Uniunea Europeana. Particularitati ale Aderarii

CAPITOLUL I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

SECTIUNEA I – SCURT ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE

Comunitatile europene sunt organizatii care, pornind de la necesitatile integrarii economice, au pregatit conditiile pentru integrarea politica. Procesul evolutiv a dus la adancirea structurilor democratice si consolidarea puterilor acestora.

Crearea Comunitatilor Europene are ca temei planul lui Robert Schuman care, la 9 mai 1950, a lansat in Germania si in celelalte tari ale Europei care au acceptat ideea de creare a unei Comunitati de interese pacifiste. Prin aceasta, a intins o mana fostilor inamici si a eradicat dorinta de razboi si ororile trecutului. In plus a initiat un proces complet nou in relatiile inernationale, propunand vechilor natiuni sa se revitalizeze impreuna, exercitandu-si impreuna suveranitatea, asa cum nici una dintre ele nu ar fi fost capabila sa o exercite singura.

De atunci, constructia Europei a avansat in fiecare zi. Ea reprezinta cea mai semnificativa sarcina a secolului al XX-lea si o speranta noua in zorii noului secol.

Astazi, europenii isi rezolva diferendele prin mijloace pasnice, aplicand domnia legii si cautand concilierea. Spiritul de superioritate si de discriminare a fost alungat din relatiile dintre statele membre, acestea incredintand celor cinci institutii comunitare (Consiliul, Parlamentul, Comisia, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi) responsabilitatea pentru medierea conflictelor, pentru definirea interesului general al europenilor si pentru promovarea politicilor comune.

Standardul de viata al oamenilor s-a imbunatatit semnificativ, mult mai mult decat ar fi fost posibil daca fiecare economie nu ar fi beneficiat de pe urma economiei programate si a obtinerii de castiguri din piata comuna si intensificarea comertului. Integrarea economica demonstreaza zilnic nevoia de realizare a uniunii politice si ne apropie tot mai mult de aceasta. La nivel international, Uniunea Europeana isi mareste influenta o data cu importanta economica, standardul de viata al cetatenilor si locul sau in forumurile diplomatice, comerciale si monetare.

Comunitatea Europeana isi obtine forta din valorile comune ale democratiei si drepturilor omului, care reunesc oamenii, mentinand, in acelasi timp, diversitatea culturilor, limbilor nationale, precum si a traditiilor.

Uniunea Europeana se fundamenteaza pe cele trei tratate institutive (Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, privind infiintarea CECA si cele doua tratate de la Roma din 25 martie 1957, privid infiintarea CEE si EURATOM), tratate care au fost permanent modificate, completate si adaptate noilor realitati. In acest sens, Tratatul de la Maastricht a creat cetatenia europeana, introducand un set de drepturi si obligatii pentru cetatenii statelor membre. Acest tratat le-a amendat pe cele originare din anii ’50, alaturand intr-un singur text prevederile tratatelor existente, introducand doua noi sectiuni majore care acopera coordonarea politicii externe si cooperarea in domeniile justitiei si afacerilor interne.

Sugestiv, activitatea Uniunii Europene este de obicei ilustrata prin “cei trei piloni”. Astfel, primul se refera la cooperarea economica a statelor membre, bazandu-se pe cele “patru libertati” (libera circulatie a persoanelor, a capitalului, a serviciilor si a bunurilor) si integrand activitati din agricultura, mediu, concurenta, comert, fiscalitate si uniune monetara. In aceste domenii, institutiile comunitare au putere legislativa, pentru ca statele membre le-au delegat anumite competente, ce reprezinta in multe cazuri insemne ale suveranitatii nationale. In domeniile circumscrise primului pilon, institutiile Uniunii Europene opereaza independent de statele membre, iar cooperarea se face la nivel supra-national, fapt ce demonstreaza ca Uniunea Europeana este diferita de celelalte organisme internationale.

In virtutea celui de-al doilea pilon, Uniunea Europeana, putere economica de anvergura globala, incepe sa se afirme in marea diplomatie internationala, ceea ce o determina sa abordeze o “voce unica”, avand la baza cooperarea in domeniul politicii externe si de securitate.

Cel de-al treilea pilon consta in cooperarea institutiilor nationale din sfera justitiei si a afacerilor interne. Consiliul European, in acest sens, poate lua, deocamdata, numai decizii cadru cu privire la armonizarea legislativa. Datorita intensificarii procesului de circulatie libera a persoanelor pe teritoriul Uniunii si a afirmarii din ce in ce mai pregnante a idealului “cetateniei europene”, cooperarea in acest domeniu va deveni, insa, deosebit de importanta.

Tratatul de la Amsterdam a retinut pe ansamblu aceeasi arhitectura. Acest nou izvor de drept se concentreaza pe trei mari dimensiuni:

Obligatia UE de a monitoriza respectarea drepturilor fundamentale, in particular a celor inscrise in Conventia European pentru Protectia Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, adoptata de Consiliul Europei in 1950. Orice stat membru vinovat de serioase si sistematice abateri va fi pasibil de penalizari, mergand pana la suspendarea dreptului de vot in cadrul Consiliului. In acelasi timp, respectarea drepturilor fundamentale inscrise in mai sus-mentionata Conventie este o preconditie pentru ca tarile asociate sa adere la UE;

Dreptul UE de a actiona impotriva oricarei forme de discriminare bazate pe sex, rasa sau origine etnica, religie sau credinta, disabilitati, varsta sau orientare sexuala;

Obligatia UE de a promova oportunitati egale pentru barbati si femei in toate politicile sale, in virtutea normelor existente in tratate, in sfera sociala si a fortei de munca. In acest ultim domeniu, noul tratat deschide drumul catre “discriminarea pozitiva” daca unul dintre sexe este clar dezavantajat.

Rezultatul este o structura deschisa care va permite si incuraja extinderea ulterioara si protejarea drepturilor cetatenilor, reprezentand un raspuns primar la dorinta exprimata de unele state membre ca Uniunea Europeana sa aiba propriul sistem de drepturi fundamentale care sa completeze regulile deja stabilite de Curtea Europeana de Justitie.

Tratatul de Amsterdam depaseste abordarea abstracta a drepturilor omului prin creionarea unor raspunsuri practice in situatia in care aceste prerogative sunt amenintate si este necesara o actiune corectiva. Pe de alta parte, acest document confirma si clarifica principiul subsidiaritatii, recunoaste dreptul oamenilor de a avea acces la documentele institutiilor europene, garanteaza actiuni concrete pentru combaterea fraudei impotriva bugetului UE.

In intreaga Europa se inregistreaza un mare numar de anchete ale unor cazuri de coruptie in care sunt implicati reputati politicieni din Franta, Spania, Marea Britanie, Belgia si Italia, ceea ce reflecta activismul de care da dovada o ramura a sistemului judiciar.“Daca secolul al XIX-lea a fost considerat in Europa ca o perioada a marilor legislaturi, iar secolul al XX-lea – epoca unui executiv puternic, secolul al XXI-lea ar putea sa se remarce printr-o activitate deosebita a sistemulu judiciar”, afirma Sergio Romano.

Slabirea statului national in Europa, pe masura ce barierele din calea comertului si calatoriilor sunt desfiintate, coroborata cu ascendenta “generatiei rebele din 1968”, plina de neincredere fata de autoritati, a dus la intarirea sistemului judiciar, facand posibile anchetele de coruptie si abuz de putere.

Tratatul de la Amsterdam stabileste pricipiile calauzitoare, intarind politica externa si de securitate a UE:

in primul rand, sa apere valorile comune, interesele fundamentale, independenta, integritatea si securitatea Uniunii;

in al doilea rand, sa apere pacea si sa intareasca securitatea internationala si cooperarea, sa consolideze democratia, domnia legii si drepturile fundamentale.

In cadrul Conferinei Interguvernamentale de la Nisa Ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre au semnat un Tratat la 26 februarie 2001, intrat in vigoare la 1 februarie 2003 si avand ca tema prioritara a agendei sale reformarea cadrului institutional european in vederea pregatirii procesului de extindere a Uniunii Europene. Reanalizarea proiectului constructiei comunitare institutionale s-a dovedit a fi o sarcina destul de dificila, dat fiind faptul ca bilantul acestui summit este contrastant. Pe de o parte s-au inregistrat progrese referitoare la numirea presedintelui Comisiei Europene prin votul majoritatii calificate, intaririi puterii acestuia, revigorarii sistemului juridic si ameliorarii sistemului de cooperare intarita, gratie suprimarii dreptului de veto. Pe de alta parte, insa, problemele ramase neclarificate la Amsterdam au fost numai pe jumatate solutionate la Nisa. Printre aceste “left overs” se numara problemele din domeniile fiscal si social si, catalogata drept simbol al “esecului de la Nisa”, asa-zisa “ruptura” dintre statele mari si cele mici ale UE, ca si cea dintre Franta si Germania.

In pofida restantelor la nivelul clarificarii institutionale, momentul Nisa a inregistrat un progres considerabil, chiar daca numai partial, in planul pregatirii largirii Uniunii, fiind receptat, atat in sanul institutiilor europene, cat si in mediul academic, ca un “prag minim” atins, un compromis care sa permita continuarea, in mod eficient, a negocierilor asupra extinderii.

Reuniunea sefilor de stat si de guvern din UE de la Copenhaga din perioada 12-13 decembrie 2002 a consacrat cea mai robusta largire de pana acum prin acceptarea afilierii in 2004 la marea familie europeana a 10 state asociate (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Ungaria).

In ciuda atmosferei tensionate determinate de chestiuni ramase controversate in urma negocierilor pregatitoare, comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, a reusit sa mobilizeze factorii de decizie europeni in vederea ajungerii la un compromis, insistand ca extinderea sa se realizeze “acum ori niciodata”, estimand ca in cazul unui esec exista riscul “unor consecinte teribile asupra opiniei publice”.

B. Delimitari conceptuale

In elaborarea dosarelor de fundamentare si a documentelor de pozitie se va porni in primul rand de la dispozitiile acquis-ului comunitar din fiecare domeniu. Acquis-ul comunitar cuprinde:

Tratatul instituind Comunitatea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

Tratatul instituind Uniunea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

Directivele, regulamentele si deciziile, ca acte normative comunitare cu valoare obligatorie,respectiv cu valoare de recomandare;

Acordurile internationale la care Uniunea Europeana este parte (inclusiv Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte);

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene privind interpretarea si modul de aplicare a dispozitiilor pertinente ale tratatelor constitutive, ale acordurilor internationale si ale legislatiilor secundare (directive, regulamente, decizii etc.).

Derogarea este o exceptie cu caracter permanent de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis determinat. Ea poate lua sfarsit intr-un singur caz, si anume atunci cand normele comunitare de la care s-a solicitat exceptarea sunt abrogate sau modificate astfel incat ea sa devina lipsita de obiect.

Documentele de pozitie sunt documentele oficiale prin care Romania isi prezinta- in cadrul Conferintei Interguvernamentale pentru aderare la Uniunea Europeana – pozitia fata de fiecare dintre cele 31 de capitole de negociere in care este impartit, pentru ratiuni metodologice, acquis-ul comunitar.

Documentelor de pozitie ale Romaniei li se raspunde de catre Consiliul Uniunii Europene prin pozitii comune, prin care pozitia Romaniei poate fi acceptata sau se poate cere Romaniei sa isi modifice pozitia in anumite privinte. In acest ultim caz, ramane ca Romania sa adopt completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;

Directivele, regulamentele si deciziile, ca acte normative comunitare cu valoare obligatorie,respectiv cu valoare de recomandare;

Acordurile internationale la care Uniunea Europeana este parte (inclusiv Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte);

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene privind interpretarea si modul de aplicare a dispozitiilor pertinente ale tratatelor constitutive, ale acordurilor internationale si ale legislatiilor secundare (directive, regulamente, decizii etc.).

Derogarea este o exceptie cu caracter permanent de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis determinat. Ea poate lua sfarsit intr-un singur caz, si anume atunci cand normele comunitare de la care s-a solicitat exceptarea sunt abrogate sau modificate astfel incat ea sa devina lipsita de obiect.

Documentele de pozitie sunt documentele oficiale prin care Romania isi prezinta- in cadrul Conferintei Interguvernamentale pentru aderare la Uniunea Europeana – pozitia fata de fiecare dintre cele 31 de capitole de negociere in care este impartit, pentru ratiuni metodologice, acquis-ul comunitar.

Documentelor de pozitie ale Romaniei li se raspunde de catre Consiliul Uniunii Europene prin pozitii comune, prin care pozitia Romaniei poate fi acceptata sau se poate cere Romaniei sa isi modifice pozitia in anumite privinte. In acest ultim caz, ramane ca Romania sa adopte un nou document de pozitie privind acel capitol, modificat in functie de solicitarile primite si de interesele si de posibilitatile proprii.

Perioada de tranzitie este o exceptie cu caracter temporar de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis determinat, solicitata de un stat candidat, initial prin documentele sale de pozitie si ulterior inscrisa in tratatul sau de aderare. Ea intra in vigoare la data la care statul candidat devine membru al UE si se incheie la sfarsitul duratei sale, moment de la care normele comunitare cu privire la care a fost solicitata perioada de tranzitie devin opozabile statului respectiv..

Piata comuna a devenit un proiect in sine si tratat ca atare incepand cu anii ’80, cand statele europene au adoptat un program de actiune, asa-numita “Carte Alba”, care punea bazele unei piete unice europene (The Single Market). Pentru crearea cadrului acesteia, Comunitatea Europeana a adoptat, in anul 1985, Actul Unic European (intrat in vigoare in 1987), care a sporit eficienta procesului de decizie la nivelul Consiliului European. Toate acestea au netezit treptat calea catre uniunea economica si monetara, proiect lansat in 1989 si continuat cu uniunea monetara care a devenit realitate la 1 ianuarie 1999, o data cu adoptarea monedei Euro de catre 11 state ale Uniunii.

Programul ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Preaderare) este unul dintre cele trei instrumente de finantare nerambursabila (impreuna cu PHARE si SAPARD) care sprijina tarile candidate in pregatirea lor pentru aderarea la Uniunea Europeana. Acest program a demarat la 1 ianuarie 2000 si finanteaza proiecte in domeniul infrastructurii de transport si de mediu.

Programul PHARE (Fondul pentru Dezvoltarea Societatii Civile) a fost primul program al UE de cooperare tehnica si financiara cu tarile din Europa Centrala si de Est. A fost lansat in 1989, fiind un instrument de preadrare.

Programul SAPARD (Programul Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) este menit sa sprijine eforturile facute de tarile din centrul si estul Europei in perioada de preaderare, prin care isi pregatesc participarea la Politica Agricola Comuna si la Piata Unica. El urmareste doua obiective majore: de a contribui la aplicarea acquis-ului si de a rezolva probleme prioritare si specifice in domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale.

Road-map (foaia de parcurs) reprezinta un set de documente care puncteaza obiectivele si masurile prioritare concrete, pe termen scurt si mediu, pe care este important sa se concentreze statele asociate in procesul de adoptare si implementare a acquis-ului comunitar. El este elaborat in acord cu recomandarile si concluziile din Raportul de tara anual, prevederile Parteneriatului pentru Aderare si angajamentele asumate prin negocierile de aderare.

Strategia de preaderare este un ansamblu de masuri cu caracter politic, economic si legislativ, care acopera toate domeniile de activitate ce tin de competenta comunitara si vizeaza satisfacerea de catre statele ce doresc sa devina membre ale UE a criteriilor de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga (din iunie 1993) si Madrid (din decembrie 1995).

Premise privind extinderea Uniunii Europene

Procesul complex al negocierilor si pregatirea dificila pentru aderare dau nastere unei nesigurante a tarilor candidate in ceea ce priveste progresul extinderii. De ceea este imperios necesar ca Uniunea Europeana sa proiecteze un angajament ferm al extinderii. Uniunea a decis sa nu fixeze termene rigide pentru ca finalizarea negocierilor sa coincida cu indeplinirea criteriilor de aderare, intrucat aceasta depinde de circumstantele politicii sociale si economice ale fiecarei tari candidate.

Un proiect al extinderii de asemenea dimensiuni necesita o strategie de comunicare apta sa mentina informati cetatenii Uniunii Europene si ai statelor candidate, de natura sa asigure participarea acestora la procesul de extindere, in virtutea legitimitatii conferite de valorile democratice.

Se apreciaza ca largirea UE va aduce beneficii de securitate sporita, stabilitate si prosperitate nu numai pentru UE, ci si pentru comunitatea internationala, inclusiv partenerii comerciali de baza ai UE. Acest proces va mari dimensiunile pietei unice, va stimula dezvoltarea si va crea noi oportunitati de investitii si comert si va plasa UE intr-o pozitie mai buna de a contribui la eforturile internationale de a stopa migratia, poluarea mediului, traficul ilegal si crima organizata.

Pentru ca extinderea sa se deruleze firesc, Uniunea trebuie sa continue sa dezvolte relatii puternice cu vecinii sai imediati. Angajamentele de parteneriat si asociere dezvoltate cu acestia cauta sa creeze conditii pentru stabilitate politica si crestere economica, pentru ca viitoarele granite ale UE sa nu dea nastere unor linii despartitoare in Europa. Consiliul European, intrunit la Copenhaga in iunie 1993, a conchis ca “tarile asociate din Europa Centrala si de Est, care doresc, pot deveni membre ale Uniunii Europene. Aderarea fiecarei tari va avea loc de indata ce aceasta va fi capabila sa-si asume obligatiile ce-i revin prin satisfacerea conditiilor economice si politice pe care le implica aderarea.

Calitatea de membru implica indeplinirea urmatoarelor criterii:

stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, precum si respectarea drepturilor si protectia minoritatilor;

existenta unei economii de piata functionale, cat si capacitatea de a face fata concurentei si fortelor de piata din cadrul Uniunii;

capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru, inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice, economice si monetare.

Capacitatea Uniunii de a asimila noi state membre constituie de asemenea un criteriu esential, ce corespunde atat interesului Uniunii, cat si al tarilor candidate”.

Opinia Comisiei Europene asupra gradului de pregatire a unei tari pentru aderare este actualizata in fiecare an printr-un Raport anual

In acelasi spirit, Consiliul European reunit la Madrid in decembrie 1995 a subliniat necesitatea ca statele candidate sa-si adapteze structurile administrative pentru a asigura atat transpunerea legislatiei comunitare in legislatiile nationale, cat si aplicarea ei efectiva prin structuri administrative si juridice adecvate. Pentru aderarea la Uniunea Europeana este necesara, mai intai, increderea reciproca intre statele membre si cele candidate.

Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997 a subliniat de asemenea ca: “extinderea Uniunii Europene necesita, in pralabil, o consolidare si o imbunatatire a functionarii institutiilor, in conformitate cu dispozitiile Tratatului de la Amsterdam referitoare la institutii”, iar Consiliul European de la Nisa reunit in decembrie 2000 a solicitat statelor candidate sa accelereze ritmul reformelor incepute, absolut necesare pentru pregatirea lor in vederea aderarii.

Sectiunea a II-a

Preliminarile aderarii

A. Acordul de Asociere cu Romania

Baza legala a relatiilor dintre Romania si Uniunea Europeana o reprezinta Acordul European de Asociere. Acest document a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost promulgat de Presedintele Romaniei la 5 aprilie 1993 si a fost ratificat prin Legea nr.20/ 12 aprilie 1993, publicat in Monitorul Oficial nr.73/ 1993. Acordul European a intrat in vigoare la 1 februarie 1995.

Obiectivele asocierii pevazute in art. 1 sunt:

asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul politic dintre parti, care sa permita dezvoltarea unor legaturi politice stranse;

promovarea dezvoltarii comertului, precum si a relatiilor economice intre parti, sprijiind astfel dezvoltarea economica in Romania;

asigurarea unei baze pentru cooperarea economica, sociala, financiara si culturala;

srijinirea eforturilor Romaniei de dezvolarea a economiei, de desavirsire a tranzitiei intr-o econmie de piata si de consolidare a democratiei;

stabilirea unor institutii adecvate pentru a face asocierea efectiva;

asigurarea unui cadru pentru integrarea graduala a Romaniei in Comunitate .

In ceea ce priveste crearea cadrului institutional, se apreciaza ca un dialog politic regulat va consolida apropierea dintre Romania si Comunitate, va spijini schimbarile politice si economice in curs de desfasurare in aceasta tara si va contribui la stabilirea de forme noi de cooperare.

Printre finalitatile acestui dialog politic se numara urmatoarele:

facilitarea integrarii depline a Romaniei in comunitatea natiunilor democratice si a apropierii progresive dintre Romania si Comuniatate. Apropierea economica prevazuta in acest Acord va conduce la o mai mare convergenta politica;

realizarea unei convegente crescande a pozitiilor comune in problemele internationale, in special in cazul celor de natura a avea efecte substantiale asupra uneia sau alteia dintre parti;

apropierea pozitiilor partilor in probleme de securitate, ceea ce va duce la intarirea securitatii si stabilitatii in intreaga Europa.

Un alt punct important prevazut in Acord (art.6) il reprezinta respectarea principiilor democratice si a drepturilor omului stabilite in Actul Final de la Helsinki si Carta de la Paris pentru o Noua Europa, precum si a principiilor economiei de piata; toate acestea au rolul de a inspira poiticile interne si externe ale partilor, constituind elemente esentiale ale asocierii.

In privinta liberalizarii circulatiei marfurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor, Romania si Comunitatea au stabilit gradual o zona de liber schimb bazata pe obligatii reciproce si echilibrate, in concordanta cu prevederile Acordului de Asociere si cele ale Acordului General pentru tarife vamale si comert (GATT). O atentie deosebita este acordata regimului taxelor vamale; in acest sens este stabilit un calendar al reducerilor taxelor la import si export intre Comunitatae si Romania, defalcat pe 10 ani (art.10-11). De asemenea, exista prevederi speciale cu privire la produsele de origine animaliera si vegetala, avand specific agricol.

Cele doua parti se vor abtine de la orice masuri sau practici de natura fiscala interne care ar introduce, direct sau indirect, o discriminare intre produsele unei parti si produsele similare originare din teritoriul celeilalte parti (art. 27alin.1).

Acordul nu va exclude mentinerea sau stabilirea de uniuni vamale, zone de liber schimb sau aranjamente privind comertul de frontiera, cu exceptia situatiilor in care ele modifica aranjamentele prevazute in Acord (art.28alin1).

Sunt stabilite masuri de protectie pentru situatiile neprevazute ce pot aparea in timpul derularii Acordului, in acest sens fiind instituit un Consiliu de Asociere cu rol in supravegherea respectarii prevederilor Acordului. Activitatea Consiliului de Asociere este reglementata de art. 106-114 din Acord.

Acordul nu exclude prohibitiile sau restrictiile la import, export sau tranzit, justificate pe temeiurile moralitatii publice, politicii sau securitatii publice, protectiei sanatatii si vietii, protectiei resurselor naturale, a tezaurelor, a proprietatii intelectuale, industriale sau comerciale sau a reglementarilor referitoare la aur si argint (art.36). Aceste derogari de la regula instituita au caracter restrictiv.

In continuare, este reglementata situatia fortei de munca, a circulatiei persoanelor si a contractelor de munca si de comert incheiate de companiile romanesti si europene. In acest sens, in scopul facilitarii restructurarii resurselor de forta de munca, ca urmare a restructurarii economice din Romania, Comunitatea va furniza asistenta tehnica pentru crearea unui sistem adecvat de asigurari sociale, conform art. 89 (art.44). Pentru a facilita cetatenilor din Comunitate si celor din Romania initierea si desfasurarea in mod regulat de activitati profesionale in Romania si, respectiv, in Comunitate, Consiliul de Asociere va examina masurile necesare ce trebuie luate pentru a asigura recunoasterea reciproca a calificarilor (art.47). In acelasi timp, partile se obliga sa adopte masurile necesare pentru a permite furnizarea de servicii de catre companiile si cetatenii din Comunitate sau din Romania, stabiliti pe teritoriul uneia dintre parti, alta decat a persoanei pentru care sunt destinate serviciile, cu luarea in considearare a dezvoltarii sectoarelor de servicii ale partilor (art.56 alin1).

Cu privire la tranzactiile din contul de capital din balanta de plati, Romania si statele membre ale Uniunii vor asigura circulatia libera a capitalului privind investitiile directe facute in companii infiintate conform legilor in vigoare in tara gazda si investitiile facute conform prevederilor Acordului, lichidarea sau repatrierea acestor investitii si a oricarui profit rezultat din acestea. Nu se vor introduce noi restrictii valutare la circulatia de capital si la platile curente aferente. In plus, sunt stabilite incompatibilitatile cu buna functionare a relatiilor comerciale intre parti (art.64 alin1) si sunt supuse examinarii practicile contrare acestui articol, prin prisma regulilor stabilite de art.85-86 si 92 din Tr. CEE.

Pentru o mai eficienta protectie a drepturilor de proprietate intelectuala, industriala si comerciala, Romania se obliga ca, pana la sfarsitul celui de-al cincilea an de la intrarea in vigoare a Acordului, sa solicite aderarea la Conventia de la Munchen privind acordarea patentelor europene (din 5 octombrie 1973), precum si la celelalte conventii multilaterale referitoare la aceste drepturi la care statele membre sunt parti sau pe care le aplica de facto. Scopul este acela de a se asigura un nivel de protectie similar cu cel din Comunitate (art.67).

Romania se angajeaza sa depuna eforturi pentru ca legislatia interna sa devina, gradual, compatibila cu cea a Comunitatii. Astfel, armonizarea legislatiei se va extinde in special in urmatoarele domenii: vamal, al societatilor comerciale, bancar, al proprietatii intelectuale, al protectiei fortei si locurilor de munca, al securitatii sociale, al securitatii financiare, al concurentei, al protectiei sanatatii si vietii oamenilor, animalelor si plantelor, al protectiei consumatorilor, impozitarii indirecte, in domeniul nuclear, al transporturilor si in cel legat de mediu (art.69-70). Pentru aplicarea acestor masuri, Comunitatea va furniza Romaniei asistenta tehnica sub forma de schimb de experti, furnizare de informatii, organizare de seminarii, activitati de formare, ajutor pentru traducerea legislatiei din Comunitate (art.71).

Cooperarea economica prezinta o importanta deosebita pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si este menita sa contribuie la dezvoltarea Romaniei si la cresterea potentialului sau, dupa principiul dezvoltarii durabile. Cooperarea va intari legaturile economice existente, pe cea mai lunga baza posibila, in beneficiul ambelor parti. De aceea, in cadrul Acordului sunt detaliate politicile si masurile ce se vor lua in domeniul industrial, al investitiilor, agricultura, energie, transport, dezvoltare regionala si turism, acordandu-se o atentie deosebita masurilor capabile sa stimuleze cooperarea intre tarile Europei Centrale si de Est, in scopul unei dezvoltari armonioase in zona (art. 72- 91).

Toate aceste deziderate pot fi realizate in conditiile unui schimb reciproc si efectiv de informatii. Se va acorda prioritate programelor menite sa puna la dispozitia publicului larg informatiile de baza privind Comunitatea si cercurilor de specialisti din Romania, inclusiv accesul la bazele de date comunitare (art. 92). Mai mult, este deosebit de important sa se realizeze armonizarea sistemului vamal al Romaniei cu cel al Comunitatii, prin schimbul de informatii, introducerea unui document administrativ unic, interconectarea sistemelor de tranzit, simplificarea formalitatilor legate de transportul de marfuri, acordarea de asistenta tehnica (art. 94).

Controlul circulatiei marfurilor este in stransa legatura cu protectia consumatorului, in acest sens urmarindu-se realizarea compatibilitatii depline dintre sistemele de protectie a consumatorului din Romania si din Comunitate (art.93). Se vor lua masuri deosebite impotriva traficului ilicit de narcotice si de substante psihotrope (art. 97).

De asemenea, luand in considerare Declaratia Solemna privind Uniunea Europeana, partile se obliga sa promoveze, incurajeze si faciliteze cooperarea culturala. Programele comunitare din domeniul audiovizualului vor fi extinse si in Romania (art.99).

In vederea realizarii tuturor obiectivelor Acordului, Romania beneficiaza de asistenta financiara temporara din partea Comunitatii, sub forma de donatii si imprumuturi PHARE, inclusiv de la Banca Europeana de Investitii (art.100-105).

B. Cererea de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

Romania a prezentat cererea de aderare la Uniunea Europeana pe 22 iunie 1995. La solicitarea Consiliului European, exprimata la Madrid in decembrie 1995, Comisia a elaborat Opinia asupra cererii de aderare (la fel ca pentru celelalte tari candidate), pe baza criteriilor de la Copenhaga.

In conformitate cu pervederile art. O al Tratatului de la Maastricht, la cererea Consiliului, Comisia a pregatit o Opinie in legatura cu cererea de aderare a Romaniei, pe care a publicat-o pe 16 iunie 1997. In pregatirea Opiniei, Comisia a aplicat criteriile stabilite la Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993.

In ceea ce priveste criteriul politic – stabilirea institutiilor garante ale democratiei, statului de drept, drepturilor omului, respectului minoritatilor si protectiei lor, s-a apreciat la acea vreme ca Romania are institutii care tind spre stabilitate, dar ele trebuie consolidate prin acordarea unui respect mai mare, in practica, statului de drept, la toate nivelurile structurilor guvernamentale. Eforturi considerabile urmau a fi depuse pentru respectarea drepturilor minoritatilor nationale, a copiilor din orfelinate, pentru imbunatatirea sistemului judiciar.

S-au subliniat si progresele inregistrate de Romania referitoare la criteriul economic – existenta unei economii de piata functionale, ca si capacitatea de a face fata presiunilor concurentei si fortelor pietei existente in Uniune. Primii pasi in vederea crearii unei economii de piata fusesera facuti, preturile fiind in mare masuri liberalizate, dar dreptul de proprietate asupra pamantului nu era pe deplin garantat. S-a apreciat ca s-a imbunatatit capacitatea de competitivitate a economiei romanesti, mai ales prin abordarea problemelor legate de distorsiuni majore, cum ar fi preturile scazute la energie, accelerarea privatizarii si inceperea lichidarii intreprinderilor de stat, mari generatoare de pierderi. Totusi o mare parte a industriei era considerata invechita, iar agricultura trebuia modernizata.

Capacitatea Romaniei de a-si asuma acquis-ul (capacitatea de a-si asuma obligatiile impuse de calitatea de membru, printre care se afla si aderarea la uniunea politica, economica si monetara) a fost apreciata ca avand un ritm destul de lent. Astfel, legislatia romaneasca a preluat numai o mica parte din acquis-ul ce se refera la elementele esentiale ale pietei unice, inclusiv concurenta, cu exceptia celei referitoare la proprietatea intelectuala. Era necesar un proces major si sustinut de reforma in cadrul structurilor administrative.

Avand in vedere aceste considerente, Comisia a subliniat ca negocierile pentru aderarea Romaniei la UE vor fi deschise de indata ce se va inregistra un progres semnificativ in satisfacerea de catre Romania a conditiilor statutului de membru, definite de Consiliul European de la Copenhaga. Strategia consolidata de preaderare va ajuta Romania sa se pregateasca mai bine pentru a-si indeplini oligatiile ce deriva din statutul de membru si sa actioneze pentru ameliorarea deficientelor identificate in Opinii.

CAPITOLUL AL II-LEA – PROCESUL DE ADERARE

Sectiunea I – Negocierile de aderare

Etapele premergatoare deschiderii negocierilor de aderare

Continutul procesului de aderare

Sectiunea a II-a – Strategia de preaderare

Notiuni introductive

Instrumentele strategiei de preaderare

Sectiunea a III- a – Cartea Alba a aderarii

Notiuni introductive

Legislatia comunitara referitoare la piata interna

Situatia tarilor Europei Centrale si de Est

Comentarii

Sectiunea a IV-a – Programul National de Aderare a Romaniei

la Uniunea Europeana si evaluarea modului de transpunere a acestuia de catre Comisia Europeana

Aspecte teoretice cu privire la Programul National de Aderare

Prezentarea Planului National de Aderare pe 2002

Raportul periodic privind progresele realizate de Romania in procesul de aderare la UE

Sectiunea I

Negocierile de aderare

Etapele premergatoare deschiderii negocierilor de aderare

Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999 a hotarat ca singurul criteriu care trebuie indeplinit inaintea deschiderii negocierilor este criteriul politic (existenta unor institutiii democratice stabile, respectarea drepturilor omului sim protejarea minoritatilor).

Celelalte criterii raman neschimbate, indeplinirea lor fiind necesara in momentul aderarii. Aceste criterii sunt:

criteriul economic: economie de piata functionala si care sa poata face fata presiunilor concurentiale de pe piata unica a Uniunii Europene;

criteriul legislativ:acquis-ul trebuie pus in aplicare in statul candidat pana in momentul aderarii la Uniunea Europeana;

criteriul administrativ: capacitatea statului candidat de a aplica acquis-ul comunitar din momentul aderarii.

Statul care doreste aderarea la UE trebuie sa depuna la Presedintia Consiliului Uniunii o cerere de aderare (o scrisoare in care isi exprima dorinta de a deveni membra a UE). Consiliul UE decide daca statului ce a depus cererea de aderare ii este sau nu conferit statutul de stat candidat la UE. Acesta nu este un proces automat2. Din momentul in care un stat este acceptat cu statut de candidat pentru aderare la UE, el primeste ajutor din partea Uniunii pentru a se pregati in vederea aderarii si este permanent monitorizat pentru a se vedea in ce masura indeplineste criteriile aderarii.

Pe baza rapoartelor anuale de tara intocmite de Comisia Europeana, Consiliul European decide deschiderea negocierilor de aderare.

Doua institutii ale UE sunt implicate in procesul de negociere: Consiliul Uniunii (alcatuit din ministrii de resort, reprezentand fiecare dintre statele membre) si Comisia Europeana (Directia Generala pentru Extindere).

O data ce Consiliul a luat decizia de incepere a negocierilor cu un stat candidat mai trec cateva luni pana in momentul in care cele doua parti se aseaza efectiv la masa negocierilor.

Intre timp, partile se pun de acord asupra ordinii deschiderii spre negociere a diferitelor capitole. Din experienta negocierilor anterioare purtate de UE, s-a observat ca se incepe cu analiza capitolelor mai usoare, pentru a permite realizarea unor progrese absolut necesare crearii unui climat de incredere intre cele doua parti. Capitolele mai dificile sunt lasate pentru o etapa mai avansata a negicierilor, cand partile au o viziune de ansamblu asupra pozitiilor de negociat.

Dupa ce un capitol a fost deschis pentru negociere, statul candidat trebuie sa-si pregateasca pozitia de negociere sub forma unui “document de pozitie”. Acest proces este precedat de o evaluare bilaterala a acquis-ului in domeniul respectiv, pentru a identifica acele domenii in care candidatul ar avea dificultati reale in aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii. UE raspunde “documentului de pozitie” al statului candidat prin propria-i pozitie de negociere, cunoscuta drept “pozitie comuna”, intrucat aceasta trebuie sa fie adoptata in unanimitate de statele membre ale UE (proiectul de pozitie comuna este pregatit de Comisia Europeana).

Negocierile oficiale se desfasoara in cadrul unei conferinte de negociere la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul UE. Cele doua parti isi prezinta pozitiile de negociere asupra diverselor capitole ale acquis-ului. Daca se pun de acord, capitolul respectiv se poate inchide provizoriu. In ipoteza unor pozitii de negociere diferite, chestiunea ramane in discutie pana cand se gaseste o solutie.

Oricare ar fi concesia ceruta de statul candidat, ea nu poate fi acceptata decat cu acordul unanim al celor 15 state membre. Este sarcina Comisiei Europene sa identifice impreuna cu statul candidat acele concesii ce ar putea fi acceptate de catre Consiliul UE. Acesta din urma si Comisia vor stabili acele concesii pe care le-ar putea accepta statul candidat.

B. Continutul procesului de aderare

Continutul procesului de aderare consta in adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar, acesta reprezentand intreaga legislatie primara si derivata, ca si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a acestei legislatii.

Principiul fundamental al aderarii la UE este ca cea mai mare parte a acquis-ului nu este negociabil, de vreme ce el constituie esenta insasi a constructiei comunitare. Intr-adevar, majoritatea acquis-ului comunitar trebuie preluat ca atare de catre statul candidat, numai aspectele concrete si dificile putand fi supuse negocierii.

Obiectivul final al negocierii il reprezinta aderarea la UE, respectiv dobandirea statutului de stat membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din acest statut.

Scopurile concrete ale negocierii sunt:

modificarea tratatelor constitutive pentru a include noile state membre si, in special, modificarea institutiilor UE (stabilirea numarului de membri in Consiliu, Comisie, Parlamentul European, Curtea de Justitie etc.) ca urmare a extinderii;

modificarea legislatiei derivate a UE astfel incat ea sa poata fi aplicata in noile state membre;

stabilirea perioadelor de tranzitie;

stabilirea contributiei noului stat membru la bugetul UE si a alocarii pe care o va primi din acest buget (prin participarea la programe, la politica agricola comuna, la fondurile structurale etc.);

stabilirea conditiilor participarii noului stat la aplicarea politicilor comune ale UE si a eventualelor modificari necesare.

Se apreciaza ca nu numai statele cu vocatie integratoare trebuie sa suporte procese de adapatare, ci si UE. Este gresit sa se considere ca statele candidate trebuie sa atinga intai in toate domeniile standardele existente in interiorul Uniunii Europene si ulterior sa devina membre. Este posibil ca noii-veniti in cadrul UE sa se afle la un nivel inferior celui stabilit, dar pe care il vor realiza in etapele de inceput ale integrarii.

Negocierile sunt considerate incheiate cand partile s-au pus de acord in cadrul tuturor capitolelor de negociere. Principiul general este ca nimic nu este convenit pana nu este stabilit totul. Aceasta inseamna ca un capitol asupra caruia s-a cazut in principiu de acord poate fi redeschis pe parcursul negocierilor daca intre timp a survenit o schimbare in acquis sau pentru orice alt motiv care justifica negocieri suplimentare.

Duarata negocierilor variaza foarte mult de la o tara candidata la alta. In principiu, cu cat un stat se apropie mai mult de acquis-ul UE si este mai bine pregatit, cu atat mai repede se incheie negocierile. Acquis-ul comunitar este grupat in 31 de capitole, care se deschid succesiv pe parcursul negocierii. Acestea sunt:

Libera circulatie a bunurilor;

Libera circulatie a persoanelor;

Libera circulatie a serviciilor;

Libera circulatie a capitalului;

Dreptul societatilor comerciale;

Politica in domeniul concurentei;

Agricultura;

Pescuitul;

Politica in domeniul transporturilor;

Impozitarea;

Uniunea economica si monetara;

Statistica;

Politicile sociale si ocuparea fortei de munca;

Energie;

Politica industriala;

Intreprinderi mici si mijlocii;

Stiinta si cercetare;

Educatie, formare profesionala si tineret;

Telecomunicatii si tehnologia informatiei;

Cultura si politica in domeniul audiovizualului;

Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale;

Protectia mediului inconjurator;

rotectia si sanatatea consumatorilor;

Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne;

Uniunea vamala;

Relatiile economice internationale;

Politica externa si de securitate comuna;

Controlul financiar;

Prevederi financiare si bugetare;

Participarea la institutiile Uniunii Europene;

Altele.

In situatia in care statul candidat are dificultati serioase si demonstrabile in aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii intr-un anumit domeniu, el poate formula doua tipuri de cereri prin care sa solicite fie perioade de tranzitie, fie adaptari speciale ale acquis-ului.

Perioadele de tranzitie se pot acorda pentru urmatoarele considerente: in scopul adaptarii economiei noului stat mambru la cea a UE; pentru a permite UE sa-si adapteze politicile tinand cont de prezenta unui nou stat membru; in vederea acordarii noului stat membru a unei perioade de timp necesare punerii in aplicare a anumitor dispozitii ale acquis-ului si crearii institutiilor necesare aplicarii si asigurarii respectarii acestor dispozitii.

Aceste intelegeri nu pot functiona decat pentru o perioada de timp limitata. Experienta ultimelor extinderi ale Uniunii Europene arata ca astfel de perioade de tanzitie au variat de la 1 la 10 ani.

Adaptarile speciale pot fi agreate numai in anumite cazuri, cand statul candidat reuseste sa convinga Uniunea ca o anumita parte a acquis-ului comunitar nu este suficient de evoluata comparativ cu legislatia din statul respectiv si este nevoie de o modernizare a acquis-ului in domeniu (de exemplu, protectia mediului, in negocierile legate de ultima extindere) sau ca intra in contradictie cu realitati obiective ce tin de identitatea nationala a statului candidat (de exemplu, acordarea unor drepturi speciale populatiei sami, in cadrul negocierilor cu Finlanda si cu Suedia).

Daca sunt acceptate, aceste instrumente determina schimbari ale acquis-ului comunitar, cu toate consecintele juridice care decurg (modificari ale legislatiei secundare). Aceste schimbari sunt inculse in anexele Tratatului de Aderare semnat de statele membre ale UE si de statul candidat.

Incheierea cu succes a negocierilor nu conduce intotdeauna la aderarea propriu-zisa la Uniunea Europeana. Un caz clasic este cel al Norvegiei, stat care a negociat de doua ori aderarea si de fiecare data aceasta a fost respinsa de populatie in referendumurile nationale cerute de Constitutia tarii pentru ratificarea Tratatului de Aderare la UE.

Intre incheierea negocierilor si aderarea propriu-zisa mai sunt cateva etape importante de parcurs:

redactarea si convenirea Tratatului de Aderare de catre UE si statul candidat, tratat international ce prevede drepturile si obligatiile partilor in vedera dobandirii calitatii de membru al UE;

exprimarea consimtamantului Parlamentului European prin adoptarea Tratatului de Aderare;

semnarea Tratatului de aderare de catre toate statele membre ale UE si de catre Romania;

ratificarea tratatului de catre toate parlamentele nationale ale statelor membre si de catre Parlamentul Romaniei, precum si prin organizarea unui referendum (acolo unde constitutia sau considerentele politice o cer).

Numai in situatia in care toate aceste etape au fost parcurse cu succes Romania poate deveni membra a Uniunii Europene.

Sectiunea a II-a

Strategia de preaderare

Notiuni introductive

Strategia de preaderare este cea mai importanta prioritate a UE in prezent si va ramane in aceasta pozitie si in anii care vin. Comisia Europeana considera ca ea are o importanta cruciala in pregatirea tarilor asociate pentru aderare; este vorba despre o strategie planificata cu mare atentie care va duce in cele din urma la o integrare reusita.

Cand, la Reuniunea de varf de la Copenhaga din 1993, sefii de guverne din tarile Uniunii Europene au hotarat ca “tarile asociate din Europa Centrala care doresc pot sa devina membre ale UE de indata ce devin capabile sa-si asume obligatiile pe care le presupune calitatatea de membru”, UE si-a asumat un angajament istoric fata de toate tarile din Europa Centrala care incheiasera Acorduri Europene.

In acelasi timp au fost definite si conditiile economice si politice care trebuiau indeplinite pentru a dobandi calitatea de membru.

Dupa recunoasterea tarilor din Europa Centrala ca posibile viitoare membre, UE a trebuit sa decida modul in care urma sa sprijine procesul de integrare. Prin urmare, la Reuniunea de varf de la Essen din decembrie 1994, UE a confirmat ca tarile din Europa Centrala puteau deveni membre ale UE si si-a reorientat politica fata de aceste tari in lumina viitoarei lor aderari. S-a schitat atunci “strategia de pregatire a tarilor asociate din Europa Centrala pentru aderare”, cunoscuta in general sub numele de “strategie de preaderare”, care stabileste caile prin care UE va sprijini toate tarile asociate in procesul de integrare.

Aceasta complexa strategie de preaderare stimuleaza si imbunatateste procesul de pregatire a tarilor din Europa Centrala pentru aderare. Strategia a fost astfel conceputa incat sa raspunda necesitatilor acelor tari cu care s-au incheiat sau urmeaza sa se incheie Acorduri Europene in viitorul apropiat.

Romania a adoptat prima strategie proprie avand ca obiectiv pregatirea pentru admiterea in UE in iunie 1995 o data cu depunerea cererii de aderare la UE (asa-numita “Strategie de la Snagov”, dupa numele localitatii unde a avut loc elaborarea acestui document si semnarea acestei declaratii de acceptare a obiectivului integrarii europene de catre toate fortele politice parlamentare ale momentului).

Strategia urma sa fie implementata din punct de vedere politic prin instituirea unui “dialog structurat” intre tarile asociate si institutiile UE, care sa incurajeze increderea reciproca si sa asigure un cadru pentru abordarea problemelor de interes comun.

Elementul cheie in aceasta strategie este pregatirea statelor asociate pentru integrarea in piata interna a UE. In acest scop, Consiliul de la Essen a solicitat, iar Comisia Europeana a elaborat, o Carte Alba pe aceasta tema.

Consiliul de la Essen a reconfirmat de asemenea angajamentul Uniunii Europene fata de promovarea integrarii cu statele asociate, prin dezvoltarea infrastructurii si cooperarea in domenii care au o dimensiune transeuropeana, in plus, fata de promovarea integrarii in domeniile politicii externe si de securitate comuna, al justitiei si afacerilor interne. S-a convenit ca sprijinul financiar in acest scop sa fie asigurat prin Programul PHARE, in conformitate cu strategia pregatitoare.

In cadrul aceluiasi Consiliu s-a subliniat dorinta reala a Uniunii Europene de a accepta tarile din Europa Centrala, pe calea celei mai intense strategii de extindere pe care o vazuse vreodata UE. Acest grad de pregatire subliniaza, insa, cat de dificil si de complex este drumul pe care vor trebui sa-l urmeze statele asociate pentru a putea deveni membre.

Pregatirea pentru largire este principala sarcina pe care o au de infruntat impreuna Uniunea Europeana si tarile asociate. In acest scop o prioritate a UE este aceea de a accepta noi state, continuand in acelasi timp sa-si urmareasca propriile obiective, mentinandu-si si capacitatea de a actiona eficient. Pentru aceasta, UE va trebui sa realizeze o revizuire majora a propriilor institutii si proceduri de adoptare a propriilor decizii. Conferinta interguvernamentala care a avut loc in martie 1996, s-a referit, printre altele, si la aceste chestiuni.

Problema este cu atat mai greu de rezolvat pentru tarile asociate. Desi au obtinut deja progrese in reforma politica, economica si sociala, tarile Europei Centrale se afla departe de sistemele politice si economice din cadrul Uniunii Europene, iar aceasta discrepanta trebuie redusa treptat astfel incat la aderare tarile asociate sa se poata bucura de statutul de membru, sa-si asume obligatiile care decurg din acest statut si sa participe pe deplin la dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene.

Obiectivul strategiei de preaderare este de a sprijini aceste tari in eforturile lor, oferindu-li-se un plan de drum care trebuie sa le conduca impreuna cu Uniunea Europeana spre integrare. Pentru a sustine aceasta strategie, UE dispune de trei instrumente: Acordurile Europene, cadrul pentru comunicare cunoscut sub numele de '‘dialog structurat" si Programul PHARE.

Plecand de la propunerile formulate de catre Comisia Europeana in Agenda 2ooo, Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997 a lansat “Srategia consolidata de preaderare” pentru candidatii din Europa Centrala si de Est, ale carei principale elemente sunt: Acordurile Europene, Parteneriatele pentru Aderare impreuna cu Programele Nationale de Adoptare a Acquis-ului Comunitar, asistenta financiara de preaderare (programele PHARE, ISPA si SAPARD) si deschiderea accesului tarilor candidate la programele si agentiile comunitare.

Instrumentele strategiei de preaderare

Uniunea Europeana a sustinut de la bun inceput tarile Europei Centrale pe mai multe cai complementare.

S-au dezvoltat relatiile comerciale, in primul rand prin Acordurile Comerciale si de Cooperare Economica, acordarea unor concesii comerciale unilaterale si, mai recent, prin Acordurile de Asociere, cunoscute sub numele de Acorduri Europene. Aceste acorduri asigura mijloacele prin care UE ofera tarilor asociate concesiile comerciale si alte avantaje care se asociaza de obicei cu statutul de membru deplin in UE.

Dialogul structurat asigura un cadru prin care tarile asociate si statele membre pot discuta problemele de interes comun si prin care tarile asociate se pot familiariza cu insitutiile si procesele de luare a deciziilor din cadrul Uniunii.

Uniunea Europeana acorda finantare prin intermediul Programului PHARE, alaturi de imprumuturile asigurate de Banca Europeana de Investitii. In acelasi timp se ofera asistenta pentru balanta de plati, in cooperare cu Fondul Monetar International. Capitalul de investitii pentru tarile partenere este canalizat prin Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Acordurile Europene se bazeaza pe intelegere si valori comune si pregatesc calea spre convergenta progresiva, concentrandu-se asupra unei game largi de subiecte. Ele se refera la dialogul politic si la integrarea economica, cat si la cooperarea culturala si financiara. Acordurile sunt incheiate pe duarata nelimitata.

Acordurile Europene au capatat o semnificatie politica mai mare dupa Reuniunea la varf a Consiliului European de la Copenhaga din 1993, unde Uniunea Europeana a recunoscut ca procesul de dobandire a calitatii de membru al Uniunii Europene este un obiectiv impartasit atat de UE, cat si de tarile asociate din Europa Centrala. In prezent, in cadrul strategiei de preaderare convenita la Reuniunea Consiliului European de la Essen, Acordurile Europene au devenit principalul element al unui cadru in care tarile se pot pregati pentru a deveni membre ale Uniunii Europene. Toate tarile care semneaza Acorduri Europene cu UE devin eligibile ca membre si sunt incluse in strategia de preaderare.

Prin semnarea Acordurilor Europene, tarile asociate isi iau angajamentul sa realizeze armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii. Aceasta presupune reglementari privind subventiile de stat care sa fie compatibile cu legislatia corespunzatoare din UE. Se cer, de asemenea, introducerea de legi care sa aplice niveluri similare de protectie a proprietatii intelectuale, industriale si comerciale.

Acordurile Europene asigura cadrul pentru cooperarea financiara, inclusiv acordarea de finantare nerambursabila prin Programul PHARE, alaturi de sprijinul macroeconomic.

Dialogul structurat a fost dintotdeauna o piatra de temelie a cooperarii dintre Uniune si tarile Europei Centrale. Dupa ce aceste tari au lasat in urma deceniile de izolare de restul Europei, dialogul a jucat un rol esential in imbunatatirea intelegerii preocuparilor si intereselor acestora.

Dialogul structurat este o inovatie in cadrul abordarii viitorilor membri de catre Uniune, prin care acestora li se permite sa se implice in activitatile desfasurate la nivelul UE inainte de inceperea negocierilor de aderare. Tarile asociate nu vor putea participa totusi la procesele de luare a deciziilor pana cand nu vor deveni membre cu drepturi depline ale Uniunii.

Avand in vedere perspectiva maririi numarului de membri, a devenit necesara imbunatatirea cadrului institutional pentru dialog si cooperare cu tarile partenere pentru ca structurile existente nu reflectau saltul calitativ in relatii si nici nu puteau sprijini relatia stransa de lucru care trebuia dezvoltata intre UE si viitorii sai membri. In acest scop, la Copenhaga, Uniunea Europeana a cazut de acord asupra unui cadru multilateral de reuniuni mixte sistematice la nivel ministerial intre ea si tarile asociate. Aceasta relatie structurata a fost aprobata si in strategia de preaderare convenita la Essen, unde s-au elaborat si detaliile acestui dialog.

Dialogul structural joaca un rol esential in pregatirea tarilor asociate pentru a deveni membre ale Uniunii. El asigura un cadru special creat pentru discutarea problemelor de interes comun, de exemplu in domenii care necesita actiuni la nivel european. Se vizeaza aspecte comune in toate domeniile strategice ale UE, inclusiv in domeniile politicii externe si de securitate comuna si cel al justitiei si afacerilor interne. Domeniile cu dimensiuni transeuropene isi gasesc, bineinteles, locul adecvat in acest cadru.

Acest instrument al strategiei de preaderare va ajuta si la familiarizarea tarilor asociate cu procesul de luare a deciziilor si cu institutiile UE. Dar, inainte de toate, el va duce la crearea unei relatii stranse de lucru, care este esentiala in procesul de integrare europeana.

Dimensiunea cooperarii politice intre statele membre este, de fapt, ceea ce deosebeste Uniunea Europeana de alte organizatii internationale. Aceasta cooperare face posibile realizari, cum ar fi crearea pietei unice europene, si va reprezenta forta motrice a transformarii UE intr-o uniune politica, economica si monetara.

Sprijinul pentru procesul de reforma economica si de promovare a integrarii fizice si juridice in Uniunea Europeana trebuie sa fie acordat in permanenta. Pregatirea viitorilor membri depinde in mare masura de succesul proceselor de tranzitie in tarile partenere ale UE.

O parte importanta a strategiei de preaderare o reprezinta includerea acestui tip de cooperare politica in activitatea obisnuita, de zi cu zi, a guvernelor si parlamentelor din tarile asociate.

In domeniul justitiei si afacerilor interne, cooperarea dintre UE si tarile asociate se concentreaza asupra luptei impotriva crimei oraganizate; in acest domeniu s-a adoptat o strategie la Conferinta mixta organizata la Berlin in septembrie 1995. In Declaratia de la Berlin se mentioneaza urmatoarele domenii de cooperare cu tarile asociate: comertul ilegal cu droguri, furturi si comertul ilegal cu materiale radioactive si nucleare, retelele ilegale de imigrare cu transferul ilegal de autovehicule. Este necesara si intensificarea schimbului de informatii si a cooperarii in probleme de azil si imigrare.

Politica externa si de securitate comuna este un domeniu in care dialogul strcturat are o mare importanta ca mijloc de crestere a stabilitatii in Europe Centrala. In vederea atingerii acestui obiectiv, UE a decis in 1994 sa intensifice acest dialog la toate nivelurile si sa ofere tarilor asociate posibilitatea de a se alinia la declaratiile, initiativele si actiunile comune intreprinse de UE in cadrul acestei politici. Se incurajeaza si coordonarea pozitiilor de negociere in dezbaterile internationale intre UE si tarile asociate.

Programul PHARE, elaborat initial ca reactie imediata la problemele structurale cu care se confruntau tarile Europei Centrale, este acum una dintre pietrele de temelie ale srtategiei de preaderare.

Programul este principalul instrument financiar care vine in sprijinul strategiei de preaderare, asigurand o finantare nerambursabila in sprijinul tarilor partenere in procesul de transformare economica si de consolidare a democratiei.

PHARE asigura know-how, inclusiv consultanta strategica si pregatirea personalului pentru tarile partenere. Actioneaza ca multiplicator de fonduri, prin deschiderea unor linii de finantare de la alte institutii donatoare pentru proiectele importante, prin studii, granturi de capital, scheme de garantare si linii de creditare, si investeste direct in infrastructura impreuna cu institutiile financiare internationale.

Recent s-au facut pasi importanti pentru a permite concentrarea programului PHARE asupra integrarii. PHARE se dezvolta in sensul transformarii intr-un instrument financiar pe termen mediu care sa ofere oportunitati pentru promovarea dezvoltarii infrastructurii si pentru cooperarea intraregionala.

In practica, PHARE va aloca o mai mare proportie din fondurile sale cofinantarii proiectelor de dezvoltare a infrastructurii, nivelul bugetului sau anual alocat pentru acest tip de cheltuieli fiind marit de la 15 la 25% la Reuniunea de varf de la Essen din 1994. Infrastructura va fi finantata in mod semnificativ si prin programe de cooperare transfrontaliera si prin proiecte in domeniul transporturilor si al mediului inconjurator.

PHARE va introduce de asemenea masuri de promovare a cooperarii intre tarile partenere si va pune un accent mai mare pe sprijinirea investitiilor. Se va concentra pe sprijinirea tarilor partenere in pasii facuti pe calea armonizarii legislatiei, standardelor si practicilor in pregatirea pentru piata interna. Aceasta va insemna asigurarea unui sprijin important pentru sistemul de administratie publica, pentru ca legislatia necesara sa poata fi implementata in mod eficient.

Sectiunea a III a

Cartea Alba a aderarii

Notiuni introductive

Un criteriu fundamental pentru aderarea la Uniunea Europeana, formulat de Consiliul European de la Copenhaga in iunie 1993, il reprezinta capacitatea de asumare a obligatiilor de membru al Uniunii Europene, care implica raspunderea de a transpune integral acquis-ul comunitar in legislatia nationala pana cel mai tarziu la data oficiala a aderarii. Acest angajament a fost asumat de statele candidate la Uniunea Europeana in cadrul Acordurilor de Asociere, fiind un obiectiv major care ar trebui sa se regaseasca in strategia de aderare a acestora.

Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar este un proces cotinuu care evolueaza in contextul integrarii europene propriu-zise si presupune cunoasterea in detaliu a acestuia din urma, adaptarea sa la realitatile nationale si asigurarea coerentei noii legislatii armonizate.

Avand in vedere dimensiunea si complexitatea acestei sarcini, Comisia Europeana a elaborat (in urma consultarilor cu tarile partenere), iar Consiliul European reunit la Cannes in iunie 1995 a aprobat Cartea Alba, pentru a veni in sprijinul tarilor asociate in pregatirea pentru o integrare cat mai rapida si eficienta in piata interna comunitara. Acest ghid tehnic face parte din strategia de preaderare la UE.

Cartea Alba este un document de ordin general, reprezentand o sursa de informare pentru tarile partenere in vederea relevarii spiritului legilor, structurilor si conditiilor economice generale esentiale pentru functionarea pietei interne.

Cartea Alba prezinta legile semnificative ale pietei interne, impartite pe 23 de sectoare. Acestea se refera la libera circulatie a capitalului, la libera circulatie si siguranta produselor industriale, concurenta, politici sociale, agricultura, transporturi, audiovizual, mediul inconjurator, telecomunicatii, impozite directe, libera circulatie a persoanelor, servicii financiare, date personale, dreptul societatilor comerciale, contabilitate, drept civil, recunoasterea reciproca a calificarii profesionale, proprietate intelectuala, energie, probleme vamale si accize, impozite indirecte si protectia consumatorului.

Pentru fiecare dintre aceste domenii, Cartea Alba propune o succesiune logica de abordare a exercitiului de aproximare legislativa: legile sunt prezentate in asa fel incat masurile fundamentale sa fie clar delimitate de celelalte, urmand o impartire in doua etape a acestor masuri fundamentale.

Masurile din etapa 1 au fost, de regula, selectate pe baza unuia sau mai multora dintre criteriile de mai jos:

asigurarea unui cadru general pentru legile de detaliu;

abordarea principiilor fundamentale sau asigurarea procedurii de baza care reglementeaza sectorul in cauza;

masurile respective constituie o conditie esentiala pentru functionarea eficienta a pietei interne in acel sector.

In unele domenii, masurile din prima etapa pot cuprinde si masuri a caror punere in practica presupune o perioada indelungata.

Fiind un document de informare generala, Cartea Alba nu incearca sa impuna o ordine globala a prioritatilor intre sectoare. Tara partenera isi poate stabili singura prioritatile in functie de situatia politica si economica si de progresele facute pana in momentul respectiv in domeniul reformei economice.

Nu este, insa, suficienta adaptarea legislatiei in ideea aderarii la piata interna comunitara; aceasta trebuie pusa in practica.

In etapa a 2-a Cartea Alba propune aplicarea legislatiei privind piata interna prin intermediul structurilor infiintate de Uniunea Europeana si de statele membre. Printre aceste structuri se regasesc:

organisme care desfasoara activitati de control, verificare si reglementare in numele institutiilor publice, cum ar fi cele care verifica solvabilitatea societatilor de asigurare sau operatiunile zilnice ale institutiilor de creditare;

organisme care controleaza conformitatea produselor cu standardele tehnice, cum ar fi laboratoarele de analiza sau organismele de certificare;

oraganismele care supravegheaza libera circulatie a bunurilor, precum inspectorii veterinari sau responsabilii cu standardele comerciale;

organizatii tehnice si profesionale care raspund de definirea standardelor;

organizatii ale consumatorilor, lucratorilor, profesionale si comerciale, care monitorizeaza respectarea legislatiei;

organisme juridice si cvasijuridice cu putere de a impune legea, cum ar fi tribunalele specializate sau avocatul poporului.

Problema pe care o au de rezolvat tarile asociate este crearea acestor structuri administrative, juridice si tehnice, ca un obiectiv de baza in procesul global de dezvoltare institutionala care determina schimbari fundamentale in responsabilitatile administratiei din fiecare tara, ale sistemului juridic si ale sectorului privat aflat in plina formare. Pentru ca acest proces sa fie incununat de succes, institutiile in cauza trebuie sa functioneze, oamenii sa aiba incredere in ele si sa li se adreseze la nevoie.

Pentru a evita dublarea unor activitati si pentru a oferi un sprijin substantial tarilor candidate, asistenta acordata de Uniunea Europeana si de statele membre pentru pregatirea participarii la piata interna va trebui sa fie coordonata. In acest scop s-a consituit un Oficiu de Asistenta Tehnica si de Informatii in conformitate cu recomandarile din Cartea Alba, Oficiu administrat printr-un Program PHARE. Acesta este organismul central de la care se poate primi consultanta in domeniul legislatiei si al structurilor de implementare.

Oficiul dispune de o baza de date privind piata interna si asistenta care se poate obtine prin Programul PHARE si alte programe ale Uniuniii Europene, precum si informatii relative la monitorizarea progreselor obtinute in tarile asociate pe calea realizarii unei legislatii si infrastructuri adecvate. In acelasi timp, aceasta institutie serveste ca intermediar in procesul de corelare a cererilor de asistenta din partea tarilor partenere cu specialistii si programele disponibile la nivel national si european. In acest mod, Oficiul sprijina eforturile desfasurate in cadrul Programului PHARE si al altor surse din sectorul public si privat, in incercarea de a raspunde eficient la nevoile tarilor partenere.

Legislatia comunitara referitoare la piata interna

Piata interna a Uniunii Europene nu reprezinta un obiectiv in sine, ci unul dintre principalele instrumente de care aceasta dispune pentru a atinge urmatoarele deziderate: o crestere durabila, echilibrata si care sa respecte mediul inconjurator, un nivel ridicat al locurilor de munca si al protectiei sociale, un nivel si o calitate superioara a vietii, o mai mare coeziune economica si sociala.

De fapt, piata interna imbunatateste performanta economica a statelor membre ale Uniunii Europene datorita faptului ca favorizeaza o alocare eficace a factorilor de productie, dand intreprinderilor posibilitatea de a produce la o scara mai mare, de a exploata economiile care rezulta si de a stimula investitiile, determinand, de asemenea, imbunatatirea performantelor acestora in confruntarea cu o concurenta mai dura.

Integrarea economica intr-o piata interna fara frontiere este mai profunda decat alte forme de cooperare, cum ar fi zonele de liber schimb, uniunile vamale si pietele comune, toate mentinand frontierele fizice. O piata unica fara frontiere necesita un nivel inalt de incredere reciproca si o apropiere echivalenta a reglementarilor. Orice discordanta importanta fata de regulile comunitare pe o portiune oarecare a pietei interne duce la riscuri in intregul sistem si dauneaza integritatii sale. Acesta este un motiv in plus pentru a se depune eforturi in vederea crearii conditiilor propice aplicarii acestei legislatii.

Obiectivul alinierii la regulile si practicile in vigoare in cadrul pietei interne comunitare nu exclude o apropiere selectiva si progresiva care sa fie adaptata situatiei fiecarei tari din Europa Centrala si de Est si care sa micsoreze eforturile pe care acestea le fac pentru a duce la bun sfarsit procesul de tranzitie economica si pentru a realiza stabilitatea macroeconomica. De fapt, este important ca tarile asociate sa-si adapteze ritmul programului lor de aproximare legislativa la progresele reformei economice.

Cartea Alba cuprinde o prezentare completa si detaliata a legislatiei comunitare actuale referitoare la piata interna, fiind examinate pe rand cele 23 de domenii, impartite in tot atatea capitole, acestea, la randul lor, putand cuprinde mai multe subcapitole. Fiecare capitol se deschide cu o introducere generala a sectorului respectiv si descrie obiectivele de baza si metodologia care trebuie utilizata. Se explica relatia dintre dreptul national si cel comunitar, importanta armonizarii legislatiei si evolutia acesteia in timp. Aceasta prezentare detaliata a legislatiei se bazeaza pe urmatoarele patru principii:

Cartea Alba trebuie sa se concentreze numai asupra pietei interne si sa nu incerce sa acopere intreg acquis-ul comunitar;

In cadrul domeniilor selectate, legislatia nu trebuie prezentata in bloc sau sub forma de lista; din contra, este bine sa fie reliefate masurile cele mai importante si cele care ar trebui in mod logic sa fie aplicate mai intai;

Cartea Alba va trebui sa serveasca drept document de referinta pentru actualele tari asociate si pentru cele care urmeaza sa devina asociate; recomandarile pe care le formuleaza nu sunt adaptate la nevoile specifice nici uneia dintre aceste tari;

Legislatia trebuie prezentata tarilor din Europa Centrala si de Est intr-un mod din care sa reiasa clar masurile si structurile necesare pentru ca aceste dispozitii sa fie aplicate in mod efectiv.

Redactarea Cartii Albe a facut necesara stabilirea limitelor pietei interne in plan legislativ. Asa cum s-a explicat in capitolul precedent, functionarea cu succes a pietei interne nu se bazeaza numai pe existenta unui cadru legislativ detaliat si exhaustiv care sa permita eliminarea barierelor formale, ci presupune totodata si indeplinirea unei game largi de conditii economice fundamentale, printre care si existenta concurentei deschise si loiale intre agentii economici. Din aceste considerente se impune introducerea unor reguli formale si transparente ale concurentei si, de asemenea, adoptarea unui cadru legislativ comun care sa garanteze aplicarea pe intreg teritoriul Uniunii a unor standarde sociale minime si a unei protectii adecvate a mediului.

Insusi Tratatul de al Amsterdam se straduieste sa concilieze diferite obiective si politici. Din aceasta cauza, nici una dintre partile acquis-ului comunitar nu poate fi separata in practica de restul dispozitiilor. Tratatul subliniaza in mod expres aceasta interdependenta, de exemplu, in art. 130 R, care prevede ca cerintele in domeniul protectiei mediului trebuie sa fie integrate in definirea si implementarea celorlalte politici comunitare. Negocierile pentru aderare cu tarile din Europa Centrala si de Est vor acoperi intreaga legislatie comunitara.

Dispozitiile cuprinse in Cartea Alba si legislatia secundara (prezentata in Anexa) arata acele imprejurari care afecteaza in mod direct libera circulatie a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalului. Este o legislatie in lipsa careia ar continua sa existe sau ar reaparea obstacole in calea liberei circulatii. Legislatii care afecteaza indirect functionarea pietei unice nu au fost cuprinse in aceasta prezentare detaliata (de exemplu cele care au impact asupra competitivitatii firmelor).

Aceasta abordare ofera avantaje practice, mai ales datorita volumului mare al legislatiei secundare implicate. Se creeaza astfel cadrul unei organizari sistematice a eforturilor in scopul aproximarii legislatiilor prin intermediul unui program de lucru coerent, asigurandu-se in acest sens asistenta tehnica specializata. Armonizarea in alte domenii va continua sa fie subiectul unor initiative distincte in cadrul strategiei de preaderare.

Elaborarea legislatiei fundamentale pentru functionarea pietei interne a impus examinarea foarte atenta a politicii sociale si a celei din domeniul protectiei mediului inconjurator, in vederea realizarii unui echilibru.

Dimensiunea sociala este un element important al politicii pietei interne, aspect prevazut in mod explicit in Carte. In acest sens un obiectiv fundamental este asigurarea unui inalt grad de protectie sociala la nivelul Uniunii Europene, motiv pentru care drepturile muncitorilor (inclusiv cele privind sanatatea si siguranta la locul de munca) sunt reglementate in mod riguros, creandu-se astfel conditiile necesare unei concurente egale pentru toti agentii economici.

In ceea ce priveste domeniul mediului inconjurator, Cartea vizeaza o crestere durabila si niveluri ridicate de protectie a acestuia, dispunand ca cerintele de mediu sa fie integrate in definirea si implementarea altor politici. O astfel de abordare privind o dezvoltare economica si sociala durabila este vitala atat pentru mediu ca atare, cat si pentru succesul pe termen lung al pietei interne.

Carteta Alba include legislatia care afecteaza in mod direct libera circulatie a marfurilor si serviciilor, dar nu acopera multe aspecte din domeniul mediului, precum cele referitoare la poluarea din surse stationare, la standardele de calitate a aerului si apei, strategia privind prelucrarea deseurilor figureaza numai cu anumite aspecte.

Armonizarea legislativa in sectorul energiei nu se poate realiza facandu-se abstractie de aplicarea regulilor din domeniul concurentei (de exemplu in cadrul comunitar al ajutorului de stat este esential sa se urmareasca evitarea distorsionarii competitiei intr-o piata integrata a energiei). De asemenea transparenta preturilor trebuie sa vizeze si domeniul concurentei, inclusiv aplicarea sanctiunilor specifice. De altfel, politica in domeniul energiei este strans legata de alte politici, printre care se numara cea referitoare la mediu. Va fi dificil, de exemplu sa se accepte importul de electricitate daca aceasta productie in tara exportatoare nu respecta acelasi nivel de protectie a mediului sau de siguranta nucleara.

Agricultura este un alt domeniu important atat prin amploarea legislatiei, cat si prin locul pe care il ocupa in economia multor tari din Europa Centrala si de Est. Aspecte ale politicii si legislatiei din domeniul agricol care se refera la sustinerea pietelor (deci nu la circulatia marfurilor) nu au fost cuprinse in Cartea Alba, intrucat, desi amploarea si mecanismele de sprijin ale agriculturii au impact asupra pietei interne a produselor agricole, ele nu sunt esentiale pentru realizarea si mentinerea liberei circulatii. Cartea Alba acopera aspectele privind controalele veterinare, fitosanitare si relative la hrana animalelor, precum si cerintele pentru introducerea pe piata a anumitor marfuri.

C. Situatia tarilor Europei Centrale si de Est

Elaborarea Cartii Albe de catre Comisia Europeana s-a realizat in urma unor contacte sustinute intre cele doua parti (tarile candidate si Comisie) prin intermediul unor subcomitete de apropiere legislativa instituite prn Acordurile Europene. Discutiile puetate in cadrul acestora s-au axat in principal pe masurile care trebuie luate in prima etapa si pe necesitatea crearii structurilor care sa implementeze si sa controleze aplicarea acestora. Cu toate acestea, datele de care dispune Comisia sunt inca incomplete. O mare parte din noua legislatie a tarilor din Europa Centrala si de Est nu a fost tradusa in nici o limba comunitara, unele dispozitii necorespunzand cu legislatia comunitara aferenta.

In prezent, tarile asociate lucreaza la elaborarea si adoptarea unor acte normative care sa fie in acord cu dispozitiile corespunzatoare ale Comunitatii Europene, fiecare tara avand propriile prioritati in domeniul aproximarii legislative. Acestea reflecta atat realitatile economice si politice, in special intensificarea schimburilor comerciale ale tarilor din Europa Centrala si de Est cu statele membre ale UE, cat si aprecierea asupra importantei diferitelor legislatii in contextul tranzitiei economice si / sau al pregatirii pentru o viitoare aderare. Aceste prioritati sunt in concordanta cu cele stabilite in Acordurile Europene.

Unele tari si-au asumat si alte obligatii internationale, altele initiind cu mult inaintea celorlalte procesul de armonizare legislativa in perspectiva aderarii lor la Comunitate. Toate aceste considerente conduc la existenta unor diferente intre tarile din Europa Centrala si de Est in ceea ce priveste cantitatea si tipul de dispozitii adoptate, cat si in ceea ce prieste ordinea prioritatilor.

In general, in toate tarile legislatia veche, uneori datand de multi ani, coexista alaturi de cea noua. Intr-un numar limitat de sectoare noua legislatie este aproape completa, in timp ce in altele legislatia este doar conturata, dar nu redactata. Stadiul armonizarii legislatiei dintr-un anumit sector nu reflecta in mod necesar importanta lui pe plan economic.

In unele domenii tarile asociate recunosc faptul ca legislatia adoptata sau elaborata nu este pe deplin conforma cu dispozitiile corespunzatoare ale acquis-ului comunitar, fie ca o alegere deliberata (armonizare pas cu pas), fie ca rezultat al disputelor parlamentare. In unele cazuri s-a hotarat suspendarea adoptarii unei noi legislatii, in asteptarea adoptarii unei noi legislatii comunitare sau a unor modificari in domeniu.

In majoritatea sferelor de interes, tarile din Europa Centrala si de Est au primit consultanta externa, adesea prin programe PHARE. Consultanta referitoare la elaborarea si redactarea textelor legislative este uneori acordata de functionari comunitari si nationali. Aceste tari tind sa caute modele in tarile membre.

In cele mai multe tari asociate calendarele parlamentare sunt supraincarcate si rezulta intarzieri. Sarcina legislativa este uriasa, schimbarile fiind adesea radicale, subiectele nefamiliare. Mai mult decat atat, guvernele si prioritatile politice se schimba, ceea ce determina complicarea si prelungirea procesului de aproximare legislativa.

In domeniul dreptului societatilor, ca parte a trnzitiei la economia de piata, toate tarile asociate au adoptat legislatia de baza. Aceasta a urmat modelul unei tari membre, in linii mari fiind in conformitate cu cerintele comunitare, dar ramanand incompleta in majoritatea cazurilor. Tratamentul nediscriminatoriu al persoanelor si companiilor straine este in general asigurat, dat fiind interesul acestor tari pentu atragerea investitiilor straine. Situatia este similara in ceea ce priveste informarea financiara, domeniu in care multe dintre cerintele comunitare sunt indeplinite, chiar daca procesul nu a fost inca finalizat.

In domeniul bancar, tarile din Europa Centrala si de Est nu pot atinge anumite stadii atat timp cat restrictiile impuse miscarilor de capital raman necesare din ratiuni macroeconomice, iar bancile sunt incarcate cu imprumuturi neproductive mostenite din trecut. Numeroase texte de legi sunt in curs de adoptare.

Doua domenii in care au fost facute mari progrese sunt impozitarea indirecta si vama. Toate tarile asociate au introdus taxa pe valoare adaugata, aceasta corespunzand in general conditiilor comunitare. Fiscalitate indirecta reprezinta un exemplu de sector in care s-a realizat mult tocami datorita faptului ca s-a pornit de la zero. Taxele pe accize, in cele mai multe tari din centrul si estul Europei, cuprind principalele produse prevazute de legislatia comunitara. Unele taxe vor trebui reduse, dar cu prudenta.

In domeniul vamal, armonizarea a urmat dezvoltarii rapide a comertului cu Uniunea Europeana. Au fost adoptate nomenclatoare nationale bazate pe sistemul armonizat si este in curs de desfasurare, in cadrul Acordurilor Europene, o armonizare stricta cu nomenclatorul combinat. Contacte stranse intre autoritatile vamale au fost deja stabilite atat sub auspiciile subcomitetelor de cooperare vamala insituite prin Acordurile Europene, cat si ca rezultat al actiunilor de asistenta tehnica din cadrul programului PHARE.

Considerentele comerciale au stimulat eforturile de armonizare in domeniul standardelor industriale. Trecerea de la un sistem obligatoriu la un sistem voluntar, bazat pe legislatia care stabileste cerintele esentiale, si strategia de a lasa in seama producatorilor responsabilitatea de a atesta ei insisi conformitatea propriilor produse poate genera dificultati. Progrese considerabile se vor inregistra in urma incheierii de acorduri de recunoastere reciproca, astfel cum este prevazut in Acordurile Europene.

Rezultate pozitive s-au obtinut si in agricultura, in ceea ce priveste ingrijirea veterinara, sanatatea plantelor si hrana animalelor, comercializarea produselor agricole in baza unor norme speciale etc. Printre problemele esentiale se numara reforma funciara, privatizarea activitatilor agricole, precum si protectia la frontiere care este destul de slaba.

Impulsul dat de Acordurile Europene in domeniul transporturilor este unul marcant. Mandate specifice pentru incheierea de acorduri bilaterale cu tari din Europa Centrala si de Est intr-un sector sau altul de transport au fost solicitate Consiliului si, in unele cazuri, au fost acordate.

Situatia din sectorul energetic variaza de la o tara la alta, dar acest secor ramane dominat de monopolul de stat. Desi un numar de dispozitii sunt programate sau in curs de elaborare, mai sunt multe de facut in acest domeniu, iar reforma structurilor juridice si industriale existente va avea consecinte economice si sociale foarte importante.

In domeniul comunicatiilor s-au creat autoritati distincte si deja au fost introduse anumite masuri de liberalizare, cel putin in unele dintre tarile asociate. Practica investitorilor de a solicita si de a obtine, in anumite cazuri, garantii guvernamentale pentru imprumuturile contractate, precum si conditiile generoase cu privire la drepturile speciale sau exclusive pot intarzia adaptarea la regulile de concurenta ale Comunitatii. Participarea la lucrarile organismelor internationale faciliteaza deseori eforturile de armonizare cu legislatia comunitara.

Politica din domeniul concurentei este de o importanta deosebita in perioada de tranzitie economica. Regulile de baza sunt definite de Acordurile Europene care stabilesc si termenele pentru adoptarea conditiilor de implementare, precizand faptul ca tarile asociate vor trebui sa continue adaptarea legislatiei nationale din domeniul concurentei la aceea a Uniunii. In acest context, tarile Europei Centrale si de Est sunt obligate sa preia principiile politicii comunitare, dar ele pot sa aleaga singure structurile de monitorizare si de control.

In ceea ce priveste sfera proprietatii intelectuale, progresele sunt inegale, in sensul ca rezultate semnificative s-au obtinut in domeniul proprietatii industriale, in special in domeniul brevetelor si marcilor.

Referitor la legislatia privind mediul inconjurator, situatia este pentru moment diferita, tarile asociate fiind constiente de costurile pe care le implica alinierea nivelului propriu de protectie la cel comunitar. Totusi, in unele cazuri, inclusiv in cazul produselor specifice, lucrarile pregatitoare ale adoptarii unei noi legislatii sunt relativ avansate.

In domeniul politicii sociale, tarile asociate considera ca o mare parte din legislatia lor este aproape de standardele din Uniunea Europeana si par sa acorde o importanta considerabila acestor probleme. Majoritatea pun accentul pe legislatia din domeniul sanatatii si al sigurantei la locul de munca. O mare problema este aceea a costurilor ridicate.

Trecerea la economia de piata si functionarea pietei interne necesita interventii pe plan legislativ si in domeniul protectiei consumatorilor. Consolidarea unei societati democratice se realizeaza si prin recunoasterea drepturilor consumatorilor, asigurand participarea acestora la luarea deciziilor.

In general, se pare ca procesul gneral de creare a structurilor administrative necesare, de recrutare a personalului si de demarare a actiunilor este intarziat fata de insusi procesul legislativ. Situatia difera de la tara la tara si de la un sector la altul.

O dificultate cu care se confrunta tarile Europei Centrale si de Est, mai putin cunoscuta de statele membre, este tranzitia spre economia de piata. Abia la inceputul anilor ’90 au fost puse pietrele de temelie ale economiei de piata in aceste tari. In acest context au fost instituite registre publice ale intreprinderilor si ziare in care sunt publicate informatii despre acestea. In unele tari exista organisme de supraveghere in domeniul bancar, oficii pentru inregistrarea drepturilor de proprietate intelectuala, dar se ivesc situatii in care, desi infiintate institutiile corespunzatoare, nu exista personal calificat. Aceste neajunsuri vor fi insa depasite prin intermediul asistentei acordate prin TEMPUS, activitatile Fundatiei europene pentru formarea si participarea tarilor Europei Centrale si de Est la programele LEONARDO si SOCRATES.

Se considera ca dificultatea esentiala consta in a face ca acest sistem sa fie inteles de catre publicul larg. In domeniul achizitiilor publice, de exemplu, pietele nu au fost deschise in practica, in pofida faptului ca legislatia de baza a fost adoptata, intrucat intreprinderile nu au inteles inca faptul ca ele au o sansa reala de a obtine contracte sau, din contra, vechile monopoluri nu au acceptat inca faptul ca pot pierde un contract. In nici unul dintre cazuri nu este prezentata oferta. In mod similar, legislatia referitoare la protectia consumatorilor, care incepe sa fie adoptata, tinde sa ramana litera moarta atat timp cat consumatorii nu sunt constienti de drepturile pe care le au sau cat timp nu exista mecanisme care sa le permita sa exercite aceste drepturi.

D. Concluzii

Cartea Alba marcheaza inceputul unui proces in care tarile partenere joaca un rol principal. Sarcina de a elabora, implementa si impune spre aplicare aceste legi nu poate fi realizata decat de tarile partenere. Comisia Europeana le va sigura tot sprijinul necesar programelor nationale existente de aproximare legislativa. Aceste programe sunt in concordanta cu situatia specifica fiecarei tari si cu recomandarile cuprinse in Cartea Alba.

Cartea Alba nu are putere de lege, si nici nu face parte din ansamblu documentelor pentru negocierile de aderare. Scopul sau este de a sustine tarile partenere in pregatirile lor pentru piata interna. Exercitiul de aproximare legislativa vine si el in sprijinul procesului de reforma economica si, prin urmare, al integrarii cu succes a tarilor partenere in Uniunea Europeana.

Sectiunea a IV –a

Programul national de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana si evaluarea modului de transpunere a acestuia de catre Comisia Europeana

Aspecte teoretice cu privire la Programul National de Aderare

Continuarea eforturilor pentru indeplinirea angajamentelor asumate prin Acordul instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile europene si statele membre, pe de alta parte, a determinat Romania sa elaboreze, in decembrie 2001 “Programul de masuri pentru intensificarea si accelerarea pregatirilor in vederea aderarii Romaniei la UE, pentru perioada 2002-2004”. Acesta a avut la baza angajamentele asumate de Romania in documentele de pozitie prezentate conferintelor de aderare, recomandarile Comisiei Europene din Raportul de tara pe 2001, precum si prioritatile specificate in Parteneriatul de Aderare intre Romania si Uniunea Europeana pe anii 2002 si 2003.

Programul cuprinde masurile care se impun pentru realizarea unor progrese semnificative pe linia indeplinirii criteriilor economice de aderare, a criteriului privind capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru, accelerarea procesului de transpunere in legislatia nationala a reglementarilor comunitare, accelerarea negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Un document de o deosebita importanta, reprezentand instrumentul pentru aplicarea strategiei intarite de preaderare pe plan intern este Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR). Orizontul de timp acoperit de PNAR 2002 este 2002-2005, defalcat pe termen scurt (2003 si 2003) si termen mediu (2004 si 2005). La actualizarea lui au fost avute in vedere prevederile Programului de Guvernare pe perioada 2001-2004 si ale Planului de Actiune pe anii 2002 si 2003 pentru aplicarea acestui program, prevederile Programului Economic de Preaderare al Romaniei, observatiile din ultimul Raport periodic privind Romania al Comisiei Europene (noiembrie 2001), comentariile Comisiei Europene asupra unor capitole din PNAR 2001.

In acelasi timp s-a acordat o atentie maxima asigurarii continuitatii si consecventei in raport cu versiunile anterioare ale PNAR.

Prezentarea Programului National de Aderare pe anul 2002

CRITERIILE POLITICE

DEMOCRATIA SI STATUL DE DREPT

PUTEREA JUDECATOREASCA

Situatia actuala

Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat in anul 2001 “Codul deontologic al magistratilor”, devansand termenul stabilit initial. Acesta formuleaza standarde ale conduitei magistratului, solicitand ca acesta sa apere independenta justitiei si sa-si exercite functia cu obiectivitate si impartialitate.

Pentru consolidarea independentei sistemului judiciar si eliminarea imixtiunilor in activitatea judecatorilor si procurorilor au fost modificate si completate prevederile Legii nr.92 / 1992 pentru organizarea judecatoreasca, in temeiul urmatoarelor principii:

intarirea rolului CSM pentru a asigura independenta judecatorilor si a instantelor judecatoresti si organizarea lui ca institutie publica autonoma, avand un aparat propriu, care sa constituie o autoritate reprezentativa a justitiei;

consolidarea statutului magistratilor;

reintroducerea principiului colegialitatii pentru judecarea cauzelor in prima instanta;

crearea cadrului legal pentru infiintarea instantelor specializate pentru solutionarea proceselor cu minori, a litigiilor si conflictelor de munca, a litigiilor comerciale, fiscale sau administrative;

reanalizarea, din punct de vedere geografic, a instantelor judecatoresti: infiintarea de noi instante si transformarea instantelor cu numar redus de cauze in sedii secundare.

Consolidarea rolului Institutului National de Magistratura reprezinta o prioritate si in perioada urmatoare. Prin adoptarea unui nou Regulament de admitere in INM a fost schimbata procedura de recrutare a viitorilor auditori de justitie, activitatea Institutului cuprinzand atat pregatirea initiala a magistratilor, cat si pregatirea continua, ca etapa distincta de instruire.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Demararea procesului de informatizare a instantelor, stabilirea unui sistem legislativ de documentare accesibil instantelor si parchetelor, stabilirea unui sistem performant de gestionare a dosarelor;

Pregatirea magistratilor si grefierilor in noile materii ale dreptului national si in drept comunitar, deontologie, administrarea instantelor;

Crearea si pregatirea unei retele de formatori in materie de drept comunitar, corespondenti judiciari, CEDO, civil, penal.

MASURI ANTICORUPTIE

Situatia actuala

Combaterea coruptiei s-a aflat permanent in atentia autoritatilor romane, iar eforturile intreprinse in ultima perioada demonstreaza vointa pentru intarirea capacitatii institutionale in scopul eficientizarii luptei impotriva coruptiei. In urma adoptarii de catre Guvern a Programului National de Prevenire a Coruptiei si a Planului National de Actiune impotriva Coruptiei s-au luat urmatoarele masuri: largirea sferei persoanelor care intra sub incidenta Legii pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere; accesul procurorului la toate informatiile necesare anchetei privind savarsirea faptelor decoruptie; crearea unei retele de corespondenti nationali pentru cooperare juridica si judiciara internationala si a unei retele internationale de experti si magistrati cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii coruptiei si criminalitatii organizate din tarile din SE Europei.

Infiintarea Parchetului National Anticoruptie reprezinta un pas inainte in acest domeniu, acesta fiind conceput ca un parchet specializat in combaterea infractiunilor de coruptie pe intreg teritoriul tarii, avand autonomie in cadrul Ministerului Public, fiind independent in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice.

In acelasi timp, Ministerul Justitiei a intreprins actiuni care contribuie la realizare si publicarea anuala a unui raport privind evolutia fenomenului coruptiei in Romania si eficienta masurilor adoptate pentru controlul acestuia.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Consolidarea cadrului institutional in lupta impotriva coruptiei;

Imbunatatirea structurilor existente in vederea intaririi legaturilor dintre acestea;

Dezvoltarea unei infrastructuri care sa sustina activitatile de combatere a coruptiei si crimei organizate;

Elaborarea cadrului legislativ anticoruptie imbunatatit conform standardelor europene si adoptarea de masuri de prevenire a coruptiei: adoptarea legii lobby-ului, reforma institutionala, a administratiei publice.accelerarea procedurilor pentru ca Romania sa devina parte la Conventia OECD privind combaterea coruptiei in randul functionarilor, consolidarea relatiei cu societatea civila, constientizarea de catre societate a cauzelor, consecintelor si costurilor coruptiei, cooperarea cu ONG-uri si mass media.

DREPTURILE OMULUI SI PROTECTIA MINORITATILOR

PROTECTIA COPILULUI

Situatia actuala

Evolutia inregistrata in perioada iunie 2001-mai 2002 pe fiecare dintre domeniile prioritare se poate sintetiza astfel: dezinstitutionalizarea copiilor aflati in sistemul rezidential de ingrijire si prevenire a institutionalizarii; integrarea copiilor / elevilor cu deficiente din invatamantul special in invatamantul de masa; reintegrarea sociala a copiilor strazii; imbunatatirea si armonizarea legislatiei in domeiu.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Continuarea dezvolatarii si diversificarii serviciilor comunitare pentru protectia copilului;

Restructurarea sau inchiderea institutiilor rezidentiale de tip vechi, inclusiv a celor care protejeaza copiii cu handicap;

Dezvoltarea retelei de asistenti maternali profesionisti si diversificarea acesteia astfel incat sa poata fi integrat un numar cat mai mare de copii, precum si sa asigure protectia unor categorii speciale de copii;

Promovarea unor programe privind interventii eficiente in favoarea celor care sunt aproape de iesirea din sistem;

Elaborarea standardelor de calitate pentru toate tipurile de servicii de protectie a copilului, inclusiv reevaluarea normelor sanitar-veterinare necesare pentru functionarea adecvata a serviciilor si institutiilor din sistem;

Dezvoltarea unui sistem legislativ unitar si armonizat cu legislatia internationala / comunitara in domeniul protectiei copilului.

DREPTURILE SI PROTECTIA MINORITATILOR

Situatia actuala

Ratificarea “Conventiei–cadru pentru protectia minoritatilor nationale a Consiliului Europei” a marcat orientarea clara a Romaniei spre promovarea stabilitatii institutionale prin garantarea democratiei, a statului de drept, a drepturilor omului si protectia drepturilor minoritatilor. Prima monitorizare a modului in care Romania respecta aceasta conventie s-a incheiat cu rezultate pozitive, in martie 2002 fiind adoptate si date publicitatii comentariile si recomandarile Consiliului Europei.

Prin aprobarea Legii privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare s-au transpus in legislatia romaneasca doua componente ale acquis-ului comunitar referitor la politicile sociale: principiul tratamentului egal acordat persoanelor indiferent de originea lor sociala rasiala sau etnica si principiul privind aplicarea unui tratament egal in privinta ocuparii fortei de munca.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Lupta impotriva discriminarii;

Imbunatatirea situatiei rromilor: promovarea egalitatii de sanse in comunitatile de rromi, informarea si formarea liderilor / formatorilor de opinie rromi, facilitarea participarii active a comunitatilor de rromi la viata economica, sociala, culturala si politica romaneasca si imbunatatirea accesului acestora la serviciile de sanatate.

DREPTURILE CIVILE SI POLITICE

Situatia actuala

Dispozitiile din Codul penal si din Codul de procedura penala referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii au fost modificate si completate astfel: infractiunea de insulta este sanctionata numai cu amenda, eliminandu-se pedeapsa inchisorii, in prezent prevazuta alternativ cu amenda; la infractiunea de calomnie pedeapsa inchisorii este prevazuta de la 2 luni la 2 ani, iar in prezent are ca minim 3 luni, iar ca maxim 3 ani; savarsirea infractiunii de ultraj se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani, in reglementarea actuala aceasta situandu-se intre 3 luni si 4 ani; infractiunea de ofensa contra autoritatii a fost abrogata.

In domeniul protectiei persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, Romania a adoptat legi in conformitate cu directivele UE: protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a aacestor date, protectia vietii private in domeniul telecomunicatiilor. In conformitate cu Legea nr. 677 / 2001, autoritatea de supraveghere a prelucrarii circulatiei datelor cu caracter personal a fost desemnata institutia Avocatului Poporului.

Prin adoptarea Legii privind prevenirea si combaterea traficului de fiinte umane au fost incriminate diversele forme pe care le poate imbraca traficul de fiinte umane, precum si exploatarea unor persoane, stabilindu-se sanctiuni severe, mult mai aspre daca persoanele traficate au fost minore sau actiunile de trafic au avut drept urmare sinuciderea sau moartea victimei; au fost introduse dispozitii speciale privind protectia fizica si psihica, recuperarea si reintegrarea sociala a persoanelor traficate.

In cadrul sistemului penitenciar au fost demarate actiuni care vizeaza solutionarea unor aspecte prioritare ale acestui sistem, in vederea asigurarii unor conditii de mediu si viata normale persoanelor private de libertate.

Prioritati pe termen scurt si mediu

Modificarea legii de executare a pedepselor in conformitate cu standardele europene si elaborarea statutului personalului din penitenciare (demilitarizare);

Infiintarea de noi centre de reintegrare sociala si supraveghere si informatizarea acestor servicii;

Completarea cadrului legislativ in domeniul combaterii crimei organizate, in special a traficului de fiinte umane, precum si imbunatatirea asistentei pentru victimele traficului de fiinte umane.

CRITERIILE ECONOMICE

Relansarea cresterii economice a devenit o prioritate a politicii macroeconomice, pornindu-se de la importanta sa atat pentru asigurarea conditiilor de realizare a criteriilor de aderare la UE, cat si pentru cresterea nivelului de trai. Astfel cresterea economica de 5,3% in anul 2001 situeaza Romania pe primul loc in cadrul CEFTA si pe locul al doilea intre cele 13 state candidate la aderarea la UE.

In primul trimestru al anului 2002, productia industriala si-a continuat evolutia pozitiva, cresterea inregistrata situandu-se in prognoza anuala. Se remarca o imbunatatire sensibila a gradului de utilizare a productiei industriale la satisfacerea cererii interne, cu efect direct in reducerea importurilor aferente si a stocului final de produse industriale in resursele lunii respective.

In conditiile dinamicii mai accentuate a exporturilor, deficitul comercial pe primele patru luni ale anului 2002 a fost de 1,1 de mld. de USD, diminuandu-se cu aproximativ 175 de mil de USD, comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent.

Pentru aceeasi perioada, procesul de dezinflatie a continuat. Astfel, rata medie lunara a inflatiei a fost in perioada ianuarie-aprilie 2002 de 1,5%, comparativ cu 2,7% cat s-a realizat in perioada corespunzatoare a anului anterior.

In ceea ce priveste gradul de ocupare a fortei de munca, trimestrul I al anului 2002 se caracterizeaza prin doua particularitati importante: rata somajului s-a majorat semnificativ ca urmare a intrarii in vigoarea a Legii venitului minim garantat, iar, pe de alta parte, numarul salariatilor s-a redus, in principal din cauza procesului de restructurare.

Implementarea Planului de actiune al Programului de guvernare pe perioada 2001-2004 va asigura atingerea obiectivului major de realizare a unei cresteri economice durabile, in ritmuri care sa permita reducerea decalajelor fata de tarile europene si in conditii de eficienta sporita.

Avand in vedere ca dinamica stocului intern de capital este un factor decisiv in mentinerea cresterii economice rapide si permanente, se va acorda o atentie deosebita punerii in stare de normalitate a corelatiei consum-economie-investitii. Punerea in aplicare a masurilor de imbunatatire reala a mediului de afaceri va face ca perioada 2002-2005 sa se caracterizeze printr-o relansare semnificativa a procesului investitional. Stimularea investitiilor a devenit deja o realitate, accentul fiind pus pe sectorul intreprinderilor mici si mijlocii. Totodata se are in vedere redresarea investitilor publice pentru care vor fi alocate resurse bugetare anuale din ce in ce mai mari.

Relansarea economica va face posibila o crestere reala a veniturilor si, in consecinta, a consumului individual efectiv al unei familii, fara a afecta indicatorii de performanta ai economiei. Pe ansamblu, cresterea ratei de economisire si cea a ratei de autofinantare, impreuna cu transferurile de capital, vor asigura suportul financiar pentru cresterea de durata si la niveluri ridicate a investitiilor.

Satisfacerea cererii interne se va realiza fara a se neglija rolul cererii externe. Exportul net de bunuri si servicii estimat isi va diminua treptat contributia negativa la cresterea reala a produsului intern brut datorita dinamicii mai pronuntate a exporturilor de bunuri si servicii fata de importuri, dar si datorita unei imbunatatiri sensibile a structurii schimburilor externe, cu efecte asupra indicatorilor de competitivitate.

O prioritate a Guvernului pentru perioada 2003-2005 o reprezinta reducerea inflatiei, preconizandu-se o reducere graduala a acesteia astfel incat in anul 2005 rata medie anuala sa se exprime printr-o singura cifra, in principal datorita: accelerarii reformelor, in special in ceea ce priveste ajustarile structurale; mentinerii unei politici monetare prudente; diminuarii presiunii asupra leului si a deprecierii cursului de schimb.

Pe piata muncii, un obiectiv important va fi cresterea gradului de ocupare a populatiei active, dezvoltarea spiritului intreprinzator al angajatorilor si al persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, cresterea mobilitatii, adaptabilitatii fortei de munca prin promovarea conceptului de pregatire continua, garantarea sanselor egale intre femei si barbati.

Agricultura, ramura de baza a economiei, avand implicatii multiple asupra complexului economic national, dar si asupra asigurarii consumului populatiei, se estimeaza sa se dezvolte in perioada 2003-2005 intr-un ritm mediu anualde 4,5 %, rezultat dintr-un ritm de crestere de 3,7 % pentru sectorul vegetal si de 6,1 % pentru sectorul cresterii animalelor.

In concluzie, dezvoltarea economica se bazeaza pe un echilibru adecvat al corelatiei consum-economisire-investitii, in conditii de eficienta a activitatii economice si de utilizare mai buna a resurselor umane. Se vor crea premisele pentru accelerarea procesului de apropiere si complementaritate a economiei romanesti cu economiile dezvoltate, astfel incat obiectivul integrarii Romaniei in Uniunea European sa poata fi realizat intr-un orizont scurt de timp.

CAPACITATEA DE ASUMARE A OBLIGATIILOR DE STAT MEMBRU AL UE

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Ca urmare a adoptarii Legii nr.608 / 2001 a evaluarii conformitatii produselor si a progreselor semnificative si a evaluarii acquis-ului comunitar sectorial in cursul anului 2001, in luna martie 2002 au fost deschise negocierile aferente Capitolului 1 – Libera circulatie a marfurilor.

Obiectivele prioritare in domeniul standardizarii vizeaza adoptarea tuturor standardelor europene armonizate pana la sfarsitul anului 2003 si dezvoltarea unei educatii manageriale specifice in vederea sustinerii aplicarii legislatiei tehnice nationale care preia acquis-ul comunitar. In ceea ce priveste produsele alimentare, masurile principale pe termen scurt se refera la intarirea controlului calitatii produselor alimentare si echiparea laboratoarelor autoritatii de control al calitatii., dezvoltarea infrastructurii pentru evaluarea si certificarea calitatii si a conformitatii calitatii produselor alimentare cu prevederile legale in domeniu.

Cu privire la sistemul achizitiilor publice, se doreste adoptarea legislatiei privind situatiile si modul in care contestatarii au dreptul de a apela la procedura de conciliere, aceasta asigurand conditiile pentru o rezolvare operativa a litigiilor, dezvoltarea sistemului de monitorizare a achizitiilor publice, imbunatatirea competitivitatii si transparentei procedurilor de lucru pentru acordarea contractelor de achizitie publica.

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

Negocierile pentru acest capitol au fost deschise in cadrul Conferintei de Aderare din 21-22 martie 2002.

O prioritate pe termen scurt in acest domeniu o reprezinta alinierea legislatiei privind recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale (in special, a profesiilor de medic, farmacist, medic veterinar, avocat, arhitect) si consolidarea structurilor administrative necesare recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale.

De asemenea, se urmareste punerea in circulatie a noilor documente de calatorie / identitate pentru cetatenii straini, in conformitate cu normele comunitare in materie, incheierea de noi acorduri referitoare la angajarea lucratorilor romani in strainatate, pregatirea persionalului din institutiile responsabile pentru implementarea acquis-ului comunitar in materie si a regulilor referitoare la coordonarea sistemelor de securitate sociala, infiintarea Centrului de informare si documentare privind lucratorii migranti, dezvolaterea schimbului de informatii intre institutiile competente romane si cele corespondente din statele membre si cele asociate in domeniul coordonarii sistemelor de securitate sociala.

LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR

In domeniul asigurarilor este necesara actualizarea cadrului legislativ si institutional referitor la informatiile si documentele cerute pentru autorizarea asiguratorilor si criteriile pentru aprobarea actionarilor semnificativi si a persoanelor semnificative ale asiguratorilor, informatiile care trebuie prezentate asiguratilor inainte de incheierea contractului de asigurare, protejarea intereselor asiguratilor prin crearea unui suport tehnic de informare prompta si exacta asupra potentialului societatilor de asigurare, precum si a produselor principale si de larg interes public promovate de societatile de asigurare.

In scopul consolidarii sistemului bancar si imbunatatirii eficientei sale, se au in vedere privatizarea Bancii Comerciale Romane, implementarea restructurarii Casei de Economii si Consemnatiuni, in sensul pregatirii pentru privatizare, eficientizarea activitatii de supraveghere bancara, inclusiv prin cooperare cu alte autoritati de supraveghere (in special, prin imbunatatirea Sistemului de Avertizare Timpurie, perfectionarea supravegherii “on-site” si “off-site”, modernizarea si intarirea, in concordanta cu standardele europene, a sistemului juridic si institutional al activitatii de reglementare prudentiala si supraveghere bancara de catre BNR).

Cat despre piata de capital si a valorilor mobiliare, se au in vedere intarirea capacitatii administrative a CNVM, elaborarea reglementarilor contabile pentru institutiile care opereaza pe piata de capital si a unor regulamente noi privind bursele de marfuri, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, precum si organismele de plasament colectiv in valori mobiliare.

LIBERA CIRCULATIE A CAPITALURILOR

Prioritatile pe termen scurt se concentreaza asupra continuarii armonizarii legislative si transpunerii acquis-ului comunitar in reglementarile BNR prin: alinierea legislatiei romanesti la normele comunitare privind tranzactiile prin intermediul instrumentelor de plata electronica si, in special, relatia dintre emitent si detinator, finalizarea implementarii sistemului electronic de plati, promovarea unei legi speciale care sa acorde BNR calitatea de institutie competenta in rezolvarea plangerilor legate de transferurile de credit transfrontaliere, continuarea procesului de liberalizare a miscarilor de capital legate de alte fluxuri de capital cu influenta semnificativa asupra economiei reale.

Un alt obiectiv il reprezinta intarirea capacitatii institutiilor romanesti implicate in lupta impotriva spalarii banilor si a crimei organizate prin proiectarea si implementarea unui program de cooperare interinstitutionala, instruirea personalului entitatilor cu obligatii de raportare in conformitate cu evolutia standardelor legale internationale.

DREPTUL SOCIETATILOR COMERCIALE

Printre prioritatile in aceasta materie se numara: imbunatatirea cadrului legal si institutional in materia falimentului, elaborare unei aplicatii informatice pentru instante si practicieni, crearea unei jurisprudente uniforme prin pregatirea judecatorilor si a celorlalti practicieni in materia falimentului, actualizarea permanenta a legislatiei contabile in vigoare in conformitate cu evolutiile directivelor europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALA

In vederea asigurarii conformitatii legislatiei nationale cu cele doua noi tratate OMPI, autoritatile competente romanesti isi propun revizuirea Regulamentului de oraganizare si functionare a ORDA, derularea unor programe de perfectionare a personalului ORDA, desfasurarea unor actiuni in scopul reducerii pirateriei in domeniul dreptului de autor, implementarea sistemului brevetului european prin continuarea procesului de pregatire atat pentru specialistii OSIM, cat si pentru consilierii in proprietate industriala, magistrati, procurori, politie.

Procesul de prevenire si combatere a contrafacerii va presupune si achizitionarea de echipament informatic necesar furnizarii de catre OSIM a unor servicii calificate, oganelor de politie, parchetului si vamii. In acelasi timp, Romania s-a obligat sa infiinteze un tribunal de marci comunitare la data aderarii sale la Uniunea Europeana si sa implementeze sistemul marcii si desenului comunitar.

POLITICA IN DOMENIUL CONCURENTEI

Pentru perioada care urmeaza Romania isi propune urmatoarele obiective: intarirea si imbunatatirea capacitatii autoritatilor administrative din domeniul concurentei si al controlului ajutorului de stat pentru asigurarea unui mediu concurential capabil sa faca fata fortelor pietei interne a Uniunii Europene; completarea cadrului legislativ, in special in domeniul transporturilor si telecomunicatiilor, si aplicarea corecta si efectiva a politicilor in domeniul concurentei si ajutorului de stat; elaborarea anuala a inventarului ajutoarelor de stat si a raportului privind ajutoarele de stat acordate in Romania; cresterea gradului de cunoastere si aplicarea efectiva a regulilor de concurenta si ajutor de stat de catre agentii economici, sistemul judiciar, precum si de catre autoritatile publice, in special in calitatea lor de furnizori de ajutor de stat.

AGRICULTURA

Pe termen scurt, prioritatea esentiala o reprezinta implementarea politicii agricole comune care are in vedere urmatoarele aspecte: stabilirea unui registru cadastral agricol realizat pe baza Recensamantului General Agricol si asigurarea functionarii efective a pietei funciare; inatarirea capacitatii institutionale a Autoritatii Nationale a Produselor Ecologice prin crearea unor structuri regionale; elaborarea procedurilor de acreditare a organismelor de inspectie si certificare pentru produsele ecologice; promovarea permanenta a conceptului de agricultura ecologica prin institutii specializate, infiintarea de ferme pilot cu suprafata optima specializate in agricultura ecologica; sprijinirea producatorilor care trec de la agricultura traditionala la cea ecologica, eliminarea deseurilor de pesticide.

De asemenea se urmareste elaborarea unui Program national pentru evaluarea si restructurarea unitatilor de taiere a animalelor si a celor de procesare a carnii si laptelui in vederea atingerii standardelor de igiena prevazute in legislatia UE, implementarea retelei computerizate pentru punctele de inspectie veterinara de frontiera in scopul monitorizarii prelucrarii si transmiterii informatiilor necesare controalelor de frontiera, eliminarea deseurilor de pesticide.

PESCUITUL

In vederea armonizarii legislatiei romanesti si transpunerii cerintelor comunitare in acest domeniu, se impune luarea urmatoarelor masuri:

implementarea sistemului de raportare a capturilor si debarcarilor, a sistemului de comercializare si etichetarea pestelui si produselor din peste, a statisticii pescuitului;

organizarea si functionarea pietei de peste la nivel national, supravegherea normelor de igiena si de calitate, a standardelor de comercializare a pestelui;

elaborarea actului normativ privind conditiile de acces ale navelor straine de pescuit in apele teritoriale ale Romaniei, pe baza de reciprocitate, similare conditiilor aplicate in statele membre ale UE.

IMPOZITAREA

Negocierile pentru acest capitol au fost deschise in toamna anului 2001, Romania elaborand documentul de pozitie complementar, in temeiul indicatiilor prevazute in Pozitia Comuna a UE.

Printre obiectivele pe termen scurt si mediu pe care tara noastra trebuie sa le realizeze se afla:

introducerea unui regim special al TVA-ului pentru producatorii agricoli, micii intreprinzatori, pentru obiectele de arta, de colectie sau antichitati;

eliminarea unor scutiri de la plata TVA-ului incompatibile cu directivele comunitare;

majorarea treptata a cotelor de accize pentru apropierea de nivelul minim legiferat in UE;

generalizarea la nivel national a sistemului de marcare a carburantilor;

cresterea graduala a cotei de impozit pe profit aferenta acitivitatilor de export;

imbunatatirea unor prevederi in scopul diminuarii riscului de evaziune fiscala;

semnarea unor conventii de evitare a dublei impuneri cu unele dintre statele candidate;

finalizarea Codului de Procedura Fiscala;

imbunatatirea activitatii de colectare a veniturilor.

UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA

Programul Economic de Preaderare este instrumentul principal de participare la Procedura de Supraveghere Bugetara in perioada de preaderare si de pregatire in vederea cuplarii, dupa aderare, la procedurile de coordonare a politicilor economice in cadrul UE. El este anual actualizat, in functie de schimbarile semnificative produse in economia romaneasca si de directiile viitoare de actiune in scopul indeplinirii criteriilor economice de aderare la UE.

Strategia politicii monetare se va baza in continuare pe atingerea agregateor monetare. Cursul de schimb al leului va continua sa reprezinte o variabila cheie in conceperea si implementarea polticii monetare, politica de curs urmand sa sprijine cu prioritate obiectivul dezinflatiei. Acest domeniu va fi guvernat de un nou statut al Bancii Centrale care ii va intari, sub toate aspectele, independenta. Obiectivul fundamental al acesteia – asigurarea stabilitatii preturilor – va fi formulat fara ambiguitate si politica monetara va fi degrevata de urmarirea altor tinte macroeconomice care ar putea prejudicia atingerea acestui obiectiv.

In vederea armonizarii normelor nationale cu cele ale UE se vor intreprinde urmatoarele masuri:

imbunatatirea organizarii si performantei sistemului de contabilitate publica in concordanta cu standardardele europene in vigoare;

perfectionarea finantarii bugetare pe baza de programe;

imbunatatirea sistemului de management al trezoreriei prin infiintarea Unitatii de management a trezoreriei statului.

POLITICILE SOCIALE SI OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

In realizarea obiectivului prioritar asumat in PNAR 2001, a fost elaborat noul Cod al Muncii, tinand cont de conditiile sociale si economice actuale. Acesta asigura protectia salariatilor care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romanieim, indiferent de cetatenie, precum si cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator roman.

Romania s-a angajat sa adopte urmatoarele masuri:

punerea in aplicare a noului Cod al Muncii si a legislatiei conexe;

constituirea fondului de garantie a salariilor;

pregatirea patronatelor si sindicatelor pentru a putea contribui la derularea programelor cu finantare externa;

stimularea asumarii de responsabilitati de catre partenerii sociali in vederea solutionarii prin dialog social bipartid a problemelor sectoriale;

intensificarea cooperarii intre patronatele si sindicatele reprezentative la nivel de ramura si la nivel national in vederea influentarii structurilor de baza pentru implementarea unui dialog social constructiv;

participarea la programele de actiune ale UE in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati;

initierea unei campanii de informare a opiniei publice despre legislatia europeana si nationala antidiscriminare;

mutarea accentului politicilor de protectie a somerilor de la masurile pasive catre cele active;

asigurarea sustenabilitatii financiare a sistemului public de pensii prin cresterea veniturilor si rationalizarea cheltuielilor si acoperirea integrala a influentei inflatiei si a ratei de crestere a preturilor asupra pensiilor;

crearea unui sistem integrat si unitar de acordare a prestatiilor sociale care sa raspunda nevoilor tot mai diversificate ale familiilor in dificultate;

elaborarea unor proiecte privind organizarea si functionarea de centre si servicii de tip privat adresate persoanelor cu handicap si reabilitarea vocationala a acestor persoane, precum si dezvoltarea sistemului de monitorizare a promovarii si respectarii drepturilor persoanelor cu handicap.

ENERGIA

Ca urmare a progreselor realizate in restructurarea sectorului si in preluarea acquis-ului comunitar din domeniul energetic, in luna martie 2002 Romania a deschis negocierile la capitolul 14 – “Energie”.

In sectorul gazelor naturale in anul 2002 s-a initaiat procesul de privatizare a S.C. DISTRIGAZ NORD S.A. si S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. in scopul privatizarii sectorului de distributie a gazelor naturale, proces care se va finaliza in cursul anulu 2003. Au fost elaborati termenii de referinta pentru angajarea unui consultant international de privatizare prin asistenta PHARE.

Printre prioritatile pe termen scurt si mediu se regasesc:

Elaborarea si aplicarea Codului comercial pentru gaze naturale;

Reabilitarea Sistemului National de Transport al Gazelor Naturale si a sistemelor de distributie;

Interconectarea Sistemului National de Transport al Gazelor Naturale la sistemul european de transport.

In documentul de pozitie pentru capitolul Energie, Romania solicita o perioada de tranzitie de 5 ani, de la momentul aderarii, respectiv pana la 31 decembrie 2011, din cauza costurilor mari necesare pentru crearea stocurilor minime.

Continuarea formarii stocurilor de titei si produse petroliere necesare acoperirii consumului, conform angajamentului din documentul de pozitie si in baza unui calendar cu termenene precise constituie prioritati pe termen scurt si mediu.

Printre principalele obiective aprobate prin Strategia Nationala de Dezvoltare Energetica pe termen mediu 2001-2004, restructurarea agentilor economici participanti la aceasta piata au reprezentat o prioritate actiunile de reforma / restructurare / reabilitare / dezvoltare si pregatire pentru privatizarea agentilor economici participanti la piata de energie vizand practic toate companiile din domeniul energetic. Acestora li se adauga finalizarea procesului de privatizare a celor doua filiale de distributie a energiei electrice; continuarea lucrarilor de reabilitare, retehnologizare si investitii in domeniul termo si hidroenergetic; elaborarea unei strategii de privatizare pentru sectorul de productie si inceperea privatizarii in acest domeniu.

In sectorul nuclear, obiectivele care trebuie atinse sunt urmatoarele; implementarea de catre Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare a recomandarilor Atomic Question Group incluse in “Raportul UE in domeniul securitatii nucleare in contextul procesului de extindere”; completarea Legii nr. 111 / 1996 cu prevederile Normelor Republicane de Control de Garantii Nucleare (conform standardelor de siguranta nucleara ale UE) si la Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda.

Modernizarea si retehnologizarea capacitatilor de extractie si prelucrare, continuarea inchiderii si conservarii minelor neviabile si atenuarea impactului social ca urmare a inchiderii acestora, precum soi privatizarea obiectivelor viabile ce prezinta interes, inclusiv prin participarea investitorilor straini reprezinta prioritati in sectorul cobustibililor solizi.

POLITICA INDUSTRIALA

Politica industriala a Romaniei ia in considerare prevederile conceptului de dezvoltare durabila, adoptat si publicat in ultimii ani de majoritatea statelor lumii, ca baza a dezvoltarii economice in perspectiva urmatorilor ani. Acest lucru se realizeaza, pe de o parte, prin utilizarea in procesul de dezvoltare industriala a acelor cai prin care activitatile economice, in context durabil, pot proteja mediul, iar, pe de alta parte, prin utilizarea rationala a resurselor naturale, in special a celor cu valoare economica si potential limitat in timp.

Romania si-a propus pentru anul 2002:

Modernizarea tehnologiilor si instalatiilor existente in vederea reducerii consumurilor materiale si electrice, imbunatatirea calitatii produselor si reducerea poluarii;

Stimularea externalizarii unor activitati din intreprinderi siderurgice;

Definitivarea procesului de restructurare si incadrarea autoturismelor in normele EURO 3 incepand cu anul 2004;

Privatizarea SNP PETROM;

Reducerea poluarii industriale;

Atragerea de fonduri private de investitii pentru dezvoltarea productiei si transferul de know-how si tehnologie din tarile UE;

Retehnologizarea capacitatilor de productie pentru aparare, in scopul realizarii de produse care sa corespunda cerintelor de interoperabilitate si compatibilitate, precum si standardelor de calitate.

INTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII

In data de 6 decembrie 2001, Guvernul Romaniei a aprobat documentul “Informatii suplimentare referitoare la acquis-ul comunitar 2000 pentru Capitolul 16 – Intreprinderile mici si mijlocii”, prin care Romania accepta acquis-ul comunitar in vigoare la 31 decembrie 2000.

In vederea asigurarii stabilitatii si coerentei cadrului legislativ au fost aprobate acte normative pentru simplificarea formalitatilor administrative pentru inregistrarea si functionarea comerciantilor, privind un program integrat de pregatire, care ofera intreprinzatorilor instruire si asistenta tehnica si un cadru institutional pentru dezvoltarea capacitatilor antreprenoriale si cresterea competitivitatii IMM-urilor pe piata locala si internationala, precum si privind achizitiile publice prin licitatii electronice.

Prioritatile pe care Romania si le-a stabilit sunt:

Imbunatatirea mediului de afaceri care se va realiza prin: simplificarea si imbunatatirea cadrului legislativ si administrativ pentru IMM –uri si imbunatatirea capaciatatii administrative a Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie.

Cresterea competitivitatii IMM-urilor pe pietele locale si internationale prin: imbunatatirea accesului IMM-urilor la finantare, a ofertei de servicii pentru IMM-uri si a accesului la achizitiile publice;

Imbunatatirea accesului IMM pe pietele externe prin: elaborare si implementarea de programe pentru incurajarea activitatilor care contribuie la largirea pietelor de desfacere la export;

Promovarea culturii antreprenoriale prin derularea programului de pregatire antreprenoriala.

STIINTA SI CERCETARE

Pregatirea in acest domeniu pentru integrarea in UE consta in participarea la programele cadru de cercetare, dezvoltare si demonstratii ale Uniunii Europene si la realizarea Spatiului European de Cercetare, precum si in aplicarea acordurilor internationale in acest domeniu. Capitolul 17 “Stiinta si Cercetare” a fost inchis provizoriu la data de 14 iunie 2000 si in februarie 2002 au fost transmise informatii suplimentare la documentul de pozitie pentru acest capitol.

Politicile de cercetare-dezvoltare si inovare ale Romaniei au ca prioritate clar definita integrarea in Spatiul European de Cercetare si armonizarea cu politicile, sistemul de cercetare-dezvoltare si inovare si procedurile din cadrul UE.

Dintre prioritatile pe termen scurt si mediu amintim:

Perfectionarea cadrului institutional in vederea imbunatatirii participarii la Programul Cadru 6 (2002-2006) fata de Programul Cadru 5 (1998-2002) si accelerare integrarii europene in stiinta si cercetare;

Modernizarea echipamentelor si facilitatilor de cercetare si dezvoltare tehnologica si tehnologia informatiei din unitatile de cercetare;

Dezvoltarea infrastructurii de inovare si transfer tehnologic la nivel european.

EDUCATIE, FORMARE PROFESIONALA SI TINERET

In cadrul Conferintei de Aderare din mai 2000, au fost inchise provizoriu negocierile de aderare cu Romania pentru Capitolul 18 – “Educatie, formare profesionala si tineret”. Astfel, Romania s-a angajat ca va promova in acest domeniu politici compatibile cu cele europene in ceea ce priveste asigurarea de sanse egale pentru toti, asigurarea mobilitatii in invatamantul superior, educatia in limbi straine, dimensiunea europeana a educatiei, nediscriminarea, utilizarea tehnologiilor educationale, invatamantul la distanta si formarea continua, asigurarea cadrului legislativ privind reglementarea aspectelor practice, ale activitatii de voluntariat in Romania.

Au fost stabilite urmatoarele prioritati:

Consolidarea procesului de reforma in invatamantul preuniversitar prin: continuarea programului de imbunatatire a transportului scolar in zonele rurale, de acordare a rechizitelor scolare elevilor care provin din familii cu venituri reduse, derularea programului special pentru sprijinirea scolarizarii copiilor rromi in scopul stimularii participarii copiilor din grupurile dezavantajate in procesul educational;

Consolidarea procesului de reforma in invatamantul superior prin: revigorarea cercetarii stiintifice universitare prin diversificarea grant-urilor acordate tinerilor cercetatori si studenti;

Dezvoltarea politicilor educationale de tip e-Learning;

Participarea la noua generatie de programe comunitare Socrates II, Leonardo da Vinci si Youth;

Asigurarea calitatii sistemului de formare profesionala a adultilor prin monitorizarea activitatii furnizorilor de servicii si formare profesionala;

Dezvoltarea unei retele nationale de centre autorizate de evaluare a competentelor profesionale;

Promovarea mobilitatii tineretului in Spatiul European prin schimburi bilaterale, participarea la stagiile de formare organizate de Consiliul Europei – Directia Tineret;

Organizarea unor campanii pentru promovarea cadrului favorabil participarii tinerilor la viata publica si la procesul decizional.

TELECOMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI

In acest domeniu s-au inregistrat progrese remarcabile in pregatirea noului pachet de acte normative privind comunicatiile electronice, care va constitui cadrul reformei legisaltive in sectorul telecomunicatiilor din Romania si va inlocui progresiv Legea nr. 74 / 1996.

Dintre prioritatile pe termen scurt si mediu amintim:

Finalizarea cadrului legislativ si institutional pentu reglementarea coerenta a pietei liberalizate a comunicatiilor electronice. Momentul 1 ianuarie 2003 marcheaza liberalizarea completa a pietelor de servicii si retele de comunicatii electronice, la aceasta data preconizandu-se ridicarea ultimelor restrictii referitoare la telefonia vocala fixa si la furnizarea de circuite inchiriate.

Armonizarea utilizarii benzilor de frecventa ale spectrului radioelectric cu cerintele Tabelului European de Alocare si Utilizare a Frecventelor (ECA);

Consolidarea capacitatii institutionale a Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii in vederea reglementarii eficiente a sectoarelor de comunicatii electronice, posta si tehnologia informatiei prin promovare de reglementari si asigurarea monitorizarii in conformitate cu angajamentul prevazut in documentul de pozitie;

Trecerea la Societatea Informationala. In conformitate cu obiectivele strategice definite in cadrul initiativei “eEurope+” si cu recomandarile Conferintei ministeriale de la Varsovia din mai 2000, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei urmareste realizarea urmatoarelor obiective prioritare: modernizarea administratiei publice si a serviciilor publice, imbunatatirea nivelului de trai prin utilizarea tehnologiei informatiei in domenii ca sanatatea, protectia mediului si transporturile, dezvoltarea sectorului de tehnologia informatiei, dezvoltarea fortei de munca in perspectiva Societatii Informationale, adaptarea sistemului educational si dezvoltarea de continut digital;

Trecerea la e-Government prin participarea Romaniei la programul comunitar “Interchange of data between administations”(IDA) si prin continuarea procesului de informatizare a administratiei publice si coordonarea acestuia prin intermediul Grupului pentru promovarea Tehnologiei Informatiei;

Crearea cadrului legislativ si institutional pentru asigurarea securitatii retelelor informationale si a aplicatiilor software prin elaborarea unui plan de actiune pentru promovarea accesului mai sigur la Internet prin combaterea continutului ilegal si vatamator in retelele globale, prin crearea cadrului legislativ pentru combaterea fraudei in retea si prin dezvoltarea cadrului de reglementari in domeniul tehnologiei informatiei, prin initierea, elaborarea si adoptarea de standarde si norme tehnice privind semnatura electronica, protectia datelor cu caracter personal si securitatea retelelor si aplicatiilor software, comertul electronic.

CULTURA SI POLITICA IN DOMENIUL AUDIOVIZUALULUI

Negocierile de aderare pentru Capitolul 20 “Cultura si politica in domeniul audiovizualului” sunt in curs de derulare.

Implementarea interna a Strategiei Culturale va fi mult intarita prin participarea Romaniei la programele UE, cele mai importante dintre acestea fiind “Cultura 2000” si INTERREG III B CADSES, pentru care Romania este eligibila. Participarea la acest din urma program este foarte importanta pentru ca acesta sustine cooperarea trans-nationala si, deoarece are o perspectiva de 6 ani (2001-2006), permite Romaniei sa acumuleze know-how suplimentar, pe masura primirii finantarilor pentru proiecte integrate in care cultura este un parametru al dezvoltarii. Proiectele de lege au preluat din acquis-ul comunitar prevederi legate de: jurisdictie, protectia demnitatii umane si a minorilor, evenimentele de importanta majora, publicitate, sponsorizare si tele-shopping, fiind avute in vedere si prevederile referitoare la obligatiile culturale (cotele europene si producatorii independenti). In acest sens au fost stabilite urmatoarele prioritati:

Conservarea, restaurarea si promovarea patrimoniului cultural national;

Dezvoltarea activitatilor culturale si a societatii civile;

Dezvoltarea capaciatatii administrative a Punctului de Contact Cultural;

Elaborarea, adoptarea si implementarea unor reglementari secundare armonizate cu prevederile noului acquis comunitar dezvoltat in domeniu;

Consolidarea strategiei de dezvoltare a pietei audiovizualului;

Acordarea licentelor si autorizarilor vizand formarea echilibrata a pietei din domeniu, conform strategiei de dezvoltare;

Continuarea investitiilor pentru dezvoltarea activitatii de control si monitorizare.

POLITICA REGIONALA SI COORDONAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE

In cadul Conferintei Interguvernamentale de Aderare Romania – UE din 21 martie 2002 au fost deschise negocierile pentru acest capitol. Romania isi declara interesul de a participa, de la data aderarii, la politica de coeziune economica si sociala a Comunitatii, de a beneficia de intreg sprijinul acordat prin Fondurile structurale si Fondul de coeziune, precum si de a participa la toate initiativele comunitare, in conditiile aplicabile si celorlalte state membre.

Pentru programarea dezvoltarii regionale in perioada 2002-2005, au fost identificate doua obiective cu caracter permanent:

Pregatirea cadrului institutional si legal pentru coordonarea si implementarea instrumentelor structurale ce urmeaza a fi realizata prin urmatoarele masuri:

infiintarea si organizarea institutiilor specifice managementului instrumentelor structurale si initiativelor comunitare pentru realizarea functiilor specifice prevazute in Regulamentele comunitare;

consolidarea capacitatii institutionale a autoritatilor de implementare a instrumentelor structurale, la nivel central si regional prin: consolidarea gestionarii eficiente a fondurilor nerambursabile acordate de UE prin programele PHARE, ISPA si SAPARD; pregatirea resurselor umane prin conceperea si implementarea unor programe de pregatire;

intarirea parteneriatului prin activitati care vizeaza constientizarea potentialilor parteneri asupra rolului si beneficiilor pe care le au prin participarea la elaborarea si implementarea politicii de dezvoltare regionala si prin participarea la imbunatatirea exercitiului de programare si monitorizare;

imbunatatirea activitatii de planificare a dezvoltarii economice si sociale la nivel national si regional, cu accent pe coordonarea procesului de elaborare si pe capacitatea de realizare a evaluarii ex-ante.

Implementarea politicii nationale de dezvoltare regionala pentru realizarea careia au fost stabilite urmatoarele masuri:

imbunatatirea competitivitatii regiunilor de dezvoltare, sprijinirea dezvoltarii regionale echilibrate si durabile prin proiecte de investitii prin: dezvoltarea sectorului privat, in special prin sprijinirea sectorului IMM-urilor, a serviciilor sociale in zonele de restructurare industriale si a sectorului turistic prin masuri integrate, orientate catre ameliorarea calitatii ofertei turistice;

promovarea cooperarii transfrontaliere (in regiunile de la granitele cu Ungaria si Bulgaria) prin: imbunatatirea infrastructurii existente in domeniul retelelor europene de transport si ameliorarea conditiilor de trafic de-a lungul coridoarelor pan–europene IV si IX, protectia mediului si gospodarirea apelor si armonizarea procedurilor de control vamal prin imbunatatirea schimbului de informatii.

PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

Negocierile pentru acest capitol s-au deschis in cadrul Conferintei Interguvernamentale de Aderare Romania-UE, care a avut loc la Bruxelles la 21.03.2002. In vederea realizarii unui sistem de reglementari privind protectia mediului aliniat la cerintele UE au fost finalizate strategiile din sectoarele protectiei naturii si protectiei civile. In prezent sunt in curs de actualizare strategiile sectoriale in domeniile: legislatie orizontala, calitatea aerului, calitatea apei, controlul poluarii industriale si zgomot si sunt in curs de finalizare strategiile din sectoarele managementului deseurilor, substante chimice si siguranta nucleara.

Prioritatile pe termen scurt si mediu pentru acest sector se refera la:

Adoptarea unor acte normative privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului, privind asigurarea accesului liber la informatia de mediu si a actelor normative referitoare la evidenta gestiunii deseurilor si Lista deseurilor inclusiv a deseurilor periculoase avand la baza codurile si clasificarea acceptate la nivelul Comunitatii;

Armonizarea legislatiei nationale cu privire la descrierea si clasificarea chimicalelor periculoase in Tariful Vamal al Romaniei si import-exportul produselor chimice periculoase, evaluarea si controlul riscului substantelor chimice periculoase pentru sanatatea umana si mediu;

Transpunerea legislatiei comunitare privind supravegherea si controlul transporturilor de deseuri radioactive intre statele membre, din si spre Comunitate;

Stabilirea programelor de actiune referitoare la ansamblul zonelor vulnerabile de pe teritoriul Romaniei, pentru anumite zone vulnerabile sau pentru portiuni de zone vulnerabile, dupa caz, si a unui set de masuri pentru implementarea acestor programe, termen-decembrie 2005;

Stabilirea unui sistem informatic si a unei baze de date pentru domeniul managementului apei in concordanta cu cerintele Directivei Cadru pentru Apa;

Desemnarea ariilor speciale de conservare si stabilirea planurilor de management pentru aceste situri, termen 2005;

Identificarea si desemnarea Ariilor Speciale de Conservare, a celor mai reprezentative situri ca numar si marime pentru speciile de pasari salbatice, termen 2005;

Transpunerea deciziilor comunitare privind criteriile pentru etichetarea ecologica a aparatelor frigorifice, a masinilor de spalat vase, a textilelor si incaltamintei.

PROTECTIA SI SANATATEA CONSUMATORILOR

In cadrul Conferintei de Aderare din data de 27.07.2001 s-a decis deschiderea si simultan inchiderea provizorie a capitolului 23 “Protectia consumatorilor si a sanatatii”.

Preluarea acquis-ului comunitar in acest domeniu se va realiza prin elaborarea actelor normative privind produsele prezentate ca fiind benefice pentru sanatatea consumatorilor, vanzarea produselor catre consumatori si garantiile asociate, imbunatatirea accesului consumatorilor la justitie prin crearea unui sistem prejudecatoresc de rezolvare a plangerilor consumatorilor, precum si referitoare la creditul pentru consum.

In vederea intaririi sistemului national de supraveghere a pietei se va adopta Codul Consumului. Cresterea gradului de educare si informare a consumatorilor se va realiza prin: organizarea de campanii nationale in acest scop, realizarea unor emisiuni saptamanale la radio si TV pe probleme de protectia consumatorului, cresterea gradului de reprezentare a societatii civile in procesul de luare a decizilor.

COOPERAREA IN DOMENIUL JUSTITIEI SI AFACERILOR INTERNE

19.04.2002 reprezinta data la care au fost deschise negocierile pentru capitolul “Justitie si Afaceri Interne” cu ocazia Conferintei de Aderare Romania-UE. Romania a inceput deja pregatirea raspunsului la pozitia comuna a statelor membre UE. Principalele aspecte care se vor urmari se refera la: consolidarea independentei si credibilitatii justitiei, reducerea rolului instantelor militare, intarirea organismelor implicate in combaterea coruptiei, atingerea unui nivel ridicat al controlului la frontiere pana la data aderarii Romaniei la UE, perfectionarea personalului, dotarea tehnica performanta si o mai buna colaborare intre institutiile cu atributii in acest domeniu. De asemenea se vor clarifica si detalia prevederile Planului de Actiune Schengen privind controlul frontierei si cooperarea cu institutiile similare din Uniunea Europeana si statele vecine.

UNIUNEA VAMALA

Deschiderea negocierilor aferente capitolului 25 “Uniunea Vamala” a fost realizata cu ocazia Conferintei de Aderare (17.03.2001).

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana impune indeplinirea urmatoarelor obiective:

Revizuirea pana la sfarsitul anului 2005 a legislatiei vamale romane de baza si secundara, iar instrumentele vamale care opereaza in UE vor fi adaptate si utilizate in Romania, ca solutie intermediara pana la aderare. Se vor crea totodata conditiile pentru aderarea la conventiile vamale internationale care prezinta interes;

Asigurarea functionarii optime a sistemului informatic si a compatibilitatii cu sistemele UE in vederea interconectarii cu sistemul vamal comunitar computerizat;

Conectarea la sistemul de Tranzit Comun;

Extinderea coperarii cu alte institutii care actioneaza la frontiere si initierea programelor comune de actiune si de pregatire a lucratorilor acestor institutii.

RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE

Negocierile de aderare au fost deschise in cadrul Conferintei de Aderare (14.06.2000), capitolul fiind inchis provizoriu la aceeasi data.

Obiectivele politicii comerciale a Romaniei se subscriu necesitaii adaptarii economiei romanesti la tendintele inregistrate in economia mondiala sub impactul fenomenului de globalizare, dezvoltarii economice si schimbarilor care se produc intre sectoarele productive, rezultatului procesului de negociere a aderarii la UE si ale negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, precum si cresterii competitivitatii si ameliorarii accesului produselor romanesti pe pietele externe in scopul realizarii unui echilibru dinamic al balantei comerciale.

Pe termen scurt, prioritatile Romaniei in domeniul politicii comerciale internationale se refera, printre altele, la:

Finalizarea si implementarea rezultatelor negocierilor bilaterale in domeniul comertului cu produse agricole derulate in anul 2002;

Participarea la negocierile comerciale multilaterale din cadrul OMC;

Amendarea listelor de denumiri de origine din cadrul acordurilor privind protectia denumirilor de origine pentru vinuri si bauturi alcoolice.

POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA

Negocierile de aderare la UE pentru capitolul 27 au fost inchise provozoriu in cadrul Conferintei de Aderare din 14.06.2000.

In ceea ce priveste obiectivele prioritare ale tarii noastre in acest domeniu amintim:

Dezvoltarea de relatii contractuale cu toate statele din zona Balcanilor Occidentali, plecand de la acordurile pe care acestea le vor incheia cu UE;

Sprijinirea orientarii europene a Republicii Moldova;

Orientarea intr-o mai mare masura a politicii externe catre impulsionarea relatiilor cu statele euromediteraneene partenere (Africa de Nord si Orientul Mijlociu);

Adoptarea masurilor necesare pentru ca fortele din oferta Romaniei la Forta Europeana de Reactie Rapida sa fie disponibile conform angajamentelor prezentate;

Participarea Romaniei, in calitatea sa de “furnizor de securitate” in zona, la o serie de initiative de cooperare militara regionala a caror activitate este focalizata asupra intaririi securitatii si stabilitatii in spatiul sud-est european;

Adoptarea unui act normativ care sa reglementeze regimul de control al exporturilor si importurilor de arme conventionale in mod distinct fata de cel al produselor cu dubla utilizare, prin preluarea “celor mai bune practici” in domeniu ale statelor membre ale UE.

CONTROL FINANCIAR

Implementarea politicilor comunitare, mai ales a politicilor agricole si a celor privind managementul fondurilor structurale impune si implementarea unui management si a unui sistem de control financiar eficiente pentru cheltuielile sectorului public, care sa cuprinda si prevederi privind modalitatile de prevenire a incalcarii legalitatii si a fraudelor.

Intarirea bunei administrari si a responsabilitatilor sectorului public din Romania, prin dezvoltarea institutionala a functiilor de control intern si audit intern in concordanta cu cele mai bune practici internationale va avea in vedere urmatoarele aspecte: dezvoltarea auditului de performanta si auditului de sistem in cadrul institutiilor publice, pregatirea profesionala a auditorilor si controlorilor financiari.

Protejarea intereselor financiare ale UE se va realiza prin: optimizarea strategiei Garzii Financiare de tinere sub control a fenomenului de evaziune fiscala, intarirea functiei de control fiscal.

PREVEDERI FINANCIARE SI BUGETARE

Pentru o buna aliniere a legislatiei romanesti in acest domeniu cu acquis-ul comunitar se impune cu necesitate continuarea restructurarii finantelor publice in scopul realizarii unui management sanatos al fondurilor publice prin luarea urmatoarelor masuri:

Dezvoltarea capacitatii de evaluare a eficientei de cost a propunerilor de cheltuieli bugetare destinate indeplinirii obiectivelor de politica nationala si sectoriala;

Cresterea eficientei de alocare a cheltuielilor bugetare;

Perfectionarea sistemului de monitorizare a achizitiilor publice;

Continuarea asigurarii transparentei utilizarii fondurilor publice;

Perfectionarea finantarii pe baza de programe prin extinderea numarului de programe si obligatia ordonatorilor principali de credite de a prezenta anual rapoarte de performanta pe fiecare program punand in evidenta diferentele fata de previziunile bugetare.

In scopul insusirii si aplicarii regulilor si metodologiei de constituire a bugetului Uniunii Europene se are in vedere: dezvoltarea cooperarii interministeriale in domeniul resurselor proprii ale UE, in coordonarea Ministerului Finantelor Publice; imbunatatirea capacitatii de calculare a resurselor provenite din TVA intr-o maniera credibila, armonizata, controlabila si transparenta, corespunzator reglementarilor acquis-ului comunitar; organizarea de simulari periodice privind contributia Romaniei la bugetul Uniunii Europene, la care vor participa institutiile implicate in acest proces..

Participarea Romaniei la capitalul Bancii Europene de Investitii si Bancii Centrale Europene presupune negocierea, in concordanta cu statutul Bancii Europene de Investitii, a nivelului si modalitatilor de plata a contributiei la capitalul social, la fondul de rezerva si la rezervele suplimentare. Bugetul de stat va prevedea sumele necesare platii contributiei respective incepand cu data aderarii.

REFORMA ADMINISTRATIEI PUBLICE

In perioada ce a urmat amplului proces de reorganizare si restructurare a ministerelor si organelor de specialitate din subordinea Guvernului, s-a acordat o atentie deosebita realizarii obiectivelor prioritare cuprinse in editia 2001 a Programului National de Aderare. Astfel, prin descentralizare, Guvernul a urmarit permanent constientizarea si implicarea sporita a colectivitatilor locale in gestiunea problematicii regionale si locale. Continuarea reformei in domeniul administratiei publice locale a vizat in egala masura deconcentrarea deciziei si a actiunii administrative de la nivelul administratiei centrale la nivelul directiilor specializate ale ministerelor in cadrul unitatilor administrativ-teritoriale.

Prioritati pe termen scurt

Profesionalizarea functiei publice;

Dezvoltarea unui corp al functionarilor publici unitar, compatibil cu structurile similare din tarile membre ale Uniunii Europene, constituie o conditie esentiala pentru intarirea capacitatii administratiei publice de a elabora si implementa masurile de reforme.

Finalizarea procesului de demilitarizare a unor servicii militare;

In concordanta cu normele din statele europene avansate s-a reglementat transferul unor servicii comunitare catre autoritatile administratiei publice locale. Atat personalul, cat si resursele financiare aferente se vor transfera o data cu incheierea protocolului intre Ministerul de Interne si Ministerul Administratiei Publice. Aceasta masura vizeaza organizarea urmatoarelor servicii publice comunitare: de evidenta a persoanelor, de eliberare si evidenta a pasapoartelor si un serviciu pentru situatii de urgenta.

Intarirea cadrului institutional pentru cadastru general care presupune parcurgerea

urmatoarelor etape: identificarea si aplicarea in continuare a masurilor de accelerare a implementarii Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 1/2000, precum si a modalitatilor de preluare directa a acestor date in cadastrul general si al publicitatii imobiliare; armonizarea metodologiilor cadastrelor de specialitate pentru integrarea acestora in sistemul cadastrului general, in primul rand a cadastrului agricol si a cadastrului imobiliar-edilitar; dezvoltarea sistemului informatic pentru cadastrul general si publicitate imobiliara; modernizarea sistemului national geodezic.

Una dintre prioritatile pe termen mediu o reprezinta apropierea administratiei publice de cetatean, introducand in practica termenul de “e-Administratie” care presupune urmatoarele mutatii esentiale: cetatenii vor beneficia de toate serviciile publice la care au dreptul, printr-o simpla cerere adresata oricarui birou autorizat al administratiei, indiferent de domiciliu sau de competenta juridica teritoriala; la solicitarea unui serviciu, cetateanul va trebui sa furnizeze doar datele sale de indentificare, toate celelalte informatii fiind accesibile prin intermediul sistemului informational al ghiseului unic.

C. Raportul periodic privind progresele inregistrate de Romania in procesul de aderare la UE

Prezentul Raport ia în considerare progresul înregistrat în perioada care s-a scurs de la Raportul periodic pentru 2001. El acoperă perioada până la 15 septembrie 2002. [Însă în anumite cazuri specifice sunt menționate măsurile adoptate și după această dată]. Documentul verifică dacă reformele planificate la care se face referire în Raportul periodic pe 2001au fost realizate și examinează noile inițiative. În plus, prezentul raport oferă o evaluare globală a situației generale pentru fiecare din aspectele aflate în discuție, prevăzând pentru fiecare dintre ele principalele demersuri pe care mai trebuie să le întreprindă România în cadrul pregătirilor pentru aderare.

În plus, având în vedere faptul că Rapoartele periodice pe 2002 vor servi drept bază pentru recomandările pe care la va formula Comisia în legătură cu țările care sunt pregătite să încheie negocierile, prezentul Raport include o evaluare a celor realizate de România de la Opinia emisă în 1997. În ce privește criteriile economice, Raportul de asemenea oferă o evaluare dinamică, de perspectivă a performanței economice a României.

Pentru fiecare din capitolele de negociere, prezentul Raport oferă o evaluare sumară a gradului în care angajamentele asumate în timpul negocierilor au fost realizate. Angajamentele luate de fiecare țară reflectă rezultatul negocierilor de aderare și, în conformitate cu principiul diferențierii care stă la baza procesului de negocieri, pot diferi între diversele țări. În cazul în care țările aflate în proces de negociere s-au angajat să ducă la bun sfârșit anumite acțiuni până la data aderării, Comisia evaluează procesele de pregătire respective. Pentru capitolele asupra cărora negocierile de aderare continuă iar angajamentele finale rămân să fie definite, se oferă o evaluare indicativă cu privire la stadiul aplicării angajamentelor asumate până în prezent.

România și-a fixat anul 2007 ca dată țintă pentru aderare. Perioada pentru îndeplinirea angajamentelor asumate de România ține cont de această perspectivă.

Prezentul Raport include o secțiune separată care examinează măsura în care România a acționat pentru îndeplinirea priorităților din cadrul Parteneriatului de Aderare. Această secțiune evaluează de asemenea progresul făcut de România în ce privește realizarea măsurilor prevăzute în Planul de Acțiune pentru întărirea capacității sale administrative și judiciare, măsuri pe care Comisia le-a elaborat împreună cu fiecare țară aflată în negocieri în primăvara anului 2002.

Ca și în cazul Rapoartelor precedente, „progresul” a fost măsurat pe baza deciziilor luate efectiv, a legislației adoptate efectiv, a convențiilor internaționale ratificate efectiv (acordându-se atenția cuvenită implementării) și măsurilor implementate efectiv. Ca o chestiune de principiu, legislația sau măsurile care se află în diverse stadii, fie de elaborare fie de aprobare în Parlament, nu au fost luate în considerare. Această abordare asigură un tratament egal față de toate țările candidate și permite o evaluare obiectivă a fiecărei țări în funcție de progresul concret realizat de ele în pregătirea pentru aderare.

În Opinia sa din 1997, Comisia a emis concluzia că România a îndeplinit criteriile politice. De atunci, țara a făcut un progres considerabil spre consolidarea și adâncirea stabilității instituțiilor sale care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților. Această stare de fapt a fost confirmată în ultimul an. In concluzie, se apreciaza ca România continuă să îndeplinească criteriile politice de la Copenhaga.

Lansarea unui program major de reformă administrativă constituie o evoluție importantă, iar asigurarea aplicării cu succes a acestor reforme trebuie considerată drept o prioritate. S-a realizat de asemenea un progres semnificativ prin adoptarea deciziei de demilitarizare a poliției. Acest lucru va spori responsabilitatea publică a ofițerilor de poliție – deși sunt necesare acțiuni în continuare care să asigure proporționalitatea acțiunilor lor. Au fost create noi structuri instituționale pentru combaterea corupției, care rămâne un motiv de îngrijorare foarte serioasă, dar se așteaptă încă impactul acestora.

România mai trebuie să-și îmbunătățească procesul de adoptare a deciziilor și procesele legislative. În special, Guvernul ar trebui să se bazeze mai puțin pe ordonanțe de urgență și ar trebui să sporească capacitatea Parlamentului de a examina foarte atent legislația. Reforma magistraturii a fost limitată. Lipsa resurselor face ca sistemul judiciar să fie sub presiune serioasă iar implicarea puterii executive în treburile judiciare nu a fost diminuată în practică. Pentru remedierea acestor probleme, reforma judiciară trebuie transformată într-o prioritate politică și trebuie elaborată o strategie cuprinzătoare pentru îmbunătățirea funcționării sistemului judiciar.

România continuă să respecte drepturile și libertățile omului. A realizat un progres semnificativ în privința protecției copiilor, reducerea numărului de copii instituționalizați și îmbunătățirea condițiilor efective de viață. S-a înregistrat progres și în ce privește promovarea șanselor egale între bărbați și femei, dezvoltându-se structuri pentru reducerea traficului de ființe umane și creându-se cadrul instituțional pentru combaterea discriminării. A continuat dezvoltarea unui sistem de libertate sub supraveghere dar condițiile din închisori rămân extrem de proaste. Trebuie luate măsuri suplimentare pentru întărirea garanțiilor pentru libertatea de expresie.

Evoluții pozitive au avut loc în privința tratamentului acordat minorităților. Legislația de extindere a folosirii oficiale a limbilor minorităților a fost aplicată relativ fără probleme. S-au făcut pași importanți pentru aplicarea Strategiei Naționale de îmbunătățire a situației romilor, cu scopul de a combate efectiv discriminarea și de a le îmbunătăți condițiile de viață, deși vor fi necesare resurse financiare suplimentare pentru realizarea în continuare de progrese n această privință.

România a continuat să avanseze spre realizarea unei economii de piață funcționale, existând perspective mai bune pentru atingerea acestui obiectiv. Aplicarea susținută și completă a măsurilor planificate împreună cu finalizarea agendei de reformă ar trebui să permită României să fie în măsură pe termen mediu să facă față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul Uniunii.

În ultimii ani s-au obținut câteva succese semnificative în privința stabilizării macroeconomice. Un mixt de politică mai adecvat diminuează inflația, în timp ce creșterea a fost reluată iar poziția externă continuă să fie posibil de susținut. Un progres considerabil s-a realizat în crearea instituțiilor de piață necesare. Transformarea prin care trece sectorul bancar în prezent, îmbunătățirile succesive ale cadrului de supraveghere și de reglementare al piețelor financiare și pașii înainte făcuți în privatizare au contribuit treptat la o mai strictă disciplină financiară a întreprinderilor. Liberalizarea prețurilor și a comerțului însoțită în ultimul an de o ajustare semnificativă a tarifelor la energie și de importante reforme ale sistemului fiscal au pus bazele unei alocări mai eficiente a resurselor. Restructurarea avansează într-o serie de sectoare.

Pentru a consolida acest progres, autoritățile trebuie să dea prioritate realizării unei performanțe în domeniul stabilizării macroeconomice bazată pe continuarea deflației, prin menținerea unui mixt de politică corespunzător și susținând-o prin impunerea disciplinei financiare a întreprinderilor. Angajamentele de limitare a facturii totale a salariilor în sectorul public trebuie respectate. Recenta creștere accentuată a masei monetare și a creditelor necesită o monitorizare atentă și capacitatea de a întreprinde acțiuni prompte. Impunerea disciplinei financiare a întreprinderilor necesită o îmbunătățire a administrației fiscale și a respectării legislației în vigoare, o aplicare constantă și transparentă a celor mai recente măsuri pentru reducerea arieratelor consumatorilor de energie, o aplicare hotărâtă și transparentă a prevederilor legale recent adoptate pentru accelerarea privatizării și voința de a lichida întreprinderile care înregistrează pierderi. Finalizarea privatizării în sectorul bancar, continuarea reformei cheltuielilor publice și a procedurilor bugetare și asigurarea aplicării unui cadru de reglementare și juridic îmbunătățit ar contribui de asemenea la dezvoltarea unei economii de piață funcționale și la dezvoltarea capacității României de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul Uniunii.

De la emiterea Opiniei în 1997, România a înregistrat un progres constant în adoptarea acquis-ului. Însă în multe domenii se constată o discrepanță tot mai mare între progresul realizat în domeniul transpunerii juridice și capacitatea limitată a administrației românești de a aplica și asigura conformarea la legislația nou adoptată.

În ultimul an România a accelerat procesul de transpunere legislativă și a continuat acțiunea, deși într-un ritm mai lent, de dezvoltare a structurilor administrative cerute de acquis.

În ansamblu, și având în vedere data țintă pe care și-a fixat-o România pentru aderare, progresul ei a fost rezonabil, iar legislația națională a fost aliniată la acquis în multe domenii. Edificarea capacității administrative va necesita o reformă structurală extinsă atât a administrației publice cât și a sistemului judiciar.

În domeniul pieței interne, legislația cadru privind Abordarea Nouă și Globală a permis o aliniere accelerată la sectorul specific din acquis referitor la circulația liberă a bunurilor. Un progres considerabil a fost de asemenea înregistrat în privința constituirii organismelor care să administreze acquis-ul. Următoarele eforturi trebuie să se concentreze pe îmbunătățirea standardizării și omologării, consolidarea sistemelor de supraveghere a pieței, restructurarea sistemului de control al alimentelor și aplicarea efectivă a legislației privind achizițiile publice. Au fost puse bazele pentru realizarea de progrese în viitor în ce privește libera circulație a persoanelor, deși este necesară continuarea acțiunii de transpunere pentru remedierea deficiențelor în domeniul recunoașterii reciproce iar capacitatea administrativă trebuie întărită în toate domeniile. S-au depus eforturi considerabile pentru a facilita libera circulație a serviciilor, deși cadrul instituțional nou elaborat pentru supravegherea serviciilor financiare trebuie încă întărit. Liberalizarea a continuat în domeniul liberei circulații a capitalurilor și România este hotărâtă să respecte un calendar de suprimare a controlului devizelor și a altor restricții care afectează circulația capitalurilor. Trebuie depuse eforturi în continuare în special pentru revizuirea cadrului juridic în domeniul spălării banilor. România a realizat alinierea la cea mai mare parte a acquis-ului referitor la dreptul companiilor, deși nivelul de piraterie și contrafacere rămâne o serioasă problemă iar aplicarea trebuie îmbunătățită. În domeniul politicii concurenței s-a realizat un oarecare progres în transpunerea acquis-ului, în special în domeniul antitrust, dar modul în care s-a făcut aplicarea acestuia până în prezent atât în materie de subvenții de stat cât și antitrust necesită o îmbunătățire. Restructurarea sectorului siderurgic va trebui să fie supravegheat îndeaproape.

România a realizat un progres constant în direcția alinierii la acquis-ul referitor la fiscalitate, deși sunt necesare ajustări în continuare iar capacitatea de a implementa și asigura conformarea la legislația fiscală rămâne limitată. În ciuda unui nivel ridicat de armonizare la acquis-ul vamal, este necesar să se continue alinierea legislativă precum și eforturile de reducere a nivelului corupției în cadrul administrației vamale. Trebuie continuată acțiunea de dezvoltare a sistemelor informatice pentru a permite schimbul de date computerizate între România și CE. Pentru dezvoltarea cu succes a unei politici industriale și pentru promovarea IMM-urilor sunt necesare eforturi în continuare care să simplifice și să stabilizeze mediul de afaceri.

Alinierea la acquis-ul referitor la politica agricolă s-a accelerat, deși evoluțiile legislative nu au fost încă însoțite de o dezvoltare pe măsură a structurilor administrative capabile să implementeze efectiv acquis-ul. Reformele structurale sunt introduse într-un ritm lent. Modalitățile de inspectare trebuie să fie îmbunătățite în sectorul fitosanitar și, chiar mai urgent, în sectorul veterinar. În domeniul pisciculturii România a adoptat legislația cadru necesară, deși există întârzieri în constituirea structurilor administrative necesare.

Cu privire la politica socială și ocuparea forței de muncă s-a realizat un oarecare progres, dar mai rămâne mult de făcut pentru transpunerea juridică în astfel de domenii precum legislația muncii, șanse egale și sănătatea și siguranța la locul de muncă.

Progresul în privința politicii regionale a fost mai lent și România nu are încă o politică de coeziune clară și consolidată. A început acțiunea de dezvoltare a capacității administrative, dar este necesară continuarea eforturilor pentru elaborarea de sisteme de gestionare și implementare.

Progresul României în sectorul transporturilor este mixt: bun în ce privește transportul rutier și feroviar, rezonabil în domeniul aviației, dar numai limitat în cazul siguranței maritime.

Problema esențiala cu care se confrunta România constă în procesul lent de creare de instituții capabile să aplice legislația recent adoptată și asigurarea finanțării pentru efectuarea investițiilor masive cerute de acquis. În ciuda progresului în domeniul alinierii legislative, rămân multe probleme structurale de abordat în sectorul energetic, iar noile structuri de exploatare trebuie consolidate. Cu toate că a transpus un volum considerabil de legislație de mediu, România nu are resursele nici administrative și nici financiare de aplicare a acesteia. Eforturile în continuare trebuie să se concentreze mai puțin asupra alinierii legislative și mai mult asupra dezvoltării capacităților de implementare precum și asupra asigurării resurselor pentru investiții în domeniul mediului. Alinierea la acquis-ul în domeniul protecției consumatorilor a continuat și s-au constituit structurile de implementare – deși cooperarea inter-instituțională trebuie îmbunătățită.

S-a înregistrat un progres constant în alinierea la acquis-ul în domeniul telecomunicațiilor și s-a avansat în privința pregătirilor pentru liberalizarea piețelor comunicațiilor și poștale. Eforturile viitoare trebuie să se concentreze asupra transformării administrației reglementatoare nou create într-un organism independent și în mod real eficient, cât și asupra evaluării implicațiilor economice ale implementării depline a acquis-ului în domeniul serviciilor universale.

România a început să realizeze reforme structurale în domeniul justiției și afacerilor interne, deși rămâne de efectuat un mare volum de muncă pentru apropierea juridică și, în special, pentru întărirea capacității administrative și juridice. Cu toate reformele recente, inclusiv adoptarea unui Plan de Acțiune Schengen, eficiența forțelor de poliție în ansamblu este limitată, iar infrastructura și gestionarea frontierelor trebuie îmbunătățite. Sunt necesare eforturi importante pentru sporirea eficacității magistraturii.

În domeniul relațiilor externe, barierele comerciale au fost eliminate treptat și România a realizat un nivel în general ridicat de aliniere la acquis.

S-a realizat progres cu privire la controlul financiar și sunt în curs de introducere sisteme moderne de management și control financiar. Sunt necesare acțiuni în continuare pentru protejarea intereselor financiare ale Comunităților, capacitatea administrativă trebuie consolidată în ce privește controlul financiar intern public, iar independența Curții de Conturi trebuie garantată.

În ansamblu, capacitatea administrației publice de a implementa acquis-ul se menține limitată și reprezintă o frână considerabilă în calea pregătirilor de aderare ale României. Dacă anumite sectoare ale administrației sunt în măsură să funcționeze eficient, rămân multe sectoare importante în care starea deficitară a administrației reprezintă un motiv serios de îngrijorare. Această îngrijorare se extinde dincolo de adoptarea acquis-ului, referindu-se și la gestionarea asistenței financiare CE. Această problemă începe să fie un obiect de preocupare pentru Guvern care a anunțat un program de reformă major. Însă aceste reforme sunt de abia în faza de elaborare și mai este nevoie să fie transpuse în realitate.

În cadrul negocierilor de aderare 13 capitole au fost închise temporar. În timpul negocierilor s-au asumat angajamente în perspectiva aderării în anul 2007 care, în general, sunt respectate.

CAPITOLUL AL III-LEA – CONCLUZII

Principala ratiune care se afla in spatele extinderii nu este una economica, ci una politica. Extinderea reprezinta sfarsitul definitiv al tragediei europene care a divizat continentul in trecut.

Aceasta tragedie europeana a fost rezumata remarcabil de Winston Churchill in faimosul discurs “Cortina de Fier”, tinut la Fulton in martie 1946, in prezenta presedintelui Truman: “O cortina de fier a fost coborata, cortina care traverseaza continentul cu Stettin de la Marea Baltica si sfarsind cu Trieste la Marea Adriatica. In spatele acestei cortine se afla toate capitalele vechilor state din Europa Centrala si de Rasarit. Varsovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucuresti si Sofia, toate aceste orase faimoase si populatia lor se afla in ceea ce trebuie sa numesc sfera sovietica si toate sunt subiecte, intr-o forma sau alta, nu numai ale influentei sovietice, dar si ale controlului din partea Moscovei…Aceasta nu este cu siguranta Europa pentru care ne-am luptat. Nu este nici acea Europa care ofera premisele unei paci permanente.”

Iata ca dupa mai bine de o jumatate de secol in care Europa s-a aflat divizata, visul francezului Jean Monet este pe cale sa se desavarseasca. Reunificarea continentului european avand ca fundament respectarea principiilor prevazute in art. 49 al Tratatului asupra Uniunii Europene (respectarea principiului libertatii, a democratiei, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si domnia legii) se afla in etapa confirmarii primirii in Uniune a inca zece state in anul 2004. Desi aceste state nu indeplinesc in mod riguros criteriile respectate in statele membre, o amanare indelungata a extinderii ar fi presupus din punct de vedere economic, si nu numai, riscuri si mai mari pentru membrii UE (imigratie clandestina, trafic de carne vie, criminalitate financiara).

Momentul Copenhaga 2002 a insemnat pentru Romania un punct important pe calea-integrarii europene, am spune mai degraba decat a unificarii, intrucat cel dintai proces presupunand o Europa bogata, vie, diversa, multicolora, in masura sa adopte strict functional mecanisme administrative si financiare care sa ne faca viata mai usoara. Pentru aceasta este necesara implementarea unui set de valori minimale in care toata lumea sa creada.

Concluziile presedintiei daneze de la Copenhaga (12-13 decembrie 2002) au aratat faptul ca Romania a facut progrese in indeplinirea angajamentelor asumate in urma negocierilor de aderare la UE, aceasta din urma intentionand sa contribuie la consolidarea acestor rezultate pozitive, prin acordarea de asistenta financiara care sa fie utilizata intr-un mod flexibil in vederea indeplinirii prioritatilor stabilite, printre care se numara domeniul Justitiei si Afacerilor Interne. Scopul Comunitatii este de a acorda tarii noastre calitatea de stat membru in 2007 in functie de modul de indeplinire a criteriilor pentru dobandirea acestui statut.

Foaia de parcurs (roadmap) redactata in favoarea Romaniei stabileste pentru aceasta obiective concrete si mijloacele prin care acestea pot fi atinse. Se subliniaza importanta definitivarii reformei administrative si judecatoresti in scopul asigurarii stabilitatii si amplificarii efectelor pozitive obtinute pana in prezent.

De asemenea Romania este asigurata ca negocierile cu privire la capitolele nedeschise sau inca deschise vor continua, in special referitoare la dispozitiile financiare. Ajutorul pe care UE se obliga sa il ofere Romaniei implica revizuirea Parteneriatului de Aderare care va fi realizata in 2003.

Concluziile presedintiei daneze a Comisiei Europene se incheie cu mentiunea ca Romania va participa la urmatoarea Conferinta Interguvernamentala in calitate de observator.