Uniunea Europeana Si Dimensiunile Integrarii

C U P R I N S

CAP. 1 UNIUNEA EUROPEANĂ……………………………………………..2

CAP.2 DIMENSIUNILE INTEGRĂRII………………………………………6

Dimensiunea politică……………………………………………………………6

Dimensiunea economică……………………………………………………….8

CAP.3 COSTURILE INTEGRĂRII…………………………………………….14

Tipologia costurilor integrării…………………………………………………14

3.2. Participarea României la instituțiile europene………………………………..18

3.3. Identificarea patrimoniului românesc…………………………………………20

Agricultura…………………………………………………………….21

Industria……………………………………………………………….23

Cercetarea……………………………………………………………..24

Piața forței de muncă………………………………………………….25

Armonizarea criteriului economic………………………………….…26

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………….………….31

CAPITOLUL I UNIUNEA EUROPEANA

Apariția Comunităților Europene are la bază declarația ministrului francez de externe Robert Schuman, care la data de 9 mai 1950 a prezentat un plan, pus la punct împreună cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Franței de după război . Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de către 6 țări europene ( Belgia, Olanda, Luxemburg, R.F. Germania, Franța, Italia ) a Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului ( CECO ), care a intrat în vigoare la 23 iulie 1952 .

Prin urmare, Uniunea Europeană este rezultatul procesului de cooperare și integrare care a început în anul 1951, între cele șase țări europene fondatoare . După cincizeci de ani în care au fost patru valuri de aderare, respectiv :

1973 : Danemarca, Irlanda și Regatul Unit ;

1981 : Grecia ;

1986 : Spania și Portugalia ;

1995 : Austria, Finlanda și Suedia .

Uniunea Europeană are astăzi cincisprezece state membre și se pregătește pentru a cincea extindere, de data aceasta către Europa Centrală și de Est ( Bulgaria, Republica Cehă, Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Cipru și Malta ) . Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relațiile dintre statele membre și între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea .

Principalele obiective sunt :

promovarea progresului economic și social ( piața unică a fost instituită în 1993, iar moneda unică a fost lansată în 1999 ) ;

să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internațională ( prin ajutor umanitar pentru țările nemembre, o politică externă și de securitate comună, implicare în rezolvarea crizelor internaționale, poziții comune în cadrul organizațiilor internaționale ) ;

să instituie cetățenia europeană ( care nu înlocuiește cetățenia națională dar o completează, conferind un număr de drepturi civile și politice cetățenilor europeni ) ;

să dezvolte o zonă de libertate, securitate și justiție ( legată de funcționarea pieței interne și în particular de libera circulație a persoanelor ) ;

să existe și să consolideze în baza dreptului comunitar ( corpul legislației adoptate de către instituțiile europene, împreună cu tratatele fondatoare );

În conducerea Uniunii Europene sunt implicate cinci instituții :

Parlamentul European ( ales de către popoarele statelor membre ) ;

Consiliul ( reprezentând guvernele statelor membre ) ;

Comisia ( executivul și organismul cu drept de a iniția legislație ) ;

Curtea de Justiție ( care asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar ) ;

Curtea de Conturi ( responsabilă de controlul folosirii fondurilor comunitare ) .

Aceste instituții sunt sprijinite de alte organisme : Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor ( organisme consultative care acordă sprijin ca pozițiile diferitelor categorii sociale și regiuni ale Uniunii Europene să fie luate în considerare ), Avocatul Poporului în Uniunea Europeană ( care se ocupă de plângerile cetățenilor cu privire la administrația la nivel european ), Banca Europeană de Investiții ( instituția financiară a UE ) și Banca Centrală Europeană ( răspunzătoare de politica monetară în zona euro ) .

Simbolurile Uniunii Europene

Drapelul european este albastru, cu 12 stele . A fost adoptat inițial de către Consiliul Europei, în 1955, și a devenit drapelul oficial al Comunității Europene în mai, 1986 . Numărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor membre ; ele formează un cerc și sunt dispuse precum orele pe cadranul unui ceas, simbolizând plenitudinea și perfecțiunea .

Imnul european, adoptat în iunie 1985 de către Consiliul european de la Milano, este „Oda bucuriei”, preludiul celei de-a patra părți a Simfoniei a IX-a de Beethoven .

Moneda unică europeană – Euro – a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 și a început să fie distribuită, în bancnote și monede, în toate statele membre UE, începând cu 1 ianuarie 2002 .

Sigla monedei este litera inspirată din litera grecească epsilon și de prima literă a cuvântului Europa, iar cele două linii paralele simbolizează stabilitatea .

Din mai 2000, Europa are și o deviză – „Unitate în diversitate” .

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă pentru întreaga societate românească un obiectiv strategic de maximă importanță, fiind susținut în mod constant de toate instituțiile statului, precum și de forțele politice parlamentare, de societatea civilă în general .

Realizarea reformei și dezvoltarea României pe principiile economiei de piață impun, printre altele, o largă deschidere în economia mondială .

Apropierea geografică, complementaritatea și potențialul economic, fac din UE principalul partener comercial al țării noastre .

România are legături tradiționale cu Uniunea Europeană, fiind printre primele țări din Europa de Est care, încă din anii ’70, a avut un cadru juridic bine definit în relațiile cu C.C.E., iar în 1980 a procedat la recunoașterea „de facto” a acestei grupări economice ( la acea dată ), prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România – C.E.E. .

Acordul de asociere al României la UE ( Acordul European ), semnat la 1 februarie 1993 și intrat în vigoare la 1 februarie 1995, statuează cadrul juridic și instituțional al raporturilor româno-comunitare, având ca obiectiv fundamental pregătirea integrării României în uniunea Europeană . Cererea oficială de aderare a României la UE a fost înaintată la 22 iunie 1995 .

Obiectivele majore ale României în vederea integrării în structurile comunitare vizează :

consolidarea sistemului politic și a instituțiilor democratice ;

crearea unui climat economic și social care să ofere maximum de satisfacție și beneficii cetățenilor ei ;

eficientizarea structurilor și mecanismelor economiei de piață ;

întărirea cooperării politice, economice și culturale cu statele membre ale UE ;

consolidarea statutului României pe scena europeană și internațională .

Pentru România, integrarea în UE nu înseamnă doar îndeplinirea unui set de criterii politice și economice sau negocierea unor capitole de acquis comunitar . Pentru noi, integrarea înseamnă șansa dezvoltării moderne și a dobândirii de performanțe, de bunăstare și de securitate sporită . Negocierile cu UE au contribuit la modernizarea legislației, la consolidarea instituțională, la impulsionarea reformelor în diferite sectoare economice și sociale .

CAPITOLUL II DIMENSIUNILE INTEGRĂRII

2.1. DIMENSIUNEA POLITICĂ

Securitatea în Europa de sud-est, ca tip de securitate colectivă, va fi rezultatul raportului dintre resursele de insecuritate locale, regionale, zonale și chiar continentale, care pot apare sub forma riscurilor, amenințărilor, pericolelor, sfidărilor și agresiunilor neconvenționale, ce se manifestă în toate dimensiunile ei ( politică, economică, militară, culturală, juridică, spirituală ) și interesele statelor, regiunilor, zonei și general europene .

Pentru securitatea fiecărui stat și realizarea securității colective în regiunile și în zona sud-est europeană, la început rolul cel mai important l-a jucat dimensiunea sa politică . În acest sens mai sunt încă multe de făcut și de perfecționat la nivelul statului, puterii sistemelor și regimurilor politice pentru instaurarea valorilor europene, precum pluripartidismul și democrația și elaborarea de strategii, planuri și programe în folosul întăririi ordinii constituționale, respectării drepturilor omului și dezvoltării societății civile .

Sistemele politice specifice democrațiilor moderne existente deja în câteva state ale Europei de sud-est se caracterizează printr-o conducere activă, se manifestă convingător prin instituții reprezentative și prin matricea instituțiilor publice .

Dezvoltarea politică înseamnă dezvoltarea democrației interne și prin urmare despărțirea totală de atitudinile, comportamentele și obiceiurile regimurilor autoritare și ale societății autarhice . Una din condițiile dezvoltării democrației în unele state din regiunea balcanică este consacrarea societății civile, care are proprietatea de a se autoconstrui și automobiliza .

Pentru a consolida democrația și societatea civilă implicit, trebuie limitată extensia statului Instituțiile informale orizontale ( din spațiul civic ) sunt de fapt cele care duc la multiplicarea relațiilor bazate pe încredere, cooperare și angajare, cele care reduc șansele apariției tipului de cenzură politică, corupției și relațiilor obscure, creând astfel, condiții de sancționare a guvernărilor ineficiente sau ostile .

Astfel în cazul României, trebuie subliniate ca succese politice dezvoltarea relațiilor economice cu UE, trecerea de la dolar la euro ca monedă de referință și faptul că procesul de privatizare economică a dobândit un ritm mai alert . Începând cu 2002, România a reușit reducerea ratei șomajului, a inflației, respectarea într-o mare măsură, a programelor de reformă și austeritate convenite cu Banca Mondială și FMI și sporirea rezervelor valutare până la un nivel dublu față de 1998 . Toate acestea au determinat pe de o parte ridicarea „calificativului de țară” stabilit de Agenția Moody și a „calificativului bancar” dat de Japan Credit Rating Agency, iar pe de altă parte creștere însemnată a PIB-ului . În acest cadru, sistemul politic românesc se prezintă mai stabil și mai bine ancorat în relațiile zonale, europene și euroatlantice .

În aceste condiții, există premisele favorabile care să-i permită României să joace un rol politic proeminent la nivel regional și interregional, cu atât mai mult cu cât țara noastră a demonstrat că este și un producător, nu numai un consumator de stabilitate, că este un pilon trainic implicat activ în toate structurile regionale de cooperare și securitate și are capacitatea de a-și asuma acest rol .

În vederea asumării rolului factor de stabilitate și actor de prim-plan a securității zonei sud-est europene, România va acționa la nivel bilateral și multilateral în primul rând pentru dezvoltarea unei politici coerente, care să susțină aspirațiile țării de a exercita un rol de autoritate zonală și regională prin întărirea relațiilor de cooperare cu țările din spațiul geografic proxim și participarea activă la toate structurile politice și militare multinaționale constituite la niveluri regionale și la cele zonale . În al doilea rând, inițierea și susținerea politică și promovarea unor programe comune cu state din diferite regiuni .

Nu în ultimul rând susținerea statelor din alte regiuni ale zonei în demersurile lor europene și desigur optimizarea capacităților de participare a României la managementul crizelor și la operațiuni în sprijinul păcii .

2.2. DIMENSIUNEA ECONOMICĂ

O altă componentă majoră a securității naționale și colective este de natură economică . În Europa de sud-est aceasta a constituit și va reprezenta premisa stabilită-ii, dezvoltării, integrării și cooperării locale și regionale, fapt pentru care toate statele îi acordă atenția necesară .

Având în vedere situația economică precară a majorității statelor din sud-estul Europei, această abordare procesual-organică se impune cu necesitate nu numai datorită implicațiilor pe termen lung, dar și ca urmare a particularităților complexe ale tranziției de la o economie centralizată pe plan intern șor de participare a României la managementul crizelor și la operațiuni în sprijinul păcii .

2.2. DIMENSIUNEA ECONOMICĂ

O altă componentă majoră a securității naționale și colective este de natură economică . În Europa de sud-est aceasta a constituit și va reprezenta premisa stabilită-ii, dezvoltării, integrării și cooperării locale și regionale, fapt pentru care toate statele îi acordă atenția necesară .

Având în vedere situația economică precară a majorității statelor din sud-estul Europei, această abordare procesual-organică se impune cu necesitate nu numai datorită implicațiilor pe termen lung, dar și ca urmare a particularităților complexe ale tranziției de la o economie centralizată pe plan intern și prioritar regionalizată pe plan extern, la o economie de piață ( în diferite forme ) pe plan intern și prioritar de asociere și parteneriat mult mai larg pe plan extern .

Noul peisaj geopolitic și geoeconomic zonal obligă România alături de celelalte țări să înțeleagă actualul și viitorul circuit economic internațional nu numai ca pe un flux de factori de producție, dar și ca pe un flux de factori de dezvoltare, de cooperare, de colaborare, de stabilitate și de garanții internaționale de securitate în toate domeniile și dimensiunile .

Avantajele economice ale integrării României în UE sunt :

creșterea economică ;

creșterea investițiilor străine directe, crearea unor noi structuri de producție, care să permită fabricarea de produse finite cu valoare adăugată mai mare și calitate superioară conform standardelor UE ;

creșterea economiilor și investițiilor populației, micșorarea fiscalității, prin politici de impozitare mai relaxate, extinderea piețelor de capital ;

dezvoltarea afacerilor și a sectorului privat, stimularea concurenței (scăderea prețurilor ) ;

îmbunătățirea substanțială a standardului de viață al populației .

Alături de aceste avantaje vor apărea și următoarele constrângeri principale :

presiunile concurențiale ale pieței unice ;

competiția dură dintre firmele românești și cele din statele membre dezvoltate ;

necesitatea transformărilor tehnologice, toate acestea ducând pe termen scurt la creșterea șomajului, odată cu restructurarea întreprinderilor și a unor sectoare industriale .

În domeniul agriculturii, pe termen mediu și lung, prin integrare se obțin următoarele avantaje :

creșterea productivității agricole ;

stimularea dezvoltării exploatațiilor agricole mijlocii și mari ;

îmbunătățirea accesului produselor agricole pe piața UE și dispariția tuturor barierelor comerciale ;

încetinirea migrării forței de muncă din agricultură .

Constrângerile în acest sector de activitate vor fi impuse de aplicarea Politicii Agricole Comune ( reducerea subvențiilor și a prețurilor de sprijin ) și de Organizația Mondială a Comerțului în ce privește comerțul agricol (necesitatea respectării normelor de calitate, igienă și sănătate ale UE ), reducerea ocupării forței de muncă din agricultură ( prin restructurarea sectorului, prin creșterea productivității și atingerea performanței în agricultură), etc .

Accesul la fondurile structurale comunitare va da posibilitatea României să dezvolte echilibrat regiunile rămase în urmă să modernizeze infrastructura de transporturi și de mediu ; să asigure o dezvoltare rurală susținută, să creeze noi oportunități de ocupare a forței de muncă, mai ales în mediul rural, să promoveze politici sociale care să ducă la standarde de viață de o calitate superioară .

Provocările potențiale legate de accesul la fondurile structurale ( în calitate de viitor stat membru UE ), țin de capacitatea structurilor instituționale și administrative adecvate, pentru gestionarea acestor fonduri, de posibilitățile autorităților centrale și locale, a comunităților regionale, de a participa la cofinanțarea proiectelor ce beneficiază de finanțare, de capacitatea administrației centrale, regionale și locale, de a apela și la alte credite de la BEI, BERD, și alte instituții financiare .

Pentru orice cetățean, apartenența țării la UE asigură o îmbunătățire continuă a calității vieții, prin asigurarea unor standarde înalte în ceea ce privește sănătatea, protecția socială, siguranța la locurile de muncă, protecția mediului, etc .

Cetățenia europeană conferă dreptul de a călători, a munci, sau a se stabili în orice stat membru . Un cetățean al altui stat membru poate vota și chiar candida în statul de rezidență în alegerile locale și pentru Parlamentul European . În același timp, toții cetățenii UE au dreptul la protecție consulară și diplomatică, atunci când vizitează țările din afara Uniunii .

România a orientat pregătirile negocierilor spre capitolele esențiale legate de cele patru libertăți fundamentale ( libera circulație a mărfurilor, libera circulație a serviciilor, libera circulație a capitalului și libera circulație a persoanelor ) .

Capitolele abordate au accentuat pregătirea economiei naționale conform standardelor europene, prin crearea unui mediu de afaceri și conectarea la mediul de afaceri internațional și la Piața Internă a UE . De asemenea, România a urmărit abordarea graduală a capitolelor cu impact bugetar major .

În anii 2000-2002, asistența financiară totală a UE, disponibilă pentru România, se ridică anual, în medie, la 270 milioane euro din programul PHARE, 153 milioane euro din SAPARD și între 208 și 270 milioane euro pentru ISPA .

IMPACTUL EURO ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI

În contextul în care majoritatea țărilor vest europene este aproape unanim acceptat avantajul utilizării monedei unice, se apreciază că și pentru România, al cărei comerț exterior este orientat în proporție de aproximativ 2/3 către această piață, adoptarea monedei unice va aduce reale beneficii .

Pentru a deveni stat membru al UE, România va trebui să-și clădească un sistem de referință, în care moneda de referință să fie EURO, și nu dolarul american . Noua monedă va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderea agenților comerciali autohtoni datorită fluctuațiilor dolarului față de valutele țărilor din UE .

Având în vedere perspectivele monedei euro, interesul României de aderare la structurile europene și semnalele pozitive pe care le-am primit în acest sens, băncile autohtone își manifestă interesul să construiască și să dezvolte depozite în moneda europeană ( EURO ), folosind astfel o singură monedă față de cele 15 utilizate în prezent, valabilă pentru toate operațiunile financiare, bancare și comerciale .

În prezent, agenții economici pot alege pentru derularea tranzacțiilor fie euro, fie moneda națională . Se așteaptă ca marile companii multinaționale să fie deschizătorii de drumuri în utilizarea euro . Acestea vor începe să opereze în euro și vor influența clienții să procedeze la fel .

Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comerțului exterior al României, având în vedere că 2/3 este orientat către țările UE . Noua monedă va stimula importurile și exporturile firmelor românești . Până în prezent, majoritatea contractelor comerciale erau exprimate în dolari SUA . Doar contractele cu Germania, Franța, Marea Britanie erau exprimate în moneda națională a acestora . În tranzacțiile cu țările a căror monedă este mai slabă ( Italia, Portugalia ), se folosea dolarul . Pe viitor, pentru aceste tranzacții se folosește euro . Acest lucru va avea ca efect reducerea influențelor de curs datorate fluctuațiilor dolarului față de valutele țărilor din UE .

România a pierdut sume mari de bani datorită faptului că până acum erau alese ca monede de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor țări din UE al căror curs fluctua .

Introducerea euro va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agenților comerciali autohtoni cauzate de riscurile de curs valutar .

Pentru început, agenții economici ar trebui ca, pentru a se familiariza cu euro, să folosească în tranzacțiile pe care le efectuează atât euro, ca monedă de plată, cât și dolarul SUA, ca monedă de consolidare, spunea Mihai Ionescu – secretar general al Asociației Exportatorilor și Importatorilor din România .

Euro va reduce costurile pe care firmele le suportă ca urmare a schimburilor valutare . Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din valoarea tranzacției . Tot datorită euro se economisește timp prețios în activitatea de gestiune, dispărând necesitatea analizei riscului și a raportului cheltuieli – profit pentru fiecare în parte, efectuată de firmă .

De asemenea, se simplifică evaluarea rezultatelor comerciale efectuate din punct de vedere al întreprinderii, nemaifiind necesar să se țănă cont de volatilitatea monedei .

Odată eliminate barierele monetare din cadrul UE, exportatorii vor beneficia de un acces mult mai facil pe piețele oricăreia din țările membre . Astfel se va reduce numărul de intermediari, întreprinderile mărindu-și veniturile ca urmare a exporturilor directe .

Un alt avantaj important oferit de moneda unică este transparența . Exprimarea tuturor prețurilor în euro va ajuta firmele românești să își aleagă furnizorii care să le asigure cele mai mici cheltuieli și să exporte în țările de unde pot obține veniturile cele mai mari .

Alături de moneda euro, o importanță deosebită pentru România o are și Banca Centrală Europeană, care și-a început activitatea la Frankfurt și a preluat o serie de atribuții ale FMI privind finanțarea și urmărirea unor politici consecvente de stabilitate a prețurilor .

CAPITOLUL III

3.1. TIPOLOGIA COSTURILOR ADERĂRII

În primul rând, studiile de impact au arătat că aderarea României la UE în 2007 este cea mai avantajoasă perspectivă atât din punct de vedere financiar cât și ca dezvoltare economică, creștere a nivelului de trai și modernizare a țării noastre decât o aderare întârziată sau un scenariu izolaționist . Așadar, dacă nu am adera la UE în 2007, costurile ar fi mult mai mari .

Costurile care se vehiculează ca fiind ale integrării, sunt, de fapt costuri ale modernizării României, care vor fi trebuit realizate oricum, chiar fără sprijin comunitar, în cazul în care nu ne-am fi integrat . Putem spune că investim în autostrăzi pentru că ne integrăm, sau ar fi, de fapt, corect, să spunem că vrem să avem drumuri mai bune care să contribuie la dezvoltarea economiei și implicit, la crearea de noi locuri de muncă ? Putem spune că investițiile pentru reducerea poluării sau pentru îmbunătățirea calității apei potabile sunt făcute de dragul Uniunii Europene ? Cred că ar fi corect să spunem că noi înșine suntem interesați să avem o apă mai bună și un mediu mai curat pentru fiecare dintre noi . La fel, cred că fiecare dintre noi ca toate condițiile igienice să fie respectate de către abatoare și fabrici de lapte, pentru a ne garanta siguranța alimentară . Așadar, cea mai mare parte a costurilor considerate ale aderării sunt legate de îmbunătățirea vieții noastre . Acestea ar fi trebuit realizate oricum . Acum, acestea sunt susținute cu fonduri comunitare . De exemplu, costurile pentru mediu au fost evaluate, pentru următorii 20 de ani, la circa 29 de miliarde de euro . Acestea vor fi acoperite din bugetul public central și cele locale, dar și de la bugetele companiilor . În perioada 2005-2025, România va aloca anual circa 1% din PIB pentru mediu și transport, iar Uniunea Europeană, 1,7% din PIB-ul României . Este adevărat că, la sumele oferite de Uniunea Europeană trebuie să adăugăm și o co-finanțare . Aceasta nu înseamnă însă contribuție la bugetul comunitar, ci este o investiție în proiecte de dezvoltare a României . Cu siguranță nu ar fi fost mai suportabil pentru populație dacă ar fi trebuit să facem aceste investiții cu fonduri 100% românești.

Așadar, contribuția României la bugetul comunitar este de aproximativ 2,5 miliarde de euro în perioada 2007-2009 ( 800 de milioane în 2007 și câte aproximativ 900 de milioane în 2008, 2009 ) și nu 5,6 miliarde, cum greșit se vehiculează în presă . Co-finanțarea nu este contribuție la bugetul comunitar . Acești bani nu pleacă din țară, ci sunt investiți aici, în proiecte pentru modernizarea României ( drumuri, canalizări, modernizări de ferme, întreprinderi, locuri de muncă, etc ) . Dar România va primi de la bugetul comunitar, în aceeași perioadă (2007 – 2009), 11 miliarde de euro, dintre care, 6 miliarde de euro plăți, urmând ca restul plăților să se facă pe măsura derulării proiectelor .

Probabil că singurele costuri care pot fi asociate strict integrării sunt cele legate de crearea unor instituții specifice : de gestionare a fondurilor comunitare, în agricultură etc . Dar beneficiile pe care le aduce acest sistem de management al influxurilor financiare europene sunt exponențial mai mari raportate la costuri .

Și ar mai fi ceva : costurile monetare care trebuie acceptate, cum spuneam, drept costuri de creștere sau dezvoltare/modernizare, produc efecte pe termen mediu și lung mult amplificate față de fiecare euro cheltuit . Și, oricum, beneficiile integrării trebuie evaluate și în planul efectelor non-monetare : modificarea comportamentului economic bazat acum, în mare măsură, pe hazardul moral ; creșterea competitivității tehnologice, economice și comerciale ; îmbunătățirea mediului de afaceri, sub aspectul previzibilității și reducerii riscului de incertitudine . Și, poate, cel mai important beneficiu este cel al posibilității României de a participa activ la elaborarea noului acquis comunitar, în așa fel încât să fie servite în mod maximal interesele țării noastre . Oare nu este cu mult mai bine să fii parte la luarea unor decizii care au impact asupra ta decât să fii, pur și simplu, ținta pasivă a acestor decizii ?

Cred că este cazul să depășim abordarea demagogică și să evaluăm impactul aderării în mod global . Uniunea Europeană nu impune standarde arbitrare pentru a genera costuri suplimentare, ci stabilește anumite standarde pentru a aduce un plus în calitatea vieții fiecărui cetățean și a crea un mediu economic dinamic și competitiv . Este clar că există costuri pentru modernizarea României, care este subsumată acum procesului de aderare la Uniunea Europeană . Dar aceste costuri au existat și în ultimii ani pentru eficientizarea economiei românești . Acum beneficiem de sprijinul UE, ne vom integra într-un spațiu care va garanta, pe termen mediu și lung, o viață mai bună pentru fiecare dintre noi, iar exemplul altor state membre este elocvent în acest sens .

Consider că, în loc de a discuta demagogic despre acest subiect, trebuie să informăm companiile și cetățenii pentru a-i ajuta să se pregătească bine pentru statutul de membru al Uniunii Europene .

Cred că luciditatea, onestitatea și responsabilitatea evaluării impactului aderării ( și, ulterior, a integrării propriu-zise ) a României la Uniunea Europeană trebuie să constituie ingrediente intelectuale obligatorii .

Nota de plată a integrării se va ridica la cel puțin 17 miliarde de euro pentru următorii cinci ani .

Cei patru milioane de salariați din România urmează să suporte fiecare o cheltuială de 4.200 de euro în plus față de contribuțiile actuale prin taxe . În următorii cinci ani, România va trebui să cheltuiască peste 17 miliarde de euro pentru a atinge standardele UE . Cea mai mare parte a acestei sume va fi plătită de cetățenii și firmele din România .

Costurile aderării, pe care românii le vor suporta, sunt de trei tipuri : costuri publice ( care vor fi acoperite din bugetul de stat ), costuri private ( ce vor fi suportate de societățile comerciale ) și costuri individuale ( ce vor fi plătite de fiecare cetățean român pentru reforma sistemului de pensii, pentru reconversie profesională, pentru alt standard de viață ) . Pentru primele două tipuri de costuri se poate face o estimare, chiar și generală, a valorii acestora, însă pentru cele individuale este imposibil de făcut o apreciere .

Studiile pun în lumină aspecte importante ale aderării la Uniunea Europeană :

gradul de concordanță a legislației românești și a celei comunitare ;

strategii de politică monetară și curs de schimb ;

implicațiile adoptării acquis-ului comunitar asupra controlului financiar ;

politica europeană de securitate și apărare ;

fenomenul migrației și imigrației ;

fondurile structurale – experiența țărilor candidate ;

planul de acțiune privind depozitarea deșeurilor industriale ;

analiza comparativă între statele membre în domeniul insolvabilității și al falimentului ;

soluții și opțiuni de management financiar pentru asigurarea unei creșteri reale a pensiilor ;

ajutoarele de stat în sectoarele sensibile concurențial ;

priorități de dezvoltare agricolă și rurală ;

costurile și beneficiile aderării .

3.2. PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA INSTITUȚIILE EUROPENE

a. Cu privire la Instituții

România a acceptat să fie reprezentată în Parlamentul European de 33 de membri din totalul celor 732 de membri .

România a luat notă că numărul de reprezentanți care vor fi aleși pentru mandatul 2004-2009 va trebui să crească temporar prin aplicarea unei „corecții pro-rată” care va fi decisă de Consiliu, astfel încât numărul total al membrilor să rămână cât mai aproape de 732 .

România a acceptat numărul de 14 voturi care îi sunt alocate din totalul de 345 voturi ale Consiliului .

România a acceptat ca de la data aderării să aibă dreptul la un național ca membru al Comisiei Europene, în mod similar cu celelalte State Membre UE și în conformitate cu Protocolul privind extinderea UE .

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată de un judecător în Curtea de Justiție și de cel puțin un alt judecător în Curtea de Primă Instanță .

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată de un național ca membru al Curții de Auditori și ca acesta să fie numit de Consiliu, cu majoritate calificată, după consultarea Parlamentului .

b. Cu privire la alte organisme stabilite prin Tratate

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată în Comitetul Economic și Social de 15 membri ai diferitelor componente economice și sociale ale societății civile organizate .

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată în Comitetul Regiunilor de 15 membri, fiecare deținând un mandat electoral – regional sau local – sau fiind responsabil politic față de o adunare aleasă .

România a luat notă că numărul membrilor Comitetului Științific și Tehnic al EURATOM va fi mărit corespunzător pentru a permite numirea ad-personam a membrilor adiționali pentru noile State Membre de către Consiliu, după consultarea Comisiei .

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată în Consiliul General al Băncii Centrale Europene de către Guvernatorul Băncii Naționale a României .

România a acceptat ca de la data aderării să devină acționar al Băncii Europene de Investiții .

România a acceptat să fie reprezentată de un membru în Consiliul Guvernatorilor și de un număr corespunzător de directori și directori adjuncți în Consiliul Directorilor, a căror compoziție și funcționare poate fi modificată de Consiliu .

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată în toate Comitetele stabilite prin Tratate în conformitate cu reglementările existente .

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată în Agenția de furnizare EURATOM în conformitate cu reglementările existente .

c. Cu privire la Comitete, Agenții și alte organisme stabilite de legislația secundară

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată în toate comitetele stabilite prin legislația secundară, în conformitate cu reglementările existente .

România a acceptat ca de la data aderării să fie reprezentată în diferitele agenții stabilite anterior acestei date, în conformitate cu reglementările existente .

d. Aspecte diverse

România a luat notă că Articolul 299 al Tratatului CE va fi amendat pentru ca România să fie inclusă în domeniul geografic al Uniunii Europene .

România a luat notă că de la data aderării limba română va fi recunoscută ca limbă autentică a Tratatelor, precum și ca limbă oficială și de lucru, care va fi utilizată de instituțiile europene .

România a luat notă că de la data aderării Reglementările referitoare la personal și condițiile de angajare vor fi aplicate oficialilor și altor funcționari provenind din România .

3.3. IDENTIFICAREA PATRIMONIULUI ECONOMIC

Alăturarea României la UE presupune renunțarea la prerogativele naționale de bază în materie de formulare și aplicare de politici economice dar această renunțare nu este un simplu act de transfer de prerogative, deoarece privește capacitatea unei economii de a-și compatibiliza funcționarea cu un alt spațiu ( UE ) fără costuri excesive, de o parte și de alta . Există un exemplu sui generis de extindere a UE, care privește o fostă țară comunistă și care conține multe lecții ; -landurile estice ale Germaniei unificate . Astăzi, la mai bine de un deceniu de la unificare și după transferuri de cca 800 miliarde euro, șomajul în aceste landuri rămâne în apropierea a 20%, iar stagnarea economică este o constantă a anilor din urmă .

Câteva cuvinte despre dolarizare/euroizare . Cei care pledează pentru acest aranjament monetar par să conceapă spațiul economic unde s-ar aplica schema ca o simplă „anexă”, fără viață internă complexă . Se omit, de pildă, consecințele unui deficit comercial major, care ar reduce automat și sever cantitatea de monedă internă ( fără ca Banca Centrală să mai poată interveni ), ceea ce ar provoca o deflație și o recesiune de amploare, greu de suportat economic și social . În plus sistemul bancar intern ar fi supus unor presiuni teribile ca urmare a dobânzilor ridicate .

Șansa istorică a României de modernizare prin alăturarea la UE trebuie judecată și prin prisma nevoii de „adăpostire” față de incertitudinile și volatilitatea din spațiul economic mondial .

Având în vedere că fluxul exporturilor și importurilor României, cu UE, la această dată variază între 60-65% respectiv 50-55% din total . Cifrele fiind comparabile cu ponderea comerțului intra-european al multora dintre statele UE. Se poate spune că cel puțin din punct de vedere economic – exceptând unele bariere netarifare pentru agricultură și câteva sectoare insudtriale protejate de UE – România este de facto integrata în comerțul comunitar .

Datele statistice din ultimii ani indică o îmbunătățire al gradului de acoperire a importurilor prin exporturi pe relația UE . Orientarea comerțului către UE a fost însoțită de o semnificativă creare de comerț mai ales după semnarea Acordului de Asociere în februarie 1993 .

3.3.1. AGRICULTURA

Concesiile asimetrice ale Acordului de Asociere cu UE au protejat multe din produsele agricole românești de competiția cu cele europene, în timp ce concesiile simetrice ale acordului CEFTA au adus deficite semnificative la acest capitol de comerț, produsele comerțului extern al României fiind mai puțin competitive decât al principalilor parteneri din cauza diferenței de productivitate .

Importurile de produse agricole din zona UE reprezintă aproximativ 7% cele din zona CEFTA fiind de 27,34% din total ceea ce ne face să presupunem că avem deja de a face cu competiția europeană prin intermediari – reexportatorii din zona CEFTA – , ocolind barierele tarifare . Aderarea la UE a țărilor din primul val va face ca deficitul comerțului cu produse agricole să se înrăutățească rapid ca de altfel și Avantajul Comparativ al României față de UE.

Agricultura României nu va putea face față rigorilor PAC fără o intervenție puternică din partea statului pentru a rentabiliza acest sector în vederea aderării, deși există semne clare a suportării din ce în ce mai greu al rigorilor PAC în Europa (ex. : Olanda) aceasta nu se va schimba din cauza lobby-ului puternic exercitat de producătorii din UE . Este posibil totuși ca fermierii din UE să fie atrași, odată cu aderarea României, în scopul realizării unor producții ecologice pe terenuri ce s-au odihnit mai mult de 15 ani . Exemplul Spaniei unde, odată cu intrarea în CEE, veniturile unor producători s-au dublat nu este concludent . România are cel mai ridicat nivel al ocupării forței de muncă în agricultură – 27,9% .

Agricultura, a cărei producție se bazează pe ferme mici, folosind în mod intensiv munca, va trebui să facă față celei mai mari restructurări de forță de muncă, deci o bună parte din costul integrării va fi plătit de cei angajați în agricultură . Pe lângă șomaj mai pot exista costuri psihologice sau de transfer .

3.3.2. INDUSTRIA

Avantajul comparativ cu UE are un trend accentuat descrescător, în timp ce cu restul lumii încă mai avem un ușor avantaj .

În ceea ce privește industria chimică aceasta va avea de pierdut, în condițiile în care procentul importurilor din UE a rămas constant, însă exporturile de produse chimice a scăzut de mai mult de două ori în ultimii cinci ani ; acest fapt dovedind slaba productivitate și competitivitate al acestei industrii . Fără o restructurare până în momentul aderării aceasta nu va avea șanse în competiție cu UE .

Industria materialelor plastice, pielăriei și al articolelor din piele, celulozei și hârtiei sunt slab performante, România fiind la acest capitol mai puțin competitivă decât oricare din țările CEFTA, structura producției interne fiind necompetitivă în general, aceste industrii vor supraviețui numai prin preluarea de către marile companii Vestice la momentul aderării .

Industria lemnului și prelucrătoare este într-o situație de avantaj comparativ cu țările UE, menținând acest trend prin investiții în tehnologie și atragere de capital, la momentul integrării acest sector va avea de câștigat dezvoltându-se și creând locuri de muncă .

Industria de încălțăminte și textilă cu o competitivitate destul de ridicată actualmente reprezentând 32,43% din totalul exportului și 47,04% din exportul românesc către UE dovedește că este viabilă, chiar dacă majoritatea producției este în lohn, gradul de calificare și salarizare al forței de muncă în acest domeniu, o face viabilă . Integrarea va duce la creșterea productivității acestei ramuri cât și la o scădere a costurilor unitare ale forței de muncă .

Industria sticlei și ceramicii va avea de pierdut încă de la aderarea primului val la UE din cauza competitivității reduse și datorită costurilor unitare ale forței de muncă .

Pentru ca, țările ce vor intra în primul val vor fi avantajate, cu cât va fi mai mare UE cu atât mai mari vor fi câștigurile pentru țările membre și pierderile pentru țările nemembre . Actualmente țările dezvoltându-se și câștigând pe seama pierderilor altor țări .

În domeniul industriei metalurgice, mașini și echipamente dacă se va menține trendul importurilor de tehnologie, România va avea de câștigat în acest domeniu la momentul integrării . Costurile unitare ale forței de muncă în industria metalurgică este cu mult sub media restului industriei .

Faptul că în prezent exportam multe echipamente dar mai ales subansamble dovedește viabilitatea acestui sector de activitate .

3.3.3. CERCETAREA

La nivel guvernamental, cercetarea și dezvoltarea au o susținere totuși slabă, în România ponderea cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea în PIB fiind mai mică de 4-5 ori decât cea a țărilor UE, mai mică chiar decât în celelalte țări candidate .

La capitolul educație România este în urma mediei UE la nr. de studenți/locuitor, cei mai buni plecând peste hotare . Cu toate acestea îmbinarea dintre cercetare, dezvoltare și educație poate da rezultate spectaculoase .

Producătorii și exportatorii de români de software sunt o categorie de câștigători – de exemplu, SOFTWIN a creat primul software din lume care folosește tehnologia WAP pentru accesul și controlul de la distanță al rețelelor de securitate . Acest produs a fost cumpărat prin internet de aproape de 500 mii de utilizatori din SUA numai în ultimele 45 zile ale anului 2000, făcând ca Softwin să-și realizeze obiectivul de a deține 1% din piața mondială a produselor antivirus în 2001, iar pentru anul 2006 sperând să ajungă la o cotă de 6% din piață .

3.3.4. PIAȚA FORȚEI DE MUNCĂ

Odată cu integrarea piețelor, firmele vor trebui să facă față competiției tot mai puternice de pe piața bunurilor . Drept urmare, vor trebui să elimine forța de muncă în exces pentru a-și îmbunătăți productivitatea. Forța de muncă este împinsă spre a-și găsi noi locuri de muncă în alte firme, sectoare de activitate sau chiar să își schimbe radical ocupația .

Realitatea este că avem o subutilizare a forței de muncă substanțială și, în contextul viitorului deficit de forță de muncă în UE, România are șanse să devină o sursă pentru atragerea capitalului uman de către industriile europene (fie direct prin migrarea forței de muncă, fie indirect prin subcontractare ) . Chiar și acum, când există bariere severe în calea migrării forței de muncă (vize, permise de muncă ), România este alături de Polonia, singura țară din Europa Centrală care a înregistrat un flux pozitiv al migrării către UE .

În funcție de mobilitatea forței de muncă și de rapiditatea adaptării, costul integrării suportat de aceasta poate fi mai mare sau mai mic .

O realocare rapidă a resurselor va fi însoțită de o realocare a forței de muncă, pentru că oamenii vor trebui să se îndrepte către acele sectoare care creează locuri de muncă . Cazul întoarcerii spre agricultură „ca ultim angajator”, ( ex. Botoșani, Iași, etc. ) nu este o soluție agricultura fiind și ea restructurată pe criteriul productivității .

Mai întâi, realocarea forței de muncă este necesară deoarece firmele trebuie să supraviețuiască și să își desfășoare afacerile într-un mediu cu totul nou . În același timp, sectoarele care au fost neglijate în timpul comunismului, și anume serviciile, sunt în creștere și cererea lor de forță de muncă crește . Ex post, procesul este benefic pentru întreaga economie, dar pe acest moment vor fi oameni care pierd și oameni care câștigă .

Logica ne spune că perdanți vor fi aceia care sunt aproape de vârsta pensionării, în sectoarele în declin economic, care dețin calificări specifice ce nu pot fi ușor folosite în alt domeniu, în timp ce câștigătorii vor fi cei tineri, cu calificări în sectoarele aflate în creștere .

Cu alte cuvinte, pentru a atinge structura ocupării din țările mediteraneene ale UE, în România anilor 1989, 31,3% din populația ocupată trebuia să își schimbe sectorul de activitate, ocupația și calificarea .

De aceea, comparată cu celelalte țări, România va avea populația cea mai afectată de integrare, având nevoie de o mare flexibilitate pentru a se adapta noilor condiții de pe piața muncii .

3.3.5. ARMONIZAREA CRITERIULUI ECONOMIC

În conformitate cu obiectivul major stabilit de România pentru actuala etapă de dezvoltare, crearea condițiilor pentru aderarea, într-o perspectivă apropiată, la UE, principiile fundamentale ce stau la baza dezvoltării economiei și înfăptuirii reformei sunt : reforma societății românești pentru recunoașterea și afirmarea valorilor morale și democratice, așezarea dreptului de proprietate la temelia societății românești, accelerarea reformei instituționale începând cu Guvernul României pentru crearea unui stat modern, restructurarea și modernizarea industriei românești în sensul redimensionării și privatizării acesteia în vederea asigurării unei creșteri economice durabile, reorientarea și dezvoltarea agriculturii în direcția cerințelor economiei de piață prin sprijinirea sistemelor de producție și valorificare, reforma sistemului finanțelor publice potrivit principiului finanțării obiectivelor viabile economic, distribuirea echitabilă a costurilor tranziției în sprijinul solidarității sociale, așezarea României cu demnitate în lumea democratică și dezvoltată a Europei .

Așezând la baza dezvoltării economico-sociale aceste principii, strategia aderării României la UE cuprinde o serie de obiective sintetizate în următoarele politici : politica macroeconomică, politica de restructurare a economiei, politici privind drepturile omului, culte și minorități și politici privind capitalul uman .

Politica macroeconomică a guvernului își propune în domeniul valutar-monetar următoarele :

reducerea inflației, înfăptuirea stabilității interne și externe a monedei naționale, respectiv introducerea unor măsuri de politică economică menite să asigure previziunea evoluției cursului monedei ;

recâștigarea încrederii în moneda națională și creșterea vitezei de rotație a banilor ;

limitarea deficitului bugetar în vederea diminuării ponderii statului în utilizarea resurselor financiare ale economiei ;

menținerea ratelor dobânzii la niveluri pozitive, în termeni reali, pentru a asigura creșterea și utilizarea eficientă a resurselor de capital financiar ;

asigurarea unui nivel competitiv și realist al cursului de schimb valutar ;

asigurarea deplinei convertibilități a contului curent și pregătirea condițiilor de trecere graduală la convertibilitatea contului de capital ;

administrarea cu prudență sporită și într-o manieră transparentă a datoriei publice interne și externe ;

practicarea unor dobânzi pentru depozite bancare ale băncilor comerciale la Banca Națională a României sub nivelul dobânzii pe piața interbancară;

diversificarea emiterii de obligațiuni de stat pe termen mediu, ca instrument al Băncii Naționale a României de reglare a masei monetare și pentru finanțarea deficitului bugetar .

Politicile de restructurare a economiei își propun mai întâi măsuri de consolidare a mecanismelor concurențiale care să permită României îndeplinirea condițiilor necesare semnării Acordului European de evaluare a conformității . Va fi încurajată activitatea Consiliului Concurenței pentru a întări capacitatea acestuia de a pune în aplicare legislația protecției concurenței .

În prezent, acțiunile privind crearea condițiilor de aderare a României la UE vizează : includerea permanentă a problematicii specifice a integrării pe agenda contactelor politice bilaterale și multilaterale ; pregătirea temeinică a fiecărei etape de negociere în formarea unui corp de negociatori competenți ; consolidarea coordonării de către Departamentul pentru Integrare Europeană a procesului, alături de alte instituții cu responsabilități în domeniu, prin alocarea unor resurse suplimentare ( umane și materiale ) capabile să gestioneze în mod adecvat acest proces ; utilizarea cu eficiență maximă a programelor comunitare de asistență și colaborare ; obținerea unui acces mai larg, în condiții echitabile, la sursele de finanțare și investiții ; ameliorarea regimului de liberă circulație în spațiul comunitar a cetățenilor români .

Țara noastră va trebui să pună cât mai curând în aplicare prevederile Programului de pre-aderare pentru a pregăti cât mai bine condițiile pentru începerea negocierilor în vederea aderării ca membru cu drepturi depline la UE.

Dintre măsurile cele mai importante a căror punere în aplicare a început menționăm :

realizarea programului național de armonizare legislativă vizând îndeosebi crearea unui cadru adecvat de participare la piața unică a UE ;

pregătirea condițiilor pentru punerea în aplicare a prevederilor din acordul de asociere referitoare la libera circulație a forței de muncă și a capitalului și elemente complementare dezvoltării comerțului și investițiilor ;

dezvoltarea de proiecte specifice pentru valorificarea întregului pachet de asistență europeană în domeniul restructurării și privatizării, pentru desăvârșirea procesului de ajustare structurală, al protecției sociale, al dezvoltării infrastructurii și al edificării societății civile ;

dezvoltarea cooperării și încheierii de acorduri de liber schimb cu țările asociate la UE, ca bază a revigorării comerțului dintre ele .

Derularea contemporană a procesului de integrare a țărilor din UE, caracterizat de adâncirea acestuia și marcat de încheierea procesului de formare a pieței unice și pregătirea uniunii monetare, ridică probleme noi și deloc ușoare pentru niște candidați cu economiile în transformări profunde, care doar de câțiva ani au trecut la convertibilitatea de cont curent a monedei naționale, liberalizarea comerțului exterior, crearea și consolidarea mecanismelor de piață concurențială etc .

Analiza costurilor și beneficiilor extinderii UE prezintă o măsură importantă pentru România . Studiile efectuate relevă că riscurile potențiale ale neextinderii sunt mai mari pentru țările UE decât pentru cele candidate, pe când beneficiile extinderii sunt mai mari decât costurile pentru țările UE .

Efectele pe termen lung ale integrării și implicațiile cantitative ale acestora constituie un puternic stimulent pentru impulsionarea eforturilor de integrare .

Se poate aprecia că procesul de îndeplinire a criteriilor de aderare la UE de către țările candidate se va desfășura în mod continuu, pe parcursul mai multor ani . Dialogul instituționalizat cu UE va stabili nu când o țară dorește să adere la UE, ci când este pregătită să facă acest demers în conformitate cu strategia de la Essen ( decembrie 1994 ) și cu hotărârile Consiliului European de la Luxemburg ( 1997 ) și Conferinței Europene de la Londra ( 1998 ) .

România consideră că îndeplinirea criteriilor stabilite de UE implică o redresare economică cât mai puternică și accelerată a țării, prin mobilizarea factorilor interni, potentați de cooperarea cât mai strânsă cu țările comunitare, al căror sprijin îndeosebi financiar și tehnico-economic trebuie să fie mai substanțial, dar și de o colaborare multilaterală cu celelalte țări aderente la UE .

Perspectivele integrării rapide în UE vor trebui să determine autoritățile române să analizeze cu seriozitate costurile acestui proces în raport cu beneficiile scontate, termenul necesar armonizării legislative și cât de benefic este procesul pentru reforma în curs de desfășurare în țara noastră .

BIBLIOGRAFIE

* T. STOLOJAN, R. TATATRCAN – Integrarea și politica fiscală Europeană

* COLECȚIA – Orizont economic

* SITE-URI – Ministerul Integrării Europene