Uniunea European ă. [609943]
România
în
Uniunea European ă.
Calitatea integr ării.
Creștere. Competen ță. Ocupare
Volumul 2
Cuprins
România în Uniunea European ă: dezideratul calit ății integrării
sub condi ția proactivit ății
Horațiu Dragomirescu / 9
Creșterea economic ă a României în perioada 1990-2006
și semestrul I 2007
Virgil Voineagu, Daniela Ștefănescu / 16
Determinarea componentelor „bid -ask spread-ului” pentru ac țiunile
cotate la BVB
Bogdan Negrea, Lucian Țâțu / 27
O analiză asupra procesului de convergen ță în țările din Europa
centrală și de est
Daniela Livia Tra șcă / 34
Evoluții ale convergen ței către condi țiile de accedere la Uniunea
Monetară European ă ale unor țări recent integrate în Uniunea
European ă
Radu Stroe / 39
Impactul ader ării la Uniunea European ă asupra pie ței de capital
din România
Dragoș Mînjină, Andrei St ănculescu / 44
Aplicarea modelului binomial în cazul evalu ării unor instrumente
financiare derivate
Dan Armeanu, Carmen Obreja / 53
Piața Forex – o alternativ ă la piața bursier ă
Oana David / 59
Probleme etice în marketing în contextual integr ării României
în structurile economico-sociale ale Uniunii Europene
Mirela Stoian, Anca Elena R ădulescu / 64
Abordări comparative privind fisca litatea în statele membre
ale Uniunii Europene
Iulian Bra șoveanu, Laura Obreja Bra șoveanu, Cristian P ăun / 67
Determinan ții creșterii economice și competitivitatea României,
o analiză empirică
Dan Cătăneț, Alina Cătăneț, Cătălina Radu / 76
4 România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
Liberalizarea comercial ă și restructurarea sistemului de companii
din România
Ilie Gavril ă, Tatiana Gavril ă / 85
Conservarea resurselor naturale și gestionarea de șeurilor – arie
prioritar ă în politica de mediu a Uniunii Europene
Camelia Ra țiu-Suciu, Valentina Elena Târ țiu / 94
Calcularea costurilor pentru finan țarea firmelor moderne
Aurelian Virgil B ăluță / 102
Legislația ca factor de sus ținere a IMM
Liviu-Cătălin Moraru / 108
Impactul factorului uman asupra strategiei organiza ționale
în sectorul bancar românesc în contextul integr ării în UE
Anca Bogdan / 114
Efectele politicii monetare asupra economiei reale
Anca Maria Gherman / 125
Marketing și turism durabil
Silvia Muhcin ă / 129
Comerțul și mediul – oportunit ăți și riscuri
Florina Bran / 137
Transformarea efectelor ecologice în semnale de pia ță
prin conștientizare
Ioan Ildiko, Geani Gr ădinaru / 142
Structura de capital și performan ța variabile – corelate sau
independente? Studiu empiric pentru companiile române ști listate
pe piața de capital
Ingrid Mihaela Dragot ă, Andreea Semenescu, Dan Traian Pele,
Carmen Lipar ă / 148
România și armonizarea fiscal ă în UE. Cazul impozitelor indirecte
Anton Com ănescu / 158
Dezvoltarea înv ățământului superior din România
Ion Plumb, Andreea Zamfir / 164
Platform ă decizional ă. Interferen ța public-privat
Ioana Teodora Dinu / 171
Investiția în oameni pe pia ța actuală a muncii din România
Mirela Ionela Aceleanu / 179
Cuprins 5
Politici de ocupare pentru o popula ție îmbătrânită a României
Alina Ștefania Cre țu, Roberta Calinici / 184
Tendințe europene în configurarea culturii antreprenoriale
din România
Mircea Alexandru Dinu / 191
Analiza regional ă a inegalit ății veniturilor. Cazul României
Delia Țâțu, Răzvan Bărbulescu / 198
Rolul și impactul economic al veniturilor repatriate de c ătre
imigranți
Carmen N ăstase, Carmen Boghean, Florin Boghean / 204
Prognoza demografic ă a ariilor metropolitane, instrument de analiz ă
a calității integrării României în UE
Grigore Ioan Piro șcă, Daniela Virjan, George Lauren țiu
Șerban-Oprescu / 211
Calitatea integr ării, competen ța și convergen ța României
în societatea bazat ă pe cunoa ștere. Țintele Lisabona și obiectivele
comune europene în domeniul educa ției
Marta-Christina Suciu / 220
Politica fiscal ă contemporan ă sub inciden ța noii paradigme
a științelor economice, pluralis mul teoretico-metodologic
Niță Dobrotă, Cornel Ionescu / 232
Responsabilitate și coeziune social ă – criteriu de apreciere
al integrării economice și sociale
Mariana Iovi țu / 242
Considera ții conceptuale privind factorul uman
Constantin Ro șca, Doina Ro șca / 250
Contribu ția elementelor structurale la formarea și creșterea PIB
în România
Ion Enea-Smarandache, Andreea-Maria Ciobanu / 257
Considerente privind rela ția dintre schimburile economice
internaționale și dezvoltarea economic ă
Ion Bucur / 268
Cercetarea științifică și progresul economic
Elena Ciucur, Dumitru Ciucur / 275
6 România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
Costuri economice și sociale ale deficitelor de competen țe
din România
Alecxandrina Deaconu, Cornelia Lefter / 286
Întreprinderea din Uniunea European ă
Paul Tănase Ghiță / 295
Ultima „revolu ție” în transporturi
Ilie Rotariu / 305
Unele aspecte teoretice privind utilizarea seriilor dinamice
în analizele economice
Constantin Anghelache, Constantin Mitru ț / 311
Luarea deciziilor și sferele de influen ță în uniunea euroepan ă
Andrei Hrebenciuc / 315
O compara ție între calibrare și abordarea bayesian ă aplicată
pe modelul ciclurilor reale
Petre Caraiani / 323
Efecte ale crizei energetice asupra produc ției și a consumului
de biocombustibil în UE
Anca Dachin / 331
Piața produselor agricole: impactul caracteristicilor produselor
agricole asupra comer țului
Vincențiu Vereș, Maria Mortan / 338
Costuri interne ale firmei
Monica Dudian, Aurelia Ștefănescu, Rodica Gherghina,
Ioana Duca / 347
Unele aspecte privind analiza seriilor cronologice de momente
Georgeta Vintil ă, Mădălina Dumbrav ă / 351
Levierul financiar la interfen ța dintre clasic și modern: studiu de caz
asupra întreprinderilor cotate la BVB, sec țiunea echipamente
Cristina Maria Triandafil, Petre Brezeanu, C ătălin Huidumac / 356
Metodologia de cercetare a percep ției asupra economiei subterane
din România în contextul integr ării europene
Cristina Covaci (Voicu) / 363
Calitatea informa ției contabile furnizate de raport ările financiare –
factor al cre șterii economice și competitivit ății entităților
Maria Manolescu, Aureliana Geta Roman / 370
Dimensiunile interna ționale ale managementului resurselor umane
Cristian Marina ș, Aurel Manolescu / 376
Cuprins 7
Contribu ții privind un model teritorial pentru dezvoltarea economiei
bazate pe cunoa ștere (cadru metodologic)
Mihail Dumitrescu, Lavinia Țoțan / 385
O analiză a realocării între investi țiile străine directe (ISD)
și investițiile de portofoliu (IP) dup ă integrarea european ă
Gabriela Prelipcean, Elena Hlaciuc, Mircea Bo școianu,
Mariana Lupan / 392
Statistica remiten țelor în Republica Moldova
Eugeniu Aftene, Ion Pâr țachi / 401
Utilizarea depozitelor de date în adoptarea deciziilor legate
de politica de vânz ări
Mihai Păunică, Eugeniu Țurlea, Florinel Sgârdea, Aurelia Ștefănescu,
Marian Liviu Matac, Alexandru Manole / 408
Teorie și metodă în îmbun ătățirea finan țării institu țiilor
de învățământ superior
Mihai Păunică, Eugeniu Țurlea, Florinel Sgârdea, Aurelia Ștefănescu,
Marian Liviu Matac, Alexandru Manole / 418
8 România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
ROMÂNIA ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă:
DEZIDERATUL CALIT ĂȚII INTEGR ĂRII
SUB CONDI ȚIA PROACTIVIT ĂȚII
Horațiu DRAGOMIRESCU
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Integrarea României în Uniunea European ă este un proces complex și de
durată, care determin ă așteptări și presupune contribu ții din partea tuturor componentelor
societății române ști; integrarea genereaz ă oportunit ăți, dar și condiționări, avantaje
potențiale, dar și costuri inevitabile.
Dată fiind importan ța sa decisiv ă, calitatea acestui proces se cere luat ă în
considerare în mod explicit, dintr-o perspectiv ă pragmatic ă, prin formularea și
operaționalizarea de r ăspunsuri pertinente la întrebarea „Cum ne integr ăm ?”
Articolul de fa ță pornește de la observa ția că, în prezent, dup ă un an de la aderare,
în abordarea problematicii integr ării europene a României se reg ăsesc, încă, efecte
inerțiale ale logicii dominante a conformit ății cu criteriile de aderare, specific ă statutului
de țară candidat ă. Pentru dezvoltarea postaderare se prezint ă, ca alternativ ă, logica
dominant ă a proactivit ății, fiind relevate principalele categorii de competen țe prin a c ăror
activare se poate asigura calitatea integr ării și anume: competen ța de concep ție strategic ă,
competen ța de negociere și de decizie într-un cadru multilateral, competen ța de comunicare
intercultural ă, precum și competen ța de acțiune colaborativ ă bazată pe proiecte.
Cuvinte-cheie: Uniunea European ă; integrare; logic ă dominant ă; conformitate;
proactivitate; competen țe.
Coduri JEL: F15, O5
Introducere
Problematica integr ării în Uniunea European ă se situeaz ă, în România anilor 2000,
pe primul loc între priorit ățile agendei publice. Datorit ă anvergurii, complexit ății și
exigențelor sale deosebite, integrarea european ă a țării noastre presupune angajare de durat ă
și acțiune coerent ă din partea factorilor implica ți în reușita ei: institu țiile publice,
organizațiile din mediul de afaceri, universit ățile, institutele de cercetare, societatea civil ă,
comunitățile locale.
În România, integrarea european ă a reprezentat, înc ă de la începutul perioadei de
tranziție inițiate în decembrie 1989, o aspira ție fireasc ă, decurgând din afinitatea fa ță de
standardele avansate de dezvoltare economic ă și de bunăstare, precum și față de valorile
civilizației occidentale. În Europa postbelic ă, aceste standarde și valori au fost statuate și
promovate în cadrul institu ționalizat al Comunit ății Economice Europene, înfiin țată în baza
tratatului semnat la Roma, la 25 martie 1957, de reprezentan ții Belgiei, Fran ței, Germaniei,
Italiei, Luxemburgului și Olandei și ajunsă, după 6 valuri reu șite de extindere, la
configura ția actuală a Uniunii Europene cu 27 de țări membre.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
10
10Aspecte de ritm și calitate în procesul de extindere a Uniunii Europene
Extinderea Uniunii Europene reprezint ă o evolu ție necesar ă și benefic ă pentru
succesul proiectului european, în virtutea c ăruia, treptat, conturul h ărții politice a Europei
unite s-a apropiat din ce în ce mai mult de cel al h ărții sale geografice (Wyplosz, 2006).
Rațiunile extinderii sunt de ordin economic, dar și politic (Long, 1997); acest proces
amplifică spațiul pieței unice și potențialul de dezvoltare a ec onomiei europene, faciliteaz ă
libera circula ție a bunurilor, capitalurilor, persoanelor și ideilor între țările membre, pune în
valoare diversitatea lor cultural ă și oferă, totodată, garanții sporite pentru pace și securitate
pe continent.
Experiența etapelor parcurse pe calea extinderii Uniunii Europene, precum și
perspectivele continu ării sale prin aderarea unor state din Balcanii de vest (Rehn, 2006) pun
în eviden ță importan ța corelației dintre dou ă aspecte esen țiale pentru în țelegerea și
gestionarea acestui proces: ritmul și calitatea extinderii (Verheugen, 2000).
Ritmul extinderii apare condi ționat de capacitatea de absorb ție, de către Uniunea
European ă, într-o perioad ă istorică relativ scurt ă, a unui num ăr semnificativ de noi țări
membre (Emerson, Aydin et al., 2006), si multan cu efectuarea de reforme economice și
instituționale, inclusiv prin semnarea, la 13 d ecembrie 2007, a Tratatului de la Lisabona
(Oficiul pentru Publica ții Oficiale al Comunit ăților Europene, 2007).
Calitatea extinderii a fost și este asigurat ă prin monitorizarea, de c ătre organismele
comunitare, a progreselor și a problemelor înregistrate pe parcurs de c ătre țările candidate,
reflectate în rapoartele anuale de țară publicate de Comisia European ă; criteriile a c ăror
îndeplinire condi ționează aderarea, respectiv cele economice, cele politice și cele de
adoptare a acquis -ului comunitar, stabilite la Copenhaga în 1993, și-au dovedit validitatea,
ele urmând a fi aplicate și în viitor (Barnes, Randerson, 2006).
Retrospectiv ă asupra preg ătirii României pentru aderarea la Uniunea
European ă în logica dominant ă a conformit ății
În privința aderării României la Uniunea European ă, după obținerea, la jum ătatea
deceniului trecut, din partea organismelor comunitare, a unui r ăspuns afirmativ la întrebarea
„Dacă ?”, procesul de preg ătire a evoluat sub semnul întreb ării „Când ?”.
Pe axa timpului, evolu ția României pe traiectoria devenirii sale europene a fost
jalonată de momente de referin ță cum sunt intrarea în vigoare a Acordului de Asociere la
Uniunea European ă (februarie 1995), prezentarea cererii oficiale de aderare la Uniunea
European ă (iunie 1995), începerea negocierilor de aderare cu Comisia European ă (februarie
2000), încheierea acestor negocieri (decembrie 2004), semnarea tratatului de aderare (aprilie
2005) și aderarea propriu-zis ă (1 ianuarie 2007).
Opțiunea româneasc ă pentru integrarea în Uniunea European ă – ca expresie
superioară a interesului na țional – a întrunit, de la început, consensul for țelor politice și
susținerea marii majorit ăți a cetățenilor; de asemenea, a fost recunoscut ă consensual
necesitatea unui referen țial programatic pentru preg ătirea ader ării la Uniunea European ă,
fapt reflectat ini țial în Declara ția de la Snagov, semnat ă la 21 iunie 1995, și apoi concretizat
în „Strategia de dezvoltare economic ă a României pe termen mediu”, aprobat ă de guvern la
16 martie 2000 și înaintată Comisiei Europene.
Prin parcurgerea, în anii 2000-2005, a etapelor din calendarul ader ării s-au creat
condițiile-cadru necesare asum ării, de către România, a statutului de țară membră a Uniunii
Europene.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
11
11Apărând, la momentul începerii ne gocierilor cu Comisia European ă, în ipostaza de
obiective de viitor, aderarea și integrarea s-au reg ăsit, în planul unei percep ții publice
insuficient maturizate, drept expresii ale unuia și aceluiași deziderat. În fond, îns ă, între ele
există o diferen țiere netă, atât sub aspectul conceptual, cât și sub cel opera țional. Procesul de
integrare s-a declan șat încă din perioada când România era înc ă țară candidat ă la aderare,
luând forma unei tendin țe de „europenizare”, în sensul analizat de Pollack (2005); ca
argumente în acest sens pot fi citate „insulele” de integrare reprezentate de parteneriatele
dintre entit ăți române ști și cele omoloage din Uniunea European ă, proiectele comune
derulate în cadrul Pr ogramelor-cadru IV, V și VI de cercetare-dezvoltare, al programelor
PHARE, TEMPUS, Socrates sau e-Eur ope+, prin care s-a acordat asisten ță financiar ă pentru
participarea unor organiza ții eligibile din țările candidate. În acest mod s-a ajuns la
familiarizarea organiza țiilor române ști cu regulile func ționării în cadrul comunitar, la
constituirea de consor ții cu parteneri europeni, dar și la importante efecte de înv ățare, mai
ales în materie de bune practici, din experien ța cooperării în proiecte comune. Acum, dup ă
aderare, este de a șteptat ca aceste „insule” de integrare s ă se multiplice, s ă se consolideze și
– așa cum sugereaz ă metafora lui Miles (2003) – s ă facă joncțiunea în „arhipelaguri” și
„continente”. Procesul de integrare va continua, probabil, înc ă cel puțin 15 ani și antreneaz ă
societatea româneasc ă în ansamblu, cu diversele ei entit ăți din domeniile economic, social,
tehnologic, educa țional sau cultural, angajate în dialogul european structurat.
Fenomenologia specific ă stadiului de preaderare și, respectiv, celui postaderare pot
fi mai bine în țelese prin recurgerea la conceptul de logică dominant ă, propus de Bettis și
Prahalad (1995); acest concept este definit drept modalitatea în care fact orii de autoritate din
organizații și – prin extensie – din macr osistemele socioeconomice î și reprezint ă, sub form ă
de modele mentale și hărți cognitive, func ționarea acestor sisteme și în care adopt ă deciziile
majore privind alocarea resurselor.
Având în vedere c ă asimilarea acquis- ului comunitar s-a situat în sfera de
competen ță a autorit ăților abilitate ale statului, apare explicabil faptul c ă procesul de
pregătire a României pentru a deveni țară membră a Uniunii Europene a avut drept logic ă
dominant ă asigurarea conformit ății cu criteriile de aderare , în sensul propus de Steunenberg
și Dimitrova (2007).
Pe o asemenea logic ă s-au bazat procesele de armonizare legislativ ă și de
constituire de sisteme de coordonare a politicilo r publice între statele membre, fiind create,
astfel, condi ții care, de și sunt strict necesare, nu sunt, nicidecum, suficiente pentru reu șita
integrării (Schimmelfennig, Sedelmeier, 2004). Star ea de compatibilitate este doar un mediu
favorizant, dar nu și un factor determinant pentru competitivitate. Rezult ă că a asimila
reglement ări comunitare nu conduce automat la ob ținerea de performan țe comparabile cu ale
partenerilor europeni și nici nu poate compensa deficitele în materie de viziune și de
inițiative proprii; tot astfel, politicile publice, oricât de atent ar fi concepute și coordonate,
nu pot suplini microfundamentele unei cre șteri economice sustenabile.
Calitatea integr ării europene a României și logica dominant ă a proactivit ății
Problemele de fond ale integr ării europene privesc ad aptarea întreprinderilor
românești la presiunea concuren țială a pieței unice, realizarea progresiv ă a convergen ței
economice pe ansamblul țărilor membre ale Uniun ii, avansul în direc ția societății cunoașterii
și a implement ării modelului social european.
Pe latura calitativ ă, care, în perioada post-aderare, devine esen țială, gestionarea
procesului de integrare european ă presupune formularea și transpunerea în ac țiune, de c ătre
societatea româneasc ă, a unor r ăspunsuri valide la întrebarea „Cum ne integr ăm?”
(Angelescu, Dinu și Dragomirescu, 2006).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
12
12Avantajele poten țiale ale integr ării pot deveni efective numai în func ție de abilitatea
fiecărei întreprinderi sau institu ții române ști de a fructifica, pe b aza unor strategii proprii și a
adoptării celor mai bune practici europene, atât valen țele cadrului legislativ armonizat, cât și
oportunitățile oferite de pia ța unică și de programele comunitare de cooperare și de asisten ță
postaderare. Insuficienta preg ătire pentru o asemenea func ționare ar genera efecte
constrâng ătoare și costuri ridicate ale integr ării, caz în care atuurile României ar ajunge s ă se
rezume la aspecte cum sunt costul redus al muncii calificate, facilit ățile acordate investi țiilor
străine și condițiile atractive pentru industriile af late în curs de delocalizare.
Pe plan na țional, la un an de la ad erarea la Uniunea European ă, în preocup ările
actuale privind integrarea se reg ăsește, încă, logica dominant ă a conform ării, deși aceasta
este improprie pentru dezvoltarea postaderare.
Ca referen țial alternativ pentru viziunile și acțiunile dedicate integr ării europene se
profilează logica dominant ă a proactivit ății, care are avantajul de a eviden ția calitatea
integrării drept o variabil ă-cheie a modelului românesc de dezvoltare; adoptarea unei
perspective pragmatice în problema calit ății integrării este considerat ă, la ora actual ă, atât
necesară, cât și posibilă (Dinu, 2006).
Într-o abordare pragmatic ă a calității integrării, acest proces apare susceptibil de o
evaluare de tip cost-beneficii, bazat ă pe analiza rezultatelor concrete ob ținute, și nu doar pe
verificarea gradului de îndeplinire a unor criter ii formale. Dezvoltarea postaderare nu mai poate fi
pilotată prin monitorizare, ci prin conceperea și aplicarea de strategii și programe, într-o viziune
decurgând din priorit ățile proprii, concertate cu cele stabilite pe plan comunitar.
Logica dominant ă a proactivit ății face apel, din partea entit ăților care o promoveaz ă, la un
set de competen țe esențiale, și anume: competen ța de concep ție strategic ă, competen ța de
negociere și de decizie în cadru multilateral, competen ța de comunicare intercultural ă și, respectiv,
competența de acțiune colaborativ ă bazată pe proiecte.
Competen ța de concep ție strategic ă, înțeleasă în accepțiuni cum sunt cele propuse
de Liedtka (1998) sau Sparrow și Hodgkinson (2006), se refer ă, în general, la capacitatea
unei entit ăți active de a- și elabora propria viziune cu privire la devenirea sa viitoare, de a o
transpune în obiective și programe prev ăzute cu resurse adecvate și de a acționa consecvent
în acord cu op țiunile astfel asumate.
„A nu ac ționa pe baza unei strategii reprezint ă o vulnerabilitate major ă,
accentuat ă – și nicidecum justificat ă – de turbulen ța crescând ă a mediului de afaceri; de
aceea, pentru întreprinderile române ști, eventualele manifest ări de «scepticism strategic»,
întreținute de limit ări ale unor abilit ăți conceptuale, dar și de alternativa mai comod ă a
improviza ției, prezint ă, probabil, riscul cel mai ridicat de e șec în confruntarea
concurențială" (Dragomirescu, 2003).
În condițiile în care, în perioada postaderare, demersul strategic ar continua s ă fie
considerat mai curând un exerci țiu prospectiv decât un act de angajare bazat pe o viziune
pentru viitor, riscul situ ării pe pozi ții de scepticism strategic se men ține semnificativ.
Atunci când îns ăși viziunea r ămâne insuficient conturat ă, deoarece, de exemplu, numai a șa
s-ar putea realiza un consens minima l într-un spectru divizat al op țiunilor, ea ajunge s ă se
transpună în obiective exprimate în termeni prea generali în raport cu necesit ățile orientării
în acțiune. O asemenea abordare este de natur ă să conducă la scăderea încrederii în strategie
ca tip de demers; poate ap ărea, astfel, înclina ția de a se recurge, ca substitut, la juxtapunerea
unor secven țe tactice, aparent mai u șor de gestionat. Totu și, eventualele reu șite tactice,
adeseori datorate conjunctu rii, sunt, inevitabil, par țiale și temporare, și, deci, nu sunt
susceptibile a se capitali za în avantaje durabile.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
13
13Competen ța de negociere și de participare la decizie într-un cadru multilateral asigură
asumarea, din pozi ția de țară membră, a unui rol activ în elaborarea politicilor Uniunii
Europene, prin raportare atât la interesul propriu, cât și la obiectivele comune, ceea ce ridic ă
și problema unui nou mod de exercitare a suveranit ății naționale. Competen ța reprezen-
tanților naționali în diversele organisme de lucr u sau de decizie europene se reflect ă în
calitatea evalu ărilor și a hotărârilor adoptate și, într-un sens mai larg, în func ționalitatea
structurilor comunitare, din partea c ărora se a șteaptă o creștere a flexibilit ății și
operativit ății, dar și o mai bun ă gestionare a resurselor Uniunii.
Competen ța de comunicare intercultural ă este important ă pentru desf ășurarea
susținută și cu bune rezultate a dialogului structurat între diversele entit ăți ale societ ății
românești și cele omoloage din celelalte țări membre ale Uniunii Europene.
Competen ța de acțiune colaborativ ă bazată pe proiecte devine esen țială în
condițiile în care proiectele selec ționate prin competi ție sunt cele care asigur ă accesul la
finanțare european ă și reprezint ă cadrul de cooperare între organiza țiile române ști și
partenerii din alte state membre ale Uniunii Europene.
Este cunoscut faptul c ă organiza țiile cu structuri ierarhice rigide întâmpin ă
dificultăți, adeseori majore, în a desf ășura activit ăți pe bază de proiecte. Chiar dac ă se adoptă
configura ții de tip matriceal, special con cepute pentru acest scop, performan ța activităților
respective este grevat ă de inevitabila tensiune intern ă, determinat ă de dualitatea puterii, care
se exercit ă pe verticala autorit ății administrative și, separat, pe orizontala responsabilit ății
profesionale a conduc ătorilor echipelor de proiect.
În cazul României, tradi ția ierarhic ă, specifică societății industriale, dar exacerbat ă
de sistemul economiei de comand ă, și-a manifestat efectele iner țiale și în perioada de
tranziție la economia de pia ță și de pregătire a ader ăriii la Uniunea European ă; au fost, astfel,
limitate atât capacitatea de promovare de noi proiecte, cât și cea de realizare a proiectelor
finanțate și de absorb ție a fondurilor europene alocate.
Pot fi avansate, în raport cu acest fenomen, dou ă explicații de principiu: pe de-o
parte, apare tipic pentru o organiza ție ierarhic ă să tindă a-și autoperpetua existen ța, în timp
ce un proiect se deruleaz ă într-un regim de „num ărătoare invers ă”, având un termen precis
de finalizare, de la care î și înceteaz ă existența; pe de alt ă parte, activit ățile desfășurate pe
bază de proiecte presupun asigurarea de resurse dedicate acestora din urm ă, în timp ce
activitățile curente din organiza țiile ierarhice au, de regul ă, acces condi ționat la portofolii
comune de resurse, administrate centralizat.
Gradul insuficient de absorb ție a fondurilor comunitare se raporteaz ă într-un mod aparent
paradoxal la necesit ățile considerabile de finan țare înregistrate de organiza țiile române ști în efortul
de pregătire pentru aderarea la Uniunea European ă; în esență, însă, explicația acestui fapt rezid ă în
capacitatea lor insuficient ă de a promova proiecte viabile în cadrul programelor comunitare. Se
poate vorbi despre formarea unui veritabil cerc vicios al autolimit ării accesului la fondurile alocate
prin bugetele multianuale ale Comisiei Europene, ceea ce m ărește costurile interne și influențează
nefavorabil ritmul și calitatea integr ării.
Adaptarea organiza țiilor ierarhice la sistemul de func ționare pe baz ă de proiecte s-a
realizat relativ lent, cu obstacole și distorsiuni, dând na ștere la practici empirice, adoptate
ad-hoc în medii nepreg ătite să gestioneze proiectele în mod profesionist.
În tabelul al ăturat, caracteristicile acestor practici empirice sunt comparate cu cele
corespunz ătoare unei gestion ări profesioniste a proiectelor.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
14
14Tabelul 1
Seturi de practici aplicabile în desf ășurarea activit ăților pe baz ă de proiecte
Criterii de compara ție Practici de factur ă empirică Practici specifice unei gestion ări
profesioniste
Prioritățile în demersul de
promovare de proiecte Inițierea de noi proiecte și cheltuirea
integrală a fondurilor alocate acestora
sunt considerate scopuri în sine – promovarea de proiecte cu
obiective fundamentate și
fezabile;
– derularea proiectelor, pe întregul
lor parcurs;
– în termenii contractuali stabili ți și
obținerea rezultatelor prev ăzute
Regimul de acces la resurse
pentru proiecte Acces negociat sau concuren țial al
diferitelor proiecte dintr-o organiza ție la
un portofoliu comun de resurse Resurse dedicate pentru fiecare
proiect
Exercitarea responsabilit ăților în
conducerea proiectelor Accent pe individualizarea și controlul,
de către directorul de proiect, a
îndeplinirii sarcinilor stabilite pentru
fiecare participant în parte Co-directorate, grupuri executive de
coordonare; accent pe facilitarea
cooperării între participan ții la proiecte
și pe integrarea contribu țiilor acestora
Evaluarea și managementul
riscului afectând realizarea
proiectelor Aprecierea optimist ă, prin
minimalizare, a riscurilor de e șec ca
fiind reduse este considerat ă un
punct forte al unei propuneri de
proiect supus ă selecției Calitatea unei propuneri de proiect
presupune evaluarea realist ă a
riscurilor de e șec, dublată de
prevederi pertinente privind solu țiile
de gestionare a riscurilor
Capitalizarea experien ței
rezultate din derularea
proiectelor. Acumulări individuale de cunoa ștere
personalizat ă, de tip preponderent
implicit. Memoria proiectului:
– cunoaștere implicit ă comună a
membrilor echipelor de proiect;
– fond de cunoa ștere
organizațională explicită.
Sursa: adaptat dup ă Filip și Dragomirescu (2006)
Potrivit Strategiei de la Lisabona revizuite, promovarea societ ății cunoașterii
constituie, pentru Uniunea European ă, o prioritate de prim rang (Commission of the
European Communities, 2005). Ideea c ă prin reducerea decalajelor de cunoa ștere se asigur ă
și diminuarea decalajelor de dezvoltare se confirm ă, în prezent, cu argumente nu numai
conceptuale, ci și faptice.
În acest cadru, se poate vorbi și despre o voca ție româneasc ă pentru societatea cunoa șterii
(Dragomirescu, Filip, 2008), iar adoptarea logicii dominante a proactivit ății se traduce prin cerin ța
intensificării particip ării cu proiecte române ști la programele comunitare de cercetare, dezvoltare
și inovare. Preocuparea pentru elaborarea de cuno ștințe noi se cere, îns ă, atent corelat ă cu cea de
mărire a capacit ăților de absorb ție internă a rezultatelor propriei creativit ăți și de menținere a
contactului cu avangarda științei și tehnologiei mondiale.
Concluzii
Abordarea procesului de integrare european ă a României de pe pozi țiile logicii
dominante a proactivit ății reprezint ă o condi ție primordial ă pentru asigurarea calit ății
acestui proces, ca variabil ă ce se cuvine eviden țiată în mod explicit, dintr-o perspectiv ă
pragmatic ă, în strategia na țională de dezvoltare post-aderare.
Proactivitatea presupune ini țiative fundamentate în acord cu interesul na țional,
participarea sus ținută la proiecte comune, al ături de partenerii europeni, cultivarea
dialogului structurat cu ace știa și o contribu ție de substan ță la demersul de proiectare și
coordonare a politicilor comunitare.
Reușita procesului de integrare european ă a României implic ă mobilizarea
competen țelor proprii, atât individuale, cât și organiza ționale, ca micro-fundamente ale
dezvoltării economiei na ționale și ale realiz ării convergen ței economice și coeziunii sociale
la scara Uniunii Europene extinse.
Bibliografie
Angelescu, C., Dinu, M., Dragomirescu, H. (coord.) (2006). România și Uniunea European ă:
calitatea integr ării, Editura Economic ă, București
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
15
15Barnes, I., Randerson, C. “EU enlargement a nd the effectiveness of conditionality: keeping
to the deal ?”, Managerial Law , 48(4), 2006, pp. 351-365
Bettis, R.A., Prahalad, C.K. “The dominant logic: retrospective and extension”, Strategic
Management Journal , 16(1), (1995), pp 5-14
Commission of the European Communities (2005) . “Working together for growth and jobs
A new start for the Lisbon Strategy”, Communication to the spring European Council, COM (2005) 24, Brussels http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/COM2005_024_en.pdf
Dinu, M., “Ie șirea din alternativ ă”, Economie teoretic ă și aplicată, 10(505), (2006), pp. 95-100
Dragomirescu, H., “Competen țele – miză strategică a competitivit ății în noua economie”. În:
C. Angelescu (coord.), Educația economic ă. Actualitate și perspective, Editura
Economic ă, București, (2003) pp. 199-205
Dragomirescu, H., Filip, F.G. „The Knowledge Society: Operationalizing the Concept at the
Public Perception Level in Romania”, Revue Roumanine de Sciences Economiques ,
(2008) în curs de apari ție
Emerson, M., Aydin, S., De Clerck-Sachsse, J. , Noutcheva, G. (2006). „Just what is this
‘absorption capacity’ of the European Union?”, Policy Brief , no.113, (2006), Centre for
European Policy Studies, Brussels
Filip, F.G., Dragomirescu, H. (2006). Problema societ ății cunoașterii în România. Reflec ții
în context european. În: I.Gh.Ro șca (editor), Societatea cunoa șterii, Editura Economic ă,
București, pp. 17-30
Liedtka, J.M. (1998). “Linking strategic th inking with strategic planning”, Strategy &
Leadership, 26(4), 1998 pp. 30
Long, D. “The Why and How of EU enlargement”, Working Paper no.16 , (1997) Institute of
International Relations, Univers ity of British Columbia, Vancouver
Miles, I. (2003). Rethinking Organisation in the Information Society . In: Beckmann, G.,
Krings, B.J., and Rader, M. (eds.), Across the Divide: Work, Organisation and Social
Exclusion in the European Information Society , Berlin, Edition Sigma, pp. 65-89
Oficiul pentru Publica ții Oficiale al Comunit ăților Europene (2007). „Tratatul de la
Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea European ă și a Tratatului de
instituire a Comunit ății Europene”, (semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007), Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene , vol.50, C 306, 17 decembrie 2007
http://europa.eu/lisbon_treat y/full_text/index_ro.htm
Pollack, M.A. “Theorizing the European Union: International organization, domestic polity, or
experiment in new governance?”, Annual Review of Political Science , vol.8, (2005), pp.
357-398
Rehn, O. „EU enlargement and the Western Ba lkans”, speech 06/85, Law School of Ljubljana
University, Ljubljana, 10 February 2006 http://www.libertysecur ity.org/article825.html
Schimmelfennig, F., and Sedelmeier, U. “Govern ance by conditionality: EU rule transfer to
the candidate countries of Central and Eastern Europe”, Journal of European Public
Policy, 11(4), (2004) pp. 669–687
Sparrow, P.R., Hodgkinson, G.P. „What is strategic competence, and does it matter?
Exposition of the concept and a research agenda”, Working Paper 06–16, 2006, Cornell
University, Center for Advanced Hu man Resource Studies, Ithaca, NY
http://www.ilr.cornell.edu/depts/cahrs/ downloads/PDFs/Worki ngPapers/WP06-16.pdf
Steunenberg, B., Dimitrova, A. „Compliance in the EU enlargement process: The limits of
conditionality”, European Integration Online Papers , 11(6), 2007.
http://eiop.or.at/eiop/index. php/eiop/article/view/2007_005a/53
Verheugen, G. “Enlargement of the European Union: What now ?”, Global View Online ,
June, 2000
http://www.afa.at/globalvi ew/062000/verheugen.html
Wyplosz, Ch. (2006). “Deep Economic Integration: Is Europe a Blueprint ?” Asian Economic
Policy Review, 1(2), 2006, pp. 259-279 http://www.wyplosz.eu/fichier/EU_Tokyo.pdf
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
16
16CREȘTEREA ECONOMIC Ă A ROMÂNIEI
ÎN PERIOADA 1990-2006 ȘI SEMESTRUL I 2007
Vergil VOINEAGU
Profesor universitar doctor
Daniela ȘTEFĂNESCU
Conferențiar universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
1. Considera ții generale asupra evolu ției creșterii economice
În ierarhizarea realizat ă de World Economic Forum 2006-2007 și bazată pe indicele
de competitivitate global ă (Global Competitiveness Index 1), România se situa, în anul 2006,
pe locul 68 din 117 țări, și respectiv pe locul 67 în anul 2005, la sec țiunea de dezvoltare,
caracterizat ă de „… procese de produc ție mai eficiente și produse de calitate superioar ă ce
au ca principale surse de competitivitate înv ățământul superior și formarea profesional ă
(categoria 5), pie țele eficiente (categoria 6), precum și capacitatea de a exploata tehnologia
existentă (categoria 7) …”.
Este un fapt unanim recunoscut c ă în ultimii ani, România a înregistrat constant
creștere economic ă ceea ce a fost de natur ă a induce stabilitate macroeconomic ă, esențială
pentru dezvoltarea economic ă durabilă, obiectiv central al demersului de integrare în
structurile la UE, pe de o parte, și, pe de alt ă parte, din necesitatea stringent ă pentru
soluționarea problemei „ ajungerii din urm ă” (catching up ) a statelor membre sub aspectul
nivelului de dezvoltare economic ă.
Până în momentul ob ținerii acestor rezultate nu trebuie omis faptul c ă în etapa
reformelor ini țiale (1990 – 1992) produsul intern brut al României (a c ărei creștere se
identifică, în mod conven țional, la sintagma cre ștere economic ă) a înregistrat reduceri
substanțiale, datorit ă diminuării puternice a produc ției, investi țiilor și exporturilor,
concomitent cu cre șterea rapid ă a importurilor; de ex. comparativ cu anul 1989, produsul
intern brut a sc ăzut cu 5,6% în anul 1990, cu 12,9% în anul 1991 și cu 8,8% în anul 1992.
Accentuarea dezechilibrelor st ructurale macroeconomice și sectoriale, înso țite de cre șterea
rapidă a inflației, a deficitului bugetar și a balan ței de plăți, precum și de instabilitatea
cursului de schimb au constituit princi palii factori ce au afectat economia, via ța socială și
calitatea mediului înconjur ător.
În cea de-a doua etap ă a tranziției la economia de pia ță (1993-1996) s-a înregistrat
o creștere a produsului intern brut. Pe întreaga perioad ă, variația anuală a produsului intern
brut situându-se între 1,5% în anul 1993 fa ță de 1992 și 7,1 în anul 1995 fa ță de 1994. La
obținerea acestor rezultate au contribu it pozitiv toate ramurile, cu excep ția anului 1996,
când, în câteva domenii, s-au înregistrat involu ții ale produsului intern brut (-4,2% în
1 Indicele competitivit ății 2006-2007 calculat World Economic Forum (Global Competitiveness Index)
evidențiază factorii-cheie pentru stimularea productivit ății și competitivit ății, grupați în nouă categorii:
1) instituții; 2) infrastructur ă; 3) climat macroeconomic; 4) s ănatate și educație primară; 5) învățamânt
superior și instruire; 6) eficien ța pieței; 7) nivel tehnologic; 8) nivelu l de mediului de afaceri; 9) inovare.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
17
17agricultur ă în 1996 fa ță de 1995; -7,1% în administra ția publică; -12,2% energie electric ă și
termică; -9,8% industrie extractiv ă; -14,2% în servicii financiar bancare).
În anul 1996 ca efect al demar ării unui nou set de reforme structurale trendul pozitiv al
creșterii economice începute în anul 1993 a fost întrerupt, fenomen reflectat prin declinul
înregistrat de produsul intern brut cu 6,1% în anul 1997, comparativ cu anul 1996; cu 4,8% în 1998; cu 1,2% în anul 1999. Primele efecte pozitive ale acestor reforme au început s ă apară încă
de la sfârșitul anului 2000, când produsul intern brut a început din nou s ă crească (pe total cu 2,1%
față de anul anterior), de și producția agricolă a acestui an a fost puternic afectat ă de secetă (-18,1%
față de 1999). Între anii 2001 și 2006, evolu țiile produsului intern brut au marcat o accentuare a
cursului pozitiv al cre șterii economice, ceea ce corespunde unui ritm mediu anual de cre ștere
economică pe întreaga perioad ă de aproape 6%. Anul 2006 are semnifica ții deosebite din cel pu țin
următoarele puncte de vedere: a marcat sfâr șitul perioadei de preg ătire a țării noastre pentru
aderarea la UE și începerea procesului de armonizare a structurilor socio-economice na ționale cu
cele ale țărilor dezvoltate și, în special, cu cele ale UE; cre șterea economic ă a continuat s ă fie
puternic sus ț
inută de servicii. Sectoarele investi ții, în special sectorul construc țiilor, dar și industria,
care, deși cu evoluții fluctuante, au avut o contribu ție constant pozitiv ă la creșterea PIB. Infla ția s-
a situat sub ținta stabilit ă de Banca Na țională a României; a continuat s ă crească încrederea în
moneda na țională.
Majorarea cu 7,7% a produsului intern brut, din anul 2006, s-a înscris în procesul
general de cre ștere economic ă început înc ă din anul 2000 și prin ultimele rezultate
înregistrate România s-a situat cu 4,8 punc te procentuale peste media UE-25 (2,9%).
Evoluția produsului intern brut, în perioada 1990- 2006.
Procente 1989=100.
1989=100
88.1
82.884.193.1105.1113.2
100.9
88.4
79.677.978.884.8
79.1
76.1 75.082.294.4
70.080.090.0100.0110.0120.0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Aceste rezultate ale anului 2006 au fost apropiate de cele ale Lituaniei (7,5%), dar
s-au situat mult peste ritmul înre gistrat de Suedia (4,4%), Ungaria și Spania (cu câte 3,9%
creșterea PIB fiecare dintre aceste state), Belgia (3,1%), etc. Cu toate aceste rezultate, fa ță
de celelalte state europene, România înregistreaz ă un nivel al PIB pe locuitor (la paritatea
puterii de cump ărare) de aproximativ 30% din cel al statelor membre UE 25.
Trebuie îns ă menționat că procesul de cre ștere economic ă a fost, în principal,
susținut de consum și investiții. În perioada 2001-2006 ritmul mediu anual al cre șterii
economice a fost de circa 6% și s-a datorat construc țiilor (8,2 %), indu striei (5,4 %) și
serviciilor (5,8 %).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
18
182. Creșterea PIB în anul 2006
Produsul intern brut aferent anului 2006 a fost de 342,4 miliarde de lei, 97153,6
milioane de euro1, pe locuitor revenind 8800 euro la PCS2. La majorarea cu 7,7% a
produsului intern brut, din anul 2006 fa ță de anul 2005, contribu ția dominant ă a revenit
serviciilor cu aproape 50% din totalul cre șterii; industria a contribuit cu 1,7 puncte
procentuale, iar construc țiile cu 0,9 puncte procentuale.
PIB pe locuitor, calculat la paritatea puterii de cump ărare standard,
în perioada 1990-2006
UM 1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
România dolari 3643 6595 5750 5500 6100 6300 7300 8100 8800
Media
spațiului
euro***) dolari 18390 20153 23600
25400
25800
26300
27600
28700 29330 e
Raportul
dintre
România – Spațiul euro % 19,8 32,7
24,4 21,7 23,6 24,0 26,4 28,2 30,0
e Estimări.
Calculat pe baza Parit ății Puterii de Cump ărare standard – în PCS ( UE-25=100 ).
PIB pe locuitor, calculat la paritatea puterii de cump ărare standard,
în perioada 1990-2006
6595
575055006100630073008800
8100
364319.832.7
24.4
21.723.624.026.4
28.230.0
010002000300040005000600070008000900010000
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 20060.05.010.015.020.025.030.035.0
România Raportul dintre România – Spațiul eurodolar
iPCS
Din punctul de vedere al form ării PIB trebuie ar ătat că transform ările structurale
din economie au fost înso țite de reducerea aportului industriei și agriculturii în formarea
produsului intern brut, concomitent cu cre șterea contribu ției construc țiilor, transporturilor,
comunica țiilor și serviciilor.
1 La cursul mediu al BNR.
2 Paritatea Puterii de Cump ărare Standard reprezint ă valuta conven țională ce exclude diferen țele de pre țuri naționale și care
este folosit ă în UE pentru exprimarea PIB pe locuitor.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
19
19Structura produsului intern brut, pe activit ăți, în perioada 1990-2006
Procente
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Produsul intern brut 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
din care:
Valoarea ad ăugată brută: 91,9 92,3 88,5 89,3 89,5 88,8 89,2 88,3 88,6
– agricultur ă 21,8 19,8 11,1 13,3 11,4 11,6 12,6 8,5 8,1
– industrie 40,5 32,9 27,3 27,7 28,1 25,0 24,7 24,1 23,9
– construcții 5,4 6,6 4,9 5,3 5,8 5,8 5,9 6,3 7,0
– servicii 26,5 36,0 46,3 44,5 45,3 46,4 46,0 49,4 49,6
În acest context, pondera produc ției industriale în PIB s-a redus de la 40,5% în anul
1990 la 23,9% în anul 2006, iar cea a agricultu rii de la 21,8% la 8,1%, paralel cu cre șterile
din servicii (de la 26,5% în 1990 la 49,6% în 2005) și construc ții (de la 5,4% în 1990 la
7,0% în 2005) confirmând schimb ările structurale dema rate în anul 1990.
Evoluția structurii principalelor compon ente ale produsului intern brut,
pe activit ăți, în perioada 1990-2006
8.1 8.5 12.6 11.6 11.413.311.119.8 21.823.9 24.1 24.7 25.028.127.7 27.332.940.5
7.0 6.35.9
5.85.8 5.3
4.96.65.4 49.6 49.4 46.0 46.445.344.5 46.336.0 26.5
0.020.040.060.080.0100.0
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Valoarea adãugatã brutã din agriculturã Valoarea adãugatã brutã din industrie
Valoarea adãugatã brutã din construcții Valoarea adãugatã brutã din servicii
Un alt fenomen pozitiv al ultimei perioade, și care este de natur ă a confirma
înscrierea economiei pe coordonatele durabilit ății dezvolt ării, este acela de relativ ă
stabilizare a ponderii industriei și agriculturii în produsul inte rn brut total; astfel, în cazul
industriei ponderea acesteia în PIB a ajuns de la 27,3-27,7% în an ii 2000-2001 la 24,1% din
total în anul 2005 și respectiv la 23,9% în anul 2006, iar în cazul agriculturii tendin ța este de
stabilizare în jurul valorii de 8 – 8,5% din PIB.
3. Trenduri sectoriale
Din punctul de vedere a realiz ării pe principalele componente a produsului intern brut și
respectiv a valorii ad ăugate brute tranzi ția spre economia de pia ță s-a materializat prin evolu ții
sinuoase – de cele mai multe ori s-au înregistrat sc ăderi, care au început s ă fie recuperate doar din
momentul declan șării accelerării creșterii economice, respectiv din anul 2000.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
20
20
Indicii produsului intern brut și ai valorii ad ăugate brute, în perioada 1990-2006.
Modificări față de anul precedent. Procente
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Produsul
intern brut -5,6 7,1 2,1 5,7 5,1 5,2 8,5 4,1 7,7
din care:
– Industrie -16,7 5,6 5,9 4,4 5,1 4,4 6,4 2,3 6,9
– Agricultur ă*) 37,3 4,6 -18,1 28,0 -6,7 5,2 18,6 -18,7 3,3
– Construc ții 1,1 6,7 6,3 11,1 7,6 7,0 9,1 9,8 19,4
– Servicii 2,1 8,2 5,5 3,6 7,1 5,5 6,8 9,4 7,3
*) Inclusiv silvicultur ă, pescuit și piscicultur ă.
Ca efect al sporirii volumului de activitate, precum și al reducerii consumurilor
materiale, pe fondul restructur ării și moderniz ării economiei, al redres ării economice
valoarea ad ăugată brută pe sectoare a înregistrat varia ții semnificative; la sectorul servicii s-
a majorat de la 26,5% în anul 1990 la 49,6% în anul 2006, iar la construc ții de la 5,4% la
7,0% etc.
Indicii produsului intern brut și ai valorii ad ăugate brute, în perioada 1990-2006.
Modificări față de anul precedent. Procente
4.17.737.3
4.6
-18.128.0
-6.75.218.6
-18.73.38.5
5.2 5.15.7
2.17.1
-5.6
-20.00.020.040.0
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Produsul intern brut VAB din industrie VAB din agriculturã
VAB din construcții VAB din servicii
În ultima perioad ă, inclusiv în prima jum ătate a anului 2007, industria și sectoarele
de servicii s-au înscris pe o traiectorie pozitiv ă generată de competitivitate și performan ță, ca
efect al implement ării în ritm rapid a tehnologiei informatice moderne, inclusiv prin apari ția
unor noi tipuri de servicii.
Comerțul cu amănuntul a crescut în 2006, fa ță de 2005, cu 24%, iar serviciile de
piață, prestate, în principal, de popula ție cu 13,6%. Cre șterea comer țului cu am ănuntul a
fost determinat ă de evolu ția comerțului cu produse alimentare, 27,7%, dar și de comer țul cu
produse nealimentare, care a dep ășit și el, 20%. Merit ă remarcat ă evoluția comerțului prin
magazinele virtuale, cu aproape 57%, ceea ce conduce într-un viitor probabil nu foarte
îndepărtat, la încadrarea acestui tip de comer ț în trendul european.
Concomitent, se remarc ă sporirea continu ă a ponderii în PIB a sectorului de
construcții – în condi țiile alocării unor importante fonduri pentru dezvoltare a infrastructurii.
Analiza sectorial ă a formării și dinamicii produsului in tern brut dintr-o alt ă
perspectiv ă evidențiază rolul decisiv al sectorului privat.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
21
214. Rolul sectorului privat în formarea produsului intern brut
Demararea procesului de reform ă economic ă a condus la schimbarea radical ă a
structurilor de proprietate. Schimb ările structurale din economie se reg ăsesc și în evolu ția
contribuției sectorului privat la formarea produsului intern brut, respectiv a valorii ad ăugate brute.
Trebuie men ționat că în cei 17 ani de tranzi ție chiar concep ția de “formare” a
sectorului privat a înregistrat evolu ții diferite. Astfel, în primii ani reforma funciar ă a fost
însoțită de privatizarea, în general, a societ ăților comerciale mici și mijlocii, tocmai pentru a
se asigura premisele cre șterii și dezvoltării sectorului privat pe principiul “ top down ”.
Ponderea sectorului privat în produsului intern brut și în valoarea ad ăugată,
în perioada 1990-2006
procente
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Ponderea PIB 16,4 45,3 65,6 68,0 69,4 67,7 71,5 69,9 69,8
din care:
– Industrie 3,7 29,9 68,4 76,0 80,6 84,2 80,4 82,4 82,7
– Agricultur ă*) 69,8 89,0 98,6 97,8 98,3 98,0 97,7 97,1 99,6
– Construc ții 3,7 57,8 91,7 94,7 102,7*) 110,3*) 118,6*) 99,8 100,0
– Servicii 2,6 58,1 71,6 68,4 67,6 62,3 70,1 71,8 70,5
*) Inclusiv silvicultur ă, vânătoare, pescuit și piscicultur ă.
**) În anul 2002 întreprinderile din sectorul public au avut o valoare ad ăugată brută negativă ca
urmare a pierderilor înregistrate.
În ultimii 6 ani, în condi țiile preponderen ței propriet ății private, s-a schimbat
concepția, urmărindu-se transformarea privatiz ării într-un factor dinamic al cre șterii
economice, care s ă asigure recapitalizarea și modernizarea, dar și prin promovarea unui
management performant al marilor societ ăți comerciale.
Ponderea sectorului privat în produsului intern brut și în valoarea ad ăugată,
în perioada 1990-2006.
16.469.8 69.9 71.5 67.7 69.4 68.0
65.6
45.3
0.025.050.075.0100.0
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Ponderea VAB privat din industrie Ponderea VAB privat din agriculturã
Ponderea VAB privat din construcții Ponderea VAB privat din servicii
Ponderea PIB din sector privat in total
Totodată, cadrul legislativ și instituțional a fost actualizat în acord cu noile cerin țe
ale dezvolt ării economico-sociale, iar procesul de pr ivatizare a fost transferat unei autorit ăți
guvernamentale (Autoritat ea pentru Privatizare și Administrare a Participa țiilor Statului –
APAPS) ce are ca scop nu numai privatizarea, ci și reconstruc ția industrial ă, gestionarea
participațiilor statului, precum și urmărirea acțiunilor post-privatizare asumate de noii
proprietari. Sintetic în ultimii ani ponderea de ținută de sectorul privat în produsul intern brut
care în anul 2006 a fost de aproape 70% fa ță de 16,4% în anul 1990. Pe principalele ramuri
formarea PIB din sectorul privat, din anul 2006, a fost realizat ă în propor ție de aproape
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
22
22100% în construc ții și agricultur ă, urmate de industrie și servicii cu un aport de 82,7% din
PIB și respectiv cu 70,5%.
Un alt efect marcant al cre șterii aportului sectorului privat în economie, îl
reprezintă nivelul record al investi țiilor. În sus ținerea acestor afirma ții sunt semnalele
pozitive referitoare la creditarea de c ătre bănci a sectorului privat, care a ajuns în anul 2006
la 56%, cu men țiunea că în continuare volumul creditelor atrase de acesta este înc ă relativ
scăzut (27% din PIB).
5. Utilizarea produsului intern brut
Destinațiile în plan na țional ale produsului intern brut sunt reprezentate de
consumul final al gospod ăriilor popula ției, al administra ției publice și private, precum și de
formarea brut ă de capital. Toate aceste elemente ale cererii interne au fost influen țate, în
diferite propor ții, de creșterea economic ă generală, respectiv de m ărimea PIB.
Destinațiile produsului intern brut, 1990-2006.
Modificare procentual ă față de anul anterior.
procente
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Consumul final
din care: 8,9 10,8 1,5 6,3 4,9 8,3 10,2 9,5 11,5
Consumul final al gospodăriilor popula ției 8,0 13,0 -0,8 6,9 5,3 8,5 14,5 9,7 14,1
Consumul final colectiv
al administra ției publice +14,1 +1,0 11,9 2,8 3,2 7,7 -4,9 9,0 2,5
Formarea brut ă de
capital -1,1 -4,2 19,8 17,8 0,4 8,7 19,4 2,5 17,6
din care:
– formarea brut ă de
capital fix -35,5 6,9 5,5 10,1 8,2 8,6 11,1 12,6 16,1
Începând din anul 2003 c onsumul final se afl ă într-o continu ă revigorare,
fenomenul fiind datorat sl ăbirii presiunii infla ționiste și creșterii cererii de consum a
populației, ținând cont de faptul c ă aceasta a mai fost influen țată și de restrângerea sever ă a
autoconsumului pe fondul rezultatelor volatile înregistrate în agricultur ă ca efect al
condițiilor climatice nefavorabile cu excep ția anului 2004.
Achizițiile de bunuri și servicii prin re țeaua comercial ă au fost stimulate de
creșterea câștigurilor salariale, mai ales începând din 2005 ca efect al introducerii cotei
unice de impozitare, a major ării salariului minim brut pe economie, al index ărilor acordate
în sectorul public, dar și al creșterii accesibilit ății surselor de finan țare bancare.
În anul 2006, fa ță de 1990, structura cererii intern e, pe elemente, a înregistrat
următoarele tendin țe: (i) ponderea consumului final în PIB s-a majorat cu 8,7 puncte
procentuale ajungând la 87,9% din PI B; ponderea consumului final al gospod ăriilor
populației a crescut cu 3,7 puncte procentuale, iar ponderea consumului final colectiv al
administra ției s-a redus cu 4,7 puncte procentuale; ( ii) reformele structurale au avut efect în
ceea ce prive ște formarea brut ă de capital, respectiv formarea brut ă de capital fix în oferta
totală (PIB); astfel, pe fondul reducerii ponderii stocurilor din economie ponderea form ării
brute de capital fix a crescut (de la 19,8% din PIB în 1990 la 24,6% în 2006).
Volumul investițiilor realizate, în economia na țională, a înregistrat evolu ții
sinuoase: între anii 1990-1992 s-au redus cu mai mult de jum ătate față de anul 1989, între
anii 1993-1996 acestea au crescut (cu 3,1-26,4% pe an), apoi s-au redus astfel c ă la finele
anului 2000, comparativ cu anul 1996, s-a înregistrat o sc ădere de 11,7%, pentru ca din 2000
acestea să crească cu 3,5-9,7% pe an.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
23
23Dinamica investi țiilor, în perioada 1990-2006. 1990=100
procente
Structura investi țiilor pe principalele activit ăți
din economia na țională, în anul 2005
Construcții, 5.6Agriculturã, 5.5Industrie, 46.3Servicii, 42.6
Ca efect a evolu țiilor pozitive din ultimii ani volumul investi țiilor aproape s-a
dublat în 2006, comparativ cu anul 2000, dup ă ce în anii 1991-1994 acestea înregistreaz ă
scăderi drastice. Semnificativ este faptul c ă aceste cre șteri au fost rezultatul sporirii – în cea
mai mare m ăsură – a investi țiilor sectorului privat, ceea ce demonstreaz ă sporirea resurselor
acestui sector, pe fondul cre șterii economice și al relans ării puternice a procesului de
creditare și de diversificare a instrumentelor de creditare, precum și al îmbun ătățirii mediului
de afaceri, prin consolidarea stabilit ății macroeconomice și simplificarea procedurilor
birocratice.
În anul 2006, fa ță de anul 2005, rata medie de cre ștere a investițiilor totale a fost de
16,1%, din care: cu 18,7% la lucr ările de construc ții noi; cu 12,4% la utilaje, inclusiv
mijloace de transport; cu 55,8% la alte cheltuieli. Pe activit ăți ale economiei na ționale cele
mai mari investi ții s-au realizat în industrie (40,0% din total), comer ț și servicii (24,0%) și în
construcții (15,0%).
Sugestiv pentru intensificarea procesului investi țional, dar și pentru cre șterea
volumului investițiilor străine (ISD) în dezvoltarea și modernizarea economiei na ționale este
și faptul c ă importul de echipamente s-a majorat considerabil, în condi țiile menținerii în
limite finan țabile a deficitului contului curent al balan ței de plăți, îndeosebi ca urmare a
creșterii concomitente, în ritm sus ținut, a volumului exporturilor de bunuri și servicii.
Investițiile străine directe, în perioada 1991-2006
Milioane euro*)
1991 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Investiții Străine Directe 618 884 1147 1294 1212 1946 5183 5213 9082
Stocul de ISD 618 3430 6966 8656 8516 10072 15040 21885 30967
*) ECU până la 31 decembrie 1998.
Într-unul dintre cele mai recente studii efectuate “South East Europe Attractiveness
Survey” , compania de consultan ță Ernst & Young, consider ă România drept cea mai
atractivă destinație pentru investi ții din Europa de Sud–Est, în condi țiile unei îmbun ătățirii
substanțiale a percep ției investitorilor str ăini asupra acestei p ărți a bătrânului continent. 1991 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Total (1990=100) 74,2 111,4 101,5 109,6 120,2 133,7 147,1 163,0
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
24
24Același studiu amintit releva faptul ca exista premisele necesare pentru o îmbun ătățire a
poziției tarii noastre ca destina ție pentru investi ții în următorii trei ani.
Îmbunătățirea mediului de afaceri, efectele in troducerii cotei unice de impozitare și
atitudinea pozitiv ă a partenerilor str ăini față de România au condus la atragerea unui volum
de investi ții străine directe in valoare de 9,1 miliarde de euro in anul 20 06. Valoarea record
din 2006 de peste 9 miliarde de euro, în cre ștere cu 74,2% comparativ cu aceea și perioadă
anul precedent (5213 milioane de euro), include suma de 2,2 miliarde de euro, reprezentând
preluarea de c ătre Erste Bank a 36,8% din ac țiunile Băncii Comerciale Române.
Cea mai important ă component ă a investi țiilor străine directe atrase de România a
fost „participa ții la capital” (4098 milioane de euro reprezentând 45,1% din volumul total de
ISD), urmata de „alte capitaluri”, adic ă împrumuturi acordate de compania mama
structurilor afiliate din România (3029 milio ane de euro reprezentând 33,3% din volumul
total de ISD), și componenta „profit reinvestit” (1956 milioane euro reprezentând 21,5% din
volumul total de ISD). Astfel, anul 2006 reprezint ă recordul absolut in ceea ce prive ște
investițiile străine directe atrase de România.
Prin evolu ția înregistrat ă de investi țiile străine directe în România în anul 2006 se
confirmă și previziunile organiza țiilor interna ționale, care arat ă că prin aderarea la Uniunea
European ă România este o destina ție din ce în ce mai atractiv ă pentru investitorii str ăini,
deoarece adoptarea Acquis-ului Comunitar și prețul redus al for ței de munc ă superior
calificate sunt argumente solide.
Evoluția cererii externe – exprimate de indicatorul export net (diferența dintre
exportul și importul de bunuri și servicii) – a influen țat în mod pozitiv produsul intern brut
(PIB) doar în anii 1997 și 1999, când a contribuit la diminuarea contrac ției acestuia,
compensând par țial, mai fragil în 1997 și mai substan țial în 1999, sc ăderea consistent ă a
cererii interne.
Contribu ția exportului net la cre șterea real ă
a produsului intern brut, în perioada 1990-2006
procente
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Produs intern brut -5,6 7,1 2,1 5,7 5,1 5,2 8,5 4,1 7,7
din care:
a) cererea intern ă 6,0 7,3 4,5 8,9 4,2 8,8 13,0 8,7 14,1
b) exportul net -11,6 -0,2 -2,4 -3,1 0,9 -3,6 -4,5 -4,6 -6,4
din care:
– export (+) -8,2 4,2 6,5 4,0 5,8 3,0 4,8 2,9 3,5
– import (- ) 3,4 4,4 8,9 7,1 4,9 6,6 9,3 7,5 9,9
Ca efect al unui ritm superior înregistrat de importuri comparativ cu exporturile
cererea extern ă a influen țat negativ cre șterea real ă a PIB. Evolu țiile înregistrate de exportul
net au temperat cre șterea economic ă generală determinând o influen ță negativă (-6,4%
puncte procentuale) asupra cre șterii PIB.
În anul 2006 deficitul comercial FOB/CIF, a fost de 14,9 m iliarde de euro (pre țuri
FOB/CIF) în cre ștere cu 44,5% fa ță de anul anterior. Este de men ționat că aproape 50% din
deficitul comercial a provenit din dezechilibrul balan ței energetice (21,2% din deficitul total
a fost generat de țițeiul brut, 19,6% de combustibilii minerali și 9,2% de gazele naturale),
deoarece România este exportato r net de produse petroliere și de energie electric ă (1859
milioane de euro și respectiv 132,7 milioane de euro) și este importator net pentru gaze
naturale, țiței brut și alți combustibilii minerali (7447,3 milioane de euro). O alt ă
particularitate a comer țului exterior românesc este aceea c ă peste 60% se deruleaz ă cu
statele membre ale UE.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
25
256. Evoluția prețurilor
Procesul dezinfla ționist a înso țit creșterea economic ă în anul 2006 rata anual ă a
inflației coborând în luna decembrie la 4,9% (cu 3,7 puncte procentuale sub nivelul atins în
2005). Elemente de sus ținere a acestor evolu ții au oferit: politica monetar ă prudentă,
materializat ă prin aprecierea nominal ă a monedei na ționale în raport cu euro (cu 8,0%,
decembrie/decembrie) și prin măsurile de natur ă administrativ ă și prudențială adoptate în
vederea diminu ării creșterii creditului în valut ă. Conduita fiscal ă restrictiv ă adoptată în cea
mai mare parte a anului, dar și dezvoltarea unui mediu puternic concuren țial în sectorul de
retail, cu efect și asupra competi ției din sectorul productiv (stimulat ă suplimentar de
presiunea importurilor).
Scăderea infla ției sub 10% începând cu anul 2004 a contribuit la crearea condi țiilor
favorabile adopt ării, în luna august 2005, a unei noi strategii de politic ă monetară – țintirea
directă a inflației. O astfel de strategie creeaz ă premisele unui mediu economic mai stabil,
predictibilitatea ratei infla ției având un rol important în acest sens. Anul 2006 a marcat
consolidarea dezinfla ției, variația anuală a prețurilor de consum coborând în luna decembrie
la 4,9% comparativ cu aceia și lună din 2005; prin acest nivel infla ția s-a încadrat sub ținta de
inflație stabilită de Banca Na țională a României. La varia ția anuală a prețurilor au contribuit
mărfurile nealimentare (cu +3,6 puncte pro centuale), urmate de servicii (+0,9 puncte
procentuale) și de mărfurile alimentare (+0,4 puncte procentuale).
Rata medie anual ă a inflației, în perioada 1990-2006
270.2
132.3106.6109.0111.9
115.3122.5 134.5
145.7
100.0130.0160.0190.0220.0250.0280.0310.0
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Total Mãrfuri alimentare Mãrfuri nealimentare Servicii%
Un impact nefavorabil asupra nivelului general al pre țurilor l-au avut și au continuat
să îl aibă parcurgerea unor noi etape de ajustare a pre țurilor administrate (în special gaze
naturale și energie electric ă) și de armonizare a accizelor cu nivelurile din Uniunea
European ă, precum și creșterea semnificativ ă a prețurilor aferente produselor alimentare cu
prețuri volatile – generat ă de deficitul de ofert ă generat de seceta din anul agricol 2005.
7. Evoluția creșterii economice în semestrul I 2007
Produsul intern brut estimat pentru semestrul I 2007 a fost de 155244,9 milioane lei
prețuri curente , în creștere – în termeni reali – cu 5,8 procente comparativ cu semestrul I 2006.
Din punct de vedere al form ării produsului intern brut, se remarc ă aportul
pozitiv, la cre șterea pe ansamblu al PIB, al activit ăților din servicii și construc ții, cele dou ă
ramuri de ținând împreun ă o pondere de 58,2% în PIB. Valoarea ad ăugată brută din sectorul
serviciilor a înregistrat o cre ștere de 6,3%, iar volumul de ac tivitate din sectorul construc-
țiilor s-a situat cu 31,6% peste nivelul semestrului I din anul 2006. Valoarea ad ăugată brută
din industrie a marcat o cre ștere de 5,9%, iar agri cultura, silvicultura și piscicultura și-a
scăzut volumul de activitate cu 6,1%.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
26
26Contribu ția principalelor ramuri de activitate la cre șterea PIB
în semestrul I 2007 față de semestrul I 2006
– % –
5.81.61.73.2
-0.2-0.5
-1.0 0.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0
Evoluția produsului intern brut din punct de vedere al utiliz ării evidențiază o
creștere semnificativ ă a cererii interne (+12,8%) și, în mod special, a consumului final
individual al gospod ăriilor popula ției (+11,0%) și a formării brute de capital fix (+18,6%),
net superioare cre șterii PIB.
Consumul final individual al gospod ăriilor popula ției, în semestrul I 2007, a fost
influențat, în sens pozitiv, de cre șterea volumului de m ărfuri vândute prin comer țul cu
amănuntul (+17,0%) și a volumului serviciilor de pia ță prestate popula ției (+0,4%).
Evoluția formării brute de capital fix (+18,6%) în semestrul I 2007 a fost
determinat ă de majorarea volumului investi țiilor, component ă principal ă a acestui agregat.
Astfel, investi țiile în construc ții noi au crescut cu 31,1%, iar cele în utilaje (inclusiv mijloace
de transport) au înregistrat o cre ștere de 2,9% fa ță de semestrul I 2006.
Creșterea volumului importurilor de bunuri și servicii (+22,2%) a devansat-o pe
cea a exporturilor de bunuri și servicii (+7,5%), ceea ce a condus la majorarea deficitului
Balanței comerciale și de plăți ale României. Astfel, în semestrul I 2007 deficitul balan ței de
plăți a fost, în termeni reali, cu 74,4% mai mare fa ță de semestrul I 2006.
Sustenabilitatea macroeconomic ă prin prisma produsului intern brut vizeaz ă nu
numai nivelul și dinamica acestuia – ca formare și utilizare – dar și comportamentul
factorilor principali de influen ță: ocuparea for ței de munc ă și productivitatea acesteia;
comportamentul pre țurilor; comportamentul sistemul ui financiar bancar, stabilitatea
echilibrelor macroeconomice. Impozite nete pe produs
Net taxes on product
Servicii
Services
Construcții
Construction
Industrie
Industry
Agricultură, silvicultur ă, piscicultur ă
Agriculture, forestry, fishery
Produs intern brut
Gross domestic product
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
27
27DETERMINAREA COMPONENTELOR
„BID-ASK SPREAD-ULUI”
PENTRU AC ȚIUNILE COTATE LA BVB
Bogdan NEGREA
Profesor universitar doctor
Lucian ȚÂȚU
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. „Bid-ask spread-ul” reprezint ă o component ă important ă a costurilor de
tranzacționare cu care se confrunt ă investitorii de pe pia ța activelor financiare. Acest studiu
urmărește identificarea componentelor spread-ul ui, utilizând modelul realizat de Stoll
(1989). De asemenea, se testeaz ă și impactul pe care anumite caracteristici ale ac țiunilor,
cum ar fi volumul zilnic de tranzac ții și prețul mediu al tranzac țiilor, îl au asupra
spread-ului. Pentru aceasta au fost utilizate date pentru ac țiunile cotate la BVB la categoria
I pe perioada 27.11.2006- 19.12.2006.
Cuvinte-cheie: bid-ask spread, inventory costs, a dverse selection costs, order costs
Clasificarea REL: 10B, 11B
1. Introducere
Piețele financiare permit confruntarea ofertei și cererii de capitaluri. Cererea de
capitaluri provine de la întreprinderi, ce trebuie s ă-și finanțeze investi țiile, de la stat și de la
particulari atunci când consumul lor le dep ășește veniturile. Pentru ca pie țele de capital s ă-și
îndeplineasc ă într-un mod eficient rolul lor de finan țator al investi țiilor și consumului, este
necesar ca tranzac țiile între cei ce ofer ă și cei ce cer capitaluri s ă fie simplu de realizat, pu țin
costisitoare și să se efectueze la un pre ț just. Pentru aceasta, este de dorit ca informa ția
necesară derulării tranzac țiilor să fie disponibil ă, iar costurile de tranzac ție să fie relativ
mici, ceea ce este sinonim cu o pia ță operațional eficace.
Numeroase studii empirice (Roll, 1984: pp. 1127-1139, Glosten, 1987: pp. 1293-
1307, Stoll, 1989: pp. 115-134, George, Kaul și Nimalendran, 1993: pp. 109-122, Roomans,
1993, Hasbrouck, 1991: pp. 179-207 și 1993: pp. 191-212, De Frutos și Manzano, 2002: pp.
959-984, Huang și Stoll, 2001: pp. 503-522 și Noe, 2002: pp. 289-318) au c ăutat în ultimii
ani să estimeze costurile de intermediere. Ma joritatea lor iau în considerare cazul pie țelor
guvernate prin pre ț și măsoară costul suportat de c ătre formatorul de pia ță, adică abaterea
medie între pre țul tranzac ției și prețul de echilibru. A priori, necesitatea estim ării costurilor
de tranzac ție poate p ărea paradoxal ă. Oare nu poate fi calculat direct spread-ul afi șat definit
ca abaterea medie între cel mai bun pre ț oferit și cel mai bun pre ț cerut? Nu to ți agenții
prezenți pe piață suportă aceleași costuri. Spread-ul afi șat reprezint ă costurile efective
suportate de c ătre agenții neinforma ți, el fiind observabil dac ă am dispune de o baz ă de date
ce conține cele mai bune pre țuri cerute și oferite. Numai spread-ul r ealizat sau efectiv este
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
28
28singurul care are un sens economic pentru formatorul de pia ță, deoarece m ăsoară speranța
matematic ă a câștigului așteptat de c ătre acesta din cump ărarea unui activ urmat ă de
revânzarea lui.
Studiile empirice arat ă că spread-ul realizat este inferior spread-ului afi șat, iar
diferența dintre ele este cu atât mai mare, cu cât costurile legate de prezen ța agenților
informați, costurile de incitare (costu ri legate de gestiunea unei pozi ții) și frecvența ordinelor
executate în interiorul spread-ului sunt mai ridicate. Spread-ul afi șat nu ofer ă decât o
informație despre valoarea maxim ă a costurilor de tranzac ție. Numai spread-ul realizat este o
măsură pertinent ă a costurilor de tranzac ție. Spre deosebire de spread-ul afi șat, spread-ul
realizat nu este observabil și trebuie estimat.
Estimarea costurilor de tranzac ție este important ă pentru numeroase motive. Unul
dintre aceste motive este acela c ă prin studii empirice se permite detectarea factorilor
determinan ți ai volatilit ății prețului și a părții din volatilitate care poate fi atribuit ă
informației publice, respectiv informa ției private. Mai mult, se poate determina modul optim
de organizare a pie ței care permite minimizarea volatilit ății. De asemenea, rezultatele
studiilor empirice au implica ții practice asupra strategiei de plasare a ordinelor și, în mod
particular, asupra momentului optim în cursul ședinței bursei la care agen ții ar trebui s ă
plaseze ordinele lor pentru a minimiza costurile de tranzac ție.
2. Modelul lui Stoll
Relația dintre spread-ul afi șat (S) și spread-ul realizat este specificat ă de Stoll
plecând de la estimarea spread-ului folosind autocovarian ța ce depinde de doi parametrii:
π- probabilitatea de a se reveni la acela și preț și ∂ – parametru care ne arat ă mărimea
inerției de men ținere a pre țului constant (iner ția de men ținere a pre țului constant (exprimat ă
ca sumă) este dat ă de relația S×∂ , cu probabilitatea ()π−1 ) (Stoll, 1989: pp. 115-134).
Scopul este determinarea componentelor spread-ului, și anume: costurile legate de prezen ța
agenților informa ți, costurile de incitare și costurile legate de ordinele de vânzare-
cumpărare, precum și ponderea pe care acestea o de țin în structura spread-ului afi șat.
Modelul se bazeaz ă pe următoarele ipoteze:
– piața este eficient ă din punct de vedere al informa țiilor, în sensul c ă
modificarea a șteptată a prețului unei ac țiuni este independent ă de
informațiile prezente și trecute;
– spread-ul este constant în perioada analizat ă;
– toate tranzac țiile sunt realizate la cel mai înalt pre ț oferit sau la cel mai sc ăzut
preț cerut, dintre pre țurile disponibile pe pia ță.
Modificarea total ă a prețului pe o pia ță eficientă poate fi descompus ă în trei
componente: modificarea a șteptată a prețului în lipsa spread-ului bid-ask, modificarea
prețului datorit ă spread-ului și modificarea pre țului datorat ă noilor informa ții:
et Pt a Vt +Δ+=Δ (1)
unde:
VΔt = modificarea total ă a prețului;
a = modificarea a șteptată a prețului în lipsa spread-ului;
PtΔ = modificarea pre țului datorat ă spread-ului;
et = modificarea pre țului datorat ă informațiilor noi; )e(Et = 0.
Pe o piață eficientă modificările prețului datorate informa țiilor noi nu sunt corelate,
rentabilitățile nedepinzând de valori înregistrate în momente anterioare. Aceasta implic ă:
()()P,P cov V,V cov 1t t 1t t ΔΔ=ΔΔ + + (2)
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
29
29Modificarea pre țului în condi țiile unui spread constant, plecând de la cota ția de
cumpărare este dat ă de soluția sistemului de ecua ții:
() ()S 1 B A 1t t ×∂−=−− , cu probabilitatea π (3)
() S B B 1t t ×−∂=−− , cu probabilitatea ()π−1
unde A și B reprezint ă cotațiile de vânzare și de cump ărare la momentele t și t-1
Modificarea pre țului în condi țiile unui spread constant, plecând de la cota ția de
vânzare este dat ă de soluția sistemului de ecua ții:
() ()S 1 A B 1t t ×∂−=−− , cu probabilitatea π (4)
() S A A 1t t ×−∂=−− , cu probabilitatea ()π−1
Astfel, Stoll demonstreaz ă că spread-ul realizat se determin ă ca diferen ță între
modificarea a șteptată a prețului după ce un dealer cump ără și modificarea a șteptată a
prețului după ce un dealer vinde, adic ă
S) – ( 2 realizat spreadul ∂π= (5)
Pentru determinarea componentelor sp read-ului, Stoll propune determinarea
covarianțelor calculate pe baza modific ărilor prețurilor de tranzac ționare și pe baza
modificărilor cotațiilor de cump ărare sau de vânzare:
[ ])21( )21( S)P,P cov( cov2 221t t T ∂−π−π−∂=ΔΔ≡ + (6)
)21( S) Q,Q cov( cov22
1t t Q π−∂=ΔΔ≡+ (7)
unde:
cov T reprezint ă covarian ța calculat ă pe baza modific ărilor pre țurilor de
tranzacționare;
cov Q reprezint ă covarianța calculat ă pe baza modific ărilor cotațiilor de cump ărare
sau de vânzare, Q = A (cota ția de vânzare) sau B (cota ția de cump ărare).
3. Prezentarea bazei de date
În vederea realiz ării studiului nostru am plecat de la o baz ă de date ce cuprinde
informații despre ac țiunile cotate la BVB (ac țiunile care intr ă în componen ța BET, precum și
acțiunile societ ăților bancare și financiare cotate la categoria I a BVB) Am ales aceste ac țiuni
deoarece reprezint ă acțiunile cele mai tranzac ționate. Informa țiile ce se reg ăsesc în baza de date
provin de la 15 societ ăți și se referă la perioada 27.11.2006 – 19.12.2006. Indicatorii, pentru
fiecare acțiune cotată, ce de reg ăsesc în baza de date sunt prezenta ți în tabelul 1.
Tabelul 1
Indicatori pentru fiecare ac țiune
Indicator Explica ție
Cotația de cump ărare la închiderea zilei
de tranzac ționare (B c) Reprezintă ultima cota ție de cump ărare din fiecare zi
Cotația de vânzare la închiderea zilei de
tranzacționare (A c) Reprezintă ultima cota ție de vânzare din fiecare zi
Prețul de închidere zilnic (D c) Reprezint ă ultimul pre ț de tranzac ționare al fiec ărei zile de
tranzacționare
Prețul de tranzac ționare din cursul zilei
(intraday price) Reprezintă prețul de tranzac ționare din cursul zilei
Numărul de tranzac ții zilnice Num ărul zilnic de ac țiuni tranzac ționate pentru fiecare ac țiune
Media prețurilor zilnice de tranzac ționare Media aritmetic ă a prețurilor de tranzac ționare din cursul unei zile
Volumul zilnic de tranzac ționare (lei) Num ărul de tranzac ții x media pre țurilor zilnice de tranzac ționare
Serial covarian ța pentru cota țiile de
cumpărare la închiderea zilei (cov Bj) S-a determinat pe baza randamentelor cota țiilor de
cumpărare, la închiderea zilei de tranzac ționare, zilnice
Serial covarian ța pentru cota țiile de
vânzare la închiderea zilei (cov Aj) S-a determinat pe baza randamentelor cota țiilor de vânzare,
la închiderea zilei de tranzac ționare, zilnice
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
30
30Serial covarian ța pentru media ultimelor
trei prețuri de vânzare zilnice (cov ij) S-a determinat pe baza randamentelor mediilor ultimelor trei
prețuri de tranzac ționare zilnice
Serial covarian ța pentru pre țurile de
închidere zilnice (cov Cj) S-a determinat pe baza randamentelor pre țurilor de închidere
zilnice
Spread-ul cump ărare – vânzare zilnic (S Dj)
() Bc Ac21Bc AcSDj
+×−=
Media spread-ului cump ărare-vânzare (S j) Media spread-urilor de vânzare cump ărare zilnice pentru
perioada analizat ă
Media volumului zilnic de tranzac țioare (lei)
pentru perioada luat ă în calcul ($VOL j) Media aritmetic ă simplă a volumului zilnic de tranzac ționare,
pentru perioada analizat ă
Media pre țului de tranzac ționare al
acțiunii în perioada analizat ă (Price j) Media aritmetic ă simplă a mediei pre țurilor zilnice de
tranzacționare, pentru perioada analizat ă
Plecând de la indicatorii calcula ți pentru fiecare ac țiune cotat ă am determinat
următorii indicatori pentru ansamblul ac țiunilor cotate:
Tabelul 2
Indicatori agrega ți la nivelul tuturor ac țiunilor
Indicator Explica ție
Serial covarian ța pen-
tru cotațiile de cump ă-
rare la închiderea zilei (cov
B) S-a determinat ca medie aritmetic ă simplă a cov Bj
Serial covarian ța pen-
tru cotațiile de vânza-
re la închiderea zilei (cov
A) S-a determinat ca medie aritmetic ă simplă a cov Aj
Serial covarian ța
pentru media ultimelo r
trei prețuri de vânzar e
zilnice (cov I) S-a determinat ca medie aritmetic ă simplă a cov ij
Serial covarian ța pen-
tru prețurile de închi-
dere zilnice (cov Cj) S-a determinat ca medie aritmetic ă simplă a cov Cj
Media spread-ului
cumpărare-vânzare (S) S-a determinat ca medie aritmetic ă simplă a S j
Media volumului
zilnic de tranzac-țioare (lei) pentru
perioada luat ă în
calcul ($VOL)
S-a determinat ca medie aritmetic ă simplă a $VOL
j Variabila
dependent ă k0 k1 R2 ajustat
cov I 0,1987 (2.30) -0,1294 (-3,70) 0,49
cov C -0,0645 (0,55) -0,0923 (-1,94) 0,17
cov B -0,067 (-0,65) 0,030 (0,74) 0,03
cov A -0,0742 (-0,63) -0,0713 (-1,59) 0,08
Media pre țului de
tranzacționare ale
acțiunilor în perioada
analizată (Price) S-a determinat ca medie aritmetic ă simplă a Price j
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
31
314. Rezultate empirice
4.1. Determinarea lui π și ∂
Pentru determinarea componentelor sp read-ului au fost estimate urm ătoarele
ecuații:
,u Sa a cov2
1 0 T ++= (8)
,v Sb b cov2
1 0 Q ++= (9)
unde, u și v reprezint ă erori, iar a1 și b1 se pot determina astfel :
),21( )21( a2 2
1 ∂−π−π−∂= (10)
)21( b2
1 π−∂= (11)
Ecuația (8) utilizeaz ă covarianța estimată pe baza pre țurilor de tranzac ție, calculate pe
baza prețului de închidere, Ccov sau pe baza mediei ultimelor trei pre țuri de tranzac ționare din
cursul zilei, Icov. Ecuația (9) folose ște covarian ța estimată pe baza cota țiilor – cota țiile de
cumpărare, cov B, sau cota țiile de vânzare, cov A. În ambele ecua ții, variabil ă independent ă este
reprezentat ă de pătratul spred-ului cotat ( 2/)Bid Ask/()Bid Ask(S + −= ).
Rezultatele regresiei pentru perioada analizat ă sunt prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3
Analiza covarian ței în func ție de spread
Variabila dependent ă k 0 k1 R2 ajustat
cov I 0,1987
(2.30) -0,1294 (-3,70)
0,49
cov C -0,0645
(0,55) -0,0923
(-1,94) 0,17
cov B -0,067 (-0,65) 0,030
(0,74) 0,03
cov A -0,0742
(-0,63) -0,0713
(-1,59) 0,08
Valoarea estimat ă pentru a1 (-0,11) este dată de primele dou ă ecuații. Toate
valorile pentru aceast ă variabilă sunt negative și semnificative statistic. Rezultatele implic ă
faptul că o parte important ă din varia ția covarian ței dintre firme este explicat ă de S2 (în
special în cazul covarian ței calculat ă pe baza mediei ultimelor trei pre țuri de tranzac ționare
din cursul unei zile. Aceste rezultate sunt în concordan ță cu teoria lui Roll, care a demonstrat
că spredul poate fi dedus pe baza covarian ței randamentelor.
Estimarea coeficientului b1 este dată de ultimele dou ă regresii. Valoarea acestuia
înregistreaz ă semne diferite în cele dou ă regresii, coeficien ții nefiind semnificativi statistic,
iar variația din Qcov explicată prin S2 fiind redus ă. Valoarea medie pentru coeficientul b1,
calculată pe baza celor dou ă estimări este de -0,02.
4.2. Componentele spread-ului efectiv
Rezultatele regresiilor au condus la ob ținerea urm ătoarelor valori pentru
parametrii estimati (valori medii rezultate din cele dou ă seturi de regresii): a 1= -0,110 și b1=
-0,020. Aceste valori au fost utilizate pentru determinarea lui πși ∂: 575,0=π și 364 ,0=∂ .
Astfel, spread-ul estimat pe baza acestor valori va fi S 422,0S)364,0 575,0(2 =−
Spread-ul efectiv se descompune în trei componente: costurile legate de prezen ța
agenților informa ți (adverse information cost), cost urile de incitare (holding cost) și costurile implicate
de ordinele de vânzare cump ărare (order cost). Se consider ă că spread-ul estimat reprezint ă profitul
așteptat pentru o tranzac ție și conține doar holding cost și order cost și că acest profit este zero atunci
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
32
32când spread-ul efectiv este determinat de selec ția adversă. Acest fapt arat ă că putem determina
componenta selec ției adverse (adverse inform ation cost) prin diferen ța dintre spread-ul efectiv și cel
estimat: S578,0S442,0SS)364,0 575,0(2S S) (2S =−=−−⇔∂−π− .
După cum s-a specificat mai sus, spread-ul estimat con ține atât componenta holding
cost, cât și componenta order cost. Stoll a ar ătat că se poate determina spread-ul estimat în
absența order cost și că acesta va fi : S )5,0(2−π . Astfel, componenta spread-ului aferent ă
holding cost va fi : S 15,0S)5,0 575,0(2 =− . Componenta spread-ului aferent ă order cost se
determină prin diferen ță, obținându-se valoarea de S 272,0S15,0S422,0 =− . Valorile celor
trei componente sunt prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4
Componentele spread-ului efectiv
Component ă Valoare
Adverse information costs 0,578S
Holding Costs 0,15S
Order Costs 0,272S
TOTAL S
4.3. Impactul caracteristicile ac țiunilor
Ultima parte a lucr ării analizeaz ă importan ța pe care anumite caracteristici ale
activelor financiare tranzac ționate (volumul tranzac țiilor ($VOL) și prețul mediu al
tranzacțiilor (Price)) o au în explicarea diferen țelor spread-urilor dintre firme. Pentru aceasta
s-au rulat urm ătoarele regresii:
XS S a cov2
22
1 0 T α+α+= (12)
,XS S b cov2
22
1 0 Q β+β+= (13)
cu
X a2 1 1α+α= (14)
,X b2 1 1β+β= ( 1 5 )
unde X ia, pe rând, valori aferente volumului tranzac țiilor și prețului mediu.
În ceea ce prive ște regresiile ce utilizeaz ă covarian ța calculat ă pe baza cota țiilor
bid și ask, coeficien ții sunt nesemnificativi statistic, iar valoarea coeficientului de
determinare R2 arată că aceste dou ă caracteristici nu explic ă variația spread-ului.
Estimarea ecua țiilor având ca variabil ă dependent ă Icov și Ccov sunt vor fi
prezentate datorit ă importan ței crescute pe care au avut-o în determinarea parametrilor π și
∂. Se poate observa c ă nu putem vorbi de o influen ță semnificativ ă a caracteristicilor
acțiunilor în determinarea parametrului a 1.
Tabelul 5
Rezultatele estim ării regresiilor
Variabla
dependent ă X a 0 1α 2α R2 ajustat
cov I Pre țul mediu 0,169
(1,77) -0,128
(-3,59) 0,006 (0,77) 0,47
Volum 0,144
(0,89) -0,122
(-3,07) 0,0003 (0,38) 0,45
cov C Pre țul mediu -0,097
(-0,74) -0,090
(-1,86) 0,006 (0,64) 0,13
Volum -0,280
(-1,30) -0,066
(-1,28) 0,001
(1,19) 0,2
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
33
33
5. Concluzii
Din analiza efectuat ă se desprinde concluzia c ă în cadrul spread-ului efectiv o
pondere însemnat ă o au costurile legate de prezen ța agenților informa ți (57,8%). Se
validează astfel studiul lui Stoll, chiar dac ă în cazul lui ponderea este mai mic ă, doar de
43%. Un aspect deloc de neglijat este faptul c ă în cazul test ărilor realizate de Stoll order cost
deține o pondere de 47% (cea mai mare dintre cele trei componente) spre deosebire de
testarea noastr ă unde ponderea este doar de 27,2% (a doua component ă ca mărime). O
explicație poate s ă apară tocmai din modul de organizare a pie țelor pe care s-au f ăcut
testările.
De asemenea, pre țul mediu și volumul tranzac țiilor nu are o influen ță semnificativ ă
asupra spreadului.
Bibliografie
De Frutos A., C. Manzano, „Risk Aversi on, Transparency and Market Performance”,
Journal of Finance , nr. 57(2), 2002
George T., Kaul G, M. Nimale ndran, „Estimation of the bid-ask spread and its components:
a new approach”, Review of Financial Studies , nr. 4, 1993.
Glosten L., „Components of the bid-ask spread and the statistical properties of transaction
prices”, Journal of Finance , nr. 42, 1987
Hasbrouck J., „Measuring the information content of stock trades”, Journal of Finance , nr.
46, 1991
Hasbrouck J., „Assessing the quality of a secu rity market: a new approach to transaction-
cost measurement”, Review of Financial Studies , nr. 6, 1993
Huang R., H. Stoll, „Tick Size, Bid – Ask Spreads and Market Structure”, Journal of
Financial and Quantitative Analysis , nr. 36(4), 2001
Noe Th., „Investor Activism and Financial Market Structure”, Review of Financial Studies ,
nr. 15(1), 2002.
Roll R., „A simple implicit measure of th e bid-ask spread in an efficient market”, Journal of
Finance , nr. 39, 1984
Roomans, „Asymmetric information in securitie s markets: an empirical investigation of
serial covariance models of spread”, working paper , University of Pennsylvania, 1993
Stoll H., „Inferring the components of the bi d-ask spread: theory and empirical tests”,
Journal of Finance , nr. 44, 1989
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
34
34O ANALIZ Ă ASUPRA PROCESULUI
DE CONVERGEN ȚĂ ÎN ȚĂRILE
DIN EUROPA CENTRAL Ă ȘI DE EST
Daniela Livia TRA ȘCĂ
Asistent universitar drd.
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Fiecare țară devenită stat membru al Uniunii Europene(UE) trebuie s ă-
și construiasc ă o strategie economic ă de dezvoltare prin care s ă urmărească valorificarea
la maximum a oportunit ăților ce decurg din acest statut. În ceea ce prive ște domeniul
economic, direc țiile prioritare trebuie s ă priveasc ă: convergen ța, competitivitatea și
politicile referitoare la demografie, ocupare și piața muncii.
În aceast ă lucrare am analizat procesul de convergen ță economic ă în cadrul
statelor din Europa Central ă și de Est (ECE), înainte de aderarea la UE. Comparând
experiența acestor state cu cea a statelor de coeziune reiese clar c ă statele din ECE au
înregistrat rezultate mult mai bune în ceea ce prive ște procesul de convergen ță până la
momentul ader ării acestora la UE.
Cuvinte-cheie: convergen ță; integrare economic ă; investiții străine directe; decalaj
economic.
Clasificarea REL: 20F, 20B; 20E; 20Z.
Analiza procesului de convergen ță are în vedere dou ă componente principale:
– convergen ța reală (catching-up process) cu restul Uniunii Europene, proces ce
vizează convergen ța veniturilor;
– convergen ța nominal ă, proces ce vizeaz ă convergen ța prețurilor.
Cât privesc criteriile convergen ței nominale, îndeplinirea acestora a fost stipulat ă în
Tratatul de la Maasticht și au în vedere: datoria public ă, deficitul bugetar, rata dobânzii, rata
inflației și cursul de schimb. Spre deosebire de convergen ța nominal ă, îndeplinirea criteriilor
de convergen ță reală nu este stipulat ă în nici un tratat interna țional. Îndeplinirea lor îns ă este
foarte important ă deoarece creeaz ă premisele ca țara respectiv ă să beneficieze din plin de
avantajele unei singure monede.
Studiul de fa ță are în vedere statele care au devenit membre ale UE la 1mai 2004
(Slovenia, Slovacia, Letonia, Lituania, Cehia, Ungaria, Polonia și Estonia), precum și cele
care au aderat la 1 ianuarie 2007 (România și Bulgaria). Criteriile de convergen ță reală care
urmează a fi analizate vizeaz ă: ponderea nivelului PIB/locuitor în media UE și rata medie
anuală de creștere economic ă pentru a stabili perioada necesar ă fiecărui stat de a atinge
100% media UE-27, ponderea exporturilor de bunuri și servicii în PIB, precum și ponderea
formării brute de capital în PIB și a stocului de intr ări al investi țiilor străine directe. Perioada
analizată este cuprins ă între anii 1997 și 2008.
Majoritatea studiilor recente arat ă că ajungerea din urm ă a statelor bogate sau a șa
numita convergen ță beta este foarte rar ă; mai des întâlnit ă este convergen ța sigma sau
convergen ța în cadrul unor clustere sau grupe de țări.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
35
35Statele din Europa Central ă și de Est sunt interesate de convergen ța beta sau, altfel
spus, de ajungerea din urm ă a celor mai bogate țări din UE. Acest proces, pentru a fi
finalizat cu succes, necesit ă în primul rând, rate înalte de economisire și de investi ții,
îmbunătățirea standardelor educa ționale și a forței de munc ă, îmbunătățirea competitivit ății.
Perioada analizat ă 1997-2006, în vederea ilustr ării vitezei de convergen ță a acestor state,
este împărțită la rândul s ău, în două subperioade, a șa cum reiese și din tabelul de mai jos:
Tabelul 1
Convergen ța statelor din ECE fa ță de nivelul UE-27
Ponderea PIB-ului/locuitor în media UE-27
la PPC (UE-27=100) Viteza de convergen ță (reducerea
decalajului fa ță de media UE-27 în %)*
Țara
1997 2000 2004 2008 1997-2004 2004-2008
Bulgaria 26.6(e) 27.9 33.6 40.2(p) 7.0 6.6
Cehia 73.3(e) 68.7 76.1 83.7(p) 2.8 7.6
Estonia 41.2(e) 44.8 57 74.5(p) 15.8 17.5
Lituania 38.3(e) 39.4 51.1 64.6(p) 12.8 13.5
Letonia 34.7(e) 36.9 45.5 63.7 10.8 18.2
Polonia 47.0(e) 48.5 50.8 56.9(p) 3.8 6.1
România : 26 33.6 40.5(p) 7.61 6.9
Slovenia 76.0(e) 78.9 85 93.2(p) 9.0 8.2
Slovacia 52.0(e) 50.5 56.7 69.5(p) 4.7 12.8
Ungaria 51.7(e) 56.3 63.9 65.5(p) 12.2 1.6
* date prelucrate;1intervalul analizat este cuprins între anii 2000-2004;(e)estimări;(p)previziuni.
Sursa: Eurostat
Așa cum reiese și din tabelul de mai sus, e limpede c ă integrarea are un impact
pozitiv asupra procesului de convergen ță reală. Statele care au înre gistrat cele mai bune
performan țe în ceea ce prive ște reducerea decalajului fa ță de media UE-27, în perioada de
dinaintea ader ării, au fost țările baltice – Estonia, Letonia și Lituania. Urm ătorul grup de țări
este format din Ungaria și Slovenia, țări care au reu șit să-și reducă decalajul cu 12.2
procente fa ță de media UE-27 și, respectiv cu 9.0 procente.
Dacă comparăm condițiile inițiale ale statelor din ECE cu cele ale statelor de
coeziune, putem sesiza urm ătoarele asem ănări, așa cum reiese și din figura de mai jos:
– la momentul ader ării Spaniei la UE, adic ă în anul 1985, aceasta înregistra un
nivel al PIB-ului ca pondere în media UE -12 de 73 procente; acest nivel a fost
înregistrat de Slovenia în 2004, ca pondere în media UE-15;
– Irlanda și Grecia, la momentul ader ării lor pot fi comparate cu Cehia și Ungaria;
– Portugalia, la momentul ader ării înregistra valori ale PIB-ului ca pondere în
media UE-12 cu pu țin deasupra Slovaciei, țărilor baltice și Poloniei.
Sursa: Eurostat și WIIW; U. Varblane, P. Vahter, 2005 p.20
Figura 1: Procesul de convergen ță reală în cadrul țărilor ECE în perioada 1995-2005 și în cadrul statelor
de coeziune dup ă aderarea la UE 1
1 Partea de jos a fiecãrei coloane reprezintã nivelul PIB-ului la momentul aderãrii la UE, iar partea de sus
aratã viteza de convergen țã în perioada 1995-2005.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
36
36Spre deosebire de datele din tabelul 1, da tele din figura 1 sunt exprimate ca pondere
din media UE-15 în ceea ce privesc statele din ECE și ca pondere din media UE-12, în
cazul statelor de coeziune, iar intervalul analizat este cuprins între 1995-2005.
Pentru a în țelege evolu țiile prezentate în tabelul și figura de mai sus este necesar s ă
analizăm și alte variabile macroeconomice înainte de aderarea la UE cum ar fi viteza de
convergen ță, ponderea exporturilor în PIB, ponderea form ării brute de capital în PIB,
precum și stocul intr ărilor de investi ții străine directe în PIB:
Tabelul 2
Situația macroeconomic ă a statelor din ECE
și a statelor de coeziune înainte de aderarea la UE
Țara Viteza de
convergen ță înainte
de aderarea la UE
(%) Ponderea
exporturilor în PIB
(%) FBCF ca
pondere în
PIB (%) Stocul de intr ări
de ISD ca
pondere în PIB
(%)
Bulgaria 7.0 40 20.5 241
Cehia 2.8 62 25.8 47.7
Estonia 15.8 53 31.4 81.6
Lituania 12.8 41 22.3 25.9
Letonia 10.8 30 27.5 30.4
Polonia 3.8 32 18.1 30.7
România 7.6 30 21.8 211
Slovacia 9.0 49 24.1 34.2
Slovenia 4.7 65 25.4 21.3
Ungaria 12.2 55 22.4 55.7
Irlanda -21 361 16.51 1551
Spania -61 191 21.11 51
Portugalia -41 321 22.31 191
Grecia 01 191 18.71 201
Sursa: 1U.Varblane, P. Vahter, calcule bazate pe date furnizate de Eurostat, precum și World Investment
Report 2003.; date prelucrate de autor pe baza datelor furnizate de Eurostat.
În tabelul de mai sus sunt analiza ți câțiva indicatori pentru a putea compara situa ția
inițială a economiilor din ECE înainte de aderare cu cea a țărilor de coeziune. În a doua
coloană sunt cuprinse date referitoare la convergen ța economic ă a statelor din ECE în
perioada 1997-2004, iar datele referitoare la st atele de coeziune au în vedere perioada de
dinaintea ader ării lor (Irlanda: 1961-1973, Grecia: 1973-1985; Spania: 1973-1985;
Portugalia: 1973-1985). A șa cum putem observa și din tabel, statele din ECE au fost mult
mai pregătite pentru aderarea la UE, iar procesul de convergen ță a fost mult mai dinamic,
convergen ța venitului situându-se între 2.8 procente din media UE-27 și 15.8 procente.
Cât privește gradul de deschidere al economiilor analizate, acesta variaz ă între 19 și
36 procente în rândul țărilor de coeziune la momentul ader ării lor la UE. Prin compara ție,
gradul de deschidere al statelor di n ECE la nivelul anului 2004, variaz ă între 30 procente în
Letonia și România, și 65 de procente în Slovenia.
În ceea ce prive ște ponderea form ării brute de capital fix (FBCF) în produsul intern
brut, nu sunt diferen țe semnificative în ceea ce prive ște ambele grupe de țări. Diferen țele
semnificative pot fi foarte u șor sesizabile în ceea ce prive ște atractivitatea statelor analizate
față de investi țiile străine directe. Cu excep ția Irlandei, toate celelalte state de coeziune au
înregistrat la momentul ader ării un nivel foarte redus, comparativ cu statele din ECE.
Pentru a stabili perioada necesar ă acestor state de a atinge nivelul de 100% din
media UE-27 voi utiliza urm ătoarea ecua ție:
c0×(g c)n=cT×(g UE)n unde,
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
37
37- c0 reprezint ă nivelul ini țial al PIB-ului/locuitor, ca pondere în media UE-27,
respectiv UE-15;
– cT reprezintă nivelul țintă (în cazul acesta 100% din media UE-15, media UE-27);
– gc, gUE reprezint ă indicii ratelor de cre ștere prognozate pentru țările analizate, și
respectiv pentru UE-15, UE-27;
– n este num ărul de ani necesari atingerii nivelului țintă.
Din ecuația de mai sus rezult ă că:
n=[ln(c T)-ln(c 0)]/[ln(g c)-ln(g UE)]
Pentru a calcula num ărul de ani necesari statelor din ECE pentru a atinge media
UE-27, precum și media UE-15, presupunem o rat ă medie anual ă de creștere în
UE-27 de 2.2%, iar în UE-15 de 2%. Viteza de convergen ță a acestor state pentru a atinge
100% media UE-27, precum și media UE-15 este calculat ă în tabelul de mai jos:
Tabelul 3
Numărul de ani necesari pentru a atinge media UE-27 și media UE-15
Țara Ponderea PIB-
ului/locuitor în
media UE-27 la
PPC(UE-
27=100) în
1997 Ponderea PIB-
ului/locuitor în
media UE-15 la
PPC(UE-
15=100) în
1998 Rata medie
anuală de
creștere Ani necesari
atingerii
nivelului de
100% din
media UE-27 Ani necesari
atingerii nivelului
de 100% din
media UE-15
Bulgaria 26.6(e) 23 4.6 58 59
Cehia 73.3(e) 61 2.7 62 71
Estonia 41.2(e) 36 8.7 14 16
Lituania 38.3(e) 34 7.65 18 20
Letonia 34.7(e) 30 8.5 18 19
Polonia 47.0(e) 41 4.16 40 42
România 261 221 6.51 33 35
Slovenia 76.0(e) 66 3.93 16 22
Slovacia 52.0(e) 45 4.18 34 38
Ungaria 51.7(e) 45 4.34 31 35
1pentru România nivelul este cel din 2000, iar rata medie de cre ștere pentru perioada 2000-2006.
Sursa: Eurostat, date prelucrate de autor.
În tabelul de mai sus, rata medie anual ă de creștere pentru toate țările, cu excep ția
țării noastre, a fost calculat ă pentru intervalul 1997-2006, folosind date furnizate de
Eurostat. Din tabel se observ ă că România, dac ă continuă să înregistreze o medie anual ă de
creștere de 6.5%, a șa cum a înregistrat în perioada 2000-2006, are nevoie de 33 de ani ca s ă
atingă 100% nivelul mediu al UE-27, și de 35 de ani ca s ă atingă nivelul UE-15. Totodat ă se
mai poate constata c ă Cehia și Bulgaria sunt statele care înregistreaz ă cele mai slabe
performan țe în ceea ce prive ște viteza de convergen ță.
Din întreaga analiz ă, rezultă că statele din ECE au fost mult mai preg ătite de aderare
decât țările de coeziune, atât prin prisma gradului de deschidere spre exterior, prin prisma
gradului de atractivitate fa ță de investi țiile străine directe, cât mai ales prin prisma dinamicii
procesului de convergen ță. De asemenea, din tabelul de mai sus rezult ă că intervalul de timp
în care statele din ECE vor atinge me dia UE-15 este cuprins între 16 ani și 71 de ani.
Pentru ca aceste țări să înregistreze acelea și performan țe pe care le-au înregistrat
înainte de aderarea la UE și după aderare este necesar ca fiecare din acestea s ă-și
construiasc ă o strategie economic ă de dezvoltare prin care s ă urmărească valorificarea la
maximum a oportunit ăților ce decurg din acest statut, iar în ceea ce prive ște domeniul
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
38
38economic, direc țiile prioritare s ă fie: convergen ța, competitivitatea și politicile referitoare la
demografie, ocupare și piața muncii.
Bibliografie
D.Dăianu, „Is catching-up possible in Europe”, TIGER Working Papers Series, Warsaw,
May 2002;
U. Varblane, P. Vahter, „An analysis of th e economic convergence process in the transition
countries”, University of Tartu, Faculty of Economics and Business Administration,
2005;
G. Kolodko, „Globalization and catching-up in Transition Economies”, University of
Rochester Press;
M. Pradeep, M. Selowsky, „Transition: The first ten years”, World Bank, 2001. T. Rajasalu, „Convergence in the European Union and Some Guidelines for Institutional
Reforms in Estonia”, in
Factors of Convergence: a Collection for the Analysis of
Estonian Socio-Economic and Institutional Evolution, 2001;
WIIW. Handbook of Statistics. Countries of transition 2003, WIIW, Vienna, 2003.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
39
39EVOLUȚII ALE CONVERGEN ȚEI CĂTRE
CONDIȚIILE DE ACCEDERE LA UNIUNEA
MONETAR Ă EUROPEAN Ă ALE UNOR ȚĂRI
RECENT INTEGRATE ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă
Radu STROE
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat: Studiul î și propune o analiz ă multicriterial ă a convergen ței spre
criteriile Maastrich a performan țelor economice ale unor țări din estul și sud-estul Europei,
recent integrate în Uniunea European ă. Este evident ă o convergen ță fluctuant ă pe trend
diferențiat pe țări, datorat ă altor priorit ăți economico-sociale specifice fiec ăruia din statele
analizate.
Clasificare REL : 8E, 8M, 16E, 18B, 18F.
Începând cu anul 2004, un grup de țări central și sud-est europene au realizat nivele
de dezvoltare economico-social ă care le-au asigurat intrarea în Uniunea European ă.
Următorul lor obiectiv în interiorul acestei comunit ăți a fost declarat de mai multe ori, de
către fiecare țară, că este trecerea pân ă în 2010 – 2013 la moneda EURO.
În acest studiu am inclus 10 țări și am avut în vedere trei dintre indicatorii
Maastrich în evolu ția lor pe perioada 2005 – 2008, cu date statistice pentru 2005 și cu
predicții guvernamentale pentru 2008(Tabelul 1).
Tabelul 1
2005 2008
Țara
ri sb dp ri sb dp
Bulgaria 6,6 2,3 69,0 3,8 1,7 74,7
Cehia 2,2 -2,6 36,6 3,4 -3,1 41,8
Estonia 3,6 2,3 86,0 5,6 2,2 110,2
Letonia 7,0 -0,2 99,4 6,4 0,3 123,6
Lituania 3,0 -0,5 49,0 4,0 -0,7 70,1
Polonia 0,7 -2,9 43,7 2,6 3,5 44,1
România 8,6 -0,8 29,6 4,2 -2,9 24,1
Slovacia 3,7 -3,6 56,9 2,2 -2,5 46,9
Slovenia 2,4 -1,5 66,2 2,5 -1,6 54,6
Ungaria 3,3 -6,1 73,2 3,7 -5,4 76,9
Notă: ri = rata infla ției(%, an la an)
sb = rata în PIB a soldului bugetului(%) dp = rata în PIB a datoriei publice(%)
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
40
40Studiul are ca obiect analiza multicriterial ă a evoluției respectivelor state în direc ția
menționată, ierarhizarea lor în acest sens și aprecierea m ăsurii convergen ței spre trecerea lor
la moneda EURO. Dintre cele 10 țări, Slovenia este singura care a trecut deja la moneda
EURO. Am luat-o în studiu fiind congruent ă cu celelalte nou ă țări sub raportul tipului de
economie de la care a pornit, dar și ca etalon al țărilor menționate pentru evolu ția ulterioar ă
accederii la moneda Euro.
Analiza am realizat-o prin metoda poligonului, generat pentru fiecare țară și an de
cei trei indicatori lua ți în studiu. Valorile statistice sau prognozate ale fiec ărui indicator au
fost normate pe intervalul [0, 1] astfel încât valoarea cea mai nefavorabil ă a indicatorului s ă
fie exprimat ă prin “zero”, iar cea mai favorabil ă prin “unu”. Intervalele [minim, maxim]
pentru fiecare indicator și formula de normare sunt date în tabelul 2, unde x reprezint ă
valoarea care trebuie normat ă.
Tabelul 2
Indicator Valoare minim ă m Valoare maxim ă M Formul ă de normare
Rata inflației 0% 10% (M – x) / (M – m)
Rata în PIB a soldului bugetului -10% 4% (x – m) / (M – m)
Rata în PIB a datoriei publice 10% 150% (M – x) / (M – m)
Măsura convergen ței fiecărui stat c ătre obiectivul “EURO” am exprimat-o prin
gradul de acoperire a suprafe ței triunghiului de arie maxim ă, de către suprafa ța triunghiului
generat de nivelul normat al indicatorilor lua ți în studiu. Aceast ă măsură, ca și contribu ția
nivelului fiec ăruia din ace ști trei indicatori la realizarea ei, sunt date în tabelul 3.
Tabelul 3
2005 2008
Contribuția factorilor(%) Contribu ția factorilor(%)
Țara Măsura
convergen ței
ri sb dp Măsura
convergen ței
ri sb dp
Bulgaria 0,4547 18,7 40,1 41,2 0,5634 30,7 43,9 25,4
Cehia 0,6168 36,6 25,1 38,3 0,5292 34,7 23,5 41,8
Estonia 0,5441 32,5 46,9 20,6 0,3286 27,1 58,4 14,5
Letonia 0,2474 19,7 54,9 25,4 0,2043 27,9 61,2 10,9
Lituania 0,6364 38,9 27,1 34,0 0,4851 32,5 36,9 30,6
Polonia 0,4932 52,1 25,4 22,5 0,7540 38,1 19,8 42,1
România 0,3368 4,3 41,2 54,5 0,3922 39,9 18,7 41,4
Slovacia 0,4377 36,9 24,1 39,0 0,6004 39,2 24,2 36,6
Slovenia 0,5544 43,7 28,5 27,8 0,5932 33,1 28,7 38,2
Ungaria 0,3068 47,2 15,0 37,8 0,3064 44,6 19,4 36,0
Creșterea măsurii convergen ței se realizeaz ă în cinci țări (Bulgaria, Polonia,
România, Slovacia și Slovenia). Deoarece datele pe ntru anul 2008 sunt predic ții
guvernamentale, aceast ă creștere reprezint ă doar un trend pe care și-l propun guvernele
respective și nu o certitudine, fiind sub imperiul stabilit ății politice dar și al factorilor
naturali. Faptul c ă Slovenia se afl ă în acest grup atest ă o continuare a evolu ției sale pe linia
pe care s-a angajat când și-a propus trecerea la mone da EURO. Ungaria prezint ă o situație
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
41
41staționară pe intervalul studiat. Celelalte patru țări (Cehia, Estonia, Letonia și Lituania)
realizează o diminuare a m ăsurii convergen ței.
Este de remarcat rolul ratei infla ției ca factor al varia ției măsurii convergen ței: se
regăsește cu o contribu ție însemnat ă atât în cazul cre șterii, cât și în cazul diminu ării acesteia.
De asemenea, se remarc ă o tendință de radicalizare a statelor în ce prive ște gruparea lor în
raport cu media anului 2005 a m ăsurii convergen ței (0,4628) (Tabelul 4), respectiv a anului
2008 (0,4756) (Tabelul 5).
Tabelul 4
Țări aflate sub medie
(cu cel puțin 30%) Țări aflate în jurul mediei
(±7%) Țări aflate peste medie
(cu cel puțin 18%)
România
Ungaria Letonia Polonia
Bulgaria Slovacia Lituania
Cehia Slovenia Estonia
Tabelul 5
Țări aflate sub medie
( cu cel pu țin 17%) Țări aflate în jurul mediei Țări aflate peste medie
(cu cel puțin 10%)
România
Estonia
Ungaria Letonia Lituania Polonia
Slovacia
Slovenia Bulgaria Cehia
Pe o tendin ță de creștere a măsurii convergen ței cu circa 3%, se constat ă o diminuare
a decalajului fa ță de medie atât pentru grupul țărilor aflate sub medie, cât și pentru grupul
țărilor aflate peste medie, precum și quasiabsen ța țărilor aflate în ju rul mediei. Astfel,
decalajul dintre țara din grupul “sub medie” și cu nivelul cel mai ridicat din acest
grup(România, atât pentru anul 2005, cât și pentru anul 2008), pe de o parte, și țara din
grupul “peste medie” și cu nivelul cel mai sc ăzut din acest grup (Estonia, pentru anul 2005,
și Cehia, pentru anul 2008), pe de alt ă parte, s-a redus de la 48% din medie în 2005 la 27%
din medie în 2008. În acela și timp, raportul max/min al m ăsurii convergen ței s-a accentuat
de la 2,6:1 în anul 2005 (Lituania versus Let onia) la 3,7:1 în anul 2008 (Polonia versus
Letonia). De asemenea, s-au produs modific ări multiple în ce prive ște structura
fiecărui grup. Estonia a migrat din grupul “peste medie” în anul 2005 în grupul “sub medie”
în anul 2008; Bulgaria, Polonia și Slovacia au migrat din grupul “în jurul mediei” în anul
2005 în grupul “peste medie” în anul 2008; Litu ania a migrat din grupul “peste medie” în
anul 2005 în grupul “în jurul mediei” în anul 2008; Cehia a trecut din topul grupului “peste
medie” în anul 2005 pe ultimul loc din acest grup în anul 2008.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
42
42Tabelul 6
Variația măsurii convergen ței în intervalul 2005 – 2008 și aportul modific ării nivelului
celor trei indicatori la aceast ă variație sunt redate în tabelul 6.
Aportul modific ării nivelului factorilor la varia ția măsurii
convergen ței în 2008 fa ță de 2005 Variația măsurii
convergen ței în
2008 față de 2005
ri sb dp
Țara
Unități
fizice
% Unități
fizice
% Unități
fizice
% Unități
fizice
%
Bulgaria + 0,1087 + 23,9 + 0,1053 + 96,9 + 0,0091 + 8,4 – 0,0057 – 5,3
Cehia – 0,0876 – 10,3 – 0,0425 – 48,5 – 0,0304 – 34,7 – 0,0147 – 16,8
Estonia – 0,2155 – 39,6 – 0,0875 – 40,6 – 0,0634 – 29,4 – 0,0646 – 30,0
Letonia – 0,0431 – 17,1 + 0,0084 + 19,5 – 0,0109 – 25,3 – 0,0406 – 94,2
Lituania – 0,1513 – 23,8 – 0,0543 – 35,9 – 0,0250 – 16,5 – 0,0720 – 47,6
Polonia + 0,2608 + 48,9 – 0,0169 – 6,5 + 0,1323 + 50,7 + 0,1454 + 55,8
România + 0,0554 +16,4 + 0,1422 + 256,7 – 0,0654 – 118,1 – 0,0214 – 38,6
Slovacia + 0,1627 + 37,2 + 0,0747 + 45,9 + 0,0395 + 24,3 + 0,0485 + 29,8
Slovenia + 0,0388 + 7,0 + 0,0029 + 7,5 + 0,0014 + 3,6 + 0,0345 + 88,9
Ungaria – 0,0004 – 0,1 – 0,0079 – 1975,0 + 0,0134 + 3350,0 – 0,0059 – 1475,0
Pentru cinci țări variația măsurii convergen ței este pozitiv ă cu rate între 7% și 49%,
astfel:
− Slovenia și România cu rate relativ mari de 7% – 16%;
− Bulgaria, Slovacia și Polonia cu rate mari de peste 24%;
Pentru patru țări variația măsurii convergen ței este negativ ă cu rate între -10%
și – 40%, astfel:
− Cehia și Letonia cu rate relativ mari -10%; – 16%;
− Lituania și Estonia cu rate mari sub -24%.
Ungaria prezint ă staționaritate.
Dintre cele nou ă țări la care varia ția măsurii convergen ței este semnificativ ă, se
confirmă impactul major al ratei infla ției la șase țări pentru care aportul acestui factor este de
minim 40% din respectiva varia ție. Tot pentru câte șase țări menționăm aportul semnificativ
al soldului bugetului în limita a 25% din varia ție, dar, mai ales, aportul masiv al datoriei
publice, în general de minim 30%.
Din analiza congruen ței sensului varia ției măsurii convergen ței cu sensul aportului
factorilor se poate aprecia consecven ța politicii de convergen ță a unei tari. Astfel, Slovacia
și Slovenia sunt consecvente pe sensul de accentuare a convergen ței: creșterea măsurii
acesteia se realizeaz ă prin aportul favorabil al tuturor celor trei factori. Putem vorbi de o
consecven ță pe sensul opus, de recul al convergen ței, pentru Cehia, Estonia și Lituania:
diminuarea m ăsurii convergen ței prin aportul nefavorabil al tuturor celor trei factori. De
asemenea, putem vorbi de o inconsecven ță a politicii de convergen ță pentru Letonia, Polonia
și România pentru care aportul factorilor este contradictoriu.
Concluzii: a)
grupul celor zece țări se situeaz ă în medie, în intervalul 2005 – 2008, la
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
43
43jumătatea distan ței față de situația ideală, adică îndeplinirea complet ă a celor trei
condiții Maastrich analizate; în intervalul analizat se înregistreaz ă pe medie o
creștere a măsurii convergen ței de numai 3%;
b) variația stării lor este favorabil ă pentru cinci dintre ele, nefavorabil ă pentru patru
dintre ele și staționară pentru una dintre ele;
c) există diferențieri relativ mari ale m ăsurii convergen ței în interiorul grupului;
menționăm raportul max/min; de asemenea, faptul c ă unele dintre țări depășesc
60% din m ăsura maxim ă a convergen ței, în timp ce altele nu ating nici 30%;
d) pentru trei dintre cele zece țări factorii de convergen ță nu au aport omogen (unii
influențează favorabil, al ții nefavorabil), ceea ce denot ă o insuficient ă
determinare pentru realizarea obiectivului EURO;
e) există o distorsiune între prioritatea obiectivului strategic declarat de a adopta
moneda EURO și prioritățile economice, sociale și financiare operative ale
intervalului analizat; patru dintre țări înregistreaz ă o variație nefavorabil ă a
convergen ței către condițiile Maastrich, una înregistreaz ă o stare sta ționară, iar
alte trei un aport contradictoriu al factorilor de convergen ță.
Bibliografie:
Stroe, Radu – “Risk and economic growth”, Analele Universit ății Dunărea de Jos , vol. 16,
Galați, 2006
Văcărel, Iulian – Finan țe publice, EDP, Bucure ști, 2004 (coordonator)
* * * – Buletin statistic trimestrial , Institutul Na țional de Statistic ă, vol.1– 4/2006, vol.
1– 2/2007
* * * – Emergin Europe Monitor , vol.14, London, 2007
* * * – Raport trimestrial , Banca Na țională a României, vol.1– 4/2006, vol. 1– 2/2007
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
44
44
IMPACTUL ADER ĂRII LA UNIUNEA EUROPEAN Ă
ASUPRA PIE ȚEI DE CAPITAL DIN ROMÂNIA
Dragoș MÎNJIN Ă
Doctorand
Andrei ST ĂNCULESCU
Asistent universitar drd.
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Aderarea la Uniunea European ă a avut un impact semnificativ asupra pie ței
de capital din România. În aceast ă lucrare sunt prezentate aspecte ale pie ței de capital influen țate
de evenimentul men ționat, cum ar fi un cadru legislativ armonizat cu legisla ția UE și o arhitectur ă
a pieței de capital restructurat ă. Pentru a surprinde efectul ader ării asupra pie ței de capital din
România se efectueaz ă o analiz ă a indicatorilor specifici ai pie țelor de capital (cum ar fi
capitalizare bursier ă, volumul tranzac țiilor, indici de pia ță etc.) calcula ți în perioadele pre și post
aderare. Se realizeaz ă și o analiză comparativ ă cu indicatorii pie țelor de capital din noile state
membre UE aflate în aceia și regiune, indicatori calcula ți în perioadele de timp corespunz ătoare.
De asemenea, lucrarea se concentreaz ă și asupra unor fenomene amplificate de aderarea la UE,
cum ar fi corela ția evoluției prețurilor de pe pia ța de capital româneasc ă cu aceea a pre țurilor de
pe piețele de capital ale statelor din Europa Central ă și de Est, noi membre UE, precum și
corelația cu piețele de capital dezvoltate din Europa și Statele Unite, pie țe care determin ă
evoluțiile cotațiilor de pe pie țele de capital men ționate anterior. În acest scop se determin ă și se
analizează coeficienți de corelare ai indicilor bursieri din România cu indicii burselor externe.
Clasificare REL: 11B
Funcționarea pie ței române ști de capital a fost reluat ă, după o pauză din 1948
(determinat ă de naționalizarea propriet ății private de c ătre regimul comunist, care a întrerupt
existența din 1882 a primei burse din România), odat ă cu crearea cadrului legal pentru
tranzacționarea ac țiunilor, în 1994. Aceasta a permis înfiin țarea Comisiei Na ționale a
Valorilor Mobiliare, organizarea și funcționarea Bursei de Valori de la Bucure ști, emisiunea
și tranzac ționarea valorilor mobiliare, și reglementarea activit ăților de brokeraj ale
intermediarilor și consultan ților de investi ții.
Tranzacționarea efectiv ă a început la BVB în 20 noiembrie 1995. La momentul
redeschiderii, la BVB erau listate șase companii, iar la cap ătul ultimei ședințe de
tranzacționare a anului 2006, în 19 decembrie, num ărul companiilor admise la tranzac ționare
a fost de 58 (1). În septembr ie 1996, a fost oficial deschis ă piața RASDAQ, tranzac ționarea
pe aceast ă piață începând o lun ă mai târziu. Pia ța RASDAQ, care a fost modelat ă după
sistemul de tranzac ționare NASDAQ din Statele Unite, a fost creat ă pentru a permite
tranzacționarea ac țiunilor a aproximativ 6.000 de companii care, urmare a Programului de
Privatizare în Mas ă, au fost par țial privatizate c ătre popula ție. De la înfiin țarea pieței s-au
făcut eforturi constante de filtrare a emiten ților tranzac ționați pe piața RASDAQ, la finele
anului 2006 ajungându-se la un num ăr de 2.419 societ ăți listate (2). În iulie 1997, Bursa
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
45
45Monetar Financiar ă și de Mărfuri Sibiu (BMFMS) a devenit prima burs ă de instrumente
derivate din România, în prezent în cadrul acesteia fiind tranzac ționate contracte futures și
options pe ac țiunile cele mai lichide cotate la BVB, și pe valute.
Respectarea angajamentelor asumate în negocierile de aderare a României la Uniunea
Europeană, lansate oficial în data de 15.02.2000, și mai ales necesitatea consolid ării pieței de
capital, pentru a r ăspunde cât mai eficient provoc ărilor unei economii din ce în ce mai integrat ă cu
cele ale Uniunii Europene, au impus alinierea reglement ărilor pieței de capital la reglement ările
europene, și restructurarea cadrului institu țional al acesteia.
Numeroasele schimb ări prin care a trecut legisla ția pieței de capital române ști au
culminat cu adoptarea legii consolidate a pie ței de capital, aprobat ă în iunie 2004 și intrată în
vigoare dou ă luni mai târziu. Legisla ția cu privire la pia ța de capital, modificat ă în 2004, a
transpus prevederile actelor normative comunitare din domeniu și a luat în considerare o
serie de alte documente, precum concluziile Raportului B ăncii Mondiale privind pia ța de
capital a României, și cele ale Organiza ției pentru Cooperare și Dezvoltare Economic ă
(OCDE), referitoare la principiile conducer ii corporative. Legea nr. 297/2004 privind pia ța
de capital și reglement ările secundare emise (sau care vor fi emise) în aplicarea acesteia
urmăresc aplicarea unor m ăsuri concertate privind cre șterea transparen ței pieței, informarea
corectă și complet ă a investitorilor, supravegherea și controlul pie țelor reglementate, în
vederea prevenirii posibilelor efectele negative și a identific ării riscurilor (3).
Armonizarea legisla ției pieței de capital cu aceea a UE a continuat în 2005,
finalizarea și implementarea legisla ției secundare în aplicarea Legii nr. 297/2004 constituind
un obiectiv major al CNVM pentru acest an (4 ). S-a procedat la reanalizarea reglement ărilor,
urmărindu-se în continuare armonizarea cu prin cipalele directive emise recent de Uniunea
European ă, cu inciden ță asupra pie ței de capital:
a) Directiva nr. 2004/25/EC privi nd ofertele publice de preluare;
b) Directiva nr. 2004/39/EC privind pie țele de instrumente financiare (MIFID);
c) Directiva nr. 2004/72/EC privind practicile de pia ță acceptate, defini ția
informațiilor privilegiate, întocmirea listei persoanelor care de țin informa ții privilegiate,
notificarea tranzac țiilor realizate de administratori, precum și a tranzac țiilor suspecte;
d) Directiva nr. 2004/109/EC privind armonizarea cerin țelor de transparen ță,
privind informa țiile referitoare la emiten ții ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o pia ță reglementat ă.
În 2006, CNVM a înregistrat un progres considerabil în ceea ce prive ște alinierea
reglement ărilor naționale la acquis-ul comunitar din domeniul pie ței de capital, adoptat de
Comisia European ă. România este primul stat care a adoptat integral legisla ția european ă
privind pie țele de instrumente financiare (5). Notificarea acestui fapt s-a putut realiza dup ă
aprobarea Regulamentului nr. 32/2006 privind serviciile de investi ții financiare și a
Regulamentului nr. 31/2006, care completeaz ă reglement ările CNVM, în vederea implemen-
tării unor prevederi ale Di rectivelor Europene.
Efortul de reglementare al CNVM, în direc ția armoniz ării cu normele și mecanismele
UE, a fost înso țit de un efort similar al organismelor care se autoreglementeaz ă (6). În acest sens,
BVB a adoptat în 2006 noul „Cod Bursier”, ce însumeaz ă toate reglement ările referitoare la
derularea tranzac țiilor pe pia ța bursieră. Acesta con ține prevederi care vizeaz ă (7):
a) o nouă structură pentru pia ța reglementat ă administrat ă de către BVB;
b) criterii mult mai precise de evaluare a condi țiilor de lichiditate pe care trebuie
să le îndeplineasc ă titlurile admise la tranzac ționare;
c) reducerea duratei opririi de la tranzac ționare a unui emitent ca urmare a
anunțurilor sau evenimentelor interne ale companiei;
d) creșterea flexibilit ății în adoptarea deciziilor de suspendare a limitei maxime de
variație a prețului (+/- 15 %);
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
46
46e) reglementarea unor tehnici de tranzac ționare mai elaborate, cum ar fi
cumpărările „în marj ă” și vânzările „în lips ă”.
Schimbările în planul reglement ărilor pieței de capital au fost completate și de
modificări ale arhitecturii pie ței de capital. Astfel, în 2005, BVB s-a transformat din entitate
de drept public în societate comercial ă pe acțiuni, și a fuzionat cu Bursa Electronic ă Rasdaq
S.A. În consecin ță, în prima parte a anului 2006, odat ă cu autorizarea BVB ca operator de
piață de către CNVM, a încetat în mod oficial s ă mai existe situa ția atipică (mai ales pentru
o piață care avea o capitalizare mai mic ă de 20 miliarde de euro) a pie ței de capital din
România, care mai bine de 10 ani a func ționat în paralel cu dou ă piețe și sisteme distincte, în
cadrul cărora se puteau realiza tranzac ții cu acțiunile companiilor române ști. Din anul 2005
a fost înfiin țat Fondul de Compensare a Investitorilor, care a atins în anul 2006 plafonul
minim de compensare stabilit în cadrul negocierilor de aderare, 2.000 euro. Plafonul de compensare va fi majorat gradual pân ă la data de 1 ianuarie 2012, la suma de 20.000 euro,
prevăzută de Directiva 97/9/CEE privind schemele de compensare pentru investitori. Prin
înființarea în 2006 a Depozitarului Central SA s-a asigurat consolidarea sistemului de
compensare-decontare. Unificarea pie țelor de ac țiuni ș
i crearea Depozitarului Central și a
Fondului de Compensare a Investitorilor au condus la crearea unei infrastructuri compacte și
moderne, care reprezint ă un punct forte al pie ței de capital din România (8).
În ciuda realiz ărilor men ționate și a contextului macroeconomic favorabil din
ultimii ani, gradul de adâncime financiar ă al pieței de capital este în continuare sc ăzut. Cu
toate acestea se înregistreaz ă un trend ascendent (a se vedea Tabelul 1 (9)).
Tabel 1 – Structura sistemului financiar
pondere în PIB (%)
Instituții de intermediere
financiară 2002 2003 2004 2005 2006
Instituții de credit (1) 31,0 30,8 36,6 44,6 50,6
Societăți de asigur ări (2) 1,5 1,8 1,9 2,2 2,5
Fonduri de investi ții (3) 0,1 0,1 0,2 0,2 0,3
Societăți de investi ții financiare (4) 1,4 1,4 1,3 1,8 2,3
Societăți de leasing (5) 1,5 1,8 3,0 3,6 3,4
Alte institu ții implicate în activitatea
de finanțare de natura creditului (6) 0,4 0,4 0,6 0,9 1,3
Total 35,9 36,3 43,6 53,3 60,4
Alte societ ăți financiare
BVB (7) 6,1 6,2 13,9 19,5 21,5
RASDAQ (BER) (7) 4,0 4,0 3,2 2,9 3,1
Sursa: BNR, CNVM, CSA, ALB, INS ( datele pentru 2006 sunt provizorii)
1) Active nete ale institu țiilor de credit, inclusiv CREDITCOOP; 2) Valoarea activelor totale; 3) Activele fondurilor
de investiții; 4) Active nete ale Societ ăților de Investi ții Financiare (SIF); 5) Active nete finan țate; 6) Total active
aferente societ ăților care desf ășoară activități de acordare de credite de consum, de emitere de garan ții și
asumare de angajamente, de microcreditare, precum și ale celor care desf ășoară activități multiple de creditare;
7) Capitalizare bursier ă.
Comparația între pia ța de capital din România și piețele similare din Polonia, Cehia
și Ungaria confirm ă existența unui grad de adâncime financiar ă scăzut, față de piețele
similare din regiune (Tabel 2). Din punctul de vedere al capitaliz ării bursiere, în perioada
2003 – octombrie 2007, cea mai puternic ă bursă din Europa Central ă și de Est este cea din
Polonia (242,71 miliarde euro capitalizare bursier ă, la finele lunii octombrie 2007, și
62,07% din PIB, la sfâr șitul anului trecut), aceasta beneficiind de cre șteri spectaculoase în
2006 și în 2007 (+50,78 %, în 2006 și respectiv +46,23 %, în 2007). Evolu ția spectaculoas ă
a Bursei din Var șovia se datoreaz ă în principal cre șterii încrederii și interesului pentru
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
47
47această piață, care își are originea înaintea integr ării, influen țată, alături de al ți factori
(printre care: cre șterea credibilit ății economiei Poloniei în ansamblu; profiturile mari
așteptate în raport cu alte țări, care în trecut urmau s ă fie incluse în UE; înscrierea în
trendurile și tendințele piețelor interna ționale cu mult timp înainte de aderare), de
expectativa integr ării și realizarea acesteia (10).
Tabel 2 – Indicatorii pie țelor de capital din Europa Central ă și de Est în perioada 2003 – oct. 2007
2003 2004 2005 2006 10. 2007
Capitalizare bursier ă (mld. euro) 35,56 71,51 110,08 165,98 242,71
Variație capitalizare (%) – 101,13 53,94 50,78 46,23
Capitalizare bursier ă/PIB (%) 18,62 35,05 45,30 62,07 n/a
Valoare tranzac ții (mld. euro) 8,46 14,53 24,75 43,66 55,12
Variație valoare tranzac ții (%) – 71,80 70,39 76,37 26,25
Valoare tranzac ții/Capitalizare (%) 23,78 20,32 22,49 26,30 22,71 Polonia
Randament WIG (%) 44,92 27,94 33,66 41,6 25,22
Capitalizare bursier ă (mld. euro) 13,23 20,86 27,59 31,69 33,53
Variație capitalizare (%) – 57,67 32,26 14,86 5,82
Capitalizare bursier ă/PIB (%) 17,88 25,75 31,35 35,53 n/a
Valoare tranzac ții (mld. euro) 7,05 10,42 19,42 24,63 27,63
Variație valoare tranzac ții (%) – 47,70 86,45 26,79 12,20
Valoare tranzac ții/Capitalizare (%) 53,31 49,94 70,40 77,71 82,39 Ungaria
Randament indice BUX (%) 20,38 57,20 41,00 51,10 10,22
Capitalizare bursier ă (mld. euro) 19,89 32,10 45,88 57,90 67,83
Variație capitalizare (%) – 61,39 42,94 26,20 17,15
Capitalizare bursier ă/PIB (%) 24,86 36,89 46,82 51,42 n/a
Valoare tranzac ții (mld. euro) 8,07 15,04 34,96 29,95 31,38
Variație valoare tranzac ții (%) – 86,38 132,46 -14,33 4,78
Valoare tranzac ții/Capitalizare (%) 40,57 46,85 76,19 51,72 46,26 Cehia
Randament indice PX (%) 43,06 56,58 42,73 7,87 20,10
Variație capitalizare (%) – 81,25 47,47 39,23 34,63
Capitalizare bursier ă/PIB (%) 19.91 33,46 42,79 54,47 n/a
Variație valoare tranzac ții (%) – 69,58 97,92 24,13 16,18
Valoare tranzac ții/Capitalizare (%) 34,33 32,12 43,11 38,44 33,17 Grup Polonia,
Ungaria, Cehia
Randament mediu ponderat al indicilor (%) 39,66 40,23 37,03 35,14 22,75
Capitalizare bursier ă (mld. euro) 4,89 10,62 17,48 24,85 35,38
Variație capitalizare (%) – 117,27 64,51 42,19 42,36
Capitalizare bursier ă/PIB (%) 9,23 17,42 22,13 25,65 n/a
Valoare tranzac ții (mld. euro) 0,34 0,76 2,42 3,18 3,64
Variație valoare tranzac ții (%) – 119,85 218,88 31,45 14,43
Valoare tranzac ții/Capitalizare (%) 7,05 7,13 13,83 12,78 10,27 România
Randament BET (%) 30,90 100,96 50,90 22,23 23,60
Capitalizare bursier ă (mld. euro) 1,39 2,05 4,32 7,83 14,02
Variație capitalizare (%) – 47,00 110,74 81,52 78,94
Capitalizare bursier ă/PIB (%) 7,74 10,24 20,55 32,24 n/a
Valoare tranzac ții (mld. euro) 0,13 0,44 1,02 1,42 3,30
Variație valoare tranzac ții (%) – 227,42 133,15 38,65 132,43
Valoare tranzac ții/Capitalizare (%) 9,63 21,45 23,73 18,13 23,55 Bulgaria
Randament indice SOFIX (%) 148,16 38,00 32,38 48,28 58,03
Sursele datelor folosite sunt: www.gpw.com.pl; www.bse.hu; www.pse.cz; www.bvb.ro; www.bse-sofia.bg;
http://epp.eurostat.ec.europa.eu; CNVM, 2007: pp. 86, calcule proprii.
Note: – la calculul indicatorilor Capitalizare bursier ă/PIB, PIB-urile (în pre țuri curente) pentru anii 2003-2005 sunt extrase din Eurostat
Yearbook 2006-2007, iar PIB-ul din 2006 este preluat din BVB, 2007: pp. 43;
– valoarea tranzac țiilor se refer ă numai la ac țiuni;
– capitalizarea bursier ă include și companiile str ăine;
– capitalizarea bursier ă din ultima coloan ă, pentru Bulgaria, este aferent ă datei de 16.11.2007.
România se afla la finele anului 2006 pe locul al patrulea din punctul de vedere al
capitalizării bursiere, plasându-se în urma Cehiei și Ungariei, cu o capitalizare de 24,85
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
48
48miliarde euro, reprezentând 25,65 % din PIB. Totu și, la sfârșitul lunii octombrie 2007, pia ța de
capital româneasc ă a reușit să depășească capitalizarea pie ței din Ungaria, pe fondul unei cre șteri
foarte bune (+42,36%, care a fost determinat ă, ca și în 2006, de evolu ția ascendent ă a cotațiilor
majorității titlurilor tranzac ționate și de major ările de capital operate de unele companii, prin
încorporarea rezervelor sau subscriere de numerar; la aceast ă creștere nu și-au adus aportul, din
păcate, până în luna octombrie, noi list ări) și al unei încetiniri a major ării capitaliz ării în Ungaria
(creștere de doar +5,82%). Aceast ă evoluție a fost facilitat ă de evoluția mai alert ă a prețurilor de pe
piața româneasc ă în cursul anului 2007, indicele BET crescând cu 23,60%, fa ță de indicele BUX,
care a crescut cu 10,22%. Acela și loc patru îl ocup ă piața româneasc ă între piețele de capital
analizate și din punctul de vedere al valorii tranzac țiilor, care s-au men ținut la un nivel cu mult sub
cel al celorlalte pie țe (în 2006, valoarea tranzac țiilor din România a fost de 3,18 miliarde euro, în
timp ce Polonia a avut tranzac ții de 43,66 miliarde euro, Cehia de 29,95 miliarde Euro și Ungaria
de 24,63 miliarde euro).
Analiza comparativ ă a valorilor indicatorilor relativi, Capitalizare bursier ă/PIB și
Valoare tranzac ții/Capitalizare bursier ă (lichiditate), aferente celor cinci pie țe de capital
urmărite, relev ă o performan ță scăzută a pieței de capital din România. Aceasta (în perioada
2006 – octombrie 2007) s-a situat pe ul timul loc din acest punct de vedere, dup ă ce, în
perioada 2003 – 2005, a ocupat penultimul loc. Mai mult, decalajele fa ță de piețele de
capital ale Poloniei, Cehiei și Ungariei sunt semnificat ive. Astfel, în 2006, pia ța de capital
din România s-a situat la nivelul de 47% din indicatorul Capitalizare bursier ă/PIB al
grupului de țări Polonia, Ungaria și Cehia, iar în privin ța indicatorului Valoare
tranzacții/Capitalizare bursier ă – la un nivel și mai redus, respectiv 33%. Totu și, potențialul
de creștere al pie ței române ști de capital este foarte ridicat, deoarece se a șteaptă listarea unor
companii mari în primii ani de dup ă integrare (11).
De altfel, dup ă cum se poate observa și în graficele 1 și 2 de mai jos, se constat ă
ritmuri de cre ștere, ale capitaliz ării bursiere și valorii tranzac țiilor, mai rapide pe pia ța de
capital româneasc ă față de grupul de țări menționat, aproape în toat ă perioada analizat ă (cu
excepția perioadei ianuarie – octombrie 2007, în care cre șterea valorii tranzac țiilor a fost mai
mică pe piața de capital din Ro mânia, +14,43%, fa ță de grupul de țări considerat, +16,18%).
Aceste evolu ții au fost favorabile reducerii decalajelor, din p ăcate într-un ritm lent. În acela și
timp, trebuie men ționată influența negativă pe care o are cre șterea nesatisf ăcătoare a valorii
tranzacțiilor (+31,45%, în 2006 și +14,43%, între ianuarie – octombrie 2007), fa ță de creșterea
capitalizării bursiere (+42,19%, în 2006 și +42,36%, între ianuarie – octombrie 2007), asupra
lichidității pieței de capital din România. Se remarc ă evoluția favorabil ă înregistrat ă pe piața de
capital româneasc ă, la nivelul randamentului indicelui BET, care a dep ășit, în trei (2004, 2005
și ianuarie – octombrie 2007) din cei șase ani analiza ți, randamentul mediu ponderat al
indicelui grupului de pie țe ale Poloniei, Cehiei și Ungariei.
Grafic 2 – Variatia valorii tranzactiilor
0.00%50.00%100.00%150.00%200.00%250.00%
2004 2005 2006 2007
AnVariatie valoare
tranzactii
Grup
Romania
În graficele 1 și 2 de mai sus se mai observ ă evoluții asemănătoare ale varia țiilor
capitalizărilor bursiere (caracterizate prin sc ăderi continue) și ale varia țiilor valorilor Grafic 1 – Variatia capitalizarii
0.00%50.00%100.00%150.00%
2004 2005 2006 2007
AnVariatie capitalizare
Grup
Rom ania
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
49
49tranzacțiilor (caracterizate de un vârf în 2005, urmat de sc ăderi continue), înregistrate la
nivelul pie ței de capital din România și la cel al grupului de pie țe de capital ale Poloniei,
Cehiei și Ungariei. Aceste evolu ții pot fi interpretate ca indicii ale existen ței unei corel ări.
Corelația piețelor statelor din Europa Central ă (care au aderat la UE în 2004) este de
mult timp în aten ția participan ților de pe pie țele de capital, un indiciu în acest sens fiind
includerea în statisticile publicate de Bursa de Valori de la Budapesta, a coeficien ților de
corelație dintre principalii indici ai pie țelor menționate, inclusiv indicele CESI (12). În
Tabelul 3 este prezentat ă valoarea acestor coeficien ți, în perioada 2003 – 2006 (13). Se
observă corelațiile pozitive semnificative între modificarea zilnic ă a indicilor CESI, WIG,
BUX și PX 50, în special corela ția puternic ă existentă între indicele CESI și indicii BUX și
WIG (în 2005, coeficien ții de corela ție corespunz ători au valoarea 0,84) și corelația medie
dintre indicele CESI și PX50 (0,72, în 2005), dar și corelația medie a bursei din Budapesta
cu bursele din Var șovia (0,66, în 2005) și Praga (0,50, în 2005), precum și cea dintre bursele
din Varșovia și Praga (0,41, în 2005).
La nivelul pie ței de capital din România, a fost observat ă (14) evolu ția corelată atât
cu piețele de capital din Europa Central ă, intrate în UE în 2004 (Polonia, Ungaria, Cehia),
cât și cu piețele de capital dezvoltate din Statele Unite și Europa de Vest. Analiza BNR
identifică, referitor la pie țele emergente est-europene, o „atitudine similar ă a investitorilor
față de aceast ă regiune”, pe baza existen ței unei rela ții liniare între lichiditatea pie țelor și
nivelul corec țiilor din perioada aprilie-iunie 2006 (BNR, 2007: pp. 43-44). Explica ția
sugerată constă în: 1) existen ța unor șocuri inițiale generate de ie șiri ale investitorilor str ăini,
proporționale cu dimensiunile pie țelor sau cu participarea acestora, urmate de reac ții locale,
amplificate de nivelurile de lichiditate existe nte; 2) manifestarea fenomenului de contagiune
pură, cauzat de atitudinea de urm ărire a piețelor învecinate și amplificat, ca și reacțiile locale
menționate anterior, de efectul de levier prezent pe fiecare dintre pie țe. Corecțiile
menționate au fost determinat e, conform raportului BNR, de încasarea profiturilor și
reașezarea portofoliilor, cauzat ă de reorientarea spre alte pie țe a investitorilor interna ționali,
pe fondul unei corec ții la nivel global, generat ă de un context interna țional nefavorabil.
Tabel 3
Corelația randamentului zilnic al indicilor din Europa Central ă, în perioada 2003-2006
BUX (Budapesta) PX50 (Praga) SAX (Bratislava) SBI (Liubliana) WIG
(Varsovia)
2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005
BUX 1.00 1.00 1.00 1.00
PX50 n/a 0.26 0.50 0.50 1.00 1.00 1.00 1.00
SAX n/a -0.44 0.05 0.05 n/a –
0.06 0.06 0.06 1.00 1.00 1.00 1.00
SBI n/a -0.41 0.28 0.28 n/a –
0.20 0.06 0.06 n/a –
0.03 –
0.04 –
0.04 1.00 1.00 1.00 1.00
WIG 0.54 0.55 0.66 0.66 n/a 0.44 0.41 0.41 n/a 0.05 0.40 0.40 n/a –
0.36 0.03 0.03 1.00 1.00 1.00
CESI n/a 0.64 0.84 n/a n/a 0.81 0.72 n/a n/a –
0.15 0.21 n/a n/a –
0.41 0.17 n/a n/a 0.74 0.84
Sursa datelor: Statistici anuale publicate de Bursa de Valori din Budapesta.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
51
51Este eviden țiat astfel un mecanism prin care evolu țiile economice de pe pie țele
dezvoltate, reflectate ini țial pe piețele de capital dezvoltate, influen țează evoluția piețelor de
capital emergente și rolul investitorilor str ăini, care au strategii similare pentru pie țele dintr-
o anumit ă regiune, în derularea acestui mecanism. În ciuda prezen ței mai reduse a
nereziden ților la BVB (în cadrul c ăreia lichiditatea este generat ă în propor ție de 70% de
investitori locali), impactul deciziilor acestora a crescut semnificativ. Raportul BNR scoate
în eviden ță faptul că, între randamentele lunare ale indicelui BET și ponderea cump ărărilor
nete ale nereziden ților în total tranzac ții, există o corelație care se men ține la valori pozitive
relativ ridicate; acest fapt a sugerat autorilor raportului ideea c ă efectul cump ărărilor nete din
partea nereziden ților genereaz ă creșteri de pre țuri. Reziden ții au un rol de urm ăritori ai pie ței
și marcheaz ă profituri, cu dezavantajul pierderii pozi ției pe piață (15).
Analiza coeficien ților de corela ție dintre indicii BVB (BET, BET-C și BET-FI) și
indicii pie țelor din Europa și Statele Unite, în perioada 2003 – octombrie 2007 (a se vedea
Tabelul 4) eviden țiază creșterea continu ă a corelării evoluțiilor acestor indici, în anul curent
coeficienții de corela ție înregistrând niveluri maxime, în urma unor cre șteri importante;
acest fapt sugereaz ă că aderarea la UE a avut o influen ță semnificativ ă asupra evolu țiilor
cursurilor ac țiunilor listate pe pia ța de capital din România. Dup ă cum s-a men ționat și
anterior, o posibil ă explicație pentru acest fenomen ar putea fi legat ă de pătrunderea, dup ă
aderarea efectiv ă, pe piața de capital din România, a unor investitori str ăini (inclusiv a unora
care erau restric ționați să plaseze fondurile în state membre UE sau state cu un anumit nivel
de risc), care au strategii comune fa ță de anumite regiuni.
Tabel 4 – Coeficien ții de corela ție dintre randamentele zilnice ale indicilor pie țelor de capital
BUX PX WIG SOFIX DJIA S&P500 FTSE100 DAX CAC40 ATX
2005 0.03 0.15 n/a 0.09 0.09 0.07 0.07 0.04 0.04 0.02
2006 0.11 0.13 -0.03 0.07 0.07 0.10 0.07 0.09 0.09 0.14 BET
2007 0.32 0.35 0.27 0.40 0.40 0.42 0.31 0.31 0.30 0.35
2005 0.02 0.14 n/a 0.08 0.08 0.06 0.07 0.04 0.02 0.02
2006 0.11 0.12 -0.05 0.07 0.07 0.09 0.07 0.09 0.08 0.12 BET-C
2007 0.34 0.37 0.27 0.47 0.47 0.49 0.34 0.34 0.32 0.40
2005 0.06 0.08 n/a 0.14 0.14 0.12 0.02 0.02 0.00 0.06
2006 0.21 0.19 0.03 0.17 0.17 0.18 0.14 0.17 0.14 0.18 BET-
FI
2007 0.47 0.42 0.37 0.43 0.43 0.47 0.39 0.40 0.42 0.44
Sursele datelor: www.bse.hu; www.pse.cz; www.bvb.ro; www.bse-sofia.bg; http:// finance.yahoo.com/indices și calcule proprii.
Notă: – pentru calculul coeficien ților de corela ție au fost folosite valorile de închidere zilnice ale indicilor;
– pentru calculul coeficien ților de corela ție cu indicii americani DJIA și S&P 500, valorile indicilor BVB din ziua t au fost translatate
în ziua t+1, deoarece s-a considerat c ă evoluția indicilor din SUA din ziua t se reg ăsește în evolu ția indicilor BVB din ziua t+1;
– coeficien ții de corela ție cu indicele WIG din 2006 au fost calcula ți pentru august – decembrie 2007.
Se observ ă faptul că aderarea la UE a avut consecin țe atât asupra corel ării cu
piețele de capital europene, cât și asupra corel ării cu piața de capital din SUA, coeficien ții de
corelare crescând la niveluri medii în 2007, fa ță de niveluri nesemnificative în 2005. În
2007 se poate constata o corela ție pozitiv ă medie a indicilor BVB cu majoritatea indicilor
europeni, atât cu cei din Europa Central ă și de Est (coeficientul de corela ție al BET-C, în
2007, cu BUX este 0,34, cu PX este 0,37, cu WIG este 0,27 iar cu ATX este 0,40), cât și cu
cei ai unor pie țe de capital din Europa de Vest (coeficientul de corela ție al BET-C cu FTSE
100 este 0,34, cu DAX este 0,34 și cu CAC 40 este 0,32), dar și o corela ție slabă cu
evoluțiile pieței de capital din Bulgaria (coeficien ții de corela ție ai indicilor BVB cu indicele
SOFIX, în 2007, au valori cuprinse în inte rvalul 0,09 – 0,15). De asemenea, în 2007 se
constată o corela ție pozitiv ă medie și între evolu ția indicilor BVB și cea a indicilor din
Statele Unite (coeficientul de corela ție al BET-C cu DJIA este de 0,47, iar cu S&P 500 este
de 0,49). La nivelul indicelui BET-FI se înregistreaz ă o corelație mai puternic ă cu piețele
europene (excep ție făcând piața de capital bulgar ă), dar și cu cea din Statele Unite (16).
În concluzie, aderarea la Uniunea European ă a avut efecte directe pozitive asupra
legislației pieței de capital, armonizat ă cu cea european ă, și asupra arhitecturii acestei pie țe.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
52
52Indicatorii pie ței de capital se men țin la niveluri reduse fa ță de cei ai pie țelor similare din
Europa Central ă și de Est, aderate în 2004 la Uniunea European ă (Polonia, Ungaria și
Cehia). Totu și se observ ă ritmuri de cre ștere superioare ale capitaliz ării și valorii
tranzacțiilor, care favorizeaz ă reducerea decalajelor fa ță de piețele menționate, pe fondul
sporirii atractivit ății economiei române ști, ca urmare a derul ării procesului de integrare în
UE. Aderarea efectiv ă a fost înso țită de creșterea semnificativ ă a gradului de corelare a
pieței de capital din România cu pie țele de capital europene, și din Statele Unite ale
Americii, datorit ă creșterii particip ării și importan ței investitorilor str ăini în cadrul acesteia.
Note
1) Conform BVB, 2007: pp. 18;
2) Conform CNVM, 2007: pp. 79; 3) Conform CNVM, 2005: pp. 13; 4) Obiectivul este men ționat în CNVM, 2006: pp. 11;
5) Conform CNVM, 2007: pp. 17;
6) Acest statut a fost acordat BVB și BMFMS, de c ătre CNVM;
7) Conform BVB, 2007: pp. 16 – 17; 8) Conform analizei SWOT din CNVM, 2007: pp. 70; 9) Tabelul este preluat din BNR, 2007: pp. 13;
10) Conform opiniei membrului Consiliului de Administra ție al Bursei din Var șovia, respectiv Lidia
Adamska, prezentat ă în Sârbu, 2006: pp. 63;
11) Conform BVB, 2007: pp. 43; 12) Indicele CESI este indicele burselor de valori din Europa Central ă: Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia,
Austria și Slovenia;
13) Existen ța unor coeficien ți de corela ție identici în anii 2005 și 2006 poate ridica semne de întrebare
asupra corectitudinii datelor din 2006, publicate de Bursa de Valori din Budapesta. 14) Corela ția evoluțiilor cu pie țele externe men ționate a fost observat ă inclusiv în rândurile participan ților
pe piața de capital și ale presei de specialitate, dup ă cum reiese din BVB, 2007: pp. 48; Pa șol, 2006: pp.
30 -31; Pa șol, 2007; Popescu-Buzeu, 2007; Chirileasa, 2006;
15) Dacă în 2005 doar investitorii reziden ți persoane fizice au fost vânz ători neți, în 2006 atât investitorii
rezidenți persoane fizice, cât și investitorii reziden ți persoane juridice au dezinvestit în fa ța nereziden ților,
conform BNR, 2007: pp. 45;
16) Indicele BET-FI surprinde evolu ția societăților de investi ții financiare, societ ăți care au în structura
acționariatului mai mul ți investitori nereziden ți, dar și investitori reziden ți speculativi; acestea constituie premise
favorabile pentru o corelare puternic
ă a evoluțiilor prețurilor acestora cu evolu țiile de pe pie țele externe.
Bibliografie
Bursa de Valori Bucure ști (BVB), „Raport anual 2006.” (2007);
Banca Na țională a României, „Raport asupra stabilit ății financiare.” (2007);
Chirileasa, A., „Bursa începe s ă se miște după celelalte pie țe europene, dar brokerii se plâng
că statul le pune be țe în roate.”, Ziarul financiar , 26.05.2006, articol publicat la
http://www.zf.ro/articol_84871;
Comisia Na țională a Valorilor Mobiliare (CNVM), „Raport de activitate 2004.” (2005);
Comisia Na țională a Valorilor Mobiliare (CNVM), „Raport de activitate 2005.” (2006);
Comisia Na țională a Valorilor Mobiliare (CNVM), „Raport de activitate 2006.” (2007);
Pașol, R., „Aderarea la Uniunea European ă și piețele de capital.”, Revista I&P , nr. 10,
(2006): pp. 30 -31;
Pașol, R., „Ce pie țe urmărim?”, Plus Capital , nr. 450, (2007);
Popescu-Buzeu, R., „Despre corelarea pie țelor”, Business Standard , 06.09.2007, articol
publicat la http://www.standard.ro/articol_11654;
Sârbu, N., „Unde ne-ar putea aduce valul integr ării?”, Revista I&P , nr. 9, Octombrie 2006: pp. 63.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
53
53APLICAREA MODELULUI BINOMIAL ÎN CAZUL
EVALUĂRII UNOR INSTRUMENTE FINANCIARE
DERIVATE
Dan ARMEANU
Conferențiar universitar doctor
Carmen OBREJA
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucuresti
Rezumat. Scopul acestui articol este de a realiza o analiz ă a celor mai
tranzacționate op țiuni de pe Bursa Monetar Financiar ă și de Mărfuri utilizând Modelul
Binomial. Sunt calcula ți și interpreta ți principalii indicatori de senzitivitate și se
demonstreaz ă că pe termen lung solu țiile acestui model converg la solu ția oferită de
Modelul Black – Merton – Scholes. Introducerea contractelor futures și a opțiunilor a
determinat transformarea bursei de m ărfuri într-un centru na țional și regional în care
participan ții la piața bursier ă au posibilitatea de a- și acoperi riscurile sau de a specula
modificarea pre țurilor folosind titluri financiare derivate.
Cuvinte-cheie: derivative, op țiuni, contracte futures, arbitraj, volatilitate.
Clasificare REL : 11B Piete Financiare
Derivatele ocup ă un rol foarte important în finan țele moderne fiind folosite la scar ă
mondială de către companii, în general pentru a se proteja fa ță de diferite riscuri financiare
aferente domeniului în care activeaz ă, dar și de diverse societ ăți și investitori individuali
care-și doresc un câ știg rapid și de cele mai multe ori însemnat din specula țiile având ca
suport aceste instrumente.
Vom porni de la ipoteza conform c ăreia pe pia ță nu există oportunit ăți de arbitraj.
Considerăm S 0 ca fiind cursul ac țiunii support la momentul zero, considerat a fi momentul
inițial. Începând cu acest moment de timp, cursul ac țiunii fie va cre ște cu un factor de
creștere, notat cu “u” (“up”), fie va sc ădea cu un factor de descre ștere, notat cu “d”
(“down”), inversul factorului de cre ștere (d=1/u).
Ținând cont de faptul c ă mediul bursier este unul incert, consider ăm că prețul
acțiunii suport va cre ște până la următorul moment cu probabilitatea “p” sau va sc ădea cu
probabilitatea “1-p”.
Pentru exemplificare, vom considera o schem ă cu 3 momente de timp, intervalele
fiind egale și măsurate în ani.
S0 x u
S0 x d
S0 x d2
S0 x d3 S0 x u
S0 x d S0xuxd
S0 S0xu3
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
54
54 ∆t ∆ t ∆t
t0 t1 t2 t3
Acest ∆t îl vom calcula împ ărțind durata pân ă la scaden ță a opțiunii la num ărul de
pași pe care îi consider ăm.
Distribuția va arăta astfel:
p1d S
pu S:S0 0
1t−× ×, având media (valoarea a șteptată):
E(St 1) = p x S 0 x u + ( 1 – p ) x S 0 x d
Factorul de fructificare, u, calculat în timp continuu ține cont de risc, mai precis
de volatilitatea cursului ac țiunii suport ( σ). Astfel :
teuΔ×σ= , iar teuΔ×σ−=
Această volatilitate a cursului ac țiunii suport este exprimat ă de regulă în procente,
pe an. Leg ătura acesteia cu volatilit ățile zilnice (de fapt abaterile cursului ac țiunii față de
medie) rezult ă din relația : σ2
an = σ2
zi x 252 (num ărul de zile bursiere în care se fac tranzac ții
de-a lungul anului calendaristic).
Deoarece: σzi = σan x 252/1 , rezultă că putem generaliza formula volatilit ății
estimate pe un interval de timp ∆t, în func ție de volatilitatea zilnic ă, ca fiind: σΔt = σan x
tΔ
Considerăm o investi ție plecând de la suma ini țială S0 fără risc, de exemplu
constituirea unui depozit bancar. Atunci S 0 fructificat va fi S 0 x erx∆t , unde erx∆t = factor de
fructificare f ără risc (growth factor per step).
Deoarece am presupus c ă nu există oportunit ăți de arbitraj pe pia ță, rezultă că :
p x S
0 x u + S 0 x d – p x S 0 x d = S 0 x erxΔt
dud eptr
−−=Δ×
= probabilitatea neutral ă la risc ( investitorii sunt neutri la risc)
Așa cum rezult ă din schema constituit ă ca exemplu pornind de la momentul t 0, se
pot calcula cursuri viitoare ale ac țiunii support. Pentru a evalua op țiunea având la baz ă acest
suport, vom porni de la t n catre t 0, folosind factorul de actualizare e-r·∆t (discount factor per
step). Vom determina pas cu pas valoarea op țiunii la momentul 0, pe care o vom nota c 0.
Legătura dintre cele 2 pre țuri este foarte simpl ă. Astfel, în exemplul de mai sus, am
considerat 3 momente . La t 3 cursul ac țiunii suport este S 3.
Să presupunem c ă este vorba despre o op țiune de cump ărare de tip CALL, de tip
European.
La scaden ță, dacă ST este mai mare decât pre țul de exercitare (E), investitorul va
câștiga diferen ța (S T – E). Dac ă ST este mai mic decât pre țul de exercitare (E), acesta nu i și
va exercita op țiunea.
Așadar, C T = max (0; S T – E ).
În cazul nostru, dac ă S3 > E, opțiunea va expira în bani și se va exercita.
Pornind de la aceast ă diferență, se va calcula de la un moment la altul pre țul
opțiunii.
Vom rescrie schema din exemplul de mai sus pentru pre țul opțiunii:
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
55
55
C0 x u3
C0 x u2
C0 x u C0 x u
C0 C0 x u x d
C0 x u C0 x d
C0 x d2
C0 x d3
Unde C 0·x u si C 0·x d sunt valorile op țiunii după primul moment de timp, dac ă
valoarea ac țiunii a crescut, respectiv a sc ăzut.
Considerăm un portofoliu format din h unit ăți din activul suport, pozi ție long și o
obligațiune poziție short. Acest portofoliu se va comporta ca și opțiunea inițială.
P = h x s – B Astfel, dup ă ∆t = t
1 – t0, portofoliul va fi :
u x h x s – (1+r) x B u x C 0 = C u
iar valoarea lui C0
d x h x s – (1+r) x B d x C 0 = C d
Din egalarea ramurilor rezult ă:
Cu = u x h x s – (1+r) x B (1)
Cd = d x h x s – (1+r) x B (2)
Dar C u = max (U x S 0 – E; 0), iar C d = max (d x S 0 – E; 0)
Scăzând ecua țiile (1) si (2) rezult ă:
S)dU(C Chd u
⋅−−= și înlocuind, rezult ă:
dnCU Cd
r11Bd u
−×−××
+=
duC))r1(U( C)dr1(
r11Pd u
0−×+−+×−+×
+=
Suma coeficien ților lui C u si C d din acest raport este 1, iar ace știa sunt > 0 (d < 1 + r <u)
Rezultă că:
dud)r1(P0−−+= = probabilitatea = p
Astfel: q = 1 – p
Deoarece nu exist ă posibilitatea de arbitraj pe pia ță P0 = C 0, de unde rezult ă că:
)C)p1( Cp(
r11Cd u 0 ×−+××
+=
C0 = e – rxΔt x [ pxC u + (1 – p) x C d ] (folosind dobânda continu ă)
Dacă trecem la urm ătorul moment de timp, t 2, schema se prezint ă: P0
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
56
56
C x u2
C x u
C x u x d
C x d
C x d2
C0 = e – rxΔt x [ p x C u2 + (1 – p) x C ud ]
Cd = e – rxΔt x [ p x C ud + (1 – p) x C d2 ]
Atunci:
C0 = (e – rxΔt)2 x [ p2 x C u2 + 2 x p x (1 – p) x C d2 ] , sau :
C0 = (e – rxΔt)2 x [ C 20
x p2 x C x u2 + C 21
x 2 x p x (1 – p) x C ud + C 22 x (1-p)2 x C x u2 ]
Generalizând, rezult ă că:
C0 = (e – rxΔt)n x ∑
=n
0k( C nk x pn-k
x (1 – p)k x C un-k x dk ),
unde Cun-k x dk reprezintă valoarea op țiunii la momentul final n, dac ă a crescut de (n-k) ori și
a scăzut de k ori.
Sau: C 0 = (e – rxΔt)n x ∑
=n
0kCnk xpn-k x(1 – p)k max (un-kxdkxS0-E,0)
Valoarea op țiunii va fi zero (op țiunea va fi out of the money ) când :
un-kxdkxS0 ≤ E
u-kxdk
≤ E/S 0xun
kxln(d/u) ≤ ln (E/S 0xun)
k ≤ ln (E/S 0xun) / ln(d/u)
Vom nota în continuare L = [ k ] +1, unde [ ] reprezint ă partea întreag ă a unui
număr.
Astfel : C 0 = (e – rxΔt)n x ∑
=L
0kCnk xpn-k x (1 – p)kx(un-kxdkxS0-E)
C0 = S 0 x∑
=L
0kCnk x (pxu / e rxΔt)n-k x[(1-p)xd / e rxΔt]k – (e – rxΔt)n xEx∑
=L
0kCnkxpn-kx(1 – p)k
Notăm Θ = pxu / erxΔt > 0; Θ >1; pxu / erxΔt + (1-p)xd / erxΔt = 1 => Θ = probabilitate
C0 = S 0 x∑
=L
0kCnk x Θ n-k x (1 – Θ) k – (e – rxΔt)n xEx∑
=L
0kCnk xpn-k x (1 – p)k
C0 = S 0xB(n, L, Θ) – (e – rxΔt)n xExB(n, L, p)
B(n, L, Θ) = schema binomial ă caracterizat ă prin n extrageri, din care L sunt
favorabile, probabilitatea fiind Θ
B(n, L, p) = schema binomial ă caracterizat ă prin n extrageri, din care L sunt
favorabile, probabilitatea fiind p
Atunci când n cre ște foarte mult, distribu ția binomial ă tinde la distribu ția normal ă,
adică modelul Black-Merton-Scholes. Astfel B(n, L, Θ) tinde către N(d 1) și B(n, L, p) tinde
către N(d 2).
În cadrul studiului de caz, voi estima volatilitatea pe baza datelor istorice. Pentru
aceasta, pre țul acțiunilor trebuie s ă fie urmărit la intervale de timp fixe (de exemplu zilnic,
săptămânal, lunar).
Vom defini: n + 1 = num ărul de observa ții
Si = prețul acțiunii la sfâr șitul intervalului i; i = 0,n C0
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
57
57Notăm :
1ii
n issl u
−×= , i=1,n
s = estimarea devia ției standard a lui u i ∑∑ ×
−×−×
−=
==n
1in
1i2
i2
i)u(
)1n(n1u
1n1s
Volatilitatea pe an este:
anunrint tranzactiifacse careinzilede numarul san − ×=σ
Eroarea standard este :
observatiide numarul2an
×σ
În general se aleg între 90 și 180 de zile pentru observa ții, considerându-se c ă
alegând un interval de timp mai îndelungat ar putea s ă nu fie relevant în previzionarea unei
volatilități viitoare. Este bine s ă se ia în calcul atâtea observa ții egale cu num ărul de zile
pentru care se va aplica volatilitatea.
În cazul în care activul suport pl ătește dividend u i = ln (S i+D) / S i-1, D = valoarea
dividendului, pentru celelalte observa ții u i rămâne egal cu ln S i / S i-1.
În general pentru ac țiuni volatilitatea anual ă este cuprins ă între 15% si 60%.
Am realizat o analiz ă pentru una din cele mai tranzac ționate derivative de la Sibiu și
anume DESIF2.
Evaluarea op țiunii put DESIF2 cu scadenta martie 2008
In dreptul fiec ărui nod sunt calculate 2 valori :
Valoarea de deasupra = Pre țul acțiunii suport
Valoarea de jos = Pre țul Opțiunii
Valorile notate cu ro șu reprezint ă rezultatul, la scadenta, in cazul tranzac ționării opțiunii.
Curs de exerci țiu = 3,08
Preț de exercițiu = 3,4
Factor de actualizare (fara risc) = 0,9903 6.47634
Intervalul de timp dintre noduri, dt = 0,1500 ani, 54,75 zile 0
Factor de fructificare f ără risc, a = 1,0098 5.58179
Probabilitatea de cre ștere, p = 0,4957 0
Factorul de cre ștere, u = 1,1603 4.81081 4.81081
Factorul de sc ădere, d = 0,8619 0 0
4.14631 4.14631
0.09282 0
3.5736 3.5736 3.5736
0.27108 0.18588 0
3.08 3.08 3.08
0.50179 0.4516 0.37224
2.65457 2.65457 2.65457
0.73836 0.72161 0.74543
2.28791 2.28791
1.03462 1.0791
1.97189 1.97189
1.36245 1.42811
1.69953
1.66749
1.46478
1.93522
Timp (ani)
0.0000 0.1500 0.3000 0.4500 0.6000 0.7500
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
58
58 Aplicarea m odelului binomoial în cazul evalu ării unor instrumente fi nanciare derivate
Am evaluat aceste derivative atât prin modelul boinomial, cât și prin modelul Balck-
Merton-Scholes, ar ătând, prin intermediul graficelor cum solu țiile din modelul binomial
converg în timp c ătre soluția modelului Black-Merton-Scholes.
Convergenta solutiilor din Modelul Binomial la so lutia oferita de Modelul Black-Merton-Scholes (put
DESIF2)
0,000,100,200,300,400,50
Numar de pasiValoarea optiuniiModelul Binomial
Modelul Black-Merton-
Scholes
Modelul Binomial0,1888 0,1582 0,1499 0,1693 0,1443 0,165 0,1576 0,1579 0,1622 0,1507 0,1629 0,1523 0,1617 0,1569 0,1595 0,1595 0,1568 0,1606 0,1539 0,1609 0,1541 0, 1605 0,1565 0,1597 0,1581 0,1586 0,1592 0,1573 0,1597 0,1559 0,1599 0,1548 0,1599 0,1563 0,1596 0,1574 0,1591 0,1582 0,1586 0,1588 0,1579 0,1592 0,1 571 0,1594 0,1563 0,1594 0,1561 0,1594 0,157
Modelul Black-Merton-Scholes0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0 ,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0, 1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,15832 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50
În ceea ce prive ște rata de dobând ă fără risc, am considerat rata dobânzii oferit ă de
Ministerul Finan țelor Publice, în cadrul unei emisiuni de obliga țiuni de stat, din aprilie 2007, de 6,5%.
Pentru aceste derivative am ales din scaden țele oferite de bursa sibiana pe cele mai
îndepărtate, astfel încât calculele s ă aibă o relevan ță cât mai mare.
Volatilitatea pentru aceste instrumente financiare am calculat-o pe baz ă istorică,
ținând cont de ultimele 180 observa ții. În calculul volatilit ății am ținut cont și de acord ările
de dividende realizate în cursul acestui an de societatea SIF2 în valoare de 0,063.
Bibliografie
Anghelache G “Piata de capital. Caracteristici. Evolu ții. Tranzac ții”, Editura Economic ă,
București, 2004
Bodie Z, Kane A, Marcus A “Essential of investments” 5th Edition, McGraw-Hill, 2003
Briys E, Mai N M, Bellalah M, de Varenne F “Options, futures and exotic derivatives”,
John Wiley & Sons, 1998
Hull J “Options, futures and other derivatives”, 6th Edition, Prentice Hall, 2006
Jorion P “Financial risk manager”, 2nd Edition, John Wiley & Sons, 2003
Kolb R “Understanding options”, John Wiley & Sons, 1995
Reuters “Introducere în studiul produselor financiare derivate”, Editura Economic ă, București,
2001
Rubinstein M “Rubinstein on derivatives”, Risk Books , 1999
Wilmott P “Derivative. Inginerie financiar ă. Teorie și practică”, Editura Economic ă,
București, 2002
Stancu I, “Finan țe. Teoria pie țelor financiare. Finan țele întreprinderii. Analiza și gestiunea
financiară“, Editura Economic ă, București, 2002
*** Bank for International Settlements, “Statistics. Derivatives” ( www.bis.org )
*** Bursa de Valori Bucure ști, Rapoarte de pia ță (www.bvb.ro )
*** Bursa Monetar Financiar ă și de Mărfuri Sibiu ( www.bmfms.ro )
*** International Swaps and Derivatives Asso ciacion, “Surveys and Markets Statistics”
(www.isda.org )
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
59
59PIAȚA FOREX – O ALTERNATIV Ă
LA PIAȚA BURSIER Ă
Oana DAVID
Lector universitar doctor
Universitatea Politehnica din Bucure ști
Rezumat: Piața Forex este diferit ă de oricare alt ă piață ce se bazeaz ă pe
tranzacționarea de ac țiuni, certificate, obliga țiuni etc., fiind de câteva zeci de ori mai mare
decât toate aceste pie țe la un loc. Pe aceast ă piață câștigurile și riscurile pot fi extrem de
mari. În România, aceasta se afl ă în perioada de pionierat, investi ția trebuind f ăcută cu
precauție și înainte de realizarea ei ar fi necesar ă o cunoaștere cât mai bun ă a acestui tip
de piață. Lucrarea î și dorește să arate de ce este util ă existența pe piața româneasc ă a
pieței Forex, ce produse se pot tranzac ționa și ce investitori au acces la aceast ă piață în
România, precum și încercarea unei analize de pia ță.
Clasificare REL: 11B
Piața schimburilor valutare (Foreing Exchange), denumit ă și piața „Forex”, este cea
mai mare pia ță financiar ă din lume, cu o cifr ă de afaceri zilnic ă medie de aproximativ 1,2
trilioane USD. Aceast ă piață nu poate fi definit ă într-un sens fizic, ea reprezentând o
operațiune între o re țea global ă de bănci, corpora ții și indivizi care fac schimb de valute.
Forex este o pia ță care opereaz ă 24 de ore, trecând prin toate fusele orare ale marilor capitale
financiare. Pia ța Forex nu are o structur ă centralizat ă, diverși dealeri unind cump ărătorii și
vânzătorii, aceștia acționând independent unii fa ță de alții, de aceea exist ă o puternic ă
concurență între dealeri motivând îmbun ătățirea constant ă a serviciilor.
Piața valutelor înseamn ă tranzacționarea simultan ă prin cump ărarea unei valute și
vânzarea alteia, acestea aflându-se într-o continu ă schimbare a parit ății și întotdeauna se
tranzacționează în perechi, de exemplu euro /dolar sau dolar/yen. Tranzac țiile FX nu sunt
centralizate la o burs ă, la fel ca la pia ța de bunuri sau m ărfuri la termen, pia ța fiind
considerat ă „over the counter” (OTC), adic ă la vedere, sau o pia ță Interbank, pentru c ă
tranzacțiile sunt efectuate între dou ă părți prin telefon sau re țea electronic ă. Investitorii pot
răspunde unei fluctua ții valutare cauzat ă de evenimente economice, sociale, politice în
momentul când acestea se întâmpl ă (zi sau noapte) spre deosebire de orice alt ă piață
financiară.
Piața FX este numit ă „piața valutară interbancar ă” datorită faptului c ă în trecut a
fost dominat ă de bănci, incluzând b ăncile centrale, comerciale și de investi ții. Cu toate
acestea, procentajul participan ților crește rapid, și acum include și corpora ții mari
multinaționale, manageri financiari globali, dealeri autoriza ți, brokeri financiari interna-
ționali, traderi de titluri (ac țiuni și obligațiuni) și speculatori priva ți.
Cele mai tranzac ționate valute sunt acelea ale țărilor cu guverne stabile, cu b ănci
centrale recunoscute și inflație scăzută. În prezent, peste 85% din tranzac țiile zilnice includ
valutele principale: dolarul american (USD), yenul japonez (JPY), euro (EUR), lira sterlin ă
(GBP), francul elve țian (CHF), dolarul canadian (CAD), dolarul australian (AUD). Faptul c ă
pe Forex se tranzac ționează un num ăr mic de valute permite o mai mare putere de
concentrare din partea operatorului și, automat, un risc mai mic din acest punct de vedere, în
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
60
60timp ce pe pia ța bursieră se tranzac ționează mii de ac țiuni diferite, ceea ce îngreuneaz ă
opțiunea pentru una dintre ele.
Tranzacțiile FOREX necesită un depozit minim de 250 USD, clien ții putând s ă
execute tranzac ții cu o marj ă de până la 200 la 1 ca efect de levier, ceea ce înseamn ă că
investitorii pot executa tranzac ții de 10.000 USD cu o marj ă necesară inițială de aproximativ
60 USD. În tranzac ționarea ac țiunilor la burs ă se cere, în general, depozitarea întregi sume
necesare cump ărării acestora.
Pe piața Forex doar un mic procent din valoarea efectiv ă trebuie depozitat anterior
deschiderii unei pozi ții, care se nume ște marjă. Aceasta nu este o plat ă efectivă, ci mai mult
o asigurare de acoperire a eventualelor pierderi. O marj ă de 1% semnific ă cumpărarea unui
contract de 100.000 USD cu numai 1. 000 USD, deci clientul trebuie s ă aibă cel puțin 1.000
USD în contul s ău pentru a efectua aceast ă operațiune. Acest avantaj m ărește considerabil
riscul de operare pe Forex.
În limbajul comercial, o pozi ție lungă (long position) este una în care un comerciant
cumpără o valută la un pre ț cu scopul de a o revinde mai apoi la un pre ț mai ridicat,
investitorul beneficiind de o pia ță în creștere. O pozi ție scurtă (short position) înseamn ă că
un comerciant vinde o valut ă, anticipând deprecierea acesteia, investitorul beneficiind de o
piață în descre ștere. Cu toate acestea, e de re ținut că fiecare pozi ție FX necesit ă un investitor
care să aibă o poziție lungă și altul care s ă aibă o poziție scurtă.
Condițiile de pia ță dictează activitatea de tranzac ționare în orice zi. Ca o referin ță,
investitorul de la mic spre mediu poate tranzac ționa până la de 10 ori pe zi. Aproximativ
80% din toate tranzac țiile Forex dureaz ă 7 zile sau mai pu țin, în timp ce mai mult de 40%
durează mai puțin de 2 zile. Ca regul ă generală, o poziție este ținută deschisă până când
apare unul din urm ătoarele evenimente:
1. realizarea punctelor suficiente de profit, în urma unei pozi ții;
2. se declan șează ordinul „stop loss” specific.
O caracteristic ă important ă la tranzac țiile Forex este „trading on margin”, ceea ce
semnifică faptul că se pot tranzac ționa valori mai mari decât exist ă în contul deschis de o
persoană. Aceasta se reflect ă în valoarea de coresponden ță (paritatea) în func ție de care se
pot realiza tranzac ții față de câți bani sunt în cont.
O valoare des întâlnit ă în SUA este de 1:50, existând îns ă și valori de tranzac ționare
de 1:100, 1:200 și chiar mai mult ( până la 1:500 ). De exemplu, dac ă există în contul de
tranzacții Forex 200 USD, iar firma sau aplica ția de tranzac ționare Forex la care s-a apelat
oferă o rată de tranzac ționare de 1:50, teoretic se pot vinde sau cump ăra pe piața Forex în jur
la 10.000 USD, urmând s ă se câștige sau pierde sumele date din fluctua ția acestei sume.
Aplicația nu permite accesul la cei 10.000 USD, adic ă acești bani nu pot fi retra și sau
accesați, ei reprezint ă un fel de tranzac ție virtuală realizată de participant și garantat ă de cei
200 USD din contul participantului la tranzac ție.
Orice tranzac ție Forex implic ă două valute: una care se vinde și cealaltă care se
cumpără. De regul ă, nu este obligatoriu s ă se tranzac ționeze valut ă din cont, adic ă dacă în
cont exist ă 200 USD, se poate deschide o tranzac ție/poziție ce să presupun ă cumpărarea de
lire sterline cu euro (atâta timp cât pierderile la aceast ă tranzacție pot fi suportate de suma de
200 USD existent ă î n c o n t ) . C a u r m a r e , c â știgurile și pierderile se materializeaz ă foarte
rapid în func ție de evolu ția cursului celor dou ă valute alese, datorit ă posibilit ății de
tranzacționare de sume mai mari de cât cele din cont. Odat ă plasată o tranzac ție pentru o
sumă mult mai mare dintr-o anumit ă valută, aceasta va aduce pierderi și câștiguri în func ție
de evoluția cursului valutar dintre cele dou ă valute.
Piața bursieră are restric ții exprese în ceea ce prive ște vânzarea short, care pe Forex
sunt inexistente, ceea ce înseamn ă profit atât la cre șterea prețului, cât și la scăderea acestuia.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
61
61Dacă se cumpără ieftin o valut ă din pereche pentru a vinde sc ump, mai apoi se poate vinde
scump a doua valut ă pentru a cump ăra ieftin.
Piața bursieră este ușor influen țabilă la cump ărarea masiv ă de acțiuni de c ătre
anumiți participan ți la aceast ă piață. Pe Forex aceste manevre sunt mai pu țin eficiente
datorită volumului de tranzac ționare zilnic, lichidit ății fără precedent și anonimit ății
majorității participan ților.
De multe ori ac țiunile unei companii sunt influen țate de declara țiile anumitor
analiști care recomand ă diverse strategii. Pe pia ța Forex anali știi nu au nici o putere de
influență datorită „globaliz ării” acestei pie țe, ei limitându-se doar la a analiza datele. La
bursa de ac țiuni se tranzac ționează acțiunile unor companii, iar pe Forex monedele unor
națiuni, în rela ție directă cu cererea și oferta. Din acest punct de vedere este mai u șor de
analizat ansamblul factorilor macroeconomici ce caracterizeaz ă o economie.
Analiza fundamental ă este un punct cheie pentru tranzac ționarea valutelor, starea
de sănătate a economiei unei na țiuni determinând perioadele de apreciere sau nu a monedei
naționale. Pentru Forex sunt reprezentative rapoa rtele privind principalele puteri economice
de pe cele trei continente. În general, dolarul american reac ționează cel mai pronun țat la
datele macroeconomice. Lunar se public ă statistici privind rata șomajului pe luna
precedent ă, variații în venitul pe or ă, iar un procent ridicat în „Unemployment Report”
determină, de obicei, o depreciere a monedei țării respective.
O rată ridicată a dobânzilor interbancare dintr-o anumit ă țară face mai atractive
depozitele în aceast ă monedă, în timp ce o sc ădere a acestor dobânzi determin ă reorientarea
investitorilor spre alte oportunit ăți. Inflația în creștere este principala cauz ă a aument ării
ratei dobânzilor. Al ți indicatori importan ți se referă la încrederea consumatorului, vânz ările
de locuin țe, consumul casnic, încrederea sau neîn crederea în mediul de afaceri, varia țiile în
prețul unor produse principale etc. Toate aceste rapoarte trebuie privite în ansamblu, de
multe ori intervenind situa ții când pia ța decide s ă ignore anumite date. Pre țul petrolului este
un alt factor decisiv în evolu ția ratelor de schimb.
Alături de ace ști factori macroeconomici pia ța reacționează și la evenimente de
ordin social și politic. De exemplu, incertitudinile din via ța politică a unei na țiuni nu ajut ă
deloc moneda na țională, încetinind, în general, reformele economice.
Analiza tehnic ă este complementar ă analizei fundamentale. Având în vedere c ă
evoluția ratelor de schimb se reprezint ă prin grafice, metode de probabilit ăți matematice,
prin aceast ă analiză se încearc ă să se anticipeze viitoarele mi șcări pe baza celor deja ap ărute.
Analiza tehnic ă nu poate și nu va da niciodat ă soluții exacte, ci scenarii posibile.
Fără îndoială, în cadrul unei analize trebuie lua ți în considerare indicatori ce
acoperă diferite aspecte ale pie ței. De asemenea, un operator, înainte de aplicarea
indicatorilor, decide dac ă lucrează pe o bază zilnică (o poziție se deschide și se lichideaz ă în
aceeași zi) sau pe termen mai îndelungat, întrucât probabilit ățile pe termen scurt pot s ă nu
coincidă cu cele pe termen mai îndelungat.
Produsele tranzac ționate pe aceast ă piață sunt: tranzac ții pe pia ța valutar
internațională Forex; investi ții pe bursa interna țională de mărfuri (petrol și aur); investi ții
bursiere; conturi garantate; oportunit ăți de asigurare (hedging).
Piața a avansat atât de mult încât a ajuns la un punct în care termenul interbank
reprezintă orice persoan ă care este preg ătită să cumpere sau s ă vândă valută. Ar putea fi doi
indivizi sau orice om care ar vrea s ă schimbe euro în dolari. Oricum, se observ ă că majoritatea
brokerilor și a băncilor folosesc sisteme centralizate care asigur ă corectitudinea cota ției.
Principala caracteristic ă a conturilor garantate o reprezint ă asigurarea capitalului
indiferent de riscurile pie ței bursiere pe care se tranzac ționează. Profitabilitatea anual ă
obținută cu conturile garantate total se încadreaz ă între 42,3% și 54,2%, iar cea ob ținută cu
conturile garantate individuale a fost între min.30,8% și max.84,9%. Fondurile plasate
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
62
62într-un cont garantat sunt tranzac ționate pe pia ța Forex sau pe Bursa de Valori ale Statelor
Unite ale Americi.
Printre institu țiile financiare interna ționale care ac ționează pe FOREX se num ără și
MG Financial Group, care se situeaz ă pe poziții de lider pe lista companiilor-broker Forex.
MG Financial Group a fost fondat ă în 1992, în prezent fiind una dintre cele mai vechi și
renumite firme în domeniu. Pionier al serviciilor de operare online din 1997, MG și-a
perfecționat constant platformele de operare, în prezent oferind cota ții și grafice în timp real.
Instituția cu care MG Financial Group opereaz ă în vederea depozit ării fondurilor clien ților
săi este JP Morgan Chase Manhattan Bank, banc ă situată pe locul doi ca marime în Statele
Unite ale Americii.
Pe internet sunt multe companii ce ofer ă acces la pia ța Forex, multe dintre acestea
având și secțiuni de testare gratuit ă sau la costuri reduse a aplica țiilor de tranzac ționare
Forex. Astfel, se poate de schide un cont de test și se pot exersa abilit ățile de tranzac ționare
pe aceast ă piață. De asemenea, se g ăsesc și multe website-uri de analiz ă a cursurilor
valutare, a tendin țelor acestora cu articole din domeniul politico-bancar și analize și
previziuni legate de tendin țe ale cursului valutar. Cu toate acestea, tranzac țiile pe pia ța Forex
sunt foarte riscante.
Pe piața romaneasc ă, AsesoriaForex coopereaz ă cu MG Financial Group, oferind servicii
de consultan ță în vederea deschiderii unui cont real de operare pe pia ța Forex și servicii de
Introducing Broker pentru persoanele care, având experien ța necesară, doresc s ă-și manevreze
investiția personal sau printr-un operator din echipa AsesoriaForex sau din afar ă.
AsesoriaForex se adreseaz ă tuturor persoanelor interesate de tranzac ționarea pe
piața valutară internațională Forex, care în prezent opereaz ă conturi reale sau demonstrative,
si care nu au timpul sau experien ța necesară pentru a face o atent ă analiză de piață. Ea oferă
acestora, prin serviciile sale, posibilitatea de a specula de pe urma fluctua țiilor de pia ță în
scopul ob ținerii de profituri.
Semnalele puse la dispozi ție de aceasta iau în considerare elemente tehnice și
fundamentale în m ăsură să cauzeze aprecierea sau deprecierea cota ției unei perechi valutare,
dar cu o riguroas ă strategie de controlare a riscului. Raportul risc/randament este în
proporție de 1:2. Semnalele se pun la dispozi ție celor interesa ți prin email sau instant
messenger și corespund în principal sesiunilor Europa și SUA. Semnalele sunt pentru
perechile: EUR/USD, GBP/USD, USD/CHF și, mai rar, USD/JPY.
AsesoriaForex nu face promisiuni irealiste cu privire la num ărul de puncte generate
lunar, deoarece o astfel de promisiune nu concord ă cu specificul strategiei sale de pia ță, ceea
ce ar însemna expunerea la un risc nelimitat. Obiectivele sale centrale sunt realizarea unui
profit constant și minimizarea pierderilor. Unele luni sunt mai bune ca altele și, ca atare,
sumele câ știgate sau pierdute variaz ă.
Se recomand ă ca testarea oric ărui serviciu de semnale FX s ă se facă prin
intermediul unui cont demonstrativ, pentru a se putea vedea, în primul rând, dac ă se
potrivește stilului personal de operare al fiec ăruia. Performan ța anterioar ă nu este o garan ție
pentru rezultatele viitoare.
Majoritatea firmelor de servicii Forex din România intermediaz ă relația investitorului cu
brokerul din afar ă, cele mai multe având rolul de „introducing brokers”, adic ă inițierea și
consilierea în vederea demar ării investiției. La rândul s ău, brokerul str ăin are o rela ție cu cel pu țin
o bancă depozitar ă, cea la care clientul trimite banii, cu o banc ă de compensare/decontare
(clearance), cea prin care î și execută tranzacțiile pe Forex, de exemplu.
WBS Holding Ltd este singura firm ă de servicii Forex prezent ă în România care
oferă platforma de tranzac ționare proprie și, implicit, deschiderea direct ă a unui cont pe
aceasta. Oricum ar fi, investitorul trebuie s ă își transfere banii în afara țării, în acest caz,
Banca Della Swizzera Italiana. De aici, în func ție de piața pe care se intr ă, banii pleac ă către
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
63
63Lloyd’s (Londra), în cazul c ontractelor de diferen ță și Forex, sau c ătre Citygroup (New
York), în cazul celorlalte produse derivate.
Piața Forex a fost inaccesibil ă micului investitor datorit ă fondurilor necesare intr ării
pe piață. Dezvoltarea internetului a permis desc hiderea platformelor de operare online și
automat reducerea costurilor de tranzac ționare. Ulterior s-au mic șorat plafoanele de acces, în
prezent fiind posibil ă deschiderea unui cont real cu numai câteva sute de dolari. Ceea ce s-a
menținut în tot acest timp, de la apari ție și până azi, este riscul pe care-l prezint ă tranzacțiile
efectuate pe ea.
Bibliografie
Ito T., Lions R.K., Melvin M.T., “Is there priv ate information in the FX market? The Tokyo
experiment”, Journal of Finance , vol.53, nr.3, 1998;
Moldovan L., „Pia ța valutară externă (forex) – Motoarele economiei americane î și reduc
turația”, Capital , 28.04.2005;
Orjanu Rodica, “Pia ța FOREX, alternativ ă la bursele externe”, Săptămâna financiar ă,
nr.105/2007;
http://forexromania.asesoriaforex.com ;
www.forex-romania.ro ;
www.bursaforex.ro ;
www.ozforex.com ;
www.mgforex.com .
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
64
64PROBLEME ETICE ÎN MARKETING
ÎN CONTEXTUL INTEGR ĂRII ROMÂNIEI
ÎN STRUCTURILE ECONOMICO-SOCIALE
ALE UNIUNII EUROPENE
Mirela STOIAN
Conferențiar universitar doctor
Anca Elena RADULESCU
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. O problem ă etică poate fi definit ă drept o situa ție sau oportunitate
identificabil ă ce reclam ă, din partea individului sau organiza ției, alegerea între anumite
acțiuni care trebuie s ă fie evaluate ca fiind corecte sau gre șite, etice sau neetice.
Problemele etice referitoare la produs apar , în general, atunci când marketerii nu reu șesc
să identifice riscul asociat produsului, respectiv informa țiilor referitoare la func țiile,
valoarea sau utilizarea produsului. Cele ma i frecvente probleme etice generate de pre ț sunt
cele referitoare la fixarea pre țurilor sau cele referitoare la imposibilitatea evalu ării prețului
global. Natura emo țională și subiectiv ă a prețului creeaz ă multe situa ții în care
neînțelegerile dintre vânz ători și cumpărători genereaz ă probleme etice. Problemele etice în
distribuție implic ă relațiile între produc ători și intermediari. Promovarea poate cauza
probleme etice în diverse moduri, printre care enumer ăm publicitatea în șelătoare sau alte
instrumente promo ționale care manipuleaz ă și decepționează.
Cuvinte cheie: etica marketingului, produs, pre ț, distribuție, promovare
Utilizarea necorespunz ătoare a instrumentelor mixului de marketing conduce la
practici neetice, cum ar fi: crearea de produse pentru false nevoi; necorel ări în raportul
calitate/preț, care genereaz ă apariția pe pia ță a unor m ărfuri cu pre țuri „fără acoperire”;
pierderea identit ății de origine a m ărfii, urmare a lan țului complex de intermediari folosi ți în
canalul de distribu ție; informa ții false și / sau fără acoperire difuzate în media, publicitate
mincinoas ă, invocarea neadecvat ă a unor stimuli cu conota ție „tabu” pentru un public ce
aparține unei anumite etnii, religii, regiuni etc. Sintetic, etica în marketing:
reunește problematica normelor ce se cer îndeplinite și a valorilor ce se cer
realizate în cadrul presta țiilor tuturor partenerilor actelor de pia ță, pentru ca
acestea să se desfășoare într-un cadru moral;
are în vedere și pretențiile (cerin țele) grupurilor sociale vizate de fluxurile
ofertei de bunuri, servicii și idei, pe termen scurt, mediu și lung;
s-a cristalizat în perioada postbelic ă, pe fondul dezbaterilor referitoare la
responsabilitatea social ă a întreprinderii (1) în rapor turile sale cu furnizorii și
clienții;
este încorporat ă în domeniul mai larg al eticii afacerilor. (Danciu, 2001, pp.
507-517).
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
65
65 Câteva exemple referitoare la problemele etice rela ționate cu produsul, pre țul,
distribuția și promovarea sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Probleme etice tipice ale mixului de marketing
Elementele mixului de marketing Probleme etice tipice
Produsul Defectele produsului sunt ascunse, fapt care poate afecta
consumatorul.
Prețul Sunt indicate anumite pre țuri promoționale scăzute, dar în realitate
ele nu sunt utilizate.
Distribuția Internetul faciliteaz ă distribuția de produse contraf ăcute.
Promovarea Publicitate în șelătoare.
Fiecare pia ță are un sistem propriu de valori, sistem care trebuie respectat. Din
punct de vedere moral, apar dou ă probleme, și anume: efectul diferen țelor culturale asupra
acceptabilit ății practicilor de marketing; problemele etice propriu zise pe care le genereaz ă
activitatea de marketing.
În ceea ce prive ște cultura, apar mai multe d ileme (semne de întrebare):
• există standarde culturale diferite, dar acceptabile (ex: sistemul de promovare a
angajaților depinde de: merite, experien ță, statut social etc.)
• practicile de marketing nu sunt accep tate din punct de vedere etic în țara mamă,
dar sunt acceptate și percepute ca morale pe pia ța țintă (ex: atitudinea fa ță de alcool, droguri,
standarde referitoare la ținuta vestimentar ă etc.)
• nu există conflict moral, dar circumstan țele diferite au ca efect puncte de vedere
alternative asupra a ceea ce este sau nu acceptabil în practic ă (ex: standarde referitoare la
siguranța în minerit, la poluare etc.)
Cele mai importante probleme etice pe care le genereaz ă activitatea de marketing
pot fi încadrate în urm ătoarele categorii:
⇒ influența distructiv ă asupra imaginii organiza țiilor a unor ac țiuni ilegale sau a
oricăror decep ții pe care acestea le provoac ă publicului /clienților. Exemplu:
Johnson and Johnson a retras de pe pia ță medicamentul TYLENOL (dup ă 7
decese) (pierderi de 100 milioane dolari SUA) ; PERRIER a retras toate sticlele de ap ă, de pe
toate piețele (au fost depistate urme de benzen într-o sticl ă de apă, în Canada, în anul 1990)
(pierderi de 140 milioane dolari);
⇒ practicile privind produsul . Exemplu: tutunul. Firmele vând în afara grani țelor
produse ajunse la maturitate (chiar în declin în țara de origine);
⇒ practicile de contrafacere a produselorx (2). Pierderile anuale datorate
contrafacerilor sunt de miliarde de dolari.
Cele mai importante strategii de prevenire și combatere a contrafacerilor sunt: activit ăți de
lobby la nivel politic și administrativ (legisla ție, sancțiuni, codul Organiza ției Mondiale a
Comerțului); combaterea contrafacerii (programe de informare pentru identificarea
falsurilor, sisteme de etichetare speciale, recompensarea celor care denun ță falsurile);
dezvoltarea produsului astfel încât s ă fie cu un pas înaintea falsificatorilor (strategie
scumpă, uneori ineficient ă); chiar colaborarea cu falsif icatorii (atunci când costurile
acestora sunt mai mici);
⇒ promovarea produselor bazat ă pe diferen țe etice și filosofice;
⇒ practicile de marketing ale unor organiza ții care pot provoca pagube altor organiza ții:
preluarea unor firme concurente ; bariere la intrarea pe pia ță; concuren ță neloială;
x Produsele falsificate nu trebuie confundate cu” pie țele gri”, care vehiculeaz ă produse originale prin
canale de distribu ție neautorizate.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
66
66⇒ practicile de marketing în șelătoare : ambalaje de mari di mensiuni (exagerarea
conținutului): promovare (exagerarea performan țelor); pre țuri (prețuri de catalog fictive,
oferirea de „gratuit ăți” la cump ărarea anumitor produse);
⇒ poluarea cultural ă: mesaje care stimuleaz ă dorințele de înavu țire rapidă, putere,
acces rapid pe scara social ă;
⇒ marketingul gri : importul și vânzarea de produse bazate pe diferen țele de pre ț
datorate cursului de schimb, ta xelor locale, costurilor de pia ță diferite;
⇒ dumpingul . (Dibb Sally, Simkin Lyndon, Pride William, Ferrell O.C., 2005, pag.
795-798).
Factorii care influen țează adoptarea deciziilor etice în marketing sunt: factori
individuali (atunci când oamenii trebuie s ă rezolve conflicte etice, deciziile lor se bazeaz ă pe
propriile valori, fie ele corecte sau gre șite); relațiile organiza ționale (alegerile etice în
marketing se realizeaz ă împreună, de cele mai multe ori, la nivelul grupurilor sau în cadrul
unor discu ții cu diferi ți colaboratori); oportunitatea (un set de condi ții favorabile care
impune limite sau genereaz ă noi opțiuni).
Figura 1 Factorii care influen țează adoptarea deciziilor etice
Reglementarea practicilor de marketing în scopul evit ării conflictelor etice presupune:
politici guvernamentale (legisla ție: antitrust; pentru protec ția consumatorilor, pentru protec ția
intelectual ă, pentru combaterea corup ției); coduri etice pentru pie țe (aceleași norme și standarde
pentru toate pie țele); coduri etice adoptate de organiza ții (pentru angaja ți, de exemplu).
Note
(1) Există însă și specialiști (Milton Friedman) care consider ă că întreprinderile nu
au altă responsabilitate decât aceea de a câ știga bani. Dac ă „încearcă” și alte responsabilit ăți,
fac mai mult r ău decât bine: „nu exist ă decât o singur ă responsabilitate social ă în afaceri și
aceea este cre șterea profitului”.
(2) Produsele falsificate nu trebuie confundate cu „pie țele gri”, care vehiculeaz ă
produse originale prin canale de distribu ție neautorizate.
Bibliografie
Crăciun Dan, Morar Vasile, Macoviciuc Vasile, 2005 „Etica afacerilor”, Editura
Paideia, Bucure ști
Danciu Victor, 2001, „Marketing interna țional”, Editura Economic ă, București
Dibb Sally, Simkin Lyndon, Pride William, Ferrell O.C., 2005, „Marketing. Concepts
and Strategies”, Houghton Mifflin Company, Boston, U.S.A.
Kotler Philip, Roberto Ned, Lee Nancy, 2002, „Social Marketing. Improving the Quality
Life”. Second edition, SAGE P ublication, California, USA
Deciziile
etice Factori
individuali Relațiile
organizaționale
Oportunitatea
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
67
67ABORDĂRI COMPARATIVE PRIVIND
FISCALITATEA ÎN STATELE MEMBRE
ALE UNIUNII EUROPENE
Iulian BRA ȘOVEANU
Lector universitar
Laura OBREJA BRA ȘOVEANU
Lector universitar
Cristian PĂUN
Lector universitar
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat: Rolul și dimensiunea implic ării statului în economie reprezint ă cel mai
important subiect de dezbatere pentru toate școlile de gândire economic ă. În implicarea sa
în economie, statul utilizeaz ă ca un instrument important politica fiscal ă. După aderarea la
Uniunea European ă, România se afl ă în fața unei noi provoc ări: integrarea european ă.
Politica fiscal ă trebuie astfel utilizat ă încât să sprijine convergen ța nominal ă și reală, dar
în același timp să fie suficient de flexibil ă astfel încât s ă economia țării noastre s ă poată
trece mai u șor peste șocurile integr ării. Am prezentat în acest articol cele mai importante
trăsături ale sistemelor fiscale ale statelor membre ale Uniunii Europene legate de cele mai
importante venituri fiscale: impozitul pe profit, impozitul pe veniturile persoanelor fizice,
contribuțiile sociale obligatorii, taxa pe valoarea ad ăugată, accizele armonizate. Analiza a
fost realizat ă pentru perioada 1995-2007.
Cuvinte-cheie: impozitare, impozitare direct ă, impozitare indirect ă, contribu ții
sociale obligatorii, impozitul pe profit, impozitu l pe veniturile persoa nelor fizice, taxa pe
valoarea ad ăugată, accizele armonizate.
Clasificarea REL: 20I, 8K.
Introducere
La 1 ianuarie 2007 țara noastr ă a aderat la Uniunea European ă. Politica fiscal ă este
o component ă esențială a integrării europene. În cazul impozit ării indirecte România trebuie
să respecte cerin țele directivelor comunitare, în vederea integr ării în piața unică european ă.
În cazul impozit ării directe nu exist ă însă modalități de așezare a acestora impuse de c ătre
Uniunea European ă. Am prezentat în acest articol modalit ățile de așezare a celor mai
importante instrumente fiscale în statele membre ale UE, pe baza datelor actualizate din 2007. Am analizat impozitul pe profit, impozitul pe veniturile persoanelor fizice, taxa pe
valoarea ad ăugată, accizele armonizate și contribu țiile sociale obligatorii.
1. Impozitul pe profit
Tendința generală la nivelul statelor UE în perioa da 1995-2007, pentru impozitul pe
profit, a fost de reducere semnificativ ă a cotelor de impozitare. Mediul de afaceri privat este
impulsionat prin aceste reduceri în apro ape toate statele membre UE 27. Chiar și Finlanda,
care în perioada analizat ă a înregistrat o cre ștere de 1 punct procentual (pp) a cotei de
impozitare, în ultimii trei ani a redus cota de impozit cu 3 puncte procentuale. Singura țară
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
68
68membră UE care nu a modificat deloc cota de impozit este Suedia (cota este 28%). Modelul suedez
este întâlnit și în Norvegia în aceast ă perioadă (cota 28% este, de asemenea, constant ă).
Cea mai mare cot ă de impunere exist ă în cazul Germaniei și Italiei, atât în anul
1995 cât și în 2007. Tendin ța a fost îns ă de scădere semnificativ ă. În Germania impozitarea
profiturilor s-a redus de la 56,8% în 1995 la 38, 7% în 2007, iar în Italia de la 52,2% la
37,3%. Cea mai mare reducere, de 30 de puncte procentuale, s-a înregistrat îns ă în Bulgaria,
de la 40% la 10%. Irlanda a înregistrat o reducer e a cotei de la 40% la 12,5%, deci de 27,5
puncte procentuale, iar România o reducer e de la 38% la 16%, deci de 22 puncte
procentuale. Țara noastr ă este deci în primele trei din UE 27 la acest capitol al modific ărilor
cotei în intervalul 1995-2007. Și prin nivelul cotei actuale de impozitare a profitului țara
noastră se află printre cele mai atractive dintre țările UE 27.
1,000,000,002,00-2,20-2,50-3,00-4,00-6,00-6,20-9,00-9,50-10,00-11,00-11,30-13,10-15,00-15,00-15,00-17,00-18,10-21,00-21,00-22,00-27,50-30,00-
1,10-
FIMTSEHUSIFRESUKEEDKBEATNLLVLTLUPTELITCYCZDEPLSKROIEBG
Sursă: prelucrări proprii.
Figura 1. Modific ările cotei de impozitare a profitului în perioada 1995-2007, în statele UE
Pe baza valorilor din 2007, ierarhia cresc ătoare a cotei de impunere ajustat ă este
următoarea:
Sursa : Comisia european ă
Figura 2. Cotele ajustate de impunere a profiturilor în 2007,
în statele membre UE
Observăm că țara noastr ă are una dintre cele mai mici cote de impunere la
momentul actual. Bulgaria și Cipru înregistreaz ă cea mai mic ă cotă, de 10%. Urmeaz ă
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
69
69Irlanda cu o cot ă de 12,5% și Letonia cu de 15%, redus ă deci cu 10 pp fa ță de cota unic ă de
impozitare a persoanelor fizice, apoi țara noastr ă cu 16%.
Dintre țările membre UE ce aplic ă o cotă unică de impozitare remarc ăm faptul c ă
Slovacia și Estonia aplic ă aceeași cotă și în cazul persoanelor juridice, și în cazul celor
fizice, în timp ce Lituania și Letonia au cote mai mici cu 9 respectiv 10 pp pentru
impozitarea profitului, în raport cu impozitarea persoanelor fizice.
Valori apropiate de media statelor UE (24,5% pentru UE 27, respectiv 25,5%
pentru UE 25) au Slovenia, Republica Ceh ă, Grecia, Austria, Olanda, Finlanda și Portugalia.
Danemarca, Suedia și Norvegia practic ă aceeași cotă de impozitare a profitului, de
28%, valoare apropiat ă de media grupului de state EUR 13 (28,5%). Luxemburg practic ă o
cotă de 29,6% iar Marea Britanie de 30%, în timp ce Spania, Belgia, Fran ța și Malta au cote
cuprinse între 32,5 și 35%. Așa cum am amintit deja, cea mai mare impozitare a profiturilor
se înregistreaz ă în Germania și Italia.
Media aritmetic ă a acestor cote, pentru statele UE 27 și UE 25, are o evolu ție
similară în perioada 1995-2007, reducâ ndu-se de la 35% la 25%. Dac ă în 1995 media UE 27
depășea cu 0,3 pp media UE 25, în 2007 media UE 25 dep ășește media UE 27 cu 1 pp.
Media grupului de state EUR 13 este, în mod c onstant, cu aproximativ 3 pp mai mare decât
celelalte dou ă valori medii.
2. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
În statele membre UE 27 exist ă două modalități de așezare a impozitului pe
veniturile persoanelor fizice: în cote progresive și în cotă proporțională (cota unic ă). Cotele
prezentate pentru statele membre sunt de regul ă valabile pentru impunerea veniturilor din
salarii, pentru alte venituri ale persoanelor fizice (cum ar fi, spre exemplu, veniturile din
dobânzi sau investi ții în titluri de valoare, veniturile din jocuri de noroc, veniturile din
moșteniri, dona ții, transferuri de propriet ăți imobiliare) existând cote de impozitare
particularizate.
Așa cum era de a șteptat, ținând cont de încas ările fiscale foarte ridicate realizate
de către acest stat din impozitarea veniturilor persoanelor fizice, Danemarca are cea mai
mare cotă de impunere a veniturilor persoanelor fizice,. Suedia o urmeaz ă, iar Finlanda are o
a patra cot ă maximă de impozitare. Norvegia este departe de celelalte țări nordice, în cazul
acestui impozit, aflându-se la peste 10 pp distan ță. Cu o cot ă maximă de cel pu țin 50% se
mai află, pe lângă țările nordice men ționate anterior, Belgia, Austria, Slovenia și Olanda.
Sursa datelor: Comisia European ă.
Figura 3. Cota maxim ă de impozitare a veniturilor persoanelor fizice în 2006:
Pe ansamblul țărilor UE 27, observ ăm că marea lor majoritate au cote maxime de
impozitare de peste 38,95%, doar 7 state având o impozitare a veniturilor persoanelor fizice mai
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
70
70mică sau egală cu 30%. Țara noastr ă a trecut de la grupa medie a UE (cota maxim ă 40%), la
extrema minim ă, România având cota cea mai mic ă dintre toate statele membre UE.
Voi prezenta în continuare modalit ățile de impozitare a venitu rile persoanelor fizice
(cod impozit ESA 95: d51a) în statele UE 27, pe baza datelor Comisiei Europene.
Cota unic ă de impozitare are la baz ă ideile de simplitate, transparen ță și eficiență în
colectare. Cota unic ă a fost introdus ă pentru prima oar ă în Estonia și Lituania, în 1994, în
mărime de 26% și respectiv 33%. A urmat Letonia în 1995 cu cota de 25%, Rusia și Serbia
în 2001, cu 13 respectiv 14%. În 2004 au aplicat aceast ă cotă Ucraina (13%) și Slovacia
(19%), iar în 2005 România (16%) și Georgia (12%). Observ ăm că România este ultima
venită pe aceast ă linie de impozitare. Dintre țările prezentate mai sus, cea mai mic ă dintre
aceste cote este aplicat ă în Georgia.
În Slovacia, cota de impozitare unic ă este în continuare 19%, în Letonia este în
continuare 25%, în Estonia aceasta a sc ăzut la 22% în 2007, urmând ca începând cu 2009 s ă
fie 20%, în Lituania a sc ăzut la 27% în 2006, urmând ca în 2008 s ă devină 24%.
Valoarea încas ărilor din acest impozit în 2005 variaz ă între 2,76% și 5,77% din
PIB, aceste state caracterizându-se printr-o fiscalitate redus ă sau medie în ceea ce prive ște
acest impozit.
Dintre țările europene ce aplic ă cote progresive se remarc ă țările nordice ce au cea mai
ridicată fiscalitate a acestui impozit. În Danemarca, impozitarea ridicat ă a veniturilor persoanelor
fizice contribuie și la finanțarea sistemului public de pensii. În Finlanda, în 2007 exist ă 5 cote de
impozitare, cea minim ă fiind 9% iar cea maxim ă de 50%. Cota maxim ă se aplică pentru un venit
de peste 86400 de euro. Cota medie este de 24%. Venitul de pân ă la 12400 de euro este scutit de
impozitare.Ca medie pentru țările nordice, încas ările din acest impozit sunt de aproximativ 15%
din PIB și 33,33% din totalul veniturilor fiscale. Tendin ța acestui impozit în perioada 2001 – 2005
a fost totuși de reducere continu ă pentru statele nordice.
Alte state care practic ă o impozitare ridicat ă a veniturilor persoanelor fizice sunt
Belgia, Marea Britanie, Italia și Franța. O fiscalitate medie întâlnim în Austria, Luxemburg,
Spania, Olanda, Ungaria, Malta, Slovenia și Portugalia. O fiscalitate redus ă a acestui impozit
au Grecia, Republica Ceh ă, Polonia, Bulgaria, Cipru.
România este îns ă țara cu cea mai mic ă fiscalitate a impozitului pe venitul
persoanelor fizice, atât în ceea ce prive ște nivelul cotei de impozitare, cât și în ceea ce
privește ponderea în PIB a încas ărilor din acest impozit (2,4% în 2005 și 2,9% în 2006).
3. Taxa pe valoarea ad ăugată (TVA)
Sistemul european privind TVA s-a instituit și se modific ă pe baza Directivelor UE.
S-a procedat la uniformizarea bazei de impozitare și a cotelor de impozitare începând cu
anul 1977. Unele state membre au negociat pentru a ob ține exceptare de la plata TVA sau
cote diferen țiate de impozitare pentru unele regiuni sau teritorii.
Cota standard de impozitare este stabilit ă la un nivel minim de 15%, statele membre
putând m ări această cotă la maxim 25%. Pot exista și cote reduse de impozitare sau cote
foarte reduse (sub 5%), pentru anumite produse de strict ă necesitate. Exist ă și cota zero, ca
excepție (spre exemplu în Marea Britanie), dar aceasta va dispare, inten ția fiind de a stabili
o valoare minim ă a cotei de impozitare reduse la 5%.
Cote foarte reduse exist ă în Irlanda (4,8%), Grecia (4,5%), Spania (4%), Italia (4%),
Luxemburg (3%), Polonia (3%) și Franța (2,1%).
O altă particularitate întâlnit ă în rândul statelor UE o reprezint ă cota parking, care
este o cot ă specială de TVA practicat ă pentru anumite bunuri, în cinci state membre.
Valoarea acesteia este 12% (Belgia, Austria, Luxemburg și Portugalia) și respectiv 13,5%
(Irlanda) în acest moment.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
71
71Utilizarea cotelor diferen țiate de TVA se realizeaz ă în funcție de importan ța pentru
existența umană a anumitor categorii de bunuri și servicii. Bunurile de lux trebuie s ă aibă o
cotă maximă, bunurile de strict ă necesitate sau pentru copii și pensionari ar trebui s ă aibă o
cotă minimă (redusă sau foarte redus ă). Sunt incluse în ultima categorie alimentele de baz ă,
medicamentele, hainele și rechizitele pentru copii. Acest ra ționament nu este îns ă respectat
de către toate statele membre, decizia fiind la latitudinea autorit ăților locale. România nu
respectă acest principiu, pentru c ă nu aplică cota de 9% pentru aceste categorii de bunuri.
Tabelul 1
Cotele TVA în vigoare la 1 mai 2007 în statele membre ale UE
State Membre Simbol Cota foarte redus ă Cota redus ă Cota standard Cota parking
Belgia BE – 6 21 12
Bulgaria BG 7 20
Republica Ceh ă CZ – 5 19 –
Danemarca DK – – 25 –
Germania DE – 7 19 –
Estonia EE – 5 18 –
Grecia EL 4,5 9 19 –
Spania ES 4 7 16 –
Franța FR 2,1 5,5 19,6 –
Irlanda IE 4,8 13,5 21 13,5
Italia IT 4 10 20
Cipru CY – 5 / 8 15 –
Letonia LV – 5 18 –
Lituania LT – 5 / 9 18 –
Luxemburg LU 3 6 15 12
Ungaria HU – 5 20 –
Malta MT – 5 18 –
Olanda NL – 6 19 –
Austria AT – 10 20 12
Polonia PL 3 7 22 –
Portugalia PT – 5 / 12 21 12
România RO 9 19
Slovenia SI – 8,5 20 –
Slovacia SK – 10 19 –
Finlanda FI – 8 / 17 22 –
Suedia SE – 6 / 12 25 –
Marea Britanie UK – 5 17,5 –
Sursă date: Serviciile Comisiei
Cota maxim ă de impunere (25%) se reg ăsește în Danemarca și Suedia. Urmeaz ă cu
o cotă de 22% a treia țară nordică membră a UE, Finlanda, împreun ă cu Polonia. România
este în grupul statelor de mijloc, cu o cot ă de 19%, pe pozi ția 14-19 din aceast ă ierarhie, deci
în jumătatea inferioar ă. Cea mai relaxat ă fiscalitate în ceea ce prive ște TVA se reg ăsește în
Spania (unde cota standard este de 16%), în Cipru și în Luxemburg, țări care practic ă cota
minimă de 15%, impus ă așa cum am precizat anterior prin directivele Comisiei.
Danemarca este singurul stat membru al UE care nu are cot ă redusă. Cota redus ă
minimă de impunere (5%), valoare impus ă prin directivele comisiei, se reg ăsește în
Republica Ceh ă, Estonia, Cipru, Letonia, Litu ania, Ungaria, Malta, Portugalia și Marea
Britanie. România este în grupul statelor cu o cot ă redusă ridicată, de 9%, aflându-se pe
pozițiile 21-22 la egalitate cu Grecia, deci în jum ătatea superioar ă a ierarhiei. România este
depășită la această cotă doar de c ătre Italia, Austria și Slovacia (cu cote de 10%) și respectiv
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
72
72Irlanda, care are cea mai ridicat ă cotă redusă, 13,5%. De notat egalitatea la care s-a ajuns
între cota redus ă și cea parking în Irlanda (practic în acest moment pot fi unificate).
4. Accizele armonizate
În domeniul accizelor, armonizarea prevede produsele pentru care se realizeaz ă
aceasta, nivelul minim impus de accizare pent ru anumite produse, regimul general,
depozitarea, circula ția și controlul produselor supuse acciz ării. De regul ă, plata accizelor se
realizează în statul în care sunt consumate produsele accizabile. Voi prezenta în continuare
mărimile câtorva accize armonizate, pentru țara noastr ă și statele UE 27, pentru a realiza
poziționarea României fa ță de celelalte state.
Sursă date: Serviciile Comisiei
Figura 4. Accizele pentru alcoolul etilic pur, în statele membre UE, valabile la 1 iulie 2007
Acciza minim ă cerută de UE este de 550 de euro/ hectolitru (hl) de alcool pur.
România are o acciz ă de 750 de euro/ hl. de alcool pur, prev ăzută a rămâne constant ă până
în 2010. Deci impozitarea în România nu se afl ă la nivelul minim cerut, dep ășind cu 200 de
euro/ hl. de alcool pur acest nivel (o cre ștere de aproximativ 50% fa ță de minimul cerut)
Ies în eviden ță, cu valori foarte ridicate fa ță de celelalte state și față de minimul impus,
Suedia cu 5374 de euro/ hl. de alcool pur, Irlanda cu 3925 de euro/ hl. de alcool pur, Marea Britanie cu 2885 de euro/ hl. de alcool pur și Finlanda cu 2825 de euro/ hl. de alcool pur.
Cele mai reduse valori ale acestei accize se înregistreaz ă în Bulgaria 562 de euro/
hl. de alcool pur și în Cipru 607 de euro/ hl. de alcool pur.
Acciza minim ă cerută de UE
pentru produsele inte rmediare alcoolice este de 45 de
euro/ hl. de produs. România are o acciz ă de 51,08 de euro/ hl. de produs, prev ăzută a rămâne
constantă până în 2010. Deci impozitarea în România nu se afl ă la nivelul minim cerut,
depășind cu 6,08 euro/ hl. de produs acest nivel (o cre ștere de aproximativ 13% fa ță de minimul
cerut). Ies în eviden ță, cu valori foarte ridicate fa ță de celelalte state și față de minimul impus,
Suedia cu 484,05 de euro/ hl. de produs, Finla nda cu 424 de euro/ hl. de produs, Irlanda cu
396,12 de euro/ hl. de produs și Marea Britanie cu 350,06 de euro/ hl. de produs.
Cele mai reduse valori ale acestei accize se înregistreaz ă în Grecia 45 de euro/ hl.
de produs pur și în Cipru 45,6 de euro/ hl. de produs.
La bere și la vinuri nu exist ă accize minime impuse. La vinuri se remarc ă Irlanda și
Anglia cu niveluri extrem de mari fa ță de estul țărilor membre UE.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
73
73
Sursă date: Serviciile Comisiei
Figura 5. Accizele la benzina f ără plumb, în statele membre UE, în vigoare la 1 iulie 2007
Accizele sunt exprimate în euro la 1000 litri de produs. Acciza minim ă cerută este
de 359 de euro la 1000 litri. Pentru România, aceast ă acciză este de 327,29 de euro la 1000
litri, urmând s ă crească în 2009 la 335,72 iar în 2010 la 348, 04 de euro la 1000 litri. În acest
caz țara noastr ă aplică deci o acciz ă mai mică decât minimul cerut.
Cele mai mari accize se înregistreaz ă în Marea Britanie, de 760 de euro la 1000
litri, în Olanda, de 678,79 de euro la 1000 litri și în Germania, de 670 de euro la1000 litri.
Cele mai reduse valori ale acestei accize se înregistreaz ă în Lituania, de 287,01 de
euro la 1000 litri și în Estonia, de 287,54 de euro la 1000 litri.
Acciza minim ă la motorin ă, cerută de UE, este de 302 de euro la 1000 litri. Pentru
România aceast ă acciză este de 259,91 de euro la 1000 litri, urmând s ă crească până la
293,22 de euro la 1000 litri în 2010. În acest caz țara noastr ă aplică deci o acciz ă mai mică
decât minimul cerut.
Cele mai mari accize se înregistreaz ă în Marea Britanie, de 806,1 de euro la 1000
litri și în Germania, de 485,7 de euro la 1000 litri.
Cele mai reduse valori ale acestei accize se înregistreaz ă în Lituania, 245,22 de
euro la 1000 litri și în Estonia, 245,42 de euro la 1000 litri.
Valorile accizelor din țara noastr ă care sunt în 2007 sub minimul cerut de c ătre
Uniunea European ă, sunt explicate prin calendarul de armonizare a acestor valori, pentru
țările membre UE de dup ă 2004. Pentru a nu realiza o cre ștere a infla ției și a nu reduce
puterea de cump ărare a contribuabililor printr-o terapie de șoc, aceste accize sunt majorate
gradual, conform unui calendar stabilit împreun ă cu Comisia.
Pentru accizele la țigarete am prezentat în figura 6 ponderea accizei în cadrul
prețului final de vânzare cu am ănuntul. Partea de jos a fiec ărei ponderi este reprezentat ă de
acciza specific ă, iar cea de sus de acciza procentual ă (ad-valorem).
Cel mai mare procent din pre țul de vânzare cu am ănuntul este înregistrat în Spania,
Franța, Ungaria și Portugalia. Țara noastr ă se află printre țările cu o pondere redus ă, deși
diferențierile sunt mici, toate statele aflându-se între 52 și 62%.
România se afl ă printre țările cu o pondere ridicat ă a accizei specifice din pre țul de
vânzare final (aproximativ 40%). Țările cu ponderea cea mai mic ă în prețul final a acestei
accize specifice sunt Grecia și Italia (aproximativ 3%).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
74
74
Sursă date: Serviciile Comisiei
Figura 6. Accizele la țigarete, în statele membre UE, în vigoare la 1 iulie 2007
Din aceste prezent ări putem concluziona c ă țara noastră se află pe un trend ascendent privind
mărimea accizelor, dar se afl ă în general în jum ătatea inferioar ă a statelor UE în ceea ce prive ște
mărimea acestor accize armonizate. Este un lucru normal, dac ă ne gândim la puterea de cump ărare
redusă a contribuabililor români. De altfel, accizele sunt un cost al integr ării ce va trebui suportat.
Terapia gradual ă este cea utilizat ă în creșterile acestor accize.
5. Contribu țiile sociale obligatorii
Pentru aceast ă categorie fiscal ă, integrarea european ă nu prevede armonizarea, sau
anumite valori minime. Exist ă astfel o multitudine de modalit ăți concrete de a șezare a
contribuțiilor în țările UE 27. Sunt prezentate în continuare, cu titlu exemplificativ, câteva
dintre contribu țiile sociale obligatorii ale statelor membre UE.
În Belgia, contribu țiile sociale obligatorii sunt datorate în urm ătoarele cote: 35% de
către angajatori, iar 13% de c ătre angaja ți. Cota total ă e s t e d e 4 8 % . Î n R e p u b l i c a C e h ă,
contribuțiile sociale obligatorii sunt datorate în urm ătoarele cote: 35% de c ătre angajatori,
iar 12,5% de c ătre angaja ți. Cota total ă este de 47,5%. Aceste contribu ții acoper ă și
sănătatea și șomajul. În Austria, contribu țiile sociale obligatorii sunt datorate în urm ătoarele
cote: 21 % de c ătre angajatori, iar 17,0 % de c ătre angaja ți. Cota total ă este de 38%.
În Letonia, contribu țiile sociale obligatorii sunt datorate în urm ătoarele cote: 24,09
% de către angajatori, iar 9,0 % de c ătre angaja ți. Cota total ă a fost redus ă în 2001 de la 35
la 33,09 %. În Lituania, contribu țiile sociale obligatorii sunt datorate în urm ătoarele cote: 31
% de către angajatori, iar 3,0 % de c ătre angaja ți. Cota total ă este de 34%. În Estonia,
contribuțiile sociale obligatorii sunt datorate în urm ătoarele cote: 33 % de c ătre angajatori
(13% pentru s ănătate iar 20% pentru pensii: 16% pent ru sistemul principal, 4% pentru
sistemul secundar de pensii); iar 2,0 % de c ătre angaja ți, pentru pilonul secundar de pensii.
Cota total ă este de 37%. Șomajul a fost introdus în 2002: 1% angajatorii și 0,5% angaja ții.
Din 2006 aceste contribu ții au devenit 0,6% pentru angajatori și 0,3% pentru angaja ți.
În Bulgaria, cota total ă a acestor contribu ții fost redus ă de la 35,7% în 2000 la
29,5% în 2006. Propor ția suportat ă angajator: angajat es te 65:35. În 2010 aceast ă proporție
va deveni 50:50. În Cipru, contribu țiile sociale obligatorii sunt datorate în urm ătoarele cote:
10 % de c ătre angajatori, iar 4,0 % de c ătre angaja ți. Cota total ă este de 14%.
În Slovacia, contribu țiile sociale obligatorii sunt datorate în urm ătoarele cote:
– pentru pensii angajatorul datoreaz ă 14% iar angajatul 14%; cota total ă este 28%; din aceste
încasări 9% merg c ătre pilonul secundar de pensii;
– pentru asigur ările sociale de s ănătate angajatorul datoreaz ă 10% iar angajatul
4%;
– atât angajatorul cât și angajatul pl ătesc 4,4% pentru persoane cu handicap;
– pentru șomaj se pl ătește 1% atât de c ătre angajator, cât și de către angajat.
– doar angajatorul pl ătește 0,8 % pentru asigur ări de accidente, 4,75 % pentru
fondul de rezerv ă și 0.25 % pentru fondul de garantare.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
75
75Slovacia are sistemul cel mai complex, al ături de țara noastră. Cotele din țara noastră au
scăzut semnificativ, dar sunt înc ă printre cele mai ridicate printre statele membre UE.
Concluzii
În urma analizelor realizate am constatat c ă, deși armonizarea fiscalit ății nu este
obligatorie decât în cazul impozitelor indirecte, țara noastr ă se încadreaz ă în tendin ța
generală a statelor membre UE de reducere a cotelor de impozitare a profitului și a
veniturilor persoanelor fizice. România a adopt at modelul cotei unice de impozitare practicat
de către țările baltice, foste sovietice, și de către Slovacia.
Cota unic ă din țara noastr ă este cea mai mic ă dintre cotele statelor membre în cazul
impunerii veniturilor persoanelor fizice, și printre cele mai mici patru cote în cazul
impozitării profitului. România este țara cu cea mai mic ă fiscalitate a impozitului pe venitul
persoanelor fizice, atât în ceea ce prive ște nivelul cotei de impozitare, cât și în ceea ce
privește ponderea în PIB a încas ărilor din acest impozit.
Diferențele dintre valorile maxime și cele minime înregistrate în statele membre UE sunt
foarte mari: 28,7 pp în cazul impozit ării profiturilor și 43 pp în cazul impozit ării veniturilor
persoanelor fizice. Aceasta arat ă un grad ridicat de diversitate a impunerii directe în UE, cu toate c ă
există tendința generală de reducere a acestora. Țările dezvoltate ale UE î și permit să mențină niveluri
ridicate ale impunerii directe, prin compara ție cu celelalte state membre.
Cota unic ă și în general cotele mai reduse de impozitare, în cadrul pie ței unice a
UE, sunt modalit ăți de a atrage investi ți mai mari, de a face mediul de afaceri mai atractiv.
În cazul cotelor de contribu ții sociale obligatorii, România are un sistem destul de
complicat, iar țara noastr ă are încă un nivel dintre cele mai ridicate, în cadrul statelor
membre UE, de și aceste cote se afl ă într-o tendin ță de reducere începând cu anul 2004.
România are cote de TVA mai ridicate decât media statelor UE, iar cota redus ă de
TVA este printre cele mai mari trei cote reduse din UE. Aceast ă situație poate trage un
semnal de alarm ă dacă ne gândim la puterea redus ă de cump ărare a contribuabililor români
și la faptul c ă această cotă nu se aplic ă pentru produse alimentare de strict ă necesitate sau la
toate medicamentele.
În cazul accizelor, România are valori mai mici decât media, de regul ă, dar valorile
accizelor pentru România sunt în cre ștere în perioada viitoare, datorit ă calendarului de
armonizare a acestora cu valorile minime cerute de reglement ările europene.
Din analizele realizate am putut observa o foarte mare asem ănare între sistemul
fiscal din țara noastr ă și cel din Slovacia:
– ambele state practic ă o cotă unică de impozitare a venitur ilor persoanelor fizice
și juridice, cu un plus de 3 pp pentru Slovacia; la momentul introducerii cotei
unice în țara noastr ă, a existat varianta ca aceasta s ă fie 19%, ulterior fiind îns ă
introdusă legislativ m ărimea de 16% pentru aceast ă cotă unică;
– cota standard de TVA este 19% în ambele state, iar cota redus ă este 10% în
Slovacia și respectiv 9% în țara noastr ă;
– cotele de contribu ții sociale obligatorii din România sunt, al ături de cele din Slovacia, cele
mai complexe și cele mai ridicate în compara ție cu celelalte statele membre; din nou exist ă
un plus de aproximativ 3 pp pentru cotele din Slovacia fa ță de cele din România;
– dacă urmărim mărimea accizelor armonizate prezentate anterior, observ ăm din nou m ărimi
comparabile, cu mici plusuri pentru Slovacia.
Pe ansamblu, Slovacia are un grad de fiscal itate general cu 1,1 pp mai mare decât
România în 2006. În 2006, România înregistra cel mai mic grad de fiscalitate dintre statele
membre UE, iar Slovacia avea o a doua valoare dup ă minim, împreun ă cu Lituania.
Bibliografie:
Iulian Bra șoveanu, „Repere ale politicii fiscale a României în perioada de tranzi ție și în
economia de pia ță, teză de doctorat”, teză de doctorat , București, 2007.
Documentele oficiale ale Comisi ei europene privind impozitarea , 2007.
Codul fiscal al României .
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
76
76
DETERMINAN ȚII CREȘTERII ECONOMICE
ȘI COMPETITIVITATEA ROMÂNIEI,
O ANALIZ Ă EMPIRIC Ă
Dan CĂTĂNEȚ
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Alina CĂTĂNEȚ
Asistent universitar drd.
Universitatea Media
Cătălina RADU
Asistent universitar drd.
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Ratele de cre ștere economic ă pe termen lung variaz ă foarte mult între țări
și au un impact deosebit asupra nivelului de trai al popula țiilor acestora. Folosind cadrul
general de analiz ă a determinan ților creșterii economice introdus de Barro (1991, 1995,
2003), am demonstrat c ă ritmul de cre ștere este influen țat pozitiv de un nivel ini țial mai
ridicat al speran ței de viață la naștere, de gradul de școlarizare în înv ățământul secundar și în
învățământul ter țiar, de nivelul economisirii, investi țiile străine directe, deschiderea
economiei, formarea brut ă de capital, dezvoltarea sectorului financiar-bancar, capitalizarea
bursieră, creditul intern oferit de sectorul bancar, rata dobânzii reale, agregatul monetar M2,
de indicele ratei reale de schimb. Un rol negativ asupra ritmului de cre ștere economic ă îl au
consumul guvernamental, șomajul, instabilitatea macroeconomic ă, inflația, deficitul bugetar,
soldul contului curent, ritmul de cre ștere a popula ției și rata fertilit ății.
În acest cadru, evolu ția și perspectivele determinan ților creșterii economice în
România, sunt în general pozitive. Îns ă, din punct de vedere a competitivit ății, România
trebuie să facă progrese, mai ales pentru a face fa ță noilor provoc ări din Uniunea European ă,
așa cum se arat ă și în Raportul Competitivit ății Globale 2007-2008.
Clasificare REL: 8E
Scurt rezumat al literaturii despre determinan ții creșterii economice
Despre determinan ții creșterii economice s-au scris numeroase lucr ări în ultimii 20
de ani. Studiul acestora a înregistrat succese re marcabile în explicarea ratelor diferite de
creștere economic ă care sunt ob ținute de diferite țări.
Barro (1991)(1), ini țiatorul acestei vaste literaturi, folose ște în regresiile sale, drept
variabile principale explicative nivelul ini țial al PIB-ului real pe locuitor, gradul de
școlarizare, instabilitatea politic ă, deviația față de paritatea puterii de cump ărare, rata
fertilității și speranța de viață la naștere. Pe un panel din peste 100 de țări, Barro (1997)
demonstreaz ă că se verific ă ipoteza de convergen ța condițională. Astfel, cu cât este mai mic
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
77
77nivelul ini țial al PIB-ului pe cap de locuitor fa ță de nivelul de echilibru, sau pe termen lung,
cu atât este mai mare rata de cre ștere economic ă. Economiile care au mai pu țin capital pe
cap de locuitor (fa ță de nivelul pe termen lung al acestuia) au tendin ța de avea rentabilit ăți
și rate de cre ștere mai mari. Convergen ța este condi țională pentru c ă depinde de ceilal ți
determinan ți ai creșterii economice. Aceasta înseamn ă că pentru anumite niveluri ale
gradului de școlarizare, ale st ării de sănătate și celorlalte variabile care reflect ă caracte-
risticile na ționale, politicile și instituțiile, ritmul de cre ștere economic ă sporește când nivelul
inițial al PIB-ului pe cap de locuitor este redus în raport cu nivelul s ău pe termen lung.
Totodată, pentru un anumit nivel al PIB-ului pe cap de locuitor, ritmul de cre ștere
economic ă este sporit de un nivel ini țial mai ridicat de școlarizare, de o speran ță de viață la
naștere mai ridicat ă, de un nivel mai redus al ratei de fertilitate, de un consum
guvernamental mai mic, de o mai bun ă respectare a legilor, de o rat ă a inflației mai mic ă și
de îmbunătățiri la nivelul comer țului.
Evidențele empirice analizate în literatura de specialitate indic ă faptul că ritmul de
creștere economic ă este corelat pozitiv cu:
• nivelul ini țial al num ărului mediu de ani de educa ție în învățământul mediu și
universitar – Barro (1991, 1996, 1998, 1999, 2001, 2003), Levine și Renelt (1992),
Benhabib și Spiegel (1994), Doppelhofer, Miller și Sala-i-Martin (2000)
• TFP (total factor productivity) – Sarel (1998), Crafts (1999), Easterly și Levine
(2001), Iwata, Khan și Murao (2002)
• progresul tehnologic și difuzia tehnologic ă – Romer (1986, 1987 și 1990),
Lucas (1988), Rebelo (1991), Grossman și Helpman (1991), Gordon (2002)
• investițiile în cercetare și dezvoltare – Grossman și Helpman (1991), Aghion și
Hewitt (1992), Coe și Helpman (1993), Barro și Sala-i-Martin (1995)
• îmbunătățirea stocului de capital – Romer (1986), Lucas (1988), Rebelo (1991)
• munca și productivitatea capitalului – Bergoeing, Kehoe, Kehoe și Soto (2002)
• rata de economisire – Levine și Renelt (1992), Howitt și Aghion (1998),
Bernanke și Gurkaynak (2001), Aghion, Comin și Howitt (2006)
• nivelul ini țial al speran ței de viață la naștere – Barro (1996, 2003), Doppelhofer,
Miller și Sala-i-Martin (2000)
• rata investi țiilor – Barro (1989, 2003), DeLong și Summers (1991), Mankiw,
Romer și Weil (1992), Levine și Renelt (1992), Mankiw, Phelps și Romer
(1995), Hugo (1999), Bernanke și Gurkaynak (2001)
• cadrul institu țional – Knack și Keefer (1994), Dhonte, Bhattacharya și Yousef
(2000)
• stabilitatea macroeconomic ă – Fischer (1993), Easterly și Levine (1997)
• respectarea mai bun ă a legilor – Barro (1996, 2003)
• investițiile în infrastructur ă – Barro (1989), Canning și Fay (1993), Easterly și
Levine (1997)
• respectarea drepturilor de proprietate – Barro (1989)
• dezvoltarea sistemului financiar bancar – King și Levine (1993), Levine și
Zervos (1996), Rajan și Zingales (1998), Demirgüç-Kunt și Maksimovic
(1999), Beck, Levine și Loayza (1999)
• investițiile străine directe – Borensztein, De Gregorio și Lee (1995).
Totodată, literatura de specialitate eviden țiază existența unei corela ții negative între
creșterea economic ă și următorii determinan ți:
• nivelul ini țial al PIB-ului pe cap de locuitor – Barro (1991, 1996, 2003)
Mankiw, Romer și Weil (1992), Levine și Renelt (1992), Doppelhofer, Miller
și Sala-i-Martin (2000)
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
78
78• nivelul de taxare – Barro (1989)
• consumul guvernamental – Barro (1991, 1996, 2003)
• distorsiunile pie ței – Barro (1989, 1991, 2003), Fischer (1993), Easterly și
Levine (1997)
• instabilitatea politic ă – Barro (1989, 1991), Mankiw, Phelps și Romer (1995)
• inflația ridicată și fluctuațiile inflației – De Gregorio (1992, 1993), Barro (1995,
1996, 2003), Esterly și Bruno (1995), Sarel (1996), Easterly și Levine (1997)
• rata fertilit ății – Barro (1996, 2003)
• deficitul bugetar – Fischer (1993), Easterly și Rebelo (1993), Mankiw și Ball
(1995).
Cadrul general pentru analiza determinan ților creșterii economice
Cadrul general pentru determinan ții creșterii economice, implementat de Barro
(1996)(3) și folosit de mai mul ți autori, urmeaz ă extensia modelului neoclasic de cre ștere
economic ă, care pune în rela ție creșterea economic ă cu două tipuri de variabile: variabilele
inițiale și variabilele de control, care caracterizeaz ă mediul. Drept variabile ini țiale se
folosesc stocul de capital fizic eviden țiat sub forma logaritmului PI B-ului real pe locuitor (la
paritatea puterii de cump ărare PPP sau la pre țuri curente 1995, în USD), și stocul de capital
uman, ca nivel de educa ție, exprimat prin gradul de școlarizare în înv ățământul mediu și
universitar (%), și ca stare de s ănătate, prin logaritmul speran ței de viață la naștere (în ani).
Drept variabile control ce caracterizeaz ă politicile guvernamentale și deciziile agen ților
economici, se folosesc cheltuielile guve rnamentale (% în PIB), formarea brut ă de capital (%
în PIB), rata fertilit ății (total na șteri pe femeie), rata de cre ștere a popula ției (%), rata
inflației (prețuri de consum, %), deficitul bugetar (inclusiv granturile % în PIB),
capitalizarea bursier ă a companiilor listate (% în PIB), nivelul creditului intern din sectorul
bancar (% în PIB), nivelul economisirii brute interne (% în PIB), șomajul (% în totalul
forței de munc ă), soldul contului curent (% în PIB), investi țiile străine directe nete (% în
PIB), gradul de deschidere a unei economii (ca sum ă a exporturilor și importurilor de bunuri
și servicii ca % în PIB), rata real ă a dobânzii (%), agregatul monetar M2 (% în PIB) și rata
reală de schimb valutar (index, 1995=100). Disponi bilitatea datelor pentru stocul de capital
fizic și uman este nesigur ă, mai ales pentru țările în curs de dezvoltare, iar modul în care este
măsurat un indicator poate s ă difere de la o țară la alta. În aceste condi ții consider ăm, la fel
ca și Barro (1995, 1997), c ă pentru anumite valori ale educa ției și sănătății, un nivel ini țial
mai ridicat al PIB-ului real pe locuitor reflect ă un stoc mai ridicat al capitalului fizic pe
persoană (sau un nivel mai ridicat al resurselor naturale).
Pentru o țară, putem scrie rata de cre ștere reală a PIB-ului pe cap de locuitor în
perioada t, drept func ția: [1]();…h;yF Dy**= ,(4) unde, y* și h* reprezint ă condițiile inițiale,
respectiv y* este nivelul ini țial al PIB-ului real pe locuitor și h*, nivelul ini țial al capitalului
uman (exprimat prin gradul de școlarizare, speran ță de viață etc.). Termenul “…” reprezint ă
o serie de variabile de control care caracterizeaz ă mediul, respectiv nivelul economisirii,
cheltuielile guvernamentale, investi țiile, rata fertilit ății, inflația, deficitul bugetar, etc.
În implementarea practic ă se folose ște nivelul ini țial al PIB-ului pe locuitor din
ecuația creșterii de mai sus, sub forma log(y*). Co eficientul negativ al acestei variabile
reprezintă rata de convergen ță. Pentru h* se folose ște nivelul ini țial al gradului de
școlarizare în înv ățământul mediu sau universitar și logaritmul speran ței de viață la naștere
pentru h*, ca nivel ini țial.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
79
79Datele și metodologia
Datele pe care le-am folosit sunt din World Development Indicators 2002 și World
Development Indicators 2007, World Bank și cuprind 23 de indicatori raporta ți de Banca
Mondială pe 167 de țări în perioada 1961-2005. Ca s ă explorăm dimensiunea temporal ă a
datelor și să surprindem rela ția pe termen lung dintre determinan ți și creștere economic ă
vom folosi date panel cu observa ții atât anuale, cât și pe perioade de 5 ani, 10 ani, 20 ani și
40 de ani. Pentru variabilele de control acestea se calculeaz ă ca medii aritmetice ale
indicatorilor pe perioade de 5 ani, 10 ani, 20 ani și 40 de ani, între anii 1961 – 2000. La
observațiile pentru variabilele care reprezint ă condițiile inițiale vom folosi datele de la
începutul fiec ărei perioade. Cre șterea este reprezentat ă de creșterea anual ă a PIB-ului real pe
locuitor ca medie aritmetic ă în cadrul perioadei pentru datele existente.
În regresii vom folosi num ărul maxim de țări și perioade pe care ni-l permit
informațiile disponibile.
Regresia de baz ă va fi: [2] ε+γ+β+α=Δ Y X ,
unde variabila dependent ă Δ este creșterea real ă a PIB-ului pe locuitor, X este matricea
variabilelor care exprim ă condițiile inițiale și Y este matricea variabilelor de control.
Regresiile, pe baza datelor panel, car e includ serii de timp pe mai multe țări, le vom
estima ca ecua ții de forma : [3] it iit'
it it x y ε+β+α= , unde i =1, 2,…,N este țara și
t=1,2,…,T este perioada. Vom folosi ca me tode de estimare Pooled Least Squares și
Feasible GLS (general list square, adic ă metoda celor mai mici p ătrate generalizat ă).
Datorită varianței variabile a reziduurilor între țări vom folosi un feasible GLS care
permite prezen ța heteroskedasticit ății. Pentru a permite varia ția varianței în timp, în cadrul
aceleiași țări, vom folosi covarian ța White Heteroskedasticity, care estimeaz ă covarian țe
robuste la condi țiile generale de heteroskedasticitate. Heteroskedasticitatea o test ăm prin
testele de constan ță a varian ței pe reziduurile din regresia Pool OLS: Bartlett, Levene și
Brown-Forsythe.
Printre cei care au folosit metode econometrice de analiz ă a datelor panel se num ără
Easterly (2000), Kraay și Monokroussos (2000) care au folosit Pooled OLS, și Fischer
(1993), Barro (2003) care a folosit three–stage least squares, Levine și Schmukler (2003), iar
Claessens, Klingebiel și Schmukler (2003) au folosit FGLS.
Ca să folosim cât mai multe date disponibile, pentru c ă lipsesc anumite observa ții la
unele țări, vom lucra cu date nebalansate în Eviews 4.1.
Rezultate
Folosind cadrul general descris mai sus, în peste 30 de regresii (exemplu: regresia
din tabelul 1) am ob ținut următoarele:
• nivelul ini țial al logaritmului PIB-ului real pe locuitor intr ă semnificativ în toate
tipurile de regresii pe toate modalit ățile de prelucrare a datelor (anual ă, pe
perioade de 5 ani, de 10, de 20 și de 40 de ani) și este corelat negativ cu
creșterea economic ă, ceea ce confirm ă convergen ța condițională prezisă de
modelele Solow – Swan de cre ștere economic ă. Convergen ța pentru țările
analizate variaz ă în funcție de ceilal ți determinan ți cu care intr ă în regresie între
-0,9 și -1,8 pentru PIB-ul la paritatea putere de cump ărare, așa cum se poate și
observa și în tabelele 1 și 2, de mai jos.
• nivelul ini țial al sării de sănătate exprimat ă prin logaritmul speran ței de viață la
naștere este semnificativ în toate regresiile și este corelat pozitiv cu ritmul de
creștere economic ă, fiind un determinant robust;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
80
80• nivelul ini țial al educa ției exprimat în special prin gradul de școlarizare în
învățământul mediu și universitar are un coeficient pozitiv și semnificat în regresii;
• economisirile sunt un determinant important al cre șterii și intră în regresii
semnificativ cu un coeficient pozitiv, dar valoarea sa depinde de celelalte
variabile folosite;
• consumul guvernamental este core lat negativ cu ratele de cre ștere economic ă
având un coeficient semnificativ, mai pu țin în regresiile pe observa ții calculate
pe câte 20 și 40 de ani;
• inflația este semnificativ ă și robustă, fiind corelat ă negativ cu cre șterea.
Coeficientul acesteia are o valoare redus ă, ceea ce înseamn ă că impactul
acesteia este important doar la nivele ridicate. Într-o regresie pe cre ștere cu
observații medii pe 40 de ani aceasta are cel mai mare R2 de 0,185501 și un
coeficient negativ (-0,005113) ceea ce înseamn ă că este un determinant foarte
important atunci când se manifest ă pe perioade lungi de timp.
• deficitul bugetar are un puternic impact negativ asupra economiei, cu un
coeficient mare, a șa cum se poate observa și în tabelele de mai jos;
• deschiderea economiei, exprimat ă prin suma exporturilor și importurilor în PIB
intră semnificativ în multe regresii, în general cu un coeficient pozitiv;
• fertilitatea și creșterea popula ției au un impact negativ asupra cre șterii
economice pentru c ă, așa cum sus ținea Barro (1996), resursele sunt dirijate mai
mult spre cre șterea natalit ății și crearea de capital pentru noii angaja ți decât
pentru cre șterea produc ției și capitalului pe salariat;
• dezvoltarea sistemului financiar și bancar are un rol foarte important în alocarea
eficientă a resurselor în economie și este corelat ă pozitiv cu ratele de cre ștere
economic ă prin agregatul monetar M2, prin creditul intern oferit de sectorul
bancar și mai ales prin capitalizarea bursier ă în PIB a companiilor listate;
• formarea brut ă de capital e corelat ă pozitiv cu cre șterea economic ă având un
coeficient de 0,127;
• investițiile străine directe sunt corelate pozitiv cu cre șterea deoarece investitorii
aleg acele economii cu medii de afaceri prietenoase și încurajeaz ă transferurile
de tehnologii;
• rata șomajului este semnificativ corelat ă negativ cu rata de cre ștere economic ă
în multe regresii;
• rata reală a dobânzii este corelat ă pozitiv cu cre șterea, având un coeficient de
0,030353;
• soldul contului curent apare în general cu coeficien ți pozitivi în rela ția cu
creșterea;
• rata reală efectivă de schimb este corelat ă pozitiv în unele regresii, dar cu un
coeficient foarte aproape de 0.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
81
81Tabelul 1
Regresie pe determinan ții creșterii economice
Dependent Variable: GDPCGR?
Method: GLS (Cross Section Weights) Sample: 4 8 Included observations: 5 Number of cross-sections used: 123 Total panel (unbalanced) observations: 436
One-step weighting matrix
White Heteroskedasticity-Consistent Standard Errors & Covariance
Cross sections without valid observations dropped
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C -24.14189 2.111966 -11.431 0
LNGDPP? -1.638838 0.075816 -21.61599 0
LNLIFEE? 9.390445 0.592673 15.84421 0
SCHOSE? 0.011244 0.002323 4.841229 0
SCHOTE? 0.007651 0.002736 2.79695 0.0054
SAVI? 0.02858 0.006241 4.579593 0
G? -0.044743 0.007113 -6.290493 0
INFL? -0.002056 0.000682 -3.013986 0.0027
BD? -0.108565 0.011716 -9.266129 0
(EXPO?+IMP?) 0. 00685 0.000819 8.363528 0
POPGR? -0.240941 0.040206 -5.992599 0
Weighted Statistics
R-squared 0.793964 Mean dependent var 2.816884
Adjusted R-squared 0.789117 S.D. dependent var 6.151364
S.E. of regression 2.824832 Sum squared resid 3391.362 F-statistic 163.7751 Durbin-Watson stat 1.908414 Prob(F-statistic) 0
Unweighted Statistics
R-squared 0.205704 Mean dependent var 1.527857
Adjusted R-squared 0.187014 S.D. dependent var 3.264068
S.E. of regression 2.94307 Sum squared resid 3681.207 Durbin-Watson stat 1.591038
Tabelul 2
Regresie pe determinan ții creșterii economice
Dependent Variable: GDPCGR?
Method: GLS (Cross Section Weights) Sample: 4 8 Included observations: 5 Number of cross-sections used: 94 Total panel (unbalanced) observations: 302 One-step weighting matrix White Heteroskedasticity-Consistent Standard Errors & Covariance Cross sections without valid observations dropped
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C -20.47142 2.268677 -9.023504 0
LNGDPP? -0.924206 0.095567 -9.670808 0
LNLIFEE? 7.360633 0.684115 10.75934 0
SCHOSE? 0.009036 0.002087 4.329817 0
G? -0.054177 0.007347 -7.373924 0
INFL? -0.001929 0.000455 -4.2355 0
BD? -0.103043 0.011448 -9.001083 0
(EXPO?+IMP?) 0. 005681 0.000659 8.618753 0
UNEM? -0.051539 0.010257 -5.024746 0
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
82
82Weighted Statistics
R-squared 0.83167 Mean dependent var 4.345779
Adjusted R-squared 0.827073 S.D. dependent var 6.988164
S.E. of regression 2.905989 Sum squared resid 2474.318 F-statistic 180.953 Durbin-Watson stat 2.035221
Prob(F-statistic) 0
Unweighted Statistics
R-squared 0.16552 Mean dependent var 1.858468
Adjusted R-squared 0.142736 S.D. dependent var 3.240077
S.E. of regression 2.999941 Sum squared resid 2636.897 Durbin-Watson stat 1.634752
Acestea sunt rezultate ale estim ărilor în Eviews 4.1. Nota ții: GDPCGR? este rata de
creștere a PIB-ului pe cap de locuitor (ca medie aritmetic ă pe perioade de câte 5 ani), C este
termenul liber (common intercept), L NGDPP? este logaritmul nivelului ini țial al PIB-ului
real la paritatea puterii de cump ărare PPP pe cap de locuitor (prima valoare la începutul
fiecărei perioade), LNLIFEE? este logaritmul speran ței de viață la naștere (prima valoare
pentru începutul fiec ărei perioade de câte 5 ani sau valoarea cu un an în urm ă dacă lipsește
observația pentru primul an), SCHOSE? este gradul de școlarizare în înv ățământul secundar
(calculat în acela și mod ca LNLIFEE?), SCHOTE? este gradul de școlarizare în
învățământul ter țiar (calculat în acela și mod ca LNLIFEE?), SAVI? este rata de economisire
internă brută (calculat ca medie aritmetic ă a perioadei de 5 ani, la fel ca și celelalte variabile
de mediu), G? este consumul guvernamental, INFL? este rata infla ției, BD? este deficitul
bugetar, (EXPO?+IMP?) este gradul de deschi dere a economiei, POPGR? este ritmul de
creștere al popula ției și UNEM? este rata șomajului. Perioadele sunt: 1961-1965, 1966-
1970, 1971-1975, 1976-1980, 198 1-1985, 1986-1990, 1991-1995 și 1996-2000. Respingem
ipoteza de egalitate a varian ței între seriile de reziduuri folo sind testele Bartlett (df: 122,
value: 251.0727, probability: 0.0000), Levene (df: (122, 313) , value: 5.233575, probability:
0.0000) și Brown-Forsythe (df: (122, 313), valu e: 2.663619, probability: 0.0000) pentru
regresia din tabelul 1. Respingem de asemen ea ipoteza pentru regresia din tabelul prin
testele: Bartlett (df: 93, value: 212.0552, pr obability: 0.0000), Levene (df: (93, 208), value:
8.984600, probability: 0.0000), an d Brown-Forsythe (df: ( 93, 208), value: 4.716500,
probability: 0.0000).
Cele mai potrivite perioade pentru analiza determinan ților creșterii economice prin
regresii sunt cele de 5 ani. Pentru regresiile pe perioade de un an și de 10 ani reziduurile sunt
autocorelate în general pozitiv cu statistica Du rbin-Watson sub valorile acceptate, de 1,8.
Concluzii
Ratele de cre ștere economic ă pe termen lung variaz ă foarte mult între țări și au un impact
deosebit asupra nivelului de trai al popula țiilor acestora. Astfel, de și ritmul mediu de evolu ție a
ratelor de cre ștere economic ă reală a PIB pe locuitor pentru economiile lumii a fost de 2,0% între
1961-2005, ceea ce corespunde unei cre șteri de 2,4 ori a PIB-ului pe locuitor, unele țări și-au
crescut PIB-ul pe locuitor de mai mult de 10 ori, cu rate de peste 5,5%, iar altele și-au redus PIB-ul
aproape la jum ătate, cu rate medii anuale mai mici de -1,5%. Acest lucru a dus la apari ția unor
discrepanțe de peste 20 ori în standardul de via ță al reziden ților din diferite țări ca Botswana, una
din țările cu cele mai ridicate rate de cre ștere economic ă între 1961-2005, și Niger, una din țările
cu cele mai slabe performan țe în aceeași perioadă.
În apariția acestor diferen țe un rol important îl au determina ții creșterii economice.
Evidențele empirice confirm ă convergen ța condițională, punând în rela ție creșterea cu dou ă
tipuri de variabile: variabilele ini țiale și variabilele de control sau de mediu. Folosind cadrul
general de analiz ă a determina ților creșterii economice dezvoltat de Barro (1991, 1995,
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
83
832003), pe datele panel de la mai mult de 150 de țări, calculate ca observa ții anuale și pe
perioade de 5 ani, 10 ani, 20 de ani și de 40 de ani, între 1961-2000, am ob ținut că ritmul de
creștere este influen țat pozitiv de un nivel ini țial mai ridicat al capitalului uman, eviden țiat
prin speran ța de viață la naștere, și nivelul de educa ție, eviden țiat prin gradul de școlarizare
în învățământul secundar și în învățământul ter țiar, de nivelul economisirii, al investi țiilor
străine directe, deschiderea economiei, formarea brut ă de capital, dezvoltarea sectorului
financiar-bancar, capitalizarea bursier ă, creditul intern oferit de sectorul bancar, rata
dobânzii reale, agregatul monetar M2, de i ndicele ratei reale de schimb. De asemenea,
creșterea este corelat ă negativ cu un nivel mai ridicat al capitalului fizic, eviden țiat prin
nivelul PIB-ului pe cap de locuitor și consumul guvernamental, instabilitatea
macroeconomic ă, inflația, deficitul bugetar, ritmul de cre ștere a popula ției și rata fertilit ății,
șomajul și deficitul contului curent. Cercetarea confirm ă relațiile dintre cre ștere și
determinan ții acesteia din literatura de specialitate și pe observa țiile anuale și pe cele
calculate pe perioade de 10, 20 și 40 de ani.
În regresiile analizate rezultatele cele mai semnificative din punct de vedere
econometric au fost înregistrate pe datele panel structurate în perioade de câte 5 ani, care
atenuează influențele fluctua țiilor pe termen scurt îns ă surprind evolu ția dinamic ă a
determinan ților creșterii economice.
În acest cadru, evolu ția și perspectivele determinan ților creșterii economice în
România, sunt în general pozitive. Îns ă, din punct de vedere a competitivit ății, România
trebuie să facă progrese, mai ales pentru a face fa ță noilor provoc ări din Uniunea European ă,
așa cum se arat ă și în Raportul Competitivit ății Globale 2007-2008.
Note
(1) Barro R., “Economic Growth in a Cross Sec tion of Countries,” Quarterly Journal of
Economics 106, 2, 407-443, 1991
(2) Barro R., “Determinants of Economic Growth: A Cross-Country Empirical Study”,
Cambridge MA, MIT Press, 1997
(3) Barro R., Determinants of Economic Growth: A Cross-Country Empirical Study,"
NBER Working Paper no. 5698, 1996
(4) Barro R., Determinants of Economic Growth: A Cross-Country Empirical Study," NBER Working Paper no. 5698, 1996
(5)
Media aritmetic ă a datelor disponibile
Bibliografie
Acemoglu D., "Introduction to Modern Economic Growth", Cambridge, MA: Massachusetts
Institute of Technology , 2007
Aghion P. și Durlauf S., "Handbook of Economic Growth", North-Holland , 2005
Aghion P., Comin D. și Howitt P., “When Does Domestic Saving Matter for Economic
Growth,” National Bureau of Economic Re search Working Papers 12275 , 2006
Barro R. J. și Sala-i-Martin X., "Economic Growth", New York: McGraw-Hill , 1995
Barro R. J., "A Cross-Country Study of Growth, Saving, and Government", National Bureau
of Economic Research Working Paper nr. 2855 , 1989
Barro R. J., "Determinants of Economic Gr owth: A Cross-Country Empirical Study",
Cambridge MA, MIT Press , 1997
Barro R. J., “Economic Growth in a Cross Section of Countries,” Quarterly Journal of
Economics 106, 2, 407-443 , 1991
Easterly W. și Levine R., “Africa’s Growth Tragedy: Policies and Ethnic Divisions,”
Quarterly Journal of Economics November , 1997
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
84
84Easterly W. și Rebelo S., "Fiscal Policy and Economic Growth: an Empirical Investigation",
Journal of Monetary Ec onomics 32, D ecember, 417-458 , 1993
Fischer S., "The Role of Macr oeconomic Factors in Growth", Journal of Monetary
Economics, XXXII, 485-511 , 1993
Grossman G. și Helpman E., "Endogenous Innovation in the Theory of Growth", The
Journal of Economic Perspectives, Vol. 8, nr. 1 , 1994
Jones C. I., "Sources of U.S. Economic Growth in a World of Ideas", American Economic
Review, Vol. 92 (1) , 2002
Krugman P., "The Myth of Asia’s Miracle", Foreign Affairs, Vol. 4 November-December , 1994
Levine R. și Renelt D., "A Sensitivity Analysis of Cross-Country Growth Regressions",
American Economic Review, 82, 942-963 , 1992
Levine R. și Zervos S., "Stock Markets, Banks, and Economic Growth", American
Economic Review, 88, 537-58 , 1998
Lucas R. E., "On the Mechanics of Economic Development", Journal of Monetary
Economis 22, 3-42 , 1988
Mankiw G., Phelps E. și Romer P., “Growth of Nations,” National Bureau of Economic
Research, Brooking Papers on Economic Activity, No. 1 , 1995
Mankiw N. G., Romer D. și Weil D., "A Contribution to the Empirics of Economic
Growth", Quarterly Journal of Economics 107, 401-437 , 1992
Porter M., "The Competitive Advantage of Nations", New York: Free Press , 1990
Porter M. E., Schwab K. și Sala-i-Martin X., "The Global Competitiveness Report 2007-
2008", Palgrave Macmillan , 2007
Rebelo S., "Long-Run Policy Analysis and Long-Run Growth", The Journal od Political
Economy, Vol. 99, nr. 3 , 1991
Romer P. M., "Economic Growth", The Concise Encyclopedia of Economics, David R.
Henderson, ed. Liberty Fund , 2007
Romer P. M., "Increasing Returns and Long-Run Growth", Journal of Political Economy,
Vol. 94, No. 5 , 1986
Sala-i-Martin X., Doppelhofer G. și Miller R. I., "Determinant s of Long-Term Growth: A
Bayesian Averaging of Classical Estimates (BACE) Approach", American Economic
Review, American Economic Association, vol. 94(4) , 2004
Sarel M., “Growth in East Asia. What We Can and What We Cannot Infer,” International
Monetary Fund Working Paper 95/98 , 1998
Solow R. M., "A Contribution to the Theory of Economic Growth", Quarterly Journal of
Economics 70, 65-94 , 1956
Young A. A., "Increasing Returns and Economic Progress", Economic Journal, Vol. 38,
527-42 , 1928
Young A., "The Tyranny of Numbers: Confrontin g the Statistical Realities of the East Asian
Growth Experience", The Quarterly Journal of Economics, Vol. 110, No. 3 , 1995
***, "European Economy. Enlargement Papers", European Commission, Directorate
General Economic and Financial Affairs , 2002
***, "Report on Macroeconomic and Financial Sector Stability Developments in Candidate
Countries", European Commission, Directorat e General Economic and Financial
Affairs , 2002
***, "Manual de evaluare a competitivit ății regionale", Grupul de Economie Aplicata
http://www.gea.org.ro/documen te/ro/proiecte/manual_2007.pdf , 2007
LIBERALIZAREA COMERCIAL Ă
ȘI RESTRUCTURAREA SISTEMULUI
DE COMPANII DIN ROMÂNIA
Ilie GAVRIL Ă
Profesor universitar doctor
Tatiana GAVRIL Ă
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Liberalizarea comercial ă externă este o caracteristic ă a evolu ției
economiei mondiale și a economiilor na ționale în ultima jum ătate de secol fiind unul din
factorii cre șterii economice și ai accentu ării interdependen țelor interna ționale, contribuind
la afirmarea noii faze de globalizare economic ă.
Cuvinte-cheie: Uniune Vamala, Creare de trafic, Deturnare de trafic, Renta
economica pentru importatori, Convergenta și diferențiere a veniturilor.
1. Deplina deschidere spre exterior – op țiune strategic ă a României
România s-a înscris pe acest trend, liberalizarea fiind o op țiune de politic ă
economic ă. Relevant ă este Strategia na țională de dezvoltare economic ă pe termen mediu
care opteaz ă pentru plasarea economiei române ști „pe traiectul unei depline deschideri c ătre
exterior”. Printre m ăsurile adoptate în acest sens în ultimii ani men ționăm1:
eliminarea monopolului de stat în domeniul comer țului exterior (1990);
eliminarea licen țelor de import-export începând cu 1993;
aplicarea protocoalelor încheiate sub egida Rundei Uruguay, a acordurilor
interguvernamentale de liber schimb și a unor angajamente asumate fa ță de FMI
și Banca Mondial ă pentru reducerea în 1997 a nivelului general al taxelor
vamale medii neponderate de import la produsele agricole și alimentare de la
121,7% la 31,8% și a taxelor vamale de export la anumite materii prime (lemn,
fier vechi etc.);
realizarea obliga țiilor asumate prin Acordul de Asociere a României cu UE
privind reducerea treptat ă a taxelor vamale (asincron ă în timp în favoarea
României) pentru a crea pân ă în 2002 Uniunea vamal ă cu UE ca o premis ă
pentru a realiza într-un timp ra țional, dup ă 2007, integrarea deplin ă a economiei
în structurile și mecanismele func ționale ale UE. În urma unui proces de
reducere treptat ă a taxelor vamale, s-a realizat la 1 ianuarie 2002 suprimarea
completă a taxelor vamale în rela țiile reciproce realizându-se o zonă de liber
schimb cu UE. Nivelul acestora, la 1 ianuarie 2001, se prezint ă în tabelul 1.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
86
86Tabelul 1
Tariful vamal, media simpl ă a taxelor vamale
România
2001 UE
2001
Toate produsele Produse agricole Produse piscicole Produse industriale 19,4%
33,2% 21,4% 15,6% 6,3%
16,2% 12,4%
3,6%
O concluzie preliminar ă se impune; liberalizarea comercial ă cu UE s-a produs
înaintea ader ării și s-a definitivat odat ă cu aderarea când s-a produs:
preluarea tarifului UE fa ță de terți, care – diferen țiat pe categorii de m ărfuri –
este, în medie de peste 3 ori inferior celui practicat de țara noastr ă;
aplicarea preferin țelor vamale fa ță de țările asociate la UE și care au acorduri
speciale cu UE (la care, automat, și România devine parte);
pierderea de c ătre România a preferin țelor vamale ca membru în grupul țărilor
în curs de dezvoltare, devenind din beneficiar, donator de preferin țe comer-
ciale față de țările incluse de UNCTAD în acest grup.
Toate acestea au diminuat substan țial taxele vamale încasa te de bugetul public, iar
de la 1 ianuarie 2007, taxele vamale percepute de la ter ți – după Tariful vamal comun al UE
(TARIC) – devin venit al bugetului comunitar (dup ă reținerea unei cote de 25% pentru
acoperirea cheltuielilor de colectare).
Aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007 a însemnat – în plan comercial –
constituirea unei depline uniuni vamale (UV) între România și UE și efectuarea câtorva
pași spre realizarea unei Uniuni Economice.
Liberalizarea schimburilor comerciale nu a fost preg ătită printr-o restructurare ex-
ante a economiei reale. Efectele sunt evidente, printre altele, în evolu ția soldului balan ței
comerciale și a deficitului de cont curent, precum și în transformarea a numeroase firme
românești în agenți comerciali pentru m ărfurile unor firme str ăine cunoscute și recunoscute.
2. Cadrul teoretic standard
Teoria microeconomic ă standard argumenteaz ă că liberalizarea comercial ă externă
și constituirea unei Uniuni Vamale (UV) genereaz ă avantaje globale și câștiguri nete de
bunăstare la nivelul fiec ărei țări (respectiv grup ări economice) pentru exportatori,
importatori și consumatori. În plus, prin liberalizarea comercial ă prețul intern la bunurile
autohtone și de import , care fac parte din aceea și piață relevantă, se formeaz ă, în principal
pe baza condi țiilor din Uniune.
Câștigul de bun ăstare provine, în primul rând, din eliminarea, respectiv reducerea,
taxelor vamale la m ărfurile provenite din UV și importate de la ter ți, aceasta generând
ieftinirea m ărfurilor de import, ia r apoi din noua baz ă de formare a pre țurilor interne.
Inevitabil ă este crearea, respectiv deturnarea de fluxuri comerciale, a șa cum se ilustreaz ă în
caseta 1 și figura 1.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
87
87Caseta 1
Creare/deturnare de trafic (comer ț)
Crearea de trafic (comerț) înseamn ă amplificarea unui flux comercial sau
nașterea altuia inexistent anteri or ca urmare a reducerii (elimin ării) tarifelor vamale
și/sau restric țiilor cantitative; o parte mai mare din nevoi sunt satisf ăcute pe baza
produselor provenite de la membrii UV, ma i ieftine, cu un raport mai bun calitate-pre ț,
iar o parte din oferta na țională și de la ter ți este înlocuit ă cu cea a firmelor rezidente în
Uniunea Vamal ă.
Deturnarea de trafic (de comer ț) înseamn ă introducerea unor discrimin ări
pentru ter ți în favoarea partenerilor din UV. Se pierd taxe va male, dar se ob ține câștig de
bunăstare prin m ărfurile provenite de la partenerei din Uniunea Vamal ă.
În graficul nr. 1 este simulat ă confruntarea cererii cu oferta pe pia ța relevant ă a
bunului „x” simulând trei niveluri de pre ț: P 0 – prețul intern într-o situa ție de autarhie
absolută; P 1 – prețul intern în condi țiile când m ărfurile str ăine sunt supuse la taxe
vamale, m ărimea acestora fiind P 1 – '
1P pentru m ărfurile provenite din UV, iar P 1 – M
pentru cele provenite de la ter ți.
Figura 1
Figura 1A Figura 1B
Prin deschiderea spre exterior, într-o prim ă etapă, tranzacțiile interne se realizeaz ă
la prețul P
1, la care produc ătorii interni pot produce în condi ții de competitivitate-pre ț
cantitatea Q 1 (inferioar ă situației de autarhie), iar cererea se extinde la C 1. Apare un
decalaj între cererea și oferta interne (Q 1 – C 1) care se asigur ă din import (I 1, respectiv
punctul nr. 1 de pe diagrama din graficul 1B): bun ăstarea consumatorilor cre ște de la
PoP xA la P 1BP x, respectiv cu aria P 1BAP 0. Concomitent se reduce bun ăstarea
producătorilor exclu și de pe pia ță (se pierd locuri de munc ă, se reduc produc ția și
profiturile etc.) de la Po AM la P 1 CM, cu echivalentul ariei P 1 PoAC. Pe ansamblu,
câștigul de bun ăstare al consumatorilor este superior pierderii de bun ăstare a
producătorilor, sporul de bun ăstare general ă fiind egal cu aria CAB. Px Px
C
Ox
A
C B
E D
M PO
P1
'
1P Tv 1
2
Q2 Q 1 Q 0 C 1 C 2 I 1 I 2 O
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
88
88Prin eliminarea taxelor vamale (Tv) la m ărfurile provenite din UV acestea devin
mai competitive, preluând o cot ă suplimentar ă din piața internă, prețurile reale (din care
am eliminat rata infla ției) devenind '
1P = P 1 – Tv. Ca rezultat:
a) cererea intern ă crește la C 2;
b) oferta din interior se reduce și devine Q 2;
c) cererea pentru bunurile de import se extinde care devine I 2 (punctul 2 de pe
diagrama din graficul 1B.
Efectul agregat ar fi: 1)
creșterea bun ăstării consumatorilor care grafic este ilustrat ă prin aria
'
1PP 1 B E ;
2) pierdere de bun ăstare pentru produc ători (pierdere de produc ție, locuri de
muncă – deci salarii –, de profitu ri etc.) echivalentul ariei '
1PP 1CD ;
3) pierderea de încas ări (taxe vamale) la buge tul public egale cu
(I2 × P1) – (I 2 × '
1P) .
Realizarea UV și aderarea la UE genereaz ă, pe lângă situațiile prezentate schematic și
fenomenul pe care teoria comer țului exterior o sintetizeaz ă prin creare respectiv deturnare de
trafic, numit ă și ambiguitatea Viner2. Liberalizarea schimburil or comerciale cu UE și
asimilarea tarifului unic fa ță de terți (inferior celui practicat anterior de România) la care se
adaugă eliminarea situa țiilor de comer ț preferențial cu unele state (vezi zona de comer ț liber cu
Republica Moldova ș.a.) a făcut ca mărirea importurilor din UE (corect numite dup ă ianuarie
2007 „achizi ții intracomunitare”), reprezentând creare de trafic, s ă fie însoțită de:
a) eliminarea unor produc ători autohtoni din activitatea economic ă care,
neavând competitivitate, ies de pe pia ță cu echivalentul Q 1-Q2;
b) restrângerea (de regul ă relativă) a importurilor provenite de la ter ți care devin
discrimina ți în raport cu partenerii comun itari (deturnare de trafic);
c) efectele dezechilibrate asupra balan ței comerciale.
Dar procesul de liberalizare trebuie privit și sub latura invers ă, a liberaliz ării (nu
absolute și depline) a produselor din România spre PUI a UE: în m ăsura în care acestea
sunt competitive bunăstarea general ă a produc ătorilor (întreprinz ători și salariați)
exportatori spre UE cre ște și, implicit, anumite categorii de venituri bugetare.
Teoria Stopler–Samuelson argumenteaz ă că liberalizarea comercial ă externă va
genera cre șterea veniturilor rezultate din folosirea factorilor de produc ție abunden ți și ieftini
și reducerea – chiar și relativă – a veniturilor rezultate din fo losirea factorilor deficitari. Se
consideră că, pe ansamblul posesorilor de factori, are loc compensarea perdan ților prin
avantajele ob ținute de c ătre beneficiari, ob ținându-se chiar un câ știg net de bun ăstare
distribuită mai inegalitar decât anterior.
Prețurile factorilor de produc ție abunden ți cresc relativ, iar cele ale factorilor rari
scad, ceea ce poate determina o tendin ță spre convergen ța prețurilor (venitur ilor) factorilor
de produc ție la nivel global. Presupozi țiile pe care se întemeiaz ă teorema men ționată
(perfecta mobilitate a factorilor la ni vel global, deplina libertate a form ării prețurilor
factorilor de produc ție, inexisten ța preferin țelor naționale și adaptarea lor rapid ă la starea
cererii și ofertei etc.) ar conduce doar la o tendin ță de reducere a diferen țelor de
remunerare ale factorilor de produc ție, inclusiv la o convergen ță a evoluției lor la nivelul
UE, și nu la egalizarea acestora.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
89
893. Confruntarea empiric ă
Pornind de la cadrul teoretic al liberaliz ării comerciale oferit de microeconomie,
confruntarea empiric ă relevă:
1. Prețurile reale (corectate cu rata medie a infla ției) pe pie țele relevante, în care
bunurile provenite din UV au o pondere în cre ștere au sporit. Analiza relev ă că aceste pre țuri
nu s-au redus nici în anul 2007 câ nd în primele opt luni moneda na țională s-a apreciat
considerabil fa ță de moneda Euro, acesta fiind un factor suplimentar, pe lâng ă eliminarea
taxelor vamale. Rezult ă că, echivalentul taxelor vamale eliminate (sau reduse la m ărfurile
provenite de la ter ți) s-a transformat în rente economice pentru importatorii și distribuitorii
unor asemenea bunuri.
Importul și distribuirea m ărfurilor provenite din UE și de la ter ți este, în România,
una dintre cele mai profitabile activit ăți economice, fiind deturnate câ știgurile și avantajele
economice globale de bun ăstare intern ă, care, în mod normal, ar trebui s ă ajungă la
consumatori și alte categorii de firme. Aceast ă realitate este rezultatul func ționării piețelor,
dar și consecin ța unor decizii de politic ă economic ă, dintre care, de men ționat este
liberalizare prematur ă a contului de capital, a pie ței valutare și introducerea cotei unice de
fiscalizare a veniturilor directe.
2. Liberalizarea economic ă accentueaz ă mobilitatea interna țională, în special, a
bunurilor marfare – materiale și servicii – și a capitalului. Ca rezultat, companii din țări
diferite au acces la tehnologii relativ similare , iar avantajele competitive, specializarea și
comerțul intraramur ă depind decisiv de dotarea cu for ță de munc ă (calificat ă superior,
mediu, submediu) și de calitatea metodelor managerial-organiza ționale3.
Baza competi ției comerciale și a specializ ării interna ționale se modific ă4 de la
superioritatea tehnologiei și abunden ța factorilor la disponibilul relativ de for ță de munc ă
calificată sau slab calificat ă. În țările OCDE, industria prelucr ătoare – și nu numai – a fost
reorganizat ă și s-a focalizat spre opera țiuni, func ții, bunuri intermediare și finite care
necesită forță de munc ă înalt calificat ă, creativă, receptiv ă la schimb ări, capabil ă să
genereze și să asimileze rapid inova ția. Între aceste țări se constat ă tendința de convergen ță
a salariilor lucr ătorilor cu niveluri superioare și medii de calificare; cererea de for ță de
muncă calificată a crescut, iar perspectiva ocup ării unui loc de munc ă de către lucrătorii
slab califica ți s-a redus . Fac excep ție activitățile pentru care produc ția este strict localizat ă
geografic al ături de consum (construc țiile, serviciile personale) sau se bazeaz ă pe un factor
de produc ție perfect imobil (p ământul) și căruia i se confer ă valoare economic ă ridicată ca
expresie a utilit ății sale marginale.
Ca rezultat, decalajele (relative, dar ma i ales absolute), între veniturile lucr ătorilor
calificați și ale celor având calificare redus ă, tind să crească și nu spre convergen ță. Noile
țări industrializate – inclusiv cele care au tranzitat de la economia de comand ă cu planificare
centralizat ă obligatorie – tind s ă dezvolte o structur ă economic ă bazată pe funcții (primare și
de sprijin) inclusiv ocupa ții ale forței de munc ă specializate spre bunuri de gam ă redusă sau
medie, inclusiv intermediare, c ărora prin condi țiile pieței li se recunoa ște puțina valoare
adăugată. Modicitatea valorii ad ăugate – decurgând din natura specializ ării care le este
rezervată prin strategiile companiilor transna ționale și orientarea investi țiilor străine directe,
devine cauza decisiv ă care împiedic ă asigurarea unor locuri de munc ă care să atragă forță de
muncă înalt calificat ă, creativă, capabilă să genereze cuno ștințe tehnologice și inovație.
Rezultatul firesc este existen ța salariilor reduse. În consecin ță acțiunile pentru m ărirea
salariilor pentru a realiza convergen ța cu cele din țările dezvoltate – indiferent de motiva țiile
care se aduc: de ordin social, um anitar sau populisto-politic – revigoreaz ă inflația și deficitul
de cont curent, m ăresc incertitudinea cre șterii economice și conduc la pierderea
competitivit ății bunurilor produse.
Roadele liberaliz ării economice sunt benefice pe ntru o economie, doar în m ăsura în
care ea este înso țită de o politică industrial ă (inclusiv de cercetare și de învățământ) activă,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
90
90de influen țare a inițiativei private – na ționale și străine – în restructurarea real ă, de fond și
durabilă din perspectiva celor dou ă mari tranzi ții pe care le va realiza economia României:
de integrare în sistemul UE și asimilarea bazelor Noii Economii.
4. Restructurarea sistemului de companii
Liberalizarea comercial ă creează un mediu concuren țial mai favorabil, intensific ă
concurența, în special prin cre șterea și diversificarea agen ților economici și
reducerea/eliminarea unor bariere economi ce care frânau mobilitatea geografic ă a mărfurilor
și factorilor de produc ție.
Teoria economic ă consacrat ă demonstreaz ă evoluții specifice, neliniare ale
sistemului de companii, posibile și pentru România. Punctul de plecare (5) este echilibrul E 0
(Figura 2) caracterizat prin pre țul (P 0), volumul de vânz ări (PoCo), m ărimea medie a
firmelor (q 0) și numărul firmelor (n 0) care câ știgă suficient pentru acoperirea costurilor
trecute și integral a celor fixe. Num ărul redus de firme în fiecare pia ță oferă posibilitatea
unei marje ridicate (r
op), ca diferen ță între preț și costul marginal care poate fi aproximat ă
profitului pur. Curba competitivit ății (CO) indic ă evoluția marjei , respectiv scumpirea pe
care num ărul redus de firme pot s-o impun ă cumpărătorilor când pia ța este protejat ă, iar
principiile concuren ței corecte nu func ționează.
Figura 2. Liberalizarea comercial ă externă și sistemul de companii Costul mediu
Costul marginal
Vânzări pe firmă Preț
P0
P1
P01
q0 q1 E0
E1
0 Vânzări totale Preț
P0
P1
1
0P
P0C0 C0
C1
V1C1 1
0CCurba cererii
0
Curba competitivit ății
(CO)
Număr de firme Profit
Pr0
Pr1
1
0Pr
n0 n1 E0
E1
n01 A Curba pragului de
rentabilitate (PR) inițială
Curba pragului de
rentabilitate (PR 1) după
liberalizare
0
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
91
91
Liberalizarea comercial ă restructureaz ă sistemul de companii în dou ă secvențe:
prima are loc dup ă liberalizare când num ărul firmelor competitoare ('
on) crește, piețele
se fragmenteaz ă iar concuren ța puternic ă reduce posibilit ățile de a realiza marje
ridicate, generând dezinfla ție astfel c ă profiturile suplimentare și prețurile devin '
opr,
respectiv '
op, mai ales pe pie țele relevante unde ponderea m ărfurilor importate este
semnificativ ă.
În UE-15, eliminarea taxelor vamale reciproce, amplificarea concuren ței și
fragmentarea pie țelor au făcut ca diferen țele dintre pre ț și cost, să se reduc ă în medie cu
patru puncte procentuale (5) excep ție sectoarele puternic oligopolizate de tipul industriei
auto, unde au crescut.
A doua secven ță se contureaz ă cu trei-șapte ani dup ă liberalizarea comercial ă. Se
remarcă, pe lângă concuren ța mai ridicat ă și o tendin ță generală de creșteri a costurilor fixe
și a investi țiilor pentru încadrarea în normele de me diu, tehnice, sanitare, de prezentare,
inclusiv respectarea unui num ăr ridicat de standarde de procesare și de produs. În fiecare
industrie și piață relevantă se amplific ă fuziunile și achizițiile, tendin ța de concentrare
economic ă și creșterea dimensiunii medii a firmelor (q 1 în graficul nr. 2) care realizeaz ă
investițiile cerute – și care pot recupera costurile fixe trecute – ob țin avantaje de scar ă și
rămân în pia ță, iar cele care nu reu șesc sunt eliminate. În raport cu dimensiunile pie ței
rămân relativ mai pu țini competitori (n1 în grafic), pie țele se defragmenteaz ă, se amplific ă
fenomenele de oligopolizare.
Între firme relativ mai puține și de dimensiuni mai mari, concuren ța se duce nu prin
preț ci prin alte forme și mijloace (înnoirea și diversificarea rapid ă a ofertei, publicitate,
cheltuieli pentru a realiza procente ridicate de cump ărători captivi etc.). Ele pot genera
reluarea trendului ascendent al pre țului (p 1), posibilitatea de a dep ăși costul marginal,
creșterea profitului respectiv a marjei (pr 1) și concentrarea pie țelor.
Modelul teoretic de mai sus are o deosebit ă semnifica ție teoretico-metodologic ă dar
și practică, chiar dac ă delimitarea celor dou ă secvențe ale restructur ării piețelor și
companiilor nu pot fi delimitate riguros.
În țările UE-15 dup ă instituirea Pie ței interioare unice (PUI) fuziunile și achizițiile
au înregistrat cote deosebite, num ărul lor fiind, în perioada 1990-2001 de circa 10.000 pe an,
cu o valoare anual ă care a crescut de la 100 miliarde euro la 2.400 miliarde. Ele s-au produs
mai ales în interiorul fiec ărui stat membru , între capitaluri autohtone (în propor ție de
55%) pentru a consolida pozi țiile capitalului privat autohton în competi ția pe PUI.
Achizițiile și fuziunile între firme autohtone și străine au reprezentat circa 45% din
care jumătate intracomunitare și jumătate cu parteneri extracomunitari (5). Fuziunile
și achizițiile au fost mai intense în țările cu pie țe naționale mai mici și în special în industria
prelucrătoare, iar dup ă 1993, procesul s-a amplificat și în servicii. Este, de remarcat, c ă în
interiorul țărilor UE, fuziunile și achizițiile s-au produs mai ales la nivelurile de baz ă, între
firme de dimensiuni mici și mijlocii, astfel că gradul de concentrare (ponderea celor mai
mari 4 firme) s-a redus. În schimb, fuziunile și achizițiile intracomunitare s-au realizat de
regulă la vârf, între firme mari, astfel c ă ponderea celor mai mari patru firme, în ansamblul
UE, a crescut pe cele mai multe pie țe relevante.
Fenomenul descris mai sus s-a declan șat și în România: în perioada 2001-2005
numărul firmelor a crescut cu 39,1%, mai ales prin contribu ția sectorului IMM (întreprinderi
mici și mijlocii) care a crescut cu 39,4%. Se constat ă tendința de fragmentare a pie țelor și
intensificare a investi țiilor (6), dar performan țele celui mai dinamic sector (IMM) se
diminueaz ă relativ: productivitatea muncii calculat ă în funcție de VAB și de cifra de afaceri,
deși crește, devine inferioar ă celei din întreprinderile mari (6) care marcheaz ă și un proces
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
92
92de fuziuni și achiziții intrasectoriale (num ărul lor scade cu 3,2%) paralel cu cre șterea
dimensiunilor și a cotei de pia ță.
Restructurare a sistemului de companii se realizeaz ă sub inciden ța efectelor pieței,
dar și prin politicile industriale active menite a anticipa și influența mecanismele pie ței. O
asemenea apreciere se impune dac ă efectele PUI sunt privite atât global (ca tendin ță la
nivelul întregului sistem comunitar format de 15 + 10 + 2) și potențial, dar și nuanțat la
nivelul diferitelor state și grupuri de țări cu niveluri și structuri apropiate. Analiza standard și
evaluările oficiale atest ă că efectele integr ării economice sunt net favorabile. Ob ținerea
economiilor de scar ă și de diversificare, cre șterea competitivit ății, alocarea mai bun ă a
resurselor în func ție de avantajul competitiv, tendin ța de egalizare, în sus, a remuner ării
factorilor de produc ție și realizarea convergen ței venitului real pe locuitor sunt câteva din
tendințele constatate statistic, la nivelul UE, ca medie global ă. Analizele mai nuan țate au
pus în eviden ță și laturi mai pu țin triumfaliste: al ături de birocratizarea și complicarea
procesului decizional, efectul de aglomerare (7) devine preocupant mai ales în cercurile
intelectuale. Se consider ă că beneficiile poten țiale ale integr ării pot fi reduse sau anulate de
ceea ce se nume ște efectul de aglomerare în centrele de putere deja existente. Astfel,
fluxurile de investi ții străine directe devin preponderente în rela țiile reciproce dintre țările
dezvoltate (8) sau se orienteaz ă mai ales spre GER (grup ările economie regionale) deja
existente în cele mai dezvoltate zone și integrate în sistemele produc ției interna ționale
integrate (SPII) ale marilor companii (9); cele mai importante decizii strategice sunt
concentrate în centrele de putere din țările avansate, iar în cadrul fiec ăreia, în zonele cele
mai dezvoltate din punctul de vedere economico-financiar și informa ționale. Func țiile
relevante din lan țul valoric, având capacitate s ă creeze valoare ad ăugată ridicată se
concentreaz ă tot în aceste zone. Prin liberalizarea comercial ă multe firme din țările mai
puțin dezvoltate sunt marginalizate.
La nivelul UE-15 și în fiecare țară în centrul dezvoltat sunt concentrate veniturile
ridicate, activit ățile și ocupațiile cele mai bine remunerate și se mențin mari decalaje centru-
periferie (na țională și comunitar ă) deși ele tind s ă se reducă relativ (5, 262-263).
Pentru a preveni sau a atenua efectul de aglomerare este necesar ca și în România,
până la integrarea deplin ă să se întreprind ă măsuri pentru a realiza convergen ța
organizațională – cercetare, sector economic, administra ție publică – pentru:
1) identificarea domeniilor (func țiilor) de avantaj competitiv și sprijinirea
firmelor din România pentru integrarea eficient ă în sistemul valoric al marilor
companii transna ționale (10).
2) adoptarea m ăsurilor pentru a consolida capita lul privat autohton, stimularea
fuziunilor și achizițiilor pentru a coagula firme române ști globale, competitive
pe PUI. Acesta a fost neglijat în perioada de formare, speran țele fiind
concentrate mai ales spre capitalul și investițiile străine (inclusiv în marile
privatizări cu investitori strategici, care adeseori nu au fost nici privatiz ări
autentice, iar unii investitori erau doar speculan ți strategici). Consolidarea
capitalului privat autohton trebuie efectuat ă nu din perspectiva confrunt ării cu
cel străin – idee total contraproductiv ă în etapa globaliz ării – ci a unui
adevărat parteneriat, evitând situa țiile de dependen ță care s-au conturat. Pentru
aceasta trebuie stimulat procesul de c oncentrare a capitalului privat autohton,
realizarea de fuziuni și parteneriate strategice durabile care s ă amplifice rolul
firmelor mijlocii din sectorul IMM. Dac ă șansa creări a două-trei companii
multi(trans)na ționale cu capital privat, majoritar românesc, a fost ratat ă, ea se
menține ca un obiectiv strategic al an ilor viitori. Toate firmele transna ționale
sunt în primul rând na ționale, au o baz ă națională de formare, de provenien ță a
capitalului și a managementului strategic. În orice țară avansată, economia
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
93
93gravitează în jurul câtorva transna ționale „na ționale” prin structura capitalului
privat consolidat, iar România este una din pu ținele țări europene care nu
figurează ca loca ție pentru nici o companie transna țională. Globalizarea
economic ă, dar și integrarea european ă se realizeaz ă eficient prin rolul și locul
ce-l dețin și cele câteva companii multina ționale care au loca ție în respectiva
țară, și prin intermediul c ărora prosper ă și se afirm ă sectorul modern al IMM.
3) accelerarea moderniz ării infrastructurii și formării profesionale în corela ție cu
noile domenii de avantaj competitiv ale firmelor române ști și exigențele
tranziției spre Noua Economie.
Note
(1) Deși România a aderat la UE ea va realiza în timp integrarea în structurile acesteia.
Integrarea economic ă internațională este un proces complex, care se realizeaz ă treptat,
prin parcurgerea mai multor etape (faze, forme): cea mai simpl ă este zona de comer ț liber
între țările membre urmat ă de realizarea uniunii vamale și crearea unei piețe comune a
mai multor state. Țările membre ale UE (cei 15) au parcurs aceste forme și se află în faza
de edificare a Uniunii economice și monetare (pe care cele mai multe, au parcurs-o).
Confruntând caracteristicile fiec ărei etape cu starea rela țiilor României cu UE,
considerăm că în prezent ne afl ăm în etapa tranzitorie dintre UV și Piața Comună.
(2) Numit ă și ambiguitatea Viner. Vezi Jacob Viner, The Customs Union Issue , Carmegie
Endowment for international peace, New York, el fiind primul care a cristalizat în plan
teoretic și prin raționament practic acest fenomen. Pe ntru detalii, Vezi Mayes D. (1978)
The Effect of Economic Integration on Trade , Journal of Common Market Studies, XVII,
sept. 1-25; Richard Baldwin, Charles Wyplosz (2006), Economia integr ării europene ,
Editura Economic ă, București; Jacques Pelkmans (2003), Integrare european ă. Metode și
analiză economic ă, cap. 5-6, Institutul Român, Bucure ști.
Bibliografie
Din ampla literatur ă de specialitate recomand ăm în mod special: Aurel Iancu Liberalizare,
integrare și sistemul industrial , Editura Expert, 2002; Daniel D ăianu, Radu Vrânceanu,
România și UE , Polirom, Ia și, 2002; Postolache Tudorel, Strategia na țională de pregătire
a aderării României la Uniunea European ă, Snagov, iunie 1995, Ni ță Dobrotă ș.a.,
Liberalizarea schimburilor economice externe, Editura Economic ă, 2003.
Wood A., North-South Trade, Employment a nd Inequality: Changing Fortunes in a Skill-
Driven World, Oxford U.P., 1994
D. Help ș.a., Transform ări globale , Editura Polirom, Ia și, 2004, pp. 221-222
Adaptare dup ă Richard Baldwin, Charles Wyplosz (2006), Lucr. cit., p. 181; 262
Anuarul statistic al României 2006, p. 576; Ilie Gavril ă, Tatiana Gavril ă, Raționalitatea
economic ă și social-uman ă a IMM-urilor, Tribuna Economic ă nr.38/2007
Niță Dobrotă, Lucr. cit ., pp. 44-41; Barbara Dluhoch, On the fate of newcomers in the
European Union: Lessons from the Spanish Experience, Banca de Espana, Documento de
Trabajo, 1996
World Investment Re port, 1994, 2001, 2002, Transnational Corporations and Integrated
International Production (http://www.unctad.org/wir )
Ilie Gavril ă (coord.), Mediul concuren țial și politica Uniunii Europene în domeniul
concurenței, Editura Economic ă, 2006, pp. 71-92
Ilie Gavril ă, Tatiana Gavril ă, Evoluția IMM-urilor române ști în context european , Tribuna
economic ă, nr. 39/2007, pp. 66-69
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
94
94CONSERVAREA RESURSELOR NATURALE ȘI
GESTIONAREA DE ȘEURILOR – ARIE PRIORITAR Ă
ÎN POLITICA DE MEDIU A UNIUNII EUROPENE
Camelia RAȚIU-SUCIU
Profesor universitar doctor
Valentina Elena TÂR ȚIU
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Preocuparea pentru mediu a dobândit un caracter distinct în condi țiile
diminuării accentuate a resurselor naturale și a deterior ării rapide a calit ății apei, aerului și
solului.
În ultimele trei decenii politica de mediu a UE s-a dezvoltat de la un grup de m ăsuri
preponderent tehnice, ce aveau în vedere limitarea polu ării, la o serie de m ăsuri axate pe
identificarea cauzelor și instituirea responsabilit ății financiare pentru daunele cauzate mediului.
La baza politicii de mediu a UE se afl ă Programele de Ac țiune pentru Mediu.
În cadrul celui de al -6-lea Program de Ac țiune pentru Mediu conceput pentru
perioada 2002-2012, au fost identificate 4 arii prioritare ce definesc direc țiile de ac țiune
ale politicii de mediu: studierea schimb ărilor climatice, protec ția naturii și biodiversit ății,
sănătatea în raport cu mediul, conservarea resurselor naturale și gestionarea de șeurilor.
Lucrarea î și propune s ă trateze o serie de aspecte referitoare la aria prioritar ă
“conservarea resurselor naturale și gestionarea de șeurilor”și anume: utilizarea durabil ă a
resurselor naturale, prevenirea gener ării de deșeuri și a impactului negativ al acesteia,
disocierea dintre cre șterea economic ă și degradarea mediului, indicatorii propu și de UE
pentru m ăsurarea disocierii.
În finalul lucr ării se prezint ă stadiul actual de abordare al acestei arii prioritare în
România.
Cuvinte-cheie : politica de mediu, utilizarea durabil ă a resurselor naturale, sistem
de gestionare a de șeurilor, conservarea resurselor naturale.
Clasificare: REL 15C, 15D, 15G
Protecția mediului constituie, în contextul diminu ării resurselor naturale și a
deteriorării rapide a calit ății apei, aerului și solului, una din preocup ările majore ale Uniunii
Europene.
Politica de mediu a UE s-a dezvoltat de la un grup de m ăsuri preponderent tehnice,
ce aveau în vedere limitarea polu ării, la o serie de m ăsuri axate pe identificarea cauzelor și
instituirea responsabilit ății financiare pentru daunele cauzate mediului.
În ultimele trei decenii Uniunea European ă a construit un cadru legislativ complex
pentru protec ția mediului.
În prezent aspectele de protec ție a mediului sunt considerate obligatorii în cadrul
celorlalte politici comunitare. Politica de mediu nu ac ționează independent ci reflect ă
interesul societ ății civile în aceast ă direcție.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
95
95La baza politicii de mediu a Uniunii Europene se afl ă Programele de Ac țiune pentru
Mediu.
Cel de-al șaselea Program de Ac țiune pentru Mediu (PAM 6) ,adoptat în 2002,
instituie cadrul comunitar al politicii de mediu pentru perioada cuprins ă între iulie 2002 și
iulie 2012.
În cadrul programului se au în vedere patru arii prioritare ale politicii de mediu :
1. schimbările climatice
2. protecția naturii și biodiversit ății
3. sănătatea în raport cu mediul
4. conservarea resurselor naturale și gestionarea de șeurilor
Pentru fiecare dintre aceste arii, PAM 6 stabile ște obiective și acțiuni prioritare
specifice ce vizeaz ă :
¾ protecția și reabilitarea ecosistemelor naturale
¾ conservarea biodiversit ății în Uniunea European ă
¾ îmbunătățirea calității vieții și, implicit, reducerea impactului negativ al polu ării
asupra sănătății umane
¾ utilizarea resurselor de energie re generabile în contextul dezvolt ării durabile
¾ atingerea unui nivel de calitate a aerului care s ă nu aibă impact negativ asupra
celorlalți factori de mediu și asupra s ănătății umane
¾ prevenirea gener ării de deșeuri și creșterea cantit ății de deșeuri reciclate
¾ reducerea cantit ății de deșeuri ce urmeaz ă a fi depozitate și a cantității de deșeuri
periculoase
¾ disocierea dintre cre șterea economic ă și degradarea mediului
După adoptarea celui de-al șaselea Program de Ac țiune pentru Mediu, s-au
dezvoltat treptat șapte strategii tematice, ce corespund unor aspecte importante ale protec ției
mediului, precum:
1. protecția solului
2. protecția și conservarea mediului marin
3. utilizarea pesticidelor în contextul dezvolt ării durabile
4. poluarea aerului
5. mediul urban
6. reciclarea de șeurilor
7. gestionarea și utilizarea resurselor în perspectiva dezvolt ării durabile
Strategia tematic ă privind utilizarea durabil ă a resurselor naturale, adoptat ă în 2005,
are în vedere un orizont de timp de 25 de ani pentru realizarea disocierii dintre cre șterea
economic ă și impactul asupra mediului.
Disocierea dintre cre șterea economic ă și impactul asupra mediului poate fi:
absolută – atunci când se înregistreaz ă c r eștere economic ă și impactul asupra
mediului se men ține constant sau scade în termeni absolu ți
relativă – în situația în care se înregistreaz ă creștere economic ă, iar impactul
asupra mediului cre ște într-o m ăsura mai mic ă
Cele două tipuri de disociere sunt prezentate în figura 1:
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
96
96
Figura 1- Tipuri de disociere
Ruperea leg ăturii dintre cre șterea economic ă și impactul asupra mediului are în
vedere dou ă procese, ilustrate în figura 2 , și anume:
¾ disocierea utiliz ării resurselor de cre șterea economic ă – acest lucru implic ă
reducerea unit ății de resurs ă consumat ă pe unitatea de produs
¾ disocierea utiliz ării resurselor de impactul asupra mediului – se urm ărește
reducerea impactului asupra mediului pe unitatea de resurs ă consumat ă
Pentru a cuantifica progresele înregist rate în cazul disocierii, UE a propus
dezvoltarea pân ă în 2008 a unui set de indicatori și anume:
productivitatea resursei – acest indicator m ăsoară valoarea ad ăugată pe unitatea de
resursă consumat ă; reflectă disocierea dintre utilizarea resurselor și creșterea economic ă(Є/ kg)
impactul specific resursei – cuantific ă impactul asupra mediului pe unitatea de resurs ă
consumată; reflectă disocierea utiliz ării resurselor de impactul asupra mediului(impact / kg)
eco-eficien ța – se calculeaz ă ca raport între primii doi indicatori și măsoară
disocierea dintre cre șterea economic ă și impactul asupra mediului( Є/ impact )
Figura 2. Ruperea leg ăturii dintre cre șterea economic ă și impactul asupra mediului 2005 2030 Impactul specific resursei (impact / kg) Disocierea dintre utilizarea
resurselor și creșterea economic ă
Disocierea utiliz ării resurselor de
impactul asupra mediului Utilizarea resurselor Creșterea economic ă
Impactul asupra
mediului Productivitatea resursei( Є/ Eco-eficien ța (Є/
impact ) 2005 2010 2015 2020 2025 2030 0 0,5 1,01,52,0Disociere absolut ă Disociere relativă
Creștere economic ă
Scăderea impactului tota l asupra mediului Creșterea impactului total asupra mediului
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
97
97Principalele modalit ăți prin care se poate realiza disocierea cre șterii economice de
impactul asupra mediului sunt:
îmbunătățirea eficien ței resurselor prin utilizarea resurselor regenerabile la o rat ă
care să nu depășească capacitatea lor de regenerare,
limitarea volumului de de șeuri și sporirea eficien ței utilizării resurselor naturale
prin aplicarea conceptului de ciclu de via ță și promovarea recicl ării,
îmbunătățirea performan ței sociale și de mediu a produselor și proceselor
tehnologice,
reducerea consumului de resurse neregenerabile și a impactului ecologic al
utilizării materiilor prime,
promovarea inova țiilor ecoeficiente,
luarea în considerare a fluxurilor cheie dintre mediu , economie și societate –
acestea sunt prezentate succint în figura 3
Analiza fluxurilor dintre societate și mediu eviden țiază următoarele aspecte:
¾ educația de mediu a popula ției, indiferent de țară și vârstă, contribuie la
conservarea și protejarea mediului înconjur ător.
Prin urmare este necesar ca fiecare fiin ță umană să fie format ă în spiritul
economisirii resurselor materiale și de energie, s ă prețuiască valorile create de genera țiile
precedente, s ă le conserve împotriva oric ăror forme distructive (Vi șan,1998: pg.26)
¾ transmiterea de informa ții corecte către consumatori și producători privind
utilizarea durabil ă a resurselor poate contribui la reducerea presiunii exercitat ă de modelele
de consum asupra resurselor de mediu
Parlamentul European a solicitat intens ificarea eforturilor în acest sens, în
condițiile în care prosperitatea economic ă va fi posibil ă în viitor doar într-un sistem de pia ță
în care toate formele de capital, in clusiv capitalul natural sunt pre țuite la justa valoare.
Suntem în situa ția în care capitalul natural nu mai poate fi privit ca o mo ștenire de
la înaintași ci reprezint ă un împrumut de la urma și.
Analiza rela ției mediu economie:
Degradarea mediului poate fi în țeleasă ca un exemplu de „e șec al pieței” și are
costuri economice foarte mari. La conceperea unei politici este, prin urmare,
esențial să se identifice și să se abordeze „costurile inac țiunii”. De exemplu,
poluarea aerului are ca rezultat pierderi ale productivit ății și cheltuieli medicale
care costă economia UE 14 miliarde de euro în fiecare an.(COM 225, 2007: pg.6)
Mediu
SOCIETATE Presiunea exercitat ă de către modelele de consum as upra resurselor de mediu
Responsabilitatea fa ță de mediu a cet ățenilor
Pericolele pentru s ănătatea și securitatea uman ă provocate de degradarea mediului
Investițiile în protec ția mediului
Presiunea exercitat ă de activit ățile productive
lOportunit ățile de angajare și
nivelul de trai ; distribu ția
veniturilor ; presiunea asupra
sistemelor sociale și culturale
Costurile economice ale
protecției mediuluiCantitatea și calitatea for ței de munc ă ECONOMIE
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
98
98 Politicile de mediu bine concepute pot s ă contribuie, de asemenea, și la alte
obiective precum: cre șterea competitivit ății, stimularea cre șterii economice și
crearea de noi locuri de munc ă
Spre exemplu, politica de mediu a UE a contribuit la dezvoltarea sectorului
tehnologiilor ecologice. Cifra de afaceri anual ă a industriilor ecologice europene este de 227
miliarde de euro, ceea ce reprezint ă aproximativ 2,2% din PIB-ul UE. Sectorul cuprinde 3,4
milioane de locuri de munc ă cu normă întreagă sau 1,7% din num ărul total al locurilor de
muncă din UE (Comisia European ă, DG Mediu, 2006: pg.10)
În contextul disocierii dintre cre șterea economic ă și degradarea mediului,
gestionarea de șeurilor prezint ă la nivelul Uniunii Europene o importan ță deosebită.
Deși prin politica în domeniul de șeurilor a UE în ultimii 30 de ani s-au ob ținut
rezultate pozitive, analiza stadiului actual al gestion ării deșeurilor la nivelul UE relev ă
următoarele aspecte( Rezolu ția Parlamentului European, 2007: pg.2-3):
volumele de de șeuri, atât cele periculoase, cât și cele nepericuloase, continu ă să
crească;
potențialul pentru prevenirea și reciclarea de șeurilor nu este utilizat pe deplin;
transporturile ilegale (transfrontaliere) de de șeuri sunt în continuare în cre ștere;
gestionarea de șeurilor genereaz ă emisii în aer, ap ă și sol;
anumite fluxuri importante de de șeuri nu sunt legiferate;
legislația în domeniul de șeurilor este, în multe cazuri, aplicat ă în mod deficitar;
statele membre au abord ări diferite de rezolvare a problemelor de șeurilor
formularea actual ă a legisla ției comunitare privind de șeurile dă naștere unor
probleme de interpretare
în majoritatea statelor membre, eliminar ea, în special în rampele de gunoi, este
încă forma cea mai comun ă de tratare a de șeurilor
nu există standarde comunitare minime adecvate care s ă se aplice multor
facilități de recuperare și reciclare, fapt ce conduce la niveluri diferite de
protecție a mediului în statele membre, dumping ecologic și denatur ări ale
concurenței,
Rezoluția Parlamentului European în ceea ce prive ște strategia tematic ă referitoare la
prevenirea și reciclarea de șeurilor subliniază (Rezoluția Parlamentului European, 2007: pg.6):
importanța elaborării de standarde minime comune pentru recuperare și reciclare
la nivelul UE și menționează faptul că se va crea un spa țiu de acțiune echitabil
numai când utilizarea instrumentelor economice este armonizat ă pe teritoriul UE
necesitatea unei cooper ări mai bune în UE pentru gestionarea problemelor
deșeurilor transfrontaliere
importan ța separării deșeurilor la surs ă, precum și a obiectivelor în materie de
reciclare și a responsabilit ății producătorului în vederea cre șterii ratei de reciclare
a anumitor fluxuri de de șeuri
faptul că punerea deplin ă în aplicare a legisla ției UE existente privind de șeurile și
aplicarea în acelea și condiții în toate statele membre sunt priorit ăți cheie
importanța cheie a ierarhiei de șeurilor, care stabile ște prioritățile de acțiune în
ordine descresc ătoare:
– prevenire;
– reutilizare;
– reciclarea materialelor;
– alte opera țiuni de recuperare, de exemplu recuperarea de energie;
– eliminare, ca regul ă generală a gestionării deșeurilor pentru atingerea obiectivului
de reducere a gener ării de deșeuri, precum și a impactului negativ asupra s ănătății
și mediului care rezult ă din generarea și gestionarea de șeurilor.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
99
99De asemenea, în Rezolu ția Parlamentului European se propune urm ătorul calendar
pentru depozitele de de șeuri:
din 2010, interzicerea depozitelor de de șeuri care nu au fost pretratate, cu
compuși fermentabili;
din 2015, interzicerea depozitelor de de șeuri pentru hârtie, carton, sticl ă,
materiale textile, lemn, materiale din plastic, metale, cauciuc, plut ă, ceramică,
beton, cărămidă și țiglă;
din 2020, interzicerea depozitelor de de șeuri pentru toate de șeurile reciclabile;
din 2025, interzicerea depozitelor de de șeuri pentru toate de șeurile reziduale, cu
excepția cazurilor în care acest lucru este imposibil sau periculos (de exemplu,
cenușa de filtrare);
Comparativ cu celelalte state europene, România este o țară de dimensiuni medii, cu o
suprafață de 238.391 km2 (a treisprezecea țară din Europa), o popula ție totală de aproximativ 21,7
milioane locuitori (Anuarul statistic, 2004) și un capital natural impresionant.
Cu toate acestea în România consumul de resurse și cantitatea de de șeuri generate
sunt mari, ele se situeaz ă peste capacitatea de regenerare natural ă a mediului înconjur ător.
Acțiuni ca exploatarea și prelucrarea resurselor naturale neregenerabile cu
tehnologii ineficiente, regimul permisiv al aplic ării standardelor de mediu, nivelul redus al
investițiilor în infrastructura de mediu și neincluderea în costuri a externalit ăților de mediu
au condus la degradarea progresiv ă a mediului și la apariția dezechilibrelor.
Uniunea European ă a acordat României în domeniul gestion ării deșeurilor perioade
de tranziție în cazul:
ambalajelor și deșeurilor din ambalaje (Directiva nr. 94/62/EC), modificat ă de
directiva 2004/12/CE)
depozitării deșeurilor (Directiva nr.99/31/EC)
România s-a angajat s ă sisteze depozitarea în137 de depozite din zona urban ă
reprezentând cca. 427 ha pân ă la 16 iulie 2009 și în cele 101 de depozite de de șeuri
municipale r ămase reprezentând cca. 301 ha, între 16 iulie 2009 și 16 iulie 2017.
Pe lângă depozitele de de șeuri municipale din zona urban ă, în România s-au
identificat 2686 spa ții de depozitare în zona rural ă cu o suprafa ță de cel mult 1 ha.
Închiderea și ecologizarea acestora se va realiza pân ă la 16.07.2009, odat ă cu extinderea
serviciilor de colectare a de șeurilor și la nivel rural, realizarea sistemului de transport,
transfer și deschiderea depozitelor zonale (POSM, 2007: pg.26-27)
incinerării deșeurilor (Directiva Consiliului nr. 2000/76/EC)
Până la 31.12.2008 se are în vedere închiderea etapizat ă a 110 instalații existente
de ardere a de șeurilor periculoase rezultate din activit ăți medicale.
Pentru gestiunea de șeurilor periculoase, în condi țiile socio-economice ale
Romaniei este necesar ă construirea unei capacit ăți de incinerare până la 31.12.2008, de cca
63.000 tone/an , care va include: o cantitate de de șeuri industriale periculoase incinerabile
de cca 60.000 t/an care în prezent se depoziteaz ă sau se stocheaz ă precum și o cantitate de
cca 3.000 t/an deșeuri periculoase rezultate din activit ăți medicale, care ar putea fi
incinerate împreun ă cu deșeurile industriale periculoase.
deșeurilor de echipamente electrice și electronice (Directiva Parlamentului
European și a Consiliului 2002/96/CE, modificat ă de Directiva 2003/108/CE)
Obiectivul de colectare a 4 kg de deșeuri de echipamente electrice și electro-
nice/locuitor/ an este necesar s ă fie atins pân ă la 31.12.2008 .
importului, exportului și tranzitului de de șeuri (Regulamentul 259/) 3/CE)
Solicitarea acestor perioade de tranzi ție s-a datorat deficien țelor înregistrate și
anume: infrastructura precar ă pentru colectarea, transportul și eliminarea de șeurilor; slaba
conștientizare a popula ției și a agen ților economici privind gestionarea adecvat ă a
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
100
100deșeurilor; capacitatea limitat ă a beneficiarilor finali/autorit ăților locale de a elabora
propuneri de proiect viabile; existen ța unui num ăr mare de situri poluate, cauzate de
activități economice intensive și depozitarea în spa ții necorespunz ătoare a de șeurilor.
Strategia Na țională de Gestionare a De șeurilor și Planul Na țional de Gestionare a
Deșeurilor în vigoare atest ă faptul că în România exist ă cadrul necesar pentru dezvoltarea și
implementarea unui sistem de gestionare a de șeurilor eficient din punct de vedere economic
și ecologic.
Din aprilie 2007, România dispune de un nou instrument în domeniul de șeurilor,
respectiv Planurile Regionale de Gestiune a De șeurilor. Aceste planuri au un rol cheie în
dezvoltarea unei gestiuni adecvate a de șeurilor, promoveaz ă cooperarea dintre autorit ățile
regionale și cele locale, cet ățeni și mediul de afaceri.
De asemenea constituie un punct de plecare pentru stabilirea cerin țelor financiare
pentru operarea schemelor de colectare, tratare, reciclare și eliminare a de șeurilor.
Deoarece necesit ățile de investi ții directe în sectorul de mediu, în vederea
respectării legisla ției UE, sunt extrem de mari, autorit ățile române au optat pentru crearea
unui program opera țional specific axat pe infrastructura de mediu, dar care abordeaz ă și alte
aspecte legate de mediu.
La 12 iulie 2007, Comisia European ă a aprobat Programul Opera țional Sectorial de
Mediu pentru România pentru perioada 2007-2013 cofinan țat de Fondul European de
Dezvoltare Regional ă (FEDR) și Fondul de Coeziune (FC). Bugetul total al programului
este de aproximativ 5,6 miliarde de euro iar asisten ța comunitar ă este în valoare de 4,5
miliarde de euro. (MEMO, 2007: pg.1)
Printre domeniile prioritare de investi ții se află dezvoltarea unui sistem integrat de
gestiune a de șeurilor municipale și a unui sistem de colectare selectiv ă, promovarea
reciclării deșeurilor și dezvoltarea de facilități de tratare a acestora.
Obiectivul global al programului îl reprezint ă îmbunătățirea nivelului de trai și a
mediului.
Atât conservarea resurselor naturale cât și gestionarea de șeurilor sunt probleme de
mediu care î și au rădăcinile în modul în care România î și utilizeaz ă teritoriul, precum și în
structura sa economic ă și modul de via ță al cetățenilor ei.
O conștientizare sporit ă privind efectele asupra mediului și sănătății va avea un
impact pozitiv asupra alegerilor pe care le facem zilnic : ce s ă cumpărăm, unde s ă locuim și
să muncim, unde s ă călătorim, va încuraja cre șterea eficien ței ecologice precum și echitatea
care garanteaz ă calitatea vie ții.
Examinarea conserv ării resurselor naturale și gestionarea de șeurilor,nu face abstrac ție de
faptul că ne aflăm în secolul XXI, în economia bazat ă pe cunoștințe,condiționată de obținerea unor
performan țe economice, cu ajutorul sistemelor expert.
Alături de o multitudine de caracteristici ale economiei bazate pe cuno ștințe,
generarea, exploatarea și perfecționarea tehnologiilor în domeniul conserv ării resurselor
naturale și gestion ării deșeurilor devin activit ăți foarte r ăspândite și importante,
condiționante pentru supravie țuire și performan ță.
Bibliografie:
Ciupagea C. (coord.), Manoleli D, Ni ță V., Papatulic ă M., Stănculescu M., (2006)-
„Direcții strategice ale dezvolt ării durabile în România”, Institutul European din România
Vișan S., Cre țu S., Alpopi C., (1998)-„ Mediul înconjur ător.Poluare și protecție”, Editura
Economic ă, București
http://ec.europa.eu/environment/newprg/inde x.htm- „The Sixth Environment Action
Programme of the European Community 2002-2012”
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
101
101 http://ec.europa.eu/environment/natres/pdf/ia_com_e n.pdf –“Impact Assessment of the Thematic
Strategy on the sustainable use of natural resources”, COM (2005) 670, Brussels
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ /site/ro/com/2007/com2007_0225ro01.pdf-
„Examinarea intermediar ă a celui de-al șaselea program comunitar de ac țiune pentru
mediu” COM(2007) 225, Bruxelles, 30.4.2007
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/Lex UriServ.do?uri=CELEX:52007DC0225:RO:NOT
Comisia European ă, DG Mediu, „Industria ecologic ă, dimensiunea acesteia, ocuparea for ței
de muncă, perspective și bariere în calea cre șterii în Uniunea European ă extinsă”,
septembrie 2006, raport final.
http://www.adrnordest.ro/getdoc .php?id=1017- “P rogramul Opera țional Sectorial de
Mediu 2007-2013”
http://europa.eu/rapid/pressReleasesActi on.do?reference=MEMO /07/303&format=HTML
&aged=1&language=RO&guiLanguage=en – ME MO / 07 / 303 – Bruxelles 25 iulie
2007 –România –POSM
http://www.europarl.europa.eu/sides/getD oc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P6-TA-
2007-0030+0+DOC+PDF+V0//RO- Rezolu ția Parlamentului European privind o
strategie tematic ă privind reciclarea de șeurilor
http://www.infoeuropa.ro/jsp/page .jsp?cid=194&lid=1&id=202- Protec ția mediului
înconjurător (capitolul nr.22)
http://ec.europa.eu/environment/waste/ http://www.anpm.ro/index.php?_init=global.s tatic&file=legislatie_deseuri- Legisla ție deșeuri
http://reports.eea.europa .eu/brochure_2007_4/en/L andfill_brochure.pdf
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
102
102
CALCULAREA COSTURILOR PENTRU
FINANȚAREA FIRMELOR MODERNE
Aurelian Virgil B ĂLUȚĂ
Lector universitar doctor
Universitatea Spiru Haret
Rezumat. Problemele de finan țare ale unei firme sunt analizate din punct de vedere al
costurilor. Sunt prezentate principale le probleme legate de costurile finan țării prin aportul
patronatului, asociere la capitalul social clasic ă sau cu investitor t ăcut, asocierea în participa ție,
piața de capital, leasing. Sunt incluse costurile fiscale, cu salariile, cu elaborarea proiectului de
finanțare. Nu sunt omise costurile pentru garan țiile creditelor. Managerii trebuie s ă ia decizii
privind finan țarea numai în concordan ță cu costurile acesteia.
Introducere
Nevoia de resurse financiare pentru orice tip de firm ă, adică în principal de bani,
pare atât de evident ă încât poate nici nu ar trebui afirmat ă. Impactul resurselor financiare
asupra activit ății umane este cunoscut de foarte mult timp. În vremurile mai vechi unul din
proiectele majore pentru care trebuia ob ținută finanțarea era r ăzboiul. În țelepciunea
generalilor și a oamenilor de stat a generat o replic ă memorabil ă a unui politic și militar în
același timp: un general are nevoie ca s ă câștige războiul de 3 ( trei) lucruri: bani, bani,
bani. Pentru proiectul general uman de a ob ține fericirea se spune c ă banii nu aduc fericirea
dar lipsa lor sigur te face nefericit . În epoca modern ă s-au înmul țit sursele de finan țare. Se
pune tot mai acut problema costurilor în actul de constituire a resurselor financiare. Acestea
apar în toate fazele decizionale și de derulare a proiectelor de finan țare: la stabilirea
necesității de finan țare, la evaluarea activit ății anterioare de c ătre finanțator, la proiectarea
activităților finan țate, la atingerea parametrilor necesari pentru ca firma s ă fie capabil ă să
ramburseze creditul.
Semnifica ția problemei costurilor finan țării la întreprinderea modern ă
La nivel de firm ă resursele financiare reprezint ă unul din elementele cheie care
permit sau ajut ă derularea activit ății, dezvoltarea ei. Tot resursele financiare sunt explica ția
pentru reducerea sau încetarea total ă a activității unei firme.
În țările cu nivel de trai mai redus cum este cazul României problema resurselor
financiare este mai presant ă deoarece nivelul economiilor personale nu permite alocarea
pentru afaceri. Se spune c ă investești într-o firm ă sau într-o afacere atât cât po ți să pierzi.
Teoretic nici o afacere nu are asigurat succesul pe termen nelimitat. Din acest motiv se recomand ă să fie aduse în firm ă acele resurse financiare de care o persoan ă sau o
gospodărie se poate dispensa, f ără să afecteze nevoile de baz ă. Există numeroase cazuri de
întreprinz ători care au pus gaj asupra bunurilor proprii pentru a face rost de bani pentru
deschiderea unei afaceri. Ace știa au riscat. Unii au câ știgat iar al ții au pierdut. Cum nu
există rețetă generală a succesului nu poate fi recomandat ă această soluție.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
103
103 Pentru orice întreprinz ător se pun urm ătoarele probleme: – de unde poate face rost
de bani pentru activitatea firmei
– cât îl vor costa sumele de bani primate de unde le va înapoia
– cât va câștiga în urma utiliz ării resurselor financiare primate
– ce riscuri î și asumă
– care sunt avantajele și dezavantajele fiec ărei resurse financiare în parte
– ce condiții trebuie s ă îndeplineasc ă pentru a face rost de bani din fiecare surs ă
în parte.
Sursele poten țiale de finan țate și costurile lor
La întrebarea de unde se poate face rost de bani pentru activitatea firmei
identificăm sursele poten țiale de finan țare. Prima surs ă potențială de finanțare este aportul
propriu al întreprinz ătorilor (acționari, asocia ți). O firm ă reprezint ă în principal o form ă
de investire a banilor care prisosesc și pe care dorim s ă-i înmulțim. Scopul principal al
deschideri unei firme va fi în multe cazuri valo rificarea surplusului de bani peste nevoile de
bază. În măsura în care investirea lor în alte proiecte nu ne mul țumește este normal s ă
începem o afacere proprie sau în asociere. Orice alt ă persoană care ne împrumut ă sau ne dă
bani gratis ne va întreba câ ți bani am pus în afacere din buzunarul propriu. Va exista în
permanen ță a legătură între cantitatea de bani pe care am pus-o din buzunarul propriu și cea
pe care putem s ă o obținem de la al ții. Principalul avantaj al fo losirii banilor proprii este
acela că vom obține personal întreg câ știgul din afacere. În toate celelalte variante în care
facem rost de bani pentru firm ă vom împ ărți câștigul din afacere cu cei care ne-au dat bani.
Din punct de vedere al costurilor trebuie re ținut că aportul propriu al patronatului
reprezintă cea mai scump ă sursă de finanțare.
A doua surs ă potențială de finanțare o reprezint ă asocierea cu de ținători de bani .
Așa cum pentru întreprinz ător firma este o form ă de investire, la fel se poate întâmpla și
pentru alte persoane (reziden ți sau nereziden ți). Într-o asociere unul poate s ă dețină o
contribuție mai mare în ce prive ște ideea afacerii iar altul s ă o priveasc ă numai ca pe o form ă
de înmulțire a banilor economisi ți. Cel care se asociaz ă într-o afacere și pune bani va dori s ă
participe la controlul firmei. Întreprinz ătorul nu va mai avea controlul și managementul
deplin al afacerii. Partenerul finan țator va trebui s ă fie consultat în toate deciziile importante.
În plus va lua o parte din câ știgul afacerii. În cazul adopt ării acestei solu ții de finan țare se
încheie acte juridice care stabilesc detaliile derul ării afacerii. Se poate alege una din
următoarele variante:
– participare ca ac ționar/asociat la capitalul social al firmei , situație în care
finanțatorul are drepturi și obligații similare unui patron (poate câ știga sau pierde nelimitat
din afacere); în acest caz costul finan țării este la fel de mare ca cel al patronatului;
– participare ca ac ționar/asociat la capitalul social al firmei , numai cu dreptul de
control, f ără implicare în numirea administratorilor și a managementului; se numesc
acționari/asocia ți tăcuți; costurile sunt similare ale patronatului; diferen ța constă în libertatea
de mișcare a întreprinz ătorilor fondatori;
– contract de asociere în participa țiune, situa ție în care finan țatorul asociat prime ște
o cotă fixă sau variabil ă din câștigul afacerii dar nu se implic ă în actele de administrare ale
firmei decât dac ă nu își primește cota din câ știg. Acest tip de contract presupune pe lâng ă
costurile de finan țare propriu-zise și costuri fiscale privind decont ările între p ărți în cadrul
asocierii . Probleme fiscale cum ar fi regimul impozitului pe profit și al TVA au impact
esențial la asocierea în participa țiune.
Pentru oricare din aceste variante de asociere apar următoarele costuri : de redactare acte
(comisioane avoca ți), de semnare la notariat, de urm ărire a respect ării înțelegerilor respective.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
104
104Creditul bancar este o alt ă modalitate important ă de finan țare. Băncile sunt
instituții de regul ă private controlate de o autoritate public ă. Ele pun a dispozi ție resurse
financiare celor care au proiecte cu posibilitate de profit. Pentru a ob ține un credit de la
bancă trebuie îndeplinite mai multe condi ții:
– să existe un proiect viabil pentru o afacere rentabil ă – costurile totale mai mici
decât veniturile totale, costurile opera ționale mai mici decât veniturile
operaționale, toate actualizate;
– întreprinz ătorul să pună la dispozi ție pentru proiectul respective o parte din
resursele necesare – costuri de atragere a resurselor respective;
– proiectul s ă nu presupun ă încălcări ale legisla ției în vigoare – costuri de
protecția mediului, pentru securitatea în munc ă, etc.;
– să existe garan ții suficiente pentru suma împrumutat ă de la banc ă-costuri de
constituire a garan țiilor.
Proiectul este viabil atunci când con ține suficiente elemente (detalii) care s ă
convingă în ceea ce prive ște finalizarea sa cu success, adic ă cu profit. În momentul în care
vorbim despre profit ne gândim la venituri și la costurile care le sunt ata șate. Este
obligatoriu s ă fie precizate resursele necesare, starea ini țială de la care se porne ște, punctual
final la care ajunge, con ținutul exact al proiectului (ce se dore ște să se realizeze), echipa de
conducere. Membrii echipei de conducere trebuie s ă dețină suficientă experiență în activit ăți
sau procese specifice proiectului. O echip ă managerial ă cu experien ță înseamnă costuri mai
mari cu pachetul salarial . Proiectul nu trebuie s ă conțină exagerări asupra rezultatelor sau
minimizarea (reducerea exagerat ă) a costurilor și riscurilor. Numai un proiect realist va
putea fi finan țat.
Nimeni nu finan țează prin credit valoarea integral ă a unei afaceri sau a unui proiect.
Din acest motiv întreprinz ătorul trebuie s ă demonstreze c ă dispune de o parte din resursele
necesare derul ării proiectului pentru care solicit ă credit bancar. Este posibil ca resursele
respective s ă aparțină firmei sau oric ărui asociat . În general contribu ția proprie la resursele
necesare trebuie s ă fie de cel pu țin 20-30%. Ca excep ție, la proiectele pentru care
rentabilitatea ridicat ă este de notorietate public ă se accept ă contribuție de 10%.
Băncile crediteaz ă numai proiecte care respect ă legislația. Din acest motiv se fac
verificări și testări dacă proiectul pentru care se cere finan țare se încadreaz ă în normele
comerciale (de exemplu firma are obiectul de activitate aferent proiectului), de mediu,
protecția drepturilor de autor, altele similare. Trebuie s ă existe toate autoriza țiile pe care
legea le cere pentru derularea proiectului care se cere a fi finan țat prin credit bancar.
Pentru creditul solicitat banca cere garanții. Acestea au rolul de a permite b ăncii
recuperarea creditului și a dobânzilor în cazul în care beneficiarul nu mai are posibilit ăți de
plată. Garanțiilor pot fi clasificate dup ă mai multe criterii. Din punct de vedere al
caracterului lor exist ă
a) garanții reale-formate din elemente materiale cum ar fi o cas ă, un utilaj, un
autoturism
b) garanții personale – bazate pe onorabilitatea persoanei care le acord ă.
Costurile pentru constituirea diferitelor garan ții variază foarte mult. De exemplu
costurile ata șate unei ipoteci sunt până la 2% din valoarea sa. Acestea se compun din:
– semnare contract la notariat;
– înregistrare contract la serviciul de cadastru și publicitate imobiliar ă;
– evaluare imobil;
– ridicare ipotec ă în momentul ramburs ării creditului bancar;
Din punct de vedere al siguran ței există
a) garanții imobiliare formate din terenuri și clădiri
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
105
105 b) garanții formate din bunuri mobile (echipamen te, utilaje, mijloace de transport,
stocuri, etc.). Garan țiile imobiliare sunt supuse unui sistem de înregistrare la un organism
public (cadastrul și evidența imobiliar ă) asigurând astfel certitudinea c ă nu pot fi înstr ăinate
(vândute, donate, schimbate) f ără acordul b ăncii creditoare.
Garanțiile trebuie s ă acopere creditul și dobânda pe durata creditului în propor ție de
120-140% (garan țiile acordate sunt mai mari decât valoarea creditului și a dobânzilor). În
valoarea garan ției se ia o parte din valoarea bunurilo r care sunt constituite drept garan ție.
Procentul care este acceptat de banc ă este în func ție de natura bunului. În general se accept ă
următoarele procente din valoarea bunurilor pentru preluare în garan ție:
a) imobile (teren, cl ădire, apartament) – în jur de 80%;
b) echipamente – în jur de 65%;
c) stocuri, crean țe – în jur de 50%.
Procentele respective difer ă în funcție de politica fiec ărei bănci și de vechimea
relațiilor banc ă-client. Pentru includerea stocurilor în garan ție firma trebuie s ă suporte
costurile de asigurare a bunurilor.
Parametrii pe care trebuie s ă îi avem în vedere la contractarea unui credit bancar sunt:
– rata dobânzii, inclusiv comisioanele
– nivelul garan țiilor solicitate – genereaz ă la rândul lor costuri adi ționale;
– perioada total ă de rambursare – are impact în ceea ce prive ște eșalonarea
costurilor de finan țare;
– perioada de gra ție pentru credit și eventual dobând ă – privește eșalonarea
costurilor de finan țare;
– condițiile colaterale cerute
– flexibilitatea (posibilitatea de rambursare anticipat ă, de utilizare par țială a
creditului, de restituire propor țională a garanțiilor în cazul ramburs ării parțiale)
– consultan ța acordată
Elementele care definesc un proiect și de care trebuie s ă se țină cont la elaborarea
calculației de cost sunt: – prestatorul (executantul), finan țatorul, beneficiarul final și intermediar,
cel care face recep ția (recepționerul proiectului), intr ările, ieșirile, procesul de transformare sau de
creare valoare ad ăugată, resursele consumate și cele blocate în cadrul proiectului, durata de
derulare, timpul util (operativ sau productiv) în cadrul duratei totale de derulare, restric țiile
economice, tehnologice, sociale sau administrative, implica țiile colaterale asupra mediului
economic, social sau ecologic. Din combinarea dive rselor variante posibile la fiecare element
caracteristic al unui proiect rezult ă o multitudine de tipuri de proiecte.
În cazul în care nu dispun de garan ții dar au un plan foarte bun exist ă posibilitatea
ca firmele s ă obțină garanții de la institu ții financiare specializate pentru aceast ă activitate.
În România exist ă 3 instituții de acest tip, toate cu capital de stat. Probabil c ă dezvoltarea
sectorului financiar va aduce și instituții private de garantare a creditelor. Cele 3 institu ții din
România care acord ă garanții la credite sunt:
– Fondul Român de Garantare a Creditelor
– Fondul de Garantare a Creditelor Rurale
– Banca de Export-Import a României (EximBank).
Este bine de știut că pentru garan ția emisă, instituțiile financiare la care s-a f ăcut
referire mai sus solicit ă un comision de aproximativ 3% din valoarea garan ției. În felul
acesta creditul „devine mai scump” dar poate fi ob ținut. Nici un fond de garan ție nu acoper ă
tot creditul necesar. Beneficiarul creditului trebuie s ă dețină capacitatea de a acoperi cel
puțin 20-30% din valoarea garan țiilor solicitate de banc ă.
În momentul în care se face analiza comparativ ă a dobânzilor datorate trebuie s ă
fie avute în vedere urm ătoarele elemente:
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
106
106– posibilitatea de a primi de la bugetul de stat o parte din dobânda pl ătită – este
cazul dobânzilor la credite în lei în anumite condi ții stabilite prin lege și prin
norme ale B ăncii de Export-Import a României, institu ția care acord ă aceste
avantaje;
– evoluția cursului de schimb al monedei na ționale în cazul creditelor luate în
monede diferite;
– plata lunar ă, trimestrial ă sau eventual semestrial ă a dobânzilor genereaz ă
costuri reale diferite;
Leasingul este o alt ă modalitate important ă de obținere a resurselor financiare, de
fapt de economisire a lor. Leasingul este o form ă de împrumut și are două variante:
– leasingul financiar în care proprietarul se angajeaz ă să cedeze bunul chiria șului în
schimbul pl ății de către acesta a unei sume de bani numit ă valoare rezidual ă;
– leasingul opera țional în care chiria șul plătește ratele de leasing (chirie) dup ă care
poate cump ăra sau nu bunul respectiv.
Observăm că leasingul poate fi utilizat pentru achizi ția de bunuri materiale (cl ădiri,
echipamente, mijloace de transport) necesare unei firme sau unui proiect anume al unei firme
pentru care întreprinz ătorul sau firma nu are resurse financiare. Astfel banii de care dispune pot fi
folosiți în propor ție mai mare pentru restul cheltuielilor necesare activit ății sau proiectului dorit.
Spre deosebire de credit leasingul este de obicei mai scump (dobânda de leasing este mai mare
decât dobânda la credit). Întreprinz ătorii trebuie s ă știe că majoritatea b ăncilor au ca parteneri
asociați firme de lesing. Din acest motiv pentru a reduce într-o anumit ă măsură costurile de
finanțare se vor adresa în primul rând firmelor de leasing partenere ale b ăncilor la care au cont
deschis. Decizia de achizi ție a unui bun în leasing va fi luat ă la fel ca și la creditul bancar în urma
confruntării a 3-4 oferte diferite și a analizării prin compara ție a parametrilor. La un contract de
leasing vor fi avu ți în vedere urm ătorii parametrii :
– dobânda și comisioanele care pentru utilizator trebuie s ă fie cât mai mici;
– avansul care pentru utilizator trebuie s ă fie cât mai mic (preferabil f ără avans
sau între 10-20%) pentru a nu bloca de la început bani în achizi ția bunului
respectiv; dac ă avansul este mare se va calcula costul atragerii de resurse
adiționale pentru completare necesar la proiectul lansat;
– durata care pentru utilizator trebuie s ă fie cât mai mare (pentru a avea rate
lunare cât mai mici);
Atragerea de resurse financiare de pe piața de capital reprezint ă o modalitate
important ă pentru firmele care au proiecte valoroase și cu rentabilitate mare. Pentru acces pe
piața de capital este nevoie ca firma s ă fi ajuns deja la o dimensiune și să fie cunoscut ă în
toată țara, eventual și în străinătate. Atingerea unui anumit nivel presupune investi ții și un
cost de amortizare a investi țiilor în dezvoltare . Întocmirea dosarului pentru acces pe pia ța de
capital presupune un cost fix semnificativ, dar cu posibilitatea de compensare prin costul
variabil al finan țării ulterioare.
Avantajele utilizării resurselor financiare de pe pia ța de capital sunt:
– costul curent (echivalentul dobânzii ba ncare) mai redus decât la majoritatea
celorlalte forme
– neimplicarea finan țatorilor în deciziile curente ale firmei
– prestigiul și posibilitatea de a ob ține alte finan țări cu niște costuri mai mici
Dezavantajele utilizării resurselor financiare de pe pia ța de capital sunt:
– costuri fixe de ob ținere relativ mari care pot s ă nu fie recuperate dac ă nu se
strâng suficien ți bani
– riscul de a nu cunoa ște din timp suma atras ă pentru finan țare
– durata mai mare de timp pentru a ob ține finanțarea
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
107
107 – obligația de a păstra și respecta reguli clare și precise privind gestiunea firmei –
costuri suplimentare cu serviciile de contabilitate și de audit
– publicarea situa țiilor financiare ale firmei – oricine, inclusiv concuren ții vor
cunoaște datele financiare
– posibilitatea de a avea acces la aceast ă formă numai dup ă atingerea unui prag de
dezvoltare.
Pentru atragerea oric ărei resurse financiare se întocme ște un dosar care trebuie s ă
conțină cel puțin următoarele documente :
– cerere tip a finan țatorului (cazul b ăncilor și al firmelor de leasing) sau cerere
simplă
– prezentarea scurt ă a firmei și a proiectului sau proiectelor care urmeaz ă să fie
finanțate
– actele legale ale firmei
– previziunea modului în care se va desf ășura afacerea concretizat ă în buget de
venituri și cheltuieli, respectiv flux de încas ări și plăți
– analiza situa ției financiare a firmei la momentul la care se face cererea de
finanțare
– oferte ale furnizorilor pentru bunuri care urmeaz ă să fie achizi ționate (în special
la finanțarea prin leasing).
În cazul în care se cere un dosar complex (de exemplu la accesul pe pia ța de capital)
firmele trebuie s ă utilizeze speciali ști externi, ceea ce suplimenteaz ă costurile fixe de
atragere a fondurilor.
Una dintre destina țiile necesarului de bani poate fi cofinanțarea proiectelor
susținute cu fonduri de la Uniunea European ă. Întreprinz ătorii care au proiecte aprobate
pentru a primi fonduri de la Uniunea European ă vor avea șanse mai mari s ă obțină bani
pentru a acoperi cota de cofinan țare a proiectelor.
Se pune întrebarea de unde va înapoia firma banii împrumuta ți. Rambursarea se
face din rezultatele viitoare al afacerii finan țate. Dacă profitul este mai mic decât costul
finanțării (dobânda în cazul creditului bancar sau a leasingului) atunci întreprinz ătorul
pierde, iar afacerea va fi nerentabil ă pentru el. În acest context se poate spune c ă firma va
câștiga în urma utiliz ării resurselor financiare primite diferența dintre profitul net și costul
total al finan țării (dobânda total ă, inclusiv comisioanele).
Între formele de garantare a creditelor este și garanția în numele statului pentru
anumite categorii de credite. Eximbank garanteaz ă, în numele și contul statului, creditele
acordate IMM pentru investi ții și/sau pentru activitatea curent ă prin acordarea de garan ții.
Conform normelor legale acordarea garan ției se realizeaz ă pe baza evalu ării riscurilor
generate de opera țiune, astfel încât comisioanele pl ătite de ordonator (entitatea finan țată) să
asigure autofinan țarea schemei ; Costul garan ției, chiar ob ținută în numele statului, trebuie
astfel inclus ă în total costuri de finan țare.
În loc de încheiere
Costurile reprezint ă un element decisiv pe tot pa rcursul procesului de finan țare.
Neluarea lor în calcul produce pagube ma ri sau chiar falimentul unei afaceri.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
108
108LEGISLA ȚIA CA FACTOR
DE SUSȚINERE A IMM
Liviu-Cătălin MORARU
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Oficialii Uniunii Europene au constat c ă în Europa spiritul antreprenorial este
la un nivel sc ăzut. Dorind s ă crească competitivitatea Uniunii prin sporirea num ărului de
întreprinzători (acest obiectiv reg ăsindu-se și în Strategia de la Lisabona), autorit ățile au propus
o serie de politici economice menite s ă încurajeze libera ini țiativă. Cum era și firesc, majoritatea
măsurilor economice propuse vizeaz ă întreprinderile mici și mijlocii (IMM) deoarece acestea
reprezintă 99% din totalul întreprinderilor europene. Lucrarea dore ște să surprindă în ce măsură
autoritățile române ști au adoptat m ăsuri legislative care s ă respecte politicile Uniunii Europene
din domeniu.
Calsificarea REL: 18F, 7H, 20Z
1. Definiția și rolul IMM în societate
Cea mai general ă clasificare a agen ților economici îi grupeaz ă pe aceștia în dou ă
mari categorii: consumatori și producători. Cei din urm ă sunt prezen ți în economie
organizați în întreprinderi cu diferite form e juridice. Întreprinderea reprezint ă o organiza ție
al cărei obiect de activitate const ă în produc ția bunurilor destinate pie ței având drept scop
obținerea de profit.
Întreprinderile îndeplinesc mai multe roluri într-o economie: –
sunt principalele produc ători de bunuri cu care sunt satisf ăcute nevoile umane;
– susțin puterea de cump ărare a indivizilor ( și, în ultim ă, instanță bunăstarea
acestora) prin crearea de locuri de munc ă;
– sunt principalul „motor” al economiei, de eficien ța lor depinzând starea și
performan țele economiei;
– contribuie substan țial la dezvoltarea societ ății prin promovarea inov ării și a
progresului tehnologic.
Legislația româneasc ǎ definește întreprinderile mici și mijlocii în func ție de
numǎrul de angaja ți și de cifra de afaceri (sau rezultatul anual al bilan țului contabil). Primul
criteriu a r ǎmas nemodificat înc ǎ de la promulgarea Legea privind privind stimularea
înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii (Legea 396/2004), îns ǎ criteriul dup ǎ
care întreprinderile erau grupate dup ǎ cifra de afaceri (sau rezultatul anual al bilan țului
contabil) a cunoscut numeroase modific ǎri. Inițial Legea 396/2004 definise întreprinderile
mici și mijlocii ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ urm ătoarele condi ții:
a) au un num ăr mediu anual de salaria ți mai mic de 250;
b) realizeaz ă o cifră de afaceri anual ă echivalent ă cu până la 8 milioane de euro sau au un
rezultat anual al bilan țului contabil care nu dep ășește echivalentul în lei a 5 milioane euro.
Treptat evolu ția prețurilor, a productivit ății precum și aderarea la Uniunea European ă
au făcut ca pragurile financiare ini țiale să fie actualizate, aj ungându-se în prezenti la acelea și
valori ca și în Uniunea European ă. Astfel, întreprinderile mici și mijlocii sunt clasificate, în
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
109
109 funcție de num ărul mediu anual de salaria ți și de performan țele financiare, în urm ătoarele
categorii:
a) microîntreprinderile: au pân ă la 9 salaria ți și o cifră de afaceri net ă sau dețin
active totale de pân ă la 2 milioane euro , echivalent în lei;
b) întreprinderi mici: au între 10 și 49 de salaria ți și o cifră de afaceri net ă sau dețin
active totale de pân ă la 10 milioane euro, echivalent în lei;
c) întreprinderi mijlocii: au între 50 și 249 de salaria ți și o cifră de afaceri net ă sau
dețin active totale de pân ă la 50 milioane euro, echivalent în lei.
2. Contextul general al IMM în Uniunea European ă
Încă din martie 2000, liderii europeni ai celor 15 state membre ale Uniuni Europene
din acea vreme întruni ți la Lisabona au elaborat o Strategie cu ajutorul c ăreia doreau ca în
2010 Uniunea European ă să devină „cea mai dinamic ă și competitiv ă economie bazat ă pe
cunoaștere din lume, capabil ă de o dezvoltare economic ă durabilă cu locuri de munc ă mai
multe și mai bune ”.
Însă oficialii Uniunii Europene au observat c ă cetățenii lor sunt înclina ți să
munceasc ă mai degrab ă ca salaria ți decât ca antreprenori. Ori pentru a- și atinge obiectivele,
în special cel referitor la crearea mai multor locuri de munc ă, este nevoie mai degrab ă de
întreprinz ători decât de angaja ți. Ca urmare, au fost elaborate o serie de m ăsuri și politici
specifice cu scopul de a stim ula spiritul de întreprinz ător al europenilor.
Deoarece 99% din întreprinderile europene sunt reprezentate de întreprinderi mici
și mijlocii, politicile Uniunii de stimulare a economiei se adreseaz ă, după cum era și normal,
acestora. În anul 2005, Comisia European ă a adoptat o serie de „Politici moderne pentru
IMM vizând cre șterea economic ă și angajații”. Aceste politici sunt grupate în cinci mari arii
de acțiune:
– promovarea educa ției și abilităților antreprenoriale;
– îmbunătățirea accesului la pie țe pentru IMM;
– reducerea birocra ției;
– îmbunătățirea poten țialului de cre ștere a IMM;
– întărirea dialogului și a consult ării dintre IMM și diferite p ărți cu interese în
acest sector.
Accentul cade în special pe reducerea birocra ției, deoarece sondajele de pia ță (EC,
2007) indic ă faptul că mai mult de 10% din întreprinderile cu o singur ă persoană (fără
angajați) ar angaja personal dac ă birocrația s-ar reduce. Deoarece aceste întreprinderi
reprezintă mai mult de 50% din totalul afacerilor europene, poten țialele angaj ări s-ar
transforma în aproximativ 1,5 milioane de locuri de munc ă. Mai mult, dac ă s-ar putea reduce
cu 25% costurile legate de birocra ție ale întreprinderilor acestea ar putea economisi astfel
circa 150 miliarde euro (aproximativ 1,5% din PIB Europei).
3. IMM în România
Și în România, IMM de țin o pondere ridicat ă în totalul firmelor, aceasta fiind de
99,7% în anul 2005, conform datelo r din Anuarul Statistic al Românieiii.
Strategia guvernamental ă pentru sus ținerea dezvolt ării întreprinderilor mici și
mijlocii relev ă o trăsătură important ă a IMM din România: majoritatea (50,2%iii) desfășoară
activități în sectorul comer țului, în timp ce media Uniunii se situeaz ă undeva în jurul a 20%.
Dacă la momentul realiz ării studiului hipermarketurile abia î și făcuseră simțită prezența pe
piața româneasc ă, ritmul de cre ștere a acestora din ultimii ani (2005-2007) amenin ță serios
IMM din acest sector și nu este exclus ca proximele date legate de acest sector s ă ne
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
110
110dezvăluie o scădere dramatic ă a ponderii IMM din sfera comer țului. De altfel, datele din
2005 confirm ă acest lucru, ponderea IMM din comer ț ajungând la 41,5%.
Din Strategia guvernamental ă a reieșit că în 2001 majoritatea IMM din România, la
fel ca și în țãrile membre, erau micro-întreprinderi și reprezentau aproximativ 91,2% din
numãrul total de IMM. Aceast ă pondere a crescut u șor, în 2005, când din 925.692 de IMM,
867.921 erau microîntreprinderi, ceea ce reprezint ă aproximativ 94%.
Pentru a stimula ini țiativa privat ă și Guvernul României a luat o serie de m ăsuri
concretizate în Legea 346/2004 „ Legea privind stimularea înfiin țării și dezvolt ării
întreprinderilor mici și mijlocii ”.
În continuare se va realiza o analiz ă a acestei legi pentru a surprinde punctele tari și
eventualele sc ăpări ale legii, punând accent pe even tualele efecte ale Legii asupra
performan țelor economice ale IMM.
După primul capitol referitor la dispozi țiile generale, capitolul al doilea dore ște
crearea unui cadru favorabil înfiin țării și dezvolt ării IMM. Se vizeaz ă în principal
simplificarea procedurilor administrative și prevenirea cre șterii nejustificate a costurilor
legate de conformarea acestora fa ță de reglement ările în vigoare. Dac ă în ceea ce prive ște
simplificarea procedurilor administrative înfiin țarea Biroului Unic a redus birocra ția, prin
restrângerea num ărului de acte ce trebuiau depuse, a locurilor de depunere a actelor și chiar
din timpul de eliberarea a actelor, costurile b ănești necesare înfiin țării unei firme nu s-au
diminuat. Din contr ă, taxele ce trebuie pl ătite la constituirea unei firme au crescut, deoarece
acestea sunt indexate cu rata infla ției.
Reglement ările cu privire la accesul la servicii publice și la active apar ținând
regiilor autonome, societ ăților/companiilor na ționale și societăților comerciale cu capital
majoritar de stat le-au fost delegate autorit ăților locale, devenind astfel greu de urm ărit cum
aplică? înțeleg ele s ă respecte aceste prevederi și cum se armonizeaz ă la nivel na țional
prevederile locale.
În secțiunea a treia, privind accesul prioritar la achizi țiile publice de produse,
lucrări și servicii se consemneaz ă primele m ăsuri concrete de reducere a costurilor pentru
IMM acestea beneficiind de reduceri cu 50% pent ru criteriile legate de cifra de afaceri,
garanția pentru participare și garanția de bun ă execuție cerute în achizi țiile publice de
produse, lucr ări și servicii. Se reduc astfel costurile imobiliz ării sumelor de bani, IMM
neputând concura cu firmele mari în ceea ce prive ște imobilizarea unor sume mari necesare
garanțiilor legate de execu ția diverselor lucr ări.
IMM mai beneficiaz ă și de diverse servicii de informare, asisten ță și consultan ță în mare
parte gratuite, economisind în acest mod numeroase resurse financiare și, în special, umane.
În secțiunea privind stimularea activit ății de cercetare-dezvoltare și inovare se
precizeaz ă că Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Coopera ție poate
propune transferul tehnol ogic cu titlu gratuit c ătre întreprinderile mici și mijlocii, bineîn țeles
cu respectarea legii. Aceast ă prevedere s-ar putea dovedi a fi o arm ă cu două tăiușuri
deoarece IMM nu ar mai sunt stimulate s ă-și dezvolte propriile departamente de cercetare-
dezvoltare și să depindă de rezultatele firmelor puternice, care investesc în acest domeniu.
Și pentru a continua cu lipsa de coeren ță în ceea ce prive ște dezvoltarea firmelor
prin intermediul cunoa șterii, secțiunea dedicat ă formării profesionale este tratat ă extrem de
succint și nu prevede m ăsuri concrete, prin care indivizii s ă beneficieze de o educa ție
antreprenorial ă, în special, care s ă le permit ă dobândirea de cuno științe și abilități specifice.
Autoritățile prevăd apoi și o serie de programe de dezvoltare a întreprinderilor mici
și mijlocii. Acestea se concretizeaz ă, preponderent, în ajutoare fi nanciare nerambursabile ce
vizează completarea capitalului necesar ini țierii afacerii precum și realizarea investi țiilor în
sectorul productiv și servicii. Pe lâng ă, alte măsuri de sprijinire a IM M acest capitol prevede
și sursa de finan țare a acestor programe: prin legea bugetului de stat se aloc ă fonduri în
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
111
111 valoare de 0,2% din PIB pentru finan țarea programelor de dezvoltare și a măsurilor de
sprijinire a înfiin țării de noi întreprinderi și de susținere a dezvolt ării întreprinderilor mici și
mijlocii, la nivel na țional și local, prev ăzute în Strategia Guvernamental ă pentru sus ținerea
dezvoltării IMM, pentru perioada 2004-2008.
Un capitol este dedicat Fondului na țional de garantare a creditelor pentru
întreprinderile mici și mijlocii (FNGCIMM). Acesta se constituie ca o societate pe ac țiuni
printre atribu țiile sale num ărându-se: contribuie la finan țarea înfiin țării și dezvolt ării
firmelor venind în completarea finan țărilor și garanteaz ă creditele acordate de b ăncile
comerciale în limita a maxim 75%. Îns ă dacă intenția guvernan ților era s ă ajute IMM, la
punerea în practic ă a acestei ideii birocra ția si-a pus amprenta asupra acestei legi astfel c ă
pentru a putea beneficia de prevederile acestei legi întreprinz ătorii trebuie s ă depună două
dosare stufoase (un dosarul financiar și un dosarul juridic). În plus și banca la care
respectivul IMM a solicitat creditul trebuie s ă transmită un dosar (numit documenta ție de
garantare) la fel de stufos și care con ține unele documente identice cu cele din primele 2
dosare (de exemplu, documentele din care reiese c ă se încadreaz ă în categoria IMM,
respectiv, Anexele 1 și 2 la OG NR.27/2006).
Solicitanții mai trebuie s ă trimită o declara ție pe propria r ăspundere prin care oblig ă
„să asigure pe toat ă durata creditului accesul reprezentantului FNGCIMM SA la
documenta ție, la bunurile achizi ționate din credit și la eviden țele contabile”.
Și ca și cum acestea nu ar fi descurajat suficient întreprinz ătorii, la condi țiile de
eligibilitate se prevede nici mai mult, nici mai pu țin decât c ă solicitantul trebuie s ă semneze
“în favoarea Fondului un bile t la ordin în alb la „sum ă” și „scaden ță”, fără protest, avalizat
de administratorii/asocia ți/acționari cu domiciliul /sediul social în România”.
Se poate justifica aceasta condi ție de eligibilitate ca fiind o m ăsura de prevedere
suplimentar ă în cazul unui faliment sau incapacit ăți de plată, însă nu-i mai pu țin adevărat că
atitudinea autorit ăților ar trebuie sa fie cu totul alta dac ă doresc într-adev ăr să încurazeje libera
inițiativă. Ca exemplu, Leon Willink, director regional al Fortisiv declara recent în leg ătură cu
faptul că în Olanda, valoarea creditului imobiliar este mai mare decât valoare imobilului:„Este un
risc pe care banca și-l asumă…, dar știm că putem avea încredere în clien ții noștri de aici”. O
atitudine care poate va inspira și Consiliul de Administra ție al Fondului.
De altfel și volumul garan țiilor acordate de Fond sunt mai degrab ă modeste: în
2004 au acordat 27 mil. lei, în 2005: 127 mil. le i, iar în 2006: 412 mil. lei, valoarea acestor
garanții fiind mai degrab ă modestă (în 2004, aproape neglijabil ă), însă ritmul de cre ștere
creează premisele unei posibile relans ări a sprijinului acordat IMM.
Concluzii
Între ianuarie 1990 și decembrie 2002 au fost înfiin țate 995 542 de firme, iar pân ă
în septembrie 2007 au mai fost înfiin țate încă 669 982 de firme. Pe de alt ă parte între
ianuarie 1990 și decembrie 2002 au fost radiatev 181 151 de firme, reprezentând 18,2% din
numărul total de firme înfiin țate în acea perioad ă. În perioada 2003-2007, au fost radiate 321
783 ceea ce raportat la num ărul de firme înfiin țate în acea perioad ă reprezint ă cam 48%, iar
raportat la num ărul total de firme reprezint ă 30,2%.
Se poate spune c ă legea pentru înfiin țarea și dezvoltarea IMM „func ționează doar
pe jumătate”, deoarece indivizii sunt încuraja ți să-și înființeze firme, îns ă acestea nu sunt
stimulate s ă-și desfășoare activitatea.
Printre posibilele cauze ale acestei evolu ții se num ără: nivelul înc ă ridicat al
costurilor birocratice, mentalitatea autorit ăților care trateaz ă micii întreprinz ători ca pe ni ște
posibili infractori, precum și unele m ăsuri economice cu efecte perverse, contrare scopurilor
inițiale.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
112
112Ca recomand ări se pot men ționa sporirea încrederii în antreprenorii români, precum
și elaborarea unor programe coerente, care s ă vizeze în principal factorul uman, deoarece
acesta este principalul factor de progres socio-economic.
Tabelul 1
Evoluția firmelor nou înfiin țate
Anul Nr. firme înfiin țate
2000 57291
2001 61265
2002 84780
2003 123582
2004 144284
2005 157375
2006 135211
2007* 109530
Total 1665524
* septembrie 2007
Tabelul 2
Evoluția numărului de IMM
An Total firme 0-9 angaja ți 10-49
angajați 50-249
angajați >250
angajați Total IMM
2002 810.084 754.248 41.059 12.322 2.455 807.629
2003 850.951 793.375 42.891 12.272 2.413 848.538
2004 901.414 841.913 44.290 12.776 2.435 898.979
2005 928.255 867.921 44.066 13.705 2.563 925.692
An Firme active 0-9 angaja ți 10-49 angaja ți 50-249 angaja ți >250 angaja ți Total IMM
2002 315.105 274.674 30.418 8.067 1.946 313.159
2003 349.061 305.024 33.581 8.459 1.997 347.064
2004 394.519 348.881 34.823 8.840 1.974 392.544
2005 433.030 383.892 38.175 9.068 1.856 431.135
Note
1. La data 03-Feb-2006 Capitol I, art. 4, alin. (1) modificat de art. I, punctul 3. din
Ordonanța 27/2006
2. Dintr-un total de 901414 de firme, 898 979 sunt IMM și doar 2435 firme mari.
3. Datele sunt preluate din Strategia guvernamental ă pentru sus ținerea dezvolt ării
Întreprinderilor mici și mijlocii în perioada 2004-2008, la nivelul anului 2001.
4. Fortis este o banc ă belgiano-olandez ă, cu sediul atât la Bruxelles, cât și la
Utrecht, și unul dintre cele mai mari grupuri financiare europene, ce ofer ă servicii bancare,
de asigurări, investi ții, consultan ță financiar ă și brokeraj. Cu pe ste 56,800 de angaja ți și un
profit de peste 4,4 miliarde €, Fortis este listat ă pe Euronext. Euronext este o burs ă pan-
europeană cu sediul la Paris și subsidiare în Olanda, Belgia, Fran ța, Portugalia și Anglia.
Bursa a fuzionat în 2006 cu New York Stock Exchange, formând cel mai mare grup bursier, NYSE Euronext, cu o capitalizare total ă a companiilor listate dep ășind 20,6miliarde $.
5. Radierea reprezint ă operația de ștergere a unei firme din registrul comer țului,
marcând momentul pierderii personalit ății juridice ca urmare a dizolv ării și lichidării
acesteia.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
113
113
Bibliografie
*** – “Strategia guvernamental ă pentru sus ținerea dezvolt ării Întreprinderilor mici și
mijlocii în perioada 2004-2008”, http://www.animmc.ro/imm/strategia ;
*** – Legea 346/2004 – privind stimularea înfiin țării și dezvoltării întreprinderilor mici și
mijlocii”, Monitorul Oficial nr. 681 din 29 iulie 2004
Comisia Na țională de Prognoz ă – Prognoza pe termen mediu 2007-2013 – varianta final ă de
toamnă, http://www.cnp.ro/ro/prognoze
Drăgușin, Mariana – Managementul întreprinderilor comerciale mici și mijlocii, Editura
ASE, Bucure ști, 1999
Dan, Raluca – “Cum î și iau olandezii case în rate”, Evenimentul Zilei Nr. 4996, 19
Noiembrie 2007
European Commission – DG Enterprise and Industry – “Putting SMEs First – a guide to
SME policy”, 2007, http://ec.europa.eu/enterp rise/sme/policy_en.htm
Institutul Na țional de Statistic ă – Anuarul Statistic al României 2006
Oficiul Na țional al Registrului Comer țului – Sinteza statistic ă a datelor din Registrul Central
al Comerțului la 30 septembrie 2007, http://www.onrc.ro
Pagina web a Fondului na țional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și
mijlocii: http://www.fngcimm.ro/index.php
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
114
114IMPACTUL FACTORULUI UMAN ASUPRA
STRATEGIEI ORGANIZA ȚIONALE ÎN SECTORUL
BANCAR ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL INTEGR ĂRII
ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă
Anca BOGDAN
Lector universitar doctorand
Academia de Studii Economice din Bucure ști
Rezumat: Procesul privatiz ării sectorului bancar româ nesc, accentuat în perioada
preaderării la Uniunea European ă, a atins apogeul în anul 2006, odat ă cu vânzarea celei
mai mari b ănci comerciale, moment în care sector ul bancar românesc este dominat în
proporție de 94,5% de institu ții cu capital majoritar str ăin. Integrarea structurilor bancare
în cadrul grupurilor financiare interna ționale reprezint ă o provocare, fiind dublat ă de
necesitatea conserv ării cotelor de pia ță actuale, în condi țiile creșterii concuren ței pe piața
româneasc ă prin intrarea unor noi juc ători și prin liberalizarea treptat ă a piețelor
monetară și financiar ă. Sondajul realizat de Banca Na țională a României în anul 2003
privind evolu ția sistemului bancar pe termen mediu și lung identific ă drept cele mai
importante avantaje competitive ale unei b ănci conducerea și personalul calificat. Pornind
de la contextul integr ării României în structurile europene și al interna ționalizării pieței
serviciilor bancare, vom analiza impactul asupra institu țiilor bancare din România și
perspectivele evolu țiilor strategice în acest sector din pe rspectiva factorului uman. În acest
sens, vom urm ări mai multe axe de evolu ție a resurselor umane: integrarea în structuri
multinaționale și multiculturale, adaptarea la noi condi ții concuren țiale, pătrunderea pe
piețe/sectoare noi.
Clasificare: REL 14C, 17B
Cuvinte-cheie: capital uman, competen țe, competitivitate, sector bancar, strategie
Specificul activit ății din sectorul bancar din perspectiva managementului
resurselor umane
Prin compara ție cu alte domenii de activitate, s ectorul bancar se distinge prin
structurile organizatorice proprii, prin denumirile posturilor, prin normele și reglement ările
interne și prin vizibilitatea în pia ță. Făcând o paralel ă cu societ ățile comerciale, se poate
spune că băncile fac comer ț cu bani și cu încredere: bancherii câ știgă (cumpără) încrederea
deponenților că vor restitui depozitele; la rândul lor, clien ții trebuie s ă convingă banca de
restituirea banilor împrumuta ți (vânduți) sub form ă de credit. Toate aceste opera țiuni se
desfășoară într-un cadru strict reglementat, beneficiind de confiden țialitate.
În practic ă, administrarea și mișcarea permanent ă a unor sume importante de bani,
fragmentate în tranzac ții mari sau mici, în valute diferite și pe continente diferite, se face cu
ajutorul unui personal foarte numeros, și răspândit geografic într-o re țea vastă de sucursale.
Astfel, acurate țea și viteza de operare sunt esen țiale în domeniul bancar iar un alt atribut
esențial pentru „muncitorul” bancar este rigoarea.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
115
115 Specificul „m ărfurilor” și „comerțului” practicat de institu țiilor bancare î și pune
amprenta asupra aspectului și comunic ării instituțiilor și reprezentan ților acestora: pe de o parte, ei
trebuie să explice că pot inspira încredere, seriozitate și că vor restitui depunerile, pe de alt ă parte,
reprezentan ții instituțiilor financiar-bancare trebuie s ă inspire respect și autoritate și să se asigure
că banii dați sub form ă de credit vor fi rambursa ți. Imaginea, reputa ția și prestigiul sunt extrem de
importante pentru sistemul bancar. Din motivele prezentate anterior, banca presupune o disciplin ă
strictă și chiar un aspect foarte rigid câteodat ă.
Băncile sunt organiza ții în care responsabilit ățile sunt scrise și foarte bine definite.
Structurile ierarhice sunt foarte clare, liniile de comand ă și de subordonare sunt foarte
importante. În majoritatea cazurilor, posturile din b ănci și alte institu ții financiare implic ă un
grad ridicat de stres, datorit ă responsabilit ăților aferente: fiecare persoan ă răspunde prin
semnătură de sume sau de valori (inclusiv reputa ție).
Dacă în anii '90, b ăncile se orientau prioritar spre clien ții „corporate banking”, cu
predilecție spre companii cu cifra de afaceri important ă, după anul 2000 se constat ă
reorientarea spre clientela „retail banking”, format ă din persoane fizice sau companii de
mică anvergur ă. În prezent, se poate afirma c ă sistemul bancar se afl ă la finalul perioadei de
creștere exponen țială. Băncile puternice, benefic iind de active importante și de rețele extinse
au încercat s ă se poziționeze cât mai bine pe pia ță prin consolidarea cotei de pia ță pe fiecare
segment de clientel ă și prin adaptarea la cerin țele pieței. În consecin ță, conceptul de banc ă
universală este în momentul de fa ță cel mai răspândit din punct de vedere strategic.
Cu toate acestea, în ultima perioad ă se remarc ă o tendin ță de concentrare a
sectorului: primele cinci b ănci totalizeaz ă 59,9% cot ă de piață și 70% din profitul sectorial
în 2004vi. Consolidarea pozi țiilor liderilor a determinat o alt ă tendință în acest sector:
segmentarea, astfel ap ărând primele b ănci specializate sau b ănci de mai mic ă anvergur ă
orientate spre anumite categorii de clien ți.
Creșterea agresivit ății din piață, scăderea ratelor dobânzilor și a marjelor practicate de
marii jucători au determinat orientarea accentuat ă spre segmentul retail banking. Aceast ă
repoziționare determin ă schimbări în organizarea intern ă a băncilor (ca pondere a personalului
aflat în contact direct cu publicul), a structurii re țelei, a gamei de produse și servicii oferite și în
comunicarea organiza țională. Astfel, se remarc ă modernizarea și „deschiderea” punctelor de lucru
spre public, o cre ștere a num ărului consilierilor financiari și ameliorarea calit ății serviciilor
(flexibilitate, rapiditate și simplificare a procedurilor de creditare, dezvoltarea de servicii de tip
mobile banking, e-banking sau servicii telefonice de asisten ță).
În ceea ce prive ște vizibilitatea în pia ță a instituțiilor financiar-bancare și percepția
acestora de c ătre publicul larg, principalul criteriu în alegerea institu ției este încrederea. Un
sondajvii realizat în primul trimestru al anului 2005 relev ă că următoarele criterii de evaluare
sunt utilizate cu prioritate de clien ții băncilor: mediul ambiant pl ăcut în interiorul
sucursalelor, oferirea de informa ții corecte și complete asupra produselor financiare și a
costului acestora, competen ța personalului b ăncii, rapiditatea cu care se desf ășoară
operațiunile, gradul de simplificare a procedurilo r bancare, utilizarea tehnologiei moderne în
realizarea opera țiunilor specifice, orarul b ăncii stabilit în avantajul clientului, ratele dobânzii
pentru depozite/credite, comisioanele reduse.
Dintre criteriile de apreciere a serviciilor financiar-bancare se remarc ă o serie de
competen țe specifice domeniului resurselor umane și organiz ării, prioritare în evaluarea
serviciilor de c ătre clientel ă. Rezultatele sondajului realizat printre clien ții de pe segmentul
de retail sunt confirmate de datele sondajului realizat printre actorii din sector de c ătre
Banca Na țională a României (BNR).
Sondajul realizat de BNRviii în anul 2003 privind evolu ția sistemului bancar relev ă
că 65% dintre juc ătorii din pia ță (reprezentan ți ai băncilor și ai firmelor de consultan ță
financiară) consider ă riscul de management ca fiind important, al ături de riscul de
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
116
116concentrare sectorial ă și cel de suprapopulare a sector ului. Astfel, managementul b ăncii
devine, al ături de acționariat, un factor esen țial pentru succesul institu ției financiar-bancare.
Același sondaj relev ă că cele mai importante avantaje competitive ale unei b ănci
sunt, atât în prezent, cât și pe termen mediu, conducerea și personalul calificat. Ace ști doi
factori au fost identifica ți ca fiind determinan ți de 89% dintre responden ți.
În condițiile în care competitorii din aceea și categorie au capacit ăți tehnice sensibil
egale și pot oferi, în principiu, acelea și produse și servicii, diferen țierea se face la nivelul
resurselor umane. Importan ța acordată acestei func țiuni se reflect ă în special în dezvoltarea
și multiplicarea programelor de formare și perfecționare profesional ă în cadrul institu țiilor
financiar-bancare.
Carierele în acest sector încep de regul ă în departamentul vânz ări, la front office
sau în departamentul de credite. Criter iile de avansare se stabilesc în func ție de
performan țele obținute, de rezultate și de abilit ățile dobândite de resp ectivul angajat.
Principalele calit ăți urmărite sunt responsabilitatea, impli carea, organizarea, orientarea spre
client, capacitate de analiz ă și de sintez ă, precum și dorința de a obține performan ță.
Dat fiind c ă marii juc ători înglobeaz ă structuri mai vechi, formarea profesional ă a
devenit o prioritate pentru structurile speci alizate din cadrul departamentelor de resurse
umane. În cazul pozi țiilor de debutant, se urm ărește formarea/consolidarea unei preg ătiri
bancare de baz ă și dezvoltarea abilit ăților comunica ționale în vederea amelior ării
performan țelor în rela ția cu publicul. În cazul pozi țiilor manageriale, formarea vizeaz ă de
regulă dezvoltarea competen țelor manageriale și se realizeaz ă atât prin formare intern ă cât și
prin finan țarea unor cursuri sau programe de profil în țară sau în str ăinătate (programe de
masterat/MBA).
Ritmul de extindere al re țelelor bancare și a dezvolt ării resurselor umane este
extensiv, principalii juc ători de pe pia ță totalizând aproximativ 50.000 de angaja ți.
Dezvoltarea profesional ă se realizeaz ă prin intermediul unor programe de dezvoltare
verticală (ierarhic ă) și orizontal ă. Dezvoltarea profesional ă pe orizontal ă se realizeaz ă de
regulă prin intermediul cursurilor și programelor de preg ătire, a materialelor și broșurilor cu
caracter informa țional la care au acces prin in termediul intranetului institu ției sau a
publicațiilor interne.
Un instrument util în formarea profesional ă și motivarea angaja ților sunt cursurile
de formare în str ăinătate, asigurate în special de c ătre institu țiile cu participare str ăină. Un
alt factor de motivare este managementul carierelor bancare, asigurându-se promovarea în
cadrul serviciilor centrale. De asemenea, b ăncile și celelalte institu ții financiare promoveaz ă
o politică de încurajare a recrut ării interne, utilizat ă ca factor de motivare a angaja ților.
Prezentul studiu este structurat în dou ă părți: prezentarea evolu ției sectorului bancar
și identificarea factorilor de influen ță asupra managementului resurselor umane și analiza
principalelor coordonate ale politicilor de resurse umane din cadrul institu țiilor bancare.
Analiza factorilor de influen ță asupra activit ății bancare se va concentra în special asupra
segmentului de retail banking, f actor de dezvoltare strategic ă a instituțiilor bancare.
Tendințe majore în evolu ția sistemului bancar din România
În ultimii ani, mediul de afaceri din România a cunoscut o evolu ție favorabil ă,
propice dezvolt ării diferitelor sectoare de activitate, inclusiv a celui bancar. Principalii
factori macroeconomici de influen ță a evoluției sistemului financiar bancar sunt: evolu ția
indicatorilor macroeconomici (în special cre șterea economic ă, evoluția ratei infla ției,
evoluția ratei șomajului și deficitul bugetar), evolu ția ratelor dobânzilor, evolu ția
demografic ă, politica fiscal ă, comportamentul de economisire al popula ției, concuren ța din
domeniul financiar-bancar.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
117
117 Evoluția principalilor indicatori macroeconomici este prezentat ă în tabelul de mai jos.
Tabelul 1
Indicatori macro-economici 2001 – 2006
An
Indicatori 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Creștere economic ă PIB 4,5% 5% 5,3% 5,5% 5,1% 5,2%
Inflație 29% 22% 15% 9% 7% 4%
Rata șomajului 9,9% 9,2% 8,9% 8,6% 8,4% 7,9%
Deficit bugetar 4% 3,5% 3% 3% 3% 3%
Sursa: Guvernul României – Planul economic de preaderare , 2003, conform prognozelor Institutului
Național de Statistic ă
Evoluția dobânzilor. Ratele dobânzilor au fost în sc ădere începând cu anul 2001, cu
o tendință mai accentuat ă în 2004 – 2005. Tendin ța de scădere a dobânzilor, atât a celor
active cât și a celor pasive, se va men ține și chiar se va accentua în urm ătorii ani, cu condi ția
atingerii țintei de infla ție prognozate.
Evoluția demografic ă. Conform estim ărilor Institutului Na țional de Statistic ă,
gradul global de ocupare a popula ției s-a men ținut relativ constant pe toat ă durata perioadei
analizate (42,9% în anul 2006), înregistrându-se o u șoară tendință de creștere a procentului
populației ocupate (de aproximativ 0,5% pe an).
În mod tradi țional, segmentarea clien ților bancari – persoane fizice se realizeaz ă pe
patru categorii de vârst ă, după cum urmeaz ă:
– de la 14 la 20 de ani
– de la 21 la 35 de ani
– de la 36 la 55 de ani
– peste 56 de ani
În figura de mai jos este reprezentat ă evoluția demografic ă a grupelor țintă de
clienți bancari pentru perioada 2000 – 2005.
Sursa: Buletine statistice – Institutul Na țional de Statistic ă
Figura 1. Evoluția demografic ă pe segmentele țintă pentru institu țiile bancare
în intervalul 2000 – 2005
Potențialul segmentelor de clien ți tineri (grupele de vârst ă 14 – 20 ani, respectiv 21
– 35 ani) are o tendin ță descrescătoare, determinat ă de scăderea popula ției (în ultimele dou ă
decenii, num ărul de nașteri a cunoscut o regresie semnificativ ă, tendința descresc ătoare fiind
accentuat ă de dobândirea dreptului la libera circula ție a persoanelor). Potentialul grupelor tinta (mii persoane)2.374
2.361
2.346
2.348
2.385
2.3265.470
5.606
5.738
5.803
5.585
5.4745.823
5.835
5.870
6.145
6.2625.283
5.493
5.718
5.959
6.205
6.5075.788
01.0002.0003.0004.0005.0006.0007.000
2000 2001 2002 2003 2004 2005
14 – 20 ani 21 – 35 ani 36 – 55 ani peste 56 ani
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
118
118Măsuri fiscale. Măsurile fiscale privind veniturile persoanelor fizice au o influen ță
important ă asupra comportamentului de economisire al acestora. Modificarea Codului Fiscal
în anul 2004 a condus la o modificare semnificativ ă a cotelor de impozitare a veniturilor
globale ale popula ției, conducând la cre șterea veniturilor nete ale popula ției și la modificarea
comportamentului de consum și de economisire. În consecin ță, în ultimii ani s-a înregistrat o
cerere ridicat ă de produse și servicii specifice pe pia ța bancară.
Necesitatea asigur ării unui nivel de trai adecvat la b ătrânețe – forme de pensii
alternative – va avea un puternic impact asupra domeniului financiar-bancar și va duce la o
cerere ridicat ă de produse specifice pentru asigurarea unei pensii suplimentare private de
către majoritatea persoanelor active.
În privința impozitelor pentru întreprinderile mici și mijlocii, Guvernul României are în
vedere ini țierea de ac țiuni de diminuare a costurilor unui loc de munc ă în scopul elimin ării muncii
ilegale precum și măsuri de stimulare a dezvolt ării I.M.M.-urilor. Necesarul ridicat de produse și
servicii specifice pentru aceast ă piață va intensifica concuren ța pe piața bancară.
Economiile popula ției au scăzut în termeni reali în perioada 1999 – 2001, popula ția
orientându-se mai ales spre economii în valut ă. Această tendință se va men ține pe termen
scurt; pe termen mediu în condi țiile unei infla ții scăzute și a obținerii de dobânzi reale, va
avea loc o u șoară reorientare spre economii în lei.
Deși la finalul anului 2005 dobânzile pasive au fost real negative, comportamentul
de economisire a popula ției nu a fost alterat, cunoscând chiar o u șoară progresie fa ță de anul
precedent (3%, conform estim ărilor BNR).
Concuren ța între bănci se va intensifica în urm ătorii ani în toate domeniile și pe
toate segmentele de clien ți. Băncile vor încerca s ă atragă clienții cu poten țial financiar
mediu și ridicat printr-o ofert ă cât mai diversificat ă de produse financiare (produse bancare,
de asigurare, credite de consum oferite de re țele comerciale, oferte ale societ ăților de leasing
etc.). Băncile vor concura și cu ofertan ți din afara sistemului bancar.
De asemenea, dezvoltarea pie ței asigurărilor, a serviciilor și produselor financiare
conexe (leasing, factoring etc.) precum și a pieței de capital vor constitui un factor concu-
rențial pentru institu țiile financiar-bancare tradi ționale.
Evoluții și tendințe în sectorul financiar-bancar
Analiza sectorului bancar românesc din perspectiva activelor bancare relev ă că
numărul jucătorilor de pe pia ță este prea mare: primele 20 de b ănci dețin 95% dintre activele
sistemului bancar românesc. În consecin ță, se remarc ă o serie de achizi ții și fuziuni menite
să consolideze pozi țiile jucătorilor de pe aceast ă piață.
În anul 2005, a continuat procesul de consolidare a ponderii activelor b ăncilor cu
capital majoritar privat. Astfel, dup ă privatizarea BCR, ponderea b ăncilor cu capital
majoritar privat a atins o pondere de 94,5%. Conform estim ărilor BNR, dup ă încheierea
procesului de privatizare a ultimei mari b ănci prevăzute în programul de preaderare, CEC,
ponderea b ăncilor cu capital majoritar str ăin va reprezenta aproximativ 95%.
În ultimele 18 luni ale perioadei analizate, activitatea bancar ă a cunoscut o evolu ție
favorabilă, în special pe segmentul de creditare. Aceast ă evoluție favorabil ă a fost
înregistrat ă atât pe segmentul corporate banking, cât și pe segmentul de retail banking, aflat
într-o fază de expansiune rapid ă.
Expansiunea sectorului de retail are loc pe fondul unei cereri puternice din partea
populației, în pofida introducerii unor norme pruden țiale mai severe privind gradul de
îndatorare al persoanelor fizice. Aceast ă tendință este încurajat ă de fenomenul de ieftinire a
creditelor prin reducerea gradual ă a ratelor medii ale dobânzilor, atât pentru produsele
libelate în moned ă națională, cât și pentru cele în valut ă. Cea mai important ă categorie de
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
119
119 credite pe segmentul de retail a fost în 2005 componenta de consum, reprezentând
aproximativ 75% din portofoliul de retail al b ăncilor.
Segmentul corporate cunoa ște de asemenea o progresie important ă, de aproximativ
30% pe trimestru pe segmentul de creditare. Motorul acestei evolu ții îl reprezint ă creditele
pe termen lung. Dat fiind necesarul mare de investi ții necesar economiei în procesul de
convergen ță pentru a face fa ță mediului concuren țial european, se prefigureaz ă o evoluție de
durată în sensul asum ării unor riscuri legate de prelungi rea perioadelor de rambursare.
Evoluția ascendent ă a pieței și înăsprirea concuren ței pe piața bancară a determinat
o erodare a profiturilor b ăncilor și a indicatorilor de eficien ță. În condi țiile în care volumul
global al activelor a crescut cu peste 40%, iar cel al capitalurilor proprii a dep ășit 30%,
rentabilitatea activelor agregate se cifreaz ă la 2% în anul 2005 iar cea a capitalurilor proprii
la 16,7%, conform estim ărilor BNR.
În aceste condi ții, pe fondul reducerii ecartului dintre dobânzile active și cele pasive
practicate de b ănci, marjele de profit vor continua s ă se erodeze și în perioada urm ătoare.
Astfel, pentru conservarea profiturilor, b ăncile vor fi nevoite s ă extindă gama actual ă de
produse și servicii. De asemenea, tendin ța actuală pe piețele financiare restructurarea
veniturilor prin orientarea prioritar ă spre serviciile financiar-bancare generatoare de
comisioane, fa ță de orientarea actual ă spre venituri ob ținute din dobânzi. O modalitate
alternativ ă pentru conservarea profiturilor va fi o mai bun ă gestiune a cheltuielilor. Astfel, se
poate pune problema externaliz ării unor activit ăți nelegate direct de activitatea bancar ă sau
restructurarea cheltuielilor de personal prin introducerea unor criterii de performan ță în
evaluarea și remunerarea angaja ților.
Factori de influen ță în evoluția segmentului de retail
Din studiile de pia ță realizate pe pia ța bancară și din experien ța internațională se
pot releva mai multe tendin țe în dezvoltarea segmentului de retail banking în România, dup ă
cum urmeaz ă:
a. Tehnologia bancar ă va fi un factor strategic în lupta pentru segmente de pia ță:
evoluția tehnologic ă va influen ța performan țele băncilor. Capacitatea tehnic ă și informa țio-
nală de prelucrare a datelor și a proceselor bancare va duce la reducerea costurilor și timpilor
de prelucrare și va deveni un factor strategic deci siv în lupta pentru segmente de pia ță și
pentru clien ți. Băncile care nu vor recunoa ște din timp aceast ă tendință își vor asuma un risc
strategic major.
b. Descoperirea clien ților de către bănci: pentru crearea unei oferte de servicii și
produse cât mai adecvat ă, băncile trebuie s ă cunoască necesitățile clienților, trebuie s ă
comunice cu ace știa prin sisteme de comunica ții performante și pe baza unor b ănci de date
bine segmentate. Abordarea clien ților nu se va mai face în mod nediferen țiat. Fiecare banc ă
își va aborda segmentele de clien ți în funcție de profitabilitatea lor.
c. Diversificarea re țelei de distribu ție: expansiunea puternic ă a internetului și a
telefoniei mobile va duce la diversificarea c ăilor de distribu ție pentru produsele financiare.
Clienții vor alege calea de distribu ție personal ă adecvată în funcție de necesit ățile financiare
curente: pe de-o parte consultan ța personal ă specializat ă la agenția bancară pentru produsele
complexe (credite, planuri de econo misire, planuri de pensii, asigur ări de viață), pe de alt ă
parte, accesul rapid la informa ții bancare prin telefon, internet etc. (informa ții despre sold,
plăți, produse standard etc.) Multi -channel-banking devine o ofert ă standard. Totu și, căile de
distribuție alternative nu vor înlocui agen țiile tradiționale.
d. Paleta de produse diversificat ă (produse individualizate–produse standard):
Cerințele clienților față de produsele financiare se vor individualiza, iar cerin țele față de
calitatea serviciilor financiare vor cre ște. Banca de retail va trebui s ă ofere atât produse
bancare standard adecvate cât și produse și servicii conexe (asigur ări, accesul la burs ă,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
120
120fonduri de investi ții etc.). Pentru clien ții fără potențial financiar, b ăncile trebuie s ă ofere
produse simple și „ieftine” din punct de vedere al derul ării proceselor și al costurilor re țelei
de distribu ție. Pe de alt ă parte, banca trebuie s ă ofere solu ții individuale pentru probleme
financiare complexe.
e. Contactul direct cu clientul și consilierea individual ă devin factorii de succes
hotărâtori ai b ăncilor. Institu țiile financiare cu un personal bine calificat, performant și activ
vor avea cele mai bune rezultate pe pia ță. Costurile de personal se vor majora, în special
costurile pentru calificarea și adaptarea permanent ă a cunoștințelor acestuia. Pe de alt ă parte,
calificarea permanent ă devine sarcina individual ă a angajaților pentru a- și stabiliza și asigura
locul de munc ă.
f. Simplificare: procesele de prelucrare vor fi standardizate, simple, f ără verigi
intermediare inutile, duc la transparen ță și la eliminarea birocra ției din banc ă. Ele permit
adaptarea rapid ă la cerințele pieței și reducerea substan țială a costurilor. Cu cât structura este
mai simpl ă, cu atât ea devine mai ieftin ă și mai adaptabil ă.
g. Organizare: ierarhii suple, descentralizarea deciziilor, valorificarea poten țialului
angajaților sunt tendin țe puternice în strategia de resurse umane a b ăncilor. Delegarea și
asumarea r ăspunderii la fiecare nivel de decizie devine hot ărâtoare pentru rapiditatea cu care
băncile trebuie s ă acționeze pe pia ță pentru a și-o menține. Salarizarea în func ție de
performan ța financiar ă asigură succesul pe termen lung pe pia ță.
Rolul resurselor umane în formularea și implementarea strategiei organiza ționale
Influența funcțiunii de resurse umane asupra implement ării strategiei este perceput ă
diferit de la o organiza ție la alta. Procese precum evaluarea performan țelor, recrutare,
formare profesional ă sau recompensare permit implementar ea strategiei la nivel managerial.
Modelul clasic al func ției plaseaz ă resursele umane în sfera implement ării strategiei, îns ă, în
noul context concuren țial, acestea devin unul din pilonii strategiei. Aceste procese sunt
strategice în contextul liberaliz ării circula ției persoanelor și capitalurilor pe pia ța european ă,
asigurând atragerea, dezvoltarea și păstrarea resurselor umane în organiza ții.
În cazul institu țiilor bancare, resursele umane joac ă un rol cheie în adaptabilitatea
organizațiilor la evolu țiile pieței, în special în ceea ce prive ște capacitatea de formare a
competențelor (Greer, 2001; Deij, B ădescu, 2004). În acest sens, b ăncile române ști investesc sume
importante în activit ățile de dezvoltare profesional ă, atât prin Institutul Bancar Român – pentru
formarea competen țelor bancare de baz ă – cât și prin centrele de formare proprii – pentru formarea
competențelor specifice (70-80% din bugetul anual de formare profesional ă). Dezvoltarea
capacităților de formare proprii devine astfel o surs ă de avantaj competitiv pentru b ănci, permi țând
adaptarea rapid ă la schimb ările pieței și la nevoile clien ților.
În condițiile competitivit ății ridicate, atât pe pia ță internă, cât și pe piața european ă,
personalul bancar calificat joac ă de asemenea un rol important în monitorizarea tendin țelor
pieței. Departamentul de resurse umane poate îndeplini func ții în domeniul inteligen ței
competitive: cunoa ște mișcările de personal din institu țiile concurente, nivelul și tendința
salariilor din sector, eventual date privi nd nivelurile ierarhice, organizarea intern ă și
eventual marile orient ări strategice ale rivalilor.
În cazul integr ării institu țiilor bancare române ști în grupuri financiare
multinaționale presupune modernizarea managementul ui resurselor umane, strâns legat ă de
domeniul tehnico-organizatoric. Acesta este un domeniu de sus ținere a activit ății bancare,
având func ția de furnizor de servicii de suport pentru domeniile pia ță și clienți, astfel încât
aceștia să poată pune în practic ă obiectivele strategice ale b ăncii în mod eficient (etape în
procesele de prelucrare produc ătoare de plus-valoare real ă, drumuri de decizii scurte,
structuri ierarhice suple etc.) și cu risc limitat (principiul controlului sistemic, principiul
verificărilor succesive etc.).
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
121
121 Astfel, dezvoltarea strategic ă a instituțiilor bancare se realizeaz ă pe patru paliere,
aflate în corela ție strânsă, după cum urmeaz ă: organizare structural ă/rețea, organizare a
proceselor bancare, tehnic ă și informatic ă, resurse umane.
Organizarea structural ă (organizarea re țelei, organizarea centralei) orientat ă spre
produs este formula cel mai des întâlnit ă în băncile române ști înaintea privatiz ărilor și
restructur ărilor. Acest tip de organizare se reg ăsește în tradi ția științei organiz ării bancare
din anii ’70 și poate determina grave probleme de desfacere în momentul în care pia ța
devine o pia ță a ofertan ților iar clientul î și poate alege liber produsele și serviciile și le poate
compara. Într-o asemenea pia ță, gestionarea rela ției cu clien ții devine un element
concurențial hotărâtor. Organizarea structurilor bancare orientate spre produs fragmenteaz ă
relația cu clientul, nu permite o abordare suficient de cuprinz ătoare a necesit ăților financiare
ale acestuia și o vânzare eficient ă (cross selling).
Pentru realizarea unui avantaj competitiv pe termen mediu, b ăncile au reorientat
structura organizatoric ă (centrală, unități regionale/jude țene, agen ții) spre segmentele de
clienți. Această concepție a structurii organizatorice are urm ătoarele avantaje organizatorice
și concuren țiale: modific ările și schimbările pieței percepute imediat, structur ă flexibilă
pentru a integra imediat cerin țe noi ale pie ței (produse, servicii), structur ă organizatoric ă
rezistentă în timp datorit ă flexibilității ei.
Orientarea spre client presupune, în afar ă de elaborarea unor proceduri interne bine
stabilite, analiza structurii re țelei din punct de vedere a eficientiz ării proceselor și reducerii
costurilor (în special a celor generate de activit ățile de back office). Costurile administrative și
de personal excesive în sectorul back-office pot fi diminuate prin centralizarea acestor activit ăți
în centre locale sau regionale de prelucrare a documentelor cu caracter administrativ. De regul ă,
în cazul b ăncilor privatizate sau aflate în curs de privatizare (în special CEC), implantarea
teritorială nu a fost fundamentat ă de poten țialul de pia ță sau de specificul zonei geografice.
Soluția economic ă pentru a valoriza poten țialul pieței este diferen țierea rețelei în func ție de
potențialul de pia ță și de segmentele de clien ți și transformarea agen țiilor în centre de vânzare
activă/centre de profit pentru pr odusele financiar-bancare.
Reorganizarea proceselor bancare (Business Process Reingeneering): standardi-
zarea proceselor bancare este o condi ție pentru o eficien ță mai mare în prelucrare, pentru
asigurarea unei calit ăți similare în toat ă rețeaua unei institu ții financiar-bancare, pentru
normarea muncii și pentru stabilirea num ărului de personal necesar.
Domeniul informatic este un domeniu de risc major în sectorul financiar bancar. În
contextul dezvolt ării tranzac țiilor electronice și a necesit ății asigurării unor servicii
financiar-bancare standardizate și de calitate în întreaga re țea, dezvoltarea domeniului tehnic
și informatic prin implementarea de sisteme integrate specializate este vital ă pentru consoli-
darea rețelei. Progresul tehnic va trebui sus ținut de programe adecvate de formare a
personalului pentru utilizarea performant ă a aplicațiilor informatice.
Domeniul resurse umane: c alitatea și performan ța resurselor umane sunt
hotărâtoare pentru transpunerea în practic ă a strategiilor de dezvoltare și pentru succesul
instituțiilor financiar-bancare pe termen lung.
Abordarea domeniului resurse umane are loc pe urm ătoarele segmente:
– asigurarea unui personal de conducere adecvat din punct de vedere strategic
(middle management),
– asigurarea calit ății personalului de vânzare în re țea,
– asigurarea necesarului de speciali ști în rețea și în central ă,
– creșterea productivit ății muncii.
Asigurarea unui personal de conducere adecvat din punct de vedere strategic
(middle management): calitatea personalului de conducere este hot ărâtoare pentru transpu-
nerea în practic ă a planului strategic. În b ăncile autohtone s-au putut constata pân ă relativ
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
122
122recent deficien țe în elaborarea și/sau comunicarea unei strategii de personal clare, stil de
conducere deseori autoritar, orientat spre decizii ad-hoc, un mod birocratic de solu ționare a
problemelor curente, tendin ța de a evita preluarea de r ăspundere individual ă și de a
depersonaliza și anonimiza r ăspunderea prin luarea de decizii în colectiv (comitete, comisii
etc.), precum și controale frecvente și excesive. Acest stil managerial a dezvoltat, cu mici
excepții, un middle management tem ător, neîncrez ător în șansele procesului de schimbare
organizațională și necalificat din punct de vedere managerial datorit ă lipsei aproape totale a
unor cursuri de preg ătire în management. Un stil de conducere adecvat cerin țelor unui
management bancar modern este o condi ție esențială pentru realizarea cu succes a
strategiilor propuse. El trebuie s ă includă munca în echip ă, orientarea conducerii spre
realizarea obiectivelor propuse și spre performan ță (management by objectives), un
management al proiectelor performant și delegarea și descentralizarea competen țelor și a
responsabilit ăților (Radu, 2005).
Existența unui sistem de selec ționare și evaluare transparent, sistematic și
standardizat, orientat spre performan țe profesionale pentru personalul de conducere elimin ă
posibilitatea angaj ării de personal de conducere necorespunz ător și asigură organiza ției un
personal de conducere performant pe termen lung.
Personalul din vânzare din re țea are misiunea de a gestiona activ poten țialul de pia ță și
clienții agenției în sensul ob ținerii unui profit cât mai mare pentru organiza ție. Abordarea activ ă a
pieței, exploatarea rezervelor de „cross-selling”, normarea vânz ării și monitorizarea permanent ă a
planului de vânzare sunt factori cheie de succes în managementul re țelei teritoriale de agen ții.
Pentru asigurarea unui personal performant în re țea este necesar s ă fie îndeplinite câteva
criterii minimale: evaluarea personalului în func ție de abilit ățile de vânzare și de cele
comunicaționale, programe speciale de formare în domeniul vânz ării pentru personalul din re țea,
atragerea de personal bancar din exterior cu experien ță în vânzare, monitorizarea activit ății de
vânzare prin sisteme de pilotaj a activit ății de desfacere.
Domeniile bancare noi necesit ă un personal calificat din punct de vedere bancar. O
parte din cuno ștințele de specialitate pot fi dobând ite prin programe speciale de preg ătire în
sistemul form ării de formatori interni, în cazurile în care exist ă resurse interne cu experien ță
în domeniu. În caz contrar, aceste programe se pot realiza în cadrul unor parteneriate cu
furnizori de specialitate din str ăinătate, cu experien ță vastă în domeniul retail banking,
asigurându-se astfel o infuzie de know-how de ultim ă oră în sistemul de formare
profesional ă local.
Productivitatea muncii, determinat ă ca venituri realizate pe angajat este înc ă
scăzută, conform indicatorilor agrega ți determina ți de BNR. Chiar dac ă mediul economic
din România nu este înc ă total compatibil cu cel al Uniunii Europene, este prioritar ă
ameliorarea acestui indicator pentru a face fa ță concuren ței pe termen lung.
O redimensionare a personalului în domeniile administrative este imperios
necesară, astfel încât raportul dintre personalul ad ministrativ (inclusiv back-office, contabili-
tate etc.) și cel din front-office s ă nu depășească relația 30/70.
Axe strategice de dezvoltare a managementului resurselor umane în sectorul bancar
În ceea ce prive ște conținutul procesului de impl ementare a managementului
strategic al resurselor umane, vom lua în calcul cinci domenii fundamentale de ac țiune
(Dumont, 2002; Klarsfeld și Oiry, 2003; Peretti, 2005):
recrutarea și fidelizarea personalului,
integrarea resurselor umane în strategia organiza țională,
ameliorarea calit ății serviciilor c ătre clienți,
implementarea unui sistem de perfec ționare permanent ă în cadrul organiza ției,
adaptarea rapid ă la evoluția strategic ă a organiza ției.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
123
123 Toate aceste obiective se reg ăsesc, în ponderi variabile, în toate organiza țiile și în
toate țările. Prioritatea acordat ă unui a sau altuia dintre ele este cea care determin ă specificul
organizațional și/sau național.
Recrutarea și fidelizarea resurselor umane reprezint ă o prioritate pentru institu țiile
bancare române ști, confruntate cu dificult ăți de a găsi personal calificat adaptat cerin țelor
specifice ale organiza ției (Dumont, 2002). Aceast ă particularitate determin ă organizațiile să
promoveze politici de formare a competen țelor pe plan intern și de fidelizare a resurselor
formate. Pia ța muncii este caracterizat ă prin penuria de for ță de munc ă având calificare
corespunz ătoare. Un factor care agraveaz ă această tendință este mobilitatea profesional ă în
creștere, favorizat ă de disponibilitatea locurilor de munc ă și de creșterea puterii de negociere
a specialiștilor.
Integrarea resurselor umane în strategia organiza țională presupune stimularea
adaptabilit ății tuturor angaja ților la condi țiile dinamice care caracterizeaz ă mediul organiza ției și
introducerea dinamicii în evolu ția competen țelor individuale. Aceast ă tendință se manifest ă cu
intensități diferite în toate statele, fiind determinat ă de creșterea concuren ței interne și externe,
generalizarea utiliz ării tehnologiilor informa ției și comunic ării, globaliz ării schimburilor
comerciale etc. În acest context, organiza țiile sunt obligate s ă integreze resursele umane în
strategie, ca factor de diferen țiere față de concuren ță.
Ameliorarea calit ății serviciilor c ătre clienți este una dintre modalit ățile de
adaptare a organiza țiilor contemporane la mediul concuren țial. Din punct de vedere al
resurselor umane, implementarea unor sisteme de management al calit ății și orientarea spre
clienți se traduc prin: introducerea sau adaptarea sistemului de evaluare a performan țelor și
implementarea de proiecte de formare adecvate pentru ameliorarea calit ății relațiilor cu
clienții (Beardwell, Holden, Claydon, 2004).
Implementarea unui sistem de perfec ționare permanent ă în cadrul organiza ției
reprezintă un răspuns viabil la cerin țele de calitate impuse de pia ță. Un num ăr mare de
organizații aleg implementarea unui sist em de management al calit ății (conform standardelor
ISO), care implic ă ansamblul resurselor umane. În ve rsiunea din anul 2001 a standardului
ISO 9001, exist ă un capitol dedicat managementului resurselor. În cadrul acestei sec țiuni,
resursele umane sunt preponderente, cu accent pe competen țe și formarea profesional ă.
Acest demers de asigurare a calit ății prin perfec ționare permanent ă, conduce spre
mutații în organizarea activit ăților, evoluând înspre a șa numitele „organiza ții inteligente”.
Organizațiile inteligente se diferen țiază de cele clasice pe dou ă paliere (Kurokawa, 2005):
în planul organiz ării, prin atingerea obiectivelor de calitate total ă: parteneri
satisfăcuți – clienți, acționari, angaja ți etc.
în planul persoanelor, prin interconectarea cuno ștințelor și competen țelor
individuale și prin cooperarea între persoane.
Acest tip de abordare este specific ă în special organiza țiilor germane și austriece și
are drept consecin țe creșterea eficacit ății organiza ționale, dimensionarea și utilizarea
adecvată a resurselor și implicarea tuturor angaja ților și a celorlal ți parteneri în procesul de
perfecționare permanent ă.
Adaptarea rapid ă la evoluția strategic ă a organiza ției este necesar ă în contextul
unor schimb ări radicale, când este necesar ă schimbarea rapid ă a mentalit ăților, modelelor
tradiționale și practicilor curente. În aceast ă situație, se impune g ăsirea instrumentelor pentru
mobilizarea colectiv ă și individual ă în vederea realiz ării schimb ării. Acest dinamism se
traduce prin necesitatea de adaptare permanent ă la piață, implicând adesea dezvolt ări ale
proiectului ini țial, fuziuni sau restructur ări, exemplu întâlnit frecvent pe pia ța spaniol ă
(Dumont, 2002, p. 56).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
124
124
Bibliografie
Beardwell I., Holden L., Claydon T. (2004), Human Resource Management. A
Contemporary Approach , 4th ed., Prentice Hall, Harlow UK
Costin A.E., Malvache J.L., Popa M. (2002), Analiza pie ței muncii și identificarea
necesarului de formare , CNFPA, Bucure ști
Deij A., B ădescu M. (2004), Review of Progress in Vocational Education and Training
Reform in Romania , European Training Foundation, Torino
Dumont, A. – coord. (2002), Objectif compétences. Des pra tiques européennes innovantes ,
Tome 1, MEDEF, Paris
Greer C.R. (2001), Strategic Human Resource Management , 2nd ed., Prentice Hall, New Jersey
Klarsfeld, A., Oiry, E. (2003), Gérer les compétences , Editions Vuibert AGRH, Paris, p. 33 – 53
Kurokawa T. (2005), „Preparing Human Res ources for International Standards” în Science
& Technology Trends Quaterly Review , No 17, October, p. 34-47
Lynch R. (2002), Strategie corporativ ă, Central European Univer sity, Editura Arc, Chi șinău
Peretti J.M. (2005), Gestion des ressources humaines , 12e éd., Editions Vuibert, Paris
Porter M. (2001), Avantajul concuren țial, Editura Teora, Bucure ști
Radu R. (2005), „Impactul privatiz ărilor asupra serviciilor bancare”, în Piața Financiar ă,
Nr. 11, Noiembrie, p. 44
*** (2003) Rezultatele sondajului privind evolu ția sistemului bancar din România , Banca
Națională a României, Bucure ști
*** Buletin statistic, 2002 – 2005, Institutul Na țional de Statistic ă
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
125
125
EFECTELE POLITICII MONETARE
ASUPRA ECONOMIEI REALE
Anca Maria GHERMAN
Preparator universitar doctorand
Academia de Studii Economice, Bucuresti
Rezumat: Deciziile de politic ă monetar ă sunt transmise în economie în diferite
moduri, toate influen țând în final evolu ția prețurilor și a produc ției.
Întrebarea ‘Dac ă și, în caz afirmativ, cum afecteaz ă politică monetară economia
reală?’ este o întrebare peren ă. Dificultatea în a r ăspunde la aceast ă întrebare const ă în
direcția cauzal ă: politica monetar ă și diverse variabile financiare afecteaz ă dar totodat ă
sunt afectate de modific ările economiei reale.
Politica monetar ă conduce la efecte puternice, rapide si generalizate asupra unor
variabile precum pre țurile și producția. Efectele politicii monetare asupra produc ției apar
cu un anumit decalaj temporar și au implica ții pe termen relativ scurt. Dup ă o perioad ă
îndelungat ă prețurile restabilesc echilibrul pe pia ță, prin readucerea produc ției la nivelul
inițial. Aceste abord ări presupun existen ța unei neutralit ăți a banilor pe termen lung, dar nu
și a unei neutralit ăți a acestora pe termen scurt.
Cuvinte-cheie: economie reala, mecanisme de transmisie, dezechilibre macroeco-
nomice, PIB, neutalitate a banilor;
Mecanismele de transmisie reprezint ă o combina ție a tuturor canalelor economice
prin care, în timp, politica monetar ă are efecte asupra economiei.
Politica monetar ă este un instrument predilect de ac țiune al factorilor de decizie în
ultimii ani, în special în statele dezvoltate, odat ă cu obiec țiile formulate și limitările în
folosirea politicii financiare. Politica financiar ă este evitat ă în special datorit ă inconveni-
ențelor legate de:
• perioada lung ă de timp necesar ă pentru a realiza o schimbare a acesteia (de
obicei un exerci țiu bugetar);
• caracterul focalizat, sectorial al acestui tip de politic ă, ce o face vulnerabil ă
criticilor din partea adep ților comer țului liber;
Deși politica monetar ă este un element important și util într-o economie func țională,
de multe ori are și consecin țe neașteptate sau nedorite. Pentru țările în tranzi ție politica
monetară este esen țială în reglarea dezechilibrelor cronice prezentate de aceste economii, în
special stăpânirea derapajelor infla ționiste și a deficitului contului curent al balan ței de plăti,
un rol important jucându-l politica monetar ă în reluarea cre șterii economice. În condi țiile
acestor dezechilibre cronice, ce nu au fost – și probabil nici nu vor fi – echilibrate de jocul
pieței, interven ția instituțiilor statului este oportun ă și necesară prin măsuri active și corelate
atât între ele dar și vis a vis de realitatea economic ă.
Politica monetar ă conduce la efecte puternice, rapide si generalizate asupra unor
variabile precum pre țurile și producția, acestea fiind de fapt și obiectivele principale ale
acestui tip de ac țiuni. Mul ți economi ști sunt de acord cu aprecierea conform c ăreia efectele
politicii monetare asupra produc ției apar dup ă o perioad ă de timp și sunt efecte pe termen
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
126
126relativ scurt, aceasta revenind pe termen lung la nivelul natural. Deci pe termen scurt
modificările în cantitatea de moned ă din economie conduc la modific ări ale produc ției și
doar după o perioad ă îndelungat ă prețurile restabilesc echilibrul pe pia ță, prin readucerea
producției la nivelul ini țial. Aceste abord ări presupun existen ța unei neutralit ăți a banilor pe
termen lung, dar nu și a unei neutralit ăți a acestora pe termen scurt.
Macroeconomia a generat întotdeauna cont roverse intense. Dezbaterile contradic-
torii au contribuit la crearea impresiei c ă macroeconomia este revendicat ă de diferite tabere
de economi ști care nu împ ărtășesc nici un principiu comun. Sistematiz ările relativ recente
ale domeniului infirm ă această impresie.
În prezent, se consider ă că principiile fundamentale asupra c ărora controversele
sunt minime pot constitui un nucleu al macroeconomiei cu relevan ță nu numai teoretic ă, ci și
practică.
Primul principiu al nucleului macroeconomiei se refer ă la faptul c ă produsul intern
brut real fluctueaz ă în jurul unui trend cresc ător în majoritatea economiilor. Trendul
ascendent este determinat cu prec ădere de latura de ofert ă a economiei (factorii de produc ție
și productivitatea utiliz ării acestora). Fluctua țiile produsului intern brut real în jurul
trendului s ău rezultă, în principal, ca urmare a modific ărilor pe latura de cerere a economiei.
Al doilea principiu neag ă existența unui compromis pe termen lung dintre infla ție și
șomaj. Consecin ța principiului este c ă accelerarea expansiunii monetare se reg ăsește pe termen
lung doar în cre șterea infla ției, fără nici un efect în sensul reducerii ratei șomajului. Implica ția
principiului în ceea ce prive ște politica monetar ă susține că banca central ă trebuie să-și asume și să
urmărească în mod consecvent atingerea unui obiectiv privind rata infla ției pe termen lung.
Al treilea principiu din nucleul macroeconomiei accept ă compromisul pe termen
scurt dintre infla ție și șomaj. Explica țiile compromisului insist ă fie asupra unor rigidit ăți
nominale pe termen scurt, fie asupra informa ției imperfecte privind pre țurile.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
127
127 Al patrulea principiu recunoa ște că anticipațiile reprezint ă un factor al impactului
politicilor macroeconomice. Anticipa țiile răspund la modificarea politicilor macroeconomice și
influențează efectele acestora. Principiul eviden țiază importan ța credibilit ății. Dacă politica
monetară este credibil ă, atunci costul pe termen scurt al dezinfla ției este mai redus.
Al cincilea principiu recomand ă încadrarea politicilor macroeconomice într-un
proces sistematic bazat mai degrab ă pe reguli decât pe discre ționism. În condi ții de
incertitudine, regulile, indiferent de forma lor, tind s ă reprezinte repere utile ale politicilor
macroeconomice. Cele cinci principii dau un r ăspuns tran șant la întrebarea: ‘Ar trebui ca
obiectivele de politica monetars sa include vari abile economice reale (produsul intern brut
real sau ocuparea) sau s ă se limiteze la variabilele ec onomice nominale (în primul rând,
nivelul general al pre țurilor)?’ Argumentele invocate în sprijinul variabilelor economice
reale pot fi sistematizate în dou ă categorii:
• .Prima categorie include argumentele politice care arat ă că banca central ă într-o
societate democratic ă ar trebui s ă-și asume responsabilit ăți în ceea ce prive ște
variabilele economice reale.
• A doua categorie de argumente exprim ă rezerve asupra dihotomiei pe termen
lung dintre variabilele economice reale și cele nominale. Puterea acestor
argumente este îns ă umbrită de principiile acceptate ale macroeconomiei,
conform c ărora cauza infla ției pe termen lung este de sorginte monetar ă.
Principiile au contribuit la consolidarea opiniei c ă banca central ă trebuie s ă asigure
o dinamic ă economic ă nominală care să fie stabil ă, credibilă, predictibil ă și neinflaționistă.
În această abordare, variabilele economice reale î și găsesc locul în cadrul politicii monetare
sub forma indicatorilor cu rol informativ.
O modificare a politicii monetare și eventualul efect al acesteia asupra produc ției
este evaluat într-un model structural prin descrierea sistemului economic și a legăturilor
dintre diferite variabile la nivel micro si macro economic, a ecua țiilor aferente acestora și
apoi prin evaluarea întregului lan ț cauzal. Un model cu form ă simplificat ă va analiza doar
dacă o variație a politicii monetare este înso țită de o varia ție a produc ției și dacă este doar o
întâmplare sau este o leg ătură sistematic ă, observabil ă în decursul unei perioade timp
determinate.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
128
128În dezbaterea economic ă actuală regăsim ambele puncte de vedere: exist ă un
consens cvasi-general cu privire la neutralitat ea banilor pe termen lung iar pe termen scurt
sunt unele teorii ce sus țin caracterul greu variabil al pre țurilor și deci și non-neutralitatea
banilor, iar alte teorii sus țin neutralitatea banilor și pe termen scurt.
Bibliografie:
Begg, D. Capital inflows, monetary policy and the exchange rate regime
Cozmânc ă, B. O. Mecanisme de transmisie a politicii monetare , 2002
Dardac, N.; Vascu, T. Moneda – Credit , editura ASE 2002.
Dăianu, D.; Vrânceanu, R. Romania knocks at the EU door. How to better its monetary and
exchange rate mechanisms? , studiu
Edwards, S. Exchange rate systems in emerging economies
Fackler, J.; Filer, L.; Kim, Y. Exchange Rate Targeting and Economic Stabilisation; An
Empirical Exploration , october 2003;
Friedman, B. M. Does monetary policy affect real economic activity? : Why do we still ask
this question? august 1995
Isărescu, M.; Croitoru, L.; Târhoac ă, C. Politica monetar ă, inflația și sectorul real , studiu
Mishkin, F. S. Symposium on the Monetary Transmission Mechanism , The Journal of
Economic Perspectives, Vol. 9, No.4
Mishkin, F. S. The channels of monetary transmissi on: lessons for monetary policy ,
februarie 1996
Romer, C. D.; Romer, D. H.; Goldfeld, S. M.; Friedman, B. M. New Evidence on the Monetary
Transmission Mechanism , Brookings Papers on Economic Activity, Vol 1990, No.1
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
129
129 MARKETING ȘI TURISM DURABIL
Silvia MUHCIN Ă
Conferențiar universitar doctor
Universitatea „Ovidius”, Constan ța
Rezumat. Marketingul turistic are, printre altele, rolul de a facilita procesul de
concepere și dezvoltare a acelor produse turistice specifice care s ă corespund ă cel mai bine
nevoilor diferitelor categorii de turi ști. Aceste produse sunt create plecând de la utilizarea
anumitor resurse naturale și umane specifice, considerate drept atrac ții turistice. În spiritul
dezvoltării durabile, speciali știi de marketing trebuie s ă conceapă politici armonioase de
produs turistic, astfel încât s ă se poată satisface atât nevoile turi știlor actuali cât și nevoile
generațiilor viitoare de turi ști, utilizându-se în mod echilibrat elementele mediului natural.
Cuvinte-cheie: marketing, turism, durabil
Clasificare REL: 14 G
Conform principiilor dezvolt ării durabile, progresul uman pe întreaga planet ă și pe
timp îndelungat este sus ținut pe baza reconcilierii dintre economie și mediul înconjur ător.
Specialiștii în științe economice și sociale consider ă că dezvoltarea durabil ă îmbină
în mod sintetic cre șterea economic ă susținută, păstrarea și ameliorarea s ănătății mediului,
justiția socială și asigurarea ambian ței democratice în via ța socială (Catedra de Economie si
Politici Economice, 2000, pp. 474).
Din perspectiva lumii afacerilor, dezvoltarea durabil ă înseamn ă adaptarea
strategiilor și activităților practice care r ăspund nevoilor întreprinderilor și intereselor
actuale ale acestora protejând, sus ținând și intensificând în mod permanent capitalul natural
și uman în conformitate cu nevoile viitoare(IISD, 1994).
Dezvoltarea durabil ă presupune interdependen țe între obiectivele economice,
sociale și de mediu și înțelege că viabilitatea pe termen lung depinde de integrarea acestor
trei obiective într-o decizie comun ă.
Mai mult decât s ă considere atingerea obiectivelor sociale și de mediu în termeni de
costuri, dezvoltarea durabil ă identific ă oportunit ăți pentru profit prin îndeplinirea
obiectivelor de mai sus.
1. Turism și dezvoltare durabil ă
În rândul activit ăților economice cu un impact deosebit asupra mediului se num ără
și turismul, utilizator intens al resurselor natura le în procesul de creare a produselor turistice
și de realizare a unei oferte turistice complexe.
Prin specificul lor, activit ățile turistice determin ă anumite forme de impact pozitiv
sau negativ asupra mediului extern, și anume (Nistoreanu, etal, 2003, pp.34-39):
– impact politic (determinat de pozi ția guvernelor referitoare la politic ă
turismului) și asupra mediului natural (folosirea optim ă a resurselor naturale);
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
130
130– impact social (manifestat prin influen ța pe care o are turismul asupra modului
de viață tradițional al locuitorilor din arealul destina țiilor turistice, asupra
structurii sociale și vieții profesionale a acestor locuitori);
– impact economic (materializat prin dezvoltarea local ă și regional ă a localită-
ților mai pu țin favorizate sub aspectul resurselor economice, impactul
economic total fiind concretizat în volumul determinat de cheltuielile turistice);
– impact cultural (referitor la rela ția dintre turi ști și localnici, la modul în care
este influen țată viața spiritual ă a localnicilor);
– impact turistic (referitor la modul în care activit ățile turistice însele determin ă
modificări ale mediului și resurselor turistice).
Analiza efectelor pe care le au activit ățile turistice asupra vie ții oamenilor și asupra
mediului a condus la necesitatea formul ării, aplicării și însușirii conceptului de turism durabil.
Industria turistic ă a acceptat conceptul de dezvoltare durabil ă și a adoptat no țiunea
de turism durabil, considerând faptul c ă turismul durabil dezvolt ă ideea de a satisface
nevoile turi știlor actuali și a industriei turistice și, în acela și timp, a protej ării mediului și a
oportunităților pentru viitor. Turismul durabil este considerat drept promotorul manage-
mentului tuturor resurselor astfel încât s ă satisfacă nevoile economice, sociale și estetice,
prin asigurarea unei integrit ăți culturale, a proceselor biologice esen țiale, a diversit ății
biologice și a sistemelor de men ținere a vie ții (WTO, 1988).
Aplicarea principiilor dezvolt ării durabile în turism presupune activit ăți, operații,
instituții și proiecte turistice specifice (Nistoreanu, etal. 2003, pp. 16).
Dezvoltarea conceptului de turism durabil și experien ța țărilor care au aplicat deja
acest concept au permis enun țarea unor principii de dezvoltare durabil ă a turismului, dup ă
cum urmeaz ă:
– mediul are o valoare intrinsec ă, deosebit de mare pentru turism și de el trebuie
să se bucure și generațiile viitoare;
– turismul trebuie v ăzut ca o activitate pozitiv ă de care s ă beneficieze mediul
ambient, comunit ățile locale și vizitatorii;
– relația dintre mediu și turism poate fi dezvoltat ă astfel încât mediul s ă susțină
activitatea turistic ă pe termen lung; dezvoltarea turismului, la rândul s ău, nu
trebuie să ducă la degradarea mediului;
– dezvoltarea activit ății de turism trebuie s ă respecte caracteristicile locului în
care se desf ășoară (caracteristici ecologice, sociale, economice, culturale);
– scopul dezvolt ării turismului trebuie s ă fie întotdeauna echilibrarea nevoilor
turiștilor cu cele ale destina țiilor turistice și gazdelor acestora;
– industria turistic ă, guvernele, autorit ățile responsabile cu protec ția mediului și
organismele interna ționale trebuie s ă respecte aceste principii și să conlucreze
pentru a le pune în practic ă (Stănciulescu, etal, 2000, pp. 5).
Plecând de la principiile mai sus enun țate se poate spune c ă însușirea conceptului
de turism durabil este absolut necesar ă pentru ca turismul s ă reprezinte o șansă pentru
economie, f ără a deveni un risc pentru societate.
2. Marketing și turism durabil
Sector al activit ății economice, turismul constituie o mixtur ă complexă și voluntar ă
între diferite categorii de prestatori de servicii turistice și operatorii de turism care
acționează ca și intermediari între public și produsele turistice.
Produsele turistice sunt realizate plecând de la anumite resurse specifice, atât de
mediu natural (mun ți, mări, râuri, p ăduri etc.), cât și ca rezultat al activit ății și vieții umane
(așezări umane, cl ădiri, castele, muzee etc.), considerate drept atrac ții turistice.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
131
131 Plecând de la acest aspect, se poate spune c ă – simplificat vorbind – marketingul
turistic înseamn ă, de fapt, vânzarea produselor turistice potrivite, la pre ț corespunz ător,
astfel încât s ă satisfaci nevoile publicului- țintă vizat, utilizând cele mai potrivite metode.
Complexitatea fenomenului turistic și aspectele particulare ale activit ății organiza țiilor
turistice (prestatori de servicii turistice, tur-operatori, agen ții de turism revânz ătoare) implic ă o
abordare de marketing într-o anumit ă viziune. Datorit ă modalității specifice de creare a
produselor turistice pe baza interac țiunii dintre elementele materiale componente (resurse
naturale și atracții turistice care constituie rezultatul ac țiunii omului) și prestațiile de servicii
turistice, activit ățile turistice constituie p ărți componente ale unui ansamblu omogen.
Strategiile de marketing aplicate de c ătre fiecare participant trebuie coordonate cu
politica turistic ă de ansamblu, astfel încât s ă devină suport al dezvolt ării durabile.
Firmele care ac ționează în sfera turismului utilizeaz ă în activitatea lor anumite
elemente componente ale patrimoniului natural și uman al unei societ ăți sau comunit ăți,
considerate drept atrac ții turistice, în scopul satisfacerii nevoilor turi știlor și în scopul
obținerii de profit.
Marketingul poate și trebuie pus în slujba activit ății de transpunere în practic ă a
principiilor turismului durab il. Prin intermediul activit ăților de marketing, organiza țiile
economice turistice au posibilitatea de a influen ța comportamentul turi știlor și de a asocia
cererea pentru tipuri diferite de turism și produse turistice. Obiectivele pe care și le propun
pot fi atinse generând mai multe informa ții despre produsele turistice durabile și canalizând
aceste informa ții spre segmentele-cheie de turi ști, oferindu-le acele produse și servicii care
maximizeaz ă beneficiile și minimizeaz ă impactul negativ asupra comunit ăților locale și
mediului în care ac ționează.
2.1. Rolul marketingului în turism
Există mai multe motive pentru care marketingul constituie un domeniu func țional
important în ceea ce prive ște atingerea principiilor turismul ui durabil, în special în cazul
produselor turistice sub forma destina țiilor.
Astfel, necesitatea aplic ării marketingului în turism este relevat ă de următoarele aspecte:
– strategiile de marketi ng pot permite coordonarea și direcționarea ac țiunilor
firmelor de turism și a intereselor comunit ăților din cadrul destina țiilor turistice
în aceeși direcție, într-un cadru comun de ac țiune;
– prin intermediul managementului activit ății de marketing sunt de ținute și
oferite cele mai eficiente instrumente în scopul în țelegerii și influențării
comportamentului de cump ărare și consum al turi știlor și, în acela și timp, cele
mai potrivite tehnici de schi țare, creare și distribuire a acelor produse a c ăror
calitate permite încadrarea destina ției turistice ca mediu local durabil;
– prin intermediul managementului activit ății de marketing trebuie s ă se vizeze,
să se implice și să se colaboreze cu reprezentan ții comunit ăților locale și
exponenții intereselor acestor comunit ăți astfel încât, printr-un efort comun, s ă
se atingă obiectivele turismului durabil (Middleton and Hawkins, 1998, pp. 10).
Ca și în celelalte domenii de activitate, orientarea de marketing în turism atât la nivel de
firmă cât și la nivel de sector sau economie, vizeaz ă anumite aspecte specifice, cum ar fi:
– analiza performan țelor firmei în raport cu mediul extern;
– elaborarea unei noi politici de me diu, cu obiective realiste și program concret
de acțiune;
– obținerea informa țiilor referitoare la modific ări ale reglement ărilor de natur ă
juridică care pot influen ța activitatea turistic ă;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
132
132– investiția în educarea și formarea propriilor angaja ți ai firmelor de turism, în
spiritul utiliz ării tehnologiilor nepoluante și grijii față de mediul natural;
– dezvoltarea unor rela ții de colaborare cu furnizorii și clienții astfel încât –
printr-o grij ă comună, să contribuie la cre șterea sănătății mediului;
– crearea cadrului de cooperare între autorit ățile turistice locale, zonale și centrale în
scopul elabor ării unei politici unitare și a unui plan comun de m ăsuri;
– derularea propriei activit ăți a firmelor de turism în condi țiile prezerv ării naturii,
patrimoniului cultural local, cantit ății și calității resurselor naturale;
– colaborarea cu diferite organisme de profil și implicarea în programele de
protecție a mediului;
– educarea turi știlor în spiritul grijii fa ță de mediu și, mai mult decât atât,
îndepărtarea acelor turi ști care distrug mediul sau, atunci când este cazul,
reducerea num ărului lor prin diferite m ăsuri (mai ales prin pre țuri) etc.
2.2. Nivelurile de aplicare a marketingului turistic
Datorită specificului aparte al produsului turistic, al c ărui conținut este determinat
atât de structura sa material ă cât și de o serie întreag ă de presta ții adiacente, activit ățile
turistice constituie p ărți unitare ale unui întreg care trebuie s ă rămână omogen.
Realizarea produsului turistic implic ă eforturi ale mai multor categorii de agen ți
economici:
– prestatori individuali de servicii turistice de baz ă (hotelieri, transportatori,
furnizori de servicii de catering etc.);
– tur-operatori,
– agenții de turism detailiste;
– alte categorii de prestatori de servicii turistice suplimentare sau auxiliare.
Pe de o parte, fiecare agent economic urm ărește propriile sale obiective de
marketing, anumite obiective legate de ob ținerea profitului estimat, precum și dorința de a
satisface nevoile consumatorilor de produse și servicii turistice.
Pe de altă parte, eforturile tuturor agen ților implica ți în activitatea turistic ă trebuie
conjugate astfel încât rezultatele economice s ă fie maxime pe ansamblul lan țului de presta ții.
Pe de o parte, fiecare dintre aceste elemente componente descrie o pia ță proprie și,
în același timp, reprezint ă răspunsul individual la o cerere specific ă, pe de alt ă parte,
produsul global, rezultat al interac țiunii acestora, r ăspunde unei cereri turistice de ansamblu.
Deci, abordarea activit ății turistice, într-o viziune de micromarketing, permite nu
numai optimizarea activit ății fiecărui agent economic, dar și o justă conjugare a eforturilor
tuturor factorilor implica ți în activitatea de presta ții, de fabricare și de comercializare a
produselor turistice.
Dar activitatea turistic ă se desfășoară în cadrul unor comunit ăți care trăiesc în
cadrul spa țiului ce define ște destina ția turistice. Reprezentan ții acestor comunit ăți iau decizii
care, prin efectele lor, stimuleaz ă sau împiedic ă dezvoltarea turismului, în func ție de
interesele membrilor acestor comunit ăți, în ceea ce prive ște aspectele referitoare la via ța
economic ă și socială sau la integritatea mediului înconjur ător.
Totodată, activitatea turistic ă este influen țată prin intermediul efectelor induse prin
deciziile luate la nivelurile superioare, decizii care, prin importan ța lor strategic ă și prin
instrumentele tactice prin intermediul c ărora sunt concretizate, pot afecta strategia firmei
turistice (modul de acordare a vizelor, politica de investi ții, măsurile privind conservarea și
protejarea mediului natural etc.).
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
133
133 Din acest motiv, abordarea activit ății turistice într-o viziune de macromarketing
permite o mai bun ă corelare cu celelalte sectoare economice iar prin intermediul unor m ăsuri
adecvate, politica în domeniul turismului poate constitui un suport al dezvolt ării durabile.
Prin specificul s ău aparte, activitatea turistic ă se bazeaz ă, în primul rând, pe
valorificarea poten țialului natural și cultural al unei țări și are efecte poten țiale, în timp și
spațiu, asupra întregului mediu înconjur ător.
Fundamentarea politicilor de marketing turistic trebuie realizat ă astfel încât s ă se
asigure, pe de o parte, profitul firmei și satisfacerea intereselor turi știlor iar pe de alta,
dezvoltarea durabil ă la nivelul comunit ății și zonei considerat ă destinație turistic ă, prin
conservarea pe termen lung a cantit ății și calității resurselor naturale.
Prin intermediul marketingului turistic se pot configura metodele și instrumentele
care pot fi utilizate în scopul maximiz ării profitului firmei de turism și creșterii gradului de
satisfacere a turi știlor, precum și mijloacele de fundamentare și armonizare a politicilor
firmelor implicate în presta ția turistic ă, cu politica economic ă de ansamblu a unei țări, în
condițiile conserv ării și consolid ării patrimoniului turistic.
2.3. Organiza ții cu responsabilit ăți privind marketingul turismului durabil
În practic ă, la niveluri diferite, exist ă mai multe categorii de organiza ții, atât
economice cât și non-profit, care pot avea atribu ții și responsabilit ăți specifice în
marketingul turismului durabil (mai ales în cazul în care produsul turistic oferit este o
destinație), și anume:
a. la nivel central, organisme na ționale (spre exemplu, în România, Autoritatea Na țională
pentru Turism, din cadrul Ministerului Transporturilor, Construc țiilor și Turismului), a
căror responsabilitate vizeaz ă promovarea fiec ărei țări sau a anumitor zone geografice
majore de pe teritoriul acelor țări ca și produse turistice durabile (spre exemplu, atât
promovarea României ca și destinație turistic ă cât și a unor zone specifice cum ar fi
Delta Dun ării, Maramure șul istoric, Bucovina etc.).
La acest nivel, atribu țiile de marketing se pot referi la urm ătoarele tipuri de activit ăți:
– efectuarea cercet ărilor de marketing referitoare la determinarea segmentelor de
turiști, la cunoa șterea nevoilor acestora, demersuri referitoare la definirea
imaginii destina țiilor respective, la elaborarea unei m ărci specifice etc., precum și
difuzarea rezultatelor acestor cercet ări către institu țiile partenere sau
colaboratoare;
– colaborarea cu partenerii și agenții economici priva ți din domeniul sectorului de
turism, sprijinirea eforturilor acestora îndreptate în direc ția atingerii obiectivelor
turismului durabil;
– coordonarea eforturilor de furnizare a acelor elemente ale produsului turistic care
nu intră în atribuțiile prestatorilor de servicii turi stice sau ale operatorilor turistici
(informarea turi știlor și promovarea destina țiilor durabile);
– coordonarea și sprijinirea investi țiilor în domeniul turismului durabil, oferirea
suportului de marketing pentru produsele noi sau pentru produsele deja existente
care contribuie la atingerea obiectivelor turismului durabil;
– creearea facilit ăților de marketing și inițierea unor campanii de colaborare mai
ales cu întreprinz ătorii mici și mijlocii din domeniul turismului, care nu au for ța
necesară unor demersuri de marketing la nivel na țional sau interna țional;
– consultan ță și suport în organizarea și conducerea activit ății, pe baza
informațiilor deținute (Middleton, Clark, 2001, pp. 335).
b. la nivel zonal și local, organisme de sine st ătătoare, fie cu caracter privat (asocia ții ale
agenților economici din turism), fie cu caracter public (filiale sau reprezentan țe ale
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
134
134autorităților centrale, entit ăți care func ționează în cadrul sau pe lâng ă alte institu ții
(spre exemplu, Centrul de informare turistic ă INFO Litoral, Constan ța).
Aceste organisme au un rol absolu t necesar în definirea destina țiilor promovate ca și
destinații turistice durabile mai ales prin „alegerea mesajelor și simbolurilor servesc la
identificarea și poziționarea sau conturarea unei imagini de marc ă a acestor destina ții
în mintea vizitatorilor și diferențierea lor fa ță de toate celelalte” (Middleton, Clark,
2001, pp. 336).
c. la nivelul firmelor care ac ționează în sfera turismului (prestatori de servicii turistice,
tur-operatori, agen ții de turism detailiste). În mod tradi țional, abordarea de marketing a
firmelor din turism, ca și a oricăror alte firme, pleac ă de la dou ă funcții tradiționale ale
marketingului, și anume satisfacerea nevoilor consumatorilor de servicii și produse
turistice și maximizarea profitului.
Noua orientare de marketing în direc ția turismului durabil accentueaz ă nevoia de
echilibru dintre obiectivele priv ind profitul companiei, cre șterea satisfac ției consuma-
torilor și obiectivele privind bun ăstarea general ă a societății.
Firmele a c ăror orientare și activitate de marketing nu vizeaz ă obiectivele turismului
durabil, pot avea un impact negativ asupr a mediului atât la nivel local cât și la nivel
global. Acest impact negativ se poate manifesta: –
asupra produselor și serviciilor oferite (prin componenta de mediu a produselor);
– asupra nivelului de accesibilitate a destina țiilor și a imaginii comunicate;
– asupra valorii percepute de c ătre consumator (calculul tradi țional al pre țurilor nu
reflectă costurile de protec ție a mediului), o valoare ridicat ă indicând o calitate
ridicată a mediului natural, social și cultural (Firth, 2004, pp. 14).
În vederea atingerii obiectivelor turismului durabil, este necesar ca toate organismele
implicate în sfera turismului s ă colaboreze, astfel încât eforturile cumulate s ă faciliteze
transpunerea în practic ă a principiilor dezvolt ării durabile.
Această colaborare trebuie s ă aibă în vedere:
– armonizarea intereselo r tuturor participan ților din lan țul de presta ții de servicii
turistice;
– includerea, în cadrul produselor turistice, de c ătre tur-operatori, a acelor servicii
turistice în procesul prest ării cărora se respect ă principiile dezvolt ării durabile;
această măsură are un efect de stimulare a activit ății acelor prestatori de servicii
care aplic ă aceste principii (grija fa ță de mediu, utilizarea ra țională a resurselor,
reciclarea de șeurilor etc.);
– promovarea, de c ătre autorit ățile naționale de turism, a acelor destina ții în care se
aplică principiile dezvolt ării durabile;
– formularea unor strategii comune de ac țiune, cu participarea prestatorilor de
servicii turistice, tur-operatorilor, agen țiilor de turism detailiste, comunit ăților
locale și zonale, sub coordonarea autorit ăților naționale de turism, în concordan ță
cu obiectivele economice și sociale generale, astfel încât s ă se atingă obiectivele
dezvoltării durabile la nivelul întregii societ ăți.
2.4. Impactul marketingului asupra turismului durabil
Prin specificul și conținutul lor, activit ățile de marketing și instrumentele utilizate
pentru concretizarea lor pot influen ța modul de atingere a obiectiv elor turismului durabil sub
mai multe forme:
– prin adăugarea componentei „personal”, al ături de cele patru elemente
tradiționale ale mixului de marketing, a șa cum s-a propus adesea în literatura de
specialitate (Gronroos, 1990, pp. 247; Berry, Parasuraman, 1991, pp.171),
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
135
135 managerii de marketing urm ăresc creșterea num ărului de turi ști, la nivel de firm ă
sau destina ție turistic ă și încurajarea cre șterii consumului acestora, ceea ce
conduce la o utilizare excesiv ă a resurselor;
– deoarece produsele turistice sunt create plecând mai ales de la nevoile și dorințele
consumatorilor și de la competen țele-cheie ale afacerii și mai pu țin de la
obiectivele și dorințele comunit ății locale, în numeroase cazuri aceast ă acțiune
determină distrugerea acelor resurse care atrag cel mai mult turi știi;
– promovarea și comercializarea excesiv ă a produselor non-durabile care alc ătuiesc
ofertele firmelor de turism pot avea ca rezultat degradarea mediului natural și
cultural al destina ției turistice și, în mod inevitabil, afecteaz ă dezvoltarea
economic ă durabilă a acesteia,
– turiștii care î și petrec vacan ța la o anumit ă destinație caracterizat ă printr-un
ecosistem fragil și care este oferit ă drept produs turistic de lux, pot solicita mai
mult confort, ceea ce implic ă ofertă suplimentar ă și un consum suplimentar de
resurse neregenerabile;
– utilizarea unor tactici de reducere a pre țurilor de c ătre agenții economici din
turism în scopul cre șterii cererii turi știlor pentru produsele oferite, f ără a ține cont
de capacitatea locului sau destina ției, are ca rezultat resentimentul localnicilor
care devin oponen ți ai supraaglomer ării;
– activitatea promo țională se desfășoară mai mult în scopul de a comunica un
anumit tip de imagine c ătre segmentele relevante din pia ța țintă și de a maximiza
numărul vizitatorilor, decât în scopul de a portretiza cu acurate țe imaginea
destinației. Portretizarea accentuat ă a activit ăților non-durabile prin publicitate
poate conduce la un comportament nedorit din partea turi știlor, odat ă ajunși la
destinație;
– segmentarea de marketing se realizeaz ă în mod curent plecând de la venituri,
acordându-se o foarte mic ă considera ție tipurilor de turi ști care au cel mai mic
impact asupra mediului și comunit ății locale de la destina ția turistic ă; o asemenea
practică genereaz ă câștiguri financiare pe termen scurt îns ă, pe termen lung
implică creșteri ale cheltuielilor privind conservarea mediului;
– lipsa de cooperare cu comunit ățile locale în vederea compatibiliz ării intereselor
acestora cu interesele turi știlor și obiectivele agen ților economici din turism,
practică ce contravine principiilor dezvolt ării durabile (Firth, 2004, pp. 14-15).
Aplicarea principiilor dezvolt ării durabile în activitatea de marketing turistic
reprezintă atât pașii necesari în realizarea unui turism s ănătos cât și o modalitate de educa
turiștii în spiritul grijii fa ță de întreaga lume înconjur ătoare.
Bibliografie
Baker M. J., 1995, „Marketi ng. Theory and Practice”,
MacMillan Press Ltd., London .
Balaure, V. (coord.), 2005, „Marke ting turistic”, Ed. Uranus, Bucure ști.
Berry, L.L., Parasuraman, A., 1991, „Marke ting Services. Competing through Quality”, The
Free Press, New York .
Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P., 2000, „Ecoturism”, Ed. Economic ă, București.
Catedra de Economie si Politici Economice, A.S.E. Bucure ști, 2000, “Economie”, Ed. a
V-a, Bucure ști.
Firth, T., 2004, „Marketing for Sustainable T ourism”, University of Sydney, on Web Page:
www.besteducationnetwork.org.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
136
136Gronroos Ch., 1990, „Service Management and Marketing”, Lexington Books,
Massachusetts, Toronto.
Kotler Ph., Armstrong G., Saunders J., Wong V., 1998, „Princip iile marketingului”,
Ed. Teora, Bucure ști.
Luger, K., (2001), „Sustainab ility and Quality Tourism: Setting the Agenda for Another
Marketing Perspective”, University of Salzberg .
Middleton, VTC, Clarke, J., (2001), „Marketing in Travel and Tourism”, Third Edition,
Butterworth-Heinemann, Oxford .
Middleton, VTC, Hawkins, R., (1998), „Sustain able Tourism: A Marketing Perspective”,
Butterworth-Heinemann, Oxford
Muhcină, S., 2002, „Marketing în turism”, Ed. Muntenia&Leda, Con stanța.
Nistoreanu, P. (coord.), 2003, „Ecoturism și turism rural”, Ed. a II-a, Bucure ști.
Stănciulescu, G. (coord. ), 2000, „Managementul turismului durabil în țările riverane M ării
Negre”, Ed. All Beck, Bucure ști.
World Travel Directory, WTO Publication, 1988. WTO-Tourism: 2020 vision: influences, directorial flows and key trends, Executive
summary, Madrid, 1997.
WTO, WTTC, 1995, The Earth Council – Agenda 21 for the Travel and Tourism Industry
Towards Environmentally Sustainable Development.
***www.iisd.org.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
137
137 COMER ȚUL ȘI MEDIUL – OPORTUNIT ĂȚI
ȘI RISCURI
Florina BRAN
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Comerțul și mediul sunt de o importan ță crucială pentru a asigura
bunăstarea uman ă. Pe de alt ă parte, politicile privind cele dou ă domenii au fost formulate
independent una de cealalt ă. Relația dintre comer ț și mediu a fost analizat ă în numeroase
studii solicitate de organisme guvernamentale și organiza ții interna ționale, precum și în
lucrări științifice de referin ță. Lucrarea noastr ă își propune prezentarea argumentelor pe
care s-au construit principalele ipoteze pr ivind efectele comerciale ale reglement ărilor de
mediu și efectele ecologice ale m ăsurilor menite s ă contribuie la liberalizarea comer țului și
discuții asupra compatibilit ății dintre politicile comerciale și politicele de mediu, plecând de
la teoriile și dovezile empirice prezentate în diverse lucr ări în vederea propunerii unor
ipoteze de lucru.
Cuvinte-cheie: reglement ări de mediu, curba de mediu Kuznets, liberalizarea
comerțului, politici de mediu
Clasificarea REL: 10E
Introducere. Potențialul manifest ării unor conflicte între protec ția mediului și
comerțul interna țional este ridicat. Ultimele dou ă decenii au fost martore ale prolifer ării
reglement ărilor de mediu și a acordurilor interna ționale de mediu, precum și a expansiunii
comerțului și investițiilor interna ționale. Cele dou ă domenii, protec ția mediului și comerțul
internațional s-au dezvoltat independent. Numeroase reglement ări privind comer țul
internațional au fost adoptate înainte ca mediul s ă fie privit ca o problem ă de interes global.
Pe de altă parte, reglement ările de mediu și acordurile interna ționale au prevederi care intr ă
în conflict cu regulile comerciale curente.
Relația dintre comer ț și mediu a fost analizat ă în numeroase lucr ări de specialitate,
solicitate fie de organisme guve rnamentale, fie de organiza ții internaționale. În timp, pe baza
datelor empirice și a cunoa șterii existente în domeniu, au fo st formulate o serie de teorii
privind consecin țele comer țului în plan ecologic și, respectiv, consecin țele protec ției
mediului în plan comercial.
În lucrarea de fa ță urmărim să aducem o serie de clarific ări privind compatibilitatea
dintre politicile comerciale și politicile de protec ție a mediului. În acest sens, identific ăm
aceste teorii și să analizăm premisele care au stat la baza formul ării lor. În continuare, vom
purta o discu ție privind interac țiunile dintre comer ț și mediu și consecin țele acesteia în
termeni de bun ăstare.
Efectele comerciale ale reglement ărilor de mediu. Reglement ările de mediu
influențează competitivitatea pe pie țele interna ționale. Aceast ă influență se manifest ă pe mai
multe planuri, pe care speciali știi de la Institutul Interna țional pentru Dezvoltare Durabil ă le
grupează în trei categorii:
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
138
138• Grija față de mediu se traduce în reglement ări care restric ționează importurile
pe baza unor criterii ecologice;
• Cumpărătorii solicit ă ca furnizorii sau exportatorii de produse s ă fie certifica ți
cu sisteme de management integrat pe criterii ecologice (certificate ISO 14000,
EMAS) sau produsele s ă poarte m ărci ecologice;
• Firmele își pot ecologiza activitatea prin eforturi proprii creându- și piețe nișă
de export sau pentru a- și proteja cotele de pia ță.
Reglement ările guvernamentale privind protec ția mediului se împart în dou ă
categorii: 1. standarde pr ivind procesul de produc ție (standarde PMP – procese și metode de
producție) și 2. standarde care privesc caracteristi ci fizice ale produsului propriu-zis
(standarde de produs).
În ceea ce prive ște efectele comerciale ale standa rdelor PMP, cele mai cunoscute
critici sunt:
– Standardele PMP pe lâng ă scopurile ecologice servesc și interesul de a proteja
economia intern ă. De exemplu, o țară care se bazeaz ă puternic pe utilizarea
energiei nucleare va impune o tax ă pentru produsele care sunt fabricate
folosind energie din termocentralele care folosesc c ărbunele drept combustibil.
– Condițiile de mediu din țările care implementeaz ă anumite standarde PMP sunt
diferite de condi țiile din țările exportatoare. De exemplu, într-o țară sunt
prioritare problemele legate de calitatea aerului, în timp ce în țara unde se
produce pentru export aceast ă problem ă nu este la fel de grav ă. Astfel,
standardele PMP orientate spre protec ția aerului nu sunt atât de necesare în țara
exportatoare și se constituie într-o cerin ță inutilă.
Pe baza acestor observa ții, GATT (General Agreement on Tariffs and Trade)
interzice folosirea standardelor PMP. Prin ur mare, companiile nu sunt afectate de diferen țele
dintre reglement ările de mediu na ționale. Cu toate acestea, pe termen mediu și lung este
posibil să intervină schimbări, întrucât organiza țiile neguvernamentale de protec ție a
mediului, de protec ție socială și de protec ție a animalelor și-au intensificat eforturile pentru
a permite discriminarea bazat ă pe standarde PMP.
Conformarea cu standardele de produs poate fi considerat ă ca o problem ă de
conformare cu cerin țele specifice ale unui client. Totu și, există o serie de aspecte care au
generat numeroase discu ții. Între acestea amintim faptul c ă proliferarea reglement ărilor
naționale creeaz ă dificultăți de conformare furnizorilor externi și favorizarea produselor
interne. Un capitol aparte în acest domeniu îl reprezint ă standardele sanitare și fitosanitare
(SFS) aplicate pentru a proteja s ănătatea consumatorilor și contaminarea produselor
agricole. Ca urmare a diminu ării barierelor tarifare se consider ă că aceste standarde
reprezintă noua „fa ță” a protec ționismului. Principala acuza ție este că deși standardele SFS
sunt justificate pentru c ă vizează protecția sănătății sunt de multe ori imprecise. Rezultatul
final al aplic ării acestor standarde este pierderea segmentului de pia ță pentru un furnizor
indiferent de inten ție – protec ționistă sau nu.
Standardele de mediu voluntare s unt permise de regulile Organiza ției Mondiale a
Comerțului (OMC). Utilizarea lor acoper ă în prezent un procent relativ mic din pia ța
oricărui bun. Totu și, se contureaz ă din ce în ce mai clar inten ția de a condi ționa achizi țiile
guvernamentale cu respectarea unor astfel de standarde. De exemplu, Marea Britanie
integrează criterii ecologice în politica de achizi ții. Achizi țiile guvernamentale reprezint ă
între 10 și 15% din PIB-ul unei țări, astfel c ă membrii OMC sunt preocupa ți de semnarea
unor acorduri care s ă respecte principiile GATT – nediscriminare între furnizorii str ăini și
tratament egal pentru furnizorii str ăini și interni. Pân ă în prezent rezultatul acestor eforturi
s-a materializat în semnarea Acordului asupra Achizi țiilor Guvernamentale. Dar, spre
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
139
139 deosebire de alte acorduri ale OMC, acesta este plurilateral și nu multilateral, astfel c ă
semnarea lui nu condi ționează calitatea de membru a unei țări în organiza ție.
Standardele de mediu voluntare reprezint ă, în acela și timp, și oportunit ăți
economice. Astfel, firmele î și pot crea prin utilizarea acestor standarde ni șe de piață „verzi”
sau își pot men ține cotele de pia ță. De exemplu, promovarea politicii „verzi” în achizi țiile
guvernamentale poate stimula firmele în adopt area standardelor voluntare. În acest sens, o
cerință important ă este recunoa șterea standardelor la nivel interna țional.
Efectele ecologice ale liberaliz ării comer țului. Evaluarea efectelor ecologice ale
liberalizării comerțului a fost investigat ă în numeroase studii pe baza datelor empirice și a
unor modele teoretice de echilibru.
Susținătorii comer țului liber pun sub semnul întreb ării efectele ecologice negative
ale intensific ării comer țului. Premisele pe care se bazeaz ă această poziție sunt faptul c ă
intensificarea comer țului determin ă efecte de scar ă, respectiv cre ștere economic ă, iar
creșterea economic ă și calitatea mediului se rela ționează conform curbei de mediu Kuznets.
Aceste studii arat ă faptul că indicatorii calit ății mediului tind s ă se deterioreze odat ă cu
creșterea veniturilor pe cap de locuitor pân ă la un anumit nivel al acestuia, dar apoi intervine
o plafonare, dup ă care relația se inverseaz ă – indicatorii calit ății mediului se amelioreaz ă pe
măsură ce nivelul veniturilor pe cap de locuitor cre ște (fig.1).
Figura 1 , Curba de mediu Kuznets
Principalele critici fa ță de aceast ă poziție sunt:
– Este posibil ca economiile s ă rămână blocate la un anumit nivel f ără să
reușească să atingă punctul de la care poluarea începe s ă se diminueze;
– Curba de mediu Kuznets nu eviden țiază situația integrit ății ecosistemelor,
dar nici pierderile ireversibile care pot s ă apară pe termen scurt, cum ar fi,
de exemplu, dispari ția unor specii;
– Efectele cumulative ale schimb ărilor ecologice, poten țial generatoare de
criză, nu își găsesc reprezentarea în aceast ă ipoteză;
– Curba de mediu Kuznets se verific ă numai în cazul anumitor poluan ți –
dioxid de sulf, oxizi de azot. Emisiile de gaze de ser ă și consumul de
energie nu au ajuns s ă înregistreze o tendin ță descrescătoare nici în cele mai
bogate țări;
– Pragul de inversare a curbei se atinge la valori destul ridicate situate între 5
000 și 8 000 dolari SUA/locuitor, astfel c ă până la atingerea acestui nivel se
pot înregistra pierderi de mediu ireversibile;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
140
140- Ca urmare a schimb ărilor structurale din economie, este posibil ca poluarea
să agraveze mai lent în timp, dar s ă nu se diminueze în termeni absolu ți,
chiar dacă nivelul veniturilor cre ște.
O altă ipoteză asupra efectelor ecologice ale comer țului este c ă odată ce o țară
începe să se industrializeze, liberalizarea comer țului contribuie la o structur ă a economiei
care să fie mai pu țin poluatoare decât în țările cu economii relativ închise. Exist ă o serie de
dovezi empirice care sus țin această ipoteză. Astfel, un studiu realizat de Birdsall și Wheeler
(1992) pentru a testa ipoteza c ă un comer ț mai liber încurajeaz ă dezvoltarea „paradisurilor”
de poluare arat ă faptul că în economiile mai deschise din America Latin ă, în intervalul
1970-1980, tehnologiile au devenit mai curate și că, în acela și timp, intensitatea polu ării a
crescut mai rapid la nivelul Americii Latine dup ă ce țările OECD au implementat
reglement ări de mediu mai restrictive.
Folosind abordarea avantajelor comparativ e o serie de autori au examinat dac ă
anumite țări au devenit mai specializate în fabri carea bunurilor cu impact ecologic ridicat.
Rezultatele arat ă că țările industrializate de țineau 73% din exporturile de produse cu impact
ecologic ridicat și proporția s-a men ținut în 1990. Pe de alt ă parte, au intervenit schimb ări
structurale majore în comer țul bunurilor procesate. Astfel, propor ția deținută de țările
industrializate în exportul acestora a sc ăzut de la 91 la 81% în aceea și perioadă.
Discuții. Relația dintre comer ț și mediu este intens dezb ătută și există numeroase
ipoteze, mai mult sau mai pu țin testate. Comer țul și protecția mediului sunt procese considerate
dezirabile pentru societate. Cu alte cuvinte, guvernele urm ăresc intensificarea ambelor procese.
Așa cum rezult ă din cele prezentate mai sus, exist ă temeri că relația dintre cele dou ă procese
este una contradict orie, conflictual ă. Adică, intensificarea comer țului duce la agravarea
problemelor de mediu, iar protec ția mediului împiedic ă comerțul liber. Prin urmare, se poate
presupune c ă dacă ambele procese sunt sus ținute, efectele lor se anuleaz ă astfel că creșterea
bunăstării sociale – obiectivul fina l al unor astfel de politici – nu poate fi atins.
În acest moment, este important de precizat c ă în dezbaterile conceptuale din acest
domeniu se face referire la comer țul interna țional. Prin urmare, combina țiile dintre politicile
guvernamentale pentru sus ținerea comer țului liber și a protec ției mediului vor duce la
rezultate care nu se vor materializa în țara în care au fost formulate. Decurge de aici faptul
că într-o țară în care sunt sus ținute cele dou ă procese se poate înregistra o cre ștere a
bunăstării, întrucât consecin țele ecologice ale comer țului sau efectele comerciale ale
reglement ărilor de mediu nu se manifest ă în aceeași țară. Întrebările care a șteaptă un răspuns
sunt ce efecte vor înregistra țările cu care exist ă relații comerciale, cum se vor distribui
efectele la nivelul acestora, trebuie s ă existe și țări care să le consider ăm dezavantajate sau
efectul la nivel global va fi bene fic din ambele puncte de vedere.
O altă problemă care merit ă atenție este în ce m ăsură politicile comerciale și de
mediu sunt compatibile la nivelul unei țări. Adică deschiderea fa ță de comer țul interna țional
și reglement ările de mediu stricte vor conduce la efecte de scar ă și la un mediu mai curat în
țara respectiv ă sau pe o anumit ă dimensiune comer țul și protecția mediului î și vor anula
efectele în termeni de bun ăstare. De exemplu, se vor înregistra efectele benefice ale
comerțului, dar mediul va fi ma i poluat, respectiv nu vor exista beneficiile comer țului, dar
mediul va r ămâne mai pu țin poluat. Dovezile empirice prezentate mai sus, indic ă faptul că în
țările în curs de dez voltare deschiderea fa ță de comer țul interna țional a dus și la o ameliorare
a condițiilor de mediu, în timp ce în economiile închise aflate în cre ștere poluarea a luat
proporții. Deși aceste dovezi par s ă confirme un efect global favorabil, consider ăm că este
necesar să se analizeze mai multe astfel de cazuri pentru a putea generaliza. În plus, ar fi util
să se verifice aceast ă relație și în situația ipotetic ă a unui nivel de dezvoltare uniform sau
comparabil al țărilor implicate.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
141
141 Concluzii. Relația dintre comer ț și protecția mediului este o rela ție care a suscitat
numeroase controverse. Una din posibilele cauze o reprezint ă dimensiunea interna țională a
celor dou ă procese, întrucât în acest context se poate manifesta o anulare a efectelor benefice
pe care societatea le a șteaptă – creșterea economic ă și un mediu de via ță mai curat.
Intensificarea preocup ărilor pentru protec ția mediului se materializeaz ă sub două
forme: apari ția și creșterea exigen ței reglement ărilor guvernamentale și elaborarea și
utilizarea din ce în ce mai larg ă a măsurilor voluntare de mediu.
În primul caz, efectele asupra comer țului pot fi catalogate drept nefavorabile,
întrucât numeroase studii au dovedit inten ția protecționistă a unor reglement ări. În plus,
GATT nu permite folosirea standard elor PMP, pe care le consider ă bariere pentru comer țul
liber. Pe de alt ă parte, în cazul m ăsurilor voluntare de mediu, de și acestea sunt înc ă relativ
puțin folosite, se apreciaz ă că ele se pot transforma într-un avantaj competitiv și pot
contribuie la dezvoltarea unor pie țe „verzi”.
Efectele ecologice ale liberaliz ării comerțului sunt apreciate plecând de la ipoteza
că acesta contribuie la cre șterea economic ă. Cu toate acestea, rela ția dintre cre șterea
economic ă și calitatea mediului r ămâne controversat ă, întrucât cea mai important ă ipoteză –
curba de mediu Kuznets – are în continuare numeroase critici, bazate atât pe aprecieri
privind rela țiile conceptuale, cât și pe dovezi empirice. Pe de alt ă parte, exist ă studii care
confirmă faptul că țările care se industrializeaz ă și au o deschidere mare fa ță de comer țul
internațional înregistreaz ă și o creștere a performan țelor ecologice.
În acestea condi ții, devine relevant ă o discu ție asupra compatibilit ății dintre
politicile comerciale și politicile de mediu. Pentru a clarifica acest aspect sunt necesare
studii care s ă investigheze cum se vor distribui efectele politicilor na ționale din cele dou ă
domenii asupra economiilor din țările aflate în rela ții comerciale, dac ă trebuie s ă existe și
țări care să le consider ăm dezavantajate sau efectul la nive l global va fi be nefic din ambele
puncte de vedere.
Bibliografie
Bran, Florina, Pârgar u, I., Ioan, Ildiko,
Politicile comercial ă și de mediu ale României ,
Editura ASE, Bucure ști, 2004
Bran, Florina, Riscurile ecologice ale mondializ ării economice , în volumul Evaluarea și
gestionarea riscurilor ecologice , Editura ASE, Bucure ști, 2007
Figueroa, E.B., Environmental impacts of globalizati on through trade liberalization in
agriculture: Analyzing the empirical evidence from Latin America , Conference at
Harvard University, 1999
Rojanschi, V., Bran, Florina, Grigore, F., Diaconu, Simona, Elemente de economia și
managementul mediului , Editura Economic ă 2004
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
142
142TRANSFORMAREA EFECTELOR ECOLOGICE
ÎN SEMNALE DE PIA ȚĂ PRIN CON ȘTIENTIZARE
Ioan ILDIKO
Lector universitar doctor
Geani GR ĂDINARU
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Apariția și agravarea problemelor ecologice au numeroase cauze.
Rezultatele cercet ărilor indic ă faptul că una din cauze este aceea c ă problemele de mediu
nu sunt „sesizate” de pia ță. Pentru a fi dep ășite problemele legate de „e șecul piețelor” s-au
elaborat politici de mediu care urm ăresc să creeze mecanisme de corectare. În ultimii ani, o
importanță din ce în ce mai mare se acord ă și instrumentelor bazate pe informare,
comunicare și educare. Lucrarea noastr ă urmărește să aducă o serie de clarific ări privind
posibilitatea ca prin con știentizarea problemelor de mediu s ă rezulte un comportament
diferit față de cel economic ra țional. În acest sens, sunt dezb ătute inițial aspecte privind
conștientizarea problemelor de mediu – con ținut, cerin țe, potențial și limite. În continuare,
prezentăm studii de caz relevante și o succint ă analiză a activismului ecologic în România.
Constatările noastre indic ă faptul că în măsura în care efectele ecologice se manifest ă sub
forma unor accidente, poten țialul lor de a influen ța comportamentul economic ca urmare a
conștientizării este mai mare.
Cuvinte-cheie: politică de mediu, con știentizare, ONG-uri de mediu, campanii de
informare
Clasificarea REL: 15C
Introducere. Ultimele decenii au fost martore atât ale agrav ării problemelor de
mediu, cât și ale creșterii nivelului de con știentizare a acestora. În consecin ță, a avut loc o
diversificare puternic ă a modalit ăților de ac țiune pentru prevenirea degrad ării mediului și
combaterea efectelor ecologice adverse. De asemenea, pe m ăsură ce a avansat dezvoltarea
socială, abordarea problemelor comune, a șa cum este și problema protec ției mediului, a
trecut de la ini țiativa central ă, a autorit ății guvernamentale, reprezentative conform
principiilor democratice, la ini țiativa societ ății civile, a c ărei reprezentativitate este una
voluntară, bazată pe implicare și conștientizare.
Autoritatea guvernamental ă se implic ă în protec ția mediului prin formularea unei
politici speciale pentru acest domeniu și proiectarea și elaborarea de instrumente de
implementare ținând cont de criterii cum sunt eficien ța și eficacitatea.
Societatea civil ă se implic ă în protec ția mediului printr-o varietate de forme, îns ă
cea mai cunoscut ă este acțiunea concertat ă a organiza țiilor neguvernamentale.
Instrumentele folosite sunt diferite. Astfel, autoritatea guvernamental ă are posibili-
tatea să impună societății noi reguli sau standarde, în m ăsura în care se justific ă folosirea lor
în raport cu un obiectiv comun. Organiza țiile neguvernamentale pleac ă de la convingerea
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
143
143 obiectivă a unui grup relativ restrâns, iar eventualele reguli trebuie asumate numai de cei care
consideră că modul de ac țiune și scopurile urm ărite sunt comune cu cele declarate de ONG.
Complexitatea problemelor de mediu, te oriile contradictorii pe care s-au bazat
politicile na ționale, confruntarea interna țională în elaborarea politicilor pentru diferite
probleme, contradic ția dintre interesele economice și interesele de conservare sunt tot atâtea
stimulente pentru a continua cercetarea fundamental ă și exploratorie în vederea cre ării de
noi instrumente și perfecționării celor existente pentru elaborarea și implementarea
politicilor de mediu.
Limitele instrumentelor tradi ționale sunt din ce în ce mai discutate în literatura de
specialitate, dar și în documente guvernamentale. Prin urmare, aten ția speciali știlor s-a orientat
spre alternativele posibile, respectiv grupa in strumentelor bazate pe informare, comunicare,
educare. În aceast ă lucrare, ne propunem s ă relevăm câteva aspecte privind poten țialul și limitele
conștientizării în transformarea efectelor ecologice în semnale de pia ță.
Conștientizarea problemelor de mediu este un subiect amplu dezb ătut în ultimii ani.
În general, se apreciaz ă că are un poten țial important pentru cre șterea eficacit ății măsurilor
de protec ția mediului. Teoria economic ă explică determinismul comportamentului pe baza
raționamentului economic ( Homo oeconomicus ). Studiile sociologice relev ă complexitatea
determinării comportamentului. În acest context, am considerat oportun s ă clarificăm rolul
conștientizării. Etapele pe care le-am parcurs sunt detaliere dificult ăților întâlnite în
implementarea politicii de mediu, precizarea componentelor con știentizării și prezentarea
unor situa ții în care cunoa șterea problemelor de mediu, voluntar ă sau impus ă, a condus la
decizii diferite ale unor agen ți economici. De asemenea, am considerat relevant s ă aducem
câteva repere și din spa țiul românesc. Prin urmare, s-a realizat o succint ă prezentare a
activismului ecologic din România.
Implementarea politicii de mediu – experien țe și așteptări. Degradarea mediului a
apărut odată ce ritmul dezvolt ării economice și populația umană au crescut. Cauzele acestui proces
sunt complexe. Rezultatele cercet ărilor în domeniu au ar ătat însă că activitățile omului au o
contribuție la producerea acestor fenomene. Studii mai aprofundate de economia mediului
dezvoltă acest argument și evidențiază faptul că piața nu are capacitatea s ă regleze procesele
economice astfel încât s ă fie evitate efectele ecologice negative.
Această incapacitate este apoi pus ă pe seama caracteristicii de bun comun a
mediului, dar și pe seama faptului c ă piața nu „prime ște” semnale atunci când efectele
ecologice sunt negative.
Politica de mediu urm ărește să intervină pentru a corecta „e șecul” piețelor. Autoritatea
guvernamental ă intervine prin impunerea unor restric ții – limite de emisii, reguli de comportament
etc. – respectiv „comenzi”, aplicarea unor taxe suplimentarea sau crearea de pie țe specifice și prin
educarea și informarea popula ției. În fond, se urm ărește schimbarea comportamentului, astfel încât
acesta să reflecte în acela și timp raționamentul economic și ecologic.
Până nu de mult a dominat folosirea instrumentelor de tip comand ă control. Aceast ă
abordare presupune c ă agențiile guvernamentale dezvolt ă o serie de reguli și standarde. În baza lor,
se adoptă sau, dimpotriv ă, sunt interzise tehnologiile în func ție de impactul lor ecologic; se
stabilesc cantit ățile de poluan ți care pot fi eliberate în mediu, respectiv cantit ățile de materiale care
pot fi extrase din resurse comune cum sunt resursele piscicole sau p ădurea.
Prin intermediul standardelor și reglement ărilor agen țiile guvernamentale încearc ă
să controleze comportamentul firmelor private, a altor agen ții guvernamentale și al
cetățenilor. Este cel mai vechi mod de a interveni pentru a dep ăși „tragedia” bunurilor
comune. Pe lâng ă tradiție, alte argumente care sus țin folosirea acestor instrumente sunt
(Rojasnchi, Bran, 2002):
– Se stabilesc de la început drepturile democratice ale tuturor cet ățenilor
o în raport cu probleme grave generate de:
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
144
144 producția, utilizarea, transportul, depozitarea de substan țe sau
produse periculoase;
de emisiile de poluan ți în mediu
o privind comportamentul și calitatea mediului
– pot fi aplicate atunci când mecanismele pie ței și posibilit ățile unei
comunicări conving ătoare sunt absente sau sortite e șecului.
În ultimii cincisprezece ani au fost utilizat e instrumentele de implementare bazate
pe piață. Adoptarea acestor instrumente s-a datorat evolu țiilor în plan teoretic, dar și
eficacității scăzute a măsurilor de tip „comand ă-control”. Între cele mai importante limite ale
sistemului de tip „comand ă-control” men ționăm (Bran, Ioan, 2002):
– este necesar mult timp pentru a produce o structur ă solidă și integrat ă a
legislației;
– poate da impresia gre șită că, odată rezolvată cum trebuie pe hârtie, angajarea
reglement ării se va face în mod automat
– nu poate acoperi toate situa țiile din practic ă într-un mod egal și flexibil.
În abordările care au la baz ă mecanismele de pia ță, în loc să se detalieze ceea ce se
poate sau trebuie s ă se facă, guvernul impune o cons trângere sau o tax ă asupra polu ării sau
resursei și lasă decizia celor al c ăror comportament trebuie s ă fie modificat. Taxa sau
restricția au rolul de a transforma în semnal de pia ță efectele ecologice. Cele mai cunoscute
strategii de acest tip sunt taxele pe carbon și permisele de poluare negociabile, al c ăror
mecanism de ac țiune este prezentat în fig.1.
Figura 1. Mecanismul de ac țiune al permiselor de poluare și al taxelor „verzi” (după Bran, 2005)
Instrumentele care folosesc mecanismul de pia ță au următoarele dezavantaje (Bran,
Ioan, 2002):
– uneori nu este disponibil, din cauza: naturii problemei sau dificult ății de
aplicare a acestuia, datorit ă, de exemplu, prevederilor acordurilor comerciale și
politice interna ționale;
– nu poate oferi siguran ță (de exemplu, nu poate asigura faptul c ă producția și
folosirea produselor, substan țelor sau activit ăților periculoase va înceta);
– nu conduce în mod inerent la „internalizarea” valorilor de mediu.
A treia categorie de instrumente, numite și instrumente social-comunicative,
urmăresc schimbarea comportamentului prin refe rire la sisteme valorice normative, dar și
prin ameliorarea comunic ării între actorii implica ți. Mecanismul acestor instrumente
încearcă să inducă schimbarea comportamental ă prin implicare care solicit ă participare, dar
permite, de asemenea, existen ța unei anumite “auto-reglement ări” și libertăți sociale. Acest
fapt se realizeaz ă prin acorduri voluntare, neoficia le, conform dreptului privat. În țelegerile
pot trata orice subiect, atâta vreme cât acesta nu este interzis de lege. 0 P Cererea pentru
drepturi de
poluare Oferta de permise
de poluare
Q Prețul
poluării
Cantitatea
poluării 0 P Cererea pentru
drepturi de
poluare
Taxa pigouviana
Q Prețul
poluării
Cantitatea
poluării
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
145
145 În literatura de specialitate sunt amintite ca fiind „noi” instrumente de implementare
a politicii de mediu. În m ăsura în care adopt ăm un cadru de reflec ție mai larg, vom observa
că acest tip de interac țiune social ă a apărut și a modelat comportamentele individuale înainte
de apariția piețelor.
Conștientizarea – clarific ări conceptuale. Conștientizare presupune a ac ționa
având cuno ștințe asupra activit ății propriu-zise, cât și asupra consecin țelor acesteia.
Conform Dic ționarului explicativ al limbii române con știent înseamn ă a că o persoan ă/orga-
nizație își dă seama de posibilit ățile sale, de rolul care îi revine în societate.
Conștientizarea ecologic ă are cinci dimensiuni (Nemcsicsne, 2003): cunoa ștere,
valori, atitudine, dorin ță de acțiune (inițiativă) și comportament (ac țiune).
Cunoașterea problemelor de mediu este considerat ă o premis ă obligatorie pentru
conștientizare, dar nu și suficient ă. Există deja numeroase m ăsuri guvernamentale care
reglementeaz ă accesul la informa țiile de mediu. Amintim aici Conven ția de la Aarhus, din
iunie 1998, privind accesul la informa ție, participarea publicului la luarea deciziei și accesul
la justiție în probleme de mediu.
Construirea valorilor ecologice ale societ ății constituie subiectul ecologiei profunde,
ramură de știință care își propune s ă exploreze care este cea mai bun ă societate pentru
asigurarea func ționării normale a ecosistemelor. Schimb ările propuse de ecologia profund ă
nu sunt îns ă ușor de realizat. Etica se confrunt ă cu o situa ție revoluționară. Numai specia
umană are capacitatea de evaluare moral ă. Pe de alt ă parte, aceast ă specie ac ționează numai
în interesul colectiv propriu, folo sindu-se de celelalte forme de via ță. Omul poate fi singurul
evaluator al lucrurilor, dar nu trebuie s ă rămână singura m ăsură a acestora (Bleahu, 2001).
În etica ecologic ă, credința în natur ă are o strâns ă legătură cu credin ța în
îndeplinirea unor îndatoriri. Felul în care lumea naturii exist ă informeaz ă asupra felului în
care trebuie s ă fie. Valorile exist ă în măsura în care se manifest ă faptele, dar și ca propriet ăți
ale sistemului. Aceast ă convingere și conștiința pe care o implic ă pot conduce la cea mai
bună formă adaptivă a lui Homo sapiens sapiens pe Pământ (Ioan, 2006).
Conștientizarea se transform ă în semnal de pia ță atunci când prin comportamentul
său un agent economic nu mai ac ționează rațional din punct de vedere economic. De
exemplu, cump ără un produs cu un pre ț mai mare dac ă știe că acesta are un impact de mediu
mai mic, chiar dac ă utilitatea bunului este aceea și. De asemenea, consider ăm că prin
conștientizare se transmit semnale de pia ță atunci când ca urmare a unor ac țiuni întreprinse
de organiza țiile neguvernamentale companiile adopt ă decizii de a investi în protec ția
mediului sau de a evita ac țiuni având consecin țe ecologice negative.
Practic, con știentizarea intervine astfel încât pia ța să recunoasc ă consecin țele
ecologice. Promovarea acestei direc ții de acțiune pleac ă de la premisa c ă piața transmite
informațiile cel mai rapid, precis și corect.
Rolul ONG-urilor. În lume exist ă numeroase organiza ții neguvernamentale care
întreprind ac țiuni mai mult sau mai pu țin ample, mai mult sau mai pu țin agresive. Astfel,
sunt binecunoscute interven țiile organiza ției GreenPeace, care a determinat numeroase
companii s ă-și schimbe comportamentul ținând cont și de alte criterii decât cele economice.
Dintre realiz ările recente în acest sens men ționăm:
– Compania McDonalds renun ță la folosirea puilor furaja ți cu soia cultivat ă în
Amazonia . Plecând de la constatarea c ă extinderea culturilor de soia în Amazonia s-a
transformat în principalu l pericol la adresa p ădurilor, s-a lansat raportul Eating up the
Amazon (Mâncând Amazonul). Acest raport detalia rolul McDonalds și a altor companii în
defrișarea pădurii. McDonalds și alți retail-eri din domeniul alimentar au conlucrat cu
GreenPeace și au elaborat un plan de zero defri șare, prin care sunt solu ționate și alte
probleme sociale din zon ă. Totuși, alte companii de acela și tip nu au adoptat un comporta-
ment similar;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
146
146– Compania Hewlett Packard ini țiază un plan de diminuare a folosirii
compușilor chimici cu toxicitate ridicat ă. Remarc ăm faptul c ă modul de prezentare a
informației este menit s ă construiasc ă imaginea favorabil ă/nefavorabil ă pentru companiile
din industria respectiv ă;
– Instituirea regimului de protec ție pentru p ădurile din vestul Canadei – ca
urmare a unei lupte îndelungate, într-o ca mpanie care a durat peste zece ani, s-a ob ținut un
acord între autorit ățile guvernamentale, autorit ățile locale, companiile de exploatare și alți
actori implica ți prin care se interzice exploatarea și se asigur ă conservarea habitatului.
Aceste exemple dovedesc faptul c ă într-adev ăr prin ac țiunile lor, organiza țiile
neguvernamentale impun decizii care contri buie la realizarea unor scopuri de mediu și care
nu au la baz ă criteriul economic.
În plus, atunci când apar situa ții extreme – accidente industriale, hazarde naturale –
organizațiile exploateaz ă potențialul lor în transmiterea unor informa ții. Astfel, companiile
implicate sunt for țate să cheltuiasc ă pentru reconstruc ție ecologic ă și pentru m ăsuri de prevenire.
Creșterea dimensiunii organiza țiilor, atât ca num ăr de membri, cât și ca mărime a
fondurilor pe care le gestioneaz ă reprezint ă pentru companii un argument suficient de
puternic pentru a introduce în procesul decizional și acest criteriu – p ărerea ONG-urilor de
mediu față de o anumit ă decizie. Totu și, nu este clar în ce m ăsură se poate face o distinc ție
între companiile care țin cont de posibila interven ție a ONG-urilor și cele care nu țin cont.
Atunci când consecin țele ecologice ale ac țiunilor sunt mai pu țin evidente, rolul ONG-urilor
devine mai important.
O altă observație, consider ăm utilă, este legat ă de momentul în care intervin ONG-
urile. În general, interven ția ONG-urilor poate fi interpretat ă ca fiind reactiv ă. Puterea de
convingere se bazeaz ă în mare parte pe consecin țe ecologice manifeste, concrete, care sunt
prezentate astfel încât consumatorul sau compania poate s ă identifice lan țul cauzal și locul
pe care îl ocup ă aici.
Activismul ecologic în România. Conform datelor de pe pagina web a
Ministerului Mediului și Dezvolt ării Durabile, în România func ționează circa 165
organizații active în domeniul mediului și gospodăririi apelor.
Activitățile acestor organiza ții se concentreaz ă în sfera inform ării publicului, fie
direct prin campanii de informare, fie prin ac țiuni de implicare a colectivit ății în campanii de
plantare, colectare, reconstruc ție, ecologizare etc.; elabor ării de studii privind eficacitatea
reglement ărilor în diferite domenii; promovarea și organizarea ecoturismului; asistarea
instituțiilor europene în implementarea politicii de mediu; cunoa șterea unor spa ții deosebite
sub raport ecologic pe șteri, zone izolate; cercetarea fenomenului socio-economic în
contextul dezvolt ării durabile.
O parte din organiza ții s-au orientat spre consultan ța ecologic ă, menită să ajute
reprezentan ții mediului de afaceri s ă rezolve mai u șor problema conform ării. De asemenea,
există organizații care promoveaz ă așa-zisele afaceri ecologice (eco -business), as igurând un
sprijin în m ăsura în care organiza ția se decide s ă adopte un criteriu ecologic (de exemplu,
certificarea în sistemul ISO 14000).
ONG-urile de mediu au intervenit activ și în probleme importante ale agendei
ecologice – investi ția Roșia Montan ă, construirea Canalului Bâstroe etc. Trebuie îns ă făcută
aici o precizare important ă – o parte din ac țiunile civice care au relevat consecin țele
ecologice ale acestor proiecte, dar și ale altora au fost gestionate de ONG-uri interna ționale
cum sunt GreenPeace sau World Wildelife Found.
Concluzii. Realizarea obiectivelor de protec ție a mediului este o provocare
important ă pentru societate. Complexitatea problemelor impune o abordare pe m ăsură.
Astfel, este recunoscut faptul c ă implementarea politicii de mediu trebuie realizat ă
folosindu-se o combina ție de instrumente. Aceast ă combinație trebuie conceput ă astfel încât
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
147
147 în raport cu situa țiile particulare s ă se valorifice poten țialul fiecărei categorii de instrumente.
Cu alte cuvinte nu este necesar s ă se discute care sunt cele mai potrivite instrumente.
Dezbaterea trebuie s ă urmărească care sunt posibilit ățile de a optimiza combina ția de
instrumente de implementare.
În ultima perioad ă s-au dezvoltat puternic instrumentele social-comunicative.
Totuși, sunt numeroase controve rse legate de eficacitatea și mai ales eficien ța lor. În plus,
aceleași organiza ții neguvernamentale care urm ăresc să transforme efectele ecologice în
semnale de pia ță, sunt destul de reticente în ceea ce prive ște extinderea folosirii m ăsurilor
voluntare pe considerentul c ă proliferarea acestora poate conduce la sl ăbirea puterii
reglement ărilor și implicit o reîntoarcere la situa ția în care protec ția mediului depindea mai
mult de pia ță decât de interven ția guvernamental ă.
Acțiunile ONG-urilor au condus în numeroase cazuri la realiz ări. Astfel, companiile
și, în general, comunitatea a adoptat deciz ii conforme cu criteriile ecologice sau a ini țiat
dezbateri în care s ă se identifice modalit ățile de armonizare a celor dou ă criterii. Practic,
rezultă faptul că ONG-ul prin ac țiunea de con știentizare faciliteaz ă transformarea efectelor
ecologice în semnale de pia ță.
În viitor, rolul ONG-urile se va men ține important întrucât transformarea economiei
în sensul respect ării restric țiilor de mediu este un proces de durat ă. Prin interven țiile lor
ONG-urile de mediu pot contribui și la accelerarea acestui proces.
În aceste condi ții, este important s ă se formeze un cadru metodologic pentru
dimensionarea și evaluarea rolului pe care con știentizarea îl poate avea în transformarea
efectelor ecologice în semnale de pia ță. Succesul par țial al campaniilor contra fumatului sau
pentru colectarea selectiv ă a deșeurilor dovede ște cât de complex este determinismul
comportamentului uman. Pe de alt ă parte, reglement ările și instrumentele bazate pe
mecanismul de pia ță și-au dovedit, de asemenea, limitele. Astfel, este necesar s ă se
investeasc ă mai mult efort pentru cunoa șterea rolului con știentizării și valorificarea
potențialului acestuia.
Bibliografie
Bleahu, M., Privește înapoi cu mânie… Prive ște înainte cu spaim ă, Editura Economic ă,
București, 2001
Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă și politici ecologice , Editura ASE, Bucure ști, 2002
Ioan, Ildiko, Promovarea valorilor impuse de protec ția mediului în educa ția tinerilor , în
volumul Științe ale educa ției – educa ție universitar ă, Editura Universit ății Naționale de
Apărare „Carol I”, Bucure ști, 2006, pp.61-64
Rojasnchi, V., Bran , Florina, Politici și strategii de mediu , Editura Economic ă, București,
2002
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
148
148STRUCTURA DE CAPITAL ȘI PERFORMAN ȚA –
VARIABILE CORELATE SAU INDEPENDENTE?
STUDIU EMPIRIC PENTRU COMPANIILE
ROMÂNE ȘTI LISTATE PE PIA ȚA DE CAPITAL
Ingrid Mihaela DRAGOT Ă
Conferențiar universitar doctor
Andreea SEMENESCU
Lector universitar doctor
Dan Traian PELE
Lector universitar doctor
Carmen LIPAR Ă
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Studiul se integreaz ă în categoria principalelor teme de analiz ă din
domeniul guvernan ței corporative. Identificarea structurii optime de finan țare a
întreprinderii precum și identificarea factorilor determinan ți ai structurii financiare între
care și performan ța economic ă a acesteia constituie teme importante din problematica
guvernan ței corporative. Gradul de îndator are al companiilor listate la BVB și RASDAQ,
calculat ca pondere în activul economic al întreprinderii este analizat în dinamic ă pentru
perioada 2005-2006, pe baza unor statistici descriptive, eviden țiind o omogenizare la
nivelul companiilor de pe RASDAQ, respectiv o politic ă relativ constant ă de îndatorare la
cele listate la BVB. În plus, a cest indicator a fost analizat și în corela ție cu diver și alți
indicatori financiar contabili și bursieri, inclusiv cu cei de performan ță, pentru a identifica
posibile c ăi de anticipare a comportamentului v iitor de îndatorare al întreprinderilor
românești listate pe pia ța de capital.
Cuvinte-cheie: guvernanță corporativ ă, structură de finanțare, performan ță, piață de
capital
Clasificare REL: 11E
1. Studii empirice la nivel interna țional privind structura de finan țare și
performan ța întreprinderii
Studiul propus se integreaz ă în categoria principalelor teme de analiz ă din domeniul
guvernanței corporative. Decizia de finan țare la nivel microeconomic a reprezentat obiect de
studiu pentru numero și teoreticieni si practicieni, încercând formularea unor r ăspunsuri
pertinente la dou ă întrebări fundamentale:
1. Influențează/este influen țată structura financiar ă performan țele și valoarea
întreprinderii?
2. Care sunt factorii care influen țează alegerea unei structuri de finan țare
(datorii/capital propriu)?
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
149
149 Dacă concluziile acestor studii ar demonstra c ă structura financiar ă este relevant ă și
pot fi identifica ți factorii de influen ță, atunci efectele pozitive în func ționarea întreprin-
derilor nu ar întârzia s ă apară. Din păcate, în literatura de specialitate și în studiile empirice
realizate pân ă acum nu s-au formulat înc ă răspunsuri certe, de și cele doua probleme s-au
aflat în aten ția cercetătorilor economi ști în ultimele decenii.
Identificarea instrumentelor prin care performan ța unei întreprinderi poate fi optimizat ă,
inclusiv prin intermediul deciziei de alegere a combina ției surse proprii – capitaluri împrumutate,
precum și identificarea factorilor determinan ți ai structurii financiare constituie doua dintre temele
importante din problematica guvernan ței corporative și un demers util pentru oricare dintre
investitorii ce ac ționează pe o anumita pia ță de capital, indiferent de gradul s ău de dezvoltare. La
baza studiilor empirice privind structura de finan țare au stat principalele teorii financiare care au
marcat ultimele decenii, începând cu modelul lui Modigliani și Miller (1958); (1963) și Miller
(1977) și continuând cu teorii precum cea a arbitrajului static (trade-off theory, engl.), teoria
ierarhizării surselor de finan țare, teoria de agent (agency theory, engl.), sau teoria semnalului
(signalling theory, engl.).
Studiile privind factorii determinan ți ai îndator ării s-au concentrat pe urm ătoarele
direcții de studiu: corela ția cu factorii exogeni, precum profitabilitatea, lipsa oportunit ăților
de creștere, valoarea de lichidare a firmei et c. (Chang (1987); Stulz (1990); Harris și Raviv
(1990); corela ția cu factorii endogeni, precum valo area întreprinderii, probabilitatea de
faliment etc. (Harris si Raviv (1 990), Stulz (1990)); impactul anun țurilor privind emisiunea
de acțiuni (Harris si Raviv (1990); Stulz (1990); Hirshleifer și Thakor (1989)).
Studiul empiric de referin ță apelat de mai mul ți autori care au analizat gradul de
îndatorare și factorii determinan ți ai nivelului acestuia este cel al lui Rajan și Zingales
(1995). De și majoritatea studiilor realizate înainte de cel al lui Rajan si Zingales (1995) au
identificat drept cauza a ni velului diferit al îndator ării sistemul financia r orientat spre b ănci,
respectiv spre pia ța de capital, totu și cei doi autori apreciaz ă ca aceasta este numai una
dintre explica ții, și nu cea mai important ă dintre ele. Se consider ă că sistemul fiscal, legile
falimentului, stadiul dezvolt ării pieței obligațiunilor sau structura ac ționariatului și piața
controlului ar fi cele mai importante cauze ce explic ă aceste diferen țe. De la acest articol, s-
au realizat diverse studii privind factorii determinan ți ai structurii de finan țare, în special pe
cazul economiilor dezvoltate, dar, în ultimii ani și pentru economiile în curs de dezvoltare /
în tranziție, precum Akhtara și Oliver (2006); Kale și Shahrur (2007); Baker și Wurgler
(2002); Devic și Krstic (2001); Drobetz și Fix (2003); Hsiao-Tien, Bohdan și Tenpao
(2003); Bancel și Mittoo (2004); Munyo (2004); Bevan și Danbolt (2000); Fattouh, Harris și
Scaramozzino (2004); Booth, Aivazian, Demirguc–Kunt și Maksimovic, (2001) etc.
Drept variabile de influen ță au fost identificate, de exemplu, prima de lichiditate și
eficiența informa țională (Chun Chang si Xiaoyun Yu(2003), ponderea activelor corporale în
total activ (Titman și Wessels (1988); Rajan și Zingales (1995); Fama și French (2000);
Jensen și Mecking (1976), Myers (1977)), nivelul cifrei de afaceri (Warner (1977); Ang,
Chua și McConnell (1982); Titman și Wessels (1988)), ramura din care face parte compania
(Harris and Raviv (1991)), volatilitatea cas h flow-urilor (Myers (1977)), ponderea
cheltuielilor cu amortizarea în total activ (Shenoy și Koch (1999)) etc..
Literatura de specialitate priv ind structura capitalului analizat ă din perspectiva
asimetriei de informa ții s-a dezvoltat pe dou ă direcții principale: teoria semnalului și teoria
ierarhizării surselor de finan țare. Conform teoriei semnalului, îndatorarea este v ăzută ca un
mijloc de a semnaliza performan țele întreprinderii și de a da încredere investitorilor c ă au
realizat cea mai buna alegere. Primele aplica ții ale teoriei semnalului în domeniul financiar
aparțin lui Leland și Pyle (1977), Ross (1977) și Bhattacharya (1979), texte financiare pe
care le putem considera clasice in domeni u. Cea de-a doua viziune asupra politicii de
finanțare a întreprinderii, denumita teoria ierarhiz ării surselor de finan țare (pecking order
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
150
150theory, engl.) (Myers și Majluf (1984) sus ține că întreprinderile se vor împrumuta, evitând
emisiunea de ac țiuni, atunci când sursele proprii de vin insuficiente pentru finan țarea
oportunităților de investi ții rentabile. Asimetria de informa ții de pe pia ță poate crea
dificultăți creditorilor în distingerea între companiile performante și cele ne-performante, dar
care încearc ă să dezinformeze pia ța și de aici pot ap ărea restric ții în acordarea de credite,
majorări de rate ale dobânzii etc. (Myers si Majluf (1984), Tur și Hoskisson (1990)).
2. Baza de date
Prezentul studiu are în vedere analiza co mpaniilor non-financiare listate pe pia ța de
capital din România – atât la Bursa de valori Bucure ști (BVB) cât și pe RASDAQ pentru perioada
2005-2006. Principalele variabile supuse analizei sunt gradul de îndatorare financiar ă
(înțelegând aici datorii cu scaden țe mai mari de 1 an) și performan ța companiei .
Pentru construirea e șantionului de întreprinderi, în primul rând, am eliminat din
eșantionul de companii b ăncile și societățile de servicii de investi ții financiare datorită
reglement ărilor specifice sub inciden ța cărora se desf ășoară activitatea acestora, îndatorarea
acestora fiind puternic influen țată de o serie de factori exogeni. În concordan ță cu
metodologia studiului de referin ță realizat de Rajan și Zingales (1995)1 au fost excluse toate
companiile ce fac parte din categoria „b ănci și servicii financiare”, conform clasifica ției din
rapoartele lunare ale BVB și ne-am concentrat aten ția exclusiv asupra organiza țiilor
considerate „non – financiare”.
În al doilea rând, eșantionul a fost constituit din acele companii pentru care am
dispus de informa ții suficiente pentru realizarea riguroas ă a studiului propus. Informa țiile
financiar – contabile necesare au fost ob ținute de pe site-ul Bursei de Valori Bucure ști,
respectiv www.bvb.ro .
Eșantionul de date de pe BVB a con ținut un num ăr de 23 întreprinderi în anul 2005
și 31 de întreprinderi în anul 2006.
Eșantionul de pe RASDAQ s-a constituit dintr-un num ăr de 90 de întreprinderi
din 5 sectoare economice , respectiv: industria extractiv ă, industria prelucr ătoare –
industria metalurgic ă, industria prelucr ătoare – fabricarea articolelor de îmbr ăcăminte,
hoteluri și restaurante, construc ții.
3. Fundamentarea variabilelor utilizate în model
Surprinzător totuși, în literatura de specialitate nu exist ă o definire unic ă pentru a
exprima îndatorarea unei companii. Alegerea depinde, în principal, de scopurile urm ărite de
cercetător. În studiul citat al lui Rajan și Zingales (1995) au fost utilizate cinci defini ții
alternative pentru îndatora re. Întrucât se apreciaz ă că această abordare este cea mai clar ă din
literatura financiar ă din domeniu, mai multe studii au adoptat-o, în întregime sau par țial:
Booth, L., Aivazian, V., Demirguc – Kunt, A. și Maksimovic, V. (2001); Drobetz și Fix
(2003); Munyo, I (2004); Devic, A. și Krstic, B. (2001) etc., fie c ă au fost studii realizate
pentru economii dezvoltate, fie pentru econo mii ale unor state în curs de dezvoltare
(Polonia, Ungaria, Uruguay etc.).
1. În acest studiu am optat pentru calcularea gradului de îndatorare financiar ă pe
baza indicatorului bilan țier „Datorii cu scaden ță mai mare de 1 an ”, considerate a fi
purtătoare de dobânzi, raportat la valoarea activului economic.
În definirea tuturor indicatorilor exprima ți procentual s-a utilizat ca indicator de
bază ACTIVUL ECONOMIC.
Activ economic = Capital propriu + Datorii financiare (1)
1 Rajan, R., Zingales, L., 1995, “What Do We Know about Capital Structure? Some Evidence from
International Data”, Journal of Finance, vol.50, no.5, 1421 – 1460.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
151
151 Motivul pentru care s-a optat pentru acest i ndicator în locul activului total este acela
că, cel puțin teoretic, necesarul de fond de rulment (NFR ) ia valori diferite de la un sector la
altul și acest fapt poate influen ța nivelul indicatorilor calcula ți pe baza acestuia.
economic_ activfinanciare_ datoriigdatfin= (2)
2. Imobiliz ări corporale, ca pondere în activ economic. Într-un mediu incert, cu
asimetrie informa țională, structura activelor unei companii are un impact direct asupra
structurii capitalului în condi țiile în care cele care de țin mai multe active imobilizate au o
probabilitate mai mare s ă primeasc ă finanțare prin credit bancar sau s ă se finanțeze prin
emisiune de obliga țiuni. Dacă băncile nu dispun de suficiente informa ții privind companiile
care solicit ă credite, celor cu mai multe active intangi bile nu le vor acorda credite (deloc sau
mai puține). Ca atare, o corela ție pozitiv ă între activele imobilizate și îndatorare semnific ă
existența unei asimetrii informa ționale.
economic_ activcorporale_i imobilizarAE/ imocorp = (3)
3. Cifra de afaceri (CA). În general, accesul întreprinderilor la sursele
împrumutate este corelat cu dimensiunea acestora. Avem în vedere prin aceast ă denumire
generică dimensiunea “valoric ă” (în valori contabile) a acestora și nu neapărat pe cea fizic ă.
În condițiile unei pie țe asimetrice informa țional, cu cât se cunoa ște mai mult despre
activitatea unei întreprinderi, cu atât va fi mai u șor să obțină un împrumut. În plus,
investitorii apreciaz ă că o întreprindere mare dispune de o baz ă mult mai solid ă pe care s ă
dezvolte proiectele de investi ții pe care dore ște să le inițieze și poate men ține mult mai bine
sub control riscul de fluctuare ciclic ă a activit ății desfășurate. În acest context, riscul de
faliment este considerat mult mai redus pentru firmele mari, în raport cu cele mici (Ang,
Chua și McConnel (1982), Titman și Wessels (1988)).
4. Performan ța întreprinderii. Există mai multe puncte de vedere în teoria
financiară cu privire la tipul de corela ție între profitabilitatea unei companii și gradul s ău de
îndatorare. Astfel, conform teoriei ierarhiz ării surselor de finan țare se estimeaz ă o valoare
negativă a coeficientului de corela ție între cei doi indicatori. Pe de alt ă parte, autori precum
Ross [1977] sau Leland și Pyle (1977) sus țin că structura de finan țare a companiei reprezint ă
un mijloc de semnalizare a performan țelor și perspectivelor unei companii și de aceea se
așteaptă o valoare pozitiv ă a coeficientului de corela ție între cele dou ă variabile. Conform
modelelor fundamentate pe teoria de agent (a se vedea studiile lui Jensen și Meckling
(1976), Jensen (1986)) o îndatorare mai mare ajut ă la controlul costurilor de mandat asociate
monitoriz ării acțiunilor managerului privind modul în care utilizeaz ă numerarul în exces pe
care îl genereaz ă mai ales o firm ă fără oportunit ăți de creștere consistente.
Instrumentele de cuantificare a performan țelor unei întreprinderi sunt destul de
diverse, dar pentru derularea studiului nostru ec onometric am selectat 3 indicatori, respectiv
2 indicatori calcula ți pe baza datelor financiar-contabile și 1 indicator calculat pe baza
datelor bursiere:
_proprii capitaluriet rezultat_nRRfin financiare_atii rentabilit_ratacontabile_ valori == (4)
economic_ activloatareexp_de_ rezultatcReR economice_atii rentabilit_rata == (5)
bursiera_re capitalizanet_ rezultat
PER1financiare_atii rentabilit_rata == (6)
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
152
152
4. Metodologia de studiu
Primul studiu analizează indicatorul gradul de îndatorare financiar ă, atât pentru
BVB, cât și pentru RASDAQ în dinamic ă, pentru anii 2005 și 2006, utilizând statisticile
descriptive pentru indicatori precum: media, medi ana, valori minime, valori maxime,
dispersia, coeficientul de varia ție etc.
Al doilea studiu realizat a avut în vedere posibila influen ță pe care o pot exercita
imobilizările corporale (ca pondere în activ economic) asupra m ărimii gradului de îndatorare
financiară, înțelegând aceste imobiliz ări ca fiind o „garan ție” pentru accesul la o îndatorare
mai mare.
Separat pentru BVB și RASDAQ s-a realizat leg ătura dintre aceste dou ă variabile
pe baza unui model de regresie anual ă de forma:
t
tt
1 0 tAEcorp_imogdatfin ε+ ×β+β= (7)
Al treilea studiu vizează, de asemenea, analiza gradul ui de îndatorare financiar ă,
însă de aceast ă dată în încercarea de a surprinde o dependen ță între gradul de îndatorare la
anul n în raport cu gradul de îndatorare la anul n-1 cu și respectiv f ără, cifra de afaceri de la
anul n. Modelul de regresie aplicat este de forma:
t 1t 1 0 t gdatfin gdatfin ε+ ×β+β=− (8)
t t 2 1t 1 0 t CA gdatfin gdatfin ε+×β+ ×β+β=− (9)
Al patrulea studiu analizează posibila interdependen ță între gradul de îndatorare
financiară și performan ța întreprinderii. Modelul de regresie are în vedere, pe de o parte,
interdependen ța între gradul de îndatorare financiar ă la anul n și performan ța întreprinderii
la anul n, iar pe de alt ă parte interdependen ța între gradul de îndatorare financiar ă la anul n
și performan ța întreprinderii la anul n-1.
• pentru companiile listate la BVB: t 1t 1 0 t RRfin gdatfin ε+ ×β+β=− (10)
și t t 1 0 t RRfin gdatfin ε+×β+β= (11)
• pentru companiile listate la BVB și, respectiv RASDAQ:
t
t1 0 tPER1gdatfin ε+×β+β= (12)
• pentru companiile listate la RASDAQ: t 1t 1 0 t cReR gdatfin ε+ ×β+β=− (13)
și t t 1 0 t cReR gdatfin ε+×β+β= . (14)
5. Rezultate ob ținute
Rezultatele aferente primului studiu sunt prezentate în Tabelul urm ător:
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
153
153 Tabel 1
Statistici descriptive privind gradul de îndatorare
pentru întreprinderile listate la RASDAQ
Indicatori DATFIN/AE-2006 Indicatori DATFIN/AE-2005
Mean 0,140025828 Mean 0,61238
Standard Error 0,034800468 Standard Error 0,456824
Median 0,004269777 Median 0,017665 Mode 0 Mode 0
Standard Deviation 0,331975306 Standard Deviation 4,357819
Sample Variance 0,110207604 Sample Variance 18,99059
Kurtosis 41,78320629 Kurtosis 86,49638
Skewness 5,734536117 Skewness 9,200808
Range 2,73057273 Range 43,48993 Minimum 0 Minimum -2,26602 Maximum 2,73057273 Maximum 41,22391 Sum 12,74235039 Sum 55,72653 Count 91 Count 91
Coef_Variation 2,370814794 7,116207
Indicatorii din tabelul 1 eviden țiază, în primul rând, o modificare semnificativ ă a
nivelului gradului mediu de îndatorare, în sensul reducerii de la 61,3238% în anul 2005 la
14% în anul 2006 . Această evoluție este înso țită de o reducere a variabilit ății gradului de
îndatorare, eviden țiată de o reducere de la 436% la 33 ,2%. Aceasta concluzie este sus ținută
și de intervalul de varia ție al indicatorului – valori minime și respectiv maxime – precum și
de valorile coeficien ților de varia ție (calcula ți ca raport între abaterea medie p ătratică și
medie) în sc ădere de la 7,11 la 2,37.
Pentru întreprinderile listate la BVB, statis ticile descriptive sunt prezentate în tabelul
2, evidențiind o situa ție relativ diferit ă față de cele listate pe RASDAQ.
Tabelul 2
Statistici descriptive privind gradul de îndatorare
pentru întreprinderile listate la BVB
Se remarc ă o relativă constanță a nivelului gradului medi u de îndatorare financiar ă
în anii 2005 și 2006, de cca. 5% anual, înso țită de o abatere medie p ătratică de asemenea
constantă, de 11% anual și cu intervale apropiate de varia ție între valorile minime și cele
maxime, respectiv între 0% și cca. 40%. Omogenitatea datelor din cei doi ani este sus ținută
și de valorile relativ apropiate ale coeficien ților de varia ție, situați în jurul valorii 2. Indicatori DATFIN/AE-
2006 Indicatori DATFIN/AE-2005
Mean 0,053285 Mean 0,059389
Standard Error 0,024288 Standard Error 0,023955 Median 0,003747 Median 0,013657
Mode 0 Mode 0
Standard Deviation 0,11392 Standard Deviation 0,112358 Sample Variance 0,012978 Sample Variance 0,012624
Kurtosis 6,975852 Kurtosis 6,614493
Skewness 2,723046 Skewness 2,685668
Range 0,435452 Range 0,415703 Minimum 0 Minimum 0 Maximum 0,435452 Maximum 0,415703 Sum 1,172262 Sum 1,306568
Count 22 Count 22
Coef. Variation 2,137951 Coef. Variation 1,89189
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
154
154Cel de-al doilea studiu analizeaz ă corelația între gradul de îndatorare al
întreprinderii și ponderea imobiliz ărilor corporale ale acestora în activul economic. Studiul a
fost conceput separat pentru firmele listate la Bursa de Valori Bucure ști și cele listate pe
piața RASDAQ.
Pe piața bursieră, concluziile pentru anul 2005 relev ă o corela ție pozitiv ă între
gradul de îndatorare și ponderea imobiliz ărilor corporale în totalul activului economic, chiar
dacă aceasta nu este capabil ă să explice decât în mic ă parte nivelul gradului de îndatorare
(6,9%). Aceste rezultate pot fi explicate prin faptul c ă acordarea creditelor ia în considerare
numai în subsidiar posibilitatea firmelor de a aduce garan ții, principalul criteriu fiind
capacitatea acestora de a genera în v iitor fluxurile de numerar necesare pl ăților către
creditori.
Forma numeric ă a modelului de regresie este:
t
tt
tAEcorp_imo0969,0 gdatfin ε+ ×=
Testul t-statistic relev ă semnifica ția coeficientului cu o pr obabilitate de 99% (t-stat
= 4,02), în timp ce indicatorul Durbin-Watson de 2,34 demonstreaz ă că gradul de îndatorare
depinde și de alți factori.
Pe piața RASDAQ, aplicarea modelului pentru anul 2005 demonstreaz ă o
dependen ță mult mai accentuat ă a gradului de îndatorare de ponderea imobiliz ărilor
corporale în activul economic al întreprinderii ( 84%), fapt ce poate fi asociat cu o capacitate
mai redus ă a atrage alte resurse împrumutate decât creditele bancare (creditele bancare sunt
principalele surse de finan țare care solicit ă garanții).
Forma numeric ă a modelului devine:
t
tt
tAEcorp_imo399,0 gdatfin ε+ ×= .
Testul t și statistica Durbin-Watson cu valori de 21.80 și respectiv 1.88
demonstreaz ă validitatea modelului.
Pentru anul 2006, influen ța ponderii imobiliz ărilor corporale în activul economic se
reduce semnificativ (20%), testul t (4.75) și statistica Durbin-Watson (1,74) continuând,
totuși, să susțină validitatea modelului. Reducerea coeficientului de corela ție poate fi
explicată prin relaxarea reglement ărilor bancare privind creditarea agen ților economici în
perioada considerat ă.
Forma numeric ă a modelului pentru anul 2006 este urm ătoarea:
t
tt
tAEcorp_imox 0906,0 gdatfin ε+ = .
Cel de-al treilea studiu are în vedere determinarea dependen ței dintre gradul de
îndatorare prezent și cel din anul anterior și surprinde pe de o parte coeren ța politicii de
finanțare în cadrul întreprinderilor române ști, iar pe de alta cre șterea accesibilit ății la credite
al acestora în perioada considerat ă.
Studiul efectuat pe e șantionul de firme listate la Bursa de Valori Bucure ști relevă în
perioada 2004-2005 o dependen ță puternică a gradului de îndatorare de nivelul înregistrat în
anul anterior care explic ă 25,9% din varia ția indicatorului explicat.
t 1t t gdatfin 3211.0 0395.0 gdatfin ε+ ×+=− .
Valorile testului t (3,395) și statisticii Durbin-Watson (2,21) confirm ă validitatea
modelului. Rezultatele sus țin o politic ă de finanțare coerent ă la nivelul întrepri nderilor, dar, prin
coeficientul pozitiv al factorului explicat și o creștere a accesibilit ății la resursele de creditare.
Luând în calcul și nivelul cifrei de afaceri ca instrument de cuantificare a m ărimii
întreprinderii, forma numeric ă a modelului devine:
t t 1t t CA 0395.0 gdatfin 3117.0 gdatfin ε+×+ ×=− .
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
155
155 Testul t-statistic a demonstrat semnifica ția coeficien ților pentru o probabilitate de
5%, iar statistica Durbin-Watson de 2,21 sus ține validitatea modelului. Rezultatele arat ă că
influența corelată a celor dou ă variabile asupra gradului de îndatorare este de 25,9%, ceea ce
demonstreaz ă că mărimea întreprinderii are relativ pu țină importan ță în determinarea
gradului de îndatorare.
Pe piața RASDAQ, gradul de îndatorare nu este influen țat în mod semnificativ nici
de mărimea firmei și nici de gradul de îndatorare înre gistrat în trecut, ceea ce demonstreaz ă
o relativă incoerență a politicilor de finan țare a întreprinderii prin îndatorare.
Cel de-al patrulea studiu surprinde dependen ța gradului de îndatorare de
performan țele întreprinderii. Pentru e șantionul de întreprinderi lis tate la Bursa de Valori
București, rezultatele au fost urm ătoarele:
• Rentabilitatea financiar ă înregistrat ă în anul anterior nu are o influen ță
semnificativ ă asupra gradului de îndatorare pr ezent (t statistic este aproximativ
0).
• Rentabilitatea financiar ă curentă este un factor determinant al gradului de
îndatorare care explic ă 21.34% din varia ția acestuia. Forma matematic ă a
modelului este urm ătoarea:
t t t RRfin 75.12 39.1 gdatfin ε+×+−= .
Modelul este sustenabil la un grad de semnifica ție de 2% a șa cum o arat ă rezultatele
testelor statistice t și F, iar valoarea statisticii Durb in-Warson, de 2,06, confirm ă validitatea
modelului.
Rezultatele demonstreaz ă că în activitatea de creditare se pune accent pe
previziunea rezultatelor viitoare, mai degrab ă decât pe situa ția financiar ă trecută a
companiilor.
• Gradul de îndatorare nu este influen țat semnificativ de performan țele de pia ță ale
companiilor date de indicatorul 1/PER, ceea ce demonstreaz ă că întreprinderile
nu apeleaz ă la piață pentru a se finan ța decât dac ă apelul la creditare le este
limitat. Rezultatul este în concordan ță cu teoria ierarhiz ării surselor de finan țare.
Pentru eșantionul de emiten ți de pe pia ța RASDAQ, performan ța financiar ă este
măsurată prin rata de rentabilitate economic ă, iar cea de pia ță prin raportul 1/PER.
Concluziile sunt urm ătoarele:
• Gradul de îndatorare nu este determinat de performan țele financiare din anul
anterior, ceea ce demonstreaz ă pentru anul 2006 c ă în procesul de creditare
previziunile financiare reprezint ă un criteriu de creditare mai important decât
datele istorice.
• Referitor la influen ța rentabilit ății economice dintr-un an asupra gradului de
îndatorare din acela și an, rezultatele sunt diferite pe fiecare din cei doi ani
analizați, astfel:
a) pentru anul 2005, rentabilitatea economic ă are un efect negativ foarte puternic
asupra gradului de îndatorare și explică 97,67% din varia ția acestuia, modelul fiind
semnificativ cu o probabilitate de 99%, în timp ce statistica Durbin-Watson înregistreaz ă o
valoare de 1,99.
t t t cReR 549,0 209,0 gdatfin ε+×−=
Aceste rezultate par s ă confirme ipoteza c ă în anul 2005 s-a apelat la îndatorare
numai pentru acoperirea necesarului de resurse financiare fa ță de cele proprii ale
întreprinderii, conform teoriei ierarhiz ării surselor de finan țare.
b) pentru anul 2006, rentabilitatea economic ă a avut un impact pozitiv asupra
gradului de îndatorare, dar influen ța sa a fost mult mai slab ă decât în anul anterior (14,74%).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
156
156Modelul este semnificativ cu o probabilitate de 98%, iar statistica Durbin-Watson de 1.92
indică validitatea modelului.
t t t cReR 025,1 207,0 gdatfin ε+×+= .
Explicația pentru aceste rezultate ar putea fi aceea a unei relax ări a condi țiilor de
creditare coroborat ă cu o mai mare deschidere a întrep rinderilor spre apelul la creditare.
• nici pe pia ța RASDAQ nu se observ ă o influen ță semnificativ ă a performan ței de
piață a întreprinderii asupra gradului de îndatorare, venind s ă confirme înc ă o dată
aplicabilitatea teoriei ierarhiz ării surselor de finan țare (Dragot ă și Semenescu (2007)).
6. Concluzii
Studiul a eviden țiat atât puncte comune cât și diferențe între întreprinderile listate
la BVB și cele listate pe RASDAQ, din pers pectiva gradului de îndatorare și al corela ției
acestuia cu diverse variabile precum: imobiliz ări corporale, cifra de afaceri sau performan ța
întreprinderii.
S-a demonstrat o leg ătură directă și relativ puternic ă între gradul de îndatorare și
imobilizările corporale, cu tendin ța de reducere a acestei corel ări în anul 2006.
Studiul efectuat pe e șantionul de firme listate la Bursa de Valori Bucure ști relevă o
dependen ță puternică a gradului de îndatorare de nivelul înregistrat în anul anterior, fapt care
nu se verific ă și pentru întreprinderile listate pe RASDAQ.
În final, eviden țiem o dependen ță a gradului de îndatorare de performan țele
financiare în valori cont abile din perioada curent ă, indicatorii de performan ță în valori de
piață fiind nerelevan ți pentru nivelul de îndatorare.
Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului nr. 86 / 2007, AT, finan țat de către
CNCSIS.
Bibliografie
Akhtara, S., Oliver, B. ,2006, „The Determ inants of Capital Structure for Japanese
Multinational and Domestic Corporations”, Working paper
Ang, J. S., Chua, J. H., McConnell J.,1982, „The Administrative Costs of Corporate
Bancruptcy: A Note”, Journal of Finance, 219-226.
Bancel, F., Mittoo, U. R., 2004, „Cross-Country Determinants of Capital Structure Choice:
A Survey of European Firms”, Financial Management, vol. 33, no. 4.
Baker, M., Wurgler, J., 2002, „Market timing and capital structure”, Journal of Finance,
vol. 57, 1-32.
Bevan, A., Danbolt, J., 2000, “Capital Struct ure and its Determinants in the United
Kingdom. A Decompositional Analysis”, Working paper.
Booth, L., Aivazian, V., Demirguc – Kunt, A ., Maksimovic, V., 2001, “Capital Structures in
Developing Countries”, Journal of Finance , vol.LVI, no.1.
Chun Chang, Xiaoyun Yu, 2003, „Informational Efficiency and Liquidity Premium as the
Determinants of Capital Structure”, Working paper
Demirgüç-Kunt, A., Maksimovi c, V., 1998, „Law, Finan ce, and Firm Growth”, Journal of
Finance , 53, 2107-2137.
Devic, A., Krstic, B., 2001, “Comparatible Analys is of the Capital Structure Determinants in
Polish and Hungarian Enterprises”, Facta Universitatis, series Economics and
Organisation , vol.I, no.9.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
157
157 Dragotă, M., Semenescu, A., 2007, “An industry anal ysis of capital structure determinants.
Empirical results for Romanian listed companies”, Conferin ța internațională Economy,
Society, Civilization” .
Drobetz, W., Fix, R., 2003, “What are the Determinants of the Capital Structure? Some
Evidence for Switzerland”, Working Paper no.4/03.
Fattouh, B., Scaramozzino, P., Harris, L., 2004, „Capital Structure in South Koreea: A
Quantile Regression Approach”, The Review of Financial Studies , no. 5, 437-470.
Harris, M., Raviv, A., 1991, “The Theory of Capital Structure”, Journal of Finance , no.1.
Hsiao-Tien, P., Bohdan, P., Te npao, L., 2003, „The Determin ants of Capital Structure
Choice Using Linear Models: High Tec hnology vs. Traditional Corporations”, Journal
of the Academy of Business and Economics.
Jensen, M., Meckling, W., 1976, “Theory of th e Firm: Managerial Behavior, Agency Costs
and Ownership Structure”, Journal of Financial Economics , no. 3.
Jones, D., Klinedinst, M., Rock, C., 1998, „Productive Efficiency During Transition:
Evidence from Bulgarian Panel Data”, Journal of Comparative Economics , 26 (3),
446–464.
Kale, J., Shahrur, H., 2007, „Corporate Capital Structure and the Characteristics of Suppliers
and Customers”, Journal of Financial Economics , vol. 83, 321-365.
Koch, P.D., Shenoy, C., 1999, „The Informati on Content of Dividend and Capital Structure
Policies”, Financial Management , vol. 28, no. 4.
Leland H., Pyle, D., 1977, “Information Asymme trics, Financial Stru cture and Financial
Intermediation”, Journal of Finance , no.32.
Leland, H., 1998, “Agency Costs, Risk Management, and Capital Structure”, Journal of
Finance , vol. 53.
Miller, M.H., 1977, “Debt and taxes”, Journal of Finance , no.2.
Modigliani, F., Miller, M.H., 1958, “The Cost of the Capital, Corporation Finance, and the
Theory of Investment”, The American Economic Review .
Modigliani, F.; Miller, M.H., 1963, “Corporate In come Taxes and the Cost of the Capital”,
American Economic Review .
Munyo, I., 2004, “The Determinants of Cap ital Structure: Evidence from an Economy
without Stock Market”, Working paper.
Myers, S., Majluf, N., 1984, “Corporate Financing and Investment Decisions when Firms Have
Information that Investors Do Not Have”, Journal of Financial Economics , no. 13.
Myers, S.C., 1977, “Determina nts of corporate borrowing”, Journal of Financial
Economics .
Rajan, R., Zingales, L., 1995, “What Do We K now about Capital Structure? Some Evidence
from International Data”, Journal of Finance , vol.50, no.5.
Ross, S., 1977, “The Determination of Fina ncial Structure: The Incentive – Signaling
Approach”; Bell Journal of Economics and Management Science , no. 8.
Stulz, R., 1999, “Globaliza tion of equity markets and the cost of capital”, NYSE Conference
on Global Equity Markets .
Titman, S., Wessels, R., 1988, “The determinants of capital structure choice”, Journal of
Finance , nr.42.
Turk, T., Hoskisson , R., 1990, „Corporate Restructuring: Governance and Control Limits of the
Internal Capital Market”, Academy of Management Review, vol. 15, no. 3, 459-477.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
158
158ROMÂNIA ȘI ARMONIZAREA FISCAL Ă ÎN UE
– Cazul impozitelor indirecte –
Anton COM ĂNESCU
Doctorand
Universite Libre, Bruxeles
Banca Na țională a României
Rezumat. În ceea ce prive ște armonizarea impozitelor indirecte se poate constata o
anume tendință regional ă în Europa Central ă și de Est, unde autorit ățile fiscale s-au
angajat în procese ample de reform ă, induse par țial de nevoia de convergen ță cu spațiul
comunitar și pe de alt ă parte de evolu țiile sistemice din cadrul economiilor na ționale. În
acest sens, în toate țările central si est europene care au aderat la UE, a fost reformat ă
și/sau amendat ă legislația din domeniul TVA și al accizelor. În multe dintre aceste cazuri,
presiunea în direc ția reformelor a venit din mediul de afaceri, puternic interesat de
simplificarea și modernizarea sistemelor de TVA și accize , în condi țiile în care a existat o
anume rezisten ța la reform ă din partea autorit ăților fiscale. Chiar in condi țiile intensific ării
procesului de reform ă legislativ ă și instituțională impusă de aderarea la UE, autorit ățile
fiscale prezint ă o anume iner ție în lipsa de adaptare la sp iritul legislativ comunitar,
existând de exemplu un grad semnificativ de ignoran ță cu privire la deciziile Cur ții
Europene de Justi ție1.
Cuvinte-cheie: Armonizare fiscala, Impozite indirecte, Jurisprudenta, Politica fiscala.
Clasificare REL: 8K, 13E, 20J
I. Evoluții la nivel comunitar în materie de TVA și accize
În domeniul impozitelor indirecte, unde legisla ția secundar ă este foarte
cuprinzătoare, apelul la CEJ pentru salvgardarea principiilor pie ței unice ar trebui sa fie
foarte frecvent. Cu privire la probleme decurgând din aplicarea TVA, Curtea s-a pronun țat
în nu mai pu țin de 450 de cazuri pân ă în anul 2006. O situa ție similar ă se întâlne ște și în
cazul accizelor, care al ături de TVA, sunt parte din procesul de a șa-numită “integrare
pozitivă”2 dat fiind c ă sunt reglementate prin Directive UE și regulamente care simplific ă în
bună măsură aplicarea lor la nivel na țional.
Hotărâri ale CEJ în materie de TVA, în perioada 1976 – 2007
379
291
88
050100150200250300350400
1Hotãrâri începând din
1976
Decizii preliminare
Proceduri deinfringement
44
38
6
05101520253035404550
1Hotãrâri în perioada
Ian. 06 – Feb. 07
Decizii preliminare
Proceduri deinfringement
Sursa : Curtea European ă de Justiție
1 Shifting the balance – the evolution of indirect taxes – PriceWaterhouseCoopers , 2007
2 Pentru o abordare teoretic ă a dihotomiei integrare pozitiv ă – integrare negativ ă vezi Fritz W.
Scharpf: “ Balancing Positive and Negative Integrat ion: The Regulatory Options for Europe ”.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
159
159 Iată câteva din „cazurile-born ă” din jurispruden ța CEJ în materie de impozite indirecte:
Tolsma (1994) , Olanda: Stabilirea exigibilit ății TVA pe baza leg ăturii directe
dintre furnizarea de bunuri și servicii și suma primit ă în contrapartid ă.
Recaudadores (1991) , Spania: Stabilirea exigibilit ății TVA în cazul persoa-
nelor activând independent în exerci țiul unei func ții publice.
Charles (2005), Olanda: Deductibilitatea TVA în cazul unor active de capital
folosite în scopuri mixte.
Optigen (2006), Marea Britanie: Frauda de tip “carusel”.
Evangelischer (2000) , Austria: Distinc ția între aplicarea accizelor asupra
băuturilor alcoolice și celor ne-alcoolice.
Braathens (1999), Suedia: Armonizarea sistemului accizelor asupra uleiurilor
minerale prin prescrierea unei excep ții în cazul uleiurilor minerale furnizate ca
și combustibil pentru naviga ție aeriană, alta decât zborurile de agrement.
De Danske Bilimportorer (2003) , Danemarca: Aplicarea unor cote de
impozitare a autovehiculelor la nivelul stabilit de autorit ăți fără însă a se crea
discrimin ări.
Nunes Tadeu (1995) , Grecia: Stabilirea unei taxei de înmatriculare a
autovehiculelor cu condi ția de a nu exista discrimin ări prevăzute de Art. 90
TCE. Acest caz a constituit baza unei hot ărâri recente (20 septembrie 2007) a
CEJ având ca obiect o ac țiune în constatarea neîndeplinirii obliga țiilor în
temeiul articolului 226 CE, reclamant fiind Comisia European ă și pârât
Republica Elen ă.
Impozitele indirecte ca % din PIB
Media Diferen ța
2000 2001 2002 2003 2004 2005 Poziția
în EU-
27 1995-
2005 1995 față
de 2005
BG 15.1 14.6 14.6 16.1 18.0 19.0 1 16.2 –
CZ 11.3 11.0 10.8 11.1 12.0 11.9 26 11.5 -0.3
EE 12.4 12.1 12.5 12.4 12.5 13.5 16 13.0 -0.4
LV 12.3 11.8 11.2 12.1 11.9 12.9 22 12.9 -1.2
LT 12.6 12.2 12.4 11.7 11.3 11.5 27 12.5 -0.9
HU 16.1 15.3 14.9 15.6 16.3 15.8 8 16.1 -2.0
PL 12.6 12.5 13.2 13.2 13.1 13.9 13 13.4 -0.3
RO – 11.4 11.7 12.5 11.8 13.0 21 12.1 –
SI 16.3 16.1 16.4 16.6 16.4 16.4 5 16.3 0.5
SK 12.8 11.5 12.0 11.4 12.5 13.0 20 13.0 -2.1
EU-27
Media
ponderată 14.0 13.7 13.7 13.7 13.7 13.8 13.8 0.4
Media
aritmetică 14.0 13.6 13.6 13.8 14.1 14.4 13.9 0.5
Sursa: Taxation Trends in the EU, 2007 – EUROSTAT
Impozitele indirecte ca % din Total impozite
Media Diferen ța
2000 2001 2002 2003 2004 2005 Poziția în
EU-27 1995-
2005 1995 față
de 2005
BG 45.4 45.6 46.9 47.7 51.0 52.8 1 48.2 –
CZ 33.5 32.3 31.1 31.0 32.5 32.9 24 32.9 -1.0
EE 39.6 40.2 40.3 39.4 39.8 43.7 8 39.2 7.1
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
160
160LV 41.8 41.3 39.8 42.5 41.8 43.9 7 42.4 1.4
LT 41.8 42.6 43.8 41.7 39.8 40.0 13 42.4 -3.5
HU 41.8 39.5 38.8 40.6 42.1 41.0 10 41.0 -1.8
PL 37.1 37.2 38.5 39.4 40.1 40.6 11 38.5 2.4
RO – 41.0 41.4 45.3 43.3 46.3 3 43.4 –
SI 42.2 41.4 41.8 41.9 41.4 40.5 12 41.5 1.1
SK 38.9 36.5 37.6 36.8 41.9 44.3 5 38.9 6.3
EU-27:
– Media
ponderată 34.4 34.3 34.8 34.8 35.0 35.0 34.4 1.2
– Media
aritmetică 37.6 37.4 37.7 38.2 38.7 39.1 37.8 1.8
Sursa: Taxation Trends in the EU, 2007 – EUROSTAT
In ceea ce prive ște impozitarea indirect ă în România, trebuie men ționat ca țara
noastră se afla actualmente pe locul al treilea în UE, dup ă Bulgaria și Cipru, din punctul de
vedere al procentului impozitelor indirecte în to talul veniturilor fiscale. Impozitele indirecte
asigură 46,3% din aceste venituri, în timp ce medi a la nivelul UE era de 39,1% în 2005. În
concordan ță cu acest nivel, procentul TVA în totalu l veniturilor a fost al doilea la nivel
european, respectiv 29%1. De asemenea este de remarcat procentul ridicat pe care impozitele
indirecte îl reprezint ă raportat la produsul intern brut:
România – Structura veniturilor din impozite indirecte ca % din PIB
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Impozite indirecte – 11,4 11,7 12,5 11,8 13,0
TVA – 6,3 7,1 7,2 6,7 8,1
Accize și taxe pe consum – 2,3 2,4 3,5 3,6 3,3
Alte taxe pe produs (inclusiv tarife vamale) – 2,3 1,6 1,2 1,0 1,0
Alte taxe pe produc ție – 0,5 0,7 0,6 0,5 0,5
Sursa: Taxation Trends in the EU, 2007 – EUROSTAT
Această situație nu este îns ă de natură să îngrijoreze, dat fiind faptul ca la nivelul
UE și cu prec ădere în rândul noilor state membre se constat ă o tendin ță pregnant ă de
balansare dinspre taxele directe c ătre cele indirecte, cu efecte în sensul sporirii ponderii
acestora în totalul veniturilor bugetare. Fenome nul nu este atât rezultatul direct al unor
demersuri de politic ă fiscală cât efectul unor factori economici ce reflect ă consolidarea unor
mecanisme de pia ță precum și ratele superioare de cre ștere economic ă la nivel regional.
II. Rolul autorit ăților competente în procesul de armonizare fiscal ă
Atât autorit ățile fiscale din România, cât și instanțele confruntate cu cazuistica
fiscală vor trebui s ă țină cont de jurispruden ța Curții Europene de Justi ție, a cărei respectare
este obligatorie pentru toate statele membre, obliga ție prevăzută și în Tratatul de Aderare a
României. Deciziile CEJ sunt parte integrant ă din legisla ția UE și, mai mult decât atât,
reprezintă singura surs ă pentru interpretarea textelor juridice comunitare. Curtea European ă
de Justiție, devenit ă operațională începând din 1953, a dat na ștere de-a lungul celor peste 50
de ani de existen ță unui num ăr impresionant de decizii care stau la baza interpret ării și
aplicării legisla ției europene. Aceast ă nouă realitate cu care se magistra ții români sunt deja
1 Taxation trends in the EU –European Commission , 2007
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
161
161 obligați să se confrunte creeaz ă u n î n t r e g s i s t e m d e r e f e r i n ță la care trebuie raportate și
demersurile de armoniza re în materia impozit ării indirecte.
De asemenea, CEJ se poate pronun ța asupra aplicabilit ății sau conformit ății actelor
normative na ționale cu legisla ția UE. În mod evident, CEJ nu poate decide asupra abrog ării
unei norme adoptate de un stat membru și nici măcar nu poate sugera abrogarea acesteia,
decizia apar ținând în ultim ă instanță autorităților naționale. Cu toate acestea, odat ă ce CEJ
declară un act normativ ca nefiind conform cu legisla ția european ă sau cu principiile și
libertățile fundamentale prev ăzute prin Tratat, orice act de aplicare a actului normativ
respectiv poate atrage fie plângeri din partea persoanelor afectate, fie ac țiuni directe din
partea Comisiei Europene împotriva statului român.1 O asemenea situa ție a apărut prin
introducerea de c ătre statul român, începând cu 1 ianuarie 2007 a taxei de prim ă
înmatriculare (Studiu de caz).2
În mod evident, dincolo de acest caz de notorietate, va fi nevoie de un proces
sistematic și de durat ă pentru luarea în considerare cu responsabilitate a jurispruden ței CEJ
de către instan țele din România. Mai mult decât atât, un proces de o mult mai mare
anvergură va fi necesar pentru adaptarea comportamentului autorit ăților fiscale la ansamblul
surselor de drept comunita r. În prezent se constat ă o puternic ă inerție din partea autorit ăților
fiscale române care ignor ă, uneori în mod deliberat jurispruden ța CEJ, bazându-se pe slaba
eficiență a instanțelor în ceea ce prive ște racordarea la cazuistica european ă.
Clivajul semnificativ care se men ține între cadrul juridic comunitar și jurispruden ța
CEJ pe de o parte și politica în materie fiscal ă a autorit ăților române pe de alt ă parte fost
într-o bun ă măsură redus prin programele de cooperare administrativ ă și asistență tehnică
derulate în perioada de pre-aderare dar și după 1 ianuarie 2007, care au avut ca obiectiv
modernizarea administra ției fiscale și racordarea ei la sistemul institu țional și practicile
comunitare. La nivelul Ministerului Finan țelor s-au derulat și la data redact ării studiului înc ă
se află în derulare numeroase programe cadru și proiecte de înfr ățire institu țională,
majoritatea coordonate prin programe PHARE și având ca obiective printre altele :
– Încheierea procesului de armonizare a legisla ției fiscale și consolid ării
administra ției fiscale (buget alocat 1,2 milioane Euro);
– Consolidarea capacit ății de prezentare a prevederilor financiare consolidate și a
rapoartelor consolidate referit oare la implementarea bugetului (buget alocat 0,7
milioane Euro);
– Reevaluarea cadrului TVA (buget alocat 0,6 milioane Euro);
– Control fiscal (buget alocat 1,2 milioane Euro);
– Dezvoltarea și implementarea unei solu ții integrate pentru sistemul informatic,
parte a Strategiei de inform atizare a Ministerului Finan țelor Publice (buget
alocat 10 milioane euro);
– Sprijin pentru Planul Strategic elaborat de Ministerul Finan țelor Publice (buget
alocat 15,5 milioane Euro) etc.
Aceste programe și proiecte precum și multe altele au avut un rol important,
reflectat atât de sumele alocate cât și de obiectivele propuse, în restructurarea și
reorganizarea finan țelor publice. Cu toate acestea, în multe cazuri rezultatele scontate au
întârziat s ă apară, ceea ce creeaz ă necesitatea continu ării eforturilor în direc ția reformei
administra ției fiscale. Programele men ționate au contribuit într-o foarte redus ă măsură la
eficientizarea rela țiilor dintre administra ția fiscală și contribuabili, comunicarea și
1 Conform Art. 226 TUE.
2 Taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, introdusă prin Legea nr.343/2006 si modificat ă prin
O.U.G. nr.110/2006.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
162
162transparen ța rămânând la niveluri care înc ă lasă mult de dorit. Câteva dintre lacunele ap ărute
în desfășurarea proiectelor de cooperare administrativ ă și asistență tehnică ar fi:
– lipsa unor evalu ări realiste privind disfunc ționalitățile institu ționale concrete de
la care să se porneasc ă în găsirea căilor de implementare a reformei;
– lipsa unor pârghii de motivare și co-interesare sistematic ă a factorilor de decizie
din administra ția româneasc ă vizată de programele în cauz ă (de multe ori
funcționarii români percepeau activit ățile comune ca o corvoad ă adăugată
responsabilit ăților lor specifice);
– gradul ridicat de formalism în evaluarea rezultatelor proiectelor;
– sistemul deficitar de comunicare cu cat egoriile de contribua bili, beneficiarii
indirecți ai reformei administrative;
– transparen ța redusă și slaba diseminare a informa ției privind desf ășurarea
proiectelor care au r ămas în cvasi-totalitatea lor necunoscute publicului și
celorlalte institu ții interesate de reforma administra ției fiscale (de și aproape
fiecare proiect avea printre altele ca obiectiv diseminarea informa țiilor privind
procesul de armonizare fiscal ă și reformă administrativ ă).
Aceste elemente sunt demne de re ținut atât la nivelul eforturile de reform ă
instituțională îndreptate c ătre armonizarea cu normele și principiile comunitare cât și în ceea
ce privește eforturile pe termen lung ale administra ției fiscale din România în vederea
creșterii transparen ței și eficienței instituționale coroborat ă cu obiectivul u șurării poverii
fiscale pentru contribuabilul român.
Studiu de caz – Taxa de prim ă înmatriculare
Taxa de prim ă înmatriculare, considerat ă de către guvernul român o tax ă de mediu,
presupune ca la înmatricularea unui autoturism sau autovehicul s ă fie plătită o sumă calculată
în funcție de tipul și anul de fabrica ție al autovehiculului, capacitatea cilindric ă și norma de
poluare. Aceast ă taxă și mai ales cuantumul s ău exagerat au generat critici vehemente la nivel
național pentru ca apoi s ă facă obiectul sesiz ării Comisiei Europene care a sugerat în mai multe
rânduri executivului român eliminarea sa u modificarea taxei. Comisia consider ă ca taxa de
primă înmatriculare contravi ne Art. 90 din Tratat1, precum și jurispruden ței CEJ, problemele
invocate fiind legate de taxarea discriminatorie între autovehiculele la mana a doua vândute de
către cetățenii români fa ță de cei din alte state membre UE precum și faptul că nivelul taxei
depășește valoarea rezidual ă sau de pia ță a mașinii în cazul celor foarte vechi2. În martie 2007
a fost demarat ă prima faz ă a procedurii de infringement care a implicat discu ții și negocieri cu
autoritățile române, dup ă care în 28 noiembrie 2007 a fost declan șată faza a doua a procedurii
prin care au fost acordate statului român dou ă luni pentru conformarea cu observa țiile
Comisiei, în caz contrar urmând s ă fie sesizat ă CEJ.
Mai mult decât atât, comisarul european pentru fiscalitate, Laszlo Kovacs, a
apreciat c ă guvernului de la Bucure ști îi va reveni nu numai obliga ția de a modifica legisla ția
astfel încât aceasta s ă fie armonizat ă cu cea european ă, dar și aceea de returnare a sumelor
percepute în mod injust prin taxa de prim ă înmatriculare. Comisarul european a dat
exemplul Ungariei care a fost condamnat ă de CEJ în urma unei situa ții asemănătoare,
1 Acesta interzice oric ărui stat membru s ă aplice în mod direct sau indirect o impozitare excesiv ă asupra
produselor provenite din alt stat membru sau orice mod de impozitare ce ar constitui o form ă de
protecție indirect ă a altor produse. Art. 90 TCE interzice deci orice discriminare fiscal ă ce ar acorda un
avantaj comparativ produsel or unui stat membru.
2 Nivelul taxei porne ște de la 68 de euro, pentru autovehiculele noi, foarte mici, cu o capacitate cilindric ă
de 600 cmc, dotate cu catalizator tip EURO 4 și ajunge pân ă la 8.586 euro pentru autoturismele mai
vechi de șase ani, fără catalizator și cu o capacitate cilindric ă de peste 3.000 cmc.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
163
163 precizând c ă în condițiile în care guvernul român ar adopta o Ordonan ță de Urgen ță pentru
modificarea taxei, astfel încât normele în materie s ă fie armonizate cu legisla ția european ă,
procedurile de sanc ționare demarate împotriva României vor fi abandonate, dar acest lucru
nu va absolvi autorit ățile de returnarea total ă sau parțială a taxelor deja percepute.
Însă o problem ă tehnică ce se desprinde la nivel procedural în cazul unei decizii a
CEJ este c ă această decizie nu va deveni direct aplicabil ă în subiec ților de drept români.
Doar deciziile instan țelor din România sunt îndrituite ca, pe baza jurispruden ței europene, s ă
se pronun țe asupra cazurilor concrete.
Bibliografie
Copenhagen Economics –
Study on reduced VAT applied to goods and services in the
Member States of the European Union . Final report, June 2007.
Cattoir, Philippe – A history of the “tax package” – The principles and issues underlying the
community approach. European Commission, Brussels, 2006
Dăianu, D; Doltu, D; Pîslaru, D – Transpunerea în România a normelor Uniunii Europene în
domeniul impozit ării indirecte . IER, 2002.
European Commission – Proposal for a Council Decision authorising Romania to apply a
reduced rate of VAT to certain labour-intensi ve services referred to in Article 28(6) of
Directive 77/388/ECC. Brussels, 2007.
European Commission – Proposal for a Council Directive amending VAT Directive 2006/112/EC
of 28 Novemeber 2006 on the common szstem of value added tax. Brussels, 2007.
EUROPOLITICS, Friday 29 June 2007, No. 3337, 35th year.
Hamaekers, Hubert – Taxation Trends in Europe . International Bureau of Fiscal
Documentation, 2003.
Kovacs, Laszlo – VAT reduced rates on the labour intensive services . Speech at the conference
organised by the European Hotel, Restaura nt, Coffee Association, Budapest, 19/01/2007.
Martinez-Monga, C.; Maza Lasierra, L.A. & Igal, J.Y. – Asset Booms and Tax Receipts: The
case of Spain, 1995-2006 . Working paper (draft), DG ECFIN, July 2007.
PriceWaterhouseCoopers – Global VAT developments . Issue 2, February 2007.
PriceWaterhouseCoopers – Shifting the balance – the evol ution of indirect taxes, 2007.
PriceWaterhouseCoopers – The World Bank – Paying Taxes 2008. The Global Picture . 2007.
Taxation and Customs Union DG, EC – Taxation trends in the EU, 2007
Wallace, H.; Wallace, W. & Pollack, M. A. – Policy-Making in the European Union . Fifth
Edition, Oxford University Press, 2005.
www.eu2007.de – Germany, Presidency of the European Union.
www.eu2007. pt – Portugal, Presidency of the European Union.
DEZVOLTAREA ÎNV ĂȚĂ MÂNTULUI SUPERIOR
DIN ROMÂNIA
Ion PLUMB
Profesor universitar doctor
Andreea ZAMFIR
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Politicile educa ționale pun un accent din ce în ce mai mare pe inova ție și
schimbare organiza țională în cadrul institu țiilor de înv ățământ, care sunt considerate
absolut necesare pentru a alinia mai eficient educa ția și formarea continu ă la cerințele
societății bazate pe cuno ștințe. În prezent, înv ățământul universitar european se confrunt ă
cu schimb ări profunde În societatea și economia bazate pe cuno ștințe educația universitar ă
trebuie s ă joace un rol important în ridicarea nivelului de cuno ștințe, aptitudini și
competen țe. De aceea, în lucrare se prezint ă evoluția învățământului superior din România
urmare a Procesului Bologna și de asemenea, o analiz ă comparativ ă a structurii
învățământului superior european. În finalul lucr ării sunt formulate unele concluzii și
recomand ări pentru dezvoltarea ulterioar ă a învățământului superior din România, astfel
încât să fie valorificate noile oportunit ăți educaționale.
Cuvinte-cheie: management educa țional, înv ățământ superior, Procesul Bologna,
educație economic ă, societate bazat ă pe cunoștințe.
Clasificare REL: 4B, 4D.
Introducere
Dezvoltarea societ ății bazate pe cuno ștințe conduce la o cre ștere a solicit ărilor
pentru competen țe cheie în sfera personal ă, publică și profesional ă. Modul în care indivizii
accesează informațiile și serviciile se afl ă într-o continu ă schimbare, iar structurile societale
se modific ă de asemenea. Coeziunea social ă și dezvoltarea unor medii democratice sunt
probleme actuale, a c ăror rezolvare presupune informare, preocupare și implicare a
indivizilor. Tocmai de aceea, cuno ștințele, aptitudinile și atitudinile fiec ărui individ suport ă
schimbări profunde. Tendin ța de globalizare economic ă afecteaz ă piața muncii prin
schimbările rapide și frecvente care se produc, prin introducerea de noi tehnologii și prin noi
abordări în organizarea companiilor. Angaja ții trebuie s ă își adapteze aptitudinile la cerin țele
postului, precum și să acumuleze competen țe generice care s ă îi ajute s ă se adapteze la
schimbare. Cuno ștințele, aptitudinile și atitudinea for ței de munc ă sunt factori majori ai
inovării, productivit ății și competitivit ății și contribuie la motivare, la ob ținerea satisfac ției
în muncă a salariaților, precum și la creșterea calit ății muncii. (Comisia European ă, 2005).
Învățământul universitar european se confrunt ă în prezent cu schimb ări extensive,
întrucât obiectivul fundamental al Procesului de la Bologna, înv ățământul universitar
european, ar trebui în întregime implementat pân ă în anul 2010. Educa ția și trainingul de
înaltă calitate reprezint ă cele mai bune modalit ăți prin care se ofer ă fiecărui cetățean
mijloace de integrare și de participare activ ă în viața socială și profesional ă. De aceea este
necesar să se înlăture barierele socio-economice care ar putea limita accesul la înv ățământul
universitar (Eurydice (b), 2007).
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
165
165 Procesul Bologna este rezultatul unei serii de întâlniri a mini ștrilor responsabili de
învățământul superior, întâlniri în cadrul c ărora au fost adoptate decizii pentru punerea
bazelor Înv ățământului Superior European pân ă în anul 2010. Începând din 1998, șase
întâlniri ministeriale au fost dedicate schi țării Procesului de la Bologna, întâlniri ce au avut
loc în diverse ora șe Europene, precum Paris (la Sorbona), Bologna, Praga, Berlin, Bergen și
Londra (Eurydice (a), 2007).
Până în mai 2007, Procesul Bologna s-a extins la 46 de state semnatare. Întâlnirea
de la Londra din 17-18 mai 2007 s-a axat pe dezvolt ările recente ale Procesului de la
Bologna în diferitele țări semnatare. Schimb ările din înv ățământul universitar european au
atras aten ția tuturor țărilor, conducând la necesitatea elabor ării unei strategii externe.
Dezvoltările din ultimii doi ani au reprezentat un important pas înainte pentru punerea
bazelor Sistemului de Înv ățământ Superior European (EHEA). Având în vedere vasta
cultură european ă, toate statele contribuie la dezvoltarea EHEA pe baza autonomiei
instituționale, libert ății academice, egalit ății de șanse și principiilor democratice care vor
facilita mobilitatea, vor cre ște gradul de ocupare și vor întări atractivitatea și competiti-
vitatea europene. Într-o lume aflat ă într-o continu ă schimbare va exista o necesitate
permanent ă de adaptare a sistemelor de înv ățământ superior pentru ca EHEA s ă rămână
competitiv ă și să răspundă eficient provoc ărilor globaliz ării. Pe termen scurt, implementarea
reformelor Bologna reprezint ă de asemenea o cerin ță important ă.
Procesul Bologna reprezint ă mai mult decât simple politici convergente stabilite de
autoritățile publice. Institu țiile de înv ățământ superior, personalul și studenții au avut o
contribuție impresionant ă la implementarea reformelor și vor continua s ă defineasc ă
Sistemul Educa țional Superior.
Evoluția învățământului superior din România
Reforma structurii înv ățământului superior din România desf ășurată în prezent vizeaz ă
creșterea mobilit ății studenților, creșterea șanselor lor pe pia ța muncii, reducerea num ărului de
specializări universitare și creșterea particip ării la programele de masterat și doctorale.
România a f ăcut pași importan ți către Spațiul European al Înv ățământului Superior
prin reorganizarea întregului spectru de programe universitare. Astfel, s-a adoptat o nou ă
structură a învățământului superior prin Legea 288/2004 privind orga nizarea studiilor
universitare, care ofer ă cadrul legislativ al introducerii celor trei cicluri: studii de licen ță, de
master și doctorale, conform obiectivelor Procesului Bologna. Legea a intrat în vigoare în
anul universitar 2005-200 6, iar prima genera ție de licen țiați va fi în anul 2008.
Învățământul superior din România este oferit atât de institu ții de stat, cât și de
instituții particulare. Toate institu țiile de înv ățământ superior se afl ă în subordinea
Ministerului Educa ției și Cercetării. Sub autoritatea ministerului sunt plasate agen ții care
joacă un rol foarte important în domenii precum finan țarea și cercetarea științifică sau
parteneriatul cu mediul social și economic: Consiliul Na țional de Finan țare a Învățământului
Superior, Consiliul Na țional al Cercet ării Științifice din Înv ățământul Superior, Agen ția
Națională pentru Calific ările din Înv ățământul Superior și Parteneriat cu Mediul Economic
și Social (ACPART).
În ceea ce prive ște structura institu țională, în prezent, în România exist ă:
– 56 de institu ții de învățământ superior de stat acreditate (49 de institu ții de
învățământ superior de stat civile state și 7 universit ăți militare);
– 29 de institu ții de învățământ superior particular acreditate;
– 28 de institu ții de înv ățământ superior particular acreditate autorizate s ă
funcționeze provizoriu;
– 6 școli postuniversitare.
Academiile sunt institu ții de înv ățământ superior care î și pregătesc absolven ții
pentru un anumit domeniu (economie, muzic ă etc.), iar Universit ățile Politehnice preg ătesc
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
166
166studenții pentru domeniile de studiu te hnice. Toate prevederile legisla ției se aplic ă în aceeași
măsură instituțiilor de stat și celor particulare.
Există o echipă națională de promotori ai Procesului Bologna, structurat ă pe trei
domenii de competen ță: ECTS, asigurarea calit ății și sistemul cu trei cicluri. Membrii
echipei au participat la seminarii și conferin țe europene, la ateliere de lucru regionale, au
redactat materiale informative despre progresele Procesului Bologna și au organizat vizite de
studiu pentru a sprijini cu sfaturi universit ățile mai pu țin avansate în privin ța implement ării
obiectivelor Procesului Bologna.
Organizațiile studen țești sunt profund implicate în obiectivele Procesului Bologna și
în succesul reformei în România. Ele sunt partenere ale Ministerului Educa ției și Cercetării,
participă la ședința lunară cu reprezentan ții Ministerului și discută problemele principale
legate de sistemul de sprijinire a studen ților din România și de restructurarea sistemului
diplomelor, pentru cre ște potențialul de angajare în câmpul muncii a studen ților.
Pentru evaluarea stadiului actual de im plementare a procesului Bologna se
utilizează în practica european ă un sistem de indicatori repartiza ți în funcție de urm ătoarele
criterii:
a. Sistemul de acordare a diplomelor, incluzând urm ătorii indicatori:
1. Stadiul de implementare a primului și al celui de-al doilea ciclu de
studii;
2. Accesul la ciclul urm ător de studii;
3. Implementarea sistemului na țional de calific ări;
b. Asigurarea calit ății:
4. Implementarea na țională a Standardelor și Direcțiilor pentru
asigurarea calit ății în cadrul spa țiului european al înv ățământului
superior;
5. Stadiul dezvolt ării sistemului extern de asigurare a calit ății;
6. Nivelul de participare a studen ților în procesul de asigurare a calit ății;
7. Nivelul de participare interna țională în procesul de asigurare a
calității;
c. Recunoașterea diplomelor și a duratei studiilor:
8. Stadiul implement ării suplimentului de diplom ă;
9. Implementarea na țională a principiilor Conven ției de Recunoa ștere de
la Lisabona;
10. Stadiul implement ării ECTS;
d. Formarea permanent ă:
11. Recunoașterea învățământului anterior;
e. Diplome în colaborare:
12. Recunoașterea diplomelor ob ținute în colaborare.
În cazul României, evaluarea stadiului actual al implement ării procesului Bologna
ne conduce la urm ătoarele rezultate pentru indicatorii men ționați:
1. În anul universitar 2006/2007 într e 60%-89% din totalul studen ților sunt
înmatricula ți într-un sistem de studii pe dou ă cicluri, în concordan ță cu
principiile de la Bologna;
2. Toate specializ ările primului ciclu ofer ă acces la mai multe programe din
ciclul al doilea și toate programele din ciclul al doilea ofer ă acces către
programe din ciclul al treilea, cel pu țin la nivelul unei treimi, f ără a exista
probleme majore de trecere de la un ciclu la altul;
3. O propunere pentru un sistem na țional de calific ări în concordan ță cu
sistemul de calific ări de la nivelul Spa țiului European al Înv ățământului
Superior a fost discutat ă cu toate p ărțile relevante de la nivel na țional și un
program de implementare a fost stabilit;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
167
167 4. Procesul implement ării unui sistem na țional de asigurare a calit ății în
concordan ță cu standardele și direcțiile de asigurare a calit ății la nivelul
spațiului european al înv ățământului superior a fost demarat;
5. Un sistem de asigurare a calit ății este în func țiune la nivel na țional și se
aplică tuturor institu țiilor de înv ățământ superior. Acest sistem acoper ă trei
elemente: realiz ările interne, revizuirea extern ă și publicarea rezultatelor;
6. Participarea studen ților în cadrul a trei din urm ătoarele patru nivele:
– în managementul organiza țiilor naționale pentru asigurarea calit ății;
– în auditarea extern ă a institu țiilor de înv ățământ superior și/sau a
programelor: fie în echipe de exper ți, ca observatori, fie ca partici-
panți în cadrul procesului de decizie;
– în consult ările din cadrul evalu ărilor externe;
– în evaluările interne;
7. Participarea interna țională are loc la dou ă dintre cele patru nivele:
– în guvernarea organismelor na ționale pentru asigurarea calit ății;
– în evaluarea extern ă a agențiilor pentru asigurarea calit ății;
– în calitate de membri observatori în cadrul echipelor de evaluare
externă a instituțiilor de înv ățământ superior și/sau a programelor;
– participare în cadrul E NQA sau în cadrul oric ăror altor re țele interna ționale;
8. Fiecare student care va absolv ă în anul 2007, prime ște un supliment de
diplomă într-o limb ă de circula ție european ă, în mod automat și gratuit;
9. Convenția a fost ratificat ă, legislația în vigoare se aliniaz ă cadrului legal al
Convenției de la Lisabona. S uplimentele de diplom ă au fost legiferate și
aplicate în practic ă, astfel încât sunt respectate cinci principii:
– aplicanții au dreptul la o evaluare corect ă;
– va exista o recunoa ștere dacă nu vor putea fi dovedite diferen țe
substanțiale;
– în cazul unor decizii negative autoritatea de recunoa ștere competent ă
va trebui s ă demonstreze existen ța unei/unor diferen țe substanțiale;
– fiecare stat trebuie s ă se asigure c ă sunt oferite informa ții referitoare la
instituțiile sale de înv ățământ și la programele pe care acestea le ofer ă;
– au fost puse bazele ENIC;
10. În 2007 creditele ECTS sunt utilizate în cadrul tuturor programelor din
primul și al doilea ciclu de studii, existând posibilitatea creditelor
transferabile și acumulării acestora;
11. Există proceduri na ționale sau politici pentru recunoa șterea educa ției
anterioare, dar acestea sunt folos ite pentru un singur scop din cele
menționate mai sus;
12. Legislația permite și încurajeaz ă stabilirea de programe în colaborare. Mai
multe institu ții de învățământ superior deja au creat programe în colaborare
și acordă diplome recunoscute la nivel na țional în colaborare cu alte
instituții de învățământ superior din alte state.
Pentru fiecare indicator se acord ă scoruri de la 5 (cel mai bine) la 1 (cel mai slab),
iar fiecărui scor i se asociaz ă o culoare dup ă cum urmeaz ă: verde închis (5), verde deschis
(4), galben (3), portocaliu (2) și roșu (1). În figura 1 sunt reprezentate scorurile ob ținute de
România pentru implementa rea procesului Bologna.
Se remarc ă faptul că principalele progrese ale României dup ă anul 2005 includ
(Rauhvargers et al., 2007: pp. 73):
• implementarea legisla ției pentru definirea structurii programelor din ciclul al
treilea de studii;
• crearea condi țiilor necesare pentru dezvoltarea unui sistem post-doctoral;
• extinderea utiliz ării sistemului ECTS și a foilor matricole;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
168
168• dezvoltarea unui cadru de asigurare a calit ății prin înfiin țarea Agen ției Române
pentru Asigurarea Calit ății în Învățământul Superior (ARACIS), care a aplicat
pentru a deveni membru ENQA;
• un nou cadru metodologic pentru evaluarea extern ă a asigurării calității;
• înființarea unei agen ții naționale pentru calific ări la nivelul înv ățământului
superior, cu scopul de a dezvolta și implementa un cadru de calific ări naționale.
012345
123456789 1 0 1 1 1 2
IndicatoriScoruri
Sursa: Adaptare dup ă Rauhvargers et al., 2007: pp. 73
Figura 1. Scorurile României pentru Procesul Bologna
Progresele României comparativ cu alte țări
În tabelul 1 se prezint ă numărul de țări pe fiecare scor ob ținut pentru indicatorii 1-
12 și se eviden țiază poziția României pentru fiecare indicator.
Tabelul 1
Numărul de țări din fiecare categorie pentru fiecare indicator
Indicator Verde (5) Verde deschis (4) Galben (3) Portocaliu (2) Ro șu (1)
1. 23 11 10 4 0
2. 37 5 2 1 3
3. 7 6 11 23 1
4. 17 26 4 1 0
5. 18 23 5 2 0
6. 17 16 11 4 0
7. 11 14 16 3 4
8. 25 7 14 1 1
9. 31 5 1 3 8
10. 27 9 6 6 0
11. 17 11 9 9 2
12. 32 16 0 0 0
Sursa: Adaptare dup ă Rauhvargers et al., 2007: pp. 80.
Pe baza datelor din tabelul 1 se poate calcula o medie ponderat ă a scorurilor
obținute de cele 48 de țări incluse în Procesul Bologna. În tabelul 2 și figura 2 se prezint ă
comparativ scorurile României și media scorurilor țărilor care au aderat la Procesul Bologna.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
169
169 Tabelul 2
Scoruri medii și scoruri pentru România
Indicator Media ponderat ă a scorurilor Scoruri pentru România
1. 4,1 4
2. 4,5 5
3. 2,9 4
4. 4,2 4
5. 4,2 4
6. 4 4
7. 3,5 3
8. 4,1 5
9. 4 5
10. 4,2 5
11. 3,7 4
12. 4,7 5
0,01,02,03,04,05,0
123456789 1 0 1 1 1 2Scor mediu
Scor pentru Romania
Figura 2. Scoruri medii și scoruri pentru România
Principalele probleme pe care trebuie s ă le rezolve înv ățământul superior românesc
sunt următoarele (Rauhvargers et al., 2007: pp. 73; MEC, 2007: pp.22):
– crearea Cadrului Na țional al Calific ărilor, pe baza rezultatelor educa ției și
descrise din punct de vedere al cuno ștințelor, competen țelor și abilităților;
– separarea institu țiilor de înv ățământ superior: de educa ție, de cercetare și de
educație și cercetare;
– trecerea de la paradigmele de educa ție bazate pe predare la cele bazate pe
învățare;
– evaluarea tuturor institu țiilor de înv ățământ superior și a tuturor
programelor de studii;
– creșterea fondurilor bugetare pentru înv ățământului superior, alocate pe
baza sporirii calit ății;
– transferabilitatea burselor;
– formarea formatorilor;
– creșterea mobilit ății studenților și profesorilor prin in troducerea de granturi;
– crearea Strategiei Viabile de Dezvoltare a Educa ției.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
170
170
Concluzii
Procesul Bologna trebuie per ceput ca un proces care ofer ă o direcție esențială
pentru dezvoltare social ă, dar cultura organiza țională a universit ăților încetine ște
implementarea acestui proces. În programele analitice înc ă predomin ă cunoștințele teoretice
și nu învățarea practic ă și de aceea este nevoie de o abordare orientat ă spre învățare.
Educația universitar ă trebuie s ă aibă o contribu ție important ă la întărirea coeziunii
sociale, reducerea inegalit ăților și creșterea nivelului de cuno ștințe, aptitudini și competen țe
la scara întregii societ ăți. Ca urmare, politicile aplicate ar trebui s ă țintească spre
maximizarea poten țialului de dezvoltare personal ă a indivizilor și a contribu ției lor la
societatea bazat ă pe cuno ștințe, democratic ă și sustenabil ă. Corpul studen țesc trebuie s ă
reflecte diversitatea popula ției, iar studen ții să își poată finaliza studiile f ără a se face
discrimin ări privind statutul lor economic și social. Prin urmare, efor turile pentru oferirea
unor servicii de calitate studen ților, pentru crearea unor c ăi mai flexibile de înv ățare, pentru
atragerea de studen ți pe baza egalit ății de șanse trebuie s ă continue.
Concentrarea eforturilor pentru im plementarea unui cadru de calific ări naționale
până în anul 2010, asigurarea leg ăturii dintre cadrul na țional de calific ări și alte direc ții de
acțiune (asigurarea calit ății, credite transferabile și sistemul de asigur ări, formarea
permanent ă, modalit ățile flexibile de înv ățare și dimensiunea social ă), promovarea
progresului la nivelul tuturor liniilor de ac țiune, crearea de leg ături formale între Procesul
Bologna și rețeaua ENIC/NARIC pentru dezvoltarea planurilor na ționale de ac țiune în
vederea recunoa șterii etc. sunt numai câteva dintre recomand ările care vor conduce la
dezvoltarea și perfecționarea sistemului de înv ățământ superior european.
Bibliografie
Commission of the European Communities, Proposal for a Recommendation of the
European Parliament and of the Council on Key Competences for Lifelong Learning ,
COM(2005)548 final, Brussels, 10.11.2005
Corbett, A., Universities and the Europe of Knowledge. Ideas, Institutions and Policy
Entrepreneurship in European Un ion Higher Education Policy, 1955-2005 ,
Houndmills: Palgrave Macmillan, 2005.
Eurydice (a), Focus on the Structure of Higher Education in Europe 2006/07. National
Trends in the Bologna Process , Eurydice European Unit, Brussels, 2007
Eurydice (b), Key Data on Higher Education in Europe, 2007 Edition , Office for Official
Publications of the European Communities, Luxembourg, 2007
Rauhvargers, A. et al., Bologna Process Stocktaking Report 2007, Report from a working
group appointed by the Bologna Follow-up Group to the Ministerial Conference in London, May 2007 , Department for Education and Skills, London, 2007
***,Bologna Process The Official Web Site 2007-2009,
http://www.ond.vlaanderen.be /hogeronderwijs/bologna/
***, L ondon Communique,
http://www.ond.vlaanderen. be/hogeronderwijs/bolog na/documents/MDC/London-
Communiqué-18May2007.pdf
***,http://www.ond.vlaanderen.be/hogeronderw ijs/bologna/links/National-reports-
2007/National_Report_Romania2007.pdf
***, România. Raportul Na țional Londra 2007 , Ministerul Educa ției și Cercetării, 2007,
http://www.edu.ro/index.php/resurse/7942
***, Procesul Bologna. Web-site-ul oficial 2007-2009,
http://www.ond.vlaanderen. be/hogeronderwijs/bologna/links/Romania.htm
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
171
171 PLATFORM Ă DECIZIONAL Ă. INTERFEREN ȚA
PUBLIC-PRIVAT
Ioana Teodora DINU
Doctorand
Școala Națională de Studii Politice
și Administrative, Bucure ști
Rezumat. Această comunicare propune un model adaptat de filtrare decizional ă
prin focalizarea unor mecanisme de analiz ă asupra cadrului definit. Domeniul ales este
unul de departe lipsit de satura ție, sectorul public cunoscând de-abia în ultimii ani o
orientare c ătre creștere prin inova ție. Pregătirea mea m ă împinge c ătre adaptarea
mecanismelor specifice economiei private pe structura economiei publice în vederea
evidențierii „gap”-urilor administrative. G ăsesc necesar ă stabilirea unei viziuni clare, a
unei misiuni bine definite – întotdeauna bine fructificat ă de către sectorul public -, îns ă
accentuarea analizelor input-output este cea care asigur ă o abordare pe termen lung. Se
desprinde astfel nevoia de a crea un sistem simplu, flexibil și eficient de alocare a resurselor
publice, de eficientizare a deciziei publice, în spe ță folosirea metodelor/tehnicilor care
caută să evalueze teoriile economice, s ă explice principiile economice prin dezvoltarea și
aplicarea metodelor cantitative și statistice, dar și a modelelor care permit prelucrarea
informațiilor incerte și care nu omit complexitatea institu țională din domeniu.
Cuvinte-cheie: decizia public ă; management; inova ție; resurse publice; eficien ță.
1. Introducere
Încercarea de a plia un mecanism – speci fic economiei private – pe structura
economiei publice nu este deloc nou ă. Premisele acestei încerc ări au fost dintotdeauna clare.
La fel ca într-o corpora ție privată, și sistemul public lucreaz ă tot cu oameni, obiective,
termene-limit ă și strategii, ceea ce induce ideea unei u șurințe a aplic ării instrumentelor
private. Strategia de afaceri a fost de multe ori numit ă o artă a dezechilibrelor, f ăcându-se
referire la resursele bogate folosite cu scopul realiz ării unor obiective restrânse. Prin urmare,
strategia unei institu ții publice poate fi denumit ă arta imperfec țiunii, ea vizând folosirea
resurselor limitate pentru îndeplin irea foarte multor obiective. Diferen ța dintre cele dou ă
segmente, public – privat, nu este legat ă neapărat de cantitatea de bani disponibil ă, ci de
faptul că o corpora ție privată își poate limita obiectivele în func ție de resursele existente,
spre deosebire de o institu ție publică, care trebuie s ă fie dedicat ă unor obiective ce sunt, de
cele mai multe ori, orientate spre împlinire social ă, nu financiar ă. Mai mult decât atât, dac ă
atunci când vorbim de pia ță, vorbim de un mecanism de alocare, este lesne de în țeles că nu
este și cazul guvernului, care trebuie nu numai s ă aleagă o alocare corect ă ce trebuie s ă
aducă bunăstare public ă, dar să fie și o alocare eficient ă.
Resursele economice pe care sect orul public le are la dispozi ție trebuie administrate
cu mare grij ă și responsabilitate, guvernul având sarcina nobil ă de a estima nevoia public ă
pentru bunurile sau serviciile de a c ăror distribu ție sau ofert ă se ocupă.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
172
172
2. Portretizarea Deciziei Publice
Consider c ă este foarte important ca analiza mea s ă urmeze fazele unui „ zoom in ”,
fiind absolut necesar ă o privire de ansamblu asupra mediului ce creeaz ă condițiile sau care
restricționează folosirea mecanismelor aplicate. Aceast ă analiza macro trebuie s ă îi atașeze
„industriei” publice un anume tip de organizare și manifestare, care i se potrive ște cel mai
bine și care determin ă procesul decizional adecvat, ce conduce c ătre subdeciziile din cadrul
analizei micro.
Luând în considerare tendin ța de focalizare asupra rezultatelor și eficienței
„industriei” publice, apare ca fireasc ă importarea unui model de analiz ă uzitat de corpora țiile
care inten ționează să intre pe o pia ță nouă și care caut ă să acopere riscurile unei astfel de
aventuri, printr-o cunoa ștere profund ă a mediului de afaceri și, ca urmare, a tipului de
decizie ce trebuie luat ă. Aceste corpora ții alcătuiesc un profil al industriei, care le ajut ă la
definirea strategiei și a procesului decizional, cel mai adesea fiind folosit modelul celor
Cinci For țe (vezi anexa 1 ) al lui Michael E. Porter(1). Aplicat pentru cazul dorit, acesta
surprinde exact factorii ce influen țează mediul economic și relațiile dintre ace știa. În ultimii
ani, literatura de specialitate a eviden țiat rolul important al cercet ării-dezvolt ării (R&D)
pentru cre șterea economic ă. Ceea ce înainte era doar un cost, apare acum ca o investi ție ce
creează valoare, fiind evident ă necesitatea inova ției. Tot mai mult, sectorul public î și
cântărește resursele disponibile, se îndep ărtează de judecata arbitrar ă și de argumentarea ex
cathedra , având în vedere arma secret ă a creșterii. A trecut vremea prezent ării de fait
accompli sau a faimoaselor „ sacred cows” , acele proiecte impuse ale administra țiilor
publice, f ără profitabilitate social ă demonstrat ă.
Amenințarea alternativelor poate fi considerat ă destul de redus ă, nu prin prisma
unei gândiri monopoliste, ci prin aprecierea realist ă a situației impuse de bunurile publice. O
corporație privată tratează un sistem decizional bazat pe responsabilitate social ă (CSR –
Corporate Social Responsibility) drept o ultim ă treaptă a evoluției, o țintă a dezvolt ării.
Pentru ea, profitul financiar este pe primul loc, iar cel social poate ap ărea doar în urma unei
creșteri reale sus ținute. Bunurile ce fac obiectul s ău de activitate sunt divizibile, ceea ce
înseamnă că, odată consumat un anume bun, nimeni nu îl mai poate exploata, iar cantitatea
disponibil ă pentru al ții este mai mic ă. Alternativele în acest caz sunt multiple. Amenin țarea
înlocuitorilor este absolut vital ă, iar aceast ă luptă intensă pentru partea de profit nu face
decât să intensifice rivalitatea. Eu iau în calcul îns ă bunuri ce nu sunt divizibile. Exemplul
clasic este cel al „ap ărării”. Cantitatea de „ap ărare” disponibil ă cetățenilor nu este divizibil ă,
adică securitatea resim țită de mine nu conduce la diminuarea „cantit ății” disponibile pentru
ceilalți cetățeni. Problema ce apare este aceea c ă, din cauza faptului c ă se poate consuma
fără a fi afectat ă cantitatea r ămasă disponibil ă, apare o stimulare de a nu pl ăti ceea ce î ți este
oferit – puterea cet ățeanului . Punctul de referin ță devine astfel bun ăvoința consumatorului
de a plăti, conform principiului „suveranit ății consumatorului”. Mecanismele de pia ță nu ar
oferi niciodat ă un proiect social. Pia ța funcționează bineînțeles în func ție de cerere și ofertă,
iar cei ce încearc ă să acopere cererea urm ăresc maximizarea profitului. O astfel de pia ță,
normală de altfel, bazat ă pe concuren ță, nu ar fi niciodat ă capabilă să ofere o solu ție de tip
Pareto, adic ă să răspundă la cererea unora, f ără să îi afecteze pe al ții – fie ea o „îmbun ătățire
Pareto”, i.e. să ofere o schimbare care s ă avantajeze m ăcar o persoan ă, fără a dezavantaja pe
nimeni, fie o solu ție de „optim Pareto”, atunci când si stemul ajunge într-un stadiu în care
este imposibil s ă mai avantajeze pe cineva, f ără a dezavantaja pe altcineva.
Chiar și așa, există însă o putere a ofertantului , ce stă în faptul c ă bunul este tot
unul economic, fie el și public, ceea ce înseamn ă că este atât rar, cât și dorit („scarce and
desirable”), iar aceste tr ăsături ale sale îi asigur ă puterea de atrac ție a plății în schimbul
utilizării sau consumului. De luat în seam ă este comportamentul ofertantului pus în fa ța
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
173
173 luării unei decizii. Se pot distinge trei categorii de comportament pentru decizia public ă:
comportamentul „optimizator”, comportamentul „satisf ăcător” și comportamentul „justifi-
cator” (Munda et al., 1993, p. 43). De și majoritatea tehnicilor decizionale se concentreaz ă pe
prima categorie, mai pu ține pe a doua, în practic ă ele sunt adesea folosite ca un mijloc de
justificare a deciziilo r publice, chiar dac ă deciziile în sine nu sunt conforme cu principiile
optimizării sau satisfacerii.
Barierele de intrare ascund, de fapt, sistemul decizional sau, mai exact, centrali-
zarea sau descentralizarea sistemelor de luare a deciziei. Un sistem decizional descentralizat
se bazeaz ă foarte mult pe cooperare. Dac ă această cooperare nu este stimulat ă, sistemul
decizional poate avea de suferit. Cu toate aces tea, sistemul decizional descentralizat r ămâne
avantajos, datorit ă faptului c ă nu depinde de existen ța unui nucleu central de decizie, care ar
avea sarcina de a colecta și analiza datele. Acest tip de opera țiuni sunt întotdeauna
îngreunate de lipsa unei tehnologii adecvate, care s ă permită o alocare eficient ă a resurselor
existente. Un sistem decizional descentralizat ar p ărea soluția ideală, însă guvernul s-ar
putea afla în imposibilitate decizional ă atunci când subsistemele e șuează să coopereze.
Revine permanent problema m ăsurării puterii cet ățeanului, a voin ței lui, în urma c ăreia
alocarea bunului public trebuie s ă fie Pareto-eficient ă – benefic ă cel puțin pentru o persoan ă,
fără a îi dăuna niciunei alteia.
În urma ac țiunii acestor for țe, apare rivalitatea problemelor ce trebuie rezolvate,
problema ierarhiz ării lor și, mai important, problema alegerii corecte în ceea ce prive ște
alocarea resurselor în direc ția beneficiului social. Simplistic vo rbind, este vorba de parcurgerea
drumului între starea actual ă și starea dorit ă (Fiala, 1997). Acesta este momentul în care cei în
sarcina cărora sunt încredin țate resursele publice – manager ii publici care le administreaz ă –
trebuie să dea dovad ă de responsabilitate și corectitudine în evaluarea nivelului real al cererii
publice pentru bunurile și serviciile oferite. Aceast ă rivalitate d ă naștere multor confuzii,
motivele ținând de parametri cruciali precum competen ța decidentului, complexitatea
constrângerilor sau criteriile de evaluare considerate. Mecanismele de care se folosesc anali știi
pentru a clarifica astfel de situa ții – devenite necesare în urma inova ției despre care vorbeam la
început și fără de care nu putem vorbi de o cre ștere reală – sunt multiple, condi ția de bază fiind
ca ele să fie construite în mod logic și să reflecte corect realitatea ce este modelat ă. Locul lor în
ciclul decizional are o importan ță deosebită, fiind de fapt momentul cheie al dep ășirii, sau nu,
unui bottleneck (vezi anexa 3 ).
3. Concluzie
Decizia de alocare a resurselor publice este un proces complex care presupune
eforturi considerabile pe dou ă direcții: prima, cea a evalu ării stării actuale din punct de
vedere al constrângerilor bugetare, cadrului legal ius cogens , mecanismelor de evaluare,
perioadei de timp, preg ătirii profesionale, situa țiilor critice, instrumentelor decizionale și al
comunicării, iar a doua, cea a observ ării diferen țelor ce trebuie reduse pentru eficientizarea
alocării resurselor. Acest cadru simulat care permite evaluarea pozi ției alocării resurselor
publice, definit ă de mine în func ție de mai multe variabile – folosind o diagram ă polară
(vezi anexa 2) –, este cel ce declan șează modelarea prezentat ă. Mecanismele prezentate
succint (vezi anexa 4) în cadrul ciclului decizional vor face obiectul unei comunic ări
viitoare, ele trebuind fundamentate pe date clare, corect colectate, care s ă aducă un plus de
realism aplic ării ulterioare, îns ă menționarea lor este necesar ă pentru clarificarea direc ției
către care se îndreapt ă cernerea deciziei publice.
Ca parte a mecanismului decizional, analizele men ționate iau forma unor modele de
autorizație sau ale unor planuri de confirmare (public ă). Modul de prezentare a concluziilor
și a recomand ărilor este la fel de important precum analiza în sine. Este nevoie de o trecere
în revistă care să satisfacă nevoia de informare a factorilor de decizie. Probele aduse nu
numai că trebuie să fie suficiente, dar trebuie s ă și indice traseul ra ționamentului. Pentru cei
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
174
174ce iau decizii, analizele trebuie s ă curgă, putându-se identifica cu u șurință evoluția
raționamentului – Challenge Æ Action Æ Result.
Evoluția tehnicilor decizionale este una incredibil ă și deloc de ignorat. În final, ca o
recunoaștere a acestei evolu ții care ne ofer ă astăzi posibilit ăți nemărginite de inova ție, nu
trebuie să uităm blocstartul acestor tehnici, prima tehnic ă decizional ă înregistrat ă (Pqrton,
1846, p. 547), aceea folosit ă de Benjamin Franklin care, conf runtat cu luarea unei decizii, a
scris argumente ce sus țineau propunerea pe o fa ță a unei hârtii și argumente în defavoarea
propunerii pe cealalt ă față. Apoi, prin compara ție, a eliminat toate argumentele, pro și
contra, care aveau cam aceea și importan ță. Cele rămase erau acelea care f ăceau diferen ța și
determinau … decizia.
Notă
(1) Michael Eugene Porter este profesor la Harvard Business School. Modelul celor
5 forțe a fost dezvoltat de acesta în 1979, folosind ini țial concepte din economia organiza ției
industriale. Cele 5 for țe nominalizate de Porter determin ă intensitatea competi țională și
atractivitatea pie ței. Orice modificare din interiorul acestor for țe obligă la o reevaluarea a
poziției și a strategiei curente. Modelul celor 5 for țe a devenit de-a lungul timpului un
instrument puternic pentru disecarea me diului de afaceri, ajutând corpora ția să își clarifice
punctele tari atât pentru situa ția actuală, cât și în urma strategiei previzionate. Modelul ajut ă
la evitarea unei decizii gre șite. Forțele luate în considerare de Porter sunt:
puterea furnizorului;
puterea cump ărătorului;
rivalitatea rezultat ă din competi ție;
amenințarea înlocuitorilor;
amenințarea noilor intra ți pe piață.
Acest instrumentat dezvoltat de Michael Po rter a fost publicat pentru prima oar ă în
articolul „Cum modeleaz ă strategia for țele competitive” („How co mpetitive forces shape
strategy”), ap ărut în Harvard Business Review, nr. 57, martie-aprilie 1979, pp. 86 – 93.
Modelul clasic analizeaz ă atractivitatea și profitabilitatea probabil ă a unei industrii. De-a
lungul anilor, a devenit unul dintre cele mai importante unelte de de finire a strategiei.
Modelul ofer ă o reală ușurință în adaptarea lui la diferite situa ții, creând posibilitatea
stabilirii raportului de for țe dintr-un anumit mediu.
Bibliografie
„Public Sector Efficiency – Evidence for New Member States and Emerging” , Alfonso, A.,
Schuknecht, L., Tanzi, V., Working Paper Series no. 581, jan. 2006, ECB
„Emergent solutions for the information and knowledge economy”, Proceedings Vol.1, 10th
SIGEF Congress, Leon, October 9-11, 2003, edited by Enrique Lopez Gonzalez, Cristina Mendana Cuervo, Universidad de Leon
Bower, J. L., „Effective Public Management”, Harvard Business Review, martie-aprilie
1977, nr. 77201
Dorigo, M., Maniezzo, V. Colorni, A. (1996) – The Ant System. Optimization by a Colony of
Cooperating Agents, . IEEE Trans. On System, Man and Cybernetics – Part B, vol. 26
Dorigo, M., Maniezzo, V. Colorni, A. (1997) Ant Colony System: A Cooperative Learning
Approach to the Traveling Salesman Problem , IEEE Trans. On Evolutionary
Computation, vol. 1
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
175
175 Fiala, P. – “Models of Cooperative Decision Making” –Multiple Criteria Decision Making –
Proceedings of the Twelfth Internati onal Conference, Haegen (Germany), Gunter
Fandel, Tomas Gal (Eds.) In collaboration with Thomas Hanne
Lecture Notes in Economics and Mathema tical Systems 448, Springer, 1997
Goldberg, D. (1989), Genetic Algorithms in Search, Optimisation and Machine Learning ,
Addison Wesley, Boston.
Holland, J.H. (1975), Adaptation in Natural and Artificial Systems, University of Michigan Press
Hughes, O.E. (2003) Public Management & Administration – An Introduction, ediția a 3a,
PALGRAVE Macmillan
Lasserre, P. (2003)- Global Strategic Management, PALGRAVE Macmillan
Louviere, J.J., „Analyzing Decision Ma king. Metric Conjoint Analysis”, Series:
Quantitative Applications in the Social sciences, SAGE University Paper, 1988
Matei, Ani, (2003) Economie public ă – Analiza economic ă a deciziilor publice, Ed. Economica
Matei, Lucica (2006), Management public, ediția a doua, Editura Economic ă
Mintzberg, H., „Managing Gove rnment, Governing Management”, Harvard Business
Review, mai-iunie 1996, retip ărire 96306
Munda, G., Nijkamp, P. și Rietveld, P. (1993) – Information Precision and Multicriteria
Evaluation Methods, în Williams, A., Giardina, E. (1993), Efficiency in the Public
Sector – The Theory and Practice of Cost-Benefit Analysis, Editura Edward Elgar,
Anglia, Marea Britanie, University Press, Cambridge
Nicolescu, O., Verboncu, I., (1999) Management , ediția a III-a revizuit ă, Editura
Economic ă, București
Parton, J. (1846): Life and Times of Benjamin Franklin , vol.I. Mason Brothers, New York,
p.547, in „Decision Making: Some Experiences, Myths and Observations” – Stanley Zionts, Multiple Criteria Decision Making – Proceed ings of the Twelfth International
Conference, Haegen (Germany), Gunter Fandel, Tomas Gal (Eds.) In collaboration
with Thomas Hanne, Lecture Notes in Economics and Mathematical Systems 448,
Springer, 1997
Pelkmans, J., (2003) Integrare european ă, Metode și Analiză Economic ă, Institutul
European din România, edi ț
ia a 2-a
Pollitt, C., Bouckaert, G., (2004) Reforma managementului public – Analiz ă comparat ă,
Editura Epigraf, Chi șinău
Simon, H.A., (2004) Comportamentul administrativ: studi u asupra proceselor de luare a
deciziilor în structurile administrative, Editura Știința, Chișinău
Williams, A., Giardina, E. (1993) – Efficiency in the Public Sector – The Theory and
Practice of Cost-Benefit Analysis, Editura Edward Elgar, Anglia, Marea Britanie,
University Press, Cambridge
Witztum, A., (2004) Economics , Oxford University Press, Sicodinet.unileon.es
Zadeh, L.A., „Fuzzy Sets”, în Information and Control , 8, 1965, pp. 338-53
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
176
176Anexa 1 – Modelul adaptat al celor cinci for țe
Anexa 2- Diagram ă polară
Conceptul schi ță al alocării
resurselor publice:
Reprezentare polar ă
Constrângeri
bugetare
Comunicare
Instrumente
decizionale
Situații
criticeCadru legal
Mecanisme de
evaluare
Perioada de
timp
Pregătirea
profesional ă
Puterea
ofertantului
Bariere de
intrare Puterea
cetățeanului
Rivalitate Amenințarea
alternativelor
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
177
177
Anexa 4
I. Sisteme fuzzy (SF)
Zadeh scria în 1965 (5): „când cre ște complexitatea unui sistem, scade abilitatea
noastră de face o afirma ție precisă și semnificativ ă a comportamentului s ău, până când este
atins un prag sub care precizia și însemnătatea (relevan ța) devin caracteristici incompatibile”
(principiul incompatibilit ății).
Modelele tradi ționale matematice întâmpin ă probleme atunci când sunt folosite
pentru analizarea situa țiilor incerte și complexe. Aceste modele tradi ționale se bazeaz ă pe
certitudinea informa ției, însă realitatea ofer ă tot mai multe situa ții caracterizate de schimbare
continuă, iar decizia public ă este de departe o situa ție înscris ă în aceast ă categorie.
Instrumentele decizionale clasice î și pierd for ța atunci când informa ția pe care trebuie s ă o
prelucreze este subiectiv ă și vagă. Acest fapt a condus la sugerarea aplic ării teoriei
mulțimilor fuzzy, în mediul sinuos al deciziei publice.
II. Sisteme expert (SE) – se folosesc de asemenea în cazul problemelor complexe,
pentru care nu exist ă algoritmuri prestabilite sau acestea nu se pot aplica. SE sunt produse
ale inteligen ței artificiale, care imit ă comportamentul unui expert în solu ționarea unei
probleme. Aceste sisteme urm ăresc simularea ra ționamentelor umane, astfel încât:
– Utilizează norme și structuri care con țin cunoștințe și experien țe ale
specialiștilor;
– Deduc în mod logic concluziile;
– Au capacitate de interpretare a datelor ambigue;
– Permit manipularea cuno ștințelor influen țate de valori probabilistice.
III. Algoritmuri genetice (AG) – sunt metode bazate pe procese genetice ale
organismelor vii ce sunt folosite în solu ționarea problemelor de optimizare și examinare.
Acestea au fost dezvoltate în primul rând de Holland (1975), iar mai târziu și de Goldberg
(1989) (7). AG fac referire la comportamentul natural, conform c ăruia indivizii sunt într-o
permanent ă competiție cu semenii lor, astfel încât cei care reu șesc să supravie țuiască a u
șanse mai mari s ă genereze un num ăr mare de descenden ți, în timp ce indivizii mai pu țin
înzestrați determin ă un număr mai mic de descenden ți. Obiective critice
Probleme majore Obiective
strategice Scenariul deciziei – cadrul, realit ățile, țintele
Situația inițială –
punctul de plecare,
datele cunoscute
Sprijin pe termen–scurt – modalități existente de
îmbunătățire a situa ției inițiale pentru a face fezabile
obiectivele
Rezultatele anticipate
Sisteme fuzzy (SF) I.
Sisteme expert (SE) II.
Algoritmuri genetice (AG) III.
Algoritmuri de optimizare folosind modelul coloniilor de furnici (OCF) IV. Anexa 3 – Elemente de sprijin în ciclul
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
178
178IV. Algoritmuri de optimizare folosind modelul coloniilor de furnici (OCF) –
reproduc comportamentul furnicilor. Ini țiatorii acestor studii sunt Dorigo, Maniezzo și
Colorni (1996, 1997). Se refer ă la modelarea, în form ă aproximat ă, a unui fenomen existent
în natură și implică un comportament inteligent, ce ofer ă soluții bune pentru probleme
definite de multe variabile. În esen ță, caracteristica ce permite exploatarea acestor colonii în
sensul rezolv ării unui proces decizional complex este forma lor de a g ăsi cel mai scurt drum
între furnicar și mâncare, mai ales c ă furnicile sunt oarbe. În drumul lor, furnicile eman ă o
substanță (feromon) pe care o pot mirosi – aceasta fiind modalitatea lor de întoarcere – și
care le permite de asemenea și altor furnici s ă găsească mâncarea. Atunci când o furnic ă
întâmpină un obstacol, ea decide ocolirea acestuia într-un mod probabilistic. În timp,
furnicile aleg un singur drum, acela pe care a fost l ăsată cea mai mare cantitate de feromoni.
Drumul respectiv este și cel mai scurt, concentra ția mare de feromon dovedind faptul c ă
furnicile au avut timp s ă parcurgă drumul de mai multe ori. Drumul mai lung nu poate p ăstra
o cantitate mare de feromoni, întrucât ace știa se evapor ă. Continuitatea ac țiunii coloniei
permite urm ărirea feromonilor care indic ă mereu un drum tot mai scurt.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
179
179 INVESTI ȚIA ÎN OAMENI PE PIA ȚA ACTUAL Ă
A MUNCII DIN ROMÂNIA
Mirela Ionela ACELEANU
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat: Știința economic ă arată că o creștere sustenabil ă nu poate fi realizat ă
doar prin investi ții și asigurarea stabilit ății mediului macroeconomic, dac ă acestea nu sunt
dublate de progresul tehnic și investiția in oameni, care amplific ă valoarea capitalului și a
forței de munc ă. De aceea schimbarea de la exploatarea resurselor la exploatarea
cunoașterii reprezint ă piatra de încercare a saltului de la competitivitatea bazat ă pe cost la
cea bazat ă pe valoare. Progresul economic și social sunt condi ționate de calitatea
resurselor de munc ă și de eficien ța productiv ă și alocativ ă a folosirii acestora.
Studiile arat ă ca forța de munc ă din România are lacune în calificare, de aceea
sistemul educa țional trebuie reorientat în concordan ță cu cererile de pe pia ță muncii.
Pe de alt ă parte, dimensiunea ocup ării și incluziunii sociale a summit-ului
Lisabona este destinat ă definirii unui cadru cuprinz ător pentru a ob ține asigurarea c ă
Europa va dispune de o for ță de munc ă calificată, bine preg ătită și competitiv ă, care va fi
aptă să se adapteze la schimbare.
Astfel, România trebuie s ă urmeze tendin ța actuală european ă și să țină cont de
faptul că performan țele economiei și capacitatea de a face fa ță presiunilor concuren țiale
internaționale sunt direct condi ționate de calitatea factorului uman și de modificarea
structural ă a forței de munc ă.
Clasificarea REL: 4D, 8G, 12I, 20A
La nivelul Uniunii Europene, dimensiunea ocup ării și incluziunii sociale a summit-
ului Lisabona este destinat ă definirii unui cadru cuprinz ător pentru a ob ține asigurarea c ă
Europa va dispune de o forță de munc ă calificată, bine preg ătită și competitiv ă, care va
fi aptă să se adapteze la schimbare . O țintă majoră este crearea premiselor pentru
economia Europei de a face fa ță problemelor care ar putea ap ărea odată cu îmbătrânirea
populației Europei, cu impactul acesteia asupra bugetelor și în special a sistemului de pensii.
Mesajul central al evalu ării este acela c ă o popula ție îmbătrânită va însemna rate mai mari
de dependen ță, dacă ocuparea for ței de munc ă nu este stimulat ă. Țelurile specifice sunt de
realizare a unei rate de participare de 70% pentru popula ția cuprins ă între 15 și 64 de ani,
60% pentru femei și 50% pentru lucr ătorii în vârst ă, până în anul 2010.
În același timp, Agenda Lisabona face leg ătura între formarea unei for țe de munc ă
calificate, bine preg ătite și flexibile și pregătirea continu ă și încurajarea popula ției să se
înscrie la programe de educa ție superioar ă, instruirea angaja ților de c ătre companii. În
paralel, un obiectiv important al Agendei es te de a moderniza si stemele europene de
protecție socială, dintre care unele tind s ă devină nedurabile pe termen lung și să creeze
presiuni asupra finan țelor publice. Sistemele de pensii în particular trebuie reformate pentru
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
180
180a evita deficitele care determin ă scurgerea unor resurse importante de la alte priorit ăți cum
ar fi investi țiile în capitalul uman.
Investiția în oameni include investi ția în cuno ștințe, competen țe și abilități. O
important ă component ă a investi țiilor în oameni se consider ă a fi investi ția în educa ție.
Educația și instruirea sunt cruciale în cadrul pro ceselor dedicate constituirii unei Europe a
cunoașterii și a unei societ ăți bazate pe cunoa ștere. O serie de studii ale OECD au confirmat
importanța investi ției în educa ție ca un factor determinant al cre șterii și dezvolt ării
economice.
OECD a semnalat c ă 4 din 5 persoane care lucreaz ă în prezent și care vor lucra în
următorii 10 ani, vor avea competen țe învechite. Tocmai de aceea se impune o îmbun ătățire
continuă a competen țelor. În timp ce angajatorii v ăd acest lucru ca pe un cost, exist ă
companii care nu investesc în a îmbun ătăți competen ța forței de munc ă ce nu va rezista în
viitor. Exist ă o strânsă legătură între importan ța învățării pe parcursul vie ții și dezvoltarea
economic ă.
Investiția în capitalul uman, este ceea ce economi știi numesc investi ția în educa ție,
deoarece, în trecut, mul ți economi ști considerau c ă doar investi ția în uzine și mașini
participa la cre șterea economic ă. Se recunoa ște din ce în ce mai mult valoarea educa ției,
care nu mai este considerat ă a fi un cost, ci o investi ție pe termen lung. Investi ția în educa ție
va genera venituri pentru economie, pentru firme și pentru lucr ătorii individuali.
Economi știi subliniaz ă că dezvoltarea economic ă viitoare se bazeaz ă pe
cunoaștere și inovație. Acestea depind de competen țele oamenilor ob ținute prin sistemul
educațional, de la nivelul pre școlar, pân ă la cel postuniversitar, dar și de competen țele
obținute pe parcursul vie ții active. Pentru angaja ți, pregătirea continu ă pe parcursul vie ții
este folositoare pentru c ă le îmbun ătățește competen țele, le aduce satisfac ții, iar, în timp le
aduce și venituri mai mari. Pentru firme, calea de a face fa ță schimbărilor viitoare este de a
avea angaja ții cu cele mai bune competen țe și cel mai bine motiva ți.
Angajații cu competen țe mai bune vor produce mai mult output, vor utiliza
computerele și mașinile mai eficient și această eficiență va duce la reducerea costului unitar,
mărind productivitatea și competitivitatea. Pe de alt ă parte, investi ția în preg ătirea continu ă
la locul de munc ă, va spori flexibilitatea for ței de munc ă și astfel, noi produse și procese vor
fi utilizate mai bine. De asemenea, managerii mai bine instrui ți, vor lua decizii mai bune,
mărind eficien ța. Astfel, o mai bun ă pregătire a angaja ților și a managerilor, le va permite sa
lucreze mai eficient în echipe, având la baz ă un dialog mai bun. Acei angajatori care se tem
de schimb ări nu pot ajunge prea departe în economia bazat ă pe cunoa ștere, în care lucr ătorii
sunt mult mai bine educa ți, solicită o mai bun ă satisfacere a ocup ării și disprețuiesc
managementul autoritar.
Există mai multe rapoarte care accentueaz ă importan ța educației și a pregătirii
continue. Dou ă astfel de rapoarte de la nivelul UE concluzioneaz ă că adaptarea for ței de
muncă la schimb ări este una dintre cheile dezvolt ării economiei Uniunii Europene și de
aceea înv ățarea pe parcursul vie ții trebuie s ă fie o prioritate major ă. Aceste studii arat ă că
învățarea pe parcursul vie ții permite adaptarea la noile tehnologii, cre șterea particip ării pe
piața muncii și reducerea șomajului.
România nu exceleaz ă în încurajarea dezvolt ării unei for țe de munc ă educate.
Conform unui studiu recent, ea are cel mai mare procent al abandonului școlar timpuriu în
regiune, cu 23% din popula ția între 18 și 24 de ani abandonând toate formele de educa ție și
cel mai mic procent de preg ătire continu ă. Doar 1% din popula ția între 25 și 64 de ani a
participat la sesiuni de instru ire în perioada celor patru s ăptămâni anterioare efectu ării
sondajului. Cheltuielile în domeniul educa ției sunt unele dintre cele mai reduse din țările
Europei Centrale și de Est. Șomajul pe termen lung în rândul absolven ților indic ă o
neconcordan ță între abilit ățile oferite de sistemul educa țional și cererea de pe pia ța muncii.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
181
181 Sistemul educa țional este într-o perioad ă de reform ă, ceea ce a determinat anumite
schimbări semnificative, în special la nivelul înv ățământului obligatoriu.
De exemplu, fa ță de țările Uniunii Europene, România se afl ă pe ultimele locuri în
ceea ce prive ște persoanele cu educa ție superioar ă la 100 de locuitori (11,1% fa ță de 22,8% –
EU 25) și ponderea celor care particip ă la educație pe toat ă durata vie ții la 100 de locuitori
(1,6% față de 11% – EU 25).
Tabelul 1
Populația cu educa ție superioar ă la 100 locuitori (25-64 ani) (%)
1998 2000 2001 2002 2003 2004 2006
EU25 – 20,0 20,1 20,4 21,3 21,9 22,8
Finlanda 28,9 32,3 32,3 32,4 33,2 34,2 34,6
Belgia 25,3 27,1 27,6 28,1 29,0 30,4 31
Danemarca 25,4 26,2 28,4 29,6 31,9 32,9 33,5
Norvegia 28,5 31,6 34,0 33,9 31,3 32,3 32,6
Germania – 23,8 23,5 22,3 24,0 24,5 24,6
Franța 20,1 21,6 22,6 23,5 23,2 23,9 24,9
Spania 20,1 22,7 23,7 24,5 25,2 26,4 28,2
Italia 8,8 9,7 9,8 10,2 10,7 11,6 12,2
Polonia 10,7 11,4 11,8 12,5 14,1 15,6 16,8
Slovenia 14,4 15,9 14,4 15,2 17,8 19,0 20,2
România 8,7 9,3 9,8 9,8 9,6 10,6 11,1
Bulgaria – 18,2 21,3 21,2 21,3 21,7 21,6
Ungaria 13,1 14,1 14 14,2 15,4 16,7 17,1
Turcia 7,5 8,3 8,4 9,1 9,7 – 9,7
SUA 34,9 36,5 37,3 38,1 38,4 – 38,4
Japonia 30,6 33,6 34,1 36,6 37,4 – 37,4
Sursa: European Innovation Scoreboard 2006 Database, European Tre nd Chart on Innovation, European
Commission, 2006, http://trendchart.cordis.lu
Populația cu educa ție superioar ă la 100 de locuitori cupri nde persoanele cu vârsta
între 25 și 64 de ani, care au absolvit una din formele de înv ățământ superior.
Cu toate c ă numărul absolven ților de studii superioare a crescut în ultimii ani în
România, ponderea popula ției cu studii superioare în totalul acesteia este destul de redusa
față de celelalte țări analizate.
În România dinamica șomajului afecteaz ă participarea întregii pie țe a muncii. De și
în România șomajul a evoluat inevitabil ca o consecin ță a restructur ării întreprinderilor și
contracției produc ției, în ultimii ani pare s ă se fi stabilizat în jurul valorii de 7-8%. Aceasta
este sub media UE. Acest nivel ale șomajului relativ sc ăzut, poate fi par țial atribuit
restructur ării limitate care a avut loc în sectorul întreprinderilor. În acela și timp, reducerea
ocupării nu a corespuns unei cre șteri propor ționale a șomajului, deoarece șomajul pe termen
lung descurajeaz ă oamenii în a- și căuta activ de lucru, și îi exclude din for ța de munc ă sau îi
îndreaptă către agricultura de subzisten ță. Sectorul economic informal mare, estimat la
aproximativ 20% din PIB, poate explica cifrele sc ăzute privind ocuparea formal ă și
paradoxul șomajului sc ăzut. Economia gri pare s ă furnizeze un num ăr mare de locuri de
muncă prost plătite pentru persoane (cei mai mul ți necalifica ți) care nu pot g ăsi de lucru în
mod formal. Pe de alt ă parte, num ărul important de lucr ători care au g ăsit locuri de munc ă în
străinătate scade dramatic cifra real ă a șomajului. Pân ă acum, numai o parte din cei care
lucrează în străinătate sunt înregistra ți oficial ca lucr ători, mul ți dintre ei sunt înc ă
considera ți șomeri în statisticile oficiale interne.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
182
182În ciuda nivelului de șomaj mai mare decât media na țională, se poate spune structura
economiei este favorabil ă muncitorilor califica ți (cu preg ătire medie sau cu specializare tehnic ă),
în condițiile în care ace știa dețin o pondere foarte mare și în ușoară creștere atât în populatia activ ă
cât și în cea ocupat ă. Pe de alt ă parte, în 2002 doar 80% din persoanele active cu studii superioare
au ocupat o pozi ție corespunz ătoare nivelului de educa ție.
România a început deja un program de reform ă necesar pentru promovarea unei
participări crescute la pia ța muncii. Cre șterea economic ă robustă, așteptată în următorii ani,
ar trebui s ă ușureze crearea de noi locuri de munc ă iar tendin ța de descre ștere a ratei
participării ar trebui s ă se schimbe. Dar, în plus fa ță de promovarea cre șterii ca un mijloc de
majorare a ocup ării forței de munc ă, România are nevoie de politici concepute pentru
categoriile cele mai vulnerabile de angaja ți. Femeile și angajații mai în vârst ă, în general,
sunt defavoriza ți datorită imposibilit ății de a găsi locuri de munc ă. Promovarea legisla ției
nediscriminatorii, f ără a contribui la punerea în aplicare, a șa cum se întâmpl ă în prezent în
România, nu ajut ă.
Calitatea și aptitudinile for ței de munc ă ar trebui îmbun ătățite prin încurajarea
persoanelor de a se înscrie în programe educa ționale și cele de formare continu ă. Instituțiile
de învățământ ar trebui s ă inițieze studii de identificare a situa țiilor de compatibilitate și
incompatibilitate și să reorienteze profilurile, studiile, programa pentru a crea o for ță de
muncă educată, cu calificarea adecvat ă. Șomerii ar trebui stimula ți să urmeze programe de
instruire pentru a- și îmbunătăți sau chiar pentru a- și modifica aptitudinile. Aceasta necesit ă o
creștere a bugetului dedicat programelor destinate for ței de munc ă active pentru a atinge
standarde UE. Procentul actual este prea mic, în special având în vedere faptul c ă studiile au
relevat că programele de instruire și reinstruire, consultan ța și asistența pentru micile afaceri
și programele de realocare și ocupare a for ței de munc ă cresc șansele participan ților de a
găsi locuri de munc ă, reducându-se probabilitatea de a ob ține beneficii aferente șomajului.
În același timp, firmele ar trebui încurajate prin stimulente fiscale pentru a investi în
personal, prin îmbun ătățirea și actualizarea abilit ăților cu ajutorul programelor de instruire la
locul de munc ă și a formării continue.
Educația reprezint ă un proces continuu, care nu se opre ște după vârsta școlii.
Pregătirea permanent ă constituie acum o condi ție cheie a racord ării la evolu țiile globale,
care au loc cu o vitez ă incredibil ă.
În România, rata de participare la educa ția permanent ă a populației în vârst ă de 25-
64 de ani la 100 de este redus ă, fiind de doar 1,6% fa ță de 11% în EU 25.
Tabelul 2
Populația care particip ă la educație pe toată durata vie ții (25-64 ani) la 100 locuitori (%)
1998 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
EU25 – 7,9 7,9 8,0 9,3 9,9 10,8 11
Finlanda 16,1 19,6 19,3 18,9 25,3 24,6 24,8 24,8
Belgia 4,4 6,8 7,3 6,5 8,5 9,5 10 10
Danemarca 19,8 20,8 17,8 18,4 25,7 27,6 27,6 27,6
Norvegia – 13,3 14,2 13,3 19,4 19,1 19,4 19,4
Germania 5,3 5,2 5,2 5,8 6,0 7,4 … 8,2
Franța 2,7 2,8 2,7 2,7 7,4 7,8 7,6 7,6
Spania 4,2 5,0 4,8 4,9 5,8 5,1 12,1 12,1
Italia 4,8 5,5 5,1 4,6 4,7 6,8 6,2 6,2
Polonia – – 4,8 4,3 5,0 5,5 5 5
Slovenia – – 7,6 9,1 15,1 17,9 17,8 17,8
România 1,0 0,9 1,1 1,1 1,3 1,6 1,6 1,6
Bulgaria – – 1,4 1,3 1,4 1,3 1,1 1,1
Ungaria 3,3 3,1 3,0 3,2 6,0 4,6 4,2 4,2
Sursa: European Innovation Scoreboard 2006 Database, European Tre nd Chart on Innovation, European
Commission, 2006, http://trendchart.cordis.lu
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
183
183 Educația este important ă nu doar doar pentru asigurarea for ței de munc ă din
cercetare, dar și pe latura antreprenoriatului. Comportamentul inovativ al întreprinz ătorilor
poate fi dezvoltat prin educa ție în domeniul afacerilor, în domenii precum managementul,
marketingul. Apetitul celor care inoveaz ă de a porni afacerile corelate, este puternic
influențat de abilitatea acestora de a gândi strategic și de acționa într-o manier ă
profesionist ă.
Astfel, România trebuie s ă urmeze tendin ța actuală european ă și să țină cont de
faptul că performan țele economiei și capacitatea de a face fa ță presiunilor concuren țiale
internaționale sunt direct condi ționate de calitatea factorului uman și de modificarea
structural ă a forței de munc ă.
Bibliografie:
Marta Christina Suciu, “Investi ția în educa ție”, Editura Economic ă, București, 2000
Michael Mlady, „Regional unemployment in the European Union, Bulgaria and Romania in
2005”, General and Regional Statistics 1/ 2006, htpp://epp.eurostat.ec.europa.eu
*** European Innovation Scoreboard 2006 Database, „European Trend Chart on
Innovation”, European Commission, 2006, http://trendchart.cordis.lu
*** Grupul de Economie Aplicat ă & Centrul Român de Politici Economice, „România și
Agenda Lisabona”, www.gea.org.ro
*** OECD Statistics, www.oecd.org
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
184
184POLITICI DE OCUPARE PENTRU O POPULA ȚIE
ÎMBĂTRÂNIT Ă A ROMÂNIEI
Alina Ștefania CRE ȚU
Asistent universitar doctorand
Roberta CALINICI
Preparator universitar doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. În ultimii ani problema unei popula ții din ce în ce mai îmb ătrânite în
rândul popula ției ocupate a devenit un subiect de îngrijorare atât pentru guvernan ți cât și
pentru actorii de pe pia ța muncii, implica ți la nivel European, mai ales dup ă ce în anul
2000 a fost adoptat ă Directiva European ă conform c ăreia toate persoanele au dreptul la
muncă, indiferent de ras ă, sex și mai ales vârst ă.
În calitate de nou stat membru al Uniunii Europene, România trebuie s ă alinieze
legislația proprie la cea european ă, precum și aplicarea m ăsurilor și practicilor privind
problema îmb ătrânirii popula ției ocupate. 33% din locuitorii României aveau peste 50 de
ani în anul 2006 spre deosebire de 35% în cazul Uniunii Europene. Rata ocup ării în rândul
populației cu o genera ției mai în vârst ă (50-64) era de 47.5%, adic ă era sub media
european ă (EU-25: 51.9 %).
Problema unei for țe de munc ă din ce în ce mai b ătrâne în România, a fost luat ă în
calcul înc ă de la începutul reformelor economice (când la începutul anilor 1990 au avut loc
restructur ări masive în industria minier ă și metalurgic ă), timp în care rata șomajului era
foarte mare, iar șomerii de peste 45 de ani au devenit gradual șomeri pe termen lung, ne
mai fiind în stare s ă se reintegreze în rândul popula ției ocupate. Mai mult decât atât,
angajatorii, în aceea și perioad ă, preferau s ă angajeze persoane mai tinere în detrimentul
celor mai în vârst ă, datorită faptului c ă proaspe ții absolven ți îndeplineau mai repede
criteriile de angajare (de exemplu aveau abilitate a de a lucra cu noile tehnologii, puteau s ă
lucreze mai multe ore și în condi ții de stres, etc.), fa ță de persoanele mai în vârst ă care se
adaptează mai greu acestor condi ții.
Această tendință mai poate fi observat ă și astăzi. Astfel, multe persoane aleg s ă se
retragă din câmpul muncii mult mai devreme.
Din aceste motive Guvernul României a luat ini țiativa de a crea trei Planuri
Naționale de Ac țiune pentru Ocupare For ței de Munc ă: PNAO 2002-2003, PNAO
2004-2005 and PNAO 2006-2007.
Clasificare REL: 12I
Rolul actorilor publici în încurajarea unei popula ții îmbătrânite active în
România
Nicio organiza ție din România nu are ca obiectiv principal încurajarea popula ției
îmbătrânite pentru a r ămâne activ ă. Actorii publici sunt implica ți în promovarea ocup ării,
sănătății în munc ă, deci în orice câmp social, încercând s ă reducă și pe cât posibil s ă
diminueze orice fel de discriminare.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
185
185 Cu toate acestea ei abia au inclus în strategiile lor programe sau activit ăți și câteva
măsuri privind for ța de munc ă îmbătrânită.
În consecin ță putem da aici exemplul guvernului care stipuleaz ă în Politica de
Protecție Socială, că una din m ăsurile active în acest domeniu va fi „promovarea unor
programe sociale în parteneriat public privat, pentru a diminua șomajul pe termen lung în
rândul popula ției tinere și a celei peste 45 de ani, precum și a persoanelor care se confrunt ă
cu dificult ăți de integrare”.
Planul Na țional de Ocuparea din 2006-2007 include câteva m ăsuri importante
privind for ța de munc ă îmbătrânită, sau bătrână, cum ar fi:
– stimularea patronilor în vederea angaj ării persoanelor de 40 de ani și peste,
conform legii 76/2002 (art. 85);
– proiectarea unor scheme care s ă acționeze pe termen lung și să țintească forța
de muncă îmbătrânită, și în acela și timp, pe lâng ă subvențiile acordate patronilor care
angajează persoane de peste 45 de ani, au existat și alte măsuri care au fost luate, cum ar fi
informarea și consilierea persoanelor în cauz ă, pentru a cre ște șansa acestora de a se angaja;
– au fost create noi legi în ideea de a se ob ține un mediu în care adul ții să aibă
parte de training-uri, astfel încât s ă poată obține certificate de autorizare în diferite domenii,
precum și noi competen țe profesionale;
– îmbunătățirea noului Cod al Muncii, prin introducerea (includerea) unor m ăsuri
care prevăd training-ul angaja ților.
Pentru a duce la bun sfâr șit sarcina de a diminua șomajul în rândul popula ției de peste 45
de ani Ministerul muncii și protecției sociale și-a asumat o serie de responsabilit ăți cum ar fi:
– aspecte strategice: asigur ă implementarea Programului de guvernare de c ătre
Guvern în domeniile: ocupare, protec ție și solidaritate social ă, precum și politicile familiale;
– aspecte reglementative: cadrul legal și instituțional necesar pentru îndeplinirea
unor obiective strategice, adoptarea aquis-ului comunitar și transpunerea lui în legisla ția
româneasc ă;
– funcții manageriale privind opera ționalizarea programului de politici sociale;
– reprezentarea intern ă și externă a României în domeniul social, cooperarea cu
instituții similare din Uniunea European ă și întreaga lume;
– asigurarea și monitorizarea unei implement ări unitare în conformitate cu legea, și
urmărirea activit ății instituțiilor care se afl ă în subordonan ța MLSSF. Ministerul mai
monitorizeaz ă și achitarea d ărilor către stat de c ătre angajatori, atât pentru Casa Na țională de
Pensii cât și către Agenția Națională a Forței de Munc ă și către alte institu ții care asigur ă
drepturile sociale.
Politica Comun ă privind For ța de Munc ă și Strategia de Dezvoltare a Resurselor
Umane incluse în Planul Na țional de Dezvoltare 2004-2006 a avut ca idee principal ă în
Pilonul 3 (Dezvoltarea Resurselor-Umane): lupta activ ă împotriva excluderii Sociale.
Principalele obiective ale Agen ției Naționale a Ocup ării ANO sunt:
– instituționalizarea dialogului social în câmpul professional și educațional;
– implementarea strategiilor de training professional;
– implementarea m ăsurilor de protec ție socială pentru șomeri;
Pentru a îndeplini aceste m ăsuri ANO are urm ătoarele func ții:
– organizarea serviciilor de organizare;
– să organizeze și finanțeze, conform legii, servicii de training pentru persoanele
fără loc de munc ă;
– să mediteze dialogul dintre sindicate și patronate, în scopul de a echilibra pia ța
muncii;
– să managerieze fondul de asigurare împotriva șomajului;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
186
186– să inițieze propuneri legale și sa le înainteze Ministerului muncii și protecției
sociale;
– să implementeze programele finan țate de Fondul Social European.
Amândou ă ministerele au alc ătuit “Politica și strategia României în domeniul
sănătății și siguranței sociale pentru perioada 2004- 2007”.
Casa Națională de Pensii și alte Asigur ări Sociale (CNPAS) a fost creat ă în anul
2000 și începând cu ianuarie 2005, potrivit legii 346/2002 modificat ă printr-o Decizie
Guvernamental ă de Urgen ță numărul 124/2004 și legea 57/2005, și-a mărit câmpul de
activitate pentru a acoperi și accidentele de munc ă și bolile profesionale.
În România se întâlne ște o situa ție particular ă, care în Uniunea European ă este rar
întâlnită, mai exact faptul c ă Fondul Na țional pentru Accidente și Boli Profesionale a fost
creat sub autoritatea Fondului Na țional de Pensii. Mai mult decât atât, Institutul Na țional de
Evaluare și Recuperare Medical ă a Capacit ăților, a fost de asemenea creat sub inciden ța
Fondului Na țional de Pensii. Acest fapt, nu d ă dreptul Institutului și Fondului Na țional să își
exercite autonomia în ceea ce prive ște promovarea s ănătății și siguranței la locul de munc ă.
Inițiativele publice privind îmb ătrânirea activ ă. Problema discrimin ării
și măsuri anti-discriminatorii.
Cel mai important regulament ce vizeaz ă lupta împotriva discrimin ării o constituie
legea 27/ 2004 privind Ordonan ța nr. 77/2003 pentru modificarea și completarea Ordonan ței
Guvernului nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În Ordonan ța de Guvern 137/2000 definirea conceptului de discriminare este
incomplet ă. Tocmai din acest motiv s-a aprobat Ordonan ța de Guvern nr. 77/2003 care ofer ă
o definiție cât mai exact ă a noțiunii de discriminare, având în vedere și discriminarea pe
bază de vârstă.
În art. nr. 2 din Ordonan ța de Guvern nr. 77, din data de 28 August 2003 se stipuleaz ă
ca “Potrivit prezentei ordonan țe, prin discriminare se în țelege orice deosebire, excludere,
restricție sau preferin ță, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limb ă, religie, categorie social ă,
convingeri, gen, orientare sexual ă, vârstă, dizabilitate, boal ă cronică necontagioas ă, infectarea
HIV ori apartenen ța la o categorie defavorizat ă care are ca scop sau efect restrângerea ori
înlăturarea recunoa șterii, folosin ței sau exercit ării, în condi ții de egalitate, a drepturilor omului
și a libert ăților fundamentale ori a drepturilor recuno scute de lege, în domeniul politic,
economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vie ții publice.”
A fost elaborat Planul Na țional pentru lupta împotriva Discrimin ării 2002-2006 și
în capitolul IX numit Dispozi ții Generale se precizeaz ă despre implementarea strategiilor în
diferite sectoare, ca de exempl u: strategia privind prevenirea și lupta împotriva discrimin ării
bazată pe vârsta (persoanele tinere, persoanele în vârst ă).
Politica Social ă/ Sistemul de pensii
În anul 2005, Ordinul elaborat de Ministrul Muncii, Solidarit ății Sociale și
Familiei a aprobat Legea 19/2000 priv ind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale incluzând modific ările și anexele f ăcute ulterior. Având în vedere Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurare social ă (secțiunea 1),
pensiile pentru limita de vârst ă se acordă după cum urmeaz ă (art. 41) :
1) Pensia pentru limita de vârst ă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ,
la data pension ării, condi țiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de
cotizare realizat în sistemul public.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
187
187 2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru
bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în urm ătorii 13 ani, prin
creșterea vârstelor de pensionare, pornindu- se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani
pentru bărbați(vezi Anexa.)
3) Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât și pentru b ărbați este de 15 ani.
Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani
de la data intr ării în vigoare a prezentei legi.
4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru
bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data
intrării în vigoare a prezentei legi, prin cre șterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru
femei și de la 30 de ani pentru b ărbați,
În ceea ce privesc pensiile anticipate, în art. 49 (legea 19/2000) se stipuleaz ă că:
1) Asigura ții care au dep ășit stagiul complet de cotizare cu cel pu țin 10 ani pot
solicita pensia anticipat ă cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.
2) Cuantumul pensiei anticipate se stabile ște în acelea și condiții cu cel al pensiei
pentru limita de vârst ă.
Art. 50 al aceleia și legi privind pensiile anticipate par țiale stipuleaz ă că :
1) Asigura ții care au realizat stagiile complete de cotizare, precum și cei care au
depășit stagiul complet de cotizare cu pân ă la 10 ani pot solicita pensie anticipat ă parțială cu
reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.
2) Cuantumul pensiei anticipate par țiale se stabile ște din cuantumul pensiei pentru
limită de vârst ă, prin diminuarea acestuia în rapor t cu stagiul de cotizare realizat și cu
numărul de luni cu care s-a redus vâ rsta standard de pensionare.
Se știe că tranziția demografic ă rapidă (datorită creșterii nivelului de trai) și
scăderea natalit ății a condus la cre șterea num ărului mare a persoanelor în vârst ă din cadrul
întregii popula ții. Din aceast ă perspectiv ă,o reformă complexă privind sistemul social român
a luat na ștere cu scopul de a implementa procedurile potrivite, necesare asigur ării unui
standard de via ță decent și a unei siguran țe pentru cei b ătrâni, precum și asigurarea
serviciilor de asisten ță medicală corespunz ătoare.
Sistemul public de pensii ( și alte drepturi de asigurare social ă) a reprezentat din totdeauna
și încă rămâne una dintre cele mai importante probleme pentru guvernan ții români.
Ultimele tendin țe au dovedit necesitatea asigur ării unei reforme rapide privind
sistemul asigur ărilor sociale și următorul pas const ă în realizarea acestui obiectiv într-un
cadru legislativ și instituțional ce vizeaz ă o reform ă sistemică care va conduce la realizarea
unui sistem complex de pensii bazat pe mai multe elemente.
Din momentul în care Legea 19/2000 (privind sistemul public de pensii și alte
drepturi de asigur ări sociale) a intrat în vigoa re, Guvernul României a ini țiat procedurile
pentru implementarea reformei mai sus men ționată. Sistemul public de pensii reprezint ă
prima component ă a unui sistem de pensii multipiloni, bazat pe principiul redistribuirii. Este
considerat a fi un regulament modern, în conformitate cu normele europene.
Noua legisla ție (privind sistemul de pensii private și alte drepturi sociale)prevede,
ca o prioritate men ținerea bugetului asigur ărilor sociale de stat prin sporirea veniturilor și
reducerea cheltuielilor. Cre șterea venitului se va realiza prin:
– realizarea unui grad ridicat de cotizare a contribu țiilor de asigur ări sociale;
– creșterea stagiului minim de cotizare;
– creșterea vârstei standard de pensionare;
Procedura de reducere a cheltuie lilor la modul general, necesar ă pentru men ținerea
unui buget stabil se va putea realiza prin:
– reducerea num ărului de șomeri;
– scăderea ajutorului de șomaj suportat de Fondul de Șomaj;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
188
188– creșterea vârstei standard de pensionare;
Reforma sistemului de pensii a avut în vedere, înainte de toate, adoptarea și
implementarea unor proceduri a c ăror obiectiv const ă în acoperirea infla ției având o
influență deosebit ă asupra pensiilor, precum și eliminarea tutu ror dezechilibrelor și/sau
nedreptăților între nivelurile de pensii acordate, conform legisla ției anterioare.
Principiul de baz ă a sistemului de pensii multipiloni const ă în stabilirea unei
diversități de resurse financiare în cadr ul sistemului de pensii, avâ nd în vedere atât sectorul
public, cât și sectorul privat. În afara drepturilor men ționate mai sus, bazate pe principiul
repartiției și solidarit ății sociale între participan ții la sectorul public, diverse scheme bazate
pe capitalizare (cunoscute ca fiind contribu ții la fondurile de pensii , administrate privat)
vor fi și ele valorificate.
Avantajele unui sistem de pensii multipiloni
Un sistem de pensii multipiloni:
– creează oportunitatea realiz ării unui nivel mare de pensii fa ță de sistemul unic
bazat pe principiul redistribuirii;
– acordă posibilitatea asigur ării unei stabilit ăți financiare pe termen lung a
sistemului de pensii si a unui tratament egal fa ță de toți contribuitorii;
– conduce la constituirea unui important capital pe pia ța internă, având o influent ă
pozitivă în creșterea economiei de pia ță, și ca o consecin ță a acestui fapt, se poate observa o
îmbunătățire a calității vieții populației.
Ultima strategie realizat ă în domeniul asisten ței sociale a avut în vedere
actualizarea permanent ă a drepturilor pentru cei care c onstituie grupurile defavorizate a
populației, precum și îmbunătățirea și implementarea noilor programe, capabile s ă asigure o
protecție socială în adevăratul sens al cuvântului pentru grupurile expuse unui grad mare de
risc, în special pentru cei în vârst ă.
Conform Programului Guvernamental, obiectivele centrale în domeniul asisten ței
sociale pentru cei în vârst ă la nivel na țional se refer ă la :
– dezvoltarea capacita ții sistemului de asisten ță socială de a furniza servicii sociale
pentru categoriile de oameni defavorizate;
– încurajarea eforturilor ce vizeaz ă reorganizarea și reabilitarea azilelor de b ătrâni;
– asigurarea unui cadru institu țional cu scopul de a dezvolta și diversifica serviciile
sociale corespunz ătoare pentru unele categorii defavorizate ale popula ției;
– organizarea de servicii comunitare neces are pentru rezolvarea problemelor
identificate la nivel local.
Concluzii
Politica guvernamental ă privind dezvoltarea resurselor umane are în vedere, ca
priorități, procedurile /m ăsurile care sus țin tinerii, atât șomerii tineri cât și proaspe ții
absolvenți de facultate, precum și măsurile necesare dezvolt ării abilităților antreprenoriale a
tinerilor: vezi Planul Opera țional pentru Antreprenoriat și Planul Na țional de Dezvoltare.
În România exist ă câteva m ăsuri ce vizeaz ă forța de munc ă de vârsta a doua, și
acestea sunt numai pentru a stimula antreprenorii cu vârsta de 45 de ani și subvențiile
guvernamentale acordate angajatorilor care încadreaz ă în muncă șomerii cu vârst ă de peste
45 de ani.(legea 76/2002).
În general companiile și organiza țiile utilizeaz ă aceeași politică de angajare ca și
guvernul. Pu ține sunt companiile care încadreaz ă șomerii sau muncitorii de vârsta a doua în
muncă, iar dacă acest lucru se întâmpl ă, e din cauza subven țiilor acordate de c ătre guvern și
nu datorit ă faptului c ă se consider ă că angajarea oamenilor cu experien ță ar constituie un
lucru folositor.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
189
189 Deși legislația interzice discriminare a împotriva vârstei, înc ă se caută tinerii pentru
ca salariile pentru cei tineri sunt mai mici, înc ă se prefer ă angajații fără experiență în locul
celor mai vârst ă și specializa ți în domeniu. Mai mult, directorii companiilor consider ă că
angajaților cu experien ță le este mult mai greu s ă se adapteze schimb ărilor, în special în fa ță
noilor tehnologii.
Este adev ărat, de asemenea, ca o parte din genera ția celor de vârst ă de 45 de ani și
peste aceast ă vârstă au o anumit ă mentalitate mo ștenită din perioada comunist ă, care îi
influențează și îi determin ă să adopte o atitudine reticent ă în fața schimb ărilor. Politicile
colective de restructurare au un impact considerabil asupra for ței de munc ă de vârsta a doua.
Un număr mare de persoane talentate, cu mult ă experien ță în domeniul lor de activitate și
care au avut un serviciu stabil s-au g ăsit în situa ția de a fi șomeri, fiind incapabili s ă-și
întrețină familiile și având acel sentiment de dezutilitate. Pentru ace ști oameni, o solu ție a
fost aceea de a ie și la pensie mai repede decât ar fi fost normal, în cazul în care acest lucru
era posibil(considerat ca o alternativ ă a șomajului).
Totodată reîncadrarea în munc ă a persoanelor b ătrâne și în vârstă nu este u șoară,
dacă nu există norme pentru aceasta. Mai mult, training–urile și programele de profesiona-
lizare sunt mai mult adresate persoanelor tin ere, sau în cel mai bun caz pentru toate
categoriile de vârst ă, fără a avea nici o tendin ță/un mesaj/o trimitere specific ă pentru for ța de
muncă de vârsta a doua.
Procedurile legale și exercițiile privind protec ția muncii și securitatea în general nu
cuprind m ăsuri specifice adresate înc ă forței de munc ă de vârsta a doua. Cu toate acestea, la nivel
de companie, au existat la un moment dat câteva ini țiative ce vizau preg ătirea angaja ților incluzând
și pe cei bătrâni, angaja ții cu experien ță fiind pe statutul de traineri pentru cei tineri.
Ergonomia și modelul de job constituie no țiuni ce nu au fost utilizate destul de mult
până acum, de și câteva companii au avut ini țiative în ceea ce prive ște implementarea
acestor proceduri
A devenit o obi șnuință apelarea la o companie specializat ă în dezvoltarea
resurselor umane pentru a angaja și evalua noii angaja ți, decât implementarea m ăsurilor
constituite, pentru îmbun ătățirea eficien ței forței de munc ă. Este necesar ă inițierea și
dezvoltarea centrelor de consultan ță și consiliere pentru persoanele cu vârsta de peste 45 de
ani , fie pentru o reciclare, necesar ă pentru alegerea unui nou serviciu, r ămânând pe pia ța
muncii pentru o pe rioada îndelungat ă (având în vedere c ă limita vârstei de pensionare a
crescut) sau pentru c ă aceștia să se obișnuiască cu noul statut de pensionar.
ANEXA
Vârsta standard de pensionare și stagiul minim, respectiv complet de cotizare pentru
femei și bărbați în perioada Aprilie 2001- Martie 2015
Femei
Perioada Vârsta asiguratei la
ieșirea la pensie (ani) Stagiul complet de
cotizare (ani) Stagiul minim de
cotizare (ani)
april 2001-march 2002 57 25 10
december 2006-march 2007 58 26 11
december 2010-march 2011 59 28 13
December 2014-march 2015 60 30 15
B ărbați
april 2001-march 2002 62 20 10
december 2006-march 2007 63 31 11
december 2010-march 2011 64 33 13
December 2014-march 2015 65 35 15
Sursa: www.cnpas.org
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
190
190
Bibliografie
National Employment Plans (Planuri Nationale de Actiune pentru Ocuparea Fortei de
Munca – PNAO)
Ministry of Labor, Social Solidarity and Family (Ministery of Labor, Social Solidarity and
Family)
National Agency for Employment
The Ministry of Health (MS) The National House of Pensions and Ot her Social Insurance Rights (CNPAS)
General Divisions for Social Assistance (GDSA)
Trade Union organizations Employers’ associations (Gove rnment Decision 503, Law 356)
Labor and Prosperity FOUNDATION – BRAILA, Law 21/1924
The National Institute for Medical Evalua tion and Recovery of Work Capacity
Law 109/1997 amended by the Law 58/2003, Legea nr. 492/2001 for creating the Economic
and Social Council (Consiliul Economic și Social, CES)
The National Commission on Gender Equality – CONES Law 501/2004 (OJ 1092/24.11.2004) for approvi ng the Government Ordinance 84/2004 for
modifying and completing the Law 202/2002 on gender equality.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
191
191 TENDIN ȚE EUROPENE ÎN CONFIGURAREA
CULTURII ANTREPRENORIALE DIN ROMÂNIA
Mircea Alexandru DINU
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Eseul de fa ță se dorește o prezentare a poten țialului de dezvoltare al
antreprenoriatului în România. Cadrul referen țial este multi-nivel, cu multiple
interdependen țe, pornind de la situa ția economiei locale (na ționale), continuând cu cadrul
european și convergen ța spre pia ța unică și încheind cu influen țele fenomenelor de
globalizare la nivelul pie ței mondiale. Studiul antreprenoriatului ca fenomen cunoa ște un
interes crescut odat ă cu ridicarea economiilor din Asia (în special China și India) și cu
perceputa concuren ță dintre marile pie țe ale Americii și Europei. În cazul economiilor
emergente ale Chinei și subcontinentului indian, formarea culturii antreprenoriale
reprezintă pasul logic și necesar al dezvolt ării, cu perspectiva cre ării unui model nou de
economie pornind de la zero. În ca zul economiilor dezvoltate ale Europei și Americii
accentul cade pe diferen țele dintre acestea, cu America de Nord ca exponent al unei culturi
antreprenoriale mature ca baz ă a succesului s ău și cu Europa ca alternativ ă în formare.
Rolul României este ca parte a cre ării acestei alternative europene la „visul american”.
Proiectul de integrare european țintește asigurarea p ăcii și bunăstării vechiului continent,
iar una din c ăile menționate de Consiliul Europei este aceea a încuraj ării
antreprenoriatului, dorindu-se crearea unui mediu similar celui de pe cealalt ă parte a
Atlanticului. Evident c ă acest proces va trebui s ă se supun ă culorilor locale din Europa, cu
diferențe marcante între culturile existente pe cele dou ă maluri ale oceanului. În plus, pie țe
sociale între estul post-comunist și vestul post-capitalist. În mod discutabil, România se
poate afla într-o pozi ție avantajoas ă în crearea unei economii și culturi antreprenoriale
dinamice, fiind la cap ătul unei tranzi ții încheiate spre economia de pia ță și la începutul
tranziției spre pia ța unică european ă.
Cuvinte-cheie: antreprenoriat, capital de risc, IMM, cultur ă, educație.
Introducere
Viziunea asupra importan ței culturii antreprenoriale ca parte a progresului economic nu a
fost împărtășită dintotdeauna de principalele economii ale lumii. Dimpotriv ă, propensiunea spre
antreprenoriat a fost considerat ă mai mult ca o ciud ățenie cultural ă a Americii. Cauzele bun ăstării
americane sunt multiple, datorându-se dimens iunii sale teritoriale, a resurselor de ținute și nu în
ultimul rând pozi ției strategice politico-economice câ știgate în urma celui de-al doilea r ăzboi
mondial. Statele dezvoltate ale lumii au atins un nivel similar de bun ăstare, deși nicio economie
națională nu a reușit să se apropie ca dimensiune de gigantul american. Îns ă odată cu crearea
Uniunii Europene și a pieței unice europene, au fost întrunite premisele cre ării unui spa țiu
economic comparabil cu cel de peste ocean.
Deși diferite ca mod de apari ție și ca sistem politic – Uniunea Europeana este o
uniune în primul rând economic ă, ce converge spre cel mult o confedera ție politică, iar
Statele Unite sunt o federa ție și o uriașă piață – nu pu țini sunt cei care s-au l ăsat pradă
tentației de a compara cele doua economii și sisteme, cu Europa ca o contrapondere sau
chiar o nou ă versiune a Americii. Unul din contrastele eviden țiate de aceste compara ții este
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
192
192acela al antreprenoriatului și culturii antreprenoriale. Este deja de notorietate faptul c ă dintre
primele 500 de companii din America, majori tatea nu existau acum 50 ani, pe când cea mai
mare parte a primelor 500 de companii din Europa activau deja acum jum ătate de secol,
unele având chiar r ădăcini mult mai vechi. Antreprenoriatul prezint ă prin urmare un
potențial uriaș de creștere ce nu este înc ă accesat în lumea veche.
Voi încerca mai jos s ă pun în lumin ă câteva elemente definitorii ale form ării
antreprenoriatului european și românesc.
2. Ce este antreprenoriatul și de ce este nevoie de el?
Dintre multiplele defini ții ale antreprenorului, cred c ă cea mai simpl ă și ilustrativ ă
este aceea a antreprenorului ca fiind dispus s ă își asume riscuri, cel care este deschiz ător de
drumuri. Și deși unele descrieri ale antreprenor ului exclud expunerea la risc,(1) majoritatea
cad de acord asupra faptului c ă acesta este un inovator.
Importanța antreprenorului în economie este dat ă de rolul acestuia de arbitru, el
fiind cel care asumându- și incertitudinile pie ței îi deregleaz ă echilibrul static, ducând-o spre
un nou echilibru, superior.
Acest lucru se vede foarte clar în SUA, unde fenomenul antreprenorial este cu
adevărat prolific. În locuri ca Silicon Valley crearea de firme start-up (în domeniul
tehnologic și fondate în general de c ătre tineri) este aproape o tradi ție locală. Acest lucru se
reflectă în quantumurile anuale: 3.200 de IMM-ur i americane au venituri de peste 100
milioane euro spre deosebire de numai 2.000 în Europa(2).
Alt exemplu elocvent se poate întâlni în Asia, în cele dou ă colonii încorporate de
China în 1997 și 1999: Hong Kong și, respectiv, Macao. Politica de laissez-faire ini țiată de
tutela britanic ă în Hong Kong (ce va fi men ținută de China pân ă în 2047) a dus la crearea a
cel puțin 300.000 de IMM-uri, ce activeaz ă într-o multitudine de do menii. Acestea au creat
peste 170.000 de contracte de asociere în participa țiune (joint venture) numai în China, iar
acestea angajeaz ă o forță de munc ă în jur de 10.000.000 de oameni(3). În contrast, politica
intervenționistă aplicată în Macao începând cu 1981 a rezultat în crearea de produc ători la
scară mică și nivel tehnologic sc ăzut (flori artificiale, ceramic ă, îmbrăcăminte etc.).
În Europa, în perioada de refacere de dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial,
întreprinderile mari erau cons iderate ca singurele care pot comasa resursele necesare pentru
dezvoltare. Și într-adev ăr, acestea ofereau salarii mai mari și aveau acces u șor la resurse de
capital. Accesul la capital a fost f acilitat prin modelul german, unde b ăncile au acceptat
convertirea la scar ă largă a datoriilor industriei în p ărți de capital social pentru a salva
economia de efectul de domino al incapacit ății de plată. S-a ajuns astfel la o rela ție strânsă
între companii și organiza țiile financiare, unde acestea din urm ă au devenit ac ționari
importanți și membri în consiliile de administrare. IMM-urile erau v ăzute ca forme
ineficiente de organizare, el e oferind salarii mai mici și posibilit ăți reduse de dezvoltare,
cuvântul de ordine la acea vr eme fiind „economia la scar ă largă”. Astfel, statele europene
urmăreau susținerea și protejarea marilor companii în do menii strategice ca transporturi,
energie, comunica ții și altele prin crearea de monopoluri sau oligopoluri. Acestea deveneau
motoare ale economiei, sau „campioni na ționali”, angajând mult ă forță de munc ă și
generând prosperitate și securitate în ansamblul societ ății.
Lucrurile au început s ă se schimbe îns ă începând cu anii ’70, odat ă cu fenomenul
de globalizare și cu creșterea în importan ță a economiei bazate pe cuno ștințe(4). Aceasta s-a
tradus prin investi țiile crescute în marketing și inovare ca rezultat al competi ției tot mai
acerbe. IMM-urile beneficiau acum de spa țiul vital de dezvoltare de care aveau nevoie
(serviciile devenind domeniul predilect al întreprinderilor mici și mijlocii).
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
193
193 Conform datelor oferite de Comisia European ă, în 2003 în Uni unea Europeana erau
înregistrate 19,3 milioane de IMM-uri (inclusiv Zona Economic ă European ă – EEA și
Elveția) care angajau 140 milioane de oameni (Tabelul 1). Îns ă, deși numărul de IMM-uri
este similar în America și Europa (Tabelul 2), studiile efectuate de Comisia European ă
indică numai o treime din IMM-uri ca urm ărind creșterea economic ă și 40% care urm ăresc
doar consolidarea și rămânerea pe pia ță. Iată cum compara ția menționată mai sus între vârsta
primelor 500 de companii din Europa și America câ știga mult în relevan ță.
Tabelul 1
IMM-urile și întreprinderile mari în Europa celor 19, 2003
IMM Ma ri Total
Număr întreprinderi
Angajați
Angajați pe companie
Cifra de afaceri (C.A.) pe companie Procentul exporturilor în C.A. Valoare ad ăugată pe angajat
Procentul costurilor salariale în valoare adăugată (1 000)
(1 000)
Milioane €
%
€ 1 000
% 19 270
97 420
5
0.9
12 55 56 40
42 300
1 052
319.0
23
120
47 19 310
139 710
7
1.6
17 75 52
Sursa: Comisia European ă.
Tabelul 2
Compara ție IMM-uri în Europa-19, SUA, Japonia
Europa-19 (2003) SUA (2000) Japonia (2001)
Angajați pe firmă 197 6 8
IMM (1 000) 19270 21164 4690
Micro 17820 19988 N/A
Mici 1260 1009 N/A
Mijlocii 180 167 N/A
Mari 40 59 13
Sursa: Comisia European ă.
3. Elemente de influen ță în dezvoltarea antreprenoriatului
O teorie indic ă ciuma bubonic ă a secolului 14 ca determinant ă a condițiilor necesare
ridicării unei clase de mijloc incipiente, ca urmare a dispari ției unei treimi din nobilimea
europeană. Acest lucru ar fi l ăsat loc aproprierii de c ătre supravie țuitori a unor p ărți din
domeniile vechilor proprietari. De asemenea, mâna redus ă de lucru a determinat competi ția
moșierilor pentru atragerea lucr ătorilor, ceea ce a dus la îmbun ătățirea condi țiilor de lucru
ale acestora.
O teorie mai pu țin morbid ă leagă apariția antreprenoriatului de începuturile erei
industriale. Dezvoltarea tehnol ogiei a permis diversifi carea capitalului de baz ă-pământul, cu
alte mijloace de produc ție. Cererea crescut ă de forță de muncă și interdependen țele economice
au stimulat în mod accelerat de zvoltarea mediului urban, care, la rândul lui, a stimulat educa ția
și cercetarea, care, la rândul lor, au creat premisele progresului societ ății în ansamblu.
Eseistul american Paul Graham descrie dezvoltarea antrepre noriatului în felul
următor: pentru a- și putea p ăstra roadele muncii în fa ța cotropitorilor, agricultorii din
vechime au descoperit c ă este mult mai u șor să o facă în colectivitate, retr ăgându-se în
spatele zidurilor ora șelor-cetate. O popula ție concentrat ă pe o arie foarte restrâns ă a facilitat
diviziunea rapid ă a muncii, ducând la specializarea artizanilor și la crearea de produse din ce
în ce mai bune. Ace ști artizani au reu șit în timp s ă strângă averi din ce în ce mai mari,
putându-se compara sau chiar dep ășind averile proprietarilor de p ământ odat ă cu explozia
comerțului din perioada renascentist ă. Urcarea pe scara social ă a comercian ților de la ora șe a
oferit un exemplu și o alternativ ă viabilă restului popula ției ce înc ă trăia în servitute pe
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
194
194domeniile marilor proprietari de p ământ. Avansând în epoca modern ă, Graham observ ă ca
inițiativă antreprenorial ă apare numai atunci când statul garanteaz ă proprietatea și duce o
politică de interven ție minimă în economie. Utopia comunismului demonstreaz ă acest lucru
foarte bine: nimeni nu este dispus s ă lucreze dezinteresat spre binele întregului – ceea ce a
dus la dispari ția treptat ă a inova ției în economiile planificate și la o fatal ă lipsă de
competitivitate pe plan interna țional. Făcând o paralel ă cu universul școlar, Graham spune
că societatea avanseaz ă numai atunci când „tocilarilor” (the geeks) nu li se vor mai fura
sanvișurile de c ătre „golani” (the bullies). Cu alte c uvinte, numai când omul poate dispune
pe deplin de roadele muncii sale va avea motiva ția necesar ă pentru a crea.
4. Antreprenoriatul în Uniunea European ă și România
La Lisabona, în 2000, Consiliul European a stabilit o agend ă pentru stimularea
IMM-urilor în Uniune și încurajarea spiritului antreprenorial. Aceasta cuprinde 10 capitole
importante:
1. educația și studiul practic pentru antreprenoriat;
2. micșorarea costurilor de înfiin țare a unei companii;
3. o legislație îmbunătățită;
4. disponibilitatea mâinii de lucru talentate;
5. facilități crescute pentru accesul la internet;
6. randamentizarea avantajelor oferite de pia ța comună;
7. mediul financiar;
8. îmbunătățirea capacit ăților tehnologice ale IMM-urilor;
9. susținere pentru micile afaceri și oferirea de modele e-business de succes;
10. inițiativa crescut ă la nivelul reprezentan ților UE și la nivel na țional.
Totuși, deși este acum v ăzut ca un lucru necesar, crearea unei mentalit ăți
antreprenoriale în Europa este dificil ă din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, b ătrânul continent are o tradi ție de protec ție socială. În special în
țările nordice, exist ă o cultur ă a egalității sociale și a șanselor egale de a urca treptele
societății. Studii statistice au ar ătat că copiii unei familii suedeze au șanse mai mari s ă
câștige mai mult decât p ărinții lor (deși nu cu mult mai mult) decât au copiii unei familii din
Statele Unite(5). Transpus la scara întregii Uniuni Europene, mai pu țin de 10% din salaria ți
fac pasul spre crearea propriei afaceri, de și ceva mai pu țin de jum ătate din totalul
responden ților au declarat c ă sunt în favoarea ideii de a fi propriul șef(6). Mai mult chiar,
același studiu relev ă că mai puțin de 4% din europeni devin antreprenori sau î și exprimă
intenția de a urma aceast ă cale în viitorul apropiat – comparat cu un num ăr de trei ori mai
mare în Statele Unite. La aceasta se adaug ă și faptul c ă deși doar o treime din IMM-urile
europene declar ă că urmăresc creșterea, doar o mic ă parte reu șesc să atingă acest obiectiv.
Iată și restul motivelor datorit ă cărora Europa înc ă nu își folosește pe deplin
potențialul antreprenorial:
1. Mobilitatea pe pia ța muncii: datorit ă multitudinii de limbi, culturi și reguli din
interiorul „pie ței comune” a Uniunii Europene, este mult mai dificil ă deplasarea
mâinii de lucru f ără a se adapta la condi țiile locale (un exemplu extrem este
Belgia, unde este greu s ă te angajezi dac ă nu cunoști ambele limbi oficiale ale
unei țări cu o foarte mic ă întindere). Adaptarea la culoarea local ă presupune
dificultăți și pentru companiile care vor s ă se extind ă în interiorul Uniunii, sub
forma costurilor.
2. Concuren ța de pe pia ța învățământului superior: Europa, în ciuda m ărimii sale,
nu reușește să atragă cei mai ambi țioși studenți în universit ățile sale. Pe lâng ă
universități se dezvolt ă centrele de cercetare ce pot da na ștere la o multitudine de
inovații cu mare poten țial economic. Acest lucru îl face America cu mult succes.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
195
195 3. Legislația care ofer ă o mult prea mare protec ție salariatului în detrimentul
angajatorului (Belgia și Franța sunt exemple concludent e). Reducerea certitudinii
rămânerii într-un post mai mult sau mai pu țin bine pl ătit va oferi multora
impulsul necesar de a c ăuta ceva mai bun.
4. Atitudinea protectiv-paternalist ă promovat ă în institu țiile de înv ățământ
inoculeaz ă proaspe ților absolven ți reflexul de a apar ține permanent unei
organizații care să îi protejeze. Pu țini sunt aceia care î și doresc pornirea propriei
afaceri dup ă absolvire, c ăutând în schimb s ă se angajeze “într-o multina țională”.
5. Barierele de intrare: dureaz ă mult mai mult în Europa s ă inițiezi o afacere și sunt
mult mai multe condi ții de îndeplinit (ca de exemplu capitalul social necesar). La
aceasta se adaug ă birocrația excesiv ă odată ce te afli pe pia ță.
6. Lipsa capitalului de risc (venture capital): dup ă cum am men ționat mai sus,
există o tendință majoră printre micii întreprinz ători europeni de a nu pl ănui să
își dezvolte afacerea sau cel mult de a face eforturi de consolidare a acesteia.
Doar o mic ă parte urm ăresc creșterea economic ă. Acest mediu nu este deloc
propice pentru atragerea și propagarea capitalului de risc, care urm ărește
valorificarea mult superioar ă a produselor sau modelelor noi de afaceri. De și
investițiile de acest gen presupun riscuri mari, câ știgurile sunt pe m ăsură. Mai
concret, capitalul de risc lucreaz ă cu acei oameni care doresc s ă se îmbog ățească
repede. În genere, se poate argumenta c ă un antreprenor care atrage capital de
risc urmărește să câștige în câ țiva ani ceea ce ar putea câ știga în 40 lucrând ca
salariat, optând pentru concentrarea stresului și orelor de munc ă într-un interval
de timp mult restrâns.
România, membr ă a Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, se încadreaz ă
în tendințele europene prin procesul de integrare și convergen ța către piața comună. Cu toate
acestea, ca o economie care încearc ă să prindă din urmă valul țărilor dezvoltate și să nu
admitem – s ă iasă din sărăcie – necesitatea cre ării de noi afaceri este mult mai stringent ă.
Este o situa ție des întâlnit ă în țările „în curs de dezvoltare” unde mul ți oameni devin
antreprenori din nevoie(7). Lipsa unei legisla ții clare duce îns ă la apariția multor firme ce
acționează într-o zon ă gri a economiei și formeaz ă cultura antreprenor iatului gri. Exist ă
multe exemple în țara noastr ă de firme aparent prospere, dar care nu înregistreaz ă profit, de
contracte câ știgate de firme ale unor proprietari cu diverse afilieri politice sau de corup ție la
nivelul administra ției sau juridicului.
Deși antreprenoriatul gri este probabil inevitabil într-o economie de pia ță încă
nematurizat ă, pe termen mediu și lung acest fenomen duce la inhibarea concuren ței
sănătoase și la diminuarea capacit ății firmelor române ști de a fi competitive pe plan extern.
România are exemple de antreprenoriat de succes la nivel interna țional în special în
domeniul tehnologiei informa ției. Aici speciali știi români au putut lua un start de pe pozi ții
cât de cât egale cu restul lumii. Baza capacit ății de produc ție a reprezentat-o aproape
exclusiv capitalul uman și cunoștințele pe care acesta le de ține. În mare parte, mai ales în
perioada 1990-2000 de cre ștere accelerat ă a sectorului, s-a pus accent pe tehnologia
„open-source”, lucru ce a facilitat acces ul gratuit la uneltele necesare crea ției tuturor celor
care erau interesa ți.
Pe ansamblu îns ă, principalul obstacol în calea competitivit ății pe plan extern este
lipsa de know-how. Acesta este lucrul de care se plânge cel mai des un poten țial investitor
străin atunci când vine în contact cu managerii români. Nu exist ă experien ța mediului de
afaceri (mul ți nu știu cum să structureze un contract) și nu de pu ține ori bancherii occidentali
amintesc de „hand-holding” (a ține de mân ă) atunci când au investi ții în derulare în estul
Europei – ei referindu-se la suportul logis tic sporit (sau total) pe care sunt nevoi ți să-l ofere
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
196
196partenerilor. Dac ă la nivelul firmelor mari acest cost de timp și implicit bani se poate
justifica, la nivelul unei IMM poate însemna diferen ța dintre un contract avantajos sau nu.
Soluția pentru remedierea acestei lipse de experien ță ar putea fi dat ă de investitorii
dispuși să riște, cei care investesc capital de risc (venture capital). Fondurile private de
investiții ce activeaz ă în România însumeaz ă o putere investi țională de aproximativ €300
milioane, ceea ce este foarte pu țin(8). Adăugat situa ției europene pe ansamblu, faptul ce
îngreuneaz ă și mai mult p ătrunderea acestui gen de servicii financiare este dat și de
imaturitatea pie ței de capital: valorificarea pozi țiilor deținute în companiile române ști se
face în general prin tranzac ții private și mai rar pe pia ța publică de acțiuni. Dar pentru a
putea face investi ția inițială, este nevoie de o companie care dore ște să se dezvolte conform
unui plan ambi țios, – iar acest gen de companii sunt extrem de pu ține. Românilor le trebuie
în primul rând curajul de a ini ția și apoi de a inova.
Note
(1) În „The Theory of Economic Development” Schumpeter sus ține ca bancherul
este acela care î și asumă riscul investi ției antreprenoriale.
(2) În prezentarea „A vision for SME par ticipation in European technology
platforms: the SME pact for large RTD projects” sus ținută de Kevin Korti cu
aportul „Federa ției Europene pentru IMM-urile din Domeniul Tehnologiei
Avansate” la Vienna ETP Conference (2006).
(3) Pe larg în lucrarea lui Leo-Paul Dana, „Asian Models of Entrepreneurship. From
the Indian Union and the Kingdom of Ne pal to the Japanese Archipelago”;
World Scientific, 2007.
(4) Pe larg în studiul lui David B. A udretsch, „Knowledge, Globalization, and
Regions: An Economist's Perspective”, 2002.
(5) Pe larg în seria Focus „Meritocracy in America” a revistei The Economist, 29
Decembrie 2004 și articolul „The rights and wrongs of the American model” din
aceeași revistă, 15 Iunie 2006.
(6) Mai mult în studiul Eurobarometer, publicat de Comisia European în 2003.
(7) Studiul se apleac ă în general asupra economiilor emergente din Asia, unde din
cauza sărăciei și lipsei de oportunit ăți de angajare oamenii sunt nevoi ți să inițieze
o activitate economic ă pe cont propriu pentru a- și asigura existen ța – „The
necessity of innovation”, Global Entrepreneurship Monitor, 2006.
(8) Estimație bazată pe studiul „Foreign Direct I nvestment in Romania” publicat de
Larive România.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
197
197
Bibliografie
Lefter, V., „Resursele umane și managementul competitiv al organiza ției”; Economie
teoretică și aplicată nr. 1 / 2006
Vaduva, S., (2004), Antreprenoriatul ; Editura Economic ă
Lefter, V., (1999) Managementul Resurselor Umane ; Editura Economic ă
Nicolescu, O., (2001) Managementul întreprinderilor mici și mijlocii ; Editura Economic ă
Lefter, V., & Manolescu, A., (2007) Managementul Resurselor Umane ; Editura Economic ă
Handy, Ch., (2007) Elefantul și puricele ; Codecs
Handy, Ch., (2007) Epoca rațiunii; Codecs
Handy, Ch., Pelerina goal ă; Codecs 2007
Robinson A., Schroeder, D., (2006) Ideile nu costa ; Curtea Veche
The Economist, The search for talent ; 7-13 October 2006
Johnson D., Turner, C., (2006) European Business, 2nd edition ; Routledge
Dana, L.-P., (2007) Asian Models of Entrepreneurship. From the Indian Union and the
Kingdom of Nepal to the Japanese Archipelago ; World Scientific
Friedman, Th., (1999) The lexus and the olive tree ; HarperCollins
Friedman, Th., (2006) The World Is Flat: A Brief History of the Twenty-First Century ;
HarperCollins
Furham, A., (2005) The people business ; Palgrave Macmillan
Maier, Corinne, (2005) Bonjour Laziness ; Orion
Stiglitz, J. (2002) Globalization and its discontents ; Penguin Books
Connor, J., Sears, L., (2005) Why work is weird ; Marshall Cavendish
Benko, Cathleen, Weisberg, Anne, (2007) Mass career customization ; Harvard Business
School Press
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
198
198ANALIZA REGIONAL Ă A INEGALIT ĂȚII
VENITURILOR. CAZUL ROMÂNIEI
Delia ȚÂȚU
Asistent universitar doctorand
Răzvan BĂRBULESCU
Asistent universitar doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Inegalitatea poate fi privit ă atât ca o problem ă economic ă, cât și ca o
problemă socială și politică, fiind analizat ă pe baza structurii distribu ției veniturilor, a
efectelor sale asupra cre șterii economice, a stabilit ății sociale etc. Aceast ă lucrare
abordează problematica inegalit ății veniturilor la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare
economic ă din România, în perioada 2000-2005, încercând s ă depisteze existen ța unui
proces de convergen ță reală în cadrul acestora.
Cuvinte-cheie: inegalitatea veniturilor, convergen ță reală, analiză regională
Clasificarea REL: 17E, 10B
I. Creșterea economic ă și inegalitățile regionale
Motivul pentru care cre șterii economice i se acord ă o importan ță deosebită în cadrul
literaturii de specialitate este faptul c ă aceasta creeaz ă premizele realiz ării unor obiective
majore, precum ie șirea din s ărăcie a țărilor slab dezvoltate sau ridicarea standardului de
viață în țările dezvoltate. Pentru ob ținerea efectelor pozitive ale cre șterii economice aceasta
trebuie să fie însoțită de creșterea productivit ății, investi ții în capital uman, investi ții în
tehnologie, corelarea politicilor macroeconomice. Orice cre ștere economic ă presupune și
anumite costuri generate de necesitatea ajust ărilor rapide, mai ales costuri sociale suportate
de cei care nu au posibilitatea s ă se adapteze în timp util la noile cerin țe ale economiei.
Creșterea economic ă nu trebuie privit ă ca o simpl ă creștere a unor indicatori macroeco-
nomici fără să ținem cont de externalit ățile pe termen lung. Astfel, trebuie s ă se ia în
considerare și efectele pe care cre șterea venitului le genereaz ă, corelate cu mecanismele de
generare a acestei cre șterii.
Inegalitatea poate fi privit ă atât ca o problem ă economic ă, cât și ca o problem ă
socială și politică. Aspectele ce se desprind din natura economic ă a inegalit ății par a fi mai
importante și determinante. Inegalitatea se poate observa din analiza structurii distribu ției
veniturilor, a efectelor sale asupra cre șterii economice, a stabilit ății sociale etc.
O sinteză a studiilor care analizeaz ă legătura dintre cre ștere economic ă și inegalitatea
veniturilor relev ă existența a trei canale de transmisie a efectelor interac țiunii dintre cele
două variabile:
¾ Abordarea clasic ă (Kaldor, 1957: pp. 591-624 și Bourguignon, 1981: pp
1469-75) arat ă că înclinația spre economisire a țărilor bogate este mai mare
decât cea a țărilor sărace, conducând la concluzia c ă un grad mai ridicat al
nivelului ini țial al inegalit ății va genera economii agregate mai mari, acumulare
de capital și creștere economic ă;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
199
199 ¾ Abordarea modern ă (Persson și Tabellini, 1991; Alesina și Rodrik, 1994: pp
465–90) consider ă că inegalitatea are un impact negativ asupra cre șterii, enun țând
următoarele canale: inegalitatea încurajeaz ă dezvoltarea activit ăților de „rent seking” ce
reduc securitatea drepturilor de proprietate; societ ățile inegale sunt mult mai vulnerabile la
dificultățile care apar în cazul ac țiunilor colective – reflectate, în special în instabilitate
politică, înclinația spre politici redistributive populiste sau o mai mare volatilitate a
politicilor – toate acestea mic șorând ritmul de cre ștere; alegătorul median din cadrul unei țări
ce înregistreaz ă un grad mai ridicat de inegalitate este relativ mai s ărac și suportă taxe mai
ridicate; dac ă inegalitatea veniturilor coexist ă cu imperfec țiunile pie ței de credit, persoanele
mai sărace sunt incapabile s ă investeasc ă în capitalul fizic și uman, având consecin țe adverse
pentru cre șterea pe termen lung;
¾ „modelul unificat” asigur ă o reconciliere intertemporal ă a celor dou ă abordări
precedente. El consider ă că abordarea clasic ă este valabil ă la niveluri sc ăzute ale venitului, dar
nu în stadii ridicate ale dezvolt ării economice. În faza ini țială a dezvolt ării, inegalitatea va
încuraja cre șterea, deoarece capitalul tehnic este rar, iar acumularea acestuia necesit ă economii.
Astfel, inegalitatea veniturilor va genera economii ridicate și creștere. În fazele ulterioare ale
dezvoltării economice, capitalul uman devine principalul motor al cre șterii, iar inegalit ățile vor
avea un impact negativ asupra acumul ării acestuia (Galor, 2000: pp. 706-12).
Existența inegalit ăților poate fi reflectat ă prin testarea existen ței unui proces de
convergen ță reală atât la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene, dar și la nivel
regional. Cu alte cuvinte, poate o țară din Europa Central ă și de Est să parcurgă un proces de
convergen ță reală în raport cu nivelul mediu al veniturilor din Uniunea European ă, în
condițiile existen ței unui proces de divergen ță între diferite regiuni ale acesteia?
Ipoteza convergen ței reale a fost ini țial formulat ă ca o rela ție invers propor țională
între rata de cre ștere a productivit ății și nivelul ini țial al acesteia. Dar, cum disparit ățile
dintre diferite regiuni au fost explicate prin diferen țele de productivitate, ipoteza
convergen ței reale poate fi definit ă ca o relație inversă între creșterea PIB-ului real și nivelul
său inițial. Aceasta este convergen ța necondi ționată, care sus ține că țările sărace, care au
acces la tehnologie, pot s ă ajungă din urmă țările bogate, datorit ă unor ritmuri de cre ștere
ridicate.
Problema convergen ței sau a divergen ței a fost analizat ă în cadrul modelului
neoclasic de cre ștere economic ă (Solow, 1956: pp. 65-94) care sus ține că producția pe
lucrător din diferite țări sau regiuni converge atunci când țările (regiunile) au de țin același
nivel tehnologic, sistem de preferin țe și sistem legal și instituțional. Astfel diferen ța dintre
venitul de la nivel na țional sau regional desipare în timp. Modelele de cre ștere endogen ă
(Romer, 1990:pp 71-102) sus țin că nivelul venitului este influen țat în principal de factori
specifici fiec ărei țări (regiuni) și că în aceste condi ții țările (regiunile) vor converge spre
propriul nivel al venitului la starea sta ționară.
Testarea empiric ă a acestor ipoteze a condus la definirea cantitativ ă a două tipuri de
convergen ță reală:
– convergen ța de tip β- care arat ă că pe termen lung, în contextul ipotezei
convergen ței absolute , economiile s ărace tind s ă crească mai repede decât cele
mai bogate, iar în contextul ipotezei convergen ței condiționate, acela și
fenomen în func ție de anumi ți factor determina ți;
– convergen ța de tip σ- care arat ă o variație descresc ătoare a nivelului venitului
pe locuitor într-un grup de țări.
Această lucrare se va axa pe testarea ipotezelor convergen ței necondi ționate la
nivelul regiunilor de dezvoltare din România.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
200
200II. Testarea diminu ării inegalit ăților regionale din România
Pentru eviden țierea inegalit ăților la nivel regional și identificarea existen ței unui
proces de diminuare a acestora s-a realizat o analiz ă regională pe cazul României pentru anii
2000-2004 (perioad ă în care România a înregistrat cre ștere economic ă), pe baza datelor
furnizate de Eurostat.
Din cele opt regiuni de dezvoltare, cea care înregistreaz ă cel mai mare PIB este
regiunea Bucure ști-Ilfov. Aceasta va fi utilizat ă, în continuare, ca termen de compara ție
pentru calcularea ponderilor, cât și ca nivel țintă pentru eviden țierea procesului de
convergen ță a celorlalte regiuni.
Tabelul 1
Ponderea PIB-ului pe locuitor fa ță de regiunea de dezvoltare Bucure ști-Ilfov
Regiune/An 2000 2001 2002 2003 2004
N-V 0,45 0,46 0,46 0,50 0,51
Centru 0,52 0,52 0,52 0,54 0,54
N-E 0,34 0,35 0,35 0,37 0,36
S-E 0,43 0,42 0,42 0,44 0,47
S-Muntenia 0,40 0,39 0,39 0,41 0,44
S-V Oltenia 0,41 0,42 0,39 0,43 0,44
V 0,50 0,53 0,52 0,57 0,59
Sursa: Calculele proprii bazate pe datele furnizate de Eurostat
Din tabelul 1. se pot observa diferen țele de venit dintre celelalte regiuni și regiunea
București-Ilfov, diferen țe ce se men țin pe toat ă perioada analizat ă. De asemenea, diferen țe
există și între celorlalte regiuni, dar nivelul disparit ăților este mult mai mic. Cea mai mic ă
pondere o de ține regiunea Nord-Est, iar cea mai ridicat ă regiunile Centru și V. Pentru a se
evidenția procesul de convergen ță pe baza ponderilor se realizeaz ă o analiză în funcție de
modificarea acestora de-a lungul perioadei analizate.
Tabelul 2
Procesul de convergen ță pe baza modific ării ponderilor
Regiune/An 2001-2000 2002-2001 2003-2002 2004-2003 2004-2000
N-V 0,008 0,006 0,034 0,012 0,060
Centru 0,001 0,005 0,021 -0,004 0,024
N-E 0,015 0,000 0,014 -0,012 0,018
S-E -0,008 -0,003 0,018 0,036 0,042
S-Muntenia -0,007 -0,004 0,024 0,028 0,040
S-V Oltenia 0,011 -0,032 0,044 0,008 0,031
V 0,027 -0,003 0,047 0,022 0,093
Sursa: Calculele proprii bazate pe datele furnizate de Eurostat
Rezultatele relev ă un grad foarte redus al procesului de convergen ță, în unele cazuri
diferența dintre regiuni înregistrând cre șteri (regiune Nord-Est în perioada 2004-2003,
regiunea Sud-Est în perioada 2002-2000, regiunea Sud-Vest – Oltenia în majoritatea anilor,
regiunea Centru în perioada 2004-2003). Pentru a capta efectul final, s-a realizat și o
comparație 2004-2000. Astfel cea mai semnificativ ă recuperare a decalajului fa ță de regiune
București-Ilfov o înregistreaz ă regiune Vest, urmat ă de regiunea Nord-Vest. Cea mai mic ă
recuperare se înregistreaz ă în cazul regiunii Nord-Est.
Pornind de la aceste analiz ă s-a realizat testarea ipotezelor de convergen ță reală:
convergen ța de tip β și convergen ța de tip σ.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
201
201 Testarea convergen ței β s-a realizat din dou ă perspective. Prima se refer ă la
relația negativ ă existentă între nivelul ini țial al PIB-ului și ritmurile de cre ștere, iar cea de-a
două se referă la relația negativ ă dintre decalajul de PIB recuperat de cele șapte regiuni fa ță
de regiunea Bucure ști-Ilfov.
Conform modelelor de cre ștere economic ă, pentru a determina viteza cu care o
țară se îndreapt ă spre starea sta ționară, trebuie s ă plecam de la urm ătoarea ecua ție:
)yln y(ln gt*
y −β≈ ,
unde g y este ritmul de cre ștere, iar β arată ce parte din distan ța până la starea sta ționară este
acoperită în perioada analizat ă .
Pentru a calcula β trebuie estimat ă ecuația:
0 1 0
0Tyln
yyln
T1α+α= , iar )T 1ln(
T1
1α+−=β ,
unde variabila explicat ă este rata medie de cre ștere a PIB/locuitor în perioada T-0, iar
variabila explicativ ă este nivelul PIB/locuitor în perioada 0. Dac ă parametru 1α este
negativ, procesul de convergen ță există.
y = 2,5999x – 13,923
R2 = 0,164
012345678
7 7,1 7,2 7,3 7,4 7,5 7,6nivel inițial al PIB-ului pe locuitor (valoare logaritmat ă)ritm mediu de cre ștere al PIB-ului pe
locuitor (2000-2004)
Figura 1. Testarea ipotezei de convergen ță necondiționată
de tip β(în varianta ritmurilor de cre ștere)
După cum se poate observa nu putem vorbi de un proces de convergen ță de tip β,
relația dintre ritmul de cre ștere și nivelul ini țial al PIB-ului pe locuitor la nivel regional este
una pozitiv ă.
Aceleași concluzii se desprind și în cazul test ării ipotezei convergen ței de tip β pe
baza vitezei de recuperare a decalajelor . Pentru aceasta s-a pornit de la ecua ția:
0 1 0 0 T yln )yln y(ln α+α=−
unde Ty reprezint ă ponderea PIB-ului pe locuitor fa ță de cea mai bine clasat ă regiune la
momentul final, iar 0y reprezint ă ponderea ini țială a PIB-ului pe locuitor fa ță de cea mai
bine clasat ă regiune. Rezultatele ob ținute în urma estim ării acestei ecua ții sunt prezentate în
figura 2
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
202
202y = 0,2053x – 0,0449
R2 = 0,2456
00,020,040,060,080,1
0,3 0,35 0,4 0,45 0,5 0,55 nivelul initial al PIB-ului pe locuitor (pondere din regiunea Bucure ști-Ilfov)decalajul recuperat de regiuni în perioada
2000-2004
Figura 2. Testarea ipotezei de convergen ță necondiționată de tip β
(în varianta decalajului recuperat)
În partea final ă a studiului este testat ă ipoteza convergen ței de tip σ, pentru a
determina dac ă regiunile au reu șit în aceast ă perioadă să reducă diferențele dintre ele. Pentru
aceasta se analizeaz ă dispersia venitului prin estimarea tr endului abaterii standard a PIB-ului
pe locuitor. De și regiunile mai pu țin dezvoltate ar trebui s ă crească mai repede, dispersia
venitului dintre acestea trebuie s ă se reducă în mod sistematic.
y = 0,0059x – 11,603
R2 = 0,9528
0,140,1450,150,1550,160,1650,17
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Aniabaterea standard a PIB-ului pe
locuitor (valoare logaritmat ă)
Figura 3. Testarea ipotezei de convergen ță de tip σ
Nici acest tip de convergen ță nu este realizat în cazul regiunilor de dezvoltare din
România în perioada 2000-2004, fapt relevat de existen ța unui trend cresc ător, diferen țele
dintre veniturile regiunilor tinzând s ă se mărească.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
203
203
Bibliografie
Alesina, A., and D. Rodrik, 1994, „Dis tributive Politics and Economic Growth,” Quarterly
Journal of Economics , Vol. 109, pp 465–90.
Bourguignon, F., 1981, „Pareto Superiority of Un egalitarian Equilibrium in Stiglitz’s Model of
Wealth Distribution with Convex Saving Function,” Econometrica , Vol. 49, pp.1469–75
Galor, O., 2000, „Income Distribution and the Process of Development,” European
Economic Review , Vol. 44, pp. 706–12.
Kaldor, N., 1957, “A Model of Economic Growth,” Economic Journal , Vol. 67, pp.591-624.
Persson, T. și Tabellini,G., 1991 “Is Inequality Harmfu l for Growth? Theory and Evidence”,
National Bureau of Economic Research Working Paper, nr. 3599
Romer, Paul M., 1990, “Endoge nous Technological Change,” Journal of Political Economy ,
October 1990, 98 (5), pp. 71–102.
Solow, R., 1956,”A Contribution to the Theory of Economic Growth”, Quarterly Journal of
Economics 70, pp. 65-94
*** www.ec.europa.ec/eurostat
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
204
204ROLUL ȘI IMPACTUL ECONOMIC
AL VENITURILOR REPATRIATE
DE CĂTRE IMIGRAN ȚI
Carmen N ĂSTASE
Conferențiar universitar doctor
Carmen BOGHEAN
Lector universitar drd.
Florin BOGHEAN
Lector universitar drd.
Universitatea „ Ștefan cel Mare”, Suceava
Rezumat. Imigrația interna țională pe scar ă largă este unul din simptomele
progresului lent al dezvolt ării și a expectan țelor scăzute referitoare la angajare și la un
nivel de trai mai ridicat în țara de origine. Totu și, pentru multe țări în dezvoltare, banii
expediați acasă de imigran ții care lucreaz ă în străinătate devin o surs ă important ă de
schimb valutar. Ace ști bani reprezint ă venituri private și o modalitate de a îmbun ătăți
condițiile de trai ale multor gospod ării sărace din țările destinatare. De și obiectivul capital
de politic ă economic ă trebuie s ă fie remedierea cauzelor ce stau la baza imigra ției prin
output și creștere a productivit ății, și prin crearea de locuri de munc ă în țările de ba ștină,
expedierile de bani c ătre casă sunt într-o oarecare m ăsură o contribu ție potențială la
necesitățile de finan țare extern ă a țărilor de origine ale imigran ților. O provocare pentru
strategii de politici economice este cum s ă utilizeze acest poten țial în cadrul unei strategii
mai largi de dezvoltare și să canalizeze expedierile de venituri c ătre casă, pe cât posibil,
spre utiliz ări productive. Țările dezvoltate pot sprijini efor turi de maximizare a impactului
de dezvoltare al expedierilor de bani de c ătre imigran ți prin reducerea costurilor la
transferurile de expediere și prin eficientizarea canalelor de transfer. Țările de origine și
țările adoptive pot de asemenea colabora pe ntru a crea stimulente ca imigran ții talentați să
se întoarc ă acasă după câțiva ani de munc ă în străinătate, pentru a consolida baza de
resurse umane locale utilizându- și experien ța și abilitățile dobândite în str ăinătate. Într-
adevăr, gestionarea mobilit ății interna ționale a for ței de munc ă, în special între țările
dezvoltate și țările în dezvoltare mai avansate, pe de o parte, și țările sau economiile mai
sărace cu mase mari de for ță de munc ă în exces, pe de cealalt ă, ar putea constitui un
element-cheie al parteneriatului global pentru dezvoltare.
Cuvinte-cheie: relația religie-economie, economia bazat ă pe cunoștințe, organiza ții
religioase, parteneri sociali
Clasificare REL: 10G
Din pricina raport ărilor incomplete, datorate faptului c ă o propor ție însemnat ă din
veniturile repatriate de imigran ți circulă prin canale informale, se crede c ă nivelul lor real
este mult mai mare decât cel înregistrat în statisticile balan țelor de pl ăți. Pragurile minime
din înregistr ările oficiale semnific ă și faptul c ă multe țări nu înregistreaz ă toate influxurile
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
205
205 de venituri repatriate. Într-adev ăr, se estimeaz ă că veniturile repatriate neînregistrate se
ridică la cel puțin 50% din totalul fluxurilor înregistrate (Banca Mondial ă 2006: pp.88-89).
Veniturile înregistrate repatriate de c ătre imigran ți având ca destina ție țări în
dezvoltare au crescut consider abil de la începutul anilor '90. Ele s-au cvadruplat între 1990 și
2004, devenind o surs ă din ce în ce mai important ă de valută străină pentru aceste țări (fig.
1). În anul 1990, nivelul acestor venituri a reprezentat cam jum ătate din influxurile APD
(ajutor public pentru dezvolta re), apropiindu-se de nivelul influxurilor ISD (investi ții străine
directe). În consecin ță, ele au crescut mai lent – de și mai constant – decât ISD, dar mai rapid
decât APD, și începând cu 1996 au dep ășit APD cu o marj ă crescătoare.
Per total, influxurile de venituri repatriate în țările în dezvoltare au fost mai stabile
decât câștigurile ob ținute de aceste țări din exporturi, din influxuri de ISD, alte influxuri de
capital privat și APD. Spre deosebire de fluxurile de capital privat, acestea nu fluctueaz ă
odată cu tendin țele piețelor de capital, nici nu scad atunci când performan țele economiilor
naționale ale țărilor recipiente intr ă în regres. De fapt, venitur ile repatriate au continuat s ă
crească la începutul noului mileniu, când ISD au ar ătat o volatilitate considerabil ă ca urmare
a perspectivelor slabe ale economiei globale (fig. 1). Într-adev ăr, repatrierile de venituri se
comportă adesea conform unui tipar contraciclic , deoarece persoanele care repatriaz ă
venituri tind s ă-și intensifice transferur ile în vremuri de criz ă economic ă sau dezastre
naturale în țările lor de origine. Totu și, într-o oarecare m ăsură, veniturile repatriate ale
imigranților sunt și un fenomen care se produce din motive de diversificare a portofoliului,
caz în care tind s ă aibă un comportament prociclic.
China și Insulele Filipine ne ofer ă două exemple referitoare la modul în care
repatrierile de venituri pot reac ționa la schimb ări dramatice survenite în activitatea
economic ă și în climatul investi țional din țările recipiente, în mod similar cu fluxurile de
capital. Influxurile de venituri repatriate c ătre China în ultimii ani au fost par țial motivate de
speculații referitoare la rata de schimb a monedei na ționale și s-au comportat prociclic
datorită creșterii economice rapide din țara respectiv ă. În mod similar, fluxurile de astfel de
venituri c ătre Filipine au crescut sus ținut odată cu îmbun ătățirea climatului investi țional la
începutul anilor '90, dar au devenit mai volatile dup ă criza financiar ă de la sfâr șitul anilor
'90. Compara ții inter-țări ne arat ă de asemenea c ă repatrierile de venituri sunt afectate de
climatul investi țional din țările recipiente (OCED, 2003: pp.33-35), dar per ansamblu s-a
descoperit c ă fluxurile de venituri repatriate sunt mai pu țin volatile și prociclice decât
influxurile de valute str ăine provenite din alte surse (FMI, 2005: pp.12).
O altă particularitate a veniturilor repatriate de c ătre imigran ți este faptul c ă acestea
reprezintă în mod tipic o form ă de venit casnic adi țional în țările recipiente, asupra folosirii
căruia guvernul exercit ă un control redus. Acest fapt face dificil ă integrarea uzului acestor
venituri într-o strategie de finan țare a dezvolt ării. Pe de alt ă parte, aceste venituri sunt mai
puțin costisitoare pentru țara recipient ă decât influxurile de valut ă străină din alte surse,
deoarece ele nu genereaz ă pasive vis-à-vis de țara de origine, cum ar fi pl ăți ale dobânzilor
în cazul instrumentelor de creditare, condi ționalitatea în cazul subven țiilor oficiale sau
repatrierile de profit în cazul ISD.
În contrast cu expedierile de bani ale imigran ților, fluxurile de ISD sunt urmarea
unei evalu ări globale a oportunit ăților de profit. Dac ă sunt bine gestionate, ISD, în special în
sectorul industriilor manufacturiere, pot ajut a economiile în dezvoltare beneficiare s ă profite
de oportunit ățile oferite de globalizare. Din punctul de vedere al țărilor în dezvoltare cu o
piață autohton ă mică sau cu exces de for ță de munc ă, ISD le ofer ă o posibilitate de a face
parte din re țelele interna ționale de produc ție. Ca urmare, drept recunoa ștere a acestui
potențial, multe țări au liberalizat intr area partenerilor afilia ți ai companiilor transna ționale
și au accelerat eforturile de a atrage ISD prin oferirea de stimulente fiscale, financiare și
materiale. Dar mai multe ISD nu au automat drept rezultat venituri interne mai mari,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
206
206capacități de produc ție extinse sau o cre ștere economic ă mai rapid ă. Impactul lor depinde în
mare parte de gradul în care investi ția particip ă în mod real la capacitatea de produc ție
existentă și contribuie la cre șterea productivit ății, ca și de sectoarele în care este f ăcută
investiția.
Expansiunea rapid ă a fluxurilor înregistrate de venituri repatriate începând cu anii
'90 s-a datorat unui num ăr de trei factori. Mai întâi, migra ția din țările în curs de dezvoltare a
început să se datoreze din ce în ce mai mult unei confluen țe de condi ții, cum ar fi deficitul
de forță de munc ă în anumite domenii într-un num ăr de economii avansate și dinamice
(Națiunile Unite, 2006: pp.65-66), diferen țele nivelelor de salarizare și discrepan țele
demografice între țările sursă și cele de destina ție, la care se adaug ă și costurile mai reduse
ale migra ției, inclusiv transportul. În al do ilea rând, cota de muncitori califica ți și de
imigranți absolven ți de studii superioare a crescut semnificativ în ultimele trei decenii.
Puterea financiar ă crescută rezultată a contribuit și la creșterea sumelor repatriate de c ătre
aceștia (Burgess și Haksar, 2005: pp.33-34). Al treilea factor este unul pur statistic: în
ultimii ani, atât țările recipiente cât și cele expeditoare și-au îmbun ătățit semnificativ
sistemul de eviden ță și înregistrare a repatrierilor de venituri, și s-a înregistrat și o trecere de
la canalele de transfer informale la cele formale, ca r ăspuns la costurile mai mici ale
tranzacțiilor și la inova țiilor tehnologice. Este probabil ca și cota veniturilor repatriate
neînregistrate s ă se fi redus ca rezultat al controalelor mai stricte de dup ă 11 septembrie
2001. În plus, un num ăr de țări în dezvoltare și-au schimbat politicile de control al cursului
valutar, ceea ce a redus supraprofitul de pe pia ța neagră a schimburilor valutare. A șadar, deși
s-ar putea ca valoarea real ă a veniturilor repatriate s ă fie încă masiv subestimat ă, creșterea
lor reală de la an la an în decursul ultimilor ani este probabil mai redus ă decât sugereaz ă
cifrele înregistrate oficial.
Sursa: UNCTAD, 2006
Figura 1Investiții străine directe directe
Venituri repatriate de imigran ți
Ajutor public pentru dezvoltare
Fluxuri de capital privat
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
207
207 Deși veniturile repatriate de imigran ți variază considerabil de la o țară la alta, ele sunt
răspândite mai uniform în rândul țărilor în dezvoltare decât fluxurile de ISD. Totu și, influxul
de venituri repatriate a crescut mult mai rapid în țările în dezvoltare latino-americane,
caraibiene și asiatice decât în țările similare din Africa. Între 1990 și 2004, aceste fluxuri s-
au multiplicat cu un factor de 12,4 în Asia de Est și Pacific, cu 7 în America Latin ă și zona
Caraibelor și cu 5,6 în Asia de Sud, dar numai cu 4 în Africa sub-saharian ă, unde veniturile
repatriate înregistrate sunt mult mai pu țin semnificative (Banca Mondial ă, 2006: pp.121-
123).
Proximitatea geografic ă sau cultural ă față de țări cu venituri mult mai mari pe cap
de locuitor este unul dintre factorii care influen țează migrația din țările în dezvoltare și de
aici repatrierile de venituri c ătre aceste țări. Aceast ă proximitate explic ă, de exemplu, nivelul
ridicat al influxurilor de venitu ri repatriate, în termeni absolu ți, pentru Mexic și, în relație cu
PIB, pentru Lesotho, Iordania sau Yemen. În termeni absolu ți, cele mai mari țări recipiente
de venituri repatriate sunt cele dou ă țări în dezvoltare cele mai populate, China și India.
Totuși, judecând dup ă contribuția acestor venituri la PIB, ven iturile repatriate au o deosebit ă
importanță în cazul țărilor mai mici (fig. 2). În 2004, aceste venituri s-au ridicat la mai mult
de 15 procente din PIB în cazul a 5 țări în curs de dezvoltare și la 10 procente sau mai mult
în cazul a zece țări. În cazuri excep ționale veniturile repatriate reprezint ă peste o cincime din
PIB. Pentru o serie de țări mici, veniturile repatriate de imigran ți au depășit influxurile de
ISD cu o marj ă însemnat ă. Dar acest lucru este valabil și pentru India, unde aceste venituri
au ajuns la 20,5 miliarde de dolari în 2005 – aproape de dou ă ori cât influxurile totale de
investiții de portofoliu și de ISD combinate, care au reprezentat 11,9 miliarde de dolari
(EIU, 2005: pp. 78-79).
Sursa: UNCTAD, 2006
Figura 2. Cele mai importante țări în dezvoltare primitoare de venituri repatriate,
1995, 2000 și 2004 (în procente din PIB) Rep. Dominican ă Iordania
Jamaica
Salvado r
Honduras
Filipine
Guyana
Nepal
Nicara gua
Yemen
Guatemala
Maroc
Sri Lanka
Sudan
Bangladesh
Ecuado r
Tunisia
Pakistan
Cambod gia 2004
2000
1995
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
208
208Repatrierile de venituri au multe fa țete și pot avea efecte variate la nivel
microeconomic și macroeconomic. Exist ă un consens larg referitor la impactul pozitiv direct
pe care aceste venituri îl au în reducerea s ărăciei, deoarece aceste fluxuri ajung în mod
frecvent direct la recipien ții săraci și le permite s ă-și satisfacă necesități de bază, cum ar fi
alimentele și îmbrăcămintea, și să achiziționeze alte bunuri de larg consum. Efectele
veniturilor repatriate de imigran ți asupra cre șterii economice sunt mai pu țin edificatoare. Ele
depind de o varietate de factori, inclusiv mode lul de utilizare al veniturilor repatriate de c ătre
recipienții casnici, m ărimea în timp a fluxurilor de venituri repatriate de imigran ți și
motivația repatrierii acestor venituri, ca și eficiența intermedierii financiare locale și
condițiile monetare na ționale. Contribu ția acestor venituri la cre șterea și dezvoltarea
economiei recipiente ar fi mai însemnat ă odată cu mărimea propor ției influxurilor de
venituri repatriate care pot fi canalizate spre investi țiile în capitalul fizic și uman, fie direct
de către indivizi care primesc asemenea venituri, fie indirect prin intermediere financiar ă în
țara recipient ă.
Dovezile referitoare la utilizarea real ă a veniturilor repatriate de imigran ți la nivel
micro sunt anecdotice, dar se estimeaz ă că un procent de 80 pân ă la 85% din aceste venituri
se utilizeaz ă pentru a acoperi necesit ăți zilnice de baz ă ale recipien ților casnici (de
Vasconcelos, 2005: pp.33-34). Veniturile repatriate reprezint ă o formă important ă de
asigurare social ă împotriva șocurilor în cazul familiilor cu venituri reduse, și ele ajut ă la
facilitarea consumului. Acolo unde aceste familii întâmpin ă dificultăți la împrumuturile
pentru achizi ționarea de terenuri sau de construc ții de locuit, veniturile repatriate de
imigranți pot juca un rol important în u șurarea constrângerilor la creditele private și, într-o
oarecare m ăsură, constituie un substitut în deficitele sistemului financiar intern (Giuliano și
Ruiz-Arranz, 2005: pp.27-29).
Deși în general veniturile repatr iate sporesc venitul familiei și consumul, câteodat ă
ele sunt folosite și pentru investi țiile în capacit ăți sau în investi ții pentru sporirea
productivit ății în agricultur ă sau pentru începerea sau extinderea activit ăților antreprenoriale
la scară redusă în industrii manufacturiere sau servicii. Unele studii indic ă faptul că aceste
venituri au facilitat capitalizarea afacerilor de ținute de c ătre imigran ți (Buch, Kuckulenz și
Le Manche, 2002: pp. 115). Contribu ția lor la formarea de capital este posibil s ă crească
odată cu nivelul veniturilor pe cap de locuitor în țara recipient ă: odată ce nevoile de baz ă au
fost satisf ăcute, o cot ă tot mai însemnat ă din veniturile repatriate este utilizat ă pentru
investiții în capitalul fizic și cel uman. Se înregistreaz ă de asemenea exemple de eforturi
conjugate din partea imigran ților de a acorda subsidii pentru investi ții în proiectele de
infrastructur ă locală, cum ar fi școlile, în țările lor de origine.
Este binecunoscut faptul c ă, deși emigrația poate u șura povara șomajului și genera
venituri repatriabile, ea supune țara respectiv ă la costuri prin pierderea de muncitori
calificați și talente, f ăcând mai dificil ă dezvoltarea activit ăților manufacturiere locale. Pe de
altă parte, dincolo de venitur ile pe care le repatriaz ă, emigran ții pot aduce beneficii țării de
baștină atunci când se întorc posesori ai unor capacit ăți profesionale suplimentare și,
câteodată, cu spirit antreprenorial.
Paralel cu impactul microeconomic asupra veniturilor și bunăstării familiilor
recipiente, veniturile repatriate pot av ea efecte macroeconomice semnificative asupra
economiilor recipiente. Deoarece aceste venituri reprezint ă o sursă majoră de valută străină,
ele pot ajuta la u șurarea constrângerilor balan țelor de pl ăți ale țărilor în curs de dezvoltare,
astfel încât un deficit comercial s ă nu aibă drept rezultat o și mai mare îndatorare. Prin
asigurarea de valut ă străină suplimentar ă pentru achizi ționarea de input-uri importate pentru
producția internă, aceste fonduri constituie o surs ă de finanțare a dezvolt ării. Totuși, acest
efect depinde de modul în care recipien ții casnici utilizeaz ă veniturile provenite din
repatrierile imigran ților. În m ăsura în care aceste venituri sunt cheltuite direct pe bunuri de
consum importate, efectul pozitiv asupra balan ței de plăți va fi compensat.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
209
209 S-a afirmat c ă efectele pozitive poten țiale ale veniturilor repatriate de imigran ți pot
fi reduse de c ătre impactul lor asupra ratei de schimb (Amuedo-Dorantes și Pozo, 2004:
pp.35). Totu și, pentru a avea un asemenea efect, cota veniturilor repatriate prezent ă în
tranzacțiile valutare din țara recipient ă ar trebui s ă fie extrem de mare: în plus, valoarea
acestor venituri repatriate ar trebui s ă crească dramatic într-o perioad ă scurtă de timp, și să
nu fie dublat ă de o cre ștere similar ă a importurilor. Este probabil ca aceste condi ții să fie
îndeplinite doar în cazuri excep ționale. În general, dup ă cum am observat anterior, veniturile
repatriate de c ătre imigran ți sunt cea mai stabil ă formă de fluxuri financiare c ătre țările în
dezvoltare, modificându-se adeseo ri în mod contrar ciclului și fiind acompaniate frecvent de
modificări ale importurilor. Exist ă chiar și dovezi c ă, în țări care primesc atât fluxuri de
capital privat apreciabile cât și sume mari repatriate de imigran ți, acestea din urm ă pot ajuta
la reducerea probabilit ății de reversare a contului curent și de crize economice (Bugamelli și
Paterno, 2005: pp.78-80).
Un efect indirect al unui influx stabil și susținut de venituri repatriate de c ătre imigran ți
asupra țărilor recipiente pare a fi reprezentat de un acces mai bun pe pie țele interna ționale de
capital. Estim ările de influxuri crescute de venituri repatriate tind s ă conducă la o bonitate
îmbunătățită și la rate mai mari ale obliga țiunilor țării respective. Pe de o parte, acest fapt deschide
sau întărește posibilitatea de a „ac ționa prin pârghii” asupra impactului influxurilor de venituri
repatriate asupra dezvolt ării, prin împrumuturi externe adi ționale pentru finan țarea importurilor
care sunt esen țiale pentru diversificare, crearea de capacit ăți de produc ție suplimentare și progres
tehnologic. Pe de cealalt ă parte, acest efect poate de asemenea conduce la împrumuturi externe în
scopuri non-productive, contribuin d astfel la acumularea de datorii care vor trebui onorate din
veniturile na ționale obținute în viitor.
Tendințele demografice mondiale actuale și decalajul crescând al nivelului de trai
între majoritatea țărilor în dezvoltare și țările dezvoltate indic ă o intensificare a migra ției
forței de munc ă din țările în dezvoltare c ătre cele dezvoltate pentru mai mul ți ani de acum
înainte. Dintr-o perspectiv ă pe termen lung asupra dezvolt ării, repatrierile de venituri ar
trebui să fie considerate o surs ă temporar ă de valută străină suplimentar ă care poate ajuta la
rezolvarea problemelor care au cauzat ini țial fenomenul de emigra ție. Adică aceste venituri
pot impulsiona cre șterea și dezvoltarea economic ă internă și pot genera locuri de munc ă în
sectoare din ce în ce mai productive la nivel intern.
Țările în dezvoltare, în special acelea pentru care veniturile repatriate constituie o
sursă majoră de venituri în valut ă străină, ar trebui deci s ă țintească spre integrarea migra ției
și a veniturilor repatriate de emigran ți într-o strategie de dezvoltare mai ampl ă. O asemenea
strategie ar putea include asigurar ea de stimulente pentru emigran ți sau pentru recipien ții
veniturilor expediate de ei, pentru a canaliza în cea mai mare m ăsură posibilă aceste
transferuri c ătre întrebuin țări productive. Din aceast ă perspectiv ă, asemenea repatrieri de
venituri ar putea avea un efect similar celui al investi țiilor „diasporei”, care pot juca un rol
important în procesul de dezvoltare. Aceasta se datoreaz ă faptului c ă diaspora este de obicei
mai bine informat ă asupra condi țiilor locale decât al ți potențiali investitori str ăini.
Potențialul reprezentat de veniturile repatriate de emigran ți a devenit din ce în ce
mai distinct recunoscut în dezbaterea interna țională asupra politicilor de dezvoltare. Pentru a
crește sumele repatriate de fiecare emigrant, s-a pus accentul pe importan ța reducerii
costurilor de transfer a sumelor repatriate și pe eficientizarea canalelor de transfer, de
exemplu printr-o platform ă electronic ă comună care să faciliteze transferul veniturilor
trimise în patrie. Mai mult, impactul veniturilor re patriate ar putea fi intensificat de eforturile
de a întări sistemul financiar intern al țărilor în dezvoltare.
O altă abordare referitoare la problematica dezvolt ării în rela ție cu emigra ția ar
implica asigurarea de stimulente în țările de origine pentru a încuraja reîntoarcerea
emigranților talenta ți după un număr de ani petrecu ți la munc ă în străinătate. Aceștia ar
putea aduce acas ă aptitudini valoroase acumulate în țările de destina ție, transformând astfel
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
210
210„exodul de creiere” în „câ știg de inteligen ță”. Având o mobilitate a for ței de munc ă
transfrontaliere administrat ă internațional ca element al parteneriatului global pentru
dezvoltare, s-ar putea urm ări în paralel o serie de alte obiective: o cre ștere a fluxurilor de
venituri repatriate c ătre țările în dezvoltare, satisfacerea necesarului de for ță de munc ă la
nivelul anumitor segmente de pe pia ța internațională a muncii și asigurarea „repatrierii
productive” a emigran ților, ca posibilit ăți dintre cele mai evidente.
S-au formulat și propuneri pentru a „multilateraliza” regulile imigra ției ca bun
public global (Rodrik, 2001: pp.33-34). Coordonarea între țările sursă și țările de destina ție,
pe baza acordurilor bilaterale și a programelor referitoare la for ța de munc ă străină
temporară, ar putea face parte din administrarea politicilor de migra ție. S-a sugerat crearea
unei scheme temporare de mobilitate a for ței de munc ă ca un instrument de impulsionare a
dezvoltării și creșterii economice în țara de origine. În cadrul unei asemenea scheme,
emigranții și-ar părăsi țările de origine pentru o perioad ă între 2 și 5 ani, în timp ce atât țara
de origine cât și țara gazdă le-ar asigura stimulente pentru reîntoarcere și pentru înlocuirea
lor de un alt contingent de emigran ți. Se așteaptă ca cei ce se întorc s ă aducă în patrie un
oarecare capital financiar, ca și diverse aptitudini și competen țe profesionale care ar putea fi
întrebuințate în sprijinul dezvolt ării economice și sociale a țării lor de ba ștină. În mod
evident, o asemenea schem ă poate func ționa doar dac ă este susținută și de un num ăr de alte
particularit ăți instituționale la nivel interna țional, ca și la nivel na țional atât în țara de origine
cât și în țara gazdă. Un pas în direc ția unei mai mari mobilit ăți internaționale a for ței de
muncă este așa-numita propunere Mode 4 de asig urare a serviciilor, care se afl ă în
dezbaterea rundei curente de negocieri GATS (acord general asupra comer țului serviciilor)
din cadrul OMC. Acest document recunoa ște că o mișcare temporar ă reglementat ă a
persoanelor calificate ar putea crea beneficii și bunăstare atât pentru țara de origine cât și
pentru țara gazdă, prin transformarea exodului de creiere în circula ție managerizat ă a
inteligenței în beneficiul dezvolt ării.
Bibliografie:
Amuedo-Dorantes, C.; Pozo, S.; „Workers’ re mittances and the real exchange rate: a
paradox of gifts”. W orld Development, Washington DC, 2004
Burgess, R.; Haksar, V.; „Migration and foreign remittances in the Philippines”. IMF
Working Paper, Washington, 2005
Buch, C.; Kuckulenz, A., Le Manche, M.; „Worker Remittances and Capital Flows”, Institute
for W orld Economics , Working Paper no.1130, Germany, 2002
Bugamelli, M.; Paterno, F.; „Do workers’ re mittances reduce the pr obability of current
account reversals?” W orld Bank Policy Research W orking Paper no. 3766.
W ashington, DC. November, 2005
Giuliano, P.; Ruiz-Arranz, M.; „Remittances, financial development and growth” IMF
Working Paper , Washington, DC, December, 2005
Rodrik D, „Comments at the Conference on Immigration Policy and the W elfare State”, New
York, 2001
EIU Country Report: „India. Economist Intelligence Unit”, September 2005 .
IMF and W orld Bank, „Assessment of Costs, Implementation Issues, and Financing
Options”, Wasington DC , September, 2005
OECD, „Trends in International Migration 20 03”, Organisation for Economic Cooperation
and Development, Paris, 2003
UNCTAD „ Trade and Development Aspects of Professional Services and Regulatory
Frameworks” Geneva, 2004
UNCTAD, “Trade and Development Report”, Unite Nations , New York and Geneva, 2006.
W orld Bank, „Global Economic Prospects: The Economic Implications of Remittances
and Migration”, W ashington DC, 2006
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
211
211 PROGNOZA DEMOGRAFIC Ă A ARIILOR
METROPOLITANE, INSTRUMENT DE ANALIZ Ă
A CALIT ĂȚII INTEGR ĂRII ROMÂNIEI
ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă
Grigore Ioan PIRO ȘCǍ
Asistent universitar doctor
Daniela VIRJAN
Lector universitar doctor
George Lauren țiu ȘERBAN-OPRESCU
Asistent universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști,
Rezumat. Beneficiile, oportunit ățile și provocările ce deriv ă din calitatea României
de membru al Uniunii Europene reprezint ă, în mod cert, subiectul cel mai intens dezb ătut
în comunitatea științifică a economi știlor români. Aten ția acestora este îndreptat ă către
analiza impactului pe care aderarea l-a produs atât la nivel social cât și economic și către
modul în care acest impact se reflect ă asupra mediului de afaceri românesc și, în cele din
urmă, asupra bun ăstării indivizilor. O asemenea analiz ă, pentru a fi valoroas ă, trebuie s ă se
fundamenteze pe modele și instrumente capabile s ă surprind ă cu acurate țe esența
fenomenelor economice și evoluția acestora pe parcursul unei perioade de referin ță. De
aceea, lucrarea de fa ță își propune s ă creeze un model riguros și complex capabil s ă ofere
un puternic fundament analizelor economice ce vizeaz ă evaluarea impactului ader ării
României la Uniunea European ă. Acest model are rolul de a reflecta modul în care
structura și dimensiunea popula ției sunt afectate de evenimentul integr ării. Consider ăm că
avantajele economice și sociale produse de un eveniment se reflect ă în sistemul dinamic și
complex al popula ției și, prin urmare, un model de prognoz ă a evoluției demografice în
contextul integr ării este mai mult decât necesar.
În aceast ă lucrare, aten ția autorilor se va concentra asupra ariilor metropolitane
pentru a crea un model de prognoz ă a evoluției demografice a acestor zone ținând seama de
noua condi ție a României de membru al Uniun ii Europene. Lucrarea va demonstra c ă
modele demografice deja existente sunt incapabile de a descrie condi țiile actuale și va
propune un nou model de prognoz ă a evoluției demografice în ariile metropolitane, model
adaptat la condi țiile economice și sociale actuale.
Cuvinte-cheie : populație, prognoz ă, model demografic, arie metropolitan ă, Uniunea
European ă.
Clasificarea REL: 9B
I. INTRODUCERE: Aspecte teoretice ale model ării demografice
Populația este definit ă ca un sistem dinamic și complex. Intr ările și ieșirile din
sistem sunt condi ționate de numero și factori. În cazul popula ției specifice ariilor
metropolitane, o importan ță deosebită o are componenta economic ă a acestor factori. Ariile
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
212
212metropolitane se caracterizeaz ă printr-un nivel ridicat de dezvoltare economic ă, sau cel pu țin
mai ridicat decât media pe țară. Aici se concentreaz ă parcurile industriale, cea mai mare
parte a investi țiilor străine, pregătirea capitalului uman, produc ția industrial ă și dezvoltarea
sectorului ter țiar beneficiind în plus și de facilit ățile oferite de infrastructur ă și de caracterul
de nod de transport și comunica ții pe care îl are o arie metropolitan ă. Dată fiind importan ța
economic ă și socială a ariilor metropolitane în întregul avu ției naționale, procente
importante din popula ția unui stat încearc ă, implicit, s ă își coreleze existen ța cu poten țialul
de bunăstare și câștig superior pe care îl poate implic a apropierea de o arie metropolitan ă.
Se poate spune a șadar că dezvoltarea și creșterea economic ă ar trebui analizate în
conformitate cu evolu ția demografic ă. Studiul de fa ță își propune s ă construiasc ă un model
care să ajute la extrapolarea și înțelegerea modific ărilor num ărului popula ției din cadrul
ariilor metropolitane, sub impactul fenomenelor economice și sociale.
II. METODOLOGIE: Demografie și modelare
În analiza popula ției ariilor metropolitane este folosit un model derivat din ecua ția
logistică a sistemelor dinamice discrete. De obicei analizele demografice folosesc modelul
de prognoz ă al lui Thomas Malthus. Figur ă marcantă a liberalismului clasic, economistul
englez a descoperit o rela ție inversă între creșterea popula ției și mijloacele de existen ță ale
acesteia. Mai precis, a expus o teorie demo-economic ă în care demonstra c ă populația crește
în progresie geometric ă, în timp ce resursele se dezvolt ă într-o progresie aritmetic ă. Mai
departe, cele mai multe modele au r ămas de inspira ție malthusian ă, adică și modelul
populației stabile, și modelul popula ției semi-stabile. În special acest model din urm ă a fost
evitat deoarece se adreseaz ă țărilor cu economii slab dezvoltate și cu popula ții în tranzi ție
demografic ă, cu segmentul feminin foarte bine reprezentat și caracterizat printr-o fertilitate
ridicată. Aceste caracteristici nu sunt îns ă specifice României. De asemenea, popula ția
ariilor metropolitane, ca de altfel din orice zon ă a României, nu a suferit nici un moment
modificări de natur ă exponențială în ultimii zece ani, motiv pentru care aceste dou ă modele
demografice derivate din cel malthusian au fost evitate. Mai exista și posibilitatea folosirii
unui model stohastic, dar acesta presupune apari ția unor efecte diferite la ipoteze identice,
ceea ce, din nou nu este specific popula ției României în ultimii zece ani. Un proces stohastic
oferă posibilitatea de a analiza sistemele în evolu ția lor, exact dup ă cum se întâmpl ă î n
cazul unei func ții matematice. Problema ridicat ă de model const ă din faptul c ă starea sa de
la un moment dat nu mai poate fi determinat ă cu precizie comparativ cu cea clasic ă. Din
această cauză se apeleaz ă la ajutorul calculului probabilistic (Cenu șă, 1999: pp 150). Mai
mult decât atât, un proces stohastic depinde de dou ă variabile. Îns ă în modelul ales de
urmărire a evolu ției popula ției ariilor metropolitane ar fi fost prea pu țini indicatori pentru a
corela num ărul popula ției la avantajele economice și sociale ale integr ării României în
Uniunea European ă. Mai exist ă un alt motiv pentru care modelele stohastice bazate pe
lanțurile Markov au fost evitate. Sistemul evolueaz ă în timp discret, iar evolu ția sa viitoare
depinde numai de starea prezent ă, nu și de stările anterioare. Sistemul se nume ște “fără
memorie”. Modelul demografic îns ă are indicatori care depind de st ările anterioare, ca de
pildă volumul investi țiilor pentru dezvoltarea pie ței muncii.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
213
213 III. REZULTATE:Evolu ția demografic ă și integrarea în UE
Primele modele demografice au fost bazate pe genetica popula ției. Fluctua țiile și
mișcarea popula ției erau considerat ă relativ stabile, cel mai cunoscut astfel model idealizat fiind
Wright-Fisher (McVean, 2003: pp 1-2). În acest model m ărimea popula ției este constant ă. La o
populație constant ă cercetătorii au descoperit c ă genele pot fi mo ștenite de urma și după o anumită
probabilitate. O alt ă lucrare semnificativ ă în domeniul este modelul lui G.A. Watterson al
homozigo ților (Watterson, 1985: pp. 2), sau modelul Rogers-Harpending. Studiul acestui model
însă nu poate aduce nici o contribu ție înțelegerii implica țiilor economice și sociale ale unui
fenomen precum integrarea unui stat în cadrul unei uniuni.
Un model trebuie construit în func ție de scopul urm ărit. Atunci când este vorba de
un model demografic este practice imposibil s ă fie incluse toate variabilele care influen țează
structura acestuia. Studiul de fa ță își propune surprinderea componentelor cu cea mai mare
semnifica ție pentru a analiza avantajele economice și sociale ob ținute de România dup ă
aderarea la Uniunea European ă.
Cele mai simple modele demografice con țin: popula ția din perioada de baz ă, perioada de
timp pe care este urm ărit evenimentul și populația din perioada curent ă ponderată cu rata de
creștere a acesteia (McVean, 2003: pp 6). M odelul are meritul de a atrage aten ția asupra diferen ței
între distribu țiile popula țiilor constante și populațiile în creștere.
De la o rela ție directă dintre nivelul de salarizare și numărul de emigran ți atrași de
salariile atractive din zonele economice dezvo ltate ale ariilor metropolitane, s-a fundamentat
mai apoi modelul care ține cont și de celelalte componente ponderate cu factori de influen ță
directă și indirectă ( Sora, Hristache, Mih ăescu, 1999: 323).
Y t+1 = f(Y t)
= µ Y t (1-t)
X t = λ Yt (1-t), λ > 0
Y t+1 = γ Xt, γ > 0, unde:
Yt = nivelul de salarizare în ariile metropolitane; acesta cre ște până la un punct,
după care începe s ă scadă deoarece oferta de munc ă se apropie sau chiar excede
cererea de locuri de munc ă;
X t = numărul de emigran ți către aria metropolitan ă
IV. DISCU ȚIE: Structura modelului demografic al ariilor metropolitane
În fundamentarea modelului de previziune a popula ției ariilor metropolitane s-au
folosit urm ătoarele componente: popula ția totală a ariei metropolitane și migrația internă sau
externă care modific ă populația în perioada de baz ă. Ținând îns ă cont de componenta
economic ă a modelului, acesta devine dependent de urm ătoarele componente care alc ătuiesc
populația totală și migrația populației:
– Sporul popula ției, propor țional cu:
– PIB ( direct )
– Nivelul pre țurilor ( invers );
– Populația ocupată
– Migrația populației, propor ționale cu:
– Procentul din PIB destinat dezvolt ării pieței muncii
(direct)
– Nivelul remuner ării (direct)
– Costul c ăutării unui loc de munc ă (invers)
– Nivelul impozit ării (invers);
– Nivelul șomajului, propor țional cu:
– Indemniza ția de șomaj (direct)
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
214
214- Investițiile (invers);
– Populația în vârst ă de până la 15 ani
– Populația în vârst ă de peste 64 ani
Sporul popula ției
Este indicatorul care surprinde modific ările pozitive sau negative cu privire la
numărul popula ției pe o anumit ă perioadă de timp. Valoarea sa se ob ține prin diferen ța
absolută dintre num ărul de n ăscuți vii și numărul persoanelor decedate, adic ă dintre
natalitate și mortalitate. Al ături de ace ști doi indicatori, în analiza sporului popula ției mai
intră și fertilitatea, nup țialitatea și divorțialitatea popula ției, aceștia influen țând numărul de
nașteri. Deși nu este reprezentativ ă pentru acest model de prognoz ă a popula ției ariilor
metropolitane, se poate calcula intensitatea acestor fenomene.
Natalitatea (num ăr de născuți vii la 1000 de locuitori): 1000
PNvii
ng=
unde: n g = rata general ă a natalității, Nvii= num ărul născuților vii, P = efectivul
mediu al popula ției.
În marea majoritatea a cazurilor în care este folosit acest indicator, intensitatea
natalității este calculat ă pe o perioad ă standard de un an. În scopul comparabilit ății pot fi
folosite și perioade mai scurte în analiz ă, lună, trimestru sau semestru, pentru care calculele
se fac dup ă următoarele formule:
1000
PNl12nl= 1000PNtr4 ntr= 1000
PNs2 ns=
Cu ajutorul natalit ății se pot interpreta informa țiile referitoare la caracterizarea intensit ății
natalității pe mediile urban-rural sau în profil teritorial. Se mai pot face studii asupra natalit ății în
cadrul unor subcolectivit ăți de popula ție grupate dup ă diferite caracteristici sociale, politice sau
economice. De asemenea poate fi analizat ă sezonalitatea natalit ății.
Rata natalit ății este de obicei folosit ă sub forma unei rate generalizate. Numai c ă în
calcule trebuie s ă fie încadrat numai un anumit contin gent de fertilitate din cadrul popula ției,
și anume cel reprezentat de b ărbații cu vârste între 18-54 de ani și femeile cu vârste între 15-
49 de ani. În practic ă însă, s-a constatat o influen ță relativ mic ă a contingentului fertil
masculin, drept pentru care formul ele folosite în analiza fertilit ății se concentreaz ă exclusiv
asupra contingentului fertil feminin. Exist ă o legătură între num ărul de născuți vii și
dimensiunea contingentului fertil feminin. Aceast ă legătură este surprins ă în rata general ă de
fertilitate: 100
FxNviiF49
15xg
∑=
=
unde: F g = rata general ă de fertilitate, F x = efectivul popula ției de vârsta x.
Fenomenul de nup țialitate reprezint ă numărul căsătoriilor sau a persoanelor care se
căsătoresc într-o anumit ă perioadă de timp. Rata general ă de nupțialitate se calculeaz ă după
formula: 1000
PC
c=
unde:c = rata general ă de nupțialitate, C = num ărul persoanelor care se c ăsătoresc
într-o anumit ă perioadă de timp, P = popula ția medie.
Ca și în cazul analizei fertilit ății populației, există și în acest caz un anume e șantion
al popula ției care poate fi luat în consid erare, denumit contingent nup țiabil. Deși limita de
vârstă variază foarte mult de la țară la țară, neexistând practic o limit ă superioar ă în acest
sens, în țara noastr ă contingentul nup țiabil cuprinde popula ția feminin ă în limitele de vârst ă
16-39 de ani și populația masculin ă în limitele de vârst ă 18-44 de ani. Desigur c ă în analiz ă
intereseaz ă numărul persoanelor care pot încheia efectiv o c ăsătorie, și nu num ărul celor
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
215
215 susceptibile în acest sens. Mai este folosit ă în analiz ă și limita celor 60 de ani, adic ă
populația cu vârsta mai mic ă de 60 de ani, respectiv popula ția mai în vârst ă de 60 de ani. De
multe ori în analiza nup țialității se ține cont dac ă în componen ța ratei generale a nup țialității
intră persoanele celibatare sa u persoanele care se rec ăsătoresc.
Nupțialitatea popula ției este analizat ă complementar cu divor țialitatea popula ției.
Fenomenul de divor țialitate reprezint ă numărul divor țurilor sau a persoanelor care
divorțează într-o anumit ă perioadă de timp. Acest indicator se calculeaz ă după formula:
1000
PD
d=
unde: d = rata general ă de divor țialitate, D = num ărul persoanelor care divor țează
într-o anumit ă perioadă de timp, P = popula ția medie.
Ca și la ceilal ți indicatori unde s-au folosit contingente specifice, trebuie ținut cont
că nu toată populația particip ă la fenomenul de divor țialitate. De aceea, num ărul divorțurilor
trebuie corelat cu num ărul căsătoriilor, altfel nu poate fi considerat ca fiind reprezentativ.
Această corelație între cei doi indicatori poate fi urm ărită după formula urm ătoare:
1000
PcD
d=
unde: d = rata general ă de divor țialitate, C = num ărul persoanelor care divor țează
într-o anumit ă perioadă de timp, P c = efectivul mediu al popula ției căsătorite.
Pentru că divorțurile afecteaz ă aportul nup țialității în analiza natalit ății și, implicit
asupra sporului popula ției, în practic ă se face adesea apel la rata nup țialității nete, ca
diferență între rata general ă de nupțialitate și rata general ă de divorțialitate:
1000
PDC
dc Cneta−
=−=
unde:c = rata general ă de nupțialitate, d = rata general ă de divor țialitate, C =
numărul persoanelor care divor țează într-o anumit ă perioadă de timp, D = num ărul
persoanelor care divor țează într-o anumit ă perioadă de timp, P = popula ția medie.
Toți acești indicatori sunt complementari natalit ății popula ției. Pentru sporul
populației însă trebuie analizat ă și mortalitatea popula ției, precum și a principalilor
indicatori care intr ă în componen ța sa. Mortalitatea reprezint ă totalitatea deceselor survenite
într-o anumit ă perioadă de timp. Cea mai general ă imagine a acestui fenomen este redat ă
prin intermediul ratei generale a mortalit ății: 1000
PM
mg=
unde: m g = rata general ă a mortalit ății, M = num ărul persoanelor care au decedat
într-o anumit ă perioadă de timp, P = popula ția medie.
Ca și natalitatea, și mortalitatea se calculeaz ă pentru o perioad ă standard de un an,
dar sunt folosite în analiz ă și perioade de timp mai mici, adic ă lună, trimestru, semestru.
Mortalitatea se calculeaz ă pe sexe sau în func ție de vârst ă, pe cauze de deces sau dup ă
profilul teritorial. Atunci când este analizat ă mortalitatea popula ției, se uziteaz ă formulele de
calcul ale mortalit ății infantile și a mortinatalit ății. Primul indicator desemneaz ă numărul
copiilor mor ți până la vârsta de un an, iar al doilea desemneaz ă numărul de născuți morți.
În analiza modelului de prognoz ă a popula ției ariilor metropolitane se folose ște
sporul popula ției, dar ponderat cu o serie de indicatori, cu care sporul popula ției este direct
sau invers propor țional. S-a considerat c ă cel mai reprezentativ indicator direct propor țional
cu sporul popula ției este nivelul PIB-ului. Pentru perioada curent ă t s-a luat în calcul
indicele de cre ștere a PIB-ului din perioada anterioar ă, adică un indice de forma t-1/t-2.
Indicatorul invers propor țional cu sporul popula ției este indicele pre țurilor, calculat ca raport
între nivelul pre țurilor din perioada curent ă și nivelul pre țurilor din perioada anterioar ă:
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
216
216IPIPIBYpopSporul
1t/t2t/1tt
t −−−α=
unde: Yt= Numărul de locuitori, PIB = Produsul intern brut, P = Nivelul
prețurilor.
Mișcarea migratorie a popula ției
Acest fenomen demografic influen țează evoluția populației într-o mai mic ă măsură
decât natalitatea sau mortalitatea, dar este de asemenea foarte important, dat fiind
componenta economic ă a modelului de prognoz ă al popula ției din ariile metropolitane. Prin
mișcare migratorie se în țelege deplasarea popula ției dintr-o zon ă în alta pe parcursul unei
perioade. Ariile metropolitane sunt cu atât mai mult vizate cu cât sunt, de regul ă, cele mai
dezvoltate zone din punct de vedere economic, pe de o parte oferind locuri de munc ă, iar pe
de altă parte caracterizându-se prin remunera ții superioare provinciei. În România ariile
metropolitane Bucure ști și Constan ța sunt cele mai mari și concentreaz ă segmente
importante din industrie, dar ofer ă pe de alt ă parte o diversificare mare a serviciilor. Sunt
două arii metropolitane care sunt reprezentate de cele mai mari ora șe din țara noastr ă.
Mișcarea migratorie îns ă presupune mai mult decât simpla deplasare în scopul
căutării unui loc de munc ă. Prin mișcare migratorie se în țelege deplasarea popula ției dintr-o
localitate în alta, sau dintr-o țară în alta, dar numai cu schimbarea statutului reziden țial,
adică a domiciliului stabil. Trebuie f ăcută așadar distina ția între mi șcarea migratorie și
indicatorii precum mi șcarea migratorie flotant ă și mișcarea pendulatorie a popula ției.
Analiza migra ției popula ției se poate face dup ă următoarele formule:
EI Mb+=
EI Sm−=
unde: I = num ărul persoanelor imigrante într-o localitate, E = num ărul persoanelor
emigrante într-o localitate, M b = migrația brută în cifre absolute, S m = migrația netă în cifre
absolute, sau sporul migratoriu.
Pentru că totuși orașele diferă unele de altele dup ă efectivele popula ției, și cu atât
mai mult ariile metropolitane fa ță de restul ora șelor, analiza migra ției popula ției trebuie s ă
cuprindă și numărul mediu al popula ției, determinându-se astfel rata migra ției brute și rata
migrației nete:
1000
P)EI(
rb+
= 1000
P)EI(
rm−
=
În practic ă se mai folosesc și rata de imigrare, respectiv rata de emigrare:
100PI
ri= 100
PE
re=
Diferența dintre ele reprezint ă rata migra ției nete.
rP)EI(
rr m ei =−
=−
În sfârșit, sporul general al popula ției se formeaz ă ca sumă a sporului natural și a
sporului migratoriu:
SSSg mn+= sau: ()()EI MN Sg −+−=
Populația ocupat ă
Reprezint ă totalitatea persoanelor care sunt încadrate legal în câmpul muncii. Nu
contează practic daca este vorba de o profesie sau de ocupa ție, ci de caracterul legal al
muncii care se presteaz ă. Populația ocupată depinde de asemenea de nivelul de dezvoltare
economic ă, după cum și acesta depinde de popula ția ocupată. Însă de aceast ă data PIB-ul nu
mai are o influen ță directă ca în cazul sporului popula ției. În modelul prognozei popula ției
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
217
217 ariilor metropolitane s-a luat în considerare faptul c ă populația ocupată, respectiv popula ția
care a migrat c ătre o arie metropolitan ă, depind de procentul din PIB aferent dezvolt ării
pieței muncii. La fel cum pentru influen ța PIB-ului asupra sporului popula ției s-a luat în
considerare un indice stabilit pentru perioadele de timp t-1 și t-2, t fiind perioada curent ă, și în
cazul stabilirii influen ței directe a procentului din PIB aferent dezvolt ării pieței muncii se va
folosi aceea și perioadă de timp. De asemenea, s-a mai luat în calcul un indice al salariilor,
dar calculat la perioada actual ă față de cea anterioar ă. Salariile atractive sunt de fapt cele
care îi mobilizeaz ă pe oameni și îi determin ă să accepte pân ă la un moment dat costul
căutării. Acesta din urm ă este un indicator care influen țează invers propor țional nivelul pân ă
la care pot ajunge popula ția ocupată și cea care este dispus ă să migreze pentru a se încadra
în această categorie.
În sfârșit, intensitatea dorin ței locuitorilor ariei metropolitane de a munci, respectiv
de a plăti costul c ăutării, sunt invers propor ționale cu nivelul obliga țiilor fiscale ale
angajaților. Cu cât sunt mai mari impozitele, cu atât mai mici vor fi nivelurile popula ției
ocupate, dar și a popula ției care migreaz ă către ariile metropolitane.
Forma sub care se prezint ă în model popula ția ocupată și migrația este urm ătoarea:
()
IpImISal
ICI L.p. PIBd
M W. Migr.PopOcupată .Pop
1t/t1t/t
1t/t2t/1t
t tt
−−
−−−+β=
unde: Wt= Popula ția ocupat ă, Mt= Popula ția care a migrat c ătre zonele
metropolitane, L .p. PIBd = Ponderea din produsul intern brut destinat ă dezvoltării pieței
muncii, Sal = Nivelul salariilor, C = Nivelul cheltuielilor f ăcute pentru g ăsirea unui loc de
muncă, Imp = Nivelul obliga țiilor fiscale.
Șomajul
Acest fenomen social negativ se manifest ă prin incapacitatea popula ției active
disponibile de a avea un loc de munc ă retribuit. În aceea și categorie intr ă și persoanele care
și-au pierdut locul de munc ă sau manifest ă pentru prima dat ă intenția de a munci, având
vârsta de peste 15 ani. Este de fapt un dezechilibru pe pia ța muncii manifestat printr-un
dezechilibru între cerere și ofertă pe piața muncii.
Șomerii înregistra ți sunt acele persoane care declar ă la un moment dat erau înscrise
la agențiile de ocupare și formare profesional ă, indiferent dac ă primeau sa nu ajutor de
șomaj, aloca ție de sprijin sau alte forme de protec ție socială.
Ca expresie absolut ă șomajul reprezint ă numărul persoanelor din popula ția civilă
care nu sunt ocupate în câmpul muncii. Ca expresie relativ ă se folose ște rata șomajului:
100
PoNs
Rs= sau: 100
PaNsRs=
unde: R s = rata șomajului, N s = numărul mediu al șomerilor, P a = popula ția activă,
Po = popula ția ocupată.
Problematica șomajului ca fenomen economico-social este deosebit de complex ă.
Pentru simplificarea acestui model s-a considerat c ă cea mai puternic ă influență directă este
dată de nivelul indemniza ției de șomaj. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât va fi mai mic ă
incitația șomerilor de a- și găsi un nou loc de munc ă. Comportamentul lor, paradoxal, este
cât se poate de ra țional din punct de vedere economic. Daca indemniza ția de șomaj este
foarte mare, atunci pentru a ob ține un venit marginal cu pu țin mai mare fa ță de cât câ știgau
fără a munci, ar depune un efort de câteva ori mai mare. Influen ța directă cea mai mare este
atribuită nivelului investi țiilor, care vor duce la un moment dat la crearea unor noi locuri de
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
218
218muncă. Acest indice va fi îns ă calculat exact ca și PIB sau nivelul din PIB destinat
dezvoltării pieței muncii.
IInvestIIndemS Șomaj
2t/1t1t/t
t t
−−−λ=
unde: St= Numărul de șomeri, Indem = Nivelul indemniza ției de șomaj, Inv =
Nivelul investi țiilor.
Populația în vârst ă de până la 15 ani și populația în vârst ă de peste 64 ani
Aceste segmente ale popula ției ariilor metropolitane nu sunt ponderate cu indici care s ă
marcheze o influen ță directă sau invers ă a diferiților factori deoarece se consider ă că sunt în afara
ariei de încadrare în munc ă în condiții remunerative. Este notat ă în model cu Zt.
Forma final ă a modelului de prognoz ă a popula ției din ariile metropolitane are
următoarea form ă finală:
()
ZIInvestIIndemSI pImISal
ICI L.p. PIBd
M WIPIPIBY P
t
2t/1t1t/t
t1t/t1t/t
1t/t2t/1t
t t1t/t2t/1t
t t
+ λ+ +β+ α=
−−−−−
−−−−−−
V. CONCLUZII:
Prognoza în baza unui model este orientativ ă. Oricât de riguros ar fi modelul
realizat, trebuie s ă ținem întotdeauna cont de variabilele reziduale. Modelul demografic de
prognoză a popula ției ariilor metropolitane poate fi verificat pe baza informa țiilor publice,
cea mai cunoscut ă sursă fiind anuarul statistic publicat în fiecare an. România a devenit de
un an membru al Uniunii Europene, iar beneficiile sunt evidente: cre ștere economic ă,
investiții susținute și o bursă înfloritoare, câ știguri mai mari și încredere în mediul liber
concurențial.
Datorită faptului c ă ariile metropolitane concentreaz ă cea mai mare bog ăție
materială și cele mai importante resurse de capital tehnic și uman, o modificare surprins ă
asupra indicatorilor finali poate furniza informa ții prețioase despre ceea cer poate urma la
nivel național. Prognoza popula ției poate furniza apoi informa ții despre situa ția economic ă.
Cu cât interpretarea indicatorilor are mai mult ă acuratețe, și cauzele evolu ției demografice
sunt mai clare, cu atât mai bun ă va fi apoi și analiza economic ă. Există o complementaritate
între factorii economici și demografici din structura modelului. Modelul de prognoz ă al
populației ariilor metropolitane se bazeaz ă pe ipotezele economice de la un moment dat sau
din momente anterioare st ării unei economii. În acest fel, importan ța teoretic ă a modelului
este furnizarea prognozei cu privire la num ărul popula ției și înțelegerea realit ăților
economice care au dus la aceasta, prin interpretarea componentelor economice ale
modelului.
VI. MUL ȚUMIRI:
Dorim să mulțumim Institutului Na țional de Cercetare Științifică în domeniul
Muncii și Protecției Sociale, pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
219
219
Bibliografie
Basset Patrick, Balloux Francois, Perrin Nicola s (1999) – “Testing demographic models of
effective population size”, University of Lausanne
Cenușă Gheorghe (1999) – “Teoria probabilit ăților”, Editura Academiei de Studii
Economice, Bucure ști
Hiraldo Fernando, Negro Juan J., Donazar Jo se A., Gaona Pilar ( 1996) – “A demographic
model for a population of the endangered lesser kestrel in southern Spain”, Spanish
Coucil of Research, Sevilla
McVean Gil (2003) – “Demographic models”, Department of Statistics, University of
Oxford
Rogers Alan R., Harpending Henry (1992) – “Population growth makes waves in the
distribution of pairwise genetic differences ”, University of Utah, Pennsylvania State
University, Mol.Bio.Evol. no.9, University of Chicago Publishing
Solis Patricio, Pullum Starling G., Frisbie W. Parker (2000) – “Demographic models of birth
outcomes and infant mortality: an alternative measurement approach”, Demography
vol. 37, no. 4, Population of Association of America
Sora V., Hristache I., Mih ăescu C. (1996) – “Demografie și statistic ă socială”, Editura
Economic ă, București
Watterson G.A. (1985) – “The homozygosity test after a change in population size”,
Department of Mathematics, Monash University, Clayton, Victoria
Wardle Glenda M. (1998) – “A graph theory approach to demographic loop analysis”,
University of Chicago, Ecology no. 79
CALITATEA INTEGR ĂRII, COMPETEN ȚA
ȘI CONVERGEN ȚA ROMÂNIEI ÎN SOCIETATEA
BAZATĂ PE CUNOA ȘTERE. ȚINTELE LISABONA
ȘI OBIECTIVELE COMUNE EUROPENE
ÎN DOMENIUL EDUCA ȚIEI
Marta-Christina SUCIU
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Lucrarea eviden țiază rolul important al educa ției și investiției în educa ție
pentru managementul competent al proceselor care confer ă calitate integr ării, ca factori
esențiali ai convergen ței și competitivit ății României. Lucrarea se concentreaz ă asupra
celor cinci obiective europene comune stabilite de c ătre Comisia European ă pentru anul
2010 în domeniul educa ției și învățării de-a lungul întregii vie ți, ca parte integrant ă a
strategiei de la Lisabona.
Cuvinte-cheie: economia și societatea bazate pe cunoa ștere, țintele Lisabona,
învățarea derulat ă de-a lungul întregii vie ți
Clasificarea REL: 4 B; 4 C; 4 D .
1. Introducere
Strategia de la Lisabona are ca obiectiv major transfor marea Uniunii Europene într-
o economie bazat ă pe cunoa ștere cât mai dinamic ă, care să fie capabil ă să asigure cre șterea
și dezvoltarea sustenabil ă precum și un număr mai mare de locuri de munc ă de calitate cât
mai bună. În domeniul educa ției și instruirii statele membre au c ăzut de acord s ă
implementeze Strategia de la Lisabona conveni nd asupra unor obiective comune în aceste
domenii. Progresul atins se va monito riza pe baza unui set de cinci sisteme și indicatori de
benchmarking dedicate îmbun ătățirii sistemelor europene de educa ție și instruire; acestea au
fost introduse pentru prima dat ă în anul 2002. De atunci, în fiecare an Comisia European ă de
specialitate monitorizeaz ă progresul atins de c ătre statele membre pentru fiecare indicator
inclus în acest sistem de benchmarking. Ultimu l raport, publicat în anul 2007, a relevant c ă,
în timp ce în anumite domenii s-au înregistrat unele evolu ții pozitive, în ansamblu se
înregistreaz ă mai degrab ă o încetinire a progresului ( Slow pace of reform in education and
training threatens Europe’s competitiveness in the long term , 2 October 2007).
Educația și instruirea sunt cruciale pentru profundele schimb ări economice și
sociale specifice societ ății și economiei bazate pe cunoa ștere. Flexibilitatea și securitatea
necesare pentru a asigura premis e favorabile unor locuri de munc ă mai numeroase și de mai
bună calitate depind de asigurarea posibilit ății ca fiecare cet ățean să dobândeasc ă și să își
actualizeze permanent competen țele și capabilit ățile de-a lungul întregii vie ți. Ján Figel’,
Comisionarul European pentru Educație, Cultur ă și Tineret, afirmă că „Educația și
instruirea de înalt nivel calitativ este vitală dacă dorim ca Europa s ă se dezvolte ca o
societate a cunoa șterii care s ă intre efectiv în competi ția din economia global ă mondială. În
mod regretabil, Raportul din anul 2007 arat ă că statele membre au nevoie s ă își amplifice
eforturile pentru ca sistemul educa țional European s ă fie capabil s ă facă față exigențelor și
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
221
221 provocărilor secolului 21. Acest mesaj adresat deciden ților politici din statele membre este
deosebit de clar: este nevoie mai mult decât oricând ca investi țiile în capitalul uman s ă fie
cât mai eficiente. ” (Slow pace of reform in education and training threatens Europe’s
competitiveness in the long term , 2 October 2007, p. 21).
Educația și instruirea sunt cruciale pentru profundele schimb ări economice și
sociale specifice societ ății și economiei bazate pe cunoa ștere. Flexibilitatea și securitatea
necesare pentru a asigura premis e favorabile unor locuri de munc ă mai numeroase și de mai
bună calitate depind de asigurarea posibilit ății ca fiecare cet ățean să dobândeasc ă și să își
actualizeze permanent competen țele și capabilit ățile de-a lungul întregii vie ți. Ján Figel’,
Comisionarul European pentru Educație, Cultur ă și Tineret, afirmă că “Educația și
instruirea de înalt nivel calitativ este vitală dacă dorim ca Europa s ă se dezvolte ca o
societate a cunoa șterii care s ă intre efectiv în competi ția din economia global ă mondială. În
mod regretabil, Raportul din anul 2007 arat ă că statele membre au nevoie s ă își amplifice
eforturile pentru ca sistemul educa țional European s ă fie capabil s ă facă față exigențelor și
provocărilor secolului 21. Acest mesaj adresat deciden ților politici din statele membre este
deosebit de clar: este nevoie mai mult decât oricând ca investi țiile în capitalul uman s ă fie
cât mai eficiente. " (Slow pace of reform in educati on and training threatens Europe’s
competitiveness in the long term , 2 October 2007, p. 21).
2. Obiectivele Lisabona din domeniul educa ției și instruirii proiectate la
orizontul anului 2010
Raportul din anul 2007 eviden țiază progresele înregistrate începând cu anul 2000 în
raport cu indicatorii cheie centra ți pe cele cinci metode de benchmarking agreate de c ătre
statele membre ale UE. În 2007, în ceea ce prive ște atingerea obiectivelor de benchmarking
pentru 2010, se ridic ă încă o serie de provoc ări în fața sistemelor educa ționale din Europa,
cu excep ția obiectivului legat de cre șterea num ărului de absolven ți din domeniile
matematicii, științei și tehnologiei. Dac ă nu se vor depune eforturi sus ținute majore pentru
atingerea obiectivelor de benc hmarking legate de abandonul școlar timpuriu, de
îmbunătățirea ratei de școlarizare din înv ățământul secundar superior și a competen țelor
celor cu nivele joase de performan ță se consider ă că aceste obiective pot r ămâne doar simple
deziderate ambi țioase pentru majoritatea țărilor europene la nivelul anului 2010.
2.1. Abandonul școlar timpuriu. Benchmarking ul European pentru 2010:
reducerea ratei de abandon școlar la un nivel de 10%
Unul din șase tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 ani continu ă să părăsească
sistemele educa ționale europene reu șind să finalizeze doar nivelul secundar educa țional; ei
încetează să mai participe la orice form ă de educa ție și instruire.
Numărul mare de persoane care p ărăsesc de timpuriu școala constituie un obstacol
în calea dezvolt ării economiei bazate pe cunoa ștere și a unui nivel mai înalt de coheziune
socială (figura 1).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
222
222
Sursa: Eurostat (EU-Labour Force Survey)
Figura 1. Abandonul școlar timpuriu. Ponderea popula ție în vârst ă de 18-24 ani cu un nivel
secondar de educa ție care nu mai sunt cuprin și în instruire, 2000-2006
În ultimii ani s-a înregistrat o continu ă îmbunătățire în reducerea ponderii celor care
abandoneaz ă de timpuriu școala, iar progresele care vor tre bui înregistrate vor trebui s ă fie
mai rapide pentru a putea atinge ținta de benchmarking din 2010. Cu toate acestea
menționăm că unele dintre noile state membre au atins deja o pondere de mai pu țin de 10%.
2.2. Performan țe modeste înregistrate la citire. Ținta de benchmarking
european ă la nivelul 2010: reducerea cu 20% a num ărului tinerilor în
vârstă de 15 ani care au performan țe modeste la citire
Necesitatea îmbun ătățirii dobândirii și exersării competen țelor de baz ă a fost
recunoscut ă de către Consiliul European de la Lisa bona din anul 2000. Dobândirea unor
competen țe de bază constituie o prim ă etapă pentru participarea la societatea bazat ă pe
cunoaștere. Cu toate acestea, la vârsta de 15 ani circa 1 milion din cei 5 milioane de elevi
din UE au slabe performan țe la citire. În timp ce ponderea a sc ăzut în unele state membre
(în mod notabil în Letonia și Polonia), în raport cu ultimel e date disponibile, începând din
anul 2000 nu s-a înregistrat nici un progres la nivelul mediu european (2003: 19.8%). Țări
precum Finlanda, Irlanda și Olanda au atins cele mai bune performan țe cu un procent de
performan ță de numai 10% sau chiar mai pu țin în anul 2003 (figura 2).
Sursa: baza de date OE CD PISA 2003
Figura 2. Benchmarkingul UE pentru 2010: cu 20% mai pu țini tineri de 15 ani
care să aibă performan țe scăzute la citire
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
223
223 În anul 2000 ponderea tinerilor în vârst ă de 15 ani cu performan țe scăzute la citire
în UE a fost de 21.3% (conform datelor disponib ile doar pentru 18 dintre statele membre). În
conformitate cu obiecti vul de benchmarking aceast ă pondere va trebui s ă scadă cu o
cincime pân ă în anul 2010 ( și să atingă ca atare o pondere de 17.0%) – figura 3.
Sursa: baza de date Eurostat 2006
Figura 3. Competen țe de bază
Procentul elevilor cu performan țe la citire de unu sau cu un nivel mai sc ăzut
(în raport cu scara de performan ță la citire PISA), 2000-2006
În timp ce ponderea s-a diminuat în unele state membre (în mod notabil în
Germania, Polonia și Letonia), în majoritatea statelor membre aceast ă pondere a crescut și
performan ța la nivelul UE s-a deteriorat (2006: 24.1%).
2.3. Gradul de cuprindere în înv ățământul secundar superior. Ținta UE de
benchmarking pentru 2010: atingerea unui procent de 85% pentru
persoanele care au terminat de completat nivelul secundar superior de educație
Participarea integral ă a tuturor cet ățenilor la societatea bazat ă pe cunoa ștere
reclamă ca fiecare individ s ă finalizeze de completat cel pu țin nivelul educa țional secundar
superior. La nivel European ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 20 și 24 ani care au
terminat de completat nivelul secundar superior de educa ție s-a îmbun ătățit doar într-o
foarte mic ă măsură față de anul 2000 (figura 4).
Sursa: Eurostat
Figura 4. Măsura în care tinerii au terminat de completat nivelul educa țional secundar superior
Procentul popula ției în vârst ă de 20-24 ani car e a completat c el puțin ciclul secundar sup erior
educațional, 2000-2006
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
224
224Până în prezent s-a înregistrat doar un progres modest legat de aceast ă țintă de
benchmarking care prevede atingerea unui procent de 85% pân ă în anul 2010. Cu toate
acestea unele țări cu ponderi relative mici, în special Portugalia și Malta au înregistrat un
progres considerabil în ultimii ani.
Trebuie semnalat și că multe dintre statele nou intrate în UE înregistreaz ă deja
valori mai mari decât ținta european ă de benchmarking stabilit ă pentru 2010 (este cazul a
patru state nou intrate: Republica Ceh ă, Polonia, Slovenia și Slovacia). În plus Norvegia și
Croația au atins deja o pondere de 90% și peste.
2.4. Absolven ții de matematic ă, știință și tehnologie. Ținta UE de benchmarking
pentru anul 2010: o cre ștere cu 15% a ponderii absolven ților de matematic ă,
știință și tehnologie
Pentru a putea competi ționa cu succes în economia global ă bazată pe cunoa ștere
este necesar și esențial să existe o ofert ă adecvată de personal științific cu un înalt nivel de
calificare. Num ărul absolven ților de înv ățământ superior din domeniile matematicii, științei
și tehnologiei (MST) este un indicator foarte important în societatea bazat ă pe cunoa ștere
(figura 5).
Sursa: Eurostat (UOE)
Figura 5. Creșterea num ărului de absolven ți de învățământ superior din domeniile matematic ă,
știință și tehnologie, %, Rata m edie anual ă de creștere 2000-2005, in %
Numărul absolven ților de MST din țările membre ale UE – 27 a crescut începând cu
anul 2000 cu peste 170,000 sau mai mult ajungâ nd la o pondere de 25%. Ca tare UE a atins
deja ținta de benchmarking de cre ștere a num ărului de absolven ți MST cu 15% pân ă în anul
2010. Progrese mai modeste s-au înregistrat în ceea ce prive ște cel de-al doilea obiectiv al
reducerii dezechiribre lor în ceea ce prive ște distribu ția pe sexe. Ponderea femeilor
absolvente ale MST a crescut de la 30.8% în 2000 la 31.2% în 2005. În timp ce Slovacia,
Portugalia și Polonia au înregistrat cele mai înalte rate anuale de cre ștere a num ărului de
absolvenți MST (peste 12%), Bulgaria, Estonia, Grecia și România au atins cele mai bune
performan țe în ceea ce prive ște distribu ția pe sexe.
2.5. Participarea adul ților la înv ățarea derulat ă de-a lungul întregii vie ți
(LLL). Ținta UE de benchmarki ng pentru anul 2010: cre șterea
procentului de participare la LLL la o valoare de 12.5% din totalul
populației adulte
Învățarea derulat ă de-a lungul întregii vie ți (Lifelong learning -LLL) este
fundamental ă nu numai pentru asigurarea competitivit ății și prosperit ății economice a țărilor
membre ale UE, ci și pentru a asigurarea premise favor abile pentru incluziunea social ă,
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
225
225 ocupare, cet ățenie activ ă și pentru împlinirea personal ă a oamenilor. Indivizii vor trebui s ă
fie capabili s ă își actualizeze și să își completeze cuno ștințele, competen țele și calificările
de-a lungul întregii vie ți. Procentul de participare al popula ției în vârst ă de munc ă la
educație și instruire se ridica la circa 9.6 % în anul 2006. Țările nordice, Regatul Unit al
Marii Britanii și Olanda au cele mai înalte rate de participare la LLL. Sunt îns ă necesare
eforturi suplimentare pentru multe dintre țările membre ale UE pentru a atinge ținta de
12.5% pentru rata de participare în anul 2010 (figura 6).
Sursa: Eurostat (LFS)
Figura 6. Participarea la educa ția derulat ă de-a lungul întregii vie ți
Procentul popula ției cuprinse în grupa de vârst ă 25-64 ani care particip ă la educație și instruire în cele
patru săptămâni care preced studiul, 2000-2006
Cel mai înalt nivel al procentului popula ției în vârst ă de muncă cu studii superioare care
participă la educație și instruire (în cele patru s ăptămâni care preced studiul) a fost atins în țările
nordice și în țări precum Regatul Unit al Marii Britanii, Slovenia și Olanda (figura 7).
Sursa: Eurostat (LFS)
Figura 7. Nivelul educa țional al popula ției adulte
Populația adultă (25- 64 ani) cu un niv el superior de educa ție
În anul 2006 circa 23% din popula ția în vârst ă de munc ă din UE a ob ținut un nivel
superior de educa ție, ceea ce reprezint ă o creștere cu peste 3 puncte procentuale comparativ
cu anul 2000. Finlanda, Danemarca și Estonia au înregistrat cea mai mare pondere a
populației cu un nivel ter țiar de educa ție, în timp ce unele state membre au înc ă ponderi mai
mici de 15%. Cu toate acestea, în cadrul unora dintre țările membre ale UE gradul de
cuprindere în înv ățământul superior a crescut considerabil în ultimii ani.
* * *
Pe baza datelor din ultimul raport din 2007 cu privire la cele cinci ținte de
benchmarking din educa ție se pot desprinde pân ă în acest moment urm ătoarele concluzii:
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
226
226• Există încă un număr mare de tineri care abandoneaz ă de timpuriu școala: în 2006,
circa șase milioane de tineri cu vârste cuprinse între 18-24 ani au p ărăsit prematur
sistemul de educa ție din UE. Acest num ăr va trebui s ă scadă cu două milioane dac ă se
dorește atingerea țintei de benchmarking care are în vedere un procent de pân ă la
10% pentru abandonul școlar timpuriu. Cele mai bune performan țe se regăsesc în țări
precum Republica Ceh ă (5.5%), Polonia (5.6%) și Slovacia (6.4%).
• Sunt necesari tot mai mul ți absolven ți ai învățământului secundar superior: Pentru a
tinge ținta UE de benchmarking de 85% pro cent al celor care vor termina de
completat înv ățământul secundar superior pân ă în 2010, va fi necesar un num ăr
suplimentar de 2 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 20-24 ani care s ă termine
învățământul secundar superior. Din acest punct de vedere cele mai bune performan țe
sunt la nivelul țărilor din UE în țări precum: Republica Ceh ă (91.8%), Polonia
(91.7%) și Slovacia (91.5%).
• Țările din UE au reu șit să atingă cu suces țintele legate de absolven ții de matematic ă,
știință și tehnologie(MST): dac ă tendința actuală se continu ă atunci, la nivelul UE, în
anul 2010, peste 1 milion de studen ți vor absolvi în domeniile matematic ă, știință și
tehnologie (MST), ceea ce este semnificativ comparativ cu nivelul din anul 2005 de
860 000 absolven ți pe an. Aceste valori deja dep ășesc ținta de benchmarking. Cele mai
bune performan țe în ceea ce prive ște numărul de absolven ți de MST care revin la 1000
tineri cu vârste cuprinse între 20-29 ani sunt înregistrate în țări precum: Irlanda
(24.5), Fran ța (22.5) și Lituania (18.9).
• Participarea adul ților la activit ățile de LLL este insuficient ă: pentru a putea atinge în
2010 ținta de 12,5% rat ă de participare la LLL va fi necesar ca un num ăr suplimentar
de 8 milioane adul ți să participe la LLL în cele patru s ăptămâni premerg ătoare
perioadei de înregistrare. Cele mai bune performan țe în rândul țărilor UE au fost
înregistrate în: Suedia (32.1% în 2005), Danemarca (29.2% în 2006) și în Regatul
Unit al Marii Britanii (26.6% în 2006).
• Îmbunătățiri ale performan țelor la citire pentru cei de 15 ani: circa unul din cinci
tineri de 15 ani se confrunt ă cu dificult ăți la citire. Pentru atingerea țintei de
benchmarking va fi necesar în cont inuare ca circa 200 000 elevi s ă își îmbunătățească
standardele de performan ță la citire. Cele mai bune performan țe sunt înregistrate
până acum în: Finlanda (5.7%), Irlanda (11%) și Olanda (11.5%).
În afara celor cinci metode de benchmarking prezentate exist ă două alte obiective
concrete pe care Consiliul European a decis s ă le atingă până în 2010: creșterea investi țiilor
în capitalul uman pe cap de locuitor și obiectivul Barcelona car e vizează ca 90% dintre
copii cuprin și în grupa de vârst ă care începe cu 3 ani și care se încheie o dat ă cu începutul
perioadei de școlarizare obligatorie, vor trebui s ă fie înscri și în cadrul unor institu ții
preșcolare care s ă le poarte de grij ă în timpul zilei. Ulterior Consiliul a decis ca progresul
înregistrat în sistemel e europene de educa ție să poată să fie monitorizat cu referire la nivelul
atins de c ătre întreaga popula ție.
• Participarea în cadrul institu țiilor pre-școlare de îngrijire pe timpul zilei
În cadrul țintei mai generale de cre ștere a particip ării la educa ția preșcolară și la
îngrijirea pe timpul zilei în institu ții de specialitate s-au acumulat unele experien țe în
virtutea c ărora aceast ă participare are un impact pozitiv asupra performan ței în timpul
educației obligatorii, inclusive asupra abandonului școlar timpuriu, în particular pentru copii
care provin din familii dezavantajate din punct de vedere socio-economic. În anul 2005,
circa 86% dintre copii în vârst ă de 4 ani au fost cuprin și în educa ție. Între 2000 și 2005, rata
de cuprindere a copiilor de 4 ani a crescut cu circa 3 puncte procentu ale. În 2005 în Fran ța,
Belgia, Italia și Spania aproape to ți copii de 4 ani (peste 99%) participau la educa ție.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
227
227 • Sporirea investi ției în educa ție și instruire
Investiția în capitalul uman prin intermediul educa ției și instruirii este foarte
important ă pentru înt ărirea pozi ției statelor europene în economia bazat ă pe cunoa ștere în
care spore ște coheziunea social ă. Între 2000 și 2003, cheltuielile publice în educa ție
exprimate și ca procent din PIB au crescut în mod considerabil în țările membre ale UE. Cu
toate acestea, în anul 2004, tendin ța ascendent ă a staționat și s-a înregistrat un u șor declin
comparativ cu anul anterior, dar ca rezultat al cre șterii PIB-ului în termeni absolu ți
cheltuielile publice în educa ție au continuat s ă crească.
Ratele investi țiilor private în educa ție sunt relativ modeste în majoritatea statelor
membre comparativ cu țările care au cele mai bune performan țe pe plan mondial, în mod
special în înv ățământul superior. Se pot sesiza unele diferen țe semnificative în ceea ce
privește investițiile în educa ție (figura 8).
Sursa: Eurostat (UOE)
Figura 8. Investi țiile în resursele umane
Cheltuilile publice totale pentru educa ție ca procent din PIB, 2000-2004
Alți indicatori indic ă că viteza de ge nerare a reformelor în educa ție ar trebui accelerat ă.
De exemplu, în majoritat ea școlilor din UE elevii nu sunt pr egătiți pentru înv ățarea timpurie a
unei limbi str ăine, așa după cum s-a recomandat la Consiliul European de la Barcelona din
2002. În medie doar 1.4 și 1.5 limbi str ăine per elev sunt predate în UE și acesta se produce în
general la nivelele inferior și secundar superior de educa ție. Mai mult, problemele legate de
finanțarea și eficiența sistemului educa țional rămân încă o preocupare major ă. În mod repetat
mai multe studii au relevat c ă educația preșcolară constituie terenul cel mai eficient de
valorizare a investi țiilor în capitalul uman. În ceea ce prive ște învățământul superior, cu toate c ă
investiția publică în educa ție și instruire ca procent din PIB a crescut o dat ă cu adoptarea
strategiei de la Lisabona (de la 4.7% la 5.1% din PIB), progresul a fost stagnant în ultimii ani și
se consider ă că țările din UE vor trebui s ă își dubleze investi țiile care revin pentru fiecare
student din înv ățământul superior (se estimeaz ă o creștere de circa 10 000 € pe an) astfel încât
să se apropie de nivelul atins deja în SUA. Acestea constau în special în investi ții private.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
228
2283. Monitorizarea progresului realizat în direc ția atingerii țintelor și obiectivelor
Lisabona în educa ție și instruire. Cazul României
Consiliul European din mai 2007 a formul at unele concluzii referitoare la
monitorizarea progresului realizat pentru atingerea obiectivelor Lisabona în educa ție și a
permis identificarea unui cadru coherent de indicatori și metode de benchmarking. Începând
cu anul 2004, Comisia public ă anual rapoartele intitulate “ Progress reports ” prin care se
monitorizeaz ă îmbunătățirile înregistrate în sistemele europene de educa ție și instruire.
Raportul Comisiei intitulat Progress Report 2007 a aplicat pentru prima dat ă un cadru
coherent care include 16 indicatori cheie și cinci metode de benchmarking ; se apeleaz ă la
datele disponibile pentru a analiza progresul înregistrat începând cu anul 2000. În preg ătirea
raportului Directoratul-General pentru Educa ție și Cultură a cooperat îndeaproape cu
Eurostat, CRELL din cadrul Joint Research Centre , Ispra, și Eurydice European Unit .
Cazul României. Provocări și oportunit ăți pentru LLL în România
În România s-au înregistrat unele progrese în ceea ce prive ște atingerea țintelor
Lisabona în educa ție începând cu anul 2000 (fapt sesizabil și în figurile 1-8 prezentate
anterior care includ și date despre România). Aceste progres e s-au intensificat in ultimii ani
și vor trebui luate în considerare (al ături de îmbun ătățirea actualei situa ții a sistemului
educațional în urma implement ării celor dou ă reforme majore educa ționale în România)
pentru a studia dezvoltarea LLL și a educației adulților.
Planul Na țional d e Acțiune pentru Ocupare (NAPE-National Action Plan for
Employment) oferă un set specific de politici menite s ă sprijine LLL. NAPE pune accent pe
măsurile pe termen scurt și mediu menite s ă asigure cre șterea ocup ării, prin sprijinirea LLL
și prin creșterea eficien ței și eficacității pieței muncii.
Obiectivul urm ărit are în vedere adaptarea mai rapid ă la profundele schimb ări
economice prin care s ă se faciliteze accesul la pia ța muncii, evitând discriminarea și
excluziunea social ă.
Cu toate acestea în prezent în Româ nia politicile existente se adreseaz ă în special
problemelor și nevoilor curente.
România nu a finalizat dezvoltarea unei strategii na ționale integratoare dedicate
LLL. Dar oricum interesul deciden ților și al exper ților pentru dezvoltarea unei strategii
naționale coerente în domeniul LLL a crescut. Este îns ă necesar ca în urm ătorii ani și în
următoarele decenii s ă se dezvolte un concept na țional extins legat de LLL și de existen ța
unei viziuni integratoare de dezvoltare a resurselor umane. În consecin ță, principiile LLL au
fost incluse ca priorit ăți în domeniile educa ției, instruirii continue și a documentelor de
politică a ocupaței. Planul Na țional de Dezvoltare 2007- 2013 (NDP- National Development
Plan) și Programul Sectorial Opera țional p entru Dezvoltarea Resurselor Umane
(SOPDHR- Sectorial Operational Programme for the Development of Human Resourses)
sunt cele mai importante documente politice legate de atingerea țintelor de benchmarking
stabilite prin Agenda Lisabona pentru educa ție, instruire și ocupare. Unele obiective legate
de Strategia Lisabona se reg ăsesc în mod explicit formulate în documentele strategice
sectoriale, cum ar fi: Strategia Na țională de Ocupare 2004-2010 (MLSSF, 2004), Strategia
pe termen scurt și mediu pentru înv ățarea continu ă 2005- 2010 (MLSSF, NAE, MER,
NCAT with support from the Sectorial Committees, 2005), Ghidul Strategic al Ministrului
Educației pentru 2006-2008 .
Cele mai importante provocări pentru LLL din România sunt:
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
229
229 • ratele mici de participare la LLL în rândul tinerilor și adulților – analizele întreprinse
în ultimii ani în corela ție cu participarea tinerilor și adulților la educa ție în România
arată că țara noastr ă se află pe ultimele pozi ții în Europa pentru indicatori de tipul:
participarea celor din grupa de vârst ă 25-64 ani la educa ție; rata abandonului școlar
timpuriu; ponderea persoanelor de 15 ani care au cea mai joas ă performan ță la
competențele de bază;
• neglijarea înv ățării care se desf ășoară în afara cadrului institu țional (non-formal și
informal)de înv ățare-așa cum arat ă datele oferite de c ătre Consiliul Na țional pentru
Formarea Profesional ă a Adulților, la sfâr șitul anului 2007, România a înregistrat
unele progrese atât în ceea ce prive ște numărul centrelor dedicate exers ării
performan țelor adulților cât și numărul persoanelor care au primit certificate care s ă
le ateste aceste competen țe. Oricum, competen țele obținute într-un context informal și
non-formal au în continuare o relevan ță redusă în contextul educa ției formale oferit ă
de sistemul de educa ție și instruire;
• metodele tradi ționale de instruire centrate predilect pe predare și mai puțin pe învățare
sunt încă dominante în sistemul educa țional românesc– date relevante au fost
evidențiate în acest sens prin studiul B ăncii Mondiale din 2006, Studiul longitudinal de
monitorizare și evaluare a Proiectului pentru Înv ățământul Rural, bazat pe un studiu
sistemic al exemplului unei școli reprezentative din zona rural ă. În raport cu acest
studiu profesorii au probat doar într-o mic ă măsură abilitatea de a utiliza metode
interactive de predare și învățare;
• existența unor diferen țe semnificative între oportunit ățile și resursele educa ționale din
zonele rurale și cele urbane – raportul Starea înv ățământului din România – 2006
subliniază existența unor importante diferen țe între reziden ții din diverse arealuri
teritorial pentru majoritatea indicato rilor de evaluare din sistemul educa țional;
• diferențele înregistrate în stocul educa țional, datorate accesului limitat la educa ție al
acelor categorii de popula ție care sunt excluse din punct de vedere social (persoane
foarte sărace, persoanele cu nevoi speciale, popula ția de etnie Roma etc.);
• acces limitat la informa țiile digitale – potrivit unui raport al Asocia ției pentru ITC,
creșterea consumului de ITC în România se a șteaptă să continue s ă crească în toate
domeniile în urm ătorii ani. Un raport anual global (WITSA/Global Insight) plaseaz ă
România între primele 10 state în ceea ce prive ște dinamica cre șterii;
• previziunile legate de reducerea num ărului popula ției din România (cu 11% pân ă în
2030, în raport cu prognozele UE) și consecin țele scontate asupra dezvolt ării și
utilizării competen țelor-în acord cu un studiu recent elaborate sub egida Oficiului
European de Statistic ă (Eurostat), popula ția României va deveni în mod constant tot
mai îmbătrânită la nivelul anului 2050. Num ărul persoanelor de peste 65 de ani va
reprezenta circa 30% din totalul popula ției din acela și an, comparativ cu un nivel
actual de 15%. Totalul popula ției României va sc ădea treptat pân ă la un nivel estimat
de 17.1 milioane în 2050.
Pe baza acestor provoc ări s-a configurat un set de priorit ăți care au în vedere în
principal:
• asigurarea accesului la educa ție și la LLL;
• extinderea înv ățării astfel încât s ă acopere toate ariile și domeniile vie ții cotidiene;
• dezvoltarea competen țelor în corela ție cu economia și societatea bazate pe cunoa ștere;
• dezvoltarea capacit ății instituționale pentru LLL.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
230
2304. Remarci finale. Pregătiri pentru perioada post-2010
Următoarele domenii vor necesita eforturi concertate ale țărilor membre ale UE:
îmbunătățirea nivelurilor de calificare. Persoanele cu un nivel redus de calificare
sunt într-o mai mare m ăsură supuse riscului economic și social al excluziunii.
Perspectiva continu ării pe linia de pân ă acum (marcat ă de nivele înalte ale
abandonului școlar, de rate sc ăzute de participare la LLL pentru lucr ătorii în
vârstă cu un nivel sc ăzut de calificare și cu performan țe reduse ob ținute în special
în rândul emigran ților) provoac ă reale îngrijor ări în majoritatea țărilor membre
UE. În perspectiv ă viitoarele pie țe ale muncii specifice economiei bazate pe
cunoaștere vor amplifica cererea de pers onal cu un nivel înalt de calificare și
competen ță. Competen țele modeste vor deveni o provocare semnificativ ă;
strategiile dedicate LLL. Majoritatea țărilor au înregistrat progrese în ceea ce
privește definirea unor astfel de strategii. Progresul devine evident în cea ce
privește sistemul educa țional pre școlar, în asigurarea unui cadru unitar de
calificare și în validarea sistemelor de înv ățare non-formal ă și informal ă. Cu toate
acestea, parteneriatele inovative de înv ățare și finanțarea sus ținută a
învățământului superior de calitate, precum și sistemele educa ționale eficiente și
echitabile sunt înc ă eludate în multe țări din UE. O aten ție special ă va trebui
acordată pilotării și consilierii profesionale. Crearea condi țiilor propice pentru ca
reformele s ă fie implementate în mod efectiv constituie o alt ă important ă
provocare pentru toate țările membre ale UE;
triunghiul cunoa șterii (educa ție, cercetare și inovare). Triunghiul cunoa șterii
joacă un rol cheie pentru stimularea cre șterii și ocupării. Devine astfel important
să se accelereze reformele, s ă se promoveze excelen ța în învățământul superior și
în gestionarea competent ă a parteneriatului dintre universit ăți și mediul de afaceri
menit să asigure premise favorabile pentru ca toate sectoarele educa ționale și de
instruire s ă poată contribui la promovarea creativit ății și inovării. Educația
constituie o component ă fundamental ă a triunghiului cunoa șterii. Existen ța unor
centre de excelen ță care să se concentreze asupra activit ăților didactice, de
cercetare și de transfer al cunoa șterii devine vital ă. Vor trebui depuse eforturi
suplimentare pentru a dezvolta parteneriatele dintre universit ăți și mediul de
afaceri. Cercetarea și inovarea reclam ă un nivel superior de calificare și
competen ță al popula ției. Excelen ța și competen țele cheie, în special cele corelate
cu capabilit ățile antreprenoriale, precum și cu stimularea creativit ății și a
capabilităților de tipul a înv ăța să înveți vor trebui s ă fie dezvoltate în toate
sistemele și pentru toate nivelele de educa ție și instruire.
Programul „Education and Training 2010” oferă un sprijin concret țărilor membre
ale UE pentru reformele din domeniul educa ției și instruirii. S-a înregistrat un progres
semnificativ comparativ cu momentul s-a la nsat acest program în anul 2002. Cu toate
acestea trebuie subliniat faptul c ă, pentru ca reformele din educa ție și instruire s ă dea roadele
scontate, este nevoie de timp. Majoritatea provoc ărilor persist ă și în acela și timp apar noi
provocări. Eforturile de pân ă acum vor trebui continuate și vor trebui s ă se materializeze în
rezultate efective.
Reflecțiile legate de actualizarea cadrului strategic de cooperare european ă în
domeniile educa ției și instruirii vor trebui s ă beneficieze de mai mult ă atenție.
Datorită rolului crucial pe care îl de țin în cadrul Strategiei Lisabona pentru
ocupare și creștere sistemele de educa ție și instruire vor trebui asociate tot mai mult cu
dezvoltările ulterioare ale procesului Lisabona care vor surveni dup ă anul 2010.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
231
231 Pentru a asigura premise favorabile convergen ței României în contextual
promovării economiei și societății bazate pe cunoa ștere la nivel European competen ța și
calitatea sistemelor de educa ție și instruire vor avea un rol semnificativ în viitor.
Bibliografie
Ancheta For ței de Munc ă în Gospod ării (Household Labour Force Statistical Survey), NIS,
AMIGO 2006;
Baltac, V. Romania – un sector IT dinamic (Romania – A dynamic IT sector) , Asociația
Romană pentru ITC, 2005
Dezvoltări recente în domeniul educa ției și ocupării în perspectiva țintelor europene. Cazul
României (Recent Developments in Educatio n and Employment in relation to the
European Benchmarks. Romania), Institutul de Științe ale Educa ției, 2006;
"Delivering lifelong learning for knowledge, creativity and innovation", Joint Progress
Report of the Council and the Commission on the implementation of the ' Education &
Training 2010 ' work programme, Brussels, 2007
Drepturile persoanelor cu dizabilit ăți intelectuale: accesul la educa ție si angajare in munca
în România (Rights of People with Intell ectual Disabilities: Access to Education and
Employment in Romania, Open Society Institute, 2005
Landmarks for a national lifelong learning strategy , 2nd variant, The National Council for
Continuous Education and Training, Bucharest, 2007
Malița, L. România bate cu timiditate la por țile Internetului (Romania is shyly knocking at
the Internet door) , in Social Information Science Magazine, year II, no. 4, 2005: 29-42
Mărginean, I. (coord.) Condiții sociale ale excluziunii copilu lui (Social Conditions for Child
Exclusion), Romanian Academy, National Institute of Economic Research, Institute for
Research into the Quality of Life, 2004
National Report on the implementation of the Education and Training 2010 Work
Programme in Romania, Bucharest, 2007
“Progress towards the Lisbon Objectives in education and training, 2007 Indicators and
Benchmarks ”, (SEC(2007)1284), October 2007
Reasons for an Integrated Lifelong Learning Strategy in Romania, Institute of Education
Sciences, 2006, Lanmarks for an Integrated Lifelong Learning Strategy , Institute of
Education Sciences, Bucharest, 2006
Sectorial Operational Programme for the Development of Human Resources (Ministry of
Labour, Social Solidarity and Family, 2006).
Slow Pace of Reform in Educ ation and Training Threatens Eu rope’s Competitiveness in The
Long Term , IP/07/1431, Brussels, 3 October 2007
Starea înv ățământului din România – 2006 ( The Situation of Education in Romania – 2006),
Ministry of Education and Research, Bucharest, 2006
Studiul longitudinal de monitorizare și evaluare a Proiectului pentru Înv ățământul Rural
(Longitudinal Monitoring and Evaluation Study of the Rural Education Project), World
Bank, 2006
Towards Common Principles of Flexicurity: more and bette r jobs trough flexibility and
security ." COM (2007)
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
232
232POLITICA FISCAL Ă CONTEMPORAN Ă
SUB INCIDEN ȚA NOII PARADADIGME
A ȘTIINȚELOR ECONOMICE, PLURALISMUL
TEORETICO-METODOLOGIC
Niță DOBROT Ă
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Cornel IONESCU
Conferențiar universitar doctor
Universitatea Spiru Haret, Bucure ști
Rezumat. De-a lungul secolelor, problemele economice, ca și problema fiscalit ății,
a cheltuielilor bugetare și a deficitului bugetar au fost tratate diferit, în maniere
individualiste de școlile și curentele de gândire economic ă. În ultimele decenii, aceste
probleme au devenit atât de complexe și de dinamice, încât nici unul din curentele existente
nu le mai poate aborda singur.
Într-o abordare limitativ ă sub raport spa țial și temporal, analiza politicii fiscale și,
cu precădere, analiza deficitului bugetului de stat se poate reduce la cercetarea
interdependen țelor benefice și/sau malefice dintre politica fiscal ă a României și dinamica
economiei na ționale a acesteia. Pentru a efectua aceast ă operațiune în prezent este
necesară delimitarea riguroas ă a conceptelor specifice și, în acela și timp, precizarea opticii
și a instrumentelor adecvate (etapei istorice) de eviden țiere a interdependen țelor dintre
procesele reflectate, interdependen țe privind atât sensurile de evolu ție, cât și pe cele care
exprimă laturile calitative ale respectivelor procese.
Toate aceste interdependen țe multiple dintre cre ștere, dezvoltare, și modernizare a
economiei, pe de o parte și politica fiscal ă, respectiv deficitul bugetar, pe de alta, le vom
aborda și analiza în spiritul pluralismului te oretic, altfel spus, al unei teorii științifice.
“Trăim într-o perioad ă în care speciali știi în macroeconomie emit noi ipoteze legate de
mecanismele ce guverneaz ă economia – remarc ă E. Phelps – și caută să formuleze o nou ă
paradigm ă. Pluralismul reprezint ă soluția metodologic ă cea mai bun ă., manifest ările
periodice ale acestuia fiind oricum inevitabile”.i
Anticipând, preciz ăm că, în cazul politicii fiscale, abordarea pluralist ă se referă la o
anumită îmbinare a principiilor și regulilor ce stau la baza teoriei cererii agregate ca și la baza
ofertei agregate. În prezent, sunt îns ă într-o ofensiv ă evidentă susținătorii teoriei ofertei, care î și
definesc concep ția prin cerin ța de „reducere a impozitelor orientat ă către ofertă”.
Mai concret, concep ția respectiv ă este conturat ă prin trei exigen țe:
(a) Reformele fiscale ar trebui s ă contribuie la cre șterea stimulentelor prin
reducerea impozitelor pe ultima unitate monetar ă de venit, respectiv prin
reducerea impozitelor marginale.
(b) Sistemul fiscal de impozitare ar trebui s ă fie în mai mic ă măsură progresiv,
ceea ce înseamn ă reducerea sarcinilor fiscale impuse persoanelor cu venituri
mari. Este vorba aici de aplicarea teoriei curbei Laffer, conform c ăreia
impozitele mari și progresive pot duce la sc ăderea veniturilor fiscale ale
statului.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
233
233 (c) Sistemul în cauz ă trebuie conceput în a șa fel încât s ă stimuleze productivitatea
și oferta, iar nu s ă manipuleze cererea agregat ă.
Rezultă din cele de mai sus c ă pluralismul presupune un nou raport între teoria
ofertei și teoria cererii agregate în fundamentarea politicii fiscale și nu abandonarea teoriei
cererii de sorginte keynesian ă și neokeynesian ă.
Cuvinte-cheie: decizie macroeconomic ă; caracterul interven ției statului în
economie; deficitul bugetar; plur alismul teoretico-metodologic.
Clasificare REL: 8I; 8K; 13F.
1. Principii teoretico – metodo logice pluraliste de abordare și apreciere a
problemelor macroeconomice actuale
Unul dintre principiile metodologice ce a fost valorificat în analiza și aprecierea
relației dinamice dintre dezvoltarea economic ă a unei țări și politica fiscal ă a acesteia poate
fi formulat astfel: ample interdependen țe specifice de la scop la mijloc și invers, la
dezvoltare economic ă la politicile macroeconomice, în cazul de fa șă, la politica fiscal ă.
Realitatea istoric ă recentă atestă că funcția scop a oric ărei strategii și politici
macroeconomice const ă în creșterea și dezvoltarea economic ă, politica fiscal ă fiind, alături
de celelalte politici macroeconomice sectoriale, o pârghie, un mijloc de sus ținere a func ției
scop. Aceasta înseamn ă că orice analiz ă a domeniului presupune compararea dinamicii
economiei unei țări, oricare ar fi aceasta (dezvoltare/regres, dezvoltare extensiv ă/dezvoltare
intensivă, boom/recesiune economic ă) cu coordonatele politicii fiscale promovate în acela și
interval de timp sau în intervale succesive. Odat ă stabilite caracteristicile generale ale
dinamicii economice a țării se pune problema eviden țierii cauzelor care au dus la unul sau
altul din genurile de evolu ție a economiei, printre cauze avându- și locul său și politica
fiscală. Considera țiile de mai sus cu privire la dinamica macroeconomic ă ca funcție scop și
la politica fiscal ă ca mijloc de atingere a scopului nu înseamn ă nicidecum o rela ție
unilateral ă între cele dou ă procese. Dimpotriv ă, interdependen țele sunt acelea care se
manifestă între dinamica și starea economic ă a unei țări și politica sa fiscal ă.
Un mod interesant, original de reflectare a rela ției dintre sistemul economic al unui
popor și regimul s ău fiscal a fundamentat Mihai Eminescu în publicistica sa. În unul din
articolele sale editoriale de la ziarul „Timpul”, el exprim ă o concep ție cu semnifica ție
universală cu privire la raportul dintre economie, tipul de stat și fiscalitate. “Nici un guvern,
nici un partid – remarca Eminescu – nu- și poate alege dup ă bunul său plac politica bugetar-
fiscală. Starea economic ă a unei țări existent ă la un moment dat îi impune statului, puterii
publice, guvernului, un anumit regim financiar- bugetar. Dar, ceea ce poate face guvernul,
ceea ce pot face guvernan ții, este de a încerca și a acționa în a șa fel încât m ăsurile cu
caracter fiscal s ă fie îndreptate înainte de toate spre schimbarea sistemului economic și a
stării sociale a poporului” (Mihai Eminescu: “Statul. Func țiile și misiunea sa”)ii.
Este evident faptul c ă Eminescu privea politica fiscal ă cu rolul s ău dublu: de
reflectare a st ării economiei țării și ca factor activ, transformator al sistemului economic.
Interdependen țele dintre tipurile de comunitate uman ă, genurile de stat și sistemele
economice, pe de o parte și politicile fiscal-bugetare, pe de alt ă parte, au fost caracterizate
sintetic de sociologul și economistul Joseph Schumpeter. “spiritual unui popor, nivelul
cultural, structura social ă, faptele politice, toate acestea și multe altele – postula J.
Schumpeter – se pot reg ăsi în istoria sa fiscal ă. Cel care știe să asculte acest mesaj va
înțelege mult mai bine fr ământările istoriei omenirii” (Schum peter Joseph: Istoria analizei
economice)iii.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
234
234Din citatul de mai sus, se poate constata c ă dintotdeauna politica fiscal ă promovat ă
de diferitele tipuri de state a reflectat nu doar starea economic ă a comunit ăților umane, ci și
starea de spirit a poporului, structura sa social ă.
Un alt principiu cu larg ă deschidere istoric ă, de mare importan ță în contextul temei
de față, se refer ă la unitatea dintre istoria politicilor fiscale și tipurile de putere politic ă.
Acestea din urm ă, la rândul lor, ca reflect ări ale diferitelor genuri de comunit ăți umane și de
stări economice ale acestora.
Având în vedere c ă procesele interdependente preluate spre analiz ă în referatul de
față au avut timpi istorici diferi ți, că știința economic ă a apărut mult mai târziu decât statul și
politica sa fiscal ă, s-a recurs la unele periodiz ări și subperiodiz ări în care interdependen țele
arătate s-au manifestat cu sensuri și intensit ăți diferite. Mai mult, unele din aceste
interdependen țe au fost reflectate mai ales printr-o cunoa ștere empiric ă, printr-o intui ție de
moment a liderilor politici (statali), în timp ce ulti mele trei secole acestea sunt reflectate prin
cunoaștere științifică din ce în ce mai profund ă și gestionate cu relativ succes de factorii de
decizie macroeconomic ă.
Într-o manier ă diacronic ă generală, au fost surprinse c ăile și mecanismele de asigurare a
veniturilor statului, pornind de la func țiile acestuia, func ții asumate de guvernan ți. În paralel, au
apărut idei și teorii ce au reflectat aceste probleme în perioada care poate fi numit ă preistoria
științei economice, deci și preistoria fundament ării științifice a politicii fiscale.
Întrucât investigarea noastr ă poartă amprenta științei economice, știință apărută în a
doua jum ătate a secolului al XVIII-lea, am marcat și am caracterizat saltul la gândirea
economic ă în epoca modern ă, epocă caracterizat ă prin apari ția, dezvoltarea și consolidarea
sistemului economic capitalist.
În conceperea și realizarea analizei interdependen țelor dintre politica fiscal ă actuală
a României și funcția obiectiv a dezvolt ării ei economice, s-a valorificat principiul
metodologic ce face trimitere la raportul dintre teoria general ă a fiscalității, teoria standard a
problematicii respective și multitudinea aspectelor concrete ale manifest ărilor și ale aplic ării
în practic ă a acesteia. În acest scop, am valorificat concep ția economistului american de
origine român ă – Nicolae Georgescu Roegen. „Afirma ția că principiile fundamentale ale
economiei sunt universal valabile – preciza Roegen – poate fi adev ărată numai în ceea ce
privește forma lor. Con ținutul acestora este determinat de cadrul institu țional. În lipsa
acestui con ținut institu țional, principiile nu sunt altceva decât „generalit ăți goale”. (Nicolae
Georgescu Roegen: „Legea entropiei și procesul economic”)iv.
De altfel, și în alte domenii problemele specifice sunt judecate pe baza raportului dintre
esența și forma lor. ”Fiecare artist trebuie s ă-și reprezinte muzica prin esen ța rădăcinilor sale –
concluzioneaz ă un mare specialist. Altfel, artistul este un balon gol, pe care dac ă îl străpungi cu
ceva răsuflă imediat. Dac ă nu-ți reprezinți rădăcinile nu ai identitate”.
În spiritul acestui principiu metodologic a fost conceput ă partea referitoare la
România, la interdependen țele actuale dintre politica sa fiscal ă și dinamica social-economic ă
(creștere economic ă, creștere economic ă sustenabil ă, dezvoltare economic ă, dezvoltare
economic ă extensivă și/sau intensiv ă, dezvoltare general-uman ă etc.). aceasta, în sensul c ă s-
a ținut seama de conceptele, principiile, teoriile și modelele standard fundamentate și
șlefuite în mediul economic de pia ță capitalist ă și e statul de drept (a șa numitele „cutii
goale” ale lui N.G. Roegen), pe care am c ăutat să l e u m p l e m c u c o n ținutul social-
instituțional extrem de variat și de contradictoriu existent în România. Acest principiu
prezintă un interes aparte pentru în țelegerea con ținutului reformei fiscale în România.
Analiza locului și rolului fiscalit ății în societatea modern ă (ca sistem fiscal și ca
politică socială) presupune, f ără îndoială, abordarea eficien ței acestei ac țiuni sociale
specifice).
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
235
235 În literatura de specialitate se fac referiri și aprecieri asupra eficien ței social-eco-
nomic a sistemului fiscal, a aparatului administra ției financiar-bugetare. Adesea, eficien ța
acestui sistem este apreciat ă prin prisma colect ării integrale și la timp a impozitelor și
taxelor stabilite prin lege. În condi țiile unei tendin țe puternice spre evaziune fiscal ă, un
asemenea obiectiv merit ă toată atenția autorităților statale. Se urm ărește ca obiectivul ar ătat
să se atingă cu costuri cât mai reduse, exprimate în num ărul relativ al persoanelor angajate
în sector și în cheltuielile cu personalul și cu infrastructura adecvat ă.
O asemenea manier ă de judecare a eficien ței sistemului fiscal este una strict
administrativ ă, pe termen scurt. Aceast ă optică trebuie să fie completat ă cu analiza eficien ței
politicii fiscale prin prisma dinamicii economico-sociale a unei țări pe termen mediu și lung.
O asemenea abordare este cu mult mai complex ă, eficiența fiscalității fiind mult mai greu de
măsurat. Aceasta nu înseamn ă că nu poate fi apreciat ă existența sau nonexisten ța ei, precum
și sensurile evolu ției acesteia. Iat ă termenii în care este, de fapt, pus ă problema eficien ței
fiscalității pe termen lung.
„Puterea de a impune, indispensabil ă pentru existen ța oricărui guvern civilizat – se
precizeaz ă într-un document american – se exercit ă în baza presupunerii unui echivalent
restituit contribuabilului în ceea ce prive ște protecția persoanei și a propriet ății sale. Este
vorba de protec ția valorii unei astfel de propriet ăți, respectiv men ținerea și crearea unor
avantaje publice de care s ă profite contribuabilul. De aceea, dac ă puterea care face
impozitarea nu poate presta aceste servicii, dac ă nu poate fi binef ăcătoare pentru
persoana/proprietatea impus ă, impunerea ca atare ia aspectul unei extorc ări”. (O sintez ă a
Curții Supreme a SUA privind impozitele, vezi Marian Gîdiu ță: „Politica fiscal ă și influența
ei asupra echilibrului macroeconomic”)v.
Unii economi ști exprimă impunerea care se transform ă în extorcare, prin sintagma
de „captur ă a statului”.
În capitolele și paragrafele consacrate rolului și funcțiilor statului, eficien ței politicii
fiscale se vor face considera țiile de rigoare cu privire la serviciile pe care le ofer ă puterea
publică contribuabililor, oricare ar fi ace știa.
În plan teoretico-metodo logic, am acordat o aten ție aparte deficitului bugetar, ca una din
problemele macroeconomice mult controversate. Cea mai general ă delimitare conceptual ă a
deficitului bugetar la nivelul unei țări este urm ătoarea: „soldul negativ al bugetului de stat, în
sensul program ării și executării unor cheltuieli bugetare mai mari decât veniturile de acela și fel
într-un anume orizont de timp, de regul ă, un an”. (Dic ționar de economie)vi.
O astfel de delimitare a defi citului bugetului de stat exprim ă cu precădere latura
tehnico-financiar ă a conceptului și a procesului exprimat de no țiune. Or, în lumea
contemporan ă, problema deficitului bugetar se pune în termeni noi, aspect ce face obiectul
principal al referatului de fa ță.
2. Problematica actual ă a deficitului bugetar într-o abordare teoretic ă pluralistă
Așa cum s-a remarcat mai sus, complexitatea nemaiîntâlnit ă a problemelor sociale,
economice, ecologice, militare în lumea actual ă face imposibil ă clarificarea chiar și a uneia
dintre ele pe baza și în spiritul unui singur curent de gândire economic ă.
După cum se știe, relațiile multiple de interdependen ță dintre func țiile statului,
politica sa fiscal ă și starea economic ă a țării au început s ă fie analizate și apreciate pe baze
științifice o dat ă cu apari ția capitalismului, a comunit ăților național-statale și o dată cu
constituirea științei economice ca știință socială autonomizat ă.
Statul modern a luat na ștere o dat ă cu sfârșitul unei ordini naturale încheiate –
feudalismul, în care fatalitatea s ărăciei începea s ă dispară, rigiditatea st ărilor (statutelor)
social-economice se sf ărâma în toate col țurile Europei, f ăcând loc economiei moderne –
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
236
236capitalismul. Bog ăția și sărăcia devin categorii ale percep ției pozitive susceptibile de a fi
orientate și modificate (Cornel Ionescu: „Revirimentul statului”)vii.
În lucrarea sa, devenit ă clasică – Avuția Națiunilor (1776), economistul sco țian
Adam Smith a recunoscut explicit și a descris cu claritate rolul esen țial al statului modern și
anume alocarea resurselor. Func ția acestuia de redistribuire a veniturilor din economie și
societate a schimbat radical caracterul interven ției statului în economie.
În evoluția și dezvoltarea sa, știința economic ă a acordat o aten ție deosebit ă
problemelor referitoare la redistribuirea venitului na țional. Curentele de gândire economic ă,
școlile economice care s-au manifestat în decursul ultimelor dou ă, trei secole au analizat și
reflectat în maniere diferite rela țiile de interdependen ță dintre rolul și funcțiile statului, pe de
o parte, și politica impozit ării, pe de alt ă parte. Reflect ările respective s-au aflat în leg ătură
firească cu starea și evoluția economic ă în țările avansate economic, dar și cu ideologiile ce
au predominat în epoc ă.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, cu mici excep ții, a predominat capitalismul
liberei concuren țe, care a fost analizat și apreciat prin ceea ce s-a numit mai târziu știința
microeconomic ă.
În secolul al XX-lea s-a constituit știința microeconomic ă. Prin lucrarea sa „Teoria
generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banului”, publicat ă în 1936, John
Maynard Keynes a introdus, în mod deliberat, statul în circuitul economic, acordându-i o
responsabilitate semnificativ ă în rezolvarea crizelor economice ca forme periodice ale
eșecului pie țelor. Mai precis, s-a considerat c ă acesta poate juca rolul de reglator al
economiilor țărilor, politica fiscal ă având un rol notabil în acest sens.
Dar, curentele de gândire economic ă apărute în perioade istorice diferite, reflect ări
ale unor st ări social-economice specifice și exprimând interese politico-ideologice relativ
bine conturate, nu au fost doar succesive ci și concomitente. O asemenea situa ție este cât se
poate de evident ă în prezent.
Pe fondul complexit ății crescânde a realit ăților sociale, economice, politice s-a
modificat și raportul dintre curentele de gândire economic ă. Aceasta, în sensul c ă
problemele social-economice complexe cu care se confrunt ă o mare parte a lumii actuale,
aflată într-un proces evident de globalizare, nu mai pot fi analizate corespunz ător doar pe
bazele teoretico-metodologice ap ărute în limitele unui singur curent economic, oricare ar fi
acesta. Este necesar ă o schimbare de paradigm ă, în sensul adopt ării pluralismului teoretic, al
abordării eterodoxe a uneia sau al teia dintre problemele ar ătate.
În ceea ce ne prive ște, am căutat să valorificăm acest principiu metodologic pentru a
analiza deficitul bugetar și interdependen țele acestuia cu toate celelalte probleme
macroeconomice actuale. În mod concret, ne-am propus s ă valorific ăm ideile și teoriile
valoroase atât de nuan ță neoliberal ă, cât și pe cele neokeynesiste pentru a da r ăspunsuri
relativ utile la problemele pe care le creeaz ă deficitele bugetare și datoria public ă pentru
marea majoritate a economiilor țărilor.
3. Delimit ări conceptuale privind deficitul bugetului de stat
Orice gen de entitate institu țional-func țională presupune folosirea unor resurse
pentru a- și exercita func țiile, oricare ar fi acestea. Fiecare familie, fiecare unitate
administrativ-teritorial ă, fiecare comunitate na țional-statal ă și mai recent, fiecare uniune de
state naționale are (au) nevoie de resurse speciale, resurse formate și dimensionate pe c ăi
adecvate pe care le folosesc în scopul sus ținerii procesului de exercitare a func țiilor social-
economice asumate. A șa cum rezult ă chiar din titlul acestui studiu, ne vom ocupa în
continuare de veniturile și cheltuielile comunit ăților național-statale. Mai mult, analiza
noastră se va limita la statele contemporane-moderne și democrate.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
237
237 Veniturile și cheltuielile comunit ății național-statale se structureaz ă și se compar ă
între ele în maniere diferite, în func ție de tipul de stat, de nivelul dezvolt ării economice a
țării, ca și de opțiunile factorilor politici de guvernare.
În Regatul Unit, de pild ă, există trei concep ții privitoare la „guvern”, respectiv la
veniturile și cheltuielile guvernamentale și anume: guvernul central; sectorul guvernului
global, mai precis sectorul guvernat global; sect orul public (spre deosebire de cel privat).
Bugetul central al statului (Guvernul Central) se refer ă la veniturile și cheltuielile
aflate la dispozi ția, respectiv în r ăspunderea organelor puterii publice centrale.
Sectorul guvernului global (Bugetul Gl obal) surprinde în plus veniturile și
cheltuielile agregate ale autorit ăților administra ției publice locale, precum și pe cele
instituțiilor și industriilor aflate în proprietate public ă.
În cadrul sectorului public – se precizeaz ă de către speciali ști – cea mai ampl ă
component ă o constituie bugetul aflat la dispozi ția guvernului central. Cu toate acestea, în
teoria macroeconomic ă, corelațiile socio-economice se urm ăresc prin prisma bugetului
global, a a șa numitei guvern ări globale.viii
În ceea ce prive ște discuțiile referitoare la politicile economico-sociale din Regatul
Unit și la deficitul bugetar, acestea se raporteaz ă la veniturile și cheltuielile sectorului
public. Aceast ă raportare are sens deoarece defi citul din sectorul public influen țează suma
pe care guvernul dore ște să o ia cu împrumut de pe pie țele financiare.
În România se întâlnesc urm ătoarele concepte (instrum ente) pentru a surprinde
veniturile și cheltuielile comunit ății național-statale: bugetul de stat, bugetele locale, buget
public, buget general consolidat.
Bugetul de stat sau bugetul administra ției centrale de stat reprezint ă principalul
instrument financiar care cuprinde veniturile mobilizate la dispozi ția statului și repartizarea
acestora pe categorii de cheltuieli, în limite le unui an bugetar-fiscal. Bugetul de stat se
prezintă sub forma unei balan țe economice, a unui document-plan, elaborat și administrat de
către guvern și autorizat prin votul Parlamentului.ix
Bugetele locale reprezint ă instrumente financiare ale unit ăților administrativ-teritoriale
care au personalitate juridic ă: comune, ora șe, municipii, sectoare ale Municipiului Bucure ști.
Bugetul public este un document-progr am anual al statului, care reflect ă toate
veniturile și cheltuielile publice ale țării. În structura sa se cuprind: bugetul de stat, bugetele
locale, bugetul asigur ărilor sociale de stat etc. Acest buget oglinde ște (surprinde) ansamblul
resurselor financiare publice și al eforturilor corespunz ătoare la acest nivel.
Bugetul general consolidat este instrumentul de politic ă fiscal-bugetar ă prin care
sunt corelate nu doar venitu rile bugetului de stat ci și legăturile acestora, îndeosebi leg ăturile
deficitului bugetului de stat cu toate celelalte probleme și procese macroeconomice
(creșterea economic ă, ocuparea resurselor de munc ă, inflația, datoria public ă etc.).
În țara noastr ă, bugetul de stat (cu veniturile și cheltuielile aferente) de ține însă cea
mai mare pondere în veniturile și cheltuielile publice.
Fără a intra în detaliile problemei, amintim doar c ă veniturile bugetului de stat se
constituie din impozitele directe, impozite pe venituri (profit, salarii, dobânzi), din
impozitele indirecte, impozite pe cifra de afaceri (taxa pe valoarea ad ăugată), impozite pe
consum (accize), din taxele nefiscale etc.
În ceea ce prive ște cheltuielile sus ținute din bugetul de stat, acestea sunt urm ătoarele,
prezentate într-o suit ă aleatoare: educa ție, cultură, știință, sănătate, protec ție socială, ordine
publică, apărare națională, infrastructur ă publică, protecția mediului natural etc.
Așa cum s-a precizat mai sus, bugetul de stat reprezint ă partea principal ă a
bugetului public. De aceea, cea mai mare semnifica ție socială și economic ă are compararea
veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat. Opera țiunea respectiv ă pune în eviden ță, într-un
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
238
238orizont de timp, de regul ă un an, una din urm ătoarele trei ipostaze: echilibru bugetar,
excedent bugetar, deficit bugetar.
“Cea mai general ă delimitare conceptual ă a deficitului bugetar la nivelul unei țări, a
deficitului bugetului de stat, este urm ătoarea: soldul negativ al bugetului de stat, în sensul
programării și executării (efectu ării) unor cheltuieli bugetare mai mari decât veniturile de
același fel încasate (colectate) într-un anume orizont de timp, de regul ă un an „.x
O astfel de delimitare (defin ire) a deficitului bugetar exprim ă cu precădere latura
tehnico-financiar ă a conceptului și a proceselor ce stau la b aza acestui concept. În plus,
această viziune asupra deficitului bugetar se poate extinde la analiza tuturor tipurilor de
societate și de economie. De fapt, unii autori au sus ținut că privit în acest mod, deficitul
bugetar nu este o problem ă macroeconomic ă actuală, ci una administrativ politic ă. Pentru a
deveni o asemenea problem ă, acest deficit trebuie corelat cu toate celelalte probleme
macroeconomice, corelare ce trebuie f ăcută atât pe baza teoriei ofertei agregate cât și pe
baza teoriei cererii agregate.
4. Deficitul bugetar al SUA: un studiu de caz util
Pentru o analiz ă relativ ampl ă a locului și rolului deficitului bugetar în ansamblul
proceselor macroeconomice pe termen lung am recurs la cazul Statelor Unite ale Americii.
Se poate spune c ă în SUA exist ă o statistic ă oficială a indicatorilor macroeconomici,
inclusiv a indicatorului deficit bugetar înc ă din anul de na ștere a științei macroeconomice,
act marcat de apari ția lucrării clasice „Teoria general ă a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii
și a banilor” (1936), lucrare elaborat ă de economistul englez John M. Keynes.
În perioada 1936-2006, din cei peste 70 de ani fiscali, majoritatea absolut ă a
acestora s-a încheiat cu deficite (58), doar 12 ani fiscali cunoscând excedente. Anii fiscali
încheiați cu excedente au fost urm ătorii, în paranteze fiind marcate m ărimile absolut ale
excedentelor exprimate în dolari SUA curen ți: 1947 (4 milioane); 1948 (11,7 milioane);
1949 (600 milioane); 1951 (6,1 milioane); 1956 (3,9 milioane); 1957 (3,4 milioane); 1960
(0,3 milioane); 1969 (3,2 milioane); 1998 ( 70 milioane); 1999 (124 milioane); 2000 (237
milioane); 2001 (127 milioane).
După cum se poate constata, cei 12 ani fiscali s-au înscris cu prec ădere în anii 1940
(1947, 1948, 1949) și la cumpăna dintre secole și milenii (1998, 1999, 2000, 2001). Din anul
1961 pân ă în anul 1997 inclusiv, deci de-a lungul a patru decenii, cu o singur ă excepție
(1969), to ți anii fiscali s-au încheiat cu deficite.
Mulți speciali ști în domeniu fac leg ătura între starea bugetului (excedentar ă,
deficitară, echilibrat ă) și fazele ciclului economic pe termen mediu, ale ciclului afacerilor.
Aceasta ar însemna c ă anii 40 și anii 90 încheia ți cu excedent ar fi corespuns unor faze de
boom economic, iar anii fiscali 60, 70, 80 și 90 ar corespunde unei faze prelungite de
recesiune economic ă. Evident, lucrurile au stat și stau altfel, neputându-se merge pe
explicarea st ărilor bugetului general al SUA prin fluctua țiile ciclice macroeconomice, prin
boom-uri și recesiuni economice în limitele unui ciclu economic mediu.
În ceea ce prive ște dimensiunile și dinamica deficitului bugetului federal al SUA,
acestea trebuie apreciate în termeni nominali ca și în termeni reali. În anul 1936, acest deficit
a fost de 4.304 milioane de dolari. Mai important de re ținut este faptul c ă peste 50% din
cheltuielile bugetului federal au fost sus ținute prin deficitul bugetar, respectiv prin veniturile
provenite din diversele c ăi de finan țare a deficitului. În anul 1945, deficitul a atins suma de
47.553 milioane dolari, în 1968 – 25.161 milioan e dolari, în 1978 – 59.168 milioane dolari,
în 1986 – 221.140 milioane dolari. În anul 20 04, deficitul bugetului federal al SUA a atins
cifra record de 412.553 milioane dolari.
Fără să simplific ăm corela țiile macroeconomice, nu putem s ă nu observ ăm o
anumită legătură între mărimea deficitului bugetar și cheltuielile federale în scopuri militare.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
239
239 În anul 2004, de pild ă, cheltuielile militare au însumat 405 miliarde USD, iar deficitul
bugetar a fost de 412,5 miliarde. Pentru compensa ție, următoarele 6 puteri militare (Rusia,
China, Fran ța, Japonia, Regatul Unit, Germania), împreun ă luate, au alocat pentru armat ă
mai puțin de 300 de miliarde USD.
Pentru a aprecia m ărimea deficitului bugetar american, vom compara aceast ă
mărime cu m ărimea și dinamica PIB-ului SUA și cu mărimea cheltuielilor federale. În acest
scop, am întocmit tabelul de mai jos, folosindu-ne de da tele oficiale ale țării.
Deficitul bugetar al SUA raportat la PIB și la cheltuielile federale.
– în milioane USD
CHELTUIELI FEDERALE DEFICIT BUGETAR
ANII
PIB Abs. % PIB Abs. % PIB % Ch. Fed.
1960 526 92,2 17,5 3,3 – 0,6 3,6
1970 1.028 195,6 19,1 2,8 – 0,27 1,4
1980 2.789 590,9 21,2 73,8 – 2,31 12,4
1990 5.803 1.251,7 21,5 220,5 – 3,92 17,6
2000 9.817 1.778,4 18,2 + 236,9 + 13,2 + 13,2
2004 11.734 2.292,3 19,5 412,5 18 18
2004/1960 2.220 % 2.485 % – 12.340 % – –
Sursa: The World Almanac and Book of Facts, 2006, World Almanac Books, N.Y., 2006, pp. 91-93;
World development Indicators 2004, the World Bank, 2004, p. 16.
Mai întâi, facem precizarea c ă anul fiscal 2000 face excep ție, față de ceilal ți ani
fiscali, acesta fiind unul dintre anii în care buge tul federal al SUA s-a încheiat cu excedent.
În ceea ce prive ște dinamicele m ărimilor absolute ale celor trei indicatori
macroeconomici (PIB-ul, cheltuielile federale și deficitul bugetului federal), acestea au fost
diferite ca intensitate. În anul fiscal 2004 fa ță de anul 1960, PIB-ul american a crescut cu
2.220 %, în fiecare decad ă, de regul ă acesta dublându-se. Fa ță de o asemenea cre ștere a PIB-
ului, cheltuielile bugetului fe deral au crescut într-o m ăsură și mai mare, adic ă cu 2.485 %.
Aceasta pe seama sporirii ponderii cheltuielilor buge tare în PIB de la 17,5% în anul 1960 la
19,5% în 2004.
După cum se poate observa, ponderea acestor ch eltuieli în PIB nu a avut o evolu ție
liniară. În anul 1990, aceast ă pondere a fost de 21,5%. La o prim ă evaluare se poate spune c ă
tendința de creștere absolut ă și relativă a cheltuielilor bugetare federale semnific ă creșterea
rolului statului în economie și în societate. Totu și, problema are nevoie și de alte explica ții.
O mare importan ță au avut, în acest sens, angajamentele militare ale SUA, inclusiv pentru
lupta împotriva terorismului. De pild ă, în anul 2005 fa ță de anul 1998, cheltuielile militare
ale SUA au crescut de la 220 miliarde USD la peste 400 miliarde USD. În alte țări cu mari
cheltuieli militare cre șterile au fost temperate, dup ă cum urmeaz ă: în Rusia, aceste cheltuieli
au crescut, în intervalul ar ătat, de la 53,9 la 65 miliarde USD; în Fran ța – de la 36,7 la 55,9
miliarde USD.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
240
240
5. Efecte generale (cumulate) ale deficitului bugetului de stat
(pozitive/echilibrate; negative/dezechilibrate)
Adesea, în trecut, ca și astăzi, în țări cu democra ție avansat ă, ca și în țări cu
guvernări dictatoriale, deficitul bugetar a fost și mai este considerat un e șec fiscal
neprevăzut sau un efect negativ indus de politic i fiscale insuficient fundamentate și de o
administrare defectuoas ă (poate și frauduloas ă) a resurselor puterii publice.
Specialiștii în macroeconomie sunt unanimi în a aprecia c ă problemele
macroeconomice, începând cu cre șterea macroeconomic ă, continuând cu recuperarea
eficientă a resurselor de munc ă, cu echilibrele monetar, bugetar și extern etc., formeaz ă un
sistem în cadrul c ăruia se pot forma fie suite de cercuri virtuoase, fie suite de cercuri
vicioase, ceea ce denot ă prin forța faptelor c ă guvernan ții au eșuat în tentativa lor de a da un
sens pozitiv mersului economiei țării.
În acest spirit, deficitul bugetar – postuleaz ă unii autori – const ă în “soldul negativ
al bugetului de stat, în sensul program ării și executării unor cheltuieli bugetare mai mari
decât veniturile de acela și fel într-un an economico-fiscal”.
Programarea și executarea unui buget de stat cu de ficit poate avea, pe termen mediu
și/sau lung fie îndatorarea țării (statului), cre șterea datoriei publice, fie suplimentarea
resurselor economice. Prima situa ție a fost apreciat ă de B. Friedman, într-un mod destul de
dur. „Trăim bine – subliniaz ă autorul american – sporindu-ne datoria și lichidându-ne
activele fizice și/sau financiare. America ia parte la o petrecere, l ăsând calculul notei de
plată pentru viitor. Cheltuielile federale v iitoare vor însemna un nivel de trai mai sc ăzut
pentru cet ățenii americani, o influen ță și o importan ță mai mic ă a firmelor americane în
afacerile mondiale”xi. În cel de-al doilea caz deficitul bugetar reprezint ă o resursă economic ă
suplimentar ă care trebuie administrat ă cu eficien ță maximă, aceasta trebuind s ă fie mai mare
decât eficien ța folosirii veniturilor fiscal e. Pentru a deveni resurs ă economic ă sunt necesare
anumite condi ții, care se leag ă între ele, a șa cum s-a spus, în cercuri virtuoase. “Deficitul
bugetar – precizeaz ă V. Vosganian – reprezint ă o formă de implicare a statului în reglarea
echilibrului macroeconomic. Dac ă finanțarea deficitului se face pe c ăi neinflaționiste și este
corelată benefic cu alte obiective macroeconomice , deficitul bugetului de stat poate fi o
investiție publică”.xii
Așa cum s-a ar ătat mai sus, bugetul de stat este un act, un instrument politic prin
care se hot ărăște răspunderea guvernului în plan economic, prin care se trece de la imaginea
clară a combina țiilor fezabile de distribuire a venitu rilor în societate, imagine conturat ă de
știința economic ă pozitivă, la decizii bazate pe considera ții etice, la ceea ce ar trebui s ă fie,
conform științei economice normative.
Această preocupare relativ recent ă a științei economice a fost generat ă și stimulat ă
de concluziile la care cercet ătorii în domeniu au ajuns: „atât o interven ție prea mare a
guvernului în economie, cât și o inegalitate prea mare a veniturilor ar putea fi d ăunătoare
creșterii economice, afectând mai ales calitatea factorilor de cre ștere și dezvoltare”.xiii
Cele trei sarcini de baz ă ale guvernului într-un si stem de economie de pia ță mixt au
fost și sunt urm ătoarele:
de a asigura reguli stabile care s ă protejeze proprietatea privat ă;
de a asigura concuren ța efectivă și schimbul liber de bunuri și servicii;
de a asigura cadrul legal pentru faliment și reorganizare industrial ă.
În ultimul timp, noi și complexe probleme au ap ărut și se constituie în sfid ări ale
guvernelor din țările cu economie de pia ță:
de a promova stabilitatea macroeconomic ă, inclusiv ocuparea deplin ă a forței
de muncă;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
241
241 de a asigura o distribu ție echitabil ă a venitului și bunăstării
de a promova o alocare eficient ă a resurselor productive unor utiliz ări alternative.
Aceste noi obiective și sfidări ce stau în fa ța guvernelor, reu șita abord ării și
rezolvării lor vor fi dezb ătute, în continuare, prin prisma deficitului bugetului de stat.
Mai întâi, o precizare de ordin principial -metodologic. Bugetul de stat fiind, în
primul rând, un act politic al puterii publice, deficitul bugetar trebuie s ă beneficieze de o
explicație credibil ă. “Ca urmare, credibilitatea obiectivelor finan țate prin deficitul bugetar
este hotărâtoare. M ărimea acestui deficit raportat ă la constrângerile finan țării se apreciaz ă și
se negociaz ă politic în func ție de obiectivele, de acele ținte ale dezvolt ării susținute prin
deficitul bugetar, prin resursele ce acoper ă acest deficit”.xiv
În mod concret, trei sunt abord ările prin care poate formula o apreciere cu privire la
funcția prioritar ă a deficitului bugetar. În primul rând, se analizeaz ă raportul dintre m ărimea
investițiilor și cea a consumului în ansamblul resurselor folosite pentru finan țarea deficitului
bugetar, ceea ce ne duce la un mix teoretico-doctrinar: teoria ofertei agregate și teoria cererii
agregate.
În al doilea rând, se impune o analiz ă structuralist ă și marginalist ă a investi țiilor
făcute, convenite și credibile, în sensul departaj ării mărimii investi țiilor în obiective
economice creatoare de valoare nou ă și investiții în infrastructur ă social-cultural ă, inclusiv
în construc ții de locuin țe.
În al treilea rând, este util s ă se analizeze dac ă resursele folosite pentru finan țarea
deficitului bugetar sunt orientate spre cheltuielile civile sau militare.
Note
i Edmund S. Phelps: Seven Schools of Macroeconomic Thought, in Samuelson-Nordhaus,
Economie Politic ă, ed. Teora, Bucure ști, 2000, p. 713.
ii Mihai Eminescu: “Statul. Func țiile și misiunea sa”, Editura Saeculum, 1994, p. 228
iii Schumpeter Joseph: Istoria analizei economice , în Lipsey-Chrystal, Principiile Economiei,
Editura Economic ă, București, 2002, p. 657
1V Nicolae Georgescu Roegen: „Legea entropiei și procesul economic”, Editura Politic ă,
București, 1979, p. 520
VMarian Gîdiu ță: „Politica fiscal ă și influența ei asupra echilibrului macroeconomic”,
Editura Independen ța Economic ă, Pitești, 2004, p. 56
VI Dicționar de economie – Catedra de Economie și Politici economice, Editura Economic ă,
București, 1999, p. 155
VII Cornel Ionescu: „Revirimentul statului”, Editura Economic ă, București, 2001, p. 21
VIII R. Lipsey – A. Chrystal: Economia pozitiv ă, Editura Economic ă, , 1999, p. 898.
IX Dicționar de Economie, Edi ția a doua, Editura Economic ă, București, 2001, p. 67.
X Dicționar de Economie al Catedrei de Economie și Politici Economice din ASE., Edi ția a
doua, Editura Economic ă, București, 1999, p. 155.
XI Benjamin M. Friedman, Day of Rekoming, 1988, N.Y., p.86.
XII Varujan Vosganian: Mesajul economic al dreptei române ști, Editura Nemira, Bucure ști,
2006
XIII R. Lypsey – A. Chrystal: Economia pozitiv ă, Editura Economic ă, București, 1999.
XIV R. Lypsey – A. Chrystal: Economia pozitiv ă, Editura Economic ă, București, 1999.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
242
242RESPONSABILITATE ȘI COEZIUNE SOCIAL Ă –
CRITERIU DE APRECIERE AL INTEGR ĂRII
ECONOMICE ȘI SOCIALE
Mariana IOVI ȚU
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Concept de actualitate,care îmbin ă criteriile de apreciere ale dinamicii și
progresului societ ății, „responsabilitatea social ă corporatist ă”(C.S.R) constituie una dintre temele
favorite în aprecierea calit ății procesului de integrare economic ă și socială la nivel european.
C.S.R văzută ca o dimensiune și sarcină a U.E, combin ă atitudinea sindicatelor cu
cea a patronatelor în c ăutarea posibilelor mecanisme de influen țare a avantajului
competitiv la nivel european.
Cetățenii U.E cer, insistent, r ăspunsuri la principalele provoc ări ale momentului, legate
de problemele:comunicare, pozi ția de consumator pe pia ța european ă,evoluția și diversificarea
nevoilor,problematica mediului,securitatea energetic ă, globalizarea economic ă.
Reintră în centrul aten ției deciden ților,asocierea obiectivelor de „ bine social cu
binele economic” . Această abordare demonstreaz ă o mutație semnificativ ă la nivelul
orientărilor politicilor economice și sociale în cadrul U.E.
Concepte-cheie: firmă responsabil ă social (antreprenoriat responsabil), “linia tripl ă
de rentabilitate”, flexisecuritatea for ței de munc ă.
Bilanțul celor șase ani de implementare a Strategiei Lisabona a eviden țiat eforturile
uriașe depuse de țările comunitare și de celelalte țări pretendente la aderare,eforturi
concretizate în reu șite dar, a semnalat și o sumedenie de neîmpliniri și restanțe în ce
privește obiectivele propuse.
Ideea de egalitate a șanselor pentru to ți – este vorba despre to ți cetățenii Europei,
fără vreo discriminare – reprezint ă un principiu și se ridică la rang de valoare european ă
consacrat ă. Șansele egale pentru to ți reprezint ă un deziderat și una dintre componentele de
substanță ale democra ției de pretutindeni, al ături de libertate și respectarea drepturilor
fundamentale ale omului.
În ce prive ște problematica european ă, ea se men ține pe acelea și coordonate, cu
aceleași aspecte plasate îns ă, într-un context nou: concuren ța accentuat ă de presiunile din
exteriorul spa țiului comunitar (1), îmb ătrânirea alarmant ă a popula ției, problema energiei
legată de sursele de provenien ță, prețuri și securitatea producerii, distribuirii și utilizării sale,
ecosistemul aflat în pericol ecologic etc.
1.-Responsabilitatea social ă-parte integrant ă a competitivit ății
Conceptul de „ responsabilitate social ă corporatist ă”(CSR) este mai pu țin cunoscut
în țările noi membre ale UE; el este adus de c ătre corpora țiile multina ționale, prin
intermediul filialelor, la nivel na țional.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
243
243 Introducerea unui asemenea concept se a șează pe linia impus ă de președenția în
exercițiu a Uniunii Europene (Germania) și respectă modelul sus ținut de aceast ă țară – „economia
socială de piață”. Cu ocazia summitu-lui, Angela Merkel s- a exprimat cu fermitate pentru crearea
unui sistem european adaptat la fiin ța umană nu doar la lumea afacerilor (2).
Termenul a c ăpătat noi conota ții de când, cu mare insisten ță, afacerile sociale ,
forța de munc ă și oportunit ățile egale au reprezentat la nivel european, cele trei for țe care
și-au manifestat preocuparea și interesul pentru obiectivul fu ndamental: crearea de noi locuri
de muncă în scopul moderniz ării economiilor.
Motivația introducerii CSR în comportamentul firmelor, se g ăsește de fapt în atitudinea
acestora fa ță de problematica lucr ătorului angajat. Este știut faptul c ă afacerile care nu țin cont sau
neglijează omul și problemele sale sociale, cu atât mai mult de pe pozi ția lucrătorului angajat,nu
corespund criteriilor etice. Existen ța pieței și analiza dimensiunilor sale eco-sociale eviden țiază
inechitatea și nevoia de justi ție socială provocate de mecanismul concuren țial. Pe de alt ă parte, un
comportament care dovede ște neglijarea r ăspunderii și a responsabilit ății sociale ale angajatorului
față de salaria ți conduce la o stare conflictual ă, tensiuni neprielnice pentru climatul de desf ășurare
al activității,în final la o reducere a profitului.
Cel de-al doilea motiv pentru luarea în seam ă a CSR de c ătre companii, este dorin ța
de succes în afaceri,de afi șare a unui exemplu de referin ță în lumea afacerilor privind modul
de apropiere a angajatorului de angajat,preg ătit oricând s ă răspundă la problemele legate de
locul și condițiile de munc ă, nivelul revendic ărilor salariale, asigur ări sociale etc.
Conceptul CSR, de și susținut încă din 2001,atunci când a fost inclus în Cartea
Verde ca parte a Agendei Lisabona, nu a suscitat aten ție suficient ă pentru a fi introdus strict,
în politicile sociale ale UE. Ce-i drept, Comisia UE a publicat o Comunicare în 2002 și 2003
referitor la „Responsabilitatea social ă corporatist ă: o contribu ție a companiei la dezvoltarea
durabilă” dar, la atât s-au limitat,pentru început, m ăsurile de implementare a conceptului în
atitudinea comportamental ă a firmei, la nivel european.
Interesul pentru aprofundarea responsabilit ății sociale (RS) a continuat cresc ător
până în 2006 când opiniile divergente ale companiilor și ONG-urilor, pe pia ța european ă, au
culminat cu un conflict la nivel institu țional care a spart asocia țiile și Alianța pentru CRS,
apărute pe parcurs.
Cinci ani de dezbateri și consult ări s-au scurs pân ă la acceptarea includerii
conceptului (cu rezervele pe care le vom analiza pe parcurs), ca parte integrant ă a
mecanismului de func ționare a companiilor .
Companiile urm ăresc să acționeze responsabil de pe dou ă planuri: a) din interior ,
prin realizarea unui pachet de investi ții în preg ătirea, educa ția continu ă a angaja ților și b)
din exterior , prin acceptarea de angaj ări ale persoanelor cu dizabilit ăți sau utilizarea cu
responsabilitate a acelor resurse care nu perturb ă echilibrul ecologic al mediului.
Analiza balan ței costuri-avantaje privind adoptarea acestor pachete de m ăsuri eviden țiază
cu siguran ță, creșterea costurilor referitoare la modific ări de ordin tehnic și organiza țional
(ocazionate de angajarea lucr ătorilor cu dizabilit ăți) sau datorate derul ării unor programe de
educație permanent ă a salariaților, cerute de restructur ările produse în activit ății.
În acest caz, costurile vor fi,cu certit udine, mai mari în raport cu poten țialul
economic al angajatorului (de exemplu, IMM-urile), dar CSR nu trebuie abordat ținând
seama doar de criteriile de dimensiune ale ag entului economic. Aceasta, ar exclude de la
CSR, firmele mici, cu capacitate redus ă, insuficient ă, de acoperire a costurilor ocazionate de
aplicarea criteriilor de „responsabilitate social ă”. Costurile adopt ării comportamentului
responsabil social, este recuperat din recunoa șterea și etichetarea etic ă a activității firmei, în
lumea afacerilor.
În contextul relans ării Strategiei Lisabona,conceptul de RS este atribuit competitivit ății,
ca parte integrant ă. Competitivitatea fiind o caracteristic ă de ordin calitativ, rezult ă că CSR
exprimă o trăsătură și o calitate a stilului de conducere și organizare a activit ății care contribuie,
prin efectele sale pozitive la dezvoltarea individului și progresul societ ății diminuând, în acela și
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
244
244timp,impactul asupra mediului. În acest caz, responsabilitatea social ă poate fi apreciat ă ca o
valoare ad ăugată pentru firm ă și societate .
Deși conotația termenului are o marcant ă încărcătură socială, RS nu se reduce doar
la acele aspecte legate de individ în calitatea sa de salariat și cetățean. Ea se refer ă la grupe
mari de probleme cu implica ții economice și sociale: aspecte protective pentru mediul
înconjurător, deoarece RS se constituie ca parte integrat ă a dezvolt ării durabile, aspecte
legate de activitatea comercial ă și mai cu seam ă, protecția consumatorului, aspecte legate de
realizarea unei strânse interac țiuni și a unui dialog eficient cu to ți actorii eco-sociali
(angajat, angajator, guvern,organiza ții interne-interna ționale,etc.).
2.-Antreprenoriatul responsabil și ”linia tripl ă de rentabilitate”
Aprecierea gradului de responsabilitate al firmei se face prin percep ția
conștientizării efectelor pozitive ale RS asupra mediul ui de afaceri. Schimbul de experien ță
între practicile firmelor contribuie la îmbun ătățirea cadrului de aplicabilitate al responsabi-
lității sociale.
Integrarea RS în politicile comunitare contribuie esen țial și semnificativ la strategia
europeană pentru cre șterea economic ă și crearea de locuri de munc ă.
În conjunctura, de aplicare și apreciere,par țial confuz ă a RS la nivel european, î și
fac loc o serie de abord ări care încearc ă să demonstreze, totu și, existen ța interesului și a
preocupărilor referitoare la implementarea con ceptului în comportamentul afacerilor.
Aspectul social a fost mult ă vreme ignorat, pia ța european ă concentrându-se
aproape, în exclusivitate pe problematica economic ă care să-i asigure un loc competi țional
în lume. Reintrarea în for ță a subiectului social, în preocup ările UE, ca urmare a valului de
aderări a unor state din estul Europei ceea ce a amorsat întrucâtva conflictul
socio-economic, a declan șat o reorientare a logicii rela ției economic-social. În prezent, se
afirmă, fără rezervă că, binomul devine social-economic. Performan țele și competitivitatea
economic ă se obțin doar prin manifestarea RS a angajatorului.
Investițiile etice constituie, în acest caz, motiva ția companiilor pentru realizarea și
obținerea unei „linii triple de rentabilitate ” care exprim ă asocierea criteriilor de ob ținere a
rentabilității economice cu cele sociale și de mediu (3).
Încă nu sunt puse la punct, institu țional, activit ățile de raportare și control a
modului de aplicare a RS la nivel european. Raport ările sociale și de mediu, referitoare la
mecanismele și instrumentele utilizate de companii în vederea implement ării criteriilor de
RS sunt incomplete și parțial îndeplinite de unele țări care recunosc autenticitatea eforturilor
de implementare RS. Excep ție fac: Danemarca care a introdus înc ă din 1995 legea privind
prezentarea de c ătre companii a „ conturilor verzi ” și Franța care, de curând în 2002, a
aplicat o legisla ție referitoare la obligativitatea evalu ărilor sociale și de mediu pentru firmele
participante la burs ă.
Este interesant de men ționat, în aceast ă situație, poziția UE care se manifest ă cu
prudență și puțin implicat, precizându- și poziția doar în ce prive ște „flexibilitatea”
procesului de raportare.
Etichetarea social ă a produselor, constituie o alt ă dimensiune de abordare a RS, de
data aceasta, fa ță de consumatorul european. Atitudinea permisiv ă a consumatorului de a
accepta, necondi ționat, pătrunderea în spa țiul său vital a tot ce este considerat progres, î și are
prețul său. În prezent, cultura consumat orului european se fundamenteaz ă cu fermitate pe
principii noi privind ecologia, ca litatea consumului energetic precum și securitatea
alimentar ă.
Decizia consumatorului, ca urmare a inform ării corecte și complete, constituie
elementul comportamental decisiv în actuala pia ță european ă.
Atitudinea permisiv ă a consumatorului de a accepta, necondi ționat, pătrunderea în
spațiul său vital a tot ce este considerat progres, î și are pre țul său. În prezent, cultura
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
245
245 consumatorului european se fundamenteaz ă cu fermitate pe principii noi privind ecologia,
calitatea consumului energetic precum și securitatea alimentar ă.
Decizia consumatorului, ca urmare a inform ării corecte și complete, constituie
elementul comportamental decisiv în actuala pia ță european ă. Privite prin antitez ă,trecerea
de la dezvoltarea extensiv ă la cea intensiv ă, schimbă paradigma de utilizare a resurselor
menținând totu și același scop:cre șterea-dezvoltarea economic ă. Cu toate acestea, tabloul
politic-economic-social mondial este animat de noi tendin țe care schimb ă radical mersul și
interpretarea faptelor economice.
Bioetica și raportarea individului la di feritele efecte ale introducerii și generaliz ării
progresului tehnic și tehnologic în via ța curentă, obligă la reconsider ări drastice ale
dimensiunilor și programului de consum ale individului – luat separat – dar, cu implica ții
fundamentale, la nivelul colectivit ăților.
În prezent,opinia dup ă care, rezultatele științifice constituie un câ știg și au un efect
benefic asupra individului și societății este pus ă din ce în ce mai serios sub semnul întreb ării,
ca urmare a reflect ării și percepțiilor la nivelul organismului viu. Concep ția despre
„moralitatea progresului” transform ă atitudinea consumatorului privind selec ția bunurilor și
serviciilor, multe dintre ele, purt ătoare a unor efecte nocive, pe termen lung.
Prin aplicarea eco-etichetelor și impunerea principiilor bioeticii sunt deranjate îns ă,
sensibil, politicile economice și sociale. Perturbarea sistemului de interese care adesea
urmăresc profitul de pia ță, altul decât cel social, care se r ăsfrânge, în final,asupra
consumatorului. Ca un exempl u pozitiv, etichetarea social ă benevolă, practicat ă în Belgia se
înscrie pe coordonatele desf ășurării unui comer ț cinstit și etic manifestând respectarea unora
dintre principiile RS.
Abordarea locului de munc ă c u R S la nivel european necesit ă un cadru de
promovare a comportamentului responsabil social. Aceast ă promovare are în vedere mai
multe aspecte legate de: a) îmbun ătățirea mediului de lucru,cu efecte stimulative asupra
creșterii profitului prin prac tici de recrutare a for ței de munc ă,educația continu ă,lipsa
practicilor discriminatorii și preocuparea pentru continua rea carierei; b) asigurarea st ării de
sănătate și siguran ță socială (de multe ori,companiile cedeaz ă din activit ăți agenților
antreprenoriali care nu respect ă totdeauna standardele de s ănătate și siguranță impuse de
companii; c) restructurarea responsabil ă care urm ărește implementarea acelor m ăsuri de
ușurare a efectelor suportate de lucr ători ca urmare a deciziilor de restructurare, economic ă,
tehnică, organiza țională.
Implicarea actorilor soci ali în formularea de m ăsuri și găsirea de solu ții
referitoare la implementarea RS . „Cultura” unei companii se fundamenteaz ă pe o baze
obligatorii și voluntare de adoptare a responsabilit ăților economice și sociale. Companiile au
o răspundere economic ă față de acționari și o răspundere etic ă și socială față de angaja ți.
Adversitatea și opoziția companiilor vine tocmai dinspre caracterul de obligativitate a
impunerii și asumare a m ăsurilor de RS.
O inițiativă se aplică,se dezvolt ă și se reflect ă prin politica și atitudinea fa ță de
obiectivele și motivația acesteia.
În acest sens, Comisia European ă a lansat în martie 2006, o provocare de anvergur ă
printr-un plan de „transformare al Europei într-un pol de excelen ță în CSR”. Pe baza
acceptării și simpatiz ării caracterului de „voluntariat” Comisia European ă a constituit,
împreună cu întreprinderile, „Alian ța European ă în CSR” care unific ă firme responsabile
social, pe baz ă de voluntariat.
3. Un dialog social eficient asigur ă flexisecuritatea for ței de munc ă
Fără a exagera, se poate afirma c ă asistăm la o criz ă de moment a pie ței muncii
europene. De altfel, se vorbe ște tot mai insistent de „ supraponderabilitatea european ă” în
ce privește valul de extinderi. În aceast ă direcție, euroscepticii î și formuleaz ă opinia
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
246
246bazându-se pe efectele negative și lipsa de eficien ță a lărgirii spațiului U.E asupra condi țiilor
de muncă și viață a restului popula ției.
Problematica pie ței muncii nu se rezum ă doar la tratarea din punct de vedere
cantitativ , a cererii și ofertei de for ță de muncă.
Abordarea laturii calitative a pieței muncii necesit ă analiza interpretativ ă a nivelului
de calificare, a poten țialului creativ, a productivit ății și a altor calit ăți de care trebuie s ă dea
dovadă în prezent purt ătorul forței de munc ă. Confruntarea lucr ătorilor forma ți diferit
profesional în Est și Vest scoate la iveal ă calități dar și carențe, mentalit ăți și atitudini
comportamentale opuse dac ă nu contradictorii.
Capacitatea de reorientare c ătre alte locuri de munc ă, flexibilizarea forței de munc ă
dependent ă de priorit ățile și strategiile dezvolt ării durabile preocup ă în egală măsură piața
muncii la nivel na țional cât și la nivel comunitar.
Apreciat ca evenimentul social al anul ui 2007, Summitul social tripartit (4) a
ocazionat anun țarea de c ătre președintele Comisiei Europene, J.M. Barroso, a introducerii
unei măsuri concrete (pentru iunie 2007) referitoare la un document privind
“flexisecuritatea for ței de munc ă”.
Conceptul nou, cu egal ă acoperire în plan economic și social, se adreseaz ă și este
formulat în interesul lucr ătorilor care sunt disponibiliza ți. Această măsură de protec ție socio-
economică urmărește asigurarea unui minim de securitate social ă pe tot parcursul migra ției forței
de muncă. După cum se observ ă, conceptul dore ște să răspundă provocărilor pieței muncii în ce
privește flexibilizarea for ței de munc ă, subliniind obliga țiile și responsabilit ățile pe care le au
angajatorii sau institu țiile pieței muncii, privind garantarea unui loc de munc ă.
Referitor la politica de angajare a for ței de munc ă,Consiliul European recomand ă
statelor membre s ă facă eforturi de schimbare a mentalit ății privind ciclul de via ță al muncii.
Aceasta presupune educarea indivi dului pentru a accepta tranzi ția de la un loc de munc ă la
altul sau de la o pozi ție la alta chiar în cadrul aceleia și companii, dar și formularea de m ăsuri
prin politici na ționale de ajutorare a celor slab pl ătiți sau slab califica ți, marginaliza ți ai pieței
muncii, pentru a- și găsi un loc de munc ă decent în conformitate cu necesarul de existen ță.
Din toate aceste prevederi și recomand ări reiese evidența nevoii de flexibilizare a for ței
de muncă. Poate că cel mai pertinent aspect al noii configura ții a pieței forței de munc ă este
capacitatea acesteia de a face fa ță provocărilor declan șate de cercetare și dezvoltare.
Piața muncii, manifest ă o geometrie variabil ă,care în prezent, pentru a r ăspunde
provocărilor și obiectivelor cre șterii economice și dezvoltării durabile, trebuie s ă dovedeasc ă
mobilitate. Pia ța muncii nu poate fi flexibil ă dacă forța de munc ă nu dovede ște flexibilitate
iar aceasta st ă sub influen ța individului, a modului în care sunt percepute, în țelese și
acceptate noile cerin țe ale evolu ției societății.
Aflată în preocup ările Comisiei pentru Ocuparea for ței de munc ă, Afaceri Sociale și
Oportunit ăți Egale, flexisecuritatea combin ă două aspecte diferite, referitoare la doi actori
economici: angajatorul, interesat în flexibilizarea for ței de munc ă și angajatul, pentru care
este indispensabil ă securitatea nu doar a locului de munc ă dar și a carierei în situa ții de
restructurare economic ă.
Abordarea celor doi termeni,flexibilitate și securitate,se poate face în trei moduri
diferite: prin contrapunere , ceea ce scoate în eviden ță incompatibilitatea acestora din punct
de vedere al intereselor celor dou ă părți,prin paralelism , fapt ce relev ă eforturile de
conjugare a intereselor angajatorului-angajat și prin conectarea sinergică care define ște
însăși eficiența flexisecurit ății privită prin interesele ambelor p ărți (5)
Modificările frecvente ce au loc în societate, uneori nea șteptate din punct de vedere
al impactului social (fluxul-refluxul de for ță de munc ă la nivel european) solicit ă pregătirea
individului și protejarea sa, în egal ă măsură, ca urmare a impactului negativ a acestor muta ții
asupra locului de munc ă, privind cerin țele impuse de noua fi șe a postului, de concuren ța
intersalarial ă,etc.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
247
247 Abordarea responsabilit ății sociale presupune, în prealabil, regândirea și reorien-
tarea mai multor componente: structura sistemului educa țional, structura sistemelor de
pregătire la locul de munc ă, conceperea unei legisla ții flexibile, dar solid argumentat ă și
susținută în ce prive ște RS, modernizarea sistemelor de securitate social ă care să-și
dovedeasc ă eficiența în situa ția celor ce suport ă șocuri ale pie ței (disponibiliz ări în urma
restructur ărilor, șomaj de lung ă durată, imposibilitatea integr ării la un nou loc de munc ă
datorită calificării necorespunz ătoare etc.)
„Flexisecuritatea are ca scop prevenirea și reducerea fragment ării pieței muncii
când sistemul devine flexib il prin împingerea oamenilor din interior sau în situa ții disperate,
nesigure și dificile în care r ămân pentru restul vie ții lor” (Comisarul European Vladimir
Špidla, interviu septembrie, 2007).
Întrebarea este dac ă flexisecuritatea se poate as igura prin intermediul dialog ărilor
eficiente între actorii sociali,implica ți în rezolvarea st ărilor conflictuale companii-salaria ți.
Sunt date ca exemple pozitive, Danemarca, Austria și Germania țări în care pe modelul
economiei sociale de pia ță se realizeaz ă conlucrarea corporatist ă. Sprijinirea ac țiunilor
menite să contribuie la flexisecuritate se va face la nivel de societate cunoscut fiind faptul c ă
modelele socio-economice se fac sim țite în special în țările cu tradi ție și mai puțin, datorit ă
conjuncturii politice, în țările din estul Europei, nou integrate în UE.
Potrivit multiplelor și repetatelor sondaje de opini e, în prezent, se constat ă la nivelul
U.E un deficit real de comunicare cu și între cet ățenii europeni. Acest fenomen se manifest ă
nu doar în raportul oamenilor cu institu țiile administra ției europene dar și în relațiile
interumane și în mediul de afaceri.
Consacrat ă ca o metod ă de comunicare inedit ă între U.E și cetățenii Europei, acest
tip de comunicare „Consultările cetățenești europene” constituie un mijloc de rela ționare
între institu țiile U.E și cetățenii din toate țările comunitare. Prin acest eveniment se inten țio-
nează crearea unui dialog pan-european între cet ățenii și autoritățile europene și naționale.
Programul de consult ări a avut loc, concomitent, în Marea Britanie, Malta, Suedia, Italia și
România, iar rezultatele au fost expuse înt r-un raport la Bruxelles, în luna mai, a.c.
Multe dintre aspectele problematice ale U.E se bazeaz ă pe evaluarea sondajelor de
opinie la nivelul popula țiilor U.E. L ăsând la o parte caracterul aproximativ al interpret ărilor
precum și poziția (politic ă de cele mai multe ori) a factorul ui interesat în comandarea acestor
sondaje, r ămâne, totu și, de apreciat inten ția și efortul de cunoa ștere a punctelor de vedere a
cetățenilor europeni referitor la unele dintre marile probleme cu care se confrunt ă U.E; prin
aceste decizii se eviden țiază eforturile institu țiilor europene de a conferi un oarecare cadru
democratic deciziilor care urmeaz ă a fi discutate și adoptate.
Deși se recunoa ște, oficial și incontestabil, importan ța comunic ării, multilingvismul
a generat multiple comentarii, nu atât referitor la importan ța cunoașterii mai multor limbi
străine cu scopul cre șterii eficien ței comunic ării economice și sociale, cât mai cu seam ă, în
legătură cu necesitatea înfiin țării unui asemenea departament specializat, în cadrul U.E.
Cheia interac ționării oamenilor la nivel european es te o comunicare mai descentralizat ă
pentru a recâ știga încrederea popula ției europene.
4. Integrarea responsabilit ății sociale în politicile comunitare.
Dezbaterile europene legate de aceast ă abordare se concentreaz ă pe controversa
dintre pozi ția ONG-urilor, sus ținătoare a pachetelor de m ăsuri obligatorii privind RS,
companiile adepte ale m ăsurilor voluntare și implicarea societ ății civile (6).
Pe acest fundal, Comisia European ă își manifest ă o oarecare rezerv ă prin pozi ția sa
față de obligativitatea implic ării criteriilor de RS la nivelul companiilor. Aceast ă atitudine a
contribuit la „spargerea” cadrului institu țional proasp ăt constituit și destul de fragil
reprezentat în sus ținerea RS.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
248
248Existența celor dou ă puncte de vedere, opuse: asumarea m ăsurilor obligatorii de RS
și voluntariatul companiilor în aceast ă direcție, a generat înc ă din 2006 un conflict de
interese care se estimeaz ă a se întinde pe o lung ă durată de timp. Pe aceea și linie, se exprim ă
și poziția Parlamentului Europei de recunoa ștere a „CSR ca integrare voluntar ă a
considerentelor sociale și de mediu în opera țiunile de afaceri, dincolo de cerin țele și
deasupra obliga țiilor contractuale” (aprilie 2007).
Un alt punct de vedere în aceast ă dispută este al Comisarului Gunter Verhogen.
Potrivit opiniei sale, politica de implementare a RS este fundamentat ă pe o abordare
multiactorial ă și pe promovarea m ăsurilor voluntare.
În prezent, pe scena Europei ocupat ă prioritar de actorii sociali ai momentului,
tendința manifestat ă este de includere de garan ții privind drepturile umane în principiile
corporative. Aceast ă tendință este rezultatul, în egal ă măsură, a protestelor sociale împotriva
multinaționalelor dar și a eforturilor companiilor de ap ărare a reputa ției corporative privind
grija față de salaria ți.
Ca o notă critică, deși semneaz ă toate actele de protejare a drepturilor omului la
nivel interna țional,UE nu beneficiaz ă la nivelul propriului s ău spațiu geopolitic, de politici
clare privind ap ărarea drepturilor omului, la nivelul tu turor sectoarelor de activitate. Pentru
prima dat ă, de la începutul acestui lung drum de im plementare a principiilor CSR, în vara
acestui an, UE și-a manifestat preocuparea de a revizui problematica legat ă de CSR.
Logica implement ării acestor m ăsuri se bazeaz ă pe noi fapte: șocul Shell
(2003-2004) care a impus o mai mare r ăspundere a companiilor fa ță de acționari, înc ălzirea
globală alarmant ă care necesit ă raportări cu caracter social și ecologic, globalizarea care
reduce din prerogativele statului în ce prive ște siguran ța socială și trecerea r ăspunderilor
multiple la nivelul companiilor. În acest din urm ă caz, politicile publice vor c ăuta mijloace
și subsidii publice necesare în stimularea comportamentului responsabil.
Noua abordare a CSR, dep ășește cadrul exclusivist și restrâns impus de orient ările
companiilor, implicând con știentizarea ac ționarilor, investitorilor, consumatorilor și a
publicului larg. Abordarea de voluntariat a CSR ascunde abuzurile companiilor la nivelul
problematicii ecologice și sociale. Din p ăcate, aceast ă orientare este simpatizat ă și de UE iar
dezbaterile pe marginea CSR risc ă să se deruleze în absen ța celor mai interesa ți actori
sociali, punctul de vedere al companiilor fiind definitoriu.
La dezbaterea privind declara ția de la Berlin care a fost semnat ă la 25 martie cu
ocazia celor 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, Hans–Gert Pöttering a
formulat o serie de considera ții referitoare la marile probleme cu care se confrunt ă, în
prezent U.E, pe care le sintetiz ăm în următoarele puncte:
– abordarea social ă responsabil ă a problemelor la nivel european poate conduce
la succes economic,
– în fața provocărilor secolului 21, Europa are nevoie de un nou start, total
regândit în raport cu obiectivele prezentului,
– aplicarea și generalizarea unui „model social” european ,confirm ă faptul c ă,
competiția economic ă poate fi reconciliat ă cu responsabilitatea social ă și de
mediu , ceea ce înseamn ă că profitul economic se poate asimila cu cel socio-uman,
– hotărârea liderilor de a construi o Europ ă mai bun ă și mai puternic ă, în
beneficiul cet ățenilor.
Dacă Comisia European ă nu susține cu mai mult ă fermitate implementarea principiilor
CSR este posibil ca ini țiativele din partea ONU privind „re țeaua Global Compact” și Inițiativa
Globală de Raportare s ă preia ștacheta în procedurile de aplicare a CSR.
În actualul context de dezvoltare calitativ ă a spațiului european, CSR trebuie s ă-și
dovedeasc ă viabilitatea și să se manifeste ca element fundamental al modelului social
european. Practicile legate de responsabilitatea social ă se constituie ca aport la dezvoltarea
durabilă iar acordarea de oportunit ăți egale tuturor membrilor societ ății devine o strategie pe
termen lung a dezvolt ării durabile.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
249
249
Note
1. Realitatea economic ă prezentă este marcat ă de globalizarea care genereaz ă noi raporturi
de forțe economice pe plan mondial: țările Europei nu au îns ă puterea economic ă de a face
față în mod individual, concuren ței cu marii actori ca S.U.A, Japonia, China și India, state
care, actualmente, se g ăsesc în plin avânt economic.
2. Buletin U.E, Euractiv-29 martie 2007
3. Sunt reduse ca num ăr materialele informative referitor la investi țiile etice (RSI) în spa țiul
UE, ceea ce denot ă lipsa de preocupare pentru aceast ă categorie de investi ții. Ele se
manifestă cu insisten ță de 5% în Marea Britanie. Înce pând cu anul 2003, atitudinea s-a
schimbat sim țitor și la nivel UE,prin alocarea unui ma i mare interes pentru produsele de
tip RSI. 30% dintre manageri consider ă RSI de mare succes pe termen scurt iar 86%,
apreciază rentabilitatea pe termen lung.
4. „Summitul social tripartit european”, 8 mar tie 2007, a reunit cei trei actori principali-
patronate, sindicate, guvern – (acesta din urm ă fiind înlocuit de administra ția european ă)
la dezbaterea procesului decizional privind marile și ambițioasele obiective ale U.E.
5. Puncte de vedere ale lui Vladimir Špidla , Comisarul European pentru Ocuparea For ței de
Muncă, Afaceri Sociale și Oportunit ăți Egale, privind responsabilitatea social ă
corporatist ă (CSR) și flexisecuritatea la nivel european . Interviu publicat în 26 sept.2007-
EurActiv.
6. Dosar: Reguli pentru CSR-motiv de controvers ă în UE. Eu-Ro Jurnal, CCIB 17 aprilie
2007.
Bibliografie
Christopher Booker, Uniunea European ă sau Marea am ăgire.
Richard North, Istoria secret ă a construc ției europene Editura ANTET 2006
Elizabeth Pond Renașterea Europei, Editura PANDORA-M,2003
René Girault(coordonator) Identitate și conștiință european ă în secolul al XX-lea . Editura
Curtea veche,Bucure ști 2004.
Samuel P. Huntington Ciocnirea civiliza țiilor și refacerea ordinii mondiale Ed. ANTET,
București 2002,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
250
250CONSIDERA ȚII CONCEPTUALE
PRIVIND FACTORUL UMAN
Constantin RO ȘCA
Profesor universitar doctor
Doina RO ȘCA
Conferențiar universitar doctor
Universitatea din Craiova
Rezumat. Dezvoltarea economic ă și socială este înso țită de o multitudine de teorii
și concepții care, argumentând rolul, importan ța și locul diferi ților factori, guverneaz ă și
susțin, totodat ă, procesele de schimbare din toate domeniile de activitate. Astfel, asupra
factorului uman din întreprindere au fost emise concep ții care, reflectând moduri de
organizare și funcționare a ansamblurilor umane în contextul organiz ării social-economice,
au stat la baza combin ării factorilor de produc ție clasici precum și a celor neoclasici.
În argumentarea dezvolt ărilor sale, orice teorie folose ște concepte și termeni ce
exprimă forma logic ă fundamental ă care reflect ă însușirile esen țiale, necesare și generale
ale unei clase de obiecte, cât și principiile generale de baz ă, elementare din domeniul
teoriei respective. În mod asem ănător, în teoriile asupra factor ului uman din întreprindere
se folosesc o serie de termeni și sintagme, printre care for ța de munc ă, resurse umane,
capital uman, fiecare dintre acestea reflectând un anumit con ținut și având o anumit ă
semnifica ție dată unuia și aceluiași factor de produc ție, în diferite stadii de evolu ție a
întreprinderii.
Lucrarea pe care o prezent ăm deschide o discu ție asupra sintagmelor „for ță de
muncă", respectiv „resurs ă umană", argumentând justificarea unei schimb ări corespun-
zătoare actualelor condi ții în care func ționează organiza țiile mileniului trei, renun țând la
prima sintagm ă în favoarea celei de-a doua.
Cuvinte-cheie: factor uman, for ță de muncă, resurse umane
Clasificare REL: 12C
1. Argument
Dezvoltarea economic ă și socială este înso țită de o multitudine de concep ții care
guverneaz ă și susțin, totodat ă, procesele de schimbare continu ă din toate domeniile de
activitate. Ca și societatea omeneasc ă în ansamblul ei, activit ățile economice sunt supuse
unor procese de schimbare mai mult sau mai pu țin accelerate, bazate pe o serie de teorii care
argumenteaz ă rolul, importan ța și locul ocupat de diferi ți factori ai dezvolt ării. Astfel, asupra
factorului uman din întreprindere au fost emise concep ții care, reflectând moduri de
organizare și funcționare a ansamblurilor umane în contextul organiz ărilor social –
economice, au stat la baza diferitelor modalit ății de combinare a factorilor de produc ție
clasici (natura, munca și capitalul) precum și a celor neoclasici (tehnologia, informa ția,
capacitatea managerial ă ș.a.).
Orice teorie, în argumentarea dezvolt ărilor sale folose ște concepte și termeni ce
exprimă forma logic ă fundamental ă care reflect ă atât însu șirile esen țiale, necesare și
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
251
251 generale ale unei clase de obiecte, cât și principii generale de baz ă, elementare din domeniul
teoriei respective. În mod asem ănător, în teoriile asupra factorul ui uman din întreprindere se
folosesc o serie de termeni și sintagme, printre care for ța de munc ă, resursele umane,
capitalul uman, fiecare dintre acestea reflectând un anumit con ținut și având o anumit ă
semnifica ție dată unuia și aceluiași factor de produc ție, în diferite stadii de evolu ție a
întreprinderii.
2. Factorul uman în concep ția tradițională a întreprinderii
2.1. Originea conceptului „for ță de munc ă”
Organizarea industrial ă d e l a s f â r șitul secolului al XlX-lea și începutul secolului
XX, cunoscut ă sub denumirea de organizare taylorist ă, s-a bazat pe studierea proceselor de
muncă de la acea vreme, procese care aveau un caracter predominant manual. Ca urmare,
studiile de organizare au a vut ca preocupare fundamental ă raționalizarea mânuirilor și
mișcărilor executan ților în derularea diferitelor procese de munc ă. Într-un asemenea context,
în acea perioad ă au apărut și conceptele de forță de muncă, adică forța fizică a omului
pentru a pune în mi șcare mașini și dispozitive de lucru, sau „mâna de lucru”, adică
instrumentul uman cu ajutorul c ăruia materia era transformat ă în produse potrivit tehnologiei
și metodelor de munc ă prestabilite.
Concepția tradițională de organizare a întreprinderii consider ă că salariatul trebuie
să desfășoare o activitate în condi țiile proiectate, normate și standardizate de c ătre patron
sau de către organismele specializate ale întreprinderii. Dezvoltarea fiec ărui salariat are loc
până la nivelul maxim de productivitate pe care acesta o poate atinge în condi ții de
intensitate a muncii echivalent ă cu cea realizat ă de către „executantul excelent”. Singurul
lucru care îl intereseaz ă pe patron este capacitatea salaria ților de a pune în oper ă, de a
transforma materia conform regulil or stabilite prin decizii ale conduc ătorilor. De aceea,
salariatul este considerat un factor de produc ție maleabil, în func ție de ceea ce gânde ște
patronul și de ordinele date de el, neputând s ă fie motivat decât prin mijloace financiare
hotărâte de patron.
La vremea respectiv ă, teoreticienii școlii clasice au definit conceptul de „forță de
muncă”, ca fiind „totalitatea aptitudinilor fizice pe care omul le utilizeaz ă în procesul de
obținere a produselor”. Ulterior, pe m ăsura introducerii în produc ție a proceselor de munc ă
mecanizate complex și automatizate, acestei defini ții i s-au adus complet ări corespunz ătoare,
devenind mult mai elaborat ă. În felul acesta, s-a acceptat că „forța de muncă reprezintă
totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care exist ă în organismul, în personalitatea vie
a omului, precum și experiența sa de produc ție, pe care el le pune în func țiune atunci când
produce valori de întrebuin țare de un anumit fel.
Elementele noi care au fost intr oduse în definirea conceptului „forță de munc ă'''
sunt următoarele:
– alături de aptitudinile fizice solicitate în procesele de munc ă manuală apar și
aptitudinile intelectuale, a căror solicitare este tot mai frecvent ă în procesele
de muncă automatizate;
– personalitatea vie a omului este sintagma care reflect ă influența teoretic ă a
școlii relațiilor umane ap ărută în deceniile 3-6 ale secolului XX. În concep ția
acestui curent teoretic, „omul-instrument" specific școlii clasice devine
„factor uman" căruia i se respect ă personalitatea, este informat și ascultat de
către conducere și devine p ărtaș la realizarea obiectivelor întreprinderii;
– experiența de produc ție a omului, este un alt element introdus în noua
formulare a defini ției, care subliniaz ă faptul că aceasta devine un factor cu
influență substanțială în obținerea unui nivel cât mai ridicat al productivit ății
atunci când produce valori de întrebuin țare de un anumit fel.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
252
252
2.2. Implica ții ale defini ției dată conceptului "for ță de munc ă"
Până aici, discu ția purtată în planul teoretic corespunde curentelor științifice ale
vremii, care sintetizau o practic ă economic ă ce corespundea unui anumit stadiu de
dezvoltare a produc ției sociale. Ceea ce trebuie subliniat este faptul c ă în acea perioad ă
regimurile totalitare de sorginte marxist ă au exploatat în folosul lor unele elemente din
definiția dată „forței de munc ă”, pe care sco țându-le din context, a f ăcut ca interpret ările în
termeni de consecin țe să sublinieze rolul proletariatului, al clasei muncitoare, în organizarea
și conducerea societ ății, să justifice și din acest punct de vedere o anumit ă latură a „luptei de
clasă”. În felul acesta, uzând de interpretarea dat ă vocabulei produce, ce anume?: valori de
întrebuințare văzute numai ca valori materiale, a ap ărut împărțirea muncii în:
– „muncă productiv ă”, desfășurată de cine?: de „creatorii bunurilor materiale”, de
„personalul productiv”, adic ă de muncitori, clasa muncitoare, clasa
conducătoare a societ ății și în:
– „muncă neproductiv ă” desfășurată de „personalul neproductiv”. Asociat, de
regulă, cu acei oameni care desf ășurau munc ă de birou, munc ă intelectual ă,
acest personal neproductiv era dezavuat; era categoria de oameni de care
regimul se folosea și față de care clasa muncitoare nu manifesta încredere și, ca
atare, era mereu suspectat ă, ținută sub observa ție. Față de aceast ă categorie se
ducea o politic ă de îngrădire, mai ales atunci când, prin origine social ă, nu
provenea din rândurile clasei muncitoare.
Programele de perfec ționare a for ței de munc ă antrenau în mod special „personalul
productiv" și urmăreau în mod direct s ă dezvolte capacitatea acestuia de a munci mai bine,
mai mult, s ă execute mai multe opera ții în aceea și unitate de timp, s ă producă mai multe
valori de întrebuin țare, în special de natur ă materială. Cu toate c ă era folosit întotdeauna la
singular – for ță de munc ă –, conceptul desemna ansamblu l, masa tuturor celor antrena ți în
procesul muncii sociale.
Ca atare, era promovat ă munca colectiv ă, munca în grup, cu condi ționări materiale
asupra rezultatelor (acordul global), dar și cu posibilitatea supravegherii atent ă a celor
suspecți față de interesele regimului.
Ceea ce nu r ăspundea intereselor regimu rilor totalitare – personalitatea vie a omului
care transforma „ omul-instrument” în factor uman – a fost trecut ă sub tăcere.
Individul, cu personalitate, nevoi, comportament și cu opinii specifice, adic ă tocmai
elementele definitorii ale factor ului uman, nu intrau în preocup ările conduc ătorilor. O atare
preocupare era confundat ă cu acțiuni de încurajare a individualismului, ca atitudine a celui
care era ostil fa ță de „interesele colective”, „interesele ob ștești”.
3. Resursele umane și managementul acestora – concepte moderne asupra
factorului uman
Teoria ca și practica organiza țională din ultimele decenii utilizeaz ă tot mai frecvent
conceptul de „resurse umane ” cu sintagma derivat ă „managementul resurselor umane” ,
fiind înlocuite uneori sintagmele „for ță de muncă”, respectiv „conducerea personalului”.
Unii autori, f ără să aprofundeze con ținutul, consider ă că în prezent exist ă tendința
ca expresia „resurse umane” s ă fie adoptat ă ca alternativ ă a termenului de „personal”, fie
numai pentru o simpl ă schimbare, un fel de capriciu, fie pentru a l ăsa în urm ă o anumit ă
imagine legat ă de epocile anterioare marcate de totalitarism.
Situându-ne în opozi ție cu ace știa, încerc ăm să aducem unele clarific ări prin a
sublinia valen țele noului concept.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
253
253 Pornind de la con ținutul no țiunii de „resursă”, care semnific ă o „rezervă de
mijloace susceptibile de a fi valo rificate la un moment dat”, resursele umane ar putea fi
definite ca „rezervă de muncă de care dispune societatea și care poate fi utilizat ă în diferite
ramuri și domenii de activitate la momentul apari ției unei nevoi sociale”.
În felul acesta la nivelul societ ății (macroeconomic), resursele umane sunt alc ătuite
din:
– populația ocupată;
– populația neocupat ă (șomerii) și
– populația în vârst ă de peste 18 ani și care se afl ă în curs de preg ătire școlară.
La nivelul organiza ției (microeconomic), în con ținutul resurselor umane reg ăsim:
– personalul angajat;
– resursele umane pentru nevoi ulterioare ale organiza ției, aflate, de regul ă,
într-un proces de preg ătire profesional ă;
– personalul propriu care poate fi disponibilizat într-un viitor mai mult sau mai
puțin îndepărtat.
La nivel de organiza ție, conceptul de resurs e umane, cu toate c ă este folosit la
plural, el se refer ă la indivizii care le compun, la tr ăsăturile de personalitate, caracteriale și
profesionale distincte și irepetabile ale acestora.
Resursele umane se caracterizeaz ă printr-o serie de tr ăsături specifice (a șa cum se
subliniază în literatura de specialitate1) care le confer ă statutul de resurs ă strategică a oricărei
organizații. Printre aceste particularit ăți, subliniem faptul c ă resursele umane:
– reprezintă una din cele mai importante investi ții cu rezultate tot mai evidente în
timp;
– sunt unice în ceea ce prive ște potențialul lor de cre ștere și dezvoltare, precum și
capacitatea lor de a- și cunoaște și învinge propriile limite, pentru a face fa ță
noilor provoc ări și exigențe;
– constituie un poten țial uman deosebit care trebuie cunoscut, în țeles, evaluat,
cultivat, motivat și antrenat în vederea implic ării cât mai depline la realizarea
obiectivelor organiza ției;
– sunt puternic marcate de factorul timp necesar proceselor de înv ățare și
dobândire a experien ței, de schimbare a mentalit ăților, obiceiurilor, comporta-
mentelor etc., care reclam ă perioade mai lungi sau mai scurte;
– sunt rare, valoroase, dificil de asigurat și de înlocuit;
– oamenii sunt autonomi și liberi, capabili s ă reacționeze în mod imprevizibil;
– oamenii dispun de o anumit ă inerție la schimbare, compensat ă de o mare
adaptabilitate la diverse situa ții, cu o mare variabilitate de la un individ la altul.
Concepția modern ă apărută și dezvoltat ă în a doua jum ătate a secolului al XX-lea
promoveaz ă ideea că managementul resurselor umane presupune îmbun ătățirea continu ă a
activității tuturor angaja ților întreprinderii în scopul realiz ării misiunii și obiectivelor
acesteia. Exercitarea unui asemenea tip de management necesit ă ca fiecare manager s ă
constituie un model de atitudine comportamental ă, ceea ce presupune existen ța unui sistem
de evaluare a performan țelor, a unui sistem de stimulare a angaja ților și de recompensare a
rezultatelor.
1 Russu Corneliu, Gheorghe Ileana – Managementul resurselor umane , Editura Tribuna Economic ă,
București, 2004, pp.13-15
Răducan Radu, Dalot ă Marius Dan – Introducere în managementul resurselor umane , Editura Mirton,
Timișoara, 1999, pp. 7-11
Constantin Ro șca, Doina Ro șca – Resurse umane: Management. Strategii. Politici. Editura
Universitaria, Craiova, 2005, pp. 20-27
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
254
254Acțiunile managerilor iau în considerar e fiecare salariat ca o individualitate
distinctă, cu caracteristici specifice. De aceea, con ceptul managementului resurselor umane
vizează cooperarea permanent ă a tuturor angaja ților pentru a îmbun ătăți calitatea
produselor/serviciilor oferite de întreprindere, calitatea func ționării acesteia și a obiectivelor
sale în scopul asigur ării viabilit ății și profitabilit ății pe termen lung, în acord cu cerin țele și
exigențele pieței.
4. Sinteza celor dou ă concepții
O comparație a elementelor ce caracterizeaz ă cele două concepții asupra factorului
uman din întreprindere – teoria tradi țională și managementul resurselor umane – pune în
evidență importante diferen țe de conținut care atrag aten ția speciali știlor – în primul rând –,
asupra modului în care folosesc sintagmele „for ță de munc ă“ și respectiv „resurse umane”
și, nu în ultimul rând, modul în care este în țeles și apreciat omul în cadrul organiza ției.
În sinteză, această comparație este prezentat ă în tabelul urm ător:
Elemente caracteristice ale concep țiilor privind factorul uman
Conținutul caracteristicilor potrivit:
Elemente de caracterizare teoriei tradi ționale a întreprinderii concepției managementului
resurselor umane
1. Noțiuni folosite • forță de muncă
• mână de lucru • resurse umane
2. Categorii discriminatorii • categorii privilegiate:
– muncă productivă
– muncă fizică
– creatori de bunuri materiale,
personal productiv
• categorii dezavuate:
– muncă neproductiv ă
– muncă intelectual ă
– personal neproductiv • nu există categorii discriminatorii
3. Modul de abordare a
personalului • în mod global, ca mas ă de oameni
capabili să munceasc ă
• ca simplă cheltuială, ca element de
costuri care trebuie reduse și
recuperate cât mai rapid • ca individualit ăți, cu personalitate,
nevoi, comportamente și viziuni
specifice
• capital de investi ții pentru
dezvoltarea ulterioar ă a
organizației.
În consecin ță, resursele umane sunt
primele resurse strategice ale
organizației.
4. Principiul fundamental de
salarizare • în funcție de munca depus ă • în funcție de rezultatele ob ținute
(performan țe)
5. Evaluarea performan țelor • nesemnificativ ă
• formală • esențială
6. Stimularea ini țiativei
salariaților • absentă
• inițiativa salaria ților este, de regul ă,
considerat ă ca o afectare a
autorității șefilor ierarhici, un afront
adus acestei autorit ăți • susținută și promovat ă prin:
– sistemul de remunerare (salarii,
prime, participare la beneficii
etc.)
– promovare ș.a.
5. În loc de concluzii
În prezent, în multe întreprinderi române ști, în media, dar chiar și la nivelul
mediilor universitare și al organismelor puterii din societate (parlament, guvern), continu ă
să se manifeste concep ția tradițională de considerare a personalului ca „for ță de muncă”, fie
numai și pentru faptul c ă această sintagmă se folose ște în mod frecvent în exprim ările orale,
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
255
255 în cursurile universitare, în actele normative ce reglementeaz ă organizarea și desfășurarea
diferitelor activit ăți din societate (legi, hot ărâri de guvern, ordine ministeriale etc). În mod
asemănător, încă nu a disp ărut nici folosirea no țiunilor de:
– Ca exemplu, am p munc ă fizică, cu caracter productiv, cu concluzia indus ă de a
fi singura munc ă utilă în societate și
– muncă de esen ță intelectual ă, cu insinuarea sensului peiorativ c ă ar fi
neproductiv ă, care nu creeaz ă bunuri materiale și, într-o anumit ă măsură inutilă,
sau mai pu țin utilă din punct de vedere social.
Putea aminti modul în care sunt aprecia ți, prin salarizare, intelectualii din
învățământ, cercetare științifică, sănătate și alte sectoare de activitate.
Este clar c ă, din punct de vedere științific, conceptul de „for ță de munc ă” este un
concept dep ășit, care nu mai corespunde nici actualei etape de dezvoltare a organiza țiilor și
nici organiz ării democratice a statului de drept. Mai trebuie în țeles acest lucru și de către cei
care răspund de destinele țării, și nu numai.
Societatea viitorului care va fi societatea informa țională, societatea cunoa șterii,
presupune ca fiecare organiza ție de succes s ă devină o adevărată organiza ție care înva ță
(learning organization).
Stadiul actual de dezvoltare a organiza țiilor, cât mai ales exigen țele viitorului, cer
ca fiecare angajat s ă-și actualizeze în permanen ță cunoștințele profesionale în pas cu
schimbările profunde care se petrec în toate domeniile de activitate, sub impactul
progreselor tot mai spectaculoase pe care le înregistreaz ă știința și tehnologia mileniului trei.
În același timp, debarasarea de tarele trecutului totalitarist impune schimbarea
radicală a mentalit ăților, a modului de gândire, ceea ce în mediul academic – în primul rând
–, înseamn ă nu numai cosmetizarea unor termeni sau no țiuni, ci regândirea și redefinirea
unor concepte, fundamentarea acestora pe noile realit ăți economice și sociale. Este adev ărat
că schimbarea mentalit ăților necesit ă un timp mai îndelungat, a c ărui durată se extinde cu
atât mai mult cu cât schimbarea nu este înso țită de un proces de înv ățare sistematic ă,
organizat și desfășurat în mod profesionist.
Considerăm că depășirea actualei situa ții economice din România depinde, între altele și
poate chiar în primul rând, și de schimbarea modului de abordare a factorului uman din
întreprinderi, segment esen țial al schimb ării mentalit ăților care ne cramponeaz ă prea mult de
trecut. De aceea, apreciem c ă formarea unor speciali ști în domeniul resurselor umane, și nu numai,
la nivelul exigen țelor europene și internaționale, trebuie s ă fie încredin țată cu prioritate, dac ă nu în
exclusivitate, institu țiilor universitate, tocmai pentru a se evita improviza țiile la care recurg diferite
asociații, fundații, societăți comerciale sau chiar organisme guvernamentale care, asumându- și
sarcini de preg ătire continu ă a personalului nu dispun de abilit ățile și competen țele necesare
desfășurării unor activit ăți didactice de rigoarea științifică atât de important ă în formarea și/sau
schimbarea mentalit ăților.
Ajunși aici, nu putem s ă nu ne amintim despre profe țiile lui Silviu Brucan care, cu
16 ani în urm ă, ne dădea un orizont de 20 de ani pentru a schimba mentalit ățile din
societatea româneasc ă. Și fără să accentuăm pesimismul situa ției, încheiem cu dou ă întrebări
retorice din care s ă tragem concluzia ce se impune: ce s-a f ăcut în acest timp, și cât ne-a mai
rămas până la scaden ța brucanian ă?
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
256
256
Bibliografie
Goss David, "Principles of Human Resource Management", Routledge Series, U.K., 1993
Roșca Constantin, Ro șca Doina, "Resurse umane. Manage ment. Strategii. Politici", Editura
Universitaria, Craiova, 2005
Roșca Constantin, coord., "Managementul resu rselor umane", Editura Universitaria,
Craiova, 2004
Roșca Doina, "Considera ții privind managementul resurselor umane în institu țiile
universitare", Tez ă de doctorat, Timi șoara, 1998
Russu Corneliu, Gheorghe Ileana, "Managem entul resurselor umane", Editura Tribuna
Economic ă, Bucure ști, 2004, Goss David, "Principles of Human Resource
Management", Routledge Series, U.K., 1993
Roșca Constantin, Ro șca Doina, "Human Resources. Management. Strategies. Politics",
Editura Universitaria, Craiova, 2005
Roșca Constantin, coord., "Human resources management", Editura Universitaria, Craiova, 2004
Roșca Doina, "Considerations regarding the hu man resources management of universities",
Ph.D. Thesis, Timi șoara, 1998
Russu Corneliu, Gheorghe Ileana, "Human resource management", Editura Tribuna
Economic ă, București, 2004
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
257
257 CONTRIBU ȚIA ELEMENTELOR STRUCTURALE
LA FORMAREA ȘI CREȘTEREA PIB ÎN ROMÂNIA
Ion ENEA-SMARANDACHE,
Profesor universitar doctor
Andreea-Maria CIOBANU
Asistent universitar drd.
Universitatea din Craiova
Rezumat: Integrarea României în Uniunea European ă necesită o creștere
economic ă sustenabil ă și continu ă astfel încât, prin mobilizarea poten țialului intern de
capital și forță de muncă, să fie reduse decalajele economice și sociale comparativ cu media
și celelalte țări membre. În acest co ntext, lucrarea de fa ță își propune ca, pe baza analizei
retrospective, s ă identifice și să explice fluctua țiile PIB și să evalueze, utilizând modelul
cerere-ofert ă agregată, contribu ția fiecărui element structural la formarea și creșterea PIB.
În final, lucrarea propune o serie de direc ții de acțiune pentru continuarea dezvolt ării
susținute a țării noastre și reducerea decalajelor fa ță de media UE.
Cuvinte-cheie: PIB nominal, PIB real, cerere agregat ă, ofertă agregată, factori de
creștere
Clasificare REL: 8D, 8E, 8L, 8M
1. Cererea agregat ă și contribu ția elementelor sale la cre șterea PIB
Integrarea țării noastre în UE necesit ă o creștere economic ă continuă și sustenabil ă
astfel încât, prin mobilizarea poten țialului intern de capital și de forță de munc ă, să fie
reduse decalajele economice și sociale comparativ cu media celorlalte țări membre. Cum
elementele cheie în analiza cre șterii economice, a produc ției, a infla ției și a rolului politicilor
economice sunt cererea și oferta agregate ne propunem u tilizarea modelului cerere – ofert ă
agregată pentru a explica și previziona oscila țiile PIB de-a lungul trendului și fluctuațiile
prețurilor.
Cererea agregat ă la nivelul economiei na ționale este dat ă de cantitatea de bunuri și
servicii solicitate de gospod ării, firme, puterea public ă și restul lumii și este identic ă cu
cheltuielile totale efectua te de utilizatorii interni și externi pentru achizi ționarea bunurilor și
serviciilor finale produse în economie.
Cererea agregat ă va depinde doar de cantitatea de bunuri și servicii ce formeaz ă
PIB real și de nivelul pre țurilor acestora.
Rezultă că urmărind evolu ția PIB calculat prin metoda cheltuielilor vom putea
determina contribu ția cererii agregate la cre șterea economic ă. Pentru aceasta trebuie f ăcută
distincție între PIB nominal și PIB real.
PIB nominal reprezint ă valoarea total ă a bunurilor și serviciilor finale produse de
entitățile economice din interiorul unei țări, într-o anumit ă perioadă, exprimat ă în prețurile
perioadei curente, respectiv al perioadei în care s-a produs.
PIB real reprezint ă aceeași valoare exprimat ă însă în prețurile unui anumit an de
bază (de referin ță).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
258
258PIB real va m ăsura modific ările produc ției fizice din economie între dou ă perioade
diferite prin evaluarea produc ției din cele dou ă perioade în acelea și prețuri.
Pentru trecerea de la PIB nominal la PIB real este necesar ă utilizarea unui indicator
care să reflecte evolu ția prețurilor tuturor bunurilor din economie. Datorit ă inexisten ței unui
asemenea indicator în practic ă se utilizeaz ă:
a) indicele pre țurilor bunurilor de consum ( IPC);
b) deflatorul PIB ( DF l);
c) indicele pre țurilor produc ției industriale ( IPPI ).
Între indicele pre țurilor bunurilor de consum ( IPC) și deflatorul PIB ( DF l) există
următoarele deosebir i fundamentale:
deflatorul include un grup de bunuri și servicii mult mai mare decât cel utilizat
pentru calculul IPC;
IPC măsoară evoluția prețurilor unui co ș fixat de bunuri și servicii, care este
același în fiecare an, ceea ce nu se întâmpl ă în cazul deflatorului;
IPC include și prețurile produselor importate în ti mp ce deflatorul include doar
prețurile bunurilor și serviciilor produse în interiorul țării.
Date fiind aceste considerente deflatorul PIB se exprim ă statistic prin intermediul
indicelui general al pre țurilor ( IGP).
În afara acestor indici în calculele macroeconomice se mai utilizeaz ă indicele de
volum al PIB și indicele armonizat al pre țurilor de consum.
Pentru eviden țierea contribu ției cererii agregate la cre șterea PIB în România este
necesară urmărirea evolu ției elementelor componente (prezentat ă în tabelul 1).
Tabelul 1
Evoluția PIB și a elementelor componente
– milioane lei pre țuri comparabile SC 95 (1998) –
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
PIB total din care: 55746 84995 122748 159389 214270 256694 310084
• Cererea intern ă, din
care: 59652 92031 130778 173495 237969 290222 358417
Consum final total 49144 73588 104318 137795 186443 230127 281518
Formarea brut ă de
capital 10194 16733 26104 35046 46982 60645 77212
Variația stocurilor 314 1710 356 654 4544 -550 -313
• Cererea extern ă netă
din care: -3906 -7036 -8030 – 14106 -23699 -33528 -48333
Export 18874 29605 45712 58175 78118 95376 104950
Import 22780 36641 53742 72281 101817 129264 153283
Sursa: Institutul Na țional de Statistic ă
Analiza datelor tabelului nr. 1 pune în eviden ță următoarele:
Produsul intern brut a cunoscut o permanent ă creștere în perioada 2000-2006
creștere eviden țiată și în graficul 1.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
259
259
102,1108,5
104,1105,7105,1
105,2107,7
9095100105110
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006%
Graficul 1 Variația creșterii PIB (anul precedent = 100)
În termeni reali PIB a înregistrat în perioada 2000-2006 o cre ștere cu 42,16% ceea
ce înseamn ă un ritm mediu anual de circa 5, 2%. Semnificativ este faptul c ă România a
înregistrat în anul 2006 (comparativ cu 2005) cel mai mare ritm de cre ștere al PIB dintre
statele UE, a șa cum se poate observa și din graficul 2.
7,7
2,9 3,1 3,14,4
2,7 2,7
1,97,5
2,93,94,43,9
3,2
0123456789
RomâniaUE 25
Austria Belgia
Danemarca
Finlanda
Regatul Unit
Germania
Italia
Lituania Olanda Spania
Suedia
Ungaria
Graficul 2. Creșterea PIB în UE în anul 2006
Creșterile din ultimii șapte ani au asigurat reducerea gradual ă a decalajelor fa ță de
țările UE și permit continuarea și adâncirea reformelor pent ru îndeplinirea obiectivelor
generale ale Strategi ei Lisabona: „mai mult ă creștere economic ă și mai mult ă ocupare”.
Cererea intern ă a reprezentat (în întreaga perioad ă 2000-2006) principalul factor de
creștere al PIB, înregistrând un ritm mediu anual de cre ștere de 8,2% superior ritmului de
creștere al PIB (5,2%).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
260
260În opinia noastr ă principalii factori care au contribuit la cre șterea cererii interne au
fost:
stimularea sectorului privat al economiei a c ărui pondere în crearea PIB a
crescut de la 65,6% în 2000 la 69,8% în 2006 (graficul 3);
absorbția fondurilor comunitare;
stimularea creditului de consum prin m ăsuri de politic ă monetară;
reducerea impozitelor pe venitul personal și profitul întreprinderilor prin
introducerea cotei unice de 16% începând cu 1 ianuarie 2005;
investițiile străine care au stimulat formarea brut ă a capitalului.
65,76869,4
67,769,9 69,871,4
6263646566676869707172
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Graficul 3 Contribuția sectorului privat la crearea PIB
În perioada analizat ă, principalul factor de cre ștere economic ă a rămas consumul
individual al gospod ăriilor, care a crescut cu un ritm mediu anual de 7,2%, contribu ția sa la
creșterea reală a PIB oscilând între 40,7% și 73,5% (tabelul 2).
Tabelul 2
Contribu ția componentelor cererii la dinamica PIB
– modificare procentual ă față de anul anterior –
Elemente componente 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
PIB real 2,1 5,7 5,1 5,2 8,4 4,1 7,7
Consumul final 1,4 6,1 3,0 8,3 11,9 8,5 8,8
Consumul individual efectiv al gospod ăriilor 0,2 6,8 4,8 8,3 12,9 9,0 9,4
Consumul colectiv efectiv al administra ției publice 20,4 -1,9 6,1 8,5 4,6 4,9 4,00
Formarea brut ă de capital fix 5,5 10,2 8,2 8,6 10,6 13,0 12,6
Variația stocurilor 1,0 -0,5 0,7 1,2 -0,3 -0,2 +0,5
Export net (export – import) -5,6 -7 ,8 -5,8 -7,6 -8,2 -9,6 -4,9
Contribuții la creșterea reală a PIB: Cererea intern ă 5,9 9,8 9,3 8,8 13,0 8,7 14,1
Consumul individual efectiv al gospod ăriilor 2,4 7,2 4,5 6,4 9,7 7,1 9,9
Consumul colectiv efectiv al administra ției publice 0,7 -0,3 1,5 0,6 0,5 1,0 0,2
Formarea brut ă de capital fix 2,9 3,0 3,1 1,8 2,3 2,8 3,7
Modificarea stocurilor -0,1 -0,1 0,2 0,1 0,5 -2,2 0,3
Cererea extern ă netă (export net) -3,8 -4,1 -4 ,2 -3,7 -4,6 -4,5 -6,4
În același timp consumul final total a crescut într-un ritm mediu anual de 6,8%, iar
consumul final guvernamental cu 6,5%.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
261
261 Un factor extrem de important, cu contribu ții semnificative mai ales în viitor, la cre șterea
PIB l-a constituit îmbun ătățirea raportului dintre consum și investiții în cadrul cererii interne.
Astfel formarea brut ă de capital a crescut într-un ritm mediu anual de 9,8% în perioada analizat ă,
ceea ce, în condi țiile date și ținând cont de realit ățile europene și mondiale, va constitui motorul
creșterii economice durabile și sustenabile a României în viitorii ani.
Creșterea accentuat ă a investi țiilor în perioada 2000-2006 a condus și la sporirea
contribuției acestora la cre șterea cererii interne și a PIB real.
Reducerea impozit ării directe asupra muncii și capitalului a stimulat economisirea
și investițiile, proces reflectat cu deosebire în cre șterea a investi țiilor din sectorul privat și a
investițiilor străine, așa cum reiese și din datele tabelului 3.
Tabelul 3
Evoluția investi țiilor străine directe
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Rata de investire (% din PIB) 18,9 20,7 21,3 21,4 21,6 23,1 23,6
Investiții (mil. euro) 1147 1294 1212 1946 5183 5208 7500
Sursa: INS
Exportul net a avut o contribu ție negativ ă la creșterea PIB, ca urmare a importurilor
crescute de bunuri și servicii cauzate, în primul rând, de dependen ța ridicată a economiei
românești de importurile energetice și de materii prime și, în al doilea rând, de importurile
de bunuri de capital (graficul nr. 4). Investi țiile realizate în economie și-au spus cuvântul și
au condus la o cre ștere a competitivit ății produselor române ști, fapt ce a fost reflectat în
schimbarea structurii exportului de produse industriale în sensul c ă exportul de resurse și
produse cu valoare ad ăugată încorporat ă mică (de joas ă tehnologie) s-a redus, crescând
corespunz ător exportul de produse cu valoare ad ăugată mare încorporat ă (produse de medie
și înaltă tehnologie).
Deoarece România se bazeaz ă, în mare parte, pe tehnologie importat ă sunt necesare
eforturi sus ținute pentru crearea acesteia și pe plan local. Drept urmare este de a șteptat ca și în
continuare exportul net s ă aibă o contribu ție negativă la creșterea PIB, îns ă pe un trend descendent.
Creșterea mai rapid ă a importurilor, comparativ cu exportur ile a condus la majorarea deficitului
comercial, fapt reflectat în cre șterea deficitului de cont curent (tabelul 4).
99,5 98,7 103,7 111,4116,2 122,7253,6
212,5
184,8
153,1
132,2119,4
102,7131,4124116,1105,8 104,3184,6169,1153,9
134,3110 125,9
050100150200250300
2001 2002 2003 2004 2005 2006
import media UE27 import România
export media UE27 export România2000=100
Graficul 4 Evoluția exporturilor și importurilor în România și UE27, între 2001-2006
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
262
262Tabelul 4
Balanța comercial ă a României în perioada 2000-2006
– milioane euro –
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Exporturi de bunuri și servicii (FOB) 11273 12722 14675 15614 18935 22255 26100
Creșteri față de anul precedent % 41,3 12,9 15,4 6,4 21,3 17,5 17,3
Importuri de bunuri și servicii (CIF) 14245 17383 18881 21201 26281 32569 39370
Creșteri față de anul precedent % 43,4 22,1 8,6 12,3 24,0 23,9 20,9
Importuri de bunuri și servicii (FOB) 13140 16045 17427 19569 24258 30061 36340
Creșteri față de anul precedent 43,7 22,1 8,6 12,3 24,0 23,9 20,9
Soldul balan ței comerciale (FOB –FOB) -1867 -3323 -2752 – 3955 -5323 -7806 -10240
Procent din PIB% -4,6 -7,4 -5,7 -7,5 -8,8 -9,8 -10,8
Soldul balan ței comerciale (FOB – CIF) -2962 -4661 -4206 – 5587 -7346 -10314 -13270
Procent din PIB% -7,4 -10,4 -8,7 -10,6 -12,1 -13,0 -14,0
Sursa: date INS și calcule proprii
Între factorii care au influen țat importurile României, care în perioada analizat ă, au
crescut cu un ritm mediu anual de 14,22% (fa ță de 2,96% media UE27) men ționăm:
evoluția nefavorabil ă a prețului petrolului (cre șterea cu mai mult de 100% în
ultimi 4 ani); cum cererea de produse energetice este inelastic ă în orice țară
(Edcp < 0,5 chiar) valoarea importurilo r energetice a crescut în România cu
peste 50%;
creșterea investi țiilor străine directe care în primii ani genereaz ă masive
importuri de capital din țările de origine ale investitorilor;
absorbția fondurilor structurale și de preaderare ceea ce a însemnat, în majoritatea
cazurilor, importuri de echipamente pentru investi ții în infrastructur ă și de capital fix
sau de retehnologizare (proiecte finan țate în cooperare interna țională la care
partenerii financiari au fost furnizorii prefera ți);
creșterea prețurilor interne mai rapid ă comparativ cu cele mondiale, pe fondul
majorării prețului forței de munc ă datorită aprecierii puternice a monedei
naționale (leul) care a fost moneda cu cea mai mare apreciere nominal ă pe piața
internațională;
Dintre factorii care au influen țat exporturile române ști, care au sporit cu 9,15%
anual (față de 3,98% media UE27) sunt demn de men ționat:
creșterea volumului investi țiilor străine care prin transferul de know-how și
prin interesele investitorilor str ăini care au dezvoltat afaceri în România
conduce la sporirea exporturilor mai ales în ramurile industriei prelucr ătoare
unde s-au concentrat majoritatea investi țiilor;
aprecierea puternic ă a leului (din ultimii ani, mai ales), care a condus la
diminuarea cu 20-25% a competivit ății de preț fapt ce a produs sc ăderea
exporturilor mai ales în ramurile în care elasticitatea cerere-pre ț este mare
(cererea mondial ă sensibilă la preț);
creșterile salariale care au dep ășit creșterile de productivitate în multe ramuri.
Acest lucru a condus la sc ăderea competivit ății de preț ca urmare a cre șterii
costurilor la produc ătorii interni;
evoluția nefavorabil ă a cererii pe pia ța mondial ă.
Concluzionând, putem afirma c ă în perioada analizat ă principalul factor al cre șterii
economice din România a r ămas consumul individual al gospod ăriilor (principala
component ă a cererii interne). Aceasta și-a redus, îns ă, contribu ția la creșterea real ă a PIB
paralel cu sporirea contribu ției formării brute de capital fix. Semnificativ și totodată
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
263
263 îmbucurător este și faptul c ă economia româneasc ă a răspuns corespunz ător unor situa ții
deosebite cauzate de secet ă, valuri succesive de inunda ții etc.
Semnificativ este faptul c ă în timp ce cre șterile form ării brute de capital fix au fost
din ce în ce mai mari sporirea consumului individual al gospod ăriilor s-a situat pe un trend
descendent fapt ilustrat de evolu ția structurii PIB pe elemente de cheltuieli (tabelul 5).
Tabelul 5
Evoluția structurii PIB pe elemente de cheltuieli în perioada 2000-2006
%
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
PIB total 100 100 100 100 100 100 100
• Cererea intern ă din care: 107,0 108,28 106,54 108,85 111,06 113,33 115,50
Consum final total 88,16 86,58 84,99 86,45 87,01 89,65 90,76
Formarea brut ă de capital 18,22 19,69 21,27 21,99 21,93 23,63 24,90
Variația stocurilor 0,56 2,01 0,28 0,41 2,12 -0,22 -0,08
• Cererea extern ă netă din care: -7,00 -8,28 -6,54 -8,85 -11,06 -13,33 -15,59
Exporturi 33,86 34,83 37,24 36,50 36,46 37,30 33,85
Importuri -40,86 -43,11 -43,78 -45,35 -47,24 -50,36 -49,43
Sursa: calculat pe baza datelor din tabelul 1
Datele tabelului nr. 5 scot în eviden ță și faptul că rata de investire intern ă a crescut
în perioada analizat ă de la 18,28% la 24,9%. În aceea și perioadă rata de economisire intern ă
a crescut de la 11,84% în 2000 pân ă la 15,01% în 2002 dup ă care a înregistrat sc ăderi
continue pân ă la 9,21% în 2006 (graficul 5).
9,2110,3512,98 13,5415,0113,42
11,8424,923,62
21,92 21,9821,2719,6918,28
051015202530
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006rata de economisire rata de investire
Graficul 5 Evoluția ratei de investire și economisire intern ă în România
2. Oferta agregat ă și contribu ția elementelor sale la cre șterea PIB
Pentru studiul contribu ției ofertei agregate la cre șterea PIB vom utiliza datele
referitoare la PIB, date prezentate în tabelul 6.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
264
264Tabelul 6
Evoluția PIB pe categorii de resurse în perioada 2000-2006
– milioane RON pre țuri curente –
Indicatori 2001 2001 2002 2003 2004 2005 2006
PIB 80377,3 116768,7 151475,1 197564,8 246468,8 288047,8 342418
Valoarea ad ăugată
brut 71132,5 104283,7 135619,2 175401,8 219975,9 254388,8 303285
Impozite pe produs 8806,3 12185,8 15769,5 22072,0 26278,2 33715,5 39191
Drepturi asupra
importurilor 905,2 903,8 936,1 1329,7 1632,5 2033,4 2722
Subvenții pe produs -466,7 -604,6 -849,7 -1238,7 -1417,8 -2089,9 -2779
Sursa: Anuarul statistic al României, INS, 2006
Datele tabelului nr. 6 eviden țiază faptul c ă principala component ă a PIB o
reprezintă valoarea ad ăugată brută, care a înregistrat un ritm mediu anual de cre ștere cu 5%
(inferior, îns ă, ritmului de cre ștere al PIB real). Cele mai însemnate cre șteri au fost
consemnate în 2000 (+5,9% fa ță de 1999), 2004 (+6,5% fa ță de 2003) și 2006 (+6,4% fa ță
de 2005).
Tabelul 7
Evoluția PIB pe ramuri de acti vitate în perioada 2000-2006
– modificări procentuale fa ță de anul precedent –
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
PIB 2,1 5,7 5,1 5,2 8,4 4,1 7,7
Industrie 5,9 4,4 5,1 4,4 6,5 2,5 6,4
Agricultură -18,1 28,0 -6,6 5,2 18,9 -13,9 1,5
Construcții 6,3 11,1 7,6 7,0 9,1 9,9 13,0
Servicii 5,5 3,6 7,1 5,5 6,8 8,1 6,5
Sursa: INS
Tabelul 8
Structura PIB pe ramuri de activitate în perioada 2000-2006
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Industrie 27,3 27,7 28,1 25,0 25,2 24,4 24,0
Agricultură,silvicultură,
pomicultur ă, exploatare forestier ă 11,1 13,4 11,4 11,6 12,8 8,9 8,0
Construcții 4,9 5,3 5,8 5,8 6,0 6,5 6,9
Total servicii 41,4 40,3 40,5 46,4 45,2 48,3 49,1
Total economie 84,7 87,1 85,8 88,80 89,10 88,1 88,0
Impozite nete pe produs 15,3 12,9 14,2 11,20 10,9 11,9 12,0
PIB 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: INS
Urmărind evolu ția PIB pe ramuri de activitate (tabelul 7) constat ăm că accelerarea
ritmului s ău de creștere (+5,2% pe an pentru perioada 2000-2006) a fost înso țită de unele
rezultate pozitive în planul adapt ării ofertei la exigen țele cererii.
Se remarc ă faptul c ă în nici un an cre șterea VAB din industrie nu a dep ășit
creșterea PIB, în ciuda ritmului mediu anual de cre ștere de 4,2% mai mare decât cel
înregistrat în agricultur ă, care a fost de 2,2%.
În ultimii ani ai perioadei (2005 și 2006) am asistat la accentuarea trendului
ascendent al valorii ad ăugate brute din industrie, ritmul s ău de creștere fiind sus ținut de toate
cele trei subsectoare: extractiv, prelucr ător și energetic.
Cele mai reprezentative evolu ții s-au înregistrat în:
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
265
265 industria alimentar ă ramură care a beneficiat în ultimii ani de aportul tot mai
consistent al investitorilor str ăini atrași de poten țialul pieței dar și de finan țările
importante acordate prin diferite programe (SAPARD);
metalurgie ca urmare a cre șterii cereri interne a operatorilor industriali și din
construcții;
mașini și aparate electrice;
mijloace de transport rutier.
Ultimele dou ă ramuri și-au sporit ritmul de cre ștere mai ales datorit ă livrărilor la
export.
Valoarea ad ăugată brută din agricultur ă a cunoscut cre șteri și scăderi func ție de
condițiile meteoclimaterice mai ales pe seama produc ției vegetale care în 2006 a cunoscut o
creștere semnificativ ă față de 2005, cre ștere care nu a compensat decât în parte ritmul
negativ al componentei zootehnice.
Cea mai sus ținută creștere a fost înregistrat ă de sectorul de construc ții care a
înregistrat un ritm mediu anual de 9,1%. Contribu ție majoră a sectorului a fost reprezentat ă
de construc țiile inginere ști și clădirile reziden țiale aceasta și ca urmare a cre șterii ritmului
investițiilor în economie (form ări brute de capital fix).
Serviciile, atât ca dinamic ă cât și ca pondere au înregistrat o evolu ție ascendent ă,
ritmul mediu anual de cre ștere al acestui sector (6,1%) fiind cel mai mare.
Progresele înregistrate în toate sectoarele de activitate au condus la muta ții
semnificative în structura PIB (tabelul 8).
Cu toate aceste deficiente semnalate indus tria pe ansamblul perioadei 2000-2006, a
avut contribu ții însemnate la cre șterea PIB real (tabelul 7 și graficul 6).
2,8
-0,50,62,2
0,31,52,1
2,1 1,21,6
0,61,70,30,3
0,30,40,5
0,61,22,60,4
2,52,53,1
3,63,6
0,10,51
10,9
-1,7 -2,40,70,1
-4-20246810
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Agricultur ă Industrie Construcții Servicii ImpozitePIB real
Graficul 6 Evoluția contribu ției principalelor componente
la creșterea PIB real în România, în perioada 2000-2006
Analizând contribu ția ramurilor la cre șterea PIB real (graficul 6) constat ăm că cea
mai semnificativ ă creștere s-a înregistrat în sectorul serviciilor care a avut cea mai mare 7,78,4
5,2 5,15,7
4,1
2,1
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
266
266contribuție la creșterea PIB real (3,1% în 2004 și 3,6% în 2005 și 2006 din cre șterea reală a
PIB s-a datorat acestui sector).
În principal cre șterea din sectorul serviciilor a avut loc pe seama activit ăților din
comerțul cu amănuntul, transporturi, telecomunica ții, tranzac ții imobiliare și servicii pentru
întreprinderi care au înregistrat ritmuri anuale ale volumului cifrei de afaceri superioare
mediei sectorului.
3. Reducerea decalajelor fa ță de UE
Evoluțiile pozitive înregistrate de economia româneasc ă în perioada analizat ă au condus
la atenuarea decalajelor PIB pe locuitor fa ță de media UE27 (tabelul 9. și graficul 7).
Tabelul 9.
Evoluția PIB pe locuitor la puterea de cump ărare standard
Țara 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007* 2008*
UE (27 țări) 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0
Zona Euro 115.6 113.8 112.9 112.1 111.1 111.0 110.2 109.9 109.4
Austria 133.7 127.6 127.9 129.0 128.8 128.6 128.7 129.3 128.7
Belgia 126.4 124.0 125.6 123.5 124.5 124.4 123.3 123.4 122.6
Bulgaria 27.9 29.4 31.1 32.6 33.6 35.2 37.1 38.7 40.3
Danemarca 132.2 128.4 129.0 124.7 124.5 126.3 126.6 126.6 125.5
Finlanda 117.8 116.2 115.7 113.5 115.9 114.5 116.3 117.3 117.3
Germania 119.0 117.1 115.7 117.1 116.1 114.6 113.6 114.2 114.1
Italia 117.4 118.3 112.4 111.2 107.6 105.4 103.7 103.3 102.2
Lituania 39.4 41.6 44.2 49.2 51.1 53.8 57.7 60.9 63.1
Olanda 134.8 134.3 134.0 129.9 130.3 131.9 132.1 133.0 132.8
Regatul-Unit 117.4 118.1 118.9 120.0 121.8 119.6 119.1 119.4 118.7
Spania 97.8 98.5 100.9 101.4 100.9 102.5 102.4 103.1 103.2
Suedia 125.4 120.0 119.2 120.5 120.4 119.1 120.3 121.8 122.3
Ungaria 56.3 59.1 61.7 63.6 63.9 64.8 65.3 65.7 65.8
România 26.0 27.6 29.4 31.5 33.6 34.4 37.6 39.5 41.1
Statele-Unite 159.5 155.4 151.8 152.4 153.5 155.3 154.5 151.0 149.7
Japonia 117.4 114.7 112.3 112.4 113.2 114.2 113.7 113.0 112.5
Sursa: Eurostat
*) – previziuni
020406080100
2000
2001 2002
2003
2004
2005 2006
2007*
2008*
UE (27 țã ri)
Graficul 7. Evoluția PIB pe locuitor la puterea de cump ărare standard
în România comparativ cu UE27 41,139,5 37,634,4 33,631,5 29,4 27,6 26
România
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
267
267 Datele tabelului nr. 9 scot în eviden ță următoarele:
în perioada analizat ă 2000-2006, PIB pe locuitor la PCS, de și s-a diminuat fa ță
de media UE27 într-o serie de state precum Belgia, Danemarca, Germania,
Italia, Suedia continu ă să fie peste aceast ă medie. În alte state s-au înregistrat
mici oscila ții (Austria, Olanda, Finlanda, Regatul Unit), în timp ce în țările
aparținând vechiului bloc comunist (Bulgaria, Letonia, Ungaria și România)
s-au înregistrat cre șteri semnificative, ele reu șind să recupereze între 9%
(Ungaria) și 18,3% (Lituania) din media UE27;
țara noastr ă, deși a recuperat 11,6%, continu ă să se afle pe penultimul loc între
țările UE cu un PIB pe locuitor la PCS care reprezenta în 2006 37,6% din
medie. Cre șterea PIB pe locuitor în țara noastr ă s-a realizat atât pe seama
sporirii PIB total cât și pe seama reducerii popula ției;
creșterea PIB real din țările UE27 a înregistrat, în perioada 2000-2006 un ritm
mediu anual de 1,68% comparativ cu 5,2% în țara noastr ă. Cele mai înalte
ritmuri de cre ștere a PIB real s-au înregistrat în Țările Baltice (Letonia 7,49%,
Estonia 7,46% și Lituania 6,63%) urmate de România (5,2%), Republica Ceh ă
și Bulgaria (4,62%), Slovacia (4,43%) și Slovenia (4,29%), toate foste țări ale
blocului comunist, cu un poten țial de creștere deosebit;
recuperarea decalajelor fa ță de media UE va fi totu și dificilă deoarece, în țările
menționate, productivitatea muncii pe persoan ă ocupată se situeaz ă cu mult sub
media UE27, fiind, în 2006, de 35,3% în Bulgaria 71,2% în Republica Ceh ă,
63,7% în Estonia, 52,9% în Letonia, 58,6% în Lituania, 38,3% în România,
84,7% în Slovenia și 70,4% în Slovacia;
integrarea României în structurile UE a m ărit șansele și oportunit ățile și a
accentuat necesitatea ca beneficiind de avan tajul de a fi membru cu drepturi
depline s ă amplifice efortul propriu în scopul moderniz ării economiei și
reducerii decalajelor care înc ă o mai despart de celelalte țări membre.
Bibliografie
Anghelache C., „România 2005 – La a câta schimbare”, Editura Economic ă, București,
2005;
Capanu I., „Indicatorii macroeconomici. Con ținutul și funcțiile lor”, Editura Economic ă,
București, 1998
Ciurlău C. (coord.), Enea-Smarandache I., Mur ărița I., Ciurl ău C.Fl., Ciobanu A.M.,
„Previziune Economic ă”, Editura Universitaria, Craiova, 2006
Enea-Smarandache I., „Optimiz ări pentru cre șterea produc ției”, Editura Sitech, Craiova,
1996
Genereux J., „Macroeconomi e în economia deschis ă”, Editura ALL Beck, Bucure ști, 2000
***, „Ghidul indicatorilor economici”, Editura Teora, Bucure ști, 2001
***, „Raport asupra infla ției”, Banca Na țională a României, august 2007
***, „Sistem de analize previzionale pentru fundamentarea strategiilor și programelor
macroeconomice”, Studii și cercetări economice , nr. 5 / 1995
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
268
268CONSIDERENTE PRIVIND RELA ȚIA DINTRE
SCHIMBURILE ECONOMICE INTERNA ȚIONALE
ȘI DEZVOLTAREA ECONOMIC Ă
Ion BUCUR
Conferențiar universitar doctor
Universitatea “Petrol-Gaze”, Ploie ști
Rezumat. Schimburile economice interna ționale au o influen ță pozitivă asupra
dezvoltării economice. Țările care particip ă activ la circuitul economic mondial au abilit ăți
mai mari de a absorbi avansurile tehnologice generate în na țiunile dezvoltate. Exporturile
dezvoltate pe baza avantajului co mparativ conduc la rate de cre ștere economic ă mai mari
decât cele ce s-ar ob ține prin nefolosirea acestui factor important de cre ștere și dezvoltare
economic ă.
Și importurile au un rol important în procesul dezvolt ării economice, oferind
posibilitatea de a procura bunuri economice pe care țările nu le au sau pe care ar putea s ă
le creeze cu un efort mare.
Schimburile economice se dezvolt ă în strâns ă legătură cu progresul economico-
social înregistrat de diferite țări fiind un factor esen țial pentru dezvoltarea și modernizarea
unei economii.
Clasificarea REL: 3B
Cuvinte-cheie: import, export, deficit comercial, politic ă economic ă, decalaje
economice
Influența comer țului interna țional asupra dezvolt ării economice a prilejuit
exprimarea unor puncte de vedere diverse. Conform unor opinii, comer țul este un mecanism
prin care na țiunile bogate exploateaz ă națiunile sărace. Alte opinii sus țin că, deși comerțul
nu afecteaz ă negativ o na țiune, impactul sau este prea mic pe ntru a putea genera un stimul
suficient de puternic pentru dezvoltare. In aceasta situa ție se propune or ientarea economiilor
spre interior și căutarea unor strategii interne de dezvoltare. Interesante sunt și opiniile
conform c ărora deschiderea spre exterior este unica strategie de dezvoltare fezabil ă pe
termen lung.
Controversele privind efectele benefice ale comer țului includ și opinii conform
cărora comer țul liber este o cauz ă a subdezvolt ării datorit ă dependen ței țărilor în curs de
dezvoltare de țările dezvoltate. În prezent, omenirea înregistreaz ă o tendință de liberalizare
fără precedent. De și diverse studii arat ă existența implica țiilor pozitive ale schimburilor
internaționale asupra dezvolt ării economice, controversa continu ă. O cauz ă a prelungirii
controversei poate fi faptul c ă literatura economic ă dedicată acestui subiect se confrunt ă cu
probleme serioase privind datele.
Obiectivele critice referitoare la ef ectele pozitive ale schimburilor interna ționale pot
fi grupate astfel:
– opinii conform c ărora doctrina avantajului comparativ este eronat ă, iar
comerțul interna țional este un schimb inegal;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
269
269 – opinii care sus țin că exporturile țarilor in curs de dezvoltare e șuează în
susținerea dezvolt ării datorit ă unui efect multiplicator slab al comer țului și
datorită unei radia ții dinamice mici rezultate din comer ț;
– opinii conform c ărora prospectele de export ale țărilor în curs de dezvoltare, în
mod deosebit ale exportatorilor de produse primare, sunt s ărace și prețurile
acestor exporturi au sc ăzut în compara ție cu prețurile mărfurilor exportate de
țările dezvoltate.
In contradic ție cu opiniile men ționate, pe termen mediu si lung, chiar și în cazul
țarilor in curs de dezvo ltare, majoritatea speciali știlor consider ă că deschiderea economiilor
la schimburile economice externe are efecte favorabile. Conform acestei viziuni, toate țările,
indiferent de nivelul lor de dezvoltare, au de câ știgat de pe urma particip ării la schimburile
economice interna ționale. Câ știgurile au la baza specializarea interna țională a țărilor și
efectele induse în interiorul economiilor. Aceste câ știguri sunt de natur ă diferită în funcție
de provenien ța lor și specializare. Ele nu sunt legate de reciprocitatea concesiilor și
generează efecte redistributive importante în fiecare țară. Câștigurile sunt de natur ă diferită
în funcție de provenien ța lor și specializare.
Importurile au un rol important în înf ăptuirea cre șterii și dezvoltării economice. Ele
îndeplinesc func ții importante, cum sunt:
– permit ob ținerea de factori de produc ție și bunuri economice de consum pe
care unele țări nu le au sau pe care ar putea s ă le creeze cu un efort mai mare;
– stimuleaz ă dezvoltarea și perfecționarea activit ății de produc ție prin asimilarea
noutăților științifico – tehnice mondiale;
– stimuleaz ă concuren ța în activitatea de produc ție și de desfacere a bunurilor
economice produse pe plan na țional.
Importurile apar ca o surs ă de câștig de oportunitate care asigur ă o folosire
alternativ ă a resurselor. Schimbul este favorabil atunci când câ știgurile de oportunitate
legate de importuri sunt mai mari decât costul de oportunitate al exporturilor corespondente.
Pentru ca importurile s ă aibă un rol major în procesul de produc ție ele trebuie s ă permită
introducerea de noi tehnologii care nu sunt disponibile sau care sunt dificil de ob ținut pe
teritoriul na țional. În aceste condi ții, importurile favorizeaz ă creșterea capacit ăților de
producție, creșterea productivit ății globale a factorilor de produc ție, dezvolt ă capacitatea
tehnologic ă a țării importatoare prin difuziunea interna țională a cunoștințelor.
Obținerea de efecte pozitive de pe urma importurilor este condi ționată de
capacitatea importatorilor de a integra și folosi eficient echipamentele importate.
Pentru a reduce dependen ța de exterior, unele țări au adoptat politici de substituire a
importurilor. Aceast ă politică este cunoscut ă ca fiind una din politicile de dezvoltare
economic ă pe baza comer țului exterior. Aplicarea unei astfel de politici necesit ă folosirea
unor instrumente tarifare cum ar fi practicar ea de taxe vamale ridicate asupra produselor
finite și nule asupra importurilor, din motive de efecte de consum și de protec ție. Politica de
substituire a importurilor determin ă creșterea produc ției unor echipamente și bunuri de
consum f ără a diminua dependen ța de exterior. Producerea acestor bunuri poate fi mai
costisitoare decât importul, ceea ce poate genera apari ția unor dezechilibre economice, a
unor tensiuni sociale. Strategia de substitu ire a importurilor nu poa te asigura progresul
economico-social.
Exportul unei țari constituie un fact or important de cre ștere economic ă. Principala
menire a exportului este crearea de venit și sporirea nivelului de ocupare. Țările sunt
interesate s ă extindă exporturile concentrând investi țiile în sectoarele în care ele dispun de
un avantaj comparativ, ceea ce determin ă creșterea productivit ății factorilor de produc ție.
Expansiunea puternic ă a exporturilor este corelat ă cu performan ța activității
economice și implică existența unor disponibilit ăți de resurse pentru a investi în capitalul
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
270
270fizic și uman, în tehnologii avansate de produc ție. Sporirea exporturilor stimuleaz ă creșterea
economic ă, determinând sporirea ratei form ării capitalului, îmbun ătățirea form ării
capitalului și externalit ății. Acestea din urm ă pot să apară în economiile deschise ca urmare
a expunerii la concuren ța internațională. Presiunile concuren ței mondiale diminueaz ă, în
multe cazuri, ineficacitatea exporturilor și au ca rezultat adoptarea tehnologiilor mai
eficiente în sectorul m ărfurilor comercializate pe plan extern favorizând procesul inova ției.
În urma specializ ării se obțin avantajele specifi ce economiilor de scar ă.
Schimburile economice interna ționale stimuleaz ă dezvoltarea economic ă deoarece
extind capacit ățile de consum ale țărilor participante și faciliteaz ă obținerea de bunuri
economice necesare acoperirii nevoilor productive și de consum ale oamenilor. Prin
promovarea și recompensarea domeniilor economice în care țările dețineau avantaje
comparative, schimburile economice interna ționale favorizeaz ă dezvoltarea econo-
mico-social ă a statelor lumii. Cantit ățile tranzac ționate în cadrul schimburilor economice
internaționale de c ătre o țară în condi țiile unui comer ț liber, sunt stabilite în func ție de
nivelul pre țurilor interna ționale și al costurilor de produc ție. Fiecare țară este interesat ă să
comercializeze acel volum de bunuri economice care s ă-i asigure maximizarea bun ăstării
naționale. Prin urmare, înf ăptuirea dezvolt ării economice necesit ă o politic ă comercial ă
orientată spre exterior.
Competitivitatea unei țări este reflectat ă de capacitatea ei de a atinge anumite
obiective interne (îmbun ătățirea activit ății, angajarea deplin ă) fără o degradare excesiv ă a
balanței de plăți.
Balanța comercial ă este cea mai important ă component ă a balanței de plăți, care
este o sintez ă statistică a relațiilor economice și financiare ale unei țări cu străinătatea și care
reliefează modificările pe care aceste rela ții le provoac ă pe piețe valutare. În general, o
balanță de plăți cronic pasiv ă reflectă situația precară a țării respective. Soldul pasiv poate fi
lichidat, în principal, prin exportul de m ărfuri, export de valute si împrumuturi (credite) din
străinătate. Aceste categorii de opera ții au influen țe diverse asupra cursului de schimb.
Rolul soldului balan ței comerciale este primordial pe pia ța valutară; dacă soldul e
cronic pasiv ca urmare a devans ării exporturilor de c ătre importuri, situa ție caracteristic ă
țării noastre, are loc reducerea veniturilor în devize ale țării și, în consecin ță, micșorarea
posibilităților de import și de achitare a datoriei externe. Dac ă soldul balan ței comerciale e
activ, veniturile în devize ale țării cresc.
În România, în perioada 1990-2000, balan ța comercial ă a avut un sold negativ
cumulat de aproape 20 de miliarde de dolari SUA. Acest sold deficitar cumulat a crescut
neliniștitor în primii 5 ani ai seco lului al XXI-lea cu înc ă 35 de miliarde de dolari SUA, iar
numai în 2006 a fost de -14,9 miliarde de eu ro. În anul 2006 acest sold negativ al balan ței
comerciale a fost de peste 5 ori mai mare d ecât în anul 2000, iar gradul de acoperire a
importului cu export a sc ăzut de la 79,5% în anul 2000 la 63,4% în anul 2006.1
Aderarea României la Uniunea European ă începând cu 1 ianuarie 2007 a adus
importante în politica comercial ă a țării noastre. Astfel, România a eliminat ultimile restric ții
tarifare și netarifare din comer țul reciproc cu statele membre ale Uniunii Europene. Ea face
parte, în prezent, din pia ța unică comunitar ă care reune ște circa 500 de milioane de
consumatori. Totodat ă, referitor la rela țiile comerciale cu ter țe piețe extracomunitare,
România a transferat la nive lul Uniunii Europene competen țele naționale în elaborarea și
aplicarea politicii comerciale externe, exercitând împreun ă cu celelalte 26 țări ale Uniunii
competen țe în cadrul politicii comerciale comune a UE. Țara noastr ă a armonizat toate
regulile tarifare și netarifare referitoare la regimul importului în țările membre ale Uniunii
Europene. Referitor la regimul exportului îns ă, nu au fost armonizate toate regulile. În
această privință, un exemplu îl constituie domeniul m ăsurilor și instrumentelor de
promovare și stimulare a exportului. În acest caz au fost armonizate reglement ările
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
271
271 referitoare la creditele de export, garantarea și asigurarea lor, precum și subvenționarea
exportului pentru o serie de produse agricole. În competen ța guvernelor statelor membre ale
Uniunii Europene au r ămas alte m ăsuri și instrumente de sus ținere a exportului. Guvernele
au obliga ția de a respecta reglement ările convenite în cadrul Organiza ției Mondiale a
Comerțului.
Pentru ca țara noastr ă să extindă schimburile economice interna ționale cu
consecințe cât mai favorabile trebuie s ă-și îmbunătățească competitivitatea sectorului
productiv, ceea ce implic ă existența unor firme economice rentabile predispuse pentru
investiții. Prin intermediul investi țiilor se creeaz ă noi capacit ăți de produc ție, se extind cele
existente, se înlocuiesc tehnologiile și utilajele vechi cu altele noi, mai productive, se pot
exporta cantit ăți mai mari de bunuri economice.
Realizarea obiectivului fundamental al strategiei postaderare pentru țara noastr ă,
respectiv convergen ța cu statele membre ale Uniunii Europene, va permite ob ținerea unor
beneficii mai mari de pe urma extinderii exporturilor.
Stadiu actual de dezvoltare a României din perspectiva strategiei postaderare poate fi
reliefat cu ajutorul unor indicatori cum sunt produsul intern brut pe locuitor și exportul pe locuitor.
Produsul Intern Brut pe locuitor însumeaz ă rezultatul valorii ad ăugate din toate
sectoarele de activitate, inclusiv soldul rela țiilor cu str ăinătatea raportat la num ărul
populației. El este frecvent utilizat în compara țiile interna ționale. În anul 2005, România a
realizat nivelul de cca 8200$ ai PIB (la PPC)/ loc ceea ce reprezint ă mai puțin de o treime
din media UE 25, respectiv 26.900$.2
Decalajele de dezvoltare relevate de acest indicator r ămân nesemnificative, atât în
raport cu statele cele mai avansate ale UE (de 1/8 fa ță de Luxemburg, de 1/5 fa ță de Irlanda,
de 1/4 față de Austria, Danemarca și Olanda, de 1/3,5 fa ță de Franța și Germania etc.), cât și
în raport cu unele state membre din Europa Central ă și de Est (1/2,5 fa ță de Slovenia și
Cehia, 1/2 fa ță de Ungaria, 1/1,5 fa ță de Polonia și țările baltice).
Reducerea decalajelor României din acest punct de vedere, ca și a discrepan țelor
regionale, depinde în mod hot ărâtor, de accelerarea vitezei de cre ștere economic ă, însoțită de
o echilibrare a factorilor de cre ștere, inclusiv în profit teritorial, în primul rând prin
majorarea contribu ției formării brute de capital, sus ținută de economisiri interne și de
transferurile UE.
Prin realizarea unor ritmuri medii anuale de 6%-7% , sustenabile pe termen lung,
calculele indic ă posibilitatea ca România s ă egaleze media european ă a PIB/loc. într-un
orizont de timp cuprins între dou ă și trei decenii (în ipoteza unei rate medii anuale a
creșterii economice pe ansamblu UE 25 care s ă nu depășească 2%-3%).
Exportul pe locuitor este un alt indicator esen țial al nivelului de dezvoltare
economic ă. El reflecta capacitatea de impunere a unei țări pe piața mondial ă și reprezint ă o
măsură a gradului de competitivitate și performan ță a economiei.
În ultimele decenii se manifest ă tendință de creștere a ponderii exporturilor în PIB
(pe plan mondial, de la 10% în 1950 la 20% în 1980 și la peste 40 dup ă anul 2000 ).
Această tendință reflectă dependen ța dezvolt ării economice de majorarea particip ării la
schimburile interna ționale de m ărfuri.
Într-un clasament al țărilor în func ție de exportul pe locuitor, pe primele locuri se
situează state relativ mici. Singapore cu cca 45600 $/loc., Luxemburg cu cca 28200 $/loc.,
Belgia cu cca 26000 $/loc. Cel mai mare expor tator mondial este Germania, cu un volum
total al exporturilor de peste 1000 miliarde dolari, ocup ă locul 12 în clasament cu cca 12300
$/loc. al doilea exportator mondial, SUA, cu un volum total al exporturilor de cca 930
miliarde dolari, ocup ă poziția 31, cu cca 3100 $/loc.
România, cu un export pe locuitor de cca 1250 $/loc. se situeaz ă pe locul 42,
imediat în urma Bulgariei.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
272
272În ultimele decenii, de șii datele nu sunt strict comparabile, decalajele înregistrate
de România la acest indicator s-au m ărit, ceea ce relev ă o viteză mai mică de integrare a țării
noastre în economia mondial ă, în raport cu alte state. Astfel, dac ă în 1984, exportul pe
locuitor al României de cca 600 $ /loc. era de cca 1,5 ori superior mediei mondiale de atunci,
în anul 2005 el reprezenta cca 80% din media de cca 1600 $/loc. înregistrat ă în acest an. În
raport cu media Uniunii Europene, decalajele relative s-au m ărit în aceast ă perioadă de la
1/6 la 1/7 în defavoarea țării noastre, în condi țiile în care în 2005, media UE de cca 8500
$/loc. a fost tras ă în jos de aderarea unor state noi cu niveluri inferioare ale acestui indicator.
România înregistreaz ă decalaje notabile și în raport cu statele din Europa Central ă și de
Est, de exemplu 1/6 fa ță de Cehia, 1/5 fa ță de Ungaria și Slovacia și 1/2 față de Polonia. În cifre
absolute, handicapul României fa ță de țările UE s-au adâncit mai semnificativ spre exemplu, de la
1100 $/loc. fa ță de Franța și respectiv 700 $/loc. fa ță de Italia, cât era în 1984, la peste 6000 $/loc.
și respectiv 5000 $/loc. în anul 2005, în cazul acestor țări.
Interpretarea datelor privind schimburile comerciale interna ționale trebuie s ă aibă
în vedere expansiunea accelerat ă a comerțului cu bunuri intermediare derulate în regim de
perfecționare activ ă/pasivă (delocalizarea produc ției în ter țe țări, însoțită de transferurile
transfrontaliere ale acestor bunuri) dublele înregistr ări care se produc în cazul unor astfel de
operații, ceea ce m ărește artificial valoarea importurilor și a exporturilor.
În cazul României, ponderea acestor opera țiuni este deosebit de ridicat ă,
înregistrându-se îns ă, o tendin ță de scădere în ultimii ani. Astfel, în anul 2005, exporturile
după perfecționare activ ă reprezint ă aproape jum ătate din valoarea total ă a exporturilor. Ca
atare, cifra real ă a încasărilor din export pe locuitor este de 600 $/loc., respectiv, dac ă se
adaugă și veniturile din perfec ționare activ ă, de cca 800 $/loc., ceea ce ar situa România pe
un loc și mai modest în ierarhia mondial ă.
În cazul României, în cadrul opera țiunilor de perfec ționare activ ă prevaleaz ă
processingul de confec ții și încălțăminte (în sistem lohn), precum și, mai recent, de
componente auto.
În multe țări, inclusiv dintre cele plasate pe primele locuri, în cadrul opera țiunilor
de perfecționare activ ă au pondere mai mare cele care au ca obiect produse electronice.
Tabelul 1
Ponderea exporturilor de înalt ă tehnologie în unele țări
Tara Ponderea exporturilor
de înaltă tehnologie
Irlanda 48
Olanda 35
Regatul Unit 32
Finlanda 27
Ungaria 26
Suedia 22
Danemarca 21
Germania 18
Austria 14
România 6
Pentru România reducerea decalajelor privind exportul pe locuitor necesit ă
accelerarea exporturilor. Aceasta presupune m ăsuri pentru accelerarea cre șterii exporturilor,
cum sunt:
– realizarea de investi ții pentru modernizarea aparatului productiv;
– intensificarea atragerii de investi ții străine directe;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
273
273 – aplicarea unei strategii adecvate de promovare a exporturilor române ști,
susținută prin mijloace financiar-bancare adecvate, în concordan ță cu
practicile interna ționale uzuale.
Conform prognozelor oficiale, în urm ătorii 5 ani, exporturile României ar urma s ă
crească într-un ritm mediu anual de cca 15%, care le-ar dubla volumul la orizontul anului
2010, inclusiv nivelul exportului pe locuitor.
Exportul unei țări este influen țat de factori interni și externi. Printre factorii
specifici interni se afl ă:
– politicile comerciale și de promovare a exporturilor;
– dotarea cu resurse;
– configura ția stocurilor economice;
– dimensiunea pie ței interne;
– politicile comerciale și de promovare a exporturilor.
Dintre factorii externi de care depinde exportul unui stat, o importan ță deosebit ă
prezintă evoluția cursurilor valutare, conjunctura pie ței mondiale, în special fluctua țiile de
preț, situațiile politice conflictuale din unele zone ale lumii.
Evoluția importului și exportului sunt influen țate de elasticitatea acestora în func ție
de preț. Ca regul ă, importurile de produse alimentare ale unei țări care nu dispune de astfel
de produse sunt rigide, respectiv pu țin sensibile la modificarea pre țului (importul scade cu
mai puțin de un procent atunci când pre țul crește cu un procent). Alt produs cu elasticitatea
rigidă la import este petrolul. Cre șterea prețului petrolului este un factor care dezechilibreaz ă
balanța comercial ă, deoarece nu se poate renun ța la petrol chiar la un pre ț mai ridicat.
Pentru încurajarea exportului, în România s-a elaborat o strategie Na țională de
export pentru perioada 2007-2009.
În contextul unui sold cronic pasiv, în țara noastr ă s-a introdus, începând cu anul
2002, un sistem de sus ținere și promovare a exportului, în care fondurile de la bugetul de
stat alocate se aprob ă distinct în bugetele anuale ale unor ministere și agenții naționale
(finanțe, comerț, industrie, agricultur ă și IMM-uri). Totodat ă pentru îmbun ătățirea cadrului
instituțional în domeniu, a fost cr eat Consiliul de Export, organism bazat pe un parteneriat
public-privat.
Instrumentele de sus ținere și promovare a exportului cu finan țare de la bugetul de
stat sunt administrate de Eximbank și de ministerele de resort.
Pentru încurajarea exporturilor, la nivelu l ministerelor de resort s-au elaborat
programe, precum:
Programul de promovare a exportului ad ministrat de Ministerul Economiei și
Comerțului (în prezent un nou minister) care cuprinde pl ăți parțiale sau totale a cheltuielilor
bugetare privind:
– realizarea pe baze concuren țiale a buletinelor informative (sprijin 100%) –
sarcină ce revine Centrului Român de promovare a comer țului;
– realizarea de ac țiuni de publicitate și reclamă (sprijin 100%) – sarcin ă ce
revine, de asemenea, Centrului Român de Promovare a Comer țului;
– participarea la târguri și expoziții internaționale (sprijin 50%);
– organizarea de misiuni economice și acțiuni de promovare a exportului în
străinătate (sprijin 50%);
– organizarea și funcționarea reprezentan țelor comerciale române ști (sprijin
50%);
– elaborarea de studii de pia ță și pe produse (sprijin 50%);
– Programul de sprijin a IMM-urilor în dezvoltarea exportului administrat de
către Agenția Națională de profil (în prezent un nou minister);
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
274
274– Programul de cre ștere a competitivit ății produselor industriale, administrat de
Ministerul Economiei și Comerțului (în prezent un nou minister);
O importan ță deosebită pentru încurajarea exportului au ac țiunile care vizeaz ă:
– îmbunătățirea calit ății și prezent ării produselor și ambalajului acestora,
concomitent cu solicitarea unor pre țuri mai atractive;
– stimularea dezvolt ării și perfecționării activității de produc ție prin asimilarea
noutăților științifico-tehnice mondiale;
– stimularea producerii de noi produse competitive pe pia ța externă;
– diversificarea și creșterea competitivit ății ofertei de export;
– diversificarea m ăsurilor și activităților de promovare în str ăinătate a livr ărilor
de bunuri economice pe pie țele externe, inclusiv prin folosirea mai
accentuat ă a Internetului. O aten ție deosebit ă trebuie acordat ă, așa cum fac și
alte țări ale UE, încuraj ării exportului românesc c ătre Federa ția Rusă, China,
India, Turcia, c ătre state din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est ș.a.
Susținerea și promovarea exportului românesc implic ă intensificarea cercet ării
științifice privind m ăsurile, instrumentele și căile de parcurs pentru realizarea acestor
obiective importante.
Bibliografie
„Encourage export” în Economistul , No. 2361 (3387) 25 aprilie 2007
„Stadiul actual al dezvolt ării economiei în România din perspectivele post-ader ării”,
Economistul , No 2354 (3210), 17 aprilie 2007
Antonescu D., „Dezvoltarea regional ă în România – concept, mecanisme, institu ții”, Oscar
Print, Bucure ști, 2003
Balassa B. „Exports and Economic Growth”, Journal of Development Economics , 5, 1978
Cotigaru, Beniamin, Purcârea Teodor „Dezvoltarea durabilâ; principii și acțiune” Ed.
Millenium, Bucure ști, 2000
Domiquez L., „Economic growth and import requirements”, Journal of Development
Studies , 6, 1970
Emery R. „The relation of export and economic growth”, Kyklos 20, No 2,1967
Feder G. „On exports and Economic growth” Journal of Development Economics , 12, 1983
Ghiță P.T. „Convergen ța. Așteptări și realități observabile”, în C. Angelescu (ed.)
„Convergen țe economice în Uniunea European ă”, Ed. Economicâ, 2002A
Grossman G. „Inovation and growth in the global economy”, Cambridge Mass. MIT Press,
1991
Kavaussi RM. „International Trade a nd Economic Development Countries”, Journal of
Development Affairs , No.19, p379-392
Monica Ioana Pop Silaghi „Controverse privind rela ția dintre comer țul interna țional și
creșterea economic ă”, Tânărul Economist , No 3, 2004
Tyler W. „Growth and export expansion in Developing Countries” Journal of Development
Economics , 9, 1981
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
ȘI PROGRESUL ECONOMIC
Elena CIUCUR
Profesor universitar doctor
Dumitru CIUCUR
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. În ultimele decenii s-au amp lificat considerabil preocup ările pentru
implicarea cercet ării științifice în via ța economic ă la toate nivelurile de agregare și în
ansamblul structurilor organiza ționale. Perimetrul cercet ării economice, de care dorim s ă
ne ocupăm, include multiple forme care me rg de la cele academice proprii cercet ării
fundamentale, trec la cele de dezvoltare și inovare, apoi aplicative, ajungând în sfera unde
se formeaz ă politica guvernamental ă. Aici se armonizeaz ă deciziile macroeconomice cu
interesele economice mari ale țării pe un fundament științific elevat și deosebit de eficace.
Acestea se reflect ă în progresul economic, adic ă în tendin ța evoluției sistemului economic
național, având ca esen ță ameliorarea performan țelor globale, concretizate în niveluri
economice înalte și într-o calitate superioar ă a traiului popula ției.
Cuvinte cheie: cercetare științifică; progres economic; neofactori de produc ție;
Clasificare REL: 5B
1. Conținutul cercet ării științifice economice
Cercetarea
științifică se conecteaz ă în prezent la tensiunile schimb ării, fiind o
expresie a perceperii ra ționale a evolu ției economiei de c ătre cei care au harul de
creativitate, de inven ție și inovare și, totodată, au motiva ția de a se implica în acest sens.
Actorii cercet ării științifice gândesc la interesele lor, în corela ție cu agenda public ă
moștenită de la o revolu ție care, ca toate celelalte din istorie, implic ă un ansamblu de
transform ări calitative profunde dintr-un sistem întreg sau din componentele lui, ținând o
clipă și lăsând în urm ă un veac.
Înțelegerea con ținutului și funcțiile cercet ării științifice presupune surprinderea
principalelor tr ăsături esențiale ale științei economie, ca parte organic ă a științei în totalitatea
și coerența sa, trăsături ce determin ă esența cercetării științifice.
Relevăm în acest context c ă știința reprezint ă o ramur ă esențială, deosebit de
dinamică a sistemului economic din țările dezvoltate ale contemporaneit ății. Datele
următoare referitoare la ponderea cheltuielilor pe ntru cercetare-dezvoltare (CD) în PIB și
cheltuielile CD pe locuitor sunt o dovad ă elocventă.
Ponderea CD în PIB și cheltuielile CD pe locuitor în anul 2005
Nr.
crt. Țara % în
PIB Cheltuieli CD
pe locuitor
(USD) Nr.
crt. Țara % în
PIB Cheltuieli CD
pe locuitor
(USD)
1 Australia 1,62 464 15 Mexic 0,39 303
2 Austria 2,20 672 16 Olanda 1,80 539
3 Belgia 2,31 683 17 Polonia 0,56 64
4 Canada 1,94 592 18 Portugalia 0,94 176
5 R. Ceh ă 1,26 218 19 România 0,37* 7**
6 Coreea 2,64 509 20 Spania 1,10 270
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
276
276Nr.
crt. Țara % în
PIB Cheltuieli CD
pe locuitor
(USD) Nr.
crt. Țara % în
PIB Cheltuieli CD
pe locuitor
(USD)
7 Danemarca 2,53 760 21 Suedia 3,98 1.150
8 Elve ția 2,57 1.150 22 SUA 2,60 978
9 Finlanda 3,49 995 23 Turcia 0,66 43
10 Fran ța 2,19 610 24 Ungaria 0,95 144
11 Germania 2,55 692 25 G. 7 2,47 791
12 Grecia 0,65 112 26 UE 15 1,95 532
13 Italia 1,16 305 27 UE 25 1,85 463
14 Japonia 3,15 833 28 Total OECD 2,24 589
Sursa: L’OCDE en chiffres, 2005 * în anul 2000; ** în Euro.
Rezultă din tabel însemn ătatea special ă pe care o acord ă țările dezvoltate
cheltuielilor de cercetare științifică și dezvoltare tehnologic ă, ceea ce se reflect ă în
contribuția acestora la cre șterea economic ă.
Țările dezvoltate în țeleg și realizeaz ă importante investi ții în cercetare,
considerându-le investi ții profitabile pe termen lung și foarte lung. Situa ția din țara noastr ă
contrasteaz ă evident cu aceast ă tendință mondială.
În cadrul sistemului științei, știința economic ă evolueaz ă permanent în corela ție cu
celelalte științe și, îndeosebi, cu științele naturii. Revolu ția în științele naturii, începând cu
fizica, readuce în aten ția exegeților conceptul de predicție perfect ă, ca obiect al științei
economice. În acest sens, un curent eletist de gândire economic ă acceptă în fapt
transformarea științei economice în știință exactă, ca orice alt ă știință a naturii. Drept
urmare, no țiunile, teoriile și metodologia științei economice ar trebui profund restructurate.
De exemplu, teoria echilibrului economic, având ca genez ă progresele în fizica mecanic ă a
lui Newton, este pe cale s ă cedeze locul în prezent, pe baza revolu ției în fizica modern ă,
teoriei dezechilibrului, a haosului. Apelul la teoria haosului pe care îl invoc ă diverși
economiști este o dovad ă elocventă.
O altă trăsătură a științei economice o reprezint ă deplasarea spre interdisciplinaritate
și multidisciplinaritate. Cauzele acesteia constau în: complexitatea obiectului de analizat;
pătrunderea științei în toate compartimentele vie ții economice; tehnicizarea și instrumentalizarea
activității de cunoa ștere științifică; realizarea unei leg ături tot mai strânse între știința pură și știința
aplicată, între disciplinele teoretice fundamentale și cele experimental-aplicative; accentuarea
dimensiunii istorice a științei; trecerea spre teorii cu un grad înalt de organizare structural ă,
deschisă la mediul natural și mediul creat de om etc.
În acest context se impune sublinierea importan ței semnifica ției sociale pe care o
are fenomenul economic, care prin esen ța sa este social. De aceea, atunci când se adopt ă
decizii de politic ă economic ă trebuie s ă se țină seama de dimensiunea și impactul social pe
care îl are acestea, altfel, se genereaz ă mai devreme sau mai târziu, costuri greu de suportat,
dezechilibre economice, sociale și ecologice dificil sau im posibil de gestionat. Știința
economic ă are, înainte de toate, o determinare social ă puternic ă. Pe cale de consecin ță,
trebuie să se acționeze în întreaga societate pentru o economie ra țională, întemeiat ă pe
mecanismele pie ței libere specifice pluralismului form elor de proprieta te, pe concuren ță
onestă, corectă, legală și permisă, pe reguli clare și egale pentru to ți, pentru o economie care
să nu risipeasc ă resursele și să nu distrug ă mediul natural, o economie în care s ă se asigure
șanse egale pentru to ți privind accesul la informa ții, la cultur ă, la piețe, la tehnologii, la
credite etc. În acest fel, faptele și actele economice pot s ă satisfacă nevoile fiec ărui om,
redându-i demnitatea și permițându-i să se bucure integral de drepturile și libertățile proprii
esenței umane.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
277
277 Odată cu apariția primelor elemente ale „societ ății civile globale” renaște problema
socială, ca o contrapunere la for țele care se afl ă în spatele procesului de globalizare.
În asemenea împrejur ări, știința economic ă intră tot mai mult în contact direct cu
științele naturii, cu științele juridice, cu științele tehnice ș.a. Ea trebuie s ă abordeze omul mai
complex, adic ă în calitate de consumator, de resurs ă de munc ă, de decident, ceea ce
deschide noi piste de investigare și îi oferă instrumente mai rafinate de m ăsurare, de
perfecționare și de valorificare a analizei economice propriu-zise. De aici, deducem relația
intimă a economiei cu democra ția. Experien ța sistemelor totalitariste din secolul trecut ne
arată că numai în democra ție sunt posibile dezvoltarea economic ă și afirmarea plenar ă a
aspirațiilor umane, respect area drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din acest
motiv, reducerea cet ățeanului doar la dimensiunea lui de consumator genereaz ă premisele
unui nou tip de totalitarism, deosebit de periculos.
În acest fel, știința economic ă include în domeniul s ău de cercetare și rolul statului
în prezent. Dar, este vorba de statul ca organizator al coeziunii sociale, statul reglator, statul
arbitru și nu în primul rând statul ca actor economi c. O asemenea viziune asupra statului în
actualitate reabiliteaz ă serviciul public și utilitatea sa social ă, în sensul c ă populația cere
servicii publice cuprinz ătoare și de calitate la standarde de performan ță internaționale, de
sănătate, de înv ățământ și educație, de protec ție socială. Sănătatea, cultura, siguran ța
persoanei nu pot și nu trebuie transformate în m ărfuri.
O altă trăsătură a științei economice, implicit a cercet ării economice, o reprezint ă
creșterea aplic ării matematicii în cercetarea fenomenelor și proceselor economice.
Matematica se dovede ște a fi un instrument esen țial și indispensabil pentru elaborarea de
modele, pentru analiza și explicarea laturilor profunde ale fenomenelor și proceselor
economice, pentru previzionarea acestora, pentru descoperirea elementelor de adev ăr relativ
în economie.
Folosirea matematicii în propor ție crescând în cercetarea economic ă derivă, după
aprecierea lui Alexander Rosenburg, renumit specialist, din faptul c ă „știința economic ă nu
este o disciplin ă, ci o teorie particular ă, de tip extremal și, deci, prin natura sa,
matematizabil ă”.1 Totuși, economia nu este domeniul suprema ției absolute a instrumentului
matematic. În acest sens Anghel Rugin ă sublinia c ă „în realitate, r ădăcinile problemelor
zilelor noastre nu pot fi exprimate doar cantitativ”.2 Prin extensie, trebuie în țeleasă și
aplicată corect rela ția între știința economic ă și matematic ă, ca și cu celelalte științe,
asigurându-se unitatea necesar ă, implicit, pe calea comunicabilit ății sistemelor na ționale,
conceptuale, prin eforturi creatoa re provenind din ambele sensuri.
O trăsătură evidentă a cercet ării științifice economice prive ște abordarea
integrativ ă a fenomenelor economice. Aceasta înseamn ă trecerea de la modelul clasic,
analitic, la cel sintetic-integrativ de gândire economic ă. Se constituie astfel discipline
integrative cum sunt: cibernetica, teoria comunica ției, teoria sistemelor, semiotica s.a., care
favorizeaz ă transferul de metode, principii și concepte între ramurile științei.
Se realizeaz ă astfel o mi șcare a științei și cercetării economice spre domeniul de
competen ță al logicii, îmbinându-se cunoa șterea comun ă, empiric ă, cu cea științifică,
sistematizat ă. Se construiesc diferite modele logice cu ajutorul unor generaliz ări ale
aspectelor esen țiale, comune unei mase de fenomene omogene. Astfel, știința economic ă
îndeplinește mai multe func ții sistemice ca: funcția metodologic ă prin care se efectueaz ă
analize critice și evaluări metodice ale faptelor reale, trecându-se dincolo de aparen ța lor
imediată și manifest ă, până în profunzime, la esen ța lor, care favorizeaz ă ordonarea și
sistematizarea materialului empiric; funcția euristic ă, adică descoper ă noi fapte și legități;
1 Mark, Blaug, „Teoria economic ă în retrospectiv ă”, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București, 1992.
2 Anghel, Rugin ă, „Principia Oeconomi ca”, Editura Academiei Române, Bucure ști, 1993.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
278
278funcția explicativ ă, adică de înțelegere a faptelor cunoscute; funcția prospectiv ă sau
predictiv ă, care permite anticiparea rela țiilor dintre fapte, stabilirea unor previziuni
referitoare la modul de prefigurare a realit ății economice în viitor.
Relevăm, de asemenea, faptul c ă ideile de cauzalitate, de probabilitate etc., î și fac
tot mai mult spa țiu în știința și cercetarea economic ă, folosindu-se, totodat ă, mai insistent
metode logice formale ca: axiomatizarea, formalizarea, modelarea.
Din punctul de vedere episte mologic, cea mai dificil ă problemă ce se pune în fa ța
cercetării științifice economice este testabilitatea sau verificarea rezultatelor, adică
extinderea experiment ării ca modalitate de verificare a ipotezelor admise. Spre deosebire de
științele naturii și cele tehnice unde exist ă posibilit ăți relativ largi de testare, în știința
economic ă aceasta este mult mai limitat ă datorită specificit ății fenomenului economic, ce
implică direct omul cu sistemul lui de nevoi și interese, precum și datorită dinamicii
obiectului de studiu, costului social ridi cat al experimentului etc. Practic, economi știi exclud
posibilitatea experimentului delaborator, pe oameni și grupuri de oameni. Paul Samuelson,
laureat al Premiului Nobel pentru economie relev ă că „Noi nu putem realiza experien țele
controlate ale chimistului sau biologului. Ca astronomul și meteorologul, noi trebuie, în
mare măsură să ne mulțumim să observăm”.1 De asemenea, în Enciclopedia britanic ă se
consemneaz ă că „Nu exist ă nici un laborator în care economi știi să-și poată testa ipotezele
lor. Economia este în mod esen țial, o știință morală”.2
Subliniem c ă alte forme de experiment cum ar fi testele econometrice, anchetele și
sondajele de opinie, simularea, scenariul, au un important rol în investigarea și evaluarea
fenomenelor economice. În acest sens, Maurice Allais, alt cunoscut laureat al Premiului
Nobel pentru economie relev ă că „Literatura contemporan ă ne oferă numeroase exemple de
aberații care pot fi comise înc ă de când se neglijeaz ă principiul esen țial că o teorie nu
valorează decât în m ăsura în care ea este de acord cu faptele observate și că singura surs ă de
adevăr este experien ța. Supunerea datelor experiment ării este regula de aur care domin ă
orice disciplin ă științifică”.3 Așadar, experimentul, în pofida criticilor sale, este un principal
procedeu de verificare a ipotezelor și de fundamentare a concluziilor științifice. Progresul
absolut și relativ se exemplific ă, pe de o parte, prin cre șterea fără precedent a posibilit ăților
de calcul electronic și atehnicilor de modelare a feno menelor economice, iar pe de alt ă parte,
prin diversificarea puternic ă pe care o cunoa ște experimentul.
2. Cercetarea științifică economic ă. neofactor de produc ție
Înțelegerea problemei cercet ării științifice economice ca neofactor de produc ție
presupune raportarea la dou ă grupe de coordonate. Prima este cea a preg ătirii, a profesiona-
lismului, cu aspectele ei formativ educative pr ivind personalul de cercetare; a doua categorie
vizează conținutul procesului proprie-zis de cercetare științifică, cu aspectele sale de cunoa ștere și
creație.
Datorită mizei economice majore și derulării într-o cronologie preponderent
axiologică, realizarea țintelor cercet ării științifice se situeaz ă la cele mai ridicate cote în
atenția publică, acțiunile și responsabilit ățile implicate de cercetarea științifică fiind, în
primul rând, de interes na țional, pentru întreaga popula ție.
Cercetarea științifică apreciat ă ca neofactor de produc ție reprezint ă un
ansamblu de elemente care confer ă proceselor de produc ție o orientare nou ă și de mare
performan ță, imprimându-le un caracter dinamic, în genere ascendent, inteligent și novator.
Componentele cercet ării științifice sunt elemente specifice de intrare în procesul de
1 Paul, A. Samuelson, „Economics”, Mc. Graw-Hill, 14th edition, 1992.
2 După Daniel, Hausman, „Filozofia științei economice”, Editur a Humanitas, Bucure ști, 1993.
3 Maurice, Allais, „La théorie générale des su rplus”, vol. I, II, Dallaz, Paris, 1981.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
279
279 producție, în activit ățile economice în ansamblu, reprezentând condi ții moderne necesare și
suficiente pentru desf ășurarea acestor activit ăți din care rezult ă bunuri economice.
Cercetarea științifică se concretizeaz ă în resurse și disponibilit ăți noi aduse în
stare activ ă prin aportul creatorilor și prin atragerea în circuitul economic într-un mod
specific, prin alocarea și consumarea lor corespunz ător unor destina ții prestabilite de c ătre
agenții economici produc ători moderni. În acest sens, cercetarea opereaz ă și vehiculeaz ă
sistematic informa ții științifice care se individualizeaz ă ca entități existențiale cu un anumit
grad de generalitate. Cercetarea științifică pătrunde adânc atât în ansamblul produc ției cât și
al circulației.1
Folosirea informa ției științifice ca obiect al economiei presupune relevarea unor
trăsături specifice2 ale ei cum ar fi: incorporabilitatea, adică informa ția ca elaborat
intelectual, are o natur ă simbolic ă, imaterial ă, astfel că nu trebuie confundat ă cu suportul
fizic pe care este înregistrat ă în scopul transmiterii sau utiliz ării; durabilitatea, adică
informația are o existen ță perenă și se consum ă fără a fi distrus ă, oricât de intens ar fi
folosită; uzura moral ă, adică evoluția cunoa șterii determin ă perimarea con ținutului
informației existente, care devine dep ășit pentru utilizare, cedând locul unuia nou;
caracterul non-aditiv, adică pentru un de ținător este nejustificat ă economic ad ăugarea, la o
informație existent ă, a alteia aidoma în con ținut și formă.
Asemenea caracteristici se coreleaz ă cu alte caracteristici ce țin de esen ța umană a
informației prin origine și destinație finală, precum și de rolul informa ției ca un substituent pentru
alte resurse (materie, energie, munc ă), fiind capabil ă de propagare liber ă și codisponibil ă prin
comunicare. Astfel, informa țiile își exercită prezența și efectele în cercetarea științifică pe întregul
parcurs al ciclului de via ță al factorului de produc ție. Cercetarea științifică este generatoare de
inteligență purtătoare de bog ăție, contribuind la evadarea definitiv ă din utopie și din periferie. Ea
este creatoare de idei noi, ridicând performan ța și înțelegerea la standardele interna ționale cele mai
înalte de eficien ță economic ă competitiv ă. Desigur, aceasta implic ă probitatea cercet ătorului
științific, veridicitatea modelului explicativ și a exerci țiului lui pentru sintez ă și soluții, fără să
eludăm faptul c ă ideile nu pot fi private de generozitatea cu care ele determin ă sentimente, impresii
sau emoții.
Noul factor de produc ție are un caracter dinamic fiind în rela ție de mutualitate cu
esența societății, în sensul c ă el este, concomitent, cauz ă și efect al evolu ției acesteia. Rolul
cercetării științifice se afl ă în prezent în fa ța unor noi provoc ări generate de stadiul societ ății.
Unii speciali ști apreciaz ă3 că a fost deja dep ășit nivelul societ ății informa ționale,
caracterizat ă prin adoptarea calculatorului ca instrument al muncii, al comunica țiilor și al
vieții cotidiene, trecându-se la societatea cunoa șterii, bazată, în principal, pe creativitate, pe
inovare și valorificarea acesteia în folosul omenirii.
1 Vezi „Economie”, Edi ția a șaptea, Editura Economic ă, București, 2005, capitolul 9.
2 Unii speciali ști apreciaz ă știința contemporan ă ca „neofactor”, ca fiind una din cele mai importante
resurse de progres economic, o for ță productiv ă nemijlocit ă (v. Aurel Negucioiu „Dezvoltarea mai
rapidă a științei, lege obiectiv ă a lumii contemporane”, în revista „Analiz ă și prospectiv ă economic ă”,
nr. 3/2006). Asimil ăm această opinie, considerând-o important ă și utilă, dar, dup ă opinia noastr ă știința
este implicat ă puternic și în sfera circula ției, nu numai a produc ției, astfel c ă ea este concomitent și
satisfactor. De aceea, sus țin că știința contemporan ă constituie un important neofactor de produc ție,
implicat în produc ția modern ă (aceasta având un nou con ținut și o nouă expresie) și în toate
componentele sferei circula ției actuale. Cercetarea ștințifică a devenit un factor endogen al întregii
activități economice, o nou ă și important ă resursă modernă, cu o mare capacitate de randamentizare în
ansamblul sistemului economic.
3 Ion, Gh. Ro șca, „Învățământul superior. O abordare postindustrial ă”, Economie teoretic ă și aplicată,
Revista AGER, Nr.1, Bucure ști, 2006.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
280
280România se afl ă într-o stare special ă putând condensa etapele acestei mi șcări firești,
trecând direct din situa ția unei țări sărace și sărăcite la situa ția unei țări cu popula ția
instruită, racordat ă decisiv la fluxurile culturii materiale sporite prin cercetare științifică
performant ă, permanent ă și finanțată corespunz ător, atât în înv ățământul universitar, cât și în
unitățile de cercetare științifică instituționalizate.
Pentru aceasta este neap ărat necesar s ă se asume cercetarea științifică și
învățământul ca o prioritate na țională. Susținem ideea c ă trebuie s ă fie concepute și
realizate acestea într-un sistem unitar, coerent de cercetare științifică și învățământ,
înfăptuit în propor ții corespunz ătoare, în func ție de tipul, nivelul și utilitatea sistemului, de
către stat, mediul economico-social și de către cetățeanul însu și, fără a mai vorbi de
segmente disparate sau delimit ări pe diverse criterii restrictive. științifică și învățământ,
înfăptuit în propor ții corespunz ătoare, în func ție de tipul, nivelul și utilitatea sistemului, de
către stat, mediul economico-social și de către cetățeanul însu și, fără a mai vorbi de
segmente disparate sau delimit ări pe diverse criterii restrictive. Acceptarea acestui sistem în
sens cibernet trebuie s ă determine institu ționarea și promovarea lui ca „monopol
patrimonial comunitar” , la care s ă se participe cu o preg ătire profesional- științifică
temeinică, în condi ții precise și cu o finalitate economic ă și social-cultural ă corespunz ătoare.
Acest sistem este un bun public, indifere nt de forma de proprietate a institu ției care îl
promoveaz ă, stimulând dezvoltarea societ ății și punerea în valoare a omului cu nevoile și
interesele lui.
Cercetarea științifică propriu-zis ă1 este un proces complex de cunoa ștere științifică
ce include crea ția științifică și învățarea științifică, sistematic ă prin școală, contribuind la
progresul economico-social (Fig.1).
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ PROPRIU-ZIS Ă
Figura 1
Cele dou ă componente ale cunoa șterii științifice se suprapun pe zona
învățământului universitar. Subliniem c ă: 1. în înv ățământul universitar se realizeaz ă o
învățare profesionalizat ă aprofundat ă și, în cea mai mare propor ție, actualizat ă în raport cu
1 Constantin, Popescu și colaboratorii, „M etodologia cercet ării științifice economice”, Editura ASE,
București, 2006. Cunoașterea științifică
Creația științifică Învățarea științifică
Academic ăUniversitar ăFirmăGuvernamental ăGeneralăLicealăUniversitar ă
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
281
281 noile cuceriri științifice; 2. în înv ățământul universitar studen ții învață să execute cercetare
științifică și realizeaz ă practic aceast ă activitate sub îndrumarea profesorilor.
Introducem în con ținutul cunoa șterii științifice și învățarea științifică ținând seama
de faptul c ă fiecare tem ă nouă de cercetare în perioada activ ă a omului implic ă o cunoaștere
corectă anterioar ă a tuturor fazelor sau etapel or interdependente ale cercet ării științifice.
Nimeni nu poate crea nimic înainte de a înv ăța perfect, riguros crea ția științifică a
predecesorilor. Aceasta nu înseamn ă că negăm diferen țele specifice dintre înv ățare și creație,
ci subliniem nevoia de continuitate în cercetare prin evaluarea și valorificarea permanent ă a
operelor anterioare.
În acest fel relev ăm că a crea înseamnă a inventa, a concepe ceva nou pe baza urm ăririi
anumitor circuite informa ționale și a descoperirii de conexiuni specifice, în timp ce a învăța
înseamnă să-ți însușești știința, să dobândești și să înțelegi ceea ce știința deja a cucerit.
Interdependen ța organică a acestor dou ă laturi este imperios necesar ă, dar trebuie avut în
vedere că nu orice înv ățare se converte ște automat în crea ție științifică și, totodată, poate ap ărea
pericolul instal ării conservatorismului și al învechirii cuno ștințelor în ambele laturi. De aceea, este
util să se acționeze în permanen ță, în orice împrejur ări pentru promovarea metodelor active,
participative în procesul înv ățării logice și pentru organizarea flexibil ă a creației științifice, prin
vizibilizarea și eficientizarea fiec ărei etape a cercet ării științifice.
Cercetarea științifică implică mai multe etape, fiecare etap ă având opera țiuni, faze
sau subetape specifice interdependente, adic ă fiecare are intrare din precedenta și în
succesoarea, f ără delimitare rigid ă între ele sau în su ccesiunea lor absolut ă.
În acest context, subliniem semnifica ția deosebit ă pe care o reprezint ă explicarea
fenomenului economic, formularea și verificarea ipotezelor și concluziilor științifice.
Acestea reflect ă, în genere, con ținutul creator al întregii cercet ări științifice descoperit și
sistematizat prin opera țiuni metodologice cum sunt: observarea științifică; elaborarea
ipotezei și construirea modelului teore tic; fundamentarea concluziilor și soluțiilor;
precizarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor de analiz ă și măsurare economic ă; crearea
de noi procedee de elaborare și de verificare a ipotezelor și modelelor etc.
În această etapă se realizeaz ă, în fond, opera țiuni care contribuie în ponderea cea
mai mare la cristalizarea cercet ării științifice ca neofactor de produc ție. Aici se întâmpl ă
impactul fenomenului sau procesului economic asupra alegerii și folosirii celor mai diferite
metode și tehnici de calcul și analiză, se elaboreaz ă și se verific ă ipotezele și construc țiile
teoretice (modelele), se afirm ă și se verific ă proporția în care cercet ătorul științific dispune
de totalitatea op țiunilor și cunoștințelor pe care le implic ă studiul unui anumit fenomen, se
localizeaz ă în esență actul de crea ție științifică.
De asemenea, în aceast ă etapă se face cele mai mari eforturi pentru perfec ționarea
și modernizarea cercet ării științifice, ca și metodologiei acesteia, sporind capacitatea științei
economice de a stimula eficien ța activității economice reale. Dar, tot aici se manifest ă și cele
mai multe dintre erorile și neajunsurile care se repro șează științei economice. Prezentarea
sinoptică a acestei etape este semnificativ ă (Fig.2).
Sublinierea importan ței acestei etape nu trebuie s ă lase impresia de subestimare a
celorlalte etape, ci fiecare etap ă are funcțiile ei și contribuie la atingerea acelui summum pe
care îl urm ărim în explicarea, evaluarea și stimularea fenomenului sau procesului economic,
în fluxul neîntrerupt al reînnoirii sale.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
282
282Locul explic ării fenomenului economic și al metodologiei
cercetării științifice economice
Figura 2
Teoria economic ă Practica economic ă (fapte
empirice)
Problema economic ă
(tema)
Documentarea:
bibliografic ă direct ă(faptică, empirică)
Explicarea fenomenului economic
(cercetarea propriu-zis ă)
(observarea științifică, alegerea și utilizarea
metodelor și tehnicilor de lucru, elaborarea și
verificarea ipotezelor, modelelor și concluziilor etc.)
3.1. Formularea ipotezelor și a
modelului teoretic Metode și tehnici de analiz ă logică,
de măsurare matematic ă, studii de
caz inter și multidisciplinare
3.2. Observarea științifică, abordarea
sistemică, relația cauzală
3.3. Verificarea ipotezelor, a
modelului, a concluziilor și soluțiilor
științifice Procedee de elaborare de ipoteze și
modele
Procedee de verificare a ipotezelor,
modelelor (experimentare, simulare,
scenariu etc.)
Redactarea și susținerea public ă a lucrării
Valorificarea lucr ării științifice (1)
(2)
(3)
(4)
(5)
Incubarea
(Iluminarea)
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
283
283 Problemele economice rezultă din confruntarea permanent ă a teoriei existente cu
faptele empirice noi. Ele devin teme de cercetare și se propun spre a fi abordate și
soluționate de cercet ători fie individual, fie în echipe de cercetare. Procesul de solu ționare a
unei probleme economice se realizeaz ă pe baza a dou ă demersuri: unul creator-constructiv ,
în cadrul c ăruia se elaboreaz ă și formuleaz ă ipotezele; altul critic-valorizator, în cadrul
căruia are loc verificarea permanent ă a ipotezelor (Fig.3).
Geneza problemelor economice
Figura 3
Problemele economice pot fi rezultatul r ămânerii în urm ă a unui aspect sau altul al
activității economice sau pot fi formulate de cercet ători pe baza dorin ței de dezvoltare a
științei economice. Cunoa șterea insuficien ței teoriei economice în raport cu faptele empirice,
cu evoluția economiei reale, este momentul cel mai fertil al cercet ării științifice economice
și, concomitent, cel mai dificil datorit ă complexit ății și dinamismului vie ții economice
interne și internaționale.
Documentarea pentru cercetarea științifică are un con ținut complex determinat
de două componente: informarea științifică și documentarea științifică propriu-zis ă.
Informarea este procesul complex prin care o unitate specializat ă a rețelei de documentare
sistematizeaz ă literatura științifică după criterii bine stabilite și furnizeaz ă beneficiarului
rezultatul prin modalit ăți adecvate. Documentarea propriu-zis ă este procesul prin care
unitatea specializat ă pune la dispozi ția solicitantului documente pe care el le dore ște în urma
primului proces, informarea.
Explicarea fenomenului econo mic sau cercetarea propriu-zis ă este cea mai
complexă etapă a metodologiei cercet ării științifice deoarece aici se realizeaz ă operațiunile
adânci de observare, ipotezare , interpretare, concluzionare și verificare a concluziilor și
propunerilor cercet ătorilor, prin metode, tehnici și procedee adecvate. Ea genereaz ă Fapte economice empirice
Teoria economic ă Metodologia cercet ării
economice
Probleme
economice
de cercetat
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
284
284incubarea sau iluminarea ce se concretizeaz ă într-o descoperire teoretic ă sau pragmatic ă de
mare însemn ătate pentru știința economic ă și pentru perfec ționarea economiei reale.
Urmează redactarea și susținerea public ă a lucrării științifice, precum și
valorificarea lucr ării științifice, prin care în fond se valideaz ă valoarea social ă a cercetării
științifice respective.
Legitimitatea cercet ării științifice ca neofactor de produc ție se reflect ă, așadar, prin
capacitatea acesteia de a surprinde atât func ția perenă a cunoștințelor științifice în deciziile și
acțiunile individuale, cât, mai ales, o nou ă realitate social-economic ă definită prin atribute
majore cum sunt: preponderen ța actelor de concep ție și a logicii activit ăților ghidate de
proiecte; sistematizarea practicilor caracteristice lucrului bazat pe cunoa ștere științifică
temeinică și extinderea preg ătirii profesionale a speciali știlor; proliferarea activit ăților
bazate pe cercetarea științifică în detrimentul celor strict rutiniere; dezvoltarea unei
„industrii” a cercet ării științifice și a unei pie țe specifice acesteia etc.
În asemenea împrejur ări se cristalizeaz ă și mai exact proprietatea intelectual ă în
societatea modern ă, cu grupele principale de drepturi asociate ei: drepturi privind obiectul
propriu-zis al propriet ății intelectuale și drepturi morale ale cercet ătorilor și instituțiilor de
cercetare științifică. Sub aspectul juridic, obiectul propriet ății intelectuale este protejat prin
modalități speciale ca: dreptul de autor (copyright); brevetul de inven ție; marcă înregistrat ă etc.
În contextul integr ării României în Uniunea European ă sporește substan țial
importanța cercetării științifice economice, ca necesitate individual ă și comunitar ă în efortul
de adaptare atât la mediul economic na țional, cât și la cel interna țional. În prezent, mai mult
ca oricând, cercetezi ca s ă știi mai mult decât pân ă acum și să poți aborda benefic o nou ă
treaptă a activităților economice. Cercetarea științifică trebuie s ă ajute la satisfacerea mai
bună a nevoilor prezente, s ă poți crea deoarece acest demers este mai bine pl ătit, să poți
înainta printre ocupa ții și funcții, să te simți mai liber în societate.
Mai mult decât atât. Cercetarea științifică româneasc ă trebuie s ă se raporteze nu
numai la exigen țele integr ării continentale europene, ci și la exigen țele mondiale de
globalizare. Numai a șa românul are șansa să rămână român, dar s ă câștige și să trăiască
oriunde în lume, acolo unde se simte mai împlinit, ceea ce schimb ă și sensul conceptului de
naționalism, globalizat și el într-o lume a cunoa șterii științifice profunde, a creativit ății, a
inovării, o lume civilizat ă și modern ă sub toate aspectele – economic, social, moral,
comportamental.
Dimensiunea mondial ă a cercetării științifice economice ne oblig ă să previzion ăm
liberalizarea pie ței cercetării științifice la scar ă globală, putând s ă apară în România antene
ale institu țiilor de cercetare din str ăinătate. În acest fel, va fi și mai greu s ă facem fa ță
concurenței chiar la noi acas ă și va fi și mai greu s ă exportăm cercetarea științifică cu
rezultatele ei.
Bibliografie
Barrow, John D., „Despre imposibilitate. Limitelor științei și Știința limitelor”, Editura
Tehnică, București, 1999;
Berinde, Mihai, „Procesul crea ției și misterul creativit ății, în Inventic ă și Economie”,
nr.4/aprilie 1998, editat ă de revista „Tribuna Economic ă”, Bucure ști;
Burloiu, Petre, „Managementul re surselor umane. Tratare global ă interdisciplinar ă”, Editura
Lumina Lex S.R.L., Bucure ști, 1997;
Dickinson, John P., „Caractéres distinctifs de la recherche scientifique”, în volumul
„Science et chercheurs scientifiques dans la société moderne”, Paris, UNESCO, 1988;
Hausman, Daniel, „Filozofia științei economice”, Editura Humanitas, Bucure ști, 1994;
Hirschman, Albert O., „Pasiunile și interesele”, Editura Humanitas, Bucure ști, 2004;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
285
285 Hollis, Martin, „Intr oducere în filosofia științelor sociale”, Editura Trei, Bucure ști, 2001;
Iancu, Aurel, „ Știința economic ă și interferen țele ei”, Editura Economic ă, București, 1993;
Mihuleac, E., „Bazele managementului”, Editura Tempus, Bucure ști, 1994;
Moore, A., „Creativitate, descoperire, inven ție”, Editura Științifică și Enciclopedic ă,
București, 1975;
Roșca, Al., „Creativitatea general ă și specifică”, Editura Academiei, Bucure ști, 1981;
Röegen, Georgescu N., „Legea entropiei și procesul economic”, Bucure ști, 1979;
Rugină, Anghel, „Principia Oeconomica”, Editura Academiei Române, Bucure ști, 1993;
Schatzman, Evry, „ Științe. Statutul științei în Encyclopedia Universa lis”, Corpus 20, editura
Paris, 2002;
Seneca, „Scrieri filozofice al ese”, Editura Minerva, Bucure ști, 1991;
Țopa, L., „Creativitatea”, Editura Științifică și Enciclopedic ă, București, 1980;
Vlăsceanu, Laz ăr, „Metodologia cercet ării sociologice”, Editura Științifică și Enciclopedic ă,
București, 1982;
Zorlențan, T.; Burdu ș, E.; C ăprărescu, G., „Managementul organiza ției”, Editura
Economic ă, București, 1998.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
286
286
COSTURI ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE
DEFICITELOR DE COMPETEN ȚE DIN ROMÂNIA
Alecxandrina DEACONU
Profesor universitar doctor
Cornelia LEFTER
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Pregătit îndelung și desfășurat în etape, procesul de extindere a Uniunii
Europene genereaz ă incontestabile efecte pozitive pentru statele membre. Apar îns ă și
fenomene negative.
Scopul lucr ării de față este acela de a analiza situa ția forței de munc ă din
România și de a identifica sectoare de activitate favorizate sau altele, puternic amenin țate
de deficitele create ca urmare a libert ății de mișcare a persoanelor în spa țiul economico-
geografic nou creat.
Aflată în curs de derulare, cercetarea întreprins ă până în acest moment permite o
interesant ă radiografie a st ării actuale din domeniul sanitar, al înv ățământului și al
construcțiilor, domenii care se lovesc tot mai pu ternic de penuria de resurse umane și
justifică intenția noastră de a lărgi aria de investigare. În paralel, lucrarea abordeaz ă și
domenii care au situa ții favorizate, deoarece, prin natura activit ății și prin eficien ța pe care
o înregistreaz ă atrag și păstrează mai ușor forța de munc ă: domeniul bancar.
Pe baza concluziilor eviden țiate, vom putea, în faza urm ătoare a cercet ării
întreprinse, s ă dezvoltăm mecanisme care pot fi folosite, la nivel macro și microeconomic,
în vederea diminu ării costurilor economice și sociale ale deficitelor de competen țe
înregistrate de numeroase domen ii de afaceri din România.
Cuvinte-cheie: resurse umane, deficit for ță de muncă, competen țe, costuri sociale.
Clasificare REL: REL 14 C
1. Introducere
Perioada preg ătitoare ader ării României la Uniunea European ă și prezentul agitat al
integrării reale justific ă o întrebare fireasc ă: “Știm să gestionăma procesul de integrare astfel
încât să creăm oportunit ăți pentru dezvoltare economic ă și pentru evolu ții favorabile în
celelalte domenii de interes na țional?
Răspunsul la aceast ă întrebare presupune, în mod logic, o anticipare corect ă a
problemelor poten țiale ce pot ap ărea în diverse sectoare de activitate și o interven ție
competent ă pentru solu ționarea lor.
Ne vom referi, în cele ce urmeaz ă la evoluții recente de pe pia ța forței de munc ă din
România și la costurile generate de deficitele de competen ță din anumite sectoare de
activitate. Vom re ține în special problema șomajului (impus sau asumat de români) și pe cea
a valului puternic de plec ări la munc ă în străinătate.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
287
287 În legătură cu șomajul, contat ăm, potrivit Institutului Na țional de Statistic ă, că în
trimestrul al doilea al anului 2007, popula ția activă a României era de 10,1 milioane de
persoane, din care:
– 9,443 milioane erau persoane active și,
– 660 000 erau șomeri BIM (defini ți conform criteriului Biroului Interna țional al
Muncii).
Rata de activitate a popula ției cu vârst ă de munc ă (15-64 ani) a fost de 63,9% iar
rata de ocupare a popula ției în vârst ă de muncă a fost 59,6%.
Cei mai mul ți români în vârst ă de munc ă ocupați au fost absolven ții de învățământ
superior (85,8%). Pe m ăsura scăderii nivelului de educa ție scade și gradul de ocupare.
Astfel, dintre persoanele cu nivel mediu de educa ție erau ocupate 65,1% și numai 41,2%
dintre cele cu nivel sc ăzut de educa ție.
Rata șomajului BIM a fost, a șadar, de 6,5 % (în sc ădere față de perioadele
anterioare). Cea mai ridicat ă rată s-a înregistrat în rândul absolven ților de înv ățământ mediu
și scăzut (7,2%), în timp ce rata înregistrat ă pentru șomerii cu studii superioare a fost mult
mai mică (2,8%). Rata șomajului BIM de lung ă durată (perioadă de șomaj de un an și peste)
a fost de 3,3%.
Referitor la zone geograf ice, cele mai importante sc ăderi ale ratei șomajului s-au
înregistrat în Vaslui, Harghita, C ălărași și Timiș. În ceea ce prive ște Bucure știul, Agen ția
Municipal ă pentru Ocuparea For ței de Munc ă (AMOFM) eviden țiază, la nivelulul anului
2007, luna aprilie, o rat ă de 2,21%, în sc ădere față de perioadele ante rioare. Din totalul
populației active de 955 000 de persoane, Bucure știul are 21 086 șomeri. În leg ătură cu
structura șomajului înregistrat pe sexe, se constat ă un nivel mai sc ăzut al ratei șomajului în
rândul femeilor decât în rândul b ărbaților.
De asemenea, se constat ă că salariații dețin, în continuare, cea mai mare pondere (65,8%)
în totalul popula ției ocupate. Distribu ția pe grupe de ocupa ții relevă că agricultorii și lucrătorii
calificați în agricultur ă, silvicultur ă și pescuit reprezint ă peste un sfert din totalul popula ției
ocupate, urma ți de meșteșugari și lucrători califica ți în meserii de tip artizanal (16,2%).
Cel de al doile aspect pe care l-am urm ărit a fost legat de circula ția intensă a
românilor în c ăutarea unui loc de munc ă. Deschiderea pie ței munci pentru români, salutar ă
din multe puncte de vedere, impune îns ă formularea și punerea în aplicare a unor politici
adecvate care s ă favorizeze p ăstrarea în România a for ței de munc ă înalt calificat. Este vital
pentru România ca mobilitatea lucr ătorilor pe pie țele de munc ă internaționale să nu
depășească anumite limite, considerate limite de toleran ță.
Vom eviden ția, în cuprinsul lucr ării consecin țelor deficitelor cantitative și calitative
de forță de muncă în sectorul: construc țiilor, sanitar și bancar.
2. Deficitul de RU in domeniul construc țiilor
În Europa, sectorul construc țiilor constituie unul dintre cele mai mari domeni de
activitate, cu o cifr ă anuală de 900 de miliarde de euro. Se pot num ăra, numai în statele
membre ale Uniunii Europene, peste 12 milioane de angaja ți.
În ceea ce prive ște domeniul construc țiilor din România, este de re ținut faptul c ă el
asigură circa 10% din PIB și că traverseaz ă, în ultimii ani, o criz ă puternică de personal, unii
observatori ai fenomenului apreciind ca deficitul de lucr ători este de 150.000 persoane. În
prezent, în mod oficial, în sectorul construc țiilor lucreaz ă în jur de 500 000 muncitori.
Neoficial, dac ă avem în vedere c ă acesta este domeniul cu cea mai numeroas ă forță de
muncă la negru, cifra se apropie de 7-800.000 muncitori.
Motivul deficitului? Plecarea masiv ă în străinătate, în țări ca Italia, Spania,
Germania, Israel. Ĭn prezent numai în Italia sunt peste 40.000 de români integra ți în
domeniul construc țiilor.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
288
288Pe langă lipsa de lucr ători, domeniul se confrunt ă cu o slab ă calificare. Din cei
394.000 muncitori care lucreaz ă legal în România în domeniul construc țiilor, circa 7% nu
sunt califica ți, iar mul ți dintre cei califica ți sunt bătrâni.Tinerii nu se mai orienteaz ă către
acest domeniu pentru c ă nivelul salariului este sc ăzut iar condi țiile de munc ă de pe șantierele
autohtone las ă mult de dorit.
Nimeni nu a cuantificat, deocamdat ă, mărimea pierderilor cauzate de lipsa sau
fluctuația personalului, dar exper ții consider ă că acestea sunt în cre ștere, iar viitorul nu pare
să aducă soluții miraculoase.
Confrunta ți cu aceast ă situație, managerii au ac ționat deja în câteva direc ții:
– supravegherea permanent ă a execu ției lucrărilor pentru a evita deprecierea
calității.
– apropierea nivelului de salarizare de ofer tele existente în statele membre ale
U.E. Se estimeaz ă de către experții din domeniu, c ă într-un interval scurt de
timp, salariu mediu brut din construc ții va ajunge la un nivel de 500 euro / lun ă.
Pe zone, se constat ă că cel mai mare salariu mediu net se înregistreaz ă în
Transilvania (aprox. 1 400 Ron /lun ă). La polul opus, Moldova este regiunea
unde se practic ă cele mai mici salarii (aprox. 800 Ron / lun ă). În prezent, potrivit
informațiilor furnizate de Asocia ția Român ă a Antreprenorilor din Construc ții –
ARACO, muncitorii care lucreaz ă în construc ții în țările Uniunii Europene,
calificați și necalifica ți, beneficiaz ă de salarii nete de circa 190 euro – în
Estonia, 250 euro – în Ungaria, 500 euro – în Croa ția și 1 800 euro în Italia
– pregătirea și punerea în aplicare a variantei de angajare de lucr ători stăini din
Turcia, India, Pakistan, Republica Moldova sau China. Ace știa pot acoperi
deficitele și, în multe situa ții, lucreaz ă cu salarii mai mici.
– orientarea mai ales a firmelor de construc ții mici care nu au acces la proiecte
mari și scumpe astfel încât s ă-și poată permită o anumit ă stabilizare a mâinii de
lucru, către satele și comunele aflate în apropierea marilor ora șe în vederea
recrutării de forță de munc ă. Calificarea acestora este îns ă îndoielnic ă, ceea ce
conduce, în cele mai multe cazuri, la consecin țe costisitoare pentru antrepenori.
– inițierea de m ăsuri care s ă prevină riscul de accidente și de îmboln ăvire. Din
rapoartele întocmite de Inspec ția Muncii reiese faptul c ă, în România, cele mai
multe accidente la nivel na țional se produc în construc ții. Și asta pentru c ă, în
acest domeniu, predomin ă nerespectarea reglement ărilor legale referitoare la
securitatea și sănătatea în munc ă. Este de luat în seam ă și riscul de îmboln ăvire
a salariaților. Boom-ul construc țiilor nu duce, în mod automat, la îmbun ătățirea
calității materialelor de construc ții. Unele dintre aceste produse sunt d ăunătoare
pentru muncitori și populație.
Menționăm că o parte din profilele de PVC comercializate în România con țin
azbest, material considerat cancerigen și interzis în statele vest- europene. De asemenea,
utilizarea adezivilor de tipul spumelor poliu retanice, produce efecte grave. Anual în
România se vând între 3,5 – 4 milioane tuburi de spum ă uretanică, ignorând faptul c ă,
studii recente întreprinse în SUA au ar ătat că, în timpul utiliz ării acestui produs, se degaj ă o
cantitate destul de mare de vapori de diiz ocianat de difenil metan (MDI) care produce
astmul, alergiile, edemul pulmonar sau chiar cancerul.
Dificultățile apărute i-au f ăcut pe speciali știi din domeniul construc țiilor să
reflecteze și să caute solu ții pentru oprirea crizei for ței de munc ă. Dintre acestea re ținem:
– reducerea deficitului de competitivitate prin investi ții în resurse tehnice și
umane;
– accesarea fondurilor de coeziune pentru preg ătirea personalului;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
289
289 – concertarea unor mecanisme asociative care s ă permită prezență în proiectele de
construcții și negocierea unor pre țuri unitare corecte;
– negocierea unor solu ții legislative cu statul prin care s ă se reduc ă munca la
negru în construc ții;
– promovarea unor programe intensive de formare profesional ă în construc ții;
– monitorizarea fluxurilor de muncitori migran ți în construc ții, înspre și dinspre
România.
– constituirea de consor ții (clauster-e) de firme de construc ții. La aceste consor ții
își anunță participarea mai multe societ ăți care se unesc astfel pentru a avea
acces la licita țiile unde se anun ță lucrări de valoare mare și foarte mare.
3. Deficitul de RU în domeniul s ănătății
Sistemul sanitar din România se afl ă, de foarte mult ă vreme, într-o stare de criz ă
prelungită. Reforma început ă, nu a reu șit să dea rezultate. Cele mai multe institu ții sanitare se
confruntă cu probleme serioase legate de volumul insuficient al resurselor financiare alocate, de
competență managerial ă redusă, toate acestea, în contextul în care, în mod firesc, exigen țele
asiguratului care î și achită în mod con știincios la buget asigurarilor de s ănătate, cresc.
La toate acestea se adaug ă deficite existente pe pia ța muncii.
În România exist ă în jur de 50.000 de medici, di ntre care 10.000 sunt reziden ți. La
acest num ăr putem adaug ă încă 15.000 de stomatologi.
Ultimile date ale Institutului Na țional de Statistic ă arată că dintre cei aproximativ 50.000
medici câți există la nivel na țional cei mai mul ți (cca. 11.000) func ționează în Bucure ști și cei mai
puțini, (cca. 270 medici) func ționează în Ialomo ța. Din totalul medicilor se apreciaz ă că doar
30.000 mai sunt activi, restul depunând deja cereri pentru a munci în str ăinătate.
În ceea ce prive ște mediul rural, situa ția este extrem de grav ă. În majoritatea comunelor
se asigură numai servicii sanitare primare, pentru servicii de specialitate, locuitorii fiind nevoi ți să
apeleze la unit ăți medicale din ora șe mai mult sau mai pu țin apropiate.
Dacă în 322 de comune (12% din total) prezen ța medicilor este satisf ăcătoare în
raport cu num ărul de locuitori (aproximativ 1 medic la 600 de locuitori), în alte 148 de
comune (6%) nu activeaz ă nici un medic, iar în 378 de comune (14%) exist ă 1 medic la
peste 3.500 locuitori.
Comparativ cu celelalte țări europene, România are cel mai mic num ăr de medici
raportat la num ărul de locuitori. În fiecare an, apr oximativ 20% dintre tinerii absolven ți
emigrează în Statele Unite. O dat ă cu integrarea în Uniunea European ă, România risc ă să
piardă și mai mul ți medici, deoarece Marea Britanie, Germania, Fran ța și Spania au nevoie
de medici pentru zonele rurale.
Confruntarea cu problemele cauzate de lipsurile sistemului, absen ța satisfac ției în
muncă, lipsa de motivare, și mai grav, existen ța premiselor unor conflicte angajator-angajat
în anumite institu ții, au determinat o parte însemnat ă a personalului medical s ă aleagă
soluția muncii în str ăinătate.
Adevăratul exod c ătre locuri de munc ă mai bine pl ătite care s ă ofere șansa de a
profesa demn, a determinat un dezechilibru în ceea ce prive ște resursele umane și mai ales,
cadrele medicale cu experien ță, bine preg ătite profesional. În mod paradoxal, unit ățile
sanitare care pân ă mai ieri reclamau un surplus de personal mediu și auxiliar încep s ă se
confrunte cu situa ția de a nu reu și să asigure serviciile medicale și recurg la angaj ări de
persoane, cu preg ătire mai pu țină și experien ță mai redus ă pe perioad ă determinat ă sau
nedeterminat ă.
Conform unui studiu efectuat, în perioada aprilie-mai 2007, de c ătre Catedra de
Filosofie-Sociologie și Facultatea de Istorie și Filosofie a Universit ății Dunărea de Jos în
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
290
290colaborare cu Federa ția “Solidaritatea Sanitar ă” din România, s-a constatat o insuficien ță
motivare a personalului. Astfel, este de re ținut:
– tendința de a pleca la munc ă în străinătate a personalului sanitar se men ține la
cote alarmante ( 64,89% sunt tenta ți de perspectiva unui salariu mai atractiv;
85% declar ă că au colegi pleca ți la muncă în străinătate);
– principalul motiv al plec ării îl reprezint ă salariile mici. Dintre cei chestiona ți
36% apreciaz ă că un salariu situat între 500-800 Euro i-ar determina s ă rămână
în România. Peste 46% dintre intervieva ți ar rămâne la o ofert ă salarială de
peste 800 Euro. Se preconizeaz ă că până în 2009 vom avea de-a face cu un mare
val de emigrare și că majoritatea celor care vor r ămâne au p ărinți în domeniu și
pot păstra cabinetul acestora;
– există o motiva ție redusă ca urmare a faptului c ă salariații nu se simt aprecia ți
corespunz ător în activitatea pe care o desf ășoară;
– domină convingerea c ă drepturile pe care le au în calitate de salariat nu sunt
respectate ( 53,85% ).
Toate informa țiile obținute pe baza diverselor studii sus țin ideea c ă, atâta timp cât,
cu pregătirea sa de specialitate, un medic din România poate câ știga în țările membre ale
Uniunii Europene salarii de peste 3000 Euro/lun ă, atunci devine o banalitate s ă prevedem c ă
exodul medicilor se va amplifica și în rândul tinerilor.
Pe lângă munca în str ăinătate, tinerii reziden ți mai recurg la o variant ă: angajarea ca
reprezentan ți medicali la companiile care comercializeaz ă medicamente. Motivul ? Un
salariu lunar de circa 5-6 ori mai mare decât ar primi ca medic rezident într-un spital (cca.
900-1300 Euro). În afar ă de salariu, reprezentan ții medicali primesc, de obicei, ma șină,
telefon, calculator și pot obține bonusuri sau prime.
Sunt frecvente situa țiile în care reziden ții protesteaz ă față de condi țiile în care
pacienții lor sunt îngriji ți: lipsa de medicamente, echipamente medicale din anii ’50-’60,
lipsa informatiz ării, sistemul birocratic ineficient, cl ădiri a căror stare de degradare le
apropie de Evul Mediu.
Toate aceste semne impun o reac ție care s ă oprească scurgerea de competen țe
create cu eforturi substan țiale (financiare) în România.
4. Deficitul de RU în sistemul bancar
Sistemul bancar din România a avut o dinamic ă susținută și, în ciuda acestui lucru, este
departe de obiectivele pe care le are de atins. Pentru a exemplifica aceast ă afirmație, reținem
numărul de noi unit ăți bancare create pe parcursul unui an: 1100 unit ăți bancare în 2006 și
estimarea unui num ăr de 700 noi sucursale pentru 2007. Se apreciaz ă că România se afla în 2006
pe locul 3 în topul celor mai mari cre șteri de personal din Europa, dupa Irlanda si Estonia.
Consecința acestui fenomen? Apari ția și amplificarea unei crize de personal
calificat f ără precedent care a dus la o adevarat ă vânătoare de angaja ți și, în consecin ță, la o
creștere important ă a costurilor asociate.
În general, deficitul de speciali ști din domeniul financiar-bancar se înregistreaz ă în
cazul pozi țiilor middle și top management. Se constat ă de asemenea c ă, dacă în domeniul
administrativ, de entry-level, de resurse umane sau de IT este mai u șor de acoperit pozi țiile
libere, pentru pozi țiile foarte specializate și tehnice, cum ar fi cele din opera țiuni, vânz ări
sau management de departamente, este foarte greu de g ăsit oameni specializa ți.
La deficitul generat de cre ștere se adaug ă fluctuația masivă de personal dar și
orientarea multor speciali ști spre “freelancing” (lucr ători pe cont propriu, care î și oferă
serviciile b ăncilor, fără a fi angaja ți) care acutizeaz ă și mai mult, lipsa de personal din
domeniu.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
291
291 Toate previziunile acrediteaz ă ideea că fenomenul acesta se va amplifica. Ne afl ăm
încă sub media european ă ca număr de bănci pe cap de locuitor și, drept urmare, sistemul
bancar va avea, a șa cum estimeaz ă specialiștii, pornind de la experien ța altor state, un proces
de expansiune agresiv ă. Încă trei ani, a șadar, vom asista la o concuren ță acerbă între
insistituțiile de profil pe terenul recrut ării și, în consecin ță, la angajari care nu țin sens de
nivelul de preg ătire al candida ților.
După această perioadă de expansiune, când pia ța se va satura, când se va termina
perioada aceasta agresiv ă de extindere, b ăncile vor începe s ă renunțe la angaja ții cu salarii
foarte mari, în favoarea unora, mai numero și, cu lefuri mai mici.
La începutul acestui an, re țeaua bancar ă din România de ținea un numar de 5 149 de
sucursale și agenții, iar num ărul angaja ților din banci se ridica la 70.000. Orice comentariu
legat de aceste cifre ar trebui s ă plece de la obiectivul vizat: pân ă în 2010, sistemul bancar ar
trebui să ajungă la 110.000-120.000 salariati.
Toate aceste informa ții trag un semnal de alarm ă: resursele umane se constituie într-
un limitator de vitez ă pentru nevoia de extindere a b ăncilor și ridică două probleme:
– limitarea eficien ței și
– creșterea riscului opera țional.
Pentru a diminua efectele negative ale acestei situa ții, managerii institu țiilor
bancare au folosit cu prec ădere pârghiile oferite de politicile de salarizare, de parteneriatele
cu institu țiile de înva țământ superior, de utilizarea program elor de training, de programele
de carieră și de instrumentele de motivare. Rezultatele ob ținute sunt înc ă departe de a fi
satisfăcătoare și aceasta pentru c ă, în majoritatea cazurilor, angajatorii nu rezolv ă problema
prin metoda pe termen lung, ci prin metoda pe termen scurt, racolând oameni de la
concurență. Ori, aceast ă vânatoare va l ăsa locuri de munc ă libere, iar compania care a r ămas
fără lucrători va începe, la rândul s ău să racoleze al ții de la concuren ță, ceea ce creeaz ă
fluctuație și marește salariile dincolo de limita fireasc ă și suportabil ă a sectorului.
Concluzii
Preocupați de înțelegerea și anticiparea consecin țelor unor fenomene care au loc în
economia româneasc ă și noi, și practicienii suntem extrem de interesa ți de cunoa șterea unor
manifestări actuale pe pia ța forței de munc ă. Știm că, spre deosebire de dezechilibrele din
alte domenii de activitate, cele din aria resurselor umane cer mult timp, pricepere și coerență
în acțiunile întreprinse. Totodat ă efectele produse de penuria de for ță de muncă se difuzeaz ă
larg și riscă să afecteze societatea în ansamblul s ău.
Iată de ce este necesar s ă cuantific ăm consecin țele și, în fața evidențelor, să
acționăm, nu doar la nivel microeconomic, ci la scar ă sectorială sau chiar na țională.
Dacă trecem rapid în revist ă costurile generate de situa ția actuală a forței de munc ă
din diverse sectoare de activitate, trebuie s ă urmărim: costurile privind salariile și cheltuiele
aferente, costurile de formar e, costurile de noncalitate și nonperforman ță, costurile de
recrutare și selecție, costuri generate de conflicte de munc ă, costurile legate de accidentele
de muncă, costurile produse de fluctua ție, ca să ne oprim doar la câteva dintre ele. Nu putem
însă ignora nici costurile sociale sau culturale asociate.
Așadar, având sub ochi aceste importante costuri economice și sociale, va trebui, dincolo
de ceea ce se întreprinde la nivel guvernamental, s ă inițiem acțiuni de armonizare a practicilor
manageriale pornind de la interese specifice, pe termen lung ale sectorului de afaceri.
Acțiunile izolate, pompieristice care privesc recrutarea și selecția, salarizarea,
promovarea, fidelizarea, d ezvoltarea propriilor salaria ți pot stimula comportamente
nefavorabile performan ței și conduc, cel mai adesea la deprecierea situa ției economice a
companiilor care sunt confruntate cu o important ă penurie de for ță de muncă calificată.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
292
292
Bibliografie
Aubrey D. – Managementul performan ței. Strategii de ob ținere a rezultatelor maxime de la
angajați, Editura Polirom, Bucure ști, 2007
Dadu Gh. U. – „Relatia de cauzabilitate între procesul migra ției și dezvoltarea la nivel
global, Dezvoltarea Interna țională, Banca Mondial ă, Bruxelles, 2004
Jason J. – Less is More – how great companies use productivity as a competitive tool in
business, Editura Portofolio, Bucure ști, 2002
Oprescu Gh. – "Pia ța muncii", Editura Expert, Bucure ști 2001
Răduțiu Vonica S. – "Analiza comparativ ă a pieței muncii în România, Uniunea European ă
și țările candidate", Institutul de cercetare a calit ății vieții, Academia Român ă, Sesiune
Comunicări Științifice, Bucure ști, februarie 2002.
Vasile V. – Migra ția forței de munc ă și dezvoltarea durabil ă a României-Abord ări teoretico-
metodologice. Sistem de indicatori și modele de analiz ă, Editura Expert, Bucure ști, 2004
Anuarul statistic – Editura Institutul Na țional de Statistic ă, București, 2004, 2005, 2006
http://www.roumanie.com/emploi-marche-travail-statistiques-UE
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
293
293
ÎNTREPRINDEREA DIN UNIUNEA EUROPEAN Ă
Paul Tănase GHI ȚĂ
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Cuvinte-cheie: întreprindere societate european ă, tailia întreprinderii,
guvernanta intreprinderii, economie de scala productivitate
Clasificarea REL: 20B
Economiile țărilor membre ale U.E. considerate fiecare separat sau în interac țiunea
dintre ele formeaz ă un sistem economic de natur ă capitalist ă denumit, adesea, din motive
ideologice și/sau politice, economie de pia ță, iar în anumite situa ții, economie de pia ță
funcțională. Verigile de baz ă ale acestor economii sunt unit ățile economice – acele
componente structurale ce realizeaz ă actele sau opera țiile economice prin ac țiuni care se
decid în mod autonom potrivit cu profilul fiec ăreia. Aceste unit ăți acoperă prin profilurile
lor toate nevoile și de aceea ele reconstituie pe e șichierul activit ăților economice (produc ției)
mozaicul sistemului de nevoi. Din aceast ă mulțime de actori economici, obiectul studiului
nostru îl formeaz ă întreprinderile sau întreprinderea considerat ă în mod generic și denumit ă
uneori, mai mult sau mai pu țin întemeiat firm ă.
Întreprinderile sunt unit ăți economice cu caracter lucrativ dar în ciuda acestei
caracteristici comune ele constituie o re țea foarte diversificat ă. Desigur, fiecare întreprindere are
identitatea sa care este dat ă de anumite particularit ăți și modul în care se pozi ționează în raport cu
altele în cadrul economiei dup ă anumite criterii precum num ărul salaria ților, volumul produc ției,
vânzărilor, capitalului etc. Raportându -ne la realitate este evident c ă oricare dintre criteriile
respective poate avea dimensiuni diferite de la o întreprindere la alta. De aceea, pentru a urm ări
mai bine situa ția întreprinderilor, atât în ceea ce au ele comun cât în ceea ce au diferit, în cadrul
fiecărui criteriu juridic s-au delimitat categorii, cl ase sau grupuri de întreprinderi prin care se
stabilește din punct de vedere statistic în ce categorie se situeaz ă fiecare. Ordonarea întreprin-
derilor se face dup ă mărimea (dimensiunea) pe care o atinge fiecare în cadrul criteriilor juridice,
recurgându-se deci la definirea sau delimitarea lor statistic ă.
Criteriile definirii juridice sunt relativ apropiate în mai toate țările, dar cele
statistice se diferen țiază mai mult, indiferent dac ă diferențele sunt justificate sau nu sub
aspect științific și practic.Adep ții menținerii diferen țierilor au în vedere în mod deosebit
existența și dinamica deosebirilor dintre țări mai ales în ceea ce prive ște nivelul dezvolt ării
și necesitatea reflect ării specificului na țional. Diferen țierile mai ales atunci când sunt de
grad înalt induc dificult ăți deosebite pentru analiza comparativ ă a țărilor și zonelor lumii,
diminueaz ă relevanța efectelor pe care le are promovare a unor politici specifice, îngreuneaz ă
semnificativ studiul pie țelor și se pierd avantajele pe care le creeaz ă utilizarea unei
modalități unitare de m ăsurare și analiză.
Ținând seama de toate acestea devine foarte clar c ă studiul problematicii proprii
întreprinderii din economia european ă nu se poate face „la gr ămadă”, ci în mod sistematic
pe baza delimit ărilor clare și științific fundamentale.
În acest sens se impune s ă reținem mai întâi c ă discutăm despre întreprindere doar
în mod generic pentru c ă în realitate avem de-a face cu o lume a acestora. Apoi trebuie s ă
cunoaștem care este locul și rolul acestei lumi în economia european ă și nu numai pentru c ă
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
294
294ea există și acționează într-un p ăienjeniș de relații care constituie cea mai important ă
component ă a economiei mondiale cu reverbera ții mai ample sau mai restrânse asupra
tuturor țărilor și grupărilor integra ționiste.
Pornind de la necesit ăți teoretice și practice, în ultimul deceniu, multe țări și în
special acelea care fac parte din diferite grup ări integraționiste au adoptat modele unice de
definire juridic ă și statistică a întreprinderilor. În cadru l Uniunii Europene, pasul hot ărâtor în
această direcție l-a constituit Recomandarea Comisiei 361/2003/EC (6 mai) care a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2005 și înlocuie ște altă recomandare mai veche. Modelul unic are
patru criterii prin care se asigur ă definirea juridic ă a întreprinderilor dar faptul c ă aplicarea
acesteia r ămâne și la aprecierea fiec ărei țări a permis Ungariei s ă adopte o definire juridic ă
numai prin doi indicatori (efectivul de personal și cifra de afaceri), Olanda și Spania n-au
adoptat definiri admise juridic co munitar, iar în definirea statistic ă diferă nivelul limitelor de
intervale, România și Bulgaria devenite membre de UE la 1 ianuarie 2007 vin și ele cu
particularit ățile lor.
Modernizarea sau perfec ționarea definirii juridico-statistice a întreprinderilor
rămâne problem ă și pentru viitor întrucât trebuie s ă țină pasul cu dinamica mediilor
economice și politice na ționale, regional – interna ționale și a celui global. În plus, aceast ă
preocupare trebuie s ă raspundă unor necesit ăți de lungă durată:
• delimitarea întreprinderilor mici și mijlocii s ă includă toate tipurile de
asemenea întreprinderi și îndeosebi a celor artizanale și familiale f ără salariați
sau cu munc ă salariată întâmplătoare și care ar trebui sprijinite pentru a
continua activitatea și a se consolida;
• delimitarea micorîntreprinderilor s ă permită o mai bun ă fundamentare a
programelor prin care acestea sunt favorizate p ăstrând îns ă diferențierea între
diferitele categorii de IMM f ără a le induce avantaje concuren țiale de pia ță care
ar putea s ă pună în inferitoriate întreprinderile mari și foarte mari;
• promovarea unor metodologii mai clare și mai simple de calcul pentru plafoanele –
limită ale indicatorilor specifici IMM pentru a nu deturna avantajele ce li se ofer ă
acestora prin preluarea lor de c ătre marile companii, pentru a le putea asigura tuturor
un tratament egal dar potrivit situa țiilor existen țe.
Pe o asemenea baz ă se poate contura mai clar aportul întreprinderii din UE la
creșterea economic ă și asigurarea locurilor de munc ă, la relațiile economice interna ționale
dar și la modul cum poate interac ționa cu unit ățile financiar-bancare și de asigur ări, cu
activitățile nemarfare din economia fiec ărei țări creînd condi ții mai bune pentru integrarea
activităților de orice gen.
1. Universul întreprinderii din economia european ă
Întreprinderile din acest spa țiu integra ționist cu 27 de țări membre formeaz ă un
univers ca un mozaic cu segmente de m ărimi, culori, forme și alte caracteristici diferite,
fiecare având rolul și însemnătatea sa în cadrul întregului pe care-l formeaz ă împreun ă.
Acest univers cu toate particularit ățile sale este concentrat într-o definire foarte scurt ă dar
destul de larg ă. Potrivit acesteia, întreprinderea este o entitate economic ă autonom ă, cu scop
comercial-lucrativ, autorizat ă să funcționeze în limitele frontierei țărilor membre ale UE
și/sau în spa țiul economic european. În acest concept se includ persoane fizice autorizate
corespunz ător, asocia țiile familiale, parteneriatele și asociațiile de profil, unit ăți economice
mici, mijlocii, mari sau foarte mari, proprietate privat ă, publică sau mixt ă, proprietate
individual ă sau colectiv ă, naționale, str ăine sau multina ționale, entit ăți care de țin
„participări” la alte entit ăți în limita care le asigur ă autonomia.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
295
295 În ansamblul lor întreprinder ile europene au un rol esen țial în asigurarea produc ției
de bunuri și servicii pentru popula ția și economia din aceast ă parte a lumii și nu numai, sunt
cea mai important ă sursă de abilități antreprenoriale, de inovare și de locuri de munc ă. În UE
25 existau în 2005 circa 25 milioane de asemenea entit ăți care asigurau peste 130 milioane
locuri de munc ă și 3/4 din cele 9653 miliarde euro cât a reprezentat valoarea ad ăugată brută
în anul respectiv.
Potrivit clasific ării statistice revizuite a U.E., contribu ția diferitelor activit ăți
economice la VAB a anului 2005 (UE 25)1 se prezint ă după cum urmeaz ă:
• activități industriale (sec țiunile C-E)……………………………………20,6%
• activități agricole, de vân ătoare, forestiere, pescuit (sec țiunile A-B)……..1,9%
• activități de construc ții…………………………………………………..21,7%
• activități de distribu ție, hotelărie, restaurante, cafenele, comer ț,
tramsport (sec țiunile G-I)………………………………………………..21,7%
• activități de sănătate, educa ție, alte servicii și menajere
(secțiunile L-P)…………………………………………………………..22,5%
• activități financiar-bancare (sec țiunile J și K)…………………….. ……27,4%
Ținând seama de num ărul mare al întreprinderilor din cele 27 de țări și de faptul
că acestea sunt extrem de diversificate; ne vom concentra asupra relev ării acestei
caracteristici pornind de la criteriile juridico-statistice ale U.E.
Definirea juridico-statistic ă a întreprinderilor din Uniunea European ă
Tipul de Num ărul Cifra de afaceri Total active Grad de
întreprindere personalului anual ă (netă) Euro Euro autonomie
Micro 1 – 9 sau < 10 < 2 milioane < 2 milioane *
Mică 10 – 49 sau < 50 < 10 milioane < 10 milioane *
Mijlocie 50 – 249 sau < 250 < 50 milioane < 43 milioane *
FMM-IMM < 250 < 50 milioane < 43 milioane *
Mare și foarte mare 250 și peste 50 milioane și peste 43 milioane și peste *
Nota: *) întreprinderea care de ține mai pu țin de 25% din capitalul social sau din drepturile
de vot la alt ă unitate economic ă, iar altă unitate economic ă deține mai pu țin de
25% din capitalul social sau drepturile de vot la întreprinderea respectiv ă.
Întreprinderile din U.E. 25 au un rol important și în comer țul mondial. În 2004
acestea contau cu o pondere de 19,2% în exporturile mondiale (exclusiv comer țul
intracomunitar) și 19,1% din importuri. Se plaseaz ă mult înaintea întreprinderilor din SUA
ale căror exporturi în anul respectiv s-au ridicat la numai 12,6%, iar la importuri ceva mai
mult. Practic întreprinderile din UE au ajuns s ă exporte aproape cât toate unit ățile de acest
gen din China, Japonia și Canada la un loc.
În ceea ce prive ște importurile, întreprinde rile europene se situeaz ă mult sub nivelul
celor realizate de firmele din SUA c ărora le reveneau 22,2% din importurile mondiale.
Comparativ cu cele din China, Japonia și Canada, luate împreun ă, întreprinderile din UE au
importat cu un procent mai pu țin.
În anul 2005 exporturile UE -25 s-au ridicat la 994,6 miliarde euro, iar importurile
au ajuns la 1078,9 miliarde euro; rata de acoperire a exporturilor fa ță de importuri a atins
92,2% și este incomparabil mai mare decât cea realizatr ă de întreprinderile din SUA1.
1 Sursa citatt ă
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
296
296Din toate aceste puncte de vede re între întreprinderile din țările membre ale UE
există numeroase deosebiri mai mult sau mai pu țin asmple, iar diferen țele s-ar amplifica,
foarte mult dac ă am recurge la un studiu compara tiv pe categorii de întreprinderi și activități.
În cadrul UE-25 exist ă țări în care întreprinderile mari și foarte mari au un rol deosebit de
important, în timp ce în alte țări, IMM se situeaz ă la un nivel ridicat. Dup ă statisticile UE, în
toate domeniile business-ului cu excep ția serviciilor financiare, cel pu țin 69% din for ța de
muncă utilizată revine întreprinderilor cu 1-49 salaria ți, iar pe ansamblu, IMM utilizeaz ă cel
puțin 80% din for ța de munc ă.
Modul în care ocuparea se distribuie pe activit ăți în țările membre ale UE-25 ține în
mod deosebit de natura muncii. Exist ă activități în care întreprinderile sunt de mari
dimensiuni pentru c ă natura muncilor reunite în cadrul acestora o impune și numai la un
anumit grad de concentrare ele pot deveni rentabile. Dar exist ă și activități care se pot
realiza cu succes în cadrul unor întreprinderi mici și mijlocii. Din prima categorie face parte
mineritul ce se realizeaz ă prin întreprinderi mari ce de țineau în 2003 la nivelul UE-25 peste
63% din for ța de munc ă utilizată pe ramur ă. Foarte aproape se aflau electricitatea, gazul și
distribuția apei. Comunica țiile și transportul aerian concentreaz ă peste 88% din salaria ții
ramurilor respective în firme mari și mai ales foarte mari. Dimpotriv ă, activități precum cele
imobiliare, comer țul cu mașini, restaurantele și alte activit ăți comerciale concentreaz ă cea
mai mare parte a for ței de munc ă folosite în IMM.
Distribuția VAB și a personalului ocupat în business-ul nefinanciar
pe categorii de întreprinderi în UE-25
Tipul de întreprindere Ponderea în VAB Ponderea în total personal
1-9 lucrători 20,5% 29,9%
10-49 lucr ători 19,1% 20,8%
50-249 lucr ători
250 lucrători și peste 42,7% 32,8%
Sursa: Key figures on European business… ,European Communities,2006, p.42
Deosebiri importante în cadrul UE-25 exist ă și între modul în care diferitele
categorii de întreprinderi particip ă la crearea valorii ad ăugate brute și personalul folosit a șa
cum se poate observa în datele prezentate mai sus.
2. Societas european, întreprinderea comercial ă european ă
În țara noastr ă, dar nu numai, în mod obi șnuit, întrepri nderea european ă reprezenta
până nu demult și încă mai continu ă să reprezint ă o unitate economic ă al cărui sediu social
se află în Uniunea European ă și i se atribuia în mod spontan o apreciere superioar ă pe
diferite sc ări valorice ca expresie a stadiu lui de dezvoltare atins de țările membre ale acestei
grupări integra ționiste. Vis-a-vis de aceast ă interpretare în ultimii 2-3 ani, a ap ărut
necesitatea ca atunci când vorbim despre o întreprindere european ă să ne delimit ăm mult
mai restrâns interpretarea, sensul pe care trebuie s ă-l avem în vedere ca urmare a apari ției
societății comerciale europene, întreprinderea cu un cadru legislativ suprana țional european
inexistent ă în trecut. Ca s ă ne exprim ăm mai plastic aceast ă firmă este de „na ționalitate”
europeană. Legislațiile proprii fiec ărei țări membre a U.E., mai mult sau mai pu țin specifice
și diferențiate între ele r ămân în vigoare dar se aplic ă tuturor celorlalte întreprinderi care n-
au parcurs procedura pentru a deveni europene. Am putea spune c ă lumea întreprinderilor
din UE exist ă și funcționează de-acum cu dou ă viteze – una european ă (unică) și alta
național-european ă diferențiată mai mult sau mai pu țin de la o țară la alta.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
297
297 Remarcam mai întâi suprana ționalitatea acestei întreprinderi, faptul c ă este
constituită printr-o reglementare de nivel european care nu trebuie validat ă de țările în care
s-a format și/sau acționează. Dincolo de acest aspect mai mult sau mai pu țin formal-juridic
și politic, suprana ționalitatea SE este de natur ă economic ă și derivă din interesul tuturor
țărilor membre ale UE ca firmele și popoarele lor s ă beneficieze de toate avantajele
concurențiale care pot s ă apară în procesul integr ării datorit ă acestui nou tip de firm ă și care
altfel s-ar pierde. SE are îns ă și caracter multina țional. În mod frecvent, multina ționalității i
se atribuie trei sensuri diferite cu aceea și valoare cognitiv ă:
a) capitalul firmei provine din țări diferite și participa țiile se stabilesc prin procese
concurențiale specifice pie țelor monetar-financiare, prin acorduri comerciale
etc., iar dac ă există limite legale impuse tranzac ționarea participa țiilor se
realizează în limitele acestora;
b) firma își deruleaz ă afacerile în mai multe țări (dar nu în mod obligatoriu în toate
țările membre ale UE);
c) nu trebuie s ă existe o concordan ță între țările de provenien ță a capitalului și
țările în care î și realizeaz ă activitatea aceast ă întreprindere și nici o
proporționalitate în ceea ce prive ște volumul afacerilor.
Statutul societ ății comerciale europene a șa cum s-a conturat este prev ăzut atât în
Regulamentul 2157/2001 cât și în Directiva 2001/86/CE. Important de precizat este c ă textul
din Regulament prive ște direct țările membre ale UE care trebuie s ă-l aplice la nivel
național, iar cel din Directiv ă trebuie s ă fie transpus atât de statele membre ale UE cât și de
cele care fac parte din spa țiul sau zona european ă și anume Norvegia, Islanda și
Liechtenstein.
Ținând seama de accep țiunile care s-au dat suprana ționalității și multinaționalității
din reglement ările respective, întreprinderile care opereaz ă în mai multe țări membre pot s ă
constituie (înfiin țeze) o singur ă SE. De asemenea, întreprinderi din diferite țări se pot uni și
constitui o SE. Atât una cât și celalaltă vor funcționa însă pe baza unui singur regulament.
Reticențele diferitelor țări față de aceast ă reglementare:
• poate induce blocaje din motive politice independente de proiect;
• teama că SE ar putea ocoli restric ții și protecții existente în țările membre ale UE
care au asemenea situa ții;
• Germania are un fel de regim de „cogestiune” a întreprinderii care prevede
formarea consiliilor de supraveghere al e întreprinderilor la partitate din
reprezentan ți ai lor și ai salaria ților. Aceasta este considerat ă o cale ideal ă de
comunicare și concertare, dar poate fi și o sursă de blocaje sau de neîn țelegeri
pentru investitorii str ăini;
• teama de regimul fiscal al SE întrucât întreprinderile au tendin ța de a prefera
forme de organizare și funcționare în func ție de favorabilitatea acestui regim;
• constituirea unui regim fiscal la nive l european pentru SE a presupus
compromisuri foarte mari pentru unele țări și în special pentru cele cu impozite
mari și impozite mici.
Specifități ale S.E:
• funcționează concomitent pe baza reglement ărilor comunitare și naționale;
• este foarte util ă marilor grupuri financiare și nefinanciare dar mai pu țin firmelor
mici și mijlocii (FMM) implantate numai în dou ă state membre;
• este mai pu țin utilă pentru întreprinderile care ac ționează numai într-o țară și cu
atât mai mult pentru cele foarte mici (de cartier sau de ora ș);
• regulile comunitare nu cuprind preveder i referitoare la fiscalitate, concuren ță,
proprietatea intelectual ă sau insolvabilitate;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
298
298• dispozițiile din dreptul na țional și dreptul comunitar, precum și statuturile sunt
aplicabile numai asupra acelor aspecte ca re nu sunt acoperite de directiva
europeană asupra S.E.;
• își poate muta sediul social dintr-un stat în altul membru al U.E. f ără a fi
obligată să-și lichideze existen ța în statul din care pleac ă pentru a se înfiin ța în
alt stat;
• cu excep ția Franței, în celelalte state ale U.E., S.E. poate beneficia de
prevederile legisla ției fiscale care-i d ă dreptul s ă compenseze pierderile cu
profiturile filialelor din țări diferite;
• poate apărea prin transformarea unei societ ăți anonime, dac ă aceasta probeaz ă
carcaterul s ău european având cel pu țin o filială într-un alt stat de cel pu țin doi ani;
• orice proiect de constituire a unei asemenea societ ăți trebuie realizat prin
negocieri cu reprezentan ții salariaților firmelor implicat e pentru a pune la
punct modul de organizare și implicare a salaria ților în acest demers. Dac ă se
realizează un acord, aplicarea acestuia devine obligatorie. Dac ă s-au purtat
negocieri dar nu s-a ajuns la un acord se aplic ă așa-zise dispozi ții de referin ță
din anexa Directivei care prev ăd că, în toate cazurile, reprezentan ții salariaților
trebuie informa ți și consulta ți de către conducerea S.E. pe baz ă de rapoarte
scrise cu privire la perspectivele firmei și producției sale, situa ția salariaților și
evoluția probabil ă a ocupării forței de munc ă, modific ările în organizarea și
funcționarea societ ății, fuziunile, reducerile de activit ăți, închiderea de filiale,
licențieri colective etc.;
• în mod explicit sau implicit, în reglement ările juridice ale țărilor membre,
fiecare pe teritoriul s ău, pot fi incluse prevederi prin care statul, ofer ă
oportunități pentru completarea și/sau adaptarea unor aspecte privind S.E.
(organizarea conducerii, controlul ma i eficient asupra capitalului gra ție
dreptului de preemp țiune și agrement; clauze de inalienabilitate și de
excluziune etc.). În acest sens, Fran ța dar și alte țări sunt preocupate s ă se facă
mai atractive și mai competitive în condi ții de transparen ță și cu respectarea
standardelor actuale de corpoate guvernance;
• unitățile bancare și de asigur ări sunt obligate sa- și pună la punct regulile de
prudențialitate (în special rata) și regulile contabile specifice activit ății lor.
Precizări:
• S.E. este o firm ă de la o dimensiune minim ă în sus. Dimensiunea capitalului
său este dat ă de minimul de capital pentru o firm ă prevăzută în fiecare dintre
țările unde firma are filiale;
• este o societate pe ac țiuni implicat ă în tranzac ții financiare;
• nu acoper ă întreaga economie european ă cu caracter comercial pentru c ă există
numeroase unit ăți economice mici și mijlocii și/sau familiale care nu s-au
„europenizat” prin constituirea de filia le în alte state membre, care ac ționează
în mediul na țional, regional-na țional sau local, și pot avea sau nu rela ții de
import-export cu firme din alte țări membre ale UE;
• proiectul S.E. este criticat mai ales sub aspectul absen ței unui regim specific,
termenelor prev ăzute excesiv de lungi și încetinelii cu care ac ționează
instituțiile implicate în promovarea sa;
• pe ansamblu, proiectul este apreci at pozitiv, cau un progres politic ce ajut ă la
dezvoltarea UE și răspunde a șteptărilor firmelor și salariaților lor, ca un
început de armonizare a reglement ărilor în domeniu între țări și între țări și UE
ca promotor al competi ției dintre țările membre ale UE pentru atragerea de SE;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
299
299 • dificultatea proiectului SE const ă în modul cum se dozeaz ă atât libertatea cât și
încadrarea mai ales c ă s-a și propus elaborarea unui regim fiscal consolidat, criticat
vehement de comisarul irlandez pe problem ă. În situația actuală SE s-ar putea
concentra în Irlanda, Luxemburg, Belgia, Austria sau Elve ția, datorită impozitelor
mai mici si altor facilit ăți pe care aceste țări le acord ă capitalurilor str ăine.
3. Talia întrperinderii. Caracteristici derivate
Talia întreprinderilor confer ă acestora caracteristici demne de luat în seam ă pentru
că le diferen țiază cel puțin pentru anumite momente și perioade. Numeroase cercet ări
empirice și studii realizate în întreprinderi din Uniunea Europeana confirm ă această
constatare sub multiple aspecte.
Potrivit acestora întreprinderile mici remunereaz ă salariații mai slab decât cele
mari. Aceast ă corelație este valabil ă pentru toate categoriile de întreprinderi.
Întreprinderile mari angajeaz ă pe cei mai bine califica ți și au productivitate mai
ridicată așa cum se poate observa și din datele prezentate de noi în paragraful anterior.
Pentru întreprinderile de talie mai mic ă productivitatea marginal ă a muncii, singura
pertinență pentru stabilirea remunera ției este adesea superioar ă firmelor mari, dar
productivitatea global ă a factorilor este superioar ă la cele de talie mare fa ță de cele mici
pentru că firmele mari sunt mai intens capitali zate decât cele mici. Productivitatea global ă a
factorilor este îns ă mai mică la firmele mici care sunt mai slab capitalizate.
Salariații sunt mai bine proteja ți în marile firme datorit ă prezenței sindicatelor, dar
sunt supu și unor reguli (comportamente) impersonale, se pierd într-o mare organiza ție. De
aceea foarte mul ți sunt stresa ți.
Promovarea în marile firme nu este întotdeauna foarte strict legat ă de performan ța
salariatului. Caracterul mai personal al leg ăturii salariatului ofer ă avantaje mai mari pentru
avansare dar nu trebuie exagerat c ă mulți salariați nu suport ă o „fuziune” a vie ții de familie
cu cea profesional ă.
Deși nu în mod egal, conducerile firmelor caut ă să evite sindicalizarea salaria ților
lor, dar asemenea strategii au amploare mai mare sau mai mic ă în funcție de reglement ările
în vigoare. „Pre țul” plătit pentru un grad ridicat de sindicalizare înseamn ă salarii mai mari.
Fenomenul este specific marilor întreprinderi întrucât conducerile acestora sunt formate mai
mult din profesioni ști salariați și nu din proprietari, iar psihologic lor le este mai u șor să
accepte aceast ă situație.
Constatări explicite:
• salariile mari induc constrîngeri și rețineri: cu cât salariul este mai mare cu atât
sancțiunea de licen țiere pentru comportame nte neadmise de firm ă este mai
puternic resim țită;
• talia întreprinderii are impact asupr a cheltuielilor de supraveghere; în
întreprinderile mici aceste sunt mai modeste;
• acolo unde salariile sunt mari, concuren ța candida ților la obținerea unui post este
mare și calificarea lor este superioar ă;
• o mare întreprindere în pozi ție de monopol pe o pia ță mare, într-o țară mare (și
dezvoltată) riscă să fie contrat ă de autorit ățile ce regleaz ă concuren ța, pe când o
întreprindere mic ă atunci când controleaz ă un segment de pia ță îngust nimeni sau
aproape nimeni nu se va mobiliza contra sa;
• întreprinderi de stat mari (gen regii na ționale și regii locale) care dispun de un
monopol de stat pot efectiv s ă impună prețuri abuzive sau subven ții dacă nu vor
să mărească prețul;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
300
300• micile întreprinderi au posibilitatea de a evalua direct calit ățile angaja ților pentru
că-i văd la lucru și sunt în contact direct cu ei. Cele mari trebuie s ă recurgă la
expertize și specialiști în evaluare ceea ce implic ă, costuri în plus, cunoa șterea
indirectă și aleatorie. Pentru c ă-i evalueaz ă mai bine întreprinderile mici le
plătesc salarii mai mici; ele depisteaz ă performan ța reală cu cheltuieli mai mici;
• întreprinderile mici î și orienteaz ă recrutarea for ței de munc ă de pe pie țele locale
care sunt și ele mici. Pe aceste pie țe există un salariu de echilibru pentru fiecare
meserie, iar acest salariu este acceptat doar la limit ă. O întreprindere mic ă poate
angaja num ărul de persoane pe care-l dore ște plătind salariul cerut f ără a perturba
echilibrul (pentru c ă cererea sa este mic ă). O întreprindere mare r ăstoarnă acest
echilibru (cerere mare) și ca urmare trebuie s ă accepte un salariu mai mare pentru
a găsi numărul de salaria și dorit și de calificare necesar ă. Dacă întreprinderea
este mare în raport cu pia ța vizată și trebuie s ă incite venirea de ofertan ți de
muncă din afară pentru a se instala în regiunea respectiv ă trebuie s ă-și asume și
costurile materiale și psihologice suportate de salaria ți;
• întreprinderile mai mici au o rat ă de creștere mai mare în special când sunt
„tinere” dar și un risc de faliment ridicat fa ță de întreprinderile mari;
• orice creștere genereaz ă un risc pentru întreprindere întrucât induce o cre ștere
permanent ă a capitalului pentru finan țarea instala țiilor suplimentare și un fond de
rulment mai mare. De aceea, firma are nevoie de acces la surse de finan țare
adecvate. Pentru c ă firmele mijlocii cresc mai mult, vor fi mai expuse riscului pe
piața financiar ă decât celelalte. Întreprinderile mari au acces pe aceast ă piață dar
cele mici au nevoie de ajutor public;
• pentru că IMM plătesc salarii mai mici decât cele mari, ocuparea for ței de munc ă
în cadrul lor este mai pu țin stabilă decât în întreprinder ile mari. În cadrul IMM și
locurile de munc ă sunt mai pu țin stabile. Explica ții:
• comportamentul strategic al salaria ților care pleac ă în căutarea unui loc de munc ă
mai bine pl ătit, condiții de munc ă mai bune, loca ție mai bun ă; acțiunile repetate
de angajare și eliberare din munc ă ale întreprinderilor dup ă nevoile lor; cine
pleacă de la o întreprindere mare g ăsește greu de lucru; vârsta medie a salaria ților
unei întreprinderi cre ște odată cu talia sa; tinerii schimb ă mai des locul de munc ă
decât mai vârstnicii; intervin obliga ții familiale și posesia locuin ței, acestea
reducând mobilitatea geografic ă și deci pe cea dintre întreprinderi;
• există un comportament al salaria ților: primele locuri de munc ă sunt adesea în
întreprinderi mici pentru c ă cele mari pun condi ții de diplome și experien ță
profesional ă. Cei foarte bine școliți caută de la început marea întreprindere și nu
pe cea mic ă. În plus, în întreprinderea mare, locul de munc ă este mai stabil și
oferă posibilități superioare de a face carier ă;
• cei fără învățământ superior mai rar ajung într-o întreprindere mare dac ă nu au
trecut prin una mic ă sau mai multe. Trecerea printr-o întreprindere mic ă nu este
însă o garanție pentru reu șită;
• în marea întreprindere nu se face neap ărat avere ca salariat, ci carier ă; pentru
avere este mai bun ă o firmă proprie;
• întreprinderile mici au absenteism slab, iar cele mari, mai ridicat. Absenteismul
diferă și după felul muncii și sex. Muncitorii lipsesc mai mult decât cei din
administra ție și pentru anumite boli muncitorii sunt mai expu și decât cei dintr-un
birou. Cei de la birou mai ales în întreprinderile mici pentru c ă sunt puțini nu
lipsesc dar și dintr-un alt motiv pentru c ă tot ei trebuie s ă facă lucrările ce le
revin când î și reiau activitatea;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
301
301 • întreprinderile mici inoveaz ă dar mai pu țin decât cele mari. Problema o constituie
bugetul de cercetare-dezvoltare.
• întreprinderile mari au acces mai u șor pe piața capitalurilor pentru a se finan ța
imediat și pot aștepta rezultatele mai mult timp. Rezultatele în cercetare sunt
aleatorii, produsele noi se realizeaz ă greu și pot să nu fie de succes. Când
lucrează întreprinderea mare vinde mai mult, cifra de afacere cre ște și aceasta
facilitează fuziuni cu altele.
• ponderea cheltuielilor de cercetare în C.A. a întreprinderilor mici este mai mare
decât la cele mari. Întreprinderile mari urm ăresc alt indicator – ponderea
producției de produse noi în CA.
• talia întreprinderii influen țează puternic exportul s ău, relațiile sale interna ționale.
Dacă produsul are calitate, originalitate, caracteristic i speciale, întreprinderea mic ă
poate exporta relativ u șor. Când service-ul post vânzare este mai complicat este
necesar ca mica întreprindere s ă solicite ajutorul importatorului, iar pentru o re țea
de service cerin țele sunt și mai mari întrucât acest gen de întreprindere nu poate s ă
susțină efortul singur ă. Ponderea exporturilor la micile întreprinderi este mai
scăzută sau nu au export. NTIC (noile tehnologii de informatic ă și comunicare)
favorizeaz ă exporturile micilor întreprinderi pentru c ă micșorează mult costurile de
comunicare dar efectele favorabile întârzie s ă apară datorită altor cauze;
• în toate țările, IMM nu sunt favorabile constituirii de sindicate ale salaria ților fie
din motive de strategie patronal ă, fie din lips ă de convingere a salaria ților;
• datorită salariilor mai mici decât în întreprinderile mari, înmul țirea
întreprinderilor mici și mijlociiîntr-o țară este asociat ă unei cre șteri a
inegalităților de venituri și avere;
• țările care abandoneaz ă atenția și sprijinul ce trebuie acordat IMM ajung mai
devreme sau mai târziu s ă se confrunte cu un șomaj important și durabil.
Desigur, cercet ările empirice confirm ă că există și alte diferen țe între întreprinderi
care evolueaz ă în strânsă legătură cu talia lor și prin care se pot pune în eviden ță avantajele
și dezavantajele diferitelor categorii ale acestei mul țimi de unit ăți economice din UE.
4. Întreprinderile din UE sunt la fel de productive ca cele din SUA
sau alte țări dezvoltate?
Informații parțiale și într-o anumit ă măsură indirecte despre comparabilitatea
productivit ății celor dou ă categorii de întreprinderi le reg ăsim în primul paragraf al lucr ării.
Este vorba de PIB, despre ponderea sectoarelor institu ționale din UE în VAB paralel cu
ponderea lor în totalul for ței de munc ă ocupate etc. Am mai putea ad ăuga cu o semnifica ție
asemănătoare, raportul de m ărime favorabil firmelor din țările europene în rela țiiloe lor de
export-import cu cele din SUA dar și la nivel mondial cu întrpe rinderile de pretutindeni.
În ceea ce prive ște comparabilitatea poten țialului productiv între țări recurgând la
PIB pe locuitor, pe o persoan ă ocupată sau pe o or ă de muncă se impun anumite precau țiuni
întrucât asemenea indicatori în care este implicat PIB nu exprim ă fidel nivelul de trai care
are o structur ă mult mai bogat ă și mai complex ă. În plus, trebuie s ă mai avem în vedere c ă
rezultatul calculelor poate fi puternic influen țat, pozitiv sau negativ, de structura popula ției
pe grupe de vârst ă, în special de num ărul celor de la 1 la 25 de ani și a celor de la 45 de ani
în sus. Probabilitatea ca num ărul celor din prima grup ă să fie foarte ridicat, iar cei de peste
16 sau 17 ani pân ă în 25 de ani s ă nu lucreze decât în mic ă măsură, este ridicat ă. Situația ar
putea fi asem ănătoare și pentru cei de peste 45 de ani. Un num ăr mare de neocupa ți în cele
două grupe ar diminua PIB pe locuitor și pe o persoan ă ocupată și invers.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
302
302Problema raportului dintre productivitatea în UE și în SUA se pune pentru c ă
productivitatea determin ă creșterea PIB iar prin intermediul acestuia nivelul de trai și
potențialul economiei de și aceste rela ții nu sunt intotdeauna lineare și directe.
SUA sunt, desigur, țara cea mai industrializat ă cu PIB pe locuitor cel mai mare (cu
excepția Irlandei și Norvegiei care au anumite condi ții speciale). Nivelul PIB pe locuitor în
UE este mai mic decât în SUA. Dar situa ția se schimb ă cumva dac ă avem în vedere PIB
raportat la num ărul de ore lucrate. În lucrarea „Productivitate și creștere în Europa și Statele
Unite” (Editions La Découverte, 2007) Gilber Cette ne relev ă că opt din țările membre ale
UE la productivitatea orar ă sunt cele mai apropiate de nivelul Statelor Unite: Fran ța,
Germania, Marea Britanie, Austria, Belgia, Danemarca, Olanda, Irlanda și Norvegia. Media
în zona UE 12 este de 82,7 fa ță de 100 cât este în SUA. Concluzia pe care autorul o
formuleaz ă este foarte clar ă: din moment ce Fran ța se află cu 6,7 puncte deasupra SUA, iar
Germania al ături de alte șase țări au între 1,4 și 5,5 puncte pentru a ajunge din urm ă colosul
american, „frontiera tehnologic ă” dintre ele are un grad ridicat de relativitate și poziția
întreprinderilor americane ca lead er de necontestat se clatin ă evident. Ajungerea din urm ă a
numărului unu mondial este posibil ă într-un termen relativ scurt în raport cu situa țiile
existente în deceniile trecute când aceast ă speranță ar fi fost considerat ă o veritabil ă utopie.
PIB pe locuitor, productivitatea și ocuparea for ței de munc ă
Rata de ocupare și durata muncii în 2005 PIB pe locuitor și
productivitatea în 2005
Rata ocup ării în %
Ore munc ă
pe an
Ponderea
ocupării
parțiale %
Productivitatea
orară structural ă în
% din venitul SUA
PIB per locuitor
PIB per un
ocupat
PIB per ora-
lucru
15-64 ani
15-24 ani
65-64 ani
Germania 71,4 78,2 98,6 65,5 42,6 45,5 1435 21,8 87,7
Canada 78,7 76,8 78,3 72,5 57,8 54,8 1737 18,3 77,3
SUA 100,0 100,0 100,0 71,5 53,9 60,8 1804 12,8 100
Franța 76,2 88,7 106,7 62,3 26,0 40,7 1535 13,6 96,6
Italia 68,6 76,9 87,3 57,5 25,5 31,4 1791 14,7 80,7
Japonia 74,6 71,5 74,3 69,3 40,9 63,9 1775 25,8 72,7
Marea
Britanie 78,4 79,2 88,9 72,6 58,1 56,8 1672 23,6 86,5
Zona euro 12 71,5 78,1 90,6 63,6 36,8 41,3 1609 17,0 82,7
U.E. 25 67,0 73,3 81,6 64,0 36,8 42,4 1664 16,8 75,1
Sursa: după Alternatives Économiques Nr.260/2007
Datele reținute ne permit s ă constatăm, totodat ă, că pentru țările europene luate în calcul
există un anumit contrast sau mai bine zis o discordan ță ușor observabil ă între productivitatea
orară înaltă și PIB pe locuitor u șor mai scăzut care poate fi atribuit ă, în principal, fie unei rate de
ocupare a for ței de munc ă mai mici, fie duratei mai scurte a muncii, fie celor dou ă cauze luate
împreună. Teoretic și practic explica ția acestor cauze î și poate avea ra țiunea în durata general ă mai
mică a muncii, dar și într-o rat ă înaltă a populației ocupate cu timp par țial. O altă fațetă a acestei
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
303
303 explicații o reprezint ă rata de ocupare sc ăzută pentru popula ția activă sau un șomaj mai înalt. În
această situație devine deosebit de important ă cunoașterea cauzelor care ac ționează în direcția
semnalată. Desigur, din punct de vedere logic și în funcție de realit ățile din țările europene
respective, situa ția, s-ar putea datora: tradi ției sau înclina ției colective, preferin ței sociale spre un
program de munc ă diminuat; unor reglement ări adoptate în acest sens pentru a m ări numărul
populației ocupate întrucât la un nivel dat de dezvoltare și cu o popula ție aptă de muncă numeroas ă
față de potențialul economiei pot lucra mai mul ți numai dac ă fiecare lucreaz ă mai puțin; fiscalit ății
ridicate care se aplic ă veniturilor din munc ă; excluderii din munc ă a celor slab productivi, etc.
Dar realitatea este mai complex ă și studiată de aproape putem observa c ă rata
persoanelor ocupate în economie are o mare importan ță în realizarea unui anumit nivel al
productivit ății. O durat ă mai mare a s ăptămânii de lucru nu înseamn ă neapărat și o creștere
corespunz ătoare a produc ției pentru c ă orice oră de munc ă în plus este mai pu țin eficient ă
decât cele anterioare. În cadrul acestui proces o mare influen ță exercită populația tânără
încadrată în muncă și a cărei productivitate în UE înregistreaz ă un ecart vizibil fa ță de SUA.
Își găsesc repede loc de munc ă doar cei mai performan ți, iar o alt ă parte important ă dintre
tineri sunt încadra ți cu dificultate sau li se refuz ă angajarea. Asemenea situa ții diminueaz ă
productivitatea Uniunii Europene și confirmă reticențele exprimate mai sus în mod deosebit
cu privire la calculul PIB pe locuitor ca expresie a productivit ății. Gradul de ocupare al
tinerilor din țările membre ale UE este, în general, sub nivelul celui din SUA, dar o diferen ță
mai expresiv ă de cel pu țin 15 puncte este pr oprie Belgiei, Fran ței, Greciei, Italiei și
Portugaliei. Fenomenul acesta este prezent și în rândul celor mai vârstnici. Sub acest aspect,
decalajul de cel pu țin 15 puncte fa ță de situația din SUA poate fi sesizat în Germania,
Austria, Belgia, Spania, Fran ța, Grecia, Italia și Olanda1. Diminuarea productivit ății la
această categorie de vârst ă este explicat ă prin pierderile de capital uman datorit ă perioadelor
de șomaj mai lungi sau mai dese. Cei r ămași în activitate î și „conserv ă” capitalul uman sau
chiar și-l măresc.
Același analist la care ne-am mai referit sus ține că „…performan țele relativ bune
ale multor țări europene în raport cu SUA în ceea ce prive ște nivelul productivit ății
orare nu reflect ă deci avansul tehnologic al Europei, ci mai curând o slab ă mobilizare a
forței de munc ă”1. În sprijinul acestei concluzii se aduc urm ătoarele argumente: durata
medie a muncii în UE este mai scurt ă; ocuparea se concentreaz ă în mod deosebit asupra
persoanelor active cele mai productive; cei mai pu țini productivi – în special tinerii și
femeile rămân în mod fortuit sau op țional în afara muncii. În plus, se mai concluizioneaz ă,
dealtfel în mod cât se poate de logic, c ă în cazul în care în țările membre ale UE continentale
ar crește durata muncii și ponderea celor ocupa ți, nivelul PIB va cre ște în mod inevitabil dar
va avea loc diminuarea relativ ă a productivit ății orare.
Cât privește poziționarea întreprinderilor din UE fa ță de cele din Canada și Japonia
în ceea ce prive ște productivitatea s-ar putea concluziona c ă, pe ansamblu, întreprinderile
„europene” sunt mai eficiente și deci mai competitive. Întreprinderile din UE 12 sunt
superioare celor din Canada la to ți cei patru indicatori lua ți ca bază de compara ție, dar în
situația UE 25, superioritatea se dimineaz ă numai la doi dintre indicatori, r ămânerea în urm ă
fiind evident ă însă la PIB pe locuitor – m ărime mai pu țin reprezentativ ă în ceea ce prive ște
productivitatea. Este interesant c ă UE 25 de și este marcat ă de o și mai mare r ămânere în
urmă în ceea ce prive ște PIB pe locuitor realizeaz ă o ușoară superioritate la PIB pe un loc de
muncă, iar la productivitatea pe ora de munc ă este cu mult înaintea Japoniei.
1Alternatives Economiques Nr.260/2007, p.77
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
304
304Dintre țările membre ale UE, Fran ța, Germania, Marea Britanie și Italia, așa cum se
poate observa din datele prezentate, sufer ă în măsură mai mare sau mai mic ă de acela și
neajuns specific UE 25 adic ă de realizarea unui PIB pe locuitor sub nivelul Canadei și
Japoniei. Cel mai sc ăzut nivel îl are Italia. Totodat ă este de remarcat c ă în ceea ce prive ște
PIB pe locul de munc ă și pe oră de munc ă toate cele 4 țări europene se plaseaz ă pe poziții
superioare
1 Sursa citat ă
Canadei cât și Japoniei. Mai ad ăugăm că în ceea ce prive ște productivitatea calculat ă ca PIB
pe oră de munc ă, Franța se dovede ște a avea rezultate mai bune și decât SUA (106 puncte
față de 100 cât revine SUA).
Explicațiile unor asemenea pozi ționări ale întreprinderilor din UE și din țările care
formează obiectul studiului comparativ al productivit ății țin, în linii generale, de fenomenele
și procesele evocate deja care se relev ă a fi proprii tuturor țărilor din aceast ă parte a lumii și
pentru dep ășirea cărora este necesar ă o lungă perioadă de timp.
Desigur, este posibil ca la anumi ți indicatori dintre cei care s-au folosit în acest
studiu, UE și diferite țări membre ale acesteia s ă se plaseze în raport cu alte țări decât cele
avute în vedere aici mult mai bine și de ce nu, mult mai r ău. De asemenea, se pot formula
rezerve fa ță de valoarea cognitiv ă a indicatorilor folosi ți atât în ceea ce prive ște intensitatea
lor reprezentativ ă sub aspectul con ținutului cât și al modului de calcul. Oricâte neajunsuri
am semnala în leg ătură cu aceast ă tentativă de analiz ă, rămâne clar c ă rezultatul la care am
ajuns nu poate fi șters cu buretele, c ă are relevan ță nu numai teoretic ă, ci și aplicativ ă, că se
poate recurge la concluziile sale cu suficient ă încredere mai ales dac ă avem în vedere c ă alte
tentative au fost mult mai lipsite de valoare și totuși au fost luate în considerare acordându-
li-se o importan ță dispropor ționată în raport cu ceea ce ofereau.
Bibliografie
Artus, Patric Dissolution de l' entreprise européenne dans l' internationalisation, Problémes
economiques nr.2854/2004
Marin Dinu, Cristian Socol, Marius Marina ș, Economie european ă, Ed.Economic ă,
București, 2004
Marin Dinu, coordonator, Economia României.Sistemul de companii.Diagnostic structural,
Ed. Economic ă, București, 2001
Pelkmans, Jacques, Integrarea european ă. Metodă și analiză economic ă, ediția a doua,
Institutul European din România, Bucure ști, 2003
*** Key figures on European business with a special feature section on SMEs, 1995 – 2005,
Office for Official Publications of th e European Communities, 2006, Luxemburg
*** INDICATEURS. Données démographiques et économiques, Alternatives Economiques,
hors-série nr.74/2007
Gilbert,Cette Europe-Etats-Unis: qui est le plus productif? A lternatives Economiques
nr. 260/2007
Institutul European în România www.iwe.ro
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economic ă www.oecd.org
Comisia European ă www.europa.eu.int .
Banca Mondial ă www.worldbank.org
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
305
305 ULTIMA „REVOLU ȚIE”
ÎN TRANSPORTURI
Ilie ROTARIU
Lector universitar doctor
Universitatea“ Lucian Blaga”, Sibiu
Rezumat. Producția de mas ă a automobilelor este cheia dezvolt ării contemporane.
Noua economie, bazat ă pe revolu ția în informatic ă a permis expansiunea transportului
ieftin. A ap ărut o nouă economie: leisure economy, dar numai în țările dezvoltate. În ultimul
deceniu China s-a al ăturat lumii: unul din câmpurile de produc ție trepidante este uria șa
producție de mas ă de autoturisme care nu poate fi suportat ă de mediu. Trebuie rezolvat un
impact social: cine le va spune chinezilor c ă nu au voie s ă aibă propriul autoturism.
Cuvinte-cheie: mass media, turism, sustenabilitate.
Clasificare REL: 18A;
Ca introducere în spiritul zilei al „turismului” citez câteva „mituri” și „adevăruri”
ale turismului contemporan (Cooper, 1998 Ș pp.23): Mit: turismului este în primul rând
internațional; Adev ăr: 80 % din turi ști călătoresc în propria țară. Mit: majoritatea turi știlor
călătoresc cu avionul; Adev ăr: majoritatea c ălătoriilor sunt terestre, distan ța medie este de
65 de mile. Mit: munca în turism ofer ă oportunit ăți de a călători și de a înv ăța limbi str ăine;
Adevăr: majoritatea personalului din turism nu are contact cu turi știi.
Constatăm că o zonă explorat ă poate aduce surprize dramatice! Putem deja s ă
bănuim că cele dou ă restricții pentru practicarea turismului – a turismului de mas ă –
cunoscute ca timpul liber și disponibilitatea financiar ă pot fi tot un mit.
O putem dovedi prin analiza dezvolt ării sectorului de leisure în SUA. La începutul
secolului trecut, Henry Ford c ăuta o solu ție să-și rentabilizeze afacerea sa: construc ția de
automobile. Dar, din cauza salariilor mici ale clasei muncitoare americane, nu putea s ă
atingă acel nivel minim, acea produc ție, acel num ăr critic de unit ăți care i-ar fi permis o
afacere de succes. Tocmai decizia lui Ford de a cre ște salariile propriilor salaria ți este – în
opinia noastr ă – elementul care a schimbat întregul sistem economic al lumii. Ford a început
un proces care se va dezvolta precum un bulg ăre de zăpadă: le-a permis americanilor s ă
trăiască peste venitul lor, a șa cum a fost el apreciat ca normal de vechile sisteme economice.
Dacă ați răsfoi cu aten ție presa interbelic ă ați afla că liderii care au ajuns la putere
înainte de al doilea r ăzboi mondial și-au bazat discursurile atât pe problemele revan șarde cât
și pe promisiuni pentru o via ță mai bun ă. În mijlocul crizelor au ajuns s ă determine
relansarea economic ă. Fie că e vorba de Hitler, Musolini sa u Churchill, fiecare a promis un
standard de via ță mai bun decât cel dinaintea crizelor. Dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial,
la început pentru câ știgători s-a lansat „marea migra ție mondial ă” numită turism, turismul de
masă s-a lansat. La început modest, cu 24 de milioane în 1950 pân ă la 100 de milioane în
deceniul șase. Planul Marshal a avut și o component ă ascunsă. Pentru germanul mde mijloc
spunea: întâi o biciclet ă, apoi o cas ă, apoi vacan ța în străinătate. Începând cu deceniul șase și
țările învinse au p ășit în lumea turismului.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
306
306Toate acestea ne arat ă că turismul este un sector important al economiei mondiale.
Mai mult, efectele 2derivate” ale acestei activit ăți, cele psihologice privind popula ția numită
turiști și cea numit ă lucrători în turism este poate mult mai important decât rezultatele
economice. Trebuie îns ă să vedem qui prodest_ Aser țiunea că globalizarea este condi ționată
de comunicare și transport se valideaz ă și pentru turism?
Atunci când vorbim despre turismul de mas ă presupunem dimensiunea și caracterul
său democratic care permite accesul la o via ță mai bun ă pentru un num ăr mai mare al
populației. Dar analiza fluxurilor regionale eviden țiază faptul c ă turismul nu e pentru
oricine. Fie c ă ne referim la plec ări – care are efectul de a r ăsplăti populația țărilor emitente
– fie la sosiri – care impulsioneaz ă economia țărilor receptoare!
Începutul „industriei turistice” a fost decizia lu i Ford de a ridica salariile muncitorilor s ăi
cu scopul de a vinde autoturismele sale și a-și mări profiturile. Nu partea vizibil ă a transportului ci
efectul lui. Ultimul deceniu a fost unul a unor schimb ări trepidante pe care le numim progres. Noi
descoperiri au lansat economia mondial ă. Vorbim de globalizare ca de un mod de via ță cotidiană
obligatoriu. Cea mai surprinz ătoare schimbare pare a fi „trezirea” Asiei. Secole de-a rândul, noi
europenii, am considerat c ă dezvoltarea lumii a depins de noi. În ultimele secole America (Statele
Unite) au preluat conducerea, dar cum americanii sunt de sorginte european ă am păstrat ideea c ă
noi suntem centrul lumii: toate marile descoperiri au o origine european ă. În ultimii ani se observ ă
o nouă tendință: Asia ia ini țiativa: ignor ăm de regul ă Japonia și miracolele ei economice pentru c ă
nu a schimbat balan ța puterii. Cit ăm China și India a c ăror popula ții nu sunt înc ă majoritatea
populației lumii dar ale c ăror economii sunt pe punctul de a impune regulile lor lumii întregi.
China nu este numai atelierul lumii dar PIB-ul ei e pe punctul de al dep ăși pe cel al SUA:.
Perspectiva ca China s ă atingă câteva din nivelurile economice ale economiilor
vestice dezvoltate ridic ă o întrebare: poate lumea s ă mai conserve p ământul? Popula ția în
continuă creștere în zona Chinei pare s ă-i rupă echilibrul ecologic fragil. Ca s ă punctez,
România tocmai și-a sărbătorit producerea celui de-al 3 milionulea automobil Dacia: i-au
trebuit 17 ani s ă producă primul milion, al ți 14 ani pentru a doilea și 10 pentru al treilea.
China a produs un milion de automobile în mai pu țin de nou ă luni! Procesul este lung și-și
are rădăcinile în sistemul american de produc ție, început de Ford. Ast ăzi îi vedem efectul
când „produsele financiare și invizibile” reprezint ă majoritatea valorii economiei na ționale,
mai ales în țările dezvoltate. Simplicitatea, sau poa te lipsa de profunzime a majorit ății
americanilor, a c ăror viață se bazeaz ă exclusiv pe puterea banilor i-a determinat s ă adopte o
nouă credință (pe lângă cea adus ă de Părinți Pelerini – libertatea fiin ței umane) șu un nou
zeu: automobilul. Autostr ăzile mau acoperit SUA ca s ă satisfacă neodihna și freamătul
acestui popor de imigran ți, spiritul nor nomad și a subordonat întreaga economie și
dezvoltare noului Dumnezeu. Spa țiile nelocuite ale Americii au putu, de atunci s ă fie
străbătute ușor și democratic chiar și clasa muncitoare. De-a lungul autostr ăzilor au ap ărut
rapid hoteluri, moteluri, restaurante, serv icii de agrement etc. Nu numai pentru boga ți – care
au continuat s ă stea în lumea lor închis ă – dar și pentru mul țime. Cantitatea aduce profituri
mici mar multe. Și cum dorin ța de a avea mai mult e în sângele americanilor a început
consolidarea: au ap ărut hoteluri, restaurante, servicii etc. branduri (lan țuri). Toate MARI,
uriașe, gigantice și în expansiune tot timpul. Trebuie s ă subliniem c ă fiecare din ace ști
giganți avea propria filozofie (pornit ă din cea a proprietarului s ău de succes). Dup ă al doilea
război mondial grani țele SUA au fost „spulberate”. Filozofia, capitalurile și felul lor de
management s-au r ăspândit în întreaga lume pentru noi profituri – a început globalizarea
printr-un aranjament special privind c ălătoria oamenilor. Aceasta este mijlocul prin care,
neașteptat clasa muncitoare american ă a fost pus ă să se distreze singur ă: simplu, pentru a
asigura masa critic ă a produc ției profitabile pentru Ford și a-i lui. De fapt pentru a cre ște
profiturile prezente chiar și în timpul ei liber. Mult mai târziu, dup ă cel de-al doilea r ăzboi
mondial aceast ă concepție și-a găsit o expresie democratic ă și mas media a adus
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
307
307 dimensiunea ei umanist ă. Turismul, c ăci acesta este felul în care este cunoscut ă folosirea
timpului liber va deveni motorul, modelul și promotorul globaliz ării.
Momentul urm ător, pe care îl remarc ăm și în Anglia este cel dat de necesitatea
recoversiei industriei aviatice de la produc ția de război la cea civil ă. În acest sector,
capitaluri imense și forță de muncă specială a fost concentrat ă pentru a fi protejat ă pentru și
în timpul r ăzboiului rece. În majoritatea situa țiilor este evident c ă nu pot fi acoperite costurile
unui zbor numai cu încas ările de pe bilete. S ă calculăm: costurile pentru a survola mai multe
țări, peste mai multe grani țe, plata folosirii infrastructurii, a avioanelor, și apoi „micile” costuri
cu combustibilul, salariile etc. sistemele de rezervare. Și totuși oricine știe că un zbor charter e
ieftin. Și totuși, avioanele zboar ă, oamenii de afaceri, turi știi etc. umplu lumea. CUM? Folosind
același principiu al lui Ford dar în sens retrograd: pl ătind din punga larg ă a statului ceea ce
înseamnă că e subven ționează atât de mult cât e necesar, dar totu și din banii mul țimii. Și,
zburând peste grani țele Marii Britanii sau SUA (marii produc ători după al doilea r ăzboi
mondial) trebuie s ă implicăm mai multe țări. Politic, (prin acorduri) acelea și facilități au fost
construite pentru to ți, așa cum au fost și pentru țările dezvoltate. Economic, profiturile au fost
globalizate printr-o distribu ție declarat ă mai bună a costurilor și facilităților.
Microelectronica și biotehnologiile au decuplat sistemul socialist de cel capitalist și
l-au condamnat pe primul. Aceasta a fost și este înc ă crucial. S ă explicăm printr-un
exemplu: Olanda a ob ținut jumătate din teritoriu din mare. Cultiva cam un sfert. 3,5% din
populație hrănește întreaga popula ție și face și export. Cca. 10-12% din popula ție fabrică
bunurile și produce toate m ărfurile necesare pie ței. Ca o consecin ță, majoritatea popula ției ar
putea fi considerat ă ca exclus ă din produc ție, valoroas ă numai ca și consumatori. Lucrau
totuși 45% în agricultur ă: ce s-a întâmplat cu ei? Dac ă scădem copii, elevii, studen ții și
pensionarii ne mai r ămân cca 60% care lucreaz ă în noua economie, serviciile genera ției
zilelor noastre, post modern ă, invizibil ă. Mai mult, ar fi o amenin țare pentru societate dac ă
nu și-ar gospod ării folositor „timpul liber” rezultat. Pentru a „p ăstra pacea sub m ăslini”
noile societ ăți post industriale au trebuit s ă-și dezvolte „managementul timpului liber” care
s-a transformat într-o curs ă a turismului de la 3S (sand, sun, sea pentru mul țimi de oameni)
la 3E (Excitement, Entertainmen t, Education tot pentru mul țimi de oameni) și mai departe
spre un concept de stil de via ță care s-a extins asupra întregii vie ți individuale și sociale, nu
numai asupra par ții sale economice.
Noua economie este în concep ția lui Hans van der L oo de la Sanhoud Service
Management – Olanda rezultatul trecerii de la PRODUS = SERVICII = TR ĂIRI. El distinge
între un mod American versus unul european de interpretare al „tr ăirilor”. Conform celui
american (Devenport, Beck, 1999: pp….) tr ăirile sunt noua reloigie, „catedrala consumului”,
noua valut ă forte a afacerilor. Cum aceste concep ții sunt cunoscute în mediile informate
vom însera numai o schem ă vizuală a marfariz ării economiei, care ilustreaz ă evoluția
economiei reale (nu numai teoria economic ă dar mai ales economia politic ă).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
308
308Ca să fim mai clari: marfa este un bun pe care îl comercializ ăm pentru utilitatea sa.
Când aceast ă marfă este mai sofisticat ă, ca o ma șină de spălat de ex. devine un produs. Un
automobil este mai mult: e nevoie de benzin ă, de service, asigur ări, etc. ceea ce înseamn ă că
am nevoie de servicii, bunuri pe ca re nu le pot atinge dar valoreaz ă bani. Cu timpul,
serviciile au devenit domeniu distinct, independent. O anumit ă marfă a căpătat în importan ță
într-un mod special: banii, a șa cum am ar ătat. Când materiile prime au început s ă lipsească
noua economie a redus cantitatea lor și le-a ridicat calitatea. În acela și timp, așa cum vom
arăta mai departe exemplificând pe turism, pentru a da o ocupa ție poplației în cre ștere
dăruită cu timp liber a fost imperativ necesar s ă se pună valoare pe consum (pentru a crea
sursa de proft), pe timpul pentru consum și pe sentimentul utilizatorului tr ăirilor. Apa nu va
mai fi vândut ă pentru utilitatea ei; apa plat ă va fi vândut ă pentru pl ăcerea de a bea ap ă plată
iar apa mineral ă pentru pl ăcerea de a bea ap ă minerală – e evident c ă e obligatoriu s ă-ți fie
sete, dar cum apa este abundent ă, ușor și pretutindeni disponibil ă – marfa ap ă pare a fi cu
valoare mai mic ă fără „trăire”, care este rezultatul final al unui lung, greu și costisitor proces
de „educare” a popual ței, deci a consumatorilor. Faza urm ătoare: sunt interesat s ă văd în ce
fel consumul de ap ă plată îl va transforma pe cump ăratorul meu și mai ales care va fi
diferența între cei care beau și „trăiesc” apă plată și cei care consum ă apă minerală. Scopul:
putem presupune c ă pentru a ad ăuga valoare, deci profit omul de afaceri va putea prezice
reacția și evoluția cumpărătorilor. Aceste informa ții îi vor ajuta s ă scadă costurile și le va
putea permite s ă vândă cumpărătorilor un „comportament viitor controlabil sau stil de via ță,
în final fericire” ceea ce este o entropie eficient ă. Viitorul ne va spune în curând.
O astfel de teorie este valabil ă, natural, numai în țările dezvoltate care se bucur ă de
mari acumul ări, acelea care sunt și generatoarele globaliz ării. O parte din restul lumii poate
fi adăugată folosind utilit ățile care devin disponibile și se potrivesc posibilit ăților lor.
Sunt teorii care procalm ă că în noua economie na țiunile ajund s ă fie atât de
interdependente încât dorin ța de a se bate una cu alta va disp ărea. „Comer țul, nu for ța
militară e drumul spre putere” – spunea Bill Clinton (Bush și-a schimbat opnia din cauza?
terorismului). Conflictul major într-o lume unipolar ă a fost înlocuit de r ăzboaiele de ni șă
(războaie locale) care au condus la schimbarea tipului de economie. Pân ă de curând
activitățile militare și civile (produc ție, vânzare etc) erau separate. Acum, gigan ții globali
doresc să aibă pe aceiași linie și în aceia și ordine pe amândou ă: produse militare ȘI civile.
De fapt, înv ățământul militar și cel civil și- au apropiat planurile de înv ățământ și mai ales
programele analitice (chiar dac ă n-o admit dar nici nu verific ă).
Nu putem nega dreptul popoarelor de a- și căuta o via ță mai bun ă.Cercetările de
teren desf ășurate în China au ar ătat clar că tinerii chinezi nu- și imagineaz ă viața lor fără
facilitățile obișnuite pentru o via ță modernă într-o țară dezvoltat ă. E atitudinea normal ă a
omului obi șnuit. Pozi ția politicienilor și a oamenilor de afaceri este similar ă: ei înțeleg să
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
309
309 profite de avantajele și oprtunit ățile pe care le-au adus ultimii ani.Economia lor aduce
rezultate bune chiar și dacă vechea produc ție de mas ă este demodat ă în compara ție cu cele
vestice. O economie posmodern ă presupune acumulari mari care s ă permită un nou sistem
de produc ție ceea ce înseamn ă un nou stil de via ță. China trebuie s ă economiseasc ă ca să
ajungă la acest nivel: chiar dac ă are resurse pu ține, mai ales de petrol e mai convenabil s ă
urmeze binecunoscutul sistem pe care l-au experimentat țările dezvoltate.
Forța adâncă care îi conduce pe politicienii și oamenii de afaceri chinezi este idea
europeană de a face cât mai mult profit posibil: din secolul 17 – lea noii „capitali ști” au pus
în centrul modului lor de via ță nu ținta de a asigura bunurile necesare pentru a tr ăi ci
comanda imperativ ă de a realiza cât mai mult profit – a șa cum a ar ătat Max Weber. Aceste
idei implantate în China au condus la o nou ă filozofie chinez ă: au „trezit” o parte a
populației și au dăruit-o cu dorin ța de a AVEA în felul vestic. Cel mai rapid mod de a atinge
stilul de via ță vestic este produc ția de mas ă, transformarea Chinei în atelierul lumii cu un
sistem puternic de produc ție care are de satisf ăcut în viitorii ani o cerere mare și imensă:
noua dorin ță pentru via ță mai bună disipată în popula ția Chinei ofer ă o piață sigură cel puțin
pentru urm ătoarele decenii.
Costurile sunt incalculabile: p ăstrând exemplul nostru cu produc ția de automobile,
poluarea va fi inacceptabil ă: o dezvoltare rapid ă a producției de automobile poate conduce la
sute de milioane de buc ăți în câțiva nai, care nu vor putea fi suportate de mediul local. Ce e
de făcut? Un nou carburant pare a fi solu ția, dar cine va acoperii costurile pentru conversie
în țările vestice dezvolate, inclusiv în SUA care continu ă să joace pe petrol.
Din motive tehnice, cineva trebuie s ă le spună chinezilor c ă nu le e permis s ă aibă
propriul aotomobi. Sau s ă găsească o cale de a discuta viitorul. Pentru c ă viitorul st ă pe
număr: numărul de oameni care poate fi suprtat de sistemul de produc ție din zilele noastre.
Avem o singur ă opțiune: să schimbă sistemul de produc ție, de fapt întreaga lume a șa cum o
cunoaștem azi.
Bibliografie
Barry R.J. – „Globalisation and interference in the international political economy”, Pinter
Publisher, 1995
Bray R. – “Flight to the sun – the story of the holiday revolution”, London: Continuum 2001
Breton Th. – “La dimension invisibl e”, Ed. Odile Jacob, Paris, 1994
Cooper Ch. – “Tourism – principles and practice “, Logman, 2005
Cristureanu C. – “Economia imaterialului: tranzac țiile interna ționale cu servicii”, Ed. All
Beck, Bucure ști, 1999
Davidson R – "Tourism", Pitman Publishing, London, 1991
Devenport T. H.; Beck J. C. -“The Attention Economy”, Harvard Business School
Press,2001 Klidas A.K. – „Employee empowerment in the European hotel industry: meaning, process and cultural relativity”, ATLAS Nes. nr. 25
Meethan K. – „Tourism in global society – place, culture, consumption”, Palgrave, 2001
Richards G. – „Mobility in th e European Tourism Sector: th e role of transparency and
recognition of vocational qualifications”, CEDEFOB Panorama series 3, Luxembourg:
Office for Officila Publication of the European Communities, 2001
Rotariu, I – Globalizare si turism, Continent Sibiu, 2004 Slaughter M. Swagel P. – „Does globaliza tion lower wages and export jobs”, FMI –
Economic Issues nr. 11, 1997
Tribe, J. – “The economics of Leisure and Tourism”, Butterworth Heinemann, Oxford, 1999 Journal of Leisure research – series 2005-2007
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
310
310International Journal of Tourism Research – series 2007
Tourism Hospitality – continuum: in www.continuunbooks.com
Tourism and hospitality Planning & Development www.tandf.co.uk/journals
http://www.autoalliance.org
http://www.academicmind.com
http://www.china-embassy.org/eng/gyzg/t288374.htm
http://www.oica.net/htdocs/statis tics/tableaux2006/Ranking06-2.pdf
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
311
311 UNELE ASPECTE TEORETICE PRIVIND
UTILIZAREA SERIILOR DINAMICE
ÎN ANALIZELE ECONOMICE
Constantin ANGHELACHE
Profesor universitar doctor
Universitatea ARTIFEX Bucure ști
Constantin MITRU Ț
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat.. Statistica social-economic ă studiază fenomenele și procesele sociale în
continua lor dezvoltare, în vederea cunoa șterii modului concret de transformare a acestora
în fiecare etap ă dată. În munca de analiz ă concretă a dezvolt ării fenomenelor în timp,
statistica folose ște ca instrument principal de cercetare indicatorii ob ținuți din prelucrarea
și ajustarea statistic ă a seriilor cronologice, în scopul cunoa șterii lor pe o perioad ă trecută
și, pe aceast ă bază, să se facă previziunea lor.
Cuvinte-cheie: statistică, serie cronologic ă, variabilitate, aleatoriu, previziune
1. Elemente introductive
Seria cronologic ă este format ă din două șiruri de date paralele, în care primul șir
arată variația caracteristicii de timp, iar cel de-al doilea șir, variația fenomenului sau
caracteristicii cercetate, de la o unitate de timp la alta. Dup ă cum s-a mai ar ătat, seriile
cronologice se mai numesc și serii de timp sau serii dinamice.
La analiza seriilor cronologice trebuie a vute în vedere o serie de propriet ăți ale
acestora. Ele se caracterizeaz ă prin: variabilitatea, omogenita tea, periodicitatea și interde-
pendența termenilor prezenta ți.
Variabilitatea termenilor unei serii cronologice apare ca urmare a faptului c ă
fiecare termen se ob ține prin centralizarea unor date individuale diferite ca nivel de
dezvoltarei. Existen ța unor date individuale diferite se explic ă prin faptul c ă, în cadrul
fenomenelor sociale ac ționează, pe lâng ă cauzele esen țiale, determinante, și un num ăr
suficient de mare de cauze neesen țiale, unele cu caracter aleator al c ăror mod de asociere se
poate schimba de la o perioad ă la alta.
Este cunoscut faptul c ă, cu cât ac țiunea factorilor întâmpl ători este mai puternic ă,
cu atât varia ția în cadrul colectivit ății este mai mare, iar influen ța lor se imprim ă în mai mare
măsură asupra modului de manifestare a fenomenelor în fiecare etap ă.
În plus, la analiza seriilor dinamice trebuie avut în vedere și faptul c ă ele se
întocmesc pentru unit ăți complexe, la nivelul c ărora gradul de varia ție a indicatorilor este
mult mai mare decât la nivelul unit ăților simple, cuprinzând și variațiile de structur ă de la o
unitate de timp la alta.
Având în vedere aceast ă trăsătură, este necesar ca, analizând o serie cronologic ă, să
se măsoare atât gradul și forma de influen ță a factorilor esen țiali, care imprim ă fenomenelor
o anumită lege de dezvoltare exprimat ă ca tendin ță de lungă sau scurt ă durată, cât și gradul
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
312
312de abatere de la tendin ța general ă rezultată din influen ța factorilor neesen țiali, cu caracter
întâmplător.
Omogenitatea termenilor trebuie în țeleasă în sensul c ă în aceea și serie nu pot fi
înscrise decât fenomenele de acela și gen, care sunt rezultatul ac țiunii acelora și legi.
Aceasta impune ca, pentru fiecare cercetare în parte, s ă se verifice în ce m ăsură
datele sunt omogene între ele și, deci, se pot înscrie în aceea și serie statistic ă.
Pentru a asigura omogenitatea datelor statistice cuprinse într-o serie dinamic ă,
trebuie să se țină seama de rezolvarea unor probleme lega te atât de forma de exprimare, cât
și de conținutul indicatorilor. Astfel, ținând seama de primul aspect, va trebui s ă se aibă în
vedere ca indicatorii cuprin și în aceea și serie cronologic ă să fie exprima ți în acelea și unități
de măsură, iar pentru indicatorii calcula ți valoric s ă se țină seama și de modific ările de
prețuri intervenite de la o perioad ă la alta.
Fără îndoială însă, problema omogenit ății indicatorilor unei serii dinamice se
rezolvă numai în m ăsura în care se ține seama de cel de-al doilea aspect, respectiv se asigur ă
acestora un con ținut asem ănător. În practica statistic ă această problem ă se rezolv ă prin
compararea datelor ce urmeaz ă să se înscrie în aceea și serie, atât din punctul de vedere al
culegerii, cât și al prelucr ării informa ției statistice.
O altă trăsătură caracteristic ă a seriilor dinamice o constituie periodicitatea
termenilor din care este format ă seriaii. După cum se știe, fiecare fenomen este legat în mod
obiectiv de anumite condi ții specifice de timp și de spațiu.
Alegerea unit ății de timp la care se refer ă datele unei serii cronologice trebuie f ăcută în
raport cu scopul cercet ării, al conținutului și al posibilit ăților de măsurare a fiec ărui indicator. De
exemplu, produc ția industrial ă se poate urm ări atât în unit ăți de timp mai mici (ziua, decada, luna), cât
și în unități mai mari de timp (trimestrul, semestrul, anul), în timp ce produc ția agricolă totală nu se
poate urmări decât pe ani întregi (agricoli sau cale ndaristici). Pe elemente de calcul, produc ția agricolă
se poate urm ări și pe perioade mai scurte. Se pot întâlni, de asemenea, cazuri când unele caracteristici
sunt influen țate în varia ția lor de schimbarea anotimpurilor, cu alte cuvinte, apar fenomene cu caracter
sezonier (lunar sau trimestrial).
Această formă de manifestare a fenomenelor în timp necesit ă studierea
periodicit ății fenomenelor și alcătuirea seriilor dinamice în func ție de aceast ă particularitate.
În legătură cu caracteristica de timp, se pune nu numai problema alegerii unit ăților
de timp la care se refer ă fiecare indicator, ci și alegerea întregii etape pentru care se prezint ă
datele. Aceasta înseamn ă că, înainte de a trece la întocmirea seriei, s ă se facă o analiză a
condițiilor în care s-a dezvoltat fenomenul și care să permită cunoașterea etapei în cadrul
căreia se pot urm ări modific ările intervenite în evolu ția sa. În acest sens, deosebit de
important ă este alegerea primului an – anul de baz ă – deoarece m ărimea indicatorilor
obținuți din prelucrare va depinde tocm ai de nivelul acestui termen.
În cazul unei întreprinderi, este necesar s ă se analizeze seriile formate pe baza
anilor în care s-au produs modific ări în ceea ce prive ște structura organizatoric ă a procesului
de produc ție și a procesului de munc ă și, în func ție de aceast ă perioadă, să se interpreteze
dinamica diferi ților indicatori.
Interdependen ța termenilor unei serii cronologice apare ca urmare a respect ării
principiului unit ății de timp și spațiu: indicatorii prezenta ți sunt valori succesive ale
acelorași fenomene înregistrate la nivelul aceleia și unități teritoriale sau administrativeiii.
Aceasta face ca valoarea fiec ărui indicator s ă depindă într-o oarecare m ăsură de valoarea
indicatorului precedent, reflectând faptul c ă fenomenele sociale și economice sunt rezultatul
unor legi obiective, ce se manifest ă sub form ă de tendin ță și care poate fi urm ărită pe o
perioadă mare de timp.
De aceea, în cazul seriilor cronologice – dat ă fiind interdependen ța dintre termeni – se
pune problema cunoa șterii liniei (curbei) de tendin ță specifică fiecărei etape de dezvoltare și care,
în sens statistic, exprim ă într-o form ă cantitativă însăși acțiunea legii care le determin ă.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
313
313 Luând în considerare to ate aceste particularit ăți, analiza statistic ă a seriilor
cronologice trebuie s ă se bazeze pe un sistem de indicatori care s ă caracterizeze multiplele
relații cantitative din interiorul seriei și pe toată perioada la care se refer ă datele.
2. Tipologia seriilor cronologice
În prezentarea dinamic ă a fenomenelor se pot întâlni mai multe feluri de serii
cronologice. Clasificarea seriilo r cronologice se face în func ție de modul de exprimare a
indicatorilor și după modul de exprimare a tim pului la care se refer ă datele.
În funcție de modul de exprimare a i ndicatorilor din care este format ă seria, seriile
cronologice pot fi:
• serii cronologice formate din indicatori absolu ți;
• serii cronologice formate din indicatori relativi;
• serii cronologice formate din indicatori medii.
Seriile cronologice formate din indicatori absolu ți reprezint ă forma de baz ă a
seriilor cronologice. Pe baza datelor unei ser ii cronologice formate din indicatori absolu ți se
pot obține indicatorii generalizatori pe întreaga perioad ăiv. Aceste serii statistice se ob țin prin
operația de centralizare a datelor statistice pentru fiecare unitate de timp.
Seriile cronologice formate din indicatori relativi constituie un mijloc de
reprezentare a unor m ărimi derivate, calculate fie sub form ă de mărimi relative de dinamic ă,
fie sub form ă de mărimi relative de coordonare, fie sub form ă de mărimi relative de
structură sau de intensitate. Acestea se pot exprima fie în unit ăți de măsură concrete, fie prin
numere abstracte, de regul ă, sub form ă de procente. Indiferent de forma de exprimare a
indicatorilor din care este format ă seria, în cazul m ărimilor relative este obligatoriu ca în
titlul sau în afara tabelului s ă se specifice care este baza de raportare, pentru ca interpretarea
datelor să fie făcută corect. De exemplu, dac ă sunt mărimi relative de dinamic ă trebuie
specificat ce perioad ă se consider ă ca bază de raportare sau, dac ă sunt mărimi de structur ă,
care este volumul colectivit ății față de care s-au ob ținut greut ățile specifice prezentate.
Seriile cronologice formate din m ărimi medii se folosesc ca mijloc de prezentare a
evoluției unor caracteristici calitative ce apar sub form ă de categorii medii: productivitatea
muncii, randamentul mediu; reco lta medie la hectar; salariul mediu etc. De asemenea, se
folosesc astfel de serii și pentru unele caracteristici cantitative atunci când ele trebuie incluse
în analiza unor fenomene ce se produc în cad rul unui interval de timp, ca de exemplu:
valoarea medie anual ă a capitalului social; num ărul mediu al personalului etc. Caracteristic
pentru aceste serii este faptul c ă ele se pot supune în continuare unei prelucr ări statistice, în
vederea ob ținerii și a altor indicatori deriva ți, care să permită caracterizarea formei lor de
evoluție, la fel ca și cele formate din indicatorii absolu ți.
Seriile cronologice se mai pot clasifica în func ție de timpul la care se refer ă datelev:
• serii cronologice de intervale (perioade) de timp denumite și serii cronologice de
fluxuri;
• serii cronologice de momente, denumite și serii de stoc.
Seriile cronologice de intervale (perioade de timp sau de fluxuri) sunt seriile
statistice în care fiecare indicator reprezint ă rezultatul unui proces social-economic pe
fiecare perioad ă de timp folosit ă în prezentarea datelorvi.
Astfel de serii se pot întâlni în prezentarea evolu ției produc ției și circulației de
mărfuri, a m ărimii investi țiilor, a num ărului de c ălători transporta ți cu mijloace de transport
în comun, date cu privire la mi șcarea natural ă a popula ției etc. Ele se întocmesc pentru
indicatorii însumabili pe o anumit ă perioadă de timp care determin ă periodicitatea cu care se
prezintă termenii seriei. Termenii seriei de intervale pot fi cumula ți obținându-se un indicator
totalizator pe întreaga serie. De asemenea, și periodicitatea înscrierii termenilor unei serii de
intervale se poate modifica. De exemplu, prez entând datele pe trimes trele anului pe un num ăr
de cinci ani, cumulând câte patru term eni de la o periodicitate trimestrial ă, se trece la o
periodicita te anuală, reducând num ărul termenilor, de la 20 în prim a serie, la 5 în cea de a doua.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
314
314Seriile cronologice (dinamice) de momente sau de stocuri sunt acelea în care fiecare
indicator caracterizeaz ă mărimea la care a ajuns caracteristica urm ărită sau volumul colectivit ății în
momentul de calcul; de exemplu, puterea instalat ă, exprimat ă în mii kW, la sfâr șitul fiecărui an.
Aceste serii se întocmesc pentru variabile statistice însumabile în orice moment. De aceea se pot întâlni serii de momente cu intervale egale sau neegale între termenii prezenta ți.
Pentru seria de momente este caracteristic faptul c ă termenii ei nu se pot cumula în
vederea ob ținerii unui indicator statistic totalizator pe întreaga perioad ă, ca în cazul seriilor
de intervale, deoarece ele pot cuprinde înregistr ări repetate. Caracterizarea nivelului atins pe
întreaga perioad ă nu se poate face, în acest caz, decât pe baza unui indicator mediu.
Scopul analizei datelor unei serii cronologi ce poate fi acela de a caracteriza modul
de dezvoltare a fenomenelor sociale și economice pe o perioad ă expirată, în vederea
extrapolării datelor statistice pentru fundam entarea diferitelor calcule de prognoz ă. Pentru
realizarea acestui scop este necesar s ă se rezolve urm ătoarele probleme cu ajutorul c ărora se
poate interpreta statistic dinamica fenomenelor
vii:
• elaborarea seriei cronologice;
• prelucrarea datelor unei serii cronologice, în vederea ob ținerii sistemului de
indicatori statistici, sub form ă de mărimi absolute, relative sau medii, care
caracterizeaz ă în ansamblu seria sau rela țiile din interiorul ei;
• determinarea tendin ței de lung ă și scurtă durată, ce se ob ține prin aplicarea
procedeelor de ajustare a termenilor unei serii cronologice în func ție de timp;
• determinarea ciclicit ății evoluției fenomenului;
• determinarea gradului de influen ță a valului sezonier pentru cazul în care
fenomenele supuse analizei statistice sunt afectate de schimbarea anotimpurilor;
• determinarea valorilor probabile pentru etapa ce urmeaz ă, prin extrapolarea
seriilor de date statistice care au fost supuse prelucr ării.
Sintetic, analiza unei serii cronologice este prezentat ă în diagrama urm ătoare:
Elaborarea seriilor cronologice reprezentarea grafic ă a seriilor
cronologice
Prelucrarea statistic ă a seriilor
cronologice
– Creșteri (descre șteri) cu baz ă
fixă și cu bază în lanț
– Indici de dinamic ă cu bază fixă
și cu bază în lanț
– Ritmuri de dinamic ă cu bază
fixă și cu bază în lanț
– Valoarea absolut ă a unui procent
de creștere (descre ștere)
– Valoarea medie a seriei
– Valoarea medie a indicelui și
ritmului mediu de dinamic ă
– Indicatori de varia ție și
asimetrie Ajustarea seriilor
cronologice prin:
– sporul mediu
– indicele mediu – metoda celor mai
mici pătrate
– verificarea semni-
ficației ecua țiilor
de ajustare Calculul sezonalit ății
– indici de sezonali-
tate fără eliminarea
tendinței de lung ă
durată
– indici de sezonali-
tate cu eliminarea
tendinței de lung ă
durată
Fundamentarea statistic ă a calculelor de prognoz ă
– cu păstrarea aceleia și forme și a acelora și relații cantitative
– cu păstrarea formei și modificarea rela țiilor cantitative
– prin folosirea corela ției dintre seriile cronologice paralele interdependente
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
315
315 LUAREA DECIZIILOR ȘI SFERELE DE INFLUEN ȚĂ
ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă
Andrei HREBENCIUC
Preparator universitar doctorand
Academia de Studii Economice, Bucuresti
Rezumat. Romania se transform ă rapid, dup ă 18 ani de la revolu ție suntem parte
integrantă din Nato și Uniunea European ă, dar suntem noi capabili s ă folosim integrarea
ca un pas înainte sau vom deveni doar un probl ematic membru din est al sistemului?
Construcția european ă are niște reguli si linii directive, dar apoi fiecare țara iși
dezvolta propriul drum sper succes. Ca s ă poți caștiga sau profita de pe urma cre șterii
economice cineva trebuie sa și piardă. „Ce facem in via ța se transpune in eternitate” ; este
opțiunea noastr ă sa devenim ‘noua Irlanda’ a sistemul ui sau doar o externalitate negativ ă a
Uniunii Europene ca Portugalia .
Voi sublinia cateva concep te pentru a inclina balan ța integrarii catre succes in a șa
fel incat Romania sa devin ă un exemplu pozitiv pentru membrii ce vor urma.
Cuvinte-cheie :Uniunea European ă; draftul constitu ției; procesul decizional;
competen țe; lobby european
Admiterea Romaniei si Bugariei in 2007 a venit intr-un moment dificil al proiectului
european. Dupa 50 de ani, Uniunea European ă se confrunt ă cu trei mari probleme:
1. Draftul constitu ției – după abordarea negativ ă a constitu ției de către cetațenii
din Olanda și Franța, proiectul are o problem ă de identitate. Scopul primar al
UE este s ă imbunătățească instituțiile si să clarifice procesul decizional. În
acest moment sistemul nu este perceput ca fiind aproape de ceta țeni, europenii
nefiind convin și ca proiectul le va aduce un plus de bun ăstare. Pentru a fi
funcțional, un nou tratat trebuie sa fie agr eat si ratificat în unanimitate de catre
toți cei 27 de membrii.Ultimul tratat UE a fost în cele din urm ă agreat la
conferința de la Lisabona din octombrie 2007 dup ă lungi discu ții intre membrii
Tratatul creeaz ă un post de pre ședinte permanent al Consiliului European ales
de către șefii guvernelor pe o perioad ă de 2 ani și jumătate și un post de
ministru de externe. Ministrul de exte rne va trebui sa lucreze atât pentru
guverne cat și pentru Comisia European ă, va avea independen ța politică si
propria agend ă diplomatic ă. Structura Comisiei Europene se va reduce,
membrii i și vor pierde dreptul de a trimite , fiecare, un comisar la Bruxelles.
Parlamentele na ționale vor avea dreptul s ă protesteze dac ă vor considera c ă o
lege propus ă de UE nu este util ă planurilor lor viitoare.
2. Nemulțumirea popular ă legată de proiect – Delors observa c ă nu exist ă
unitate între membri, liderii europeni i și alocă timpul atacand Bruxelles-ul
pentru a explica anumite dificult ăți interne, dar în acela și timp iși atribuie
merite pentru tot ce se realizeaz ă bun la Bruxelles. Pu țini lideri laud ă realizările
sistemului. Nu ar trebui sa uit ăm ca UE a creat 12 milioane de locuri de munc ă
în ultimii 8 ani si rata șomajului a sc ăzut la 7.5%. Totu și sondajele arat ă o mare
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
316
316nemulțumire vizavi de Uniune si o opozi ție puternic ă în cazul unei eventuale
extinderi. În noile tari membre, oamenii au o percep ție mai cald ă asupra
Uniunii dar chiar și în aceste țări nu este dificil s ă descoperi eurosceptici.
3. Creștere economic ă scăzută – este evident c ă UE nu poate sus ține creșterea
economic ă din anii ‘60, o perioad ă în care existau o serie de factori favorabili
(Reconstruc ția dupa război a accelerat cre șterea economic ă , mișcarea forței de
muncă din agricultur ă către industrie a crescut productivitatea respectiv PIB-ul
și în acela și timp un num ăr mare de femei au intrat pe pia ța forței de munc ă).In
zilele noastre Germania inca se afla intr-un proces de redresare, Fran ța se
chinuie sa- și modernizeze economia iar noii membri încearc ă să se adapteze
cerințelor din Uniune. PIB/locuitor în Uniunea European ă este cu 30% mai mic
ca cel din SUA și diferența se mare ște: OECD dezv ăluie ca trendul de cre ștere /
loc este de 1,5% pe an, comparat cu 2% în SUA . Pe de o parte, percep ția că
Europa a încetinit procesul de catching-up fa ța de America este adev ărat.
Raspunsul Europei în redresarea situa ției a venit pe dou ă paliere :
• crearea Euro ( 1999) si Age nda Lisabona (2000) cu țelul ambi țios „cea mai
competitiv ă și dinamic ă economie bazat ă pe cunoa ștere”
Există o dezbatere intens ă în Uniunea European ă referitoare la crearea euro și
efectele ei asupra sistemului. Unii consider ă decizia ca un pas înainte in vederea unei
integrari mai profunde a sistemului, OECD recunoscand c ă euro a accelerat comer țul intra-
european cu un procent variind între 5%-15%. Euro s-a men ținut ca un rival competitiv al
dolarului, în momentul de fa ță inregistrandu-se 25% din rezervele lumii in euro. Dar
impactul a fost limitat din cauza e șecului membrilor de a se liberaliza suficient. Pactul de
Stabilitate și Creștere a stabilit limite rigide deficitelor bugetare, în acela și timp amenin țand
cu sancțiuni în cazul în care aceste limite nu sunt respectate. În ultimul timp pactul a
devenit mai flexibil, din ce în ce mai multe țari au depa șit deficitul bugetar for țandu-l pe
comisarul european, Almunia, s ă recunoasc ă faptul că „acum este suficient de flexibil pe
termen lung pentru acei membrii care au nevoie de consolidare fiscal ă”.
Poate un stat împiedica planurile Uniunii Europene?
Mulți dintre noi i și imagineaz ă Uniunea European ă ca un profet în țelept, atot știutor,
dar ar trebui s ă realizăm ca acest profet are limitele lui. Pentru a razbate în acest sistem,
fiecare membru trebuie sa fie capabil s ă creeze propriul plan strategic .
În istorie au existat situa ții în care țările au impus si for țat comportamentul Uniunii.
Danemarca a aderat la proiect în 1973, dar parlamentul na țional a fost foarte îngrijorat de
viitorul sistemului european. Pentru a înlatura dubiile, s-a creat o comisie parlamentar ă care
să negocieze cu guvernul deciziile privitoare la Uniunea European ă. Această decizie, a
transformat un presupus guvern slab pe plan intern, într-un negociator extrem de dur la
Bruxelles.Guvernul danez i nvoca la fiecare negociere c ă presiunea parlamentului na țional
este foarte ridicat ă si dezbaterea public ă internă foarte intens ă în problemele legate de
Uniunea European ă.
Dar acest exemplu nu a fost urmat de al ți membrii, existand multe țari în care
Parlamentul a e șuat în a ca știga credibilitate public ă, sondajele relevand ca mul ți cetațeni
nici macar nu cunosc numele propriilor reprezentan ți in Parlamentul European .
Spania și Irlanda au amenin țat cu blocarea valului de aderare din 2004, deoarece,
odată cu integrarea a 10 membrii relativi s ăraci, regiunile lor nu mai erau eligibile s ă
primească fonduri regionale. A șa cum putem observa, o pozi ție puternic ă din partea
administra ției naționale, impreuna cu un lobby ef icient la Bruxelles, poate s ă producă
efecte pozitive.
În zilele noastre, avem exemplul Fran ței si Germaniei, care se opun unei continuari
a liberaliz ării pieței de energie. Politica Fran ței privind energia este diametral opus ă de
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
317
317 planul Comisiei de a face pia ța energetic ă mai competitiv ă. Andris Piebalgs, comisarul pe
energie al Uniunii Europene, a concluzionat ca fimele mari integrate vertical ca EDF și GDF
reprezentand Fran ța și E.ON și RWE reprezentand Germania sunt principalul motiv pentru care
piața energetic ă din Europa este disfunc țională. Intr-un raspuns referitor la aceast ă situație,
ministrul francez al afacerilor europene, Jean Pierre Jouyet, declara: “Ceea ce e important este ca
Europa să-și apere proprile interese, nefiind nici pe departe o chestiune de protec ționism”. El
consideră ca separarea produc ției de energie, de distribu ție, idee sus ținută de comsiarul european
pe energie, ar sl ăbi competivitatea operatorilor fara a garanta pre țuri mai mici pentru consuamtori
(Jouyet a vorbit la Parlamentul European la cateva zile dup ă anunțarea fuziunii dintre GDF și
SUEZ, dou ă companii franceze de utilita ți care împreun ă vor deveni a 3-a firma din lume pe acest
segment). Este evident c ă Franța și Germania vor s ă creeze colo și integrați vertical pentru a
concura cu Gazprom si al ți producatori.
Ca o concluzie, cuvintele lui relev ă poziția Franței referitor la aceast ă problemă și
pune capăt speranțelor că guvernul francez ar putea ceda intr-o eventual ă dezbatere asupra
planului comisiei europe ne de reformare a pie ței energiei.
Legat de sectorul energiei, exist ă o altă mare controvers ă si anume faptul ca,
Polonia blochez ă de ceva timp Uniunea European ă din cauza conflictului ei cu Rusia. Pentru
a putea negocia, cu țari externe sistemului, diferite aspecte strategice, UE trebuie s ă
întocmeasc ă un document intern semnat de fiecare membru. Polonia a refuzat sa semneze
acest document deoarece Rusia a blocat expor turile de produse alimentare, motivand c ă
produsele poloneze nu respect ă standardele de igien ă rusești. În orice caz, viitorul suna
încurajator, coali ția condus ă de Tusk a ca știgat alegerile parlamenta re din Polonia, oferindu-
ne dreptul s ă sperăm că politica extern ă a acestui membru se va schimba .
Poate Uniunea European ă salva o țara de realitatea intern ă?
Extinderea este un proces cu o puternic ă imagine negativ ă, aproape 2/3 din francezi
și germani și aproximativ jumatate din italieni au o opinie proast ă referitor la ea. Dup ă
ianuarie 2007, marea problem ă legată de Romania si Bulgaria o reprezinta implementarea
deciziile europene.
Ambele țări au probleme cu Justi ția și birocrația instituțională și sunt considerate
relativ sărace, cu venituri aproapiindu-se de 1/3 din media UE, mai pu țin decat fiecare din
cele 8 tari ex-comuniste care au aderat in mai 2004.
PIB/loc in 2005, EU25=100
0 2 04 06 08 0 1 0 0 1 2 0EU25BulgariaRomania
Surse: Eurostat; Europ ean Commission
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
318
318Diferența majoră dintre ele, este c ă Romania are un curs de schimb flotant, în timp
ce în Bulgaria moneda este legat ă de euro. Ambele țari înregistreaz ă deficite de cont curent,
Bulgaria 13.5% în 2006, Romania 10,3% și o inflație continu ă, ceea ce înseamn ă că
adoptarea monedei euro este la cel pu țin un deceniu dep ărtare.
În primul rand, în ambele țari e pregnant ă ideea ca Uniunea European ă este o
sperietoare care penalizeaz ă fiecare gre șeală prin impunerea de sanc țiuni, dar aplicarea
sancțiunilor era mult mai facil ă înaintea întrarii în Uniunea European ă. După cum știm un
membru nu poate fi exclus din Uniune , singura posibilitate existent ă este aceea de a-i fi
suspendat dreptul de vot pentru o perioad ă de timp (Austria- Heider 2000).
Fiecare stat trebuie s ă creeze un plan multi-anual pentru a accesa bani europeni,
trebuie să-și creeze o c ărare proprie c ătre succes. A șa cum Irlanda a dovedit, pentru a avea
succes în procesul de catching-up trebuie s ă-ți reformezi institu țiile, să creezi un mediu de
afaceri reglementat și să-ți maximizezi avantajele.
Romania a implementat cota unic ă pentru a atrage investi țiile străine directe, pentru
a încuraja crearea de noi firme și a reduce economia subteran ă. În Uniune, au existat o
mulțime de discu ții referitoare la implementarea cotei unice de impozitare, Germania a
suferit din cauza delocalizarii marilor companii în Slovacia, dar în acela și timp membrii nu
au fost dispu și sa renun țe la propria politica fiscal ă. În zona euro, politica fiscal ă este unul
din puținele instrumente controlate de guvern, iar deciziile și politicile monetare sunt
implementate de c ătre Banca Central European ă.
Într-un sistem interdependent financiar, politica fiscal ă poate proteja statele de
șocuri asimetrice (imagina ți-vă ce s-ar întampla daca BCE ar cre ște rata dobanzii pentru a
calma economia, iar Romania s-ar afla într-o period ă de recesiune, lucru care ar necesita rate
mici ale dobanzii pentru a stimula investi țiile). La fel ca fiecare economie dezvoltat ă, trebuie
să creem o multitudine de situa ții win-win, astfel Romania accelerand procesul de catching-
up, atragand investi ții europene directe si fonduri regiona le, iar Uniunea va profita de pe
urma unei noi pie țe romanești dezvoltate.
Ca țara, cred ca de ținem cateva avantaje competitive care ne-ar putea ajuta în a ne
defini ca un membru respectabil și integru al proiectului:
• Agricultura – Romania ar trebui sa fie foarte sensibil ă și interesat ă de
dezbaterile referitoare la acest sector din economie. În primul rand ar trebui sa
știm că fondurile destinate agriculturii reprezint ă 50% din bugetul Uniunii
Europene. Este un lucru cel pu țin interesant, deoarece mul ți membrii nici m ăcar
nu au un sector agricol bine dezvoltat. Dar acum, odat ă cu integrarea Poloniei
(2004) și Romaniei (2007), cateva economii dezvoltate care absorbeau sume mari
din sistem în trecut, pr ofitand de pe urma actualei distributii, ca Fran ța, realizeaz ă
că planul de distribuire actual al fondurilo r nu va mai continua sa le fie favorabil
economiilor lor. În concluzie, au început sa fac ă lobby la Bruxelles și au propus
noi metode de distribu ție a fondurilor, considerand mult mai potrivit s ă se
transfere fondurile c ătre membrii, iar apoi printr-o abordare na țională, acestea s ă
ajungă la fermieri. Romania ar trebui s ă adopte o pozi ție foarte puternic ă privitor
la această chestiune la Bruxelles. Începand de anul viitor, fermierii vor primi
doar 30% din valoarea subven ților primite de fermierii din alte state, procentul
urmand s ă crească pană în 2016. Uniunea a motivat decizia, subliniind c ă o
valoare egal ă de subven ții nu ar încuraja Romania și Bulgaria s ă-și restructureze
sistemul agricol. Elaborarea unui nou plan referitor la acest domeniu este absolut
necesara. Fondurile transferat e de guvern nu ar trebui s ă fie ciclice, influen țate de
interese prezente (de exemplu campanii electorale), ar trebui sa țintească un plan
real care s ă implice dezvoltarea sistemului. Far ă a dezvolta un plan, pia ța va fi
invadată de bunuri importate creand un deficit comercial și mai mare.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
319
319 Fonduri europene (mld euro)
0.441.150.510.25.696.11
01234567RomaniaPoloniaUngariaBulgariaGermaniaFranta
Suma de bani primit ă de fermieri în mld.euro
Nivelul subven ților
14225345512
0 1 02 03 04 05 06 0Statele UniteCanadaAustraliaUniunea EuropeanaJaponiaRomania
%
Procentajul primit din valoarea total ă a produc ției
• Strategia biodisel – toata lumea cunoa ște discuțiile legate de acest subiect în
lume. Cateva voci consider ă biodiselul o tehnologie de viitor, altele consider ă
ca dezvolatarea acestui sistem va conduce la preturi mai mari la alimente f ăra a
rezolva problema energiei. În orice caz, consider c ă Romania ar trebui sa fie
interesată în crearea unui plan func țional în acest domeniu deoarece pu ține țări
sunt capabile sau interesate de acest subiect. Incepand primii, s-ar crea un
avantaj competitiv care ar putea aduce ca știguri viitoare Romaniei, ca membru.
Dezvoltarea unor proiecte profesioniste si prezentarea lor la Bruxelles ar cre ște
apetitul Uniunii vizavi de acest subiect. Sunt nenum ărate terenuri agricole
libere care ar putea fi folosite intr-o strategie na țională legată de biodisel.
Crearea de noi unit ăți de produc ție in acest domeniu ar ataca o alt ă problema
sensibilă – poluarea. Restructurand politica energetic ă prin producerea de
energie în unita ți biodisel în dauna carbunelui sau petrolului ar reprezenta o
viziune bun ă pentru viitor.
• Crearea unei agen ții europene – De-a lungul anilor fiecare membru a înfiin țat
o agenție european ă (Italia- securitate alimentar ă, Irlanda – protec ția muncii și
inspecție veterinar ă, Spania – marci si patente ). Crearea unei agen ții într-o țară
oferă avantaje competitive într-un domeniu în dauna celorlalti membrii.
Managementul eficient al pr oiectului ar putea crea o nou ă abordare favorabil ă
în acel segment la Bruxellex și ar putea schimba perceptia public ă.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
320
320• Costuri de produc ție reduse – Ar trebui sa fim con știenți că Romania de ține
costuri de produc ție mult mai reduse fa ță de alți membrii mai dezvolta ți. Chiar dac ă
integrarea a produs un val de emigra ție către țări ca Italia sau Spania, ar trebui înc ă
sa fim capabili s ă profităm de aceast ă situație. Cota unic ă combinat ă cu costuri de
producție reduse (utilit ăți și forță de muncă) face din Romania o bun ă oportunitate
pentru marile companii. Dar guvernul trebuie s ă creeze un mediu de afaceri stabil si
sigur, să elimine e șecurile pie ței și să dobandeasc ă imaginea pozitiv ă printr-o
politica extern ă eficientă. Deasemenea ar trebui s ă fim conștienți ca Romania de ține
o forța de munc ă bine instruit ă in domenii ca tehnologie și industrie. Toate aceste
lucruri trebuie speculate de administra ția publică pentru a forma un nou membru
dezvoltat si o nou ă forță în Uniune.
• Crearea unei pie țe dezvoltate – Delgadot relev ă în studiul s ău că 86% din
veniturile consumatorilor implic ă produse și servicii interne și doar 14%
produse și servicii externe. Studiul a fost efectuat pentru membrii din centrul
Europei excluzand Romania și Bulgaria, a șa că cifrele s-ar putea s ă nu fie
întocmai exacte. Dar chiar și așa, ar trebui s ă realizăm că o mare parte din
creșterea economic ă se datoreaz ă pieței naționale și abordarii interne asupra
pieței. Serviciile sunt un domeniu care nu implic ă export, fiind totodata în
conexiune cu administra țiile publice si mediul de afaceri na țional. Este aproape
evident c ă marile companii de telecomunica ții vor veni în continuare în
Romania în timp ce companiile na ționale vor rezista foarte greu pe pia ță. Ce
doresc aici s ă subliniez este faptul c ă sectorul serviciilor în fiecare stat depinde
direct de politica guvernului. Controversa la nivelul Uniunii Europene este c ă
piața serviciilor nu este eficient proiectat ă și companiile de stat înc ă detin
poziții puternice, foarte greu de contracarat.
Luarea deciziilor si competen țele la nivelul Uniunii Europene
UE nu și-a început via ța ca o uniune federal ă, iar în viziunea multor anali ști, nu
reprezintă în zilele noastre o federa ție dezvoltat ă. Chiar și așa, federalismul i-a motivat pe
creatorii sistemului, care for țați însă de puternica rezisten ță a guvernelor na ționale și-au
schimbat abordarea asupra proiectului.Viziunea tradi țională federalist ă s-a modificat într-o
abordare mai sectorial ă și incremental ă.
Problema cea mai delicat ă care implic ă Uniunea și viziunea federalist ă, este
distribuția puterilor in sistem. Scopul prim ordial al proiectului este s ă creeze o combina ție
puternică între politica monetar ă și politica fiscal ă, care sa poat ă depași încet șocurile
asimetrice prin politica fiscal ă și să încurajeze expanisiunea afacerilor și piața unică, cu
ajutorul politicii monetare.
Observăm adesea, cicluri federaliste în care guvernele federale centralizeaz ă
puterea și decizia, urmate periodic de intervale, în care statele caut ă să contrabalanseze și să
aducă puterea înapoi statelor (Wallace, Wallace 2004) :
• Inițiative de centralizare (anii fondatori din anii ‘50, procesul integrativ
din 1980)
• Inițiative de descentralizare (rezisten ța Gaullist ă din anii ‘60 si perioada
post-Maastricht din anii ‘90)
Majoritatea sistemelor federale se implic ă în transferuri fiscale evidente între
granițele statelor, în timp ce bugetul UE reprezint ă o infimă parte de 1,27% din PIB-ul UE,
axandu-se predominant pe agricultur ă și fonduri de coeziune. Aceast ă situație crează o
poziție neplacut ă Uniunii, deoarece aceasta nu se poate implica in sisteme redistributive
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
321
321 dezvoltate și stabilizare macroeconomic ă. Așa cum se poate anticipa, sistemul de coordonare
dintre membrii și Uniune trebuie s ă funcționeze eficient pentru a fi men ținută stabilitatea.
Producția Uniunii este influen țată de doi factori:
• Factori ai cererii – crearea unei pie țe unice a pus presiune pe membrii,
adoptarea normelor europene comune și armonizate a avut scopul de a înlatura
barierele comerciale și de a asigura libera circula ție a bunurilor, serviciilor,
capitalurilor și forței de munc ă..
• Factori ai ofertei – Comisia European ă joacă un rol vital în implementarea
legislației și încurajarea produc ătorilor. Dezbaterile privitoare la domeniile
monopolizate de stat și piețele influen țate de companiile foarte mari sunt înc ă
foarte prezente.
Cele doua variabile trebui esc combinate pentru a atinge un echilibru în pia ță. Piața
unică este unul dintre aspectele care influn țează viața Uniunii Europene, în timp ce
conceptul coordonarii dezvolt ă proiectul european. Dar legat de proiect se ridic ă o serie de
întrebări: Care este cea mai bun ă metodă care să asigure coordonarea? Ce serie de legi este
necesară pentru a optimiza procesul? Ar trebui men ținută strategia de “legare a mainii”
autorităților? Cum am putea absorbi șocurile asimetrice si simetrice?
Dup ă toate dezbaterile și discuțiile privitoare la coordonare, competen țele
sistemului au fost împar țite in dou ă categorii:
• Competen țe exclusive – In acest caz , Uniunea poate crea și adopta legi și
regulamente. Statele au „mainile legate” in aceste situa ții, sunt obligate s ă
implemeteze și să respecte deciziile UE. Exist ă o serie de domenii care intr ă
sub competen ța exclusiv ă a Uniunii:
1. politica monetar ă pentru membrii care au adoptat euro
2. politica comercial ă comună
3. conservarea resurselor biologi ce parte din politica de pescuit
4. uniunea vamal ă
• Competen țe comune – Uniunea European ă lucrează alaturi de membrii pentru
a crea un set de reguli func ționale. Membrii î și pot exercita competen țele dacă
Uniunea decide s ă refuze prerogativele legate de acel subiect. Competen țele
sunt aplicabile unui set de sectoare:
1. Piata unic ă
2. Justiție si securitate intern ă
3. Politica agricol ă
4. Transport
5. Politica energetic ă
6. Coeziune social ă
Libera circula ție a forței de munc ă reprezint ă un domeniu sensibil. Uniunea
încearcă să orienteze politicile prin linii directive. Întrebarea care se ridic ă este, de ce statele
dezvoltate nu se opun infuziei de for ța de munc ă nouă, dinspre membrii mai saraci?
Statele dezvoltate realizeaz ă că creșterea economic ă poate fi sus ținută cu infuzii
periodice de capital sau for ța de munc ă, deci dintr-un unghi critic ă migrația forței de munc ă,
iar din celalat profit ă de ea. A șa cum putem sublinia, procentu l mic de fonduri cheltuit cu
dezvoltarea din bugetul European relev ă un fapt îngrijor ător: strategia Lisabona din 2000 nu
a fost respectat ă și Uniunea a e șuat în a atrage sume mari de bani în domenii legate de
cercetare si dezvoltare.
Studiul încearc ă să evidențieze cateva aspecte ale Uniunii Europene și să elimine
cateva preconcep ții cum că Uniunea ar fi un st ăpan rău care iși domină servitorii mai
nevoiași sau unul bun care aduce boga ție fară nici un sacrificiu. Abordarea na țională a
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
322
322fiecarui membru este in ultim ă instanță decisivă, suntem integra ți într-un joc cu reguli
precise în care atuurile noastre pot schimba rezultatul într-o victorie sau o înfrangere.
Bibliografie
Allsopp Christopher, The future of Macroeconomic Policy in the European Union, February
2002
Capital ,Încă opt ani de secet ă de subven ții pentru agricultur ă, noiembrie 2007
Comisia Europeana ( 2004) . Realisons Lisbonne. Reformes pour une Union elargie, rapport
de la Comission au Conseil europeen de printemps
The Economist , The world in 2007 , 21st edition
The Economis , We’re off on a European odyssey , september 2006
Dinu M., Socol C., Marinas M . Economie European ă.O prezentare sinoptica, Editura
Economic ă, București 2004
Dinu M., Socol Cristian, Niculescu Aura; Fundamentarea si coordonarea politicilor
economice în Uniunea European ă – Editura Economic ă, București, 2006
Moussis Nicholas; Access to European Union- laws, economics, policies ; European Study
Service 15th edition 2006
Hugo Zsolt de Souza, The future of the stability and Growth Pact as a tool for Economic
Policy co-ordination, Policy Papers no 9, April 2004
Wallace H, Wallace W . Procesul politic in Uniunea European ă, Editura Arc, Chi șinău,
2004
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
323
323 O COMPARA ȚIE ÎNTRE CALIBRARE
ȘI ABORDAREA BAYESIAN Ă APLICAT Ă
PE MODELUL CICLURILOR REALE
Petre CARAIANI
Doctorand
Institutul de Prognoz ă Economic ă,
Academia Român ă
Rezumat. În acest studiu compar dou ă metode de estimare a modelelor structurale.
Modelul folosit în partea aplicativ ă este cel al ciclurilor reale. Modelul este estimat si
calibrat pentru economia României folosind date trimestriale. Compar apoi rezultatele
estimărilor în func ție de momentele de ordinul doi.
Cuvinte-cheie: metode de estimare, metode bayesiene, cicluri economice.
Clasificare REL: 8H, 10G.
Modelul ciclurilor reale (RBC, de aici înainte) care î și are originea în contribu ția lui
Kydland și Prescott (Kydland și Prescott 1982), este unul din modelele macroeconomice
moderne fundamentale. El a servit și servește în continuare la construirea macromodelelor
mari folosite atât în activitatea de analiz ă cât și în cea de prognoz ă.
În acest articol compar dou ă metode de estimare a modelelor RBC și anume
calibrarea, respectiv estimarea bayesian ă. Discut apoi performan ța fiecărui tip de metod ă pe
un model standard al ciclurilor reale, aplicat pe datele din România.
În continuare, în prima sec țiune, prezint cele dou ă tehnici de estimare. În a doua
secțiune prezint modelul ciclurilor reale folosit în partea aplicativ ă. Discut apoi în sec țiunea
a treia aplicarea acestor dou ă metode, iar în ultima sec țiune, a patra, extrag concluziile și
implicațiile acestui articol.
1. Metode de estimare a modelelor dinamice structurale
1.2. Calibrarea
Calibrarea ca metod ă a fost propus ă pentru prima dat ă de Kydland și Prescott
(Kydland și Prescott, 1982). Mai întâi de toate, trebuie spus c ă metoda calibr ării este
distinctă de econometrie în general, a șa cum s-a dezvoltat urmând programului propus de
Haavelmo (Haavelmo, 1944). Calibrarea a ap ărut în contextul `70, în care abordarea
keynesian ă bazată pe sistemele de ecua ții simultane nu a reu șit să prezică fenomenul
stagflației, ca și datorita criticii lui Lucas (Lucas, 1976) cu privire la politicile economice
bazate pe sistemele de ecua ții simultane.
După Kydland și Prescott, calibrarea ar avea or iginea în paradigma econometric ă
propusă de Frisch (Frisch, 1933), care vedea econometria ca o sintez ă între teoria economica
cantitativă și observa ția statistic ă. Cei doi au argumentat în favoarea unei abord ări
cantitative care nu implic ă fundamente probabilistice.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
324
324Calibrarea propriu-zise const ă în setarea valorilor parametrilor fie pe baza unor
estimări anterioare, fie a unor studii microeconomi ce, fie a comportament ului variabilelor pe
termen lung adic ă în funcțiile de așa numitele propor ții importante (cum ar fi stocul de
capital per produc ție).
Deși a fost, la momentul introducerii ei, o modalitate nou ă și inovativ ă de testare a
modelelor macroeconometrice, calibrarea r ămâne în momentul de fa ță mai degrab ă un
exercițiu preliminar de testare ini țială a modelelor.
DeJong și Dave (DeJong și Dave, 2007) arat ă că prima critic ă a calibrării se poate
regăsi chiar în Haavelmo (Haavelmo, 1944). Se poate afirma, spun ei, c ă în lipsa unei
metrice statistice de m ăsurare a calit ății reproducerii de model a datelor reale, nu se pot testa
modelele cu acurate țe.
O discuție semnificativ ă asupra calibr ării se găsește și în Hansen și Heckman (Hansen și
Heckman, 1996). Ei consider ă că nu există o diferență fundamental ă între estimare și calibrare. Ei
contestă și folosirea parametrilor rezulta ți din studiile microeconomice în modelare macroeco-
nomică, pe ideea c ă acest împrumut în macroeconomie nu este întotdeauna fezabil, mai ales
datorită incertitudinii asociate cu respectivele estim ări.
1.2. Tehnicile bayesiene
DeJong și Dave (DeJong și Dave, 2007: p. 219) subliniaz ă că abordarea bayesian ă
este deosebit de relevant ă pentru modelele structurale datorit ă existenței de informa ție
apriorică pentru aceast ă clasă de modele.
Deși atât metoda verosimilit ății maxime cât și abordarea bayesian ă se bazeaz ă pe
funcția de verosimilitate, abordarea bayesian ă se caracterizeaz ă prin faptul c ă parametrii
care urmeaz ă să fie estima ți sunt interpreta ți ca variabile aleatoare, vezi An și Schorfheide
(An și Schorfheide, 2007), Koop (Koop, 2003), c ărora li se asociaz ă o anumit ă incertitudine
probabilistic ă.
O altă caracteristic ă a abordării bayesiene este faptul c ă probabilitatea de distribu ție
este determinat ă dintr-o distribu ție aprioric ă.
Dacă θ este vectorul de parametri care urmeaz ă să fie estima ți, g(θ) distribuția aprioric ă,
f() informa ția din eșantion, atunci distribu ția posterioar ă se obține din regula lui Bayes:
()()
()()θθ
=θ gyfyf
yg ( 1 )
2. Un model al ciclurilor reale
Modelul studiat este cel al lui Hansen (Hansen, 1985), unul din cele mai
reprezentative modele ale ciclurilor reale. În cele ce urmeaz ă folosesc modelul a șa cum este
prezentat în Uhlig (Uhlig, 1995).
Modelul const ă într-un num ăr finit de agen ți reprezentativi având o via ță infinită
care maximizeaz ă utilitatea expectat ă prezentă de-a lungul vie ții lor. În fiecare perioad ă
agentul alege optimal consumul și investițiile, respectiv efortul de munc ă, în condi țiile unei
constrângeri bugetare date de venitul s ău.
În termenii planificatorul ui social, problema const ă în maximizarea utilit ății totale a
agentului reprezentativ, dat ă de următoarea expresie:
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
∑ −
η−−β∞
=η−
0tt1
tt
0 AN
11 CEmax (2)
unde β este discount factor, C t este consumul, η este coeficientul de aversiune
relativă la risc, N t numărul de ore lucrate, iar A este un parametru.
Problema de maximizare se realizeaz ă în condițiile mai multor constrângeri. Prima
constrângere este cea a condi ției de echilibru pe pia ța bunurilor, și anume:
t t t YI C=+ ( 3 )
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
325
325 În fiecare perioad ă agentul are urm ătoarea constrângere bugetar ă:
1t t t K*)1(I K−δ−+= (4)
Următoarea constrângere este dat ă de funcția de produc ție. Presupun o func ție de
producție de tip Cobb Douglas, cu urm ătoarea specifica ție:
α−α
−=1
t 1t t t N* K*Z Y ( 5 )
unde Nt este resursa de timp din fiecare perioad ă, Zt este productivitatea total ă a
factorilor iar α este elasticitatea produc ției în raport cu capitalul. Func ția de produc ție se
caracterizeaz ă prin randamente constante la scal ă.
Ultima constrângere este dat ă de specifica ția pentru dinamica PTF dat ă de ecuația:
t 1t t t Zlog* Zlog*)1( Zlog ε+ ρ+ ρ−= − (6)
Parametrul ρ este persisten ța progresului tehnologic. Termenul eroare din ecua ția
de mai sus este un proces de tip white noise, reprezentând inova țiile în progresul tehnologic.
Folosind din nou abordarea prin metoda lui Lagrange, condi țiile necesare pot fi
derivate prin calcularea derivatelor de ordinul I ale func ției obiectiv în raport cu variabilele
Kt, Ct, N t și λt. Eliminând λt, obținem urm ătoarele trei ecua ții:
tt
tNY*) 1(* CA α− =η− (7)
⎥⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢⎢
⎣⎡
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
β=+η
+1t
1tt
t R*
CCE* 1 ( 8 )
δ−+α=
−1
KY* R
1ttt ( 9 )
Sistemul în forma linear ă este dat de urm ătoarele ecua ții:
Y*yI*iC*ct t t =+ ( 1 0 )
t 1t t k k*)1(
KI*i =δ−+− (11)
t t 1t t zl*) 1( k* y +α−+α=− ( 1 2 )
t 1t t z* z ε+ρ=− ( 1 3 )
1yc*)(0t t−+η−= ( 1 4 )
1t 1t t R)cc(*)(0+++−η−= (15)
)ky(
KY** R1t t t −−βα= (16)
3. Estimarea și simularea mdelului RBC
3.1. Calibrarea modelului
În această secțiune voi discuta setul de date folosit în analiza empiric ă precum și
procedura prin care s-a realizat calibrarea. Am folosit un set de date trimestriale pentru
perioada 1991-2002. De și nu exist ă data trimestriale oficiale pentru PIB și componentele
sale sau pentru stocul de capital, exist ă totuși un set de date estimat de c ătre Academicianul
Emilian Dobrescu (Academia Român ă).
Variabilele din model sunt: C t, I t, Y t, K t și P15 t, indicând consumul privat,
investițiile private, PIB, stocul de capital ca și populația de peste 15 ani. Pentru a elimina
influența creșterii popula ției am folosit date per capita notate prin: c t, it, y t și k t, care
reprezintă consumul, investi țiile, produc ția și stocul de capital, variabilele fiind în termeni
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
326
326per capita și obținute prin împ ărțirea variabilelor agregate la P15 t. Variabilele au fost
desezonalizate (prin procedura Census X12) și exprimate în logaritmi, înainte de a fi
detrendizate.
Așa cum am ar ătat și la prezentarea modelului, modelul este construit pentru o
economie închis ă unde guvernul și sectorul extern sunt absente. Pentru a lua în considerare
aceste trăsături, am exclus atât consumul și investițiile guvernamentale, dar și fluxurile
externe. Astfel, am calculat un produs intern brut al agen ților priva ți, compus din investi ții
private și consum privat.
Nu există estimări oficiale ale stocului de capital pentru economia României, la o
frecvență anuală sau trimestrial ă. Am estimat o serie pentru stocul de capital folosind
metodologia propus ă de Dobrescu (Dobrescu, 2006). El a argumentat pentru folosirea
estimărilor oficiale pentru activele tangibile fi xe din economie, care sunt disponibile din
balanța imobiliz ărilor corporale din Anuarul Statistic. Acest set de date ne permite s ă
extragem dou ă informații esențiale. Prima prive ște stocul de capital de referin ță (inițial) iar a
doua informa ție privește rata de depreciere a capitalului.
Considerând metodologia propus ă de Dobrescu (Dobrescu, 2006), am pornit de la
estimarea privind imobiliz ările corporale fixe la sfâr șitul anului 2002, care au fost exprimate
în prețurile anului 1995, și considerate ca și stocul de capital de referin ța. Pornind apoi în
sens invers, folosind investi țiile anuale și o rată de depreciere medie, am calculat o serie
anuală pentru stocul de capital în pre țurile anului 1995.
Calculele au implicat folosirea unei rate medii de depreciere. Aceasta este de
asemenea estimat ă din balan ța imobiliz ărilor corporale folosind formula propus ă de
Dobrescu (Dobrescu, 2006):
entr inout
K KK
+=δ ( 1 7 )
unde K out este nivelul imobiliz ărilor fixe care au fost scoase din uz în anul curent,
Kin este nivelul ini țial al activelor fixe, iar K entr reprezint ă noile intr ări de imobiliz ări
corporale. Folosind datele din balan ța imobiliz ărilor corporale am putut calcula o rat ă anuală
a deprecierii.
Pentru a estima o serie trimestrial ă, am pornit de la nivelul stocului de capital în
1991 în pre țuri constante 1995, și am folosit ecua ția recuren țială pentru stocul de capital cu
o rată medie de depreciere trimestrial ă derivată din rata de depreciere anual ă iar investi țiile
pentru fiecare perioad ă egale cu investi țiile trimestriale din trimestrul corespunz ător.
A doua problem ă pe care o discut în aceast ă secțiune este procesul de calibrare.
În ceea ce prive ște coeficientul alfa, exist ă două abordări posibile. Una porne ște de la datele
privind compensarea angaja ților din conturile na ționale, din care se estimeaz ă compensarea
forței de munc ă. Cu toate acestea estim ările din conturile na ționale conduc la o estimare a
elasticității forței de munc ă de numai 0.43. Aceasta este în contradic ție cu o alt ă sursă de
date, și anume sondajul AMIGO privind gospod ăriile, care este de altfel mult mai precis ă.
Deoarece datele din AMIGO pentru veniturile gospod ăriilor indic ă faptul că compensarea
forței de munc ă este de aproximativ 0.6 (ca medie pentru 1991-2002). Din aceste
considerente, am estimat compensare a capitalului la aproximativ 0.4.
Rata deprecierii δ a fost discutat ă în paragrafele unde am discutat stocul de
capital. Folosind formula prezentat ă anterior și explicat ă acolo, am putut estima o serie
anuală pentru rata deprecierii, din care am derivat estimarea ratei de depreciere trimestriale.
Rata estimat ă este de 2,4% per trimestru.
Una din neîn țelegerile privind abordarea ciclurilor reale este legat ă de rata real ă a
dobânzii. Astfel Summers (Summers. 1986) a fost surprins de faptul c ă Prescott (Prescott,
1986a) a folosit o rat ă trimestrial ă a dobânzii de 1.01% pentru economia american ă.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
327
327 Summers (1986) a argumentat c ă rata reală a dobânzii calculat ă din T-bills este de fapt de
1% la un nivel anual. Dar, dup ă cum Prescott (Prescott, 1986b) a ar ătat, rata real ă a dobânzii
în RBC este derivat ă ca și randamentul activelor fixe și poate fi calculat ă din conturile
naționale. Daca combin ăm condiția de ordinul I pentru capital cu ecua țiile pentru starea de
echilibru, putem calcula o rat ă a randamentului pentru imobiliz ările fixe din formula:
δ−+⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
α= 1
ky* r ( 1 8 )
Folosind aceast ă formulă am calculat o rat ă reală a dobânzii trimestriale de
1.027% pentru economia româneasc ă, ca medie pentru perioada studiat ă. Această valoare
implică faptul că beta este de 0.98.
Dac ă parametrii discuta ți până acum își au importan ța lor în dinamica modelului,
calibrarea șocurilor tehnologice se dovede ște esențială în rezultatele finale, atât în ceea ce
privește deviațiile standard simulate, corela țiile, cât și funcțiile de răspuns la impulsuri.
A șa cum am discutat mai sus, primul pas în determinarea parametrilor referitori
la șocurile tehnologice este estimarea productivit ății totale a factorilor. Aici consider
abordarea conven țională și estimez productivitatea total ă a factorilor ca reziduu între
producția totală și contribu ția stocului de capital, respectiv a for ței de munc ă la produc ția din
perioada curent ă.
Dup ă ce Z t a fost estimat, extrag trendul linear din productivitatea total ă a
factorilor, folosind urm ătoarea ecua ție:
t 1 0 t zta a Z ++=
Aici t reprezint ă factorul timp, iar z t șocurile tehnologice. Estimez apoi
persistența și volatilitatea șocurilor tehnologice, estimând urm ătorul proces AR(1) pentru z t:
t t 1t z z ε+ρ=+
Am ob ținut o estimarea pentru ρ de 0.68 și de 0.46 pentru σε, deviația standard a
șocurilor. Parametrul de persisten ță este semnificativ mai redus decât în economiile
dezvoltate.
3.2. Estimarea și simularea modelului pe baza calibr ării
În aceast ă secțiune voi discuta cât de bine surp rinde modelul RBC standard datele
stilizate ale fluctua țiile economice din România pentru pe rioada 1991-2002. În tabelul de
mai jos prezint devia țiile standard ale datelor reale, volatilitatea variabilelor relativ la
producție ca și corelațiile cu produc ția.
Tabelul 1
Datele stilizate pentru economia României, date trimestriale, 1991-2002
Corela ții
Devia ție
Standard Volatilitate
relativ la
producție -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4
Capital 0.94 0.18 –
0.46 –
0.37 –
0.24
0.01
0.15
0.36
0.37
0.46
0.54
Consum 5.44 1.06 0.22 0.21 0.31 0.48 0.89 0.54 0.36 0.30 0.45
Rata
Dobânzii 0.18 0.03 0.39 0.33 0.38 0.53 0.98 0.48 0.31 0.25 0.33
Producție 5.12 1 0.35 0.29 0.35 0.52 1.00 0.52 0.35 0.29 0.35
TFP 6.50 1.26 0.43 0.42 0.44 0.55 0.89 0.49 0.34 0.30 0.35
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
328
328Sursa: Setul de date al lui Dobrescu și calcule proprii
O mai bun ă înțelegere și dimensionare a rezultatelor poate proveni din compararea
acestor rezultate cu rezultatele ob ținute în studiile de referin ță (Kydland și Prescott, 1982),
sau (Hansen ,1985) pentru economia american ă.
Producția este mult mai volatil ă pentru economia României. Cauzele acestui rezultat
provin din cele dou ă recesiuni severe prin care a trecut economia României în perioada tranzi ției.
Nivelul de volatilitate ob ținut este similar altor economii de pia ță emergente.
Comportamentul ratei dobânzii este apropiat celui din SUA, dar corela ția este mult
mai puternic ă. Stocul de capital are o volatilitate sc ăzută în raport cu produc ția, iar corela ția
este slabă, confirmând afirma ția lui Nelson și Cogley (Nelson și Cogley, 1999) ca pe termen
scurt capitalul nu este o variabil ă explicativ ă pentru fluctua țiile capitalului.
Consumul are o corela ție puternic ă cu produc ția la lagul zero, apropiat ă de cea din
economia american ă. Ceea este diferit îns ă e faptul c ă consumul e mai volatil decât
producția. Aceast ă trăsătură este opus ă atât trăsăturilor ciclurilor economice din SUA cât și
împotriva cadrului RBC standard.
Tabelul 2
Rezultatele simul ării RBC, frecven ță trimestrial ă
Sursa: calcule proprii.
Rezultatele simul ării RBC cu privire la volatilitate și corelații sunt par țial bune.
Modelul reu șește predicții bune în ceea ce prive ște PIB și rata dobânzii. Astfel, valoarea
prezisă a deviației standard a PIB este de 5.32 în timp ce valoarea real ă este de 5,1%.
Deviația standard a PTF și stocului de capital nu sunt la fel de bune, existând ni ște diferen țe
semnificative între valoarea din simulare și valoarea real ă.
O discuție mai larga merit ă valoarea teoretic ă a volatilit ății consumului. Clasa
modelelor RBC implic ă o volatilitate sc ăzută a consumului. Rezultatele pentru acest model
sunt în linie cu aceast ă trăsătură (ținând seama și de nivelul fluctua țiilor din economia
României). Îns ă aceste rezultatele nu surprind comp ortamentul consumului din economia
reală. O posibil ă explicație ar fi faptul c ă o parte din consum este finan țat prin credite și își
are originea în importuri, astfel c ă acest model simplificat nu poate surprinde dinamica real ă
a consumului.
În ceea ce prive ște corelațiile, nu exist ă eșecuri semnificative în reproducerea
comportamentului real al economiei, cel pu țin în ceea ce prive ște semnul de corela ție al
coeficienților. Modelul estimeaz ă că PTFul și rata dobânzii sunt aproape perfect corelate cu
producția (cu mici diferen țe față de datele reale). Corela ția capitalului cu produc ția este
pozitivă dar scăzută, sugerând c ă fluctuațiile capitalului nu ar conta pentru fluctua țiile
producției pe termen scurt. În ceea ce prive ște consumul, modelul prezice o corela ție de 0.17
a consumului cu produc ția, mult mai slab ă decât cea real ă. Deviația
Standard Volatilitate
Relativ la Producție Corelații
Lag 0
Consumul 0.94 0.17 0.57
Investiții 22.81 4.28 0.99
Capitalul 1.35 0.25 0.37
Orele Lucrate 4.84 0.90 0.98
Rata Dobânzii 0.24 0.04 0.96
PIB 5.32 1.00 1.00
PTF 2.47 0.46 0.99
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
329
329
3.3. Estimarea bayesian ă a modelului RBC
În mod similar analizei prin calibrare, estimez cu tehnici bayesiene și analizez
modelul lui Hansen și cât de bine surprinde dinamica real ă a economiei. Variabilele folosite
sunt acelea și ca și în procesul de calibrare.
Parametrii α, β, δ sunt calibra ți după cum s-a ar ătat pentru primul model. Timpul
alocat pentru munc ă ca și procent din total timp disponibil, pentru lucru este estimat la 0.31.
Parametrii ρ, σ (deviația standard a șocurilor tehnologice) și γ (parametrul pentru preferin țe)
sunt estima ți folosind tehnicile bayesiene. Seria observabil ă este gapul produc ției calculat
așa cum s-a discutat anterior.
Tabelul 3
Rezultatele estim ării bayesiene
PARAMETRII MEDIA
PRIOR MEDIA
POSTERIOR INTERVAL
ÎNCREDERE INTERVAL
ÎNCREDERE DISTRIBU ȚIE
PRIOR DEVIAȚIE
STANDARD
rho 0.950 0.9212 0.8764 0.9674 Beta 0.0250
gam 1.000 0.9434 -0.2597 1.6849 Normal ă 0.5000
e 0.010 0.0241 0.0097 0.0323 Gama Inv. Infinit ă
Pentu a testa calitatea modelului estimat, voi analiza devia ția standard a variabilelor
analizate comparativ cu datele reale ca și inter-corela țiile dintre variabile și producție. În
tabelul de mai jos prezint devia țiile standard ale datelor reale, volatilitatea variabilelor
relativ la produc ție ca și corelațiile cu produc ția.
Tabelul 4
Rezultatele simul ării modelului Hansen, frecven ță trimestrial ă
Observăm că estimarea pentru modelul lui Hansen duce la unele predic ții mai bune,
dar în acela și timp și la estimări mai slabe pentru câteva dintre variabile.
În ceea ce prive ște corelațiile, se observ ă o îmbunătățire semnificativ ă a corelațiile
teoretice din modelul estimat. Pentru consum corela ția teoretic ă este de 0.79, mai apropiat ă
de cea real ă de 0.89. De asemenea, pentru capital modelul implic ă o corelație teoretic ă de
0.38, similar ă celei din economia real ă.
Modelul supraestimeaz ă însă corelațiile dintre produc ție ș
i investiții, PTF, rata
dobânzii sau orele lucrate. Îns ă aceasta este o deficien ță a întregii clase de modele RBC.
Față de modelul calibrat, rezultatele sunt asem ănătoare în ceea ce prive ște
volatilitatea produc ției, capitalului și a ratei dobânzii. Mai slab ă este îns ă volatilitatea
teoretică pentru PTF. Modelul estimat implic ă însă o îmbun ătățire a volatilit ății prezise a
consumului, care este în continuare îns ă o lipsă a modelului în raport cu datele reale. Deviația
Standard Volatilitate
Relativ la
Producție Corelații
Lag 0
Consumul 1.76 0.29 0.79
Investiții 23.01 3.83 0.98
Capitalul 1.86 0.22 0.38
Orele Lucrate 4.79 0.31 0.97
Rata Dobânzii 0.27 0.04 0.95
PIB 6.00 1.00 1.00
PTF 3.12 0.52 0.99
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
330
330
4. Concluzii
Am analizat în acest studiu dou ă dintre tehnicile cele mai cunoscute de estimare a
modelelor structurale. Am comparat cele dou ă tehnici folosind un model al ciclurilor reale
aplicat pe economia României.
Rezultatele arat ă superioritatea abord ării bayesiene, care permite atât estim ări ale
parametrilor, inclusiv ale devia țiilor standard ale șocurilor, cât și construirea unor intervale
de încredere pentru estim ările parametrilor din model.
Cu toate acestea, calibrarea r ămâne o tehnic ă utilă mai ales în fazele ini țiale ale
testării unui model, dar și pentru modelele nonlineare care sunt mai greu de estimat folosind
tehnicile econometrice existente.
Bibliografie
An, Sungbae și Frank Schorfheide. 2007. “Bayesian Analysis of DSGE Models.”
Econometric Reviews 26 (2-3): 1-60.
Campbell, J. 1994. “Inspecting the Mechanism – An Analytical Approach to the Stochastic
Growth Model.” Journal of Monetary Economics 33 (3) : 479-513.
DeJong, David și Chetan Dave. 2007. Structural Macroeconometrics. Princeton
University Press.
Dobrescu, Emilian. 2006. Macromodels of the Romanian Market Economy. Editura
Economica, Bucharest.
Frisch, Ragnar. 1933. „Propagation and Impul se Problems in Dynamic Economics,” in
Economic Essays in Honour of Gustav Cassell. Londra, Geore Allen &Unwin, pag. 171-205.
Hansen, Gary. 1985. “Indivisible Labor and the Business Cycle.” Journal of Monetary
Economics 16(3) : 309-328.
Hansen, Gary și J. Heckman. 1996. „The Empirical Foundations of Calibration,” Journal of
Economic Perspectives 10 : 87-104.
Haavelmo, T. 1944. "The Probability Approach in Econometrics", Econometrica .
Koop, Gary. 2003. Bayesian Econometrics. Wiley.
Kydland, Finn și Edward Prescott. 1982. “Time to Build and Aggregate Fluctuations.”
Econometrica 50 (6) : 1345-1369.
Kydland, Finn și Edward Prescott. 1990. “Business Cycles: Real Facts and a Monetary
Myth.” Federal Reserve Bank of Minneapolis Quarterly Review 14 (2): 3-18.
Lucas, Robert E. 1976. „Econometric Policy Ev aluation: A Critique” in Carnegie-Rochester
Conference Series on Public Policy (1): 19-46.
McCallum, Bennett T. and Edward Nelson. 1999. “An Optimizing IS-LM Specification for
Monetary Policy and Business Cycle Analysis,” Journal of Money, Credit and Banking
31 (3): 296–316.
Prescott, Edward. 1986a. “Theory Ahead of Business Cycles Measurement.” Federal
Reserve Bank of Minneapolis Quarterly Review 10(4) : 9-22.
Prescott, Edward. 1986b. “Response to a Skeptic.” Federal Reserve Bank of Minneapolis
Quarterly Review 10(4) : 28-33.
Summers, Lawrence. 1986. “Some Skeptical Observations on Real Business Cycles
Theory.” Federal Reserve Bank of Minneapolis Quarterly Review 10(4) : 23-27.
Uhlig, Harald. 1995. “A Toolkit for Analyzi ng Nonlinear Dynamic Stochastic Models
Easily.” Discussion Paper 101 , Institute for Empirical Macroeconomics, Federal
Reserve Bank of Minneapolis.
EFECTE ALE CRIZEI ENERGETICE ASUPRA
PRODUC ȚIEI ȘI A CONSUMULUI
DE BIOCOMBUSTIBIL ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă
Anca DACHIN
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Criza energetic ă pe plan mondial și necesitatea reducerii emisiilor de
gaze în atmosfer ă au determinat cre șterea importan ței bicombustibilului ca surs ă
alternativ ă de energie. Aplicarea Directivei 2003/30/EC privind biocombustibilul a
constituit un impuls pentru cre șterea suprafe țelor de culturi energetice și a produc ției de
biodiesel și bioetanol în Uniunea European ă. Lucrarea analizeaz ă posibilitățile României
de încadrare în tendin țele de cre ștere a produc ției și consumului de biocombustibil c ătre
țintele stabilite de c ătre UE, în condi ții de competitivitate, cât și unele efecte negative ale
creșterii produc ției de biomas ă cu scopuri energetice.
Clasificare REL: 15F Politica în domeniul energiei
Provocări generate de criza resurselor energetice
Criza energetic ă și schimb ările climatice constituie provoc ări majore ale
prezentului, care au un caracter global și implică schimbarea de atitudine fa ță de administra-
rea resurselor naturale și voință politică pentru aplicarea unor m ăsuri concrete ce pot afecta
modul actual de produc ție ș
i de consum.
Deși există diferite viziuni privind manifestarea crizei energetice, s-a conturat totu și
consensul privind nevoia de a identifica o balan ță a energiei sustenabil ă pe termen lung.
Prognozele arat ă că economia mondial ă nu va putea în viitor s ă asigure produc ția de petrol și
gaze necesar ă desfășurării activităților umane aflate într-o continu ă expansiune. Pornind de
la tendințele actuale în consumurile energetice, se a șteaptă ca până în 2050 cererea mondial ă
de energie s ă crească cu peste 50%. Țările în dezvoltare vor dubla cererea de energie, în
asociere cu ritmurile lor înalte de cre ștere economic ă.
Uniunea European ă este dependent ă de importul de energie în propor ție de peste
50% și se prevede o cre ștere a acestui procent pân ă la 70% în 2030. Cre șterea cererii de
energie combinat ă cu factorii geopolitici aduc în centrul aten ției problema securit ății
energetice și necesitatea reorient ării politicii energetice. Sectorul de transport în Uniunea
European ă acoperă peste 30% din totalul consumului de energie, fiind dependent în
proporție de 98% de combustibili fosili. Întrucât depinde în mare m ăsură de importuri, acest
sector este extrem de vulnera bil la orice perturbare a pie ței mondiale.
Presiunea exercitat ă de o cerere de energie în continu ă creștere genereaz ă tensiuni
economice și politice. Distribu ția inegală a resurselor pe glob determin ă guvernele s ă
utilizeze resursele energetice ca instrumente strategice pentru scopuri politice, ceea ce
mărește gradul de vulnerabilitate a consumatorilor din țările importatoare, ace știa fiind
expuși unor eventuale șocuri ale ofertei și ale creșterii prețurilor, ce nu pot fi suportate
economic. Din acest motiv, în martie 2006, a fost elaborat ă Cartea Verde privind
dezvoltarea unei politici energetice comune și coerente la nivelul Uniunii Europene.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
332
332Un parametru de referin ță, care exprim ă tensiunea nevoi-resurse, este pre țul petrolului.
Acesta a variat în jurul a 60$/ baril în anul 2006, s-a redus u șor în primul semestru 2007, iar apoi a
crescut treptat spre 80$/baril, atingând în noiembrie niveluri record de peste 90$/baril. Se
presupune c ă tendința de creștere se va men ține în viitor. Petrolul are utiliz ări multiple. Pentru a
ilustra impactul acestor cre șteri de pre ț asupra consumatorilor din cadrul Uniunii Europene, se
poate eviden ția creșterea prețului la combustibilul auto la pomp ă în unele țări membre. Pre țul
combustibilului diesel a crescut în intervalul 1999-2007 de aproape cinci ori și a avut loc un proces
de convergen ță a acestuia la nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene (figura 1). Pre țul
benzinei a avut niveluri comparabile, urmând acela și trend.
Fig.1: Evolu ția prețului fără taxe la combustibilul diesel la pomp ă în unele țări
membre UE, în perioada 1999-2007 Niveluri semestriale0100200300400500600
1999 2000
2001
2002 2003 2004 2005 2006
2007euro/1000 lsGermania
Spania
Franța
Austria
Polonia
Suedia
Sursa: Eurostat, baza de date on-line
La prețul combustibilului rafinat pentru transportul auto se adaug ă o acciz ă
substanțială, care variaz ă în UE între 2/3 și 3/4 din pre țul final, ceea ce conduce la diferen țe
efective de pre ț la pomp ă, între țări. Întrucât aceste taxe nu sunt armonizate, guvernele
țărilor membre ale UE dispun de un spa țiu de manevr ă pentru a atenua șocurile de pre țuri.
Acesta este un motiv pentru care cererea de combustibil nu scade.
În cadrul UE, transportul contribuie cu circa 21% la emisiile de gaze de ser ă care
determină încălzirea global ă, iar acest procent tinde s ă crească (COM(2006) 34 final: pp.3).
Pentru a r ăspunde obiectivelor stabilite prin Conven ția de la Kyoto, sunt necesare solu ții
pentru reducerea emisiilor produse de activ itatea de transport. În aceste condi ții o soluție
alternativ ă este cre șterea propor ției surselor de energie regenerabil ă, respectiv a
biocombustibilului în cazul transp orturilor, astfel încât s ă se răspundă cerințelor de
dezvoltare durabil ă, de securitate global ă și provocărilor produse de schimb ările climatice.
Politica UE privind biocombustibilul
Pentru a reduce dependen ța de combustibilii fosili și a asigura controlul asupra
poluării aerului datorat ă emisiilor de gaze rezultate în urma activit ății de transport, Uniunea
European ă a formulat o viziune și a adoptat m ăsuri prin care încurajeaz ă producția și
consumul de biocombustibil.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
333
333 Principalul impuls a fost dat de Directiva 2003/30/EC privind biocombustibilul
(Comisia European ă, 2003), care a cerut țărilor membre UE s ă stabileasc ă ținte indicative
naționale prin care s ă asigure pe pia ță un nivel minim al ofertei de biocombustibil sau al ți
combustibili regenerabili ce pot fi utiliza ți în transport. Directiva fixeaz ă niveluri de
referință calculate ca pondere a biocombustibilului în total cantitate de combustibil auto
(benzină și motorină) consumat ă, respectiv de 2% în 2005 și 5,75% în 2010.
În contextul mai larg al une i politici energetice coerente și integrate, Comisia
European ă a prezentat în 2005 și planul de ac țiune ce vizeaz ă promovarea biomasei ca surs ă
de energie regenerabil ă (COM(2005) 628 final). Documentul prevede m ăsuri de stimulare a
ofertei de biomas ă, în primul rând a produc ției de plante energetice prin Politica Agricol ă
Comună și de sprijin financiar pentru dezvolta rea surselor de energie regenerabil ă prin
Politica Regional ă. De asemenea, se acord ă o mare importan ță cercetării în domeniul
biomasei prin Programul Cadru FP7 pentru cercetare-dezvoltare , urmărindu-se optimizarea
cultivării terenurilor în scopuri energetice și îmbunătățirea tehnologiilor de conversie a
biomasei în biocombustibil.
În 2006, Comisia European ă a prezentat Strategia UE privind biocombustibilul
(COM(2006) 34 final), considerat ă un document complementar planului de ac țiune pentru
biomasă. Strategia cuprinde trei obiective majore:
• Promovarea în continuare a biocombustibilului, cu condi ția ca produc ția și
utilizarea acestuia s ă producă pe ansamblu efecte pozitive asupra mediului;
• Pregătirea pentru utilizarea pe scar ă largă a biocombustibilului în UE, în
condițiile competitivit ății prin costuri și prin cercetarea biocombustibililor din
generației a doua;
• Explorarea oportunit ăților pentru țările în dezvoltare.
Pentru a atinge obiectivele privind biocombustibilul sunt propuse șapte direc ții de
acțiune:
1. Stimularea cererii de biocombustibil;
2. Obținerea de beneficii pentru mediu;
3. Dezvoltarea produc ției și distribuției de biocombustibil;
4. Creșterea ofertei de materie prim ă pentru produc ția de biocombustibil;
5. Identificarea și stimularea oportunit ăților în comercializare;
6. Sprijin pentru țările în dezvoltare;
7. Susținerea activit ăților de cercetare-dezvoltare.
Obiectivele și măsurile aplicate reflect ă determinarea UE în utilizarea biocombustibilului
ca sursă alternativ ă de energie, bazându-se pe progresul tehnologic. Prima genera ție de
biocombustibili este necompetitiv ă sub aspectul costului de produc ție și are limite tehnice de
utilizare la consumator. Dar, odat ă cu dezvoltarea genera ției a doua de biocombustibili se prevede
utilizarea pe scar ă largă a noilor produse și implicit dezvoltarea pie ței.
Evoluții ale produc ției de biocombustibil în cadrul UE
În prezent, produc ția de biocombustibil în Uniunea European ă se bazeaz ă pe
conversia plantelor energetice în etanol, biodiesel și biogaz:
• Etanol se produce din sfecl ă de zahăr sau amidon (din cereale); cea mai utilizat ă
formă de utilizare a etanolului în Europa este un produs derivat al acestuia (etil-
terț-butil-ester – ETBE);
• Biodiesel se produce din ulei vegetal (din rapi ță, floarea-soarelui, soia și altele)
transformat în metil-ester;
• Biogaz se ob ține din reziduuri organice și plante energetice, iar produc ția se
realizează la scară mai mică.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
334
334Producția primar ă de biocombustibil în UE a cunoscut o evolu ție exploziv ă
începând cu anul 2003 (fig.2). În anul 2005 produc ția de biodiesel a ajuns la un nivel de
circa 2,88 mil tone echivalent petrol (toe) și cca 467.200 toe bioetanol. Cei mai mari
producători de biodiesel sunt Germania, Fran ța și Italia, iar pentru bi oetanol sunt Spania,
Germania și Franța (Vaninni, 2006: pp.64). Uniunea European ă este un importator net de
bioetanol din Pakistan și Brazilia. Produc ția de biogaz a atins nivelul de 5,3 milioane tone în
2006, reprezentând o cre ștere cu 13,6% fa ță de anul anterior (EurObserv’ER, 2007 ). În
2005, noile state membre ale UE s-au aflat cu mult în urma țărilor din UE15, dar în
următorii ani produc ția a crescut accelerat.
010002000300040005000
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 20051000 toeUE27
10 Noi State
Membre
Germania
Spania
Franța
Italia
Figura 2: Produc ția primar ă de biocombustibil în Uniunea European ă,
în perioada 1998-2005, în mii tone echivalent petrol (toe)
Sursa: Eurostat, baza de date on-line
Creșterea produc ției primare de biocombustibil s-a datorat și măsurilor de
subvenționare a produc ției de plante energetice din agricultur ă. Astfel, acordarea unei pl ăți
suplimentare de 45€/hectar în limita a 2 milio ane hectare în UE27 pentru culturi energetice a
generat o cre ștere semnificativ ă a ponderii acestor culturi, incl usiv în noile state membre,
depășind limita de suprafa ță prevăzută pentru subven ționare în 2007.
Estimările arată că suprafețele cultivate cu rapi ță au crescut în UE27 cu 13,6% în
2007 față de 2006 și cu 31,5% fa ță de media anilor 2002-2006. Astfel, cultura de rapi ță
constituie a patra cultur ă ca importan ță a suprafe ței cultivate în UE, dup ă grâu, porumb și
orz. Cele mai mari țări producătoare de rapi ță sunt în prezent Fran ța, Germania și Polonia.
Estimarea produc ției de biomas ă din alte surse (cereale, uleiuri vegetale etc.) pentru
biocombustibil este îns ă mai dificil ă, întrucât produsele agricole au utiliz ări alternative, iar
distribuirea pe destina ții este incert ă.
În țările UE are loc o expansiune a industriei produc ătoare de biocombustibil. Se
constată o creștere semnificativ ă a capacit ăților de produc ție în industria de rafinare,
producătorii fiind încuraja ți și de o politic ă fiscală stimulativ ă. Țările membre pot acorda
facilități fiscale pentru biocombustibil în anumite condi ții. Aceste facilit ăți sunt considerate
ajutor de stat și pot fi implementate numai cu acordul Comisiei Europene, fiind justificate
prin obiectivul de protec ție a mediului. La acordarea acestor facilit ăți se evită o supra-
compensare a activit ății.
Obiectivele UE presupun și alte direc ții de utilizare a bioenergiei pe lâng ă transport,
ceea ce accentueaz ă presiunea asupra resurselor naturale. În cadrul UE agricultura este în
principal orientat ă către produse agroalimentare, iar sectorul nu este preg ătit suficient pentru
produse nealimentare. Ra ționalizarea utiliz ării resurselor în condi țiile creșterii cererii pentru
plante energetice va necesita reconsiderarea politicii comerciale a UE și creșterea
importurilor. În prezent UE men ține o protec ție semnificativ ă la importul de etanol,
respectiv o tax ă de 45% ad valorem. Tarifele vamale la importul altor biocombustibili –
biodiesel și uleiuri vegetale – sunt mult mai sc ăzute, respectiv de 0-5% (COM(2006) 848
final: pp.7). Dezvoltarea în continuare a pie ței ar presupune reducerea protec ției la import.
Liberalizarea pie ței pune îns ă în discuție o abordare global ă a procesului, întrucât acesta
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
335
335 poate avea efecte ecologice și sociale negative în țări în dezvoltare ce au poten țial ridicat de
producție pentru culturi energetice (Brown, 2006: pp.31-37). Sunt necesare noi reglement ări
pentru pia ța internațională de energie, inclusiv constituirea unui sistem de certificare care s ă
garanteze respectarea anumitor criterii de mediu.
M o d i f i c ări structurale ale consumului de carburan ți
Asumarea obliga țiilor privind biocombustibil de c ătre țările membre UE creeaz ă
efecte și asupra consumatorilor. În m ăsura în care nu se modific ă prețul combustibilului la
pompă și nici calitatea acestuia, consumatorul nu resimte efecte negative și consumul de
biocombustibil cre ște implicit. În acest caz problema este determinat ă de ofertă.
Statele membre pot stabili un nivel na țional al ponderii biocombustibilului în
consum, situat sub nivelul de referin ță recomandat de Comisia European ă, cu condi ția
prezentării unor motiva ții adecvate. Din experien ța țărilor membre UE rezult ă că și atingerea
țintelor propuse la nivel na țional este dificil ă. Astfel, obiectivul de 2% pentru anul 2005 a
fost atins și chiar dep ășit numai în Germania și Suedia, care au dus o politic ă fermă în acest
domeniu, dar restul țărilor s-au situat mult sub ținta prevăzută (fig.3).
În anul 2006, consumul total de bioc ombustibil în UE25 a crescut cu cca 80% fa ță
de 2005, ceea ce indic ă o accelerare a eforturilor de atingere a parametrilor stabili ți.
Componenta cea mai important ă în consumul de biocombustibil este biodieselul, care de ține
o pondere de peste 70% (tabelul 1), justificat ă prin faptul c ă UE domin ă producția de
biodiesel pe plan mondial.
Tabelul 1
Consumul de biocombustibil în UE25, în perioda 2005-2006
2005 2006
toe* % toe %
Bioetanol 557.288 18.6 877.936 16.3
Biodiesel 2.245.093 75.0 3.849.210 71.6
Altele** 189.572 6.4 649.149 12.1
Total 2.991.953 100 5.376.296 100
* tone echivalent petrol
** ulei vegetal consumat în form ă pură în Germania, Irlanda și Olanda și biogaz consumat în Suedia
Sursa: EurObserv’ER, Biofuels Barometer, Mai 2007
Ratarea obiectivului intermediar prev ăzut pentru 2005 și creșterea presiunii pe pia ța
energiei au determinat Uniunea European ă să reanalizeze situa ția și să găsească noi căi de
stimulare a consumului de combustibil alterna tiv. Astfel, în anul 2007, Consiliul European a
aprobat dou ă obiective importante privind evolu ția în continuare a consumului de
biocombustibil, care urmeaz ă să fie transpuse într-o directiv ă a Comisiei Europene:
– atingerea ponderii de 20% a energiei regenera bile în totalul consumului de energie
din cadrul Uniunii Europene pân ă în anul 2020;
– atingerea ponderii de 10% a biocombustib ilului în consumul total de benzin ă și
motorină pentru transport pân ă în anul 2020 în toate țările membre UE, la costuri
acceptabile.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
336
336Fig.3: Ținte indicative na ționale privind ponderea biocombustibilului în consumul total de
carburanți pentru anii 2005 și 2010 și nivelul realizat în 2005 (în %)1,423
22,5
2
0,31
0,52
0,652
0,190,63,7
0,06 022
122
0,1 0,10,725,455,755,7575,755,75
55,75
55,75
3,55,75
3,275,755,755,75 5,755,75 5,755,75
01234567
EU25**
Germania
SuediaFranța
Austria
Lituania
MaltaItalia
Polonia
Spania
SloveniaLetonia
Marea Britanie
Ungaria
Rep.Cehă*
Irlanda
Luxemburg
Olanda*
Belgia
Cipru
EstoniaPortugalia Danemarca
Finland
Grecia
Slovacia
Realizat în 2005 Țintã 2005 Țintã 2010
*2006; ** Po nderea rezultat ă din țintele naționale pentru 2010 raportate de c ătre țările membre UE;
Sursa: Biofuel Progress Report, COM(2006) 845 final, Brussels, 10.01.2007, pg.15-16 European a
specificat c ă țintele naționale vor fi definite în func ție de situa ția și potențialul fiecărei țări în
parte.
Îndeplinirea acestor obiective ambi țioase necesit ă schimbări tehnologice și costuri
suplimentare la consumator. În prezent se pune problema modific ării reglement ărilor privind
calitatea combustibilului. Revizuirea propus ă constă în cre șterea procentului de
biocombustibil la 10% prin încorporare în co mbustibilul destinat transportului, dar f ără
introducerea unui nou sistem de distribu ție sau a unei etichet ări specifice de combustibil în
punctele de comercializare. Aceste schimb ări presupun îns ă modificări constructive ale
motoarelor autovehiculelor și o garanție din partea industriei de automobile pentru buna lor
funcționare cu noul carburant. Este probabil ca autovehicolele cu motoare adaptate s ă fie
mai scumpe, iar situa ția celor nemodificate, dar aflate în circula ție, devine incert ă.
Un efect indirect al cre șterii importan ței combustibilului alternativ este poten țialul
de creștere a pre țurilor alimentelor, în cazul unei utiliz ări neadecvate a terenului agricol și a
altor resurse care au utiliz ări alternative. Acest trend ar putea fi favorabil fermierilor, dar ar
putea conduce la conflicte sociale.
România r ăspunde cerin țelor Uniunii Europene
Pentru a r ăspunde cerin țelor formulate de UE în dome niul bioenergiei, România a
creat cadrul legislativ prin H.G. nr.1844/2005 privind promovarea utiliz ării biocarburan ților
și a altor carburan ț
i regenerabili pentru transport. Documentul asigur ă transpunerea
prevederilor Directivei 2003/30/CE, inclusiv sus ținerea angajamentelor de introducere a
cotelor obligatorii de 2% biocombustib il în totalul consumului de carburan ți pentru transport
în anul 2007 și de 5,75% în 2010. Pentru ținta de 10% în 2020, în cazul în care va fi adoptat ă
de Comisie, vor fi necesare m ăsuri suplimentare în plan economic și legislativ.
Producătorii români și străini consider ă că România are un poten țial important de
dezvoltare a produc ției de biocombustibil și a pieței datorită potențialului agricol și forestier,
ce poate fi pus în valoare sub constrângerile impuse de angajamentele de aliniere la
obiectivele și standardele UE. Materia prim ă ce va fi utilizat ă pentru produc ția de biodiesel
este rapița, floarea-soarelui și soia, iar pentru bioetanol porumbul, sorgul zaharat, sfecla de
zahăr, cartofii, reziduurile din exploat ări forestiere sau lemnul de foc.
Subvențiile acordate produc ătorilor agricoli în 2007 au sporit substan țial interesul
pentru culturile energetice. Cel mai ev ident semnal este triplarea suprafe ței cultivate cu
rapiță, respectiv de la cca.110.110 hectare în 2006 la 349.000 hectare în 2007, ceea ce aduce
România pe pozi ția a cincea în UE din acest punct de vedere (Eurostat). În cazul altor
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
337
337 culturi, separarea pe destina ții a suprafe țelor cultivate și a produc ției este mai dificil de
realizat, dar va fi un element de monitorizare a produc ției agricole.
România face deja eforturi de a produce biocombustibil pentru pia ța internă și de a
atinge ținta pe 2007, capacitatea de produc ție fiind asigurat ă de întreprinderi în func țiune sau
care se preg ătesc pentru produc ție conform standardelor de calitate EN 14214. Între aceste
întreprinderi se num ără Autoelite Baia Mare, Prio-Combustibil Lehliu, Ulerom Vaslui,
Expur Urziceni, Ultex Țăndărei, Ulcom Slobozia, Argus Contan ța etc.
Expansiunea suprafe țelor cultivate cu materie prim ă pentru biocombustibil va fi
încurajată și acceptat ă în condi țiile unui raport favorabil cost-beneficiu. Existen ța unor
suprafețe necultivate în prezent poate fi un argume nt în favoarea extinderii culturilor de
plante energetice. Cu toate acestea, capacitatea gospod ăriilor de subzisten ță, dar și a micilor
fermieri de a accede la sprijinul financiar acordat pentru produc ție este relativ redus ă, astfel
încât este posibil ca în v iitor culturile energetice s ă concureze produc ția agroalimentar ă în
fermele comerciale de dimensiuni mai mari și cu nivel de competitivitate mai ridicat, care î și
folosesc integral suprafe țele agricole. În lipsa unei legisla ții prin care s ă se controleze
procesul, pot s ă apară conversii necontrolate a destina țiilor terenurilor, accelerarea eroziunii
solurilor fragile din punctul de vedere ecologic și reducerea biodiversit ății.
Avantajul comparativ al României ce decurge din condi țiile naturale favorabile
pentru agricultur ă este diminuat de randamentele la hectar mai reduse fa ță de alți mari
producători de plante energetice din UE. Din aces t motiv în România s-au introdus restric ții
la asigurarea sprijinului pentru culturile energetice, subven țiile fiind acordate numai dac ă se
depășește un anumit nivel al randame ntului la hectar, diferen țiat pe culturi. Fabricarea
biocombustibililor ob ținuți pe baza unor produc ții cu randamente sc ăzute, care necesit ă însă
consumuri de carburan ți fosili în produc ția agricol ă și în prelucrarea ulterioar ă, poate genera
mai multe emisii de gaze de ser ă decât utilizarea combustibililor pe baz ă de petrol.
Insuficien ța materiei prime și instabilitatea produc ției agricole, ca și costul relativ ridicat
al culturilor energetice în România, îi determin ă pe unii produc ători de carburan ți, obligați să
asigure amestecul cu biodiesel sau bioetanol, s ă prefere importurile. Avantajul apropierii
geografice de sursele de materii prime poate îns ă contrabalansa deficien țele menționate.
Producțiile efective și investițiile în domeniul biocombustibilului în anul 2007 vor
oferi repere importante în evaluarea eforturilo r României de valorificare a resurselor sale
interne în produc ția de biomas ă și de dezvoltare a industriei de prelucrare.
Bibliografie
Brown, Lester – Plan B 2.0 – Salvarea unei planete sub presiune și a unei civiliza ții în
impas, Earth Policy Institute, Editura Tehnic ă, București, 2006
European Commission – An EU Strategy for Biofuels , COM(2006) 34 final, Brussels 8.02.2006
European Commission – Directive 2003/30 EC on the promotion of the use of biofuels or other
renewable fuels for transport , Directive of the European Pa rliament and of the Council,
8.05.2003 European Commission – Biomass Action Plan , COM(2005) 628 final
European Commission – Renewable Energy Road Map. Renewable energies in the 21st century:
building a more sustainable future , COM (2006) 848 final, Brussels, 10.01.2007
EurObserv’ER – Biofuels Barometer , May 2007
Vannini, Luigi / Aragrande, Maurizio / Gentile, Enrica – Study on Implementing the Energy
Crops CAP Measures and Bio-Energy Market , final repor t, Department of Agricultural
Economics and Engineering, University of Bologna, Nov.2006
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
338
338PIAȚA PRODUSELOR AGRICOLE: IMPACTUL
CARACTERISTICILOR PRODUSELOR AGRICOLE
ASUPRA COMER ȚULUI
Vincențiu VERE Ș
Asistent universitar drd.
Maria MORTAN
Conferențiar universitar drd.
Universitatea “Babe ș-Bolyai”, Cluj-Napoca,
Rezumat: Comerțul cu produse agricole are o serie de particularit ăți care provin
de la un set de caracteristici specifice produselor agricole care imprim ă pieței produselor
agricole caracterul fizic. Produsele agricole sunt produse biologice aceasta fiind caracteristica fundamental ă. De asemenea produsele agricole posed ă o serie de caracteris-
tici cantitative, calitative dar și particularit ăți ce provin din mediul economic ce
influențează modul în care sunt comercializate acestea. Sezonalitatea, zonalitatea,
„economicitatea sc ăzută”, structura de produc ție rigidă, problemele de recoltare și
manipulare sunt cele mai importante caract eristici cantitative iar calitatea greu
cuantificabil ă a produselor agricole, perisabilitatea, fragilitatea, caracteristicile ini țiale
modificabile în timp sau faptul c ă procesele bio-chimice continu ă și după recoltare sunt
caracteristici calitative. Pe lâng ă acestea se adaug ă și faptul c ă structura produc ătorilor
agricoli este eterogen ă, asocierea lipse ște între ace știa. Comer țul cu produse agricole este
complet diferit de orice alt tip de comer ț, iar piața produselor agricole este organizat ă astfel
încât să se plieze pe aceste caracteristici.
Cuvinte-cheie: produs agricol, biologic, caracteristic ă, comerț, piața produselor
agricole.
Clasificarea REL : 7E, 15B.
În primul rând produsele agricole sunt produse biologice. Aceast
ă caracteristic ă
fundamental ă conferă comerțului cu produse agricole tr ăsături distincte fa ță de comer țul cu
produse industriale. Importan ța produselor agricole este de necontestat în via ța omului. Ele
nu pot fi înlocuite din alimenta ția umană datorită însăși naturii omului. În alimenta ția umană
trebuie să se regăsească atât proteine cât și glucide, lipide, elemente minerale și vitamine
care să asigure func ționarea optim ă a organismului. Potrivit Organiza ției Națiunilor Unite
pentru Alimenta ție și Agricultur ă (F.A.O.) și Organiza ției Mondiale a S ănătății (O.M.S.) o
alimentație rațională, sănătoasă trebuie să respecte patru legi esen țiale: legea cantit ății, legea
calității, legea echilibrului și legea adecv ării. Necesarul zilnic de glucide, lipide și proteine
se poate acoperi exclusiv prin consumul de produse alimentare care au la baz ă produsele
agricole (vegetale sau animal e), iar necesarul de substan țe minerale și vitamine poate fi
acoperit și din consumul de produse neagricole naturale sau sintetice (St ănescu, 1996).
Cercetările care au vizat evolu ția alimenta ției umane au scos în eviden ță posibilitatea
segmentării acesteia în șase perioade c ărora le corespund șase genera ții specifice de alimente
(Niculescu, 1983; Niculescu,1988). La momentul actual se manifest ă etapa a șasea, de
afirmare a prin cipiilor alimenta ției biologice sau alimenta ția ecologic ă. Alimentele ecologice
se caracterizeaz ă prin:
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
339
339 Valoare nutritiv ă ridicată, cel puțin sub aspectul valorii igienice și biologice,
ceea ce presupune, printre altele, consum ul de produse agricole în stare
proaspătă sau cu un grad sc ăzut de prelucrare industrial ă;
compoziție chimică lipsită de organisme modificate genetic și de derivatele lor;
calitatea ecologic ă a produselor.
În acest context produsele agricole biologice și cele alimentare ob ținute din aceste
produse, dar care au un grad sc ăzut de prelucrare industrial ă capătă o importan ță deosebită.
De-a lungul timpului au existat încerc ări de înlocuire a unora dintre produselor
agricole alimentare cu substan țe netradiționale și neconven ționale, unele dintre ele dovedin-
du-se nerentabile din pu nct de vedere economic și extrem de periculoase din punct de vedere
biologic (Micu, Segal,1989; Muste, 2001). Chiar și produsele agricole nealimentare sunt
greu de înlocuit sau uneori imposibil de înlocu it ca materii prime pentru diverse industrii
datorită calității lor (Jurc ă, 1994).
Pe lângă faptul că nu pot fi înlocuite, produsele agricole sunt biodegradabile, sunt
nepoluante și în consecin ță oferă perspective de a înlocui ele însele alte produse
convenționale ce de exemplu carburan ții (Jurcă, 1994).
Datorită faptului c ă sunt produse biologice, clima influen țează decisiv cantitatea și
calitatea produc țiilor obținute. Varia țiile de precipita ții, ale temperaturii, dezvoltarea și
răspândirea bolilor și a dăunătorilor sunt doar câ țiva dintre factorii incontrolabili care
influențează producția agricol ă. Toate aceste condi ții genereaz ă discrepan țe între produc ția
previzionat ă și cea efectiv ob ținută, influențând puternic oferta de produse agricole.
Pornind de la tr ăsătura lor fundamental ă – produse biologice – se pot delimita o
serie de caracteristici derivate ale produselor agricole care confer ă comerțului
particularit ăți distincte fa ță de comer țul cu produse neagricole.
Aceste caracteristici pot fi delimitate folo sind diverse criterii de clasificare, îns ă din
punctul de vedere al temei cercetate, re ținem un singur criteriu și anume din punctul de
vedere al impactului pe care factorii naturali îl au asupra comer țului cu produse agricole.
Din aceast ă perspectiv ă putem delimita dou ă tipuri de caracteristici: cantitative și
calitative.
A. Cele mai importante caracteristici cantitative sunt: sezonalitatea și zonalitatea
producției agricole; „economicitatea” sc ăzută a produselor agricole; structura de
producție relativ rigid ă; problemele de recoltare și manipulare; eterogenitatea
producătorilor agricoli.
În primul rând trebuie scos în eviden ță faptul că producția agricol ă este variabil ă
în timp și spațiu.
Ea este variabilă în timp (sezonier ă) tocmai datorit ă faptului c ă produsele agricole
sunt organisme vii supuse unor procese biologice fire ști, naturale ale vie ții, fie că este vorba
de produsele vegetale sau fie de cele animale. În agricultur ă, ca trăsătură distinctă față de
alte ramuri ale economiei în special fa ță de industrie, procesul de produc ție este o împletire a
proceselor economice cu cele naturale, biologice (Samochi ș, 2006).
Dacă excludem unele produse animale, ca de exemplu laptele, produc ția agricol ă nu
poate fi ob ținută constant, pe tot timpul anului și este cunoscut ă sub denumirea de „ofert ă
punctuală” (Saccomandi, 1991: p.62) sau inconstant ă în timp, urmând precis și
imperturbabil ritmul biologic. Produc ția „punctual ă” sau limitat ă în timp a produselor
agricole destinate comercializ ării se confrunt ă cu un consum care, dimpotriv ă este continuu.
Fiind variabil ă, producția agricol ă capătă un caracter rigid în timp iar de aici rezult ă o
consecință important ă pentru comercializare și anume apariția sezoanelor de consum
adaptate la sezoanele de produc ție.
Pentru a învinge aceast ă barieră existentă între produc ție și consum, produsele
agricole trebuie conservate. Conservarea și stocarea produselor agricole nu trebuie
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
340
340confundat ă cu transformarea lor care are drept scop schimbarea formei produsului, cum este
de exemplu transformarea grâului în f ăină. Acțiunea de conservare presupune cheltuieli
suplimentare care vor influen ța în mod direct oferta și prețurile produselor agricole destinate
comercializ ării.
Conservabilitatea produselor agricole atrage dup ă sine cheltuieli suplimentare, pe
care produc ătorul le poate recupera printr-un pre ț mai mare în viitor. Pentru produsele
stocabile, conservarea este o alternativ ă viabilă în timp ce pentru produsele perisabile,
cheltuielile de conservare sunt extrem de mari și în consecin ță se manifest ă o tendința de
diminuare și chiar eliminare a lor.
De asemenea, sezonalitatea produc ție agricole impune o serie de restric ții în ceea ce
privește logistica, în sensul conceperii unor canale de distribu ție cât mai scurte pentru
comercializarea produselor agricole.
Producția agricol ă este variabilă în spațiu sau altfel spus vorbim de zonalitatea
producției agricole . Întrucât produc ția agricol ă este dependent ă de pământ, ca principal
mijloc de produc ție, ea cap ătă un caracter rigid, imobil. Distan țele, uneori mari, dintre
zonele de produc ție și cele de consum determin ă apariția cheltuielilor de transport, a c ăror
pondere în costul total al produsului co mercializat este, uneori, foarte ridicat ă.
În consecin ță se impune o organizare cât mai eficient ă a deplas ării produselor
dinspre zonele de produc ție către marile centre urbane, unde este concentrat ă cererea. O
consecință important ă a zonalit ății produc ției agricole este a șadar necesitatea adapt ării
zonelor de consum la cele de produc ție. Această adaptare presupune învingerea
cheltuielilor mari de transport , care influen țează în final pre țul produselor agricole.
Zonalitatea produc ției agricole determin ă manifestarea caracterului rezidual al
oferfei și apariția „piețelor reziduale” atât la nivel zonal, na țional cât și la nivel mondial,
având în vedere faptul c ă producția agricol ă este destinat ă, în principal, acoperirii
consumului intern, cantit ățile ce dep ășesc acest nivel fiind exportate.
În al doilea rând, produsele agricole se caracterizeaz ă printr-o „economicitate”
redusă, așa cum reiese din tabelul 1
Tabelul 1
Compozi ția chimic ă a principalelor produse agricole
Principalele componente % Produse vegetale Apă Glucide Proteine Lipide Celuloz ă Cenu șă
Cereale (boabe) 15 65-75 7-10 2-5 1-4 2-3
Leguminoase pentru boabe 10-15 25-35 40-50 3-5 5-10 5
Plante oleaginoase 10 15-25 15-35 40-60 10-20 5
Cartoful 66-88 8,7-26,2 0,8-0,9 0,04-1,0 0,2-2,5 0,4-1,9
Sfecla de zah ăr 75 17,5 4,0 1,0 1,5 1,0
Legume 80-95 1-15 0,5-7 0,1-0,6 0,3-2,2 0,3-1,9
Fructe 70-93 5-20 0,1-2,3 0,1-1,7 0,2-2,6 0,2-1,1
Albuș 87 0,3-0,5 11-12 Urme – – Ouă Gălbenuș 46-54 Urme 16-17 32-36 – –
Produse animaliere Ap ă Glucide Proteine Lipide Lactoz ă Substanțe
minerale
Lapte 80-88 – 3,5-5,7 3,5-7,7 3,9-4,8 0,7-0,9
Carne 50-70 – 13-22 10-30 – 0,6-1
Prelucrat dup ă: Frățilă, Rodica, Studiul m ărfurilor alimentare, Editura Presa Universitar ă Clujeană,
Cluj-Napoca, 1997, p.9, 35, 132, 140, 172; Muste, Sevasti ța, Materii prime vegetale, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2001, p.101, 137, 160, 171.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
341
341 Exceptând unele produse (cerealele, leguminoasele pentru boabe și plantele
oleaginoase), putem observa c ă majoritatea produselor agricole au un con ținut ridicat în ap ă
și în consecin ță un conținut mic în substan ță uscată.
Raportul dintre con ținutul în ap ă și substanțe specifice (glucide, proteine, lipide, celuloz ă
și cenușă pentru produsele vegetale, respectiv substan țe protidice, substan țe grase și substanțe
minerale pentru produsele de origine animal ă) este de 2:1 în cazul c ărnii, de 8:1 sau chiar 9:1 cum
este cazul fructelor, legumelor, cartofilor, sfeclei de zah ăr, ouălelor și laptelui.
În consecin ță cantitățile consumate (prelucrate) pentru ob ținerea unei anumite
cantități de substan ță uscată sunt foarte mari, de aici și „economicitatea” sc ăzută a
produselor agricole.
Această caracteristic ă influențează în mod direct comer țul cu produse agricole, în
sensul creșterii volumului tranzac țiilor. În acela și timp apar dificultăți în prognozarea
cantităților ce vor fi ob ținute și comercializate deoarece con ținutul în ap ă se modific ă pe
toată perioada vie ții produsului, chiar și după recoltarea produselor, în timpul condi ționării,
manipulării, transportului și depozitării.
În al treilea rând, structura de produc ție din agricultur ă este relativ rigid ă.
Structura de produc ție a exploata țiilor agricole are implica ții specifice, diferite de a
celorlalte tipuri de întreprinderi. Dac ă întreprinderile industriale, de regul ă, se organizeaz ă
pe ramuri distincte (o singur ă ramură), în agricultur ă, ca urmare a particularit ăților acesteia,
se organizeaz ă prin îmbinarea mai multor ramuri deoarece: y valorificarea p ământului se
face prin culturi diferite, datorit ă caracteristicilor diferite ale acestuia; y tehnologia aplicat ă
este diferit ă pentru diferite culturi; y în urma procesului de produc ție rezultă atât produse
principale cât și secundare; y împletirea procesului de produc ție cu cel de reproduc ție
(Samochi ș, 2006).
Structura de produc ție din agricultur ă este variabil ă în timp și spațiu (aspect detaliat
anterior). Mai mult decât atât, ea este deosebit de complex ă datorită relațiilor ce se stabilesc între
elementele componente – ramurile de produc ție. Dacă la toate acestea se adaug ă și caracteristica
esențială a agriculturii – produsele agricole sunt produse biologice, care urmeaz ă un ciclu natural
imperturbabil – atunci putem observa caracterul rigid al structurii de produc ție, atât al
culturilor (mai ales cele multienale) cât și a efectivelor de animale.
Principalele consecin țe ale rigidit ății structurii de produc ție sunt:
y pe termen scurt , volumul produc ției agricole este variabil fiind determinat de
structura de produc ție (poten țialul agricol) existent ă și de acțiunea factorilor naturali –
climatici și biologici;
y pe termen lung structura de produc ție este modificabil ă. Oferta produselor
agricole este influen țată, așadar de modificarea poten țialului de produc ție, de natura și
calitatea produc ție, de inova țiile tehnice și tehnologice etc.
Așadar, ținând cont de durata ma re a ciclului de produc ție din agricultur ă, oferta de
produse agricole nu se poate adapta, pe termen scurt și se adapteaz ă greu, pe termen lung, la
modificările cererii de pe pia ță.
În cel de-al patrulea rând trebuie men ționate problemele de recoltare și
manipulare a produselor agricole.
În agricultur ă, spre deosebire de alte ramuri, finalizarea procesului de produc ție are
loc odată cu recoltarea produselor agricole.
În produc ția vegetal ă, plantele – ca obiect al muncii – sunt efectiv și direct legate de
pământ, fiind dispuse într-o anumit ă manieră în spațiu, ceea ce face ca cea mai mare parte a
operațiilor, implicit recoltarea, s ă se efectueze prin deplasarea mijloacelor și a forței de
muncă pe suprafe țe relativ întinse (Samochi ș, 1997: p.43). Dificultatea ob ținerii produselor
agricole este accentuat ă de folosirea pe scar ă largă a muncii manuale. Mai mult decât atât,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
342
342recoltarea se desf ășoară în direct ă dependen ță de factorii naturali, cu consecin țe deosebite
asupra cantit ății și calității produc țiilor obținute. Atât recoltarea cât și transportul și
manipularea dac ă sunt efectuate corespunz ător (momentul ales, metodele și mijloacele
utilizate) pot s ă contribuie la men ținerea cantit ății și calității producției, rezultate în urma
aplicării lucrărilor anterioare sau, dimpotriv ă să le diminueze (Voicu, Dobre, 1999).
În creșterea animalelor, chiar dac ă nivelul de comasare a obiectelor muncii
(animalele) este ridicat, spre deosebire de produc ția vegetal ă, consumul de munc ă în
obținerea produselor este de asemenea însemnat (Samochi ș, 1997: pp.68-69).
Toate acestea au drept consecin ță dificultăți în mecanizarea procesului de recoltare
(mai evident în cazul produc ției vegetale) și a unui consum ridicat de for ță de muncă.
Același consum ridicat de for ță de munc ă se regăsește și în procesul de manipulare a
produselor agricole. În orice etap ă a lanțului de comercializare este nevoie ca produsul s ă fie ambalat
și despachetat, înc ărcat și descărcat, transportat și depozitat, îns ă suma total ă a cheltuielilor de
manipulare poate fi destul de ridicat ă, tocmai datorit ă preponderen ței muncii umane.
În al cincilea rând, structura produc ătorilor (ofertan ților) agricoli este eterogen ă.
În prezent structura exploata țiilor agricole din România este eterogen ă, preponderent
formată din exploata ții agricole de mici dimensiuni, a șa cum rezult ă din tabelul 2
Față de Uniunea European ă, unde ponderea exploata țiilor agricole ce de țin
suprafețe mai mici de 5 ha este de 61,9%, în România acest procent se apropie de 94%.
Dintre acestea din urm ă peste 90% sunt exploata ții agricole individuale (Samochi ș, Vereș,
2004: pp.319-327), a c ăror situație economic ă este relativ instabil ă.
Tabelul 2
Structura exploata țiilor agricole, pe grupe de dimensiune în 2005 (mii)
≤ 5 ha 5<10 ha 10<30 ha 30<50 ha > 50 ha Total
E.U. – 25 6110,1 1293,8 1384,5 413,1 669,3 9870,7
% din total 61,9 13,11 14,03 4,19 6,78 100
E.U. – 15 3533,0 763,8 958,3 363,0 620,5 6238,6
% din total 56,63 12,24 15,36 5,82 9,95 100
România 4205,1 218,9 42,9 4,0 14,1 4484,9
% din total 93,76 4,88 0,96 0,09 0,31 100
Sursa: EUROSTAT
Mai mult decât atât, datele Recens ământului General Agricol (RGA) ne arat ă un
număr de 3.429.466 exploata ții agricole (reprezentând 76,5% din totalul exploata țiilor
agricole) care produc numai pentru consumul propriu, respectiv un num ăr de 951.945 (adic ă
21,2% din total) care produc peste nevoile interne și a căror surplus este destinat pie ței și
doar 103.482 (2,3% din total) exploata ții care produc în principal pentru pia ță.
În consecin ță, cantitățile oferite spre comercializare de aceste exploata ții
agricole sunt mai reduse tocmai datorit ă preponderen ței autoconsumului, chiar dac ă oferta
de produse agricole depinde de un complex de factori.
Pe lângă structura eterogen ă a produc ătorilor agricoli se poate remarca și slaba lor
organizare , sub toate formele. Statisticile și rapoartele din U.E. și România arat ă că
asocierea din agricultura româneasc ă este extrem de redus ă, fie că este vorba de asocia ții
agricole de produc ție și societăți agricole (în num ăr de 2261) sau societ ăți comerciale
(6138), fie c ă este vorba de exploata ții agricole cooperatiste (87), toate reprezentând sub 1%
din totalul exploata țiilor agricole.
Principala consecin ță a acestei realit ăți este influen ța redusă pe care produc ătorii
agricoli o manifest ă pe piața produselor agricole.
Lipsa asocierii nu permite ob ținerea unor venituri ridicate întrucât produc ătorii
individuali nu pot influen ța prețurile. De asemenea, pie țele (în marea lor majoritate) nu sunt
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
343
343 transparente pentru produc ători individuali și în consecin ță ei nu pot anticipa fenomenele
care au loc pe pia ță. Nu în ultimul rând trebuie amintit ă concuren ța din ce în ce mai
puternică pe piețele produselor agricole care impune asocierea între produc ători (Istudor,
2000: p.199).
B. Printre caracteristicile care influen țează nivelul calitativ al produselor agricole se
numără: calitatea greu cuantificabil ă a produselor; menținerea calit ății inițiale a produselor;
continuarea proceselor bio-chimice chiar și după recoltarea produselor agricole.
Calitatea produselor este greu de cuantificat și reprezint ă prima caracteristic ă la
care ne vom referi.
Evaluarea calit ății produselor agricole este ast ăzi, potrivit merceologiei moderne, un
proces care se bazeaz ă pe conceptul de valoare nutritiv ă. Valoarea nutritiv ă cuprinde patru
dimensiuni indisolubile: valoare psihosenzorial ă, valoare energetic ă, valoare biologic ă și
igienică (Segal, 1983).
Valoarea psihosenzorial ă, respectiv valoarea organoleptic ă și estetică, este cea care
dă imboldul cump ărării unui produs. De altfel, propriet ățile organoleptice constituie primul
criteriu de apreciere a calit ății, influen țând selectarea și acceptabilitatea produselor agricole,
care de cele mai multe ori având un înalt grad de subiectivitate.
Caracteristicile generale care definesc valoarea psihosenzorial ă a produselor
agricole sunt (Diaconescu, P ăunescu, 1982): culoarea, mirosul, gustul, aroma, forma,
aspectul, m ărimea, textura, consisten ța, fermitatea și caracteristicile de palatabilitate. Exist ă
și caracteristici specifice pe grupe de produse cum ar fi suculen ța pulpei, turgescen ța și
starea de prospe țime – pentru fructe și legume. La produsele agricole s-a putut observa
modificarea valorii psihosenzoriale în diferitele etape din ciclul de via ță al produsului, ceea
ce face ca valoarea psihosenzorial ă să se modifice la rândul ei (Banu, 2000).
Numărul mare de caracteristici (generale și specifice) ce trebuie urm ărite în
aprecierea calit ății produselor agricole, metodele și procedeele multiple și complexe de
cuantificare a acestora al ături de faptul c ă aceste caracteristici se modific ă în timp ne
întăresc afirma ția potrivit c ăreia calitatea produselor este dificil de cunatificat.
Cea mai important ă consecin ță ce derivă de aici este c ă piața produselor agricole
are un puternic caracter fizic , ceea ce înseamn ă că produsele trebuie s ă fie prezente în
momentul efectu ării tranzac ției în vederea aprecierii calit ății lor.
În al doilea rând trebuie men ționat că produsele agricole î și pierd treptat
caracteristicile ini țiale.
După încheierea procesului de recoltare, a șa cum am ar ătat anterior, produsele agricole
își pierd în timp calit ățile. Pentru a înl ătura aceast ă problemă, produsele agricole pot fi consumate
în stare proasp ătă sau pot fi conservate și prelucrate industrial imediat dup ă recoltare.
Dacă luăm în considerare prima alternativ ă, consumarea în stare proasp ătă, atunci
buna organizare a procesului de comercializare devine o consecin ță evidentă, iar piața
produselor agricole cap ătă o importan ță deosebită.
În acest context, se impune scurtarea tim pului de comercializare prin scurtarea
canalului de distribu ție (vânzarea direct ă către consumator prin intermediul pie țelor
producătorilor) și/sau amplasarea pie țelor în apropierea zonelor de produc ție (exemplul
piețelor cu licita ție din Olanda). Astfel, organizarea pie țelor produselor agricole trebuie s ă
permită tranzacționarea unor cantit ăți mari într-un timp foarte sc urt în timp ce transportul
trebuie să se desfășoare, de asemenea, în cel mai scurt timp. Altfel spus, piața produselor
agricole cap ătă un caracter fizic .
Cea de-a doua alternativ ă presupune fie conservarea (aspect pe care l-am dezb ătut
în paginile anterioare), fie prelucrarea industrial ă a produselor. Principala consecin ță
desprinsă din dorin ța de a păstra valoarea ini țială a produselor este c ă în industria alimentar ă
transformarea lor în alimente presupune de cele mai multe ori folosirea aditivilor
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
344
344alimentari sau a “E”-urilor , cum sunt ei cunoscu ți în limbajul curent. Cu toate c ă există și
“E”-uri naturale a c ăror prezen ță în alimente nu este catalogat ă ca fiind periculoas ă,
majoritatea sunt considerate deosebit de periculoase pentru s ănătatea omului (Socaciu,
2001). Mai mult decât atât, rapoartele organiza țiilor interna ționale (ONU, 2006; WHO,
2006) arat ă că mortalitatea în rândul popula ției globului, cauzat ă de consumul alimentelor
îmbogățite cu substan țe artificiale (“E”-uri) se afl ă pe locul al treilea, dup ă consumul de
droguri și medicamente și după accidentele de circula ție. În acest context, consumarea
produselor agricole în stare proasp ătă și a alimentelor neaditivate devin ă prioritară, aspect
sugerat și de medici și nutriționiști din cadrul FAO/OMS.
În cel de-al treilea rând, produs ele agricole se caracterizeaz ă prin aceea c ă
procesele biologice se continu ă și după încheierea procesului de recoltare.
Această caracteristic ă pleacă de la faptul c ă agricultura este o activitate care
reprezintă un fel de “industrializare natural ă” (Saccomandi, 1991: p.62) prin procesul de
fotosintez ă și genereaz ă, cel puțin în produc ția vegetal ă, mărfuri care sunt și rămân vii,
supuse proceselor biologice ca orice alt organism care se na ște, crește și moare. Ca urmare,
după recoltare în interiorul produselor agricole se continu ă procesele biologice și chimice, la
intensități diferite în func ție de mai mul ți factori: provenien ța produsului, compozi ția
chimică, condițiile de păstrare și depozitare etc.
Astfel, în cazul unora dintre produsel e agricole (este cazul legumelor și fructelor,
laptelui, c ărnii etc.) procesele bio-chimice se continu ă la intensit ăți ridicate, de multe ori
etapa de coacere, de maturizare are loc dup ă încheierea recolt ării. Aceste este unul dintre
motivele pentru care ele sunt considerate perisa bile. În cazul altora (de exemplu cerealele)
procesele se desf ășoară la intensit ăți reduse și în consecin ță pot dura de la câteva s ăptămâni
la câteva luni, conferind acestora posibilitatea stoc ării. Indiferent îns ă de intensitatea cu care
se desfășoară, procesele amintite conduc în final spre acela și deznodământ: degradarea și
descompunerea produselor agricole.
Principala consecin ță a acestor procese bio-chimice este c ă afectează calitatea
produselor și deci, valoarea acestora . Pentru a împiedica acest lucru este necesar ca
produsele s ă fie consumate în stare proasp ătă, conservate sau prelucrate industrial – aspecte
dezbătute anterior.
Din punctul de vedere al procesului de comercializare aceast ă caracteristic ă se
traduce printr-o corelare perfect ă a perioadei de recoltare cu cea de vânzare, rolul cel mai
important fiind de ținut de modul în care este organizat ă piața produselor agricole.
Toate aceste caracteristici imprim ă comerțului cu produse agricole, implicit pie țelor
produselor agricole un puternic caracter fizi c. Antonio Piccinini într-una din lucr ările sale
(Piccinini, 1998: p.16) vorbe ște de caracterul fizic imprimat pie țelor produselor agricole
tocmai de aceste caracteristici ale produselor agricole la care am f ăcut referire. De asemenea
el precizeaz ă că piața produselor agricole se diferen țiază de alte pie țe tocmai prin acest
caracter fizic.
Piața produselor agricole are a șadar un caracter fizic din urm ătoarele considerente:
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
345
345 9 În primul rând produsele agricole – ca obiect al schimburilor dintre produc ători
(vânzători) și cumpărători – sunt prezente fizic în momentul efectu ării
tranzacției. Singura excep ție este bursa agricol ă unde prezen ța întregii cantit ăți
de produse agricole nu este posibil ă datorită volumului mare al tranzac țiilor,
dar produsele agricole sunt reprezentate de a șa numitele „mostre” necesare
pentru a aprecia caracteristicile lor;
9 În al doilea rând, produc ătorul agricol – ca reprezentant al vânz ătorilor și
cumpărătorul – ca reprezentant al consum atorului se întâlnesc direct, fa ță în
față pentru a s ăvârși actul de schimb;
9 În al treilea rând, întâlnirea dintre produsele agricole, vânz ători și consumatori
se desfășoară într-un spa țiu fizic bine delimitat.
Considerate ca fiind cele mai importante, aceste caracteristici se completeaz ă, se
condiționează reciproc, se întrep ătrund și au impact direct asupra desf ășurării comerțului cu
produse agricole. Modul în care aceste tr ăsături acționează aspra procesului de
comercializare poate fi urm ărit în figura 2
Caracteristica esen țială
Produsele agricole – produse biologice
Caracteristici cantitative IMPACTUL ASUPRA COMERCIALIZ ĂRII
PRODUSELOR AGRICOLE Caracteristici
calitative
Sezonalitatea Apariția sezoanelor de
consum adaptate la cele
de producție
Cheltuieli mari de
conservare
Zonalitatea Apariția zonelor de
consum, adaptate la cele
de producție
Cheltuieli mari de transport
Apariția piețelor “reziduale” Comercializarea se
face prin prezen ța
produselor agricole în
momentul tranzac ției
Piața produselor
agricole are caracter
fizic Calitatea produselor
este greu de
cunatificat
“Economicitatea”sc ăzută Creșterea volumului
tranzacțiilor
Prognozarea dificil ă a
cantităților care se vor
produce și comercializa
Structura de produc ție este
rigidă Pe termen scurt volumul
producției este variabil
Pe termen lung structura
de producție se poate
modifica
Probleme de recoltare și
manipulare Dificultăți în mecanizare
Cheltuieli mari cu for ța
de muncă
Creșterea costului de
producție Folosirea aditivilor
periculoși (E-urile)
pentru sănătatea
umană
Piața produselor
agricole are caracter
fizic Caracteristicile
inițiale se modific ă în
timp
Structura eterogen ă a
producătorilor agricoli,
preponderen ța autoconsumului Ofertă redusă pe piața
produselor agricole
Lipsa de asociere între
producători Influența redusă asupra
componentelor pie ței
produselor agricole
(prețuri, venituri,
concurența) Cheltuieli mari de
conservare
Afectează calitatea,
valoarea Continuarea proce-
selor biochimice și
după recoltare
Figura 2 – Caracteristicile produselor agricole și consecin țele
acestora asupra procesului de comercializare
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
346
346Bibliografie
Banu, C, (coord.), Biotehnologii în industria alimentar ă, Editura Tehnic ă, București, 2000.
Diaconescu, I., P ăunescu, C., Analiza senzorial ă în societ ățile comerciale, Editura Uranus,
București, 2003.
Istudor, N., Modele de organizare a pie țelor agroalimentare – pe modelul legumelor și
fructelor, Editura Economic ă, București, 2000.
Jurcă, I., Curs de tehnologia industrializ ării produselor animale, Tipo Agronomia,
lit.USAMV, Cluj-Napoca, 1994.
McKeever, D.B., Howard, J.L., Value of timber and agricultural products in the United
States, Forest Products Journal, Vol.46, No.10 October, 1996.
Micu, I., Segal, B., ș.a., Orientări actuale în nutri ție, Editura Medical ă, București, 1989
Muste, Sevasti ța, Materii prime vegetale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001.
Niculescu, N., Cererea alimentar ă, Editura Ceres, Bucure ști, 1983.
Niculescu, N., Cererea alimentar ă, Editura Ceres, Bucure ști, 1983.
Niculescu, N., Progresul tehnic în agricultur ă și în industria alimentar ă, Editura Ceres,
București, 1988.
Organizația Națiunilor Unite, Department of Economic and Social Affairs – Population
Division, United Nations Publications, World Mortality Report 2005, New York, 2006.
Piccinini, A., Forme di mercato e commerciali zzazione dei prodotti agricoli, Genio Rurale,
nr.4/1998.
Saccomandi, V., Instituzioni di economia del mercato dei prodotti agricoli, Editura REDA,
Roma, 1991.
Samochiș, B., Managementul exploata țiilor agricole, Note de curs, Cluj-Napoca, 2006.
Samochiș, B., Managementul muncii în agricultur ă, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1997.
Samochiș, B., Vere ș, V., Exploatația agricol ă-între teoria economic ă și practica legislativ ă,
Probleme actuale de statistic ă, Editura Junimea, Ia și, 2004.
Segal, R., Barbu, I., Analiza senzorial ă a produselor alimentare, Editura Tehnic ă,
București, 1982.
Segal, R., ș.a, Valoarea nutritiv ă a produselor agroalimentare, Editura Ceres, Bucure ști,
1983.
Socaciu, C., Aditivi, ingrediente și auxiliari alimentari, Buletin informativ pentru industria
alimentar ă. Calita Buletin, nr.5/2001.
Stănescu, D., Interferen țe nutriționale și tehnologice, Editura Oscar Print, Bucure ști, 1996.
Tracy, M., Produsele alimentare și agricultura în economia de pia ță, Editura IMPEX-92,
București, 1993.
Voicu, R., Dobre, Iuliana, Organizarea și strategia dezvol ării unităților agricole, Editura
ASE, Bucure ști, 1999.
World Health Organisation, World Health Report 2006: working together for health, 2006.
COSTURI INTERNE ALE FIRMEI
Monica DUDIAN
Profesor universitar doctor
Aurelia ȘTEFĂNESCU
Conferențiar universitar doctor
Rodica GHERGHINA
Lector universitar doctor
Ioana DUCA
Asistent universitar doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Teoria economic ă a firmei a cunoscut în ultimii cincizeci de ani o
deplasare a centrului de interes dinspre firm ă ca centru de produc ție și actor pe pia ță, către
organizarea intern ă. Realizarea produc ției presupune alocarea resurselor, de c ătre
antreprenori și/sau manageri și cooperarea între indivizi în interiorul firmei. Crearea,
implementarea și dezvoltarea unei institu ții de tip firm ă presupune costuri de tranzac ție, de
agentură, de incita ție și reducere a flexibilit ății. În plus, existen ța companiilor antreneaz ă
modificarea costurilor tranzac țiilor și poate ac ționa ca un catalizator pentru dezvoltarea
altor firme.
Clasificare REL: 7C
Introducere
Teoria economic ă referitoare la firm ă cunoaște în ultimii ani o dezvoltare
exponențială, canalizat ă în principal pe trei direc ții: economia costurilor de tranzac ție, noua
economie clasic ă și teoria evolu ționistă. Unul dintre elementele comune ale teoriilor
menționate este c ă studiază organizarea intern ă a firmei, astfel c ă abandoneaz ă concepția
clasică a firmei „punct” din re țeaua ideal ă a echilibrului general. În acest context,
funcționarea firmei antreneaz ă costuri de organizare, contractare, coordonare, monitorizare
și adaptare și/sau presupune formarea și activarea unor rutine organiza ționale.
Costurile interne ale corpora ției: privire de ansamblu
Economia costurilor de tranzac ție își are punctul de pornire în lucrarea lui R. Coase
„Natura firmei”, lucrare în care autorul observa c ă „firma ia na ștere atunci când alocarea
resurselor este decis ă de un antreprenor”. În articolul s ău, Coase argumenteaz ă că, „și dacă
producția ar putea avea loc într-un mod descentralizat, faptul c ă aceste tranzac ții costă ceva
înseamnă că firma apare pentru a organiza ceea ce altceva ar fi tranzac ții prin pia ță ori de
câte ori costurile (n.a. de tranzac ție) sunt mai mici decât cele de pe pia ța liberă”.1
1 Coase R.H., 1990 The Firm, th e Market and the Law, The University of Chicago Press, p.7
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
348
348În continuarea liniei de gândire a lui Coase, Oliver Williamson î și propune s ă
construiasc ă ceea ce s-ar putea numi o teorie economic ă a institu țiilor capitalismului.
Williamson abordeaz ă instituțiile, așa cum el însu și o afirmă, „mai microanalitic”, la nivelul
a ceea ce el nume ște „institu ții de guvernare”1. Firma, ca mecanism de guvernare, exist ă
pentru a economisi costurile de tranzac ție. Când define ște tranzac ția, Williamson face
trimitere la „tripla lui Commons”: „tranzac ția încorporeaz ă trei aspecte: conflict, mutualitate
și ordine”, iar „guvernarea este mijlocul pr in care se induce ordine, prin medierea
conflictelor, astfel încât s ă se realizeze câ știguri mutuale din schimbul voluntar”.2 Costurile
de tranzac ție, în sens larg, sunt costurile aferente construc ției institu ționale, costurile de
adaptare ale acesteia, costurile de monitorizare și de întărire a contractelor și costurile
aferente litigiilor și sacționării comportamentelor deviante. În esen ță, costurile de tranzac ție
provin din dou ă surse: imperfec țiunea și caracterul incomplet al informa ției (derivate din
raționalitatea limitat ă) și comportamentul imperfect (posibil oportunist) al p ărților.3
Potrivit lui Williamson, atributele determin ante ale unei structuri de guvernare –
piața, ierarhia și forma hibrid ă – sunt intensitatea incita ției, controlul administrativ, adaptarea
și legislația care guverneaz ă contractele. Intensitatea incita ției este mai mare în cazul pie ței,
iar controlul administrativ cel mai mare caracterizeaz ă ierarhia. Mecanismul adaptativ la
rândul său îmbrac ă două forme: adaptarea autonom ă – așa cum are ea loc în teoria
echilibrului general – semnificativ ă pentru pia ță și adaptarea coordonat ă, prin cooperare,
important ă pentru firm ă. Regimul legal al contractelor îmbrac ă forma legisla ției generale în
cazul pieței, al contratelor bilaterale mediate de legisla ția general ă în cazul formei hibride și
al regulamentului intern înt ărit de cadrul legal general pentru ierarhie.4 Rezultă că
mecanismul de guvernare de tip ierarhie sacrific ă intensitatea incita ției în favoarea adapt ării
prin cooperare și a controlului administrativ.
Costurile de tranzac ție depind de mecanismul de guvernare, îns ă indiferent de
mecanismul ales ele sunt cresc ătoare de specificitatea activelor , altfel spus de flexibilitatea
acestora pentru alte utiliz ări alternative. Potrivit lui Williamson, exist ă un nivel de
specificitate al activelor dincolo de care mecanismul ierarhiei este mai pu țin costisitor decât
cel al pie ței, economii putând fi ob ținute prin forma hibrid ă (formă care trimite la ceea ce
Coase numea pie țe în interiorul firmelor; la Williams on exemplul este franciza, structur ă
intra-organiza țională din perspectiva evolu ționistă). Prin urmare, Williamson sugereaz ă că
firma ca mecanism de guvernare se va extinde (prin înglobarea succesiv ă de tranzac ții) până
când costurile birocra ției, adăugate la costurile de tranzac ție, depășesc câștigul în termeni de
adaptare cooperant ă și control. Este aici o diferen ță față de ceea ce afirma R. Coase în anii
de început, și anume c ă firma se extinde pân ă când tranzac țiile prin pia ță devin mai pu țin
costisitoare decât cele prin firm ă datorită între altele randamentului descresc ător al
antreprenoriatului (pozi ție mai apropiat ă de gândirea tradi țională).
Apropiată, dar diferit ă de economia costurilor de tranzac ție, este noua perspectiv ă
neoclasică – construit ă pe doi piloni, teoria drepturilor de proprietate și teoria agenturii –
bazată așa cum numele o sugereaz ă pe modelul echilibrului general5. În acest model, noua
teorie introduce asimetria informa ției generatoare de costuri de agen ție (numite și costuri de
tranzacție, ceea ce poate da na ștere la confuzii). Costurile de agen ție includ: costurile de
creare și elaborare a contractelor dintre principal și agent, cheltuielile cu monitorizarea ale
1 Williamson E. Oliver, 1996, The Mechanisms of Gouvernance, Oxford University Press, p.5
2 Ibid.2, p. 14
3 Rao, P.K., 2003, The Economics of Transaction Costs, Palgrave Macmillan ed., p.7-10
4 Ibid. 2, p. 105
5 Coriat, Benjamin, Weinstein, Olivier, 1995, Les Nouvel les Theories de l’entreprise, Le Livre de Poche,
p.80 – 102
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
349
349 principalului, cheltuielile de garantare ale agentului (consolidati on), pierderea rezidual ă
(residual losses), adic ă pierderea inerent ă de oportunit ăți datorită incompletitudinii
contractului, chiar dac ă acesta este optim. Optim înseamn ă că se negociaz ă până când costul
suplimentar antrenat de o clauz ă egalează pierderea generat ă de neincluderea respectivei
clauze în contract1. În concluzie, costurile de agen ție includ toate costurile referitoare la
contractare, tranzac ționare, hazard moral și informare. Astfel, dac ă economia costurilor de
tranzacție își propune s ă evalueze cât cost ă tranzacția (unitatea fundamental ă de analiz ă),
teoria agenturii (a gency theory) urm ărește să măsoare cât cost ă diferența de interese dintre
principal și agent.
Teoria evolu ționistă introduce o alt ă perspectiv ă asupra firmei, în sensul c ă firma
este definit ă ca un ansamblu integrat de cuno ștințe și tehnologii, la care se ajunge printr-un
proces de tip evolutiv, prin înv ățare și prin formarea și acumularea de rutine organiza ționale.
Teoria evolu ționistă nu este nici ea unitar ă, ci cuprinde cel pu țin trei abord ări: cea a
selecției, cea ecologist ă și interpretarea în termeni de ciclu de via ță. Rutinele, definite ca
„modele de interac țiune care constituie solu ții eficiente ale unor probleme specifice”, sunt în
majoritatea lor specifice și netransferabile. Conf orm ultimei interpret ări menționate anterior,
pe măsură ce firma se dezvolt ă, la un moment dat antreprenorul este dep ășit de
complexitatea interac țiunilor intra și inter-organiza ționale, astfel încât apare ierarhia.
Relațiile ierarhice presupun codificarea explicit ă a numeroaselor interac țiuni din interiorul
organizației, crearea și creșterea num ărului rutinelor formale. Pr in aplicarea unui cod de
rutine formale, firma continu ă să existe și să exploateze economiile de scar ă. Pe de alt ă parte
însă, ea își pierde din flexibilitate și din creativitate, ceea ce o face mai greu adaptabil ă la
schimbarea mediului de afaceri și a celui tehnologic. Dezvoltarea viitoare a firmei depinde
de capacitatea sa de a compensa lipsa de flexibilitate cu economiile de scar ă și de scop. O
alternativ ă a ierarhiei stricte este cea a managerilor de divizii (subdiviziunea intra-
organizațională a antreprenoriatului2), organizare care ridic ă însă alte probleme: cea a
mecanismelor incitative și de coordonare a managerilor și cea a gestion ării invaziilor externe
(în cazul în care managerii nu provin din interior). Prin urmare, teoria evolu ționistă relevă
alte costuri aferente organiza țiilor mari, dintre care re ținem ceea ce am putea numi costurile
legate de rigiditate și costurile de construire și implementare a mecanismelor incitative.
Concluzii și comentarii
Transformarea unei afaceri mici într-o corpora ție medie sau mare și exploatarea
economiilor de scar ă sunt procese costisitoare. Noile dezvolt ări teoretice din știința
economic ă urmăresc, între altele, identificarea și evaluarea costurilor interne ale
organizațiilor economice. Aceste cheltuieli se reflect ă monetar sau ascuns în pre țul bunurilor
și serviciilor oferite de firme și influențează strategiile acestora. Principalele categorii de
costuri pe care teoriile economice re lativ recente le-au pus în eviden ță sunt costurile de
tranzacție, costurile de agentur ă, costurile construc ției institu ționale și costurile aferente
rigidității (sau costuri de adaptare).
Economia costurilor de tranzac ție afirmă că există un grad de specificitate al
activelor dincolo de care tranzac ția este înglobat ă de către firmă, datorită economiilor la
costul de tranzac ție. Ar fi interesant de abordat și o altă problemă, și anume modul în care
existența firmelor afecteaz ă costul tranzac ției. De exemplu, faptul c ă există firme de
avocatură determin ă un avocat talentat s ă încheie un contract de munc ă în interiorul acelei
1 Ibid., p.95
2 Witt, Ulrich, 2005, Th e evolutionary perspect ive on organiza tional change an d the theory of the firm, in
The Evolutionary Foundations of Economics, Kurt Dopfer ed., Cambridge University Press, p. 360
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
350
350firme. Existen ța firmei m ărește costul de tranzac ție prin pia ță al indivizilor care opteaz ă
pentru libera practic ă, prin adăugarea costului de oportunitate de rivat din statutul de angajat.
Totodată, existen ța firmelor determin ă modific ări ale cadrului legal al tranzac țiilor,
indiferent de natura lor, și pe aceast ă cale a costurilor de tranzac ție. În consecin ță se pune
întrebarea dac ă extinderea firmelor nu se autoalimenteaz ă prin cre șterea costurilor de
tranzacție pentru rela țiile de pia ță.
În altă ordine de idei, este indiscutabil c ă evoluționismul surprinde una dintre cele
mai „costisitoare” probleme ale firmelor mari: flexibilitatea redus ă, dependent ă de calitatea
a birocrației interne (alt element generator de costuri). Aceste costuri nu sunt îns ă singurele
semnificative care împiedic ă dezvoltarea firmei. La ele se adaug ă cadrul legal, în primul
rând legile antitrust, despre care literatura de specialitate abund ă în lucrări. În plus îns ă,
există legi referitoare la posibilele conflicte de interese antrenate de paleta larg ă de produse
oferite clien ților de către aceeași firmă. Cu titlul de exemplu, dac ă o firmă oferă servicii de
consultan ță contabilă și fiscală unei corpora ții, este probabil ca legea s ă interzică acestei
firme să îi realizeze auditul extern. Sunt create astfel ni șe de piață pentru micii antreprenori,
mulți dintre ei fo ști angajați ai marilor firme, beneficiari ai efectului de înv ățare.
În România cercet ările în domeniul noilor teorii microeconomice sunt în faza de
pionerat, în condi țiile în care atributul de economie emergent ă determin ă în opinia noastr ă
un nivel ridicat al costurilor de tranzac ție, de agen ție, de rigiditate și de incita ție.
Bibliografie
Buchholz G. Todd, Idei noi de la economi ști morți, Editura Andreco Educa țional, Bucure ști,
2004;
Coase R.H., The Firm, the Market and the Law , The University of Chicago Press, 1990 p.7;
Coriat, Benjamin, Weinstein, Olivier, Les Nouvelles Theories de l’entreprise , Le Livre de
Poche, 1995, p.80 – 102;
Demsetz Harold, The Economics of the Business Firm , Cambridge University Press, USA
1997;
Jensen C. Michael, A Theory of the Firm , Harvard University Press, USA, 2000;
Keynes, J.M., Teoria general ă a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor , Editura
Științifică, București, 1970;
Rao, P.K., The Economics of Transaction Costs , Palgrave Macmillan ed., 2003, p.7-10
Ricketts Martin, The Economics of Business Enterprise , Edward Elgar, Cheltenham, UK,
Northampton MA, USA, 2002
Smith Adam, Avuția națiunilor. Cercetare asupra naturii și cauzelor ei. , Editura
Universitas, Chi șinău, 1992;
Vrânceanu Radu, Marc Guyot, Bazele microeconomiei întreprinderii, Editura Politrom,
București, 2004 ;
Williamson O., Winter S., editori, Natura firmei: origini, evolu ție și dezvoltare , Editura
Sedona, Timi șoara, 1997;
Williamson E. Oliver, The Mechanisms of Gouvernance , Oxford University Press, 1996,
p.5;
Witt, Ulrich, The evolutionary perspective on organizational change and the theory of the
firm, in The Evolutionary Foundations of Economics, 2005, Kurt Dopfer ed., Cambridge
University Press, p. 360.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
351
351 UNELE ASPECTE PRIVIND ANALIZA SERIILOR
CRONOLOGICE DE MOMENTE
Georgeta VINTIL Ă
Profesor universitar doctor
Mădălina DUMBRAV Ă
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. În acest articol am analizat o serie de aspecte privind utilizarea
seriilor cronologice în analizele econom ice. Ne-am oprit asupra particularit ăților pe care
le prezint ă seriile cronologice de momente.
Analiza este înso țită de exemple practice care dau posibilitatea cititorului de a
înțelege mai rapid tema abordat ă.
Cuvinte-cheie: serie cronologic ă, medie cronologic ă, moment statistic, medie
simplă, medie ponderat ă.
În cazul unei serii de momente se pot întâlni dou ă situații: serii de momente cu
intervale egale între momente, și serii de momente cu intervale neegale între ele1.
Dacă intervalele dintre momentul înregistr ării termenilor sunt egale între ele, atunci
prelucrarea seriei se poate face în dou ă variante:
• Se transform ă seria de momente în serie de intervale calculându-se media
aritmetică simplă pentru fiecare interval și apoi se calculeaz ă indicatorii absolu ți, relativi și
medii prezenta ți anterior. De exemplu, având valorile fondurilor fixe înregistrate la sfâr șitul
fiecărui an, se calculeaz ă valoarea medie anual ă a acestora și se obține o nouă serie care, fa ță
de prima serie, va avea cu un termen mai pu țin. Datele din noua serie, fiind comparabile din
punctul de vedere al timpului la care se refer ă, pot fi comparate între ele atât în m ărime
absolută, cât și în mărime relativ ă. Rezultatele ob ținute din prelucrarea unor astfel de serii se
pot include în calcule de corela ție cu seriile unor caracteristici cu care se g ăsesc în
interdependen ță, de exemplu, în analiza corela ției, realizat ă între dinamica fondurilor fixe și
dinamica produc ției.
• Seriile de momente cu intervale egale între termenii înregistra ți se
prelucreaz ă ca atare, și atunci se pot ob ține indicatorii absolu ți, relativi și medii prezenta ți
anterior, cu excep ția nivelului mediu care se calculeaz ă folosind o form ă specială de medie
aritmetică, cunoscut ă în literatura de specialitate ca medie cronologic ă.
Media cronologic ă simplă se aplică pentru seriile de momente cu intervale egale
între ele.
Dacă intervalele între momentele înregistr ării termenilor sunt egale, atunci
prelucrarea seriei se face ca și în cazul unei serii de intervale de timp, cu excep ția nivelului
mediu, care se calculeaz ă cu ajutorul mediei cronologice simple
1.
1 Dumbrav ă, M. – „ Analize macroeconomice – Teorie și studii de caz” , Editura Economic ă, București,
2006
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
352
352Poziția termenilor pe o ax ă a unei serii de momente cu intervale egale între ele va
fi:
în care:
y = termenii seriei dinamice care iau valori de la y
1 la y n;
t = intervalele între momentele seriei care pot lua valori de la t 1 la t n-1.
Din axa valorilor y i rezultă că termenii sunt echidistan ți între ei și că fiecare
marcheaz ă câte un moment al perioadei analizate. Cum într-o serie de momente sunt n
termeni și n-1 intervale, înseamn ă că fiecare interval va fi marcat de câte doi termeni. Din
această cauză termenii extremi apar o singur ă dată, iar termenii intermediari, de câte dou ă
ori. De exemplu, y 2 marcheaz ă și sfârșitul primului interval și începutul celui de-al doilea, pe
când y 1 apare o singur ă dată, marcând începutul primului interval.
Deci, în acest caz, pentru a putea calcula media pe total este necesar s ă se calculeze
mediile par țiale pe fiecare interval, care se vor calcula ca medii aritmetice simple din cei doi
termeni ce marcheaz ă intervalul respectiv și, pe baza lor, o medie general ă a întregii serii.
Pentru a ilustra modul de calcul se ia un exemplu, cu date conven ționale, cu privire
la stocurile de m ărfuri într-o unitate comercial ă, în cursul trimestrului I al unui an oarecare:
1 ianuarie 500 mil. lei (y 1);
1 februarie 580 mii lei (y 2);
1 martie 620 mii lei (y 3)
1 aprilie 640 mii lei (y 4)
Pentru a calcula media trimestrial ă se vor calcula, mai întâi, mediile pe fiecare lun ă
în parte:
ianuarie ;lei.mil540
2580 500
2yy2 1=+=+=
februarie ;lei.mil600
2620 580
2y y3 2=+=+=
martie .lei.mil630
2640 620
2y y4 3=+=+=
Media pe trimestru se va calcula ca medie general ă:
.lei.mil590
3770.1
3630 600 540y ==++=
Dacă se generalizeaz ă datele și se noteaz ă valoarea medie cu cry se va obține:
1n2y y
2y y
2yy
yn 1n 3 2 2 1
cr−++++++
=−L
.
Se iau n – 1 termeni la numitor, deoarece fa ță de numărul termenilor seriei, se pot
calcula n – 1 medii par țiale, pe fiecare interval.
Dacă în formula mediei se efectueaz ă sumele de la num ărător, se va ob ține:
1 Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E., Anghelache, C. – „ Tratat de statistic ă”, Editura Economic ă, București,
2002
y1 y2 y3 y4 ti
yi y5 t1 t2 t3 t4
,
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
353
353 1n2y y2 y2y
yn 3 2 1
cr−++++
=K
.
În continuare, simplificând cu 2 la frac ția de la num ărător:
1n2yy y2y
yn3 21
cr−++++
=L
.
Această formulă, aplicându-se numai la seriile cronologice de momente, se nume ște
medie cronologic ă, având acela și conținut ca media general ă calculată din medii par țiale și
se notează cu cry .1
Intervalele dintre momente fiind egale, ea apare ca medie cronologic ă simplă și se
definește ca semisuma termenilor extremi plus suma termenilor intermediari raportate la
numărul termenilor seriei minus unu, aceasta și datorită faptului c ă termenii extremi se iau
pe jumătate, deci, împreun ă fac un singur termen.
Aplicată direct, fără a calcula în prealabil mediile pe fiecare interval, va fi:
,3770.1
32640620 5802500
ycr =+++
=
.lei.mil590 ycr=
Deci, s-a ajuns la aceea și valoare numeric ă la fel ca în cazul când aceast ă medie s-a
calculat ca o medie general ă din cele trei medii par țiale lunare.
Media cronologic ă ponderat ă se folose ște în cazul în care între momentele seriei
există intervale neegale. Atunci, pe o ax ă, de exemplu pentru o serie format ă din patru
termeni, ei se vor distribui astfel:
Termenii fiind distribui ți la intervale neegale, pentru a calcula media se va
considera c ă modificarea lor se realizeaz ă uniform de la un interval la altul. În acest caz,
fiecare termen va fi propor țional cu câte o jum ătate din m ărimea intervalelor al ăturate,
astfel:
Deci, pe baza acestui ra ționament se vor considera ca ponderi pentru fiecare termen
câte o jum ătate din m ărimea intervalelor al ăturate, folosindu-se astfel
o medie cronologic ă
ponderată:
1 Van Hauwelingen, H.C., „ Dynamic Prediction by Landmarking in Event History Analysis” , articol
(comunicare) publicat în volumul 34, nr. 1, martie 2007, al publica ției „Scandinavian Journal of
Statistics”, Stockholm, ISSN 0303-6898 t1 t2 t3
y1 y2y3 y4y1 y2 y3 ti
yi t2
y4 t3 t1
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
354
354⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
=
−−
2t
2t
2t
2t2ty2t
2ty2ty
y
1n 2 1 11nn2 1211
cr
LL
2t
2tt
2t2ty2tty2ty
y
1n 2 1 11nn2 1211
cr−−
++++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
=
LL
∑⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
=−
=−
1n
1ii1nn2 1211
cr
t2ty2tty2ty
yL
Aici, primul și ultimul termen se pondereaz ă cu jumătate din primul interval de
timp (respectiv ultimul interval), ia r termenii intermediari cu câte o jum ătate din intervalele
alăturate1.
De exemplu, stocurile de m ărfuri existente într-o unitate comercial ă (date
convenționale) într-un semestru au fost:
Data Stocul existent (mil. lei)
1 ianuarie 500
1 februarie 580
15 martie 680
10 mai 700
1 iulie 750
Fiind intervale neegale, trebuie, mai întâi, s ă se stabileasc ă mărimea intervalelor,
exprimate în zile, iar lunile se vor considera ca fiind egale, 30 zile fiecare, deci:
t1 = 30 zile;
t2 = 45 zile;
t3 = 55 zile;
t4 = 50 zile;
,zile180t1n
1ii=∑−
=
de unde, nivelul mediu, calculat în mil. lei prin media cronologic ă ponderat ă, va fi:
.lei milioane772,659180750.118250
250 55
255 45
245 30
230250750250 55700255 45680245 30580230500
ycr
= ==
+++++++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛+⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛++⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
=Deci:
.lei.mil660 ycr≅
De reținut că, pentru seria de momente cu intervale neegale între datele înregistrate,
media cronologic ă ponderat ă este principalul indicator ce caracterizeaz ă seria și se mai poate
calcula dinamica pe total, absolut ă și relativă, între cei doi termeni extremi. Ceilal ți
indicatori nu se pot calcula ca un sistem corelat, deoarece nu se îndepline ște condiția de
1 Dumbrav ă, M. – „ Analize economice pe baza seriilor cronologice de date” – Comunicare la
Simpozionul Interna țional „Statistica în spa țiul soluțiilor”, ASE, Bucure ști, 2006
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
355
355 uniformitate a periodicit ății cu care sunt prezentate datele seriei, adic ă nu sunt comparabile
din punctul de vedere al varia ției de timp. Aceste serii se folosesc, în special, pentru
prezentarea datelor care provin din observ ări special organizate, de forma recens ămintelor
sau a inventarierii, și prelucrarea lor se face în func ție de specificul fiec ărei serii.
Bibliografie
Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E., Anghelache, C. – „ Tratat de statistic ă”, Editura Economic ă,
București, 2002
Dumbrav ă, M. – „ Analize macroeconomice – Teorie și studii de caz” , Editura Economic ă,
București, 2006
Dumbrav ă, M. – „ Analize economice pe baza seriilor cronologice de date” – Comunicare la
Simpozionul Interna țional „Statistica în spa țiul soluțiilor”, ASE, Bucure ști, 2006
Van Hauwelingen, H.C., „ Dynamic Prediction by Landmarking in Event History Analysis” ,
articol (comunicare) publicat în volumul 34, nr. 1, martie 2007, al publica ției
„Scandinavian Journal of Statis tics”, Stockholm, ISSN 0303-6898
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
356
356LEVIERUL FINANCIAR LA INTERFEREN ȚA
DINTRE CLASIC ȘI MODERN: STUDIU DE CAZ
ASUPRA ÎNTREPRINDERILO R COTATE LA BVB,
SECTIUNEA ECHIPAMENTE
Cristina Maria TRIANDAFIL
Doctorand
Petre BREZEANU
Profesor universitar doctor
Cătălin HUIDUMAC
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Articolul se concentreaz ă asupra conceptului de levier financiar, atât din
perspectiva teoriilor clasice, cat si din pe rspectiva teoriilor moderne. Se realizeaz ă o
incursiune profunda in literatura de specialitate – de la principiul clasic potrivit caruia
valoarea unei întreprinderi este in dependenta de structura sa financiar ă, până la cel
modern al conceperii levierului sub forma mecanismului generator de cre ștere economic ă –
pentru a eviden ția modul în care teoriile, conceptele și mentalit ățile referitoare la levierul
financiar au evoluat de-a lungul timpului.
Ultima sec țiune conține un studiu de caz realizat la nivelul companiilor listate la
BVB, secțiunea echipamente din punctul de vedere al evolu ției levierului financiar.
Cuvinte cheie: levierul financiar, guvernan ța corporativ ă, profitabilitate
Clasificare REL: G21, G30, G33
1. Introducere
Utilizând termenii unei defini ții stricte, levierul financiar reprezint ă raportul dintre
datoria total ă și capitalurile proprii, reflectând capacitat ea managerilor financiari de a atrage
resurse externe pentru a dinamiza eficien ța capitalurilor proprii.
În ultima perioad ă, levierul a devenit subiectul a numeroase cercet ări deoarece
modul în care o întreprindere reu șește să atragă resurse financiare externe este vital pentru
întreaga sa activitate1. Cercetările au relevat faptul c ă în cazul unei sc ăderi a cererii pentru
produsele sale, o firm ă îndatorat ă/cu un grad de îndatorare mai accentuat va fi mai afectat ă
decât o firm ă care se bazeaz ă pe autofinan țare/cu un grad de îndatorare mai redus.
Totuși, levierul financiar a fost conceput și sub forma unei modalit ăți prin care o
întreprindere î și poate împlini poten țialul de cre ștere. Corpora țiile americane sunt cunoscute
ca fiind promotoarele politicilor de îndatorare agresiv ă, ceea ce le-a permis atragerea unor
resurse financiare solide. De altfel, conceptu al ,,leverage by out’’ a devenit un termen cheie
al secolului al XX-lea.
1 De Jong, A., D.V. Dejong, G. Mertens and C. Wasley, 2001, The role of self-regulation in corporate
governance: evidence from the Netherlands, Working Paper Tilburg University
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
357
357 Dar tot în secolul al XX-lea, falimentul Enron a reprezentat un semnal de alarm ă
pentru comunitatea financiar ă. In acest mod, levierul a c ăpătat semnifica ția accentu ării
riscului financiar. O companie poate atrage resu rse financiare externe, mai ales în momentul
în care traverseaz ă o perioad ă de creștere susținută și resimte nevoia unor resurse financiare
adiționale, dar îndatorarea îi va conferi un grad de risc mai ridicat, ceea ce îi va determina pe
investitori s ă o perceap ă ca fiind mai riscant ă.
Un nivel mai ridicat de risc va fi similar cu cre șterea costului resurselor externe,
ceea ce va determina plasarea companiei în aria celor riscante.
Primele teorii referitoare la conceptual de levier financiar apar țin lui Modigliani și
Miller. In 1958 au emis teoria potrivit c ăreia valoarea firmei nu depinde de structura
capitalurilor1. Mai târziu, Myers și Majluf (1984)2, Fama și French (2002)3 au relevat
impactul fiscalit ății asupra structurii capitalurilor și asupra valorii firmei, promovând ideea
asimetriei informa ționale și a costurilor de agent.
Articolul este structurat astfel: cea de-a doua sec țiune este dedicat ă teoriilor clasice
referitoare la levierul financiar, cea de-a treia sec țiune este dedicat ă teoriilor moderne, iar
ultima sec țiune include studiul de caz.
Secțiunea 2
Punctul de referin ță în problematica levierului fina nciar este reprezentat de teoriile
lui Modigliani și Miller. Încercând s ă identifice o valoare optimal ă a levierului financiar
care să permită creșterea valorii firmei, au concluzionat în cele din urm ă că între cele dou ă
variabile exist ă o relație de independen ță.
Cum valoarea total ă a activelor reprezint ă contrapartea datoriilor și a capitalurilor
proprii, nu este relevant pentru valoarea întreprinderii dac ă resursele financiare sunt externe
sau interne. Modul în care acestea sunt comb inate în structura capitalurilor nu influen țează
în niciun mod valoarea firmei.
Dar aceast ă ipoteză era valid ă pentru cazul în care întreprinderea apar ținea unui
mediu de concuren ță perfectă.
Dar aceast ă ipoteză era valid ă pentru cazul în care întreprinderea apar ținea unui
mediu de concuren ță perfectă.
Aceiași autori au introdus în 1963 teoria potrivit c ăreia fiscalitatea are un impact
asupra valorii firmei di n perspectiva deductibilit ății ratei dobânzii4.
În aceste condi ții, arbitrajul dintre datorii și capitaluri proprii va implica op țiunea
pentru îndatorare din moment ce economiile fiscale sunt esen țiale pentru a asigura
oportunitățile de creștere ale întreprinderii.
În 1981, DeAngelo și Masulis au relevant faptul c ă îndatorarea implic ă nu numai
economii fiscale care au un impact pozitiv asupra valorii întreprinderii, ci și creșterea
riscului financiar5.
1 Modigliani, F. and M.H. Miller, 1963, The cost of capital, corporate finance and the theory of
investment, American Economic Review 48, 261-297
2 Myers, S.C., 1977, Determinants of corporate borrowing, Journal of Financial Economics 5, 147 -175;
3 Fama, E.F. and M.C. Jensen, 1983, Separation of ownership and control, Journal of Law and
Economics 26, 301-325
4 Modigliani, F. and M. H. Miller, 1963, Corporate income taxes and the cost of capital: a correction,
American Economic Review 53, 433-443
5 DeAngelo, H. and R.W. Masulis, 1980, Optimal capital structure under corporate and personal taxation,
Journal of Financial Economics 8, 3-30
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
358
358Accentuându- și gradul de îndatorare, o companie va fi din ce în ce mai expus ă
riscului de faliment. Levierul devine astfel corelat pozitiv cu nivelul activelor fixe și corelat negativ cu m ărimea
întreprinderii. Într-adev ăr, companiile cu o valoare mare a activelor fixe sunt mai pu țin
expuse riscului de faliment și sunt capabile s ă atragă din ce în ce mai multe resurse
financiare externe, luând în considerare gradul de securitizare conferit de activele fixe. De
asemenea, s-a eviden țiat faptul c ă întreprinderile mari, speci alizate în realizarea unui
portofoliu variat de activit ăți, sunt mai pu țin expuse riscului de faliment.
Secțiunea 3
Teoriile clasice referitoare la levierul financiar au fost treptat rafinate și aprofundate
în direcția celor moderne.
În 1986, Jensen a fundamentat teoriile moderne referitoare la levierul financiar
1. În acest
caz, levierul este abordat din perspectiva asimetriei informa ționale dintre manageri și acționari.
Managerii nu sunt receptivi la ideea contract ării a cât mai multor resurse financiare
externe deoarece în acest mod probabilitatea de faliment va cre ște și vor înfrunta în scurt
timp posibilitatea pierderii contro lului asupra întreprinderii.
Spre deosebire de reticen ța managerilor în raport cu accentuarea gradului de
îndatorare, ac ționarii manifest ă receptivitate deoarece levierul poate fi utilizat de c ătre
aceștia ca o modalitate de a exercita control asupra managerilor și de a reduce costurile
asimetriei informa țional. Sub presiunea unui grad de în datorare ridicat, managerii vor adopta
strategii financiare prudente, ceea ce va asigura companiei stabilitate.
Expunerea la un risc de faliment mai ridicat va reprezenta un mobil adi țional de
prudență și de exercitare a guvernan ței corporative.
Abe de Jong2 (2001) a concluzionat c ă este posibil pentru anali știi financiari s ă
realizeze o diferen țiere între întreprinderile americane și olandeze în privin ța relației dintre
levierul financiar și guvernan ța corporativ ă.
Spre deosebire de întreprinderile americane care apeleaz ă frecvent la îndatorare,
întreprinderile olan deze vor avea tendin ța de a evita resursele financiare externe, ceea ce
determină din aceast ă perspectiv ă absența mecanismelor de exercitare a guvernan ței corporative.
Autorul a eviden țiat, de asemenea, și substratul disciplinator al levierului financiar,
reliefând faptul c ă întreprinderile cu oportunit ăți de creștere reduse nu vor apela la surse de
finanțare extern ă.
Rolul disciplinator al levierului subscrie teoriei costurilor de agent; Zwiebel (1996)3
a subliniat faptul c ă în absența levierului, mecanismele implicate de procesul de guvernan ță
corporativ ă nu sunt opera ționale.
Costurile de agent vor fi diminuate în condi țiile prezen ței levierului financiar.
Giner Begona (2001)4 a analizat impactul levierului asupra pre țului acțiunilor. În
acest mod, structura capitalurilor a devenit un factor determinant nu numai pentru evaluarea
internă a întreprinderii, dar și pentru evaluarea ei extern ă, realizată în contextul pie ței de
capital.
1 Jensen, M.C., 1986, Agency costs of free cas h-flow, corporate finance, and take-overs, American
Economic Review 76, 323-329
2 Abe de Jong, 2001, The disciplining role of leverage in Dutch Firms, Tilburg University, 13-18.
3 Zwiebel, J., 1996, Dynamic capital stru cture under managerial entrenchment, American Economic
Review 86, 1197-1215
4 Giner Begona, Carmelo Reverte, 2001, Valuation implication of capital structure: a contextual
approach, Routledge Journals , 17-18
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
359
359 Preluând rezultatele cercet ării efectuate de Copeland și Weston (1986)1, autorul a
dezvoltat teoria semnalului și teoria structurii financiare optime.
Teoria semnalului se concentreaz ă asupra informa țiilor interne la care numai
managerii au acces, ceea ce creeaz ă apariția efectului de asimetrie informa țională. În acest
context de limitare a accesului informa țional, levierul financiar reflect ă fidel perspectivele
de creștere ale companiei.
Analiștii au emis teorii contradictorii referitoare la impactul levierului asupra percep ției
investitorilor privind o anumit ă întreprindere. Mul ți dintre ei au apreciat levierul ca fiind un semnal
pozitiv pentru investitori, mai ales din perspectiva faptului c ă doar o companie cu rezultate
financiare performante va fi capabil ă să atragă resurse financiare externe2.
Alții au argumentat c ă levierul determin ă un impact negativ asupra investitorilor,
apreciind c ă prin îndatorare compania devine din ce în ce mai riscant ă; de asemenea, s-a
considerat faptul c ă din moment ce compania apeleaz ă la resurse externe de finan țare, cash-
flowul opera țional nu a fost suficient pentru acoperirea obliga țiilor financiare3.
Bernstein și Will (1998) au aprofundat pers pectiva referitoare la influen ța levierului
financiar asupra valorii firmei luând în cons iderare arbitrajul dintre costul datoriei și
rentabilitatea investi ției4.
Atât timp cât costul datoriei va fi inferior rentabilit ății investiției, levierul va avea
un impact pozitiv asupra valorii întreprinderii.
Când costul datoriei va deveni excedentar randamentului investi ției, levierul va
căpăta o conota ție negativ ă pentru valoarea întreprinderii.
Secțiunea 4 –Studiu de caz
Studiul de caz vizeaz ă dinamica levierului financiar la nivelul întreprinderilor listate
la Bursa de Valori Bucure ști, secțiunea echipamente.
Tabelul 1
Întreprinderi listate la BVB, sec țiunea echipamente
Aerostar Bacau
Altur Slatina
Armatura Cluj Napoca
Compa S.A. Sibiu
Electroputere Craiova
Impact Bucuresti
Mecanica SA Ceahlau
Mefin Sinaia
Rulmentul Brasov
Santierul Naval Orsova
Turbomecanica Bucuresti
Uamt Oradea
UCM Resita
VAE Apcarom Buzau
Sursă: prelucrare proprie
1 Copeland, T. E. and Weston, J. F. (1986) Financial Theory and Corporate Policy . Wokingham:
Addison-Wesley
2 Ross, S. (1977) The determination of financial structure: the incentive-signalling approach’’
3 Miller, M. and Rock, K. (1985) ,,Dividend policy under asymmetric information’’, Journal of Finance,
40: 1031-51
4 Bernstein, L. A. and Wild, J.J. (998) Financial Statement Analysis. Theory, application and
Interpretation, New York: McGraw-Hill
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
360
360Tabelul 2
Statisticile descriptive aferente levierului financiar corespunz ător întreprinderilor
listate la BVB, sec țiunea echipamente
Descriptive Statistics (new.sta)
Lower Upper Quartile
Mean Median Minimum Maximum Quartile Quartile Range Std.Dev.
2001 106,9333 107 100 113 103 111 8 4,366539
2002 1,01145 1,01145 0,9012 1,1217 0,155917
2003 1,2351 1,1271 0,264 2,8316 0,5174 1,4221 0,9047 0,983949
2004 0,888845 0,4591 0,2858 3,5323 0,3637 0,8452 0,4815 0,976904
2005 0,987831 0,8206 0,2496 3,9673 0,4901 1,0701 0,58 0,957582
2006 1,130443 0,8268 0,2469 2,9574 0,4808 1,1161 0,6353 0,963531
2007 4,14364 1,0654 0,2501 33,9937 0,4801 3,3721 2,892 8,778409
Sursă: prelucrare proprie
Urmărind traiectoria evolutiv ă a statisticilor descriptive af erente levierului financiar
de-a lungul perioadei 2001-2007, se constat ă faptul că întreprinderile listate la sec țiunea
echipamente din cadrul BVB, au adoptat o strategie defensiv ă în privin ța gradului de
îndatorare si, în consecin ță, în privin ța levierului. Acesta a înregistrat o sc ădere continu ă;
valoarea medie aferent ă anului 2001 a fost 106,9333, în timp ce valoarea medie aferent ă
anului 2004 este de 4,14364.
De asemenea, valoarea minim ă aferentă anului 2001 este 100, ceea ce echivaleaz ă
cu o similitudine complet ă între nivelul datoriilor și nivelul capitalurilor proprii, pentru ca în
2002 să înregistreze o sc ădere ușoară – 0,9012-. În 2003, oscila ția este foarte brusc ă, variația
fiind reprezentat ă de o scădere de mai mult de 70% , nivelu l minim al levierului fiind de
0.264. Aceast ă valoare a atins un grad de stabilita te de-a lungul pe rioadei 2004-2007,
oscilațiile fiind aproape infime – 0,0001-.
Traiectoria valorii maxime a levierului fi nanciar înregistrate de-a lungul perioadei
2001-2007 urmeaz ă îndeaproape evolu ția valorii minime. De la valoarea de 113
corespunz ătoare anului 2001, s-a înregistrat o sc ădere brusc ă până la nivelul de 1,12 aferent
anului 2002.
Diferențialul dintre valoarea minim ă și valoarea maxim ă corespunz ătoare levierului
financiar nu înregistreaz ă un nivel semnificativ de-a lungul perioadei analizate.
Deviația standard corespunz ătoare levierului financiar s-a diminuat continuu de la
4,37 în anul 2001 la 0,96 în anul 2005.
Oscilația bruscă s-a realizat în anul 2007, când devia ția standard a crescut la 8,78, ceea
ce echivaleaz ă cu accentuarea gradului de volatilitate corespunz ător levierului financiar.
Această evoluție a levierului financiar a fost determinat ă în esență de mediul
macroeconomic care pe parcursul peri oadei 2001-2007 a înregistrat o puternic ă stabilizare,
creșterea economic ă fiind predominant ă. În aceste condi ții, întreprinderile listate la BVB,
secțiunea echipamente, au traversat la nivel global o cre ștere continu ă a valorii capitalizate,
precum și a indicatorilor de profitabilitate. Astfel, gradul de îndatorare a sc ăzut, în timp ce
nivelul capitalurilor proprii a înregistrat o dinamic ă favorabil ă.
De asemenea, diminuarea levierul ui financiar poate fi corelat ă și cu ideea absen ței
unei culturi corporatiste în direc ția acumul ării resurselor financiare externe prin mecanismul
pieței de capital.
Din perspectiva teoriilor care sus țin rolul suport al levierului financiar pentru
asigurarea profitabilit ății, studiul de caz vizeaz ă, de asemenea, surprinderea evolu ției
indicatorului de profitabilitate a capitalurilor proprii corespunz ător întreprinderilor analizate
pe parcursul perioadei 2001-2006.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
361
361 Analizând statisticile descriptive corespunz ătoare rentabilit ății capitalurilor proprii, se
remarcă faptul c ă pe parcursul perioadei 2001-2006, întreprinderile listate în sec țiunea
echipamente au înregistrat o traiectorie evolutiv ă oscilantă. Valoarea medie maxim ă a fost atins ă
în anul 2004-24,52- , in timp ce valoarea minim ă – 81,8453 – a fost înregistrat ă în anul 2006.
Diferențialul dintre cele dou ă valori este destul de ridicat, ceea ce verific ă ipoteza potrivit
căreia dinamica pozitiv ă a capitalurilor proprii a fost mult mai accentuat ă decât cea a profitului.
Tabelul 3
Statisticile descriptive aferente rentabilit ății capitalurilor proprii corespunz ătoare
întreprinderilor listate la BVB, sec țiunea echipamente
Descriptive Statistics (new.sta)
Mean Minimum Maximum Variance Std.Dev.
VAR1 22,14767 -2,11 174 1920,2922 43,82114
VAR2 8,864667 -34,34 53,44 396,20034 19,90478
VAR3 14,18467 -12,71 120 948,0706 30,79076 VAR4 24,52133 -18,52 270 4770,8076 69,07103 VAR5 12,62133 -120,3 311,3 8304,8557 91,13098
VAR6 -81,8453 -911 44 56583,732 237,8734
Sursă: prelucrare proprie
Gradul accentuat de volatilitate al rentabilit ății capitalurilor proprii pe parcursul perioadei
analizate este reflectat de valorile ridicate ale varian ței (1920 în anul 2001, respectiv 56.583 în anul
2006) și deviației standard (44 în anul 2001, respective 238 în anul 2006).
Pentru a emite o concluzie referitoare la corela ția dintre cele dou ă variabile –levier
financiar-profitabilitate- s-a construit o regresie în care levierul a fost conceput ca variabil ă
determinant ă a profitabilit ății.
Tabelul 4
Statisticile aferente regresiei dintre levier și rentabilitatea capitalurilor proprii
Sursă: prelucrare proprie
Coeficientul de corela ție -0,051- este unul destul de sc ăzut, iar valorile aferente lui
F statistic și probabilit ățile asociate ipotezei nule (0,7368/0,48802) confirm ă corelația slabă
dintre cele dou ă variabile.
Un alt test care a fost realizat în vederea aprofund ării relației dintre cele dou ă
variabile este testul de cauzalitate Granger.
Statisticile aferente testului Granger – F statistic și probabilitatea asociat ă ipotezei
nule- reflect ă, de asemenea, existen ța unei slabe corela ții între cele dou ă variabile. Dependent Variable: ROC
Method: Least Squares Date: 07/25/07 Time: 21:53 Sample: 1 30 Included observations: 30
Variable Coefficient
Std. Error t-Statistic Prob.
C 7.40364778941 1.79465830994 4.125380162 0.000299970542673
LEV 0.066629692995 0.26632069987 0.250185933829 0.04270157548
R-squared 0.00223047818434 Mean dependent var 7.69
Adjusted R-squared -0.0334041475948 S.D. dependent var 7.44786153062
S.E. of regression 7.57123443509 Akaike info criterion 6.9509297753
Sum squared resid 1605.06054439 Schwarz criterion 7.04434293407
Log likelihood -102.263946629 F-statistic 0.0625930014858
Durbin-Watson stat 2.34544907383 Prob(F-statistic) 0.804270157548
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
362
362Tabelul 5
Statisticile aferente testului Granger dintre levier și rentabilitatea capitalurilor proprii
Sursă: prelucrare proprie
La nivel global se poate aprecia faptul c ă în cazul întreprinderilor listate la BVB,
secțiunea echipamente, levierul financiar nu a fost utilizat ca suport pentru generarea
profitabilit ății.
Reticența întreprinderilor în raport cu atragerea unor resurse financiare externe prin
îndatorare a determinat cre șterea capitalurilor proprii pr in reinvestirea profitului ob ținut și
astfel absen ța valorific ării levierului financiar ca motor de cre ștere a profitabilit ății.
Pentru perioada imediat urm ătoare, în contextul previzi unilor de dezvoltare a pie ței
de capital, anali știi au anticipat orientarea întreprinderilor c ătre sursele de finan țare extern ă
și astfel cre șterea profitabilit ății prin manifestarea fenomenului de levier financiar.
Articolele urm ătoare vor viza extinderea analizei la ni velul altor profile sectoriale ale BVB
în vederea surprinderii evolu ției levierului financiar în func ție de specificul industriei.
Bibliografie
Abe de Jong, 2001, The disciplining role of leverage in Dutch Firms, Tilburg University, 13-18
Bernstein, L. A. and Wild, J. J. (998) Financial Statement Analysis. Theory, application and
Interpretation. New York: McGraw-Hill
Copeland, T. E. and Weston, J. F. (1986) Financial Theory and Corporate Policy .
Wokingham: Addison-Wesley
De Jong, A., D.V. Dejong, G. Mertens and C. Wasley, 2001, The role of self-regulation in
corporate governance: evidence from the Netherlands, Working Paper Tilburg University
DeAngelo, H. and R.W. Masulis, 1980, Opti mal capital structure under corporate and
personal taxation, Journal of Financial Economics 8, 3
Fama, E.F. and M.C. Jensen, 1983, Separation of ownership and control, Journal of Law
and Economics 26, 301-325
Giner Begona, Carmelo Reverte, 2001, Valua tion implication of capital structure: a
contextual approach, Routledge Journals , 17-18
Jensen, M.C., 1986, Agency costs of free cash- flow, corporate finance, and take-overs,
American Economic Review 76, 323-329
Miller, M. and Rock, K. (1985) ,,Divide nd policy under asymmetric information’’, Journal
of Finance, 40: 1031-51
Modigliani, F. and M. H. Miller, 1963, Corpor ate income taxes and the cost of capital: a
correction, American Economic Review 53, 433-443
Modigliani, F. and M.H. Miller, 1963, The cost of capital, corporate finance and the theory
of investment, American Economic Review 48, 261-297
Myers, S.C., 1977, Determinants of corporate borrowing, Journal of Financial Economics 5,
147-175;
Ross, S. (1977) The determination of financial st ructure: the incentive-signalling
approach’’
Tobin, J., 1978, Monetary policies and the economiy: the transmission mechanism, Southern
Economics Journal 44, 421-431
Zwiebel, J., 1996, Dynamic capital structure under managerial entrenchment, American
Economic Review 86, 1197-1215 Pairwise Granger Causality Tests
Date: 07/25/07 Time: 22:04
Sample: 1 30
Lags: 2
Null Hypothesis: Obs F-Statistic Probability
LEV does not Granger Cause ROA 28 0.53894381487 0.590552763777
ROA does not Granger Cause LEV 1.64634396434 0.214668225626
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
363
363 METODOLOGIA DE CERCETARE A PERCEP ȚIEI
ASUPRA ECONOMIEI SUBTERANE DIN ROMÂNIA
ÎN CONTEXTUL INTEGR ĂRII EUROPENE
Cristina COVACI (VOICU)
Asistent universitar doctorand
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Cunoașterea științifică asupra unui fenomen economic provine fie din
înțelegerea unor fapte concrete fie din ra ționamente inductive și deductive. Cunoa șterea științifică
este adesea asociat ă unei scări de valori sociale, care confer ă caracter obiectiv cercet ării.
Ce metodologie de cercetare utiliz ăm pentru testarea percep ției asupra economiei
subterane din România?
Cum utiliz ăm metodologia de cercetare pentru testarea percep ției asupra
economiei subterane din România?
Conform teoriei economice r ăspunsurile la cele dou ă întrebări formulare mai sus
ne vor conduce c ătre cunoa șterea științifică a fenomenului economiei subterane în sine.
Clasificare REL: 2B, 5G, 8A, 2H, 2P.
Introducere
În prezenta lucrare voi surprinde câteva aspecte generale despre metodologia de
cercetare în general și cu particularizare pe studiul economiei subterane din România în
contextul integr ării acesteia în Uniunea European ă.
Lucrarea este structurat ă în trei capitole. Primul capitol denumit “ „Ce” și „cum” putem
cunoaște prin cercetarea științifică?” vine să potențeze contribu ția cercetării științifice la
cunoașterea științifică cu prezentarea atât a analizei calitative cât și a aceleia cantitative.
Al doilea capitol denumit „ Ce metodologie de cercetare utiliz ăm pentru testarea
percepției asupra economiei subterane din România? ” vine să completeze cercet ările
mele anterioare referitoare la analiza met odologiei de cercetare a dimensiunii economiei
subterane, prezentând principalele metode de estimare ale acesteia și reliefarea tipului de
cercetare potrivit domeniului economiei subterane.
Al treilea capitol denumit „ Cum utiliz ăm metodologia de cercetare pentru testarea
percepției asupra economiei subterane din România? ” are menirea de a clarifica modul de
acțiune în utilizarea metodologiei alese de cercetare a domeniului economiei subterane.
Concluziile prezentului studiu, date de r ăspunsurile la cele dou ă întrebări formulate
în studiu, vin s ă întărească ipoteza cercet ării cum că doar o metodologie s ănătoasă ne poate
conduce la rezultate pertinente cu înc ărcătură științifică și relevanță în planul realit ății
economice.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
364
364
1. Fundamentele teoretice ale cunoa șterii prin intermediul cercet ării științifice
Profesorul Ronald F. King de la San Di ego State University (SUA) considera c ă
„Lumea, a șa cum o distingem prin știință, este fie accesibil ă percepțiilor noastre, fie
construită de către mintea uman ă. Putem cunoa ște lumea fie pornind de la probe externe, fie
prin logic ă internă”. Din încruci șarea axei „ce” (ontologia) cu axa „cum” (epistemologia)
rezultă patru câmpuri, a șa cum se poate observa din Tabelul 1:
Tabelul 1
„Ce” și „cum” cunoa ștem prin știință (King, 2005, pp. 36, 37)
Epistemologia Dispune
Ontologia propune probe externe logic ă internă
Lumea este perceput ă Pozitivism Metafizic ă
Lumea este construit ă Empirism Relativism
Rezumând discursul profesorului Ronald F. King, re ținem că în reflec ția despre
cunoașterea științifică trebuie s ă răspundem la dou ă întrebări fundamentale: a) lumea
externă ni se propune sub forma faptelor concrete, nemijlocit observabile, și ne furnizeaz ă
probele necesare pentru a decide ce este adev ărat și ce este fals sau noi dezvolt ăm o viziune
internă asupra realit ății științifice, precum și standardele dup ă care evalu ăm enunțurile
teoretice?; b) lumea extern ă poate fi cunoscut ă prin raționamente sau probele externe ne dau
posibilitatea s ă evaluăm afirmațiile făcute?
De-a lungul istoriei s-au impus mai multe modalit ăți de generare și testare a
adevărului enun țurilor despre realitate. Walter Wallace (1971) ia în discu ție patru astfel de
modalități. Modul autoritarian s-a afirmat în antichita te, dar a continuat pân ă în
contemporaneitate. Se considera c ă preoți, regi, pre ședinți sau savan ți ar avea atributul
natural sau supranatural de a produce adev ărul. Deci adev ărul era garantat de calit ățile de
excepție ale produc ătorului enun țurilor. Modul autoritarian se întâlne ște azi sub apelul la
argumentul autorit ății. Foarte apropiat de modul autoritarian prin mecanismul de producere
a adevărului este modul mistic , în care starea de gra ție conferă profeților, prezic ătorilor,
marilor mistici calitatea cunoa șterii adev ărate. Modul logico-ra țional se centreaz ă pe logica
formală. Se face apel la „primele principii“ și prin deduc ție se stabile ște adevărul. Principala
grijă constă în rigoarea judec ății logice, f ără a se urmări coresponden ța cu realitatea. În fine,
modul științific de determinare a adev ărului îmbin ă preocuparea pentru aplicarea corect ă a
metodei de cunoa ștere cu observa ția riguroas ă a fenomenelor. Metoda științifică asigură
desubiectivizarea cunoa șterii, oferindu-se o imagine despre lumea înconjur ătoare așa cum
este ea în realitate, și nu așa cum îi apare unui individ la nivelul sim țului comun. Modul
științific reprezint ă astăzi principala cale de cunoa ștere a comportamentelor individuale și de
grup, a faptelor, a fenomenelor și proceselor sociale.
Caracterul „obiectiv” al cunoa șterii în domeniul științelor sociale și politice este
evidențiat de Max Weber astfel: “Nu împ ărtășim credin ța învechit ă potrivit c ăreia totalitatea
fenomenelor culturale s-ar putea deduce, ca produs sau func ție, din constela ția intereselor
„materiale”. (Max Weber, 1993, pp. 27, 47)
La sfârșitul anilor ’60, în spa țiul anglo-saxon s-a impus expresia qualitative research ,
semnificând o form ă de cercetare cu caracteristici specifice, o paradigm ă sau un stil de cercetare în
științele socioumane. În prezent, cercetarea calitativ ă nu numai c ă a dobândit notorietate, f ăcând
necesar un Dicționar al metodelo r calitative în științele umane și sociale (A. Mucchielli,
1996/2002), dar a început s ă fie contrapus ă rigid cercet ării cantitative, în loc de a privi cele dou ă
modalități de abordare a socioumanului în unitatea și complementaritatea lor. Dar ce se în țelege
prin cercetare calitativ ă? Și prin ce se deosebe ște aceasta de cercetarea cantitativ ă? (Chelcea, 2006)
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
365
365 Astfel, W. Lawrence Neuman g ăsește opt criterii de diferen țiere a stilului cantitativ fa ță
de stilul de cercetare calitativ conform datelor din tabelul num ărul 2.
Tabelul 2
Stilul cantitativ versus stilul calitativ (Neuman, 1991/1997, pp. 14)
Stilul cantitativ Stilul calitativ
Măsurarea obiectiv ă a faptelor Construirea realit ății sociale, semnifica ție culturală
Centrarea pe variabile Centrarea pe procesele interactive, cazuri
Reliabilitatea este hot ărâtoare Autenticitatea este hot ărâtoare
Liber de valori Valorile sunt prezente și explicite
Independen ță de context Constrângeri situa ționale
Multe cazuri, subiec ți Pu ține cazuri, subiec ți
Analize statistice Analize tematice
Cercetătorul este deta șat Cercet ătorul este implicat
2. Ce metodologie de cercetare utiliz ăm pentru testarea percep ției asupra
economiei subterane din România?
Mi-am propus s ă pătrund pe t ărâmul analizei problematicii economiei subterane
recurgând la o analiz ă cu precădere macroeconomic ă însă cu puternice elemente de analiz ă
microeconomic ă. Analiza macroeconomic ă se dorește a concepe cadrul general în care se
încadreaz ă tema cercetat ă, tratând într-o manier ă pur științifică implicațiile macroeconomice
ale existen ței de necontestat a economiei subterane. Analiza microeconomic ă pune accentual
pe individ și îl surprinde pe acesta în ipostaze cheie în care individul este cel mai important
actor în apari ția și amploarea economiei subterane, atât ca fenomen economic cât și ca
fenomen social, psihologic și juridic.
Luând în considerare cele dou ă tipuri de analiz ă prezentate mai sus și ținând seama
de caracteristicile cercet ării cantitative cât și a celei calitative, sus țin ideea de a aborda
ambele tipuri de cercetare. Conform teoriei cercet ării (Grix, 2001, pp. 34), (Robson Colin,
Real World Research, Oxford UK & Cambridge USA) trebuie f ăcută distincția între cele
două tipuri de abord ări, surprinzând cele mai importante aspecte ale acestora. Cercetarea
cantitativă este utilizat ă cu precădere pentru studierea problem aticilor de macroeconomie,
presupunând o abordare deductiv ă, care să porneasc ă analiza de la general la particular, este
recunoscut ă ca avându- și originea în curentul de gândir e positivist, se vrea a fi o metod ă
bazată pe testarea teoriilor și predicții economice de orientare general ă și nu în ultimul rând
evidențierea conexiunilor între diverse variabile și fenomene economice. Cercetarea
calitativă este folosit ă pentru studierea temelor de microeconomie, utilizeaz ă strategia
inductivă de cercetare, care demareaz ă analiza de la particular la general, î și are originea în
curentul interpretivist, este generatoare de noi teorii și nu în ultimul rând interpreteaz ă
evenimente de importan ță economic ă, istorică și culturală. Poziția firească pe care o adopt
este înclinat ă cu precădere către cercetarea cantitativ ă, având în vedere c ă tema aleas ă spre
cercetare face obiectului studiului macroeconomic, îns ă o cercetare calitativ ă interpretivist ă
nu va lipsi cu siguran ță. Consider c ă rezultatele cele mai bune rezult ă doar din îmbinarea
celor dou ă tipuri de cercetare, atât cantitativ ă cât și calitativ ă.
Colectivitatea mondial ă este preocupat ă mai mult ca oricând de escaladarea
pericolului real reprezentat de prezen ța economiei subterane în via ța economic ă trecută,
prezentă și viitoare, încercând optimizarea procesului economic. Nici la nivel European
situația nu este îmbucur ătoare. Pe plan na țional am asistat la o dimensionare negativ ă a
informațiilor care au ca obiect material stupefiantele și substan țele psihotrope și la
răspândirea îngrijor ătoare a traficului și mai ales a abuzului de droguri în rândul tuturor
categoriilor sociale (Giddens, 2000, pp.223). În prezent nici o țară nu se mai poate
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
366
366considera ferit ă de acest flagel, având implica ții dramatice asupra existen ței a sute de
milioane de oameni, amenin țând la modul cel mai serios stabilitatea economic ă, socială și
politică a lumii contemporane. Evolu ția traficului și consumului ilicit de droguri în România
și în zona geografic ă în care ne afl ăm demonstreaz ă că teritoriul nostru a devenit un segment
important al „Rutei Balcanice”, rut ă care furnizeaz ă în jur de 80 % din drogurile care
alimenteaz ă piața european ă și este vizat tot mai mult de c ătre trafican ți pentru crearea unei
piețe puternice de consum. Evenimentele consumate dup ă 1989 în Estul Europei, pozi ția
geografic ă a țării noastre, în țelegerea gre șită de către tot mai mul ți cetățeni a noțiunii de
“democra ție”, precum și internaționalizarea crimei organizate și-au pus puternic amprenta
asupra criminalit ății în România, țara noastr ă fiind atras ă tot mai evident în circuitul crimei
organizate. Nu trebuie neglijat nici faptul c ă organizațiile mafiote ofer ă demonstra ții că sunt
mai bine dotate din punct de vedere tehnic, mai abile și mai rafinate în ac țiunile lor ilegale,
decât structurile ce încearc ă să le contracareze. Prin urmare crima organizat ă prezintă un
pericol social, economic, moral, psihologic, juridic deosebit. Ac țiunile ei nu sunt comise de
oameni nevoia și, aflați în disperarea s ărăciei sau de c ătre amatori, dimpotriv ă, aceștia sunt
profesioni ști, oameni puternici, boga ți, fără scrupule și fără prejudec ăți. Cei care
organizeaz ă crima de anvergur ă urmăresc, în primul rând, o anumit ă putere și poziție în
comunitate, pentru ca, în baza acestei puteri și poziții, să vină și profitul – un profit criminal
care șubrezește statul pentru c ă erodează necontenit institu țiile lui fundamentale.
Literatura de specialitate clasific ă metodele de estimare a economiei subterane după mai
multe metode de grupare, dup ă cum urmeaz ă: metode directe și indirect, abord ări macroeconomie
și microeconomice, metode monetariste, metode contabile, metode statistice s.a.m.d. Indiferent
care va fi procentul corect, cert este c ă economia este una singur ă, în care economia subteran ă este
mijloc de redistribuire și trebuie atent analizat ă având în vedere c ă reprezintă 38% din economia
internațională. Distincția pe care o voi face la acest nivel este între economia subteran ă și
economia de suprafa ță, împreun ă alcătuind economia unei na țiuni. Dificultatea m ăsurării
economiei subterane rezult ă din metoda decalajelor între venituri și cheltuieli. Economia
subterană este un concept echivoc deoarece procesul nu poate fi cuantificat, nu este de domeniul
evidentei empirice , fiind astfel, foarte greu de raportat.
Calculul procentului real al ec onomiei subterane reiese din disfunc ționalitațile
economiei na ționale, astfel c ă informații ale Institutului Na țional de Statistic ă prezintă un
procent de 20% din economia României al ec onomiei subterane iar Serviciul Român de
Informații un procent de 40%.
Un document al Parlamentului European men ționează că: “ Economia subteran ă
este un subiect care revine cu regularitate pe prima pagin ă a ziarelor și în nenum ărate
documente politice. Sunt prezentate cu prea mare u șurință cifre care par a fi scoase din
mâneca unui magiciam doar pentru a sus ține unele interese politice sau pur publicitare.
Este datoria noastr ă să atragem aten ția că este discutabil și, uneori chiar în șelător, să se
încerce exprimarea unui fenomen atât de complex doar prin câteva cifre”.
Teoria economic ă a încercat solu ționarea acestei probleme a cuantific ării
economiei subterane. Metodele existente și aplicate pân ă în prezent pentru estimarea
amplorii economiei subterane sunt dup ă cum urmeaz ă:
„Clasificarea Rosanvallon” (Rosanvallon, 2/1980) este un pas înainte în acest
demers. Aceast ă clasificare introduce conceptul de economie ocult ă (munca la negru, frauda
fiscală, crima organizat ă) și economie autonom ă (activități casnice, bricolajul, gradin ăritul
etc.). Prezenta clasificar e propune tratarea distinct ă din punct de vedere al eviden ței
statistice, a elementelor economiei subterane. Astfel, p ărerea general ă este că, deși ambele
componente ale economiei subterane date de clasificarea Rosanvallon se desf ășoară în afara
controlului statal, cele dou ă au o contribu ție foarte diferit ă în totalul economiei unei țări.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
367
367 Economia ocult ă este caracterizat ă de fenomenul de disimulare voluntar ă a activității sale,
fapt care motiveaz ă estimarea statistic ă a ponderii sale.
Metoda de natur ă sectorial ă, se referă la activit ăți specifice unor domenii sau
sectoare economice, utilizând studii de caz și anchete. Aceasta metod ă ajută la obținerea
unei imagini de ansamblu asupra ponderii econo miei subterane în totalul economiei unei
țări, prin însumarea rezultatelor par țiale.
Metoda de tip global , are drept scop evaluarea economiei subterane la nivel
național. Principiul acestei metode se bazeaz ă pe depistarea economiei subterane existent ă în
economia unei țări, și utilizeaz ă trei tipuri de investiga ții: investiga ția agregatelor monetare
(modul în care se fac pl ățile), investiga ția contabil ă (tipul și cuantumul cheltuielilor) și
investigația indicatorilor ce sugereaz ă prezența unor activit ăți subterane (divergen ța datelor
statistice).
Ancheta statistic ă, este o metod ă de cercetare direct ă, probabilistic ă care se bazeaz ă
pe datele ob ținute din prelucrarea unor chestionare cu întreb ări legate de comportamente
economice specifice activit ăților subterane.
Metoda eșantionului de control cunoscut ă și sub numele de „metodă de măsurare a
conformării față de taxe” este o metod ă de estimare direct ă. Această metodă comensureaz ă
economia subteran ă drept deficitul fiscal , rezultatele fiind ob ținute prin m ăsurarea diferen ței dintre
veniturile înregistrate în declara țiile fiscale și rezultatele ob ținute din controale aleatoare în teren.
Tehnica metodei const ă în organizarea unor controale intensive aleatoare într-un anumit sector al
economiei, extrapolând rezultatele la nivelul întregii popula ții analizate.
Înregistratea statistic ă de tip „monografie” (Iv ănescu, 1980, pp.31) . Aceasta este o
metodă de estimare direct ă care poate cuantifica cu aproxima ție nivelul economiei subterane
pe sectoare specifice, pe tipuri de activit ăți, pe regiuni etc
Metoda decalajelor între cheltuieli și venituri este considerat ă una dintre cele mai
precise metode de m ăsurare a dimensiunii economiei subterane. Metoda const ă în calcularea
diferenței dintre PIB-ul calculat prin metoda costurilor de produc ție și PIB-ul m ăsurat prin
metoda totaliz ării veniturilor. Faptul c ă suma cheltuielilor este mai mic ă decât suma
veniturilor este indiciul sigur al existen ței economiei subterane. Principiile acestei metode
pot fi folosite și la realizarea studiilor gospod ăriilor, care pot oferi informa ții veridice despre
dimensiunea economiei subterane.
Metoda input-urilor fizice mai este cunoscut ă și sub denumirea metodei Kaufman și
are la baz ă teoria conform c ăreia intrările (input-urile) fizice de larg consum sunt utilizate în
economia subteran ă cu aceea și rată ca și producția economiei de suprafa ță. Metoda
presupune realizarea diferen ței dintre PIB-ul estimat pe baza consumului de electricitate și
PIB-ul oficial, rezultând as tfel o estimare aproximativ ă a economiei subterane. În analiza sa
Maria Lacko (Lacko, 1997), utilizând aceast ă metodă, susține că o parte cert ă a economiei
subterane este legat ă de consumul casnic de electricitate, ea incluzând o a șa numită
producție casnică, activități pe cont propriu și servicii neînregistrate.
Recensământul for ței de munc ă, este o metod ă foarte important ă având în vedere
ponderea muncii la negru în totalul economiei subterane. Cercet ătorii în domeniu arat ă cum
reducerea nivelului for ței de munc ă din economia oficial ă este interpretat ă ca un indice al
creșterii activit ății în mediul subteran. Și această metodă are lipsurile ei. Astfel c ă
diferențele dintre ratele de participare pot s ă aibă și alte cauze. Adesea întâlnim oameni care
muncesc „la negru” având în acela și timp și un loc de munc ă în economia oficial ă, sau care
sunt înregistra ți oficial drept șomeri.
Metoda volumului tranzac țiilor sau metoda Feige (Feige, 1989) presupune
existența unei rela ții constante în timp între volumul tranzac țiilor și mărimea PIB, pe baza
ecuației cantitative a lui Fisher:
M*V=p*T, unde M= masa monetar ă;
V= viteza de circula ție a banilor;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
368
368 p= nivelul pre țurilor;
T= suma tranzac țiilor.
Motoda lui Feige presupune c ă în anul fa ță de care se m ăsoară evoluția fenomenului
nu a existat economie subteran ă, iar în al doilea rând raportul p*T în totalul PIB-ului
nominal a fost constant tot timpul dac ă nur fi existat activit ăți economice subterane.
Metoda cererii de lichidit ăți folosită prima oar ă de către Philli Cagan in anul 1958,
care a identificat leg ătura dintre cererea de moned ă și taxele fiscale explicând existen ța
economiei subterane în perioada 1919- 1955. Metoda Cagan a fost dezvoltat ă ulterior de
Vito Tanzi în anii 1980, când a estimat econometric o func ție a cererii de lichidit ăți în SUA
în perioada 1930-1980. Aproximativ 20 de ani ma i târziu de metoda lui Cagan, Pierre M.
Gutman, utilizeaz ă tot abordarea monetarist ă, făcând o analiz ă a raportului dintre lichidit ăți
și depozite pentru perioada 1937-1976.
Metoda model ării „complexe” mai este denumit ă metoda Frey- weck Hanemann
sau Multiple Indicators Multiple Causes (MIMIC), este una dintre cele mai complexe
metode deoarece în aplicarea sa ține cont de mai multe cauze și multiple efecte ale
economiei subterane. Această metodă este bazat ă pe teoria statistic ă a variabilelor
neobservate, considerându-se c ă pot fi m ăsurate mai multe cauze și mai mul ți indicatori,
care reflect schimb ările produse în dimensiunea economiei subterane.
Această prezentare succint ă a principalelor metode de estimare a dimensiunii
economiei subterane relev ă un fapt evident și anume c ă nici una dintre metode nu poate s ă
ne redea dimensiunea exact ă a economiei subterane, fiecare metod ă are punctele sale forte și
punctele sale slabe. Drept recomandare consider c ă o mai bun ă estimare ar fi aceea care s ă ia
în calcul nu doar o singur ă metodă de estimare ci dou ă, trei sau atâtea cât sunt considerate
necesare pentru a acoperi întreaga arie de r ăspândire a activit ățile economiei subterane.
2. Cum utiliz ăm metodologia de cercetare pentru testarea
percepției asupra economiei subterane din România?
Enste și Schneider realizeaz ă în lucrarea lor o ierarhizare a câtorva metode de
estimare a economiei subterane, considerate relevante de autori:
Metoda utilizat ă Valoarea medie a economiei subterane în 5
țări OECD în perioada 1970-1990
Recensământul forței de munc ă 14,4
Tranzacțiile Feige 21,9
Modelarea econometric ă de tip monetarist Gutman 15,5
Input-ul fizic 12,7
Cererea de lichidit ăți 8,9
MIMIC 7,9
Diferența dintre PIB-ul calculate prin metoda veniturilor și PIB-
ul calculate prin metoda cheltuielilor 6,4
Eșantionul de control (Auditul fiscal) 6,1
Cercetarea statistic ă 3,1
(Dinu, 2001)
Se observ ă cu ușurință că gradul cel mai mare de relevan ță îl au metoda
tranzacțiilor lui Feige, metoda model ării econometrice a lui Gutman și recensământul for ței
de muncă. Dacă facem o scurt ă analiza asupra a ceea ce m ăsoară fiecare metod ă și
component predominan ță studiată, concluzion ăm cu mare u șurință că cele trei metode „mai
puternice” m ăsoară componentele ce au ponderea cea mai mare în economia subteran ă
respective, frauda fiscal ă și munca la negru.
Din aceast ă scurtă analiză ne putem da seama de importan ța luării în seama a mai
mult de o metod ă deoarece au grad asem ănător de relevan ță doar că diferă în funcție de
componenta economiei subterane c ăreia se adreseaz ă.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
369
369 Cercetările în domeniu arat ă greutatea comensur ării incomensurabilului , cu toate
acestea încerc ările de măsurare nu evit ă să apară.
Concluzii
Conform teoriei economice r ăspunsurile la cele dou ă întrebări formulare în partea a
doua și a treia din prezenta lucrare, ne-au condus c ătre o cunoa ștere științifică a fenomenului
economiei subterane în sine. Prima întrebare ne-a atras aten ția asupra diversit ății metodelor
de cercetare existente în literatura de specialitate și asupra con ținutului fiec ărei metode de
cercetare a fenomenului economiei subterane. A doua întrebare arat ă cum trebuiesc utilizate
metodele prezentate, oferind solu ția optimă de comensurare a dimensiunii economiei
subterane.
Bibliografie
Albu, L. (1998), Tranziția economiei sau tranzi ția științei economice?, Editura Expert,
București.
Chelcea, S. (2006), Metodologia cercet ării sociologice, Editura Economic ă, București.
Coșea, M. (2004), România subteran ă, Editura Tribuna Economic ă, București.
Covaci, C.(2006), Problema impozit ării în contextual integr ării europene , Simpozionul anul
AGER, iunie.
Craiu, N. (2004), Economia subteran ă între “Da” și “Nu”, Editura Economic ă, București.
Dobrescu, Emilian. (2002), Tranziția în România , Editura Economic ă, București.
Dinu, M. Socol, C., Marinas, M. (2004), Economie europeana, o prezentare sinoptica ,
Editura Economic ă, București.
Giddens, A. (2000), Sociologie , Ediția a 3-a, Editura Bic All, Bucure ști.
Grix, J. (2001), Demystifying Postgraduate Research , The University of Birmingham, pp. 34.
Gutman, P. M. (1977), The subterranean economy , Financial Analyst Journal 34/1.
Hanemann, H.W., Frey, B. (1984), The hidden economy. State and prospect for
measurement, în review of Income and Wealth , nr.30(1).
Karl Marx, Contribuții la critica economiei politice. Prefa ță. În K. Marx și F. Engels,
Opere alese în dou ă volume (vol. 1), Bucure ști, Editura Politic ă (1859)1966,
pp.313-314.
Norman K. Denzin și Yvonna S. Lincoln, Entering the field of qualitative research . În
N.K. Denzin și Y.S. Lincoln (eds.), Handbook of Qualitative Research , Thousend
Oaks, Sage Publications, Inc., 1994, pp. 1-2.
Pătroi, D. (2004), Fiscalitatea excesiv ă li economia subteran ă: cauze și efecte , Nr. 4 al
Revistei Fina țe, Bănci, Asigur ări din aprilie 2004.
Popescu, Gh., (2005), coordonator de docto rat prof. univ. dr. Popescu Constantin, Evaluarea
dinamicii economiei române ști în perioada de tranzi ție după 1989 , București.
Rifkin, J. (2006), Visul European, Editura Polirom, Ia și.
Robson, C, (2001), Real World Research , Oxford UK & Cambridge USA.
Spiro, P.(1997), Taxes, Deficits and the Underground Economy in the Underground
Economy, Global evidence of its size and impact , The Fraser Institute Vancouver.
Max Weber , Teorie și metodă în științele culturii , Iași, Editura Polirom (1904) 1993, pp. 27,
47.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
370
370CALITATEA INFORMA ȚIEI CONTABILE
FURNIZATE DE RAPORT ĂRILE FINANCIARE –
FACTOR AL CRE ȘTERII ECONOMICE ȘI
COMPETITIVIT ĂȚII ENTIT ĂȚILOR
Maria MANOLESCU
Profesor universitar doctor
Aureliana Geta ROMAN
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat: Pornind de la statutul țării noastre de stat membru al Uniunii Europene,
în baza căruia respectarea prevederilor reglement ărilor europene (Tratatul de constituire al
CE, regulamentele, directivele etc.) publicate în Monitorul Oficial al Uniunii Europene,
sunt aplicabile statelor membre potrivit cerin țelor și termenelor stabilite de acestea,
considerăm utile pentru mediul economic na țional analize ale prevederilor acestora în
parale cu cele ale legisla ției naționale în domeniu. Scopul acestor analize vizeaz ă în primul
rând înțelegerea corect ă a legisla ției naționale precum și consolidarea și coerența acesteia
în vederea cre șterii capacit ății de aplicare corect ă de către cei interesa ți.
Răspunderile cuprinse în legisla ția contabil ă privind calitatea informa țiilor privind
raportările financiare, în vederea protej ării corespunz ătoare a utilizatorilor acestora,
precum și elementele de noutate privind com itetele de audit, auditul intern și cu privire la
guvernan ța corporativ ă în general, sunt elemente care în mod firesc implic ă analize și
dezbateri ale profesioni știlor în domeniu.
Cuvinte-cheie : raportare financiar ă, guvernan ță corporativ ă, comitet de audit, audit
intern, legisla ție comunitar ă
Clasificare REL: 20 D
Tratatul de instituire a Comunit ății Europene a impus înc ă de la început
armonizarea și respectiv conformitatea legisla țiilor naționale cu reglement ările europene și a
specificat totodat ă instrumentele care trebuie utilizate în acest scop. Astfel, pe lâng ă
facilitarea dreptului de stabilire a societ ăților în alte state membre decât cele de
înmatriculare, armonizarea legislativ ă a avut și scopul de a limita riscurile generate de
diferențele dintre regulile statelor membre cu privire la practica ac ționarilor, creditorilor și
terților în general.
Pentru a r ăspunde acestor cerin țe legislația comunitar ă în materie de societ ăți
comerciale cuprinde cinci domenii distincte: dreptul societ ăților comerciale, contabilitatea
societăților comerciale, dreptul de proprietate intelectual ă, dreptul de proprietate industrial ă
și dreptul civil (Conven țiile de la Bruxelles și Lugano privind competen ța judiciar ă,
recunoașterea și executarea hot ărârilor judec ătorești străine în materie civil ă și comercial ă și
Convenția de la Roma privind legea aplicabil ă obligațiilor contractuale).
Procesul de armonizare și respectiv de conformita te privind dreptul societ ăților
comerciale a vizat mai multe aspecte importante cum sunt:
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
371
371 ⇒ Condițiile pentru înfiin țarea, organizarea și funcționarea societ ăților
comerciale
• Cu privire la înfiin țarea societ ăților comerciale, prima directiv ă
(Directiva nr.68/151/CEE) stabile ște cerințele de publicitate pentru
înființarea unei societ ăți de capitaluri, în scopul unei inform ări complete a
terților despre noua societate comercial ă. Această publicitate obligatorie
vizează în special actul constitutiv, statutul, capitalul subscris, bilan țul și
contul de profit și pierdere. De asemenea, directiva se refer ă și la
formalitățile de anulare a societ ăților comerciale constituite cu înc ălcarea
dispozițiilor actelor normative. Aceste prev ederi au fost completate cu
prevederile din cea de a dou ă directivă (Directiva nr.77/91/CEE), care
privește numai societ ățile comerciale pe ac țiuni. Constituirea acestor
societăți comerciale necesit ă o sumă de capital autorizat ca și garanție
pentru creditori, precum și îndeplinirea unor cerin țe minime referitoare la
mărimea și formarea capitalului social minim, regimul aporturilor și cel al
emisiunii și eliberării acțiunilor.
• Cu privire la func ționarea societ ăților comerciale, prima directiv ă
urmărește asigurarea fezabilit ății și a validit ății activităților comerciale fa ță
de terți, aspect acoperit doar de propuneri legislative, cu excep ția celei de a
douăsprezecea directiv ă (Directiva nr.89/667/CEE) privind societ ățile
comerciale cu r ăspundere limitat ă cu asociat unic, directiv ă care introduce o
regulă cu consecin țe importante prin faptul c ă, societățile comerciale
respective trebuie recunoscute imediat ce s-au constituit, statele membre
fiind libere s ă hotărască asupra propriilor reglement ări interne. Datorit ă
acestei abord ări, cea de a dou ăsprezecea directiv ă poate fi considerat ă ca
fiind o directiv ă cadru.
• Cu privire la restructurarea societ ăților comerciale, cea de a treia
directivă (Directiva nr.78/855/CEE) privind fuziunile la nivel na țional ale
societăților comerciale pe ac țiuni și cea de a șasea directiv ă (Directiva
nr.82/891/CEE) privind divizarea aceluia și tip de societ ăți comerciale
urmăresc asigurarea de garan ții suficiente pentru ac ționari și terți pe
parcursul procesului de restructurare.
⇒ Referitor la condi țiile privind societ ățile comerciale de dimensiune
comunitar ă, acquis-ul comunitar urm ărește facilitarea activit ăților societ ăților
comerciale din alte state membre decât cele de înmatriculare și cerințele privind
transparen ța filialelor acestora (cea de a unsprezecea directiv ă, respectiv
Directiva nr.89/666/CEE). De asemenea în anul 1995 a fost semnat ă convenția
internațională asupra falimentului, conven ție ce prevede ca întreprinderile de
dimensiune comunitar ă să fie declarate falimentare printr-o singur ă procedur ă și
nu prin proceduri na ționale multiple.
Regulamentul nr. 2137/85/CEE privind crearea grupurilor de interes economic
european faciliteaz ă cooperarea societ ăților comerciale dintr-un stat membru cu societ ăți
comerciale sau persoane juridice din a lte state membre în cadrul unor societ ăți mixte.
Cel de-al doilea scop urm ărit de acquis-ul comunitar a vizat dreptul societ ăților
comerciale, care doresc s ă acționeze ori s ă se înființeze dincolo de frontierele na ționale, de a
intra sub inciden ța unui singur sistem de norme respectiv cel comunitar.
In acest scop a fost adoptat Regulamen tul Consiliului nr.2157/2001/CEE privind
statutul societ ății europene, care stabile ște cadrul juridic privind constituirea unor societ ăți
comerciale având o dimensiune european ă. Acest regulament prevede în privin ța capitalului
social necesar pentru constituirea societ ății europene, c ă acesta nu poate fi mai mic de
120.000 euro. Sunt precizate de asemenea condi țiile în care o societate european ă poate fi
constituită, structura acesteia și condițiile privind redresarea și lichidarea sa juridic ă.
⇒ Referitor la reglement ările contabile privind societ ățile comerciale,
reglement ările europene urm ăresc asigurarea unor informa ții echivalente în toate
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
372
372statele membre prin situa țiile financiare ale acestora. Directiva a patra (Directiva
nr.78/666/CEE) cere ca situa țiile financiare ale societ ăților comerciale s ă reflecte
în mod real și corect activele, datoriile, pozi ția financiar ă, profitul și pierderile
acestora. Concret, Directiva a patra stabile ște structura bilan țului, a contului de
profit și pierdere, regulile de evaluare și publicitate etc.
Directiva a șaptea (Directiva nr.83/349/CEE) privind conturile consolidate
stabilește cerințe clare societ ăților mam ă în sensul elabor ării situațiilor financiare
consolidate, astfel încât acestea s ă poată da o imagine fidel ă a patrimoniului și a situației
financiare a entit ăților respective.
Cea de a opta Directiv ă, care recent a fost înlocuit ă cu Directiva nr.2006/43/EC din 17
mai 2006, stabile ște cerințe foarte stricte referitoare la calificarea persoanelor care au sarcina s ă
efectueze auditul statutar al situa țiilor financiare elaborate în baza Directivelor a patra și a șaptea,
precum și a situațiilor financiare elaborate pe baza Standardelor Interna ționale de Raportare
Financiară (IFRS) emise și elaborate de c ătre IASB și adoptate de Comisia European ă (potrivit
Regulamentului nr.1606/2002 adoptat de Parlamentul European).
Armonizarea legisla ției naționale în domeniul contabilit ății cu Directivele a patra și
a șaptea a fost asigurat ă, până în anul 2005, prin legea contabilit ății și reglement ările
contabile emise în aplicarea acesteia, iar conformitatea cerut ă pentru acest domeniu s-a
realizat prin adoptarea în anul 2005 a reglement ărilor contabile conforme cu directivele
europene pentru toate categoriile de entit ăți economice, reglement ări care au intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2006.
Este relevant ă opinia emis ă de Direc ția General ă Piața Internă privind calitatea și
gradul înalt de asigurare a conformit ății reglement ărilor contabile na ționale cu directivele
europene (opinie exprimat ă în urma procesului de monitorizare a asigur ării conformit ății cu
directivele europene a reglement ărilor contabile aprobate prin OMFP 1752/2005).
In data de 14 iunie 2006, Parlamentul European a adoptat Directiva 2006/46 a
Consiliului European care a amendat prevederile Directivelor a patra și a șaptea, dar și pe
cele ale Directivelor pr ivind conturile anuale și consolidate ale b ăncilor și ale altor institu ții
financiare, precum și ale societ ăților de asigurare-reasigurare. Prevederile acestei directive
sunt deja preluate în reglement ările contabile aplicabile la nivel na țional tuturor categoriilor
de entități care desf ășoară activități comerciale și sunt în vigoare.
Considerăm relevante prevederile Directivei 2006/46/CE (preluate în
reglement ările contabile na ționale prin OMFP 2001/2006) cu privire la obliga ția colectiv ă a
membrilor din consiliile de administra ție și de supraveghere a entit ăților care întocmesc
situații financiare individuale și consolidate de a asigura pe utilizatorii acestora c ă situații
financiare respective și raportul administratorilor sunt întocmite și publicate în conformitate
cu legisla ția națională, precum și cerințele exprese referitoare la prezentarea informa țiilor cu
privire la guvernan ța corporativ ă. Astfel, o entitate ale c ărei valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o pia ță reglementat ă, astfel cum aceasta este definit ă în legisla ția în
vigoare privind pia ța de capital, este obligat ă să includă într-o sec țiune distinct ă a raportului
administratorilor, declara ția privind guvernan ța corporativ ă care va cuprinde cel pu țin
următoarele informa ții:
– codul de guvernan ță corporativ ă c a r e s e a p l i c ă entității și/sau codul de
guvernanță corporativ ă pe care entitatea s-a decis s ă-l aplice voluntar, precum
și toate informa țiile relevante referitoare la practicile de guvernan ță corporativ ă
aplicate în plus fa ță de cerințele legisla ției naționale;
– o descriere a principalelor caract eristice ale controlului intern și a sistemelor de
gestionare a riscurilor, în rela ție cu procesul de raportare financiar ă;
– modul de desf ășurare a adun ării generale a ac ționarilor și atribuțiile cheie ale
acesteia precum și o descriere a dreptului ac ționarilor și a modului în care
acestea pot fi exercitate;
– structura și modul de operare a consiliului de administra ție, consiliului de
supraveghere, dup ă caz, și ale comitetelor acestora.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
373
373 Preluarea în legisla ția contabil ă a prevederilor directiv elor europene privind
contabilitatea societ ăților comerciale cu cerin țe exprese privind r ăspunderea administra-
torilor/consiliilor de supraveg here etc. pentru relevan ța și credibilitatea informa țiilor
cuprinse în raport ările contabile, precum și în ce prive ște obliga țiile de prezentare a
informațiilor privind guvernan ța corporativ ă, răspund astfel legisla ției societ ăților
comerciale (Legea nr.31/1990 privind societ ățile comerciale modificat ă și completat ă în anii
2006 și 2007 prin Legea 441/2006 și prin OUG 82/2007) în vedea adapt ării prevederilor
acesteia la principiile OECD în ceea ce prive ște guvernarea societ ăților comerciale.
Modificările aduse Legii societ ăților comerciale prin Legea nr. 441/2006, publicat ă
în M.O.nr.955/28.11.2006 au avut ca obiectiv și adaptarea prevederilor acesteia la principiile
Organizației pentru Cooperare Economic ă și Dezvoltare în ceea ce prive ște guvernarea
societăților comerciale. Consider ăm că trebuie puse în eviden ță în acest cadru noile
prevederi ale legii privind administrarea societ ăților fie în sistem unitar, fie în sistem dualist
și cerințele privind crearea comitetelor consultativ e (Comitetul de audit, Comitetul de
remunerare etc.).
Având în vedere faptul c ă în practic ă există încă unele confuzii privind rolul
comitetului de audit, al auditului intern, precum și cu privire la guvernan ță în general și rolul
acesteia în administrarea corpora țiilor, în prezenta lucrare am urm ărit realizarea analizei
conținutului reglement ărilor legale în domeniu pentru a stabili în ce m ăsură sistemul de
reglementare contribuie la situa ția de fapt.
Sistemul unitar de administrare are următoarele caracteristici principale (re ținem
numai aspecte relevante în leg ătura cu comitetele de audit):
– administrarea societ ății este realizat ă de consiliul de administra ție;
– funcția neexecutiv ă (control prin administrator neexecutiv) și cea executiv ă
(director) sunt separate în mod obligatoriu la societ ățile pe acțiuni ale c ăror
situații financiare anuale fac obiectul unei obliga ții legale de audit;
– înființarea de comitete consultative în cadrul consiliului de administra ție (de
exemplu comitetul de audit, comitetul de remunera ție, comitetul de nominalizare
etc.). Comitetul de audit se poate constitui în cazul societ ăților pe ac țiuni ale
căror situații financiare anuale fac obiectul unei obliga ții legale de audit și este
alcătuit din cel pu țin doi membri (obligatoriu administratori neexecutivi) ai
consiliului de administra ție, din care cel pu țin unul trebuie s ă fie independent;
– consiliul de administra ție are o serie de competen țe de bază care nu pot fi
delegate directorilor ( cum sunt: stabilirea sistemului contabil și de control
financiar, aprobarea planific ării financiare, preg ătirea raportului anual etc.);
– delegarea conducerii societ ății unuia sau mai multor directori, numind pe unul
dintre ace știa director general, este obligatorie pentru societ ățile pe ac țiuni
auditate. In acest caz majoritatea me mbrilor consiliului de administra ție va fi
formată din administratori neexecutivi (m embrii ai consiliului de administra ție
care nu au fost numi ți directori).
Sistemul dualist de administrare are următoarele caracteristici principale (re ținem
numai aspecte relevante în leg ătura cu comitetele de audit):
– administrarea societ ății este realizat ă de Directorat și Consiliul de Supraveghere;
– membrii directoratului asigur ă in exclusivitate conducerea societ ăților pe
acțiuni sub controlul consiliului de supraveghere, sunt numi ți de consiliul de
supraveghere și nu pot fi concomitent membrii ai acestui consiliu;
– înființarea de comitete consultative în cadrul consiliului de supraveghere
(comitetul de audit, comitetul de remunera ție, comitetul de nominalizare etc.).
Ca și în cazul sistemului unitar, comitetul de audit se poate constitui în cazul
societăților pe ac țiuni ale c ăror situații financiare anuale fac obiectul unei
obligații legale de audit.
Din cele prezentate rezult ă că, indiferent de modalitatea de administrare a
societăților pe ac țiuni, odat ă cu modificarea legisla ției referitoare la societ ățile comerciale,
este posibil ă înființarea comitetelor de audit pentru societ ățile pe acțiuni ale c ăror situații
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
374
374financiare anuale fac obiectul unei obliga ții legale de audit. A șa cum am mai precizat,
comitetul de audit se constituie din cel pu țin doi membri ai consiliului de
administra ție/consiliului de supraveghere. Cel pu țin un membru al comitetului de audit
trebuie sa de țină experiență în aplicarea principiilor contab ile sau în audit financiar.
Pe baza celor prezentate s-ar putea concluziona c ă la aceast ă dată procesul de
asimilare în legisla ția națională a elementelor de baz ă privind guvernan ța corporativ ă este
corespunz ător. Cu toate acestea în practic ă există încă nelămuriri privind categoriile de
entități care aplic ă cerințele privind guvernan ța, rolul Comitetului de audit, rolul auditului
intern și modul de organizare a acestuia, nu sunt prev ăzute sanc țiuni pentru neconformarea
entităților la prevederile legii etc. Acesta este motivul pentru care dorim s ă punem în
evidență unele situa ții în care reglement ările privind guvernan ța pot fi considerate ca fiind
fie neunitare, fie insuficient de clare:
1. Prevederile articolului 142 din Legea nr.31/1990 privind societ ățile comerciale,
cu modific ările și complet ările ulterioare stabilesc pentru consiliul de
administra ție unele atribu ții care nu pot fi delegate directorilor (exemplu:
stabilirea sistemului contabil și de control financiar). In realitate este vorba de
stabilirea politicilor contabile la nivelul entit ății și a sistemului de control intern
al acesteia. Apreciem c ă formularea cuprins ă în lege nu este unitar ă cu
legislația contabil ă și poate crea confuzii și în ce prive ște punerea în practic ă.
2. Legea 31/1990 modificat ă și completat ă reglementeaz ă posibilitatea constituirii
Comitetului de audit și a auditului intern la entit ățile ale căror situații financiare
anuale sunt supuse auditului financiar.
Potrivit OMFP 2001/2006, prin care au fost preluate cerin țele Directivei
2006/46/CE, au obliga ția să prezinte informa țiile referitoare la guvernan ța corporativ ă
numai entit ățile ale c ăror valori mobiliare sunt admise la tranzac ționarea pe o pia ță
reglementat ă. Consider ăm că referirea numai la aceast ă categorie de entit ăți nominalizate de
Directiva 2006/46/CE este adecvat ă la aceast ă dată pentru mediul economic românesc.
Totodată trebuie avute în vedere prevederile Dire ctivei 2006/43/CE, care va intra în vigoare
începând cu anul 2008, potrivit c ăreia, obligativitatea Comitetelor de audit prive ște entitățile
de interes public, definite de fiecare țară prin jurisdic ția proprie. In cazul țării noastre,
entitățile de interes public au fost definite ma i întâi prin OMFP 907/2005, iar prin recentele
modificări aduse legii contabilit ăți prin Legea 259/2007, defi nirea acestei categorii de
entități este realizat ă prin lege.
3. Faptul că modificările aduse Legii societ ăților comerciale în procesul de
preluare a principiilor guvernan ței corporative nu cuprind, la aceast ă dată,
atribuțiile minimale ale Comitetului de a udit, conduce la unele riscuri prin
neasigurarea cerin țelor prev ăzute de Directiva 2006/43/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 17 mai 2006 care precizeaz ă pentru Comitetul de
audit, printre altele, urm ătoarele atribu ții:
– monitorizeaz ă procesul de raportare financiar ă, eficacitatea sistemelor de
control intern, de audit intern, dup ă caz, și de management al riscurilor din
cadrul societ ății comerciale
– monitorizeaz ă auditul statutar al situa țiilor financiare anuale și al situațiilor
financiare consolidate, verific ă și monitorizeaz ă independen ța auditorului
statutar sau a firmei de audit și în special prestarea de servicii suplimentare
entității auditate.
4. Legea nr.31/1990, cu modific ările și complet ările ulterioare, p ăstrează
prevederile referitoare la cenzori, aceasta fiind o particularitate a legisla ției
naționale care nu are suport în acquis-ul comunitar în materie, motiv pentru
care consider ăm că este necesar ă o revizuire a prevederilor legii referitoare la
instituția cenzorului în vederea alin ierii la principiile guvernan ței corporative.
5. De asemenea, prevederile referitoare la faptul c ă „orice acționar are dreptul s ă
reclame auditorilor interni faptele despre care ace știa cred c ă trebuie
verificate ”(Art.164 din Legea 31/1990), consider ăm că pot influen ța perceperea
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
375
375 auditorului intern ca fiind un organ de verificare din afara entit ății și implicit
poate fi îngreunat procesul de implementare a unei func ții strategice de audit
intern care s ă adauge cu adev ărat valoare entit ății.
6. Cerința prevăzută de Ordonan ța de urgen ță a Guvernului 75/1999 republicat ă
privind auditul financiar, referitoare la faptul c ă responsabilii cu auditul intern
trebuie sa aib ă calitatea de auditor financiar genereaz ă unele confuzii între
funcția de audit intern și cea de audit extern. În realitate este vorba de dou ă
profesii distincte, iar motiva ția procedurii respective și a caracterului
tranzitoriu al acesteia ar trebui s ă fie explicat ă mult mai clar.
7. Nesancționarea prin lege a neaplic ării unor prevederi ale acesteia referitoare la
guvernanța corporativ ă (nerespectarea cerin țelor privind componen ța
Comitetului de audit, neorganizarea aud itului intern etc.) conduce la neaplica-
rea principiilor guvernan ței corporative, întrucât numai asimilarea în legisla ția
națională a cerințelor respective nu presupune asim ilarea acquis-ului comunitar
în domeniu.
Aspectele prezentate reflect ă faptul c ă legislația națională privind domeniul
societăților comerciale mai cuprinde înc ă unele particularit ăți care trebuie reanalizate cu
atenție și dezbătute în mediile profesionale calificate, astfel încât deciziile de revizuire s ă
poată fi urmate de aplicarea corect ă și unitară în practic ă.
Bibliografie:
Directivele Europene a patra și a șaptea modificate și completate prin Directiva 2006/46
Directiva 2006/43 privind auditul statutar al situa țiilor financiare
Regulamentul 1606/2002 privind aplicarea IFRS în Uniunea European ă
Acquis-ul comunitar în materia societ ăților comerciale
Legea nr. 31/1990 privind societ ățile comerciale, republicat ă în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modific ările și complet ările ulterioare (Legea
441/2006 și OUG 82/2007);
Ordonanță de urgen ță nr. 75/1999 din 01/06/1999 privind activitatea de audit financiar,
republicat ă in Monitorul Oficial, Partea I nr. 598 din 22/08/2003, cu modific ările și
completările ulterioare;
OMFP 1752/2005 pentru aprobarea reglement ărilor contabile conforme cu directivele
europene, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1080 din 30/11/2005;
OMFP 2001/2006 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului finan țelor
publice nr.1.752/2005 pentru aprobarea reglement ărilor contabile conforme cu directivele
europene, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 994 din 13/12/2006;
Ordin nr. 1121/2006 privind aplicarea Standardelor Interna ționale de Raportare Financiar ă
publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 602 din 12/07/2006;
OECD- Cartea alb ă a administr ării corpora țiilor în sud-estul Europei (Pactul de stabilitate
din cadrul Acordul Europei de Sud – Est pentru reform ă, investiții, integritate și creștere
economic ă);
Standardele Interna ționale de Raportare Financiar ă, Editura CECCAR 2007;
Standardele Interna ționale de Audit, Editura CAFR, 2006
Revista “Audit financiar” -2007, Camera Auditorilor Financiari din România.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
376
376
DIMENSIUNILE INTERNA ȚIONALE ALE
MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE
Cristian MARINA Ș
Lector universitar doctor
Aurel MANOLESCU
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Rezumat. Necesitatea cunoa șterii și înțelegerii dimensiunilor interna ționale ale
managementului resurselor umane este impus ă de mai mul ți factori , din rândul c ărora din rândul
cărora se deta șează: globalizarea și extinderea activit ății companiilor multina ționale .
În condițiile amplific ării fenomenului de globalizare, de accentuare a tendin ței de
mondializare a economiilor și de universalizare a lumii, este necesar ă redefinirea rolului
departamentului de resurse umane , care trebuie s ă ofere managementului superior al
companiilor instrumentele necesare pentru a reac ționa pe o pia ță internațională, înalt
competitiv ă.
Abordarea managementului resurselor umane din perspectiv ă internațională este
impusă și de ritmul rapid de extindere și dezvoltare a companiilor multina ționale, ca
principală modalitate de realizare a transferului de know-how managerial între diverse țări
sau regiuni. Globalizarea este v ăzută ca un factor de succes care favorizeaz ă transferul
cunoștințelor între diferitele sisteme de management. Managementul resurselor umane
devine principalul instrument și mijloc prin care organiza țiile își pot asigura avantajul
competitiv , iar deciziile strategice ale managerilor trebuie s ă reflecte într-o propor ție din ce
în ce mai mare angajamentul fa ță de oameni. Rolul strategic al managementului resurselor
umane este pus în eviden ță de gradul ridicat de integrare a strategiei de resurse umane în
strategia general ă, activitățile de resurse umane trebuind în țelese în strâns ă legătură cu
celelalte procese desf ășurate la nivelul organiza țiilor. Deși globalizarea este unul dintre
factorii care determin ă succesul companiilor multina ționale pe o pia ță în continu ă
schimbare, caracterul pluridimensional al acestuia genereaz ă o serie de disfunc ționalități
sau probleme, c ărora organiza țiile trebuie s ă le facă față.
Clasificare REL: 10H
1. Necesitatea dezvolt ării unei perspective interna ționale a managementului
resurselor umane
Intensificarea competi ției la nivel interna țional, ca rezultat al amplific ării procesului
de globalizare și progresele înregistrate în ceea ce prive ște administrarea eficient ă a
resurselor umane reprezint ă expresia recunoa șterii managementului resurselor umane
drept unul dintre cei mai importan ți factori ai succesului, la nivel global .
Din ce în ce mai multe companii r ecunosc dezvoltarea managementului
internațional al resurselor umane. Este deja cunoscut ă influența unor factori asupra
dezvoltării interna ționale a unei companii, ca de exemplu: diversitatea cultural ă, migrația
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
377
377 internațională a forței de munc ă, dezvoltarea rela țiilor de pia ță și a concuren ței într-un cadru
internațional etc.
Există însă un dezechilibru, aparen t, între concentrarea eforturilor c ătre interna țio-
nalizarea activit ăților de resurse umane și atenția acordat ă acestui fenomen, accentul fiind
pus pe prima dintre cele dou ă componente. Interna ționalizarea activit ăților companiilor și
instituțiilor de înv ățământ, ca rezultat al procesului de globalizare, vor avea la rândul lor ca
principal efect accentuarea con ținutului și importan ței managementului interna țional al
resurselor umane .
Numărul din ce în ce mai mare al conferin țelor și al seminariilor pe tema
internaționalizării activit ăților managementului resurselor umane, concomitent cu
intensificarea eforturilor practice în aceast ă direcție, reflect ă atenția sporită acordată acestui
domeniu de c ătre speciali ști, manageri, cercet ători și chiar studen ți, în aceea și măsură. Poate
cea mai important ă recunoaștere a acestor tendin țe o reprezint ă aplicarea managementului
internațional al resurselor umane la nivelul cât mai multor companii. Tendin țele de
internaționalizare a activit ăților companiilor sporesc aten ția acordat ă în special activit ăților
departamentului de resurse umane, ca unul di ntre factorii cheie de asigurare a succesului.
Efectele globaliz ării se resimt și la nivelul resurselor umane, iar procesul de
globalizare amplific ă dimensiunile interna ționale ale managementul ui resurselor umane.
Tocmai de aceea nu este deloc surprinz ător că, în condi țiile creșterii competitivit ății
internaționale și a numărului de companii, cea mai mare parte a for ței de munc ă își
desfășoară activitatea în afara grani țelor naționale.
De exemplu, jum ătate din personalul angajat în cadrul Ford Motor Company î și
desfășoară activitatea în afara grani țelor SUA. 75% dintre salaria ții companiei Philips
muncesc în afara Olandei. Un alt exemplu îl reprezint ă angajații companiei Matsushita
Electric, care mai mult de jum ătate lucreaz ă în afara grani țelor Japoniei.
Având ca reper aceste trei exemple, putem afirma f ără niciun echivoc c ă, în
prezent, suntem martorii dezvolt ării unei for țe de munc ă multiculturale , ca rezultat al
interferen ței diferitelor culturi na ționale. De exemplu, manageme ntul superior al companiei
Unilever este format din manageri care apar țin unui num ăr de 30 de na ționalități diferite. Un
alt exemplu pe care îl putem men ționa este cel al companiei Du Pont, care în anul 1991 a
avut primul s ău președinte care nu era de origine american ă.
Desfășurarea activit ății într-un cadru competi țional interna țional presupune chiar o
redefinire a rolului departamentului de resurse umane al unei companii, acesta fiind
caracterizat prin:
• în primul rând, capacitatea de a reac ționa pe o pia ță înalt competitiv ă, în cadrul
structurilor de afaceri globale;
• legături strânse cu planurile strategice ale firmei;
• implicarea deopotriv ă a managerilor și angajaților în formularea și implemen-
tarea obiectivelor;
• orientarea spre calitate, servicii oferite clien ților, productivitate, lucrul în
echipă, flexibilitatea for ței de munc ă.
O astfel de abordare presupune o rela ție de colaborare între departamentul de
resurse umane și managementul superior al organiza ției, astfel încât managerii de resurse
umane să devină elementul central al tuturor activit ăților unei companii.
În aceste condi ții, principala preocupare a companiilor este aceea de a localiza și
identifica resursele umane, care s ă le asigure avantajul competitiv într-un mediu interna țional.
Din aceast ă perspectiv ă, aducem în prim plan sublinierile lui Duerr M.G.
(Dowling, Schuller, Welch, 1993: pp. 2), care, printre altele, afirm ă:
„Logic, orice problem ă, indiferent de nivelul la care apare, na țional sau
internațional, este creat ă de om, dar în cele din urm ă tot el este cel care o rezolv ă. Ca atare,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
378
378a avea oameni potrivi ți la locul și timpul potrivit reprezint ă cheia care asigur ă succesul
unei companii pe plan interna țional. Dac ă reușim să soluționăm aceast ă problem ă
înseamnă că vom fi capabili s ă le rezolvăm, mult mai repede și mai ușor, pe toate celelalte.”
De asemenea, în opinia lui Dowling P. și Schuler R. , unul dintre principalii
factori care diferen țiază managementul resurselor umane de managementul interna țional al
resurselor umane îl reprezint ă categoriile de angaja ți din companiile multina ționale. Aceasta
înseamnă că, într-o accep țiune mai larg ă, managementul interna țional al resurselor umane
cuprinde și celelalte func ții ale managementului resurselor umane, îns ă în numeroase situa ții
se subestimeaz ă complexitatea practicii manageriale în domeniul resurselor umane, în
condițiile existen ței companiilor multina ționale, ceea ce i-a determinat pe Desatnick și
Bennett (Manolescu, Lefter, Deaconu (editori), Marina ș 2007: pp. 136) s ă afirme:
„Principala cauz ă a insucceselor în tentativele multina ționale își are originea în
lipsa de în țelegere a diferen țelor esențiale ale managementului resurselor umane în țările
străine, la toate nivelurile. Stilurile managerial e aplicate la nivelul diferitelor companii
multinaționale și-au dovedit eficien ța și eficacitatea pe plan intern, dar de cele mai multe
ori, pe plan extern, acestea au condus la frustr ări și realizări sub nivelul previzionat. De
aceea, pentru a- și asigura succesul la nivel interna țional, o companie trebuie s ă țină seama
nu numai de considerentele financiare și de marketing în func ție de care se iau multe dintre
decizii, ci mai ales de aspectele legate de for ța de munc ă.
Companiile din întreaga lume sunt din ce în ce mai con știente că, pentru a
supraviețui, trebuie s ă fie competitive pe pie țele interna ționale, să facă față unei concuren țe
acerbe din toate punctele de vedere. Organiza țiile trebuie s ă dezvolte pie țe globale, s ă facă
față competiției externe, mai ales s ă angajeze o varietate a for ței de munc ă.
Studii realizate pe companii cu succes mondial arat ă că acestea nu numai c ă
operează la o scar ă multinațională, dar au de asemenea o for ță de munc ă și o cultur ă
organizațională ce reflect ă „piața globală” a acestora. Aceste companii, printre care și
General Electric, Coca -Cola, Microsoft, Walt Disney, Intel, merg pe principiul c ă oamenii
sunt factorul de produc ție cel mai important și angajeaz ă măcar o parte din salaria ți din țara
străină în care opereaz ă. O altă idee ar fi faptul c ă de multe ori companiile multina ționale,
când se extind într-o țară străină, preferă să-și trimită managerii și specialiștii în domeniu
pentru a imprima filialelor specificul și principiile economice de baz ă ale companiei mam ă.
Firmele trebuie s ă fie pregătite să trimită angajați în alte țări. Aceasta necesit ă expertize ale
compartimentului de resurse umane pentru a selecta angaja ții. Forța de munc ă ce pleacă în
străinătate prin intermediul companiilor multina ționale poart ă denumirea de expatria ți. Așa
se ajunge la o migrare a for ței de munc ă prin intermediul companiilor multina ționale.
Unele firme investesc în țări subdezvoltate tocmai pentru c ă acolo exist ă oameni cu
un mare poten țial productiv și care, în acela și timp, accept ă salarii mai mici decât în țara de
origine a firmei. Pentru o organiza ție multina țională, managementul resurselor umane
trebuie să înglobeze diferențele culturale și practica managerial ă existente în țara gazdă.
Deși există riscul ca ace ști angajați să nu fie familiariza ți cu tehnologia și cu principiile
companiei, se pare c ă în final este o afacere profitabil ă.
Extinderea la nivel interna țional a activit ăților managementului resurselor umane se
concretizeaz ă în special în transferul know-how-ului managerial din domeniul
resurselor umane dintr-o țară în alta, de la nivelul companiilor multina ționale către filialele
acesteia sau între diverse companii, indiferent de dimensiunile sau domeniul de activitate al
acestora.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
379
379 2. Influen țele globaliz ării asupra managementului resurselor umane
În opinia speciali știlor din domeniul managementului strategic, precum Floyd D.
(Perkins, 2003: pp. 462), globalizarea este analizat ă prin prisma avantajului competitiv
care poate fi ob ținut de către o companie prin extinderea activit ății sale la nivel global .
Analizând con ținutul acestei defini ții, se poate constata c ă specialiștii în management
strategic subliniaz ă faptul că avantajul concuren țial poate fi ob ținut de către o companie în
condițiile în care activitatea sa îndepline ște criteriile de eficien ță, iar costurile cu for ța de
muncă sunt reduse. Dincolo de ac țiunea unor factori pr ecum libera circula ție a forței de
muncă și a mărfurilor, acestea sunt de fapt principalele criterii pe care companiile
multinaționale le au în vedere în procesul de extindere a activit ății la nivel global, prin
înființarea de noi filiale și în alte zone geografice.
Este foarte cunoscut faptul c ă, prin natura sa, fenomenul globaliz ării afecteaz ă într-
o măsură mai mare sau mai redus ă direcțiile de dezvoltare a activit ății oricărei organiza ții,
însă din punctul de vedere al managementul ui resurselor umane trebuie clarificate
următoarele aspecte: Pot fi considerate globalizarea și managementul resurselor umane doi
parteneri compatibili? Care este influen ța pe care fiecare o exercit ă una asupra celeilalte?
Obiectivele lor sunt convergente? Globalizarea implic ă armonizarea, la nivel interna țional,
a sistemelor de management al resurselor umane din diferite țări?
În opinia unor autori, precum Ramirez M. și Mabey C. (Ramirez, Mabey, 2000: pp.
89), finalitatea procesului de globalizare o reprezint ă obținerea succesului, în condi țiile
valorificării eficiente a abilit ăților manageriale și a înțelegerii diferen țelor culturale
existente de la o țară la alta . Alți specialiști (O’Keeffe, 2003: pp. 233-243) consider ă că,
dincolo de extinderea activit ății companiilor în afara grani țelor naționale, succesul
organizațiilor în contextul global este asigurat de utilizarea eficient ă a capitalului uman .
Aceasta înseamn ă că investițiile în capitalul uman, în scopul asigur ării, menținerii,
dezvoltării și motivării resurselor umane, reprezint ă principala premis ă pe care companiile
trebuie să o valorifice, în vederea asigur ării avantajului concuren țial.
În condițiile amplific ării procesului de globalizare, resursele umane trebuie
abordate ca investi ții; organiza țiile care vor considera capitalul ca un cost impus de
activitatea desf ășurată vor avea șanse de reu șită foarte mici. În opinia lui E. Keep, „despre
companiile, care din diverse motive, consider ă că proprii salariații reprezint ă un cost sau o
marfă și care nu investesc în dezvoltarea oame nilor, nu se poate spune despre ele c ă
practică managementul resurselor umane ”. Principalul aspect care trebuie în țeles de către
factorii responsabili este c ă globalizarea elimin ă granițele naționale, iar oamenii sunt
principalul factor care asigur ă organiza țiilor adaptabilitatea și flexibilitatea necesare
obținerii succesului. În opinia speciali știlor din domeniul resurselor umane (Smith, Smith,
2000: pp. 82), nivelul de competen ță al managerilor de resurse umane are o influen ță majoră
în procesul de integrare a strategiei de resurse umane în strategia global ă a organiza ției. În
contextul globaliz ării, managementul resurselor umane devine principalul instrument și
mijloc prin care organiza țiile își pot asigura avantajul competitiv , iar deciziile strategice
ale managerilor trebuie s ă reflecte într-o propor ție din ce în ce mai mare angajamentul fa ță
de oameni. Absen ța la nivel organiza țional a unor strategii coerente de resurse umane face
imposibil ă adaptarea organiza țiilor la schimb ările mediului interna țional, activit ățile de
resurse umane trebuind în țelese în interdependen ță cu toate celelalte procese desf ășurate la
nivelul unei organiza ții. Aceasta deoarece în era global ă:
Oamenii, nu firmele formeaz ă mecanismul adaptiv care determin ă modul în care
organizațiile răspund provoc ărilor mediului. Conducerea resurselor umane, ca proces
managerial strategic, este mult mai dificil ă în compara ție cu promovarea progresului tehnic
sau lipsa resurselor financiare. Organiza țiile care au înv ățat cum să își conducă oamenii,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
380
380aplicând un management performant al resurselor umane, sunt cu o „vârst ă” înaintea
altora, deoarece asigurarea și menținerea calit ății resurselor umane sunt procese strategice
de durată. (Kathri, 1999)
3. Rolul managementului resurselor umane în context interna țional
În contextul interna ționalizării afacerilor, func țiunea de resurse umane a dobândit
un rol cheie, fiind considerat un „ partener strategic ” care poate influen ța în mod decisiv
strategia de dezvoltare și extindere a companiilor multina ționale, atât la nivel central, cât și
la nivelul filialelor .
Creșterea competitivit ății companiilor este strâns legat ă de dezvoltarea la nivelul
acesteia a unui management strategic al resurselor umane . O astfel de tendin ță a apărut
ca răspuns la dinamizarea mediului, majoritatea organiza țiilor incluzând func țiunea de
resurse umane în strategia global ă, în baza faptului c ă resursele umane pot influen ța în mod
hotărâtor succesul unei organiza ții.
În ceea ce prive ște rolul și importan ța funcțiunii de resurse umane în cadrul
companiilor multina ționale, opiniile speciali știlor de resurse umane converg c ătre ideea de
amplificare a dimensiunii umane și integrare a acesteia la nivel organiza țional. Cu toate
acestea, exist ă și opinii conform c ărora tendin ța de descentralizare a activit ăților de resurse
umane diminueaz ă în mod semnificativ rolul func țiunii de resurse umane la nivelul
organizațiilor multina ționale. O astfel de opinie este sus ținută de unii autori precum Tyson
S., Fell A. și Millward, N. (Kelly, 2001: pp. 536) (fig.1), care promoveaz ă ideea conform
căreia strategia și politicile de resurse umane nu sunt integrate în politica general ă a
organizațiilor, fiind elaborate pe termen scurt și ad-hoc. Modelul „func ționarului”
(Manolescu, Lefter, Deaconu (editori), Marina ș 2007: pp. 61) subliniaz ă faptul că întreaga
autoritate de a ac ționa revine managerilor de pe diferite niveluri ierarhice. Literatura de
specialitate sintetizeaz ă și preocup ările unor autori precum Scullion H. și Starkey K. (Kelly,
2001: pp. 536-537) (fig.1.), care sunt sus ținătorii rolului strategic al managementului
resurselor umane la nivelul companiilor multina ționale. Chiar și la nivelul organiza țiilor în
carul cărora activit ățile de resurse umane sunt descentralizate, func țiunea de resurse umane
a înregistrat o serie de progrese remarcabile în domenii precum: dezvoltarea resurselor
umane, managementul carierei (întocmirea planurilor de succesiune) și motivarea
angajaților.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
381
381
Figura 1 Abord ări privind func țiunea de resurse umane în companiile multina ționale
Amplificarea rolului func țiunii de resurse umane la nivelul organiza țiilor este
susținută și de recomand ările formulate în raportul Donovan (Turner, 1969: pp. 1-10). În
anul 1968, Lordul Donovan propune înfiin țarea la nivelul fiec ărei companii a unei comisii
responsabile cu negocierile colective și administrarea rela țiilor industriale, coordonatorii
acesteia urmând s ă facă parte din comitetul sau consiliul de conducere al respectivelor
companii. Pe baza recomand ărilor comisiei conduse de Lordul Donovan, în Marea Britanie a
fost înfiin țată Comisia pentru Rela ții Industriale, al c ărei principal domeniu de activitate îl
constituie negocierile colective.
Rolul strategic al func țiunii de resurse umane la nivelul companiilor
multinaționale este eviden țiat și de către Kelly J. (Kelly, 2001: pp. 537) (fig. 1), care, pe
baza concluziilor raportului Donovan, argumenteaz ă că prezența managerilor de resurse
umane în consiliul de conducere al companiilor multina ționale reprezint ă cea mai
important ă dovadă a implicării acestora în procesul de adoptare a deciziilor strategice.
Procesul de interna ționalizare a activit ății companiilor în vederea ob ținerii
avantajului concuren țial este încurajat și susținut prin diferite mijloace (de exemplu:
diminuarea anumitor categorii de taxe, facilit ățile la intrarea pe pia ță, asistență de
specialitate în procesul de implem entare a proiectelor de investi ții, monitorizarea mediului
de afaceri etc.) de guvernele țărilor gazd ă. Aceasta deoarece promovarea activit ății
companiilor multina ționale prezint ă pentru țara gazdă o serie de avantaje , precum: Rolul
și
importanța
MRU în
compania
mamă
1960 1970 1980 1990 2000
Tyson S., Fell A., Millward N.
Scullion și Starkey
Kelly J.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
382
382• amplificarea concuren ței și competitivit ății la nivelul țării gazdă, companiile
autohtone fiind nevoite s ă se adapteze exigen țelor impune de companiile
multinaționale;
• promovarea progresului tehnic;
• furnizarea de noi locuri de munc ă;
• îmbunătățirea gradului de ocupare a popula ției apte de munc ă;
• îmbunătățirea standardului de via ță;
• diversificarea și îmbunătățirea continu ă a practicilor de resurse umane etc.
Fenomenul de expansiune a activit ății companiilor multina ționale poate fi eviden țiat și
cu ajutorul datelor statistice (Kelly, 2001 : pp. 540). De exempl u, companiile multina ționale dețin
un procent de 20-25% din activitatea de produc ție înregistrat ă la nivel mondial, indiferent de
domeniul de activitate. În Statele Unite ale Americii și în Japonia, companiile multina ționale
realizează 50% din activitatea de comer ț. Potrivit datelor furnizate de Biroul American pentru
Analize Economice (McNeill, 2005: pp. 32-39), 7 țări realizeaz ă 80% din volumul total al
investițiilor străine înregistrate în SUA, acestea fiind: Japonia, Marea Britanie, Elve ția, Franța,
Canada, Germania și Olanda. Mai mult, companiile multina ționale europene realizeaz ă 66% din
volumul total al investi țiilor directe înregistrate în SUA.
Globalizarea pie țelor și afacerilor a determinat amplificarea rolului func țiunii de
resurse umane la nivelul organiza țiilor, ceea ce impune o aten ție sporită în direc ția
elaborării unor strategii de resurse umane, integrat ă strategiei globale a organiza ției, care s ă
permită crearea cadrului pentru formar ea managerilor la nivel interna țional. În acest
context, un rol din ce în ce mai mare trebuie acordat activit ăților de dezvoltare a resurselor
umane și de management al carierei. Potrivit unor autori, precum Perlmutter H. (Perlmutter,
1969: pp. 9-18), în faza de dezvoltare ini țială a activității la nivel interna țional, companiile
multinaționale adopt ă o abordare etnocentric ă, managerii expatria ți fiind transfera ți la
nivelul filialelor din țările gazdă, în scopul de a implementa și la nivelul acestora strategiile
și politicile dezvoltate la nivelul companiei mam ă. Ulterior, pe m ăsură ce filialele din țara
gazdă se dezvolt ă, controlul exercitat de c ătre compania mam ă asupra acestora devine din
ce în ce mai redus, astfel c ă abordarea etnocentric ă este substituit ă cu cea policentric ă sau
regiocentric ă. Aceasta înseamn ă că, treptat, compania mam ă se adapteaz ă la specificul local
al țării gazdă sau regiunilor în care sunt localizate filialele acesteia, iar managerii expatria ți
sunt înlocui ți cu personal autohton. Harzing A. (Harzing, 2001) sus ține că relația dintre
stadiul de dezvoltare a filialelor și abordarea companiei mam ă, dezvoltat ă de Perlmutter H.,
este specific ă în general companiilor multina ționale din SUA și Marea Britanie, în timp ce
organizațiile din Japonia și Germania exercit ă, în permanen ță, un control puternic asupra
filialelor din țările gazdă.
În general, compania mam ă menține asupra filialelor un nive l ridicat al controlului
în ceea ce prive ște în special principalele domenii strategice ale activit ății, ca de exemplu
managementul calit ății și utilizarea resurselor financiare , promovarea progresului tehnic.
Desigur, ini țiativele dezvoltate la ni velul filialelor în direc ția dezvolt ării unor noi produse,
introducerii de noi tehnologii sau cre șterii gradului de flexib ilitate la nivel organiza țional și
funcțional etc. reprezint ă expresia nivelului de autonomie de care acestea dispun, îns ă de
cele mai multe ori aceste ini țiative necesit ă aprobarea conducerii companiei mam ă.
Schimbările frecvente intervenite în activitatea companiilor multina ționale impun
acordarea unei aten ții sporite domeniului resurselor umane, atât la nivelul companiei mam ă,
cât și la nivelul filialelor acesteia. La nivelul companiei mam ă strategia și politicile de
resurse umane trebuie s ă asigure cadrul de asigurare, men ținere și dezvoltare a managerilor
capabili s ă coordoneze activit ățile la nivel interna țional și din acest punct de vedere trebuie
acordată prioritate urm ătoarelor activit ăți de resurse umane: recrutarea și selecția resurselor
umane, formarea personalulu i, managementul carierei și motivarea angaja ților. Managerii
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
383
383 expatriați sunt elementul de leg ătură dintre compania mam ă și filialele acesteia și din acest
punct de vedere ei trebuie s ă se identifice cu misiunea și valorile companiei mam ă, pe care
trebuie să le implementeze și la nivelul filialelor. La nivelul filialelor, rolul func țiunii de
resurse umane const ă în dezvoltarea unor strategii și politici de resurse umane adaptate la
specificul local, în vederea asigur ării calității angajaților.
Rolul esen țial în implementarea practicilor de resurse umane la nivelul companiilor
multinaționale revine departamentului de resurse umane al companiei mam ă. Managerii filialelor
se află sub coordonarea direct ă a departamentului de resurse umane al companiei mam ă în ceea ce
privește implementarea strategiei și politicilor de resurse umane la nivel local.
Rolul important pe care func țiunea de resurse umane îl de ține în strategia global ă a
companiilor multina ționale este eviden țiat și de către o serie de studii de specialitate (Kelly,
2001: pp. 542), potrivit c ărora în 73% dintre cazuri depart amentul de resurse umane este
reprezentat în consiliul director al companiei mam ă, managerii de resurse umane fiind direct
implicați în elaborarea strategiei de afaceri a acesteia. De asemenea, datele statistice
evidențiază faptul c ă la nivelul a 91% dintre companiile multina ționale sunt elaborate
strategii și politici de resurse umane.
În era global ă, cultura a devenit un factor cu rol strategic care trebuie
administrat în mod eficient, în vederea ob ținerii performan ței. Aceasta înseamn ă că valorile,
normele și comportamentele specifice organiza ției trebuie s ă constituie un cadru favorabil în
vederea cre șterii adaptabilit ății și flexibilit ății organiza ției, în raport cu schimb ările
intervenite la nivel interna țional. Una dintre cele mai importante cerin țe ale interna ționa-
lizării activit ății organiza țiilor o reprezint ă pregătirea managerilor din punct de vedere
cultural , în vederea cunoa șterii, aplic ării și administr ării elementelor de ordin cultural,
specifice țării sau regiunii în care compania ac ționează.
De cele mai multe ori, companiile multina ționale aloc ă resurse importante în vederea
pregătirii managerilor expatria ți, care trebuie s ă adapteze practicile manageriale specificului local,
deoarece ei sunt „oaspe ți în țara gazdă” (O’Keeffe, 2003: pp. 233), iar comportamentul lor va fi
influențat într-o m ăsură din ce în ce mai mare de valorile culturii țării gazdă, decât de experien ța
lor managerial ă. Integrarea valorilor culturii țării gazdă în sistemul de management al unei
companii creeaz ă și asigură premisele flexibiliz ării relațiilor cu angaja ții, în scopul asimil ării de
către aceștia a stilului managerial practicat la nivelul companiei. De asemenea, adaptarea
companiei la specificul local permite cre șterea gradului de asigurare a convergen ței dintre
obiectivele companiei și cele ale comunit ăților locale. În timp ce companiile urm ăresc obținerea
avantajului concuren țial prin relocalizarea activit ăților, maximizarea profiturilor și satisfacerea
intereselor stakeholder-ilor, comunit ățile locale au în vedere ob ținerea unor importante avantaje
economice și sociale, ca de exemplu: cre șterea gradului de ocupare a for ței de munc ă și reducerea
șomajului în țara gazdă, obținerea unor venituri suplimentare la bugetele locale, îmbun ătățirea
infrastructurii locale etc.
Deși internaționalizarea activității companiilor determin ă o creștere a rolului și
importan ței funcțiunii de resurse umane , nu trebuie omis faptul c ă fenomenul globaliz ării
prezintă, din punctul de vedere al resurselor umane, o serie de probleme , ca de exemplu:
• migrația interna țională a forței de munc ă din țările mai pu țin dezvoltate în cele
dezvoltate;
• problemele legate de preg ătirea managerilor expatria ți, care trebuie
familiariza ți cu cultura țării gazdă;
• divergența dintre obiectivele strategiei de resurse umane elaborate la nivelul
companiei mam ă și legislația muncii existent ă în țara gazdă;
• costurile impuse de repatrierea angaja ților de la filialele din țările gazdă, care
în anumite situa ții pot fi extrem de ridicate;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
384
384• riscurile r ăpirii angaja ților expatria ți, precum și plata răscumpărării acestora,
care încurajeaz ă terorismul;
• unele acțiuni controversate ale guvernelor țărilor gazd ă, care pot impune
anumite restric ții companiilor multina ționale, ca de exemplu stabilirea
nivelului salariului minim brut pe economie;
• informatizarea activit ăților economice care antreneaz ă reducerea num ărului
locurilor de munc ă la nivelul unor sectoare de activitate;
• reducerea num ărului locurilor de munc ă poate genera s ărăcie, haos și mișcări
sociale;
• globalizarea poate conduce la reducerea protec ției sociale;
• dezvoltarea inegal ă a națiunilor poate genera șomaj și amenință standardele de
viață etc.
Cu toate c ă în prezent asist ăm la o confruntare de opinii referitoare avantajele și
dezavantajele globaliz ării, tendința de universalizare a lumii este evident ă. Este puternic
cel care domin ă economic un anumit sector la nivel mondial, care utilizeaz ă tehnicile și
instrumentele cele mai noi, care stabile ște afaceri în toat ă lumea, care se folose ște de orice
mijloc pentru a ob ține efectele a șteptate. Aproximativ 80% din popula ția globului este
vorbitoare a limbii engleze, de și nu este impus ă de cineva anume; lumea a con știentizat c ă
are nevoie de un limbaj comun pentru a stabili și alte obiective comune la scar ă planetară.
Oare aceasta nu este o problem ă de universalizare?
Prin natura sa, globalizarea are un caracter pluridimesional , deoarece afecteaz ă în
diferite propor ții diverse domenii care definesc viața oamenilor : economic, social, politic,
militar, tehnologic, cultural.
Bibliografie
Chivu Iulia – “Dimensiunea european ă a managementului resurselor umane”, Editura
Luceafărul, București, 2003;
Dowling P., Schuller R., Welch D. E. – “Int ernational Dimensions of Human Resource
Management. Second edition”, Wadsworth Publishing Company , Belmont, California,
1993;
Floyd D. – “Globalization or Europeanizati on of business activity? Exploring the critical
issues”, European Business Review, vol. 13, no. 2, 2001;
Granell E. – “Culture and Globaliza tion: a Latin-American challenge”, Industrial and
Commercial Training, vol. 32, no. 3 , 2000;
Harzing, A. – “An analysis of the functions of international transfer of managers in MNCs”,
Employee Relations, Vol. 23, no. 6, MCB University Press 2001,
Kelly J. – “The Role of the personne l/HR function in multinational companies”, Employee
Relations, vol. 23, no. 6 , MCB University Press, 2001;
Manolescu A., Lefter V., Deaconu A. (editori), Marina ș C. – „Managementul resurselor
umane, Editura Economic ă, București, 2007;
McNeil R. L. – “Foreign Direct Investment in the United States: New Investment in 2005”,
Survey of Current Business June 2006 , www.bea.gov ;
Perkins S. – “Globalization and IHRM: pa rtners in comparative perspective”, Journal of
European Industrial Training 27/9/2003, MCB UP Limited;
Perlmutter, H.V. – 2The tortuous evol ution of the multinational corporation”, Columbia
Journal of World Business, vol. 4, no. 1, 1996;
Turner H. A. – “The Donovan Report”, The Economic Journal, vol. 79, no. 313 , Royal
Economic Society , 1969.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
385
385 CONTRIBU ȚII PRIVIND UN MODEL TERITORIAL
PENTRU DEZVOLTAREA ECONOMIEI BAZATE
PE CUNOA ȘTERE (CADRU METODOLOGIC)
Mihail DUMITRESCU
Profesor universitar doctor
Lavinia ȚOȚAN
Asistent-cercetare
Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Bucure ști
Rezumat: În comunicare este prezentat un scurt istoric al evolu ției conceptelor
până la cel al economiei bazate pe cunoa ștere.
Fiind o abordare de tip metodologic, este men ționată filosofia cercet ării în
domeniu care cuprinde: obiectivele proiectului, schimb ările care au avut loc în nivelurile
de pregătire și competen ță ale resurselor umane, evolu ția proceselor informa ționale și de
cunoaștere. Macheta elaborat ă mai cuprinde determinarea i ndicatorilor de caracterizare a
economiei bazate pe cunoa ștere la nivel teritorial cu rela țiile de calcul, precum și evaluarea
pe baze statistice ale acestora.
În final, se propune un model teritorial pe baza interpret ării datelor din tabelul
următor:
Nr.
crt. Unitățile
analizate Valorile indicatorilor de
caracterizare a economiei bazate
pe cunoaștere I i Gradul de importan ță
al indicatorilor G i Indicatorul sintetic
agregat I sa
Relația de calcul al I sa propusă este:
(1) Isa=ΣIixG i, în care
(2) Gi are trei clase de importan ță A, B și C care diferen țiază cei 9 indicatori de
caracterizare.
Ca referen țial se va lua, dup ă caz, fie I sa maxim, fie componentele maxime ale
indicatorilor de caracterizare I i cu ajutorul c ărora se va contura o valoare maxim ă a I sa pe
care trebuie s ă o realizeze economia bazat ă pe cunoa ștere la modelul teritorial analizat.
Pe baza rezultatului modelului teritorial propus se pot realiza compara ții și se
poate elabora un set de ac țiuni necesare pentru ridicare a nivelului de ansamblu de
caracterizare a economiei bazate pe cunoa ștere sau a unor componente pentru care datele
modelului sunt nesatisf ăcătoare.
Cuvinte-cheie : economie bazat ă pe cunoa ștere, indicator, model teritorial
Conceptul de economie bazat ă pe cunoa ștere a evoluat în timp pornind de la
cercetări care au consacrat pe rând:
• Industria cunoa șterii prin care se semnala faptul c ă perspectiva va fi a acelor
domenii industriale care se vor sprijini pe cunoa ștere, inovare, dezvoltarea
activităților de concep ție.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
386
386În cercetările noastre1 am subliniat faptul c ă în economie „cunoa șterea în calitate de
sursă de putere de cea mai înalt ă calitate, asociat ă stăpânirii și anticipării fenomenelor de
schimbare, provoc ărilor aflate la fiecare pas face parte dintre principalele pârghii de succes
economic și social”.
• Un al doilea element care a precedat abord ările problematicii economiei
cunoașterii a fost demersul de Knowledge Management. Prima conferin ță
internațională și expoziție în domeniu a avut loc la Bruxelles în zilele de 20-22
decembrie 2000.
Emblema acestui congres a fost „Europe's future is the knowledge economy” și a
fost subliniat ă de Robert Taylor și de Unisys.
Cu acest prilej s-a afirmat c ă:
„Lansarea celui mai mare eveniment legat de Managementul Cunoa șterii reflect ă
dinamica în schimbare în cadrul institu ției. Managementul cunoa șterii s-a maturizat
depășind limita simplit ății, fiind un cuvânt de actualitate și în mod larg v ăzut ca un element
critic al strategiilor de business ale companiilor pe termen lung. Companiile în țeleg acum
importanța urmăririi în mod activ al ini țiativelor Managementului Cunoa șterii și
încorporarea acestuia în st ructura companiei lor.”
O subliniere relevant ă pentru evolu ția economiei bazate pe cunoa ștere o reprezint ă
conținutul modelului Skandia care arat ă astfel:
Figura 1. Structura valorii de pia ță a capitalului intelectual na țional (modelul Skandia)
În sinteză, se pot afirma urm ătoarele:
• Capitalul financiar reflectă istoria și realizările din trecut ale unei na țiuni;
• Capitalul de proces și capitalul de pia ță sunt componente pe care se bazeaz ă
operațiunile economice din prezent ale unei na țiuni;
• Capitalul de reînnoire și dezvoltare reflectă modul în care o na țiune se
pregătește pentru viitor;
• Capitalul uman reprezint ă centrul de greutate al structurii valorice a economiei
unei națiuni. El este înglobat în capacit ățile, expertiza și înțelepciunea
indivizilor, reprezentând pârghia necesar ă în procesul de creare a valorii,
pornind de la celelalte componente. El reprezint ă elementul fundamental al
manifestării economiei bazate pe cunoa ștere.
Un element relevant în demersul pentru o economie bazat ă pe cunoa ștere îl
reprezintă recomand ările elaborate de Institutul B ăncii Mondiale și OECD într-un
1 Mihail Dumitrescu, „Le role du management face aux difficultes de la transition L 'Article pour
L'Association Internationale des Economistes de langue francaise, Congre s de Bucarest; Mihail
Dumitrescu „Rolul managementului în perioada tranzi ției la economia de pia ță. Conceptul post-
privatizare”, Comunicare la Congresul „ Știința la sfârșit de mileniu” 22-24 mai 1996, Bucure ști Capital uman Capital structural Capital intelectual
Capital de pia ță Capital organiza țional
Capital de proces Capital de reînnoire și dezvoltare Valoarea de pia ță
Capital financiar +
+
+
+
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
387
387 studiu de țară publicat în anul 2000 și intitulat „Korea and the Knowledge Based-
Economy:Making the Transition” în cadrul c ăruia sunt prezentate câteva direc ții de
acțiune în tranzi ția spre o economie bazat ă pe cunoa ștere și anume (exemplific ări)1:
• Întărirea drepturilor de proprietate intelectual ă, promovarea valoriz ării
activelor intangibile;
• Luarea m ăsurilor politice necesare pent ru încurajarea competi ției (întreprin-
derile competitive sunt mai orientate spre inovare);
• Reforma managerial ă și curricular ă în sistemul universitar;
• Încurajarea unei mai mari interrela ții între firme, universit ăți și programele
guvernamentale de cercetare;
• Alocarea de resurse c ătre universit ăți.
Desigur un element hot ărâtor în promovarea economiei bazate pe cunoa ștere îl
reprezintă Strategia de la Lisabona care consacr ă reformele în cinci domenii:
• Societatea cunoa șterii;
• Piața internă;
• Mediul de afaceri;
• Piața forței de munc ă;
• Protecția mediului înconjur ător.
În România abord ări la nivel global și sectorial sunt reprezentate de Proiectul
„Economia bazat ă pe cunoa ștere” ini țiat de Guvernul României prin Ministerul
Comunica țiilor și Tehnologiei Informa ției care prevede realizarea de Re țele Electronice
ale Comunit ăților Locale (RECL) într-un num ăr de 200 de comunit ăți dezavantajate din
punctul de vedere al accesului la cunoa ștere.
Obiectivul global al Proiectului îl reprezint ă facilitarea particip ării comunit ăților
dezavantajate din punctul de vedere al accesului la informa ție, la societatea bazat ă pe
cunoaștere, în acord cu strategia guvernamental ă de integrare în Uniunea European ă.
Obiectivele specifice ale Proiectului sunt:
• Reducerea discrepan țelor de educa ție TIC la nivelul întregii popula ții;
• Asigurarea accesului ceta țenilor la informa ție, în format digital, prin
intermediul RECL;
• Oferirea de servicii electronice guve rnamentale la nivelul comunit ăților rurale;
• Asigurarea mecanismelor de încurajare a ini țiativelor antreprenoriale pe
teritoriul României;
După cum se poate observa abordarea Proiectului este în principiu de ordin
informațional.
De adăugat că în Planul Na țional de Dezvoltare a Româ niei 2007-2013 prima dintre
prioritățile naționale este reprezentat ă de: „ Creșterea competitivit ății economice și
dezvoltarea economiei bazate pe cunoa ștere”. De asemenea, în cadrul primului program
operațional privind „ Dezvoltarea resurselor umane ”, cea dintâi ax ă prioritară tematică este
intitulată: „Educație și formare profesional ă în sprijinul cre șterii economice și dezvoltării
societății bazate pe cunoa ștere”.
Pe plan interna țional, dincolo de elementele men ționate, exist ă o puternic ă preocupare
privind economia bazat ă pe cunoa ștere. În plan european, a șa cum s-a men ționat, cu prilejul
documentului prezentat de Comisia Uniunii Europene la Lisabona, primul obiectiv strategic pentru
UE l-a reprezentat construirea unei economii bazate pe cunoa ștere.
La aceasta se adaug ă întâlniri cu caracter deopotriv ă științific dar și economic cu
prilejul cărora s-au stabilit abord ări în domenii cum au fost urm ătoarele:2
– A New Paradigm for Knowledge-Based Economy: Vision and Strategy
for the 21th Century, RDI, Seul 1998 sau
1 Marin Apetroae, „C ătre o economie bazat ă pe cunoa ștere”, UEFISCSU, Bucure ști, 2002
2 Ovidiu Nicolescu, Lumini ța Nicolescu, „Economia, firma și managementul bazate pe cuno ștințe”,
Editura Economic ă, București, 2005
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
388
388- The Knowledge-Based Economy organizat ă de OECD la Paris în 1996.
De adăugat preocup ările științifice ale unor autori str ăini cum sunt D. Kelleher și S.
Levene, autori ai unui Ghid de bun ă practică al managementului bazat pe cuno ștințe.
Mai eviden țiem și lucrarea lui C. Kim și R. Mauborgne Fair Process: Managing in the
Knowledge Economy, în Motivation People nr.1/2003.
În sfârșit, publica ții consacrate în domeniu – K nowledge Management Review,
Creative and Innovation Management ș.a. au găzduit publicarea a numeroase articole în
domeniul economiei bazate pe cunoa ștere.
În sfârșit pentru domeniul real amplu al economiei bazate pe cunoa ștere a apărut în
anul 2005 în Editura Economic ă lucrarea: „ Economia, firma și managementul bazate pe
cunoștințe” elaborat ă de Ovidiu Nicolescu și Luminița Nicolescu. Lucrarea are un mesaj
deopotriv ă teoretic, metodologic și de acțiune practic ă în domeniu.
Abordarea „pe baz ă de cunoștințe” a suscitat comentariu pornind de la faptul c ă
numai cuno ștințele aplicate pot genera procese de cunoa ștere.
Propunerea la care facem referire și care prive ște elaborarea unui „Model teritorial
privind dezvoltarea economiei bazate pe cunoa ștere” valorific ă cercetările și studiile de pân ă
acum și propune o viziune nou ă în care aspectele informa ționale, cele economice,
manageriale, sociale și tehnologice se împletesc. În plus, aplicarea propunerii la nivel
teritorial are caracter de originalitate, de mersul interdisciplin ar fiind evident.
Obiectivele demersului sunt reprezentate mai întâi de cercetarea modului în care se
poate elabora un model ter itorial privind dezvoltarea economiei bazate pe cunoa ștere în
condițiile unui demers interdisciplinar.
De asemenea, având în vedere realiz ările de acum la nivel na țional și internațional,
unul dintre obiective va fi reprezentat de valori ficarea, într-un context teritorial, original, a
conținutului demersurilor realizate pân ă acum.
Cercetarea fiind realizat ă la nivel teritorial un obiectiv va fi și determinarea
măsurilor ce se impun pentru conturarea într-un interval de timp relativ redus a configur ării
economiei bazate pe cunoa ștere și a impactului asupra mai multor procese și activități.
Modelul teritorial va fi localizat la nivelu l unui municipiu, putând fi apoi extins, pe
baza conținutului metodologic al propunerilor propuse și la alte niveluri de organizare.
Filosofia cercet ării materializat ă în metodologia acesteia este reprezentat ă în figura 2.
O component ă important ă în metodologia cercet ării o va reprezenta determinarea
indicatorilor de caracterizare a economiei bazate pe cunoa ștere (pct. 5 din figura 2)
prezentată în figura 3 ca și relațiile de determinare a indicatorilor de caracterizare a
economiei bazate pe cunoa ștere prezentate în continuare .
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
389
389
Figura 2 2. Obiectivele cercet ării
3.1. Evolu ția proceselor
informaționale și de cunoa ștere 4. Clarific ări conceptuale
asupra economiei bazate
pe cunoaștere. Elemente
specifice la nivel teritorial 3.2. -Schimb ări în nivelele
de pregătire și
competen țele RU;
-Dezvoltarea capacit ăților
de valorificare a proceselor de cunoa ștere;
– Disponibilitatea spre
inovare;
-Creșterea ponderea
muncii intelectuale. 1. Model teritorial privind dezvoltarea economiei bazate pe cunoa ștere
5. Determinarea indicatorilor
de carcaterizare a economiei
bazate pe cunoa ștere
6. Evaluarea pe baze
statistice a acestor indicatori
la nivel teritorial
7. Caracterizarea unui e șantion reprezentativ de întreprinderi
vis-a-vis de cerin țele economiei bazate pe cunoa ștere
8. Elaborarea unui model teritorial care s ă cuprindă relațiile
dintre indicatori și cerințele realizării unei economii bazate pe
cunoaștere
9. Valorificarea con ținutului modelului asupra unor procese și
activități
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
390
390
Figura 3
Relațiile de determinare a indicatorilor de caracterizare a economiei bazate pe
cunoaștere se prezint ă astfel: 5. Determinarea indicatorilor de
caracterizare a economiei bazate pe
t
5.1. Indicatorul de dotare informatic ă
5.3. Indicatorul cultural mediu de
pregătire a salaria ților
5.5. Indicatorul sintetic de performan ță 5.2. Indicatorul de preg ătire uman ă continuă
(media pe ultimii 3 ani)
5.4. Indicatorul privind nivelul productivit ății muncii
5.6. Volumul investi țiilor în CDI
5.10. Factori de reglare în modelul
teritorial 5.8. Indicele educa ției permanente
programate (media pe ultimii 3 ani)
5.9. Gradul de înnoire a produselor,
serviciilor și tehnologiilor (media pe ultimii
3 ani) 5.7. Indicatorul privind valoarea exportului pe salariat
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
391
391
5.1. Indicatorul de dotare informatic ă = Num ăr de calculatoare
Num ăr total salaria ți
Volumul total al cheltuielilor
5.2. Indicatorul de preg ătire cu preg ătirea și/sau
uman ă continuă perfec ționarea personalului
(media pe ultimii 3 ani) =
Num ăr total salaria ți
Num ărul salaria ților cu preg ătire superioar ă x K 1 +
Num ărul salaria ților cu preg ătire medie x K 2 +
5.3. Indicatorul cultural mediu Num ărul salaria ților cu preg ătire elementar ă x K 3
de pregătire a salaria ților =
Num ărul total de salaria ți
K 1 = 15, K 2 = 12, K 3 = 8
5.4. Indicatorul privind nivelul = Valoarea ad ăugată anuală
productivit ății muncii Num ărul mediu de salaria ți
5.5. Indicatorul sintetic de performan ță = Profit =1 Pierdere=0
(media pe ultimii 3 ani) Valoarea investi țiilor în CDI
5.6. Volumul investi țiilor în CDI = x 100
Total investi ții
Valoarea total ă anuală a exportului
5.7. Indicatorul privind valoarea =
exportului pe salariat Num ăr de salaria ți
Număr de produse, servicii și
tehnologii noi realizate anual
5.9. Gradul de înnoire a produselor, serviciilor și tehnologiilor =
(media pe ultimii 3 ani) Total num ăr de produse,
servicii și tehnologii utilizate
Sistemul de calcul al indicat orului agregat sintetic al pozi ției firmelor fa ță de
economia bazat ă pe cunoa ștere va rezulta astfel:
Nr. crt. Unit ățile
analizate Valorile indicatorilor de
caracterizare a economiei
bazate pe cunoa ștere I i Gradul de
importanță al
indicatorilor G iIndicatorul sintetic
agregat
Isa
(1) Isa=∑×i iGI în care
(2) Gi are trei clase de importan ță A, B și C
Grupa A cuprinde 4 factori: 5.1, 5.3., 5.6. și 5.4.;
Grupa B cuprinde 3 factori: 5.9, 5.7. și 5.5;
Grupa C cuprinde 2 factori: 5.8. și 5.2..
Ca referen țial, se va lua, dup ă caz, fie I sa maxim, fie componentele maxime ale valorilor
indicatorilor de caracterizare I i cu ajutorul c ărora se va construi o valoare maximal ă a I sa.
Pe baza rezultatului modelului teritorial propus se pot realiza compara ții și se poate
elabora un set de ac țiuni necesare pentru ridicarea nivelului de ansamblu de caracterizare a
economiei bazate pe cunoa ștere sau a unor componente pentru care datele modelului sunt
nesatisfăcătoare.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
392
392O ANALIZ Ă A REALOC ĂRII ÎNTRE INVESTI ȚIILE
STRĂINE DIRECTE (ISD) ȘI INVESTI ȚIILE
DE PORTOFOLIU (IP) DUP Ă INTEGRAREA
EUROPEAN Ă
Gabriela PRELIPCEAN
Profesor universitar doctor
Elena HLACIUC
Profesor universitar doctor
Mircea BO ȘCOIANU
Conferențiar universitar doctor
Mariana LUPAN
Lector universitar drd.
Universitatea „ Ștefan cel Mare”, Suceava
1. Introducere
Principalele tipuri de fluxuri interna ționale de investi ții sunt: investi țiile străine
directe (ISD) și investițiile de portofoliu (IP). În literatura de specialitate exist ă destul de
puține referin țe bibliografice care s ă explice corela țiile dintre ISD și IP. Se propune o analiz ă
a evoluției globale și a trendului de evolu ție a ISD și IP în România dup ă integrarea
europeană.
Se va utiliza modelul Lipsey-Razin de selec ție între ISD și IP care subliniaz ă
diferențele dintre cele dou ă tipuri de investi ții străine. Fluxurile ISD sunt mai volatile
datorită caracterului investi ției pe termen lung și nelichidit ății, dar ace ști investitori au un
control superior asupra managementului fa ță de investitorii IP care deleg ă deciziile c ătre
manageri. Investitorii ISD primesc mai multe informa ții referitoare la elementele
fundamentale ale afacerii și, în baza unei monitoriz ări mai bune, administreaz ă proiectele
cu mai mult ă atenție, fapt ce genereaz ă o valoare ad ăugată superioar ă.
Costurile asociate investi țiilor ISD sunt:
9 costurile fixe ini țiale (în special în cazul a șa numitelor investi țiilor tip
greenfield, cu achizi ții de teren, construc ții, cursuri de formare; acestea pot fi
considerabile);
9 costurile informa ționale au o natur ă exogenă și permit vânzarea rapid ă a
investiției înainte de maturitate (în șocurile de lichiditate, cump ărătorii
potențiali vor accepta s ă plătească doar o valoare inferioar ă, deoarece ace știa
suspecteaz ă existența unei posibile informa ții asimetrice în prospectele de
investiții).
Aceste costuri sunt, de asemenea, determinate de volatilitatea și lichiditatea pie ței și
depind de contextul macroeconomic, dar și de turbulen țele existente pe pie țele financiare
internaționale. Dificultatea retragerilor tip ISD (a șa numita problem ă Akerlof a l ămâii) este un
aspect care poate fi acceptat în atitudinea investitorilor f ără presiuni stricte pe lichiditate, ca
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
393
393 de exemplu firmele multina ționale (FMN). Investitorii interna ționali care practic ă retrageri
frecvente de pe pie țe vor opta în favoarea IP.
Utilizând modelul Lipsey-Razin se pot analiza efectele contradictorii dintre eficien ța
managerial ă și lipsa lichidit ății, elemente cu puternic ă susținere empiric ă; de asemenea, se
adaugă efectul informa ției asimetrice pentru diferi te tipuri de control. Cre șterea controlului
conduce la cre șterea eficien ței și, respectiv, a valorii firmei (Perez-Gonzalez, 2005). Exist ă,
de asemenea, un r ăspuns pozitiv dat de pia ța de capital (Chari, Ouimet, Tesar, 2007).
Marii investitori tip ISD pot s ă își exercite controlul efectiv prin de ținerea unui
bloc de ac țiuni semnificativ mai mic decât cel majoritar de control, îns ă, și în acest
caz, valoarea firmei poate evolua cu rate de cre ștere similare. Vânzarea unor blocuri mari de
acțiuni de către acești deținători (cazul companiilor listate pe pia ța Rasdaq dup ă majorările
de capital din vara anului 2007) genereaz ă un impact sever asupra pre țului, mai mare decât
efectul asociat altor investitori, datorit ă efectului de evolu ție în aval al pre țului (Mikkelson,
Partch, 1985; Holthausen, Leftwich, 1990; Chan, Lakonishok, 1995). Impactul global asupra
prețului, considerând prezen ța factorului de control, se poate ob ține prin analizarea
proceselor specifice evenimentelor de dup ă vânzările de către firmă a unei părți din deținere
în condițiile unui mediu informa țional asimetric (Flamingo, Armax Gaz Media ș, Albalact,
Prospecțiuni, Ceramica Ia și).
O implica ție interesant ă a compromisului între un plus de eficien ță și lipsa lichidit ății
este dată de observa ția că investitorii cu necesar ridicat vs. sc ăzut de lichiditate a șteptată sunt
dispuși să aleagă deținerea unui control inferior vs. superior. Mecanismul are la baz ă faptul că
investitorii supu și restricției de necesar mare de lichiditate a șteptată sunt mai afecta ți de
prețul redus de vânzare asociat ie șirii parțiale a factorului de control, în timp de investitorii
cu necesar redus de lichiditate a șteptată sunt interesa ți cu precădere de eficien ța procesului
managerial. În acest caz, activele aflate sub control vor fi mai pu țin expuse unei lichid ări
premature (Hennart, Kim, Zeng, 1998). Marii investitori sunt mai degrab ă tentați să părăsească
afacerile tip joint ventures decâ t afacerile în care propriile de țineri le asigur ă un control
superior. ISD permite un plus de control fa ță de IP care pot fi lichidate mai rapid și mai des în
contextul managementului portofoliilor interna ționale. Instrumentele specifice IP pot fi:
investiția directă în piața bursier ă locală direct (blue chips-uri, Societ ăți de Investi ții
Financiare – cu proprii portofolii investi ționale echilibrate, subscrie ri în oferte publice ini țiale
IPO) sau utilizând un vehicul investi țional specializat ca fondurile deschise sau închise de
investiții administrate de diver și intermediari financiari locali sau interna ționali.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
394
3942. Selecția din modelele existente în literatura de specialitate
Modelul lui Albuquerque explic ă principalele diferen țe la nivelul volatilit ății ISD față
de volatilitatea IP f ără însă a considera efectele lichidit ății pieței, a stării macroeconomice sau
mediul financiar interna țional. Modelul Albuquerque î și propune eviden țierea riscului de
expropriere și incapacitatea realiz ării efective a investi țiilor directe și este astfel diferit fa ță
de mecanismul ce are la baz ă asimetria informa țională.
În alte lucr ări legate de ISD, din contra, se utilizeaz ă ipoteza asimetriei
informaționale (Froot, Stein, 1991; Klein, Rosengren, 1994; Klein, Peek, 2002). Autorii
utilizează ipoteza conform c ăreia în cazul ISD exist ă posibilitatea fructific ării informa ției
intensive și astfel investitorii ISD sunt mai bine informa ți în legătură cu propria afacere decât
outsiderii, și doresc orientarea resurselor pentru cre șterea investi ției. Gordon, Bovenberg
(1996) utilizeaz ă în explica ția mecanismului decizional existen ța informa ției asimetrice între
investitorii autohtoni și respectiv investitorii str ăini. Razin, Sadka, Yuen (1998) explic ă
mecanismele decizionale pentru fluxurile interna ționale de capital pe baza unui model în
care este eviden țiat efectul informa ției asimetrice. În sfâr șit, noul model Razin-Sadka
(2005) analizeaz ă cantitativ cre șterile realizate de investitorii ISD cu baz ă informațională
superioar ă asupra elementelor fundamentale fa ță de investitorii IP. Nici una din aceste
analize nu consider ă însă efectele informa ției asimetrice asupra lichidit ății ISD și IP, aspect
foarte important mai ales în pie țele emergente.
3. Modelul Lipsey-Razin
În acest model se consider ă o economie deschis ă supusă unui bloc continuu [0, 1]
de investitori având aversiune neutr ă față de risc (optimalitatea este în acest caz s ă
maximizăm profitul ex-ante a șteptat), ace știa având oportunitatea de a participa la un singur
proiect, ISD (în acest caz investitorul ac ționează ca un manager) sau IP. Momentele
semnificative ale procesului (0, 1, 2) sunt urm ătoarele:
9 în perioada 0, fiecare investitor î și selecteaz ă tipul de investi ție în acord cu
profilul s ău (ISD/ IP);
9 în perioada 1, dup ă realizarea șocului de productivi tate, managerul de
proiect va observa ε și alege K, astfel încât s ă maximizeze fluxul net de
numerar;
9 în perioada 2, proiectul (investi ția) ajunge la maturitate.
Fluxul net de numera r asociat proiectului (afacerii) este R(K, ε), unde ε reprezint ă
factorul aleator de productivitate, realizat în perioada 1 în mod independent pentru fiecare
proiect, iar K este nivelul capitalului de intrare investit în proiect în perioada 1, dup ă
realizarea lui s. Pentru un plus în analiz ă se consider ă că R(K, ε) poate lua forma
particular ă:
() ()2BK21K 1 ,KR −ε+=ε . (1)
Se consider ă distribu ția cumulativ ă între (–1, 1) și funcția de densitate
()()⋅=⋅ 'G g ; E(ε) = 0; B reprezint ă parametrul costului de produc ție și reflectă diferențialul
la nivelul costurilor de productivitate și respectiv la nivelul productivit ății.
3.1. Un management și o eficien ță superioar ă pentru ISD
În perioada 1, nivelul selectat pentru K pentru optimizarea fluxului net de
numerar, notat K*(ε) este
()B1K*ε+=ε . (2)
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
395
395 Astfel, fluxul net de numerar ex-ante a șteptat din investi ția ISD de ținută până la
maturitate este dat de rela ția:
() () ()()
B21E
B1B21
B1 1E2 2ε+=⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛ε+−ε+ε+= . (3)
În cazul IP, proprietarul nu este manager, nu se pune problema observ ării ε și
urmează instrucțiunile în mod similar cu nivelul lui K. Un scenariu ra țional posibil legat
de secven țele deciziilor de firm ă, cu nivelul intr ării de capital determinat ex-ante, se
determină pe baza unui compromis între proprietar și manager pentru maximizarea
rezultatelor ex-ante.
() ()
B21
B221E
B21
B1E =ε+=⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−ε+. (4)
Se observ ă astfel un rezultat superior în cazul ISD, dar în acest caz trebuie
considerate și costurile asociate: costurile fixe ini țiale (costurile ISD) și costurile asociate
avantajului informa țional, determinate endogen în model ca urmare a posib ilității apariției
șocurilor de lichiditate din perioada 1.
3.2. Analiza efectului șocurilor de lichiditate
Fie X probabilitatea șocurilor de lichiditate care pot for ța eventuale retrageri
înainte de termenul prev ăzut al investi ției. Fie o comunitate de investitori cu dou ă tipuri de
atitudini investi ționale, jum ătate (½) din ace știa (tipul H) având necesar a șteptat ridicat de
lichiditate și jumătate (½) din ace știa (tipul L) cu necesar redus de lichiditate. Se consider ă
relațiile pentru probabilit ățile asociate 0211L H >λ>λ> , 1L H=λ+λ . Investitorii î și
cunosc ex-ante tipul de atitudine investi țională, dar aceasta reprezint ă o informa ție privată.
Există de asemenea și posibilitatea lichid ării premature a proiectului în perioada 1
chiar dac ă nu se pune problema unui șoc de lichiditate, dar genereaz ă un alt cost asociat
investiției ISD. Pre țul de revânzare din perioada 1 este egal cu valoarea a șteptată a proiectului
din punctul de vedere al poten țialului cump ărător. Fie Dε, nivelul maxim al ε la care
investitorul ISD ini țiator realizeaz ă vânzarea. Fie Dλ probabilitatea ca investitorul ISD s ă se
confrunte cu un șoc de lichiditate. La echilibru, atât Dε cât și Dλ vor fi determinate în mod
endogen. În condi țiile inițierii vânz ării premature de c ătre investitorul ISD ini țiator,
cumpărătorul consider ă cu o probabilitate ()()D DG 1ελ− că proprietarul ac ționează astfel
datorită unui deficit al realiz ărilor la nivelul ε, și cu o probabilitate Dλ faptul că vânzătorul
este forțat de un șoc de lichiditate. Pe baza regulii Bayesiene, se poate exprima pre țul obținut
de investitorul ISD în cazul vânz ării premature din perioada 1:
()()() ()
()()D D D1
1A221
DD1 A221
D
D,1G 1dg dg 1
Pλ+ελ−εε∫λ+εε ∫λ−
=−ε+ ε
−ε+
. (5)
Proprietarul ini țial își setează nivelul critic Dε, astfel încât:
()
B21P2
D
D,1ε+= . ( 6 )
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
396
396Pe baza rela țiilor (5), (6) se determin ă Dε și D,1P ca func ții de probabilitatea
percepută de piață Dλ; funcțiile ()D Dλε și ()D D,1Pλ sunt func ții crescătoare în raport cu
Dλ (când Dλ este mare, cump ărătorii cred c ă probabilitatea unor vânz ări premature este
rezultatul unui șoc de lichiditate și nu datorit ă realizărilor negative la nivelul parametrului de
productivitate, iar pre țul de revânzare este mare). O prim ă consecin ță este că investitorii
prezintă în perioada ini țială 0, o preferin ță spre alegerea ISD, când participan ții din pia ță
consideră că investitorii cu necesar de lichiditate mare aleg ISD.
Atunci când investitorul IP vinde în perioada 1, to ți participan ții bănuiesc
existența unui șoc de lichiditate. Pre țul este dat de:
()B21dgB221P1
1D,1 =ε ∫εε+=
−. ( 7 )
S-a demonstrat c ă prețul de revânzare din perioada 1 a investi ției ISD este
întotdeauna inferior pre țului de revânzare pentru investi ția IP similar ă, și aceasta este și o
consecință a lichidității.
În concluzie, ISD permite un manageme nt mai eficient ca re conduce la cre șterea
randamentului, în schimb vânz ările premature implic ă ieșiri la pre țuri inferioare datorit ă
percepției potențialilor cump ărători asupra informa ției interne care vizeaz ă evoluția investiției.
În plus, ISD implic ă și un cost fix C. Pe baza analizei comparative investitorii ISD/IP î și
selecteaz ă investiția care le maximizeaz ă performan țele ex-ante a șteptate.
4. Selecția ex-ante între ISD și IP
4.1. Valoarea a șteptată a ISD
Investitorul de tip i este supus unui șoc de lichiditate cu probabilitatea
() L,Hii=λ și vinde în perioada 1 afacerea la pre țul de piață:
()()()
B21P2
D D
D D,1λε+=λ .
Există probabilitatea i 1λ− , ca investitorul s ă nu fie supus șocului de lichiditate.
În acord cu ecua țiile (5), (6), investitorul vinde efectiv dac ă realizarea lui e este sub
()D Dλε . În cazul absen ței șocului de lichiditate rezultatul ob ținut este:
()()()
()()
()()εε ∫ε++εε ∫λε+
λελε
−dgB21dgB21 1
DD2 DD
12
D D.
În plus, investitorul ISD trebuie s ă adauge costul fix C și atunci fluxul ex-ante
așteptat este:
() ( )()()()
()()
()()
()()CB21dgB21dgB211 B,, EV
2
D D
i1
DD2 DD
12
D D
i Di Direct
−λε+λ++
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
εε ∫ε+=εε ∫λε+λ−=λλ
λελε
− (8)
4.2. Valoarea a șteptată a investi țiilor IP
Atunci când pentru investitorul IP exist ă un șoc de lichiditate cu probabilitatea
iλ, prețul de revânzare prematur ă în perioada 1 este:
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
397
397 B21PP,1= .
Există probabilitatea i 1λ− ca investitorul s ă nu fie afectat de un posibil șoc de
lichiditate și atunci fluxul de numerar a șteptat este:
()
B21
B221E=ε+.
Fluxul de numerar ex-ante a șteptat rezultat pentru investi ția de portofoliu este dat de:
()B21B EVPortofolio = . (9)
4.3 Eviden țierea diferen țelor dintre valoarea a șteptată a rezultatelor ISD
respectiv IP
Diferența între cele dou ă valori așteptate este:
() () ()B EV B,, EV B,, DiffPortofolio Di Direct Di −λλ =λλ (10)
și selecția ISD vs. IP este guvernat ă de parametrii B și C. Investitorul i are preferin ță pentru
alegerea ISD atunci când: costul ISD, C este mai redus; costul de productivitate B este mai redus;
probabilitatea unui șoc de lichiditate Xt este redusă, probabilitatea perceput ă de piață, Dλ a șocului de
lichiditate pentru investitorii ISD este mai mare.
5. Alocarea investitorilor între ISD/ IP
Pentru a descrie situa ția la echilibru, este necesar ă specificarea probabilit ății Dλ.
Dacă Dλ este setată în conformitate cu selec ția ISD/ IP la echilibru, atunci:
FDI,L FDI,HFDI,L L FDI,H H
D, ,
λ+λλλ+λλ=λ . (11)
unde FDI,Hλ este ponderea Hλ a investitorilor tip H care aleg investi ția ISD, iar FDI,Lλ
ponderea investitorilor Lλ a investitorilor tip L. Exist ă cinci cazuri la echilibru: to ți investitorii
Hλși Lλ selectează ISD; toți investitorii Lλ aleg ISD și Hλ investitorii î și fracționează investiția
alocând între ISD și IP; toți investitorii Lλ selectează ISD și toți investitorii Hλ selectează investiția
IP; investitorii Lλ alocă între ISD și IP, iar toți investitorii Hλ selectează exclusiv IP; to ți investitorii
HλȘI Lλ selectează IP. În economiile reale deschise ISD și IP coexist ă. Diferențele dintre
lichiditatea necesar ă așteptată între investitorii ISD, respectiv IP reprezentativi, depind de
volatilitate, lichiditate, situa ția macroeconomic ă și imaginea pie țelor financiare
internaționale.
În Figura 1 se prezint ă o caracterizare complet ă a alocărilor la echilibru realizate
de investitori în func ție de probabilitatea Hλ ca investitorii cu necesar ridicat de lichiditate
așteptată să fie supuși uni șoc de lichiditate și parametrul B.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
398
398
Figura 1 – Alocarea investitorilor între ISD și IP
6. Concluzii
Modelul prezentat descrie modul de selec ție prin analiz ă comparativ ă între
investițiile ISD și IP pe baza unei abord ări informa ționale. Investitorii ISD sunt mai informa ți
în legătură cu elementele fundamental e ale afacerii (proiectului) și această informație permite
un management mai eficient al investi ției. În cazul în care exist ă în permanen ță necesitatea de
revânzare a ac țiunilor, rezult ă o problem ă ce are la baz ă informația asimetric ă și în acest caz
prețul se reduce. Drept rezultat, i nvestitorii care ar putea fi supu și unui șoc de lichiditate, pot
forța ieșirea prematur ă și în acest caz prefer ă selecția investiției IP, în timp ce investitorii care
știu că nu sunt afecta ți de șocuri de lichiditate, aleg ISD. Modelul genereaz ă diverse rezultate
care sunt în acord cu eviden ța empiric ă din economia României, care atrage dup ă integrarea
în UE o pondere mai mare a investi țiilor IP.
Oferta româneasc ă concretizat ă printr-un nivel înc ă redus al costurilor for ței de
muncă, conduce la cre șterea valorii ad ăugate și un plus de profitabilitate. Dup ă integrare,
creșterea transparen ței pieței de capital a adus un plus de eficien ță la nivelul investi țiilor IP,
în contextul reducerii ponderii ISD dup ă privatizarea BCR.
Modelul poate s ă considere efectele observate, respectiv rate mai mari de retragere a
investițiilor IP fa ță de ISD care contribuie la o volatilitate mai mare a primei forme de
investire fa ță de cea de a doua. Se observ ă, de asemenea, o cre ștere a transparen ței care
implică diferențe mai mici între ratele de ie șire din investi țiile ISD, respectiv IP. Este
interesant de remarcat comportamentul pie ței de capital din România dup ă declanșarea crizei
creditelor ipotecare din SUA. Capacitatea de atragere a investitorilor cu necesar de lichiditate Cazul 1 Cazurile 1, 2, 3Cazul 3
Cazul 5Cazul 4()B***
Hλ ()B**
Hλ
()B*
Hλ
1/2 B* B Hλ
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
399
399 așteptată redusă ar putea fi în pericol acum și, de asemenea, rezult ă o separare între investitorii
cu necesar redus de lichiditate a șteptată și cei cu necesar ridicat de lichiditate.
Pe baza modelului, principalele concluzii tehnice sunt:
1. Necesarul de lichiditate a șteptată a investitorilor ISD este în medie redus ă față
de necesarul de lichiditate a șteptată a investitorilor IP. Șocurile de lichiditate
sunt mai întâlnite în cazul investitorilor IP decât ai celor ISD. Investitorii cu
nivel ridicat de lichiditate a șteptată și speculatorii sunt mai pu țin interesa ți de
eficiența pe termen lung a investi țiilor ISD, fiind îns ă mai concentra ți pe
evoluția pe termen scurt a pre țului și având astfel tendin ța de a investi în IP.
Investitorii cu necesar redus de lichiditate a șteptată, adesea marii investitori,
firmele multina ționale prefer ă investițiile ISD. Investitorii IP (fonduri de
investiți) sunt mai vulnerabili fa ță de șocurile de lichiditate. Acest rezultat
conduce la o rat ă mai mare a retragerilor premature în cazul IP fa ță de ISD,
fapt care contribuie și la volatilitatea superioar ă a fluxurilor IP nete.
2. Dacă B, parametrul costului de produc ție crește, la echilibru va exista un plus
de IP și mai puțin ISD. Dac ă nivelul lui B, care reprezint ă costul de produc ție
din tara gazd ă crește, există o creștere gradual ă a preferin ței spre un plus de
investiții IP în dauna ISD. Parametrul costului de produc ție B prezintă nivele
mai mari în țările dezvoltate. Astfel, modelul arat ă că țările dezvoltate (având
costuri de produc ție superioare, și, astfel, o profitabilitate mai redus ă a
proiectelor de investi ții) vor atrage mai mult investi ții IP decât ISD.
3. Atunci când investitorii ISD achizi ționează o firmă într-o țară î n c u r s d e
dezvoltare rezult ă un transfer al factorilor de productivitate (TFP) din țara de
origine c ătre noua firm ă, reducând costul de productivitate B fapt care
întărește atractivitatea țărilor în curs de dezvolta re ca gazde pentru ISD.
4. Dacă există o creștere a eterogenit ății între investitori la nivelul necesarului
de lichiditate rezult ă o separare a echilibrului – cu mari diferen țe între ratele
de ieșire la nivelul investi țiilor IP respectiv ISD. Dac ă B < B*, o creștere a
probabilit ății Hλ conduce la trecerea rezultatului de echilibru de la Cazul
1, spre Cazul 3 unde exist ă o separare a echilibrului cu diferen țe mari între
ratele de ie șire între cele dou ă tipuri de investi ții. Dacă B > B*, o creștere a
Hλ conduce la trecerea rezultatului de ech ilibru din Cazul 5 spre Cazul 3.
Rezultă astfel că nivelul superior de eterogenita te a necesarului de lichiditate
între investitori conduce la existen ța unui mix de investi ții între ISD și IP, și
diferențe ușor observabile la nivelul ratelor de ie șire și volatilit ății a celor
două forme de investi ții.
5. Există un domeniu al indicatorilor fundamentali (B, Hλ, C) în care se remarc ă
echilibrul multiplu. Acest ech ilibru multiplu coexist ă când B < B* și
() ()B B**
H H*
H λ<λ<λ . În acest caz echilibrele posibile sunt reprezentate de
Cazurile 1, 2, și 3. Motivul pentru care avem aceast ă multiplicitate este dat
de existen ța externalit ăților între investitorii Hλ. Această multiplicitate poate
genera salturi severe fa ță de un echilibru cu numeroase investi ții directe c ătre
un echilibru cu foarte pu ține investi ții directe. Aceasta poate explica de ce
unele țări reușesc să atragă mai multe investi ții directe decât alte țări care
prezintă caracteristici similare, precum și de ce unele perioa de de timp sunt
caracterizate de un plus de investi ții directe. Existen ța echilibrelor multiple
poate genera de asemenea interesante implica ții la nivelul bun ăstării.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
400
400
Bibliografie
Chan, L., Lakonishok, J., (1995), “The Behavior of Stock Prices around Institutional Trades”,
Journal of Finance , 50, pp. 1147-1174
Chari, A., Ouimet, P.P., Tesar, L., (2007), “Acquiring Control in Emerging Markets: Evidence
from the Stock Market”, Working Paper, University of Michigan
Froot, K.A., Stein, J.C., (1992), “Exchange Rate and Foreign Direct Investment: An Imperfect
Capital Markets Approach”, Quarterly Journal of Economics , 106(5), pp. 1191-1217
Gordom, R.H., Lans Bovenberg, A., (1996), “Why Is Capital So Immob ile Internationally?
Possible Explanations and Implicati ons for Capital Income Taxation”, American
Economic Review , 86, pp. 1057-1075
Hennart, J., Kim, D., Zeng, M., (1998), “The Imp act of Joint Venture Stat us on the Longevity of
Japanese Stakes in U.S. Manufacturing Affiliates”, Organization Science , 9, pp. 382-395
Klein, M.W., Rosengren, E.S., (1994), “The Real Exchange Rate and Foreign Direct
Investment in the United State”, Journal of Inter national Economics , 36, pp. 373-389
Klein, M.W., Peek, J., Rosengren, E.S., (2002), “Troubled Banks, Impaired Foreign Direct
Investment: The Role of Relative Access to Credit”, American Economic Review , 92, pp.
664-682
Lipsey, Robert E., (2000), “The Role of Forei gn Direct Investment in International Capital
Flow”, NBER Working Paper 7094
Mikkelson, W.H., Partch, M., (1985), “Stock Price and Costs of Sec ondary Distributions”,
Journal of Financial Economics , 14, pp. 165-194
Perez-Gonzalez, F., (2005), “The Impact of Acquiring Control on Productivity”, Working
Paper, Columbia University
Razin, A., Sadka, E., (2005), “Corporate Taxati on and Bilateral FDI with Threshold Barriers”,
NBER Working Paper, 1196
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
401
401 STATISTICA REMITEN ȚELOR
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Eugeniu AFTENE
Doctorand
Ion PÂR ȚACHI
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Chi șinău
Rezumat. Migrația economic ă și remiten țele sunt dou ă fenomene caracteristice
economiilor în tranzi ție, precum este Republica Moldova. Este foarte important ă
cunoașterea acestor fenomene în cele mai mici detalii, deoarece ele afecteaz ă tot mai mult
viața socială și economic ă a țării. Metodologia actual ă a Băncii Naționale a Moldovei, de
estimare a remiten țelor, nu este perfect ă, din cauza lipsei de informa ții referitoare
remitențele care intr ă în țară pe căi neoficiale, îns ă este cea care corespunde cel mai bine
condițiilor actuale din țară.
E necesar ă sau nu revizuirea metodologiei, este o întrebare dificil ă. Pentru a putea da
un răspuns, e necesar de studiat bine pia ța națională și experiența în domeniu a altor țărilor.
Cuvinte-cheie: remitențele în Republica Moldova, transferurile de mijloace b ănești
prin sistemul bancar na țional, compensarea pentru munca în str ăinătate
Clasificare REL: 10Z, 12Z, 19Z
Republica Moldova este o țară cu economia în curs de dezvoltare, care, momentan
se află în etapa tranzi ției de la economia de tip închis la cea de pia ță. Ținând cont de nivelul
de dezvoltare în care se afl ă țara, migra ția economic ă și remitențele sunt dou ă fenomene
absolut normale. Îns ă, orice fenomen economic trebuie cunoscut în cele mai mici detalii
pentru a putea fi mai u șor supravegheat și, în caz de necesitate, s ă se poată corecta politica
socio-economic ă a statului.
Principala surs ă de informa ție asupra remiten țelor o constituie Banca Na țională a
Moldovei. Direc ția Balanța de Plăți din cadrul BNM este responsabil ă de calcularea și
difuzarea informa țiilor privind remiten țele. Aceste informa ții sunt publicate în Balan ța de
Plăți a Republicii Moldova.
Remitențele pot fi definite ca totalitatea intr ărilor de mijloace b ănești ce sunt trimise
de migran ții din Republica Moldova reziden ților – persoane fizice. Es te bine cunoscut faptul c ă
aceste sume pot intra în țară prin mai multe c ăi, din care unele sunt mai u șor, altele mai greu
sau chiar imposibil de înregistrat. Pentru determinarea corect ă a volumului remiten țelor, BNM
trebuie să țină cont și de aceste surse, îns ă, din cauza lipsei unor informa ții statistice concrete,
ca în cazul remiten țelor prin sistemul bancar na țional, aceste valori trebuie estimate.
Metodologia BNM este adaptat ă acestor realii ale țării, și conform acesteia1, estimarea
veniturilor transferate în țară, de către persoanele angajate în câmpul muncii peste hotarele
Republicii Moldova, se efectueaz ă în trei etape:
1 Sursa: Banca Na țională a Moldovei, Direc ția Balanța de Plăți
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
402
402Estimarea în baza transferurilor efectuate prin sistemul bancar
Pentru aceasta sunt utilizate datele din formularele 1-BP și 2-BP, raportate de
băncile comerciale și BNM.
Estimare suplimentar ă în baza analizei fluxurilor bancare și a consumului intern
(comercializ ările interne efectuate în valut ă).
În baza datelor de la direc țiile BNM, precum și a informa țiilor din surse externe,
cum ar fi: informa ția privind num ărul de tranzac ții de comercializare a imobilului furnizate
de Agenția de Stat Rela ții Funciare și Cadastru și prețurile medii de pia ță la imobil – firma
„Lara”, se efectueaz ă calculele de ajustare a remiten țelor.
Consolidarea datelor ob ținute la primele dou ă etape și ajustarea lor suplimentar ă
În prezent, pe pia ța financiar-bancar ă din Moldova, exist ă destul de multe sisteme
rapide de transfer al ban ilor, practic, în orice col ț al lumii, astfel de servicii, fiind prestate atât
de băncile comerciale din țară, cât și de alte institu ții, cum ar fi Po șta Moldovei și altele.
Activitatea institu țiilor date în domeniul transferurilor de mijloace b ănești este efectuat ă în
conformitate cu prevederile Regulam entul privind Reglementarea Valutar ă pe teritoriul
Republicii Moldova1. „Regulamentul stabile ște regulile generale de efectuare a opera țiunilor
valutare, precum și drepturile și obligațiunile reziden ților și nereziden ților în domeniul
efectuării operațiunilor valutare. ”2.
Cele mai r ăspândite sisteme de transfer al mijloacelor b ănești, care sunt disponibile
pe teritoriul Republicii Moldova, sunt: Anelik BESXpress Blizko Caspian Money
Contact Grecia Transfer Inter Expres Leader
Migom Money Gram Po șta Rapidă Privat Money
Strada Italia Transfer Trabex Travelex Turkiye Express
Unistream Uno Money Transfers Western Union Xpress Money
Însă, transferurile prin intermediul sistem elor de transfer rapid al mijloacelor
bănești reprezint ă doar o parte a transferurilor de mijloace b ănești efectuate prin intermediul
băncilor comerciale din Republica Moldova. Conf orm datelor publicate trimestrial de BNM,
pe site-ul s ău oficial, în trimestrul II al anului curent în țară, au fost remise, prin intermediul
băncilor comerciale, 265,29 mln. USD, din car e 193,91 mln. USD prin sistemele rapide.
Tabelul 1
Transferuri de mijloace b ănești (remiteri) din str ăinătate efectuate de persoane fizice
prin băncile comerciale, dinamic ă anuală
(milioane USD)
Trimestrul I Trimestrul II Trimestrul III Trimestrul IV Anual Total SRTB* Total SRTB* Total SRTB* Total SRTB* Total SRTB*
1999 12,41 5,70 20,23 11,31 26,08 16,08 30,90 19,12 89,62 52,21
2000 29,35 19,49 36,02 23,92 42,37 28,49 45,20 29,88 152,94 101,78
2001 42,64 28,69 45,29 30,98 59,87 38,52 64,19 41,89 211,99 140,08
2002 50,77 32,74 60,21 39,34 73,05 46,20 70,09 43,07 254,12 161,35
2003 61,12 35,12 76,12 42,54 90,94 50,22 89,11 47,71 317,29 175,39
2004 76,92 37,57 93,07 47,70 115,29 63,89 137,13 86,30 422,41 235,46
2005 120,05 81,19 181,78 132,62 197,13 146,74 184,28 137,29 683,24 497,84
2006 149,45 106,31 204,52 146,64 249,22 186,20 251,36 189,46 854,55 628,61
2007 209,53 146,27 265,29 193,91
Notă: * Inclusiv Sistemele Rapide de Transfer a Mijloacelor B ănești
Sursa : site-ul oficial BNM, http://www.bnm.org/md/docs/statistica/158_4576.pdf
1 Aprobat prin hot ărârea Consiliului de administra ție al Băncii Naționale a Moldovei, proces-verbal nr. 2, din
13.01.1994
2 Alin 2, al preambulului Regulamen tului privind Reglementarea Valutar ă pe teritoriul Republicii Moldova
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
403
403 Pe parcursul anilor 1999 – 2007, de la 45,9 la sut ă (trimestrul I, 1999) pân ă la 75,4
la sută (trimestrul 4, 2006) din tota lul transferurilor de mijloace b ănești ale persoanelor
fizice efectuate prin intermediul b ăncilor comerciale din Moldova, au fost realizate utilizând
sistemele rapide de transfer.
Analizând evolu ția trimestrial ă a transferurilor efectuate prin sistemul bancar al
Republicii Moldova, ajungem la concluzia c ă transferurile poart ă un caracter sezonier, cu
maxima în trimestrul 4, uneori, trimestrul 3 și minima, în primul trimestru al anului. De
asemenea, se observ ă că odată cu creșterea volumelor transferurilor aceast ă diferență devine
mai sesizabil ă. De aceasta ne convingem u șor din diagrama 1.
Caracterul sezonier al transferurilor poate fi explicat prin faptul c ă la finele anului o
parte din emigran ți se întorc în țară pentru a serba s ărbătorile de iarn ă cu familia sau trimit
sume mai mari de bani pentru procurarea cadourilor pentru s ărbători. Iar în trimestrul I, fie
că se lucreaz ă mai puțin timp, în cazul în care s ărbătorile de iarn ă au fost petrecute cu
familia, fie c ă o parte din bani este utilizat ă pentru compensarea cheltuielilor mai mari de la
finele anului.
Diagrama 1
Evoluția trimestrial ă a transferurilor efectuate prin sistemul bancar na țional
(milioane USD)
050100150200250300
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 200700,10,20,30,40,50,60,70,80,91transferuri prin intermediul SBN (axa din stânga)
Ponderea transferurilor prin intermediul SRTB în total transferuri prin SBN (axa d
Notă: SRTB – Sisteme Rapide de Transfer a Mijloacelor B ănești
SBN – Sistemul bancar na țional al Republicii Moldova
Sursa : Banca Na țională a Moldovei, Direc ția Balanța de Plăți
Comparativ cu perioadele similare ale anului precedent, în trimestrul I, 2007,
valoarea total ă a transferurilor prin b ăncile comerciale a fost cu 40,2 la sut ă mai mare, iar
prin sistemele rapide de transfer cu 37,6 la sut ă mai mare. În trimestrul II, ritmul de cre ștere,
comparativ cu 2006, a fost mai mic: 29,7 la sut ă și 32,2 la sut ă respectiv; iar comparativ cu
trimestrul I, 2007, major ările au fost de 26,6 la sut ă și respectiv 32,6 la sut ă. De men ționat
că nivelul actual al transferurilor prin sistemul bancar (tr. II, 2007) este superior nivelului
înregistrat în anul 2002 (254,12 mln. USD), iar cel al transferurilor prin sistemele rapide îl
depășește pe cel din anul 2003 (175,59 mln. USD).
Transferarea banilor prin intermediul sistemului bancar și sistemelor rapide de
transfer al mijloacelor b ănești nu este unica op țiune de care dispun migran ții. Uneori,
această opțiune nu este disponibil ă din cauza c ă persoana se afl ă ilegal pe teritoriul țării sau
activează ilegal (neoficial). În aceste cazuri, cel mai des se apeleaz ă la serviciile șoferilor de
micobuze sau autobuze sau înso țitorii de tren, care circul ă pe rute ce fac leg ătura între țara
de origine a emigrantului și localitatea în care acesta se afl ă la muncă. Aceștia din urm ă,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
404
404pentru o recompens ă bănească, sunt dispu și să presteze asemenea servicii. O alt ă metodă
utilizată este de a apela la ajutorul unui compatriot, care pleac ă la baștină. Sau în cazul în
care șederea în str ăinătate nu este de lung ă durată (este diferit ă de la caz la caz), sau
migrantul are posibilitatea de a reveni în țară și apoi de a pleca înapoi de mai multe ori pe
an, atunci acesta însu și poate să aducă banii în țară.
Toate aceste cazuri, în mare parte, sunt reglementate din punct de vedere juridic de
Legea nr.1569-XV din 20 decembrie 20021 cu privire la modul de introducere și scoatere a
bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de c ătre persoane fizice, Codul vamal al
Republicii Moldova2 și alte acte normative. În mod direct, la introducerea (scoaterea)
mijloacelor b ănești în (din) Republica Moldova, se refer ă articolul 31 al Legii cu privire la
modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de c ătre
persoane fizice, introdus prin Legea Republicii Moldova nr.61-XVI din 23.03.20063).
În conformitate cu aceste acte normative, persoanele fizice au dreptul „ de a
introduce pe teritoriul Republic ii Moldova bancnote, monede și cecuri în moneda națională
a Republicii Moldova, precum și bancnote, monede și cecuri de c ălătorie în valut ă străină,
nelimitat f ără a prezenta organelor vamale documentele confirmative […] ”4. Totodat ă,
persoanele fizice „ sunt obligate să declare în scris bancnotele, monedele și cecurile în
moneda na țională a Republicii Moldova, precum și bancnotele, monedele și cecurile de
călătorie în valut ă străină” introduse pe teritoriul țării, „ dacă suma lor dep ășește 10 000
euro (sau echivalentul lor) ”5.
Din păcate, nu se dispune de careva date conc rete privitoare la sumele de bani
introduse în țară prin aceste metode.
Valoarea remiten țelor indicate în balan ța de plăți a Republicii Moldova, compilat ă
de către Direcția Balanța de Plăți a Băncii Naționale a Moldovei, este ajustat ă conform
metodologiei BNM descrise anterior pentru a ține cont și de volumul remiten țelor intrate în
țară pe căi ce nu pot fi estimate direct.
Astfel, în Balan ța de plăți, avem dou ă articole, la care se refer ă remitențele. Acestea
sunt „Compensarea pentru munc ă”, arătat la Venituri / Contul Curent și „Transferuri
efectuate de muncitori” – Transf eruri Curente / Contul Curent.
Compensarea pentru munc ă
După metodologia BNM, se consider ă că cea mai mare parte a remiten țelor este
considerat ă drept „Compensare pentru munc ă” a persoanelor ce activeaz ă peste hotare mai
puțin de un an. Analizând datele din balan ța de plăți a Moldovei, ajungem la concluzia c ă
cea mai mare parte a Veniturilor din contul curent, ce intr ă în țară, este compensarea pentru
munca reziden ților peste hotare. Ponderea acestei cate gorii în total venituri intrate în țară
variază în funcție de regiune (Restul Lumii sau CSI) și de la o perioad ă la alta. Pentru CSI,
este specific: cota-parte s ă fie foarte mare, variind între 97 și 100% (excep ție făcând
trimestrul III, 1998, când ponderea s-a redus pân ă la 89,8 la sut ă).
1 Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 185-189/1416 din 31.12.2002
2 Legea Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
ediție special ă din 01.01.2007, pag. 103 și Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160-162/1201 din
23.12.2000
3 Legea Republicii Moldova pentru modificarea și completarea Legii nr.1569-XV din 20 decembrie 2002
cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de c ătre
persoane fizice nr. 61-XVI din 23.03.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 102-105/480
din 07.07.2006
4 Art. 31, alin.(1), lit. a) a legii Republicii Moldova nr.1569-XV din 20 decembrie 2002
5 Art. 31, alin.(2), lit. a) a legii Republicii Moldova nr.1569-XV din 20 decembrie 2002
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
405
405 Diagrama 2
Ponderea intr ărilor de veniturilor – compensarea muncii în total intr ări de venituri,
pe total și pe zone geografice, în dinamic ă trimestrial ă (%)
707580859095100
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 TOTAL CSI Restul Lumii
Sursa : Banca Na țională a Moldovei, Direc ția Balanța de Plăți
Pentru Restul Lumii, cota-parte este, în medie mai redus ă. Minima este înregistrat ă
pentru trimestrul I, 1996 – 71,7 la sut ă, iar în perioadele urm ătoare, acesta se majoreaz ă
treptat pân ă la cota maxim ă de 97,6% (tr. II 2004). Odat ă atinsă această maximă, cota-parte
a intrărilor de venituri din Restul Lumii începe din nou s ă se reduc ă și, în trimestrul II,
2007, înregistreaz ă nivelul de 83,4 la sut ă. Situația pe total este asem ănătoare cu cea pentru
Restul Lumii (vezi diagrama 2).
Aceasta se poate explica prin ponderea mai mare a veniturilor din Restul Lumii în
total venituri. Îns ă, în ultimele perioade, se observ ă o reducere considerabil ă a cotei-p ărți a
veniturilor din aceast ă regiune economic ă în favoarea CSI-ului, care, în primele 2 trimestre
ale anului 2007, a înregistrat valori minime, sub 50% (tr. I 2007 – 45,4 la sut ă, tr. II 2007 –
35,2 la sut ă).
Diagrama 3
Distribuirea veniturilor – compensarea muncii pe regiuni economice Restul lumii și
CSI, în dinamic ă trimestrial ă (milioane USD)
-203080130180
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Restul Lumii CSI
Sursa : Banca Na țională a Moldovei, Direc ția Balanța de Plăți
Această reducere s-a datorat atât unei u șoarei reduceri a volumului real al veniturilor –
compensarea muncii din Restul Lumii, cât și majorării volumului celor din CSI. Astfel, dac ă, în
perioada 1996 – 2004, volumul veniturilor din CSI era net inferior celor din Restul Lumii, atunci, în
2005 și 2006, volumele compens ării pentru munc ă obținute de reziden ți din CSI și Restul Lumii sunt
cam la acela și nivel, iar în primele 2 trimestre ale a nului 2007, cele din CSI sunt chiar mai mari.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
406
406Diagrama 4
Intrările de venituri – compensarea muncii pe regiuni economice
Restul Lumii și CSI, în dinamic ă trimestrial ă (milioane USD)
020406080100120
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
RL CS I
Sursa: Banca Na țională a Moldovei, Direc ția Balanța de Plăți
Odată cu majorarea volumului veniturilor intrate în țară devine mai pronun țat
caracterul sezonier al acestora. De obicei, trimestr ul I, fiind caracterizat de o recesiune mai
mult sau mai pu țin pronun țată, iar pe parcursul celorlalte 3 trimestre, sumele debitare de
venituri se majoreaz ă.
Transferurile curente efectuate de muncitori
Transferurile curente efectuate de muncitori (intr ările) au un caracter sezonier, la
începutul anului, fiind înregistrat ă o recesiune comparativ cu finele anului precedent, dup ă
care volumul acestora începe din nou s ă se majoreze, ajungând la punctul maxim în
trimestrul IV, iar uneori, III. Caracterul sezonier este mai pronun țat în ultimii ani, când
volumul transferurilor s-a majorat considerabil.
Diagrama 5
Intrările de transferuri curente efectuate de muncitori, pe zone geografice,
în dinamic ă trimestrial ă (milioane USD)
050100150200
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
TOTAL CSI
Sursa: Banca Na țională a Moldovei, Direc ția Balanța de Plăți
Ce mai mare parte a transferurilor provine de la Restul Lumii, îns ă cota-parte a lor
se reduce în favoarea transferurilor din CSI. Astfel, dac ă, în primele 2 trimestre ale anului
1999, transferurile migran ților, în propor ție de sută la sută, proveneau din Restul Lumii,
atunci, pe parcursul urm ătorilor ani, ponderea acestora se reduce treptat, cu mici excep ții (tr.
III 1999 – cota minim ă de 69,2 la sut ă), și în trimestrul IV, 2006, înregistreaz ă o valoare
minimă de 76,2 la sut ă, în trimestrul urm ător, se majoreaz ă până l a 8 5 , 3 l a s u t ă, iar în
trimestrul II, 2007 – o nou ă reducere – 79,1 la sut ă.
Volumul total al remiten țelor, în ultimii ani, s-a majo rat considerabil, de la 26,27
mln. USD, în trimestrul I, al anului 1999, la 370,71 mln. USD, în trimestrul III, 2006 (care constituie valoarea maxim ă înregistrat ă până în prezent). În anul 2007, volumele
remitențelor se men țin la un nivel înalt, fiind de 280,08 mln. USD, în trimestrul I și de
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
407
407 352,27, în trimestrul II. Comparativ cu anul precedent, în primul semestru 2007 persoanele
fizice din Republica Moldova au primit un volum de transferuri de mijloace b ănești cu 34,6
la sută mai mare, însumând 632,65 mln. USD. Cea mai mare parte a acestor transferuri, în
continuare, provin din Restul Lumii (68,3 la sut ă în tr. I , 2007 și 58,5 la sut ă, în tr. II 2007).
Diagrama 6
Remitențele de mijloace b ănești, pe zone geografice,
în dinamic ă trimestrial ă (milioane USD)
0100200300400
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007TOTAL CSI
Sursa: Banca Na țională a Moldovei, Direc ția Balanța de Plăți
Concluzie
Astfel s-a observat c ă cea mai mare parte a banilor trimi și de persoanele fizice de peste
hotare în favoarea reziden ților Republicii Moldova provin de la reziden ții țării, persoane care se
află la muncă peste hotare mai pu țin de 1 an. Aceasta se datoreaz ă și faptului ca o parte din
persoanele ce pleac ă peste hotare sunt angaja ți la munci sezoniere (spre exemplu studen ții,
muncitorii în domeniul construc țiilor, etc.). De și după numărul de persoane emigrate CSI se afl ă
pe primul loc, dup ă volumul transferurilor de mijloace b ănește, CSI cedeaz ă în favoarea țărilor din
Restul Lumii. În special aceast ă diferență este foarte pronun țată la capitolul Transferurile
migraților – transferurile efectuate de persoane ce se afl ă la muncă peste hotare o perioada mai
mare de un an. Aceasta demonstreaz ă că persoanele plecate la munc ă în țările CSI prefer ă să stea
acolo mai pu țin timp, aceasta fiind posibil și datorită costurilor de migrare relativ mai reduse
comparativ cu țările din Restul Lumii, în timp ce persoanele plecate la munc ă în țările RL, unde
costurile sunt mai mari, dar și câștigurile, și persoanele sunt nevoite s ă stea o perioad ă mai
îndelungat ă (uneori și perioada de acomodare fiind mai mare).
Bibliografie
Anghelache, Constantin (1998) Statistic ă. Teorie și aplicații, ed. Economica, Bucure ști.
Brown, Lester (2002) Starea lumii -2002. Bucure ști, Editura Tehnic ă,
International Migration 2002 – United Nati ons Population Division. Department of
Economic and Social Affairs,
Branașco, Natalia (2002) Consecin țele social-economice ale migr ării forței de munc ă, in
Simpozionul interna țional al tinerilor cercet ători, Ediția a V-a (19-20 aprilie 2007),
Chiținău, p.141-142 .
Dumitru, Dan (1998) Forța de munc ă în lume . București, Editura Conphys,
Uvalic M. (2006) Trade in Southeastern Europe : recent trends and some policy implications,
The European journal of comparative economics , vol.3
Banca Na țională a Moldovei, www.bnm.md
Biroul Na țional de Statistic ă, www.statistica.md
Balanța de Plăți a Republicii Moldova, a. 1997-2006
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
408
408UTILIZAREA DEPOZITELOR DE DATE
ÎN ADOPTAREA DECIZIILOR
LEGATE DE POLITICA DE VÂNZ ĂRI
Mihai PĂUNICĂ
Profesor universitar doctor
Eugeniu ȚURLEA
Profesor universitar doctor
Florinel SGÂRDEA
Conferențiar universitar doctor
Aurelia ȘTEFĂNESCU
Conferențiar universitar doctor
Marian Liviu MATAC
Asistent universitar drd.
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Alexandru MANOLE
Lector universitar drd.
Universitatea ARTIFEX, Bucure ști
Rezumat. Una dintre cele mai stringente probleme legate de activitatea
managerial ă este previzionarea nivelului cererii (în vederea fundament ării structurii
producției ce va fi fabricat ă în perioada urm ătoare) și a prețurilor (managerii este necesar
să cunoască nivelul maxim de pre ț î n c a r e s ă se încadreze cu costurile și cu marja de
profit). Una dintre sursele de informa ții pentru manageri este analiza economico-financiar ă
a cifrei de afaceri. Aplicarea metodol ogiei analizei economico-financiare beneficiaz ă de un
real suport atunci când se folosesc aplica ții ale tehnologiei informa ției. Evolu ția sistemelor
informatice moderne de asistare a deciziei bazate pe depozite de date permite integrarea
metodelor și modelelor de analiz ă economico-financiar ă pentru prelucrarea datelor.
Cuvinte cheie: depozit de date; dimensiune; analiz ă.
Clasificare REL: 14G
1. Introducere
Una dintre cele mai stringente problem e legate de activitatea managerial ă este
previzionarea nivelului cererii (în vederea fundament ării structurii produc ției ce va fi
fabricată în perioada urm ătoare) și a prețurilor (managerii este necesar s ă cunoască nivelul
maxim de pre ț în care s ă se încadreze cu costurile și cu marja de profit). Nivelul de
informare a managerilor asupra problemelor pentru care sunt chema ți să acționeze
influențează decisiv calitatea și performan țele deciziilor adoptate. De la caz la caz, fie exist ă
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
409
409 un deficit de informa ție, fie informa țiile sunt suficiente, dar ob ținerea lor este dificil ă (surse
eterogene, informa ții slab structurate).
De aceea, se impune ca managerii, atunci când colecteaz ă informații, să ia în considerare
toate sursele disponibile, din interiorul sistemului informa țional al firmei sau din afara acestuia. La
fel de importante sunt procesele care ofer ă suport pentru prelucrarea informa țiilor, principalul scop
al acestora reprezentându-l eficientizarea fluxului informa țional.
Analiza economico-financiar ă reprezint ă una dintre cele mai importante surse de
informații despre activitatea unei firme, iar aceste informa ții sunt cel mai adesea utilizate în
procesul de adoptare a deciziilor. O decizie este cu atât mai corect ă cu cât managerii
responsabili de adoptarea deciziilor respective sunt mai bine informa ți asupra situa ției
respective. Iar analiza economico-financiar ă este sursa principal ă de informa ții în acest sens.
Depozitele de date completeaz ă informatizarea organiza țiilor, alături de sistemele
informatice tranzac ționale. Rolul depozitelor de date este de a stoca date preluate din restul
sistemelor informatice, în vederea analiz ării acestora prin diverse mijloace. Depozitele de
date constituie „coloana vertebral ă” a sistemelor de asistare a deciziei bazate pe sinteza și
analiza datelor, sau altfel spus, depozitele de date con țin „materia prim ă” pentru sistemele
de asistare a deciziei bazate pe sinteza și analiza datelor.
Analiza economico-financiar ă oferă posibilitatea diagnostic ării fiecărui aspect din
activitatea firmei, printr-un sistem de indicatori specifici. Metodologia de analiz ă impune în
primul rând calcularea valorilor acestor indicatori și interpretarea valorilor lor (putem vorbi
în acest stadiu de o analiz ă statică). Majoritatea indicatorilor îns ă pot fi analiza ți și prin
prisma evolu ției lor în timp, evolu ție care poate fi explicitat ă prin influen țele pe care al ți
indicatori le manifest ă. Există în acest sens un mare num ăr de modele de analiz ă care pun în
relație evoluția unui indicator – efect cu evolu ția unuia sau mai multor indicatori – factori de
influență sau în ultim ă instanță, cauze.
Pe baza acestor considerente, putem afirma c ă modelele de analiz ă încearcă
descompunerea unui efect în mai multe cauze, cau ze care la rândul lor pot deveni efecte în
cadrul altor modele de analiz ă. Acest principiu se reg ăsește și în modelarea dimensional ă,
prin structura rela țiilor de tip p ărinte – copil între dimensiunile unui depozit de date.
Principalele metode de analiz ă economico-financiar ă (metoda balan țieră și metoda
factorială) au la baza modelelor care le folosesc principiul defalc ării întregului în p ărți
componente, acela și care stă la baza agreg ării datelor în cadrul depozitelor de date.
Aceste similitudini permit crearea unei im agini favorabile despre rolul pe care
depozitele de date îl pot juca în sprijinirea activit ății de analiz ă economico-financiar ă:
depozitele de date pot degreva personalul îns ărcinat cu aceste activit ăți de realizarea
calculelor (uneori laborioase), permi țându-le să se concentreze asupra celei mai importante
părți a analizei: interpre tarea rezultatelor.
Pe de altă parte, una dintre problem ele asociate depozitelor de date este capacitatea
de a produce informa ții pe baza datelor (Inmon, 2005). Modelele și metodele analizei
economico-financiare se constituie într-un set de instrumente care permit, pe de o parte,
definirea structurii, modelului dimensi onal pentru un depozit de date (în func ție de cerin țele
modelelor de analiz ă care se inten ționează a f i f o l o s i t e ) , i a r , p e d e a l t ă parte, exploatarea
datelor înc ărcate în depozitele de date (utilizarea inst rumentelor software pentru depozite de
date în conformitate cu cerin țele metodologiei de analiz ă respective). Acest ultim
considerent ofer ă o soluție la problema prezentat ă de William Inmon.
2. Modele de analiz ă a cifrei de afaceri care furnizeaz ă date utile în adoptarea
deciziilor legate de politica de vânz ări
Un prim model de analiz ă a cifrei de afaceri se bazeaz ă pe metoda substituirii în
lanț și urmărește identificarea rela țiilor dintre cifra de afaceri și cantitățile (qi), respectiv
prețurile de vânzare ( pi). Modelul se bazeaz ă pe formula: ∑×=
=n
1ii ipq CA
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
410
410unde
qi – cantitatea vândut ă din produsul/serviciul i;
pi – prețul mediu de vânzare, f ără TVA, al produsului/serviciului i.
Modelul se exploateaz ă parcurgând urm ătoarele etape:
– determinarea varia ției cifrei de afaceri:
0 0 1 1 0 1 p Qp Q CA CA CA ×−×=−=Δ
– determinarea influen ței cantității vândute:
0 0 0 1 q p Q p Q CA ×−×=Δ
– determinarea influen ței prețului de vânzare mediu:
0 1 1 1 pm p Q p Q CA ×−×=Δ
– determinarea influen ței structurii produc ției vândute:
0 1 rec 1 qs p Q p Q CA ×−×=Δ
unde100p g
pn
1i0i 1i
rec∑×
==
– determinarea influen ței prețului de vânzare pe produs:
rec 1 1 1 p p Q p Q CA ×−×=Δ
În urma aplic ării acestui model, se disting influen țele pe care modificarea cantit ăților
vândute și modificarea pre țurilor de vânzare le au asupra evolu ției cifrei de afaceri.
Datorită corelației dintre valoarea cifrei de afaceri, cantit ățile de produse vândute și
prețurile de vânzare, respectiv ∑×=
=n
1ii ipq CA , se poate afirma c ă atât factorul cantitate q,
cât și factorul pre ț p sunt direct propor ționali cu cifra de afaceri.
Prin urmare, valorile matematice cu semn „+” ale influen țelor celor doi factori se
vor aprecia ca fiind influen țe favorabile asupra modific ării cifrei de afaceri, în timp ce
valorile matematice cu semn „–„ vor fi interpretate ca influen țe negative.
De asemenea, o alt ă interpretare se poate face comparând între ele valorile
influențelor celor doi factori. Dac ă valoarea influen ței factorului cantitate este mai mare,
acest lucru reflect ă o situație favorabil ă pentru pozi ția firmei în raport cu pia ța (piețele) de
desfacere pe care ac ționează, deoarece indic ă o creștere a cererii pentru produsele firmei.
Analizând evolu ția cererii și la nivelul cantit ăților de produse vândute (conform
metodologiei de analiz ă a dinamicii și structurii cifrei de afaceri), se pot ob ține în plus
informații utile despre cerin țele pieței firmei.
Dacă în schimb cea mai mare pondere în evolu ția cifrei de afaceri o de ține influen ța
factorului pre ț, cu cât ecartul între valoarea acestei influen țe și valoarea influen ței factorului
cantitate (q p CA CAΔ−Δ ) este mai mare, cu atât este necesar s ă se acorde o aten ție mai
mare politicilor de marketing, astfel încât s ă se asigure cre șterea pe viitor și a cererii pentru
produsele firmei ( și, implicit, cre șterea vânz ărilor). Acest considerent trebuie luat în calcul și
datorită faptului c ă evoluția crescătoare a pre țurilor de vânzare nu este un fenomen de natur ă
să genereze stabilitate pentru evolu ția activității comerciale a firmei, nefiind un fenomen
perpetuu. Conform corela țiilor dintre cerere, ofert ă și preț, un nivel prea ridicat al pre țului de
vânzare va conduce la un moment dat la sc ăderea cererii. Într-o atare situa ție, pentru a
menține cifra de afaceri la acela și nivel sau cel pu țin pentru a preveni sc ăderea
semnificativ ă a acestui indicator firma poate recurge la solu ția majorării prețurilor, dar
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
411
411 această soluție oferă un risc ridicat și șanse de succes reduse – cererea este posibil s ă scadă
în continuare.
Factorul structura produc ției vândute arată modificările în structura produc ției,
astfel: dac ă valoare influen ței sale este pozitiv ă, se poate afirma c ă a crescut ponderea
produselor mai scumpe în totalul vânz ărilor, concomitent cu diminuarea ponderii produselor
mai ieftine. Valoarea negativ ă a influen ței acestui factor indic ă situația inversă: a crescut
ponderea vânz ărilor la produsele mai ieftine, în timp ce ponderea vânz ărilor pentru
produsele mai scumpe a sc ăzut.
Exemplu:
Pentru o firm ă ce desface elemente de securitate auto se cunosc urm ătoarele date:
Nr.
crt. Indicator 2005 2006 Evolu ția absolut ă
1. Cifra de afaceri 11.639.468,00 16.671.341,00 5.031.873,00
2. Pre țul mediu 401 350
3. Pre țul mediu recalculat – 324
• evoluția cifrei de afaceri:
=−=Δ0 1CA CA CA 5.031.873,00 lei
• influența cantității vândute:
qCAΔ = 5.727.491,38 lei
• influența prețului mediu de vânzare:
=ΔpmCA -695.618,38 lei
Din care:
i. influența modific ării structurii produc ției vândute:
=ΔqsCA -1.725.922,99 lei
ii. influența modific ării prețurilor pe produse:
=ΔpCA 1.030.304,61 lei
Pe baza principiului de interpretare anterior enun țat, rezultatele pot fi interpretate astfel:
– cea mai semnificativ ă influență a manifestat-o factorul „cantitatea de produse
vândute”, care a determinat cre șterea cifrei de afaceri cu 5.727.491,38 lei, o
valoare de 1,14 ori mai mare decât evolu ția totală a cifrei de afaceri;
– modificarea structurii produc ției vândute a determinat sc ăderea cu
1.725.922,99 lei a cifrei de afaceri. Aceast ă valoare indic ă faptul că a crescut
ponderea produselor mai ieftine în totalul vânz ărilor, concomitent cu
reducerea ponderii produselor vândute la pre țuri mai mari. Valoarea
influenței este semnificativ ă față de evoluția totală a cifrei de afaceri (34%, în
valori absolute);
– modificarea pre țurilor pe produse a acoperit par țial (în propor ție de aproape
60%) influen ța factorului anterior prezentat, determinând cre șterea cu
1.030.304,61 lei a ci frei de afaceri (valoare ce reprezint ă 20% față de evoluția
totală a cifrei de afaceri).
Un alt model urm ărește analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri, se bazeaz ă
pe metoda balan țieră și presupune defalcarea veniturilor in cluse în cifra de afaceri în func ție
de provenien ța lor (magazine, produse, clien ți etc.) și analiza dinamicii acestora, conform
unei metodologii ale c ărei etape sunt prezentate în continuare:
a) identificarea surselor de venituri care contribuie la formarea cifrei de afaceri;
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
412
412b) clasificarea acestor surse de venit (în func ție de diverse criterii, cum ar fi aria
geografic ă în care s-au ob ținut veniturile respective, produsele și categoriile de
produse care au generat venituri, structurile organizatorice ale firmei –
magazine sau echipe/agen ți de vânzări etc.);
c) determinarea sensului și valorii cu care a evoluat fiecare categorie de venit
(influența asupra evolu ției cifrei de afaceri);
d) interpretarea rezultatelor.
Suma influen țelor astfel determinate reprezint ă evoluția cifrei de afaceri totale.
Formula generic ă a modelelor de analiz ă folosite se prezint ă astfel:
CA =∑
=n
1iiV : formula reflect ă formarea cifrei de afaceri totale (V i: venitul individual
corespunz ător unui singur criteriu de clasificare).
∑Δ=Δ
=n
1iiV CA : evolu ția cifrei de afaceri se formeaz ă prin însumarea evolu țiilor
veniturilor individuale Vi.
Odată determinate CA, V i, ∆CA, ∆Vi, rezultatele ob ținute se pot interpreta având în
vedere urm ătoarele considerente generale:
– valorile ∆CA, ∆Vi se interpreteaz ă în concordan ță cu sensul lor matematic,
adică valorile matematic pozitive se constituie ca influen țe economice
benefice (cre șterea veniturilor);
– valoarea influen ței fiecărui venit ( ∆Vi) se poate compara cu evolu ția cifrei de
afaceri, rezultând o imagine asupra gradului de bonitate a activit ății care a
generat venitul respectiv;
– dacă sursele de venituri pot fi ordonate astfel încât s ă se reflecte importan ța
relativă a fiecărei surse în ansamblul firmei (un criteriu de ordonare în acest
sens îl reprezint ă resursele consumate de sursele respective, de exemplu un
produs A poate fi considerat mai important decât un produs B dac ă
publicitatea pentru A este mai complex ă/costisitoare decât publicitatea
realizată pentru B, sau un magazin X poate fi considerat mai important ca un
magazin Y dac ă vadul comercial al magazi nului X este mai bun ca vadul
celuilalt magazin) se poate verifica dac ă există o concordan ță între nivelul de
importanță al sursei și influența acesteia asupra evolu ției cifrei de afaceri;
– ordonarea valorilor influen țelor permite extragerea unor concluzii de genul
„care produse/servicii/magazine au înregistrat cele mai bune evolu ții”, „care
produse/servicii/magazine au în registrat cele mai slabe evolu ții”.
Interpretarea valorilor generate de analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri
oferă un volum mare de informa ții (acesta este direct propor țional cu num ărul criteriilor ce
permit clasificarea surselor de venit și cu num ărul surselor), care formeaz ă o bază solidă
pentru adoptarea deciziilor în ceea ce prive ște politicile comerciale ale firmei și nu numai.
3. Modelul unui depozit de date pentru analiza cifrei de afaceri
Ne propunem analiza dinamicii și structurii și analiza factorial ă cifrei de afaceri a
unei firme, în func ție de magazinele sale. Pentru aceasta, am construit o baz ă de date
multidimensional ă cu structura prezentat ă în figura 1. Sistemul utilizeaz ă ca suport SQL
Server 2005 Analysis Services, datele sunt extrase cu ajutorul limbajului MDX. Pentru
prezentarea informa țiilor am utilizat SQL Server Reporting Services.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
413
413
Figura 1. Modelul bazei de date multidimensionale ANALIZA_VANZARI
Ierarhia dimensiunii MAGAZINE permite analiza cifrei de afaceri pe localit ăți și
apoi defalcat pe magazinele din fiecare localitate.
a. Analiza în func ție de localit ăți
Interogarea urm ătoare permite extragerea datelor referitoare la evolu ția cifrei de
afaceri pe localit ăți:
Datele sunt prezentate în raportul din figura 2:
Figura 2. Structura și evoluția cifrei de afaceri în func ție de dimensiunea geografic ă
Știind că în anul 2005 cifra de afaceri a fost cu 623.025,51 lei mai mare fa ță de
valoarea din 2004, cre șterea se datoreaz ă faptului c ă a crescut valoarea vânz ărilor din Pite ști
(cu 1.204.303,16 lei – de aproape 2 ori mai mare fa ță de evolu ția cifrei de afaceri), în timp
ce valoarea vânz ărilor din Bucure ști s-a diminuat cu 581.277,65 lei.
În 2006, cre șterea cu 25.545.516,62 lei a cifrei de afaceri se datoreaz ă în propor ție de
76,82% cre șterii (de aproape 2 ori, cu 19.623.799,27 lei) vânz ărilor realizate în Bucure ști,
respectiv în propor ție de 23,18% cre șterii cu 5.921.717,35 lei (de 4,6 ori) a vânz ărilor din Pite ști.
Evoluțiile în structura pe localit ăți a cifrei de afaceri pot fi prezentate și prin
intermediul unui sistem de grafice de structur ă.
b. Analiza în func ție de magazine
Interogarea urm ătoare permite extragerea din depozitul de date a datelor care
descriu structura și evoluția cifrei de afaceri în func ție de localit ăți și magazine:
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
414
414
Datele rezultate în urma interog ării anterioare sunt prezentate în raportul din figura 3:
Figura 3. Structura și evoluția cifrei de afaceri în func ție
de dimensiunea geografic ă (localități și magazine)
În anul 2005 fa ță de 2004, vânz ările pentru ora șul Bucure ști s-au diminuat cu
581.277,65 lei. Cel mai important factor care a influen țat această valoare a fost sc ăderea cu
7.066.639,61 lei a vânz ărilor magazinului „ Obor ” (în procente, o diminuare cu aproape
59%), iar valoarea influen ței este de peste 12 ori mai mare decât evolu ția vânzărilor
corespunz ătoare orașului.
De asemenea, o evolu ție defavorabil ă s-a înregistrat și în cazul magazinului „ Ștefan cel
Mare ”, unde vânz ările au fost, în 2005, mai mici cu 319.279,52 lei (în procente, cu 11%) fa ță de
2004. Aceast ă evoluție reprezint ă 54,9% din evolu ția vânzărilor pentru Bucure ști.
Pentru celelalte magazine din Bucure ști, valoarea desfacerilor a crescut, astfel:
– vânzările magazinului Brâncoveanu au crescut cu 182% fa ță de 2004 (în valori
absolute, 3.577.327,26 lei), dinamica vânz ărilor magazinului este de aproxima-
tiv 6,15 ori mai mare decât dinamica vânz ărilor la nivelul ora șului;
– pentru magazinul Tineretului , valoarea vânz ărilor a fost în 2005 cu 64% (adic ă
1.317.274,71 lei) mai mare fa ță de 2004. Valoarea evolu ției magazinului este
de peste 2 ori mai mare decât evolu ția vânzărilor orașului;
– în magazinul Militari vânzările au crescut cu 132% (în valori absolute,
1.061.136,78 lei) fa ță de 2004. Valoarea dinamicii este de aproape dou ă ori mai
mare decât dinamica vânz ărilor pentru Bucure ști;
– cea mai mic ă evoluție crescătoare s-a înregistrat pentru magazinul Grozăvești
(848.902,73 lei, o cre ștere de 4,11 ori fa ță de 2004).
În orașul Pitești, deschiderea în 2005 a unui magazin în zona Bascov a influen țat
favorabil cre șterea vânz ărilor la nivelul ora șului (cu 1,06% adic ă 12.794,88 lei). Vânz ările
magazinului Prundu au crescut de aproape patru ori (mai exact de 3,8 ori), influen țând
creșterea vânz ărilor pe ora ș cu 1.191.508,28 lei.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
415
415 În anul 2006, vânz ările din Bucure ști au crescut cu 19.623.799,27 lei. Cea mai
important ă influență a reprezentat-o cre șterea vânz ărilor magazinului Brâncoveanu , cu
11.737.130,59 lei, valoare care reprezint ă 59,8% din dinamica total ă a vânzărilor pe ora ș.
Vânzările din magazinul Militari au continuat evolu ția din anul precedent.
Valoarea desfacerilor a crescut cu 7.065.691,25 lei (o cre ștere de 4,8 ori), reprezentând 36%
din valoarea vânz ărilor pe Bucure ști.
O altă evoluție pozitiv ă se înregistreaz ă în cazul magazinului Obor , pentru care
valoarea desfacerilor a crescut cu 2.522.489,33 lei (cu aproape 50 de procente). Fa ță de
valoarea dinamicii vânz ărilor pe întregul ora ș, dinamica magazinului reprezint ă 12,85%.
Magazinul Grozăvești a înregistrat o cre ștere cu 64% a valorii vânz ărilor, ceea ce reprezint ă
3,65% din evolu ția vânzărilor totale pe Bucure ști.
Pentru magazinul Tineretului s-a constatat o u șoară diminuare, cu 1,28%
(43.073,28 lei), valoare nesemnificativ ă față de evoluția vânzărilor pe ora ș.
În ceea ce prive ște magazinul Ștefan cel Mare , situația s-a agravat (deoarece
vânzările au sc ăzut la 16% fa ță de valoarea din 2005). De asemenea, faptul c ă valoarea
dinamicii vânz ărilor (de 2.375.504,16 lei) reprezint ă mai mult de 10% din dinamica
vânzărilor din Capital ă este de natur ă să îngrijoreze factorii de decizie din firm ă.
Pentru magazinele din Pite ști, situația s-a inversat fa ță de cea înregistrat ă în anul
2005. Astfel, pentru magazinul Bascov s-a înregistrat o cre ștere de 4.935.209,43 lei
(vânzările din 2006 sunt de 385 ori mai mari fa ță de cele din 2005 – a nu se uita c ă
magazinul a fost deschis în cursul anului 2005). Magazinul Prundu a contribuit cu
999.302,80 lei la cre șterea vânz ărilor orașului, corespunz ător unei cre șteri de 61,98% a
valorii desfacerilor.
c. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri dup ă cantități și prețuri
Pentru aplicarea acestei metodologii de analiz ă, datele necesare sunt stocate în
depozitul de date ANALIZA_VANZARI.
Cel mai eficient instrument pentru aplicarea modelului de analiz ă a cifrei de afaceri
în funcție de cantit ățile și prețurile de vânzare este proces orul de tabele EXCEL.
Datele necesare pot fi extrase din cub, cu ajutorul unei interog ări MDX:
Interogarea extrage din cub, pentru fiecare produs, cantit ățile totale vândute,
prețurile medii de vânzare, valoarea total ă a vânzărilor, pe fiecare produs, în fiecare an. Pe
baza interog ării am construit raportul prezentat în figura 4.
Raportul poate fi exportat în EXCEL, structura r ămânând aceea și (fiecare celul ă a
raportului devine o celul ă a foii de calcul EXCEL).
În continuare, folosind formulele și funcțiile EXCEL se pot efectua calculele
necesare aplic ării modelului de analiz ă. Structura foii de calcul prelucrat ă este prezentat ă în
figura 4 (din motive de spa țiu, figura reflect ă doar datele pentru anii 2005 și 2006).
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
416
416
Figura 4. Cantit ățile și prețurile medii de vânzare în perioada 2004-2006
Pentru anul 2005, rezultatul prelucr ărilor este prezentat în tabelul urm ător:
Analiza 2005 fa ță de 2004
Cifra de afaceri 20.771.341,76 21.394.367,27
Cifra de afaceri recalculat ă 0 118.118.596,15
Cifra de afaceri la pre ț recalculat 0 5.135.537,94
Influența cantității vândute 0 97.347.254,39
Influența modificării producției 0 -112.983.058,21
Influența modificării prețului mediu pe produs 0 16.258.829,33
Total influen țe 0 623.051,51
În anul 2005, cre șterea cantit ăților vândute a condus la cre șterea cifrei de afaceri cu
97.347.254,39 lei. Aceast ă valoare este de peste 4 ori mai mare atât fa ță de valoarea cifrei de
afaceri din 2004, cât și față de cifra de afaceri din 2005 și reflectă o influen ță pozitivă. De
asemenea, cre șterea pre țurilor medii de vânzare pe produs a determinat cre șterea cu
16.258.829,33 lei, valoare care este de 26 de ori mai mare fa ță de evoluția cifrei de afaceri.
Singurul factor care a influen țat negativ evolu ția cifrei de afaceri a fost structura
producției vândute (comportamentul acestui factor în contextul modelului a fost prezentat într-o
secțiune anterioar ă), care a provocat diminuarea cu 112.983.058,21 lei a indicatorului principal.
Pentru anul 2006, datele prelucra te sunt prezentate în tabelul urm ător:
Analiza 2006 fa ță de 2005
Cifra de afaceri 21.394.367,27 46.939.884,00
Cifra de afaceri recalculat ă 0 53.517.398,09
Cifra de afaceri la pre ț recalculat 0 43.232.318,76
Influența cantității vândute 0 32.123.030,82
Influența modificării producției 0 10.285.079,33
Influența modificării prețului mediu pe produs 0 3.707.565,24
Total influen țe 0 25.245.516,73
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
417
417 În anul 2006, comparativ cu 2005, cantitatea total ă de produse vândute a înregistrat
o creștere, ceea ce a condus la cre șterea cu 32.123.020,93 lei a ci frei de afaceri. Aceast ă
valoare (mai mare decât modificarea cifrei de afaceri) indic ă o situație deosebit de
favorabilă pentru activitatea firmei considerate – cre șterea cererii pentru produsele firmei.
Structura produc ției vândute s-a modificat, generând o sc ădere cu 6.577.498,93 lei
a cifrei de afaceri. Aceasta înseamn ă că s-a diminuat ponderea produselor mai scumpe în
totalul vânz ărilor, iar ponderea produselor cu pre țuri mai mici a crescut. Analizându-se
vânzările pe fiecare produs (cantit ăți și prețuri), se poate determina care dintre produse au
determinat aceast ă evoluție negativ ă și se pot adopta m ăsuri care s ă corecteze aceast ă
situație. Evolu ția prețurilor pe produse a condus la o cre ștere a cifrei de afaceri cu
3.707.572,62 lei (14,51% fa ță de evoluția totală a cifrei de afaceri).
Concluzii
Considerăm că performan țele depozitelor de date combinate cu poten țialul
informațional al modelelor de analiz ă economic ă și cu cele mai noi tehnici ale
instrumentelor Business Intelligence ofer ă un real suport în derularea proceselor decizionale.
Sistemul informatic prezentat în lucrare reprezint ă propunerea autorilor de valorificare a
tehnicilor analizei economico-financiare pentru a exploata cu maximum de eficien ță, din
punct de vedere informa țional, datele disponibile în sistemele informatice tranzac ționale ale
firmei analizate. Construirea sistemului informatic se bazeaz ă pe cercet ările întreprinse de
autori și pe experien ța acumulat ă în utilizarea instrumentelor de analiz ă și Business
Intelligence ale Microsoft, pe experien ța dobândit ă în domeniul analizei economico-
financiare, precum și pe studiul documenta ției prezentate în bibliografie.
Pentru rapoarte, am ata șat interogarea MDX corespunz ătoare, pentru a ilustra
modul de preluare din depozitu l de date a valorilor indicat orilor aplicabili în cadrul unui
model. Fiecare raport este înso țit de interpretarea rezulta telor prezentate, reflectând
principiile de analiz ă descrise.
Bibliografie
Anghelache, C. S., Manole, A. – „Implementar ea sistemului software ERP la nivelul unei
firme”, Economistul nr. 2056 (3082), 06.02.2006
Inmon, W. H. (2005) Building the Data Warehouse, Fourth Edition, Wiley & Sons,
Manole, A. Modelul unui sistem informatic cu de pozit de date pentru analiza cifrei de
afaceri, Revista Economie Teoretic ă și Aplicată, nr. 493/03.06.2006
Misner, S.T. (2005) Microsoft SQL Server 2005 Reporting Services Step by Step, Microsoft
Press, Redmond
Popa, Gh., Manole, A. „Procesarea datelor mu ltidimensionale prin utilizarea limbajului
MDX”, Analele Universit ății Titu Maiorescu, Seria „ Științe Economice” , 2005
Popa, Gh., Udric ă, M., Manole A., Vasilciuc, B., Gârba, M. (2006). Microsoft SQL Server,
Editura Economic ă, București
Robu V., și colectiv, „Analiza economico-financiar ă”, www.ase.ro
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
418
418TEORIE ȘI METOD Ă ÎN ÎMBUN ĂTĂȚIREA
FINANȚĂRII INSTITU ȚIILOR DE ÎNV ĂȚĂ MÂNT
SUPERIOR
Mihai PĂUNICĂ
Profesor universitar doctor
Eugeniu ȚURLEA
Profesor universitar doctor
Florinel SGÂRDEA
Conferențiar universitar doctor
Aurelia ȘTEFĂNESCU
Conferențiar universitar doctor
Marian Liviu MATAC
Asistent universitar drd.
Academia de Studii Economice, Bucure ști
Alexandru MANOLE
Lector universitar drd.
Universitatea ARTIFEX, Bucure ști
Rezumat. Învățământul superior este organizat în universit ăți publice sau private
care au caracter nonprofit, sunt apolitice și promoveaz ă învățământul și cercetarea ca
bunuri publice. Universitatea are ca misiune crearea, transmiterea și valorificarea
cunoașterii. În acest sens, ea promoveaz ă învățarea, predarea, cercetarea și creația în
domeniile științelor, tehnologiilor, artelor și sportului, contribuind la dezvoltarea
cunoașterii și culturii umane astfel încât s ă asigure dezvoltarea personal ă a beneficiarului,
bunăstarea societ ății și a comunit ăților. În domeniul înv ățământului, universitatea confer ă
calificări competitive pe pia ța muncii. Propunem ca întreg sistemul de înv ățământ
universitar s ă fie în regim de tax ă, statul să aloce universit ăților fonduri b ănești în funcție
de politica de protec ție socială urmărită de executiv și de cerin țele pieței muncii, stabilit ă
de ministerul de resort. Prin urmare, se vor aloca fonduri în baza programului propus mai
sus, păstrând actualele criterii de echivalen ță a studen ților, pe domenii, elaborate de
CNFIS.
Cuvinte-cheie: finanțare; universitate; contract.
Clasificare REL: 4C, 4D
1. Introducere
Între structurile „stat” și „învățământ” exist ă o relație de interdependen ță. Problema
calității actului educa țional în sistemul de înv ățământ poate fi mai bine în țeleasă luând în
considerare întreaga evolu ție contradictorie a societ ății.
Viața economic ă și socială a unei na țiuni este subsistem al întregii vie ți planetare, iar
sistemul educa țional propriu fiec ărei națiuni este subsistem al sistemului vie ții economico-sociale,
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
419
419 cu implica ții majore în func ționarea acestuia. Pentru a în țelege evolu ția și viitorul vie ții
economico-sociale a unei na țiuni, trebuie în țelese tendin țele mondiale, iar sistemul educa țional
național să impună feedbackul necesar adaptabil la percep ția educativ ă a fiecărei națiuni.
La stabilirea nivelului cheltu ielilor publice pentru înv ățământ și raportarea acestora
la PIB, anual au fost avute în vedere urm ătoarele surse de finan țare: buget de stat, bugetele
locale, intr ări de credite externe, bugetul asigur ărilor pentru șomaj, fonduri externe
nerambursabile și venituri proprii ale unit ăților și instituțiilor de înv ățământ. În anul 2007,
procentul cheltuielilor înv ățământului de stat finan țat doar de la bugetul de stat este de circa
2,2% din produsul intern brut.
Învățământul superior este organizat în universit ăți publice sau private care au
caracter nonprofit, sunt apolitice și promoveaz ă învățământul și cercetarea ca bunuri
publice.
Universitatea are ca misiune crearea, transmiterea și valorificarea cunoa șterii. În
acest sens, ea promoveaz ă învățarea, predarea, cercetarea și creația în domeniile științelor,
tehnologiilor, artelor și sportului, contribuind la dezvoltarea cunoa șterii și culturii umane
astfel încât s ă asigure dezvoltarea personal ă a beneficiarului, bun ăstarea societ ății și a
comunităților. În domeniul înv ățământului, universitatea confer ă calificări competitive pe
piața muncii.
Începând cu data de 1 ianuarie 1999, finan țarea institu țiilor de înv ățământ superior
de stat se realizeaz ă conform prevederilor art. 171 din Legea înv ățământului nr. 84/1995,
republicat ă, cu modific ările și complet ările ulterioare, pe baz ă de contract încheiat între
Ministerul Educa ției, Cercet ării și Tineretului și instituția de învățământ superior respectiv ă,
după cum urmeaz ă:
– contract institu țional pentru finan țarea de baz ă, pentru fondul de burse și
protecție socială a studenților, precum și pentru finan țarea de obiective de investi ții;
– contract complementar pentru finan țarea cercet ării științifice universitare,
a reparațiilor capitale, dot ărilor și altor cheltuieli de investi ții, precum și subvenții pentru
cazare și masă. Sumele aferente cercet ării științifice universitare cuprinse în cadrul
contractului complementar se e șalonează fiind excep ție de la reglement ări, în rate stabilite
prin grafice de execu ție, anexe la contractele de cercetare respective.
Criteriile dup ă care se stabile ște finanțarea institu țiilor de înv ățământ superior de
stat din bugetul de stat aferente fondurilor alocate pentru finan țarea de baz ă și facilități
transport se aprob ă de Ministerul Educa ției, Cercet ării și Tineretului, luând în considerare
propunerile Consiliului Na țional de Finan țare a Cercet ării Științifice din Înv ățământul
Superior (C.N.F.I.S.) și ale Consiliului Na țional al Cercet ării Științifice din Înv ățământul
Superior (C.N.C.S.I.S.).
Finanțarea de baz ă se realizeaz ă de Ministerul Educa ției, Cercet ării și Tineretului
pentru a asigura desf ășurarea în condi ții normale a procesului de înv ățământ, la nivel
universitar și postuniversitar, conform standardelor na ționale.
Fondurile pentru burse și protecția socială se regăsesc în contractul institu țional și se
alocă în funcție de num ărul de studen ți și doctoranzi de la înv ățământul de zi care nu pl ătesc taxă
de studii.
Resursele financiare alocate, prin strategia managerial ă, instituțiilor învățământului
superior de stat sunt completate cu resurse extrabugetare.
În învățământul privat, resursele financiare s unt numai extrabugetare, astfel încât,
în această situație, managementul financiar contabil este mai flexibil și eficient.
Administrarea resurselor extrabugetare și utilizarea acestora se asigur ă de fiecare
instituție de înv ățământ superior pe baza bugetului de venituri și cheltuieli, întocmit în
condiții de echilibru, în conform itate cu criteriile stabilite de Ministerul Educa ției, Cercet ării
și Tineretului și cu aprobarea acestuia.
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
420
420Bugetul de venituri și cheltuieli cuprinde resursele financiare pentru realizarea
obiectivelor prev ăzute în planul strategic al fiec ărei institu ții de învățământ superior pe
perioada exerci țiului financiar respectiv.
Resursele extrabugetare ale institu țiilor de înv ățământ superior se compun din:
– venituri proprii realizate din taxe și activități desfășurate de institu țiile de
învățământ superior. Prin venituri realizate din taxe și activități desfășurate de institu țiile de
învățământ superior se în țelege: taxe percepute în condi țiile legii de la persoane fizice și
juridice, române și străine; venituri din valorificarea cursurilor și a publica țiilor neperiodice;
venituri din prest ări servicii; venituri din manifest ări artistice și sportive; venituri din
închirieri de spa ții, din programe de colaborare extern ă, altele decât cele finan țate prin
Ministerul Educa ției și Cercetării, precum și alte venituri realizate;
– alte venituri proprii: dona ții, sponsoriz ări, alte sume nerambursabile;
– venituri din activitatea de cercetare științifică, proiectare, consultan ță și expertiz ă
care func ționează pe principii extrabugetare. Astfel de venituri pot proveni din contracte de
cercetare încheiate cu persoane juridice (agen ți economici, Autoritatea Na țională pentru
Cercetare Științifică și alte persoane juridice interesate). De asemenea, în cadrul veniturilor
din activitatea de cercetare se includ și sumele aferente granturilor de cercetare ob ținute prin
competiție de la Ministerul Educa ției, Cercet ării și Tineretului;
– veniturile ob ținute din microproduc ție, din activitatea sta țiunilor didactice
experimentale, a gr ădinilor botanice, a centrelor de specializare și perfecționare, a editurilor
care funcționează pe principii extrabugetare.
– veniturile proprii c ăminelor și cantinelor, care cuprind: încas ări din regia de c ămin
și de cantin ă, contravaloarea hranei, venituri din gospod ării anexe, din închirieri de spa ții,
precum și alte venituri proprii c ăminelor și cantinelor.
În bugetele de venituri și cheltuieli ale institu țiilor de înv ățământ superior sunt
prevăzute următoarele categorii de cheltuieli în func ție de tipurile de finan țare, după cum
urmează:
– sumele aferente finan țării de bază, destinată acoperirii costurilor medii de instruire
și educație, privesc: cheltuieli de personal (salarii, CAS, șomaj, asigur ări sociale de s ănătate,
deplasări interne și internaționale) și cheltuieli materiale și servicii, cu excep ția reparațiilor
capitale și a cheltuielilor privind facilit ățile de transport acordate studen ților, potrivit legii;
– cheltuieli aferente finan țării complementare, asigurate de la bugetul statului,
destinate realiz ării unor dot ări și alte cheltuieli de investi ții, reparațiilor capitale și acoperirii
unor cheltuieli legate de cercetarea științifică universitar ă, precum și pentru acoperirea unei
părți din cheltuielile de între ținere a căminelor și cantinelor studen țești;
– cheltuieli pentru burse și protecția socială a studenților, acoperite din sume alocate
de la bugetul de stat;
– cheltuieli pentru realizarea unor obiective de investi ții finanțate de la bugetul de stat;
– cheltuieli din surse externe, respectiv împrumuturi și ajutoare pentru realizarea
unor proiecte, precum și din fonduri alocate de la bugetul de stat pentru realizarea unor
proiecte cofinan țate reprezentând contribu ția Guvernului României la realizarea acestor
proiecte;
– cheltuieli din venituri proprii, efectuate conform Legii înv ățământului nr. 84/1995
republicat ă, cu modific ările și complet ările ulterioare.
Alocațiile definitive de la bugetul de stat, acordate institu țiilor de înv ățământ
superior, se stabilesc anual, în limita cred itelor bugetare aprobate de Ministerul Educa ției,
Cercetării și Tineretului, prin legea bugetar ă anuală. Pe baza acestora se definitiveaz ă
bugetele anuale de venituri și cheltuieli ale institu țiilor de înv ățământ superior.
Pentru activit ățile extrabugetare se întocmesc bugete de venituri și cheltuieli
distincte, care se anexeaz ă la bugetul de venituri și cheltuieli al institu ției și se aprob ă de
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
421
421 senatele universitare.
Odată cu bugetul de venituri și cheltuieli se aprob ă, ca anex ă, lista cuprinzând
cheltuielile de capital, cu defalcare pe surse de finan țare, și anume: venituri proprii, aloca ții
cu destina ție special ă de la bugetul de stat, surse externe, pe baza c ăreia se efectueaz ă
finanțarea.
2. Teorie și metodă în elaborarea bugetului unei institu ții de învățământ superior
Pentru prezentul studiu s-a luat ca baz ă de lucru aspecte metodologice de întocmire
a unui buget la nivelul unei universit ăți ale Consiliul Na țional pentru Finan țarea
Învățământului Universitar (CNFIS).
2.1. Fundamentarea necesarului de fonduri pentru finan țarea de baz ă
La propunerea CNFIS cuantumul total al finan țării de baz ă și modalitatea de
repartizare pe fiecare universitate a fondurilor alocate pentru finan țarea de baz ă sunt
elaborate utilizându-se o formul ă de calcul, construit ă de CNFIS, în care parametrii esen țiali
sunt aloca ția unitară pe student echivalent și indicatorii de calitate.
1. Repartizarea pe institu ții de învățământ superior a finan țării de baz ă pornește de
la numărul de studen ți (fizici), pe forme și domenii de înv ățământ, care, pondera ți cu
coeficienții de echivalare pe forme de înv ățământ, genereaz ă numărul de studen ți echivalen ți
pe domeniu.
Matematic, aceasta se exprim ă prin relația:
∑×=
=F
1fU
fd fu
d Se SE *)
Unde:
– U
dSE – numărul de studen ți echivalen ți din domeniul d ai universit ății U;
-U
fdS- numărul de studen ți fizici din domeniul d, la forma de înv ățământ
f înregistra ți în universitatea U la data de referin ță;
– ef – coeficientul de echivalare corespunz ător formei de înv ățământ f;
– F – numărul total al formelor de înv ățământ finan țate de la bugetul de stat în
universitățile din România (pentru acest an F = 19).
2. Noțiunea de student echivalent unitar reprezint ă parametrul fundamental al
metodologiei de finan țare, valoarea sa fiind considerat ă, din punct de vedere financiar, o
măsură a dimensiunii universit ăților, introducerea lui, relativ nou ă, exprimă în termeni
matematici faptul c ă procesul de preg ătire universitar ă a unui student necesit ă costuri
diferite în func ție de domeniul de studiu și forma de înv ățământ.
BV
dD
1ddBVSE C SEU ×∑=
=*)
Unde>
SEUBV= numărul de studen ți echivalen ți unitari ai Universit ății „Transilvania” din Bra șov;
BV
dSE = studen ți echivalen ți din domeniul d ai Universit ății „Transilvania” din Bra șov;
Cd = coeficientul de cost corespunz ător domeniului de înv ățământ d;
D = num ărul total al domeniilor de înv ățământ finan țate de la bugetul de stat în
universitățile din România (pentru acest an D = 15).
Indicatorii de calitate se calculeaz ă în două etape, în prima etap ă fiind determinate
valorile absolute ale indicatorilor, iar în a dou ă etapă valorile relative ale indicatorilor de
calitate. Indicatorii de calitate (absolu ți) se calculeaz ă, sunt distinc ți, individuali și diferă în
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
422
422ceea ce prive ște complexitatea lor. Formulele utilizat e pentru transformarea indicatorilor de
calitate (absolu ți) în indicatori de calitate relativi sunt identice, cu dou ă excepții notabile,
respectiv indicatorii de natur ă complex ă, IC6 – Nivelul performan țelor în cercetarea
științifică și IC13 – Calitatea total ă a managementului academic și administrativ , care au
formule de calcul distincte (indicatori calcula ți în tabel conform metodologiei CNFIS).
Se alege ca punct de pornire aloca ția totală destinată repartizării finanțării de baz ă
prin algoritm, care reprezint ă alocația bugetar ă aprobată pentru finan țarea de baz ă prin
Legea Bugetului dup ă reținerea de 10%, conform art. 21(4) din Legea nr. 500/2002 privind
finanțele publice cu modific ările și completările ulterioare.
Apoi, la aplicarea algoritmului de re partizare se ia în considerare num ărul de
studenți echivalen ți unitari, pentru fiecare universitate în parte, calcula ți pe baza num ărului
de studen ți echivalen ți și coeficien ții de cost pe domeniu de studiu și valorile indicatorilor de
calitate relativi pentru fiecare universitate în parte, calcula ți pornind de la valorile ob ținute
pentru indicatorii de calitate absolu ți. Rezultatul îl constituie aloca ția ce revine fiec ărei
universități.
Din totalul finan țării de baz ă 80% se repartizeaz ă exclusiv în func ție de num ărul de
studenți echivalen ți unitari, iar pentru 20% se iau în considerare indicatorii de calitate.
2.2 Fundamentarea necesarului de fonduri aferent subven ției acordate
studenților care beneficiaz ă de cazare în c ăminele studen țești
Coordonatele care intra în fundamentarea bugetului pentru subven ția alocată
studenților sunt:
– Numărul de studen ți fizici din care sunt eviden țiați separat studen ții ai căror
părinți sunt cadre didactice, studen ții orfani sau studen ții străini, bursieri ai statului roman.
Rolul acestei eviden țieri îl constituie subven ția dublă acordată distinct categoriilor de
studenți enumera ți mai sus.
– Cuantumul subven ției lunare – stabilit printr-o not ă aprobată de ministrul
educației, cercet ării și tineretului, dup ă finalizarea negocierilor cu federa țiile naționale
studențești.
Tabelul 1
Fundamentarea necesarului de fonduri aferent subven ției acordate studen ților care
beneficiaz ă de cazare în c ăminele studen țești
Denumire
insitutie Studenți români
(Sr) Studenți cu părinți
cadre didactice și
studenții orfani de
ambii părinți (S1) Studenți străini bursieri ai
statului roman (S2) Unități de
subvenție
UNIVERSITATE 3.542 392 172 4.670
Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Subvenție/luna
2007 (RON) (C) 125 125 107 90 75 52 36 39 39 90 125 125
Unități de subven ție (St) = Sr + S1x2 + S2x2 = 3542+392×2+172×2 = 4.670
Calculul aloca ției anuale la subven ții cămine cantin ă = t12
1iiSC×∑
=
St = 4.800.760 RON
De asemenea, în func ție de nivelul de degradare a c ăminelor studen țești și în limita
fondurilor alocate, tot în cadrul acestui tip de aloca ție, se pot include și reparațiile capitale.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
423
423 2.3. Fundamentarea necesarului de fo nduri privind bursele pentru studen ți
În mediul universitar exist ă două categorii de studen ți cărora li se acord ă burse, și
anume:
– studenții români; în aceast ă categorie se includ:
• bursele acordate studen ților români merituo și;
• burse acordate cursan ților din înv ățământul postuniversitar;
• burse mediu rural acordate unor studen ți cu domiciliul în mediul rural; studen ților
de la cursurile de zi, din institu țiile de înv ățământ superior de stat și particulare acreditate, și
care potrivit normelor metodologice de aplicare a Hot ărârii Guvernului nr. 769/2005
îndeplinesc concomitent urm ătoarele condi ții: au domiciliul în mediul rural, nu au restan țe la
examene pe perioada acord ării bursei de studiu, nu repet ă niciun an universitar și care se
obligă printr-un contract standard, întocmit conform modelului prev ăzut în prezentele
norme, ca dup ă terminarea studiilor universitare s ă profeseze în înv ățământul rural, în
specializările pentru care s-au preg ătit, pe o perioad ă cel puțin egală cu cea pentru care au
primit burs ă.
• Burse „olimpici” pentru studen ții care au ob ținut distinc ții la olimpiadele școlare
internaționale în anul școlar precedent și care beneficiaz ă de bursă de performan ță „Meritul Olimpic”.
– studenții străini bursieri ai statului roman, în categoria c ărora se includ:
• studenți străini ai statului român;
• cursanți străini din înv ățământul universitar;
• doctoranzi str ăini forma f ără frecvență;
• burse acordate pentru practica studen ților din Republica Moldova;
• burse de specializare pentru studen ții străini;
• burse CEEPUS acordate de universit ăți partenere în cadrul programului CEEPUS
(Central European Exchange Pr ogram for University Studies).
2.4. Fundamentarea necesarului de fonduri aferente subven ției individuale de
sprijin pentru cazarea studen ților care locuiesc în alte spa ții decât căminele institu țiilor de
învățământ superior
În această categorie sunt inclu și studenții finanțați de la buget care au solicitat și nu
au primit cazare în c ămin și care vor locui în alte spa ții decât c ăminele institu ției în care
studiază. Cei în cauz ă primesc o subven ție individual ă lunară, pentru acoperirea unei p ărți
din cheltuielile necesare caz ării, numai dac ă prezintă o serie de documente care s ă justifice
încadrarea la acest titlu de finan țare.
De regulă, cuantumul aloca ției este acela și ca în cazul studen ților cazați în căminele
instituției în care înva ță, stabilit prin ordin al ministrului educa ției, cercet ării și tineretului.
Nr. solicit ări (N sol) =2
2056 10282 N Csol12
1ii =×=×∑
=
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
424
424Tabelul 2
Fundamentarea necesarului de fonduri privind bursele
pentru studen ții români pentru o universitate
– RON –
COD
RAND 2007
TOTAL rd.( 02+06+10+14+18+22 ) 5.641.928,00
1. Studenți rd. ( 03x04x05 ) 02 4.250.000,00
a) nr. burse 03 425
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 04 1.000,00
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursa 05 10
2. Cursanți din învățământul post-universitar rd. (07x08x09) 06 1.344.000,00
a) nr. burse 07 112
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 08 1.000,00
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 09 12
3. Burse mediu rural rd.(11x12x13) 10 40.200,00
a) nr. burse 11 10
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 12 402,00
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 13 10
4. Burse olimpici rd.(15X16X17) 14 7.728,00
a) nr. burse 15 2
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 16 322,00
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 17 12
Tabelul 3
Fundamentarea necesarului de fonduri privind bursele pentru studen ții care studiaz ă
în România pentru o universitate
– RON –
COD
RAND 2007
TOTAL rd.(02+06+10+14+18+22+26) 820.558
1.Studenți rd.(07x08x09) 06 546.750
a) nr. burse 07 450
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 08 121,50
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 09 10
2. Cursanți din învățământul post-universitar rd.(11x12x13) 10 206.675
a) nr. burse 11 126
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 12 136,69
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 13 12
3. Doctoranzi str ăini forma fără frecvență rd.(15x16x17) 14 4.101
a) nr. burse 15 3
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 16 136,69
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 17 10
4. Practică studenți Republica Moldova rd.(19x20x21 18 5.225
a) nr. burse 19 43
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 20 121,50
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 21 1
5. Luni bursa specializare rd.(23x24x25) 22 1.367
a) nr. burse 23 10
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 24 136,69
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 25 1
6. Burse CEEPUS rd.(27x28x29) 26 56.440
a) nr. burse 27 34
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei – 28 1.660,00
c) nr. de luni pentru care se acord ă bursă 29 1
*) potrivit prevederilor legale, cuantumul bursei pentru un student str ăin este de 50 USD, iar
pentru un doctorand str ăin 56,25 USD.
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
425
425 Cursul de fundamentare este 1USD = 2,43 RON; 1 EUR=3,28
2.5. Fundamentarea necesarului de fonduri pentru facilit ățile de transport
În prezent repartizarea aloca țiilor bugetare destinate facilit ăților de transport pentru
studenți a luat în calcul o serie de criterii genera le cum ar fi zonele geografice, structura
instituțiilor de înv ățământ superior, particularit ățile sistemului de transport din centrele
universitare, alte criterii specifice. Potrivit CNFIS acestea sunt aria centrului universitar,
aglomerarea centrului universitar, diversitatea re țelelor de transport urban și existența
campusului universitar.
Potrivit reglement ărilor legale în vigoare studen ții de la institu ții de învățământ
superior de stat sau particular acreditate, indiferent de forma de studiu, de domiciliu și de
locul unde studiaz ă, sunt beneficiarii poten țiali ai acestor facilit ăți de transport (pân ă în
prezent doar studen ții de la înv ățământul de stat f ără taxă au beneficiat de aceste facilit ăți).
Repartizarea sumelor alocate pentru tr ansport se face în baza unor coeficien ți de
ponderare, stabili ți de CNFIS, în colaborare cu direc ția de specialitate din cadrul
Ministerului Educa ției (Direc ția Finanțare Învățământ Superior), pe baz ă istorică și cu
corecții actuale, în func ție de solicit ările universit ăților și de nivelul execu ției bugetare
corespunz ătoare acestui capitol de cheltuieli. Principalul argument de diferen țiere este costul
abonamentului dintr-o localitate oarecare, raportat la o referin ță, sau prin compara ție cu cele
din alte ora șe (de exemplu, pentru Bucure ști prețul unui abonament pe toate liniile este în
valoare de 40 RON în timp ce pentru Constanta este de 80 RON).
Procentul de decontare a abonamentelor variaz ă de la o universitate la alta, fiind
influențat de condi țiile specifice locale, în care intervin și mecanismele de decontare a
abonamentelor utilizate de universit ăți.
Metodologia CNFIS de fundamentar e a fondurilor pentru facilita ți de transport este
dificilă și necesită mult timp, prin urmare propunem o alt ă modalitate de finan țare la
subcapitolul recomand ări și concluzii.
2.6. Fundamentarea necesarului de fonduri pentru cheltuielile de capital
În vederea solicit ării de fonduri, universitatea trebuie sa efectueze analize
prezentate detaliat în fi șe analitice, având la baz ă criterii specifice fiec ărei categorii de
lucrări, și anume:
– criterii și priorități de alocare a fondurilor pentru lucr ările de repara ții capitale
după cum urmeaz ă:
• obiective începute în anii anteriori în vederea finaliz ării și punerii în func țiune;
• importanța funcțională a spațiului supus interven ției;
• importanța zonei în care este amplasat ă clădirea din punct de vedere urbanistic
(zone centrale or ășenești, centre istorice);
• statutul de monument istoric/arhitectural al cl ădirii supuse interven ției;
• aportul universit ăților cu venituri proprii în comple tarea fondurilor alocate de la
bugetul de stat pentru finalizarea lucr ărilor;
– criterii și priorități de alocare a fondurilor pentru lucr ările de consolid ări după
cum urmeaz ă:
• obiective începute în anii anteriori în vederea finaliz ării și punerii în func țiune;
• amplasarea în zon ă cu grad seismic ridicat;
• pericol iminent de pr ăbușire;
– reabilitările spațiilor de înv ățământ const ă în refaceri, amenaj ări și moderniz ări
totale sau par țiale (interioare sau exterioare), precum și lucrări tehnico-edilitare (reabilitarea
grupurilor sanitare, plac ări cu faian ță, pardoseli din gresie, înlocuiri ale obiectelor sanitare,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
426
426refaceri ale instala țiilor etc.).
Odată ce fundament ările au fost aprobate, pentru toate categoriile de fonduri,
universitatea va încheia un contract institu țional și un contract complementar conform Legii
învățământului nr.84/1995 republicat ă cu modific ările și completările ulterioare.
3. Concluzii și recomand ări
1. Finanțarea institu țiilor de înv ățământ superior pe baz ă de program
Prioritățile strategice și crearea unui sistem integrat de înv ățământ care s ă faciliteze
implementarea deciziilor la nivel na țional constituie principalul motiv care impune ini țierea
unui sistem de planificare strategic ă bazat pe realizarea bugetului prin programe, ca politici
publice la nivel centralizat. Acest sistem permite planificarea bugetar ă în func ție de
conținutul politicilor, precum și de locul pe care acestea le ocup ă pe agenda de priorit ăți a
strategiei na ționale. De asemenea, r ealizarea bugetului pe programe permite situarea
procesului acestuia în cadrul mai larg al program ării multianuale a cheltuielilor, fiind luate
în considerare atât cheltuielile curente, cât și cele de investi ție.
Pentru institu țiile de înv ățământ superior este necesar a se defini menirea unei
universități care const ă în prestarea de servicii educa ționale, prin procesul didactic,
activitatea de cercetare științifică și o serie de alte servicii specifice institu ționale.
Raționamentele care stau la baza ac țiunilor manageriale conduc la faptul c ă
universitatea este conceput ă ca o institu ție conservatoare, care nu se bazeaz ă pe realitățile
pieței, nefiind o institu ție inovativ ă, adaptabil ă la cerințele pieței, ea fiind mai degrab ă
preocupat ă de realizarea parametrilor care conduc la sporirea finan țării și nu la
îmbunătățirea calității proceselor pe care le desf ășoară și a serviciilor pe care le ofer ă pentru
realizarea unui produs final, studentul, competitiv pe pia ța forței de munc ă.
Cele mai frecvente gre șeli care apar în abordarea unei universit ăți constau în
confundarea managementului calit ății fie cu acreditarea universitar ă, fie cu identificarea
universității în planul legislativ al institu țiilor de înv ățământ. Din acest considerent ne putem
întreba care sunt clien ții universit ăți și cine sunt beneficiarii sistemului de înv ățământ
superior. Putem vorbi de dou ă categorii de clien ți, și anume:
– clienți interni – participan ți direct în procesul educa țional, și anume conducerea
fiecărei universit ăți, personalul didactic și de cercetare, personalul didactic auxiliar și
administrativ și mai ales studen ții.
– clienți externi – beneficiari ai serviciilor educa ționale prestate de universitate, și
anume: agen ții economici și structurile guvernamentale.
Pornind de la aceste considerente propunem ca finan țare universit ăților să se
realizeze pe baz ă de programe, programe care s ă aibă ca finalitate indicatori cuantificabili de
eficiență și rezultate bazate pe performan țele studen ților la absolvire și performan țele
instituționale. În opinia noastr ă un asemenea program, aplicabil universit ății alese ca
exemplu, ar avea urm ătorul conținut:
Program finan țare
Indicatori de eficien ță
– numărul de studen ți absolven ți din total num ăr studenți;
– ponderea studen ților angaja ți în primul an de absolvire din total num ăr de
studenți;
– număr de studen ți ai universit ății implica ții în schimburi interuniversitare din total
număr de studen ți;
– număr total masteranzi din total num ăr studenți;
– număr studenți din afara universit ății accepta ți din total num ăr de studen ți;
– ponderea profesorilor și conferen țiarilor universitari în total cadre didactice;
– număr doctoranzilor str ăini din total cursan ți acceptați la doctorat;
– ponderea veniturilor proprii în total fonduri;
Economie teoretic ă și aplicată. Supliment
427
427 – cheltuiala medie cu bursele per student;
– cheltuiala medie per student c ăminizat;
– cheltuiala medie la finan țarea de baz ă per student echivalent (lei/student
echivalent);
– cheltuiala medie la transport per student fizic (lei/student).
Indicatori de rezultat
Număr de studen ți angajați în primul an de absolvire;
Număr de premii ob ținute la sesiuni științifice naționale;
Număr de premii ob ținute la sesiuni științifice interna ționale;
Număr studenți ai universit ății implica ții în schimburi interuniversitare;
Număr studenți străini din afara universit ății accepta ți;
Număr de proiecte de cercetare ale cadrelor didactice;
Număr doctoranzilor str ăini.
O parte din indicatori vor fi completa ți de către studen ți în momentul eliber ării
diplomei de licen ță, adică după un an de la absolvire.
Propunem ca întreg sistemul de înv ățământ universitar s ă fie în regim de tax ă,
statul să aloce universit ăților fonduri b ănești în func ție de politica de protec ție socială
urmărită de executiv și de cerin țele pieței muncii, stabilit ă de ministerul de resort.
Prin urmare, se vor aloca fonduri în baza programului propus mai sus, p ăstrând
actualele criterii de echivalen ță a studenților, pe domenii, elaborate de CNFIS.
2. Fundamentarea necesarului de fonduri pentru facilit ățile de transport.
Analizând situa ția actuală și propunerile CNFIS, putem face urm ătoarele afirma ții:
a) în prezent, în urma sesiz ărilor de la universit ăți în baza formulelor utilizate,
fondurile alocate pentru facilit ățile de transport în comun sunt insuficiente pentru anumite
universități;
b) deși CNFIS propune îmbun ătățirea procedurilor de finan țare, propunem ca
Ministerul Educa ției, Cercet ării și Tineretului s ă acorde avansuri universit ăților conform
solicitărilor acestora, iar la sfâr șitul fiecărei luni universit ățile să prezinte justificarea
sumelor decontate, întrucât exist ă acte normative care prev ăd decontarea obligatorie. De
menționat că decontarea trebuie realizat ă la nivelul universit ății.
Fundamentarea fondurilor la Univ ersitatea „Transilvania” Bra șov se va face
conform tabelului:
Abonamente Oraș Studen ți
fizici zi-
bugetari și
cu taxa pe
centru Studenți
fizici zi-
buge-tari pe
centru Abona-
ment
toate liniile Reduc. de
50%
acordata de
transpor-tatori Abona
ment 1
linie Abona-
ment 2
linii Alo-
cație
medie
(RON) ALO-
CAȚIE
ANUALĂ
(RON) Alocație
totală
(RON)
A B 1 2 3 4 5 6 8 9=8*12(
luni) 13=9*2
1 Brașov 17.324 10.966 70 lei 0 lei 30 lei 50 lei 37,50 450,00 4.934.700
3. Urmărind de-a lungul timpului modul de concepere a bugetelor institu țiilor
publice de înv ățământ, găsim două aspecte negative, și pe care le recomand ăm a fi
înlăturate, și anume:
– de cele mai multe ori în propunerile bugetelor pe anii urm ători se apeleaz ă la
cifrele bugetului anului precedent, la care se adaug ă inflația și eventual un anumit procent
de creștere. Aceast ă practică determin ă la finele exerci țiului un fenomen artificial, cunoscut,
de acum, sub forma unor plus uri de fonduri care favorizeaz ă efectuarea unui însemnat
volum de cheltuieli f ără vreun criteriu de eficien ță, tocmai de teama reducerii inevitabile a
propunerilor de buget. Asemenea ac țiuni sunt lipsite de orice sens strategic și, întotdeauna,
România în UE. Calitatea integr ării. Creștere. Competen ță. Ocupare
428
428în astfel de situa ții, putem s ă afirmăm, fără rezerve, c ă în legătura dintre previziunea
financiară și situația curentă s-a produs o ruptur ă, care constituie un inconvenient ce poate fi
înlăturat, printr-o libertate de mi șcare a fondurilor in cadrul bugetului fiec ărui ordonator, în
vederea realiz ării obiectivelor propuse.
Un alt aspect îl constituie factorul politic de influen ță a întocmirii bugetului care,
de regulă, apare în ani ce preced alegerile sau în perioada unor tensiuni sociale acute.
Bibliografie
Ionescu, L., Tran ă, D.M., (2006) Managementul financiar-contabil în administra ția publică,
Editura Cartea Universitar ă, București,
Moșteanu, T., (coordonator), (2003), Buget și trezorerie public ă, Editura Universitar ă,
București,
Țurlea E., “Auditul performantei, element esen țial al perfec ționării managementului
organizațiilor sectorului public”, Annales Universitatis Apulensis, Series Oeconomica,
Finanțe-Contabilitate nr. 8/2006
Verboncu., I.,Zalman, M., (2005) Management și performan țe, Editura Universitar ă,
București,
Legea înv ățământului nr. 84/1995, republicat ă cu modific ările și complet ările ulterioare.,
M.O. nr. 606/10.12.1995
Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor,
Monitorul Oficial al României nr.164/02.04.2001
Legea nr. 500/2002 privind finan țele publice, Monitorul Oficial al României, nr. 597/13,
august 2002
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Uniunea European ă. [609943] (ID: 609943)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.