UNIUNII EUROPENEBruxelles, 17decembrie 2010(26.01) (OR. en) 17195/1/10 REV 1 COPEN 275 EJN 72 EUROJUST 139 NOTĂ Sursă: Secretari atulGeneral al… [632089]

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 1
DG H 2B LIM ITE ROCONSILIUL
UNIUNII EUROPENEBruxelles, 17decembrie 2010(26.01)
(OR. en)
17195/1/10
REV 1
COPEN 275
EJN 72
EUROJUST 139
NOTĂ
Sursă: Secretari atulGeneral al Consiliului
Destinatar: Delegațiile
Nr. doc. ant.: 8216/ 2/08 REV 2COPEN 70 EJN 26 EUROJUST 31
Subiect: Versi unea revizuită a manualului european privind modalitățile de emit ere a unui
mandat european de arestare
În cadrul reuniunii sale din 3-4 iunie 2010,Consiliul a adoptat concluzii privind ac țiuni ulterioare
recom andăril or din ra portul final privind a patra rundă a evaluărilor reciproce cu privire la mandatul
european de arestare .
La punctul 2 din concluziile Consiliului, în ceea ce privește recomandarea 9 din raportul final al
celei de a patra runde de evaluare reciprocă și cu scopul de a se ajunge la o soluție coerentă la
nivelul UE în privin ța cerin ței de proporți onali tate pentru emitereaoricăr ui ME A, s-a convenit că la
punctul 3 din manualul european privind modalită țile de emitere a unui mandat european de
arestare1(Criteriile care se aplică în mo mentul emit erii unui MEA -principiul propor ționalită ții), ar
trebui introduse m odificări în cadrul paragrafului al do ilea, iar ultimul paragraf ar trebui eliminat .
În anexă, se pune la dispoziția delegațiilor textul manualul uieuropean privind modalitățile de
emitere a unui mandat european de arestare , revi zuit în conformitate cu respectivele concluzii ale
Consiliului.

18216/2/08 REV 2 COPEN 70 EJN 26 EUROJUST 31

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 2
DG H 2B LIMITE ROCa urm are a concluziilor reuniunii din 9 decembrie 2010 a Grupului de lucru privind cooperarea în
materi e penală , Lista punctelor de contact și detaliile de contact ale experților în MEA, incluse
inițial în anexa VIII, au fost eliminate din Manualul MEA și figurează în prezent în documentul
17832/10 COPEN 289 RJE 78 EUROJUST 150. Acest nou document va fi revizuit p eriodic, pentru
a se asigura faptul că lista este la zi.
__________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 3
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXĂ
MANUAL EUROPEAN
PRIVIND MODALITĂȚILE DE EMITERE
A UNUI MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE1

1Com entariile conținute în cele ce urmează nu sunt obligatorii și nu aduc atingere legis lației
națio nale de punere în aplicare a deciziei -cadru. Com entariile reprezintă doar niște
recom andări . Cu toate acestea, se reamintește autorităților judiciare obligația pe care o au de a
interpreta dreptul națio nal în conformitate cu decizia -cadru (a se vedea cauza Pupino de la
Curtea Europeană de Justiție C -105/03).

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 4
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROINTRODUCERE
· Scopul acestei publicații este de a asigura orientări pentru adoptarea bunelor practi ciîn
lumina experiențelor acumulate, furnizând în același t imp judecătorilor și procurorilor
competenți informații specifice în legătură cu modul ideal de co mpletare a formularelor
MEA. În acest scop, textul include exemple specifice despre cum se redactează un MEA.
· Mandatul european de arestare este primul instrument juridic bazat pe recunoașterea
reciprocă a hotărârilor în materie penală. Aceasta presupune o schimbare radicală raportat la
vechiul sistem de extrădare, care a fost înlocuit cu un sistem de predare în cadrul spațiului
de libertate, securitate și justiție, cu impact, în special, asupra procedurilor, termenelor și
motivelor de nepredare a unei persoane. MEA este, astfel, strâns legat de obiect ivele
tratatul uiexprimate l a articolul 29din Tratatul Uniunii Europene.
· MEA ar trebui să fie utilizat în mod eficient, efectiv și proporțional ca un instrument pentru
prevenirea și sancțio narea infracțiunilor, garantând, în același t imp, drepturile fundamentale
ale suspecților și ale persoane lor condamnate. Instrumentul, care este bazat pe lipsirea de
libertate a persoanelor, este destinat, în principiu, să avanseze urmărirea penală în cazul
infracțiunilor mai serioase sau cu impact mai puternic care ar putea, în mod substanțial,
justifica uti lizare acestuia, sau în scopul executării condamnărilor. Acesta este destinat
utilizării numai dacă un mandat de arestare sau altă decizie judiciară executorie cu același
efect a fost emisă la nivel națio nal.
·

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 5
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO„Mandatul european de arestare a fost proiec tat să aibă un efect uniform în întreaga Uniune
Europeană. Efectul pe care îl urmărește este cel al unei predări rapide, fără întârzieri.
Trebui e să se rețină, de asemenea, că, pentru motive evidente de ordin practic, un mare
număr de mandate europene de a restare nu au în vedere numai un stat membru: a se vedea
Raportul Comisiei pentru Uniunea Europeană al Camerei Lorzilor „Mandatul european de
arestare -evoluții recente” (HL Paper 156) punctul 21. Formularul din anexa la decizia –
cadru a fost elaborat avân d în vedere acest aspect. Persoana care emite un mandat european
de arestare nu trebuie să îl adreseze unui anume stat membru. Odată emis, acesta este
disponibil pentru a fi ut ilizat în orice loc se poate afla persoana căutată la mo mentul
executării acestu ia.”1
· Manualul a fost redactat pe durata președințiilor portugheză și slo venă, cu sprijinul unui
număr de specialișt i ce utilizează MEA în întreaga Europă și, de asemenea, cu sprijinul
Rețelei Judiciare Europene, al Eurojust, al Secretariatului General al Consiliului și al
Comisie i Europene. Acesta a fost aprobat de Comitetul artico lului 36 în cadrul reuniunii sale
din 14 și 15 mai 2008. Acest comitet a fost cel care a discutat dispozițiile deciziei -cadru
privind MEA pe durata președinției belgiene în 20 01.
· Acest manual poate fi actualizat în viitor, dacă va fi necesar, în lumina experienței practice,
a mo dificărilor deciziei -cadru sau a evoluțiilor hotărârilor judecătorești.
· Toate propunerile referitoare la textul manualului ar trebui trimise Consi liului UE,
Secretari atulGeneral, Unitatea pentru cooperare judiciară în materie penală, Rue de la Loi
175, B -1040 Bruxelles (e -mail: eaw@consilium.europa.eu) sau Comisiei Europene, DG
JLS, Unitatea pentru cooperare judiciară în materie penală, Comisia Eur opeană, B -1049
Bruxelles.
______

1Avizul Lordului Hope of Craighead în cauza Dabas c. The High Court of Just ice, Madrid
[Cam era Lorzilor, 2007 UK HL 6].

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 6
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCUPRINS
1. Decizia -cadru privind mandatul european de arestare ………………………….. ………………….. 9
1.1. Definiția și principalele aspecte ale MEA ………………………….. ……………………….. 10
1.2. Form ularul MEA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..11
2. Punerea în aplicare a mandatului european de arestare în statele membre ale UE……….. 12
2.1. Declarațiile statelor membre referitoare la regimul special privind data la care au fost
comise faptele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 12
2.2. Predarea resortisanților ………………………….. ………………………….. ……………………. 13
3. Criteriile care se aplică în mo mentul emiterii unui MEA -–principiul proporționalității .14
4. Traducerea unui MEA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..15
4.1. Limbile acceptate de statele membre ale UE în mo mentul primi rii unui MEA ……16
5. Term enul în care autoritatea de executare trebuie să primească MEA după privarea de
libertate a persoanei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 16
6. Cum se co mpletează un formular de ME A………………………….. ………………………….. …..16
7. Cum se transmite un MEA ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
7.1. În cazurile în care persoana care trebuie arestată a fost localizată …………………….. 18
7.2. În cazurile în care locul în care se află persoana căutată nu este cunoscut ………….. 19

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 7
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO7.3. Sistem ulde Inform ațiiSchengen -SIS………………………….. ………………………….. ..19
7.4. Mandat uleuropean de arestare în SISone4all ………………………….. …………………… 19
7.5. Transmiterea prin Interpol ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
8. Rolul Euroj ust………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 21
9. Rețeaua Judiciară Europeană ………………………….. ………………………….. ……………………. 22
10. „Fiches Françaises” -orientările din fiecare stat membru ………………………….. …………… 22
11. Acordul între Norvegia și Islanda și Uniunea Europea nă………………………….. ……………. 23
12. Hotărârile relevante ale Curții de Just iție………………………….. ………………………….. …….. 23
13. Hotărâri ale unor Curți Suprem e (în rezumat) ………………………….. ………………………….. 23
14. Legături către mai multe informații despre MEA ………………………….. ……………………… 23
15. Exemple despre cum se co mpletează un formular de MEA ………………………….. ………… 24

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 8
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXE
Anexa I Decizia -cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de
arestare și procedurile de predare între statele membre ………………………….. …25
Anexa II Form ularul mandatul ui european de arestare ………………………….. ……………… 49
Anexa III Orientări privind modalitățile de co mpletare a formularului MEA ……………… 55
Anexa IV Limbile acceptate de statele membre în mo mentul primirii unui MEA ……….. 76
Anexa V Term enele urm ărite pentru primirea MEA după arestarea persoanei …………… 78
Anexa VI Hotărârea Curții de Just iție (C 105/03) în cauza Pupino ………………………….. .80
Hotărârea Curții de Just iție (C 303/05) în cauza Advokaten voor de Wereld ..99
Anexa VII Hotărâri ale unor Curți Suprem e (în rezumat) ………………………….. …………… 119
Anexa VIII Form ular sandard privind decizia MEA ……………………………….….. ..127

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 9
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO1. Decizia -cadru privind mandatul european de arestare
La 13 iunie 2002, Consiliul a adoptat decizia -cadru privind mandatul european de arestare1.
În conformitate cu articolul 34 alineatul (1), statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se
conforma dispozițiilor deciziei -cadru până la 31 decembrie 2003. Începând cu 1 ian uarie 2004,
acest nou sistem a înlocuit, cu puține excepții, acordurile de extrădare cu un nou regim de predare.
În ce privește predarea între statele membre, au fost înlocuite dispozițiile corespunzătoare ale
următoarel or convenții:
– Convenția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957, Protocolul adițio nal al
acestei a din 15 octombrie 1975, al doilea Protocol adițio nal al acesteia din 17 martie 1978 și
Convenția europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977, în partea
referi toare la extrădare;
– Acordul între cel e douăsprezece state membre ale Comunităților Europene privind
simplificarea și modernizarea modalităților de transmitere a cererilor de extrădare, din 26 mai
1989;
– Convenția privind procedura simplificată de extrădare î ntre statele membre ale Uniunii
Europene, din 10 mart ie 1995;
– Convenția privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, din 27.09.96;
– titlulIII, capi tolul4, din Convenția de punere în aplicare din 19 iunie 1990 a Acordului
Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la front ierele co mune.
Mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară executorie în Uniunea Europeană,
emisă de un stat membru și executată în alt stat membru, pe baza principiului rec unoașterii
reciproce.

1JO L 190, 18.7.2002, p.1.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 10
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO1.1. Definiția și principalele aspecte ale MEA
Mandatul european de arestare a înlocuit sistemul tradițional de extrădare cu un mecanism mai
simplu și mai rapid de predare a persoanelor căutate în vederea efectuării urmăririi penale sau a
executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privat ive de libertate. Un mandat poate fi emis
pentru motive care țin de urmărirea penală în legătură cu fapte care se pedepsesc în conformitate cu
legea națio nală cu o pedeapsă sau o măsură de sigura nță privat ive de libertate pentru o perioadă
maximă de cel puțin 12 luni1(pe parcursul anchetei, al audierilor și al etapelor procesului, până
când condamnarea devine definit ivă) sau poate fi emis pentru executarea unei condamnări sau a
unei măsuri de sig uranță de cel puțin 4 luni . Aceste criterii nu sunt cumulat ive.
Autori tățile centrale, care au jucat un rol semnificativ în procesul de extrădare, sunt excluse acum,
ca regul ă generală, din procesul MEA, deși acestea încă pot activa ca unități de sprijin, transmitere
șiinformare în general. Pentru a face ca cererile să fie mai simple și mai ușor de îndeplinit, acestea
sunt emise în prezent în mod uniform, prin completarea unui formular de MEA .
Decizia -cadru reflectă o filozo fie de integrare într -un spați u judiciar co mun și implică un nou model
de cooperare bazat pe încredere reciprocă între statele membre. Predarea resortisanților este, în
prezent, un principiu și o regulă generală, cu puține excepții. Aceste excepții au legătură cu
termenele și cu solici tările referi toare l a executare2. Practi ca a arătat că aproape o cincime dintre
toate predările în Uniune privesc un resortisant propriu al unei țări, deși condițiile de returnare sau
de executare a condamnării sunt deseori mențio nate, în conformitate cu d ecizia -cadru, în mo mentul
efectuării predării .

1Ar trebui să se ia notă de faptul că „ perioada maximă de cel puțin 12 luni ”, astfel cum este
mențio nată la artico lul 2 alineatul (1) din decizia -cadru, ar trebui interpretată în conformitate
cu vechiul regim al extrădării (adică Convenția europeană privind extrădarea din 1957,
Convenția UE pri vind extrădarea din 1995). Astfel, în legislația de punere în aplicare a
articolului 2 alineatul (1) din decizia -cadru, ar trebui să se indice faptul că un MEA poate fi
emis în cazurile în care pedeapsa cu care poate fi sancțio nată infracțiunea este de cel puțin 12
luni.
2A se vedea capito lul 2.2 referitor la predarea propriului resortisant al unei țări.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 11
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROMotivele de refuz al cooperării au fost reduse. Decizia -cadru a suprimat verificarea dublei
incriminări ca motiv de neexecutare și de nepredare cu privire la o listă de 32 de categorii de
infracțiuni, astfel cum sunt definite de statul emitent, în cazul în care acestea sunt pedepsite în statul
emitent printr -o pedeapsă sau măsură de siguranță privative de libertate pentru o perioadă maximă
de cel puțin 3 ani. Dacă infracțiunea în cauză se pedepsește cu o pedea psă mai mică de 3 ani, sau nu
este inclusă pe listă, se aplică principiul dublei incriminări.
În consecință, în cazul în care infracțiunile anchetate sau judecate corespund, în cazul respect iv,
descrierii t ipice pe care o au în legea statului emitent, atu nci autoritatea judiciară de executare nu
poate controla dubla incriminare a infracțiunii.
1.2. Formularul MEA
MEA reprezintă o decizie judiciară emisă în forma prevăzută de decizia -cadru. Form ularul MEA
este anexat la Decizia -cadru privind MEA. Formular ultrebui e să fie ut ilizat, cu toate că acest lucru
nu este întotdeauna clar în legislația unor state membre. Intenția Consiliului era să pună în aplicare
un instrument de lucru care să poată fi completat cu ușurință de către autoritățile judiciare emitent e
șirecunoscut de către autoritățile judiciare de executare. Unul din scopurile formularului este
evitarea traducerii îndelungate și costisitoare și facilitarea accesibilității informației. Numai acest
formular trebui e utilizat; acesta nu poate fi modific at. Atât timp cât acest formular va constitui, în
principiu, singurul temei al arestării și al predării ulterioare a persoanei căutate, ar trebui să fie
completat cu deosebită atenție pentru a se evita cererile inut ile de informații suplimentare.
Form ularu l poate fi co mpletat și imprimat pe site -ul Internet al Rețelei Judiciare Europene (RJE)
http://www.ejn -crimjust.europa.eu/documents.aspx .

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 12
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO2. Punerea în aplicare a mandatului eu ropean de arestare în statele membre ale UE
2.1. Declarațiile statelor membre referitoare la regimul special privind data la care au fost
comise faptele
În conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Decizia -cadru privind MEA, orice stat membru
poate face, la mo mentul adoptării deciziei -cadru, o declarație în care să indice că, în calitate de stat
membru de executare, va aplica Decizia -cadru privind MEA numai în cazul faptelor comise după o
anumită dată, care va fi precizată și care nu va depăși data d e 7 august 2002. Dacă faptele au fost
comise înaintea datelor indicate în continuare, este necesară o cerere de extrădare tradițio nală pentru
ca persoana căutată să fie predată.
O astfel de declarație a fost făcută de următoarele state membre:
-Austria: fapte comise după 7 august 2002
-Republica Cehă: fapte comise de resortisanți cehi după 1 noiembrie 20041.
-Franța: fapte comise după 1 no iembrie 1993
-Italia: fapte comise după 7 august 2002. În conformitate cu legislația italiană,
Italia nu poate executa MEA emise înainte de 14 mai 2005.
-Luxemburg: fapte comise după 7 august 2002 (o propunere legislativă va fi
prezentată Parlamentului)
Doar Austria, Franța și Italia au notificat Consiliul în sensul deciziei -cadru. În ce privește I talia,
legislația diferă de conținutul declarației.
Astfel, dacă faptele au fost comise înainte de datele indicate anterior, procedura pentru obținerea
predării persoanei căutate va fi îndeplinit ă prin înaintarea unei cereri de extrădare tradițio nale, și nu
a unui formular de MEA.

110750/06 COPEN 69 EJN 17 EUROJUST 31.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 13
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO2.2. Predarea resortisanților
Mandatul european de arestare pune capăt neexecutării predării din vechiul sistem de extrădare pe
motivul cetățeniei persoanei căutate. Generalizarea predării resortisanților este unul dintre cele mai
importante rezultate ale deciziei -cadru. Cu toate acestea, aceasta s -a realizat pe seama unor
dificultăți de ordin const ituționalîn anumite state membre.
În Germania , legea de transpunere a fost anulată printr -o hotărâre a Curții Const ituționale Fed erale
din 18 iulie 2005; hotărârea a împiedicat predarea cetățenilor germani, dar nu și extrădarea
resorti sanțil or străini, până la intrarea în vigoare la 2 august 2006 a noii legi din 20 iulie 2006.
În Polonia , printr -o hotărâre din 27 aprilie 2005, Trib unalul Const ituțional a amânat efectele
anulării parțiale a legii de transpunere până la 5 noiembrie 2006. Amendamentele au fost făcute la
timp și, începând cu 7 noiembrie 2006, Polonia și -a predat resortisanții cu condiția ca infracțiunea
pentru care se s olicită predarea să fi fost comisă în afara Poloniei și să fie considerată infracțiune în
legislația po loneză.
În Cipru , printr -o hotărâre din 7 no iembrie 2005, Curtea Supremă a Ciprului a declarat legea de
transpunere a MEA ca fiind contrară Const ituțieicipriote. O m odificare a intrat în vigoare la 28
iulie 2006; cu toate acestea, noul articol 11 ast fel modificat introduce o limită temporală pentru
predarea resortisanților, deoarece aceasta nu este posibilă decât pentru acte comise după data
aderării Cip rului la Uniune, și anume după 1 mai 2004.
În conformitate cu articolul 133 din decizia -cadru, atât tim p cât Austri a nu și -a mo dificat legislația
internă și cel mai târziu până la 31 decembrie 2008, Austria poate refuza executarea unui mandat în
cazul res ortisanțil or austri eci, în cazul în care faptele respect ive nu sunt pedepsite în conformitate
cu legea austriacă.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 14
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RORepublica Cehă va continua să trateze solicitările referitoare la fapte comise de resortisanți cehi
după 1 noiembrie 2004 în conformitate cu sistemul de extrădare aplicabil înainte de data aderării
Republicii Cehe la Uniunea Europeană, adică în conformitate cu Convenția europeană privind
extrădarea din 12 decembrie 1957, cele două protocoale de modificare ale sale din 15 octombrie
1975 și 17 ma rtie 1978, Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen și acordurile
bilateral e aplicabile. În conformitate cu dispozițiile artico lului 403 alineatul (2) din Codul de
procedură penală (Legea nr. 141/1961Coll., cu modificările respective), Republic a Cehă poate
preda proprii resortisanți unui alt stat membru al UE numai în condiții de reciprocitate.
3. Criteriile care se aplică în momentul emiterii unui MEA -–principiul proporționalității
Este limpede că Decizia -cadru privind MEA nu include nicio obligație pentru un stat membru
emitent să efectueze un control de proporționalitate șică legislația statelor membre joacă un rol –
cheie în acest sens .Fără a aduce atingere acestui aspect, luând în considerare consecințele grave ale
executării unui MEA în ce privește restricțiile asupra libertății fizice și a libertății de mișcare a
persoanei căutate, autoritățile co mpetente ar trebui , înainte de a decide emiterea unui mandat, să
examineze propor ționalitatea prin evaluarea unei serii de factori importan ți.Aceșt ia vo r cuprinde, în
special, o evaluare a gravității infracțiunii, a posibilită ții ca suspectul să fie de ținut și a pedepsei
care este probabil să fie aplicată în cazul în care persoana avută în vedere este găsită vino vată de
săvâr șirea infrac țiunii în cauză. Alți factori includ de asemenea garantarea protec ției eficace a
publicului și luarea în considerare a intereselor victimei infrac țiunii.
Ar trebui ca MEA să nu fie utilizat în cazul în care măsura coercit ivă care pare proporțională,
adecvată și aplicabilă cazului respect iv nu este arestarea preventivă. Mandatul nu ar trebui emis, de
exemplu, în cazul în care, deși arestarea prevent ivă este posibilă, ar putea fi aleasă o altă măsură
coerci tivă neprivat ivă de libertate –cum ar fi furnizarea unei d eclarații privind ident itatea și locul
de reședință –sau una care ar implica eliberarea imediată a persoanei după prima înfățișare
judiciară. Maimult, practicienii din do meniul MEA ar putea lua în considerare și solicita
consultan ță cu privire la utiliza rea al ternativă a unui MEA. Având în vedere eficien ța de ansamblu a
procedurilor penale, aceste alternative ar putea include:
· Utilizarea unor instrumente mai pu țin coercit ive din domeniul asisten țeijuridice reciproce,
în cazul în care acest lucru este posibil.
· Utilizarea videoconferin ței pentru suspec ți.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 15
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO· Recurgerea la o cita ție
· Utilizarea Sistemului de Informa ții Schengen în vederea stabilirii locului de re ședință al
unui suspect
· Utilizarea Deciziei -cadru privind recunoa șterea reciprocă a s ancțiunilor financiare
O astfel de evaluare ar trebui efectuată de autoritatea emitentă.
Interpretarea respectă dispozițiile Deciziei -cadru privind MEA și filozo fia generală care stă la baza
punerii sale în aplicare, în vederea transformării MEA într -un instrument eficient de combatere, în
special, a infracțiunilor grave și a criminalității organizate. Procurorii ar putea ,de asemenea ,să facă
trimitere la cauza Advocaten voor de Wereld din anexa VII și la articolul 49 din Carta Drepturilor
Fundamentale a UE .
Examinarea ar trebui să cont inue în cadrul organismelor adecvate pentru a oferi pract icienilor
instrum entel e juridice eficiente, astfel încât, atunci când este cazul, depunerea de mărturie de către
suspec ți să poată fi ob ținută prin intermediul asi stențeijuridice reciproce sau al instrumentelor
bazate pe principiul recunoa șterii reciproce care nu ar implica predarea persoanei.
Cu toate acestea, având în vedere diferen țele dintre sistem ele juridice ale statelor membre, în cazul
în care adoptarea u nor măsuri care nu sunt de natură legislat ivă nu se va dovedi sat isfăcătoare,
Consiliul a convenit să reexamineze această chest iune în viitor în temeiul unui raport care să fie
elaborat de Comisie, pe baza unor informa ții de fapt și din proprie ini țiativă sau la so licitarea
Consiliului . Cu această ocazie, Consiliul va decide cu privire la măsurile necesare care trebuie
adoptate pentru a favoriza o solu ție coerentă la nivelul UE.
(…)

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 16
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO4.Traducerea unui MEA
MEA ar trebui să fie trimis, împreună cu o traduce re în limba statului de executare sau în altă limbă
oficială a inst ituțiilor Uniunii Europene acceptată de statul respect iv, prin intermediul unei declarații
depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene (a se vedea anexa IV).
Dat fiind termenul scurt de executare a unui mandat european de arestare, dacă este cunoscut locul
unde se află persoana căutată, este de dorit ca traducerea mandatului de arestare respectiv să fie
realizată din timp în limba țării în care se presupune că se găsește . În cazul în care un MEA este
transmis direct autorității judiciare de executare sau autorității centrale, trebuie să fie însoțit de o
traducere.
În alte cazuri, Mandatul ar trebui să fie tradus de urgență în una din limbile acceptate de statul
membru de executare în care persoana a fost arestată, în interiorul termenului stabilit de statul
membru în mo mentulprimirii unui MEA.
Majoritatea statelor membre care utilizează Sistemul de Informații Schengen au practici speciale.
Începând cu 1 septembrie 2007, sistem ul SISone4all este operațional, în principiu, în majoritatea
statel or membre, cu excepția Bulgariei, Ciprului, României, Irlandei și Regatului Unit. Aceasta
înseamnă că ceea ce este cunoscut drept „formularele SIRENE A și M” vor conține, în principi u,
aceleași informații ca un MEA și vor fi făcute traduceri provizorii în engleză. Sistemul este
operați onaldin septembrie 2007.
Când Si stem ul de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) va deveni operațional, ceea ce
este prevăzut pentru 2009, M EA original va fi scanat în sistem și va fi disponibil imediat. Aceasta
nu afectează obligația mențio nată la artico lul 8 alineatul (2) din decizia -cadru.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 17
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO4.1. Limbile acceptate de statele membre ale UE în momentul primirii unui MEA
A se vedea anexa IV.
5. Termenul în care autoritatea de executare trebuie să primească MEA după privarea de
libertate a persoanei
În mo mentulîn care o persoană este arestată, autoritatea de executare trebuie să primească, într -un
termen stabilit, mandatul european de aresta re însoți t de o traducere în una din limbile acceptate de
acelstat, pentru a efectua procedura de predare și/sau a reține persoana arestată. Termenele și
limbile acceptate de statele membre variază în funcție de legislația națio nală. Nerespectarea
termenelor sau a regimului lingvist ic poate avea diferite consecințe, cum ar fi eliberarea persoanei
arestate, în funcție de legislație și de practica instanțelor.
Pentru term enele aplicabile, a se vedea anexa V.
6. Cum se completează un formular de MEA
Orientărrile detaliate sunt prezentate în anexa III.
În mo mentulcompletării unui MEA, o atenți e deosebită ar trebui acordată descrierii circumstanțelor
infracțiunii [caseta (e)], atât timp cât instanța ce execută mandatul european de arestare nu poate
verifica dubla incriminare cu privire la infracțiunile de pe lista celor treizeci și două de categorii de
infracțiuni, dacă infracțiunea se pedepsește cu o pedeapsă cu închisoarea cu un maximum de cel
puțin trei ani.
Lista, care este preluată din articolul 2 alin eatul (2) din decizia -cadru, se bazează parțial pe categorii
de infracțiuni armonizate prin actele normat ive adoptate sau în proces de adoptare, în temeiul
dreptul uiUE. Maj oritatea acestor categorii corespunde infracțiunilor care sunt ușor ident ificabile în
legislația internă a statului membru al UE și, ast fel, nu necesită vreo explicație anume. Cu toate
acestea, ar trebui subliniat faptul că definiția dată infracțiunii de către statul membru emitent este
cea care se aplică. Această listă ar trebui să nu f ie interpretată ca referindu -se la infracțiuni anume,
cila categorii de infracțiuni de tipul celor mențio nate în listă.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 18
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROÎn cazurile de eliminare a dublei incriminări, se aplică definiția infracțiunii din Codul penal (general
sau special) al statului memb ru emitent. În intenția originală a autorilor deciziei -cadru, nu ar fi
trebui t să fie necesară încorporarea textului codului în MEA (sau anexarea acestuia, cum pract ică
unele autorități judiciare), evitându -se astfel traducerea inutilă a textelor juridice. Circumstanțele
specifice cazului trebuie descrise întotdeauna în mod complet și exhaustiv, ast fel încât să se poată
evalua dacă se aplică „principiul specialității”, ne bis in idem și prescripția. Este întotdeauna necesar
să se precizeze mo mentul, loculși gradul de participare la infracțiune/infracțiuni a persoanei
căutate. Dacă infracțiunea nu apare pe listă, descrierea infracțiunii trebuie să fie în așa fel făcută
încât autoritatea judiciară de executare să poată evalua dubla incriminare.
Predarea pentruinfracțiuni accesorii înseamnă predarea pentru una sau mai multe infracțiuni care
se sancțio nează cu o pedeapsă inferioară pragului stabilit la articolul 2 alineatul (1) din decizia –
cadru. Decizia -cadru în sine nu prevede în mod explicit cum trebuie tra tatăchest iunea predării
accesorii. Unele state membre o permit, iar altele nu. Înainte de a emite un MEA, ar trebui să se
constate că această situație ar putea invalida MEA, în special în cazurile de condamnare în care
obiectivul ME A este o pedeapsă cumul ativă cu închisoarea iar anumite părți ale infracțiunilor nu se
încadrează în pragul stabilit.
Form ularul poate fi imprimat și co mpletat dar nimic nu se poate șterge și nicio modificare nu poate
fiadusă tabelelor sale. Dacă un aspect anume nu se aplică, se indică întotdeauna „Nu se aplică” dar
nu se șterge caseta. Formularul MEA poate fi imprimat și completat după ce este descărcat de pe
următorul site Internet:
http://www.ejn -crimjust.europa.eu/forms.aspx => Form
Acest formular a fost modificat recent ( noiembrie 2007), astfel încât casetele se ext ind în
cazul în care o mare cant itate de informații trebuie introdusă.
Este recom andabil să se descarce acest formular și să fie salvat într -un fișier pe calculatorul
personal sau pe CD, în cazul în care site -ul nu poate fi accesat atunci când este necesar.
Form ularul MEA nu necesită niciun document suplimentar dacă este completat în mod
corespunzător. Cu toate acestea, acolo unde este cazul, datele de identificare corespunzătoare ar
trebui să fie transmise pri n Interpol sau SIRENE, astfel cum se indică în formular în finalul casetei
(a).

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 19
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROEste important să se indice existența fotografiilor și a amprentelor persoanei căutate, în cazul în care
acestea sunt disponibile. Mai mult, ar trebui să fie întotdeauna transm ise detaliile de contact și
numărul de telefo n mo bil al biroului de serviciu și al persoanei responsabile, ast fel încât acestea să
poată fi informate imediat atunci când este găsită persoana căutată.
În anexele III și IV, sunt mențio nate orientările detal iate în legătură cu modalitățile de utilizare a
anumitor casete. Aceste orientări nu sunt obligatorii pentru autoritățile judiciare ale statelor membre
dar au o anumită importanță deoarece au fost redactate de experți și alte persoane implicate în
redactar ea Deciziei -cadru privind MEA.
7. Cum se transmite un MEA
7.1. În cazul în care persoana care trebuie arestată a fost localizată
În cazul în care persoana care trebuie arestată a fost localizată, un MEA ar trebui să fie transmis,
spre executare, direct autorității competente a statului în care a fost localizată persoana. Toate
inform ațiile referitoare la autoritățile emitente și de executare ale statelor membre pot fi găsite cu
ușurință pe site -ulInternet al RJE: http://www.ejn -crimjust.europa.eu = > se arch EAW Atlas =>
select the country .
În același timp, pentru a se asigura că persoana în cauză rămâne în același loc, de obicei, autoritatea
emitentă trimite, de asemenea, MEA direct biroului național SIRENE corespunzător pentru
transmiterea către statel e membre al UE care fac parte din Sistemul de Informații Schengen.
Aceasta va permite autorităților polițieneșt i din statele membre să ident ifice persoana care trebuie
arestată. MEA este trimis către biroul națio nal Interpol pentru a fi transmis acelor sta te membre ale
UE care nu fac parte, pentru mo ment, din SIS: Bulgaria, Cipru, Irlanda, Ro mânia și Regatul Unit.
Cu toate acestea, trebuie să se ia notă de faptul că, în anumite state membre, o alertă Interpol nu
constituie un motiv de arestare. În acest caz , este important să se indice în mod clar existența unui
MEA, lucru care poate fi necesar pentru a permite lipsirea de libertate.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 20
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO7.2. În cazurile în care locul în care se află persoana căutată nu este cunoscut
În cazurile în care locul în care se află persoana căutată nu este cunoscut, MEA ar trebui trimis
biroului națio nal SIRENE corespunzător pentru a fi transmis acelor state membre care fac parte din
SIS. Canalele Interpol sunt utilizate pentru a transmite acelor state membre ale UE care nu fac part e,
pentru mo ment, din SIS: Bulgaria, Cipru, Irlanda, România și Regatul Unit.
7.3. Sistemul de Informații Schengen -SIS
Articolul 9 alineatul (1) din decizia -cadru permite transmiterea directă a mandatului european de
arestare către autoritatea de execu tare î n cazul în care se cunoaște locul unde se află persoana
căutată. Artico lul 9 alineatul (2) prevede că autoritatea judiciară emitentă poate decide, în toate
cazurile, să semnaleze persoana căutată în Sistemul de Informații Schengen (SIS).
O semnalare în Sistem ul de Informații Schengen va avea valoarea unui MEA însoțit de informațiile
prevăzute la artico lul 8 alineatul (1). Pentru o perioadă tranzitorie, până în mo mentulîn care SIS va
avea capacitatea să transmită toate informațiile mențio nate la arti colul 8, semnalarea va avea
valoarea unui MEA, până la primirea originalului, în bună și cuvenită formă, de către autoritatea
judiciară de executare.
7.4. Mandatul european de arestare în SISone4all
La Consiliul JAI din 4 și 5 decembrie 2006, Consiliul a decis1să con tinue în sensul propunerii
portugheze pentru proiectul SISone4ALL, cu scopul de a găsi o soluție temporară la întârzierile și
celelalteprobl eme întâlnite pe parcursul derulării proiectului SIS II. Obiect ivul a fost conectarea
statel or membre care au aderat la UE în mai 2004 la actualul SIS1+. Accesul la SIS1+ ar conduce,
apoi, la suprimarea controalelor la front ierele interne. Toate statele membre vizate, cu excepția
Ciprului , au decis să adere la pro iect (în total, 9 țări)

1Concl uziile Consiliului privind SIS II, SIS 1+ și extinderea zonei Schengen, 16391/1/06.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 21
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROPregăti rile tehn ice și evaluările privind protecția datelor în statele membre avute în vedere au
condus la un schimb de formulare A și M în vederea solicitărilor diferitelor statelor membre de
adăugare a „stegulețelor” Schengen la alertele menționate la artico lul 95. Acea stă activitate a
început la 21 mai 2007 și progresează în mod constant.
Pe latura juridică, Consiliul a luat două decizii:
-2007/471/EC: Decizia Consiliului din 12 iunie 2007 privind aplicarea dispozițiilor acquis -ului
Schengen referitoare la Sistemul d e Inform ațiiSchengen în Republica Cehă, Republica Estonia,
Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungaria, Republica Malta, Republica Po lonia,
Republica Slovenia și Republica Slovacă1
-2007/472/EC: Decizia Consiliului din 25 iunie 2007 de modi ficare a Deciziei Co mitetului
executiv inst ituit prin Convenția Schengen din 1990, de modificare a Regulamentului financiar cu
privire la costurile de instalare și funcțio nare a funcției de suport tehnic pentru Sistemul de
Inform ațiiSchengen (C.SIS)2
Prima decizie
– permite ca datele SIS reale să fie transferate către statele membre în cauză începând cu 7 iulie
2007.
Prima dispoziție înseamnă că copiile naționale ale SIS din statele membre pot fi încărcate fără să fie
efectiv utilizate. Principalul său o biect iv este de ordin tehnic.
– permite statelor membre în cauză, începând cu 1 septembrie 2007, să introducă date în SIS și
să utilizeze date SIS, cu anumite condiții. Condițiile sunt legate de faptul că, atât timp cât
controal ele la frontieră nu sunt el iminate, nu trebuie puse în aplicare dispozițiile privind refuzul de
intrare. A doua dispoziție acordă celor 9 state membre în cauză permisiunea de a utiliza efect iv SIS
la fel ca și celelalte țări care sunt deja operaționale.

1JO L 179, 7.7.2007, p.46.
2JO L 179, 7.7.2007, p. 50.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 22
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO7.5. Transmiterea prin Int erpol
Articolul 10 alineatul (3) din decizia -cadru creează un temei juridic pentru a solicita Interpolului să
transmită un mandat european de arestare în cazurile în care transmiterea acestuia nu este posibilă
prin intermediul Sistemului de Informații Sch engen.
Utilizarea rețelei Interpol este văzută ca o modalitate posibilă de transmitere a mandatelor europene
de arestare către acele state membre care nu part icipă încă la SIS (Bulgaria, Cipru, Irlanda, România
șiRegatul Unit).
8. Rolul Eurojust
În con formitate cu articolul 3 din Decizia Consiliului din februarie 2002 (2002/187/JAI)1, unul din
obiectivele Eurojust este ameliorarea cooperării dintre autoritățile competente ale statelor membre,
în special prin facilitarea punerii în aplicare a asistenței judiciare internațio nale și a executării
cererilor de extrădare. Astfel, Eurojust poate acționa în sensul facilitării și coordonării cazurilor de
MEA și de extrădare.
În conformitate cu articolul 16 din Decizia -cadru privind MEA, în cazul în care mai mult e state
membre au emis un mandat european de arestare împotriva aceleași persoane, alegerea mandatului
european de arestare care trebuie să fie executat se face de către autoritatea judiciară de executare,
ținând cont în mod corespunzător de toate circumst anțele și, în special, de gravitatea relativă și de
loculcomiterii infracțiunilor, de datele respect ive ale mandatelor europene de arestare, precum și de
faptul că mandatul a fost emis pentru urmărirea penală sau pentru executarea unei pedepse sau a
unei măsuri de siguranță privat ive de libertate. Autoritatea de executare poate solicita avizul
Euroj ust pentru a lua o decizie în eventualitatea unor cereri mult iple.
Articolul 17 din decizia -cadru prevede termenele și procedurile pentru decizia de executare a MEA.
Atunci când, în circumstanțe excepțio nale, un stat membru nu poate respecta termenele stabilite în
acest artico l,acesta informează Eurojust, precizând motivele întârzierii.

1JO L 63, 6.3.2002, p. 1.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 23
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO9. Rețeaua Judiciară Europeană
Rețeaua Judiciară Europeană (RJE) a elab orat un instrument TI (Atlasul judiciar european) care
permite ident ificarea autorității judiciare de executare către care MEA ar trebui transmis
direct(http://www.ejn -crimjust.europa.eu /eaw_at las.aspx). I nstrumentul conține informații cu
privire la
· detaliile de contact ale autorităților de executare;
· limba în care trebuie emis mandatul
· termenulimită pentru primirea mandatului original începând de la data la care persoana care
trebui e predată a fost arestată, în cazul în care arestarea a urmat unei alerte în SIS;
· detaliile de contact ale autorităților emitente;
· detaliile de contact ale autorităților centrale și atribuțiile acestora (adică în ce privește
transmiterea unui MEA; sprijinul acordat au torităților com petente; cererile de tranzit;
cazurile urgente).
Atlasulmandatul uieuropean de arestare este disponibil pe site -ulInternet al RJE http://www.ejn –
crimjust.europa.eu. Atlasul MEA furnizează informațiile so licitate în mo mentul în care sunt
introduse date cu privire la locul în care MEA trebuie transmis (țara, diviziunea teritorială, regiunea,
sub-regiunea, localitatea, codul poștal). Punctele de contact ale RJE pot fi, de asemenea, contactate.
10. „Fiches Françaises” -orientările din fiecar e stat membru
În prezent, informațiile generale despre MEA, cum ar fi declarațiile statelor membre privind
domeniul de aplicare al decizie -cadru, informațiile cu privire la procedurile juridice și alte detalii
practi ce cunoscute sub denumirea de „ Fiches F rançaises ”, form ulare de MEA în toate limbile
oficiale și legislația națio nală pot fi găsite pe următoarele site -uriInternet:
RJE -site Internet -baza de date cu documente
– http://www.ejn -crimjust.europa.eu/documents.aspx [nume de utilizator ( login ): rje; parolă ( password ):
dgsi]
[Clic pe „Document by category” (Documente pe categorii) și alegeți „EAW notifications” (Notificări de MEA)
și „EAW reports and documents” (Rapoa rte și documente privind MEA)]

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 24
ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROSite-ul Internet al Secretariatului General al Consiliului
– http://www.consilium.europa.eu /cms3_Applications/applications/PolJu/details.asp?lang=EN
&cmsid=545& id=66
Informații generale pe site -ul Internet al Comisiei Europene
– http://ec. europa.eu/justice_home/fsj/criminal/extradition/fsj_criminal_extradition_en.htm
11. Acordul între Norvegia și Islanda și Uniunea Europeană
La 28 iunie 2006, a fost semnat un acord de predare între Norvegia și Islanda și Uniunea
Europeană. Acordul ext inde, cu anumite modificări, mecanismul predării în Norvegia și Islanda.
Acordul nu este încă în vigoare.
12. Hotărârile relevante ale Curții Europene de Justiție
În anexa VI se găsesc două hotărâri ale Curții Europene de Just iție care ar putea prezenta int eres
pentru autoritățile judiciare ale statelor membre, și anume cauzele Pupino (C -105/03) și Advocaten
voor de Wereld (C -303/05).
13. Hotărâri ale unor Curți Supreme (în rezumat)
În anexa VII sunt rezumate o serie de decizii ale câtorva Curți Supreme di n statele membre.
14. Legături către mai multe informații despre MEA
Maimulte informații referitoare la aplicarea Deciziei -cadru privind mandatul european de arestare,
precum șijurisprudență, pot fi găsite pe următoarele site -uriInternet:
-http://www.ejn -crimjust.europa.eu/
Site-ul Internet al Rețelei Judiciare Europene

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 25
ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO-http://www.ejn -crimjust.europa.eu/ea w_atlas.aspx
AtlasulMEA pe site -ulInternet al RJE
-http://www.ejn -crimjust.europa.eu/european -arrest -warrant.aspx
Inform ațiiprivind MEA disponibile pe site -ulInternet al RJE
15. Exemple despre cum se completează un formular de MEA
În anexa III este prezentat un exemplu în vederea asigurării unor instrucțiuni în legătură cu
modalitățile de com pletare a formularului MEA. Exemplul este împărțit în două categorii referitoare
la cazurile în care MEA este emis pentru scopul efectuării urmăririi penale/anchetei (etapa
prem ergătoare procesului) și la cazurile de executare a unei condamnări și în care condamnarea a
fost pronunțată în lipsă .
_________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 26
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXA I
Decizia -cadru a Consiliulu i din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare
și procedurile de predare între statele membre1
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special artico lul 31 lit erele (a) și (b) și
articolul 34 alineat ul(2) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European,
întrucât:
(1) În conformitate cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 15 și 16 octombrie
1999, în special punctul (35), ar trebui să fie eliminată, între statele membre, procedura
formală de extrădare pentru persoanele care încearcă să se sustragă just iției după ce au făcut
obiectul uneicondamnări definit ive și să fie accelerate procedurile de extrădare privind
persoanele bănuite că ar fi săvârșit o infracțiune.
(2) Program ul de măsuri pentru punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a
deciziilor penale prevăzut la punctul (37) din concluziile Consiliului de la Tampere și adoptat
de Consiliu la 30 no iembrie 2000 mențio nează aspectul executării reciproce a mandatelor de
arestare.
(3) Toate statele membre sau anumite state membre sunt părți la diferite convenții în do meniul
extrădării, printre care Convenția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957 și
Convenția euro peană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977. Țările nordice au
legi de extrădare cu conținut identic.

1JO L 190, 18.7.2002, p.1.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 27
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(4) De asemenea, următoarele trei convenții, privind, în totalitate sau parțial, extrădarea, au fost
aprobate de statele membre și fac part e din acquis -ulUniunii: Convenția de punere în aplicare
a Acordul uiSchengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la
front ierele co mune din 19 iunie 1990 (cu privire la statele membre care sunt părți la convenția
mențio nată anterio r), Convenția privind procedura simplificată de extrădare între statele
membre ale Uniunii Europene din 10 mart ie 1995 și Convenția privind extrădarea între statele
membre ale Uniunii Europene din 27 septembrie 1996.
(5) Obiect ivul stabilit pentru Uniune, șianume, de a deveni un spațiu de libertate, securitate și
justiție, duce la eliminarea extrădării între statele membre și la înlo cuirea acestei a cu un
sistem de predare între autoritățile judiciare. Pe de altă parte, introducerea unui nou sistem
simplifi cat de predare a persoanelor condamnate sau bănuite, cu scopul executării sent ințelor
de condamnare sau a urmăririlor, în materie penală, permite eliminarea co mplexității și a
riscuril or de întârzi ere inerente procedurilor actuale de extrădare. Relațiile d e cooperare
clasice care au dominat până în prezent între statele membre ar trebui să fie înlocuite cu un
sistem de liberă circulație a deciziilor judiciare în materie penală, atât a celor anterioare
sentinței de condamnare, cât și a celor definit ive, într -un spațiu de libertate, securitate și
justiție.
(6) Mandatul de arestare european prevăzut în prezenta decizie -cadru const ituie prima
concreti zare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoașterii reciproce pe care
Consiliul European l -a califica t drept „pi atra de temelie” a cooperării judiciare.
(7) Dat fiind faptul că obiect ivul de a înlocui sistemul de extrădare mult ilateral întemeiat pe
Convenția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957 nu poate fi suficient realizat
de statele membr e acți onând unilateral șiprin urmare, datorită dimensiunii și efectelor sale,
poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Consiliul poate adopta măsuri, în conformit ate cu
principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la artico lul 2 din Tratatul pr ivind Uniunea
Europeană și la artico lul 5 din Tratatul de inst ituire a Com unității Europene. În conformitate
cu principiul proporționalității, ast fel cum este prevăzut de acest ult im art icol,prezenta
decizie-cadru nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiect iv.
(8) Deciziile privind executarea mandatului european de arestare trebuie să facă obiectul unor
controal e sufic iente, ceea ce înseamnă că o autoritate judiciară din statul membru în care a
fost arestată persoana căutată va trebui să ia decizia de predare a acesteia.
(9) Rolul autori tăților central e în executarea unui mandat european de arestare trebuie să se
limiteze la un sprijin pract ic și administrativ.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 28
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(10) Mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe un grad ridi cat de încredere între
statel e membre. Punerea în aplicare a acestuia nu poate fi suspendată decât în caz de încălcare
gravă și persistentă de către unul din statele membre a principiilor enunțate la artico lul 6
alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea E uropeană, constatată de Consiliu, în aplicarea
articolului 7 alineatul (1) din tratatul mențio nat anteri or șicu consecințele prevăzute la
alineatul (2) din același art icol.
(11) Mandatul european de arestare ar trebui să înlocuiască, în relațiile dintre s tatele membre, toate
instrum entel e anteri oare privind extrădarea, inclusiv dispozițiile t itlului III din Convenția de
punere în aplicare a Acordului Schengen cu privire la aceste aspecte.
(12) Prezenta decizie -cadru respectă drepturile fundamentale și prin cipiile recunoscute de artico lul
6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta Drepturilor Fundamentale a
Uniunii Europene, în special în capito lul VI. Nimic din prezenta decizie -cadru nu poate fi
interpretat ca o interdicție de a refuza predarea unei persoane împotriva căreia a fost emis un
mandat european de arestare, atunci când există motive să se creadă, pe baza unor elemente
obiective, că respect ivul mandat de arestare a fost emis cu scopul de a urmări sau de a pedepsi
o persoană pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, opinii po litice sau
orientare sexuală, sau de a aduce atingere situației acestei persoane pentru oricare din aceste
motive. Prezenta decizie -cadru nu împiedică un stat membru să aplice normele sale
constituționale privind respectarea dreptului la un proces echitabil, libertatea de asociere,
libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă.
(13) Nimeni nu ar trebui să fie îndepărtat, expulzat sau extrădat către un stat în care există un risc
serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse ori tratamente inumane sau
degradante.
(14) Având în vedere că toate statele membre au ratificat Convenția Consiliului Europei pentru
protecți a persoanelor privind prelucrarea automată a datelor personale din 28 ianuarie 1981,
este necesar ca datele cu caracter personal prelucrate în cadrul punerii în aplicare a prezentei
decizii-cadru să fie protejate, în conformitate cu principiile respect ivei convenții,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE -CADRU:

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 29
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCAPITOLUL 1 PRINCIPII GENERALE
Articolul 1 Definiția mandatului european de arestare și obligația de executare a acestuia
(1)Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de un stat membru în vederea
arestării și a predării de către un alt stat membru a unei persoane căutate, pentru efectuarea
urmăririipenale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privat ive
de libertate.
(2)Statel e membre execută orice mandat european de are stare, pe baza principiului recunoașterii
reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii -cadru.
(3)Prezenta decizie -cadru nu poate avea ca efect modificarea obligației de respectare a
drepturilor fundamentale și a principiilor juridice fun damental e, ast fel cum sunt acestea
consacrate de artico lul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Articolul 2 Domeniul de aplicare al mandatului european de arestare
(1)Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea sta tuluimembru
emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privat ive de libertate a căror durată maximă
este de cel puțin douăsprezece luni sau, atunci când s -a dispus o condamnare la o pedeapsă
sau s -a pronunțat o măsură de siguranță, pentru condamnări pronunțate cu o durată de cel
puțin patru luni.
(2)Următoarel e infr acțiuni , în cazul în care sunt pedepsite în statul membru emitent cu o
pedeapsă sau o măsură de siguranță privat ive de libertate a căror durată maximă este de cel
puțin trei ani, ast fel cum sunt definite acestea de dreptul statului membru emitent, duc la
predarea pe baza unui mandat european de arestare, în condițiile prezentei decizii -cadru și
fără verificarea dublei incriminări a faptei:
-apartenența la o organizație criminală;
-teroris mul;
-traficul de persoane;
-exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;
-traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;
-traficul ilicit de arme, muniție și materiale explozive;
-corupți a;

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 30
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO-frauda, inclusiv frauda care aduce at ingere intereselor financiare ale Comunităților
Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Co munităților
Europene din 26 iulie 1995;
-spălarea produselor infracțiunii;
-falsificarea, inclusiv falsificarea monedei euro;
-criminalit atea informatică;
-infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de
dispari ție și traficul ilicit de specii și so iuri de plante pe cal e de di spariție;
-facilitarea intrării și a șederii ilegale;
-omuciderea vo luntară, loviturile și vătămările corporale grave;
-traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
-răpirea, sechestrarea și luarea de ostatici;
-rasismul și xeno fobia;
-jafurile organizate sau armate;
-traficul ilicit de bunuri culturale, inclu siv antichitățile și operele de artă;
-înșelăciunea,
-racketul șiextorcarea de fonduri;
-contrafacerea și pirateria produselor;
-falsificarea de documente administrative și traficul de falsuri;
-falsificarea mijloacelor de plată;
-traficul ilicit de substanțe hormonale și de alți factori de creștere;
-traficul ilicit de materiale nucleare și radioact ive;
-traficul de vehicule furate;
-violul;
-incendierea cu intenție;
-infracțiunile de co mpetența Curții Penale Internaționale;
-sechestrarea ileg ală de aeronave și nave;
-sabotaj ul.
(3)Consiliul poate decide în orice mo ment, hotărând în unanimitate și după consultarea
Parlamentul uiEuropean, în condițiile prevăzute la artico lul 39 alineatul (1) din Tratatul
privind Uniunea Europeană, să adauge al te categorii de infracțiuni la lista inclusă la alineatul
(2) din prezentul artico l.Consiliul examinează, pornind de la raportul prezentat de Comisie, în
temeiularticolului 34 alineatul (3), dacă această listă trebuie ext insă sau modificată.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 31
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(4)Pentru a lte infracțiuni decât cele prevăzute la alineatul (2), predarea poate fi subordonată
condi țieica faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să constituie o
infracțiune, în conformitate cu dreptul statului membru de executare, oricare ar fi elementele
constitutive sau calificarea acesteia.
Articolul 3 Motive de neexecutare obligatorie a mandatului european de arestare
Autori tatea judiciară a statului membru de executare (denumită în cont inuare „autoritate judiciară
de executare”) refuz ă executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
(1)atunci când infracțiunea care se află la baza mandatului de arestare este acoperită de amnist ie
în statul membru de executare, atunci când acesta ar avea competența să urmărească acea stă
infracțiune în temeiul dreptului său penal;
(2)atunci când din informațiile aflate la dispoziția autorității judiciare de executare rezultă că
persoana căutată a fost judecată definit iv înt r-un stat membru pentru aceleași fapte, cu
condi ția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel mo mentîn
curs de executare, sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul statului
membru de condamnare;
(3)atunci când persoana care face obiectul mandatului european de a restare nu poate, datorită
vârstei sale, să răspundă penal pentru faptele aflate la originea acestui mandat, în temeiul
dreptul uistatul ui membru de executare.
Articolul 4 Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare
Autori tatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare:
(1)atunci când, într -unul dintre cazurile prevăzute la artico lul 2 alineatul (4), fapta care stă la
baza mandatului european de arestare nu const ituie o infracțiune, în conform itate cu dreptul
statul ui membru de executare; cu toate acestea, în materie de taxe și impozite, de vamă și
schimb valutar, executarea mandatului european de arestare nu va putea fi refuzată pe motiv
că dreptul statului membru de executare nu impune acelaș i tip de taxe sau impozite sau nu
conține același t ip de norme în materie de taxe, impozite, de vamă și schimb valutar, ca
dreptul statul uimembru emitent;
(2)atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este urmărită penal în
statul membru de executare pentru aceeași faptă care stă la baza mandatului european de
arestare;

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 32
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(3)atunci când autoritățile judiciare ale statului membru de executare au decis fie să nu înceapă
urmărirea penală pentru infracțiunea care face obiectul m andatul ui european de arestare, fie să
îi pună capăt, sau atunci când persoana căutată a făcut obiectul unei decizii definit ive într -un
stat m embru pentru aceleași fapte care împiedică desfășurarea ulterioară a procedurilor;
(4)atunci când s -a prescris acțiunea penală sau pedeapsa, în conformitate cu dreptul statului
membru de executare, iar faptele sunt de competența acestui stat membru, în conformitate cu
dreptul său penal;
(5)în cazul în care din informațiile aflate la dispoziția autorității judiciar e de executare rezultă că
persoana căutată a fost judecată definit iv pentru aceleași fapte de o țară terță, cu condiția ca,
în caz de condamnare, sent ința să fi fost executată sau să se afle în acel mo ment în curs de
executare, sau să nu mai poată fi execu tată, în conformitate cu dreptul țării de condamnare;
(6)în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse
sau a unei măsuri de siguranță privat ive de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în
statul memb ru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează
să execute această pedeapsă sau măsură de siguranță în conformitate cu dreptul său intern;
(7)atunci când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care:
(a) în conformitate cu dreptul statului membru de executare, au fost săvârșite în întregime
sau parțial pe teritoriul statului membru de executare sau într -un loc considerat ca atare,
sau or
(b) au fost săvârșite în afara teritoriului statului membru emite nt, iar dreptul statul ui
membru de executare nu autorizează urmărirea penală pentru aceleași infracțiuni
săvârșite în afara teritoriului acestuia.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 33
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROArticolul 5 Garanții pe care trebuie să le ofere statul membru emitent în cazuri speciale
Executarea manda tuluieuropean de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi
subordonată prin dispozițiile dreptului statului membru de executare următoarelor condiții:
(1)atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a
unei măsuri de siguranță pronunțate printr -o decizie dată în absența uneia dintre părți și în
cazul în care persoana în cauză nu a fost citată personal și nici informată în alt mod despre
data și locul audierii care a dus la decizia dată în absență, predarea poate fi supusă condiției ca
autori tatea j udiciară emitentă să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta
persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să
solicite o nouă procedură de jud ecată în statul membru emitent și să fie prezentă la judecată;
(2)în cazul în care infracțiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare este
sancțio nată cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privat ive de libertate cu caracter
perm anent, ex ecutarea respectivului mandat poate fi supusă condiției ca sistemul juridic al
statul ui membru emitent să prevadă dispoziții care permit o reexaminare a pedepsei aplicate –
la cerere sau cel târziu după douăzeci de ani –sau aplicarea unor măsuri de clemen ță pe care
persoana le poate solicita, în conformitate cu dreptul sau practica statului membru emitent, în
vederea neexecutării acestei pedepse sau măsuri;
(3)atunci când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi
penale este resortisant sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă
condi țieica persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul membru de executare
pentru a executa acolo pedeapsa sau măsura de siguranță privat ive de l ibertate care au fost
pronunțate împotriva sa în statul membru emitent.
Articolul 6 Stabilirea autorităților judiciare competente
(1)Autori tatea judiciară emitentă este autoritatea judiciară a statului membru emitent care este
competentă să emită un man dat european de arestare, în conformitate cu dreptul acestui stat.
(2)Autori tatea judiciară de executare este autoritatea judiciară a statului membru de executare,
care este competentă să execute mandatul european de arestare, în conformitate cu dreptul
acestui stat.
(3)Fiecare stat membru informează Secretariatul General al Consiliului despre autoritatea
judiciară competentă, în conformitate cu dreptul intern.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 34
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROArticolul 7 Recursul la autoritatea centrală
(1)Fiecare stat membru poate desemna o autorita te centrală sau, atunci când sistemul juridic al
acestui a prevede astfel, mai multe autorități centrale, pentru a asista autoritățile judiciare
competente.
(2)Un stat membru poate, în cazul în care se dovedește necesar din motive de organizare a
sistem ului său judiciar, să încredințeze autorității sau autorităților sale centrale transmiterea și
primirea administrative a mandatelor europene de arestare, precum și a oricărei alte
corespondențe oficiale în legătură cu acestea.
Statul membru care dorește să ut ilizeze posibilitățile prevăzute în prezentul artico l comunică
Secretari atuluiGeneral al Consiliului informațiile referitoare la autoritatea centrală sau la
autori tățile centrale desemnate. Aceste indicații sunt obligatorii pentru toate autoritățile
statu lui membru emitent.
Articolul 8 Conținutul și forma mandatului european de arestare
(1)Mandatul european de arestare conține următoarele informații, prezentate în conformitate cu
formularul din anexă:
(a) ident itatea și cetățenia persoanei căutate;
(b) numele, adresa, numerele de telefo n și de fax și adresa electronică a autorității judiciare
emitente;
(c) indicarea existenței unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte
decizii judiciare executorii având același efect, intrând în sfera de aplicare a articolelor 1 și 2;
(d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, în special cu respectarea artico lului 2;
(e) descrierea circumstanțelor co miterii infracțiunii, inclusiv a mo mentului, locului și
gradul uide implicare a persoane i căutate la infracțiune;
(f) pedeapsa pronunțată, în cazul în care este vorba despre o hotărâre definit ivă, sau seria
de pedepse prevăzute pentru infracțiune de legea statului membru emitent;
(g) în măsura posibilă, alte consecințe ale infracțiunii.
(2)Mandatul european de arestare trebuie să fie tradus în limba oficială sau în una din limbile
oficiale ale statului membru de executare. Orice stat membru poate, în mo mentuladoptării
prezentei decizii -cadru sau ulterior, să indice, într -o decl arație depusă la Secretariatul General
alConsiliului, că acceptă o traducere în una sau mai multe alte limbi oficiale ale inst ituțiilor
Com unităților Europene.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 35
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCAPITOLUL 2 PROCEDURA DE PREDARE
Articolul 9 Transmiterea unui mandat european de arestare
(1)În cazul î n care se cunoaște locul unde se află persoana căutată, autoritatea judiciară emitentă
poate transmite direct autorității judiciare de executare mandatul european de arestare.
(2)Autori tatea judiciară emitentă poate decide, în toate cazurile, să semnaleze persoana căutată în
Sistem ulde Inform ațiiSchengen (SIS).
(3)O astfel de semnalare este efectuată în conformitate cu dispozițiile art icolului 95 din
Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea
treptată a con troalelor la front ierele comune, din 19 iunie 1990. O semnalare în SIS are
valoarea unui mandat european de arestare, însoțit de informațiile prevăzute la artico lul 8
alineatul (1). Pentru o perioadă tranzitorie, până în mo mentul în care SIS va avea capaci tatea
să transmită toate informațiile mențio nate la artico lul 8, semnalarea are valoare de mandat
european de arestare, până la primirea originalului, în bună și cuvenită formă, de către
autori tatea j udiciară de executare.
Articolul 10 Procedura de transm itere a unui mandat european de arestare
(1)În cazul în care autoritatea judiciară emitentă nu cunoaște autoritatea judiciară de executare
competentă, aceasta efectuează cercetările necesare, în special prin intermediul punctelor de
contact ale Rețelei J udiciare Europene, în vederea obținerii acestei informații de la statul
membru de executare.
(2)În cazul în care autoritatea judiciară emitentă dorește acest lucru, transmiterea poate fi
efectuată pri n intermedi ul sistemul ui securi zat de tel ecomunicații a l Rețelei Judiciare
Europene.
(3)În cazul în care nu este posibil să se recurgă la SIS, autoritatea judiciară emitentă poate face
apella serviciile Interpolului pentru a comunica mandatul european de arestare.
(4)Autori tatea judiciară emitentă poate tra nsmite mandatul european de arestare prin orice mijloc
sigur care permite obținerea unei urme scrise a transmiterii, în condiții care să -i permită
statul ui membru de executare să verifice autent icitatea acestuia.
(5) Toate dificul tățile legate de transmi terea sau de autenti citatea oricărui document necesar pentru
executarea mandatului european de arestare sunt sol uționate prin contacte di recte între autori tățile
judic iare implicate sau, după caz, prin intervenția autorităților centrale ale statelor membre.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 36
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(6)În cazul în care autoritatea care primește un mandat european de arestare nu este competentă
pentru a -i da curs, aceasta transmite din o ficiu mandatul european de arestare autorității
competente a statului său și informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă.
Articolul 11 Drepturile persoanei căutate
(1)Atunci când o persoană căutată este arestată, autoritatea judiciară de executare competentă
inform ează această persoană, în conformitate cu dreptul intern, despre existența și conținutul
mandatul uieuropean de arestare, precum și despre posibilit atea care îi este oferită de a
consimți la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă.
(2)O persoană căutată care este arestată în scopul executării unui mandat european de arestare
are drept ul de a fi asistată de un avocat și de un int erpret, î n conformitate cu dreptul intern al
statul ui membru de executare.
Articolul 12 Menținerea persoanei în detenție
Atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat european de arestare, autoritat ea judiciară
de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenție, în conformitate cu dreptul
statul ui membru de executare. Punerea provizorie în libertate este posibilă în orice mo ment, în
conformitate cu dreptul intern al statului memb ru de executare, cu condiția ca autoritatea
competentă a acestui stat membru să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita
fuga persoanei căutate.
Articolul 13 Consimțământul la predare
(1)În cazul în care persoana arestată indică fa ptulcă ea consimte la predarea sa, acest
consimțământ și, după caz, renunțarea sa expresă la drepturile conferite de „principiul
specialității”, prevăzut la articolul 27 alineatul (2), sunt date în fața autorității judiciare de
executare, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare.
(2)Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru ca acest consimțământ și, după caz,
renunțarea, prevăzute la alineatul (1) să fie obținute în condiții care să arate faptul că persoana
le-a exprimat în mo d liber și în deplină cunoștință a consecințelor acestuia. În acest scop,
persoana căutată are dreptul să fie asistată de un avocat.
(3)Consimțământul și, după caz, renunțarea, prevăzute la alineatul (1) sunt consemnate într -un
proces -verbal, în con formitate cu procedura prevăzută de dreptul intern al statului membru de
executare.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 37
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(4)Consimțământul este, în principiu, irevocabil. Fiecare stat membru poate să prevadă că acest
consimțământ și, după caz, renunțarea, pot fi revocate, în conformitate cu norm ele aplicabile
în dreptul intern. În acest caz, perioada cuprinsă între data consimțământului și cea a revocării
acestui a nu este luată în considerare pentru stabilirea termenelor prevăzute la artico lul 17. Un
stat m embru care dorește să recurgă la ac eastă posibilitate informează despre aceasta
Secretari atulGeneral al Consiliului, în mo mentul adoptării prezentei decizii -cadru, și indică
modalitățile în care este posibilă revocarea consimțământului, precum și oricare modificare a
acestora.
Articolul 1 4 Audierea persoanei căutate
În cazul în care persoana arestată nu consimte la predarea sa în modul prevăzut la artico lul 13,
aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare, în conformitate cu dreptul
statul ui membru de executare .
Articolul 15 Decizia de predare
(1)Autori tatea judiciară de executare decide, în termenele și în condițiile stabilit e în prezenta
decizie-cadru, predarea persoanei.
(2)În cazul în care autoritatea judiciară de executare consideră că informațiile comu nicate de
statul membru emitent sunt insuficiente pentru a -i permite să decidă predarea, aceasta solicită
furnizarea de urgență a unor informații suplimentare necesare, în special în legătură cu
articolele 3 –5 și 8, și poate stabili o dată limită pentru primirea acestora, ținând cont de
necesitatea de a respecta termenele stabilite la articolul 17.
(3)Autori tatea judiciară emitentă poate, în orice mo ment, să transmită toate informațiile
suplimentare utile autorității judiciare de executare.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 38
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROArticolul 16 Decizia în cazul concursului de cereri
(1)În cazul în care mai multe state membre au emis un mandat european de arestare împotriva
aceleiași persoane, alegerea mandatului european de arestare care trebuie să fie executat se
face de autoritatea judicia ră de executare, ținând cont în mod corespunzător de toate
circumstanțele și, în special, de gravitatea relativă și de locul co miterii infracțiunilor, de datele
respective ale mandatelor europene de arestare, precum și de faptul că mandatul a fost emis
pentru urm ărirea penală sau pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță
privative de libertate.
(2)Autori tatea judiciară de executare poate solicita avizul Euro just pentru a face alegerea
prevăzută la alineatul (1).
(3)În cazul unui confli ct între un mandat european de arestare și o cerere de extrădare prezentată
de un stat terț, decizia de acordare a priorității fie mandatului european de arestare, fie cererii
de extrădare, este adoptată de autoritatea competentă a statului membru de execu tare, ținând
cont î n mo d corespunzător de toate circumstanțele, în special de cele prevăzute la alineatul
(1), precum și de cele mențio nate în convenția aplicabilă.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere obligațiilor statelor membre care decurg din Statut ul Curții
Penale Internațio nale.
Articolul 17 Termene și proceduri pentru decizia de executare a mandatului european de
arestare
(1)Un mandat european de arestare se soluțio nează și se execută în regim de urgență.
(2)În cazul în care persoana căutată c onsimte la predare, decizia definit ivă privind executarea
mandatul uieuropean de arestare se ia în termen de 10 zile de la data consimțământului
mențio nat anterior.
(3)În celelalte cazuri, decizia definit ivă privind executarea mandatului european de arest are se ia
în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei căutate.
(4)În cazuri particulare, atunci când mandatul european de arestare nu poate fi executat în
termenele prevăzute la alineatele (2) sau (3), autoritatea judiciară de executare informe ază de
îndată autoritatea judiciară emit entă despre aceasta, indicând motivele. Într -un astfel de caz,
termenele pot fi prelungite cu 30 de zile suplimentare.
(5)Cât timp nicio decizie definit ivă privind executarea mandatului european de arestare nu este
luată de autoritatea judiciară de executare, aceasta se va asigura că sunt îndeplinite condițiile
materi ale necesare unei predări efect ive a persoanei.
(6)Orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie motivat.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 39
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(7)Atunci când, în circumstanțe excepțio nale, un stat membru nu poate respecta termenele
stabilite în prezentul artico l,acesta informează Eurojust, precizând motivele întârzierii. În
afară de aceasta, un stat membru care a suferit, din partea altui stat membru, mai multe
întârzieri în executarea unor mandate europene de arestare, informează Consiliul despre
aceasta, în scopul evaluării, la nivelul statelor membre, a punerii în aplicare a prezentei
decizii-cadru.
Articolul 18 Situația în așteptarea deciziei
(1)Atunci când mandatul european de arestare a fost emis pentru desfășurarea urmăririi penale,
autori tatea j udiciară de executare trebuie:
(a) fie să accepte audierea persoanei căutate, în conformitate cu artico lul 19;
(b) fie să accepte transferul temporar al persoanei căutate.
(2)Condi țiile și durata transferului temporar sunt stabilite de comun acord de autoritatea judiciară
emitentă și autoritatea judiciară de executare.
(3)În caz de transfer temporar, persoana trebuie să se poată întoarce în statul membru de
execu tare pentru a asista la audierile care o privesc, în cadrul procedurii de predare.
Articolul 19 Audierea persoanei în așteptarea deciziei
(1)Persoana căutată este audiată de autoritatea judiciară, asistată de o altă persoană, desemnată în
conformitate c u dreptul statului membru căruia îi aparține instanța judecătorească sesizată.
(2)Audierea persoanei căutate se realizează în conformitate cu dreptul statului membru de
executare și în condițiile stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emit entă și
autori tatea j udiciară de executare.
(3)Autori tatea judiciară de executare competentă poate însărcina o altă autoritate judiciară a
statul ui membru din care provine să participe la audierea persoanei căutate, pentru a garanta
aplicarea corectă a prezent ului articol și a condițiilor stabilite.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 40
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROArticolul 20 Privilegii și imunități
(1)Atunci când persoana căutată beneficiază de un privilegiu sau de o imunitate de jurisdicție sau
de executare în statul membru de executare, termenele prevăzute la artico lul 17 nu încep să
curgă decât în cazul în care și din ziua în care autoritatea judiciară de executare a fost
inform ată asupra faptului că acest privilegiu sau această imunitate au fost ridicate. Statul
membru de executare se asigură de faptul că sunt îndepl inite condițiile materiale necesare
unei predări efect ive, în mo mentulîn care persoana nu mai beneficiază de un asemenea
privilegiu sau de o asemenea imunitate.
(2)Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunității depinde de o autoritate a statului m embru
de executare, autoritatea judiciară de executare îi transmite o cerere în acest sens, fără
întârziere. Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunității depinde de o autoritate a altui
stat sau a unei organizații internațio nale, cererea va fi adre sată de autoritatea judiciară
emitentă.
Articolul 21 Conflictul de obligații internaționale
Prezenta decizie -cadru nu aduce at ingere obligațiilor statului membru de executare atunci când
persoana căutată a fost extrădată către acest stat membru dintr -o țară terță și atunci când această
persoană este protejată de dispozițiile acordului privind specialitatea, în temeiul căruia a fost
extrădată. Statul membru de executare ia toate măsurile necesare pentru a solicita de îndată
consimțământul statului din care a fost extrădată persoana căutată, astfel încât aceasta să poată fi
predată statului membru emitent. Termenele prevăzute la artico lul 17 nu încep să curgă decât din
ziua în care principiul specialității încetează să se mai aplice. Până la primirea decizie i din partea
statul ui din care a fost extrădată persoana căutată, statul membru de executare se asigură că sunt
îndeplinite condițiile materiale necesare unei predări efect ive.
Articolul 22 Notificarea deciziei
Autori tatea judiciară de executare notifică de îndată autorității judiciare emitente decizia privind
modulîn care s -a dat curs mandatului european de arestare.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 41
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROArticolul 23 Termenul pentru predarea persoanei
(1)Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între aut oritățile
implicate.
(2)Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei fina le privind executarea
mandatul uieuropean de arestare.
(3)În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alineatul (2) este
împiedicat ă de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de
executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra
unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 1 0 zile de la noua dată
astfel convenită.
(4)În mod excepțio nal, predarea poate fi amânată temporar din motive umanitare serioase, cum
ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în perico l
viața sau sănătatea pers oanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de
îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de
îndată autoritatea judiciară emit entă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi
date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel
convenită.
(5)La expirarea termenelor prevăzute la alineatele (2) –(4), în cazul în care persoana se mai află
în detenție, aceasta este pusă în libertate.
Articolul 24 Predarea amânată sau condiționată
(1)Autori tatea judiciară de executare poate, după ce a decis executarea mandatului european de
arestare, să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în
statul de executare sau, în cazul în care a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe
teritoriulacestui a, o pedeapsă primită pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul
european de arestare.
(2)În loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului
membru emitent persoana căutată, în condiții care urmează a fi stabilite de comun acord între
autori tățile judiciare de executare și emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autoritățile
statul ui membru emitent sunt obli gate să respecte condițiile acestuia.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 42
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROArticolul 25 Tranzitul
(1)Fiecare stat membru permite, cu excepția cazului în care fo losește posibilitatea de refuz atunci
când se solicită tranzitul unuia dintre resortisanții sau rezidenții săi, în scopul execută rii unei
pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, tranzitul pe teritoriul său al unei
persoane căutate care este predată, cu condiția să fi primit informații despre:
(a) ident itatea și cetățenia persoanei care face obiectul mandatului european de arestare;
(b) existența unui mandat european de arestare;
(c) natura și încadrarea juridică a infracțiunii;
(d) descrierea circumstanțelor săvârșirii infracțiunii, inclusiv data și locul.
Atunci când persoana care face obiectul unui mandat eur opean de arestare în scopul urmăririi
penale este resortisant sau rezident al statului membru de tranzit, tranzitul poate fi supus
condi țieica persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul membru de tranzit,
pentru a efectua acolo pedeapsa sau măsura de siguranță privat ive de libertate care ar fi
pronunțate împotriva sa în statul membru emitent.
(2)Fiecare stat membru desemnează o autoritate însărcinată cu primirea cererilor de tranzit și a
docum entel or necesare, precum și a oricărei alte c orespondențe oficiale privind cererile de
tranzi t. Statel e membre co munică această desemnare Secretariatului General al Consiliului.
(3)Cererea de tranzit, precum și informațiile prevăzute la alineatul (1), pot fi adresate autorității
desemnate în temeiul alineatul ui (2), prin orice mijloc care permite păstrarea unei urme scrise
a transmiterii. Statul membru de tranzit notifică decizia sa prin același procedeu.
(4)Prezenta decizie -cadru nu se aplică în cazul ut ilizării căilor aeriene fără escală prevăzută . Cu
toate acestea, în cazul în care are loc o aterizare forțată, statul membru emitent furnizează
autori tății desemnate în conformitate cu alineatul (2) informațiile prevăzute la alineatul (1).
(5)Atunci când tranzitul se referă la o persoană care trebui e să fie extrădată de un stat terț către
un stat membru, se va aplica mutatis mutandis prezentul artico l.În special, expresia „mandat
european de arestare” va fi înlocuită cu „cerere de extrădare”.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 43
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCAPITOLUL 3 EFECTELE PREDĂRII
Articolul 26 Computarea detenției executate în statul membru de executare
(1)Statul membru emitent compută din durata totală a privării de libertate care ar trebui executată
în statul membru emitent toate perioadele de detenție rezultând din executarea unui mandat
european de a restare, ca urmare a condamnării la o pedeapsă sau măsură de siguranță
privative de libertate.
(2)În acest scop, toate informațiile privind durata detenției persoanei căutate pe baza mandatului
european de arestare sunt transmise de autoritatea judiciară de executare sau de autoritatea
central ă desemnată în temeiul art icolului 7 autorității judiciare emitente în mo mentulpredării.
Articolul 27 Eventuala urmărire penală pentru alte infracțiuni
(1)Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General alConsiliului că, în relațiile sale cu
alte state m embre care au dat aceeași notificare, se prezumă că s -a dat consimțământul pentru
ca o persoană să fie urmărită penal, condamnată sau deținută în vederea executării unei
pedepse sau a unei măsuri de sigu ranță privative de libertate, pentru o infracțiune săvârșită
înaintea predării acesteia, alta decât cea care a motivat predarea, cu excepția situației în care,
într-un anumit caz, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de
preda re.
(2)Cu excepția cazurilor prevăzute la alineatele (1) și (3), o persoană care a fost predată nu poate
fiurmări tă penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracțiune săvârșită înaintea
predării sale, alta decât cea care a motivat predarea s a.
(3)Alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri:
(a) atunci când persoana nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i -a fost predată în
patruzeci și cinci de zile de la data eliberării sale definit ive, deși a avut posibilitatea să o
facă, sau atunci când s -a reîntors aici după ce l -a părăsit;
(b) infracțiunea nu este sancțio nată cu o pedeapsă sau măsură de siguranță privat ive de
libertate;
(c) procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea
individuală a persoane i;
(d) atunci când persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică
privarea de libertate, în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar
dacă această pedeapsă sau măsură este suscept ibilă de restrângerea libertății sal e
individuale;

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 44
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(e) atunci când persoana a acceptat să fie predată, renunțând, după caz, în același t imp și la
principiul specialității, în conformitate cu artico lul 13;
(f) atunci când persoana a renunțat în mod expres, după predarea sa, să beneficieze de
principiul specialității pentru fapte specifice anterioare predării sale. Renunțarea se face
în fața autorităților judiciare co mpetente ale statului membru emit ent și se consemnează
în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Aceasta este redactată astfel încât să
reiasă cl ar că persoana în cauză a exprimat -o în mod liber și în deplină cunoștință a
consecințelor acesteia. Persoana are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;
(g) atunci când autoritatea judiciară de executare care a pred at persoana își dă
consimțământul, în conformitate cu alineatul (4).
(4)Cererea pentru consimțământ este prezentată autorității judiciare de executare, însoțită de
inform ațiile menționate la artico lul 8 alineatul (1), precum și de o traducere, astfel cum se
prevede la artico lul 8 alineatul (2). Consimțământul este dat atunci când infracțiunea pentru
care este solicitat implică ea însăși obligația de predare, în conformitate cu prezenta decizie –
cadru. Consimțământul este refuzat pentru motivele mențio nate l a articol ul3 și, în caz
contrar, poate fi refuzat doar pentru motivele mențio nate la artico lul 4. Decizia este adoptată
în cel mult 30 de zile de la data primirii cererii. Pentru cazurile mențio nate la art icolul 5, statul
membru emitent trebuie să acorde garanțiile care sunt prevăzute aici.
Articolul 28 Predarea sau extrădarea ulterioară
(1)Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relațiile sale cu
alte state m embre care au făcut aceeași notificare, se consideră c ă a fost acordat
consimțământul pentru predarea unei persoane către un stat membru, altul decât statul
membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracțiune
săvârșită înaintea predării acesteia, cu excepția situației în care, într -un caz particular,
autori tatea j udiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
(2)În ori ce situație, o persoană care a fost predată statului membru emitent în temeiul unui
mandat european de arestare poate, fără consimțămân tulstatul uimembru de executare, să fie
predată unui alt stat membru decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat
european de arestare emis pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării sale, în următoarele
cazuri :

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 45
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(a) atunci când, deși a avut posibilitatea să o facă, persoana căutată nu a părăsit teritoriul
statul ui membru căruia i -a fost predată în 45 de zile de la data eliberării sale definit ive,
sau atunci când s -a întors pe teritoriul acestuia după ce l -a părăsit ;
(b) atunci când perso ana căutată acceptă să fie predată unui stat membru, altul decât statul
membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare. Consimțământul se
dă autorităților judiciare co mpetente ale statului membru emitent și se consemnează în
conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Este redactat astfel încât să reiasă că
persoana în cauză a acțio nat în mod liber și în deplină cunoștință a consecințelor
acestui a. Persoana căutată are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;
(c) atunci când persoana căutată nu beneficiază de principiul specialității, în conformitate
cu artico lul 27 alineatul (3) literele (a), (e), (f) și (g).
(3)Autori tatea judiciară de executare consimte ca persoana vizată să fie predată unui alt stat
membru, în conformi tate cu urm ătoarel e norme:
(a) cererea de consimțământ este prezentată în conformitate cu artico lul 9, însoțită de
inform ațiile menționate la artico lul 8 alineatul (1), precum și de o traducere, astfel cum
se prevede la artico lul 8 alineatul (2);
(b) consi mțământul este dat atunci când infracțiunea pentru care este solicitat implică ea
însăși obligația de predare, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii -cadru;
(c) decizia este adoptată în cel mult treizeci de zile de la data primirii cererii;
(d) consimțământul este refuzat pentru motivele menționate la artico lul 3 și, în caz contrar,
nu mai poate fi refuzat decât pentru motivele mențio nate la artico lul 4. Pentru cazurile
mențio nate la artico lul 5, statul membru emitent trebuie să furnizeze garanți ile care sunt
prevăzute în acesta.
(4)Fără a aduce atingere alineatului (1), o persoană care a fost predată în temeiul unui mandat
european de arestare nu este extrădată unui stat terț fără consimțământul autorității
competente a statului membru care a pr edat-o. Acest consimțământ este acordat în
conformitate cu convențiile prin care acest stat membru își asumă obligații, precum și cu
dreptul său intern.
Articolul 29 Predarea unor obiecte
(1)La cererea autorității judiciare emitente sau din proprie iniț iativă, autoritatea judiciară de
executare sechestrează și predă, în conformitate cu dreptul intern, obiectele:
(a) care pot servi ca mijloace de probă, sau
(b) care au fost dobândite de persoana căutată ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 46
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(2)Predarea o biectelor prevăzute la alineatul (1) este efectuată chiar și în cazul în care mandatul
european de arestare nu poate fi executat, ca urmare a decesului sau a evadării persoanei
căutate.
(3)Atunci când obiectele prevăzute la alineatul (1) sunt susceptibile de sechestru sau confiscare
pe teritoriul statului membru de executare, acesta din urmă poate, în cazul în care obiectele
sunt necesare unei proceduri penale în curs, să le păstreze temporar sau să le predea statului
membru emitent, sub rezerva rest ituirii.
(4)Drepturile pe care statul membru de executare sau părți terțe le -ar fi dobândit asupra
obiectel or prevăzute la alineatul (1) sunt menținute. Atunci când există asemenea drepturi,
statul membru emitent trimite obiectele statului membru de executare f ără a percepe taxe, de
îndată ce procedura penală s -a finalizat.
Articolul 30 Cheltuieli
(1)Cheltuielile angajate pe teritoriul statului membru de executare pentru executarea mandatului
european de arestare sunt suportate de acest stat membru.
(2)Toate celelalte chel tuieli sunt în sarcina statului membru emitent.
CAPITOLUL 4 DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE
Articolul 31 Raporturile cu alte instrumente legale
(1)Fără a aduce atingere aplicării acestora în relațiile dintre statele membre și statele terț e,
prezenta decizie -cadru înlocuiește, de la 1 ianuarie 2004, dispozițiile corespunzătoare ale
următoarel or convenții aplicabile în materie de extrădare, în relațiile dintre statele membre:
(a) Convenția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957, Protocolul adițio nal al
acestei a din 15 octombrie 1975, al doilea Protocol adițio nal al acesteia din 17 martie
1978 și Convenția europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977, în
partea referitoare la extrădare;
(b) Acordul între cel e douăs prezece state membre ale Comunităților Europene privind
simplificarea și modernizarea modalităților de transmitere a cererilor de extrădare, din
26 mai 1989;

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 47
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(c) Convenția privind procedura simplificată de extrădare între statele membre ale Uniunii
Europe ne, din 10 mart ie 1995;
(d)Convenția privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, din 27
septembrie 1996;
(e) titlulIII, capi tolul4, din Convenția de punere în aplicare din 19 iunie 1990 a Acordului
Schengen din 14 iunie 1985 privind el iminarea treptată a controalelor la front ierele
comune.
(2)Statel e membre pot continua să aplice acordurile sau aranjamentele bilaterale sau mult ilateral e
în vigoare la data adoptării prezentei decizii -cadru, în măsura în care acestea permit
aprofundarea sau extinderea obiect ivelor acesteia și contribuie la simplificarea sau facilitarea
spori tă a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat european de
arestare.
Statel e membre pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau mult ilateral e după data
intrării în vigoare a prezentei decizii -cadru, în măsura în care acestea permit aprofundarea sau
extinderea conținutului acesteia și contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a
procedurilor de predare a persoanelor care fac ob iectulunui mandat european de arestare, în
special stabilind termene mai scurte decât cele fixate la artico lul 17, ext inzând lista
infracțiunilor prevăzute la artico lul 2 alineatul (2), limitând și mai mult motivele de refuz
prevăzute la artico lele 3 și 4 sau scăzând pragul prevăzut la artico lul 2 alineatul (1) sau (2).
Acordurile și aranjamentele mențio nate la alineatul (2) nu pot afecta în niciun fel relațiile cu
statel e membre care nu sunt părți la acestea. Statele membre notifică Consiliului și Co misiei,
în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii -cadru, acordurile sau
aranjamentele existente prevăzute la primul paragraf, pe care doresc să continue să le aplice.
De asemenea, statele membre notifică Consiliului și Co misiei orice acord sau aranjament nou
prevăzut la paragraful (2), în termen de trei luni de la data semnării acestora.
(3)În măsura în care convențiile sau acordurile prevăzute la alineatul (1) se aplică teritoriilor
statel or membre sau unor teritorii pentru al e căror rel ațiiexterne este responsabil un stat
membru, cărora nu li se aplică prezenta decizie -cadru, aceste instrumente continuă să
reglementeze rel ațiile existente între aceste teritorii și celelalte state membre.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 48
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROArticolul 32 Dispoziție tranzitorie
Cererile de extrădare primite până la 1 ianuarie 2004 vor continua să fie reglementate de
instrum entel e existente în domeniul extrădării. Cererile primite după această dată vor fi guvernate
de normele adoptate de statele membre, în temeiul prezentei deciz ii-cadru. Cu toate acestea, orice
stat m embru poate face, în mo mentuladoptării prezentei decizii -cadru, o declarație în care să indice
faptul că, în calitate de stat membru de executare, va cont inua să examineze, în conformitate cu
sistem ulde extrădare a plicabil până la 1 ianuarie 2004, cererile referitoare la fapte săvârșite înaintea
unei date indicate de acesta. Această dată nu poate fi ulterioară datei de 7 august 2002. Respectiva
declarație va fi publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene . Aceasta poate fi retrasă în
orice mo ment.
Articolul 33 Dispoziții privind Austria și Gibraltarul
(1)Cât timp Austria nu va modifica artico lul 12 alineatul (1) din „Auslieferungs -und
Rechtshilfegesetz” și până la 31 decembrie 2008, ea își va putea aut oriza autori tățile judiciare
de executare să refuze executarea unui mandat european de arestare, în cazul în care persoana
căutată este cetățean austriac, iar faptele care stau la baza mandatului european de arestare nu
sunt suscept ibile de pedeapsă, în co nformitate cu dreptul austriac.
(2)Prezenta decizie -cadru se aplică Gibraltarului.
Articolul 34 Punerea în aplicare
(1)Statel e membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei decizii –
cadru până la 31 decembrie 2003.
(2)Statele membre co munică Secretariatului General al Consiliului și Co misiei textul
dispozi țiilor care transpun în dreptul intern obligațiile care decurg din prezenta decizie -cadru.
Astfel, fiecare stat membru poate indica faptul că va aplica de îndată prezenta decizie-cadru în
relațiile sale cu statele membre care au făcut aceeași co municare. Secretariatul General al
Consiliului co munică statelor membre și Co misiei informațiile primite în aplicarea artico lului
7 alineatul (2), a artico lului 8 alineatul (2), a a rticolului 13 alineatul (4) și a artico lului 25
alineatul (2). Acesta va asigura, de asemenea, publicarea informațiilor în Jurnalul Oficial al
Com unităților Europene.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 49
ANEXA I la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(3)Pe baza informațiilor transmise de Secretariatul General al Consiliului, Comisia îna intează
Parlamentul uiEuropean și Consiliului, până la 31 decembrie 2004, un raport privind aplicarea
prezentei decizii -cadru, însoțit, după caz, de propuneri legislative.
(4)În cursul celui de -aldoilea semestru al anului 2003, Consiliul va evalua în spe cialaplicarea
practi că a dispozițiilor prezentei decizii -cadru de către statele membre, precum funcționarea
SIS.
Articolul 35 Intrare în vigoare
Prezenta decizie -cadru intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial
al Comunităților Europene.
__________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 50
ANEXA II la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXA II
MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE
Mandatul european de arestare 1)
Prezentul mandat a fost emis de o autoritate judiciar ă
competent ă. Solicit ca persoana menționată mai jos să fie
arestat ă și predată autorităților judiciare în vederea efectuării
urmăririi penale și a executării unei pedepse sau măsuri de
siguranță privative de libertate.
1) Prezentul mandat trebuie s ă fie redactat sau tradus într -una din limbile oficiale ale statului
membru de executare, atunci când ac esta din urm ă este cunoscut, sau în orice altă limbă
acceptat ăde acest stat .

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 51
ANEXA II la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(a) Informații referitoare la identitatea persoanei căutate:
Numele:
Prenumele:
Numele avut înaintea căsătoriei, dacă este cazul:
Pseudonimul, dac ă este cazul:
Sexul:
Cetățenia:
Data nașterii:
Locul nașterii:
Reședința și/sau adresa cunoscută:
Limba(limbile) pe care le înțelege persoana căutată (în cazul în care sunt
cunoscute):
Trăsături distinctive/des crierea persoanei c ăutate:
Fotografia și amprentele digitale ale persoanei căutate, în cazu l în care sunt
disponibile și se pot transmite, sau datele persoanei care poate fi contactat ă în
scopul obținerii acestor informații sau a unui profil ADN (în ca zul în care aceste
date pot fi comunicate, însă nu au fost incluse)
(b) Decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare:
1. Mandatul de arestare sau decizia judiciar ă cu același efect:
Tipul:
2. Hotărârea executorie:
Referința:
(c) Indicații privind durata pedepsei:
1. Durata maxim ă a pedepsei sau a m ăsurii de siguranță privative de
libertate care poate fi aplicat ă pentru infracțiunea (infracțiunile)
săvârșită (săvârșite):
2. Durata pedepsei sau m ăsura de siguranță privative de libertate
aplicate :
Pedeapsa care r ămâne de executat:

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 52
ANEXA II la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(d) Decizia pronunțată în lipsă și :
– persoana vizat ă a fost citat ă personal sau informat ă prin alte mijloace
cu privire la data și locul audierii în care s -a pronunțat decizia în lipsă
sau
– persoana vizat ă nu a fost citat ă personal și nici informată prin alte
mijloace cu privire la data și locul audierii în care s -a pronunțat
decizia în lipsă, însă beneficiază de următoarele garanții jurid ice dup ă
predarea c ătre autorit ățile judiciare (astfel de garanții se pot prezenta
anticipat )
Precizarea garanțiilor juridice

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 53
ANEXA II la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(e) Infracțiunea (infracțiunile) :
Prezentul mandat se refer ă la un total de : ……………… infracțiuni .
Descrierea circumstanțelor în care s -a/s-au săvârșit infracțiune a/infracțiunile, inclusiv
momentul (data și ora), locul și gradul de participare la aceast a/acestea a persoanei c ăutate:
Natura și încadrarea juridică a infracțiunii sau a infracțiunilo r și dispoziția legală sau codul
aplicabil:
I. Să se marcheze c ăsuțele corespunzătoare, după caz, dacă este vorba despre una sau mai multe
dintre urm ătoarele infracțiuni pedepsite în statul membru emitent cu o pede apsă sau o m ăsură
de siguranță privative de libertate de cel puțin 3 ani, astfel c umsunt definite în dreptul statului
membru emitent:
0 apartenența la o organizație criminală;
0 teroris mul;
0 traficul de persoane;
0 exploatarea sexual ă a copiilor și pornografia infantilă;
0 traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;
0 traficul ilicit de arme, muniții și materiale explozive;
0 corupția;
0 frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financia re ale Comunit ăților Europene, în
sensul Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunit ăților Europene din 26
iulie 1995;
0 spălarea produselor infracțiunii;
0 falsificare, inclusiv falsificarea monedei euro;
0 criminalitate informatic ă;
0 infracțiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de spec ii animale pe cale de dispariție și
traficul ilicit de soiuri de plante pe cale de dispariție;
0 facilitarea intr ării și a șederii ilegale;
0 omuciderea voluntar ă, lovituri și vătămări corporale grave;
0 traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
0 răpirea, sechestrarea și luarea de ostateci;
0 rasismul și xenofobia;
0 jafurile organizate sau armate;
0 traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichit ăți și opere de artă;
0 înșelăciunea;
0 racketul și extorcarea de fonduri;
0 contrafacerea și pirateria produselor;
0 falsificarea de documente administrative și traficul de falsuri;
0 falsificarea mijloacelor de plat ă;
0 traficul ilicit de substanțe hormonale și de alți factori de cre ștere;
0 traficul ilicit de materiale nucleare și radioactive;
0 traficul de vehicule furate;

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 54
ANEXA II la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO0 violul;
0 incendierea cu intenție;
0 infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale;
0 sechestrarea ilegal ă de aeronave și nave;
0 sabotajul.
II. Descrierea complet ă a infracțiunii sau a infracțiunilor care nu se înscriu în cazuri le
menționate la punctul (I):
(f) Alte circumstanțe relevante în speță (informații facultative):
(NB: La acest punct se pot include observații privind extrateritori alitatea, întreruperea perioadelor
limitate în timp și alte consecințe ale infracțiunii)
(g) Prezentul mandat se refer ă, de asemenea, la sechestrarea și predarea obiectelor
care pot servi ca mijloace de prob ă:
Prezentul mandat se refer ă, de asemenea, la sechestrarea și predarea obiectelor
dobândite de persoana c ăutată, ca urmare a comiterii infracțiunii :
Descrierea obiectelor (și a locului în care se află ) (în cazul în care acestea sunt
cunoscute ):
(h) Infracțiunea sau infracțiunile pentru care s -a emis prezentul mandat este/sunt
pasibile de o pedeaps ă sau m ăsură de siguranță privative de liberate cu caracter
permanent sau care are (au) avut ca efect o astfel de pedeaps ă sau m ăsură:
– sistemul juridic al statului membru emitent prevede o reexaminar e a
pedepsei aplicate –la cerere sau după cel puțin 20 de ani –în vederea
neexecut ării acestei pedepse sau m ăsuri,
și/sau
– sistemul juridic al statului membru emitent prevede aplicarea un or
măsuri de clemență la care persoana în cauză are dreptul, în temei ul dreptului sau
practicii statului membru emitent, în vederea neexecutării acest ei pedepse sau
măsuri.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 55
ANEXA II la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(i) Autoritatea judiciar ă care a emis mandatul:
Denumirea oficial ă:

Numele reprezentantului s ău 1):
Funcția ( funcția /gradul):
Referința dosarului:
Adresa:
Nr. de telefon: (prefixul țării) (prefixul zonei sau al orașului ) (…)
Nr. de fax (prefixul țării) (prefixul zonei sau al orașului) ( )
E-mail
Datele persoanei care poate fi contactat ă pentru a lua m ăsurile practice necesare
predării persoanei:
1) Se va menționa numele deținătorului autorității judiciare în dif eritele versiuni lingvistice .
În cazul în care se desemnează o autoritate centrală pentru tran smiterea și primirea
administrativ ă a mandatelor europene de arestare:
Denumirea autorit ății centrale:
Persoane de contact, dup ă caz (funcția/gradul și numele):
Adresa :
Nr. de telefon: (prefixul țării) (prefixul zonei sau al orașului ) (…)
Nr. de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei sau al orașului) (. ..)
E-mail:
Semn ătura autorit ății judiciare emitente și/sau a reprezentantului acesteia:
Numele:
Funcția ( funcția /gradul):
Date:
Ștampila oficială (dacă este disponibilă)
_________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 56
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXA III
ORIENTĂRI PRIVIND MODALITĂȚILE DE COMPLETARE A
FORMULARULUI MAND ATULUI EUROPEAN DE ARESTARE
Prezentul mandat a fost emis de o autoritate judiciară competentă. Solicit ca persoana mențio nată
mai jo s să fie arestată și predată autorităților judiciare în vederea efectuării urmăririi penale sau
a executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate.
Notă1
-Este recomandabil să se descarce acest formular de pe site -ul RJE și să fie păstrat pe
calculatorul personal, în cazul în care site -ul nu poate fi accesat atunci când este necesar.
-Formularul se completează utilizând un calculator personal.
-În cazul în care o casetă nu este relevantă, se scrie „nu se aplică” sau se indică în mod
clar, de exemplu printr -un marcaj specific (de exemplu: -) că nu se aplică.
-În cazul în care există infracțiuni pen tru care se aplică MEA, vă rugăm numerotați -le ca
infracțiunile 1, 2, 3 etc. și mențineți numerotarea în cadrul MEA și în special în caseta (b).

1Notel e incluse aici nu au caracter obligatoriu. Cu toate acestea, se reamintește autorităților
judiciare obligația pe care o au de a interpreta dreptul națio nal în conformit ate cu decizia –
cadru (a se vedea cauza Pupino C -105/03).

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 57
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (a)
Informații necesare pentru identificarea persoanei căutate
Notă:
Vă rugăm completați toate rubric ile, dacă este posibil.
(a) Inform ațiireferi toare l a ident itatea persoanei căutate:
Num ele: Notă: rubrică obligatorie. A se include numele oficial anterior, dacă este cunoscut, și a se scrie
numele în forma din limba națională; numele nu trebuie să fie tradus.
Prenumele: Notă: rubrică obligatorie
Num ele avut înaintea căsătoriei, dacă este cazul:
Pseudonimul, dacă este cazul: Notă: A se include numele false. A se indica poreclele, în paranteză. În
cazul în care persoana folosește o identitate falsă, această identitate trebuie inclusă în toate rubricile, de
exemplu data nașterii falsă și adresa falsă.
Sexul: Notă: rubrică obligatorie.
Cetățenia: Notă: rubrică obligatorie.
Data nașterii: Notă: rubrică obligatorie.
Locul nașterii: Notă: rubrică obligator ie, în cazul în care există informații disponibile.
Reședința și/sau adresa cunoscută: Notă: rubrică obligatorie, în cazul în care există informații
disponibile. A se indica „necunoscut”, în cazul în care nu există informații.
Limba (limbile) pe care le î nțelege persoana căutată (în cazul în care sunt cunoscute):
Trăsături distinctive/descrierea persoanei căutate: Notă: rubrică obligatorie, în cazul în care există
informații disponibile. A se indica, de asemenea, dacă persoana este periculoasă și/sau exis tă posibilitatea
ca acesta să fie înarmată.
Fotografia și amprentele digitale ale persoanei căutate, în cazul în care sunt disponibile și se pot
transmite, sau datele persoanei care poate fi contactată în scopul obținerii acestor informații sau a
unui pro fil ADN (în cazul în care aceste date pot fi comunicate, însă nu au fost incluse) Notă: Este
obligatoriu să fie furnizate prin intermediul Interpol sau SIS, în cazul în care există informații disponibile. Aceste
informații sunt esențiale pentru a avea cert itudinea că a fost arestată persoana corespunzătoare

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 58
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (b)
Informații privind decizia pe care se întemeiază MEA
Notă:
Form ularul trebuie com pletat num ai în măsura în care servește scopului propus –cazuri de urmărire
penală sau de condamnare. În caseta (b) apare termenul „decizie”. Aceasta poate însemna hotărâre
judecătorească sau decizie judiciară, inclusiv ordonanță a unui judecător de instrucție sau a unui
organi sm judiciar co mpetent echivalent. În anumit e state membre, măsura de siguranță pri vativă de
libertate subiacentă poate fi o decizie prin care suspectul este trimis în fața instanței de judecată, în
cazul în care decizia reprezintă temeiul pentru pedeapsa privat ivă de libertate premergătoare
procesului în respect ivele state membre. Atunc i când decizia care a condus la măsura de siguranță
privativă de liberate a fost transformată, de exemplu, într -o deci zie în lipsă, trebuie să fie emis un
nou MEA (cu noul t itlu).
Etapa premergătoare procesului (MEA este emis pentru desfășurarea urmăririi penale)
-(b) 1. A se specifica decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare (hotărârea
judecătorească sau decizia judiciară pronunțată la zz/ll/anul, care a stabilit o măsură
coerci tivă de arestare prevent ivă). A se nota că rubricile completate la punctul 1 din caseta
(b) trebuie completate și la punctul 1 din caseta (c).
-(b) 2. A se completa cu „nu se aplică”.
Etapa ulterioară procesului (MEA emis pentru executarea unei pedepse sau în cazul în care
decizia a fost pronunțată în lipsă).
-(b) 1. În cazul în care MEA este emis în cauzele soluțio nate prin decizie în lipsă, vă rugăm
să specificați decizia în cauză. Trebuie completată o singură casetă. În cazul în care decizia
judiciară a fost pronunțată în lipsă, atunci decizia în cauză nu are forță executorie în
majoritatea statelor membre și trebuie completat punctul 1 din caseta (b). De asemenea,
caseta (f) poate fi co mpletată pentru explicarea situației.
-(b) 2. A se face trimit ere la decizia sau hotărârea care a devenit definit ivă la zz/ll/aaaa și a se
include numărul cauzei și denumirea instanței care a pronunțat decizia.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 59
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(b) Decizia pe care se întemeiază mandatul:
1. Mandatul de arestare sau decizia judiciară cu același efect:
Tipul: Notă: A se specifica hotărârea judecătorească sau altă d ecizie judiciară și data și referința
cauzei.
2. Hotărârea executorie: Notă: În cazul în care hotărârea are forță executorie, a se specifica data la
care a devenit definitivă.
Referința: Notă: a se indica data, numărul cauzei, tipul de decizie.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 60
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (c)
Informații privind durata pedepsei/pedepsei privative de libertate
Notă:
În această casetă trebuie consemnat faptul că MEA depășește durata pedepsei prevăzută la articolul
2 alineatul (1) din decizia -cadru. Pe parcursul etapei premergătoare proces ului, se aplică durata
minimă pentru pedepsele care pot fi aplicate în principiu, iar în cazul în care s -a dispus o
condamnare la o pedeapsă, se aplică durata pedepsei efect ive. La fel ca în caseta (b), în principiu
trebui e com pletat num aiun singur alinea t.
Etapa premergătoare procesului (MEA este emis pentru desfășurarea urmăririi penale)
-(c) 1. A se indica pedeapsa care poate fi aplicată în principiu. Vă rugăm să țineți seama de
faptul că, în conformitate cu artico lul 2 alineatul (1) din decizia -cadru , MEA poate fi emis
pentru fapte care se pedepsesc cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privative de libertate
pentru o peri oadă m aximă de cel puțin 12 luni. Rubricile completate la punctul 1 din caseta
(b) trebuie completate și la punctul 1 din caseta (c).
-(c) 2. A se completa cu „nu se aplică”.
Etapa ulterioară procesului (MEA emis pentru executarea unei pedepse/decizii în lipsă)
-(c) 2. A se indica durata pedepsei sau a măsurii de siguranță privat ive de libertate aplicate.
Vă rugăm să țineți seama de faptul că, în conformitate cu artico lul 2 alineatul (1) din
decizia-cadru, un MEA poate fi emis pentru condamnări pronunțate cu o durată de cel puțin
4 luni, atunci când s -a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s -a pronunțat o măsură de
siguranță priv ativă de libertate. Rubricile co mpletate l a punctul 2 din caseta (b) trebuie
completate și la punctul 2 din caseta (c).
-(c) 2. A se indica anii, lunile și zile le. Trebuie să se țină seama de faptul că decizia -cadru nu
a stabilit o durată minimă pentru pe deapsa rămasă pentru ca un MEA să fie emis. Într –
adevăr, dispozițiile artico lului 2 alineatul (1) se aplică numai atunci când s -a dispus o
condamnare la o pedeapsă de cel puțin 4 luni sau s -a pronunțat o măsură de siguranță
privativă de libertate. Se recom andă ca decizia de emitere a unui MEA să fie analizată cu
atenți e în situațiile în care pedeapsa rămasă este mai mică de 4 luni, însă pedeapsa inițială
era de cel puțin 4 luni. În mod normal, în asemenea cazuri, recomandarea este să nu se emită
MEA.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 61
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(c)Indicații privind durata pedepsei:
1. Durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privat ive de libertate care poate fi
aplicată pentru infracțiunea (infracțiunile) săvârșit ă (săvârșite):
2. Durata pedepsei sau măsura de siguranță privat ive de l ibertate aplicate: Notă: În cazurile în
care s -a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s -a pronunțat o măsură de siguranță privativă de libertate,
durata măsurii de siguranță privative de libertate poate fi nedeterminată, de exemplu condamnare la
detențiun e pe viață sau pedeapsă care implică îngrijire psihiatrică.
Pedeapsa care rămâne de executat: Notă: În cazul în care pedeapsa este pe o durată nedeterminată, a
se indica că rămân cel puțin 4 luni de executat.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 62
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (d)
Spețe în care sunt pronunțate decizii în lipsă
Notă:
Liniuțele din formular se transformă în căsuțe; a se bifa o căsuță care corespunde situației
aplicabile. Există două situații: fie persoana vizată a fost citată personal sau informată prin alte
mijloace cu privire la data și loculaudierii, fie nu a fost citată personal și nici informată prin alte
mijloace cu privire la data și locul audierii. În cea de a doua situație, persoana beneficiază de
garanții juridice pentru o nouă procedură de judecată, un recurs sau o procedură de opoziți e (în
funcție de diferențele dintre sistemele juridice). Aceste garanții variază de la un stat membru la
altul. Vă rugăm să o feriți detalii specifice atunci când indicații garanțiile.
Etapa premergătoare procesului (MEA este emis pentru desfășurarea urmăr irii penale)
-Nu se aplică. A se indica în casetă că nu se aplică.
Etapa ulterioară procesului (MEA emis pentru executarea unei pedepse/decizii în lipsă)
-În cazul în care a fost bifată căsuța 1, nu este nevoie să precizați nicio garanție juridică.
-„Informată prin alte mijloace” înseamnă informată în conformitate cu legislația națională. A
se indica circumstanțele specifice. Cum a obținut persoana în cauză informațiile propriu –
zise? Ar fi util de cunoscut detalii privire la felul în care a fost inform ată persoana în cauză
[a se vedea caseta (f)], deși decizia -cadru nu impune furnizarea acestei informații. Vă rugăm
să specificați dacă există anumite termene care să fie aplicate pentru o nouă procedură de
judecată etc. De asemenea, este util de specifica t când și în ce interval de timp se poate
depune o cerere de redeschidere a procedurilor. Poate fi depusă o cerere de redeschidere a
procedurilor după predarea efect ivă a persoanei? În anumit e țări , notificarea privind MEA
poate fi considerată o informare cu privire la notificarea formală a hotărârii în sine și, prin
urmare, marchează începutul perioadei stabilite ca termen pentru noua procedură de
rejudecare. În acest caz autoritatea emitentă ar trebui să specifice în mod clar acest fapt,
pentrru ca autori tatea de executare să informeze în mod corect persoana cu privire la decizia
pronunțată în lipsă.
-În țările în care nu există cauze soluționate în lipsă, a se completa cu „deoarece nu
există decizii pronunțate în lipsă, această prevedere nu se aplică”

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 63
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(d) Decizia pronun țată în lipsă și:
 persoana vizată a fost citată personal sau info rmată prin alte mijloace cu privire la data și
loculaudierii în care s -a pronunțat decizia în lipsă
sau
 persoana vizată nu a fost citată personal și nici info rmată prin alte mijloace cu privire la data
și loculaudierii în care s -a pronunțat decizia în lipsă, însă beneficiază de următoarele garanții
juridice după predarea către autoritățile judicare (astfel de garanții se pot prezenta anticipat)
Preci zarea gara nțiilor juridice
Notă: În unele state membre, ambele tipuri de cazuri sunt acoperite și prin urmare judecătorul precizează, de
asemenea, garanțiile juridie pentru situația menționată în primul caz. A se preciza posibilitățile pentru recurs/o
nouă procedură de judecată sau de opoziție și condițiile pentru exercitarea căii de atac
.………………………………………………………………………………………..

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 64
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO[Vă rugăm să țineți seama de faptul că actuala casetă (d) va fi înlocuită cu următorul formular
până la sfârșitul anului 2010]1
(d) Specifi cați dacă persoana a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronun țată decizia:
1. Da, persoana a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronun țată decizia.
2. Nu, persoana nu a fost prezentă în persoană la p rocesul în urma căruia a fost pronun țată decizia.
3. În cazul în care răspunsul la întrebarea 2 de mai sus a fost „nu”, vă rugăm indica ți dacă:

1La 6 iunie 2008, Consiliul Just iție și Afaceri Interne a ajuns la o abordare generală privind
Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei,
Repu blicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania în vederea adoptării
unei decizii -cadru a Consiliului privind executarea deciziilor pronunțate în absență și de
modificare a Deciziei -cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și
procedurile de predare între statele membre, a Deciziei -cadru 2005/214/JAI privind aplicarea
principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, a Deciziei -cadru 2006/783/JAI
privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotă rârile de confiscare și a
Deciziei -cadru 2008./…/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor
judecătorești în mat erie penală care impun pedepse sau măsuri privat ive de libertate în scopul
executării lor în Uniunea Europeană. Se așteaptă ca această decizie să fie adoptată în mod
formal înainte de sfârșitul anului 2008 și ca procedura de punere în aplicare să dureze doi ani.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 65
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO3.1a persoana a fost citată personal și, prin urmare, informată cu privire la data și locul stabilite pentr u procesul în
urma căruia a fost pronun țată decizia și a fost informată că decizia poate fi pronun țată în cazul în care
persoana în cauză nu se prezintă la proces;
Data la care persoana a fost citată personal:
…………………………………………………… (ziua/luna/anul)
Locul î n care persoana a fost citată personal:
……………………………………………………………………………….
SAU
3.1b persoana nu a fost citată personal, dar a primit efectiv prin alte mijloace o informare oficială cu privire la
data și locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronun țată decizia în a șa mod încât s -a stabilit
fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cuno ștință de procesul stabilit și a fost informată cu
privire la faptul că o decizie poate fi pronun țată în cazul în care nu se prezintă la proces;
Descrie ți modul în care s -a stabilit că persoana în cauză a avut cuno ștință de procesul stabilit:
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
SAU
3.2 având cuno ștință de proce sul stabilit, a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză,
fie de către stat, pentru a o apăra la proces și a fost într -adevăr apărată de avocatul respectiv la proces;
Furniza ți informa ții cu privire la modul în care a fost îndepl inită această condi ție:
…………………………………………………………………………….
SAU

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 66
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO 3.3 după ce i s -a înmânat decizia, persoana a indicat în mod expres că nu contestă decizia.
Descrie ți momentul și modul în care persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă deciz ia:
………………………………………………………………………….
SAU
3.4 persoana în cauză avea dreptul la o nouă procedură de judecată sau la un recurs în următoarele condi ții:
3.4.1 persoanei vizate i s -a înmânat personal decizia la data de ………. (ziua/luna/anul); precum și
– persoana în cauză a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă
procedură de judecată sau la un recurs și de a fi prezentă la respectivul proces; precum
și
– după ce a fost informată cu privire la acest drept, persoana nu a solicitat o nouă
procedură de judecată sau un recurs în intervalul de timp corespunzător.
SAU
3.4.2 persoanei în cauză nu i -a putut fi înmânată personal decizia, dar
– decizia îi va fi înmânată personal persoanei în cauză fără întârziere după predare;
precum și
– în momentul în care i se înmânează decizia, persoana în cauză va fi informată în
mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată sau la un apel și de a
fi prezentă la respectivul proces; precum și

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 67
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO– după ce i s -a înmânat decizia, persoana va avea dreptul să solicite o nouă procedură de
judecată sau un recurs în termen de … zile.
În cazul în care ați bifat căsuța 3.4.2, vă rugăm să confirmați
că, în cazul în care persoana căutată, atunci când este informată în statul de executare
cu privire la conținutul mandatului european de arestare, solicită primirea unei copii a
deciziei înainte de predare, persoanei i se furnizează, prin intermediul autorității de
executare, imediat după depunerea unei asemenea cereri, o copie a deciziei;
precum și
că, în cazul în care persoana a solicitat o nouă procedură de judecată sau un recurs,
măsura de siguranță privativă de libertate aplicată persoanei care este în așteptarea
unui noi proceduri de judecată sau a unui recurs este revizuită, până la fi nalizarea
procedurilor, în conformitate cu legislația statului emitent, fie în mod regulat, fie la
solicitarea persoanei în cauză; o astfel de revizuire implică în special posibilitatea de
suspendare sau întrerupere a măsurii de siguranță privative le libe rtate;
precum și
că, în cazul în care persoana a solicitat o nouă procedură de judecată sau un recurs,
noua procedură de judecată sau recursul încep în timp util, după predare.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 68
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (e)
Infracțiunile vizate
Notă:
Ideea inițială aflată la baza aces teicasete (e) a fost că o descriere relat iv sumară, dar precisă a
circumstanțelor speței putea fi realizată, incluzând mo mentul , loculșigradul de implicare în
infracțiune al persoanei căutate. Pentru cele mai multe dintre cazurile în care a fost emis un MEA,
judecătorul însărcinat cu executarea nu ar trebui să „depășească spațiul alocat casetei”; cu alte
cuvinte, acesta nu trebuie să examineze faptele referitoare la speță în situația în care o căsuță vizând
una dintre cele 32 de categorii de infracțiuni a fost bifată. Acesta a fost, de asemenea, motivul
pentru care s -a considerat că o descriere sumară și precisă ar fi suficientă în asemenea cazuri, o
descriere completă nefiind necesară decât la punctul II, unde trebuia verificată dubla incriminare.
Cu to ate acestea, practica a arătat că, în multe situații, o descriere completă a speței figurează deja la
începutul casetei. În cazul eliminării dublei incriminări, se aplică definiția infracțiunii din Codul
penal al statului membru emitent și nu este necesară includerea textului codului în MEA (sau
anexarea lui, după cum procedează anumite autorități judiciare -acest lucru evită traducerea inut ilă
a textelor juridice, deși în anumite jurisdicții se so licită copii ale textului juridic.). Circumstanțele
specifi ce speței trebuie descrise întotdeauna în mod complet și exhaustiv, ast fel încât să se poată
evalua dacă se aplică „principiul specialității”, ne bis in idem și prescripția.
Etapa premergătoare și etapa ulterioară procesului
-A se introduce numărul infra cțiunilor vizate.
-A se explica exact faptele care just ifică cererea: a se utiliza fraze scurte, care sunt ușor de
tradus. Descrierea faptelor ar trebui să fie doar o prezentare succintă și nu transcrierea în
totalitate a unor pagini întregi de dosar. Cu toate acestea, în spețele mai co mplexe, în special
acolo unde se aplică dubla incriminare, este necesară o descriere mai lungă pentru a
docum enta aspectel e principale ale faptelor. În spețele respect ive, se includ datele esențiale
pentru ca autoritatea de executare să ia o decizie cu privire la MEA, în special pentru a
ident ifica orice temei posibil de nerecunoaștere sau în vederea aplicării „principiului
specialită ții” sau a ne bis in idem . O scurtă descriere va fi ut ilă și pentru introducerea
alertelor înSIS de către biroul național SIRENE.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 69
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO-A se introduce încadrarea juridică a infracțiunii și dispozițiile încălcate.
-În cazul în care autoritatea de emitere recunoaște abaterea ca infracțiune înscrisă pe listă,
aceasta trebuie să bifeze o categorie de i nfracțiuni de pe listă.
-În cazul în care tentativa de infracțiune se sancțio nează cu o pedeapsă sau o măsură de
siguranță privat ive de libertate cu durata maximă de cel puțin 3 ani, se bifează căsuța
corespunzătoare (unei infracțiuni).
-Ideea inițială a autorilor deciziei -cadru a fost că nu va fi necesară includerea textelor juridice
în MEA. Aceasta nu duce decât la redactarea unor traduceri inut ile. Există motive tehnice
pentru excluderea textelor juridice, precum faptul că transmiterea electronică a ca seteiprin
intermediul SIRENE nu poate depăși 1024 de caractere (circa 15 rânduri cu caractere de
mărime 12 în format Word); dacă se depășește această limită, SIRENE este obligat să
transmită o parte a informațiilor într -un alt formular complementar (formu larul M) și să
pregătească o „traducere suplimentară”, cu riscul de a se produce o saturare a sistemului,
având în vedere că resursele disponibile pentru acest proces sunt limitate.
-Se recom andă ca pentru un MEA privind o singură persoană să se utilizeze un singur
formular. În cazul în care acesta conține mai multe infracțiuni, trebuie să se precizeze clar
(de ex. menționând „infracțiunea 1”, „infracțiunea 2”, „infracțiunea 3”,…) pentru care
infracțiune se bifează fiecare căsuță [a se vedea în special cas eta (b)]. A se nota că sistemul
SIS va permite introducerea unui singur MEA.
-Predarea pentru infracțiuni accesorii înseamnă predarea pentru una sau mai multe
infracțiuni care se sancțio nează cu o pedeapsă inferioară pragului stabilit la artico lul 2
aline atul(1) din decizia -cadru. Decizia -cadru în sine nu prevede în mod explicit cum trebuie
tratată chest iunea predării accesorii. Unele state membre o permit, iar altele nu. Înainte de a
emite un MEA, ar trebui să se acorde atenție faptului că această situaț ie ar putea invalida
MEA, în special în cazurile de condamnare în care obiect ivul ME A este o pedeapsă cu
închisoarea cumulat ivă, iar anumite părți ale infracțiunilor nu se încadrează în pragul
stabilit.
-În cazul mai multor MEA emise de aceeași țară pe nu mele aceleiași persoane, nu trebuie să
se considere că aceste MEA concurează între ele. Cu toate acestea, anumite jurisdicții nu
acceptă mai mult decât un MEA pe numele aceleiași persoane emis de același stat membru
emitent.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 70
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(e)Infracțiunea/infracțiu nile:
Prezentul mandat se referă la un total de: ……………… infracțiuni.
Descrierea circumstanțelor în care s -a/s-au săvârșit infrac țiunea/infracțiunile, inclusiv momentul
(data și ora), locul și gradul de part icipare la aceasta/acestea a persoan eicăutate: Notă: Din motive de
claritate,în cazul în care, de ex., este vorba despre 3 infracțiuni, descrierile trebuie numerotate 1, 2 și 3. Să se
utilizeze fraze scurte,dar care să descrie complet faptele. Rugăm precizie.
…………………………. ……………………………………………………………………..
Natura și încadrarea juridică a infracțiunii sau infracțiunilor și dispoziția legală sau codul aplicabil:
Notă: Să se introducă încadrarea juridică a infracțiunii și dispoziț iile Codului penal încălcate.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………… …………………………………………………………………………………
I.Să se marcheze căsuțele corespunzătoare, după caz, dacă este vorba despre una sau mai multe
dintre următoarele infracțiuni pedepsite în statul membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de
siguranță privat ive de libertate de cel puțin 3 ani, astfel cum sunt definite în dreptul statului membru
emitent:
□ apartenența la o organizație criminală;
□ terorismul;
□ traficul de persoane;
□ expl oatarea sexuală a copiilo r șipornografia infant ilă;
□ traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope
□ traficul ilicit de arme, muniții și materiale explozive;
□ corupția;
□ frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Co munităților
Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Co munităților
Europene din 26 iulie 1995;
□ spălarea produselor infracțiunii;
□ falsificare, inclusiv falsificarea mo nedei euro;
□ criminalitate informat ică;
□ infracțiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariție
șitraficul ilicit de specii și so iuri de plante pe cale de dispariție;
□ facilitarea intrării și a șederii ilegale;
□ om uciderea vo luntară, l ovituriși vătămări corporale grave;
□ traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
□ răpi rea, sechestrarea și luarea de ostateci;
□ rasi smul și xenofobia;
□ jafurile organi zate sau arm ate;
□ traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv ant ichități șiopere de artă;
□ înșelăciunea;
□ racketul șiextor carea de fonduri;

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 71
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO□ contrafacerea și pirateria produselor;
□ falsificarea de documente administrative și traficul de falsuri;
□ falsificarea mijloacelor de plată;
□ traficul ilicit de substanțe hormonale și de alți factori de creștere;
□ traficul ilicit d e materiale nucleare și radioactive;
□ traficul de vehicule furate;
□ violul;
□ incendierea cu intenție;
□ infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale;
□ sechestrarea ilegală de aeronave și nave;
□ sabotajul.
II. Descrierea co mpletă a infracț iunii sau a infracțiunilor care nu se înscriu în cazurile mențio nate la
punctul (I): Notă: Toate aspectele deja descrise mai sus în caseta (e) nu trebuie repetate la punctul (II). Dincolo de
descrierea completă, nu este necesară nicio informație privind legislația națională.
Dacă circumstanțele sunt deja indicate mai sus, a nu se repeta. Să nu se introducă texte juridice dacă circumstanțele
sunt clar identificate mai sus; să se utilizeze această casetă numai în cazul în care se aplică dubla incriminare și
dacă este necesar să se precizeze mai multe detalii privind circumstanțele față de ceea ce s -a menționat mai sus.
Pentru ca un judecător să examineze dubla incriminare, nu este necesar să dispună de textul juridic, ci doar să
cunoască circumstanțele preci se ale speței, deși anumite jurisdicții solicită într -adevăr copii ale textului juridic.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 72
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (f)
Alte circumstanțe pertinente în speță
Notă:
În mod normal, această casetă nu se complet ează. A se ut iliza numai în cazul în care se est imează
că ar putea apărea dificultăți în executarea MEA, în ciuda clarificărilor furnizate prin co municări
directe între autoritățile judiciare. Aceasta este partea adecvată din formular pentru a solicita
predăritemporare, sau pentru cazul în care se preconizează o hotărâre negativă sau se so licită un
act procedural specific (în special o declarație a suspectului). În cazul în care legislația statului de
executare permite acest lucru, aici se poate solicita a udierea prin videoconferință. Această casetă
trebui e utilizată pentru a face o cerere de consimțământ în temeiul art icolului 27 alineatul (4) din
decizia-cadru.
Etapa premergătoare procesului (MEA este emis pentru desfășurarea urmăririi penale)
-A se des crie alte circumstanțe pertinente în speță, de ex.: dacă infracțiunea a fost săvârșită
cu mult timp în urmă, de ce se emite MEA abia acum?
Etapa ulterioară procesului (MEA emis pentru executarea unei pedepse/decizii în lipsă)
-A se descrie alte circumsta nțe pertinente în speță. De exemplu…„absența ilegală din
închisoare, deoarece infractorul nu s -a întors în penitenciar după o perioadă de eliberare
temporară cuprinsă între 13 și 19 no iembrie 1995…”.
(f)Alte circumstanțe pertinente în speță (informați i facultative):
(NB:NB: la acest punct se pot include observații privind extrateritorialitatea, întreruperea
perioadelor limitate în timp și alte consecințe ale infracțiunii) . Notă: De asemenea, se pot include
observații privind restricțiile referitoare la contactele cu terți după arestare, indicații cu privire la riscul de distrugere
a probelor sau la riscul de recidivă. În general, nu este necesar să se indice nicio întrerupere a perioadelor limitate
în timp, dar, în cazul în care infracțiunea a fost să vârșită cu mult timp în urmă, o astfel de indicație ar putea fi utilă.
De asemenea, anumite state membre ar putea solicita acest lucru în mod regulat, deși decizia -cadru nu îl solicită.
……………………………………………………………. ………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………..

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 73
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (g)
Sechestrarea
Notă:
Etapa premergătoare procesului (MEA este emis pentru desfășurarea urmăririi penale)
-A se descrie pe scurt obiectul so licitat (și anume o armă, un act de ident itate, documente de
călătorie etc.). În cazul în care nu este solici tat acest ti p de cooperare, a se indica „nu se
aplică”.
-De exemplu, a se descrie arma a cărei sechestrare este solicitată.
-Trebui e furnizate orice informații disponibile cu privire la alte cereri de asistență judiciară
reciprocă sau la alte ordine de î nghețare.
-Caseta (g) nu se referă la „obiecte personale”; a se indica obiectele care pot constitui probe,
precum un laptop, documente personale sau telefo ane mo bile, pentru a permite sechestrarea
obiectel or fără a emite un alt MEA.
-A se co mpleta spații le ținând cont de faptul că sechestrarea poate evita const ituirea de
comisii rogatorii ulterioare.
Etapa ulterioară procesului (MEA emis pentru executarea unei pedepse/decizii în lipsă)
-A se indica „nu se aplică” (cu excepția cazului în care hotărârea i nclude un ordin de
confiscare).
(g) Prezentul mandat se referă, de asemenea, la sechestrarea și predarea obiectelor care pot servi
ca mijlo ace de probă:
Prezentul mandat se referă, de asemenea, la sechestrarea și predarea obiectelor dobândite de
perso ana căutată, ca urmare a comiterii infrac țiunii:
Descrierea obiectelor (și a locului în care se află) (în cazul în care acestea sunt cunoscute):
Notă: cu cât această casetă se completează mai precis, cu atât este mai probabil să se evite constituirea de
comisii rogatorii ulterioare.
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………. …………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 74
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (h)
Notă:
Liniuțel e au fost înlocuite cu căsuțe -se bifează căsuța corespunzătoare. În cazul în care Const ituția
nu prevede privarea de libertate cu caracter permanent, se indică „nu se aplică”.
Etapa premergătoare procesului (MEA este emis pentru desfășurarea urmăririi p enale)
-Se bifează căsuța corespunzătoare, după caz.
Etapa ulterioară procesului (MEA emis pentru executarea unei pedepse/decizii în lipsă)
-Se bifează căsuța corespunzătoare, după caz.
(h) Infracțiunea sau infracțiunile pentru care s -a emis prezentu l mandat este/sunt pasibile de o
pedeapsă sau măsură de siguranță privat ive de libertate cu caracter permanent sau care are
(au) avut ca efect o astfel de pedeapsă sau măsură:
 sistem uljuridic al statului membru emit ent prevede o reexaminare a pedepsei aplicate –
la cerere sau după cel puțin 20 de ani –în vederea neexecutării acestei pedepse sau
măsuri
și/sau
 sistem uljuridic al statului membru emit ent prevede aplicarea unor măsuri de clemență
la care persoana în cauză are dreptul, în temeiul dreptu lui sau practicii statului membru
emitent, în vederea neexecutării acestei pedepse sau măsuri.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 75
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROCaseta (i)
Informații privind autoritatea emitentă
Notă:
-Num ele reprezentantului acesteia: în diferitele versiuni lingvist ice se va mențio na numele
deținătorul uiautori tății judiciare.
-Se introduce adresa autorității emitente
-Se introduce numărul de telefon / fax / e -mailul autorității emitente
-Detaliile de contact pentru măsurile pract ice: Dacă este posibil, se indică numele și detaliile
de contac t ale unui reprezentant al autorității judiciare care cunoaște o limbă străină
(engleză/franceză).
(i)Autori tatea judiciară care a emis mandatul:
Denumirea oficială: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….
Num ele reprezentantului său: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……..
Funcția (funcția/gradul): ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………
Referința dosarului: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….
Adresa:
Nr. de telefon: (prefixul țării) (pr efixul zonei sau al orașului) (.. )………………………….. ……………..
Nr. de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei s au al orașului) ( )………………………….. ……………………
E-mail………………………………………………………………………………………………
Datel e persoanei care poate fi contactată pentru a lua măsurile practice necesare predării
persoanei:

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 76
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RODatele de contact ale autorității centrale
Notă:
Com pletați cu atenție toate datele de contact, după caz.
În cazul în care se desemnează o autoritate centrală pentru transmiterea și primirea administra tivă a
mandatelor europene de arestare:
Denumirea autorității centrale: … ………………………….. ………………………….. ………………………….. .
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………
Persoana de contact, după caz (funcția/gradul și numele): ………………………….. ………………………..
………………………… ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………..
Adresa:………….. ……………………………………………………………….. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………. ………………
Nr. de telefon: (prefixul țării) (prefixul zonei sau al orașului) (…) ………………………….. …………….
Nr. de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei sau al orașului) (…) ………………………….. ………………….
E-mail: …………………………… ………………………….. ………………………….. ………………………….

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 77
ANEXA III la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROSemnătura autorității judiciare emitente și informații cu privire la aceasta
Notă:
-Poate fi vorba despre autoritatea judiciară sau, de exemplu, despre un grefier care semnează
în numele instanței.
-A se nota că țara solicit ată poate solicita o ștampilă oficială a autorității emitente.
Semnătura autorității judiciare emit ente și/sau a reprezentantului acesteia:
…………………………………………………………………………………………………… ………..
Num ele:
………………………………………………………………………………………………………………………………….
Funcția (funcția/gradul): ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………..
Data: …………………………………………………………………………………………………..
Ștam pila ofi cială (dacă este disponibilă). Notă:este vorba despre ștampila oficială a autorității emitente în
conformitate cu dreptul intern. Să se utilizeze oriunde este disponibilă.
___________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 78
ANEXA IV la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXA IV
LIMBILE ACCEPTATE DE STATELE MEMBRE ÎN MOMENTUL PRIMIR II
UNUI MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE
În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din decizia -cadru, statele membre au făcut următoarele
declarații cu privire la limbile acceptate în mo mentulprimi rii unui MEA:
Austria: limba germană sau altă limbă cu c ondiția reciprocității (acceptă să primească
MEA în limba oficială a unui stat membru, dacă acesta acceptă să primească un
MEA emis de autoritățile judiciare austriece în limba germană).
Belgia: limba franceză, limba o landeză, limba germană.
Bulgaria: limba bulgară.
Cipru: limba greacă, limba turcă, limba engleză.
Republica Cehă: limba cehă; în privința Republicii Slo vace, Republica Cehă va accepta un MEA
emis în limba slo vacă sau însoțit de o traducere în limba slo vacă, în timp ce în
privința Austriei, Rep ublica Cehă va accepta un MEA emis în limba germană.
Danemarca: limba daneză, limba engleză, limba suedeză.
Estonia: limba estonă sau limba engleză.
Finlanda: limba finlandeză, limba suedeză, limba engleză.
Fran ța: limba franceză.
Germania: Germ ania aplică principiul reciprocității (acceptă să primească MEA în limba
oficială a unui stat membru, dacă acesta acceptă să primească un MEA emis de
autori tățile judiciare germane în limba germană).
Grecia: limba greacă.
Ungaria: limba maghiară sau o traducere a MEA în limba maghiară. În privința statelor
membre care nu acceptă MEA exclusiv în propria limbă sau în una din limbile
lor oficiale, Ungaria acceptă MEA în limba engleză, franceză sau germană sau
însoți t de o traducere în una din aceste limbi.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 79
ANEXA IV la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROIrlanda: limba irlandeză sau limba engleză sau o limbă indicată prin ordinul
Ministerului Justiției sau MEA însoțit de o traducere în limba irlandeză sau
engleză.
Italia: limba italiană.
Letonia: limba letonă, limba engleză.
Lituania: limba lituaniană, limba engleză.
Luxemburg: limba franceză, limba germană, limba engleză.
Malta: limba malteză, limba engleză.
Țările de Jos : limba olandeză, limba engleză sau orice altă limbă oficială a Uniunii Europene
cu condiția furnizării în același timp a unei traduceri în limba eng leză.
Polonia: limba poloneză.
Portugalia limba portugheză.
România: limba română, limba franceză sau limba engleză.
Slovacia : limba slo vacă sau, pe baza unor tratate bilaterale anterioare, limba germană
pentru Austria, limba cehă pentru Republica Cehă, li mba po loneză pentru
Polonia.
Slovenia: limba slo venă și limba engleză.
Spania: limba spanio lă. În situația în care un MEA este emis printr -o alertă SIS,
autori tatea j udiciară de executare va asigura traducerea, dacă mandatul nu este
în limba spanio lă.
Sued ia: limba suedeză, limba daneză, limba norvegiană, limba engleză sau o traducere
în una din aceste limbi.
Regatul Unit: limba engleză sau o traducere a MEA în limba engleză.
_______

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 80
ANEXA V la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXA V
TERMENELE PRIMIRII MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE ULTERIOR
ARE STĂRII PERSOANEI CĂUTATE
Austria 40 de zile.
Belgia 10 zile.
Bulgaria 24 de ore.
Cipru 3 zile cu condiția ca mandatul european de arestare să fi fost emis înainte de
arestarea persoanei căutate
Republica Cehă 40 de zile.
Danemarca cât de curând posibil ( în conformitate cu legislația daneză privind deciziile
administrative, extrădarea trebuie făcută cât mai rapid cu putință sau, pe cât
posibil, într -un termen de 10 zile după ce persoana a fost arestată sau a
consimțit să fie extrădată).
Estonia 3 zile lucr ătoare.
Finlanda cât de curând posibil sau la cerere, într -un termen stabilit de autoritatea
finlandeză de executare competentă, cu toate acestea legislația finlandeză nu
impune înaintarea obligatorie a unui MEA în situația în care o solicitare pentru
un M EAa fost deja inclusă într -o alertă SIS.
Fran ța 6 zile lucrătoare.
Germania 40 de zile.
Grecia 15 zile, poate fi extins la 30 de zile.
Ungaria 40 de zile
Irlanda Persoana căutată este arestată după primirea și aprobarea MEA de către High
Court (Înalta Cur te de Justi ție). În mo mentulîn care SIS se va aplica în Irlanda,
se va aplica un termen de 7 zile.
Italia 10 zile.
Letonia 48 de ore.
Lituania 48 de ore după arestarea persoanei.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 81
ANEXA V la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROLuxemburg 6 zile lucrătoare.
Malta În situațiile în care există o alertă SI S, această este considerată a fi un MEA, iar
instanța poate stabili un termen pentru primirea unui MEA. În alte situații,
arestarea poate fi efectuată în temeiul unui mandat provizoriu de arestare și se
aplică un termen de 48 de ore pentru primirea mandatu lui.Arestările provizorii
se vor efectua numai în împrejurări excepțio nale.
Țările de Jos În privința statelor membre care participă la SIS: cel mai târziu în a 23 -a zi
după arestare atunci când aceasta se bazează pe alerta SIS. În privința statelor
membr e care nu participă la SIS, MEA trebuie primit cât mai curând posibil.
Polonia 48 de ore.
Portugalia Rămâne la aprecierea curților, de obicei 10 zile.
România 48 de ore după arestarea persoanei, cu participarea procurorului, a avocatului
acestei a și, dacă este cazul, a unui interpret, în conformitate cu Codul român de
procedură penală.
Slovacia 18 zile după arestarea unei persoane, pentru primirea mandatului european de
arestare în original și a documentului original însoțit de o traducere a MEA în
limba sl ovacă.În cazul în care documentele menționate nu se primesc în 18
zile, procurorul poate prezenta judecătorului o cerere de eliberare a persoanei
din arest, dacă este cazul; în cazul în care documentele nu se primesc în 40 de
zile, eliberarea persoanei de vine obligatorie.
Slovenia 10 zile.
Spania Legislația spanio lă nu prevede un termen pentru primirea MEA în original. Cu
toate acestea, autoritățile judiciare de executare pot solicita să primească MEA
cât de curând posibil și, în orice caz, într -un termen de 10 zile de la arestarea
persoanei.
Suedia cât de curând posibil (câteva zile, la hotărârea procurorului)
Regatul Unit 48 de ore după arestarea provizorie; cu toate acestea, arestările provizorii se
vor efectua numai în împrejurări excepționale; în condi țiile în care se so licită
acest lucru, trebuie prezentat MEA, în caz contrar subiectul urmând a fi
eliberat.
_________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 82
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXA VI
JUDGMENT OF THE COURT (Grand Chamber)
16 June 2005
(Police and judicial cooperation in criminal matters –Articles 34 EU a nd 35 EU –Framework
Decisio n 2001/220/JHA –Standing o f vict ims in criminal proceedings –Protecti on of vulnerable
persons –Hearing of minors as wit nesses –Effects of a framework decisio n)
In Case C -105/03,
REFERENCE for a preliminary ruling under Art icle 35 EU by the judge in charge of preliminary
enquiries at the Tribunale di Firenze (Italy), made by decisio n of 3 February 2003, received at the
Court on 5 March 2003, in criminal proceedings against
Maria Pupino
THE COURT (Grand Chamber),
composed ofV. Skouri s, Presi dent, P. Jann, C.W.A. Timmermans, A. Rosas, R. Silva de Lapuerta
and A. Borg Barthet, Presidents of Chambers, N. Colneric, S. von Bahr, J.N. Cunha Rodrigues
(Rapporteur), P. Kūris, E. Juh ász, G. Arestis and M. Ilešič, Judges
Advocate G eneral: J. Kokott,
Registrar: L. Hewlett, Principal Administrator,

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 83
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROhaving regard to the written procedure and further to the hearing on 26 October 2004,
after considering the observat ions submitted on behalf o f:
– Mrs Pupino, represented by M. Guaglian i and D. Tanzarella, avvocati,
– the Italian Government, represented by I.M. Braguglia, acting as Agent, assisted by P. Gentili,
avvocato dello Stato,
– the Greek Government, represented by A. Samoni -Rantou and K. Boskovits, acting as Agents,
– the French Government, represented by R. Abraham, G. de Bergues and C. Isidoro, acting as
Agents,
– the Netherlands Government, represented by H.G. Sevenster and C. Wissels, act ing as
Agents,
– the Portuguese Government, represented by L. Fernandes, acting as Agent,
– the Swedi sh Government, represented by A. Kruse and K. Wistrand, acting as Agents,
– the United Kingdo m Government, represented by R. Caudwell and E. O’Neill, act ing as
Agents, assisted by M. Hoskins, Barrister,
– the Commissio n of the European Communit ies, represented by M. Condou -Durande and L.
Visaggi o, acting as Agents,
after hearing the Opinio n of the Advocate General at the sitting on 11 November 2004,
gives the fo llowing
Judgment
1 The reference for a preliminary ruling concerns the interpretatio n of Articles 2, 3 and 8 of
Council Framework Decision 2001/220/JHA o f 15 March 2001 on the standing o f vict ims in
criminal proceedings (OJ 2001 L82, p. 1; ‘the Framework Decisio n’).
2 The reference has been made in the context of criminal proceedings ag ainst Mrs Pupino, a
nursery school teacher charged with inflict ing injuries on pupils aged less than five years at
the time o f the facts.
Legal background

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 84
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROEuropean Union Law
The Treaty on European Unio n
3 Under Article 34(2) EU, in the versio n resu lting from the Treaty o f Amsterdam, which forms
part of Ti tle VI of the Treaty on European Unio n, headed ‘Provisio ns on police and judicial
cooperation in criminal matters’:
‘The Council shall take measures and promote cooperation, using the appropriate formand
procedures as set out in this Tit le, contribut ing to the pursuit of the object ives o f the Unio n.
To that end, acting unanimously on the init iative of any Member State or of the Commissio n,
the Council may:
…
b) adopt framework decisio ns fo r the purpose of approximat ion of the laws and regulations
ofthe Member States. Framework decisio ns shall be binding upon the Member States as
to the result to be achieved but shall leave to the national authorit ies the cho ice of form
and methods. They shall no t entail direct effect;
…’
4 Article 35 EU provides that:
‘1. The Court of Justice shall have jurisdict ion, subject to the condit ions laid down in this
Article, to give preliminary rulings on the validit y and interpretation of framework decisio ns,
and d ecisio ns on the interpretation of conventions established under this Tit le and on the
validit y and interpretation of the measures implement ing them.
2. Bya declarat ion made at the time of signature of the Treaty of Amsterdam or at any
time thereafter, a ny Member State shall be able to accept the jurisdiction o f the Court of
Justice to give preliminary rulings as specified in paragraph 1.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 85
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO3. A Member State making a declaration pursuant to paragraph 2 shall specify that either:
a) any court or tri bunal ofthat State against whose decisions there is no judicial remedy
under national law may request the Court of Just ice to give a preliminary ruling on a
question raised in a case pending before it and concerning the validit y or interpretation
ofan act refe rred to in paragraph 1 if that court or tribunal considers that a decisio n on
the question is necessary to enable it to give judgment; or
b) any court or tri bunal ofthat State m ay request the Court of Just ice to give a preliminary
ruling on a quest ion raised in a case pending before it and concerning the validit y or
interpretati on of an act referred to in paragraph 1 if that court or tribunal considers that a
decisio n on the quest ion is necessary to enable it to give judgment.
…’
5 The informat ion publi shed in the Official Journal of the European Communit ies of 1 May
1999 (OJ 1999 L 114, p. 56) on the date of entry into force of the Treaty of Amsterdam shows
that the Italian Republic has made a declarat ion under Article 35(2) EU, whereby it has
accepted the jurisdict ion of the Court of Just ice to rule in accordance wit h the arrangements
under Art icle 35(3)(b) EU.
The Framework Decisio n
6 Under Article 2 of the Framework Decisio n, headed ‘Respect and recognit ion’:
‘1. Each Member State shall ensure that victims have a real and appropriate role in its
criminal legal system. It shall cont inue to m ake every effort to ensure that vict ims are treated
withdue respect for the dignit y of the individual during proceedings and shall recognise the
rights and legit imate interests of vict ims with particular reference to criminal proceedings.
2. Each Member State shall ensure that vict ims who are particularly vulnerable can benefit
from specific treatment best suited to their circumstances.’

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 86
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO7 Article 3 of the Fram ework Deci sion, headed ‘Hearings and provisio n of evidence’ provides:
‘Each Member State shall safeguard the possibilit y for vict ims to be heard during proceedings
and to supply evidence.
Each Member State shall take appropriate measures to ensure that its authorit ies question
victims only inso far as necessary for the purpose of criminal proceedings.’
8 Article 8 of the Framework Decisio n, headed ‘Right to protection’, provides in paragraph 4:
‘Each Member State shall ensure that, where there is a ne ed to protect vict ims –particularly
those m ost vulnerable –from the effects of giving evidence in open court, vict ims may, by
decisio n taken by the court, be entit led to testify in a manner which will enable this object ive
to be achieved, by any appropri ate m eans com patible with its basic legal principles.’
9 Under Article 17 of the Framework Decisio n, each Member State is required to bring into
force the laws, regulat ions and administrative provisio ns necessary to com ply wit h the
Framework Decisio n ‘not later than 22 March 2002’.
National legislation
10 Article 392 of the Codice di procedura penale (Italian Code of Criminal Procedure; ‘the
CPP’), which appears in Book V, Part II, Tit le VII, headed ‘Preliminary enquiries and
preliminary hearing’, provi des:
‘1. During the preliminary enquiry, the Public Prosecutor’s Office and the person being
examined may ask the judge to take evidence under special arrangements:
a) where there are reasonable grounds for believing that the witness cannot be heard in
open court by reason of illness or serious impediment;

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 87
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROb) where, on the basis of specific facts, there are reasonable grounds for believing that the
witness is vulnerable to vio lence, threats, offers or promises of money or other benefits,
to induce him o r her not to testify or to give false testimo ny.
…
1a. In proceedings for offences under Art icles 600a, 600b, 600d, 609a, 609c, 609d, and
609g of the criminal code [concerning sexual offences or offences with a sexual background],
the Public Prosecutor’s O ffice and the person being examined may ask for persons aged under
16 years to be heard in accordance wit h special arrangements even outside the cases referred
to in paragraph 1.
…’
11 Under Article 398(5a) of the CPP:
‘In enquiries concerning offences under Art icles 600a, 600b, 600d, 609a, 609c, 609d, and
609g of the criminal code, where the evidence involves minors under 16, the judge shall
determine by order the place, time and particular circumstances for hearing evidence where a
minor’s situation ma kes it appropriate and necessary. In such cases, the hearing can be held in
a place other than the court, in special facilit ies or, failing that, at the minor’s ho me. The
witness statem ents m ust be fully documented by the use of sound and audio visual recor ding
equipment. Where recording equipment or technical personnel are not available, the judge
shall use the expert report or technical advice procedures. The interview shall also be
minuted. The recordings shall be transcribed only at the request of the pa rties.’
Factual background and the question referred
12 The order for reference shows that, in the criminal proceedings against Mrs Pupino, it is
alleged that, in January and February 2001, she committed several o ffences o f ‘misuse of
disciplinary measu res’ wi thin the meaning of Art icle 571 of the Italian Criminal Code (‘the
CP’) against a number of her pupils aged less than five years at the time, by such acts as
regul arly stri king them , threatening to give them tranquillisers and to put sticking plaste rs
over thei r mouths, and forbidding them fro m going to the toilet. She is further charged that, in
February 2001, she inflicted ‘serious injuries’, as referred to in Articles 582, 585 and 576 of
the CP, in conjunct ion with Art icle 61(2) and (11) thereof, by hit ting a pupil in such a way as
to cause a slight swelling of the forehead. The proceedings before the Tribunale di Firenze are
at the preliminary enquiry stage.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 88
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO13 The referring court states in that respect that, under Italian law, criminal procedure comprises
two dist inct stages. During the first stage, namely that of the preliminary enquiry, the Public
Prosecutor’s Office makes enquiries and, under the supervisio n of the judge in charge of
preliminary enquiries, gathers the evidence on the basis of which it will assess whether the
prosecution should be abandoned or the matter should proceed to trial. The final decisio n on
whether to allow the prosecution to proceed or to dismiss the matter is taken by the judge in
charge of preliminary enquiries at t he conclusio n of an informal hearing.
14 A decisio n to send the examined person for trial opens the second stage of the proceedings,
namely the adversarial stage, in which the judge in charge of preliminary enquiries does not
take part. The proceedings pr oper begin with this stage. It is only at that stage that, as a rule,
evidence must be taken at the init iative of the parties and in co mpliance with the adversarial
principle. The referring court states that it is during the trial that the parties’ submiss ions may
be accepted as evidence within the technical sense of the term. In those circumstances, the
evidence gathered by the Public Prosecutor’s Office during the preliminary enquiry stage, in
order to enable the Office to decide whether to institute crim inal proceedings by proposing
committal for trialor to ask for the matter to be closed, must be subjected to cross –
examinat ion during the trial proper in order to acquire the value of ‘evidence’ in the full
sense.
15 The nat ional court states, however, t hat there are except ions to that rule, laid down by Art icle
392 of the CPP, which allow evidence to be established early, during the preliminary enquiry
period, on a decision o f the judge in charge of preliminary enquiries and in co mpliance wit h
the advers arialprinciple, by means of the Special Inquiry procedure. Evidence gathered in
that way has the same probative value as that gathered during the second stage of the
proceedings. Article 392(1a) of the CPP has introduced the possibilit y of using that spec ial
procedure when taking evidence fro m vict ims o f certain restrict ively listed offences (sexual
offences or offences wit h a sexual background) aged less than 16 years, even outside the cases
envisaged in paragraph 1 of that article. Art icle 398(5a) of the CPP also allows the same judge
to order evidence to be taken, in the case of enquiries concerning offences referred to in
Article 392(1a) of the CPP, under special arrangements allowing the protection of the minors
concerned. According to the nat ional cou rt, those addit ional derogations are designed to
protect, first, the dignit y,modesty and character of a minor witness, and, secondly, the
authent icity of the evidence.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 89
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO16 In thi s case, the Public Prosecutor’s Office asked the judge in charge of prelimina ryenquiries
in August 2001 to take the testimo ny of eightchildren, witnesses and victims o f the offences
for which Mrs Pupino is being examined, by the special procedure for taking evidence early,
pursuant to Article 392(1a) of the CPP, on the ground tha t such evidence could not be
deferred unt il the trial on account of the witnesses’ extreme youth, inevitable alterations in
their psycho logicalstate, and a possible process of repression. The Public Prosecutor’s Office
also requested that evidence be gath ered under the special arrangements referred to in Article
398(5a) of the CPP, whereby the hearing should take place in specially designed facilit ies,
witharrangements to protect the dignit y, privacy and tranquillit y of the minors concerned,
possibly involving an expert in child psycho logyby reason of the delicate and serious nature
ofthe facts and the difficult ies caused by the vict ims’ young age. Mrs Pupino opposed that
applicat ion, arguing that it did not fall wit hin any of the cases envisaged by Arti cle 392(1) and
(1a) of the CPP.
17 The referring court states that, under the national provisio ns in quest ion, the application of the
Public Prosecutor’s Office would have to be dismissed. Those provisio ns do not provide for
the use of the Special Inquiry procedure, or for the use of special arrangements for gathering
evidence, where the facts are such as those alleged against the defendant, even if there is no
reason to preclude those provisio ns also covering cases other than those referred to in Art icle
392(1) of the CPP in which the victim is a minor. A number of offences excluded fro m the
scope of Article 392(1) of the CPP might well prove more serious for the vict im than those
referred to in that provisio n. That, in the view o f the nat ional court, is t he case here, where,
according to the Public Prosecutor’s Office, Mrs Pupino maltreated several children aged less
than five years, causing them psycho logical trauma.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 90
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO18 Considering that, ‘apart from the quest ion of the existence or otherwise of a direct effect of
Communit y law’, the nat ional court must ‘interpret its nat ional law in the light of the letter
and the spirit of Co mmunit y provisio ns’, and having doubts as to the compatibilit y of Articles
392(1a) and 398(5a) of the CPP with Art icles 2, 3 and 8 ofthe Framework Decisio n,
inasm uch as the provisio ns of that code limit the abilit y of the judge in charge of preliminary
enquiries to apply the Special Inquiry procedure for the early gathering of evidence, and the
special arrangements for its gathering , to sexual o ffences or offences with a sexual
background, the judge in charge of preliminary enquires at the Tribunale di Firenze has
decided to stay the proceedings and ask the Court of Just ice to rule on the scope of Articles 2,
3 and 8 of the Framework Decision.
Jurisdiction of the Court of Justice
19 Under Article 46(b) EU, the provisio ns of the EC, EAEC and ECSC Treaties concerning the
powers of the Court of Just ice and the exercise of those powers, including the provisio ns of
Article 234 EC, apply to the provisio ns of Title VI of the Treaty on European Unio n under the
condi tions laid down by Art icle 35 EU. It follows that the system under Article 234 EC is
capable of being applied to the Court’s jurisdict ion to give preliminary rulings by virtue of
Article 35 EU, subject to the conditions laid down by that provisio n.
20 As stated in paragraph 5 of this judgment, the Italian Republic indicated by a declarat ion
which took effect on 1 May 1999, the date on which the Treaty of Amsterdam came into
force, that it accepted the jurisdict ion of the Court of Just ice to rule on the validit y and
interpretati on of the acts referred to in Art icle 35 EU in accordance with the rules laid down in
paragraph 3(b) of that article.
21 Concerning the acts referred to in Article 35(1) EU, Article 35(3)(b) provides, in terms
ident ical to those of the first and second paragraphs of Art icle 234 EC, that ‘any court or
tribunal’ of a Member State may ‘request the Court of Just ice to give a preliminary ruling’ on
a question rai sed in a case pending before it and concerning the ‘validit y or interpretation’ of
such acts, ‘if it considers that a decisio n on the question is necessary to enable it to give
judgment’.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 91
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO22 It is undisputed, first, that the judge in charge of preliminary enquiries in criminal
proceedings, such as those inst ituted in this case, acts in a judicial capacit y, so that he must be
regarded as a ‘court or tribunal o f a Member State’ within the meaning o f Art icle 35 EU (see
to that effect, in relat ion to Article 2 34 EC, Joined Cases C -54/94 and C -74/94 Cacchiarelli
and Stanghellini [1995] ECR I -391, and Joined Cases C -74/95 and C -129/95 X [1996] ECR I –
6609) and, secondly, that the Framework Decisio n, based on Art icles 31 EU and 34 EU, is
one of the acts referred to in Art icle 35(1) EU, in respect of which the Court may give a
preliminary ruling.
23 Whilst in principle, therefore, the Court of Just ice has jurisdict ion to reply to the question
raised, the French and Italian Governments have nevertheless raised an obj ection of
inadmissibilit y against the application that has been made, arguing that the Court’s answer
woul d not be useful in reso lving the dispute in the main proceedings.
24 The French Government argues that the nat ional court is seeking to apply certain provi sions
ofthe Framework Decisio n in place of national legislat ion, whereas, in accordance with the
verywording of Article 34(2)(b) EU, Framework Decisio ns cannot have such a direct effect.
It further points out that, as the national court itself ackn owledges, an interpretation of
national law in accordance wit h the Framework Decision is impossible. In accordance wit h
the case -law o f the Court of Just ice, the principle that nat ional law must be given a
conforming interpretation cannot lead to an interp retation that is contra legem, or to a
worsening of the posit ion of an individual in criminal proceedings, on the basis of the
Framework Decisio n alone, which is precisely what would happen in the main proceedings.
25 The Italian Government argues as its main argument that framework decisio ns and
Communit y directives are completely different and separate sources of law, and that a
framework decision cannot therefore place a nat ional court under an obligat ion to interpret
national law in conformit y,such as the obligation which the Court of Justice has found in its
case-law concerning Co mmunit y directives.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 92
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO26 Without expressly querying the admissibilit y of the reference, the Swedish and United
Kingdo m Governments generally argue in the same way as the Ital ian Government, insist ing
in particular on the inter -governmental nature of cooperation between Member States in the
context of Tit le VI of the Treaty on European Unio n.
27 Finally , the Netherl ands Government stresses the limits imposed on the obligation of
conforming interpretation and poses the question whether, assuming that obligat ion applies to
framework decisions, it can apply in the case in the main proceedings, have regard precisely
to those limits.
28 As stated in paragraph 19 of this judgment, t he system under Article 234 EC is capable o f
being applied to Article 35 EU, subject to the condit ions laid down in Art icle 35.
29 Like Art icle 234 EC, Article 35 EU makes reference to the Court of Just ice for a preliminary
ruling subject to the condit ionthat the national court ‘considers that a decisio n on the question
is necessary in order to enable it to give judgment’, so that the case -law of the Court of Just ice
on the admissibilit y of references under Art icle 234 EC is, in principle, transposable to
references for a preliminary ruling submitted to the Court of Just ice under Article 35 EU.
30 It follows that the presumption o f relevance attaching to questions referred by national courts
for a preliminary ruling may be rebutted only in exceptional cas es, where it is quite obvious
that the interpretation of Co mmunit y law sought bears no relat ion to the actual facts of the
main act ion or to its purpose, or where the problem is hypothetical and the Court does not
have before it the factual or legal materi alnecessary to give a useful answer to the questions
submitted. Save for such cases, the Court is, in principle, required to give a ruling on
questions concerning the interpretation of the acts referred to in Article 35(1) EU (see for
example, in relation to Arti cle 234 CE, Case C -355/97 Beck and Bergdorf [1999] ECR I –
4977, paragraph 22, and Case C -17/03 VEMW and Others [2005] ECR I -0000, paragraph 34).

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 93
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO31 Having regard to the arguments of the French, Italian, Swedish, Netherlands and United
Kingdo m Gove rnments, it has to be examined whether, as the national court presupposes and
as the French, Greek and Portuguese Governments and the Commissio n ma intain, the
obligat ion on the national authorit ies to interpret th eir national law as far as possible in the
light of the wording and purpose of Co mmunit y directives applies with the same effects and
within the same limits where the act concerned is a framework decisio n taken on the basis of
Title VI of the Treaty on European Unio n.
32 If so, it has to be determ ined whether, as the French, Italian, Swedish and United Kingdo m
Governments have observed, it is obvious that a reply to the question referred cannot have a
concrete impact on the solution o f the dispute in the main proceedings, given the inherent
limits on the obligat ion of conforming interpretation.
33 It should be noted at the outset that the wording of Art icle 34(2)(b) EU is very closely
inspired by that of the third paragraph of Article 249 EC. Article 34(2)(b) EU confers a
binding character on frame work decisio ns in the sense that they ‘bind’ the Member States ‘as
to the result to be achieved but shall leave to the national authorit ies the cho ice of form and
methods’.
34 The binding character of framework decisio ns, formulated in terms identical to those of the
third paragraph of Article 249 EC, places on nat ional authorit ies, and particularly nat ional
courts, an obligat ion to interpret national law in conformit y.
35 The fact that, by virtue of Art icle 35 EU, the jurisdict ion of the Court of Just iceis less
extensive under Tit le VI of the Treaty on European Union than it is under the EC Treaty, and
the fact that there is no complete system of act ions and procedures designed to ensure the
legalit y of the acts of the inst itutions in the context of Tit le VI, does nothing to invalidate that
concl usion.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 94
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO36 Irrespective of the degree of integration envisaged by the Treaty of Amsterdam in the process
ofcreating an ever closer unio n among the peoples of Europe within the meaning o f the
second paragraph of A rticle 1 EU, it is perfect ly co mprehensible that the authors of the Treaty
on European Unio n should have considered it useful to make provision, in the context of Title
VI of that treaty , for recourse to l egalinstrum ents wi theffects similar to those prov ided for by
the EC Treaty , in order to contribute effect ively to the pursuit of the Unio n’s object ives.
37 The importance of the Court’s jurisdict ion to give preliminary rulings under Article 35 EU is
confirmed by the fact that, under Article 35(4), any M ember State, whether or not it has made
a declarat ion pursuant to Article 35(2), is ent itled to submit statements of case or written
observat ions to the Court in cases which arise under Article 35(1).
38 That jurisdict ion would be deprived o f most ofits useful effect if individuals were not entitled
to invoke framework decisio ns in order to obtain a conforming interpretation of nat ional law
before the courts of the Member States.
39 In support of their posit ion, the Italian and United Kingdo m Governments argue that, unlike
the EC Treaty , the Treaty on European Union contains no obligat ion similar to that laid down
in Art icle 10 EC, on which the case -law of the Court of Just ice partially relied in order to
justify the obligat ion to interpret national law i n conformit y with Co mmunit y law.
40 That argument must be rejected.
41 The second and third paragraphs o f Art icle 1 of the Treaty on European Unio n provide that
that treaty marks a new stage in the process of creating an ever closer unio n amo ng the
peopl es of Europe and that the task of the Unio n, which is founded on the European
Communit ies, supplemented by the po licies and forms of cooperation established by that
treaty , shall be to organise, in a manner demo nstrating consistency and so lidarit y,relati ons
between the Member States and between their peoples.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 95
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO42 It would be difficult for the Unio n to carry out its task effect ively if the principle of lo yal
cooperation, requiring in part icular that Member States take all appropriate measures, whether
general or parti cular, to ensure fulfilment of their obligat ions under European Unio n law,
were not also binding in the area of police and judicial cooperation in criminal matters, which
is mo reover ent irelybased on cooperation between the Member States and t he inst itutions, as
the Advocate General has right ly po inted out in paragraph 26 of her Opinio n.
43 In the light of all the above considerations, the Court concludes that the principle of
conforming interpretation is binding in relat ion to framework decis ions adopted in the context
ofTitle VI of the Treaty on European Union. When applying nat ional law, the national court
that is called upon to interpret it must do so as far as possible in the light of the wording and
purpose of the framework decisio n in o rder to attain the result which it pursues and thus
complywithArticle 34(2)(b) EU.
44 It should be noted, however, that the obligation on the nat ional court to refer to the content of
a framework decisio n when interpreting the relevant rules of its nat ionallaw is limited by
general principles of law, particularly those of legal certaint y and non -retroactivi ty.
45 In particular, those principles prevent that obligat ion fro m lead ing to the criminal liabilit y of
persons who contravene the provisio ns of a framework decisio n fro m be ing determined or
aggravated on the basis o f such a decisio n alone, independently of an implement ing law (see
for example, in relat ion to Communit y directives, Joined Cases C -74/95 and C -129/95 X
[1996] ECR I -6609, paragraph 24, a nd Joined Cases C -387/02, C -391/02 and C -403/02
Berlusconi and Others [2005] ECR I -0000, paragraph 74).
46 However, the provisio ns which form the subject -matter of this reference for a preliminary
ruling do not concern the extent of the criminal liabilit yofthe person concerned but the
conduct of the proceedings and the means o f taking evidence.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 96
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO47 The obligat ion on the national court to refer to the content of a framework decisio n when
interpreting the relevant rules of its national law ceases when the latter cannot receive an
applicat ion which would lead to a result compat ible with that envisaged by that framework
decisio n. In other words, the principle o f conforming interpretation cannot serve as the basis
for an interpretation of national law contra l egem. That principle does, however, require that,
where necessary, the national court consider the who le of national law in order to assess how
far it can be applied in such a way as not to produce a result contrary to that envisaged by the
framework decis ion.
48 In this case, as the Advocate General has po inted out in paragraph 40 of her Opinio n, it is not
obvious that an interpretation of nat ional law in conformit y with the framework decisio n is
impossible. It is for the nat ional court to determine whet her, in this case, a conforming
interpretati on of nat ional law is possible.
49 Subject to that reservation, the Court will answer the quest ion referred.
The question referred for a preliminary ruling
50 Byits quest ion, the nat ional court essentially a sks whether, on a proper interpretation of
Articles 2, 3 and 8(4) of the Framework Decisio n, a nat ional court must be able to authorise
young children, who, as in this case, claim to have been vict ims of maltreatment, to give their
testimo ny in accordance witharrangements ensuring them an appropriate level o f protection,
outsi de the public trial and before it is held.
51 Article 3 of the Framework Decisio n requires each Member State to safeguard the possibilit y
for vict ims to be heard during proceedings a nd to supply evidence, and to take appropriate
measures to ensure that its authorities quest ion victims only inso far as necessary for the
purpose of criminal proceedings.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 97
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO52 Articles 2 and 8(4) of the Framework Decisio n require each Member State to make every
effort to ensure that vict ims are treated with due respect for their personal dignit y dur ing
proceedings, to ensure that particularly vulnerable vict ims benefit from specific treatment best
suited to thei r circumstances, and to ensure that where ther e is a need to protect vict ims,
particularly those most vulnerable, fro m the effects of giving evidence in open court, vict ims
may, by decisio n taken by the court, be ent itled to testify in a manner enabling that object ive
to be achieved, by any appropriat e means compat ible with its basic legal principles.
53 The Framework Decisio n does not define the concept of a vict im’s vulnerabilit y for the
purposes of Art icles 2(2) and 8(4). However, independent ly of whether a vict im’s minorit y is
as a general rule su fficient to classify such a vict im as particularly vulnerable wit hin the
meaning of the Framework Decisio n, it cannot be denied that where, as in this case, young
children claim to have been maltreated, and maltreated, moreover, by a teacher, those childre n
are suitable for such classificat ion having regard in particular to their age and to the nature
and consequences of the offences of which they consider themselves to have been vict ims,
witha view to benefit ing from the specific protection required by th e provisi ons of the
Framework Decisio n referred to above.
54 None of the three provisio ns of the Framework Decision referred to by the nat ional court lays
down detailed rules for implementing the object ives which they state, and which consist, in
particular, in ensuring that particularly vulnerable vict ims receive ‘specific treatment best
suited to thei r circumstances’, and the benefit of special hearing arrangements that are capable
ofguaranteeing to all vict ims treatment which pays due respect to their individual dignit y and
gives them the opportunit y to be heard and to supply evidence, and in ensuring that those
victims are quest ioned ‘only inso far as necessary for the purpose of criminal proceedings’.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 98
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO55 Under the legislat ion at issue in the main proc eedings, testimo ny given during the preliminary
enquiries must generally be repeated at the trial in order to acquire full evident ial value. It is,
however, permissible in certain cases to give that testimo ny only once, during the preliminary
enquiries, wi ththe same probative value, but under different arrangements from those which
apply at the trial.
56 In those circumstances, achievement of the aims pursued by the abovement ioned provisio ns
ofthe framework decisio n require that a national court should b e able, in respect of
particularly vulnerable vict ims, to use a special procedure, such as the Special Inquiry for
early gathering of evidence provided for in the law of a Member State, and the special
arrangements for hearing testimo ny for which provisio nis also made, if that procedure best
corresponds to the situation of those vict ims and is necessary in order to prevent the loss of
evidence, to reduce the repetit ion of quest ioning to a minimum, and to prevent the damaging
consequences, for those victims , oftheir giving testimo ny at the trial
57 It should be noted in that respect that, according to Article 8(4) of the Framework Decisio n,
the condi tions for giving testimo ny that are adopted must in any event be compat ible with the
basic legal principles ofthe Member State concerned.
58 Moreover, in accordance wit h Art icle 6(2) EU, the Union must respect fundamental rights, as
guaranteed by the European Convent ion for the Protection of Human Rights and Fundamental
Freedo ms signed in Ro me o n 4 November 19 50 (‘the Convent ion’), and as they result from
the constitutional tradit ions co mmo n to the Member States, as general principles of law.
59 The Framework Decisio n mu st thus be interpreted in such a way that fundamental rights,
including in particular the r ightto a fair trial as set out in Article 6 of the Convent ion and
interpreted by the European Court of Human Rights, are respected.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 99
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO60 It is for the national court to ensure that –assuming use of the Special Inquiry and of the
special arrangements for the hearing of testimo ny under Italian law is possible in this case,
bearing in mind the obligation to give nat ional law a conforming interpretation –the
applicat ion of those measures is not likely to make the criminal proceedings against Mrs
Pupino, cons idered as a who le, unfair within the meaning of Article 6 of the Convent ion, as
interpreted by the European Court of Human Rights (see, for example, ECHR judgments of
20 December 2001, P.S. v Germany, o f 2 July 2002, S.N. v Sweden, Reports of judgments
anddecisio ns 2002 -V, of 13 February 2004, Rachdad v France, and the decisio n of 20
January 2005, Accardi and Others v Italy, App. 30598/02).
61 In the light of all the above considerations, the answer to the question must be that Articles 2,
3 and 8(4) of t he Framework Decisio n must be interpreted as meaning that the nat ional court
must be able to authorise young children, who, as in this case, claim to have been vict ims of
maltreat ment, to give their testimo ny in accordance with arrangements allowing those
children to be guaranteed an appropriate level of protection, for example outside the trial and
before it takes place. The national court is required to take into consideration all the rules of
national law and to interpret them, so far as possible, in the light of the wording and purpose
ofthe Framework Decisio n.
Costs
62 Since these proceedings are, for the parties to the main proceedings, a step in the proceedings
before the nat ional court, the decisio n on costs is a matter for that court. Costs incu rred in
submitt ing observat ions to the Court, other than by those parties, are not recoverable.
On those grounds, the Court (Grand Chamber) hereby rules:
Articles 2, 3 and 8(4) of Council Framework Decision 2001/220/JHA of 15 March 2001
on the standing of victims in criminal proceedings must be interpreted as meaning that
the national court must be able to authorise young children, who, as in this case, claim to
have been victims of maltreatment, to give their testimony in accordance with
arrangements a llowing those children to be guaranteed an appropriate level of
protection, for example outside the trial and before it takes place.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 100
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROThe national court is required to take into consideration all the rules of national law and
to interpret them, so far as possible, in the light of the wording and purpose of the
Framework Decision.
[Signatures]
_________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 101
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROHOTĂRÂREA CUR ȚII (Marea Cameră)
3 mai 2007
„Cooperare poli țienească și judiciară în materie penală –Articolul 6 alineatul (2) și articolul 34
alineatu l (2) litera (b) UE –Decizia -cadru 2002/584/JAI –Mandatul european de arestare și
procedurile de predare între statele membre –Armoni zarea legisla țiilor na ționale –Eliminarea
verificării dublei incriminări –Validitate”
În cauza C -303/05,
având ca obi ect o cerere de pronun țare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul artico lului
35 UE de Arbitrageho f (Belgia), prin decizia din 13 iulie 2005, primită de Curte la 29 iulie 2005, în
procedura
Advocaten voor de Wereld VZW
împotriva
Leden van de Mini sterraad,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul V. Skouris, pre ședinte, domnii P. Jann, C. W.A. Timmermans, A. Rosas, R.
Schintgen, P. Kūris, E. Juh ász și J. Klučka, pre ședinți de cameră, domnii J. N. Cunha Rodrigues
(raportor), J. Makarczy k, U. Lõhmu s, E. Levits și L. Bay Larsen, judecători,
avocat general: domnul D. Ruiz -Jarabo Col omer,
grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă și în ur ma ședințeidin 11 iulie 2006,
luând în considerare observa țiile prezen tate:

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 102
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO– pentru Advocaten voor de Wereld VZW, de L. Deleu, P. Bekaert și F. van Vlaenderen,
advocaten;
– pentru guvernul belgian, de do mnul M. Wimmer, în calit ate de agent, asi stat de E. Jacubowi tz
și P. de Maey er, avocats;
– pentru guvernul ceh, de domnu l T. Boček, în calitate de agent;
– pentru guvernul spanio l,de domnul J. M. Rodrí guez Cárcam o, în calitate de agent;
– pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues și J.-C. Nio llet, precum și de doamna E.
Belliard, în calitate de agen ți;
– pentru guve rnulleton, de doamna E. Balode -Buraka, în calitate de agent;
– pentru guvernul lituanian, de domnul D. Kriaučiūnas, în calitate de agent;
– pentru guvernul o landez, de doamnele H. G. Sevenster, M. de Mol și C. M. Wissels, în
calitate de agen ți;
– pentru g uvernul po lonez, de domnul J. Pietras, în calitate de agent;
– pentru guvernul finlandez, de doamna E. Bygglin, în calitate de agent;
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamnele S. Nwaokol o și C. Gibbs, în calitate de agen ți,
asistate de domnul A. Dashwo od, barrister;
– pentru Consiliul Uniunii Europene, de doamna S. Ky riakopoul ou, precum și de do mnii J.
Schutte și O. Petersen, în calitate de agen ți;
– pentru Comisia Co munităților Europene, de domnii W. Bogensberger și R. Troosters, în
calitate de agen ți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 12 septembrie 2006,
pronun ță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronun țare a unei hotărâri preliminare prive ște verificarea validită ții
Deciziei -cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de
arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Edi ție specială,
19/vo l.6, p. 3, denumită în cont inuare „decizia -cadru”).

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 103
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO2 Această cerere a fost prezentată în cadrul unei ac țiuni introduse de Advoca ten voor de Wereld
VZW (denumit în cont inuare „Advocaten voor de Wereld”) la Arbitragehof, în scopul anulării
legii belgiene din 19 decembrie 2003 privind mandatul european de arestare ( Moniteur belge
din 22 decembrie 2003, p. 60075, denumit ă în continuare „legea din 19 decembrie 2003”) și
în special a artico lului 3, a artico lului 5 alineatele 1 și 2, precum și a artico lului 7.
Cadrul juridic
3 Potrivit considerentului (5) al deciziei -cadru:
„Obiectivul stabilit pentru Uniune, și anume, de a deveni un spa țiu de libertate, securitate și
justiție, duce la eliminarea extrădării între statele membre și la înlo cuirea acestei a cu un
sistem de predare între autorită țile judiciare. Pe de altă parte, introducerea unui nou sistem
simplificat de predare a persoanelor condamnate sau bănuite, cu scopul executării sent ințelor
de condamnare sau a urmăririlor, în materie penală, permite eliminarea co mplexită ții și a
riscuril or de întârzi ere inerente procedurilor actuale de extrădare. Rela țiile de cooperare
clasice care au dominat până în prezent între statele membre ar trebui să fie înlocuite cu un
sistem de liberă circula ție a deciziilor judiciare în materie penală, atât a celor anterioare
sentin ței de condamnare, cât și a celor definit ive, într -un spa țiu de libertate, sec uritate și
justiție.”
4 Considerentul (6) al deciziei -cadru are următorul cuprins:
„Mandatul de arestare european prevăzut în prezenta decizie -cadru const ituie prima
concreti zare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoa șterii reciproce pe care
Consiliul European l -a calificat drept «piatra de temelie» a cooperării judiciare.”
5 Conform considerentului (7) al deciziei -cadru:

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 104
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO„Dat fiind faptul că obiect ivul de a înlo cuisistemul de extrădare mult ilateral întemeiat pe
Conven ția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957 nu poate fi suficient realizat
de statele membre ac ționând unilateral și,prin urmare, datorită dimensiunii și efectel or sale,
poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Consiliul poate adopta măsuri, în conformit ate c u
principiul subsidiarită ții, astfel cum se prevede la artico lul 2 din Tratatul privind Uniunea
Europeană și la artico lul 5 din Tratatul de inst ituire a Com unită ții Europene. În conformitate
cu principiul propor ționalită ții, ast fel cum este prevăzut de ace st ultim art icol,prezenta
decizie-cadru nu depă șește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiect iv.”
6 Potrivit considerentului (11) al deciziei -cadru:
„Mandatul european de arestare ar trebui să înlocuiască, în rela țiile dintre statele membre,
toate instrumentele anterioare privind extrădarea, inclusiv dispozi țiile tit lului III din
Conven ția de punere în aplicare a Acordului Schengen cu privire la aceste aspecte.”
7 Articolul 1 din decizia -cadru, care a fost adoptată în temeiul art icolului 31 ali neatul (1) literele
(a) și (b) UE și al articolului 34 alineatul (2) litera (b) UE, prevede următoarele:
„(1) Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de un stat membru în
vederea arestării și a predării de către un alt stat membru a un eipersoane căutate, pentru
efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de
siguran ță privat ive de libertate.
(2) Statele membre execută orice mandat european de arestare, pe baza principiului
recunoa șterii reciproce și în conformitate cu dispozi țiile prezentei decizii -cadru.
(3) Prezenta decizie -cadru nu poate avea ca efect modificarea obliga ției de respectare a
drepturilor fundamentale și a principiilor juridice fundamentale, ast fel cum sunt acestea
consacrate de art icolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.”
8 Articolul 2 din decizia -cadru prevede următoarele:

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 105
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO„(1) Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului
membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguran ță priva tive de libertate a căror durată
maximă este de cel pu țin douăsprezece luni sau, atunci când s -a dispus o condamnare la o
pedeapsă sau s -a pronun țat o m ăsură de siguran ță, pentru condamnări pronun țate cu o durată
de cel pu țin patru luni.
(2) Următoarel e infracțiuni, în cazul în care sunt pedepsite în statul membru emitent cu o
pedeapsă sau o măsură de siguran ță privat ive de libertate a căror durată maximă este de cel
puțin trei ani, ast fel cum sunt definite acestea de dreptul statului membru emitent, duc la
predarea pe baza unui mandat european de arestare, în condi țiile prezentei decizii -cadru și
fără verificarea dublei incriminări a faptei:
– apartenen ța la o organiza ție criminală;
– terorismul;
– traficul de persoane;
– exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;
– traficul ilicit de stupefiante și substan țe psihotrope;
– traficul ilicit de arme, muni ție și materiale explozive;
– corup ția;
– frauda, inclusiv frauda care aduce at ingere intereselor financiare ale Co munităților
Europene, în sensu l Conven ției privind protejarea intereselor financiare ale
Com unităților Europene din 26 iulie 1995;
– spălarea produselor infrac țiunii;
– falsificarea [de monedă], inclusiv falsificarea monedei euro;
– criminalit atea informatică;
– infrac țiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de
dispari ție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cal e de di spari ție;
– facilitarea intrării și a șederii ilegale;
– omuciderea vo luntară, loviturile și vătămările corporal e grav e;
– traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
– răpirea, sechestrarea și luarea de ostateci;
– rasismul și xeno fobia;
– jafurile organizate sau armate;
– traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichită țile și operel e de artă;
– înșelăciunea;

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 106
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO– racketul și extorcarea de fonduri;
– contrafacerea și pirateri a produsel or;
– falsificarea de documente administrative și traficul de falsuri;
– falsificarea mijloacelor de plată;
– traficul ilicit de substan țe horm onale și de alți factori de cre ștere;
– traficul ilicit de materiale nucleare și radioactive;
– traficul de vehicule furate;
– violul;
– incendierea cu inten ție;
– infrac țiunile de co mpeten ța Cur ții Penale Interna țional e;
– sechestrarea ilegală de aeronave și nave;
– sabotaj ul.
(3) Consiliul poa te decide în orice mo ment, hotărând în unanimitate și după consultarea
Parlamentul uiEuropean, în condi țiile prevăzute la artico lul 39 alineatul (1) din Tratatul
privind Uniunea Europeană, să adauge alte categorii de infrac țiuni la lista inclusă la alineat ul
(2) din prezentul artico l.Consiliul examinează, pornind de la raportul prezentat de Comisie, în
temeiularticolului 34 alineatul (3), dacă această listă trebuie ext insă sau modificată.
(4) Pentru alte infrac țiuni decât cele prevăzute la alineatul (2), predarea poate fi
subordonată condi ției ca faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să
constituie o infrac țiune, în conformitate cu dreptul statului membru de executare, oricare ar fi
elementel e consti tutive sau calificarea acesteia.”
9 Articolul 31 din decizia -cadru prevede următoarele:
„(1) Fără a aduce atingere aplicării acestora în rela țiile dintre statele membre și statele terțe,
prezenta decizie -cadru înlocuie ște, de l a 1 ianuarie 2004, dispozi țiile corespunzătoare ale
următoarel or conven ții aplicabile în materie de extrădare, în rela țiile dintre statele membre:

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 107
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO(a) Conven ția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957, Protocolul adi țional al
acestei a din 15 octombrie 1975, al doilea Protocol adi țional al acesteia din 17 martie
1978 și Conven ția europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977, în
partea referitoare la extrădare;
(b) Acordul între cel e douăsprezece state membre ale Comunită ților Europene privind
simplificarea și modernizarea modalită ților de t ransmitere a cererilor de extrădare, din
26 mai 1989;
(c) Conven ția privind procedura simplificată de extrădare între statele membre ale Uniunii
Europene, din 10 mart ie 1995;
(d) Conven ția privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, din 2 7
septembrie 1996;
(e) titlulIII capi tolul4 din Conven ția de punere în aplicare din 19 iunie 1990 a Acordului
Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la front ierele
comune.
(2) Statel e membre pot continua să aplice acorduril e sau aranjamentele bilaterale sau
multilaterale în vigoare la data adoptării prezentei decizii -cadru, în măsura în care acestea
permit aprofundarea sau ext inderea obiect ivelor acesteia și contribuie la simplificarea sau
facilitarea sporită a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat
european de arestare.
Statel e membre pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau mult ilateral e după data
intrării în vigoare a prezentei decizii -cadru, în măsura în care acestea permit aprofund area sau
extinderea con ținutului acesteia și contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a
procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare, în
special stabilind termene mai scurte decât cele fixate la artico lul 17, ext inzând lista
infrac țiunilor prevăzute la artico lul 2 alineatul (2), limitând și mai multmotivele de refuz
prevăzute la artico lele 3 și 4 sau scăzând pragul prevăzut la artico lul 2 alineatul (1) sau (2).

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 108
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROAcordurile și aranjamentele men ționate la al do ilea paragraf nu pot afecta în niciun fel
relațiile cu statele membre care nu sunt păr ți la acestea.
Statel e membre notifică Consiliului și Comisiei, în termen de trei luni de la data intrării în
vigoare a prezentei decizii -cadru, acordurile sau ar anjamentele existente prevăzute la primul
paragraf pe care doresc să continue să le aplice.
De asemenea, statele membre notifică Consiliului și Comisiei orice acord sau aranjament nou
prevăzut la al do ilea paragraf în termen de trei luni de la data semnări i acestora.
(3) În măsura în care conven țiile sau acordurile prevăzute la alineatul (1) se aplică
teritoriil or statel or membre sau unor teritorii pentru ale căror rela ții externe este responsabil
un stat membru, cărora nu li se aplică prezenta decizie -cadru, aceste instrumente continuă să
reglementeze rel ațiile existente între aceste teritorii și celelalte state membre.”
Acțiunea principală și întrebările preliminare
10 Din hotărârea de trimitere reiese că, prin cererea din 21 iunie 2004, Advocaten voor Wer eld a
introdus l a Arbitrageho f oacțiune având ca obiect anularea totală sau par țială a legii din 19
decembrie 2003, care transpune prevederile deciziei -cadru în dreptul intern belgian.
11 În sprijinul ac țiunii sale, Advocaten voor de Wereld arată, printre altele, că decizia -cadru este
lipsită de validitate, întrucât materia mandatului european de arestare ar fi trebuit reglementată
printr -o conven ție, iar nu printr -o deci zie-cadru, din mo mentce, în temeiul art icolului 34
alineatul (2) litera (b) UE, deciz iile-cadru nu pot fi adoptate decât în scopul „armo nizării
actelor cu putere de lege și a no rmelor administrative ale statelor membre”, ceea ce nu ar fi
cazul în spe ță.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 109
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO12 Advocaten voor de Wereld sus ține, în plus, că articolul 5 alineatul 2 din legea di n 19
decembrie 2003, care transpune în dreptul intern belgian artico lul 2 alineatul (2) din
decizia-cadru, încalcă principiul egalită ții și al ned iscriminării prin aceea că, pentru faptele
pedepsibile men ționate în această ult imă prevedere, în cazul execut ării unui mandat european
de arestare, se derogă de la cerin ța dublei incriminări fără să existe o just ificare obiect ivă și
rațională, în timp ce această cerin ță este men ținută pentru alte infracțiuni.
13 Advocaten voor de Wereld pretinde de asemenea că le gea din 19 decembrie 2003 nu
îndepline ște nici condi țiile impuse de principiul legalită ții în materie penală, prin aceea că nu
enumeră infrac țiuni având un con ținut normativ suficient de clar și precis, ci numai categorii
vagi de comportamente nedorite. Au toritatea j udecătorească ce trebuie să decidă în ceea ce
prive ște executarea unui mandat european de arestare ar dispune de informa ții insuficiente
pentru a verifica efect iv dacă infrac țiunile pentru care persoana cercetată este urmărită sau
pentru care îm potriva acesteia s -a pronun țat o pedeapsă intră într -una dintre categoriile
prevăzute la artico lul 5 alineatul 2 din legea men ționată. Lipsa unei defini ții clare și precise a
infrac țiunilor prevăzute de această dispozi ție ar duce la aplicarea neuniformă a legii
menționate de către diferitele autorită ți însărcinate cu executarea unui mandat european de
arestare și,astfel , ar încălca de asemenea principiul egalită ții și al nediscriminării.
14 Arbitragehof arată că legea din 19 decembrie 2003 este urmarea dir ectă a deciziei Consiliului
de a reglementa materia mandatului european de arestare printr -o deci zie-cadru. Obiec țiile
formulate de către Advocaten voor de Wereld împotriva legii men ționate sunt în egală măsură
valabile în ceea ce prive ște deci zia-cadru. D iferen țele de interpretare între instan țele
judecătore șticu privire la validitatea actelor comunitare și a legisla ției de transpunere a
acestora în dreptul intern ar compro mite unitatea ordinii juridice co munitare și ar aduce
atingere principiului general alsecurită ții jur idice.
15 Arbitragehof adaugă că, în temeiul art icolului 35 alineatul (1) UE, numai Curtea este
competentă pentru a hotărî, cu tit lu preliminar, cu privire la validitatea deciziilor -cadru și că
Regatul Belgiei a acceptat competen ța Cur ții în această materie, în conformitate cu alineatul
(2) al aceluia și articol.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 110
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO16 În aceste condi ții, Arbitrageho f a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Cur ții
următoarel e întrebări preliminare:
„1) Decizia -cadru […] este compat ibilă cu arti colul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul
[UE], conform căruia deciziile -cadru nu pot fi adoptate decât în scopul armonizării
actelor cu putere de lege și a no rmelor administrative ale statelor membre?
2) Articolul 2 alineatul (2) din decizia -cadru [… ], în măsura în care elimină verificarea
cerin țeidublei incriminări pentru infrac țiunile care sunt prevăzute în acesta, este
compatibil cu art icolul 6 alineatul (2) din Tratatul [UE] și,mai exact, cu principiul
legalită ții în materie penală și cu princip iul egalită ții și al nediscriminării, garantate de
această dispozi ție?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
Cu privire la admisibilitate
17 Guvernul ceh sus ține că prima întrebare preliminară este inadmisibilă, întrucât acea sta
ar obliga Curtea să examineze art icolul 34 alineatul (2) litera (b) UE, care este o
dispozi ție de drept primar ce nu este supusă controlului acesteia.
18 Această argumentare nu este întemeiată. Într -adevăr, conform artico lului 35 alineatul (1)
UE, Curt ea este competentă, sub rezerva condi țiilor definite la acel artico l,să hotărască
cu titlu preliminar cu privire la interpretarea și la validitatea, printre altele, a
deciziilor-cadru, ceea ce presupune în mod necesar ca aceasta să poată, chiar și în lips a
unei co mpeten țe exprese în acest sens, să fie pusă în situa ția de a interpreta dispozi ții ale
dreptul uiprimar, precum artico lul 34 alineatul (2) litera (b) UE, atunci când, ca și în
acțiunea principală, este chemată să aprecieze dacă decizia -cadru a fos t adoptată în mod
legal în temeiul acestei din urmă dispozi ții.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 111
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO19 Potrivit guvernului ceh, prima întrebare preliminară este de asemenea inadmisibilă în
măsura în care decizia de trimitere nu indică în mo d clar motivele pertinente care ar
justifica consta tarea nevalidită ții deciziei -cadru. În consecin ță, acestui guvern i -ar fi fost
imposibil să prezinte observa ții utile cu privire la această întrebare. Mai exact, în
măsura în care Advocaten voor de Wereld ar sus ține că decizia -cadru nu a avut ca
rezul tat oarmonizare a actelor cu putere de lege ale statelor membre, aceasta ar fi
trebui t să argumenteze această afirma ție, iar Arbitrageho f ar fi trebuit să men ționeze
argum entel e în decizia de trimitere.
20 Trebui e amint itcă informa țiile furnizate în deciziile de trimitere sunt destinate nu numai
să permită Cur ții să dea răspunsuri ut ile, ci și să ofere guvernelor statelor membre,
precum și celorlalte păr ți interesate posibilitatea de a prezenta observa ții conform
articolului 23 din Statutul Cur ții de Justi ție (a se vedea în special ordonan ța din 2 martie
1999, Colonia Versicherung și alții, C-422/98, Rec., p. I-1279, punctul 5).
21 În ac țiunea principală, decizia de trimitere con ține suficiente informa ții pentru a
răspunde acestor cerin țe. Într -adevăr, astfel c ums-a arătat la punctul 11 din prezenta
hotărâre, din decizia de trimitere reiese că Advocaten voor de Wereld sus ține teza
potri vitcăreia materia mandatului european de arestare ar fi trebuit reglementată
printr -o conven ție, iar nu printr -o deci zie-cadru , în condi țiile în care, în temeiul
articolului 34 alineatul (2) litera (b) UE, deciziile -cadru nu pot fi adoptate decât în
scopul „armonizării actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor
membre”, ceea ce nu s -ar întâmpla în spe ță.
22 Asemenea informa ții sunt suficiente nu numai pentru a permite Cur ții să dea un răspuns
util, ci și pentru a asigura posibilitatea pe care o au păr țile în cauză, statele membre,
Consiliul și Comisia de a prezenta observa ții conform artico lului 23 din Sta tutulCurții
de Justi ție, ast fel cum o dovedesc și observa țiile depuse de către toate păr țile care au
interveni t în prezenta cauză, inclusiv cele prezentate de guvernul ceh.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 112
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO23 Prin urmare, prima întrebare preliminară este admisibilă.
Cu privire la fond
24Advocaten voor de Wereld sus ține, spre deosebire de toate celelalte păr ți care au
prezentat observa ții în cadrul prezentei proceduri, că materia mandatului european de
arestare ar fi trebuit reglementată, conform artico lului 34 alineatul (2) litera (d) U E,
printr -o conven ție.
25 Într-adevăr, pe de o parte, decizia -cadru nu ar fi putut fi adoptată în mod valabil în
scopul armonizării actelor cu putere de lege și a normelor administrative, astfel cum se
prevede la artico lul 34 alineatul (2) litera (b) UE, î n măsura în care Consiliul nu ar fi
abilitat să adopte decizii -cadru decât pentru armonizarea progresivă a normelor de drept
penal și numai în cazurile prevăzute la artico lul 29 al doilea paragraf a treia liniu ță UE
și la artico lul 31 alineatul (1) litera (e) UE. Pentru celelalt e acțiuni co mune în do meniul
cooperării judiciare în materie penală, Consiliul ar trebui să recurgă la conven ții, în
temeiularticolului 34 alineatul (2) litera (d) UE.
26 Pe de altă parte, în temeiul artico lului 31 din decizia -cadru , aceasta ar înlocui, începând
cu 1 ianuarie 2004, dreptul conven țional aplicabil în materia extrădării în rela țiile dintre
statel e membre. Or, numai un act de aceea și natură, și anume o conven ție în sensul
articolului 34 alineatul (2) litera (d) UE, ar pu tea să deroge în mod valabil de la dreptul
conven țional în vigoare.
27 Această argumentare nu poate avea câ știg de cauză.
28 Astfel cum reiese în special de la artico lul 1 alineatele (1) și (2) din decizia -cadru și din
considerentele (5), (8) și (11) ale a cestei a, deci zia-cadru are ca obiect înlo cuirea
sistem uluimultilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între
autori tățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite, în scopul executării
sentin țelor de condamnare sau a urmări rilor, bazat pe principiul recunoa șterii reciproce.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 113
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO29 Recunoa șterea reciprocă a mandatelor de arestare emise în diferitele state membre
conform dreptului statului emit ent respecti v necesită armonizarea actelor cu putere de
lege și a normelor administrati ve referitoare la cooperarea judiciară în materie penală și,
mai exact, a normelor privind condi țiile, procedurile și efectele predării între autorită țile
naționale.
30 Tocm aiacesta este obi ectul deciziei -cadru în ceea ce prive ște, printre altele, normele
privind categoriile de infrac țiuni enumerate pentru care nu există o verificare a dublei
incriminări [artico lul 2 alineatul (2)], motivele de neexecutare obligatorie sau facultat ivă
a unui mandat european de arestare (artico lele 3 și 4), con ținutul și forma acestuia din
urmă (arti colul 8), transmiterea unui ast fel de mandat și procedura de transmitere
(articolele 9 și 10), garan țiile minimale care trebuie acordate persoanei căutate sau
arestate (articolele 11 -14), term enele și procedurile pentru decizia de executare a
mandatul uimenționat (artico lul 17) și termenele pentru predarea persoanei căutate
(articolul 23).
31 Temeiuljuridic al deciziei -cadru este artico lul 31 alineatul (1) literele (a) și (b) UE, care
prevede că ac țiunea co mună în do meniul cooperă rii judiciare în materie penală vizează,
printre altele, facilitarea și accelerarea cooperării judiciare în materie de procedură și
executare a deciziilor, precum și facilitarea extrădării între statele membre.
32 Contrar celor sus ținute de Advocaten voor de Wereld, nimic nu permite să se
concl uzioneze că arm onizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale
statel or membre prin adoptarea de decizii -cadru în temeiul artico lului 34 alineatul (2)
litera (b) UE nu ar viza decât normele de drep t penal ale acestora din urmă men ționate
la artico lul 31 alineatul (1) litera (e) UE, și anu me cele referitoare la elementele
constitutive ale infrac țiunilor și la sanc țiunile aplicabile în do meniile prevăzute în
această din urmă dispozi ție.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 114
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO33 În temeiul articolului 2 primul paragraf a patra liniu ță UE, dezvoltarea unui spa țiu de
libertate, securitate și just iție figurează printre obiectivele urmărite de Uniune, iar
articolul 29 primul paragraf UE prevede că, pentru a oferi cetă țenilor un nivel ridicat de
protec ție înt r-un astfel de spa țiu, este elaborată o ac țiune co mună a statelor membre, în
special în do meniul cooperării judiciare în materie penală. Conform celui de al do ilea
paragraf a treia liniu ță alaceluia și articol,la realizarea acestui obiect iv contribuie și „o
cooperare mai strânsă între autorită țile judiciare și alte autorită ți competente ale statelor
membre, […], în conformitate cu artico lele 31 [UE] și 32 [UE]”.
34 Totu și,articolul 31 alineatul (1) literele (a) și (b) UE nu con ține nicio ind icație cu
privire la instrumentele juridice care trebuie fo losite în acest scop.
35 Pe de altă parte, conform artico lul 34 alineatul (2) UE, care este redactat în termeni
generali, Consiliul „ia măsuri și favorizează cooperarea cu scopul de a contribui la
realizarea obiect ivelor Uniunii”, iar „[î]n acest scop”, este împuternicit să adopte
diferi te tipuride acte, enumerate la literele (a) și (d) ale alineatului (2) amint it, printre
care se numără deciziile -cadru și conven țiile.
36 În plus, nici art icolul 34alineatul (2) UE și nici vreo altă dispozi ție din t itlul VI din
Tratatul UE nu fac vreo distinc ție în ceea ce prive ște tipurile de acte care pot fi adoptate
în func ție de materia care face obiectul ac țiunii comune în do meniul cooperării penale.
37 Articolul34 alineatul (2) UE nu stabile ște nici vreo ordine de prioritate între diferitele
instrum ente care sunt enumerate în această dispozi ție, astfel încât nu este exclus ca,
pentru reglementarea unei anumite materii, alegerea între diferitele instrumente să
aparțină Consiliului, sub rezerva limitelor impuse prin natura instrumentului ales.
38 În aceste condi ții, artico lul 34 alineatul (2) UE, în măsura în care enumeră și define ște,
în termeni generali, diferitele tipuri de instrumente juridice care pot fi ut ilizate pentru
„realizarea obiect ivelor Uniunii” prevăzute în t itlul VI din Tratatul UE, nu ar putea fi
interpretat în sensul că ar exclude ca armo nizarea actelor cu putere de lege și a normelor
administrative ale statelor membre, prin adoptarea unei decizi i-cadru în temeiul literei
(b) a alineatului (2) men ționat, să poată avea ca obiect și alte dom eniidecât cel e
menționate la artico lul 31 alineatul (1) litera (e) UE și,în particular, materia mandatului
european de arestare.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 115
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO39 Interpretarea potrivit căr eia arm onizarea actelor cu putere de lege și a no rmelor
administrative ale statelor membre prin adoptarea de decizii -cadru nu este permisă
numai în do meniile prevăzute la artico lul 31 alineatul (1) litera (e) UE este confirmată
de litera (c) a aceluia și alineat, care prevede că ac țiunea co mună presupune de asemenea
„asigurarea compat ibilită ții normelor aplicabile în statele membre, în măsura necesară
îmbunătă țirii acestei cooperării [judiciare în materie penală]”, fără a dist inge între
diferi tele tipuri de acte care pot fi ut ilizate în scopul armonizării acestor reglementări.
40 În spe ță, în măsura în care artico lul 34 alineatul (2) litera (c) UE exclude posibilitatea
pentru Consiliu de a recurge la o decizie pentru a realiza armonizarea actelor cu putere
delege și a no rmelor administrative ale statelor membre, iar instrumentul juridic al
poziției comune, în sensul literei (a) a alineatului (2) men ționat, trebui e să se limiteze la
definirea abordării de către Uniune a unei chest iuni determinate, se pune atun ci
întrebarea dacă, contrar celor sus ținute de Advocaten voor de Wereld, Consiliul putea să
reglementeze în mod valabil materia mandatului european de arestare printr -o
decizie-cadru m aidegrabă decât printr -o conven ție conform artico lului 34 alineatul (2)
litera (d) UE.
41 Dacă este adevărat că mandatul european de arestare ar fi putut în egală măsură să facă
obiectul uneiconven ții, ține de puterea de apreciere a Consiliului să dea întâietate
instrum entul uijuridic al deciziei -cadru atunci când, ca și în speța de fa ță, sunt
îndeplinite condi țiile de adoptare a unui astfel de act.
42 Această concluzie nu este infirmată de împrejurarea că, potrivit articolului 31 alineatul
(1) din decizia -cadru, aceasta înlocuie ște începând de la 1 ianuarie 2004, numai în
relațiile dintre statele membre, dispozi țiile corespunzătoare ale conven țiilor anterioare în
materi e de extrădare care sunt enumerate în această dispozi ție. Ori ce altă interpretare,
care nu î și are temeiul nici în articolul 34 alineatul (2) UE și nici în vre o altă prevedere a
Tratatului UE, ar risca să priveze de esen ța efectului său util posibilitatea recunoscută
Consiliului de a adopta decizii -cadru în do menii reglementate anterior prin conven ții
internaționale.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 116
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO43 Rezultă din aceasta că decizia -cadru nu a fost adoptată cu încălcarea artico lului 34
alineatul (2) litera (b) UE.
Cu privire la a doua întrebare
44 Advocaten voor de Wereld sus ține, contrar tuturor celorlalte păr ți care au depus
observa ții în cadrul prezentei proceduri, că artico lul 2 alineatul ( 2) din decizia -cadru,
întrucât elimină verificarea dublei incriminări pentru infrac țiunile care sunt men ționate
în această dispozi ție, este contrar principiului egalită ții și al nediscriminării, precum și
principiului legalită ții în materie penală.
45 Treb uie arătat mai întâi că, în temeiul artico lului 6 UE, Uniunea se întemeiază pe
principiul statului de drept și respectă drepturile fundamentale, ast fel cum acestea sunt
garantate de Conven ția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertă ților
fundamental e, semnată la Ro ma la 4 no iembrie 1950, și astfel cum rezultă din tradi țiile
constitu ționale co mune statelor membre, ca principii generale de drept comunitar.
Rezultă din aceasta că institu țiile sunt supuse controlului conformită ții actel or lor cu
tratatel e și cu principiile generale de drept, asemenea statelor membre atunci când
acestea pun în aplicare dreptul Uniunii (a se vedea în special hotărârile din 27 februarie
2007, Gestoras Pro Amnist ía și alții/Consiliul, C -354/04 P, Rep., p. I-1579, pu nctul 51,
și Segi și alții/Consiliul, C -355/04 P, Rep., p. I-1657, punctul 51).
46 Este cert că printre aceste principii se numără atât principiul legalită ții incriminării și a
pedepsei, cât și principiul egalită ții și al nediscriminării, care au fost de a semenea
reafirmate la artico lele 49, 20 și,respectiv, 21 din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, proclamată la 7 decembrie 2000 la Nisa (JO C 364, p.1).
47 Prin urmare, este de competen ța Cur ții să verifice validitatea deciziilor -cadru în r aport
cu principiile men ționate.
Cu privire la principiul legalită ții incriminării și a pedepsei

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 117
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO48 Potrivi t Advocaten voor de Wereld, lista cuprinzând peste trei zecide infrac țiunipentru care
condi ția tradi țională a dublei incriminări este eliminată atu nci când statul membru emit ent le
pedepse ște cu o pedeapsă privat ivă de libertate cu o durată m aximă de cel pu țin trei anieste
într-atât de neclară încât încalcă sau cel pu țin poate încălca principiul legalită ții în materie
penală. Infrac țiunile prevăzute în această listă nu ar fi înso țite de defini ția lor legală, ci ar
reprezenta categorii foarte vag defini te de comportamente nedori te. Persoana privată de
libertate prin executarea unui mandat european de arestare fără verificarea dublei
incriminări nu ar beneficia de garan ția potrivit căreia legea penală trebuie să îndeplinească
cerin țele de precizie, de clari tate și de previzibilit ate care să permi tă fiecărei persoane să
știe, la mo mentul săvâr șirii faptei, dacă aceasta constituie sau nu o infrac țiune și aceasta
spre deosebi re de cei care sunt priva ți de libertate în lipsa unui mandat european de arestare.
49 Trebuie amint itcă principiul legali tății incriminării și a pedepsei ( nullum crimen, nulla
poena sine lege ), care face parte din principiile generale ale dreptului aflate la baza
tradițiilor const ituționale co mune statel or membre, a fo st consacrat în egală măsură prin
diferi tetratate interna ționale, în special prin art icolul 7 paragraful 1 din Conven ția
europeană pentru apărarea drepturil or om ului și a libertă ților fundamentale (a se vedea în
acest sens în special hotărârea din 12 decembrie 1996, X, C -74/95, Rec., p. I-6609, punctul
25, și hotărârea din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Co misia, C-189/02 P,
C-202/02 P, C-205/02 P-208/02 P și C-213/02 P, Rec., p. I-5425, punctele 215 -219).
50 Acest principiu presupune ca legea să definească în mod clar infrac țiunile și pedepsele
pentru acestea. Această condi ție este îndeplinită atunci când just ițiabilu l poate ști, plecând
de la textul dispozi țieipertinente și,dacă este cazul, cu ajutorul interpretării care este dată
acestui text de către instan țe, care sunt ac țiunile și omisiunile care angajează răspunderea sa
penală (a se vedea în special Curtea Europeană a Drepturilor Omulu i,hotărârea Coëme și
alții împotriva Belgiei din 22 iunie 2000, Recueil des arrêts et décisions ,2000 -VII, § 145).
51 Conform articolului 2 alineatul (2) din decizia -cadru, infrac țiunile enu merate în această
dispozi ție, „în cazul în care sunt pedepsite în statul membru emite ntcu o pedeapsă sau o
măsură de siguran ță privat ive de libertate a căror durată maximă este de cel pu țin trei ani,
astfel cum sunt definit e acestea de dreptul statul uimembru emi tent”, duc la predarea pe
baza unui mandat european de arestare fără verifica rea dublei incriminări a faptei.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 118
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO52 Prin urmare, chiar dacă, în scopul punerii în aplicare a deciziei -cadru, statel e membre
preiau textual enumerarea categoriilor de infrac țiuni prevăzută la articolul 2 alineatul (2)
din aceasta, defini ția propriu -zisă a acestor i nfrac țiuni și pedepsele aplicabile sunt cele
prevăzute de dreptul „statului membru emitent”. Decizia -cadru nu urm ărește
armonizarea infrac țiunilor respective în ceea ce prive ște elementele lor const itutive sau
pedepsele prevăzute pentru acestea.
53Prin urmare, dacă artico lul 2 alineatul (2) din decizia -cadru elimină verificarea dublei
incriminări pentru categoriile de infrac țiuni prevăzute în această dispozi ție, definirea
acestora și a pedepselor aplicabile cont inuă să fie reglementată de dreptul statul ui
membru emitent, care, cum se prevede, de altfel, la artico lul 1 alineatul (3) din aceea și
decizie-cadru, trebui e să respecte drepturile fundamentale și principiile juridice
fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate la artico lul 6 UE, și,înconsecin ță,
principiul legalită ții incriminării și a pedepsei.
54 Rezultă din aceasta că artico lul 2 alineatul (2) din decizia -cadru, în măsura în care
elimină verificarea dublei incriminări pentru infrac țiunile men ționate în această
dispozi ție, nu este l ipsit de validitate ca urmare a unei încălcări a principiului legalită ții
incriminării și a pedepsei.
Cu privire la principiul egalită ții și al nediscriminării
55 Potrivit Advocaten voor de Wereld, principiul egalită ții și al nediscriminării este
încălcat de decizia -cadru în măsura în care, pentru infrac țiunile care nu sunt prevăzute la
articolul 2 alineatul (2) din aceasta, predarea poate fi supusă condi ției ca faptele pentru
care a fost emis mandatul european de arestare să constituie o infrac țiune confor m
dreptul uistatul ui membru de executare. Această distinc ție nu ar fi just ificată în mod
obiectiv. Eliminarea verificării dublei incriminări ar fi cu atât mai crit icabilă cu cât nicio
defini ție detaliată a faptelor pentru care este solicit ată predarea nu f igurează în
decizia-cadru. Regimul inst ituit de aceasta din urmă ar duce la o diferen ță nejustificată
de tratament între just ițiabili, după cum faptele incriminate au fost săvâr șite în statul
membru de executare sau în afara acestui stat. Aceia și just ițiabili ar fi, prin urmare,
judeca ți în mo d diferit în ceea ce prive ște privarea lor de libertate, fără ca acest lucru să
fie justificat.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 119
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO56 Trebui e arătat că principiul egalită ții și al ned iscriminării impune ca situa ții comparabile
să nu fie tratate într -unmod diferit și ca situa ții diferi te să nu fie tratate în acela și fel, cu
excep ția cazului în care un ast fel de tratament este just ificat în mod obiect iv (a se vedea
în special hotărârea din 26 octombrie 2006, Koninklijke Coöperatie Cosun, C -248/04,
Rec., p.I-10211, punctul 72 și jurispruden ța citată).
57 În ceea ce prive ște, pe de o parte, alegerea celor 32 de categorii de infrac țiuni enumerate
la artico lul 2 alineatul (2) din decizia -cadru, Consiliul a putut aprecia, conform
principiului recunoa șterii re ciproce și având în vedere nivelul ridicat de încredere și de
solidaritate între statele membre, că, fie datorită naturii lor, fie datorită pedepsei maxime
de cel pu țin trei ani prevăzute, categoriile de infrac țiuni respect ive fac parte dintre cele
pentru care gravitatea atingerii aduse ordinii și siguran țeipublice just ifică eliminarea
verificării dublei incriminări.
58 Prin urmare, chiar presupunând că situa ția persoanelor bănuite de co miterea unor
infrac țiuni cuprinse în lista prevăzută la artico lul 2 al ineatul (2) din decizia -cadru sau
condamnate pentru săvâr șirea unor astfel de infrac țiuni este comparabilă cu aceea a
persoanelor bănuite că au comis sau condamnate pentru comiterea altor infrac țiuni decât
cele enumerate în această dispozi ție, distinc ția este, în orice caz, justificată în mod
obiectiv.
59 În ceea ce prive ște, pe de al tă parte, faptul că lipsa de precizie în definirea categoriilor de
infrac țiuni în discu ție ar risca să aibă ca rezult at o aplicare contradictorie a deciziei -cadru în
diferi teleordini juridice na ționale, este suficient să se arate că obi ectulacesteia nu este să
armonizeze dreptul penal material al statel or membre și că nicio dispozi ție din t itlul VI din
Tratatul UE, al e cărui articole 34 și 31 au fost desemnate ca fiind temeiul juridic al acestei
decizii -cadru, nu condi ționează aplicarea mandatului european de arestare de armonizarea
legisla țiilor penale ale statel or membre în materia respect ivelor infrac țiuni (a se vedea, prin
analogie, în special hotărârea din 11 februarie 200 3, Gözütok și Brügge, C -187/01 și
C-385/01, Rec., p. I-1345, punctul 32, precum și hotărârea din 28 septembrie 2006,
Gasparini și alții, C-467/04, Rec., p. I-9199, punctul 29).

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 120
ANEXA VI la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO60 Rezultă din aceasta că artico lul 2 alineatul (2) din decizia -cadru, în măsu ra în care
elimină verificarea dublei incriminări pentru infrac țiunile men ționate în această
dispozi ție, nu este lipsit de validitate ca urmare a unei încălcări a artico lului 6 alineatul
(2) UE și,mai exact, a principiilor legalită ții incriminării și a pe depsei, precum și
egalită ții și ned iscriminării.
61 Având în vedere toate considera țiile de mai sus, trebuie să se răspundă că examinarea
întrebărilor adresate nu a relevat niciun element de natură să afecteze validitatea
deciziei-cadru.
Cu privire la chel tuielile de judecată
62 Întrucât, în privin ța păr ților din ac țiunea principală, procedura are caracterul unui
incident survenit la instan ța de trimitere, este de competen ța acestei a să se pronun țe cu
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectu ate pentru a prezenta observa ții
Curții, altele decât cele ale păr ților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
Examinarea întrebărilor adresate nu a relevat niciun element de natură să afectez e
validitatea Deciziei -cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind
mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.
Semnături
_________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 121
ANEXĂ VII la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXĂ VII
HOTĂRÂRI ALE UNOR CURȚI SUPREME (în rezumat)
Portugalia
– ocerere provenind din partea Spaniei privind predarea unui cetățean portughez. MEA
a fost emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea de trei ani.
Printr -o hotărâre a Curții de Apel Évora, cetățeanul portughez a fost predat în vederea executări i
pedepsei. Procurorul a atacat hotărârea cu recurs, în temeiul art icolului 4 alineatul (6) din decizia –
cadru, invocând lipsa de reciprocitate din partea Spaniei (a se vedea artico lul 12 alineatul (2) litera
(f) din Legea 3/2003 din 14 martie).
Deși a rec unoscut că în conformitate cu jurisprudența instanțelor spanio le s-ar fi adoptat o altă
poziție într -o situație similară, Curtea Supremă a hotărât, în temeiul artico lului 33 alineatul (5) din
Const ituția Republicii Portugheze, că lipsa reciprocității nu re prezintă un obstacol în calea
cooperării în cadrul Uniunii Europene și ca urmare a decis să predea cetățeanul portughez instanței
spanio le adecvate, în vederea executării pedepsei.
– Pârâtul a atacat hotărârea Curții de Apel Lisabona, care a permis preda rea sa către
autoritățile spaniole, invocând faptul că nu a depus memoriul în apărare și faptul hotărârea
instanței de pronunțare nu fusese adusă la cunoștința instanței de executare.
La fel ca și Curtea Supremă, Curtea Constituțională a hotărât că un mem oriu în apărare este
obligatoriu numai în cazul unei audieri orale, nefiind cazul în speță, și că hotărârea instanței de
pronunțare fusese adusă la cunoștința instanței de executare. Hotărârea a fost pur și simplu în
defavoarea pârâtul uiși, în mod natural , acest lucru nu a fost pe placul acestuia.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 122
ANEXĂ VII la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO- Pârâtul a atacat hotărârea Curții de Apel Lisabona prin care acesta fusese predat
autorităților belgiene, în temeiul faptului că, în primul rând, hotărârea respectivă era invalidă
deoarece formularul fusese reformulat și completat de câteva ori, capetele de acuzare
devenind astfel neclare, și, în al doilea rând, că existau motive de a refuza executarea MEA.
Curtea Supremă a hotărât că:
1. Curtea de Apel a so licitat într -adevăr informații suplimentare privi nd faptele speței
pentru a putea determina tipul de infracțiune implicat și pentru a hotărî că, întrucât
infracțiunea făcea parte dintre cele prevăzute la artico lul 2, verificarea dublei
incriminări nu era necesară.
2. În ceea ce privește motivele de refu z (alexecutării) invocate de pârât, niciunul dintre
elementel e prezentate de instanța de pronunțare în legătură cu cetățenia pârâtului, locul
în care acțiunea a avut loc sau natura acesteia nu este întemeiat pentru a fi examinat ca
motiv de neexecutare, c eea ce oricum este opțional. Astfel, hotărârea de predare a Curții
de Apel Lisabona a fost confirmată.
Cipru
La 7 no iembrie 2005, Curtea Supremă din Cipru a adoptat o hotărâre semnificativă privind punerea
în aplicare și executarea Deciziei -cadru privin d mandatul european de arestare.
Curtea Supremă a Republicii Cipru a confirmat hotărârea unei instanțe teritoriale, care fusese
atacată de procuror și care arăta că arestarea unui cetățean cipriot și predarea acestuia către
autori tățile Regatul uiUnit în temeiulunuimandat european de arestare nu pot fi executate, întrucât
actul legislat iv național care transpune decizia -cadru în ordinea juridică națio nală este
neconst ituțional. Const ituția Ciprului interzice extrădarea cetățenilor ciprioți către orice al tă țară.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 123
ANEXĂ VII la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROPrincipalele două argumente înaintate de procuror în cadrul căii de atac, și anume că procedura
prevăzută de mandatul european de arestare nu este ident ică cu procedura de extrădare și că, în
orice caz, principiul supremației dreptului co munitar asupra legislației națio nale a statelor membre
ar trebui să se aplice mutatis mutandis șiîn privința legislației Uniunii Europene, au fost respinse de
Curte pe baza următorului raționament:
a.deșinatura mandatului european de arestare a fost discutat ă, în principal prin trimit erila
hotărârea Curții Supreme po loneze în materie, Curtea a hotărât că, indiferent de natura sa și
indiferent dacă determină extrădarea sau nu, nu există un temei juridic adecvat în cadrul
Const ituției care să just ifice arestar ea unui cetățean cipriot în scopul predării acestuia către
autori tățile judiciare competente ale unui alt stat membru, pe baza unui mandat european de
arestare. Motivele care just ifică arestarea unei persoane sunt enumerate exhaust iv în cadrul
Const ituțieiși niciunul dintre acestea nu poate fi interpretat ca permițând arestarea și
predarea cetățenilor ciprioți către un alt stat membru. Ca urmare, Curtea nu a putut interpreta
legislația națio nală în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.
b.Deciziile -cadru adoptate în temeiul art icolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană
nu au efect direct. Rezultatele avute în vedere care au forță obligatorie pentru statele
membre, pot fi at inse numai prin transpunere „prin procedurile legit ime adecvate existent e
în fiecare stat membru”. Conform Curții, acest lucru nu a fost făcut în Cipru, întrucât
dispozi țiile legislației relevante de transpunere a Deciziei -cadru privind mandatul european
de arestare încalcă dispozițiile Const ituției. Prin această hotărâre Curt ea a arătat, chiar dacă
nu în mod explicit, că deciziile -cadru nu primează asupra Const ituției.
Ca urm are a hotărârii Curții Supreme și având în vedere consecințele acesteia în privința îndeplinirii
de către Republica Cipru a obligațiilor care decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană,
guvernul a decis să înainteze Camerei Reprezentanților o propunere de modificare a Constituției.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 124
ANEXĂ VII la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROÎntre timp, până la modificarea Const ituției, autoritățile cipriote competente nu vor putea executa
niciun mandat european de arestare emis de autoritățile co mpetente ale altor state membre
împotriva cetățenilor ciprioți.
În Cipru , printr -o hotărâre din 7 no iembrie 2005, Curtea Supremă a Ciprului a declarat legea de
transpunere a MEA ca fiind contrară Const ituției cipriote. O modificare a intrat în vigoare la 28
iulie 2006; cu toate acestea, noul articol 11 ast fel modificat introduce o limită temporală pentru
posibilitatea de predare a cetățenilor națio nali, deoarece aceasta nu este posibilă decât pentru acte
comise după data aderării Ciprului la Uniune, și anume după 1 mai 2004.
Franța
– Emiterea unui mandat european de arestare pentru fapte comise înainte și după 1
noiembrie 1993
Prin hotărârea nr. 5233 pronunțată la 21 septembrie 2004, Curtea Supremă de Apel, secția pen ală, a
arătat că un mandat european de arestare poate fi executat în cazul în care cererea de predare în
vederea executării unei pedepse privat ive de libertate se referă la o faptă comisă după 1 no iembrie
1993.
– Fapte comise în parte în Franța
Prin hotă rârea nr. 4351 din 8 iulie 2004, Curtea Supremă de Apel, secția penală, a arătat că în cazul
în care o parte din fapte sunt comise pe teritoriul Franței, aceasta reprezintă o just ificare pentru a
refuza predarea.
– Instanțele sunt obligate să verifice în mod sistematic dacă pedeapsa poate fi executată în
Franța (articolul 695 -24-2° din Codul de procedură penală)?
Prin hotărârea nr. 4540 pronunțată la 5 august 2004, Curtea Supremă de Apel, secția penală, a arătat
că secția care trebuie să efectueze o cerce tare j udecătorească și care trebuie să hotărască cu privire
la predarea unei persoane care intră sub incidența unui mandat european de arestare emis în scopul
executării unei pedepse, nu este obligată să verifice dacă pedeapsa poate fi executată pe teritor iul
națio nal.

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 125
ANEXĂ VII la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO- Predarea pentru fapte care nu sunt susceptibile de pedeapsă în conformitate cu legislația
franceză
Prin hotărârea nr. 4540 pronunțată la 5 august 2004, Curtea Supremă de Apel, secția penală, a arătat
că secția care trebuie să efectueze o cercetare judecătorească, nu poate pronunța un ordin valid de
predare a unui cetățean francez care intră sub incidența unui mandat de arestare european, pentru
fapte care nu reprezintă infracțiuni în conformitate cu legislația franceză.
– Natura mandatulu i european de arestare
Prin hotărârea nr. 4630, pronunțată la 5 august 2004, Curtea Supremă de Apel, secția penală, a
arătat că procedura mandatului european de arestare și normele de punere în aplicare a acestuia nu
reprezintă acte legislat ive de executa re șipunere în aplicare a pedepselor în sensul articolului 112 -2-
3° din Codul penal, și ca urmare, în conformitate cu artico lul 32 din decizia -cadru a Consiliului din
13 iunie 2002, se aplică faptelor comise după 1 no iembrie 1993 (a se vedea în același se ns hotărârea
nr. 6578 a secției penale din 23 no iembrie 2004).
– Semnificația termenului de șase zile pentru primirea unui mandat european de arestare
Prin hotărârea nr. 4785 pronunțată la 1 septembrie 2004, Curtea Supremă de Apel, secția penală, a
arăta t că term enul de șase zile pentru primirea mandatului european de arestare în original sau în
copie existent în legislația franceză nu este prevăzut sub sancțiunea nulității. Nu a fost soluționată
încă problema privind faptul dacă nerespectarea respect ivului termen reprezintă sau nu o just ificare
pentru eliberarea persoanei.
– Validitatea unui mandat european de arestare emis ulterior unei alerte Schengen pe
baza căreia a fost arestată persoana
Prin hotărârea nr. 5548 pronunțată la 5 octombrie 2004, Curte a Supremă de Apel, secția penală, a
arătat că secția care trebuie să efectueze o cercetare judecătorească și care refuză predarea unei
persoane arestate ulterior emiterii unei alerte în cadrul sistemului Schengen privind un mandat
internați onalde arestare , pe motivul că emiterea mandatului european de arestare a fost ulterioară
alertei, nu oferă un temei juridic pentru hotărârea sa (a se vedea în același sens hotărârea nr. 00742 a
secției penale din 1 februarie 2005).

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 126
ANEXĂ VII la ANEXĂ DG H 2B LIMITE RO- Natura hotărârilor unei secții car e trebuie să efectueze o cercetare judecătorească
ulterior pronunțării unei hotărâri de predare (articolul 695 -46 din Codul de procedură
penală) .
Prin hotărârea nr. 5834 pronunțată la 13 octombrie 2004, Curtea Supremă de Apel, secția penală, a
arătat că, în mo mentulîn care este sesizată cu privire la o cerere de autorizare a urmăririi penale
pentru alte infracțiuni decât cele pe care se întemeiază predarea și co mise anterior acesteia,
hotărârea secției care trebuie să efectueze o cercetare judecătorească nu este supusă unei căi de atac
(a se vedea în același sens hotărârea nr. 7034 a secției penale din 14 decembrie 2004).
– Predarea temporară și lipsa unei măsuri de siguranță privative de libertate (articolul
695-39 din Codul de procedură penală).
În hot ărârea nr. 7071 din 13 octombrie 2004, Curtea Supremă de Apel, secția penală, a arătat că
articolul 695 -39 din Codul de procedură penală nu supune hotărârea de predare temporară a unei
persoane căutate și urmărite în Franța condiției absenței unei măsuri d e siguranță privat ive de
libertate destinate respectivei persoane.
– Predarea unei persoane condamnate la executarea unei măsuri de siguranță privative de
libertate (articolul 695 -12 din Codul de procedură penală).
Prin hotărârea nr. 3197 pronunțată la 2 5 mai 2005, Curtea Supremă de Apel, secția penală, a arătat
că predarea unei persoane condamnate la executarea unei măsuri de siguranță privat ive de libertate,
în speță o internare psihiatrică care trebuie reevaluată la fiecare șase luni, este conformă cu
dispozi țiile arti colelor de la 695 -11 la 695 -24 din Codul de procedură penală, întrucât durata
măsurii de siguranță privative de libertate impuse este mai mare decât pedeapsa privat ivă de
libertate de patru luni.
_________

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 127
ANEXA VIII la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROANEXA VIII
FORMULAR STANDARD P RIVIND DECIZIA MEA
Prezentul formular nu înlocuie ște decizia de predare care trebuie transmisă în conformitate cu articolul 22 din Decizia -cadru 2002/584/JAI și nici, unde este cazul și se solicită astfel de către autoritatea
emitentă, textul integral al d eciziei judiciare privind mandatul european de arestare.
I.-IDENTIFICAREA MEA
REFERIN ȚADEEMITERE .:REFERIN ȚA
DE
EXECUTARE :REFERIN ȚA
SIS:
AUTORITATEA EMITENTĂ :DATA
ELIBERĂ RII:
AUTORITATEA DE EXECUTARE : PERSOANA CĂUTATĂ
CETĂ ȚENIA PERSOANEI
II.-DECIZIA FINALĂ PRIVIND MEA
REFERINȚA AUTORITĂȚII, HORĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ SAU DECIZIA nr. DIN DATA
-A-EXECUTATĂ :
DA
CONSIM ȚĂMÂNTUL PERSOANEI
CĂUTATE (articolul 13 din Decizia –
cadru
privind MEA)NURENUNȚAREA
LA PRINCIPIUL
SPECIALITĂȚII
[articolul 13
alineatul (2)
din Decizia –
cadru privind
MEA]DA
NUÎN CAZ DE PREDARE
PARȚIALĂ, VĂ RUGÂM SĂ
PRECIZAȚI PENTRU CE
INFRACȚIUNI NU SE
ACCEPTĂ MEA:
ÎNCEPE LA (DATA/ ORA ARESTĂRII ):
DETENȚIA
SE TERMINĂ LA (DATA/ORA PREDĂRII) :
1DANOTIFICARE NOUĂ
JUDECATĂ NOUĂ
NU ESTE NECESAR sunt îndeplinite
cerințele prevăzute la articolul 4)PERIOADA DE DETENȚIE ÎN
AȘTEPTAREA PREDĂRII ÎN STATUL
MEMBRU DE EXECUTARE (articolul
26 din Decizia -cadru privind MEA)
NU EXISTĂJUDECATA
IN
ABSENTIA
(articolul 4a
din Decizia –
cadru privind
MEA)
NU

1Prezenta notă de subsol este reprodusă în formular: „Această dată urmează să fie completată atunci când este pusă la dispoziție de autoritatea de predare. Aceasta poate fi, de
asemenea, completată de autoritatea de primire.”

17195 /1/10 REV 1 ct/ALB/cm 128
ANEXA VIII la ANEXĂ DG H 2B LIMITE ROREEXAMINAREA PEDEPSEI CU ÎNCHISOAREA PE VIAȚĂ
[articolul 5 alineatul (2) din Decizia -cadru privind MEA]SPRE UR MĂRIRE ÎN STATUL
MEMBRU DE EXECUTARE
DAPENTRU
CA
SENTINȚA
SĂ FIE
EXECUTATĂ
ÎNSTATUL
MEMBRU
DE
EXECUTAREDURATA
TOTALĂ A
SENTINȚEI
PRONUNȚATEGARANȚII
(articolul 5 din Decizi a-cadru
privind MEA)RETURNAREA RESORTISANȚILOR SAU A REZIDENȚILOR DIN
STATUL MEMBRU DE EXECUTARE
[articolul 5 alineatul (3) din Decizia -cadru privind MEA]AMÂNAT
[articolul 24
alineatul (1)
din Decizia –
cadru privind
MEA]
NU
PREDAREA TEMPORARĂNU DA
PÂNĂ LA (DATA) [articolul 24 alineatul (2) din De cizia-
cadru privind MEA]
1.1.1. MOTIVE OBLIGATORII DE REFUZ :1.1.2. MOTIVE ÎN TEMEIUL LEGISLAȚIE
NAȚIONALE :
AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT [articolul 3 alineatul (2) din Decizia -cadru privind MEA]
PERSOANA ESTE MINORĂ [articolul 3 a lineatul (3) din Decizia -cadru privind MEA]
AMNISTIE [articolul 3 alineatul (1) din Decizia -cadru privind MEA] PRECIZAȚI :
III.-OBSERVAȚII :
Locul, data și semnătura autorită ții competente din statul membru de executare
CĂTRE AUTORITATEA COMPETENTĂ DIN STATUL MEMBRU EMITENT
________________