UNELE CONSIDERA ȚII ASUPRA APLIC ĂRII DOCTRINEI [621877]

6 MARIN VOICU
EDITORIAL
UNELE CONSIDERA ȚII ASUPRA APLIC ĂRII DOCTRINEI
„DREPTULUI VIU” ÎN JURISPRUDEN ȚA
CURȚII CONSTITU ȚIONALE A ROMÂNIEI

Prof. univ. dr. Marin VOICU

Résumé

Qn’est-ce que la doctrine du „Droit vivant” et quand pent-o direque se trouve formè de „Droit
vivant”? Quelles sont ses implications et les dèvelo ppe-ments dans la doctrine et la jurisprudence
constitutionnelle?
Appercu sur le jurisprudence de la Cour constituti onnelle italienne et le Conseil constitutionelle
français concernante le mod et les limites d’applications la doctrine du „Droit vivant”.
La thèse de la doctrine du „Droit vivant” invo quèe dans la dècision nr. 369/2016 de la Cour
Constitutionnelle roumain comme un argument thèoriqne fondamental pour justifièr la
„reconsideration de sa jurisprudence” concernante la marge d’appreciation de le pouvoir legislatif
dans la matière des vois d’ataque notamment le rec ours dans le procès civil devant de la cour de
cassation et de justice-ICCJ.

Mots-clès: „La doctrine „Droit vivant”, „la cour constitutionnelle”, „la justice vivant”,
„reconsidèration (rèèvaluation) de la jurisprude nce de la Cour”, „le rapport entre le juge
constitutionelle et le juge judiciaire”.

I. Doctrina dreptului viu în teoria și jurispruden ța constitu țională european ă
1. Doctrina dreptului viu a fost aplicat ă în anii 1950 de Curtea Constitu țională
a Italiei pentru a r ăspunde necesit ății de a g ăsi un „ modus operandi ” în relația cu
Curtea de Casa ție, în cadrul exercit ării procedurii de control incident de constitu-
ționalitate.
Această doctrină1 justifică puterea de control a judec ătorului de constitu țio-
nalitate asupra legii , astfel cum a fost interpretat ă de judec ătorul judiciar și să o

1 Prof. univ. dr. Valentin Constantin, interviu cu prof. univ. dr. Marian Nicolae, publicat pe
juridice.ro – 28.10.2018. Revista Universul Juridic  nr. 11, noiembrie 2018, pp. 6-23

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 7
realizeze numai dac ă ea este în mod manifest susceptibil ă de o interpretare
conform Constitu ției. Astfel, s-a recunoscut noul rol al judec ătorului judiciar ,
acela de a participa la controlul de constitu ționalitate.
Doctrina dreptului viu, importat ă din SUA, este: „ Justificarea de ultim resort
pentru legiferarea judiciar ă sau, în al ți termeni, revizuirea normelor juridice sub
pretextul necesit ății unei interpret ări evolutive, utilizând metoda teleologic ă”,
doctrina criticat ă puternic în Fran ța, ca și „activism judiciar”. „O decizie «activist ă»
pretinde ca motivarea ei s ă posede o înalt ă putere de persuasiune, ceea ce nu este
cazul în majoritatea hot ărârilor judec ătorești, care se bazeaz ă pe interpret ări
teleologice”2.
În Franța, două decizii ale Consiliului Constitu țional din anul 2010 (6 și
1.10.2010) și alte dou ă din 2011 (4 și 11.02.) „s-au inspirat din doctrina dreptului
viu, cu prilejul examin ării chestiunilor prioritare de constitu ționalitate, la
sesizarea Cur ții de Casa ție sau a Consiliului de Stat . În hotărârile sale Consiliul
Constituțional s-a inspirat din doctrina dreptului viu pentru a- și justifica prero-
gativa controlului legii, astfel cum aceasta a fost interpretat ă de curțile supreme,
administrative și judiciare3.
2. Cercetând doctrina și jurispruden ța constitu țională am constatat o redus ă
preocupare pentru studiul și aplicarea doctrine i „dreptului viu” , cea mai edifica-
toare lucrare identificat ă fiind „ La doctrine du droit vivant ” de C. Severino, publicat ă
de Ed. Economica-Press Universitaires D’Aix Marseille, 2003, în colec ția „Droit
Public Positif”, cu un „ Cuvânt-înainte” de L. Favoreu, constitu ționalist de o mare
reputație și o prefață de A. Pizzarusso, profesor la Universitatea din Pisa.
2.1. Ilustrativ ă este reflec ția din prefa ță: „Juriștii sunt con știenți de caracte-
ristica activit ății lor constând în faptul de a opera pe dou ă planuri: cel al edific ării
regulilor, tendin țelor generale și abstracte și cel al aplic ării lor la cazuri concrete. În
consecință, opoziția dintre no țiunea de «drept teoretic» sau «abstract» și noțiunea
de «drept viu» sau «concret» nu dateaz ă de ieri”.
Lucrarea, care are la baz ă teza de doctorat a autoarei C. Severino, este siste-
matizată în două părți:
– prima parte: „O doctrin ă solid fixat ă în contenciosul constitu țional italian”
care conține trei capitole:
I –„Obiectul controlului de constitu ționalitate, hot ărârile interpretative și
conflictele între Curtea Constitu țională și jurisdicțiile ordinare”;
II – „O articulare complex ă. Identificarea dreptului viu – jurispruden ța, sursă a
dreptului viu și aplicarea doctrinei dreptului viu”;

2 N. Mziau, R. Dalloz, D. 2011.529, Bref commentaires sur la doctrine du droit vivant dans le cadru du
control incident de constitutionalitè , p. 529.
3 G. Zagrebelsky, fost pre ședinte al Cur ții Constitu ționale din Italia, în Revue Constitutiones,
2010, citat de C. Severino, în volumul La doctrine du droit vivant, LGDJ, 2003.

8 MARIN VOICU
III –„Analiza doctrinelor contrastante: dr eptul viu considerat ca obiect al
controlului de constitu ționalitate și element al dispozi țiilor Cur ții Constitu ționale;
justificările teoretice ale aplic ării doctrinei dreptului viu de Curtea Constitu țională
italiană” (teza precedentului judiciar, teza regl ării competen țelor și teza „selfului
restrâns”).
– a doua parte : „O doctrin ă dificil de transpus în contenciosul constitu țional
francez” , care con ține două capitole:
I – „O tehnic ă în principiu inaplicabil ă – imposibilitatea teoretic ă de aplicare,
breșele deschise de Consiliul Constitu țional al Fran ței, aplicarea efectiv ă a
dreptului viu ș.a.
II – „Un demers totu și comparabil” – concretizarea controlului de constitu-
ționalitate în contextul factual și în cel juridic și luarea în considerare a echilibrului
cu jurisdic țiile ordinare”.
2.2. Pentru a se în țelege, mai clar, acest concept doctrinar și evoluția aplicării
lui în jurispruden ța constitu țională, dar și în cea a drepturilor omului, prezent ăm,
selectiv, unele idei și note blibliografice preluate din volumul „ La doctrine du droit
vivant ”, 2003, de C. Severino.
2.2.1 . Autoarea, de la început, îl citeaz ă pe Aristotel care a folosit expresia
„Justiție vie ” („èmpsychon dikalon ”), ca și pe Cicero, care în cartea sa „Despre legi”,
utilizează expresia „ legea care vorbe ște” („lex loquens”), prin care desemneaz ă pe
judecătorul care interpreteaz ă legea , în opozi ție cu cel care scrie legea („ mutus
magistratus ”).
Metafora „ dreptul viu ” a fost introdus ă în limbajul juridic de c ătre juristul
austriac E. Ehrilch, unul din fondator ul sociologiei juri dice, desemnând, „ dreptul
care domin ă viața socială” și care cuprinde „ toate regulile, atât cele etatizate, cât
și pe cele cutumiare sau populare, aplicate efectiv în raporturile sociale” (par 13).
2.2.2 . În doctrina francez ă s-a susținut că „judecătorul constitu țional interpre-
tează normele constitu ționale în lumina dreptului a șa cum rezult ă acesta, în
special, din jurispruden ța instanțelor administrative sau din reglement ările în
vigoare”, iar în contenciosul italian a existat o „receptare a dreptului viu atunci
când Curtea Constitu țională a luat în considerare interpretarea normativ ă a judecă-
torului obi șnuit, deoarece acesta a constatat conformitatea cu normele constitu-
ționale” (par. 16).
În mod cert judec ătorul constitu țional italian a aplicat doctrina dreptului viu ca
un răspuns la conflictele dintre instan țele ordinare și Curtea Constitu țională,
generate de utilizarea de c ătre Curte a hot ărârilor interpretative.
„Studierea doctrinei dreptului viu necesit ă în mod inevitabil analiza obiec-
tului controlului de constitu ționalitate, pentru c ă el se înscrie în problematica
mai general ă, atunci când se utilizeaz ă dreptul viu, el apare ca un veritabil obiect
al examin ării de către Curtea Constitu țională, iar nașterea și aplicarea acestei
doctrine în Italia sunt strâns legate de r ăspunsul dat de Curte întreb ărilor
privind obiectul controlului” (par. 29).

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 9
2.2.3. „Totuși, în numeroase decizii care se refer ă la dreptul viu, Curtea
Constituțională italiană nu utilizeaz ă, întotdeauna, aceast ă expresie pentru a
desemna conceptul, dar folose ște diferite expresii sinonimice . Astfel, ea se întoarce
uneori la « jurispruden ța dominant ă», la «solu ția interpretativ ă coroborat ă de
judecători», la «semnifica ția actuală a normei » sau din nou la «dispozi ția legislativ ă
așa cum “tr ăiește” în interpretarea dat ă de Curtea de Casa ție», la «semnifica ția
dobândit ă de articolul atacat în realitatea juridic ă vie» la «abordarea interpre-
tativă aproape incontestabil ă în jurispruden ță».
Prin aceste diverse formule, Curtea se refer ă la norma vie, la cea care se afirm ă
de-a lungul timpului în interpretarea și în aplicarea concret ă a tuturor juri știlor și,
în particular, a judec ătorilor. Ea urmărește legea în interpretarea sa consolidat ă.
Pentru a verifica existen ța unei norme vii, Cur ții Constitu ționale i s-a acordat o
mare putere-adev ăr, discreționară. Cu toate acestea, în jurispruden ța sa, aceasta a
elaborat criterii pe baza c ărora a putut, în principiu, s ă afirme c ă s-a format un
drept viu.
Potrivit Cur ții Constitu ționale, prin aplicarea dreptului viu, se face o anumit ă
concordan ță între aplicarea și interpretarea unei dispozi ții legislative. Norma vie
reprezint ă interpretarea, aproape întotdeauna de origine judiciar ă, difuză,
constant ă, predominant ă. O decizie izolat ă nu poate, în principiu, s ă formeze un
drept viu, întrucât, prin natura sa, necesit ă constatarea unei orient ări dominante
în jurispruden ța și al altor principii juridice practice. Nu este esen țial să existe o
uniformitate absolut ă în aplicarea dispozi ției, o astfel de uniformitate este
relevantă, în practic ă, foarte rar. Dar, o anumit ă concordan ță trebuie s ă poată să
limpezeasc ă aplicările dispozi ției respective, iar divergen țele foarte importante
nu pot, în cel mai bun caz, decât s ă constituie semnul unui drept viu în curs de
formare, d’un droit vivant in fieri ” (par. 66).
Pentru ca semnifica ția unei dispozi ții să fi recunoscut ă ca un drept viu, ea
trebuie s ă obțină sprijin si consens suficient de elevat și să fie utilizat ă în mod
repetat în timp. Totu și, pentru a constata c ă există un drept viu, dincolo de pro-
blema cantitativ ă, se pune întrebarea de a ști prin ce organ și în ce context
trebuie s ă fi fost adoptat ă interpretarea.
„Trebuie s ă se știe care sunt « matricele» dreptului viu, adic ă sursele juridice
apte să producă norme vii. Despre aceast ă chestiune, chiar dac ă doctrina este
împărțită, putem afirma c ă existe numeroase surse, dar sursa jurispruden țială este
considerat ă cea mai important ă; celelalte fiind mai pu țin importante sau
discutabile.
Potrivit majorit ății doctrinei, interpretarea dat ă de Curtea de Casa ție repre-
zintă matricea natural ă și principal ă a dreptului viu. Într-adev ăr, este general
recunoscut c ă, jurispruden ța acestei Cur ți, în special cea a «sec țiilor reunite»,
formula sa cea mai solemn ă/înaltă, constituie o surs ă privilegiat ă, deși nu este
exclusivă, a dreptului viu.

10 MARIN VOICU
Teza majoritar ă, potrivit c ăreia jurispruden ța Curții de Casa ție constituie sursa
principal ă a d r e p t u l u i v i u , p a r e s ă fie adoptat ă de Curtea Constitu țională în
jurispruden ța sa.
Într-adev ăr, în numeroase decizii Curtea calific ă drept «viu» sau desemneaz ă
prin expresii similare, interpretarea dat ă d e C u r t e a d e C a s a ție, în special cea
provenită de la sec țiile reunite” (par. 67).

II. Tendin țele și caracterele genera le ale jurispruden ței CEDO4
A. Tendin țele majore ale jurispruden ței CEDO. Interpretarea progresist ă și
evolutivă a Conven ției

1. Marile constante ale jurispruden ței CEDO
Se pot degaja câteva mari orient ări ale jurispruden ței elaborate Curte în
decursul celor aproape 60 de ani (1959-2018) în domenii deosebit de variate.
Pentru a ne limita la jurispruden ța care trateaz ă clauzele „normative” ale
Convenției și ale Protocoalelor, articole ce enun ță drepturile și libertățile funda-
mentale se pot contura două tendințe preeminente.
1.1. Tendin ța spre conservatorism și pruden ță (excesiv ă)
Pe de o parte, o tendin ță netă spre pruden ță, după opinia unora, un
conservatorism excesiv , care se manifest ă în mai multe feluri:
a) primul rezid ă în afirmarea „caracterului subsidiar” al mecanismului
european de control, care const ă în aceea c ă dispozițiile Conven ției nu vizeaz ă
înlocuirea și nici subminarea dreptului intern, care rămâne principalul instrument
de protec ție a drepturilor și libertăților fundamentale, func ția sa fiind de a se
adăuga și de a se suprapune acestuia, de a-l completa, la nevoie, iar unde este
cazul, de a-i remedia lacunele, caren țele și slăbiciunile;
b) pe aceast ă bază, C u r t e a a t r a s c o n c l u z i a , c e n u r e i e s e l a f e l d e c l a r d i n
Convenție: recunoașterea în favoarea statelor a unei anumite „marje de
apreciere” , în diverse materii;
c) moderația extrem ă cu care Curtea controleaz ă felul în care jurisdic țiile
naționale interpreteaz ă și aplică dreptul lor intern, chiar acolo unde trimite
Convenția sau are norme adaptate;
d) respectarea anumitor tradi ții sau particularit ăți juridice și situații de fapt,
proprii unui stat, unui grup de state sau unei regiuni, în mod rezonabil Conven ția
neputând fi interpretat ă ca vrând s ă le „șteargă” sau să le suprime cu u șurință;
e) grija de a statua în lumina circumstan țelor și concepțiilor timpului , și nu în
beneficiul opiniilor „la mod ă”;

4 Extras din volumul M. Voicu, CEDO-50 de an de existen ță, Ed. Universul Juridic, 2010.

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 11
f) preocuparea, uneori criticat ă de doctrin ă, de a se mărgini, în principiu, la
examinarea spe ței, mai ales în cauzele izvorâ te dintr-o cerere individual ă, fără a
renunța, însă, la interpretarea Conven ției in abstracto , dacă aceasta se dovede ște
indispensabil ă pentru rezolvarea litigiului; și
g) tendin ța de a evita tratarea problemelor lipsite de interes în cauz ă sau
„absorbite” de altele, pe care aceea și hotărâre le-a tran șat deja.
1.2. Tendin ța spre fermitate și rigoare, caracterul viu și concret al inter-
pretării și aplicării Conven ției
a) Mai întâi, Curtea proclam ă, fără echivoc, puterea pe care i-o atribuie
Convenția, însă, în privin ța „marjei na ționale de apreciere ”, ea și-o declin ă în
favoarea acelui „domeniu reze rvat” statelor contractante.
b) Relevant ă este consacrarea, prin mai multe hot ărâri, a principiului inter-
pretării stricte a posibilit ăților de limit ări pe care îl prevede Conven ția. El se
traduce, în special, prin ideea c ă o limitare sau o reglementare nu trebuie s ă
atingă vreodat ă „substan ța însăși” a unui drept și prin înl ăturare, pentru
anumite drepturi – dar nu pentru toate – a teoriei „ limitărilor implicite ”. Totuși,
n u a r t r e b u i s ă se subestimeze efectele acestui principiu: Curtea îl sus ține cu
doctrina „marjei de apreciere” și pare, deci, să-l aplice cu intransigen ță, din ce în
ce mai mult, în ultimii ani.
1.3. Păstrarea constantelor jurispruden ței
Curtea a fost preocupat ă, în mod special, de păstrarea constantelor jurispru-
denței sale, relativ ă, în principiu, la tezaurul pe care-l produce pentru știința
drepturilor omului și la prudența și stabilitatea sa . În egală măsură jurispruden ța
Curții a rămas supus ă unui for călăuzitor, luminat puternic de obiectul și scopul
Convenției, al căror corolar viu îl constituie protecția eficace a drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului într-o societate democratic ă.

2. Jurispruden ța Curții – continuitate sau schimbare?
În studiul s ău5, elaborat, imediat dup ă intrarea în vigoare a Protocolului 11 și
instalarea noii Cur ți, aducând un m ăreț omagiu lui L.E. Pettiti – succesorul lui R.
Cassin și al lui P.H. Teitgen – cunoscutul teoretician și analist al jurispruden ței
Curții, V. Berger, se opre ște, cu aten ție și îngrijorare, la dou ă „idei principale și
antinomice”, cea a continuit ății jurispruden ței și cea a schimb ării sale.
2.1. Continuitatea
Continuitatea, impune asigurarea și garantarea securit ății juridice, precum și
menținerea încrederii și prestigiului Curții europene.
Așadar, previzibilitatea jurispruden ței „trebuie s ă joace un rol util de
stimulare sau de ab ținere ori înfrânare, dup ă caz”.

5 V. Berger, La Nouvelle Cour Europeenne des Droits de l’ Homme: D’une ju risprudence a l’autre? , în
Melanges en hommage a Louis Edmond PETTITI , Ed. Boulyant, Bruxelles, 1998, p. 130 și urm.

12 MARIN VOICU
A doua tendin ță, egalitatea în fa ța jurispruden ței, presupune, în fapt, egali-
tatea în fa ța legii, atât a statelor,cât și a indivizilor. Guvernele trebuie, în primul
rând, să înțeleagă obligațiile asumate prin Conven ție și să execute , cu prompti-
tudine, hot ărârile Cur ții, sub supravegherea Comitetului de Mini ștri.
Egalitatea indivizilor, între ei, în fa ța jurispruden ței nu admite ca aceasta s ă
fie oscilant ă ori cu „mari varia ții raportate la moment sau perioad ă”, căci s-ar
prejudicia spiritul Conven ției și, în mod direct, art. 14 al acesteia.
În ceea ce prive ște cel de-al doilea imperativ al continuit ății jurispruden ței
Curții, acela de a asigura, și în viitor, credibilitatea Cur ții, deci a Conven ției și a
întregului mecanism de protec ție și control în raport cu alte sisteme de protec ție
internațională, cu statele membre și cu opinia public ă, evident c ă acesta are mai
mult un caracter politic.
2.2. Schimbarea
„Schimbarea jurispruden ței Curții este dat ă d e t r e i i m p e r a t i v e : s ă răspundă
susținerilor sau invoc ărilor de înc ălcări sau ap ărări, eliminând inconvenientele
înregistrate pân ă acum și, mai ales, determinând, argumentat, amploarea unei
anumite probleme și intervenind cu o interpretare general ă; hotărârile Cur ții să
fie caracterizate de clarificare, adic ă dominate de simplificare și precizie,
renunțându-se la acele form ule alambicate, la ra ționamente sinuoase, d ăună-
toare înțelegerii de c ătre cititorul de rând și stabilirea unor criterii pentru
adoptarea unor metode de interpretare mai exacte din ra țiuni de securitate
juridică și armonizarea hot ărârilor , ca efecte pozitive asupra uniformiz ării relative
în expunerea faptelor, a dreptului intern, în calitatea jurispruden ței și rigurozitatea
coerenței sale.
Schimbarea jurispruden ței este, în bun ă măsură, facilitat ă de anumi ți factori ,
definiți în doctrin ă astfel: jurispruden ța însăși, voința guvernelor, dispozi țiile
instituționale, și contextul istoric al reformei mecanismului de control al
Convenției.

3. Reforma continu ă a procedurilor Cur ții – cerin ță majoră a noilor realit ăți
din Europa
Marea Camer ă, referindu-se la jurispruden ța sa anterioar ă, a examinat distinct
dreptul la un recurs efectiv , revizuindu- și propria jurispruden ță. Astfel, reconsi-
derând locul art. 13 din Conven ție, în sistemul de protec ție al acesteia, Curtea a
reținut că acest text „d ă expresie direct ă obligației statelor de a proteja drepturile
omului mai presus de pr opriul lor sistem juridic”6.
Curtea a decis, în final, că interpretarea corect ă a art. 13 este aceea în sensul c ă
el „garanteaz ă recursul efectiv în fa ța unei instan țe naționale, permi țându-i
reclamantului s ă se plâng ă de încălcarea dreptului s ău, conform art. 6 alin. (1) și
să fie, așadar, judecat într-un termen rezonabil ”.

6 Hotărârea Kudla c. Poloniei (2000).

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 13
B. Principiile generale de interpretare a Conven ției reflectate în jurispru-
dența CEDO
CEDO are, în temeiul art. 32 din Conven ție, puterea exclusiv ă de a interpreta
Convenția European ă a Drepturilor Omului.
Curtea și-a exercitat cu subtilitate func țiile sale între conceptele amplifi-
catoare, care dau mai mult ă efectivitate Conven ției și conceptele moderatoare,
care tind s ă stabileasc ă un echilibru între interesele individului și interesul
general7.

I. Conceptele amplificatoare care au extins domeniile Conven ției
Așa cum a statuat prin hot ărârea Loizidou din 23.03.1995, calificând
Convenția drept un instrument constitu țional de ordine public ă european ă,
Curtea a dat Conven ției și protocoalele adi ționale o interpretare calificat ă ca
progresist ă, tot mai evolutiv ă și, în acela și timp, moderatoare.

1. Interpretarea progresist ă
Curtea a direc ționat permanent interpretarea Conven ției pentru a se realiza
efectiv scopul ei și obiectivele sale, astfel încât, acestea s ă nu rămână o simpl ă
expresie a angajamentelor statelor p ărți, iar prin hot ărârea Airey din 9.10.1979,
Curtea a afirmat explicit rolul sau major de „ a proteja drepturile nu teoretice sau
iluzorii, ci ca drepturi concrete si efective ”.
Ideile, principiile și metodele care i-au permis Cur ții să triumfe în aceast ă
misiune au fost, sistematic, prezentate în hot ărârile sale, prin aplica ții punctuale ,
cum ar fi:
– principiul bunei-credin țe, în hotărârea Golder (precitat ă);
– principiul interpret ării în spiritul economiei generale a Conven ției (hotărârea
De Wilde din 18.06.1971);
– preeminen ța dreptului (Golder Engel din 8.06.1976, Silv er din 25.03.1983,
Malcone din 2.08.1986 ș.a.);
– autonomia termenilor Conven ției (Sunday Times din 26.04.1979 ș.a.);
– noțiunea de obliga ții pozitive ;
– principiul nediscrimin ării (art.14 din Conven ție, hotărârea Marks din
13.06.1979, Mazurek din 1.02.2000 ș.a.);
– interpretarea strict ă a restric țiilor (hotărârea Klass din 6.09.1978, Basthold din
25.03.1985, Gusinsky din 19.05.2004 ș.a.);
– speran ța legitim ă (hotărârea Pine Valley din 29.03.1991, Kopecky , Marea
Camera din 28.09.2004, Anagnostopoulus din 3.04.2003, Von Hannoner din
24.06.2004).

7 J.P. Marguènand, Times New Roman CE , Dalloz, 2005, p. 36.

14 MARIN VOICU
2. Interpretarea evolutiv ă
Pentru a fi progresist ă, interpretarea Conven ției nu este necesar s ă fie extre-
mistă, Curtea fiind, de regul ă, mai mult decât circumspect ă.
Încă din 1979 (hot ărârea Marcks ) Curtea a decis ca, întotdeauna, Convenția
trebuie interpretat ă în „lumina condi țiilor de ast ăzi”, ea instituind metoda de
interpretare evolutiv ă care a fost teoretic fundamentat ă înainte de a fi aplicat ă.
2.1. Revirimentul jurispruden ței, în acest sens, a fost teoretic marcat în
hotărârea Cossey din 27.09.1990 care a dat prilejul Cur ții să afirme c ă ea nu este
legată de deciziile sale anterioare.
Interpretarea evolutiv ă are la baz ă un fascicol de factori care determin ă o
evoluție inerent ă a interpret ării și aplicării Conven ției, ținând cont de schim-
bările de mentalit ăți, de progresele tehnice și medicale, de transform ările sociale
esențiale relevate în muta țiile juridice, de acumul ările jurispruden țiale ș.a.
2.2. În aplicarea acestor elemente Curtea a adoptat decizii marcând o evoluție
semnificativ ă a jurispruden ței sale.
În a doua perioad ă a existen ței sale remarcabile, Curtea a marcat accente
substanțiale în jurispruden ță, generate de evolu țiile sociale și europene.
Schimbarea spectaculoas ă de interpretare a art. 6 alin. (1) privind pe agen ții
publici, s-a realizat prin hot ărârea Pellegrin din 8.12.1999, iar prin hot ărârea Kudla
din 26.10.2000 s-a dat o interpretare mai accentuat ă a art. 13, ar t. 35 din Conven ție,
provocându-se, în numeroase state p ărți, consacrarea legislativ ă a unor instru-
mente de procedur ă de remediu na țional.

II. Conceptele moderatoare
Acțiunii conceptelor amplificatoare, esen țialmente protectoare a individului,
trebuie s ă i se opun ă principiile reductoare, exclusiv destinate ap ărării colectivi-
tății, Curtea accentuându-le pe acelea care tindeau s ă concilieze interesele indivi-
dului cu cele ale colectivit ății: marja na țională de apreciere și principiul propor-
ționalității.

1. Marja na țională de apreciere
1.1. Curtea a recunoscut c ă legislatorii na ționali și jurisdic țiile interne dispun
de o marj ă de apreciere în aplicarea Conven ției, ceea ce este de esen ța princi-
piului subsidiarit ății. În principiu, respectarea Conven ției trebuie asigurat ă prin
mijloace juridice interne și, în acest scop, fiecare stat parte trebuie s ă ia toate
măsurile pentru a o aplica. Această marjă națională de apreciere, ca no țiune
juridică, permite de a încerca concilierea exigen țelor construc ției europene și
salvarea pluralismului juridic8. Ea a introdus, îns ă, o suplețe necesar ă în aplicarea

8 Idem , p. 48.

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 15
Convenției în favoarea adaptării sale la realit ățile culturale, eco nomice, juridice
și sociale , adesea, puternic diferite de la o țară la alta.
1.2. În hotărârea Rasmunsen , din 28.11.1984, Curtea afirm ă că marja na țională
de apreciere este un principiu care, în aplicarea sa, adesea variază după
circumstan țe, domenii și realități, astfel el fiind într-o evolu ție constant ă.
Totuși, este dificil de a distinge clar sectoarele în care marja na țională de
apreciere este înc ărelativ larg ă de cele în care ea r ămâne restrânsă.
1.3. Dar marja de apreciere r ămâne un concept moderator, întrucât ea se afl ă și
sub un control european care vegheaz ă, de fiecare dat ă, asupra legii și asupra
deciziilor care o aplic ă, care basculeaz ă între intensitate și rigoare, dar, în special
privind „ caracterul pertinent și suficient al motivelor invocate pentru a sus ține
proporționalitatea ingerin ței”.

2. Principiul propor ționalității
Aflat în esen ța marjei de aprecier e, principiul propor ționalității este unul din
principiile generale ale dreptului, „cel mai profund”, pentru construc ția Europei
comunitare și edificarea Europei drepturilor omului.
Principiul propor ționalității permite, deci, s ă se verifice dac ă mijloacele utili-
zate pentru realizarea scopului le g it im nu au f o st p r e a e ner gi ce . Curtea asociaz ă
adesea no țiunea de propor ționalitate cu conceptul de „just echilibru între
interesul individului și interesul colectivit ății” care se degaj ă din Conven ție, în
întregul ei.
2.1. Propor ționalitatea – instrument de calificare
Marja de apreciere permite fiec ărui stat parte, dup ă propriile realit ăți culturale,
economice, juridice și sociale s ă facă mai mult sau mai pu țin în raport cu
standardul european din Conven ție, iar principiul propor ționalității va servi la
dozajul varia țiunilor permise.
În alte cazuri, propor ționalitatea nu permite decât adaptarea unui drept
garantat la realit ățile naționale ; ea devine mijlocul de a fixa punctul de plecare, de
la care, în orice stat dreptul este garantat de Conven ție și este, deci, un instrument
de calificare, mai mult decât un regulator al marjei de apreciere.

3. Scurtă concluzie
Această sinteză asupra celor dou ă categorii de concepte – amplificatoare
(extensive) și moderatoare – pe care Curtea le-a creat pentru a interpreta Conven ția
și protocoalele sale adi ționale a încercat s ă depășească analiza static ă în acord cu
viziunea strategic ă a Curții asupra aplic ării textelor Conven ției: de a nu le privi
ca „încremenite” în timp, la data elabor ării lor, ci de a le da via ță contemporan ă,
ca elemente vii ale unei arhitecturi majo re a drepturilor fundamentale, printr-o
interpretare dinamic ă în acord cu realit ățile existente.
Așadar, încercarea din acest eseu, „împ ănată” cu elemente de doctrin ă euro-
peană a drepturilor omului nu este propor țională cu scopul urm ărit dacă nu va

16 MARIN VOICU
constitui un instrument eficace de natur ă a genera în țelegerea mecanismului de
protecție, în condi țiile în care drepturile garantate au fost substan țial îmbog ățite
prin interpretarea creatoare și evolutiv ă a Curții, și, totodat ă, de a observa mai
atent și pertinent m ăsura, în care, jurispruden ța CCR r ăspunde acestor tendin țe
majore și principii de interpretare a Conven ției.

III. Jurispruden ța CCR
1. Doctrina relevant ă privind natura juridic ă și rolul constitu țional al CCR
„Dacă dimensiunea jurisdic țională a Curții rezultă cu prisosin ță, nu înseamn ă,
însă, că instituția, ca atare, poate fi denumit ă contencios constitu țional”.
Această denumire nu acoper ă în întregime nici structuri, nici func țiile Curții
Constitu ționale, ea fiind par țial exactă.
Caracterizarea pur juridic ă trebuie, îns ă, completat ă și cu trăsăturile ce rezult ă
din modul de desemnare a judec ătorilor Cur ții Constitu ționale, precum și din
conținutul unor atribu ții.
De aceea, în literatura juridic ă s-a considerat c ă în funcție de ace ști factori,
Curtea Constitu țională trebuie caracterizat ă ca o autoritate public ă
politico-jurisdic țională.
Caracterul politic este și o consecin ță a controlului prealabil al constitu țio-
nalității legilor care, evident, este un cont rol politic din mome nt ce se realizeaz ă
în procesul elabor ării legii.
Putem, deci, sintetiza urm ătoarele tr ăsături și funcții ale Cur ții
Constituționale:
– nu este o „alt ă putere” în stat și nici nu preia vreuna din func țiile celor trei
puteri clasice;
– este o autoritate public ă politico-jurisdic țională, care prin unele dintre atri-
buțiile sale are și unrol politic , putem afirma, f ără teamă de a gre și, că acționează
ca un adev ărat judec ător;
– ca o autoritate public ă, este garantul suprema ției Constitu ției;
– este autoritatea public ă ce sprijin ă buna func ționare a puterilor publice în
cadrul raporturilor constitu ționale de separa ție, colaborare și control reciproc . De
aceea ea este independent ă față de orice alt ă autoritate public ă și se supune numai
Constituției și legii sale organice. Aceast ă funcție a Curții Constitu ționale se moti-
vează prin aceea c ă suprema ția Constitu ție, al cărei garant este, se fundamenteaz ă
științific, dacă nu integral în orice caz substan țial, chiar pe puterea politic ă în
organizarea și funcționarea sa. Prin aceasta Curtea sprijin ă, în fond, buna
funcționare a întregului sistem politic;
„Curtea Constitu țională este protectorul libert ăților publice , activitatea sa
fiind pus ă în slujba cet ățenilor și drepturilor lor”9.

9 I . M u r a r u , S . T ănăsescu, Constitu ția României. Comentarii pe articole, 2003, Ed. Beck,
pp. 1377-1378.

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 17
2. Concepte, termeni și expresii atestând „balan sul” între continuitatea și
schimbarea jurispruden ței și precaritatea protec ției principiului securit ății
juridice a jurispruden ței sale: „riviriment jurispruden țial”, „reconsiderarea
jurispruden ței”, aplicarea „doctrinei dreptulu i viu”, „extinderea controlului de
constituționalitate” ș.a.
2.1. „Instanța de contencios constitu țional ”, expresie frecvent utilizat ă în
deciziile CCR, de și, în mod uzual trimiterea la CCR se face prin termenul „Curtea”,
precum în hot ărârile CEDO, în care nu reg ăsim expresia „instan ța de contencios
european”.
În acest sens, doctrina relevant ă precizeaz ă ritos că: „Această denumire nu
acoperă integral nici st ructura, nici func țiile CCR ”10.
2.2. „Riviriment jurispruden țial”, „reconsidera rea jurispruden ței”, „reeva-
luarea jurispruden ței”, aplicarea doctrinei dreptului viu ș.a., fără a se argumenta
pertinent, științific și conving ător asemenea anihilări (desfiin țări) imprevizibile
ale unora din constantele jurispruden ței CCR , ceea ce afecteaz ă negativ principiul
major al securit ății juridice jurispruden țiale – centru vital al preeminen ței dreptului
într-o societate democratic ă.
Schimbarea brutal ă a jurispruden ței, justificat ă de unele circumstan țe subiec-
tive, a creat deseori, în mediul judiciar și în administra ția statului, în general, un
efect negativ major, surprinzând autorit ățile publice nepreg ătite institu țional,
tehnico-logistic și cu o infrastructur ă aferentă precară.
Preluarea necritic ă și consacrarea, ca atare, a unor opinii ale Comisiei de la
Veneția în propria jurispruden ță nu este de natur ă a justifica rolul major al Cur ții
în asigurarea bunei func ționări a întregului sistem p o l i t i c , s u g e r â n d c ă această
Comisie a Consiliul ui Europei ar fi, în fapt, o „Curte European ă pentru Demorac ție
prin Drept”, deasupra CEDO și CJUE, cu nesocotirea Codului constitu țional
(art. 11, 20 si 148 din Constitu ția României, revizuit ă).
În acest sens, edificator este cons iderentul de principiu din Decizia
nr. 369/2016 prin care Curtea statueaz ă energic c ă „prin art. XVIII alin. (2) din
Legea nr. 2/2013, legiuitorul și-a folosit marja sa larg ă de apreciere, într-un mod
maximal.
Curtea reconsiderându- și jurispruden ța în raport cu acest text legal, în sensul
reducerii marjei de aprobare a legiuitorul în domeniul c ăilor extraordinare de atac
care reprezint ă un aspect (sic!) al accesului liber la justi ție (par. 21)”, de și, în
paragraful anterior (20) se consemneaz ă că: „Raportat la specificul cauzei de fa ță,
Curtea observ ă că, în jurispruden ța sa, a acordat legiuitorului o marj ă de apreciere
largă în domeniul admisibilit ății, al procedurii de judecat ă sau al configur ării căilor
extraordinare de atac”.

10 Idem , Secțiunea III.1.

18 MARIN VOICU
2. Deseori, în deciziile Cur ții sunt unele texte confuze, atipice, cu expresii sau
termeni neconstitu ționali ori inadecva ți, care ilustreaz ă o redusă grijă pentru stilul
și acuratețea juridic ă, lingvistic ă și gramatical ă.
Iată doar câteva exemple vizibile din unele decizii recente.
2.1. Deși, recursul este o cale de atac extraordinar ă recunoscut ă părților în
proces , deopotriv ă, persoane fizice și juridice, în mod repetat în motivare – se
referă numai la „egalitatea juridic ă a cetățenilor” (par. 28), „s ă fie accesibil
cetățenilor” (par. 27), „cet ățeanul să fie încredin țat de faptul c ă s-a aplicat corect
legea” (par. 30) ș.a. din Decizia nr. 369/2016 , ignorându-se textul imperativ din
art. 21 al Constitu ției, alin. (1) „Orice persoan ă se poate adresa justi ției pentru
apărarea drepturilor, a libert ăților și a intereselor sale legitime” și alin. (3) „Părțile
au dreptul la un proces echitabil și la solu ționarea cauzelor într-un termen
rezonabil”.
Tot astfel, întâlnim expresii bizare precum: „recurs în casa ție (…) pus la
îndemâna instan ței supreme” (par. 30), „ rolul ICC ca instan ță de casație” (par. 26),
„în condi țiile în are și căile extraordinare de atac reprezint ă un aspect al accesului
liber la justi ție” (par. 21), „excluderea posibilit ății de a ataca cu recurs în casa ție
deciziile pronun țate de ICCJ , ca instan ță de apel, este neconstitu țională”, dar ICCJ
niciodată î n p r o c e s u l c i v i l n u e s t e i n s t a n ță de apel sau „evolu ția ascendent ă” (
poate fi și evoluția descendent ă?) a acestei protec ții se eviden țiază în jurispruden ța
CCR, aspect care poate s ă stabileasc ă noi exigen țe în sarcina legiuitorului”.
Uneori, considerentele se contrazic în mod vizibil: „ recursul este o cale
extraordinar ă de atac și de excep ție, care se poate promova numai în situa ții
excepționale” (par. 24), pentru ca în par. 26 s ă se menționeze că „recursul nu este o
cale de atac excep țională” ș.a., fără a se mai relua expresia „recurs în casa ție”,
neprevăzută în Codul de procedur ă civilă.

3. Decizia nr. 369/2016 – model atipic de „reconsidera re a jurispruden ței
CCR” prin invocarea „doctrinei dreptului viu”
3.1. Jurispruden ța anterioar ă constant ă a CCR
3.1.1 . Prin mai multe decizii, men ționate în motivarea Deciziei nr. 369/2016,
CCR și-a format o jurispruden ță constant ă relativă la constitu ționalitatea art.
XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și a art. 483 alin. (2) C. pr. civ., validând aceste
texte în redactarea lor ini țială (deciziile nr. 192/2014, 500/2015, 517/2015,
375/2016, 711/2016).
Edificatoare sunt considerentele de sintez ă din Decizia nr. 711/2016 (par. 16,
17, 18):
„16. Cu privire la cr iticile de neconstitu ționalitate, Curtea constat ă că, în
jurispruden ța sa, a re ținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea c ăilor
de atac, legiuitorul trebuie s ă asigure p ărților interesate posibilitatea de a
formula o cale de atac împotriva hot ărârii judec ătorești considerate defavorabile .

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 19
Lipsa oric ărei căi de atac împotriva unei hot ărâri pronun țate în instan ță echiva-
lează cu imposibilitatea exercit ării unui control judec ătoresc efectiv, dreptul de
acces liber la justi ție devenind astfel un drept iluzoriu și t e o r e t i c ( a s e v e d e a , î n
acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicat ă în M. Of., Partea I, nr. 492
din 2 iulie 2014, paragraful 13, sau Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicat ă în
M. Of., Partea I, nr. 643 din 22 august 2016).
17. Referitor la critica de neconstitu ționalitate raportat ă la art. 16 privind
egalitatea în drepturi din Legea fundamental ă, Curtea constat ă că aceasta este
neîntemeiat ă. Astfel, în sistemul actualului Cod de procedur ă civilă, recursul este o
cale de atac extraordinar ă, exercitându-se doar pentru motivele expres și limitativ
prevăzute de lege. De asemenea, recursul este o cale de atac nedevolutiv ă, nefiind
permisă rejudecarea fondului, pe calea recurs ului realizându-se exclusiv o analiz ă
a legalității hotărârii atacate, iar nu și a temeiniciei acesteia. În acest context,
legiuitorul a prev ăzut că anumite hot ărâri, pronun țate în anumite materii, cum
sunt conflictele de munc ă și asigurări sociale, s ă fie atacate numai cu apel, singura
cale de atac devolutiv ă, potrivit art. 476 C. pr. civ.
18. Cu privire la ra țiunea instituirii unei singure c ăi de atac în materia
conflictelor de munc ă, prin Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicat ă în
M. Of., Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, Curtea a re ținut că, având în vedere
specificul și implica țiile lor sociale, conflictele de munc ă se judec ă după o proce-
dură caracterizat ă prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prev ăzut pentru solu țio-
narea acestora dou ă grade de jurisdic ție, respectiv o singur ă c a l e d e a t a c . Nicio
dispoziție constitu țională sau reglementare interna țională nu stabile ște gradele
de jurisdic ție și numărul căilor de atac care trebuie prev ăzute pentru judecarea
diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribu țiile exclusive
ale legiuitorului na țional. Stabilirea unor reguli diferen țiate în aceast ă materie,
ținând seama de specificul unor litigii sau chiar de situa ția deosebit ă, specific ă
în care se afl ă persoanele implicate, nu are semnifica ția instituirii unor privilegii
ori discrimin ări”.
3.1.2. Prin Decizia nr. 350/7.05.2015 Curtea a re ținut că „reglement ările succe-
sive pot prezenta în mod firesc diferen țe determinate de condi țiile obiective în
care ele au fost adoptate, f ără ca aceste diferen țe să aibă semnifica ția unei
discrimin ări”, reluând teza afirmat ă în Decizia nr. 321/14.06.2014.
Prin Decizia nr. 375/07.06.2016, relativ la înc ălcarea art. 21 din Constitu ție,
Curtea a statuat c ă „accesul liber la justi ție nu are semnifica ția accesului la toate
structurile judec ătorești și la toate c ăile de atac prev ăzute de lege” ș.a.
3.2. „Reconsiderarea jurispruden ței” pe teza „dreptului viu”
3.2.1. „Fa ță d e c e l e r e ținute prin aceste decizii (citate la 3.1. mai sus și
preluate în Decizia nr. 369/2016, par. 17 -18), Curtea, prin prezenta decizie,
urmează să-și reconsidere jurispruden ța.

20 MARIN VOICU
19. În acest sens, Curtea constat ă că, în jurispruden ța sa, a preluat doctrina
dreptului viu, care produce efecte directe în privin ța determin ării conținutului
normativ al normei de referin ță, și anume Constitu ția, iar, în aceast ă privință,
Curtea este unica autoritate jurisdic țională care are competen ța de a realiza o
asemenea interpretare. Prin Decizi a nr. 356 din 25 iunie 2014, publicat ă în M. Of.,
Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, re ținând că dreptul este viu, Curtea a
impus ca și normele de referin ță în realizarea controlului de constitu ționalitate s ă
prevadă o protec ție juridic ă sporită subiectelor de drept. Evolu ția ascendent ă a
acestei protec ții este evident ă în jurispruden ța Curții Constitu ționale, aspect care îi
permite s ă stabileasc ă noi exigen țe în sarcina legiuitorului sau s ă adapteze
exigențele constitu ționale deja existente în diverse domenii ale dreptului (a se
vedea, în acest sens, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicat ă în M. Of., Partea I,
nr. 585 din 2 august 2016, par. 31).
20. Raportat la spec ificul cauzei de fa ță, Curtea observ ă că, în jurispruden ța sa,
a acordat legiuitorului o marj ă de apreciere larg ă î n d o m e n i u l a d m i s i b i l i t ății, al
procedurii de judecat ă sau al configur ării căilor extraordinare de atac. În schimb,
Curtea constat ă tendința jurispruden ței sale recente de a stabili și dezvolta exigen țe
constituționale sporite în sensul asigur ării unei protec ții efective a drepturilor și
libertăților fundamentale, integrate con ținutului normativ al art.16 alin. (1), art. 21
alin. (3) sau art. 129 din Constitu ție, după caz, prin raportare la c ăile extraordinare
de atac.
21. Prin urmare, fiind chemat ă, în prezenta cauz ă, să verifice constitu ționa-
litatea art. XVIII alin. (2) di n Legea nr. 2/2013, prin al c ărui conținut normativ
legiuitorul și-a folosit marja sa larg ă de apreciere, într-un mod maximal, Curtea î și
va reconsidera jurispruden ța în raport cu acest text legal, tocmai datorit ă
reevaluării standardului de protec ție pe care îl asigur ă art. 16 alin. (1) și art. 21
alin. (3) din Constitu ție, în sensul reducerii marjei de apreciere a legiuitorului în
domeniul c ăilor extraordinare de atac și al sporirii garan țiilor care înso țesc accesul
liber la justi ție în condi țiile în care și căile extraordinare de atac reprezint ă un
aspect al accesului liber la justi ție (Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, precitat ă,
par. 27).
28. Curtea constat ă că, din moment ce legiuitorul a reglementat calea de atac a
recursului, acesta trebuie s ă asigure egalitatea juridic ă a cetățenilor în utilizarea
acestei căi de atac, chiar dac ă este una extraordinar ă. Legiuitorul poate institui un
tratament juridic diferit pentru exercitarea c ăii de atac a recursului, reglementând
anumite situa ții în care nu se poate formula recurs, îns ă acest tratament juridic
diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie s ă
se justifice în mod obiectiv și rațional, în respectul principiului egalit ății
cetățenilor în fa ța legii și a autorit ăților publice”.

4. În raport de considerentele teoretice expuse în Capitolul I și de exemplele
din jurispruden ța Curții Constitu ționale italiene, constat ăm o cu totul alt ă

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 21
tălmăcire dată „doctrinei dreptului viu” prin De cizia nr. 369/2016, în care, de fapt,
nu identific ăm acei parametrii intrinseci de afirmare a doctrinei așa-zis „preluate
în jurispruden ța CCR”, prin Decizia nr. 276/10.05.2016, invocat ă în par. 19.
Prin aceast ă precizare: „preluată în jurispruden ța Curții” se afirm ă și,
totodată, se epuizeaz ă analiza, aplicat ă la speța filozofiei „doctrinei dreptului
viu”, în raport cu caracteristicile normative și jurispruden țiale din cauz ă, ca
temei unic al „reconsider ării jurispruden ței Curții”.
4.1. Solu ția adoptat ă de Curte este „seac ă” și parțial operabil ă în procesul
civil român. Răspunsurile ICCJ și ale curților de apel relative la efectele și la modul
de aplicare a Deciziei nr. 369/2016.
Curtea, în opinia noastr ă, și-a afirmat, din nou, tendin ța de superputere, în
raport cu Parlamentul, ca unic ă putere legislativ ă și cu ICCJ – centrul puterii
judecătorești.
În toată jurispruden ța sa, Curtea a statuat, f ără ezitare, c ă legea este crea ția
exclusivă a puterii legiuitoare , în acord cu principiul constitu țional consacrat în
art. 1 alin. (4) și în art. 61 alin. (1) din Constitu ția României („Parlamentul este
organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a
țării”), precum și pe cel din art. 1 alin. (5) („În România respectarea Constitu ției, a
suprema ției sale și a legilor este obligatorie”), af irmându-se ca „garant al supre-
mației Constitu ției” [(art. 142 alin. (1)].
Și atunci, cum poate fi explicat ă „alunecarea” contrar ă exprimat ă clar în par. 28
al Deciziei nr. 369/2016, în care se precizeaz ă că: „Curtea constat ă că, din moment
ce legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului, acesta trebuie s ă asigure
egalitatea juridic ă a cetățenilor în utilizarea acestei c ăi de atac, chiar dac ă este una
extraordinar ă. Legiuitorul poate institui un trat ament juridic diferit pentru exerci-
tarea căii de atac a recursului, reglementând anumite situa ții în care nu se poate
formula recurs, îns ă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia
aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie s ă se justifice în mod obiectiv și
rațional, în respectul principiului egalit ății cetățenilor în fa ța legii și a autorit ăților
publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitu ție. În consecin ță, legiuitorul nu
are îndrept ățirea constitu țională de a bloca, în func ție de valoarea preten ției
deduse judec ății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio
cetățenii într-o situa ție diferită, fără a avea o justificare obiectiv ă și rezonabil ă”.
O asemenea solu ție (prevăzută și într-o Ordonan ță de urgen ță din 2003) prin
care toate recursurile c ontra deciziilor date în apel sau contra sentin țelor date
fără drept de apel, s ă poată fi atacate cu recurs numai la instan ța suprem ă, care-și
poate îndeplini, astfel, rolul sau unificator al jurispruden ței [art. 126 alin. (3)
Constituție], s-a dovedit a fi nerealist ă, nejudicioas ă, contrar ă legii și a spiritului
căilor de atac, dar și a principiului ierarhiei judiciare care fundamenteaz ă ordinea
căilor de atac în procesul civil.

22 MARIN VOICU
4.2. Răspunsul instan ței supreme și al curților de apel cu privire la efectele
Deciziei nr. 369/2016
4.2.1. Decizia nr. 1912/24.11.2017 a ICCJ, s. I civ.
„Din considerentele Deciziei nr. 3 69 din 30 mai 2017, prin care Curtea
Constituțională a constatat c ă sintagma «precum și în alte cereri evaluabile în bani
în valoare de pân ă la 1.000.000 lei inclusiv» cuprins ă în art. XVIII alin. (2) din Legea
nr. 2/2013 este neconstitu țională, nu rezult ă că accesul nediscriminatoriu la calea
de atac, ce intr ă în conținutul dreptului la un proces echitabil, ar include imperativ
accesul la un recurs solu ționat de c ătre Înalta Curte, în sensul c ă dispozițiile art. 16
alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constitu ți e a r f i î n c ălcate în m ăsura în care Înalta
Curte nu solu ționează recursurile în toate litigiile vizând cereri evaluabile în bani.
Totodată, din con ținutul dispozi țiilor art. 97 pct. 1 C. pr. civ. rezult ă în mod
neechivoc faptul c ă Î n a l t a C u r t e d e C a s a ție și Justiție soluționează recursurile
declarate împotriva altor hot ărâri decât hot ărârile cur ților de apel doar în cazurile
în care legiuitorul a prev ăzut în mod expres competen ța ratione materiae a Înaltei
Curți. Prin urmare, textul nu consacr ă plenitudinea de competen ță a Înaltei Cur ți
în soluționarea recursurilor, indiferent de instan ța ce a pronun țat hotărârea supus ă
recursului.
Însă, cum competen ța de solu ționare a recursurilor declarate împotriva hot ă-
rârilor pronun țate în apel de c ătre tribunale nu este prev ăzută de principiu nici în
favoarea cur ților de apel, având în vedere c ă, potrivit art. 96 pct. 3 C. pr. civ.,
curțile de apel judec ă recursuri doar «în cazurile anume prev ăzute de lege», în
aplicarea prevederilor art. 5 alin. (3) C.pr. civ., se impune recurgerea la analogie și
identificarea instan ței competente «în baza dispozi țiilor legale privitoare la situa ții
asemănătoare». Or, situa țiile asem ănătoare cu cele din spe ță s u n t c e l e î n c a r e
legiuitorul a prev ăzut în mod expres că este deschis ă calea de atac a recursului
împotriva hot ărârilor pronun țate de tribunale în apel, dar f ără a individualiza
instanța competent ă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casa ție și Justiție.
În acest context, sunt relevante pr evederile art. 483 alin. (4) prima tez ă C. pr. civ.,
conform c ărora « În cazurile anume prev ăzute de lege, recursul se solu ționează de
către instan ța ierarhic superioar ă celei care a pronun țat hotărârea atacat ă».
Ca atare, în interpretarea și aplicarea dispozi țiilor Codului de procedur ă
civilă, curtea de apel este instan ța competent ă să soluționeze recursurile decla-
rate împotriva hot ărârilor pronun țate de tribunale în apel, în litigiile vizând
cereri evaluabile în bani în valoare de pân ă la 200.000 lei inclusiv [litigii solu-
ționate în prim ă instanță de către judec ătorii, în aplicarea ar t. 94 pct. 1 lit. k)
C . p r . c i v . ] , î n t i m p c e Î n a l t e i C u r ți îi revine competen ța de solu ționare a
recursurilor împotriva hot ărârilor pronun țate de curtea de apel, în cazurile în care
valoarea obiectului cererii dep ășește pragul de 200.000 lei”.
4.2.2. Decizia nr. 1793/05.12.2017 ICCJ, s. a-II-a civ.
„Recunoa șterea, ca efect al pronun țării Deciziei nr. 369/2017 de c ătre Curtea
Constituțională, a căii de atac a recursului împotriva hot ărârilor pronun țate în apel

Unele considera ții asupra aplic ării doctrinei „dreptului viu”… 23
de tribunal, în cererile evaluabi le în bani în valoare de pân ă la 200.000 lei inclusiv,
dar și lipsa unei modific ări legislative ulterioare Codului de procedur ă civilă, care
să fi stabilit instan ța căreia urma s ă îi revină competen ța de a solu ționa asemenea
recursuri, sunt împrejur ări care au determinat existen ța unui veritabil vid legislativ
sub acest aspect. Cum, de lege lata , nicio norm ă nu justific ă nici competen ța
Înaltei Cur ți, nici cea a cur ților de apel în solu ționarea acestor recursuri, devin
incidente prevederile con ținute de art. 5 C. pr. civ., iar instan ța competent ă se
impune a fi determinat ă prin prisma interpret ării istorice și logice a textelor
legale și a principiilor dreptului procesual civil și organiz ării judiciare.
Așadar, competen ța material ă trebuie stabilit ă prin aplicarea principiului
organizării judecătoreșt i î n s i s t e m i e r a r h i c d e t i p p i r a m i d a l , p e n t r u a s e î m p l i n i
dezideratul realiz ării de către instan țe a controlului judiciar din treapt ă în treapt ă,
dispozițiile legale relevând c ă un atare sistem, în materie procesual civil ă, rămâne
expresia unei viziuni constante ”.
4.2.3. În acela și sens sunt și deciziile mai recente, între care decizia
nr. 307/2018 a ICCJ, s. I civ .
4.3. În raport de obiectul nemijlocit al excep ției de neconstitu ționalitate, cu care
a fost învestit ă Curtea, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, reafirmat
și în considerentele finale, dar și de faptul c ă dispoziția din art. 483 alin. (2)
C. pr. civ. va intra probabil, în vigo are la 01.01.2019, având calitatea de „norm ă
viitoare”, c ăreia nici „doctrina dreptului viu” nu-i poate fi aplicat ă, apare excesiv,
considerentul final al Deciziei nr. 369/2016 inserat în par. 34, prin care Curtea
dispune c ă „legiuitorul s ă pună de acord cu prezenta decizie dispozi țiile din art.
483 alin. (2) C. pr. civ., întrucât considerentele sale sunt, ca și dispozitivul, general
obligatorii astfel încât legiuitorul trebuie s ă le aplice și cu privire la art. 483 alin. (2)
C. pr. civ., dispozitiv care, asemenea celor constatate neconstitu țional, reglemen-
tează un prag valoric al cererilor evaluabile în bani pentru care hot ărârea judec ă-
torească să fie supus ă recursului”?!

În loc de concluzii, două întrebări:
1. Dacă toate celelalte decizii ale CCR prin care s-a consacrat o jurispruden ță
constituțională contrară își mai produc efectele și își păstrează forța general
obligatorie?
2. Dacă Decizia nr. 369/2016 are ca „beneficiare” și persoanele juridice, cât
timp în considerente se refer ă expres și repetat numai la cet ățenii vizați de art. 16,
deși art. 21 din Constitu ție, ca și art. 6 alin. (1) din Conven ția European ă consacră
aceste drepturi fundamenta le pentru „orice persoan ă fizică sau juridic ă”?!