Unfcc Evolutia Post Paris Cop 22 Marrakech Si Cop 23 Bonn Si Ce Putem Astepta de la Cop 24 Katowice

=== a6fcdb598619641ded8cc6ee1485aa949004ffa2_151977_1 ===

UNFCC – evolutia post Paris

COP 22 Marrakech si COP 23 Bonn

Ce putem astepta de la COP 24 Katowice

CUPRINS

1.Іntrоduсеrе
2. COP21 Paris – principalele succese si asteptarile viitoare
3. COP 22 Marrakech si COP 23 Bonn – reusite post Paris
4. COP 24 Katowice – ce asteptari putem avea
5. Concluzii
6. Bibliografie

INTRODUCERE

Schimbările climatice reprezintă o provocare globală care presupune o abordare responsabilă, înteprinderea de acțiuni concrete la nivel international, regional, national și local. O abordare realista a acestui fenomen necesită cooperarea tuturor actorilor internaționali în vederea identificării căilor de acțiune optime, a instrumentelor necesare stopării creșterii temperaturii globale.

Primul demers în acest domeniu a fost făcut prin Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) semnat la Rio de Janeiro în anul 1992. Obiectivul principal al Convenției a fost stabilizarea concentrațiilor gazelor cu efect de seră (GES) în atmosferă la un nivel care să împiedice perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.

Protocolul de la Kyoto a reprezentat un instrument legal subsidiar UNFCCC, iar negocierile au fost inițiate la cea de-a 3 conferință a Părților, la Berlin în 1995, urmare a faptului că măsurile prevăzute în Convenție nu erau eficiente. Principala caracteristică a Protocolului a fost reprezentată de faptul acesta stabilește angajamente ferme de reducere a emisiilor față de anul de bază (1990) în prima perioadă de angajament, respectiv 2008-2012, pentru țările industrializate. Țintele individuale au fost asumate de fiecare țară pe baza principiului “responsabilități comune, dar diferențiate” și care iau în considerare: responsabilitatea istorică a emisiilor, nevoia de dezvoltare economică și gradul de dezvoltare.

Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare pe plan internațional la data de 16 februarie 2005 și a fost ratificat de 182 de state Părți.

În cadrul primei perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto (KP1), respectiv 2008-2012, țările dezvoltate și-au asumat în medie o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 5% față de nivelul înregistrat în 1990. De asemenea, în cadrul primei perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto, majoritatea Statelor Membre, inclusiv România, și-au asumat individual o țintă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% față de anul de bază 1989. Toate cele 28 de state membre ale UE cu angajamente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și-au depășit obiectivele asumate pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect seră.

Cu toate acestea s-a constat că măsurile înteprinse nu au fost suficiente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest context Uniunea Europeană conștientă și preocupată schimbările climatice a transmis prin Comisia Europeană, la 17 iunie 2010 Comunicarea privind analiza trecerii de la un obiectiv de reducere al gazelor de seră mai mare de 20%, în perspectiva unui angajament suplimentar al Uniunii, care să impulsioneze și alte state care au o responsabilitate importantă în privința poluării la nivel global. Astfel s-a ajuns ca în perioada 30 noiembrie – 12 decembrie 2015 să aibe loc Paris cea de-a XXI-a Conferină a Părților la Concenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite ce a adus noi perspective în lupta încălzirii globale.

Lucrarea de față iși propune așadar să prezinte într-un mod succinte aceste noi perspective și măsurile înteprinse de țările participante pentru reducerea încălzirii globale.

COP21 Paris

Principalele succese si asteptarile viitoare

Conferința Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, COP 21 sau CMP 11, a avut loc la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 12 decembrie 2015. A fost ce-a de-a 21-a sesiune anuală a Conferinței părților (COP) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite din 1992 privind schimbările climatice (CCONUSC) și a unsprezecea sesiune a reuniunii părților (CMP) la Protocolul de la Kyoto din 1997.

Potrivit comitetului de organizare a summitului de la Paris, obiectivul conferinței a fost acela de a realiza, pentru prima data în peste 20 de ani de negocieri ONU, un acord obligatoriu și universal privind clima, din partea tuturor națiunilor lumii.

Conferința a negociat Acordul de la Paris, un acord global privind reducerea schimbărilor climatice, textul reprezentând un consens al reprezentanților celor 196 de state ce au participat la această conferință. Acordul a intrat in vigoare, la data de 22 Aprilie 2016 (Ziua Pământului) când 174 de state, printre care primele 55 de țări reprezentând cel putin 55% din totalul emisiilor globale de seră, au semnat pentru implementarea acestuia la New York.

Potrivit comitetului de organizare de la începutul discuțiilor, rezultatul cheie așteptat a fost un accord de stabilire a unui obiectiv de limitare a încalzirii goblale la “cu mult sub 2 grade C”, comparativ cu nivelurile preindustriale. Acordul prevede atingerea nivelului 0 de emisii antropice de gaz cu efect de seră, până la ce-a de-a doua jumătate a secolului XXI.

În versiunea adoptată a Acordului de la Paris, părțile implicate vor depune eforturi pentru a limita creșterea temperaturii de la 1.50C. Temperatura globală de 1.5 0 C, necesitând un nivel 0 de emisii între 2025 și 2030, potrivit unor cercetători.

Figura. 1 Nivelul de emisii CO2 în perioada 1990-2012, sursa wikipedia

Important de reținut este faptul că Acordul de la Paris, privind schimbările climatice a fost unul fără precedent în domeniul său de aplicare, și că va defini economia global asupra secolului XXI, având un impact direct asupra înteprinderilor din întreaga lume. Fiecare stat ce a semnat acest accord, a acceptat să își modifice traiectoria planurilor naționale privind clima, astfel încat scopul propus să fie atins până în 2030. Acestea demonstrează intenția colectivă de a opri epoca dezvoltării conduse de combustibili fosili și transmit un semnal clar și neechivoc pieței că tranziția spre o economie curate, înfloritoare este acum inevitabilă, ireversibilă și irezistibilă.

Așadar au fost stabilite 8 obiective de indeplinit de către statele participante astfel:

Valoarea 0 pentru emisiile de gaze cu efect de seră cu mult înainte de sfârșitul secolului

Consolidarea angajamentelor la fiecare cinci ani privind politicile naționale privind clima

Elaborarea unor decrete semnificative privind prețul carburantului

Finanțări suplimentare privind clima

Transparență și responsabilitate pentru promovarea proiectelor destinate îmbunătățirii climei

Angajamente naționale la cel mai înalt nivel

Adaptare pentru a construi economii și comunități rezistente la schimbările climatice

Îmbunătățirea ambiției înainte de 2020 prin intermediul fluxului de lucru doi.

Dacă cele de mai sus reprezintă așteptările în urma Acordului de la Paris, succesurile obținute deja de către acesta constau în:

Pentru prima dată, datorită acordului de la Paris, ambiția climatică este universală. Toate economiile majore implementează planuri naționale privind clima, pentru reducerea emisiilor și pentru construirea rezistenței în fața schimbărilor climatice. Spre deosebire de predecesorul său, Protocolul de la Kyoto, Acordul de la Paris impune reducerea emisiilor de către toate țările, indiferent de dezvoltarea lor economică.

Pentru prima dată, comunitatea internațională sa angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră la 0, pentru a menține încalzirea globală sub 20 C, cu o țintă întinsă pentru 1.50 C. De asemenea comunitatea globală se angajează să evalueze în mod continuu progresele înregistrare în direcția atingerii acestui obiectiv.

Pentru prima dată toate țările sunt supuse aceluiași cadru pentru a raporta și a verifica emisiile de gaze cu efect de seră, cât și condițiile de realizare a planurilor naționale privind clima

Tot pentru prima data, un acord internațional privind clima include obiectivul de a transfera fluxurile financiare spre investiții ce ajută la reducerea emisiilor de carbon și pentru creșterea rezistenței la schimbările climatice. Acordul de la Paris recunoaște importanța finanțării pentru combaterea schimbărilor climatice, atât pentru atenuarea globală cât și pentru adaptarea globală.

Pentru prima dată, sectorul privat este recunoscut ca o parte integrantă a soluției globale de abordare a schimbărilor climatice. Există un semnal clar de politică pentru înteprinderi și investitori din toate jurisdicțiile de a face invesiții în tehnologii și proiecte ce implică emisii ale gazelor cu efect de serp, scăzute sau chiar neutre.

Consiliul European afirmă ferm angajamentul UE și al statelor membre de a pune rapid în aplicare Acordul de la Paris, de a contribui la îndeplinirea obiectivelor de finanțare a schimbărilor climatice și de a continua să conducă lupta împotriva schimbărilor climatice.

Acordul rămâne o piatră de temelie a eforturilor globale de combatere eficientă a schimbărilor climatice și nu poate fi renegociat. Acesta este totodată un element-cheie pentru modernizarea industriei și a economiei statelor participante. Se va avea în vedere în permanent colaborarea cu partenerii înternaționali și susținerea celor mai vulnerabile țări, demonstrând astfel solidaritate cu generațiile viitoare și responsabilitatea pentru întreaga planetă.

COP 22 Marrakech si COP 23 Bonn

Reusite post Paris

COP 22 Marrakech

La un an de la Conferința Organizației Națiunilor Unite (21) de la Paris a avut loc ce-a de-a 22 ediție a acesteia, organizată în Marrakech, Maroc, în perioada 7-18 Noiembrie (2016). Această conferință a încorporat cea de-a 22 Conferință a Părților pentru Protocolul de la Kyoto (CMP 12) și prima reuniune a părților pentru Acordul de la Paris.

Scopul principal al conferinței a fost acela de a discuta și de a pune în aplicare planuri de combatere a schimbărilor climatice și de a dovedi faptul că implementarea Acordului de la Paris este în curs de desfăsurare.

Similar Conferinței Oranizației Națiunilor Unite de la Paris, participanții sunt membrii ai Convenției Cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC). Scopul acestei convenții este de a preveni “interferența periculoasă a omului cu sistemul climatic”. Aceasta este strâns legată atât de Convenția ONU privind diversitatea biologică, cât și de Convenția privind combaterea deșertificării, toate cele trei fiind considerate „Convențiile de la Rio”, adoptate la Summitul Pământului de la Rio din 1992.

Conferința de la Marrakech este o continuare a summiturilor globale regulate organizate de Organizatia Națiunilor Unite ca urmare a Protocolului de la Kyoto. Protocolul de la Kyoto a fost elaborat în 1997 la COP, dar adoptat oficial abia din anul 2005 și pus în aplicare în perioada 2008-2012 prin reglementări stricte privind asigurarea reducerii globale a emisiilor. Protocolul este de asemenea menit să ajute țările să se adapteze condițiilor schimbărilor climatice. Fiecare membru COP are rolul de a decide în mod cooperativ cum să combată schimbările climatice și să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Însă în fiecare an este aleasă și axată o temă diferită. Cea de-a 22 conferință s-a ocupat în principal de gestionarea apei și de decarbonizarea surselor de energie. Pe de altă parte modalitățile de aplicare a Acordului de la Paris precum și agenda de negocieri, au fost punctele cheie ale COP22.

Conferința de la Marrakech se remarcă în primul rând prin faptul că reprezintă prima întalnire oficială a organismului de conducere al Acordului de la Paris, iar pe de altă parte, pe fondul schimbărilor prezidențiale din SUA, una din reușitele Conferinței de la Marrakech a fost decizia guvernelor, de a înainta Acordul de la Paris privind schimbările climatice, stabilind anul 2018 ca fiind termenul limită pentru finalizarea deciziilor necesare care să pună integral în aplicare acord, deși noul președinte Donald Trump a manifestat tentative de opunere privind implementarea Acordul de la Paris.

COP 23 Bonn

Conferința Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2017 (COP23) a fost o întâlnire internațională a liderilor politici, a actorilor nestatali și a activiștilor pentru a discuta probemele de mediu. Această ultimă conferință a avut loc în Bonn (Germania) în perioada 6-17 noiembrie 2017. Aceasta a înclus cea de-a 23 – a Conferință a Părților la Convenția Cadru a Organizaților Națiunilor Unite privind schimbările climatice, a treisprezecea reuniune a părților pentru Protocolul de la Kyoto (CMP13) și a doua reuniune a părților pentru Acordul de la Paris (CMP2).

Conferința avut rolul de a face dovada unui progres real în elaborarea normelor tehnice și a orientărilor pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Acordului de la Paris, de exemplu în ceea ce privește cadrul în materie de transparență și ciclul cincinal pentru revizuirea obiectivelor menit să ajute țările participante să contribuie din ce în ce mai mult la atingerea acestor obiective. Programul de lucru ar urma să fie adoptat în 2018, cu ocazia conferinței ONU (COP24) care se va desfășura la Katowice (Polonia).

De asemenea conferința a mai avut în vedere progresul UE către finalizarea cadrului legislativ pentru atingerea obiectivului de la Paris (totalul contribuțiilor stabilite la nivel național) care prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030. Printre aceste progrese se numără revizuirea schemei europene de comercializare a emisiilor (EU ETS) pentru perioada de după 2020, stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor pentru 2030 în sectoarele care nu fac obiectul ETS cum ar fi transporturile, construcțiile și agricultura, precum și integrarea utilizării terenurilor, a schimbării destinației terenurilor și a silviculturii în cadrul juridic al UE pentru politicile climatice.

Conferința de la Bonn este și o dovadă a faptului că UE își menține angajamentul față de obiectivul colectiv global vizând mobilizarea, din surse diverse, a sumei de 100 de miliarde USD pe an până în 2020 și ulterior până în 2025, cu scopul de a finanța politicile de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare. De asemenea, se intenționează creșterea semnificativă a acestei finanțări pentru măsurile de adaptare la schimbările climatice. În 2016, UE și statele sale membre au contribuit cu un total de 20,2 miliarde EUR la finanțarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice, sumă cu 10 % mai mare decât cea furnizată în 2015, respectiv 17,6 miliarde EUR

Figura 2. Nivelul emisiilor înregistrate de fiecare stat în 2012, sursa wikipedia

Cu toate acestea Conferința din Bonn a marcat în primul rând retragerea SUA din Acordul de la Paris, ceea ce a provocat din partea părților implicate discuții privind stabilirea detaliilor tehnice ale implementării Acordului de la Paris. Paradoxal aceasta ocupă primul loc în lista celor ce produc emisii de CO2 la nivel global, așa cum se poate observa în figura 2.

Principalul scop al Conferinței de la Bonn au fost discuțiile privind punerea în aplicare a planurilor pentru combaterea schimbărilor climatice și stabilirea detaliilor privind modul în care va funcționa Acordul de la Paris după intarea sa în vigoare în 2020. De asemenea COP 23 a fost încheiat cu ceea ce s-a numit “Fiji Momentum for Implementation”, care a sublinat pașii care trebuie înteprinși în 2018 pentru a face operational Acordul de la Paris și totodată a fost lansat dialogul Talanoa, un proces menit să ajute țările să-și intensifice și să implementeze contribuțiile lor determinate la nivel național până în 2020.

COP 24 Katowice

Ce asteptari putem avea

Conferința de la Katowince privind schimbările climatice va include cea de-a 24-a sesiune a Conferinței părților (COP24) la CCONUSC, împreună cu reuniunile Conferinței părților care servesc ca reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto, sau ale Acordului de la Paris.

Conferința de la Katowince (Polonia) va avea loc în perioada 3-14 Decembrie 2018 și va reprezenta un pas important în ceea ce privește respectarea obligațiilor asumate de fiecare stat implicat în lupta împotriva schimbărilor climatice pentru perioada post-2020.

În decembrie 2015, prin adoptarea Acordului de la Paris, țările s-au angajat să ajungă la un echilibru între sursele antropice și eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol. Pentru a îndeplini această amibție colectivă, țările vor trebuie să transmit contribuțiile stabilite la nivel național (NDC) la fiecare 5 ani. Până în 2023, anual, o preluare globală va reviziui aceste contribuții pentru a evalua dacă eforturile colective ale țărilor sunt în concordanță cu obiectivele de temperatură pe care și le-au asumat în acordul de la Paris.

Ca o primă încercare de a evalua eforturile globale ale părților, țările au convenit să organizeze un “Dialog de facilitare” (stabilit teoretic prin conferința de la Bonn), însă cu aplicare din 2018 prin conferința de la Katowice.

În acest sens, trebuie reamintit faptul că NDC-urile actuale sunt departe de nivelul de ambiție care ar fi compatibil cu o scădere a temeperaturii globale, în timp ce impactul devastator al schimbărilor climatice, secetei, inundațiile, uraganele, deficitul de alimente, migrațiile climatice cauzează milioane de victime. Acest lucru evidențiază, de asemenea, importanța creșterii drastice a eforturilor depuse pentru acțiunile privind clima înainte de 2020.

Acordul de la Paris a oferit doar caracteristicile principale ale noii guvernanțe internaționale în domeniul climei, iar țările și-au negociat aranjamentele de lucru începând din 2016 la COP 22, care a avut loc la Marrakech. Țările au convenit să finalizeze liniile directoare de punere în aplicare a Acordului de la Paris până în 2018 la COP 24 și pași importanți în această direcție au fost făcuți la COP 23 de la Bonn.

Anul 2018, o dată cu Confeința de la Katowice, va fi un an important pentru negocierile internaționale privind schimbările climatice, iar după ce COP 24 va avea loc în Polonia, CPE merită să înceapă anul viitor, cu un mandat clar definind principalele sale obiective și cerințe pentru negocierile internaționale în ceea ce privește clima. Scopul acestui document scurt este de a identifica cerințele esențiale ale CES pentru negocierile internaționale privind clima în 2019, având în vedere că unele dintre aceste cerințe vor fi elaborate în continuare de către CES și filialele sale și în strânsă colaborare cu CTI.

Concluzii

În prisma celor prezentate mai sus, trebuie precizat în concluziile prezentei lucrări că în iunie 2017, președintele Donald Trump și-a anunțat decizia de retragere SUA de la Acordul de la Paris, cu toate acestea în mod oficial SUA va mai fi parte la acord până în 2020. Delegația guvernamentală a încetat astfel să mai fie forța motrice a discuțiilor sau unul dintre cei mai importanți parteneri ai Chinei.

Pe de altă parte retragerea SUA a provocat dezechilibre între cele două părți componente ale conferinței, în politica de finanțare pentru combaterea schimbărilor climatice, țările în curs de dezvoltare doresc asigurări financiare fiabile, iar țările dezvoltate iși pun problema cum să facă față acestei provocări.

Deși Acordul de la Paris a reprezentat o realizare diplomatică semnificativă, pentru ca acesta să devină un instrument eficient de prevenire a schimbărilor climatice, este totuși necesar să se adopte dispoziții care să detalieze modul în care va funcționa.

Înaintea summitului de la Katowince vor mai avea loc una sau două sesiuni de negociere, dar principala provocare cu care se confruntă președinția poloneză a summitului va fi evitarea unui impas în negocieri, asa cum s-a intamplat la Bonn prin anunțarea retragerii SUA.

Țările în curs de dezvoltare, în special India sau China, nu sunt dispuse să definească sistemul NDC sau să-și schimbe poziția în ceea ce privește diferențierea, iar țările dezvoltate, mai ales după retragerea SUA nu sunt pregătite să își asue angajamente financiare pe termen lung. Primele discuții facilitare (dialogul Talanoa) pot consolida în continuare aceste diviziuni.

Atingerea unui compromis privind regulamentul de la Paris este scopul principal al summitului de la Katowice, dar fără bunăvoința și hotărârea părților de a atinge un obiectiv comun, numai regulamentul nu va garanta transparența necesară pentru NDC și, astfel, eficacitatea Acordului de la Paris.

Bibliografie

https://eit.europa.eu/newsroom/cop21-historic-climate-deal-announced-paris-major-success-eu

https://en.wikipedia.org/wiki/2015_United_Nations_Climate_Change_Conference

COP 21 Paris

COP 22 Marrakech

https://unfccc.int/marrakech-climate-change-conference-november-2016

http://climateparis.org/

https://en.wikipedia.org/wiki/2016_United_Nations_Climate_Change_Conference

https://en.wikipedia.org/wiki/2017_United_Nations_Climate_Change_Conference

http://www.cop24.katowice.eu/

http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2017/06/22/euco-paris-agreement/

http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/climate-change/timeline/

https://eur-lex.europa.eu/content/paris-agreement/paris-agreement.html?locale=ro

Acordul de la Paris şi cât de importantă este retragerea Statelor Unite din acest pact global

https://cop23.com.fj/wp-content/uploads/2018/01/Fiji-Momentum-for-Implementation.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/2017_United_Nations_Climate_Change_Conference

https://unfccc.int/resource/docs/2017/cop23/eng/l13.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/2017_United_Nations_Climate_Change_Conference

https://unfccc.int/index.php/news/bonn-climate-conference-becomes-launch-pad-for-higher-ambition

COP 22 Marrakech

COP22: Key outcomes agreed at the UN climate talks in Marrakech

https://climatefocus.com/sites/default/files/pw.20170117%20COP22%20Marrakech_Briefing%20v%201.0%20FIN.pdf

https://unfccc.int/sites/default/files/marrakech_partnership_for_global_climate_action.pdf