Unelte Si Utilaje Folosite In Fermele Piscicole de Crestere a Crapului

BIBLIOGRAFIE

1. Adam, Al., Bogatu, D., Răuță, M., 1981 – Pescuitul industrial. [NUME_REDACTAT], București.

2. Gheracopol, O., Labuș, M., 1960 – Piscicultură. Lucrări practice, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

3. Gruber, A., 2013 – Tehnici și unelte de pescuit. Notițe curs USAMV Iași.

4. Man, T., 1996 – Amenajări piscicole. Curs pentru uzul studenților. [NUME_REDACTAT], Timișoara

5. Manea, I., 1980 – Sturionii – biologie, strionicultură și amenajări sturionicole. [NUME_REDACTAT], București.

6. Miron, I., 1993 – Acvacultură. [NUME_REDACTAT] „Al.I. Cuza”, Iași.

7. Mustață, G., 1998 – Lucrări practice de hidrobiologie. Lucrări practice Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași.

8. Păsărin, B., Stan, Tr., 1996 – Acvacultură. Curs, U.S.A.M.V. Iași.

9. Păsărin, B., Stan, Tr., 2003 – Acvacultură. Îndrumător practic, Editura PIM, Iași.

10. Pișotă, I., [NUME_REDACTAT], Diaconu, D., 2005 – Hidrobiologie. [NUME_REDACTAT], București.

11. Pojoga, I., Negriu, R., 1988 – Piscicultură practică. [NUME_REDACTAT], București.

12. Pricope, F., Battes, K., [NUME_REDACTAT], 2007 – Hidrobiologie. Lucrări practice. [NUME_REDACTAT] Mater, Bacău.

13. Rebreanu, L., Stan, Tr., Bud, I., 1991 – Tehnologia producției piscicole. Curs lito, Facultatea de Zootehnie, Timișoara.

14. Stan, Tr., 1990 – Piscicultură. Lucrări practice, I.A. Iași.

15. Voican, V., Rădulescu, I., Lustun, L., 1981 – Călăuza piscicultorului. [NUME_REDACTAT], București.

16. ***http://www.aquatools.ro/produse/mId14

17. *** http://www.bizoo.ro/firma/romwaclean

18. ***http://marelepescar.ro/mincioguri-juvelnice/mincioguri/minciog-energoteam-8752qb.html

19. ***http://la-partizani.blogspot.ro/2012/08/prostovol.html

20. ***http://tancabesti.ro/index.php/navod/

21. ***[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

UNELTE ȘI UTILAJE FOLOSITE ÎN

FERMELE PISCICOLE DE CREȘTERE A CRAPULUI

1.1. Unelte și utilaje utilizate pentru condiționarea și exploatarea bazinelor piscicole

Uneltele de pescuit industrial sunt construcții inginerești complexe datorită caracteristicilor mediului în care lucrează, fenomenelor ce apar și modul de comportare al peștelui. Într-o fermă ciprinicolă avem nevoie de o serie de utilaje și unelte ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

1.1.1. Utilaje utilizate în determinări hidrobiologice

Pentru prelevarea probelor de mâl se folosesc dragele târâtoare sau cele apucătoare

Draga târâtoare se utilizează în scopul recoltării probelor calitative de mâl, necesare atât analizelor chimice cât și biologice. Această dragă este confecționată dintr-un sac din pânză deasă, cu ochiurile de 0,5mm, prins de un cadru metalic de formă dreptunghiulară. Dimensiunile cele mai des întâlnite sunt de 10/20cm, adâncimea sacului fiind de 50-60cm (fig. 1.1). La fiecare colț al cadrului există un inel metalic de care se fixează, printr-un cârlig închis, câte o vergea metalică, cele 4 vergele fiind reunite la capetele lor într-o verigă de care se prinde o frânghie cu care este trasă draga în apă, pe fundul bazinului (Păsărin, 2000).

Draga apucătoare este folosită în scopul recoltării probelor cantitative de mâl, necesare analizelor chimice și biologice. Ea constă dintr-o cutie metalică, din tablă galvanizată, de formă paralelipipedică, având fundul alcătuit din două capace, sub formă de fălci, care se pot deschide și închide prin intermediul unei tije. Părțile libere ale capacelor au posibilitatea să formeze un unghi de dizlocat prin săpare (fig. 1.2). Draga se afundă în apă și mâl, prin intermediul unei prăjini, cu cele 2 capace deschise, cuprinzând o suprafață precisă de mâl. Trăgând de tijă, capacele se închid, cantitatea de mâl și organismele existente putând să fie reținute și aduse la suprafață. După această manoperă, mâlul se trece într-o tavă largă, pe probă putându-se observa și stratificația mâlului (Stan, 1990).

[NUME_REDACTAT], ca dragă apucătoare se folosește cu predilecție draga Marinescu. Atât în cazul recoltării probelor cu draga târâtoare cât și cu cea apucătoare, se va proceda la îndepărtarea vegetației, omogenizarea probei, din acest amestec punându-se ulterior într-un săculeț de pânză sau într-o pungă din material plastic, atât cât este necesar pentru analize (cca. 500 g mâl). Proba va fi însoțită de o etichetă cu datele necesare identificării acesteia.

Pentru prelevarea probelor de apă se folosesc vase cu deschiderea superioară mare și capacitate cunoscută, sticle lestate, fileul planctonic și ciorpacul limnologic.

Vasele pentru prelevarea probelor de la suprafață au volum de 1 litru, putând să fie construite din sticlă, plastic sau metal.

Fileul planctonic este constituit dintr-o ramă metalică de formă circulară (fig. 1.3), de care se fixează un sac conic, din sită (pânză) de mătase de moară sau din material plastic.

Fig. 1.3. Fileu planctonic

(Păsărin, 2003)

La vârful acestui con este atașat un păhărel metalic cu robinet, destinat golirii conținutului, după extragerea fileului din apă. Apa care intră prin deschiderea fileului se filtrează la ridicarea acestuia, prin traversarea pereților, iar organismele, suspensiile și alte forme de materii incluse se vor colecta la baza fileului (Man, 1996).

Ciorpacul limnologic are forma, aspectul și părțile componente ale minciogului pescăresc. Cu acest ciorpac se pot recolta viețuitoarele din masa apei, de pe vatra bazinului (după principiul dragăi târâtoare) dar și plante emerse sau plutitoare (fig.1.4).

Sticlele lestate au volume de cca. 1 litru, bine cunoscut de către operator, fiind acoperite de o împletitură (lest) ce permite manipularea sticlei și o ferește de spargere (fig. 1.5).

Un capăt (inferior) al sforii de lestat se racordează la o greutate ce are ca scop ușurarea pătrunderii sticlei în apă și verticalizarea acesteia. De capătul superior al sforii se agață dopul respectivei sticle (Rebreanu, 1991).

Pentru determinarea biomasei planctonice se folosesc mai multe tipuri de instrumentar, printre care și așa zisele camere de numărare de tip Türke sau Bürker.

Acestea folosesc metoda numerică (Hansen) de determinare a biomasei planctonice. O cameră (celulă sau lamă) de numărare este alcătuită dintr-o lamă de sticlă groasă, având în mjloc 3 patrulatere delimitate de șanțuri transversale. Suprafața camerei de numărat este de 9 mm2, împărțită în 9 pătrate de 1 mm2 și delimitată prin linii subțiri, triple. Pătratul din centru este împărțit în linii situate la distanță de 1/20 mm între ele și pătrate mai mici, cu suprafața de 1/400 m2. Sedimentul care urmează a fi analizat se omogenizează prin amestec, se pune pe o celulă sau lamă de numărat după care se trece la calcularea numărului de organisme pe unitatea de volum a probei realizate, aplicând diverse relații de calcul (Pricope, 2007).

1.1.2. Alte utilaje, dispozitive și unelte folosite în piscicultură

Coasa pentru plantele de apă are rolul de a cosi plantele nefolositoare (papură, stuf) sau a reduce suprafața pe care acestea s-au dezvoltat. Formele coaselor sunt diverse, acționarea lor putându-se face prin tracțiune animală sau mecanică. O coasă standard (fig. 1.6 și 1.7) este alcătuită dintr-o parte activă și prelungirile necesare racordării la sursa de tracțiune. Partea activă (cuțitele) reprezintă o succesiune de lame lungi de 35-40 cm fiecare, dispuse longitudinal, care descriu un semicerc. Pentru a se așeza pe sol, la baza plantelor, atât partea activă cât și prelungirile au atașate greutăți (Pojoga, 1988).

Grapa cultivator are rolul de a afâna vatra heleșteielor și de a distruge rădăcinile plantelor nefolositoare (stuf). în plus, grapa amestecă mâlul cu solul heleșteului. O astfel de grapă (fig.1.8 ) deține trei rânduri de piese active, de formă stelată, care se afundă în sol la simpla trecere a acestui utilaj peste zona vizată. Grapa poate să fie acționată de mașini sau de animale de tracțiune, existând și posibilitatea “reglării” adâncimii de penetrare în sol, prin așezarea unei perosane într-un scaun special amenajat (Gheracopol, 1966).

Fig. 1.8. Grapă cultivator

(Păsărin, 2003)

Distribuitorul de var este necesar bazinelor cu sol acid, în vederea disribuirii varului, pentru corectarea valorii pH-ului. Distribuitorul poate să aibe multe soluții constructive, folosindu-se după secarea bazinelor sau când bazinele sunt pline de apă (fig. 1.9). Un distribuitor de var instalat la intrarea apei în heleșteu se compune dintr-o roată hidraulică, pentru acționarea acesteia fiind suficient un debit mic de apă (Pojoga, 1988).

Fig. 1.9. Distribuitor var

(Păsărin, 2003)

Roata este în contact cu o cutie plină cu var nestins, foarte mărunt, prin intermediul unui lanț pus pe pinioane dințate. Rotația roții pune în funcțiune un agitator mecanic, aflat în interiorul cutiei cu var, în acest fel nefolosindu-se bulgări. În plus, pe exterior, tot datorită rotirii roții, un ciocănel lovește în cutie, ajutându-l la eliberarea unei cantități de var. Varul ce se scurge se poate regla cantitaiv prin reducerea sau mărirea fantelor de la baza cutiei (Voican, 1981).

Plugul pentru mâl se folosește pentru trasarea canalelor drenoare în mâlul de pe fundul albiilor, după scurgerea apelor, pentru a grăbi uscarea și pentru decolmatarea unor canale de admisie și evacuare a apei. Se compune dintr-un cadru triunghiular din lemn sau fier, cu laturile de 3-5 m lungime și late de 40-60 cm, baza fiind de 1,0-1,5 m. Peste acest cadru se așează o scândură lată, pe care se pun bolovani de piatră sau alte greutăți, mărindu-i astfel greutatea și, implicit, adâncimea de raclare (fig. 1.10). Plugul este acționat de un vinci, fixat pe o sanie priponită și pe care se înfășoară un cablu atașat la plug (Păsărin, 2003).

Fig. 1.10 Plug pentru mâl: a – plug încărcat cu bolovani; b – plug văzut de sus

(Păsărin, 2003)

Grebla pentru plaur se folosește la îndepărtarea vegetației din apă, prealabil. Este o greblă de 3-4 m lungime, cu dinții de 0,5 m și cu două brațe de care se leagă o parâmă rulată pe un vinci fixat pe mal sau de forța unui animal de tracțiune (cal).

Uneltele pentru tăiat stuf sunt utilizate și pentru alte plante din cadrul vegetației dure și sunt reprezentate de rizacă, târpan și cange (fig. 1.11).

Rizaca este o unealtă de mână, formată din 1 sau 2 lame în formă de seceră, cu ambele muchii ascuțite și fixate pe o coadă de lemn, lungă de 2-4 m. Se folosește pentru tăierea din barcă a vegetației dure, în special a celor cu rizomi.

Fig. 1.11. Unelte pentru tăiat stuful: a – târpan; b – rizacă; c – cange

(Păsărin, 2003)

Târpanul este tot o unealtă de mână, formată dintr-o lamă cu marginea ascuțită, în formă de coasă, fixată la o coadă de lemn, de 1 m lungime. Servește la tăiatul vegetației acvatice dure, după retragerea apei sau după îngheț.

Cangea este o prăjină care are la un capăt un cârlig sau două, din fier, încovoiate înspre prăjină și bine ascuțite. Cu cangea se pot reteza plantele din zona malurilor ori din heleșteu, folosindu-se o barcă.

1.2. Unelte și utilaje folosite pentru producerea, transportarea, depozitarea și distribuirea furajelor

Mesele de furajare sunt planșe din lemn, material plastic sau chiar din tablă de fier, cu suprafețe de cca. 1m2, fixate pe un singur stâlp sau mai mulți, având rolul de suport pentru așezarea hranei suplimentare necesară peștilor. Mesele se pun sub apă, la adâncimi de 20-30cm, sub cota de secare a respectivului heleșteu sau bazin. Pentru un hectar de luciu de apă se calculează 1-2 mese. Identificarea locului de amplasare a meselor de furajare se face cu ajutorul unor pari (ghiondere) sau a unor geamanduri (obiecte plutitoare) (fig. 1.12) (Rebreanu, 1991).

Fig. 1.12 Mese de furajare

(Păsărin, 2003)

Distribuitoarele de furaje au diverse forme și soluții constructive. Astfel, cele mai simple (fig. 1.13) sunt compuse dintr-o cutie rotundă, din tablă zincată, cu mai multe rânduri de orificii și cu palete, ca la roțile hidraulice. Prin mijlocul cutiei trece un ax sprijinit la capete pe două ghiondere (picioare). Cutia se umple cu furaj și se instalează la țeava (canalul) de admisie a apei. Datorită curgerii apei (curentului) roata se învârtește, distribuind cantități mici de hrană, care se scurge prin orificiile existente (Pojoga, 1988).

Fig. 1.13 Distribuitor de furaje: a – motor cu explozie; b – curea de transmisie;

c – pompă aspiratoare-respingătoare fixată la fundul bărcii; d – container pentru furaje (încărcare cu lopata);e – bancheta pe care se fixează motorul; f – grămadă de furaj

(Păsărin, 2003)

1.3. Unelte și utilaje pentru reproducerea peștilor .

1.3.1. Pentru numărarea icrelor fecundate, a larvelor și puieților

Pentru crap se folosesc două metode: metoda cântăririi și metoda numărării cu celulă fotoelectrică.

Metoda cântăririi , care presupune existența unui cântar sensibil, care să poată exprima greutatea a 1000 icre. Greutatea totală a icrelor cântărite se raportează la cea obținută de la cele 100 de icre.

Metoda numărării cu celulă fotoelectrică este cea mai modernă, aparatura cea mai simplă fiind alcătuită din două recipiente așezate în plan vertical, comunicând între ele printr-o conductă flexibilă, cu lumenul (diametrul) corespunzător diametrului icrelor. Recipientul poziționat superior se umple cu apă și icre care, în drumul lor către recipientul inferior (prin gravitație), trec prin fața celulei fotoelectrice, care le numără, afișajul fiind electronic (Păsărin, 2003).

Pentru numărarea larvelor și puieților se utilizează următoarele metode:

Metoda lingurei de pânză, metodă care utilizează o paletă (lingură) construită dintr-un cadru de sârmă și îmbrăcat în pânză rară. Larvele sau puietul se numără direct, însă nu este aplicabilă în crescătoriile mari.

Metoda comparativă, bazată pe folosirea mai multor vase smălțuite, cu volum identic. Într-unul dintre vase se introduc 1.000 de larve sau de puieți, recuperându-se apa dislocată de aceștia. Apa va fi pusă într-un vas gradat și se va ști ce volum de apă este dizlocat de 1000 de larve sau puieți.

Metoda volumetrică bazată pe folosirea unui vas gradat și cu fundul perforat (din plasă). Un anumit volum de larve sau puiet, reprezentând, spre exemplu, gradația 5 ml, se numără de 3-4 ori la început și se face media. Ulterior se aplică regula de trei-simplă (Păsărin, 1996).

Metoda numărării cu celula fotoelectrică este asemănătoare ca tehnică cu cea a icrelor.

1.3.2. Unelte și utilaje pentru incubarea icrelor fecundate și prematurarea larvelor

a) Incubatoarele

1. [NUME_REDACTAT]-Weiss, constă dintr-o carafă de sticlă, în formă de butelie și cu fundul retezat. Ele au lungimea de 60-70 cm și un diametru la fund de 16-20 cm. Se montează pe suporturi, în poziție verticală, cu gâtul în jos (sunt stații cu câte 200 asemenea aparate). Apa circulă printr-un furtun de cauciuc de jos în sus, printr-o sită deasă așezată la gâtul carafei și se scurge pe partea superioară într-un uluc ce este în legătură cu canalul de evacare. Într-o carafă se introduce 250-300 g (200.000-250.000 icre) icre fecundate de crap și se reglează debitul apei la 0,6-0,8 l/sec (Miron, 1993).

Capacitatea unui aparat este de 8 l. Sala de incubație, are în general, o lungime de 30-45 m și o lățime de 7-8 m. Alimentarea cu apă se recomandă a fi de la un bazin decantor (0,5-1,0 ha suprafață și 1,5-2,0 m adâncime) pentru a avea temperatura relativ constantă. Înainte de a intra în sala de incubație, la punctul de priză, apa trece printr-un filtru. Filtrul este format din 2 site: prima cu ochiurile de 0,5/5 mm, iar a doua sită de mătase numărul 25. Incubatoarele sunt fixate pe suporturi speciale, metalice, lângă peretele bazinului, astfel că embrionii eclozionați să poată fi antrenați de curentul de apă în juvelnice.

2. Incubatorul tip Nucet este format dintr-o cutie metalică, cu dimensiunile de 606055cm, în care se introduce un juvelnic cu dimensiunile de 525246cm din sită de Nytal sau Kapron, cu ochiurile de 0,5mm. Juvelnicul este susținut de un stelaj metalic din oțel beton cu dimeniunile 565655cm. Debitul de apă este de 4-6 l/min. Apa intră în juvelnic printr-un robinet montat deasupra incubatorului, lateral și crează un curent circular care asigură o irigare optimă a icrelor (Manea, 1980).

Capacitatea de incubație este de 500.000-600.000 icre.

b) Juvelnicile pentru creșterea peștilor

Juvelnicile au o formă dreptunghiulară, confecționate din plasă de material sintetic sau din ață groasă, cu ochiuri de 1,5-2cm, însforate pe un cadru din stinghii de lemn sau rame din țevi de aluminiu. Ele se așează în masa apei, mai departe de mal, singure sau grupate, fixate de pari.

Pentru a evita evadarea peștilor, juvelnicile sunt dotate cu capace tot din plasă de material plastic, cu ochiuri dese. Marginea superioară a juvelnicilor ies în afara apei cu 30-50cm. Pentru a se evita mâlirea acestora se recomandă plasarea la cel puțin 1-1,5m de fundul bazinului. În juvelnice se poate stoca pește și chiar crește puiet și pește adult. Unele juvelnice posedă și recipiente speciale pentru depunerea furajelor, în special granulate (Gruber, 2013).

1.4. Unelte și utilaje pentru pescuitul, sortarea și transportul peștelui

1.4.1. Utilaje și dispozitive pentru popularea și recoltarea peștelui

a. Pentru populare

Pentru popularea heleșteilor se utilizează diverse utilaje și dispozitive, în funcție de categoria de vârstă și greutate a peștilor, specia de pești, suprafața heleșteielor etc.

Dispozitiv pentru cântărirea și popularea heleșteielor, format dintr-un cântar tip basculă, pe care s-a calat o cuvă metalică și un jgheab din prelată sau alt material impermeabil, fixată pe 2 perechi de pari (Păsărin, 2003). Cuva, situată deasupra cântarului, are patru picioare susținătoare, putându-se ridica și înclina pentru a se deversa conținutul în jgheabul de populare.

Dispozitiv de populare “tip capră”, construit din lemn, după modelul caprelor pentru tăiat lemne. Pe aceste capre se pun câte 2 saltele, din diverse materiale (rădăcini, stuf) și se introduc inițial în bazinele unde sunt reproducătorii de șalău, somn sau biban, după care, odată depuse icrele, se mută în heleșteiele ce urmează a se popula. Pentru populare se mai pot folosi saci de plastic, lăzi-incubator ș.a.

b. Pentru recoltare și sortare

Lada de pescuit este o ladă din tablă perforată sau din sită, care are în partea inferioară un brâu compact (neperforat) de aproximativ 10cm. În partea superioară a lăzii, pe laturile lungi, se montează două bare de lemn, în vederea manipulării și deplasării acesteia. Lada de pescuit se așează sub jetul de apă eliberat de partea orizontală a unui călugăr destinat golirii bazinelor mai mici (de păstrăv, spre exemplu) și va reține peștele care migrează cu apa scursă.

Masa pentru numărarea și sortarea peștelui, sub forma unei platforme cu margini înălțate, pentru ca peștele să nu sară, pusă pe un postament format din 4 capre, unite între ele două câte două, și ridicate la nivelul mijlocului unui om. La un capăt, în formă de trunchi de con, se lasă o singură deschidere, pe unde peștele selectat se va deversa într-un coș, așezat pe sol. Coșul se va cântări, ori de câte ori va fi umplut. Lungimea platformei depinde de numărul de oameni care lucrează la selectare și de cantitatea de pește (Gheracopol, 1966).

Masa pentru selectarea crapului de vara I este o masă specială, selectarea acestei categorii de crap având un rol deosebit și trebuind să fie făcută separat de alte categorii. Masa pentru selectare are, în acest caz, 3 sau 4 deschideri (treceri) pentru 3 sau 4 categorii de greutate. Mesele pot să aibă lungimea de 1 m, lățime de 80cm și tot 1m înălțime. După sortare, crapii se transferă în heleșteie pentru iernare.

Sortatorul mecanic (triorul) se utilizează la producțiile mari de pește. Este compus dintr-un cadru de lemn în interiorul căruia, pe două bare transversale , sunt fixate 5 șipci lungi, triunghiulare, din stejar, culisabile pe cele transversale. Fixarea șipcilor se face cu ajutorul șuruburilor de fixare. Distanța dintre șipci se reglează cu bețișoarele de reglaj (există 10 bețișoare, de dimensiuni diferite), astfel încât vor rezulta mai multe canale de lărgimi diferite, prin care vor aluneca peștii. Conform reglajului, în canalul I cad peștii mici, în al II-lea cei mijlocii, în al III-lea cei mari, în cel de-al IV-lea numai cei foarte diferențiați ca mărime, urmărind a fi resortați ulterior. Vibrația părții superioare este dată de o turbină vibrantă cu ghidaje. Permanent, sortarea se face în apă, aceasta fiind furnizată de o electropompă (Rebreanu, 1991).

Sortatorul electric este un utilaj care sortează automat 3-4 categorii de dimensiuni. Este necesar ca să se asigure orizontalitatea platformei de sortare și să se ajusteze acele de reglare la dimensiunile de sortare. Acest sortator se aseamănă cu cel mecanic, în sensul că poate să aibă bare triunghiulare sau role ce reglează mărimea fantelor, dar reglajele sunt mai multe, electropompa este încastrată în corpul sortatorului etc.

c. Unelte și utilaje pentru transportul icrelor fecundate, a larvelor și puietului

Coșul pentru transportul icrelor care este alcătuit dintr-un coș interior și unul exterior, construite din nuiele și având dimensiuni variabile. La fundul coșului mare și între pereți se pune mușchi umezit. În coșul mic se pun rame succesive cu icre, deasupra fiind o ramă perforată în care se pune gheața (Gheracopol, 1966).

Fig. 1.14 Coș și ladă pentru transportul icrelor

a – Coș tip Kostowschi; 1 – coș interior; 2 – coș exterior; b – Ladă de transport

Secțiune: 1 – gheață; 2 – cuiburi (icre); 3 – mușchi de pământ; 6 – capac

(Păsărin, 2003)

Lada pentru transportul icrelor este alcătuită dintr-un corp (cutie, ca atare) și din rame cu tifon, pentru icre. Ramele au grosimi de 1,2 cm, lungimi de 30 cm și lățimea de 20 cm, punându-se una peste alta, lăsând însă la fund și pe margini un spațiu necesar introducerii mușchiului. Rama ultimă, superioară, este perforată, în ea punându-se gheață și peste ea capacul.

Transportul larvelor și puietului se face primăvara (crap) sau toamna (păstrăv) și mai puțin în cursul verii se practică cu bidoane din tablă sau găleți și saci de plastic pentru transportul larvelor și puietului și cu hidrobidoanele (fig. 1.15), de construcție mai simplă sau mai complexă, ultimele fiind formate din corpul bidonului, capac mobil, site și țeavă de aeraj, precum și un fund dublu (Gheracopol, 1966).

Fig. 1.15. Bidoane pentru transport

a – bidon simplu; b – bidon tip Borne; 1 – capac mobil; 2 – site; 3 – fund; 4 – țeavă

(Păsărin, 2003)

Hidrobidoanele au capacități cuprinse între 800-1500 l, cele mai voluminoase necesitând și tuburi de racordare la sursa de oxigen (fig. 1.16).

Fig. 1.16. Hidrobidon cu instalație de oxigen

(Păsărin, 2003)

d. Pentru transportul reproducătorilor

Tărgile pentru transportul reproducătorilor sunt construite din prelată care se înfășoară pe două prăjini din lemn uscat, ușor și rezistent. Lățimea prelatei se calculează în așa fel încât să formeze o pungă, pentru ca peștele să nu sară din targă. De asemenea, pentru a nu aluneca datorită înclinării tărgii, la capete se închide targa cu 2 capace din lemn, semicirculare, care dau și deschiderea (lărgimea) tărgii.

Roaba pentru transportul producătorilor este de o construcție specială, pe un cadru din lemn putându-se așeza mai multe jgheaburi din prelată (4 sau 6). Pentru un transport de acest fel, terenul nu trebuie să fie accidentat și distanța de deplasare să fie mică (Păsărin, 2003).

Transportul icrelor fecundate și embrionate

Icrele, în general, se pot transporta în primele 24 ore de la fecundare sau după embrionarea lor, aceste perioade presupunând riscul cel mai redus.

Icrele fecundate se pot tranporta în vase tip termnos, în borcane din sticlă, închise ermetic și fără bule de aer, în pungi de plastic etc. Recipientele vor conține două treimi icre și o treime apă. Pe toată durata transportului, se vor evita situațiile de răsturnare sau zdruncinare puternică a recipienților, iar temperatura apei trebuie să fie cât mai apropiată de 5ºC și să nu depășească 10ºC (Voican, 1981).

Icrele fecundate se pot transporta din momentul apariției ochilor viitoarelor larve, durata transportului putând să fie și de 4-5 zile.

Transportul icrelor embrionate

Pentru transportul icrelor embrionate se folosesc rame de lemn îmbrăcate în tifon, de dimensiuni diverse (exemplu: 20x30cm, pentru 2500-3000 icre). Ramele au grosimi de 1,2cm, caz în care icrele se pot așeza pe 2 rânduri. Pentru transportul ramelor se construiesc lădițe izoterme, tot din lemn (sau standardizate, din poliester), lădițe cu capac în care temperatura să se situeze între 5-10ºC, indiferent de anotimp și distanța de parcurs. Temperatura sub 0ºC omoară embrionii, iar cea peste 10ºC induce ecloziunea acestora, pierderile fiind foarte mari. În interiorul lădițelor, ramele se așează unele peste altele, dimensiunile lor constructive asigurând spații goale pe margini și la fundul lădiței, (de cca. 10cm) pentru a se indroduce mușchi umezit. Rama situată superior este deosebită de celelalte: se construiește din scândură, are fundul perforat sau cu tifon mai des, pe ea așezându-se bucăți de gheață. Pentru ca ramele cu icre să nu se miște în interiorul lădiței, pe laturi se pun pene din lemn, de dimensiuni egale, centrând astfel ramele și fixându-le (Man, 1996).

e. Pentru transportul peștelui viu se utilizează diverse mijloace de transport. Modul de transport al peștelui viu are influență directă asupra succesului operațiunilor de populare și repopulare a emisarilor naturali și a heleșteielor, a iazurilor exploatate productiv, dar și asupra satisfacerii nevoilor de consum cu pește viu

Odată pescuit, peștele destinat transportului va fi parcat în locuri special amenajate (bazine de parcare, juvelnice etc.) prin care trece un curent slab de apă. Într-un interval de 10-24 ore, peștii elimină conținutul intestinal și noroiul depus, inclusiv pe branhii, fapt ce ajută la menținerea unor condiții de igienă pe timpul transportului.

Înainte de a se parca, imediat după pescuire, peștii se vor selecta, număra și cântări, pentru a-i împărți pe categorii de greutate, lungimi și pentru a estima cantitatea recoltată (Gruber, 2013).

La un curent de apă cu debitul de 25-30 l/sec/ha și la o temperatură a apei de 14-15ºC, normele de parcare reprezintă 50-60kg pește/m3 apă pentru speciile de crap, caras, lin și cegă și 30-40kg/pește/m3 apă pentru speciile știucă, babușcă și plătică. Speciile destinate repopulării și populărilor se parchează o perioadă de maxim 48 ore. Exemplarele rănite și lovite nu se transportă.

Utilajele pentru transportul peștilor se aleg în funcție de distanța de parcurs, destinația peștelui, temperatura aerului și a apei, categoria de vârstă și greutate a peștilor ș.a. În acest sens, utilajele se pregătesc din timp, prin curățire și dezinfecție cu cloruri de var, 5-20%, urmată de clătiri succesive. Pentru distanțe mari de transport, utilajele se vor dota cu instalații de oxigenare a apei sau cel puțin cu pompe de recirculare a apei. Apa folosită pentru un transport, indiferent de distanță, nu se va folosi pentru alt transport ci va fi înlocuită cu alta proaspătă, verificându-se și dezinfectându-se totodată și instalațiile de recirculare și pompare a apei.

Pentru acest fel de transport se utilizează hidrobidoane (butoaie) având capacități de 150-700 l.

În acest caz, trebuie respectate anumite reguli (Păsărin, 2003):

butoaiele să fie curate și cât mai netede în interior;

butoaiele nou construite, cu 2-3 săptămâni înainte de transport, vor fi ținute în apă sau umplute cu apă, în acest caz apa scursă sau evaporată completându-se zilnic și schimbându-se periodic;

umplerea butoaielor cu pește și apă va reprezenta cca. 70% din volum;

transporturile pe distanțe mai lungi se vor efectua dimineața devreme, seara și noaptea;

pentru transporturile efectuate ziua, pe caniculă, la fiecare 100 l apă se vor adăuga 5kg gheață;

pe traseu, dacă se impune, schimbarea sau completarea apei se va face numai din râuri și pâraie salubre, cu apă limpede.

este de dorit ca butoaiele să aibă o formă cât mai comprimată, ca stabilitatea să fie maximă. Introducerea și descărcarea peștilor se face printr-un capac poziționat superior, bine etanșat și cu posibilități de a se fixa cu lacăt.

Transportul peștelui cu căruțe cisterne

Pentru acest tip de transport se utilizează o căruță căreia i se fac modificări necesare scopului propus: după mărimea coșului se croiește pânza impermeabilă cu care se va îmbrăca în timpul transportului, iar în partea inferioară se instalează o conductă de evacuare (furtun flexibil), de diametru diferit, în funcție de categoria de pește transportat, conductă necesară golirii căruței (Pișotă, 2005).

Transportul peștelui cu vagoane feroviare

Vagoanele feroviare se utilizează pentru transporturi pe distanțe lungi, peștele viu putând fi transportat în vagoane speciale tip V.P.W., în greutate de 15 t, cât și în vagoane de marfă în care se așează vane confecționate din pânză impermeabilă, dimeniunile acestora fiind 2,61–2,70×2,10, adâncimea fiind de 110m. Golirea se face printr-o conductă flexibilă.

Vagoanele speciale, tip cisternă, au instalații de recirculare a apei și de oxigenare, putând să transporte cca. 8 tone pește viu, proporția fiind de 1/6 pește și restul apă, la puietul de crap, ¼ pește și restul apă pentru crapul de peste un an.

În trenurile de marfă se mai pot instala și hidrobidoane, cu forma ovală și capacitatea de 500-700 l. Normele de încărcare în aceste hidrobidoane sunt identice cu cele prevăzute pentru transportul peștelui în hidrobidoane (cisterne) instalate pe camioane. Pierderile admisibile se situează între 1-2% din efectivul încărcat (Mustață, 1998).

Transportul peștelui viu cu camioane adaptate. În acest tip de transport, caroseria deschisă a camionului se îmbracă folosindu-se pânză impermeabilă, cusută după forma caroseriei

Transportul peștelui în viviere. Se face cu diverse tipuri de bărci sau vaporașe, modificate în scopul efectuării unor astfel de transporturi. Este considerat cel mai rentabil transport.

Transportul peștelui cu avioanele. Se face pentru puiet, în general, dacă distanțele sunt mai mari de 100km, în scopul repopulării emisarilor naturali. Se folosesc avioane utilitare în care se așează lăzi special confecționate formate din mai multe rame, dimensiunile acestora putând să fie de 6,0x40x10cm. Părțile laterale ale ramelor sunt perforate pentru a se permite circulația aerului, iar fundul lăzilor este acoperit cu mușchi umezit. Pe mușchi se pot pune maxim 2 rânduri de puiet, peste care se pune un alt rând de mușchi și gheață pisată (Pricope, 2007).

Se mai pot utiliza și lăzi special perforate, care sunt introduse în rezervoare cu apă.

Transportul alevinilor în saci de plastic. Este vorba despre utilizarea unor saci confecționați din clorură de polivinil și polietilenă, cu dimensiuni variabile și care se pot transporta cu orice mijloc de transport. Într-un sac având dimensiunile de 84x61cm și grosimea peliculei de 0,12mm se pot transporta cu avionul, timp de 12 ore, cca. 5 000 bucăți alevini de ciprinide, iar într-un sac ce conține 4 l apă și 3 l oxigen se pot transporta 3 000-5 000 bucăți alevini de cegă, dacă temperatura apei este cuprinsă între 20-22ºC, iar durata transportului nu depășește 4 ore (Voican, 1981).

Principiul este ca volumul apei și a larvelor să reprezinte 75%, restul de 25% reprezentând spațiu liber, unde se introduce oxigen sub presiune. Dacă distanța și timpul de transport este mai mare, spațiul liber crește procentual față de standardul de 25%.

Transportul peștelui viu pentru consum. Peștii destinați consumului sunt valorificați prin unități speciale amenajate în piețe, oboare, instituții, târguri etc. Prin legea nr.192 din 19 aprilie 2001, se stipulează anumite condiții de pescuit industrial și sportiv, inclusiv lungimea exemplarelor, pe specii, care pot să fie reținute și comercializate.

Peștele pentru consum poate să fie transportat cu aceleași mijloace de transport exemplificate la subcapitolul “Transportul peștelui pentru repopulări” normele de transport fiind sensibil inferioare, mai ales în cea ce privește densitatea peștilor, calitatea apei, categoriile de pești care se pot transporta împreună ș.a. (Man, 1996)

Există și posibilitatea transportării peștelui pentru consum, pe durate de timp reduse, fără a se utiliza apă, în anumite anotimpuri.

Astfel, pe timp de iarnă, transportul unor exemplare de crap pentru consum sau pentru experiențe, care trebuie să ajungă vii la destinație, se face prin învelirea acestora în vată umezită sau mușchi de pământ, alături de introducerea unei bucăți de vată îmbibată cu alcool în gura fiecărui pește. În acest fel, transportul poate să dureze 16 ore.

O metodă mai bună este aceea care folosește cutii din lemn, de lungime similară lungimii crapilor respectivi, lățimea fiind de cca. 25cm și înălțimea de 30-35cm.

Pe fundul cutiei se așterne vată sau mușchi, umezite, deasupra așezându-se crapii. Peste aceștia se pune un grătar din lemn, pe care se așează bucăți de gheață. Deasupra se așează capacul cutiei, prins în cuie, capacul fiind găurit pe toată lungimea sa, sau numai în zona capului peștilor. Durata transportului poate să fie de 24-26 ore.

Pentru reproducătorii de crap se efectuează aceleași manopere, cu mențiunea că transportul se efectuează doar în sezoanele răcoroase ale anului și că nu este necesară anestezierea peștilor. Când se ajunge la destinație, crapii se scot din lădițe și se așează pe malul heleșteului sau bazinului, cu partea inferioară în apă și capul afară. În scurt timp peștii își revin, se zbat și se scufundă singuri în apă, aerul din branhii eliminându-se treptat (Păsărin, 2002).

CAPITOLUL 2

TEHNICA PESCUITULUI CU UNELTE FILTRANTE ÎNCONJURĂTOARE

2.1. Uneltele filtrante înconjurătoare

Astfel de unelte, destinate recoltării peștelui, se confecționează din materiale textile naturale, sub forma fibrelor vegetale (in, cânepă, bumbac) sau animale (lână, păr, mătase naturală), cele mai recomandate fiind însă materialele textile artificiale, de natură sintetică (naylonul, kapronul, relonul, perlonul ș.a.), prelucrate sub formă de ață pescărească, plase, frânghii, odgoane, sfori etc. La acestea se mai adaugă materiale ajutătoare precum lemnul, fierul, pluta, plumbul ș.a.

Plasele, ațele, odgoanele etc., reprezentând partea principală a uneltelor de pescuit, trebuie să îndeplinească mai multe calități tehnice, dintre care cităm:

– să fie rezistente la uzură și putrezire;

– să fie ușoare, elastice;

– să nu absoarbă apa;

– să fie cât mai ieftine;

– să poată fi recondiționate.

Dintre materialele care servesc la confecționarea uneltelor de pescuit, cele care îndeplinesc calitățile de mai sus sunt cele sintetice, acestea fiind de două-trei ori mai rezistente față de cele naturale, nu putrezesc, nu trebuie uscate după utilizare, nu trebuie conservate, sunt foarte flexibile la contactul cu apa, sunt mai ușoare, decât cele naturale (Adam, 1981).

Dezavantajul este acela că sunt distruse de căldură și razele solare.

Uneltele de pescuit diferă după regiunea și locul unde se execută pescuitul, după materialele din care sunt confecționate, după dimensiuni, după modul de confecționare etc.

După modul cum se execută pescuitul, uneltele de pescuit pot fi:

unelte de pescuit pasive (statice), folosite în bazinele acvatice unde peștele intră în curentul de apă sau contra curentul de apă în plasele de tip rețea, denumite și plase branhiale sau filtrante, în care peștele se prinde cu osul opercular sau rămâne captiv (Păsărin, 2003).

Dintre aceste unelte se pot menționa: setca, ava, talianul, tărbuful, sacul și mreaja.

Alte unelte de pescuit static sunt confecționate din cârlige metalice, prinzând peștele prin agățare, precum priponul, carmacele, paragatele etc. Unele unelte se construiesc din nuiele, lemn, fier, etc. cum sunt leasa, vârșa, gardurile și cotețele.

unelte de pescuit active (mobile), confecționate din plasă, acționate prin forță umană sau mecanică. Din această categorie fac parte volocul, năvodul, tifunul, prostovolul, traulul, setca în derivă, plasa pungă etc. (Gruber, 2013).

2.2. Principalele unelte de pescuit industrial

2.2.1. Unelte fixe (statice)

Setca – este o unealtă fixă, folosită în bălți și ape marine, este formată din plasă de forme și dimensiuni diferite (25-30m lungime și 1,5-2,5m lățime (fig. 2.1). La marginea superioară are plute, la cea inferioară greutăți de plumb, pentru întinderea ei și menținerea în poziție verticală. Plasa se fixează de doi pari (gheondere), dimensiunea ochilor diferind după specia de pește pescuit, peștele fiind capturat prin agățare la nivelul oaselor operculare.

Setcile se așează în șir sau în joc de șah (în diagonală), rămânând fixate în aceeași poziție un timp mai mare sau mai mic (Adam, 1981).

Ava – este o unealtă fixă, folosită atât în bălți cât și în apele marine. Este asemănătoare setcii, dar este confecționată din 3 rețele de plasă, una de mijloc, cu ochiurile mai mici și fir mai subțire și două pe lateral, cu ochiurile mai mari și fir mai gros. Dimensiunile sunt variate, ca și ochiurile rețelelor, după specia de pești ce se pescuiește și categoria de vârstă a acestora. Fixarea avei se face tot cu potigaci, înfipți în vatra bazinului. Capacitatea de pescuit este superioară față de setcă (fig. 2.1).

Vintirul – este o unealtă statică, pentru ape interioare, stătătoare (bălți, lacuri). Are gura ca o pâlnie, răsfrântă spre interior, pentru ca peștele intrat în interiorul capcanei să nu mai poată ieși.

Au mai multe componente, precum aripă, gura burdufului, tinda, capcana, limba etc. fiecare dintre ele cu un rol și un loc strict. Ochiurile de la rețeaua aripei nu trebuie să fie prea fine (mici), deoarece apa se “opreșe” în ea, devine vizibilă și îndepărtează peștele. Dacă ochiurile sunt prea mari, există pericolul ca peștii să se agațe în plasă ca în setcă, în loc să fie îndreptați către gura vintirului. Pentru menținerea întinsă a aripii, în poziție verticală, se folosesc fuscelele, niște bețe care joacă rolul plutelor și a plumbilor (fig. 2.2) (Păsărin, 2003).

Fig. 2.2. Vintir cu un canat – părți componente: 1 – aripă (canat); 2 – burduful fintirului; 3 – fuscele; 4 – potigaci; 5 – gura burdufului; 6 – anticamere (tinda); 7 – cerc; 8 – capcana (camera de prindere); 9 – sânul vintirului; 10 – limbă (gârlici); 11 – mustăți (cealmuce)

(Păsărin, 2003)

Burduful vintirului este de formă cilindrică, confecționat din plasă întinsă pe 5 cercuri de nuiele, având în interior tinda sau anticamera burdufului și camera de prindere sau capcana propriu zisă. Gura burdufului are o plasă răsfrântă către interior, numită gârlici cu deschiderea rombică, întinsă cu ajutorul a patru ațe numite mustăți sau cealmuce, care pornesc de la fiecare colț al rombului și sunt legate de cercul al treilea. Interiorul burdufului este împărțit în două camere, tinda și camera de prindere, printr-o a doua pâlnie de plasă, cu deschiderea mai mică și de formă ovală sau elipsoidală. Aceasta este limba a doua, prin care peștele, odată intrat în vintir, trece din tindă în capcana propiru-zisă. Marginea limbii a doua este prinsă de cercul al treilea, prin baza pâlniei, și de cercul al cincilea prin două mustăți, care închid deschiderea ovală a pâlniei. Camera a doua (capcana proriu-zisă) se termină printr-o prelungire conică a burdufului de plasă, alcătuind sânul vintirului, cu o gură centrală, pe unde se poate scoate peștele prins (Adam, 1981).

Vintirul se întinde pe gheondere, unul fixat pe sânul burdufului, iar altul pe aripă. Există și vintire mai elaborate, cu canaturi, mai multe aripi etc.

Vârșa este un fel de vintir fără aripi, alcătuit numai din capcana propiu-zisă. Au același regim de folosire (ape statice), este confecționată din nuiele, stuf sau sârmă (fig. 2.3). Pe una dintre părțile laterale sau superior vârsa are un capac pe unde se extrage peștele prins.

Pentru atragerea peștelui, zona de amplasare a vârșelor se nădește, iar în interiorul lor se poate pune, de asemenea, nadă.

Talianul este un vintir, cu trei capcane și un singur obor, de la care pleacă o aripă de 30-40m lungime și 1,5-2,0m lățime (fig. 2.4).

Fig. 2.4 Talian

(Păsărin, 2003)

Tărbuful este o unealtă de pescuit în zona malurilor unde, printre buturugi, pietre, răgălii (rădăcini) etc., peștele se poate ascunde (fig. 2.5). Se confecționează din plasă, căreia i se dă forma unui sac de formă semiconică, lung de 3-5m, cu gura în formă de semicerc, largă de cca. 1,5m. Deschiderea gurii este mărginită de un arc din lemn, capetele acesteia fiind fixate pe o coardă.

Fig.2.5. Tărbuful și anexele

(Păsărin, 2003)

De acestea și de mijlocul gurii se fixează mânerul sau coada tărbufului, care servește la mânuire. Pentru a se întinde tot corpul plasei (sacul), de partea inferioară, conică și subțire, se fixează o greutate. Pentru a speria peștele, a-l scoate din locul unde s-a ascuns și a-l dirija înspre tărbuf sunt necesare știulbucile, niște prăjini cu lungimi corespunzătoare adâncimii apei și care, la capătul activ (ce se introduce în apă) au o îngroșare (măciucă) scobită, pentru a face un anumit zgomot când lovește suprafața apei (Miron, 1993).

Sacul este o unealtă asemănătoare tărbufului, de dimensiuni mici, fiind folosită pentru prinderea peștelui din ape de deal și munte și în păstrăvării (fig. 2.6).

Fig. 2.6. Sac

(Păsărin, 2003)

Mreaja este o unealtă de pescuit în ape liniștite, stătătoare, formată dintr-o plasă subțire, cu lungimi de 15-20m și lățimi de 1,5-2,0m, ochiurile plasei fiind de 15-20mm (fig. 2.7). Marginea de sus a plasei se prinde de o sfoară, numită cetcă, iar capetele acesteia sunt fixate de potigaci (ghiondere). Partea inferioară a plasei se lasă liberă. Pentru a fi suficient de întinsă plasa, din loc în loc, la partea superioară, se fixează plutitoare din stuf uscat, legat în mănunchiuri. Pescuitul cu mreaja se face în porțiunile liniștite ale apelor, în locuri ferite de valuri înalte. Mreaja la care ochiurile plasei se leagă prin mici lațuri se cheamă plopovăț.

Halăul este o unealtă de pescuit individual, fiind construit dintr-o plasă pătrată (dreptunghiulară), cu ochiuri mici, fixată pe două semicercuri create de arcuirea a două prăjini elastice, lungi de cca. 2,5m, așezate perpendicular, una peste alta (fig. 2.8). Halăul se lasă pe fundul apei, ridicându-se periodic, cu ajutorul unui laț și recoltând peștii care au fost surprinși la ridicarea acestuia. Apa mai tulbure poate face pescuitul mai productiv. Identic cu halăul dar de dimensiuni mai reduse, este și crâsnicul, cârstașul sau chipcelul, folosit atât pentru pescuit în emisari naturali cât și pentru pescuitul de control al alevinilor, pescuirea reproducătorilor din bazinele de prematurare sau maturare etc.

Fig. 2.8. Halăul

(Păsărin, 2003)

Priponul este o unealtă de pescuit statică (fig. 2.9), formată dintr-o ață groasă numită “ana” sau “hripzină”, de lungimi variabile, pe care se leagă un număr variabil de cârlige de diverse mărimi, cu ajutorul unor sfori numite petile, lungă de 40-50 cm. În cârlige se pune nadă naturală, chiar vie, pentru a ademeni și prinde peștele, în special răpitor. Priponul se poate lega (priponi) la un singur capăt, la mal, capătul celălalt fiind fixat de o greutate, sau la ambele capete, între două maluri, între un mal și un potigaci etc (Gruber, 2013).

Fig. 2.9. Priponul

(Păsărin, 2003)

Carmacele sunt unelte de pescuit relativ asemănătoare cu priponul, folosind tot cârlige pentru prinderea peștelui (fig. 2.10). Diferențele constau în faptul că se pescuiește fără nadă, acele fiind mai deschise, lungi și foarte ascuțite, pentru a se înfrige ușor în corpul peștilor. Cârligele se așează pe două laturi ale sforii, unele dintre ele având fixate plutitori pentru a nu se lăsa pe fundul apei, ci a pluti în masa acesteia, înspre suprafață.

Gardurile sunt capcane construite din tulpini de floarea soarelui, stuf ori din lemn, piatră sau pământ bătut. Acestea se plantează după ce apa s-a revărsat, inundând suprafețe noi, și au rolul de a opri peștele să se retragă, chiar dacă apa își micșorează adâncimile. Gardurile sunt de mai multe feluri: situate pe toată lungimea malurilor (pleter simplu), situate de-a curmezișul unei gârle mari de scurgere (gard sterp) ori garduri mai elaborate, de baltă, sub formă de semicerc și cu arcul de cerc format din mal. Aceste ultime garduri au diverse compartimentări precum oboarele, limbile, cotețele etc.

Fig. 2.10. Carmacele

(Păsărin, 2003)

Cotețele sunt capcane de forme și dimensiuni diferite, confecționate din stuf împletit cu papură sau bețe de tei, alun sau stuf. Au înălțimea similară apei în care se instalează, accesul peștilor putându-se face pe la capete sau lateral (fig. 2.11). Cel mai simplu coteț este construit sub forma unei îngrădiri de formă circulară, în care peștele accede printr-o mică deschidere centrală, prevăzută cu un intrând interior, denumit limbă, și care-i face retragerea imposibilă.

Fig. 2.11. Gard cu limbi, obloane și cotețe

(Păsărin, 2003)

Alte cotețe au forma unui bob de fasole, a unui rinichi sau inimă, părțile componente fiind camera de prindere (cotețul propriu-zis), aripa, lungă de 2-3m și așezată frontal, transversal pe direcția de circulație a peștelui, oborul, tinda și sfârțaiele, sub forma a două margini laterale, de-o parte și de alta a camerei de prindere. Locul de amplasare a cotețelor este la marginea stufului din iazuri și bălți, izolate sau în șir (lavă de cotețe), pe baza mare, înspre baltă. Periodic, peștele capturat se scoate cu un minciog, cotețele rezistând la valuri și la apă câteva săptămâni (Adam, 1981).

2.2.2. Unelte active (mobile)

Plasa de mână se confecționază dintr-o singură bucată de plasă, de formă dreptunghiulară, cu lungimea de 6-10m și lățimea de 1-2m, sau după cerinețele suprafeței de pescuit. Plasa are ochiuri de 20-40mm sau este confecționată din tifon, pentru a se recolta larvele. Marginile (lateralele mari) ale plasei de mână se posădesc la mijloc, iar capetele (lateralele mici) se fixează la câte un baston numit clece, ceva mai scurte decât lățimea plasei și ușor curbate. În funcție de lungime, marginea superioară a plasei poate să aibă plutitori, iar cea inferioară greutăți (plumbi). Bine legată de clece, plasa va face burtă (pungă) ceea ce servește la ușurința prinderii peștelui, fără ca acesta să poată sări din plasă. Pentru manevrare sunt necesari doi pescari, care țin plasa ușor oblică, târând-o pe vatră, ca peștele să nu treacă pe sub ea (fig. 2.13). În fermele piscicole, plasa de mână se folosește pentru pescuitul peștelui din bazinele salmonicole, din canalele de scurgere sau din groapa de pescuit, după secarea heleșteului (Păsărin, 2003).

Fig. 2.12. Plasă de mână

(Păsărin, 2002)

Capcana de prindere puiet se confecționează din pânză de sită fină de moară, în lungime de 4-5m și lată de 2-3m, care se îndoaie la mijloc și i se cos marginile. Gura sacului se răsfrânge peste o ramă circulară din sârmă, suficient de groasă pentru a nu se turti sau deforma în timpul utilizării.

Astfel confecționat, sacul se ancorează la gura canalului de evacuare al bazinului, fixându-se pe 2-4 stâlpi (ghiondere).

Fig. 2.13. Sacul pentru puiet

(Păsărin, 2003)

După deschiderea canalului, apa și puietul va trece prin sac, pânza reținând puietul. Periodic, apa se oprește și conținutul sacului se golește de alevini sau puieți, în hidrobidoane, iar pânza se va spăla pentru îndepărtarea mâlului, vegetației etc., după care se refixează la gura canalului.

Volocul are o formă dreptunghiulară, lungimi obișnuite de 6-8m (60-135m) și lățimi de 1-2m. Marginea superioară (odgonul) are așezate, din loc în loc, plute, iar cea inferioară (camara) are plumbi. La fiecare capăt al plasei se prind clecele de care se leagă odgonul și camara, rămânând libere capetele frânghiilor ce se vor uni formând frâul volocului. De frâu se va lega o frânghie lungă numită codolă sau codolă alegătoare, numai la voloacele de dimensiuni mari.

Fig. 2.14. Volocul

(Păsărin, 2003)

Năvodul este cea mai importantă unealtă de pescuit productiv, fiind constituit din 2 plase dreptunghiulare (aripi sau crile) și dintr-un sac colector, situat între cele 2 plase și denumit matiță (fig. 2.16). Aripile se prind de o parte și de alta a matiței, având rolul de a executa manevra de încercuire a peștelui, de strângere a lui într-un spațiu cât mai mic și de a-l orienta înspre matiță. Fiecare aripă este alcătuită din 3 fâșii lungi de plasă, diferite ca lărgime a ochiurilor: mai rară lângă clece, medie la mijloc (mijlocul năvodului) și deasă lângă matiță (cistina sau privodul năvodului) (Adam, 1981).

La marginea superioară, aripile au un odgon numit sizal, pe care se înșiră plutele, iar la marginea inferioară camana, cu plumbii. Când năvodul este suficient de mare, plumbii pot să lipsească, camana singură reușind să întindă plasa, cu propria-i greutate. Pe lateralele plasei se află clecele, frâul și codola, exact ca la voloc. Codolele se înfășoară pe niște suporturi din lemn (vârtejuri sau barane), care ușurează tragerea năvodului și preîntâmpină încurcarea lui.

Există năvoadele cu cozoroc, adică au o plasă situată la partea superioară a aripilor, care oprește evadarea peștelui care ar putea să sară, precum și năvoade cu poală, plasă inferioară care oprește evadarea peștilor pe sub aripi. Matița sau sacul năvodului, unde se adună peștele, are o gură a năvodului (a sacului) întărită cu frânghii (cheile năvodului) care se leagă de aripile năvodului.

Fig. 2.15. Năvodul și anexele sale: 1 – sacul (matița); 2 – plutele (bobocii matiței); 3 – plutitor (“pușă”);

4 –cheile năvodului; 5 – privodul (“cistine” – “oprețe”); 6 – plasa de la mijloc; 7 – plasa de la clece;

8 – otgonul plutei; 9 – camana; 10 – clece; 11 – frâu; 12 – codolă-alergătoare; 13 – plute (“coarnele” sau “boii matiței”); 14 – șufanele; 15 – opritoare; 16 – leamcă; 17 – minciog

(Păsărin, 2003)

La partea superioară a matiței se găsesc plutele sau bobocii matiței, iar la vârful sacului sunt două bucăți de lemn denumite “boii matiței” sau “coardele matiței”, care țin sacul întins (Manea, 1980).

Prostovolul are o formă conică, semănând cu o umbrelă, care în momentul deschiderii se întinde înspe fundul apei, căpătând o formă circulară. Cu sau fără nădirea locului de pescuit, în drumul său între suprafața apei și fundul acestea, prostocolul va acoperi peștii întâlniți în aria sa de întindere. Pe margini, prostovolul este prevăzut cu un șir de plumbi care îl trag la fundul apei și o serie de sfori care strâng marginile de jos, închizând peștele acoperit ca într-un sac.

Fig. 2.16. Prostovolul

(www.//la-partizani.blogspot.ro)

Plasa prostovocului are ochiurile mici. Pe lângă pescuitul productiv se poate utiliza și în pescuirile de control, pe timpul verii sau al iernii, în cadrul bazinelor de iernat.

Minciogul (ciorpacul, meredeul) este o unealtă ridicătoare ce se folosește pentru manipularea peștelui de consum viu sau a puietului (fig. 2.18). Se confecționează din plasă textilă răsfrântă peste un cadru rotund, pătrat, triunghiular, oval, semirotund etc. din lemn sau sârmă groasă, așa încât fundul să atârne ca o pungă. Cadrul se prinde la o coadă lungă și rigidă (1,5-2,0m), care servește ca mâner (Păsărin, 2003).

Fig. 2.17. Minciogul (ciorpacul, meredeul)

(http://marelepescar.ro)

Paletele pentru larve sau puiet sunt compunse dintr-un cadru circular de sârmă, la care se fixează o coadă de lemn lungă de 1,5-2,0m. Pe cadru se întinde bine o pânză de tifon, tivită pe margini. Se pescuiește puietul la suprafața apei, scufundând încet paleta și apoi ridicând-o brusc.

Fig. 2.18. Palete pentru larve

(Păsărin, 2003)

Pe paletă rămân lipiți puii sau larvele, după care paleta se scufundă în hidrobidoane, pentru transvazare. Pescuirea larvelor se mai poate efectua și cu ajutorul sitei pentru larve, sită care are fundul și marginile anterioare compacte, iar celelalate laturi din pânză fină, tifon sau sită.

2.3. Tehnica pescuitului

2.3.1. Tehnica pescuitului cu năvodul de baltă

Tehnica pescuitului cu năvoadele de baltă diferă în funție de anotimp, de locul de lansare și de numarul năvoadelor folosite.

În cazul pescuitului la mal distanța de la mal la care se face lansarea este egală de obicei cu lungimea unei frânghii de tracțonare. Se lansează paralel cu malul sau cu o ușoară convexiune spre larg. Se poate pescui cu unul sau mai multe năvoade legate înte ele (clece la clece), caz în care suprafața înconjurată este mai mare: se lansează prima frânghie de tracționare, apoi prima aripă, matița, a doua aripă, iar în cazul a 2-3 năvoade se lansează și aceasta în aceiași ordine. Urmeză lansarea ultimei frânghii de tracționare, după care începe tracționarea lor și a părții din plasă (Manea, 1980).

Pe măsură ce năvodul sau năvoadele se apropie de mal, forma se modifică iar suprafața înconjurată se micșorează treptat. Viteza de tracționare este de 0,2-0,3 m/s pentru a determina un contact permanent între frânghia grutăților și fundul bazinului. În ultima fază peștele se aduna în matiță de unde este scos cu minciogul.

Mult mai folosită este metoda pescuitului în larg cu 2-4 năvoade; pentru pescuitul românesc caracteristic este pescuitul cu patru năvoade. Se pescuiește cu patru năvoade deoarece, așa cum s-a arătat, cantitatea pescuită este proporțională cu suprafața înconjurată, iar suprafața înconjurată este proporțională cu pătratul lungimii năvoadelor.

Fazele necesare pentru pescuitul cu năvodul de baltă sunt următoarele: așezarea năvodului,deplasarea la locul de pescuit numit toană, lansarea, restrângerea suprafeței înconjurate, scoaterea năvodului și scoaterea peștelui, pentru pescuitul cu patru năvoade particularitățile acestei metode vor fi evidențiate în continuare (Gruber, 2013).

Pentru pescuitul cu 4 năvoade de baltă se folosesc pentru fiecare năvod câte două lotci de 18-22 perechi crevace și o lotca de 14-17 perechi crevace necesara transportului pestelui. Barcile de navod sunt prevăzute cu mitroace cu care se recuperează frânghiile de tracționare și au forma unor cilindri din lemn, acționat manual de doi pescari. Pentru lucru cu un năvod sunt necesari 10-12 muncitori dacă pescuitul este manual și mai puțini în cazul mecanizării unor faze.

Așezarea năvodului se face în cele două bărci în ordinea inversă lansării. Se începe cu frânghia de tracționare, se continuă cu clecea și partea de la clece, urmează partea centrală, privodul; la una din aripile așezate pe o barcă se montează și matița.

Deplasarea la toană se face prin remorcarea de către o ambarcațiune motorizată dacă distanța este mare, fie la rame dacă distanța este mică. Când s-a ajuns la toană cele 4 perechi de bărci ale celor 4 năvoade se dispun diametral simetric și decalate cu 90°C fiecare; urmează însforarea matiței de pridvodul aripei din cea de-a doua lotcă, urmând a se începe lansarea. Distanța între perechile de lotci opuse corespunde diametrului cercului suprafeței înconjurate.

Lansarea celor 4 năvoade se face simultan; fiecare lotcă din perechea unui năvod, lansează năvodul începând cu matița, privoadele, părțile centrale, părțile de la clece, clecile și frânghiile de tracționare; lotcile unui năvod se deplasează în sens contrar pe un arc de cerc de 45°C pentru fiecare. Lansarea năvodului trebuie să se facă în așa fel încât fiecare frânghie de tracționare să poată fi legată de năvodul alăturat la 5-10m.

Fiecare năvod procedând ca mai sus, se realizează înconjurarea unei suprafețe a luciului de apă dată de relația: A = 0,08m2. (L+l)2 (Adam, 1981).

Lotcile unui năvod devin în această fază perechi cu lotcile apropiate de la năvoadele vecine, iar legarea lor de năvoadele alăturate reprezintă punctul de sprijin mobil ce permite o primă restrângere a suprafeței înconjurate. Restrângerea suprafeței înconjurate se face prin recuperarea simultană a frânghiilor de tracționare proprii. La sfârșitul acestei faze clecele năvoadele apropiate se leagă între ele. Lotcile trec în interiorul suprafeței, iar întreaga suprafață este delimitată de plasa celor 4 năvoade.

Urmează ca fiecare pereche de lotci să se deplaseze spre centrul toanei în timp ce frânghiile de tracționare se desfășoară de pe mitroace; când perechile de lotci au ajuns în centrul toanei, se leagă între ele, apoi fiecare pereche se leagă cu perechea opusă formând un punct central fix. Urmează restrângerea suprafeței înconjurate și fragmentarea ei în 4 suprafețe individualizate de fiecare năvod în parte; restrângerea și fragmentarea suprafeței se face prin deplasarea celor alăturate legate între ele, prin recuperarea frânghiilor de tracționare cu ajutorul mitroacelor. Când perechile de clece legate ajung la lotci, se desfac, se trec clecele aceluiași năvod la perechea lui de bărci și din acest moment fiecare năvod lucrează individual. Pentru a putea tracționa năvoadele, fiecare pereche de bărci se ancorează de fundul bazinelor și se leagă între ele (Gruber, 2013).

Ancorarea se face cu ajutorul a doi pari care se introduc în fundul bazinului înclinat pe sub fundul bărcii, poziții ce le permite să se încrucișeze deasupra nivelului apei. Din bordurile externe se leagă de babale o frânghie numită burunduc care solidarizează bărcile și cei doi pari, iar de la babalele din prova interioară, câte o frânghie numită șeină se leagă de capătul ascuțit al parului și se întinde, urmărind stabilitatea ansamblului. Dacă este vânt sau curent se instalează în vânt câte un par ce oprește deriva celor două lotci.

Pentru a evita scăparea peștelui prin deschiderea celor două aripi trase chiar din bărci tracționarea lor se face încrucișat iar frânghia greutăților de la ambele arii este reținută în contact permanent cu fundul. Folosind doua șufane, șufanele sunt folosite de un muncitor postat pe podul năvodului montat în zona departată a lotcilor.

Șufanele sunt formate din ghiondere care au montate la partea inferioară câte un semicerc metalic și au rolul de a menține frânghia greutăților în contact cu fundul și de a permite plasei să se deplaseze. Scoaterea năvodului se face prin tracționarea aripilor încrucișat pe sub șufane, după care printr-o nouă încrucișare revin la bărcile corespunzătoare și aranjate pentru o nouă lansare. Tracționarea se face manual mai ales de franghia plutitoarelor de către 2-3 muncitori, iar frânghia greutăților de un muncitor. Pe măsură ce aripile sunt scoase aripa înconjurată se micșorează iar matița se apropie de cele două bărci; când matița a ajuns la bărci, sufanele sunt scoase, iar gura ei se ridică deasupra apei între pupele depărtat reale celor două bărci. Odată cu scoaterea peștelui cu ajutorul minciogului se face și o sortare preleminară, iar întreaga încărcătură se așează în barca de rezervă pentru transportat peștele. Tracționarea năvodului se face cu viteză mică pentru a nu ridica frânghia greutăților de pe fund; uniformitatea tracționării asigură deplasarea simetrică a năvodului și înlătură înfășurarea plasei inferioare datorită deplasării prin șocuri (Manea, 1980).

Dacă se lucrează prin vânt, perechile de lotci ocupă succesiv poziția în vânt, sub vânt și la travers. Pentru a oferi aceleași condiții de lucru tuturor formațiilor de la cele 4 năvoade.

Cu năvoadele de baltă nu se poate pescui în zonele cu vegetație deoarece înfundă ochiurile plasei și face ca frânghia greutăților să se ridice deasupra fundului bazinului deci si peste peștii de peste fund.

Mecanizarea pescuitului cu năvodul de baltă nu este realizată în totalitate datorită condițiilor de lucru ce se impun. Deplasarea spre locul de pescuit se poate face prin remorcare eliminând efortul fizic si scurtând timpul neproductiv; tot prin remorcare se poate lăsa năvodul la apă. De asemenea recuperarea frânghiilor de tracționare se poate face prin folosirea unei vinci; mecanizarea tracționării aripilor de năvod este mai dificilă deoarece tracționarea de frânghia greutăților o ridică deasupra fundului.

Pentru mecanizarea tracționării de frânghia plutitoare sau pentru tracționarea întregii aripi se fac în prezent cercetări. Pentru iazuri și heleștee se pot folosi năvoade de baltă mai mici, având lungimea corespunzătoare condițiilor de lucru existente (Adam, 1981).

2.3.2 Pescuitul cu volocul

Volocul este folosit la pescuitul în regim natural și în amenajările piscicole semisistematice și sistematice. Este mai scurt decât tifanul,este construit din plasă cu aceiași mărime a laturii ochiuurilor, dar posădirea diferă pe zone; posădirea cu coeficenți diferiți se face pentru a asigura un surplus de plasă care să asigure reținerea peștelui.Partea centrală se posădește cu u1/u2=0.50/0.87, părtile din mijlocul celor două aripi rezultate, se posădesc cu u1/u2=0.67/0.75, iar părtile de lângă clece se posădesc cu u1/u2=0.75/0.65.

Lungimea lui este de 40-60 m, iar înălțimea de 3-4 m. La partea superioară se posădește de pe frângia plutituarelor, iar la partea anterioară pe frânghia greutăților; lateral se montează clecele de care se fixează frânghiile de tracționare prin intermediul frâielor. Armarea cu plutitoare și greutați se face ca și la năvod. Cu volocul se pescuește la mal, tracționarea putându-se face de pe mal sau din lotcă; în ape curgătoare se poate folosi tipul de voloc cu șine (Gruber, 2013).

2.3.3 Pescuitul cu tifanul

Tifanul se folosește la pescuitul în bărci iazuri și heleștee, fiind o unealtă mai mică realizată din plasă cu aceași mărime a laturii ochiurilor și posădită cu același cooeficient de posădire u1/u2 = 0,50/0,87.

Caresteristicile construcitve ale tifanelor sunt date în tabelul 2.1.

Înălțimea lor este mai mare decât adâncimea apei, putând avea un spor de înălțime de 20-100%. Plasa se posădește la frânghia plutitoarelor și la frânghia greutăților, armarea cu plutitoare și greutăți făcându-se ca și la năvodul de baltă. Pentru pescuitul radical de control și pentru cercetare mărimea laturii ochiurilor întregii plase este de 8mm, iar pentru pescuitul de regim natural mărimea laturii ochiurilor plasei este de 24mm.

Tabel 2.1

Caracteristicele tifanului

(Bogatu, 1981)

Capetele plasei se montează pe clece, de care se prind frânghiile de tracționare din relon sau din terom cu diametru de 8-10mm. În locul tifanului se poate folosi și o aripă de năvod la care se fixează clece și frânghi de tracționare.

Tehnica pescuitului cu tifanul diferă puțin de tehnica pescuitului cu năvodul de baltă; la un tifan efortul depus este mai mare deoarece lucrează patru muncitori, dar productivitatea muncii este mai ridicată. Se pescuește la apă mică fără vegetație, fiind deservit de două lotci de 19 perechi de creace (Gruber, 2013).

PARTEA a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

SCOPUL LUCRĂRII, ORGANIZAREA CERCETĂRILOR

3.1. Scopul lucrării

Procesul tehnologic dintr-o unitate piscicolă este unul din factorii principali de influență a producției obținute atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.

Dotarea unei ferme piscicole cu unelte de pescuit este una din condițiile de bază pentru buna desfășurare a procesului tehnologic.

Lucrarea de față are drept scop stabilirea necesarului de unelte pentru o fermă ciprinicolă. În acest sens s-au studiat etapele procesului tehnologic din ferma ciprinicolă de la Hănești, județul Botoșani, precum și uneltele și tehnica pescuitului cu acestea.

Stabilirea necesarului de unelte de pescuit este importantă deoarece în acest fel putem stabili producția și etapele procesului tehnologic.

3.2. Organizarea cercetării

Cercetările au avut loc la Ferma ciprinicolă Hănești și au constat în:

– observarea tuturor etapelor procesului tehnologic din unitate;

– stabilirea tehnicilor de pescuit cu diferite unelte de pescuit industrial;

– efectuarea de fotografii cu uneltele utilizate în unitatea piscicolă.

Observațiile legate de desfășurarea activității în fermă au fost realizate la fața locului, rezultatele fiind expuse în fotografii și filmări cu camera digitală.

Datele cu privire la dimensiunile uneltelor de pescuit au fost obținute prin măsurători directe.

3.3. Date privind ferma piscicolă [NUME_REDACTAT] piscicolă Hănești este situată în localitatea cu același nume, din județul Botoșani, și aparține S.C. Gema S.R.L.

Ferma este amplasată în albia majoră a pârâului Bașeu, la 3 km aval de confluența Bașeului cu pârâul Bodeasa (afluent de stânga a Bașeului), pe raza comunei Hănești și se învecinează:

– la Nord cu satul [NUME_REDACTAT], comuna Vlăsinești, la cca. 5 km;

– la Sud cu DJ 282;

– la Est teren agricol;

– la Vest cu localitatea Hănești.

Fig. 3.1. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

(wwww.google.ro)

Sediul fermei este amplasat în imediata apropiere a umărului stâng al barajului iazului Hănești, sediu dotat cu instalație electrică, telefonică și apă potabilă. Rețeaua rutieră din zonă este reprezentată de drumurile de exploatare a terenurilor agricole, drumuri comunale și județene. Ferma are în componența sa: iazul Hănești; iazul Sărata și pepiniera Hănești.

Fig. 3.2. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

(foto original)

Obiectul principal de activitate este piscicultura (acvacultura), pescuitul și valorificarea peștelui.

În urma procesului de divizare parțială a S.C. Piscicola S.A. Botoșani, mijloacele fixe ale Fermei piscicole Hănești au trecut în deținerea societății S.C. Gema S.R.L.

Pentru exploatarea terenurilor reprezentând domeniul public și privat al statului, respectiv: teren agricol (arabil, pășune, fâneață) – 2,85ha și neagricol (ape și stuf, păduri, neproductiv) 366,83ha, din care 358,46ha ape și stuf, teren aferent Fermei piscicole Hănești, societatea a încheiat cu Compania de Administrare a [NUME_REDACTAT] un contact de concesiune.

Fig. 3.3. [NUME_REDACTAT] Hănești

(foto original)

Societatea are în administrarea operativă o suprafață totală de 369,68ha din care luciu apă și stuf 358,46ha.

Bunurile piscicole folosite sunt:

– [NUME_REDACTAT] – 232,04ha – amplasat în bazinul de recepție a râului Bașeu, pe raza comunei Hănești;

– [NUME_REDACTAT] – 48,63ha – ampalsat în bazinul de recepție a pârâului Sărata, pe raza comunei Mihălășeni;

– [NUME_REDACTAT] – 77,79ha – amplasată în aval de iaz Hănești (bazin de reproducere iernare și creștere vara I), iar bazinul de creștere vara a II-a amonte de iaz pe raza comunei Vlăsinești.

Activitatea desfășurată presupune:

Obținerea materialului de populare – puiet de crap și fitofag de una vară;

Creșterea și dezvoltarea materialului piscicol de un an și doi ani;

Comercializarea peștelui marfă obținut.

Dotările specifice fermei sunt: clădiri (cu suprafața spațiilor ocupate), utilaje, instalații, mașini, aparate, mijloace de transport utilizate în activitate.

Suprafața totală a incintei este de 7.485,28m2 din care construită 1.756,5m2 .

Fig. 3.4. Schița fermei pisciole Hănești

(foto original)

Construcții: sediu fermei, magazie 400t, garaj, atelier mecanic, beci, ghețărie, grup sanitar.

Alte dotări:

– mijloace de transport: tractor, autocamion tip vivieră, buldozer S1501, autoturism Dacia furgon, remorcă; bărci PAPS – 7 buc, șalupă.

– moară cu ciocanele; instalație pompare – 2 pompe AR400, putere 45kw ,

– năvoade 2 buc; tifane 3 buc.

Fig. 3.5. Privire de ansamblu a unității piscicole Hănești

(foto original)

Cantitățile de materii prime, auxiliare și combustibili, intrate în proces sunt:

– puiet vara I și vara a II a – 25 și 75t;

– furaje (șrot floarea soarelui, porumb, orz, grâu) – 800t;

– combustibil – motorina – 12t;

– ulei motor – 0,1t;

– material dezinfectant (var) – 20t.

Materialul piscicol (puietul) este crescut în bazinele pepinerei proprii, de unde este transferat cu bazinele de creștere și în iazuri până se obțin exemplare cu greutate optimă pentru comercializare.

Furajele sunt achiziționate de la terți. Acestea sunt depozitate în magazii de unde se folosesc în rețetarul de hrană.

Pentru combustibil, societatea nu dispune de rezervor subteran de depoziare. Cantitatea de combustibil este asigurată permanent de la stațiile PECO – în funcție de necesitate, depozitarea se face în butoaie de tablă de capacitatea 220 litri.

Pierderile care se pot înregistra la materialul piscicol sunt:

– pierderile de iernare- datorate scăderii în de greutate care se înregistrează în procent de 3-10% în funcție de specie și vârstă; sunt pierderi admise în procesul tehnologic conform normelor;

– pierderi datorate condițiilor atmosferice – ploi abundente ce au ca efect producerea de viituri și implicit pierderi de material piscicol;

– pierderi datorate calității apei, acestea pot fi pierderi accidentale ca urmare a modificărilor parametrilor fizico-chimici a apei datorate deversărilor de ape reziduale pe cursul pârâului Bașeu și Sărata.

Cantitățile de produse și subproduse rezultate au fost:

– Puiet vara I – 25 t;

– Puiet vara a II a – 25 t:

– Pește marfa – 150 t.

Fig. 3.6. Bazin lăsat pe uscat

(foto original)

Sursa de alimentare cu apă pentru desfășurarea obiectului de activitate este pârâul Bașeu pentru iazul Hănești și pepiniera Hănești, iar pentru iazul Sărata pârâul Sărata. În acest sens societatea are încheiat cu S.G.A. Botoșani un contract de livrare apă brută.

Pentru iazul Hănești volumul de apă necesar pentru asigurarea condițiilor de creștere și dezvoltare a efectivului piscicol este de 2,7mil/m3 și un debit salubru de cca 20 l/s în perioada de creștere (mai-septembrie).

Pentru pepinieră volumul de apă necesar inundării tuturor bazinelor la nivel de exploatare este de 709,66mii/m3, alimentarea fiind realizată printr-o priză de alimentare din iazul Hănești pentru bazinele de reproducere, creștere vara I, iernare, iar pentru bazinul de creștere vara a II a situat în amonte de iaz, prin stația de pompare.

Volumul de apă necesar pentru asigurarea condițiilor de creștere a efectivului piscicol din [NUME_REDACTAT] este de 720mii/m3 și se asigură de pe suprafața bazinului de recepție a pârâului Sărata. În perioada de creștere (mai-septembrie) se asigură, de asemenea, un debit salubru de cca 20 l/s.

La sediul social din cadrul fermei, necesarul de apă potabilă pentru utilități este asigurat de o fântână construită în incintă. Energia electrică este obținută prin rețeaua electrică din zonă, pe baza de contract încheiat cu S.C. Electrica S.A.

La fermă există 3 transformatoare electrice care aparțin S.C. Electrica S.A. ce asigură și întreținerea periodică a lor. Necesarul mediu de energie este de 75 kw/h pentru o lună, energie utilizată pentru iluminat, încălzit și desfășurarea unor activități conexe din cadrul procesului tehnologic (pompare apă, măcinare furaje etc).

CAPITOLUL 4

ETAPELE PROCESULUI TEHNOLOGIC

Fluxul tehnologic al [NUME_REDACTAT] Hănești se desfășoară având un ciclu de producție de 3 ani. Suprafața totală luciu apă folosită pentru ciclu de producție este de 356,77ha, din care iazurile ocupă 272,3ha.

[NUME_REDACTAT] are o suprafață de 225ha. Alimentarea cu apă se realizează din [NUME_REDACTAT], ce tranzitează iazul, dotat cu următoarele construcții hidrotehnice:

– baraj de pământ dalat, cu dale din beton în amonte și înierbat în aval;

– gard pescăresc;

– deversor frontal;

– două goliri de fund;

– două prize alimentare pepinieră aval Hănești.

[NUME_REDACTAT] are o suprafață de 47,3ha. Alimentarea cu apă se realizează din pârâul Sărata, cu următoarele construcții hidrotehnice:

– baraj de pământ dalat, cu dale din beton în amonte și înierbat în aval;

– gard pescăresc;

– deversor frontal.

Pepiniera piscicolă Hănești este formată din 23 de bazine după cum urmează:

– două bazine de parcare (BP1-BP2) cu suprafața de 2,43ha. Alimentarea cu apă se asigură gravitațional din iazul Hănești prin intermediul celor două prize de alimentare, pe canalul de alimentare și călugărul de alimentare pentru BP1, iar din acestă apă trece prin călugărul de alimentare în BP2. Evacuarea se realizează din unul în celălalt, prin călugărul de evacuare.

– 11 bazine de reproducere, (BR1–BR11), cu suprafața de 5,86ha. Alimentarea cu apă pentru umplerea bazinelor la nivel de exploatare se asigură gravitațional din iazul Hănești prin intermediul celor două prize de alimentare, pe canalele de alimentare și a călugărelor de alimentare. Evacuarea apei se realizează prin călugărele de evacuare și canalele de alimentare.

– un bazin de creștere vara I (BC1) cu o suprafață de 4,14ha. Alimentarea și evacuarea apei este gravitațională similară cu bazinele de reproducere.

– 5 bazine de iernare (BI1–BI5), cu o suprafață 7,32ha, alimentarea și evacuarea fiind gravitațional, prin călugăre de alimentare, respectiv evacuare și canale de alimentare, evacuare.

– un bazin de creștere vara I (BC3) cu o suprafață de 7,02ha. Alimentarea bazinului se face gravitațional din bazinul de creștere BC2, prin 4 instalații de alimentare tip călugăr și evacuarea prin călugărul de evacuare în iazul Hănești.

– un bazin de creștere vara a-II-a (BC2) de 57,7ha. Alimentarea cu apă se realizează gravitațional printr-o gură de alimentare direct din râul Bașeu, în condițiile unui nivel ridicat față de normal a râului și prin pompare utilizându-se stația de pompare.

Aceste bazine sunt amplasate în amonte de baraj [NUME_REDACTAT].

Procesul tehnologic din unitate are următoarele etape: obținerea materialului piscicol de vara I, iernarea materialului piscicol de o vară, creștere vara a II-a, iernarea materialului piscicol de 2 ani, creștere vara a III-a.

Obținerea materialului piscicol de vara I, presupune trei etape: obținerea puietului de crap, creșterea puietului de crap și creșterea larvelor achiziționate de novac, sânger și cosaș până la faza de puiet vara I.

Obținerea puietului de crap se realizează, prin reproducerea natural dirijată a crapului și creșterea larvelor și puietului de crap predezvoltat achiziționate de la terți.

Bazinele folosite au o suprafață de 19,45 ha, din care:

– bazine de reproducere (BR1-BR11) – 5,86 ha;

– bazine de parcare (BP1-BP2) – 2,43 ha;

– bazine de creștere (BC1 – 4,14 ha, BC3 – 7,02 ha).

În pepiniera piscicolă Hănești se utilizează ca metodă de reproducere, cea natural dirijată.

Aceasta presupune etapele:

a. Pregătirea lotului de reproducători

În fiecare an din materialul piscicol marfă, printr-o selecție riguroasă, se aleg exemplare de crap cu calități superioare de formă și sănătate, care vor asigura lotul de remonți și reproducători. Aceștia sunt ținuți din primavară până în toamnă în bazinul de creștere și îngrășare a materialului piscicol de două veri.

În prima decadă a lunii aprilie când temperatura apei depășește , reproducătorii selecționați sunt introduși în bazinele de parcare BP1, BP2 (lipsite de vegetație, pentru a preveni depunerea icrelor) separați pe sexe, în densități de 400 exemplare/ha (2000-2400 kg/ha).

S-a asigurat un curent continuu de primenire de apă, de cca 10 litri/sec/ha.

Reproducătorii sunt hrăniți cu o rație zilnică reprezentând 3-4% din greutatea lotului constituită din: 40% șroturi oleaginoase; 55% porumb, orz, corpuri străine, 5% drojdie de bere.

În funcție de numărul de exemplare de puiet de crap de vara I (C0+) care se urmărește a fi obținut, se stabilește necesarul de reproducători.

Cunoscând faptul că pierderile numerice în prima perioadă de creștere, în situația în care heleșteul de vara I este populat cu puiet de 3-4 săptămâni, sunt de 40–70%, rezultă că pentru obținerea a 8 t de puiet crap vara I, respectiv 320.000 exemplare cu o greutate de 0,025-0,030 gr/ex avem:

NC0 = 320.000 x100 / 30 ~ 1.100.000 ex

De la o femelă activă de crap se obțin 60.0000 – 100.000 de alevini crap cu greutatea medie 1-1,5 gr/ex.

Folosind NC0 si NR0+a se poate stabili numărul de femele necesare procesului de reproducere natural dirijată.

NR0+a = 1.100.000/60.000 ~ 19 femele

NRmascului = 2x R0+ = 38

Față de numărul de reproducători stabiliți conform normei de calcul se iau în considerație un anumit număr de rezervă, care în raport cu cei activi pot fi de 50-100%

b. Pregătirea bazinelor de reproducere

În lunile martie-aprilie se decolmatează și se reprofileză canalele drenoare, asigurându-se evacuarea totală a apei și menținerea bazinelor pe uscat.

Dacă este cazul se administrează var nestins sau clorură de var ca dezinfectant sau ca amendament. Tot în baza analizelor de sol și de apă, din sursă, în ultima decadă a lunii aprilie, se administrează și îngrășăminte organice (orientativ 2 t/ha) sub formă de grămezi la baza taluzului digurilor, astfel ca după inundare să rămână jumătate deasupra nivelului apei. Grămezile au o greutate de 50-.

În cazul în care este necesară și administrarea de îngrășăminte chimice (azotat și superfosfat), aceasta se face sub formă de soluție, în timpul inundării bazinelor, cantitățile fiind stabilite în urma analizei chimice a apei de alimentare.

În cursul lunii aprilie se revizuiesc și repară instalațiile de alimentare și evacuare ale bazinelor de reproducere și se confecționează sau se repară filtrele de la gurile de alimentare și de evacuare.

Înainte de inundare se cosesc și greblează fâșiile de vegetație spontană de lângă taluze și taluzele digurilor. În cazul în care, din diferite motive (bazine noi, terenuri sărăturate), bazinele de reproducere sunt complet lipsite de vegetație pentru depunerea icrelor, se confecționează saltele din cetină de conifere, care sunt fixate în zone adăpostite (sub vântul dominant) ale bazinelor.

c. Tehnica reproducerii natural dirijate

În prima decadă a lunii mai, când temperatura apei devine stabilă, de 170-180C, timp de 5-7 zile, se trece la inundarea bazinelor de reproducere, BR1–BR11. Este recomandat să se efectueze cu 24 ore înaintea lansării reproducătorilor.

Lansarea reproducătorilor se face numai în momentul când nivelul apei în bazin a atins cota stabilită pentru reproducere (platforma acoperită cu cel puțin 40-50cm apă). Pescuitul reproducătorilor din bazinele de parcare și manipularea se efectuează cu mare atenție, evitându-se stresarea lor sub orice formă. Transportul la bazinele de reproducere se face în tărgi cu apă.

În bazine se lansează întâi masculii și apoi femelele. Întregul lot de reproducători pentru un bazin trebuie introdus în cursul aceleași zilei. Norma de populare este de 10 familii/ha. O familie este formată din 2 masculi și o femelă.

După lansarea reproducătorilor, fiecare bazin de reproducere este supravegheat permanent, se notează momentul când a avut loc reproducerea. La încetarea reproducerii (“bătăii”) se ridică nivelul apei în bazin cu 15-20cm pentru a preveni rămânerea icrelor pe uscat și pentru a diminua scăderile de temperatură ale apei, sau efectul vântului.

În timpul incubației se urmărește de 3 ori pe zi temperatura apei în fiecare bazin. În condiții termice obișnuite incubația durează 3 zile astfel, după această perioadă se controlează cu paleta de tifon dacă au apărut larve eclozate și se notează momentul eclozării, în masă.

d. Predezvoltarea larvelor de crap în bazinele de reproducere

În cazul când apa este săracă în forme planctonice de dimensiuni mici (alge verzi, unicelulare, rotifere, naupli) începând chiar cu a 5-a zi de la eclozare se trece la administrarea de hrană suplimentară constituită din făinuri proteice cu granulație mică (făinuri de soia, șrot de floarea soarelui cernut fin) făină de carne, făină de pește, drojdie furajeră. Rația zilnică se stabilește în funcție de alimentația alevinilor în fiecare bazin și vârsta lor, fiind cuprinsă între 10-20 kg/ha/zi.

Făinurile se distribuie ca atare pe suprafața apei sau sub formă de pastă de consistența fluidelor de 2-4 ori pe zi, instalându-se un număr de 10 mese de furajare la hectar, numai în funcție de sporul de greutate realizat. Se execută pescuitul de control cel puțin bilunar pentru determinarea sporului de creștere.

În perioada de furajare temperatura optimă a apei va fi cuprinsă între 20-270C, peste 270C se sistează furajarea. De asemeni se urmărește conținutul de oxigen din apă, care nu trebuie să fie mai mic de 8mg/l.

e. Pescuitul puilor predezvoltați

Pescuitul puilor din bazinelor de reproducere – predezvoltare începe la vârsta de 15 zile și se termină la împlinirea vârstei de 25 zile.

Pescuitul se execută, la început în masa apei cu volocul, iar spre sfârșitul pescuirii bazinului, cu capcane speciale în afara bazinelor. Se evită pescuitul puilor în perioadele cele mai călduroase ale zilei.

Numărarea puilor se execută prin metoda cunoscută, a densităților comparabile în volume de apă cunoscute sau prin măsurarea “în uscat” cu “strecurătoarea”, la vârsta de 25 zile.

Transportul puilor predezvoltați se efectuează cu mijloace de transport tip vivieră și tractorul – cisternă la bazinele de creștere, respectiv BC1 si BC3.

Creșterea puilor de crap în vara I-a necesită 2 bazine. BC1 este situat în aval de barajul iazului Hănești și BC3 în amonte, cu suprafața totală de 11,4 ha.

Se populează bazinele de creștere atât cu puiet de crap predezvoltat obținut prin reproducerea natural dirijată din pepinieră, cât și puiet achiziționat de la diverși furnizori din țară. În anii anteriori societatea a lucrat cu unități din județele: Iași, Dîmbovița (Nucet), Călărași, etc.

Pregătirea și întreținerea bazinelor de creștere vara I-a presupune în timpul iernii procurarea și depozitarea în platforme a îngrășămintelor organice. Primăvara (luna martie) bazinele de creștere sunt arate și însămânțate cu ovăz, borceag sau orz, culturi care, dacă se dezvoltă bine, sunt cosite înainte de inundare și folosite ca nutreț pentru animale, iar dacă vor avea o dezvoltare mai slabă se inundată căpătând în această situație, rolul de îngrășământ verde.

În lunile martie-aprilie sunt revizuite și reparate lucrările de artă și terasamente, a instalațiilor de filtrare a apei, cu rol de a împiedica pătrunderea speciilor sălbatice în bazinul de creștere.

Înainte de inundare se administrează îngrășăminte organice, în grămezi, la baza taluzelor în cantități de 3-5 tone/ha, în funcție de analizele chimice ale solului și apei de alimentare.

Inundarea începe cu 10-15 zile înainte de lansarea puilor, astfel ca în momentul introducerii puilor, nivelul apei în bazin să fie aproape de nivelul normal de retenție. Norma de populare a bazinelor de creștere vara I cu pui de crap predezvoltați este de 80–130.000exempl/ha. Lansarea puilor se face în mai multe puncte la adâncimi de minim 0,5m.

La terminarea acțiunii de populare, după 1-2 zile se începe furajarea puietului utilizând un amestec de furaje constituit din diferite ingrediente ca: șroturi combinate, tărâțe de grâu, drojdie furajeră, făină furajeră care se aduc prin remăcinări la granulația accesibilă puietului de pește. Inițial, în primele 2-3 săptămâni furajele se distribuie pe o cât mai mare suprafață, după care se furajează în locuri fixe (3-4 mese/ha).

Permanent se efectuează controlul consumului de furaje.

Se urmărește:

– asigurarea nivelelor de apă la cote optime (medie 1,5m);

– conținutul de oxigen solvit în apă care nu trebuie să scadă sub 6mg/l;

– temperatura apei;

– combaterea vegetației acvatice.

La sfârșitul fluxului tehnologic puietul de crap de vara I, are o greutate medie de 25-30gr/exemplar.

Larvele de novac, sânger și cosaș sunt achiziționate de la diverși terți. Creșterea acestora până la faza de puiet, presupune următoarele etape:

a. Predezvoltatea larvelor de ciprinide asiatice:

Se folosesc bazinele de predezvoltare a puilor de crap, respectiv bazinele de reproducere, BR – urile, rămase pe uscat după pescuirea puilor de crap predezvoltați. Norma de populare este de 800.000 – 1.000.000 larve/ha.

În ultima decadă a lunii iunie, societatea achiziționează larve de novac, sânger și cosaș de 3-5 zile, de la unitățile ce le produc. Transportul se realizează cu mașini tip izotermă unde larvele sunt ambalate în saci de polietilenă cu apă și O2. Lansarea larvelor de ciprinide asiatice și urmărirea consumului de hrană naturală din bazine, se face după 3-4 zile de la introducerea acestora, când biomasa planctonică se reduce, trecându-se la furajarea bazinelor cu făinuri proteice cu granulație mică și drojdie de bere.

b. Pescuitul puilor predezvoltați

După 25 zile puii de ciprinide asiatice predezvoltați se răresc și se introduc în bazinele de creștere a crapului de vara I unde se folosește creșterea în policultură cu puii de crap.

c. Creșterea puilor predezvoltați se realizează în bazine BC1 și BC3, folosindu-se aceeași tehnologie de pescuit și transport a puilor de crap predezvoltat, puii de ciprinide asiatice predezvoltați sunt lansati în bazinele de creștere a crapului.

Norma de populare este de 200.000 – 250.000 exemplare/ha.

La sfârșitul fluxului tehnologic puietul de ciprinide asiatice are o greutate medie de 15-20 g/exemplare.

Iernarea puietului de crap și ciprinide asiatice de vara I se face în 5 bazine, BI1-BI5, cu o suprafață totală de 7,32ha.

În toamnă se pregătesc bazinele de iernare:

se verifică și se repară lucrările de artă, a instalațiilor de filtrare a apei;

se inundă bazinele la nivele normale ale apei (adâncimi de 2-);

se populează bazinele cu puiet de crap și ciprinide asiatice de vara I;

În funcție de numărul de puiet de vara I obținut, se populează bazinele de iernat din dotarea fermei.

Norma de populare este de 100.000-150.000buc/ha, dar se poate folosi și o densitate maximă de cca. 30exempl/m2.

În tot timpul iernii și mai ales când s-a format un strat gros de gheață cu zăpadă, se taie cu ajutorul topoarelor sau răngilor, copci mari dreptunghiulare de 10-30m2, orientate în direcția vântului și se întrețin să nu înghețe. În felul acesta este posibilă aerarea apei.

Se execută culoare de lumină și se determină zilnic cantitatea de oxigen solvit, care nu trebuie să fie mai mic de 3,5mg/l.

Creșterea și dezvoltarea materialului piscicol de un an necesită un bazin (BC2), aplasat în amonte de baraj [NUME_REDACTAT]. Suprafața totală – 57,7ha. În ultima decadă a lunii martie și începutul lunii aprilie sunt revizuite și reparate lucrările de artă și terasamente, a instalațiilor de filtrare a apei, se înlocuiesc vanetele la călugării de alimentare pentru BC2, se verifică pompele de alimentare din stația de pompare.

În a doua decadă a lunii aprilie se inundă bazinul gravitațional prin gura de alimentare direct din [NUME_REDACTAT] și prin pompare cu ajutorul stației de pompare. După inundare se populează cu puiet de vara I, pescuit din bazinele de iernat și transportat cu mijloace de transport tip vivieră și tractorul – cisternă. Se folosește creșterea în policultură. După populare, în funcție de biomasa planctonică, se trece la furajarea materialului piscicol. Hrana suplimentară constă în șroturi de floarea soarelui, tărâțe de grâu, spărturi de grâu, porumb, orz, drojdie de bere și făină furajeră. Se distribuie 3kg furaj/kg corp.

În toamnă, în ultima decadă a lunii octombrie, bazinul de creștere se scurge și se pescuiește materialul piscicol de două veri care este transportat și lansat în iazul piscicol Hănești și iazul Sărata, după ce acestea a fost pescuite de materialul de pește marfă.

La finalul fluxului tehnologic puietul de pește de vara a II-a, are o greutate medie de cca 375g/exemplar. În timpul iernii bazinul este lăsat pe uscat.

Pentru creșterea și dezvoltarea materialului piscicol de doi ani se folosesc iazul Hănești și iazul Sărata. Începând din luna septembrie se realizează pescuitul de recoltă a materialului piscicol marfă din cele două iazuri, producție care va fi comercializată în anul în curs sau stocată în bazine pentru comercializare în lunile ianuarie–martie a anului următor.

După pescuit se populează în ultima decadă a lunii noiembrie cu material de populare de vara a II-a rezultat din bazinul de creștere BC2. În anul următor, începând din luna mai, iunie se distribuie hrana suplimentară formată din diferite gozuri și spărturi de cereale.

Toamna materialul piscicol marfă este pescuit și comercializat către diverși beneficiari și prin magazinele proprii.

CAPITOLUL 5

UNELTE ȘI UTILAJE EXISTENTE ÎN UNITATE

Ferma piscicolă Hănești este dotată cu o serie de unelte și utilaje de pescuit industrial care asigură buna desfășurare a activității din fermă.

Pentru funcționarea la parametrii optimi a unității ciprinicole trebuie să avem următoarele unelte și utilaje de pescuit:

– unelte filtrante înconjurătoare (năvod, tifan);

– unelte de parcare temporară a peștelui în vederea livrării (juvelnic);

– utilaje pentru fabricarea nutrețului combinat (moara cu ciocănele, transportor cu șnec);

– utilaje pentru condiționarea și exploatarea heleșteelor (excavator, buldozer, utilaj de spart gheața);

– utilaje pentru transportul și cântărirea peștelui și a nutrețurilor (bărci cu rame, tractor cu remorcă, hidrobion, vidanjă, targă, cântar electronic);

– utilaje pentru aerare și oxigenare (aerator cu palete, pompă de aerare);

– echipamente de protecție și securitate (cizme, pelerină, pantaloni șold, camere video).

5.1. Unelte filtrante înconjurătoare

Din categoria uneltelor filtrante înconjurătoare fac parte năvodul și tifanul.

Năvodul este cea mai importantă unealtă de pescuit productiv, fiind constituit din 2 plase dreptunghiulare (aripi sau crile) și dintr-un sac colector, situat între cele 2 plase și denumit matiță. Aripile se prind de o parte și de alta a matiței, având rolul de a executa manevra de încercuire a peștelui, de strângere a lui într-un spațiu cât mai mic și de a-l orienta înspre matiță. Fiecare aripă este alcătuită din 3 fâșii lungi de plasă, diferite ca lărgime a ochiurilor: mai rară lângă clece, medie la mijloc (mijlocul năvodului) și deasă lângă matiță (cistina sau privodul năvodului) (fig. 5.1).

La marginea superioară, aripile au un odgon numit sizal, pe care se înșiră plutele, iar la marginea inferioară camana, cu plumbii. Când năvodul este suficient de mare, plumbii pot să lipsească, camana singură reușind să întindă plasa, cu propria-i greutate. Pe lateralele plasei se află clecele, frâul și codola, exact ca la voloc. Codolele se înfășoară pe niște suporturi din lemn (vârtejuri sau barane), care ușurează tragerea năvodului și preîntâmpină încurcarea lui.

Fig.5.1. Năvodul de baltă

(www.aquatools.ro)

Există năvoadele cu cozoroc, adică au o plasă situată la partea superioară a aripilor, care oprește evadarea peștelui care ar putea să sară, precum și năvoade cu poală, plasă inferioară care oprește evadarea peștilor pe sub aripi. Matița sau sacul năvodului, unde se adună peștele, are o gură a năvodului (a sacului) întărită cu frânghii (cheile năvodului) care se leagă de aripile năvodului. La partea superioară a matiței se găsesc plutele sau bobocii matiței, iar la vârful sacului sunt două bucăți de lemn denumite “boii matiței” sau “coardele matiței”, care țin sacul întins.

Fig. 5.2. Pescuitul cu năvodul de baltă cu ajutorul bărcilor

(http://tancabesti.ro)

Tehnica de lucru: năvodul se încarcă în 2 bărci care pornesc în sens opus, descărcând năvodul în apă și întinzându-l. După aceasta se va descrie un arc de cerc peste zona de pescuit ce interesează, bărcile revenind pe același mal, de unde au plecat, ori pe malul opus. Adus la țărm, se trag cele 2 codole, iar când se ajunge la crile se trag în cruce, pentru a aduna peștele înspre matiță, ținând camana cu piciorul și odgonul cu mâinile. Pentru strângerea năvodului lucrează echipe de pescari sau se folosesc tamburi și motoare puternice (vinciuri pescărești).

În cadrul [NUME_REDACTAT] Hănești pescuitul cu năvodul se face la mal, distanța de la mal la care se face lansarea fiind egală cu lungimea unei frânghii de tracționare. Se lansează paralel cu malul sau cu o ușoară convexitate spre larg.

Pescuitul cu năvodul de baltă are următoarele etape:

Lansarea primei frânghii de tracționare;

Lansarea clecei și a primei aripi a năvodului;

Lansarea matiței;

Lansarea celei de a doua aripă și a clecei aferente;

Lansarea frânghiei a doua de tracționare;

Recuperarea uneltei în ordinea lansării;

Filarea aripilor pe mal;

Aglomerarea peștelui în matiță;

Recoltarea peștelui.

Fig. 5.3. Lansarea frânghiei de tracționare

(foto original)

Fig. 5.4. Lansarea clecei și a primei aripii a năvodului

(foto original)

Fig. 5.5. Lansarea celei de a doua aripii a năvodului

(foto original)

Fig 5.6. Recuperarea năvodului

(foto original)

Fig. 5.7. Filarea aripiilor pe mal

(foto original)

Fig 5.8. Aglomerarea peștelui în matiță

(foto original)

Fig. 5.9. Recoltarea peștelui

(foto original)

Tifanul reprezintă o aripă de năvod cu plasă deasă, utilizată pentru pescuit productiv dar și pentru răritul puietului sau al reproducătorilor, din heleșteie. Odgonul este prevăzut cu plute iar camana cu plumbi, semănând suficient de mult cu volocul.

Fig. 5.10. Tifanul

(foto original)

5.2. Unelte de parcare temporară a peștelui în vederea livrării

Din categoria uneltelor de parcare temporare face parte juvelnicul

Fig. 5.11. Juvelnic

(foto original)

Juvelnicul este o ustensilă confecționată dintr-o rețea metalică sau material sintetic care a fost montată pe 2-4 cercuri rigide, inoxidabile, dar poate să aibă și forma unui sac.

Scopul juvelnicului este acela de a menține peștele viu pe întreaga perioadă de pescuit sportiv. Prin deschiderea superioară, peștele este introdus în juvelnicul așezat în apă, vertical și legat cu un șnur de un obiect (nuia, stuf, arbust) de pe mal.

5.3. Utilaje pentru fabricarea nutrețului combinat

Din categoria utilajelor folosite la prepararea nutrețului combinat fac parte moara cu ciocănele, transportor cu șnec etc.

S-a generalizat folosirea lor pentru mărunțirea nutrețurilor concentrate necesare sectorului piscicol, datorită faptului că sunt utilaje simple, robuste, ușor de exploatat, macină cele mai diverse materii prime fără să încălzească prea mult măcinișul și asigură condițiile de calitate specifice.

Procesul tehnologic de măcinare constă în alimentarea mașinii cu material, mărunțirea materialului și evacuarea produsului obținut.

Morile cu ciocane (fig. 5.12) sunt formate din dispozitivul de alimentare, camera de măcinare, dispozitivul de evacuare a materialului măcinat și mecanismul de acționare. Dispozitivul de alimentare constă dintr-un coș pentru concentrate, jgheab și mecanism pentru reglarea alimentării. Alimentarea morii se poate face axial sau tangențial, iar reglarea debitului se face prin obturator reglabil sau sistem vibrator. Camera de măcinare este formată dintr-o carcasă metalică, rotorul cu ciocane și sita calibrată. Sita poate cuprinde întreaga circumferință a camerei sau numai o parte, în care caz carcasa se căptușește cu o contraplacă metalică cu rifluri sau proeminențe pentru a mări efectul spargerii.

Fig. 5.12. Moara cu ciocănele

(foto original)

Transportoarele elicoidale (cu melc sau șnec) (fig. 5.13), sunt folosite în secțiile de pregătire a hranei, la distribuirea acesteia, în magazii, în fabricile de nutrețuri combinate sau ca organe de lucru a diferitelor mașini. Pot transporta o gamă largă de produse ca: nutrețuri concentrate, siloz, asigurând deplasarea materialelor pe orizontală, într-un plan înclinat și foarte rar pe verticală.

Ele prezintă următoarele avantaje: construcție simplă, siguranță în exploatare, gamă largă de viteze de rotație, descărcare ușoară, iar ca dezavantaje: consum specific de energie ridicat, fărâmițarea materialului și necesitatea unei alimentări uniforme.

Fig. 5.13. Transportor elicoidal

(foto original)

5.4. Utilaje pentru condiționarea și exploatarea heleșteelor

Din această categorie de utilaje fac parte: excavator, buldozer, utilaj de spart gheața etc.

Excavatorul are rolul de a săpa și de extragere pământul în vederea efectuării bazinelor pisciole. Pe plan secundar, excavatorul efectuează și operația de încărcare a materialului excavat sau extras.

Organul de lucru pentru săpare a excavatorului are formă de cupă, având pe muchia de tăiere montați un număr de 4 până la 6 dinți care asigură înfigerea cupei în pământ. Excavatorul are o cupă cu o funcționare ciclică.

Fig. 5.14. Buldoexcavator

(foto original)

Dotarea societății cu utilajul – buldoexcavator este necesară pentru refacerea si întretinerea digurilor, canelelor și altor lucrări hidrotehnice. Buldozerul ajută la salubrizarea și ecologizarea suprafețelor iazului (fig. 5.14). Special proiectat să adune resturi, buturugi si diverse deșeuri, are o greutate maximă de 500kg.

Poate să taie și vegetația subacvatică, acvatică sau de pe maluri folosind atât un cuțit lateral plasat în vârful unui braț hidraulic, cât și un cuțit târâtor care poate opera la o adâncime mai mare.

Buldoexcavatatorul articulat 4×4 , prezintă următoarele caracteristici: articulat 4×4, cu roți egale, cupa multifuncțională, furci, sistem picon și braț telescopic.

5.5. Utilaje pentru transportul și cântărirea peștelui și a nutrețurilor

Unitatea dispune de 2 bărci de furajare în vederea deservirii activității de furajare și pescuit în condiții optime.

Barcile pentru furajare au următoarele specificații tehnice: confecționate din fibră sticlă, dreaptă, cu 18 crivace, dimensiuni: L = 6,45m, l = 1,55 m și h = 0,65m. Capacitatea de încărcare – 1,00 t.

De asemenea, ferma dispune de două barci (fig. 5.15) cu motor 10 cp. cu următoarele specificații tehnice:

tip motor – 4 timpi/2 cilindri in linie;

putere la axul elicei – 10 CP/5500 rmp;

sistem pornire – manual;

lungime cizma – 381 mm (picior scurt);

capacitate rezervor ~ 12 l.

Pentru buna desfășurare în vederea furajării peștelui, a îmbunătățirii condițiilor de cultură pentru creșterea peștilor, unitatea dispune de hranitori solare, în număr de 3 buc. Aceste utilaje sunt dotate cu panou solar, reglabil la interval de timp zi/noapte, cu un sistem cu butoi de 100 l, sistem de prindere și de calibrare pentru hrana de 1-5 mm.

De asemenea, sunt dotate cu sistem de control și împrăștiere a hranei cu disc.

Fig. 5.15. Bărci pentru furajare (cu motor și simplă)

(foto original)

Societatea dispune de un tractor cu încărcător frontal (fig. 5.16) și remorcă cu capacitatea de 8-10t (5.17), necesar activității de încarcat, transport furaje, transport pește și a altor activități agropiscicole din cadrul fermei.

Fig. 5.16. Tractor cu remorcă Fig. 5.17. Încărcătorul frontal cu cupa este atașat

(foto original) de tractor (foto original)

Remorca tractorului este folosită pentru transport tehnologic și special sunt destinate atât transportului cât și executării unor lucrări de încărcare-descărcare sau distribuire din mers a unor produse sau materiale.

O grupă aparte a mijloacelor de transport tehnologic și special o formează remorcile cisterne care au destinația încărcării, transportării și chiar descărcării produselor lichide (combustibili, lapte, dejecții).

Tractorul are un motor 4 cilindri , 105-110 CP; cu tracțiune 4×4, instalație hidraulică, iar cabina este standard cu încălzire și aer condiționat.

Încărcătorul frontal cu cupă este atașat de tractor. Remorca agricola are două axe, și o capacitate – 8-10 tone,

Hidrobionul este destinat transportului peștelui pe distanțe scurte între ferme sau pentru transportul intern al peștelui destinat populării bazinelor piscicole. Este prevăzut a fi montat pe remorcile tractate de tractoare sau în caroseria autocamioanelor.

Hidrobionul (fig. 5.18) este o construcție metalică închisă de formă paralelipipedică, având fundul în formă de arc de cerc pentru ușurarea scurgerii apei.

Fig. 5.18. Hidrobion transport pește

(foto original)

Societatea dispune de o mașină frigorifică și izotermă de 3,5 tone pentru transport pește în vederea distribuirii acestuia .

Mașina frigorifică și izotermă pentru transport are o greutate total autorizată 3500kg, cu un volum util furgon neizotermat 12m3, motor diesel, capacitate cilindrică 1.968 – 2998cm3, care dezvoltă 109-140 CP . Nivelul de poluare EURO 5.

Mașina frigorifică și izotermă este compusă din: punte spate cu roți duble, sistem de frânare cu dublu circuit, față-spate pe disc, ABS ([NUME_REDACTAT] System), ASR ([NUME_REDACTAT] Regulator), ESP ([NUME_REDACTAT] Programme), HBA ([NUME_REDACTAT] Assist), [NUME_REDACTAT] (Assisted uphill departure), LAC ([NUME_REDACTAT] Control); kit izotermare, ușă spate suplimentară stil frigider și încuietori din inox, suport roată de rezervă, omologare ca frigorifică; podea antiderapantă rezistentă la uzură, agregat de congelare până la -20C; panou de comandă în cabina șoferului.

Fig. 5.19. Transportul peștelui cu targă și coșuri

(foto original)

Cântar electronic este complet capsular, protejat împotriva prafului și apei, fabricat din inox, pentru utilizare exterioară și interioară, calibrat.

Fig. 5.20. Cântar electronic

(foto original)

Activitatea de cântărire se execută zilnic, urmărind greutatea brută-netă, contra greutatea, fiind din oțel, interfață RS232 (ESW-30 optional) (fig. 5.20).

5.6. Utilaje pentru aerare și oxigenare

Unitatea piscicolă dispune de o pompă de alimentare cu apă, necesară stației de pompare din cadrul fermei, pentru alimentare cu apă a bazinelor de creștere (BC2, BC3 ) de cca 60ha și 7ha .

Pompa de alimentare cu apă are următoarele caracteristici:

pompă de suprafață pentru alimentare cu apă;

debit Q = 600 – 1.000m3/h;

putere motor electric 17 – 22kw/400V;

turație motor: 750 – 950rpm;

pornire stea-triunghi;

tablou de comandă și protecție la scurt-circuit, suprasarcină.

Fig. 5.21. Aerator cu zbanțuri

(foto original)

Aeratoarele de apă previn moartea peștilor, crează condiții pentru culturi piscicole de mare densitate, măresc producția și îmbunătățesc eficiența economică (fig. 5.21).

Aeratoarele sunt folosite pentru purificarea apei în cazul expunerii la gaze reziduale, pentru a reduce cazurile de îmbolnăvire a peștilor și pentru a îmbunătăți procesul de creștere. Sunt utile pentru amestecarea apei, reglarea temperaturii din partea de sus și cea de jos.

Aeratoarele, în număr de 6, ajută la îmbunătățirea condițiilor de cultură pentru creșterea peștelui. Aceste utilaje trebuie prezintă următoarele specificații tehnice:

Aeroatoarele tip elice cu pale, în număr de două, au 2 pale, o putere de 1CP la 220V sau 380V, un consum 1 KW/h, iar dimensiuni sunt de 1659085.

Aeratoarele tip injector, în număr de două, au o putere de 2CP la 220 V sau 380V, un consum 1,6 KW/h, iar dimensiunile sunt de 1639256.

Aeratoarele tip fântână (ciupercă) în număr de două, au o putere de 1CP la 220V sau 380V și un consum 1,13KW/h. Dimensiunile sunt de 908075, iar greutatea este de 25 kg

5.7. Echipamente de protecție și securitate

Echipamentele de protecție profesionale pentru pescari (fig. 5.22), necesare protecției, siguranței și securității muncitorilor (fig. 5.23), sunt formate din:

a) Vestă de protecție, 6buc., plutitoare pentru pescari, pentru greutatea de 70-90kg – 6buc.

b) Mănuși de protecție – 15buc. Din PVC căptușite, cu lungime 35cm, și suprafață de lucru antiderapantă.

c) Cizme înalte pantaloni de pescari – 15buc., din cauciuc, căptușite, groase.

d) Cizme pescar – 15buc., din cauciuc, căptușite, groase.

Fig. 5.22. Echipamente de protecția muncii

(foto original)

Fig. 5.23. Echipamente de protecție și securitate

(foto original)

5.8. Echipamentul pentru monitorizarea calității apei, este reprezentat de produsele: ph-metru, oxigenometru, set teste pentru determinarea amoniului, nitraților, nitriților, necesar activității de monitorizare a principalilor indicatori fizico-chimici ai apei din iazuri și bazine piscicole, în vederea asigurării unui control permanent al calității apei și a condițiilor de viață a peștilor (fig. 5.24).

pH-metru Substanțe pentru determinarea nitriților

Substanțe pentru determinarea nitraților

Fig. 5.24. Echipamentul pentru monitorizarea calității apei

(foto original)

1. pH-metru – 1 buc, are următoarele caracteritici tehnice: domeniu de măsură: 2,00-16,00 pH, rezoluția: 0,01 pH, 0,10C, acuratețea: 0,02 pH; 0,5C. Calibrarea se face automat în 1 sau 2 puncte; sursa de alimentare sunt baterii AAA 31,5V. pH-metrul este prevăzut cu electrod pH, cu carcasă metalică și cu senzor de temperatură încorporat.

2. Oxigenometru – 1 buc, este un aparat de măsură și control trebuie să aibă următoarele caracteristice tehnice: portabil, cu rolul de măsurare a oxigenul dizolvat în mg/l și în procente de saturație. Este impermeabil la apă, iar domeniul de măsură este standard 0-45 mg/l. Acuratețea 1,5%, iar calibrarea se face automat în două puncte.

3. Set teste pentru măsurarea amoniului – 1 buc., domeniul de măsură: 0,0–2,5 mg/l, număr de testere : 25-100.

4. Set teste pentru măsurarea nitraților – 1 buc., domeniul de măsură: 0,0–50 mg/l; număr de testere : 25-100.

5. Set teste pentru măsurarea nitriților – 1 buc., domeniul de măsură: 0,0–1,0 mg/l; număr de testere : 25-100.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În amenajările piscicole peștii sunt crescuți în heleșteie sau bazine în densități mai mari față de cele din mediul natural, motiv pentru care metodele de pescuit sunt și ele diferite;

În cazul amenajărilor semisistematice (iazuri) întâlnite în [NUME_REDACTAT] Hănești metodele de pescuit diferă cu posibilitățile de reglare a nivelului apei;

[NUME_REDACTAT] Hănești are în dotare următoarele unelte de pescuit industrial: năvod de baltă, tifan, plase de pescuit, juvelnice necesare desfășurării în bune condiții a tuturor etapelor procesului tehnologic de creștere a peștilor de consum;

Procesul tehnologic este bine structurat pe etape pentru fiecare perioadă a anului conform cerințelor de creștere pentru ciprinide;

Nutrețul combinat necesar hrănirii peștilor din unitate este obținut prin măcinarea cerealelor la moara cu ciocănele și transportarea lor cu ajutorul transportorului cu șnec;

Pentru transportul peștelui în unitate în vederea mutării în bazinele de creștere sau de iernat se folosește vidanja tractată de un tractor;

Paza și securitatea fermei este asigurată prin camere video montate pe stâlpi de susținere și cu ajutorul unui personal bine pregătit;

Se recomandă utilizarea unor mijloace moderne de prelevare a peștelui, realizare de gropi de pescuit, eficientizarea procesului muncii prin creșterea de specii valoroase din punct de vedere economic pentru a valorifica toate nișele lanțului trofic din iazuri;

O altă recomandare este să se valorifice peștele de consum printr-o rețea de magazine proprii la preț de producător;

În sistemele de creștere semiintensiv, practicat în iazuri și heleșteie, principiul tehnologic de bază este constituit de intensificarea producției pe baza stimulării productivității piscicole naturale și administrării de hrană suplimentară, specia de bază beneficiară a stimulării dezvoltării zoobentosului și a furajelor administrate fiind crapul;

În bazinele piscicole (iazuri sau heleșteie) furajate se acordă mare atenție dimensionării numerice a speciilor suplimentare (cosaș, crap argintiu, novac, scoicar) pentru ca acestea să nu devină consumatoare de furaje în detrimentul crapului. În acest scop, trebuie evaluat cu mare grijă potențialul productiv al bazinului, în macrofite acvatice, fitoplancton, zooplancton și respectiv, moluște, astfel încât aceste specii să se hrănească din abundență cu hrana naturală specifică și să consume episodic și în cantități mici, furajele destinate crapului.

BIBLIOGRAFIE

1. Adam, Al., Bogatu, D., Răuță, M., 1981 – Pescuitul industrial. [NUME_REDACTAT], București.

2. Gheracopol, O., Labuș, M., 1960 – Piscicultură. Lucrări practice, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

3. Gruber, A., 2013 – Tehnici și unelte de pescuit. Notițe curs USAMV Iași.

4. Man, T., 1996 – Amenajări piscicole. Curs pentru uzul studenților. [NUME_REDACTAT], Timișoara

5. Manea, I., 1980 – Sturionii – biologie, strionicultură și amenajări sturionicole. [NUME_REDACTAT], București.

6. Miron, I., 1993 – Acvacultură. [NUME_REDACTAT] „Al.I. Cuza”, Iași.

7. Mustață, G., 1998 – Lucrări practice de hidrobiologie. Lucrări practice Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași.

8. Păsărin, B., Stan, Tr., 1996 – Acvacultură. Curs, U.S.A.M.V. Iași.

9. Păsărin, B., Stan, Tr., 2003 – Acvacultură. Îndrumător practic, Editura PIM, Iași.

10. Pișotă, I., [NUME_REDACTAT], Diaconu, D., 2005 – Hidrobiologie. [NUME_REDACTAT], București.

11. Pojoga, I., Negriu, R., 1988 – Piscicultură practică. [NUME_REDACTAT], București.

12. Pricope, F., Battes, K., [NUME_REDACTAT], 2007 – Hidrobiologie. Lucrări practice. [NUME_REDACTAT] Mater, Bacău.

13. Rebreanu, L., Stan, Tr., Bud, I., 1991 – Tehnologia producției piscicole. Curs lito, Facultatea de Zootehnie, Timișoara.

14. Stan, Tr., 1990 – Piscicultură. Lucrări practice, I.A. Iași.

15. Voican, V., Rădulescu, I., Lustun, L., 1981 – Călăuza piscicultorului. [NUME_REDACTAT], București.

16. ***http://www.aquatools.ro/produse/mId14

17. *** http://www.bizoo.ro/firma/romwaclean

18. ***http://marelepescar.ro/mincioguri-juvelnice/mincioguri/minciog-energoteam-8752qb.html

19. ***http://la-partizani.blogspot.ro/2012/08/prostovol.html

20. ***http://tancabesti.ro/index.php/navod/

21. ***[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]