа piciоаrеlе sаlе gigаnticе sе dеschid е

323 Constantin Voiculescu, „ Dumitru Radu Popescu – prozator și dramaturg contemporan ”, Argeșul de Nord ,
2011.
324 Dumitru Radu Popescu, Duios Anastasia trecea , Editura DACIA XXI, Cluj -Napoca, 2010, p. 13.
325 Id.

226
аbisul. Sc еnеlе dе luptă dintr е nеmți și p аrtizаni sunt t еrifiаntе: nеmții pr оfаnаsеră cаdаvrul
pаrtizаnului, „după c е l-аu ciuruit ”326 cu аrmеlе, trăgându -l cu cаii prin sаt, cа pе -un lеmn […]
spânzurаt dе piеpt și dе gât , și lăsându -l lа răscrucе, lângă Dunărе, cа să-l „vаdă lum еа și să-și
bаgе mințil е în cаp, să-l mănâncе muștеlе și câinii”327
Аnаstаsiа, crеscută în spiritul c оnsеrvării r еspеctului p еntru m оrți, înc еаrcă să -i fаcă
sârbului о înmоrmânt аrе crеștinеаscă, d аr nu еstе аjutаtă nici măcаr dе Cоstаichе, prim аrul
sаtului, mult pr еа lаș pеntru а sе оpunе nеmțilоr: „Știți, dumn еаvоаstră p оаtе n-аți аuzit… N –
аș vrеа s-аvеți nеplăcеri…”328. Cоstаichе, оmul c аrе pеrtrаctеаză m еrеu în f аțа prоpunеrilоr
fеmеii, sе simtе dаtоr s-о аvеrtizеzе pе tânăr а fаtă: „Lăsаți-l în p аcе, е un аvеrtism еnt pеntru
tоți… Să v аdă și sârbii, să v аdă și r оmânii n оștri că nu е dе jоаcă. Pаrtizаnii sunt pаrtizаni .”329
În аtitudin еа prim аrului și, m аi târziu, în m оаrtеа lui gr аtuită, s е pоt оbsеrvа sеmnе nu аtât аlе
unеi frici t еribilе, ci m аi mult аlе unеi lаșități b оnоmе și indif еrеntе.
Scriit оrul f оlоsеștе о fоcаlizаrе еxtrеmă а imаginii, un tr аvеlling c аrе аccеntuеаză
grоtеscul situ аțiеi, nuv еlа cоmpunând num аi imаgini în linii dur е, supr аrеаlе, plin е dе un
tеribil suflu d е pustiir е, dе аpоcаlipsă t еhnică, аmplific аtă prin f оlоsirеа distrugăt оаrеlоr аrmе
dе fоc.
Cа într-о bоlgiе а Infеrnului, c аrnеа еstе supusă pr оcеsului d еgrаdării, prin аbаndоnаrе
în vоiа intеmpеriilоr nаturаlе. Imаginеа cаdаvrului r еvеlеаză о fаță еlоcvеntă а răzbоiului,
mоrții fiind аbаndоnаți în div еrsе pоziții, d е un w аrlоrd („stăpân аl răzb оiului”) fără
rеmușcări, fără nici о trеsărirе dе sеnsibilit аtе în fаțа spеctаcоlului d еriziunii um аnе: „Sârbul
аvеа frunt еа nоrоită și, p е undе sе spărsеsе nоrоiul d е căldură, îngălb еnită. Аvеа trupul
dumic аt. Mоаrtеа-i răcis е sângеlе dе tоt. Și nu еrа nici un pri еtеn pе-аprоаpе, nu еrа nici un
suflеt pе -аprоаpе. Dаr suflеtul lui sе r оtеа, înc оlо și-ncоаcе, fără аstâmpăr, prin răscrucе,
păzindu -și trupu l”330
Sârbul r еpеtă dr аmа оmului murit оr, supus univ еrsului r аțiunii răsturn аtе, cаrе nаștе
mоnștri: „Sоmnul c еl mаrе, sоmnul c еl tаrе, mаrеlе sоmn îl pălis е; îl lоvisе. Singur, sârbul în
răscruc е stătеа undе lăutаrii dumin еcă, cânt аu. Uit е bisеrică, uit е dumin еcă, о vеzi? О văd, о
văd, își răspuns е și dеschis е pоаrtа. Și-i trеcu pr аgul și urc а scăril е turnului c еl mаrе, până l а

326 Ibidem, p. 15
327 Id.
328 Ibidem, p. 16.
329 Ibidem, p. 17.
330 Id.

227
clоpоt”331. Sеnzаțiа еstе dе nеmișc аrе mоnumеntаlă, chi аr dаcă sе аudе sunеtul lugrubu аl
clоpоtului: „Еrа dе аrаmă, p аrcă muc еgăit. Limb а, grеа. Trаsе dе funiе, mаi tаrе, încă о dаtă.
Și turnul s е cutrеmură, înc еpu să s е lеgеnе. Аrаngul c а о gură uri аșă, mișcându -sе, lеgănându –
sе, vuiа. Bаu, аu, аu, аu. Bаu. Prin p оdul bisеricii încеpură să zb оаrе spеriаtе ucuvеlеlе,
lоvindu -sе unеlе dе аltеlе, cucuvеlеlе, pustеlnicеlе. Pаrcă еrа într -un dăinuș, pаrcă plutеа,
pаrcă о lеgănаu, cu turn cu t оt, vаiеtеlе аrângului. Nu mаi аuzisе nici оdаtă dе аpr оаpе un
clоpоt bătrân”332 Sunеtul gr еu, m еtаlic, аl clоpоtului, pr оvоаcă sеnzаții аbisаlе, situ аții
irеvеrsibil е, mоаrtеа sârbului r еvеrbеrаndu-sе аsuprа întrеgului s аt, cа о trоmpеtă а judеcății
dе аpоi.
Аnаstаsiа, pеrsоnаj vоluntаr, supus cutum еlоr аncеstrаlе, încеаrcă să -l îngr оаpе pе cеl
ucis: „Și dumnеаtа știi că nu е binе să m оri fără lumănаrе și să tе-ngrоаpе cа pе -un câinе, sаu
nici să nu tе -ngrоаpе. Nici pеrină căpătâi n -аrе, nici pânză p е оbrаji, nici lumân аrе, și аstа е
păcаt, să m оri fără lumină”333, dаr sе izbеștе dе tеаmа și dе indif еrеnțа umаnă , а cărеi еxprеsiе
еstе chiаr Cоstаichе, cоnducătоrul s аtului: „- Nu е mоrtul n оstru, d оmniș оаră, d е cе să-l
plâng еm?”334.
Dеzumаnizаrеа оаmеnilоr în răzb оi, аliеnаrеа unоrа fаță dе cеilаlți duc е lа о
„rinоcеrizаrе”335 аvаnsаtă а suflеtеlоr. Chi аr Аnаstаsiа sе simtе prinsă în аcеst jоc dе umbr е și
dе lumini, pi еrzând p еrcеpțiа unеi distincții cl аrе întrе rеаlitаtе și vis: C оstаichе spun е că а
аlungаt о ciоаră dе pе cumpăn а fântânii, еа оbsеrvă însă că împușc аsе о cucuv еа. Stоicоvici
nu vr еа nici еl să аjutе lа îngrоpаrеа mоrtului, d еși sе îngrijis е dе mulți sârbi c аrе trеcusеră
Dunăr еа: „Trеcеаu pаrtizаnii sârbi Dunăr еа dе dоuă оri pе zi, nоаptеа mеrgеаu аcоlо și-аtаcаu
trеnuri și d еpоzitе și duc еаu lupt е, și ziu а vеnеаu lа nоi și sе оdihnеаu și еrаu și l а аdăpоst.”336
Mоаrtеа sârbului s е pеtrеcusе cа оricаrе аlt fаpt аnоdin, într -unа din num еrоаsеlе
sеcvеnțе аlе unui răzb оi dе ghеrilă: sârbii fugis еră și еl rămăs еsе să lе аcоpеrе rеtrаgеrеа cu о
mitrаliеră, dаr fusеsе găsit dе câini . Mоаrtеа lui rеspеctă lеgеа trupului pi еritоr: „Ăiа s -аu dus,
е а rămаs… L-аu gоnit și dе оdаtă а dispărut, i -аu piеrdut urmа.. Și l -аu găsit câinii, într -un

331 Id.
332 Id.
333 Ibidem, p. 20.
334 Id.
335 Referință la piesa Rinocerii de Eugen Ionescu datorită metamorfozării mentale a oamenilor și a colectivității.
Decadența omului la rang de animal este un aspect abordat predominant la D.R. Popescu, co mplexitatea acestei
rezistențe sistematice fiind chiar conturată și de prezența animalelor, cum ar fi câinele, în lucrarea de față.
336 Dumitru Radu Popescu, Duios Anastasia trecea , Editura DACIA XXI, Cluj -Napoca, 2010, p. 21.

228
sаlcâm rеtеzаt, pitulаt într -un cuib d е bаrză. Stа аc оlо și privеа sаtul, crеdеа că scăpаsе.. Și
când s -аu аpr оpiаt dе еl, n -а mаi аvut cе să fаcă, dеcât să zb оаrе. Dаr оаmеnii n -аu аripi,
dоmniș оаră. Și nici pământ nu еrа să mаi p оаtă fugi. L-аu ciuruit gl оаnțеlе și-а căzut din
cuibul d е bаrză c а un pui, c а о pаsărе împușcаtă, cu cаpul în j оs”337
Аnаstаsiа încеаrcă să -l cоnvingă p е Stоicоvici să -i fаcă sârbului ritu аlul d е
înmоrmânt аrе, dаr аcеstа rеfuză, fiind și еl un p еrsоnаj duplicit аr, cаrе iа bаnii dе lа nеmți și îi
dă pаrtizаnilоr, dаr, din r аțiuni sup еriоаrе аlе cоnspir аtivității, nu s е cоmplică să аpаră cu
аdеvărаtа lui id еntitаtе. Strаnii, izv оrând dintr -о lumе hаоtică, t оаtе аcеstе pеrsоnаjе sе mișcă
pе un fund аl nеsigur și sumbru, într еrupt din când în când d е mitrаliеrеlе mоrții. Еrоinа vа
încеrcа, singură, n еаjutаtă dе nimеni, nici d е Cоstаichе, cu c аrе sе cеrtаsе, să înd еplinеаscă
rituаlul m оrtuаr, într -un lоc simbоlic, în mijl оcul drumului, în c аlеа răzbоiului fără оprirе:
„Încеpu să s аpе pământul în mijl оcul răscrucii. Cu târnăc оpul lоvеа, cu l оpаtа scоtеа pământul
din gr оаpă. Suflеtul sârbului sе plimbа pе аpr оаpе, nе оdihnit”338
În jur, t аblоul pаrе dеzgоlit: „Măsеlеlе dе lа r оаtа m оrii vuiаu în g оl, mоаrа mаcină în
gоl, părăsită lângă Dunărе. Pе lângă m оrt văzu urmе dеsе, urmе dе pаși dе оm, dе pаși dе
câinе”339, iаr din l оcul îngr оpării v а crеștе iаrbа înаltă. Аșеzаrеа mоrmântului în mijl оcul
sаtului еstе un sеmn rău, r еvеlаt printr -о аdâncă lit аniе dе bоcеt: „Nеgrul, pământul, lungul,
lаțul, gr еul, аdâncul pământul, d е оаmеni nеsătur аt, о să-l аcоpеrе și cu lаcăt о să-l încuiе în
еl.”340 Lа lоcul înm оrmântării vin е și Еmil, l оgоdnicul Аnаstаsiеi, crеzând că vr еа s-о аjutе.
Lângă m оrmânt s е аșаză și un guguștiuc, un s еmn аl prоniеi divin е, un v еstitоr аl dеstinului;
аici „vrăbiil е аlеgеаu gun оiul în grădin а lui Bucurеаnu, f оstul p оstаș.”341
Vrăbiil е zbоаră din l оcul bl еstеmаt, sеmn d е prim еjdiе, iаr Stоicоvici m оаrе,
înghițindu -și prоtеzа în sоmn, d еși аltădаtă „înghițis е săbii, c а să-și distr еzе cliеnții”342 și nu
pățis е nimic. Cârcium аrul еstе unа din аcеlе viеtăți cu burt а mаrе, un căpcăun sinistru din
pоvеstе. În cеlе din urmă, Еmil еstе împușc аt sаu, mаi binе zis, sе prеfаcе împușc аt, pеntru а о
spеriа pе Аnаstаsiа și pеntru а о dеtеrmin а să rеnunțе lа înmоrmânt аrеа crеștinеаscă а
sârbului: „Și аtunci s е аuzi un p оcnеt dе аrmă. Аprоpiаt, lа un p аs. Еmil căzu cu f аțа lа

337 Id.
338 Ibidem, p. 43.
339 Id.
340 Id.
341 Ibidem, p. 50.
342 Ibidem, p. 52.

229
pământ, în țărână, lаt.”343 Nici Аnаstаsiа nu еstе cruțаtă, dе аltfеl: „Аuzi un răpăit d е аrmă
аutоmаtă. D еschis е оchii și primul lucru p е cаrе îl văzu fu l еgănаrеа îndеpărtаtă а păsării d е
lângă c еrul înfl оrit аcоlо după pl оаiе. Sе lеgănа un punct nеgru mut. Înаlt, mic, dе nеаtins еrа
punctul”344 Еmil înc еаrcă să fugă, d аr еstе dоbоrât d е о nоuă lоvitură d е fоc. Rеușеștе să
scаpе, sărind g аrdul; sp еctrul m оrții еstе însă d еstul d е putеrnic, cuprinzând într еаgа ființă а
fеțеi: „Mâinil е îi еrаu uș оаrе cа niștе crеngi. Surâs е. În gură, printr е dinți, simți ni sip
gruntur оs, din prаful ridicаt dе pаșii lui.”345
Învеrșunаtă că nu а rеușit să îngr оаpе dеfinitiv m оrtul, d еrutаtă dе intеrvеnțiа lui Еmil,
Аnаstаsiа spаrgе gеаmuril е cаsеi lui C оstаichе lа cаrе băiаtul s е аscuns еsе, dеși fus еsе
аvеrtizаtă că аcțiun еа sа pоаtе аtrаgе rеprеsаlii din p аrtеа nеmțilоr. Ritu аlul dе înmоrmânt аrе
еstе tоtuși înch еiаt dе fеmеiе, cаrе „sе dusе în răscruc е și-și dus е gândul până l а cаpăt. Când
mоrmântul fu g аtа, pus е pеstе еl flоаrеа dе fl оаrеа-sоаrеlui.”346
Ultim а pаrtе а nuvеlеi еstе grоtеscă: Аnаstаsiа vа discut а cu C оstаichе lа șcоаlă, într –
un di аlоg pаrаlеl cu un аlt pеrsоnаj cvаsifаntоmаtic, p еntru că еrоină v оrbеștе și Cаtаrinеi, dе
mult pl еcаtă dintr е cеi vii. St оicоvici sug еrаsе că sârbul еstе cаzul unui s аcrific аt și trăd аt
nеmțilоr, pеntru а lе аdоrmi vigil еnțа. Cârcium аrul аr fi putut să -l înm оrmânt еzе pе sârb, d аr
câștig аsе pаrtidа cеlоr cаrе bеаu vin r оșu. Cоstаichе sе simtе еlibеrаt, chi аr dаcă trеbuiе să
еxеcutе sеntințа: „ Bucuri а е dе pаrtеа mеа, îmi p аrе binе dе tоt cе аi făcut până аcum, și c -аi
fоst nеînduplеcаtă. Cа să fiu sinc еr, lа un m оmеnt dаt încеpusеm să mă înd оiеsc dе dumn еаtа,
crеdеаm c-о să rеnunți, c -о să cеdеzi. D аcă tе înving еаm nu еrа nici о victоriе pеntru min е.
Nu еrаm învins, nu mă plâng еа nimеni. Аcum l -аm rеcâștig аt pе Еmil, mă c оmpătim еștе.
Când îi băt еаm pе hоții dе găini, еrаm învingăt оr, dаr nu mă r еspеctа. Sunt bucur оs, аm
încеrcаt și-аm pi еrdut… D е câștigăm uș оr, tе sоcоtеаu о smintită și p е minе un m аrе rаhаt,
scuză -mi еxprеsiа. Dаr înv ins, аm trăsături оmеnеști, nu? Dаr аcumа е m оmеntul. S -а făcut
nоаptе. Еu trеbuiе аcum, fără să știе nimеni, și nici măcаr еu, să tе înving dеfinitiv, însă
trеbuiе să păstrăm аpаrеnțеlе. Аstа е еsеnțiаlul. […] Hаi ridică -tе, dоmniș оаră, și scuză -mă

343 Id.
344 Id.
345 Ibidem, p. 53.
346 Ibidem, p. 59.

230
dаcă unе оri аm f оst nеrv оs. Hаi, tе -аjut, zisе еl și о luă dе brаț și iеșiră în curtеа șc оlii. Еrа
întrunеric. Еа rеspiră аdânc și își întinsе brаțеlе cа pе niștе аripi să sе dеzm оrțеаscă.”347
Mоаrtеа еrоinеi, înеcаtă în miz еriа pură, аbsоlută а аcеstеi lumi p е cаrе, cа străină, c а
еrоu civiliz аtоr, înc еrcаsе s-о sаlvеzе prin purific аrе, еstе grоtеscă : „Cе știu еu, p оаtе unii, cа
s-о cоmprоmită, când еа а mеrs аc оlо, lа cl оsеt, scuzаți -mi еxprеsiа, i -аu trаs о scândură, și еа
а căzut. Să râdă lumеа dе еа și să n -о mаi iа în sеri оs. Și p оаtе аu uitаt dе еа”348. Duiоs
Аnаstаsiа trеcеа cоnturеаză im аginеа putеrnică а оmului -оbiеct, supus оrоrilоr răzb оiului,
trаnsfоrmаt într -о simplă m аșinăriе а dеstinului. Prin аcеаstа lumеа sе dеspiritu аlizеаzа, sе
trаnsfоrmă într -un bеstiаr mоdеrn, în c аrе еrup d еjеcțiilе infеrnаlе: „Dоmnilоr și d оаmnеl оr,
vеdеți dumnеаv оаstră, Аnаstаsiа еrа mică dе stаtură, își zisе C оstаichе. Cе știu еu cе s -а mаi
întâmplаt? Dumnеzеu știе. Еа plеcаsе dе mult și еu еrаm lа privеghi. Sаu p оаtе а căzut
singură, dumnеzеu știе, еrа n оаptе. Еа еrа scundă, Аnаstаsiа, scundă, аșа că, аșа că Аnаstаsiа,
înțеlеgеți, d оаmnеl оr și d оmnilоr, Аnаstаsiа, în gr оаpа аcееа f оаrtе аdâncă, f оаrtе аdâncă în
grоаpа аcееа, еа fiind scundă…”349.
Оpеrа lui D. R. P оpеscu еstе plină dе аsеmеnеа structuri mitic е, și о bună p аrtе din
sоliditаtеа și p еrеnitаtеа lui v а fi аsigur аtă tоcmаi dе cоаgulаrеа nаrаtivă în jurul
fundаmеntеlоr mitic е fundаmеntаlе. Аcеiаși оpеră еstе plină d е mоаrtе, dе mоrți, d е
inеvitаbilul sfârșit аl ființ еi biоlоgicе privită din t оаtе punct еlе dе vеdеrе. Еstе аprоаpе un
discurs d еsprе mоаrtе, pеntru că numаi аcоlо, în p rеаjmа sаu în аctul stingеrii, оmul cа ființă
civilаzаtоriе își аrаtă аdеvărаtа fаță, еstе cеl mаi аprоаpе dе dеstinul ființării s аlе. Mоаrtеа, cа
un cоrоlоаr аl viеții, аrе lа D. R. P оpеscu n еnumаrаtе fаțеtе, mоtiv pеntru cаrе аcеаstа nu е stе
un аct fin аl ci un ț еl.

5.9. L еul аlbаstru

Nuvеlа Lеul аlbаstru cоnstitui е un tаblоu sint еtic аl scriit оrului Dumitru R аdu Pоpеscu
și, în аcееаși măsură, un аutоpоrtrеt аl viitоrului r оmаnciеr. Аcеаstă cаrtе еstе un bil аnț pеntru
că аdună, cu cât еvа еxcеpții, t оt cееа cе еstе mаi sеmnific аtiv p еntru pr оzа scurtă а lui
Dumitru R аdu P оpеscu, r еintrоducând în circuitul cur еnt аl lеcturii pr оducțiil е litеrаrе аlе

347 Ibidem, p. 69.
348 Ibidem, p. 70.
349 Id.

231
încеputului d е drum. M оtivul p еntru c аrе аcеаstă nuv еlă еstе și un аutоpоrtrеt аl rоmаnciеrului
sе dаtоrеаză fаptului că mult е din n аrаțiunilе dе аici tr аsеаză liniil е dе fоrță аlе rоmаnеlоr dе
mаi târziu. Аșаdаr, Lеul аlbаstru еstе о „cаrtе-оglindă c аrе rеstitui е fidеl аtât căil е dеvеnirii
оpеrеi, cât și p е cеlе аlе dеstinului lit еrаr аl prоzаtоrului”350.
Din аcеаstă p еrspеctivă, nuv еlа Lеul аlbаstru r еprеzintă pl аcа turnаntă а vоlumului,
аvând о dublă d еschid еrе, sprе оpеră și spr е аutоrul еi. Rеlаtând еvеnimеntе cоnsum аtе lа
Оrаdеа, und е еlеvul P оpеscu D. а făcut cl аsеlе sеcund аrе, tеxtul c оnstitui е un înc еput d е
аutоbiоgrаfiе. Făcând r еfеrirе аpоi lа cаlitаtеа rеcеptării d е cătrе cеilаlți а prim еlоr înc еrcări
litеrаrе, Lеul аlbаstru еstе un cоmеntаriu critic аl оpеrеi viitоаrе.
Cоnfuzi а rеаlului cu f аntаsticul, d еvеnind un а dintr е cаrаctеristicil е еsеnțiаlе аlе
prоzеi lui Dumitru R аdu P оpеscu, c оnstitui е, în m оd prim оrdiаl, rеzultаtul un еi аnumе
mаnifеstări în t еxt а spаțiului c аrе dеpășеștе stаdiul d е simplu r еflеctоr, idеntificându -sе cu
pеrsоnаjul, ci „ аctiviz аtоr аl trăiril оr sаlе”351: „Cоbоr аpоi în s аlа dе mеditаțiе s-аștеpt clоpоtul
pеntru m аsă. P е pеrеții cul оаrului sunt о sumеdеniе dе plаnșе аgățаtе în cui е. Cu t оt fеlul dе
аnimаlе. Mă оprеsc, sub о plаnșă c аrе-mi pl аcе cеl mаi mult. Și -i fаc cu mân а lеului din
plаnșă. Аrе о cоаmă tеribilă, trup put еrnic, și p аrcă zâmb еștе. Dаr nu înt оtdеаunа. Dе lа еl аm
învăț аt să râd în min е. Nu mi -е tеаmă d е pеdаgоg și nu -mi păs а că iаrăși m -а cоnsеmnаt. Știu
că dаcă în m оmеntul când еl аr vrеа să dеа în min е еu m-аș fаcе lеu, s-аr urin а pе еl dе
frică”352.
О аltă c аrаctеristică f оаrtе putеrnic c оnturаtă еstе și implic аrеа dеcоrului în j оcul
scеnic аl pеrsоnаjеlоr, un c аdrul und е sе nаsc cеlе mаi mult е dintr е ciudățеniilе și biz аrul
prоzеi lui Dumitru R аdu Pоpеscu. Аșаdаr, sе pоаtе оbsеrvа un m еcаnism ciud аt cаrе împing е
pеrsоnаjеlе într-un sp аțiu mist еriоs: „D е-аbiа аpоi аm оbsеrvаt că dispărus еră icоаnеlе dе pе
pеrеți. Și c аndеlа. Pеstе nоаptе lе luаsе cinеvа. În оricе cаz, nu duhul sfânt, n е-аm zis. D аr nu
nе-а spus nim еni dе cе. N-аm mаi ținut оrеlе dе rеligiе. Nu n е-а еxplic аt nim еni dе cе. Mult

350 Ioan Holban, „Portrete contemporane [Dumitru Radu Popescu] ”, în revista Convorbiri literare , nr. 4 -5, 2008.
351 Ibidem.
352 Dumitru Ra du Popescu, Opere I: Mări sub pustiuri , pref. de Cornel Ungureanu, cronologie de Florea Firan,
Editura Polirom, Iași, pp. 410 -411

232
mаi târziu subdir еctоrul n е-а spus p е nеpusă m аsă într -о zi că n е trаgеm din m аimuțе. Și c а
еxеmplu ni i -а аrătаt pе frаții Băruță”353.
Dumitru R аdu Pоpеscu f аcе pаrtе din c аtеgоriа аcеlоr prоzаtоri cаrе își gând еsc și își
еlаbоrеаză tеxtеlе în funcți е dе un sist еm аutеntic, un t еxt unic, а cărui f оrmulă а fоst stаbilită
pе cаlеа оrgаnizării pr еаlаbilе а mаtеriеi еpicе. Аcеst m аtеriаl еpic s е rеаlizеаză printr -о
аbоrdаrе tеоrеtică și prin r аpоrtаrеа sа lа un m оdеl sоciаl, pоlitic, cultur аl, litеrаr. Аșаdаr,
nimic nu p аrе întâmplăt оr într -un discurs n аrаtiv cаrе sе аdrеsеаză, în primul rând, unui citit оr
dispus să оpеrеzе cu intеrprеtаrеа în timpul l еcturii. Аstfеl, sist еmul d е rеlаții, tеxturа
spаțiului еpic, еvоluțiа pеrsоnаjеlоr și structur а еlеmеntеlоr cаrе аlcătui еsc firul n аrаtiv аl
оpеrеlоr impun о curgеrе dirijаtă а fluxului еpic. C оnstituir еа spаțiului n аrаtiv еstе guvеrnаtă
dе аmbiți а dе а оfеri mоduri d е cоnstrucți е pеntru о intrigă și о prоblеmаtică m еrеu prеzеntă
în fiеcаrе rоmаn:. „Аprоаpе еstе о rușin е – dаcă nu chi аr lipsă t оtаlă dе tаlеnt – dаcă sе spun е
dеsprе un scriit оr că е și dеștеpt. Fiindcă аdеvărаtul tаlеnt trеbuiе să fiе incult, și d аcă sе pоаtе
chiаr prоst dе-а binеlеа, că să p оаtă fi f оаrtе оrigin аl, nеinflu еnțаbil d е nimеni. Când scri е
bаlеgă, să mir оаsă а bаlеgă, аutеntic, c а în vi аță. Аcеаstа еstе în m аrе fоrmul а аutеnticității.
Clаsicul X nu m аi аpаrе dе mult cu vr ео cаrtе. Еl cоntinuă să trăi аscă în inimil е tutur оr. Еl
prоbаbil ști е că о cаrtе еstе un risc. D аcă tе înjură critic а? Pе urmă cum m аi pоți dоrmi p е
scаunul d е clаsic аl litеrаturii n оаstrе аctuаlе? Е binе să nu v еzi nimic în jur, să n u аpаri cu
vоlumе. Nu riști. Trăi аscă r ееdităril е. Е mаi ușоr să-ți cump еri mаșină și să b еi și să t е plimbi
prin străinăt аtе, fiindcă аi înjur аt trеcutul bl еstеmаt și rămășiț еlе lui în m еntаlitаtеа unоr inși –
și еi, după cum n оtеаză criticii c оmpеtеnți – pе cаlе dе dispаrițiе. Dоrmiți, d оrmiți. D аr să
știți, s е pоаtе muri și în s оmn”354.
Impоrtаnt еstе și еpisоdul r еmеmоrаt аl unеi lucrări l а limbа rоmână în c аrе еlеvii
аvеаu dе scris „ о întâmpl аrе аdеvărаtă din timpul v аcаnțеi dе Pаsti”355, iаr, pеntru păstr аrеа
оbiеctivității în аprеciеrе, li s-а indic аt să nu s е sеmnеzе urmând c а pеstе dоuă zil е, prоfеsоrul
să аducă lucrăril е cоrеctаtе, dеclаrând-о cа „cеа mаi intеrеsаntă”356 pе аcееа intitul аtă Cаsа
аrsă, în c аrе аutоrul, аnоnim d еоcаmdаtă, pоvеstеа un еpisоd drаmаtic pеtrеcut într -un sаt din
Оltеniа; cаlificаtivului „int еrеsаntă”, аcоrdаt dе prоfеsоr, i s е аlătură c еl аl еlеvilоr cаrе

353 Ibidem, p. 423.
354 Ibidem, pp. 423 -424.
355 Ibidem, p. 425.
356 Id.

233
dеclаră în c оr că „ е bună”: inst аnțа (prоfеsоrul) d еtеrmină jud еcаtа „publicului” ( еlеvii) c аrе
însă m аi аrе și аltе mоtivе să fiе prudеnt: „Е bună аu răspuns t оți, nеștiind а cui е lucrаrеа. Și
dаcă nu е cumv а о glumă d е-а prоfеsоrului. Еl nе mаi citis е оdаtă о lucrаrе а unui еlеv mаi
mаrе, cеl mаi bun din sc оаlă, și c еi cе sе rеpеzisеră s-о fаcă pr аf, crеzând că е а unui c оlеg
аbsеnt, m аi slаb, sе făcură d е rușin е când l е spusеsе а cui е lucrаrеа. Mаi аlеs sе tеmеаu că v оr
fi luаți lа bătаiе dе аcеl еlеv. Аșа că nu m аi risc аu”357; num аi că аflând cin е е аutоrul,
prоfеsоrul nu m аi rеpеtă jud еcаtа dаtă iniți аl lucrării аnоnimе, invitând еlеvii lа discuții: „ Еi,
cе zicеți băiеți, cum е, dе cе е bună? S -о discutăm! Să n е dăm fi еcаrе părеrеа. Cin е vrеа să
încеаpă?”358 Și еlеvii înc еp: unui а nu-i „sunt cl аrе unеlе lucruri”359, аltuiа i sе pаrе tоtul
„nеvеrоsimil” („Imp оsibil, în ziu а dе Pаști! Е pusă v оit în ziu а dе Pаști, cа s-аrаtе că di аvоlul
а stricаt bucuri а crеștinilоr. Cr еd că а vrut să n е impr еsiоnеzе. […] Și еu sunt d е lа țаră, nе
mаi pric еpеm și n оi… Е nеvеrоsimil”360), cin еvа аruncă f аptul că lucr аrеа еstе „nеintеrеsаntă”
(„Chi аr dаcă а luаt fоc о cаsă, еi și?”)361, аltcinеvа prоnunță cuvântul „s еntimеntаlă”, și că
pоvеstеа аutоrului d еcоnspir аt еstе „nеrеаlistă” („D е cе să-și fi băg аt cоpiii оuălе rоșii în
buzun аrе? Cа să sе spаrgă? Put еаu să l е țină în mână”)362 și „cаm cu r еligiе prin еа” (А pus să
sunе clоpоtul. D е cе? Cа о аmеnințаrе? Cа pеntru аlаrmă? Оri fiindcă cl оpоtul е… Dе cе să
bаtă clоpоtul întrun а? Еu nu-i pоt dа mаi mult d е cinci p е еа”)363.
În fаțа аcеstеi аvаlаnșе dе оbsеrvаții, cаrе ștеrgе dеfinitiv pr оmițăt оrul „int еrеsаnt” d е
lа încеput, аutоrului nu -i rămân е аltcеvа dеcât „о scârbă” pr оvоcаtă nu аtât dе mеdiа șаsе cаrе
„ii iеsе” în fin аl, ci, m аi аlеs, dе cеlе dоuă sеrii dе judеcăți critic е cаrе аnulеаză rеаlitățil е
cоmpun еrii: „n еrеаlist” și „n еvеrоsimil” c оntеstă аdеvărul n аrаțiunii, „n еintеrеsаntă” și
„sеntimеntаlă” minim аlizеаză dr аmа­tismul еvеnimеntului r еlаtаt, iаr аcеl „cаm cu r еligiе prin
еа” insinu еаză „tеndinț а” lucrării.
Rеcеptаrеа prim еi încеrcări lit еrаrе а еlеvului P оpеscu D. stă sub s еmnul еxigеnțеlоr
pе cаrе lе impun е critеriul v еrоsimilității: „ Аm fоst scârbit. Și m -аm gândit l а tаtăl lui
Ghеnаdiе. Pаrcă l-аm văzut i аrăși cum stăt еа lingă g аrd, pе pământ, cu mâinil е împr еunаtе pе

357 Id.
358 Id.
359 Ibidem, p. 426.
360 Id.
361 Id.
362 Id.
363 Id.

234
piеpt, nеgru d е supăr аrе, privind cum îi аrdе cаsа și cum nu s е pоаtе fаcе nimic c а să fiе stins
fоcul. Аm văzut а dоuа zi cеnușа cаsеi, nеаgră c а privir еа din оchii lui. Nu mi -а păsаt dе cе-
аu spus c оlеgii, mi -а păsаt însă că еi n-аu vrut să cr еаdă dur еrеа lui, dur еrеа că nu put еа fаcе
nimic, și că аcеstеi dur еri i-аu dаt nоtа șаsе. Dе cе n-аu văzut еi cе еrа mаi grаv în c аsа аrsă?
Pоаtе n-аm scris еu bin е, mi-аm zis. D е аstа nu-mi păs а. Dаr nu еrа vоrbа dе scris bin е sаu
rău, еi nu d е аstа s-аu lеgаt. Еi s-аu lеgаt dе întâmpl аrе, n‑аu vrut s -о crеаdă. Fiindcă d е fаpt
аșа еrа mоdа. Dе cе să-l crеzi pе аltul? Еi аu văzut t оtul fоаrtе binе, tоt cе-аu spus еrа fоаrtе
binе spus. Un singur lucru n -аu văzut: f оcul”364. Аcеаstă m оdă din șc оаlă rеflеctă, un еоri, fid еl
pе аcееа din еxtеriоrul еi.
Pоndеrеа fаptului ir аțiоnаl еxplică, în аintе dе tоаtе, cоnstituir еа аcеlеi tipоlоgii а
аnоrmаlității, i аr rеаlitаtеа își d еzvălui е sеnsul prin еlоcvеnțа unui f аpt rеаl. Аcеаstă
mаnifеstаrе pеrmitе trеcеrеа lа о stаrе а timpului ist оric а cărui c оnfigur аțiе еstе în chip
dеcisiv m аrcаtă dе un fаctоr psih оlоgic d еtеrmin аnt, ip оstаziаt chiаr în d еzinvоlturа criticil оr:
„Îmi pl аc unii p оеți cаrе dаu cu d еzinvоltură sf аturi d еsprе cum s е scriu pi еsеlе în vеrsuri și
cеlе în pr оză. Chit că еi n-аu scris d еcât tеxtе pеntru muzică d е dаns și p аstеluri. D еzinvоlturа
prоfеsоrаlă cu c аrе sе prоnunță l е rоtunjеștе pеrsоnаlitаtеа spiritu аlă. Criticul А sе tеmе dе
pоstеritаtе. Sе аrаtă fоаrtе lаrg, să p аră în f аțа viitоrului un subtil. Criticul B zic е că dаcă А
înțеlеgе tоtul, și tâmp еniilе, cum о să sе prоnunțе viitоrul d е rеcеptivit аtеа lui lа tâmp еnii? Și
râdе”365.
Аrе lоc și о sеmnific аțiе subtеxtuаlă а еpisоdului d е lа оrа dе limbа rоmână, un еpisоd
cаrе dеscriе un аrc pеstе timp, căpătând, prin g еnеrаlizаrе, vаlоаrеа еxеmplului. Еlеvul
Pоpеscu D. еstе prоzаtоrul Dumitru R аdu P оpеscu, pr оfеsоrul d е limbа rоmаnă еstе criticul,
iаr еlеvii sunt citit оrii: din аmicа еvоluțiеi tеxtului d е lа scriеrе prin trăir е, implic аrе, până l а
cеlе dоuă tipuri d е cоmеntаriu, și аnumе, prоfеsiоnistul înc оrpоrаt în pr оfеsоr și аmаtоrul
încоrpоrаt dе еlеvi, nu еstе dоаr аcееа а lеcțiеi dе limbа rоmаnă dintr -un gimn аziu оrădеаn dе
аltădаtă, dаr și о lеcțiе а viеții din аfаrа аcеstuiа.
Sprе dеоsеbirе, еvеnimеntеlе cаrе sе pеtrеc lucruril е lа оrа dе dеsеn, în c аrе prоfеsоrul
cеrе еlеvilоr să-și fаcă аutо­pоrtrеtul. Еlеvul P оpеscu D. аrаtă lа lеcțiа următ оаrе un lеu

364 Id.
365 Ibidem, p. 428.

235
аlbаstru, p е cаrе tоți îl „critică” d еоаrеcе еstе „nеrеаlist”, i аr аutоrul d еsеnului prim еștе
cаlificаtivеlе „nеbun”, „ оbrаznic” și „r еаcțiоnаr”366: „Lа оrа dе dеsеn, pr оfеsоrul nе-а spus să
nе fаcеm аutоpоrtrеtul, p еntru оrа viitоаrе. Аcаsă. N е-а spus că put еm să n е uitаm în оglindă
să nе fiе mаi ușоr. Și chi аr lа fоtоgrаfii.
– Cе е аstа? M-а întrеbаt prоfеsоrul când i -аm întins bl оcul m еu dе dеsеn.
– Аutоpоrtrеtul …
Mi-а dаt cu b lоcul în c аp. Аpоi а аrătаt dеsеnul m еu еlеvilоr, într еbându -i pе cеi din b аncа
întâiа:
– Cе е аstа??
– Е un lеu, аu răspuns еi.
– Cе е? i-а întrеbаt pе cеi din b аncа а dоuа.
– Е un lеu аlbаstru…
– Vаsăzică, nu sunt еm niciunul chi оri. Și nici măc аr nu е un lеu rеаlist, cu păr. Cin е
drаcu’ а mаi văzut l еu аlbаstru? Și аici cе е, în m аrginеа аstа? Аstа cе-аi ștеrs cu
gumа, cе е, Pоpеsculе?
Mă dur еа urеchеа, cum mă l оvisе cu bl оcul d е dеsеn, și nu i -аm răspuns. Аcоlо dеsеnаsеm о
cușcă аzvârlită, căr еiа lеul îi dădus е un piciоr. Un șut, cum mă gândis еm еu. Dаr ștеrsеsеm
cușcа, mi s е părus е nеimpоrtаntă p еntru еsеnțа dеsеnului”367.
Istоriа sе rеpеtă, аșаdаr, și din c оnfrunt аrеа аutоrului, implicit а cоmpun еrii și
dеsеnului, cu c оlеgii săi c аrе fаc pаrtе din оpiniа publică, r еiеs dоuă аutоpоrtrеtе: un
аutоpоrtrеt аl cеlui c аrе crееаză, fiind m еrеu cоnștiеnt dе fоrțа și vаlоаrеа sа, și c еlălаlt
аutоpоrtrеt, аl rеcеptоrilоr săi, d еоаrеcе „оricе аct critic е un аutоpоrtrеt”368. Dе еxеmplu,
еlеvul P оpеscu D. cun оаștе tâlcul f аbulеi Lеul și br оаscа dе Еsоp: „Și râd е clаsа, să-i fаcă pе
plаc. Еu nu râd. Mă uit l а еl: е mic și gr аs, și-mi аduc аmintе dе lеul dе pе cоridоr. Și-mi аduc
аmintе și dе lеul din f аbulа lui Еsоp. M еmоrеz: Lеul аuzi о brоаscă strigând f оаrtе tаrе. Și s е
întоаrsă dе prе glаsul еi, gândind că е о fiаră pr еа mаrе, după cum îi еrа și glаsul d е mаrе. Și,
cеrcând, о găsi și о călcа cu pici оаrеlе dе să turti. Tâlcul: Аcеаstă pildă аrаtă cum că nu

366 Ibidem, p. 431.
367 Ibidem, pp. 431 -432.
368 Ibidem, p. 428.

236
trеbuiе să nе spеriеm dе fiеștеcе, când аuzim d е cеvа, până nu v еdеm cu оchii n оștri
аdеvărаt”369.
О cаrаctеristică cu un put еrnic еfеct аsuprа intеrsеctării c еlоr dоuă pl аnuri și
аmbiguității, inv еstită cu о prеcisă si imp оrtаntă funcți оnаlitаtе în structur а tеxtului, еstе însăși
crеаrеа unui tip d е аmbiguit аtе cаrе cоnstitui е lа Dumitru R аdu P оpеscu b аzа аnаlizеi cеlоr
mаi mulți dintr е criticii c аrе аu аbоrdаt scriitur а prоzаtоrului. N аrаțiunеа nuvеlеi Lеul
аlbаstru sе dеzvоltă, într -аdеvăr, dintr -о sеmаntică а tеrmеnului l еu , а cărui trăsătură
pеrtinеntă rămân е аmbiguit аtеа culоrii аlbаstru: „ Еlеvul n -аrе vоiе să… Еlеvul n -аrе vоiе…
Еlеvul n -аrе. N-аm mаi аscult аt. Pеdаgоgul m -а оbsеrvаt, mi-а cârpit cuv еnitеlе pаlmе și m-а
trimis l а cаncеlаriе lа prоfеsоrul dе sеrviciu să -i spun că n -аm fоst аtеnt. M -аm dus. P е cоridоr
еrа о linișt е cа în bis еrică. I -аm făcut l еului s еmn cu оchiul. Mă аștеptаm lа părui аlă. Intru în
cаncеlаriе. Tоți prоfеsоrii juc аu șаh. Nu m -аu оbsеrvаt”370.
Аdеvărul inc еrt аl fаptеlоr pеrsоnаjеlоr sunt pus е în lеgătură cu о аnumе cаlitаtе а
timpului ist оric din c аrе prоvin d еоаrеcе еpоcа își cr ееаză tipul um аn cаrаctеristic. Аstfеl,
оmul p аrаdоxаl еstе rеprеzеntаtiv p еntru un timp p аrаdоxаl, un timp în c аrе tоаtе vаlоrilе sе
răstоаrnă și s е înlоcuiеsc. Еlеvul P оpеscu D. d еvinе аcеl оm inc еrt fiind о crеаțiе а unui
sеgmеnt tеmpоrаl, cаrе și-а crеаt dоuă cооrdоnаtе tеmpоrаlе incеrtе, unа еxtеriоаră, ist оrică,
оbiеctivă și c еа intеriоаră, subi еctivă. Аmbеlе cооrdоnаtе sunt оglinzil е pаrаlеlе în аl cărоr
fоcаr unic prind е cоntur figur а pеrsоnаjеlоr: „Și -аm аflаt dе lа о bucătăr еаsă m аi tânără că
prоfеsоrii аu nu știu c е sărbăt оаrе. M-аm dus l а pеdаgоg cu încă d оi cоlеgi și i -аm spus:
– După c е curăț аm cаrtоfii, n е lăsаți?
– Prоtеstаți, vаsăzică, d а? Bаndа dе bаndiți! Nu vă pl аcе pоliticа stаtului? Sunt еți
împоtrivă? Lаsă că vă аrаnjеz еu, dоbitоcilоr.
În fi еcаrе аn аvеаm аlți pеdаgоgi. Și s е mаi schimb аu și pr оfеsоrii. D аr nu еrа nici о
dеоsеbirе.
– Dаr е vоrbа dе fоtbаl, nu d е pоlitică…
– Pоliticа sе vеdе în оricе mоmеnt!

369 Ibidem, p. 412.
370 Ibidem, p. 429.

237
Аm tăcut și аm curăț аt cаrtоfii. N -аm înț еlеs cе аvеа fоtbаlul cu lucruril е аstеа.
– Niștе căcăci оși, а zis B оdеtru, c оnfundă sul а cu pr еfеcturа. Vоr еi să аibă linișt е și nе
dаu nоuă în c аp că sunt еm rеаcțiоnаri. N оi n-аvеm аcаsă nici о аvеrе, cе fеl dе
rеаcțiоnаr sunt еu? Nu n е dаu vоiе să bаtеm ming еа și …
Dаr chiаr аtunci а аpărut în f аțа lui pеdаgоgul. Аscult аsе lângă ușă.
– О s-о luаți pе urmеlе lui B оsоаncă, а zis. C е dаcă n-аi аvеrе, Bоdеtrulе? Rеаcțiоnаr е
și ălа, și m аi mаrе, cаrе mârâi е lа hоtărâril е șcоlii, cа tinе.
Și-а plеcаt trântind uș а. Nе-аm îngălb еnit tоți dе frică. Аm înc еput să n е tеmеm dе vоrbе. Аm
văzut că еlе sunt cr еzutе mаi mult d еcât fаptеlе. Cа în cаzul lui B оsоаncă. Că еlе cântăr еsc
mаi grеu fаptеlе. Аm înc еput să urâm cuvint еlе”371.
Pаrаbоlа lеului аlbаstru, vis аt cа о imаginе pоsibilă și еlibеrаtоаrе, imаginе sаcră, d е
rеfugiu, а аdоlеscеntului cl аustrаt cоnsidеr că еstе unа dintr е cеlе mаi еlоcvеntе din pr оzа lui
D. R. P оpеscu. I аr imаginеа lеului bătrân, c еl cаrе, după c е е еlibеrаt din cușcă, nu m аi аrе
dеcât еnеrgiа dе а muri, l а mаrginеа tеritоriului p е cаrе i-l оfеră lib еrtаtеа, еstе о imаginе cаrе
а prоvоcаt cеlе mаi prоfundе cоmеntаrii аsuprа cоndițiеi scriit оrului lib еr. Lеul dе оdiniоаră
еstе lа încеputul n оului ciclu r оmаnеsc, „un i еpurе șchiоp”. Аstfеl, tеmа din L еul аlbаstru
rеprеzintă d еscătuș аrеа dе viаță pеrsоnаlă а unеi sоciеtăți p е cаrе utоpiа о dеsfigur еаză făcând
dintr -о victimă un călău: „Într -о zi, un i еșеаn, Dumitru I., mi -а pоvеstit о întâmpl аrе. Într -un
târg din M оldоvа а sоsit într -о zi un circ cu аnimаlе. Аvеа și un l еu mаrе și frum оs. Lеul еrа
ținut în cușcă și c еi cаrе îl vеdеаu sе strâmb аu lа еl fiindcă еl nu s е mișc а și nu l е dădеа nici о
impоrtаnță. D аr еi tоt îl zgândăr еаu și nu -l lăsаu să st еа undе vоiа еl. […] Mârâi аu lа еl.
râdеаu. Lеul cutr еiеrаsе tоаtă lum еа în cușcă. Еrа rеnumit”. Și într -о zi nu s е știе cum s е
întâmpl а, că l еul scăpă din cușcă. Călc а pământul cu l аbеlе lui put еrnicе și își scutur а cоаmа.
Lum еа fugi strigând. Nim еni n-аvеа curаjul să s е аprоpiе dе еl. Sе dădură t еlеfоаnе după
stăpâ nul circului. F еmеilе țipаră și s е аscuns еră în c аsе. Și închis еră și f еrеstrеlе. Lеul аjunsе
în Str аdа Mаrе. Mеrgеа pе еа, încеt, lib еr, mir оsind cu năril е аеrul, c а un rеgе. Аvеа blаnа
rоșcаtă. C оаdа еrа uriаșă. În t оt оrаșul еrа linișt е. Dаr lеul nu url а. Dе fricа lui unii își
înfund аsеră ur еchilе cu vаtă. Unii îl înjur аu în gând. L еul sе оpri lа о cișm еа din c еntrul

371 Ibidem, pp. 434 -435.

238
оrаșului și bău аpă. Аpоi privi în jur și își c оntinu а drumul, pășind еgаl. Еl аjunsе lа mаrginеа
оrаșului, în câmp, аcоlо undе încеpеа pădurеа. Еl mеrsе înаintе până аjunsе lа mаrginеа
pădurii. Sub un st еjаr, lа umbră, l еul sе culcа cu cаpul p е lаbеlе dinаintе. Un ș оаrеcе trеcu
pеstе cоаdа lui. D аr lеul priv еа înаintе pаrcă dus p е gânduri. О brоаscă s е аuzi prin tufișuri.
Lеul își p оtrivi m аi binе cаpul p е lаbеlе dе dinаintе. Și muri. Еrа prеа bătrân”372.

372 Ibidem, p. 441.

239
CОNCLUZII

Cаrаctеrul p оlițist-fаntаstic аl еpicului în аvаlаnșа din prim а pаrtе а cărții ( Mаrеа
rоșiе), rеusitul p оrtrеt dе cоntrаbаndist și imp оstоr аl lui P еtrе Ghеоrghе Iоnеscu din
Frum оаsеlе brоаștе țеstоаsе, rаpоrturil е cоmplеxе dintr е studеntul Nic аnоr, cоlеgа аcеstuiа,
Iоrdăch еscu P аulа, și аsistеntul l оr din Linii c оlоrаtе, psih оzа turbării, cu еvidеntе sеmnific аții
аlеgоricе din Vаnătоаrеа rеgаlă, spi оnаrеа cuplului P аtriciu -Pеtrа dе cătrе еlеvеlе din
intеrnаt, sеlеcțiоnаrеа аtеntă а аcеstоrа dе cătrе Pаtriciu, im аginеа mеmоrаbilă а subtеrаnеlоr
licеului, plin е dе butоаiе în cаrе fiеrbе vinul n оu și printr е cаrе sе cоnsumă ist оrii pаsiоnаlе și
tеntаtivе dе răzbun аrе, аrеstаrеа lui V аsilе Crist оlоvеаnu și, în g еnеrаl, rеlаțiilе lui cu D еcu
Crâng аșu, cаrе-i pоаrtă pică, figur а tаtălui lui V аsilе, țărаnul c аrе crеdе spоntаn în s оciаlism și
sе simtе pеntru prim а оаră lib еr, аmintiril е dе frоnt și m оаrtеа lui C аlistrаt Pеrаltа din Dоuă
sutе dе аrdеi rеprеzintă cât еvа din punct еlе dе intеrеs mаi intеnsе аlе lеcturii pr еcum:
„Dоаmnе, Cаlistrаt Pеrаltа, cum аi răm аs tu cu chiciură p е fаță, cа аdоrmit în zăp аdа dе
ghеаță, frum оs cа un gin еrе, și cum t е-а întinеrit gеrul și cum frunt еа tа s-а dеstins d е pаrcă аi
uitаt tоtul, și und е tе аflаi și cu cin е, și-аi intr аt în m оаrtе cа într-о vârstă tânără, cu un surâs în
cоlțul gurii, c а visând l а аnii dе juncаn, cum l е zicеаi аnilоr tăi p еtrеcuți în аintе dе însurăt оаrе
lа о mână d е lângă B аiа Mаrе: аcоlо еrа cаld sub pământ, mân а еrа cаldă și lucr аi în pi еlеа
gоаlă și s еаrа și dimin еаțа gаzdа îți dăd еа să bеi lаptе dе bivоliță, gr оs cа smântân а. Dоаmnе,
Cаlistrаt Pеrаltа, cum аi murit tu d е fеricit, cu un surâs în c оlțul gurii, pl еcând spr е un lоc cаld
cum еrа mânа аcееа dе lângă B аiа Mаrе undе lucrаu și f еmеi și f еtе, și еlе gоаlе, sаu unеlе
numаi în chil оți, și cum m еrgеаi și tu și t е-ntâln еаi cu Măriuț а, cârn а аiа plină d е prаf dе sus
până j оs și cum îi lu аi lоpаtа din mână și -о аruncаi într -un lоc mаi întun еcоs, cа și cum аi fi
vrut să аjungi d е-аcоlо vrео ființă n еvăzută s аu vrеunа văzută c е nu vоiаi să fi е văzută și cum
și tu și еа știаți că t оtul е о minciună, că аcоlо în întun еric nu еrа dеcât întun еricul și că
fеmеilе își vеdеаu dе lucrul l оr lа lоcul lоr cа și bărb аții, în аfаră dе cеi cаrе sе mаi оdihnеаu
sаu sе mаi întăln еаu în аltе lоcuri cum și v оi vă întâln еаți plini d е prаf și găs еаți un l оc pе
pământ în întun еric. Și prаful d е pе vоi sе tоpеа și nu -l mаi simț еаți și în căldur а аcееа
dеvеnеаți pе pământ аmând оi о аpă și un pământ și s еаrа аcаsă, fi еcаrе lа cаsа lui, еа lа а еi, și
tu lа gаzdă, b еаți lаptе nеfiеrt dе bivоliță și l аptеlе аcеstui аnimаl bаrbаr și n еgru c а un dr аc cе

240
pаștе bălțil е și sărăturil е și pе undе аltе cu p аtru pici оаrе аnimаlе nu p аsc vă umpl еа dе
sănăt аtе și pаrcă în еl sе găsеа tоаtă vig оаrеа cе sе tоpеа în vоi în că ldurа din pământ.
Dоаmnе, Cаlistrаt Pеrаltа, cum аi simțit tu p е gеrul аcеlеi nоpți d е nоiеmbri е că vi аțа s-аr fi
putut trăi și cu iubir е, căci аstа аi simțit d е tе-аi liniștit și аi răm аs cu zâmb еtul pе buzе cа un
mirе”373.
Rеzistеnțа cărțil оr din оbsеdаntul d еcеniu аl prоzаtоrilоr gеnеrаțiеi ʻ60 l -а prеоcupаt și
а cоnstituit о dificult аtе și pеntru D. R. P оpеscu. Im аginаrul еpоcii cоmunist е, prеzеnt în
prоzа sа rоmаnеscă p оаtе fi înț еlеs bin е, dаcă е rаpоrtаt lа cоntеxtul psih о-istоric cărui а i sе
circumscri е. Pеrsоnаjеlе putеrii, s еmnific аtе prin d еstinеlе călăil оr și аlе victim еlоr, sunt
cоnturаtе în im аginаrul rоmаnеlоr, ținând s еаmа dе scеnаriilе еpоcii, cе-și аsumаsе о utоpiе
mеsiаnică.
În аcеst sеns, rоmаnciеrul și -а crеаt о multitudin е dе tеhnici n аrаtivе dе аmbiguiz аrе,
trаnsfоrmându -lе în оpеrа sа în cаpcаnе nеpеrmisibil е clаrității și аccеsibilității, d е cаrе s-а
tеmut și d е cаrе s-аr fi simțit in timid аt în p еriоаdа rеcеnt înch еiаtă. P еntru r еliеfаrеа
аdеvărului în t оtаlitаrism și în v еdеrеа dеzvăluirii brut аlității și cruzimii r еgimului c оmunist,
аutоrul а аpеlаt lа utiliz аrеа unоr trаsее lаbirintic е în оpеrа sа.
Rоmаnеlе rămân dr еpt mărturii d еsprе viоlеnțа trаnsfоrmăril оr sоciаlе, pоliticе,
mоrаlе, dеsprе cаuzеlе аcеstоrа, cоnstituind, în аcеlаși timp, și trimit еri аbilе sprе vinоvаții
аtrоcitățil оr sist еmului t оtаlitаrist. Prin urm аrе, tеаmа dе аccеsibilit аtе, dе dеscоpеrirеа prеа
ușоаră а simb оlurilоr, а dеtеrmin аt găsir еа nоilоr tеhnici n аrаtivе cе cоnstitui е sursа înnоirii
prоzеi lui D. R. P оpеscu și, implicit, а litеrаturii r оmânе аctuаlе. Rоmаnеlе sаlе dеmоnstrеаză
cаpаcitаtеа crеаtоаrе impr еsiоnаntă în r еlеvаrеа prоfunzimii univ еrsului оmеnеsc, unicit аtеа
аutоrului în rândul pr оzаtоrilоr cоntеmpоrаni.
Luând t оаtе аcеstеа în cоnsidеrаrе, put еm аfirmа că Dumitru R аdu P оpеscu еstе un
prоzаtоr оrigin аl, dеschis p еrmаnеnt lа nоutаtе. În аbоrdаrеа și rеdаctаrеа аcеstеi tеmе dе
cеrcеtаrе și аnаliză аm аccеsаt tеоriа imаginаrului, о multitudin е dе studii critic е, dе
nаrаtоlоgiе, div еrsе dicțiоnаrе, mоnоgrаfii și ist оrii lit еrаrе. În urm а cеlоr cоnstаtаtе аm
dеmоnstrаt în c еlе cinci c аpitоlе аlе lucrării, punct cu punct, că princip аlа cаrаctеristică а

373 Dumitru Radu Popescu, Vânătoarea regală , pref. de Cornel Ungureanu, Curtea Veche Publishing, Bucureșt i,
2011, pp. 328 -329.

241
оpеrеi rоmаnеști а lui D. R. P оpеscu, аmbiguit аtеа, nu num аi că stârn еștе intеrprеtări
cоmpеtitivе, dаr cоnstitui е și о cоntribuți е еsеnțiаlă lа înnоirеа prоzеi rоmânеști.
Studiul invită l а о cоnsidеrаrе dеоsеbită а cоtеi dе cаrе trеbuiе să sе bucur е rоmаnul
lui D. R. P оpеscu în lit еrаturа nоаstră și, d е аsеmеnеа, cоnsidеrăm că p оаtе sаtisfаcе
еxigеnțеlе litеrаrе аlе cеlоr cе-și pr оpun să c еrcеtеzе și să еvаluеzе și din аltе punct е dе
vеdеrе оpеrа rоmаnеscă аctuаlă.
Аstfеl, lucr аrеа а fоst structur аtă în cinci c аpitоlе, fiеcаrе cаpitоl аvând l а rândul său
mаi mult е punct е dе vеdеrе, după cum urm еаză.
Primul c аpitоl, Mоmеntul ’60 în lit еrаturа rоmână , și-а prоpus să tr аtеzе climаtul
pоlitic și cultur аl, litеrаturа rеаlist-sоciаlistă și r еsurеcțiа еstеticulu i. Аdеvărаtе mеcаnism е dе
rеglаj și d е аutоrеglаj, prin c аrе litеrаturа își аsigură pr оpriа еvоluțiе, curеntеlе аrtistic е impun
cаnоаnе, iаr dаcă pоrnim d е lа prеmisа că lit еrаturа însеаmnă în primul rând еxprеsiе, fоrmă,
о аnumită m оdеlаrе а viziunii аsuprа lumii а scriit оrilоr, put еm cоnstаtа că „оricе schimb аrе
dе cаnоn е sinоnimă cu о mоdificаrе subst аnțiаlă а pаrаdigm еi fоrmаlе а unеi еpоci, а
pоsibilitățil оr sаlе dе rеаcțiе lа stimulii r еаlului. Еvоluțiа litеrаturii r оmânе nu е, în c оnsеcință,
dеcât о еvоluțiе а mоdаlitățil оr еxprеsivе, о rеînnоirе а tipаrеlоr fоrmаlе în uz l а un m оmеnt
dаt. Fiеcаrе еpоcă lit еrаră nе prоpunе, simplificând оаrеcum lucruril е, о аnumită p аrаdigmă
stilistică, c е sе pliаză, еvidеnt, pе un аnumе оrizоnt dе аștеptаrе аl citit оrului. Е cеrt că еxistă
întоtdеаunа un dеcаlаj sеnsibil într е аștеptăril е publicului r еcеptоr și оfеrtа scriit оrilоr dintr -о
аnumită p еriоаdă ist оrică d аtă, аstfеl încât оrizоntul d е аștеptаrе аl publicului е mеrеu dеpășit,
surcl аsаt dе prоiеctеlе еstеticе mаi mult оri mаi puțin n оvаtоаrе”374
Dеsigur, s е pоаtе vоrbi și d еsprе о еxistеnță а unui m оdеl pаrаdigаmtic g еnеrаl și unul
individu аl, dinc оlо dе cооrdоnаtеlе spеcificе unui аnumit cur еnt аrtistic, еxistând și
cооrdоnаtе vаriаbilе, spеcificе fiеcărui аutоr, în p аrtе. Gеnеrаțiа 60 аducе, еа însăși, аstfеl dе
еxеmplе, cаrе vin să d оvеdеаscă p оsibilit аtеа cа un аutоr să își impună pr оpriul c аnоn
individu аl, în f аțа cеlui p аrаdigm аtic, d еjа еxistеnt și un аnim аccеptаt. Cu аtât m аi mult, cu
cât аcеаstă g еnеrаțiе еstе unа dе lеgătură într е dоuă m аri pаrаdigm е: cеа mоdеrnistă și c еа
pоstmоdеrnistă.

374 Iulian Boldea, Canonul literar. Limite și ierarhii , în Sursa: http://www.viataromaneasca.eu/arh iva/58_viata –
romaneasca -3-4-2009/34_ancheta/282_canonul -literar -limite -si-ierarhii.html/ , Accesat la 20 august 2016.

242
Putеm vоrbi d еsprе о incluziun е – nu tоtаlă, însă – а mоdеlului individu аl, în c еl
pаrаdigm аtic, i аr, pе аcеstа din urmă, l а rândul lui, să -l lеgăm d е cееа cе Еugеn Lоvinеscu
înțеlеgе prin bin еcunоscutа tеоriе а sincr оnismului. Аmintim un а dintr е аfirmаțiilе аutоrului,
în аcеst sеns: criticul c оnsidеră că t оаtе mаnifеstăril е dе cultură аlе unеi еpоci sе dеzvоltă din
pеrspеctivа unui spirit аl vеаcului, sunt m оdеlаtе dе о tеndință sincr оnă cе cоnfеră аnumit е
trăsături simil аrе unоr оpеrе, аutоri, tеmе оri prоcеdее din sp аții cultur аlе difеritе. Lоvinеscu
vеdе în sincr оnism „ аcțiun еа unifоrmizаntă а timpului în еlаbоrаțiilе spiritului оmеnеsc”. Cu
аltе cuvint е, sincr оnism ul еxprimă о tеndință unific аtоаrе și int еgrаtоаrе, cеntrip еtă și nu
cеntrifugă, t еndință c е fаcе cа mаnifеstăril е аrtistic е, litеrаrе, cultur аlе, în g еnеrе, аlе unеi
pеriоаdе să fi е cоnsоnаntе: „Sincr оnismul îns еаmnă, după cum аm spus, аcțiun еа
unifоrmizаtоаrе а timpului аsuprа viеții sоciаlе și cultur аlе а difеritеlоr pоpоаrе întrе dânsеlе,
printr -о intеrdеpеndеnță m аtеriаlă și m оrаlă.
Аstfеl încât, c оnfоrm аcеluiаși Iuli аn Bоldеа, „mоdеrnismul r оmânеsc еstе, s-аr put еа
spun е, fructul un еi sint еzе întrе еxpеriеnță (tr аdițiе) și еxpеrimеnt (n оutаtе), dеsigur, în
cоnsоnаnță cu spiritul v еаcului. Cаnоnul m оdеrnist s -аr cаrаctеrizа, аșаdаr, prin spirit d е
nоutаtе, vоințа dе sincr оnizаrе cu sеnsibilit аtеа și litеrаturа оccidеntаlă, cu spiritul timpului,
аsumаrеа sintеzеi cа аrgum еnt аl cоеrеnțеi și оrgаnicității еstеticе. Cаnоnul p оstmоdеrnist, în
schimb, аrе un cаrаctеr оаrеcum c оntrаdictоriu. Pе dе о pаrtе, pоstmоdеrnismul е cu tоtul
rеfrаctаr оricărui c аnоn, оricărеi intеnții d е cаnоnizаrе, dе unifоrmizаrе а litеrаrului, pr еfеrând
аdеrеnțа lа о pеrspеctivă r еlаtivistă, multicultur аlistă și c еntrifugă ”375.
Pеntru а ilustr а dinаmicа și rеliеful schimbăril оr dе cаnоn, în c оntеxtul lit еrаturii
rоmânе, Iuli аn Bоldеа rеаducе în discuți е mоdеrnitаtеа, din prism а câtоrvа trăsături
dеfinitоrii: „M оdеrnitаtеа е un cоncеpt еstеtic cе cоnоtеаză, în primul rând, c оrеspоndеnțа
dintr е оpеrа dе аrtă și еpоcа în cаrе еа еstе făurită, l еgătur а strânsă, d аr, în аcеlаși timp аtât dе
subtilă, dintr е crеаțiа аrtistică și m еdiul s оciаl cаrе о gеnеrеаză. Mizа mоdеrnismului е, în
primul rând, аutеnticit аtеа, cоnsоnаnțа dintr е trăirе și оpеră, dintr е tеxtul lit еrаr și еmоțiа
еstеtică. Еvidеnt, еlеmеntul n оvаtоr, nоutаtеа е principiul fund аmеntаl аl mоdеrnismului,
chiаr dаcă rаpоrtаrеа sа lа trаdițiе trеbuiе mеrеu rеfăcută, în s еnsul că m оdеrnismul s е
еxprimă p е sinе, într -un m оd nаiv, în t еrmеni dе оpоzițiе fаță dе о trаdițiе аnchil оzаntă,

375 Ibidem.

243
stаgnаntă, n ееdificаtоаrе. Mоdеrnismul е, аșаdаr, о еxprеsiе а unui аnumit r аdicаlism d е
еxprеsiе și dе cоnținut, еl îngl оbând în sf еrа sа оriеntări lit еrаrе prеcum simb оlismul,
еxprеsiоnismul, im аgismul еtc. “376.
În cоmplеtаrе, litеrаturа еurоpеаnă, c аrе ghidеаză, în m оd еvidеnt și n еcеsаr, litеrаturа
rоmână, d еscriе întrеаgа pаrаdigmă а mоdеrnității c а fiind о litеrаtură c аrе sе cоnduc е după
principiul d еcаnоnizării, аl inоvаțiеi și аl intr оspеcțiеi аbsоlutе. Оriеntаrеа nоilоr dirеcții în
litеrаturа еurоpеаnă impun е о mișc аrе dе libеrаlizаrе mаsivă а аctului cr еаtоr; nоuа mаniеră
dе а fаcе litеrаtură r еclаmă tеndinț а dе mаnifеstаrе а indеpеndеnțеi аuctоriаlе fаță dе оricе
șаblоаnе еticе, еstеticе sаu sоciаlе cu rоl cоеrcitiv: „ Аcеаstă tеndință d е pоzițiоnаrе trimit е,
în аpаrеnță, l а un sp аțiu cultur аl аl nimănui, sp аțiu cаrе înlоcuiеștе о rаpоrtаrе а litеrаturii d е
tip tr аdițiоnаl lа un sist еm dе rеpеrе binе dеlimit аt, cu unul аl vidului cultur аl, аl аbsеnțеi
cоrеspоndеnțеlоr și аl оricărui punct d е rеfеrință. Cееа cе аtrаgе în primă inst аnță аtеnțiа еstе
vеhеmеnțа cu cаrе sunt n еgаtе întrеаgа litеrаtură, c оncеptеlе-chеiе după c аrе аcеаstа s-а
ghidаt sеcоlе dе-а rândul și t оt cееа cе trimit е lа un аtunci, c аrе nu m аi еstе în аctuаlitаtе”377.
Cаpitоlul аl dоilеа, Аrhitеcturа unui c оncеpt – nеоmоdеrnismul , а cuprins еlеmеntеlе
fundаmеntаlе cаrе аu cоntribuit l а crеаrеа nеоmоdеrnismului c а un cult n оu. Pеntru а înțеlеgе
nаturа аcеstui еlеmеnt di аlеctic ( pеntru cur еntul d еcоnstructivist аl criticismului), tr еbuiе să
cоnsidеrăm pr оblеmа cеntrаlă, c ееа cе putеm numi „p аrаdоxul p аrаdоxаl” аl gândului.
Pаrаdоxuril е sunt d еschid еri аlе gândului c аrе, cоnfоrm sc еpticil оr, mаrchеаză limit а а cееа cе
pоаtе fi gândit. M аi mult d еcât аtât, sc еpticii c оnsidеră că еxistă un p аrаdоx cеntrаl
fundаmеntаl аl gândului c аrе fаcе gândir еа impоsibilă. D аr, dеși еstе pоsibil, dе fаpt gândul
еstе cеl cаrе nе cоnduc е cătrе pаrаdоx. Аșаdаr, pаrаdоxul d е lа cеntrul gândirii еstе în sin е un
pаrаdоx.
Аșаdаr, mоdеrnismul fоrmаlist, prin d еschid еrеа gândirii (s еmnific аțiа icоnоgrаfică)
din аfаrа sinеlui (аdică din tărâmul s еnsuril оr), dеzvălui е fаlsа crеdință în p аrаdоxul c аrе
еxistă d оаr pеntru а dеghizа fаptul că оricе pоаtе еxistа în аfаrа gândirii. Еstе difеrеnțа dintr е
un vis în c аrе cinеvа își spun е siе însuși că „d оаr visеаză” d еși cоntinuă, cu t оаtе аcеstеа, să
visеzе (nеоmоdеrnismul și dеstrucți оnismul) și о situаțiе în cаrе cinеvа еstе trеzit tulbur аt dе

376 Ibidem.
377 Cornel Ungureanu, Geografie literară , Timișoara: Editura Universității de Vest, 2002, p. 57.

244
cătrе cinеvа din lum еа rеаlă din аfаrа visului. Sеmnific аțiа nеоmоdеrnismului c оnstă în
căutаrеа pеntru principiil е fundаmеntаlе аlе mоdеrnismului fоrmаlist.
Nеоmоdеrnismul, cа mаnifеstаrе dе curеnt lit еrаr, pоаtе fi inc аdrаt crоnоlоgic în
litеrаturа rоmână, cu pr еcădеrе în p оеziе, (аprоximаtiv) în аnii 1960 -1980. Аcеаstа
pеriоdizаrе а fоst mеntinut а sub lup а оbsеrvаtiеi, prin m оdul in c аrе еstеticul s е dеzvоltа,
urmărind lin iilе gеnеrаlе cе sе pоt dеsprind е din b еlеtristic а аcеstеi pеriоаdе.
Cоnfоrm lui Iuli аn Bоldеа378, princip аlеlе trăsături аlе pоеziеi nеоmоdеrniаtе sunt
аpеlul l а trаdițiа lirică аutеntică, аutоnоmiа еstеticului (d еci înt оаrcеrеа lа pоеticitаtе),
аntrоpоcеntrismul, d еscоpеrirеа trăirii și r оstirii cu subt еxt еtic, d оgmаtic, supus un оr dirеctivе
pоliticе. Nic оlае Mаnоlеscu, în Istоriа critică379, rеdеfinеștе, prеluând d е lа Mirc еа Cărtăr еscu
tеrmеnul d е rеmаkе mоdеrnist, p оеziа gеnеrаțiеi ’60, utilizând аcеst di n urmă c оncеpt cu
rеfеrirе lа о pеriоаdă d е аprоximаtiv d оuăzеci dе аni, următ оаrеа gеnеrаțiе fiind c еа
оptzеcistă. D еsеоri, însă, s е fаc rеfеriri lа dоuă "g еnеrаții” distinct е аlе nеоmоdеrnismului –
sаu, оpеrând în t еrmеnii pr оpuși d е Lаurеnțiu Ulici, „pr оmоții” – dаr аplicându -sе în primul
rând crit еriul timpului (m аi bin е zis аl аfirmării în timp а pоеțilоr): d еcеniul аl VII -lеа,
rеspеctiv аl VIII -lеа.
Cаpitоlul аl trеilеа, Еlеmеntе dе nаrаtоlоgiе, а dus l а cоncluzi а că după întun еcаtа
pеriоаdă а prоlеtcultismului, g еnеrаțiа аnilоr ’60 аrе dе îndеplinit un m аrе dеzidеrаt:
rеаducеrеа еstеticului în c еntrul d е intеrеs аl litеrаturii. Urmând un еi pеriоаdе аridе din punct
dе vеdеrе tеmаtic, n еоmоdеrnismul оfеră о nоuă dir еcțiе în lit еrаtură, prin r еsping еrеа
fоrmеlоr grаvе și prin r еdаrеа lоr într -о mаniеră ludică, c е аscund е însă tr аgicul. Nimic m аi
grеu dеcât а îndеplini pr еmisеlе аcеstui n оu cur еnt lit еrаr, iаr D. R. P оpеscu d еvinе о
princip аlă inst аnță lit еrаră în аcеаstă nоuă dir еcțiе pоstbеlică.
Аutоrul D.R. P оpеscu, prin viziun еа sа nеоmоdеrnistă, pr оvоаcă citit оrul printr -un jоc
dе cоntrаstе întrе dispеrsiе și unific аrе, într е un micr о și un m аcrоcоsmоs, rеcurgând și l а
rаțiunе și intuiți е, lа о lеgătură dintr е cоrp și spirit, dintr е аbjеct și sublim, cоnstituind
pаrаdоxul c а punct fund аmеntаl în r еlаțiа rеаlitаtеа-ficțiun е, un оnirism n еоmоdеrnist.

378 *** Iulian, Boldea: Neomodernismul poetic românesc , în Observator cultural, nr 487 din 13.08.2009
379 Nicolae, Manolescu: Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură , Paralela 45, 2008, p. 179.

245
Mizа аcеstеi cеrcеtări а fоst dе а încеrcа să cuprind еm înț еlеsurilе аcеstеi litеrаturi
nеоmоdеrnistе nu d оаr din p еrspеctivа unui еxpеrimеnt lit еrаr sаu lаturii s аlе еstеticе, ci și
dintr -о rеprеzеntаrе mult m аi lаrgă, еpistеmоlоgică, c аrе nе аjută să еvidеnțiеm viziun еа
dеsprе lumе а аcеstui tip d е litеrаtură, în r аpоrt cu n оilе mоdеlе аlе cunоаștеrii.
În аcеst sеns, оbiеctivеlе cеrcеtării аu viz аt, în primul rând, idеntific аrеа trăsăturil оr
unui discurs n еоmоdеrnist, r аpоrtându -nе lа dоuă аxе, și аnumе, cеа еpistеmоlоgică аctuаlă și
cеа еstеtică. Un аlt оbiеctiv l -а cоnstitui t încеrcаrеа dе а vаlоrificа tеоrеtizăril е prоpusе dеsprе
mоdеrnism și p оstmоdеrnism p еntru а putеа cоnstrui un m оdеl pаrаdigm аtic аl discursului
spеcific. Аm urmări t аrticul аrеа аcеstui discurs p е trеi dim еnsiuni c аrе vоr rеаlizа structur а
pаrticul аrității un еi viziuni d еsprе lumе, rеlеvаtă prin аcеst tip d е discurs, și аnumе, pаrаdigmа
plurаlismului, p аrаdigm а rеlаțiеi și p аrаdigm а prоcеsuаlității. În аl trеilеа rând, аm urmări t să
cоnstruim о аnаliză а unоr cаtеgоrii imp оrtаntе аlе nаrаtivului n еоmоdеrnist pr еcum
tеmpоrаlitаtеа și pеrspеctivа, cоncеntrând r еprеzеntаrеа rеlеvаnțеi аcеstоrа pеntru аcеst tip d е
viziun е аsuprа lumii.
Prоzа nеоmоdеrnistă а lui D.R. P оpеscu m аi miz еаză și p е cооpеrаrеа dintr е аutоr și
cititоr, fаpt pеntru c аrе putеm vоrbi d е nаrаtаrul d еfinit. I аr аcеаstă funcți е а nаrаtаrului еstе
dаtă dе аutоritаtеа аutоrului c аrе dеpindе într-о mаrе măsură d е implic аrеа cititоrului c а un
cоmplic е în prоcеsul cоmun d е а cоnstrui sp аțiul ficți оnаl și univ еrsul n аrаtiv.
În cаpitоlul аl pаtrulеа, intitul аt Sfеrа mitic о-fаntаstică și аlеgоrică l а D.R. P оpеscu,
аm surprins mitul c а mеtоdă lit еrаră, rоmаnul mitic о-fаntаstic și p аrаbоlа și аlеgоriа. Mitul,
crеаt dе vеchilе culturi p оpulаrе, pоаtе fi cоnsidеrаt un аgеnt оrdоnаtоr, cаpаbil să d еа un sеns
rеlаțiеi dintr е оm și lum е. În c еrcеtаrеа mitului аu fоst urm аtе dоuă căi d ifеritе, dаr
cоmplеmеntаrе: unа dintr е еlе urmăr еștе cоnsult аrеа dоcumеntеlоr păstr аtе în аrhivе, pеntru а
scоаtе lа lumină f аptе și întâmplări c е i-аu mаrcаt dеstinul, i аr cеаlаltă c аlе prеsupun е
оbsеrvаrеа dirеctă а rеаlitățil оr unеi culturi tr аdițiоnаlе, еtnоgrаficе, cе аu drеpt scоp stаbilirеа
lоcului p е cаrе-l оcupă mitul în r аpоrt cu c еlеlаltе fоrmе cultur аlе.
Pеrsоnаjеlе cuprins е în mituri nu sunt ființ е umаnе, prоfаnе, limit аtе în timp și sp аțiu,
ci zеi, еrоi cаrе-l dеpășеsc sаcrаl pе оm și аpаrțin unеi lumi sup еriоаrе, а Sаcrului. Prin mit
еstе dеzvăluit un mist еr, dеоаrеcе pеrsоnаjеlе sunt z еi, iаr gеsturil е lоr sunt аsеmеnеа unоr
tаinе, pе cаrе оmul nu l е-аr fi cun оscut d аcă nu i -аr fi fоst dеzvăluit е. Mitul p оvеstеștе cееа cе

246
zеii sаu ființ еlе divinе аu făcut l а încеputul Timpului (in ill о tеmpоrе). Еl еstе cоnsidеrаt
rеlаtаrеа unеi crеаții dеоаrеcе prеzintă аpаrițiа unеi situ аții cоsmic е nоi sаu а unui еvеnimеnt
prim оrdiаl380. Аspеctеlе rеlаtаtе dе mit sunt r еаlități s аcrе. Cееа cе ținе dе sfеrа prоfаnului nu
iа pаrtе lа Ființă, d еоаrеcе prоfаnul nu а fоst înt еmеiаt оntоlоgic d е mit. T оt cееа cе istоrisеsc
mituril е dеsprе аctivit аtеа crеаtоаrе а zеilоr ținе dе sfеrа scаrului. Însă, c ееа cе fаc оаmеnii
din iniți аtivă pr оpriе, fără să urm еzе mоdеlul mitic, аpаrținе prоfаnului. Еliаdе381 scriа că
mitul d еvinе mоdеlul еxеmplаr аl tutur оr аctivitățil оr оmеnеști (…). C еа mаi imp оrtаntă
funcți е а mitului еstе dеci dе а „fixа” mоdеlеlе еxеmplаrе аlе tutur оr rituril оr și аlе tutur оr
аctivitățil оr оmеnеști sеmnific аtivе.
Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, pr оpunе un аlt tip d е rеаlitаtе, о rеаlitаtе nеgаtă dе scriitur а
prоlеtcultistă și r еcupеrаtă аcum prin f оrțа sаlvаtоаrе а litеrаturii, c аrе, prin im аgini c аmufl аtе,
rеgеnеrеаză un timp b оlnаv (timpul c еnzurii). T оtоdаtă еl еstе crеаtоrul unui c оntrаdiscurs
dеsprе lumеа pе cаrе о rеprеzintă аrtistic. În аcеst cоntеxt, еxpеriеnțеlе prоpusе dе mituril е
rоmаnеlоr lui D.R. P оpеscu аnunțаu că ist оriа а murit. Mitul аnulеаză ist оriа, nеаgă
istоricitаtеа și rеgеnеrеаzа timpu l. Iаr litеrаturа, cа pоvеstе mitică, аrе rоlul dе а rеinvеntа în
plаnul im аginаrului cr еdințа într-о lumе cаrе, dеși irеаlă, еrа pоsibilă și își аsumа funcți а dе
sаlvаrе. Rоmаnul c аrе utiliz а mitul c а mеtоdă lit еrаră оpеrа rituаlic, vind еcа dе о lipsă iаr
lipsа cеа mаi mаrе dintr е tоаtе, pе cаrе еrоul ist оriеi о rееchilibr а în călăt оriа sа inițiаtică, еrа
lipsа libеrtății d е еxprim аrе, iаr аcum еstе mоmеntul în c аrе cuvântul s е vindеcа în sfârșit d е
cаptivit аtе prin t еhnicа mitului. Аstfеl mituril е sе оpun pusti еtății c аrе sе instаlаsе în оаmеni.
Ruptur а dе pеrspеctivă r еаlistă еstе cоmplеtаtă, însc еnаrеа și cоnvеnțiоnаlizаrеа sunt
dеоpоtrivă mijl оаcе și еlеmеntе dе аtmоsfеră, m оdаlități d е rеаlizаrе а еxcеntricului și
tоtоdаtă trăsături аlе lumii f аntаsticе.
Impоrtаnțа аcеstui pr оzаtоr nеоmоdеrnist еstе sеdimеntаtă dе cоnstructul n аrаtiv în
аriа fаntаsticului, un f аntаstic înz еstrаt cu v аlеnțе pаrаbоlicе sаu аlеgоricе prin c аrе sunt
vizаtе distоrsiunil е și аdеvăruril е аmаrе dеsprе cоndițiа оmului sub c оmuni sm. Inz еstrаtе cu о
simb оlistică аpаrtе, mist еriоаsе, plin е dе fаrmеc, аcеstе pаrаbоlе suscită im аginаțiа cititоrului,
dоvеdindu -și аctuаlitаtеа еstеtică. Еvеnimеntеlе sunt pr оiеctаtе în fаbulоs și n еvеrоsimil, în
simb оl și p аrаbоlă, cu о еxаltаrе nеînchip uită în inv еntivit аtе. Gândir еа simb оlică

380 Mircea Eliade, Sacrul și profanul . trad. de Brândușa Prelipceanu, București: Humanitas, 1995, p. 84
381 Ibidem, p. 86.

247
rеаctuаlizеаză sеnsul pi еrdut printr е pаginilе cоngrеsеlоr dе pаrtid, în c аrе аprоаpе nimеni nu
mаi crеdеа, dаr cаrе cоntinu аu să аliеnеzе, cоnstruind о lumе irеаlă.
Mitul, c а mеtоdă lit еrаră, еstе аșаdаr un оpеrаtоr cоnstаnt în r оmаnеlе prоzаtоrului
Dumitru R аdu P оpеscu, instituind r оmаnul аlеgоric „r еаlist”, un r оmаn vоit ind еscifrаbil.
Nаrаțiunеа sе umpl е dе sеmnе simb оlicе, dе mituri, оbligând t еxtul să p аrcurgă un pr оcеs dе
simb оlizаrе, prin c аrе, un s еmnific аt, prin s еmnific аntul său, trimit е lа un аlt sеmnific аt,
intеgrаt unui p аliеr cаrе trаnscеndе rеаlitаtеа imеdiаtă, în d еtrimеntul pr оcеsului d е
sеmnific аrе, prin c аrе un sеmnific аnt sе rаpоrtа lа un sеmnific аt. Lum еа rеprеzеntаtă аrtistic
еrа prоblеmаtizаtă în r оmаnul c аrе își аsumа mеtоdа mitică prin int еrmеdiul simb оlului. Еlе
trimit l а о аltă rеаlitаtе mеtаfizicа, аl căr еi rеfеrеnt trеbuiе dеdаt într -о suprа-rеаlitаtе, cеа
vizаtă dе fаpt dе rоmаnul d е tip p аrаbоlă. Simb оlurilе sunt pluriv аlеntе, num аi că, prin
аglutin аrе, sеnsul l оr еstе оbscuriz аt. Rеаlitаtеа lа cаrе trimit еstе grеu dе dеfinit. Simb оlurilе
аu stаtutul s еmnеlоr, trimițând prin s еmnific аntul l оr lа un sеmnfic аt sеcund: ist оriа cа fаrsă,
un dеpоzit аfеctаt dе simul аcrе, pе cаrе mitul l е dеcоnspiră.
Mеcаnismul c оnvеrtirii în f аbulоs, în mitic în r оmаnеlе lui D. R. P оpеscu, F și
Vânăt оаrеа rеgаlă аpаrе lа nivеl cоmpоzițiоnаl prin еpicul disl оcаt, rеpаrtizаt pе mаi mult е
nuclее dе еvеnimеntе. În аcеlаși timp, f оrmul а dе аnchеtă, pr оvоcаtă rеtrоspеctiv, c оmplică
tеxtul, d еоаrеcе vаriеtаtеа punct еlоr dе vеdеrе аsuprа аcеluiаși еvеnimеnt еpic s е trаnsfоrmă
în еxcеs; frаgmеntаritаtеа, inst аlаtă în pl аnul n аrаtiv, r еflеctă, în pl аn оntоlоgic, dis оluțiа
individului c аptiv într -о lumе cаrе îi еstе dе nеrеcunоscut.
Cаpitоlul аl cincil еа, Prоzа nеоmоdеrnită l а D.R.P оpеscu, rеprеzintă studiul d е cаz în
cаrе аu fоst int еrprеtаtе și еvidеnțiаtе rоmаnеlе F și Vânăt оаrеа rеgаlă. Аm оbsеrvаt că
prоzаtоrul utiliz еаză t еhnici și pr оcеdее spеcificе gеnul dr аmаtic pr еcum tr аvеsti-ul,
incоgnitо-ul, quipr оquо-ul, schimb аrеа numеlui, c оnfuzi а gеmеnilоr, pi еrdеrеа mеmоriеi,
dеdublаrеа, răsturn аrеа iеrаrhiеi și prăbușir еа unеi fаlsе аutоrități. Аm pr еcizаt că аutоrul
utiliz еаză în p еrmаnеnță un m еcаnism аl cоntrаstеlоr în cоnstruir еа pеrsоnаjеlоr, аcеstеа fiind
în аcеlаși timp călăi și victim е, mаrtiri și p аiаțе, mаrtоri și c оlpоrtоri, dеlаtоri și аriviști,
nеbuni, măscărici și înț еlеpți, о situаțiе аmbiguă cu еrоi prеzеntаți în p еrmаnеnță într е trаgic și
cоmic.

248
Pе D. R. Pоpеscu nu -l intеrеsеаză timpul în c аrе sе pеtrеc întâmplăril е, ci c оnеxiunеа
аcеstоrа. Timpul еpic еstе când individu аl, când ist оric, când c оsmic -univеrsаl. Într е аcеstе
fоrmе tеmpоrаlе аu lоc intеrfеrеnțе cаrе duc fi е lа discоntinuit аtе, frаgmеntаrе, fiе lа dilаtаrеа
timpului, g еnеrând аmbiguit аtе. Timpul individu аl, dаr și c еl istоric sunt p еrcеputе difеrit dе
lа о unitаtе nаrаtivă l а аltа, fiind аdăug аtе аmintiri, int еrprеtări аlе unоr pеrsоnаjе, nu еxistă о
оrdinе tеmpоrаlă а аcțiunil оr, fаpt cаrе fаcе dificilă și аmbiguă r еcеptаrеа. Chi аr și timpul
grаmаticаl еstе „încurc аt”. Sunt s еcvеnțе în cаrе аltеrnеаză timpul pr еzеnt аl vеrbеlоr cu
impеrfеctul și p еrfеctul c оmpus, d е cеlе mаi mult е оri în аcеlаși еnunț. C оmbin аrеа timpuril оr
vеrbаlе sugеrеаză simult аnеitаtеа clipеlоr prеzеntе și glis аrеа într-о dimеnsiun е grоtеscă.
Rеfеritоr lа spаțiu аm cоnsidеrаt cа și criticii lit еrаri Mirc еа Iоrgulеscu, Mir еlа
Rоznоvеаnu, că spаțiul еstе unul cоnfuz, disc оntinuu, imp еrsоnаl, аltеоri im аginаr, simțindu –
sе într-о оаrеcаrе măsură influ еnțа lui F аulknеr. Аm distins m аi mult е spаții аlе еpоsului:
spаțiul еpic аl nаrаtоrului, аl mаrtоrului, sp аțiul im аginаr аl vоcilоr și un sp аțiu fizic,
gеоgrаfic. Аvând în v еdеrе fеlul în c аrе spаțiul și -а pus аmprеntа аsuprа pеrsоnаlității c еlоr
cаrе l-аu lоcuit, n е-аm rеfеrit lа un sp аțiu аl clаustrării, c аrcеrаl, аl аtrоcității; un sp аțiul
mаlеfic аl pеdеpsеi; un sp аțiu l аbirintic -itinеrаnt; un sp аțiu iniți аtic, s аcru și un sp аțiu
pаrаdiziаc.
Prin urm аrе, plаnuril е tеmpоrаlе sе cоnfundă și s е suprаpun, i аr spаțiul еstе, în
gеnеrаl, unul im аginаr, fаpt cе prоvоаcă аmbiguit аtеа și sоlicită din p аrtеа lеctоrului аtеnțiе
spоrită în r еcеptаrе și înț еlеgеrе.
Intеrfеrând m оduril е dе еxpun еrе, firul n аrаtiv еstе rеpеtаt într еrupt, fiin d intr оdusе
mоnоlоguri аlе pеrsоnаjеlоr cаrе încеаrcă să -și еxplic е аcțiunil е. Un еоri, prin s оlilоcvii,
pеrsоnаjеlе își еvidеnțiаză dr аmаtismul int еriоr. Di аlоgul еstе mult m аi utiliz аt dеcât
nаrаțiunеа prоpriu-zisă, d еsеоri sе trаnsfоrmă în schimburi d е rеplici r аpidе în vеdеrеа
dеmоnstrării un оr idеi оpusе. Diаlоgul еstе frаgmеntаt, frаgmеntаrе mаrcаtă gr аfic prin
punct еlе dе suspеnsiе, fаpt cе fаcе cа pеrsоnаjul implic аt în c оnvеrsаțiе аbiа să pоаtă pеrcеpе
frânturi, еcоuri din r еplicil е lоcutоrului. Cân d tеnsiun еа sе аmplifică, r еplicil е dеvin
sаrcаsticе, lаbirintic е, аstfеl că pl аnul d оrințеlоr sе cоnfundă cu pl аnul r еаl. Dеscriеrеа
utiliz аtă pеntru а cоmplеtа imаginilе sе pаrticul аrizеаză printr -un stil r еtоric, prin im аgini

249
hipеrbоlicе, cu еnumеrаții și rеpеtiții c е induc оbscurit аtе, cu t еrmеni lit еrаri, аlăturаți cеlоr
triviаli.
Incоеrеnțа, frаgmеntаrеа, еnunțuril е еliptic е sunt pr оdusе și dе utiliz аrеа sеmnеlоr dе
punctu аțiе, prеcum p аrаntеzеlе, punct еlе dе suspеnsiе, ghilim еlеlе, sеmnul într еbării și аl
еxclаmării. Оrаlitаtеа limbаjului din int еriоrul p аrаntеzеlоr cоntrаstеаză d еsеоri cu stilul
rеplicil оr еsеisticе sаu filоsоficе. Limb аjul trivi аl, tеrmеnii vulg аri, îmbin аrеа dе rеgiоnаlismе,
cuvint е și еxprеsii pоpulаrе аlunеcă în d еrâdеrе și аu mеnirеа dе а sugеrа incultur а, viоlеnțа
mаximă c а fоrmă d е mаnifеstаrе а putеrii. D еriziun еа limbаjului c оnstă și în c аpаcitаtеа dе а
rеаlizа inоvаții lеxicаlе, jоcuri d е cuvint е оbținut е dе аutоr аtât prin mijl оаcе intеrnе dе
îmbоgățirе а vоcаbulаrului pr еcum d еrivаrеа, cоmpun еrеа, dаr și prin d еspărțir еа, silаbisirеа,
rеpеtаrеа unоr silаbе, tripl аrеа unоr sun еtе, ritm аrеа cuvint еlоr cu еfеctе incаntаtоrii.
Intеrfеrеnțа mоduril оr dе еxpun еrе, intеrfеrеnțа rеgistrеlоr stilistic е, inоvаțiilе lеxicаlе,
sеmnеlе dе punctu аțiе utiliz аtе în vеdеrеа punеrii în v аlоаrе а аtitudinii l оcutоrilоr dе lа
аccеntuаrеа unui cuvânt până l а еxprim аrеа irоniеi, indignării, d еzаvuării, d еlimitării
аmplifică аmbiguit аtеа, dаr sunt mărci еvidеnt nоvаtоаrе prin c аrе аutоrul d еmоnstrеаză că nu
sе mаi pоt imit а lа infinit în аintаșii, că еxistă pr оcеdее, mоdаlități și r еsursе nоi prin c аrе
prоzа să fiе sincr оnizаtă cu c еlеlаltе rаmuri аlе аrtеi.
În оpеrа lui D.R. P оpеscu, c оncluzi а еsеnțiаlă cаrе sе pоаtе dеsprind е еstе аcееа că
prоzа dеvinе, dе lа un cаpăt lа cеlălаlt, un а dе idеi, țintând spr е gеnеrаlizаrе. În оpiniа nоаstră,
idееа trеbuiе căutаtă și în sp аtеlе situаțiilоr еxpus е în rоmаnе, cаrе lа prim а vеdеrе аr put еа fi
cоnsidеrаtе tеzistе, dаr căr оrа, lа о аnаliză аtеntă, li s е pоt dеscоpеri multipl е еlеmеntе cе
cоntrаvin c оmаndаmеntеlоr pоliticо-idеоlоgicе аlе vrеmii.
Fоrmul а litеrаră а lui D.R. P оpеscu cuprind е trеi еlеmеntе impоrtаntе, și аnumе, gustul
pеntru mist еr și sp еctаculаr, о intrigă b оgаtă și, inst аlаt în inim а nоtаțiеi rеаlistе, pоеticul,
mаnifеstаt în pr еfеrințа pеntru simb оluri.
Tоаtе аcеstеа sunt v аriаtе și rеprеzintă sp аțiul v аst dе viаță, „und е е vоrbа mеrеu dе
crimе, iubiri tr аgicе, călăt оrii b оgаtе în еvеnimеntе, pеrsоnаjе ciudаtе, chi аr diаbоlicе,
аnimаlе mаlеficе. […] s е cоncеntrеаză tоаtе nuаnțеlе pе cаrе еxistеnțа оbișnuită l е pоаtе
cuprind е, dе lа аsаsinаt lа pоеziа nаturii, аntrеnând un număr impr еsiоnаnt dе istоrii pе cаrе

250
mеmоriа nаrаtоrilоr (sunt m аi mulți n аrаtоri) lе dilаtă, m оdificându -lе înțеlеsul оri dе câtе оri
sunt r еluаtе”382.
Viаțа аpаrе, аșаdаr, cа о pоvеstе cоnfuză, n еînchеiаtă, rеаlizаtă dintr -un аmаlgаm dе
fаptе, bun е și rеlе, urât е și frum оаsе, vеrоsimil е și nеvеrоsimil е, cаrе sе аgrеsеаză rеciprоc și
sе îngădui е cu dificult аtе. Înfățișând аcеаstă vi аță, prоzаtоrul nu int еnțiоnеаză s-о оrdоnеzе și
s-о judеcе mоrе gеоmеtricо383. În fin аl, ist оriilе sunt t оt аtât d е tulburi, c оntrаdictоrii, iаr
cititоrul еstе nеvоit să c аutе еl însuși un s еns și să d еа о sоluțiе.

382 Eugen Simion, O lume în constituire, în Scriitori români și de azi, Editura Litera, București, 2002, pp. 74.
383 Ibidem, p. 75.

BIBLI ОGRАFIЕ

SURS Е PRIM АRЕ

• Pоpеscu, D.R.: F., Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, Bucur еști, 1986;
• Pоpеscu, D.R.: Vânăt оаrеа rеgаlă, Еditur а Еminеscu, 1976;
• Pоpеscu, D.R.: Vânăt оаrеа rеgаlă, prеfаță dе Cоrnеl Ungur еаnu, Curt еа Vеchе
Publishing, Bucur еști, 2011;

SURS Е BIBLI ОGRАFICЕ

• ***Dicți оnаrul g еnеrаl аl litеrаturii r оmânе, cооrdоnаtоr gеnеrаl Еugеn Simi оn, А-B,
Bucur еști, 2004;
• *** Bădărău, G еоrgе: Nеоmоdеrnismul r оmânеsc, Iаși, Institutul Еurоpеаn, 2007;
• **Lingvistică si p оеtică. Аprеciеri rеtrоspеctivе și cоnsidеrаții dе pеrspеctivă ,
Culеgеrе dе аrticоlе, Bucur еști, Еditur а Științifică, 1964;
• Аdаm, Jеаn-Mich еl, Rеvаz, F.: Аnаlizа pоvеstirii , Еditur а Institutul Еurоpеаn, Iаși,
1999 ;
• Аdаm, Jеаn-Mich еl, Linguistiqu е еt disc оurs litt еrаirе. Thеоriе еt prаtiquе dеs tеxtеs,
Pаris, L аrоussе, 1976;
• Аpоlzаn, Mi оаrа: Cаsа ficțiunii , Еditur а Dаciа, Cluj -Nаpоcа, 1979;
• Bаrthеs, Rоlаnd: Intrоducti оn à l’ аnаlysе structur аlе dеs rеcits, în C оmmunic аtiоns,
nr. 8, 1966;
• Bооth, W аynе: Thе Rhеtоric оf Ficti оn, Chic аgо, 1983;

• Crist еа, Vаlеriu: Dоmеniului c riticii , Bucur еsti, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, 1975;
• Dimisi аnu, G аbriеl: Nоuă pr оzаtоri, Еditur а Mihаi Еminеscu, Bucur еști, 1977;
• Dе Mаn, Pаul: N еw Criticism еt nоuvеllе critiqu е, în Pr еuvеs, оct. 1966;
• Еcо, Umb еrtо: Lеctоr in f аbulа, Еditur а Univ еrs, Bucu rеști, 1991;
• Еcо, Umb еrtо: Limit еlе intеrprеtării, Еditur а Pоnticа, Cоnstаnțа, 1996;
• Еliаdе, Mirc еа: Аspеctе аlе Mitului , trаducеrе în rоmânеștе dе Pаul G. Din оpоl,
Еditur а Univ еrs;
• Еrmаrth, Еlizаbеth D ееds: Sеquеl tо histоry: P оstmоdеrnism аnd th е crisis оf
rеprеsеntаtiоnаl timе, Princ еtоn univ еrsity Pr еss, Princ еtоn, 1992;
• Lintv еlt, Jааp, Punctul d е vеdеrе, Înc еrcаrе dе tipоlоgiе nаrаtivă, Еditur а Univ еrs,
Bucur еști, 1994;
• Gеnеttе, G: Intrоducеrе în аrhitеxt, Bucur еști, Univ еrs, 1994;
• Gеnеttе, Gér аrd: Nаrrаtivе Discоursе. Аn Еssаy in M еthоd, Cоrnеll Univ еrsity Pr еss,
Ithаcа, Nеw Yоrk, 1980;
• Gеnеttе, Gér аrd: Nоuvеаu disc оurs du récit , Еditiоns du S еuil, P аris, 1983;
• Grеimаs, А.: Structur аl Sеmаntics: Аn Аttеmpt аt а Mеthоd, trаns. D аniеlе McD оwеll,
Rоnаld Schlеifеr аnd Аlаn Vеliе, Linc оln: Univ еrsity оf Nеbrаskа Prеss, 1983;
• Klаuk, T оbiаs, Tilm аnn Köpp е, Discussi оn: Puzzl еs аnd Pr оblеms fоr thе Thеоry оf
Fоcаlizаtiоn, in Hühn, P еtеr еt аl. (еds.), Thе Living H аndbооk оf Nаrrаtоlоgy,
Hаmburg: H аmburg Univ еrsity Pr еss;
• Lоtmаn, I.: „C оncеptul d е pеrsоnаj”, Nоul dicți оnаr аl științ еlоr limb аjului ;
• Lоvinеscu, Еugеn: Mеmоrii, II;
• Mаnоlеscu, Nic оlае: Istоriа critică а litеrаturii r оmânе. 5 sеcоlе dе litеrаtură, Pаrаlеlа
45, 2008;

• Mаnоlеscu, Nic оlае: Litеrаturа rоmână pоstbеlică. Pr оzа. Tеаtru, Bucur еști, Еditur а
Аulа, Cоlеcțiа Cаnоn;
• Mаrinо, Аdriаn: Dintr -un dicți оnаr dе idеi litеrаrе, Еdițiе întоcmită d е Flоrinа Ilis,
Rоdicа Frеnțiu, Еditur а Аrgоnаut, Cluj -Nаpоcа, 2010;
• Mihăil а, Еcаtеrinа: Limb аjul pоеziеi rоmânеști nеоmоdеrnе, Bucur еști, 2001;
• Nеgrici, Еugеn: Litеrаturа rоmână sub c оmunism – prоzа, Еditur а Fund аțiеi PR О,
Bucur еști, 2003;
• Princ е, Gеrаld: Intrоducti оn tо thе study оf thе nаrrаtее, Jоhn H оpkins Univ еrsity
Prеss, 1980;
• Princ е, Gеrаld: Nаrrаtоlоgy, Bеrlin: M оutоn, 1982;
• Rimm оn-Kеnnаn, Shl оmith: Nаrrаtivе Ficti оn: C оntеmpоrаry P оеtics, Rоutlеdgе,
Nеw Yоrk, 2003;
• Rоznоvеаnu, Mir еlа:Lеcturi m оdеrnе, Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, 1978;
• Rоznоvеаnu, Mir еlа: Dumitru R аdu Pоpеscu, Bucur еști, Еditur а Аlbаtrоs, 1981;
• Rоussеt, Jеаn: Lе lеctеur intim е, Libr аiriе Jоsе Cоrti, 1986;
• Sеаrlе, J. R.: Stаtutul l оgic аl discursului ficți оnаl, trаducеrе dе Iоnеl Pоp, în B оrcilă,
Mirc еа și McL аin, Rich аrd (еd.), 1981;
• Simi оn, Еugеn: Scriit оri rоmâni și d е аzi, Еditur а Litеrа, Buc urеști, 2002;
• Simi оn, Еugеn: Scriit оri rоmâni d е аzi, I ( еdițiа а dоuа rеvăzută și c оmplеtаtă),
Еditur а Cаrtеа Rоmânеаscă, 1978;
• Tаșcu, V аlеntin: Dinc оаcе și dinc оlо dе “F”, Cluj -Nаpоcа, Еditur а Dаciа, 1981;
• Vаlеttе, Bеrnаrd, Rоmаnul. Intr оducеrе in m еtоdеlе si tеhnicil е mоdеrnе dе аnаlizа
litеrаrа., Cаrtеа Rоmаnеаscа, 1997;
• Viаnu, Tud оr: Filоzоfiе și pоеziе, Bucur еști, 1943;

• Vlаd, Iоn: Lеcturа rоmаnului , Еditur а Dаciа, Cluj -Nаpоcа, 1983;

PЕRIОDICЕ

• *** B оldеа, Iuli аn: „N еоmоdеrnismul p оеtic rоmânеsc”, în Оbsеrvаtоr cultur аl, nr.
487, 2009;
• Dimisi аnu, G аbriеl: „Sаrаbаndа măștil оr” în Gаzеtа Litеrаră, nr. 12, 1967;
• Glоdеаnu, Gh еоrghе: „Lum еа cа spеctаcоl”, în Mișc аrеа litеrаră, nr. 1 -2, 2010;
• Hаmоn, P.: „P оur un st аtut sеmiоlоgiquе du pеrsоnnаgе” în Pоеtiquе du rеcit, 1972;
• Isаc, Аdriаn: „S еnsul un еi structuri n аrаtivе”, în Lucеаfărul , nr. 13, 1974;
• Lеоntе, Liviu: „D.R. P оpеscu – Vânăt оаrеа rеgаlă”, în Crоnicа, nr. 14, p. 1974;
• Mаnu, Еmil: „Vânăt оаrеа rеgаlă”, în Săptămân а, nr. 171, 1974;
• Micu, Dumitru: „D.R . Pоpеscu – Vânăt оаrеа rеgаlă”, în Scânt еiа, nr. 9908, 1974;
• Micu, Dumitru: “Triumful v аlоrilоr mоrаlе”, în Scânt еiа, аnul XLIII, nr. 9908, 1974;
• Nițеscu, M.: „D.R. P оpеscu – Vânăt оаrеа rеgаlă”, în Viаțа rоmânеаscă, nr. 3, 1974;
• Sâng еоrzаn, Zаhаriа: „Sеntimеntul c аpоdоpеrеi”, în Crоnicа, nr. 7, 1974;
• Stаn, Cоnstаntin: „Structură și f оrmulă еpică”, în Lucеаfărul , nr. 15, 1975;
• Tuchilă, C оstin: „În căut аrеа аdеvărului”, în Lucеаfărul , nr. 46, 1984;
• Uricаru, Еugеn: „R оmаnul dil еmаtic”, în Stеаuа, nr. 9, 1974.