Uniunea Europeană ȘI Istoricul Politicii Agricole Comune

CUPRINS

Capitolul I UE si istoricul PAC

1.1.Misiune UE

1.2.Principalele obiective ale UE

1.3 Isoricul si geneza PAC

1.4 Principii,obiective,directii

Capitolul II Implementarea PAC in Romania

2.1 Implementarea Aquis-ului comunitar

2.2 Programe de preaderare

2.3 Programe post aderare

Capitolul III

3.1 Descrierea fermei

3.2 Evolutie…

Cuvinte cheie:

Capitolul I

UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI ISTORICUL POLITICII AGRICOLE COMUNE

1.1. Misiunea Uniunii Europene

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare și integrare care a început în anul 1951, între 6 țări europene (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda). Este o entitate politică, socială și economică unică în lume care începând cu 1 Decembrie 2009 are personalitate juridică internațională. Uniunea este fondată pe principii precum: respectul pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, stat de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv ale minorităților. Valorile sunt comune Statelor Membre într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați.

STATELE MEMBRE UE

După 60 de ani și 6 valuri de aderare Uniunea Europeană numără astăzi 27 de state membre. Acestea sunt (în ordinea aderării): Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda (1951), Danemarca, Irlanda și Regatul Unit (1973), Grecia (1981), Spania și Portugalia (1986), Austria, Finlanda și Suedia (1995), Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Ungaria (2004), Bulgaria și Romania (2007). Croația, Islanda, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Turcia sunt țări candidate. Toate țările formează împreuna un spațiu de peste 4.000.000 km2 cu o populație totală de aproximativ 500.000.000 de locuitori.

MISIUNEA UE

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relațiile dintre statele membre și între popoarele acestora într-o manieră coerentă având drept suport solidaritatea. Este creată cu scopul de a garanta o pace durabilă, de a menține stabilitatea, prosperitatea și ridicarea standardelor de viață. Guvernele statelor membre se întâlnesc periodic pentru a discuta despre cooperarea europeană. Nicio țară din cadrul Uniunii Europene nu poate fi tratată mai bine sau mai rău decât

Celelalte. Instituțiile Uniunii Europene au grijă ca toată lumea să respecte regulile jocului european.

1.2. Principalele obiective ale UE

Obiectivele Uniunii Europene au fost consacrate în Actul Unic European (1987), Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam (1997) si Tratatul de la Nice (2000).

Acestea sunt:

promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);

implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM) ce a stabilit o singura moneda pentru membrii UE;

afirmarea identitatii Uniunii Europene pe scena international (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna incluzand si definirea unei politici de aparare comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

instituirea cetateniei europeane (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);

consolidarea uniunii in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare);

1.2.1. SIMBOLURILE EUROPENE

Simbolurile Uniunii Europene sunt specificate in proiectul de constituție al UE intitulat Tratatul de instituire a unei constituții pentru Europa, in Partea I, Titlul I, articolul I-8. Majoritatea acestor simboluri au fost create de Consiliul Europei intre anii 1950 – 1960 fiind adoptate de Uniunea Europeană. Simbolurile Uniunii Europene sunt importante intrucat ofera cetatenilor europeni posibilitaea sa se identifice mai mult cu Europa.

Drapelul european infatiseaza 12 stele aurii dispuse sub forma unui cerc pe fond albastru. Cercul de stele simbolizează idealurile de unitate, solidaritate și armonie intre popoarele Europei.. Ca urmare, steagul va rămane neschimbat, indiferent de viitoarele extinderi ale Uniunii Europene.

Imnul European, melodia care simbolizează UE este un extras din Simfonia a IX-a compusă in 1823 de Ludwig van Beethoven, compozitorul care a decis să transpună in muzică versurile poemului „Odă bucuriei”, scris de Friedrich von Schiller in 1785. Imnul simbolizează nu numai Uniunea Europeană, ci Europa in sens mai larg.

Ziua Europei in cadrul summitului UE desfășurat la Milano, in 1985, s-a hotărat ca

data de 9 mai să devină „Ziua Europei”. Aceasta zi este un prilej pentru activități și festivități care aduc Europa mai aproape de cetățenii săi și popoarele Uniunii mai aproape unele de celelalte.

La originea conceptului de moneda unica se afla tratatele care stau baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara ca piata comuna este unul dintre obiectivele Comunitatii Europene ce va contribui la o “uniune mai stransa intre popoarele Europei”. Incepand cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis in circulatie si in buzunarele cetatenilor europeni. In acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o. Marea Britanie, Danemarca si Suedia, din motive diferite au decis sa amane trecerea la moneda unica. In prezent 17 state membre utilizeaza moneda euro ca moneda nationala.

INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Uniunea dispune de un cadru institutional care vizează promovarea valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, sustinerea intereselor sale,ale cetătenilor săi si ale statelor membre, precum si asigurarea coerentei, a eficacitătii si a continuitătii politicilor si a actiunilor sale.

Principalele instituții ale Uniunii Europene, cunoscute ca instituții centrale și implicate in procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană. Rol consultativ in procesul de decizie au Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol de stimulator al discuțiilor și ințiativelor comunitare. Alte instituții cu rol important in funcționarea UE sunt: Curtea Europeană de Justiție (impreună cu Tribunalul Primei Instanțe), Curtea de Conturi. Nu in ultimul rand, avem instituția financiară reprezentată de Banca Europeană de Investiții – care sprijină implementarea politicilor UE (alături de Fondurile Structurale și de programele comunitare) și Banca Central Europeană creată in scopul sprijinirii uniunii economice și monetare.

Aceste instituții, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflectă

evoluția in timp a structurii unionale europene și trec printr-un process de reformă generat de extinderea Uniunii.

1.3. Istoricul si geneza PAC

1.3.1. ISTORICUL POLITICII AGRICOLE COMUNE

Politica agricolă reprezintă un ansamblu de principii, mijloace și metode de acțiune prin care se realizează obiectivele generale ale statului în domeniul agriculturii

GENEZA PAC

Politica Agricolă Comună (PAC) este printre primele politici comune adoptate de Uniunea Europeană – pe atunci, Comunitatea Economică Europeană (CEE). Geneza ei a fost o reacție la problemele alimentare care au urmat celui de-al doilea război mondial.În linii mari, sunt două motive care au condus la apariția acestei politici: nevoia unei “fluidizări” a comerțului european cu produse agricole, dar in special dorința țărilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor.La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, producția agricolă a cunoscut o scădere accentuată în Europa.

Problema era gravă în special în Franța și Germania. Pentru a asigura continuitatea aprovizionării, guvernele au început să apeleze la importuri din America de Nord. Situația a început să se amelioreze în anii 50, când mecanizarea și exodul unei părți însemnate a forței de muncă agricole înspre industrie au determinat creșterea productivității și producției agricole și a veniturilor fermierilor. Însă, pe fundalul unei importanțe crescânde a sectorului industrial și a inelasticității la preț a cererii pentru produse agricole, veniturile care se puteau obține din agricultură au rămas în urma celor din industrie.În acest context, pentru a evita redeschiderea unor conflicte sociale mai vechi, guvernele au început să adopte măsuri de protecție vamală și sprijinire a producției. La adăpostul protecției, producția agricolă a crescut independent de cerere, ceea ce a generat surplusuri, care trebuiau exportate.Problema era pronunțată în special în Franța, pentru producția de grâu. În căutarea unor debușee la export, comerțul între țările europene se realiza pe bază de acorduri bilaterale. Astfel, la nivel european, comerțul cu produse agricole era puternic distorsionat.Ideea unei reglementări europene a pieței pentru produsele agricole a fost a Olandei, ale cărei exporturi de carne și produse lactate, îndeosebi pe piața germană, erau amenințate de concurența daneză. Așezarea cadrului comercial pe baze unitare era, pentru olandezi, singura soluție care putea să garanteze stabilitatea și continuitatea exporturilor olandeze de produse agricole. Ideea a fost bine primită și de Franța, care se confrunta cu mari surplusuri la producția de grâu.Al doilea motiv, a fost o anumită temere față de situația în care forța de muncă eliberată din agricultură ca urmare a mecanizării n-ar fi putut fi absorbită în același ritm de celelalte sectoare ale economieiIată cum conjunctura economică, împreună cu voința politică, au dat naștere politicii agricole comune (prima reflectare a acesteia se regăsește în Tratatul de la Roma din 1957).

Istoria PAC începe în 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma privind crearea Comunității Economice Europene de către aceleași șase state (Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) care, în 1952, înființaseră CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului). Reglementările de politică agricolă sunt cuprinse în articolele 38-46 ale Tratatului de la Roma (în prezent, articolele 32-38, după modificările aduse de Tratatul de la Amsterdam).Articolul 38 (acum, articolul 32) stabilește că „piața comună se va extinde și asupra sectorului agricol și comerțului cu produse agricole” și că „operarea și dezvoltarea pieței comune pentru produsele agricole vor fi însoțite de crearea unei politici agricole comune”.Tratatul de la Roma in care se mentioneaza obiectivele PAC nu explica însă concret cum aveau să fie realizate aceste obiective. De aceea, în 1958, miniștrii agriculturii din cele 6 state semnatare ale Tratatului s-au întâlnit la Stresa (Italia) pentru a se pune de acord asupra modului de transpunere în practică a politicii agricole, acestia stabilind cele trei principii care guverneaza PAC. Odată stabilite aceste principii, Comisiei i-a revenit responsabilitatea de a detalia măsurile de politică agricolă comună. “Arhitectul” politicii a fost olandezul Sicco Mansholt, vice-președinte al Comisiei și responsabil pentru agricultură. Mecanismul consta, în linii mari, în protejarea veniturilor producătorilor agricoli prin intermediul prețurilor, și anume prin instituirea unui nivel ridicat al protecției vamale față de concurența străină, combinat, pentru anumite produse, cu unificarea prețurilor interne, respectiv, fixarea de prețuri comune însoțită de un mecanism de susținere a nivelurilor acestora. Întrucât prețurile interne erau mai ridicate decât cele mondiale, exporturile trebuiau încurajate prin subvenții.Măsurile comune aveau să fie finanțate dintr-un buget comun. Piața agricolă a Comunității devenea în acest fel o construcție solidă, cu evoluții independente de tendințele piețelor internaționale.Propunerile Comisiei aulurilor acestora. Întrucât prețurile interne erau mai ridicate decât cele mondiale, exporturile trebuiau încurajate prin subvenții.Măsurile comune aveau să fie finanțate dintr-un buget comun. Piața agricolă a Comunității devenea în acest fel o construcție solidă, cu evoluții independente de tendințele piețelor internaționale.Propunerile Comisiei au fost acceptate de Consiliu în 1961, iar detaliile au fost negociate în anul următor, încât PAC a intrat în vigoare din 1962. Efectiv, PAC a început să funcționeze din 1964, când s-au făcut primii pași spre uniformizarea prețurilor. Într-o primă etapă, produsele cărora li s-au aplicat măsuri de unificare a prețurilor au fost cerealele (1964), urmate ulterior (1966) de produse lactate, carne de vită, zahăr, orez, plante oleaginoase, ulei de măsline. Pentru alte produse (carne de porc, carne de pui, ouă, fructe și legume, vin) s-au adoptat măsurile de creare a unei piețe unice (eliminarea barierelor tarifare între țările membre și instituirea protecției comune la import), insa fără unificarea prețurilor. Treptat, măsurile s-au extins, cu diferite grade de intensitate și asupra altor produse: carne de miel, pește, tutun, flori, ș.a., încât în prezent circa 90% din producția agricolă a Uniunii Europene este reglementată într-un fel sau altul prin măsuri comune. Aplicarea acestor măsuri a determinat curand efecte secundare nedorite. Prețurile mari garantate au incurajat in mod firesc creșterea producției (in special la grau, unt și carne de vită), care la randul ei sa transformat in supra producție, care a antrenat creșterea exponențială a cheltuielilor agricole.

De aceea, in 1968, același Sicco Mansholt a inițiat o primă tentative de reformă. Ideea lui a fost să provoace o restructurare a exploatațiilor agricole in sensul creșterii dimensiunilor lor prin comasări.

Fermele mari fiind mai eficiente și rezistand mai bine jocului pieței,ar fi fost posibilă și reducerea nivelului măsurilor de protecție.Reforma nu a putut fi insă pusă in aplicare,.PAC și-a păstrat așadar caracteristicile și in perioada anilor 70.Anii 80 au adus insă unele schimbări, cea mai importantă fiind introducerea cotelor de producție, care limitau dreptul producătorilor la veniturile garantate funcție de un nivel maxim al producției.Cotele s-au introdus intr-o primă etapă, la cereale, produse lactate,zahăr.

Momentul care a determinat o schimbare radicală in arhitectura PACa fost anul 1992, cand Consiliul a aprobat un pachet de măsuri de reformă propuse de comisarul pentru agricultură, Ray MacSharry.Motivele reformei din 1992 au fost, in special, determinate de cheltuieli bugetare mari și supraproducție.

Elementul central al reformei l-a constituit reducerea prețurilor la produsele care generau cele mai mari surplusuri, mai ales cereale,carne de vită și unt, insoțită de acordarea, către fermieri, a unor sume care să compenseze pierderea suferită de aceștia.Plățile compensatorii au fost stabilite la hectar pentru culturile arabile, și pe cap animal pentru bovine. Pentru culturile arabile, s-a introdus totodată condiționalitatea acordării lor in funcție de inghețarea” (set-aside, scoaterea din circuitul productiv) unui procent de 15% din suprafața deținută.

Efectele reformei McSharry au fost incurajatoare, incat o alta a urmat in 1999, pe baza propunerilor de reformă ale Comisiei din documentul Agenda 2000. Directiile urmate a fost in linii mari același prin reducerea prețului la cereale, lapte și produse lactate, vită și carne

de vită, in paralel cu creșterea plăților compensatorii.

Ceea ce reforma din 1999 aduce cu adevărat nou este acordarea unei importanțe mult sporite componentei structurale a politicii agricole și gruparea acestor măsuri – vizand

calitatea produselor și a procesului de producție,

grija pentru mediul inconjurător,

dezvoltarea multilaterală a zonelor rurale – sub o umbrelă comună, cea a politicii de dezvoltare rurală, care a devenit astfel cel de-al doilea pilon al PAC.

1.4 Principii, obiective si directii

Principii

Trei principii fundamentale stau la baza politicii agricole comune:

crearea și menținerea unei singure piețe și a unor prețuri commune (o singura piață in care produsele agricole circulă liber);

respectul noțiunii de preferință comunitară (in comerțul agricol se manifestă preferința pentru mărfurile produse in interiorul Comunității, cumpărătorii de produse necomunitare trebuie să plătească un supracost);

solidaritatea financiară (statele membre participă impreună la constituirea resurselor și beneficiază de finanțarea cheltuielilor legate de PAC);

Obiective

Creșterea productivității agricole prin promovarea progresului tehnic, asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, utilizarea optimă a factorilor de producție, in special a forței de muncă;

Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, in special prin creșterea veniturilor individuale ale lucrătorilor agricoli;

Stabilizarea piețelor;

Asigurarea siguranței aprovizionărilor;

Asigurarea unor prețuri rezonabile pentru consumatori.

Directii

Politica agricolă comună este nu numai una dintre primele politici comune, dar este și printre cele mai importante. Importanța ei deosebită in cadrul construcției comunitare este reflectată prin cateva trăsături distincte:

Este o politică prin excelență integraționistă (politicile agricole naționale au fost inlocuite, pentru marea majoritate a producției agricole, de reglementări comune de funcționare a piețelor și comercializare a produselor)

Este o politică mare consumatoare de resurse financiare prin sistemul complex de subvenții și alte stimulente financiare

Manifestă un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de lobbying.

Trei sunt rațiunile majore care justifică de ce factorii politici sunt foarte sensibil la lobby-ul exercitat de producătorii agricoli:

Pe de o parte, sectorul agricol este cel care furnizează una din resursele indispensabile existenței umane, și anume hrana.

Pe de altă parte, agricultura este un sector tradițional, cu rădăcini adanci in istorie, și simbolistici – sub forma tradițiilor, cutumelor, legendelor – ce reprezintă izvoare fundamentale in conturarea identităților naționale.

Organizațiile producătorilor agricoli au căpătat o influență foarte puternică in timpul războiului, pe care ulterior și-au păstrat-o, iar pe parcursul dezvoltării PAC, și-au consolidat-o. Concepția insăși a PAC, de protejare a veniturilor producătorilor agricoli, a avut o contribuție insemnată la consolidarea poziției acestor organizații.Avand un rol de pionierat in procesul integraționist, putem afirma că politica agricolă comnună este una din temeliile pe care s-a clădit Uniunea Europeană de astăzi.

CAPITOLUL II

IMPLEMENTAREA PAC IN ROMANIA

Nu stiu ce sa pun aici!poate sa inceapa asa fara nici un subtitle?

1990-1996

Perioada anilor 1990-1996 nu s-a caracterizat printr-o paletă largă a problemelor supuse reformei agricole, și nici printr-o incercare de apropiere a mecanismelor naționale de intervenție de mecanismele specifice PAC. In privința intervenției statului in agricultură, s-ar putea spune că a fost redusă in intensitate.

1997-2000

Perioada a fost marcată de o serie de reveniri asupra unor măsuri adoptate in perioada anterioară, precum și intervenții radicale ale statului in sectorul agricol. Cele mai importante modificări față de perioada anterioară au fost tot in domeniul funciar.A inceput să se acorde atenție componentei de dezvoltare rurală, dar in ciuda unor progrese legislative și instituționale, implementarea

măsurilor a rămas deficitară. Un demers important in această perioadă l-a constituit pregătirea lansării programului SAPARD in Romania.

1 iulie 1997 – Evenimentul cu cel mai mare impact asupra fermierilor l-a constituit intrarea Romaniei in CEFTA (Central European Free Trade Agreement – Acordul central european de comert liber), ceea ce a insemnat o reducere substanțială a protecționismului pentru o serie de produse agricole. Pe langă aceasta, guvernul a recurs și la reduceri unilaterale ale taxelor vamale la importul unor produse agricole.

In decembrie 2000 a fost aprobat de Comisia Europeană – Planul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR) elaborate drept cadru pentru implementarea Programului SAPARD.

2002-2004

Au fost implementate o serie de activități pilot vizand investițiile in exploatațiile agricole, imbunătățirea prelucrării și comercializării produselor agricole, dezvoltarea infrastructurii rurale etc. Pe de altă parte, prin bugetul de stat au fost prevăzute și alte tipuri de măsuri de dezvoltare rurală, precum crearea de intreprinderi mici și mijlocii in mediul rural. In ceea ce privește dimensiunea ecologică a dezvoltării rurale, in 2002 a fost realizat un cod de bune practici agricole.

Unul dintre succesele perioadei l-a constituit acreditarea Agenției SAPARD, cererile de finanțare putand fi depuse chiar de la 1 august 2002. Au fost eliminate sau reduse taxele vamale la importurile de cereale,produse lactate, carne de vită și carne de oaie din UE. De asemenea, pentru anumite produse agricole, Romania și UE au convenit să elimine subvențiile la export .

in perioada 2007-2009, sectorul agricol din Romania poate beneficia de o finanțare totală de 4,037 mld. Euro.

A fost inființată Autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu atribuții de coordonare in implementarea asistenței financiare și care urmează să fie operațională din 2006.

A fost inființată Agenția de plăți și intervenții pentru Agricultură (APIA) și care este funcțională din 2006.

A fost inființat Sistemul de Administrare și Control (IACS), funcțional din anul 2007. A fost creată Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Siguranță 38 Alimentară (ANSVSA) – autoritate veterinară centrală, care are responsabilități in identificarea animalelor, regimul importurilor, nutriția animalelor, sistemul de alertă rapidă;

Decembrie 2004: incheierea negocierilor de aderare a Romaniei la UE.

2005-2006

Iunie 2006 – elaborarea Planul Național Strategic pentru perioada 2007-2013, care cuprinde o analiză a situației economice, sociale și de mediu fiind stabilită strategia generală de dezvoltare rurală in perioada 2007-2013.

Octombrie 2006 – elaborarea Planul Național pentru Dezvoltare Agricolă și Rurală, care va trebui să devină operațional incepand cu anul 2007.

2007-2013

Intrarea Romaniei in UE prin care se asigura o dezvoltare durabila a agriculturii si spatiului rural intr-un nou context.

Se semneaza in dec 2007 actul de acreditare al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca Agenție ce gestionează FEADR, asigurand implementarea tehnică și financiară a fondurilor FEADR. In plin proces de derulare Programul National de Dezvoltare Rurala prin care se aloca fonduri nerambursabile europene tuturor fermierilor care aplica si depun cereri de finantare in cadrul masurilor specifice.

2.1 Implementarea Acquis-ului comunitar

Acquis-ul comunitar

Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi și obligații comune ce leaga toate statele membre ale Uniunii Europene. Acesta este in continuă evoluție și cuprinde:

conținutul, principiile și obiectivele politice ale tratatelor;

legislația adoptată in aplicarea tratatelor și jurisprudența Curții de Justiție;

declarațiile și rezoluțiile adoptate de către Uniunea Europeană;

măsuri referitoare la politica externă și de securitate comună;

măsurile referitoare la justiție și afacerile interne;

acordurile internaționale incheiate de către Comunitate și cele incheiate de către statele membre intre ele in domeniul activităților Uniunii.

Astfel, acquis-ul comunitar cuprinde nu numai dreptul comunitar in sens strict, ci și toate actele adoptate in temeiul celui de-al doilea și al treilea pilon al Uniunii Europene și obiectivele comune stabilite in tratate. Uniunea s-a angajat să mențină acquis-ul comunitar in toate elementele sale și pentru cele in curs de aparitie in viitor. Țările candidate trebuie să accepte acquis-ului comunitar inainte de a putea adera la Uniune. Derogările de la acquis sunt acordate numai in situații excepționale și sunt limitate in domeniul de aplicare. In pregătirea pentru următoarea extindere, statele candidate trebuie să transpună acquis-ul in legislația lor națională și vor trebui să-l pună in aplicare din momentul aderării lor la Uniune.

2.1 Programe de preaderare

Scopul programelor de preaderare destinat țărilor in curs de aderare. Acestea au rolul de a reduce diferentele de dezvoltare dintre țările in curs de dezvoltare și statele comunitare, de a le pregăti din punct de vedere instituțional și al managementului (incă inainte de aderare) pentru utilizarea fondurilor structurale.

Instrumentele financiare dedicate, vin să răspundă nevoilor acute din domeniile: infrastructură, industrie, servicii, intreprinderi mici si mijlocii, agricultură și protecția mediului.

Incepand cu anul 2000, UE sprijină statele candidate din Europa Centrală și de Est in eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin 3 instrumente financiare: PHARE, ISPA și SAPARD

PROGRAMUL PHARE 1995-2006

Programul PHARE pentru Romania a avut componenta de bază – coeziunea economică și socială – căreia i s-au alocat aprox 107 milioane Euro, pentru următoarele domenii principale: -consolidarea instituțională pentru a adopta o viziune interministerială a Programelor de Coeziune Economică și Socială

– investiții pentru reabilitarea sistemului de instruire tehnică și profesională (TVET) și pentru dezvoltarea sectorului de resurse umane

– infrastructura regională pentru a identifica, dezvolta și implementa proiectele de infrastructură care corespund priorităților dezvoltării regionale.

Programul PHARE vizează pregătirea tuturor sectoarelor de activitate din Romania la cerințele UE, inclusiv cel al agriculturii. Proiectele PHARE au fost repartizate cu precădere in prima etapă (pană in anul 2004) pentru armonizarea legislativă și construcția instituțională, iar in cea de-a doua etapă (perioada 2004-2006) pentru investiții și consolidarea instituților necesare integrării Romaniei in UE.

In cadrul primei etape de derulare (2001-2003), a fost alocată suma de 36,4 mil Euro pentru proiectele destinate agriculturii romanești, pe următoarele direcții:

Politica agricolă și de dezvoltare rurală la nivel național și regional – 4 mil Euro

Intărirea capacității administrative in sectorul fitosanitar – 12,75 mil Euro,

In cadrul celei de a doua etape de derulare a proiectelor PHARE pentru agricultură, Romania a beneficiat de un buget de 75 mil Euro din care:

– 24 mil Euro in 2004,

– 26 mil Euro in 2005

– 27 mil Euro in 2006.

Sumele alocate in această perioadă sunt structurate pe 3 direcții principale:

– investiții – 45% din fonduri;

– consolidarea instituțiilor deja create – 31 %;

– armonizare legislativă – 25%

PROGRAMUL ISPA

Romania este a doua țară după Polonia in ceea ce privește dimensiunea resurselor alocate (cca. 240 mil Euro anual) repartizate aproximativ egal intre proiectele de infrastructură de transport și cele de mediu.

Proiectele depuse in cadrul programului ISPA trebuie să aibă un buget minim de 5 milioane Euro din care maxim 75% poate fi finanțat din fondul ISPA, restul de 25% fiind asigurată de beneficiar drept cofinanțare – condiție obligatorie pentru orice proiect ISPA.

Beneficiari pot fi: autoritățile locale și centrale (ministere de resort, consiliile județene, primăriile), regiile autonome și companiile naționale – care sunt capabile să dezvolte proiecte de infrastructură de amploare

PROGRAMUL SAPARD

Scopul și obiectivele Programului SAPARD in Romania

A fost creat pentru sprijinirea țărilor aflate in perioada de preaderare in pregătirea pentru participarea la Politica Agricolă Comună.

Obiectivele programului:

– imbunătățirea vieții comunităților rurale;

– crearea de locuri de muncă in mediul rural și asigurarea unor venituri adecvate locuitorilor acestor zone;

– imbunătățirea standardelor de calitate ale produselor agricole și piscicole, ale procesului de producție și de comercializare a acestora și aducerea lor la standardele practicate in Uniunea Europeană;

– asigurarea unei dezvoltări durabile a spațiului rural;

sprijinirea țărilor candidate in implementarea legislației Uniunii Europene corespunzătoare acestui sector.

Domeniile de finantare

In urma negocierilor cu EU, Romaniei i-au fost aprobate in perioada 2000-2006, 11 măsuri de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare și a spațiului rural, structurate pe 4 priorități, astfel:

Axa 1: Imbunătățirea competitivității produselor agricole și piscicole prelucrate:

1.1 Imbunătățirea procesului de prelucrare și comercializare a produselor agricole și piscicole;

1.2 Imbunătățirea structurilor care se ocupă de controlul calității, controlul veterinar și sănătatea plantelor, de securitatea produselor alimentare și protecția consumatorului;

Axa 2: Imbunătățirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală și agricultură:

2.1 Dezvoltarea și imbunătățirea infrastructurii rurale;

2.2 Managementul resurselor de apă;

Axa 3: Dezvoltarea economică a zonelor rurale:

3.1 Investiții in exploatații agricole;

3.2 Inființarea de grupuri ale producătorilor agricoli;

3.3 Metode de producție care au in vedere protejarea mediului inconjurător și conservarea mediului natural;

3.4 Diversificarea activităților economice;

3.5 Măsuri forestiere.

Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:

4.1 Imbunătățirea pregătirii profesionale;

4.2 Asistență tehnică, inclusiv studii care să contribuie la pregătirea și monitorizarea programului, precum și la campanii de publicitate și informare.

Programul Sapard acordă prioritate proiectelor care au in vedere:

– imbunătățirea eficienței pieței, a standardelor de calitate și calității și a standardelor privind securitate a produselor alimentare;

– menținerea actualelor locuri de muncă și crearea altora noi;

– protecția mediului inconjurător.

Beneficiari fonduri SAPARD

In cadrul programului Sapard au putut solicita finanțare următoarele categorii de beneficiari:

– producători agricoli și grupuri de producători;

– asociații de fermieri;

– intreprinderi private;

– consilii locale;

– ONG-uri, etc.

Tipuri de investitii

In cadrul masurilor finantate prin programul SAPARD, beneficiarii eligibili au putut face investitii intr-o paleta larga de domenii printre care amintim:

Pentru masura 1.1. – tipuri de investitii eligibile:

– imbunătățirea și optimizarea fluxurilor de producție, prelucrare și marketing al produselor agricole și piscicole;

– crearea sau modernizarea rețelelor locale de colectare, a capacităților de recepționare, depozitare, condiționare, sortare și ambalare a produselor agricole și piscicole.

Pentru masura 2.1. – tipuri de investitii eligibile:

– construirea sau modernizarea de drumuri in zonele rurale;

– investiții in sisteme de alimentare cu apă in sistem centralizat in zonele rurale;

– investiții in rețele de canalizări in sistem centralizat in zonele rurale.

Pentru masura 3.1. – tipuri de investitii eligibile:

– ferme de producție vegetală (culturi de camp, horticultură

-viticultură, pomicultură, sere);

– ferme de creștere a animalelor și păsărilor (ferme de vaci, bivolițe, oi, capre, porci, păsări, berbecuți și taurine).

Pentru masura 3.4. – fondurile sunt alocate pentru proiecte de investiții in următoarele domenii:

– servicii agricole,

– agroturism,

– alte tipuri de activități de turism in spațiu rural,

– activități meșteșugărești,

– acvacultură,

– alte activități complementare agriculturii: silvicultura, apicultura, melci și broaște, cultivarea și procesarea ciupercilor.

Evaluarea gradului de absorbție a fondurilor SAPARD in Romania

– la 31 martie 2006

Una dintre cele mai mari dificultăți intampinate a constat in gradul redus de absorbție a fondurilor comunitare alocate prin programul SAPARD. La data de 31 martie 2006, cu excepția măsurii 2.1. “Dezvoltarea infrastructurilor rurale”, toate celelalte măsuri, s-au caracterizat printr-un grad scăzut de absorbție a fondurilor. Pe ansamblu, doar 27,7 % din fondurile alocate au fost absorbite iar gradul de accesare a fost de numai 43,1 %, comparativ cu Bulgaria

(61,1 % pană in 2003) și respectiv 53 % pentru cele 10 state din Europa Centrală și de Est.

Cauzele sunt legate in special de dificultățile de cofinanțare, de lipsa plafoanelor de credite pentru agricultori la bănci, de incoerență șibirocrație. Accesarea fondurilor comunitare este proba de foc a instituțiilor implicate, expresia capacității administrative a personalului acestora. In condițiile in care Romania contribuie la bugetul UE, dar fondurile spre Romania nu sunt absorbite și se intoarc la UE, aderarea ne-a costat scump, fără să obținem avantaje.

Practica agricolă, cunoștințele despre plante și animale, despre activitatea fermei, despre aplicarea rezultatelor cercetării științifice in fermă, stucturile economice și sociale din zonele rurale constituie alfabetul pe care trebuie sa-l cunoască fiecare persoană care lucrează in instituțiile cu caracter agricol și in care se finanțează agricultura.

2.2 Programe post aderare

PROGRAMUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ 2007-2013 (PNDR)

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) este programul prin care se acordă fonduri europene nerambursabile pentru investiții private și publice care vor asigura dezvoltarea satelor din Romania.

Scopul programului

PNDR este destinat dezvoltarii zonelor rurale din Romania prin crearea conditiilor moderne de trai in societatile rurale si prin identificarea unor oportunitati reale pentru toti cei care vor sa ramana in spatiul rural. Un alt obiectiv al PNDR este pastrarea diversitatii la sate ca un patrimoniu socio-cultural integrat european.

Prioritățile programului

Acestea sunt repartizate pe 4 axe:

Axa I “Creșterea competitivității sectorului agricol și silvic”- 45% din totalul fondurilor UE, reprezentand suma de 3.246.064.583 euro;

Axa II “Îmbunătățirea mediului și a zonelor rurale” 25% din fondurile UE, in sumă de 1.805.375.185 euro;

Axa III “Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei

rurale” – 30% din fondurile europene, totalizand suma de 2.046.598.320 euro;

Axa IV „LEADER” primeste 2,5% din sumele alocate celorlalte domenii, adică 123.462.653 euro.

Investitii finantate prin Axa I

Fondurile nerambursabile alocate pentru Cresterea competitivitatii produselor agricole si silvice (Axa I) sunt de 3,97 miliarde de euro.

Fondurile vizeaza investitii pentru:

– Modernizarea exploatatiilor agricole in sectoarele prioritare

(Masura 121) – bugetul masurii este de 992 milioane de euro. Sectoarele prioritare sunt sectorul vegetal (legume, pepiniere si plantatii de pomi si arbusti fructiferi, capsunarii, culturi de camp,

pepinieere precum si plantatii de vita de vie pentru vin si struguri de masa) si sectorul de crestere a animalelor (bovine pentru lapte, pentru carne, porcine, ovine si caprine, pasari in sistem extensiv si pentru oua de consum).

Infiintarea si modernizarea unitatilor de procesare a produselor

agricole si silvice (Masura 123) – bugetul masurii este de 1,07 miliarde de euro. Sectoarele prioritare pentru produsele agricole sunt: lapte si produse lactate; carne, produse din carne si oua, cereale si panificatie, legume, fructe si cartofi, seminte oleaginoase, miere de albine, vin dar si obtinerea si utilizrea biocombustibililor. Sectoarele prioritare de productie primara pentru produsele forestiere: lemnoase si nelemnoase (ciuperci, fructe de padure, seminte, taninuri, plante medicinale etc cu exceptia produselor rezultate din activitatea de vanatoare).

Modernizarea infrastructurii agricole si silvice (Masura 125) – bugetul masurii este de 476 milioane de euro. Fondurile nerambursabile se acorda pentru construirea sau modernizarea drumurilor de acces, poduri si podete in exploatarile agricole sau silvice; modernizarea si/sau retehnologizarea sistemelor de irigatii, a celor de desecare si drenaj ori a altor lucrari de imbunatatir funciare; corectarea torentilor situati in fondul funciar agricol sau silvic;

infrastructura feroviara forestiera si instalatii de transport pe cablu (funiculare).

Investiții pentru creșterea eficienței economice a pădurilor (Măsura 122) – bugetul masurii este de 198 milioane de euro. Proiectele trebuie să se refere la pădurile care se supun regimului silvic pentru care s-au elaborat planuri de amenajare silvică.

Înființarea și funcționarea administrativă a grupurilor de

producători (Măsura 142) – bugetul masurii este de 139 milioane de euro.

Instalarea tinerilor fermieri (Măsura 112) in mediul rural – bugetul masurii este de 337 milioane de euro. Fondurile nerambursabile sunt acordate acelor tineri fermieri (pana in 40 de ani) care incep pentru prima oară o activitate agricolă ca și prezintă un Plan de afaceri care

cuprinde detalii ale investițiilor ce urmează a fi realizate.

Fermele agricole de semi-subzistență (Măsura 141) – bugetul masurii este de 476 milioane de euro. Fondurile se acordă pe baza unui Plan de afaceri pentru restructurarea exploatației agricole doar fermierilor, persoane fizice și persoane fizice autorizate, in varstă de pană la 62 de ani.

Instruirea, pregirea și informarea persoanelor care desfășoară activități agricole, silvice sau lucrează în industria alimentară (Măsura 111) – bugetul masurii este de 119 milioane de euro. Finanțarea este acordată pentru programe de formare profesională de

scurtă durată.

Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță agricultorilor (Măsura 143) – bugetul masurii este de 159 milioane de euro. Fondurile sunt destinate intocmirii documentelor in vederea obținerii finanțării nerambursabile acordate prin PNDR pentru instalarea tinerilor fermieri, sprijinirea fermelor agricole de semisubzistență, prima impădurire a terenurilor agricole, plăți pentru agromediu precum și consiliere pentru bune practici agricole și de mediu, respectiv respectarea standardelor unei agriculturi moderne de calitate.

Investitii finantate prin Axa II

Imbunatatirea mediului si a spatiului rural (Axa II) aloca fonduri nerambursabile de 2,29 miliarde de euro. Masurile caracterizate prin plati pe suprafata sunt:

Sprijin pentru zona montană defavorizată (Măsura 211) – alocarea financiară totală este de 608 milioane Euro. Plățile pentru zonele defavorizate (cu productivitate agricolă scăzută) reprezintă un sprijin financiar oferit fermierilor cu scopul de a se asigura o protecție a mediului prin continuarea activităților agricole extensive. Acordarea plăților este condiționată de respectarea

Bunelor Condiții Agricole și de Mediu.

Acest sprijin financiar reprezintă un supliment la subvențiile pe suprafață și are rolul de a compensa productivitatea agricolă mai redusă a terenurilor agricole din zonele defavorizate.

Astfel, au fost stabilite 3 tipuri de zone defavorizate funcție de care se acordă sprijinul financiar:

Pentru Zone Montane Defavorizate (ZMD) se acordă 50 Euro / hectar.

Pentru Zone Defavorizate de Condiții Naturale Specifice (ZDS) se acordă 60 Euro / hectar.

Pentru Zone Semnificativ Defavorizate (ZSD) se acordă 90 Euro / hectar.

Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană

(Măsura 212) – alocarea financiară totală este de 493 milioane Euro. Acordarea sprijinului financiar se face in funcție de 2 tipuri de zone defavorizate:

Pentru Zone Semnificativ Defavorizate (ZSD) se acordă 90 Euro / hectar.

Pentru Zone Defavorizate de condiții naturale Specifice (ZDS) se acordă 60 Euro / hectar.

Plățile de agro-mediu (Măsura 214) – alocarea financiară totală este de 963 milioane Euro. Sprijinul financiar se acordă pentru pajiști cu inaltă valoare naturală sau importante pentru păsări, și pentru inființare de culturi verzi, fermierilor care, mod voluntar, se angajează să respecte anumite cerințe de gospodărire a terenului pentru care aplică. Scopul Măsurii de agro-mediu, prin pachetele disponibile, este, in principal, acela de a sprijini utilizatorii de pajiști pe care se aplică practici extensive (de exemplu: număr redus de animale pe hectar de pășune, cosit tarziu, neutilizarea de chimicale etc.) și marii utilizatori ai terenurilor arabile pentru care culturile verzi aduc beneficii atat de mediu, cat și in producție.

Există 4 pachete de agro-mediu, fiecare conținand cerințe specifice:

Pachetul 1: Pajiști cu Înaltă Valoare Naturală – 124 Euro / an / hectar. Pentru a primi plăți prin pachetul 1, fermierii utilizatori de pajiști (pășuni și fanețe) trebuie să respecte anumite cerințe cum ar fi: să nu utilizeze fertilizanți chimici și pesticide, să pășuneze cu maximum 1 UVM / hectar (reprezentand incărcătura de animale pe suprafața de pășunat) sau, in cazul fanețelor, să efectueze cositul doar după data de 1 Iulie.

Pachetul 2: Practici agricole tradiționale – 58 Euro/an/hectar – se poate aplica doar ca opțional la pachetul 1.

Pachetul 3: Pajiști Importante Pentru Păsări – este un pachet pilot care introduce in Romania viitoarele plăți pentru speciile și habitatele protejate la nivel european prin intermediul rețelei Natura 2000.

– Varianta 3.1. – aplicabilă in cazul speciei Crex Crex (Cristelul de camp) – 209 Euro/an/hectar.

– Varianta 3.2. – aplicabilă in cazul speciilor Anius Minor (Sfarciocul cu fruntea neagră), Alco Vespertinus (Vulturelul de seară) – 101 Euro/an/hectar.

Pachetul 4: Culturi verzi – 130 Euro/an/hectar – se poate aplica pentru terenul arabil la nivelul intregii țări.

Prima împădurire a terenurilor agricole (Măsura 221) – alocarea financiară totală este de 229 milioane Euro. Măsura de impădurire se adresează fermierilor care impăduresc terenuri agricole (cu excepția pajiștilor care nu sunt degradate). Fermierii primesc compensații pentru inființarea plantației și intreținerea acesteia, dar și pentru privarea de profit agricol pentru respectivele suprafețe impădurite. Această intervenție constituie o formă directă de luptă, in principal, impotriva schimbărilor climatice, dar și impotriva eroziunii solului și aduce, de asemenea, multe alte beneficii de mediu.

Investitii finantate prin Axa III

Pentru investițiile care asigură Creșterea calității vieții în mediul rural și diversificarea economiei rurale (Axa III), se alocă prin PNDR fonduri nerambursabile de 2,47 miliarde euro. Sprijinul financiar se acordă pentru investiții care se realizează in spațiul rural al Romaniei, reprezentat de comune, ca unități administrative teritoriale, impreună cu satele componente.

Crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi (Masura 312) – bugetul masurii este de 383 milioane de euro. Se acorda fonduri pentru investitii in activitati non-agricole productive, investitii pentru dezvoltarea activitatilor mestesugaresti, de artizanat si a altor activitati traditionale non-agricole cu specific local, servicii pentru populatia locala.

Încurajarea activităților turistice (Măsura 313) – fondurile nerambursabile totale sunt in valoare de 544 milioane de euro. Fondurile nerambursabile se acordă pentru acele proiecte care

vizează: Construcția, modernizarea, extinderea și dotarea structurilor de primire turistice (structuri agro-turistice și alte tipuri de structuri de primire turistice realizate de o micro-intreprindere)

Investiții private în infrastructura turistică și de agrement precum spații de campare, amenajări de ștranduri și piscine, achiziționare de mijloace de transport tradiționale pentru plimbări,

Construirea, modernizarea și dotarea centrelor locale de informare in scopul promovării turistice, pentru dezvoltarea de sisteme electronice locale de rezervare și pentru amenajarea de marcaje turistice;

Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale (Măsura 322) – fondurile nerambursabile totale sunt valoare de 1,54 miliarde de euro. Finanțarea se acordă pentru acele proiecte care realizează investiții pentru:

Infrastructura fizică de bază – presupune dezvoltarea rețelei de drumuri de interes local, a rețelei publice de apă / apă uzată, a rețelei publice de joasă tensiune și a rețelei publice de iluminat.

Servicii pentru comunitatea rurală – presupune dezvoltarea spațiilor publice (pentru recreere, a serviciilor sociale, construcția și dotarea grădinițelor, precum și achiziționarea de utilaje și echipamente pentru serviciile publice (de deszăpezire, intreținere spații verzi etc.).

Menținerea și păstrarea moștenirii rurale și a identității culturale – presupune renovarea, modernizarea dotarea aferentă așezămintelor culturale, precum și restaurarea, consolidarea și conservarea obiectivelor de patrimoniu cultural natural.

Caracteristicile Axei IV

Pentru oferirea de noi soluții pentru dezvoltarea rurală, in același timp cu stabilirea bazelor pentru identificarea nevoilor locale, intărirea capacității de dezvoltare și implementare a strategiilor locale de dezvoltare in vederea conservării patrimoniului rural și cultural, dezvoltării mediului economic și imbunătățirii abilităților organizatorice ale comunităților locale, prin PNDR sunt alocați 235 milioane de euro pentru derularea LEADER (Axa IV).

Măsura 41 (Implementarea strategiilor de dezvoltare locală) – urmărește implicarea membrilor comunităților rurale in procesul dezvoltării locale prin formularea priorităților și includerea acestora in strategiile de dezvoltare locală.

Măsura 421 (Implementarea proiectelor de cooperare) – incurajează actorii de la nivel local de a lucra impreună cu reprezentanții altor comunități din interiorul sau exteriorul țării pentru efectuarea schimbului de experiență, dar și pentru realizarea in comun a unor proiecte.

Măsura 431 (Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobandirea de competențe și animarea teritoriului) – asigură stimularea formării de parteneriate, pregătirea și asigurarea implementării strategiilor de dezvoltare locală..

Grupurile de Actiune Locală (GAL) reprezintă parteneriate publicprivate alcătuite din reprezentanti ai sectoarelor public, privat si ai societătii civile.

Cine sunt beneficiarii fondurilor din PNDR?

Pentru a putea beneficia de fondurile nerambursabile in vederea finanțării propriului proiect, solicitantul de fonduri trebuie să intocmească un proiect tip și să se incadreze intr-o categorie de beneficiar eligibil. In cadrul PNDR, fiecare Măsură presupune un set de investiții eligibile pentru finanțare, adresate unei anumite categorii de beneficiari clar delimitate. De exemplu, investițiile pentru modernizarea exploatațiilor agricole se adresează strict beneficiarilor privați (persoane fizice și persoane juridice), in timp ce investițiile pentru renovarea și dezvoltarea satelor pot fi realizate de către beneficiarii publici (reprezentanții legali ai comunelor). Astfel, solicitantul trebuie să se identifice intr-una dintre categoriile de beneficiari eligibili, in funcție de Măsura prin care solicită fondurile nerambursabile.

Exemple de beneficiati privati:

 persoane fizice autorizate – PFA/ intreprinderea individuală;

 asociații familiale autorizate – AF/intreprinderea familială;

 societăți in nume colectiv – SNC;

 societăți in comandită simplă – CS;

 societăți pe acțiuni – SA;

 societăți in comandită pe acțiuni – SCA;

 societăți cu răpundere limitată – SRL;

 societăți comerciale cu capital integral privat;

 societăți agricole;

 societăți cooperative agricole;

 grupuri de producători doar cu condiția ca investițiile realizate să deservească interesele propriilor membri;

 cooperative agricole, doar cu condiția ca investițiile realizate să deservească interesele propriilor membri;

 micro-intreprinderi și Intreprinderi Mici și Mijlocii;

 alte intreprinderi care nu sunt micro-intreprinderi, intreprinderi mici și mijlocii, care au mai puțin de 750

angajați sau cu o cifră de afaceri anuală netă care nu depășește 200 milioane Euro;

 cooperative agricole de procesare a produselor agricole;

 societăți cooperative de valorificare.

Institutii responsabile de implementarea PNDR

Autoritatea de Management pentru PNDR respectiv Directia

Generala Dezvoltare Rurala din MADR raspunde de realizarea obiectivelor propuse in PNDR 2007-2013. Aceasta coordoneaza activitatea privind PNDR la nivel national si local prin structurile:

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) – unde se depun proiectele și se efectuează plățile pentru proiectele acceptate pentru toate domeniile PNDR;

Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) pentru zonele defavorizate;

Direcțiile pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

Stabilirea dimensiunii economice a fermei

Pentru stabilirea dimensiunii economice a fermei și a valorii sprijinului de instalare in Cererea de Finanțare se completează tabelul cu Structura culturilor și calculul UDE. In aceasta secțiune a

Cererii de Finanțare se inscrie toată baza de producție (suprafețe, animale, pasări și familii de albine) pentru care solicitantul are documente de proprietate și/ sau arendă/ concesionare/ și care sunt inregistrate in Registrul unic de identificare, ANSVSA și in Registrul agricol inainte de solicitarea sprijinului.

Calculul dimensiunii economice a exploatației agricole se realizează pornind de la suprafețele declarate in ultima perioadă de depunere a cererii unice de plată pe suprafață la APIA și/sau DSVSA/ circumscripția veterinară și copie din Registrul agricol in nume propriu și/sau al cedentului. In situația in care suprafața declarată in Registrul unic de identificare

este mai mare decat cea din Registrul agricol, proiectul este neeligibil In dimensiunea economică a exploatației agricole culturile și animalele care asigură consumul uman și hrana animalelor trebuie să reprezinte peste 75%,atât în anul 0 cât și în anul 3

Unitatea de dimensiune economică (UDE)

UDE – reprezintă unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei exploatații agricole determinată pe baza marjei brute standard a exploatației (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE).

Valoarea unei unități de dimensiune economică este de 2000 Euro.

Calculul UDE

Calculul UDE se face in funcție de perioada de desfășurare a sesiunilor de proiecte:

– pentru sesiunile de depunere a proiectelor din perioada 1 ianuarie – 31 mai se realizează conform declarațiilor din Cererea unică de plată de la APIA din anul anterior și/sau ANSVSA/ DSVSA/ circumscripția veterinară din anul curent și Registrul agricol.

– pentru sesiunile de depunere a proiectelor din perioada 01 iunie -31 decembrie se folosesc extrasele din Registrul unic de identificare eliberat de APIA și/sau DSVSA/circumscripția veterinară și Registrul agricol din anul curent. Rezultatul calcului dimensiunii economice a exploatației agricole la data instalării tanărului fermier coincide cu anul „0” din Planul de

afaceri. Anul „0” din Planul de afaceri reprezintă anul care include ultima perioadă de depunere a cererii unice de plată pe suprafață la APIA (1 martie – 15 mai și incepand cu 16 mai cu penalități pentru fiecare zi intarziere pană pe data de 10 iunie). Astfel, calculul UDE pentru anul 0 din Cererea de Finanțare și Planul de afaceri se realizează pe baza declarațiilor din Cererea unica de plată pe suprafață 2011 din Registrul unic de identificare, din perioada de depunere a cererilor de plată pe suprafață (01.03- 15.05 și cu penalități pentru fiecare zi intarziere pană pe data de 10

iunie) și pot fi folosite și extrasul utilizatorului anterior (cedentul) de terenuri agricole (exploatație agricolă).

Pasii de urmat pentru obtinerea fondurilor europene nerambursabile

Solicitantul trebuie sa intocmeasca un proiect tip, in baza informațiilor și documentelor furnizate de către APDRP și conform prevederilor Măsurii pe care o acceseaza, respectiv in care se incadrează investiția pentru care solicită finanțare. După finalizarea intocmirii proiectului, acesta se va depune la sediul Oficiului Județean al APDRP, din județul in care este amplasată investiția. Aici, proiectul va fi verificat dacă este conform din punct de vedere al documentelor, după care va fi evaluat de către experții APDRP in sensul respectării cerințelor specifice de eligibilitate. Dacă proiectul respectă toate criteriile și condițiile de eligibilitate, acesta va fi acceptat pentru finanțare și, astfel, beneficiarul proiectului va demara realizarea investiției. Ulterior, in urma efectuării parțiale sau integrale a investiției, beneficiarul va solicita decontarea cheltuielilor

efectuate, pană la implementarea completă a proiectului.

Capitolul III

3.1 SCURT ISTORIC AL FERMEI

Ferma Sc Ecoagrart Durusa Srl și-a început activitatea în domeniul agricol în anul 2012,dorind sa aplic pe Masura 112 Instalarea tinerilor fermieri.

Exploatatia familiala a fost preluata in intregime de la parintii mei fiind necesar constituirea fermei sub forma juridica.Cunoscand posibilitatea de accesare a fondurilor europene si de dezvoltarea a fermei Ecoagrart Durusa cu ajutorul resurselor nerambursabile puse la dispozitia noastra,am intocmit un proiect pe Masura 112 in anul 2012.

Studiind condițiile sociale și de mediu din zonă,cat si informatiile cumulate in cei patru ani de facultate, am ajuns la concluzia că agricultura, în special creșterea vacilor de lapte si a oilor , ar fi de viitor.

3.2.Descriere ferma

Ferma este amplasată in satul Durusa . Terenul de amplasament este salubru, ne inundabil, cu structura compacta și cu o pantă lina, având acces ușor către pășuni și către culturile furajere. Amplasamentul acestei ferme zootehnice, îi dă posibilitatea dezvoltării în perspectivă.

Adăpostul este orientat în direcția opusă celei din care bat vânturile dominante, astfel încât este protejat de efectul dăunător ale acestora. Luminozitatea este bună și evită supraîncălzirea în perioada de vară. Ușile sunt amplasate în partea opusă vânturilor dominante.

Elementele constructive ale adăpostului sunt realizate din următoarele materiale: fundația din beton, pereții din cărămidă, acoperișul de azbociment, tâmplăria din lemn.Ferma Sc. Ecoagrart Durusa Srl Durusa, județul Maramures, este înscrisă în registrul fermelor la DADR, iar ferma este înscris în Asociația Crescătorilor de Taurine din județul Maramures. Ferma are încheiat un contract de prestări servicii cu medicul veterinrinar din Comuna Valea Chioarului.

3.3 CARACTERIZAREA CONDIȚIILOR GEOCLIMATICE ȘI SOCIOECONOMICE DE AMPLASARE A FERMEI – COMUNA VALEA CHIOARULUI,JUDETUL MARAMURES

Harta Judetului Maramures

Vedere Comuna Boiu Mare

Istoricul localității Ținutul istoric al Maramureșului este o zonă aparte a României, cu tradiții străvechi și obiceiuri bine păstrate, cu oameni care n-au uitat moștenirea lăsată de înaintașii lor.
Maramureșul are un potențial turistic deosebit, în prezent doar parțial valorificat. În trecut s-a pus accentul pe industrializare, acum însă marea industrie este în declin, pe când turismul este în plină dezvoltare și ar putea devein o sursa importanta de venituri în județ. Din ce în ce mai mulți români și străini vizitează legendarele meleaguri maramureșene.

Comuna Valea Chioarului se situează în partea de sud-vest a județului Maramureș făcând parte integrantă din zona etnografică Chioar. Comuna, chiar dacă din punctul de vedere al populației poate fi considerată una mică, este compusă din 6 localități: Curtuiușu Mare, Valea Chioarului, Mesteacăn, Durușa, Vărai, Fericea.

Comuna Valea Chioarului, este o așezare cu o îndelungată istorie – primele atestări ale satelor comunei datând de acum aproape jumătate de mileniu. Pierdute între dealurile cu pășuni sau acoperite cu păduri de foioase, micile sate trăiesc în armonie cu natura înconjurătoare, într-o pace care pare eternă. Astăzi, doar memoria populară păstrează amintirea încercărilor la care istoria i-a supus pe românii care trăiau și trăiesc aici, și la care aceștia au rezistat pătrându-și demnitatea și identitatea.

 Maximul populației în sat și în comună s-a atins la sfârșitul anilor 1960. Din cauza plecării tinerilor în mediul urban și a condițiilor economice, populația a început să scadă. Această tendință s-a accentuat mult după Revoluția din 1989, când s-a adăugat cauzelor existente deja o scădere pronunțată a natalității.

Relief Podișul Transilvaniei cuprinde trei mari sub-unități de dealuri și podișuri: Podișul Someșan, Câmpia colinară a Transilvaniei și Podișul Târnavelor, separate de culoarele văilor Someșului Mic, Someșului Mare și Mureșului. Privit în sens geografic, Podișul Someșan este parte integrantă a Depresiunii Transilvania și reprezintă compartimentul nord-nord vestic al acesteia.

Unitățile de dealuri și podișuri sunt orientate pe direcția nord-est – sud-vest. Unitățile depresionale se află în vestul aliniamentului dealurilor și podișurilor și prezintă o desfășurare continuă pe aceiași direcție. Astfel, în nord este Depresiunea Târgu Lăpuș, iar spre vest Depresiunea Almaș-Agrij. Din punct de vedere al reliefului, comuna Valea Chioarului se suprapune celor trei subunități geomorfologice principale: a dealurilor, a podișurilor și a culoarelor de vale.

Relieful înalt al teritoriului Vaii Cioarului este tipic de podiș structural. Relieful este modelat în formațiuni sedimentare (spre nord – argile mărnoase, nisipuri și mai rar conglomerate, iar spre sud, predomină argile, nisipuri, tufuri și sarea).

Așezările omenești și-au găsit amplasamentele favorabile în micro-depresiuni, dar densitatea mai mare a acestora se află pe platouri plane, cu expunere sudică.

Relieful comunei Valea Chioarului este cu multe dealuri, văi și coline. Formele de relief specifice comunei sunt dealurile cu o altitudine medie de 500 m. Dintre cele mai înalte puncte ale comunei se pot aminti: Vârful Șesului – 579 m, Vârful Marginii – 574 m, Dealul Cornu Pleșu – 557 m, Măgurii – 558 m etc. Ca unități geografice caracteristice se pot menționa o serie de văi și pârâuri: Bârsău, Valea Curtuiușului, Valea Fericea, Valea Hijului, Valea Stânii, Valea Țapului, Pârâul Beriștii,etc.

Clima

În general, clima poate fi caracterizată ca o climă temperat-continentală cu nuanțe moderate. Factorii care condiționează clima sunt: poziția geografică, tipul de relief, precum și vegetația. Temperatura medie anuală este de 9-10 grade Celsius. În luna iulie temperatura maximă depășește 25 de grade Celsius, iar în ianuarie scade sub -4 grade. De regulă primele căderi de căpadă se înregistrează la începutul lunii decembrie.

În cursul anului, temperatura aerului variază foarte mult, în fucție de înălțimea soarelui deasupra orizontului, aceste variații fiind reflectate de valorile medii lunare și anuale.

Precipitațiile medii anuale se încadrează între 700-800 mm. Cantitățile cele mai mari cad în lunile mai – iunie (vara înreginstrându-se de multe ori cu caracter torențiar, 50-80l/mp), iar cele mai reduse cantități cad în luna feburarie. Numărul zilelor cu ploaie oscilează între 100 – 110 zile/an.

Deschiderea largă, spre nord-vest, dinspre Culmea Meseșului și Dealu Mare, permite pătrunderea maselor de aer umede, astfel că tinutul Chiaor primește cantități apreciabile de precipitații medii anuale între 650 și 900 mm, variind în funcție de relief (ex. 600 mm la Purcăreț, 800 mm la Valea Chioarului etc.).

Solurile

În formarea cuverturii de sol, roca parentală are un rol aparte. Roca parentală, cea care formează solul propriu-zis, a unităților de relief din comuna Valea Chioarului este slab consolidata. În funcție de procentul materialelor constituente, depozitele de la nord la sud de Someș sunt proluviale, deluvio-proluviale, luto-nisipoase sau argiloase, iar cele de din sud sunt predominant luto-argiloase și argiloase. Acești factori au permis individualizarea unei regiuni pedogeografice aparte, unde predominante sunt solurile zonale și solurile neevoluate (slab formate). Clasa solurilor zonale este reprezentată de solurile argiloiluviale și solurile cambice:

Tipurile de sol argiloiluviale reprezantative pentru regiunea Valea Chioarului sunt:

 Solurile brun-roșcate au areale de răspândire mai redusă. Ele se găsesc la nord de Someș, în Podișul Boiu-Purcăreț.

 Solurile brune-podzolice sunt dominante în estul Podișului Boiu-Purcăreț.

 Solurile podzolice argiloiluviale și soluri brune-podzolice

 Solurile podzolice argiloiluviale pseudogleizate și pseudogleice se regăsesc pe areale restrânse, cu exces de umiditate, ele fiind dispuse de o parte și de alta a văii Someșului.

Zonele depresionale din teritoriu sunt dominate de soluri brune în diferite grade de podzolire, cu o fertilitate naturală sau relativ scăzută. Ele se folosesc pentru culturi (agroterase cu taluzuri înierbate), dar cel mai mult ca pășuni, fânețe si livezi.Arabilul s-a extins pe sectoarele delurilor inferioare ale dealurilor depresionare pe soluri argilo-aluviale, cultivate cu cartofi, secară, orz și plante de nutreț și cu pomi fructiferi.

Resurse naturale

Prin resurse naturale se înțelege totalitatea elementelor naturale ale mediului înconjurător ce pot fi folosite în activitatea umană. Ele se împart în: resurse neregenerabile – minerale și combustibili fosili; resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică; resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală și a valurilor.

Misiunea dezvoltării durabile este de a găsi modalități de creștere a bogăției naturale, concomitent cu folosirea, în mod prudent, a resurselor naturale. Resursa de sol este tot atât de importantă ca și resursa de apă. Conform statisticilor efectuate la nivel de teritoriu o mare parte din suprafață are folosință agricolă, pe primul loc situându-se suprafețele arabile și de cele cu pășuni și livezi.

În comuna Valea Chioarului economia este predominant agrară. Deși topografia reliefului nu permite extinderea suprafețelor destinate culturii cerealiere, pe terenurile joase, dar și pe terasele dealurilor cu altitudini reduse, se practică intens cultivarea cerealelor. Exploatarea nerațională a resursei de sol poate duce la pierderea fertilității acestuia.

Resursele naturale de vegetație sunt bine reprezentate în arealul studiat. Datorită acestui fapt, în anul 2007 suprafețe mari de păduri au fost retrocedate către vechii proprietari, a continuat și inversarea raportului dintre procentul suprafețelor de pădure în regim de proprietate privază, față de cele de stat. Din punct de vedere al presiunii antropice, în cursul anului 2007 nu s-au înregistrat impacte negative semnificative asupra biodiversității și ariilor naturale protejate. Principalele activități cu impact negativ asupra diversității biologice locale le reprezintă valorificarea neautorizată a resurselor naturale și turismul neorganizat sau neecologic.

Vegetația si fauna

Vegetația respectă distribuția de latitudine și de altitudine a speciilor, încadrându-se în pădurile de foioase ale Europei centrale, iar pe sectoarele mai înalte apar coniferele și pajiștile alpine.

Pădurile prin bogăția lor de lemn, de vânat, de ciuperci, fructe de pădure au asigurat și asigură și azi existanța pentru o bună parte a locuitorilor acestui spațiu. Lemnul a fost material predilect de construcție a locuitorilor comunei Valea Choarului folosit fiind nu numai pentru edificarea construcțiilor ce compun gospodăria, a bisericilor, ci și pentru realizarea uneltelor de lucru și a unor instalații meșteșugărești deosebit de ingenioase (mori, pive etc).

Stejarul a fost esența preferată de lcouitorii din zona Valea Chioarului pentru trăinicia lui. Scăderea în timp a rezervelor de stejar, a determinat folosirea din ce în ce mai intensă a speciilor de conifere, specii mai ușor prelucrabile și cu perioade de regenerare mai scurte.

Anumite zone sunt acoperit de pomi fructiferi în care predomină: prunul, mărul, părul, nucul, cireșul și vișinul. Pe fânețele din locurile mai joase sau pe terenurile arabile din zona de deal cultivate cu plante furajere, alături de plante furajere valoroase din flora spontană sau cele cultivate (trifoi, raigras, lucernă, ghizdei, etc.) se regăsesc și plante cu o valoare nutritivă mai scăzută lanceolata, clocotici, traista ciobanului etc. Dintre plantele de cultură ponderea o deține cartoful și porumbul urmate apoi de plante de nutreț și legumele într-o pondere mult mai mică.

Fauna zonei cuprinde ecosisteme specifice pădurilor de fag și stejar, și este foarte bogată. Pădurile reprezintă adăpostul preferat al principalelor mamifere sălbatice ca: ursul bun, râsul, cerbul carpatin, mistrețul, vulpea, veverița, lupul, căpriorul, iepurele, jderul de pădure. Aceste specii sunt frecvente începând din luncile râurilor până în zona alpină. Pădurile de fag și cele de amestec reprezintă un biotop specific pentru multe păsări: ierunca, huhurezul

mare, gaița, mai multe specii de ciocănitoare, specii de uliu, șorecarul comun, șoimul, acvila țipătoare, potârnichea, prepelița și alte zeci de specii.

DESCRIEREA SITUAȚIEI CURENTE

Solicitantul sprijinului financiar, Sc Ecoagrart Durusa Srl isi desfasoara activitatea in exploatatia agricola din localitatile Durusa si Boiu Mare , judetul Maramures . Ferma este formata din 15,72 ha teren agricol din care 9,21 ha pe teritoriul administrativ al comunei Valea Chioarului si 6,51 ha pe teritoriul comunei Boiu Mare. Suprafetele au fost preluate integral in anul 2012.Categoria de folosinta pentru suprafetele preluate se prezinta astfel: 1,56 ha teren arabil, 12,84 ha pasuni si fanete naturale si 1,32 ha de livezi. S-a mai preluat 3 vaci cu lapte si grajdul pentru animale in suprafata de 50 mp, sura fanar 48 mp situate in satul Durusa.

Ferma are ca obiect principal de activitate cultura plantelor si cresterea animalelor . Productiile obtinute in cadrul fermei , au ca destinatie autoconsumul si valorificarea pe piata. Ferma ECOAGRART DURUSA efectueaza majoritatea lucrarilor agricole cu utilajele agricole imprumutate de la terti. In vederea intretineri culturilor , pe viitor se prevede achizitionare unor utilaje performante. Avand in vedere incadrarea in conditiile impuse de Masura 112 si experienta acumulata in agricultura , unde Pop Andrei-Alexandru munceste din tinerete , a hotarat si accesarea masurii 112, in vedere cresterii productiilor obtinute si cresterea cantitatilor de produse destinate comercializari.

Activitatea in cadrul fermei Ecoagrart Durusa, se desfasoara dupa cum urmeaza:

– Cultura vegetala :

➢ legume in camp — 0,06 ha

➢ Gradini familiale – 0,11 ha

➢ Sere cu legume — 0,01 ha

➢ Pajisti temporare 1,38 ha

➢ Fanete permanente — 12,84 ha

➢ Livezi — 1,32 ha

Suprafetele pentru culturi vegetale sunt situate in intravilanul si extravilanul localitatilor Durusa si Boiu Mare, Maramures, asigurandu-se rotatia culturilor conform tehnologiei aplicate. – Cresterea animalelor bovine si ovine are ca obiectiv satisfacerea nevoilor proprii si vanzarea pe piata Adaposturile pentru animale, sunt situate in localitatea Durusa, avand suprafata construita de 50 mp grajd si anexe

III. OBIECTIVELE RESTRUCTURĂRII ȘI DETALIEREA INVESTIȚIILOR REALIZATE PANA LA ACEST MOMENT

Planul de afaceri include detaiii privind investitiile care au fost realizate demonstrând că cel putin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformitătii cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatatiei, astfel:

Am avut ca obiectiv pentru restructurarea si modernizarea exploatatiei agricole pe care o administrez, cresterea numarului de animale si diversificarea specilor detinute de ferma. In acest sens au fost achizitionate 40 de oi matca incepand din 2013, astfel ca in anul 2014 ferma sa detina 40 de oi matca si 40 de oi pentru ingrasare si comercializare. Nu se prevad modificari in structura culturilor vegetale. in vedere imbunatatirea calitatii productiei prin respectarea conditiilor de igiena si siguranta alimentelor precum si imbunatatirpa sistemului de productie si obtinerii unor rezultate si productii superioare , exploatatia ECOAGRART DURUSA are in vedere modernizarea fermei prin achizitionarea unor utilaje agricole performante. Modificârile preconizate in structura productiei animaliere, vor contribui la cresterea veniturilor exploatatiei prin cresterea cantitatilor de produse destinate comercializarii, cu implicatii directe in cresterea veniturilor exploataiei, crescand totodata; si valoarea economica a fermei. Se va urmari imbunatatirea tehnologiilor de productie aplicate astfel incat sa se obtina o eficierita si un randament ridicat

VI. CALCULUL UNITĂȚII DE DIMENSIUNE ECONOMICĂ (UDE)

Finantarea investitiilor va fi efectuata din sprijinui financiar alocat prin masura 112 astfel :

Suma de 22.300,00 lei reprezinta 31,22% din sprijinul alocat prin masura 112. Restul sprijinului financiar obtinut se va utiliza pentru cresterea in continuare a numarului de oi, modernizarea adapostului de animale, asigurarea hranei animalelor, intretinerea culturilor , achizitionarea substantelor pentru combatrea bolilor si daunatorilor.

OBIECTIVE REALIZATE LA NIVEL DE SECTOR ZOOTEHNIC – numarului de animale si diversificarea specilor detinute de ferma. In acest acest sens au fost achiziionate 40 de oi matca incepand din anul 1, astfel ca in anul 3 ferma sa detina 40 de oi matca si 40 de oi pentru ingrasare si comercializare. La stabilirea rezultatelor economice ale fermei, a fost luat in considerare laptele si mieii obtinuti de la oile matca si carnea de la ovinele alte categori.

In vederea atingerii obiectivelor propuse ,ferma Ecoagrart Durusa , a efectuat urmatoarele investitii:

ELEMENTE REFERITOARE LA MEDIU

Platile directe la hectar si subventiile de care beneficiez in conformitate cu legislatia europeana si nationala in vigoare vor fi utilizate de asemenea in vederea cresterii competitivitatii fermei . Supfata pentru care s-au solicitat plati directe pe suprafata in anul 2012 este de 15.72 ha. Pentru parcelele de fanete naturale si pasuni aflate in folosinta, din totalul suprafetei de 12,84 ha pe 11,65 ha se aplica mijioace și practici agricole care să conducă la conservarea biodiversității și protejarea ecosistemelor naturale beneficiărul accesând în acest sens și măsura 214 „Plăți de Agro-mediu".

VIII. EVALUAREA PRINCIPALELOR RISCURI

Principalele riscuri care pot aparea in procesul de aprovizionare sunt: scumpirea preturilor la materiile prime, materiale ( seminte, pesticide, aditivi furajeri, medicamente de uz veterinar)si servicii pentru agricultura( lucrari cu terti) – Piata de desfacere prezinta de asemenea riscuri motivul fiind interesul si preturi scazute pe piata pentru anumite produse obtinute in ferma, asociata cu concurenta creata de ceilalti producatori agricoli – Calitatea managementului poate genera riscuri in cazul neadaptarii managementului la cerintele si oportunitatile de piata

SCHIMBĂRI DE MANAGEMENT ȘI PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

In perspectiva se va urmari adaptarea principiilor de management in actul decizional ceea ce va duce la imbunatatirea activitatii fermei si implicit a rezultatelor financiare . Avand in vedere dimensiunea fermei, nu se previzioneaza un necesar de forta de munca atrasa, cea mai mare parte a activitatii fiind acoperita de forta de munca proprie. Se va folosi forta de munca sezoniera pe perioade scurte numai pentru activitatile specifice in zoothenie cu privire la ovine. Avand in vedere necesitatea imbunatatirii pregatirii profesionale adaptata la specificul activitatilor din cadrul fermei, solicitantul sprijinului financiar, va efectua un curs de pregatire profesionala finantat prin Măsura 111 „Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe", privind Managementul exploatației agricole. Se are in vedere imbunatatirea calitatii productiei prin respectarea conditiilor de igiena si siguranta alimentelor precum si imbunatatirea sistemului de productie in sensul aplicarii masurilor privind bunele practici agricole si de mediu in deosebi in ceea ce priveste gestionarea ingrasamintelor organice.

SINTEZA VENITURILOR, CHELTUIELILOR, REZULTATELOR FINANCIARE LA NIVEL DE EXPLOATATIE