Unele Aspecte Specifice Zonelor Expuse Riscurilor Naturale Si Tehnologice In Judetul Alba

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT] V., [NUME_REDACTAT]. (2005): Fenomene de risc asociate exploatării sării în perimetrul orașului [NUME_REDACTAT],Riscuri și catastrofe nr.2, pag.185-192

Balteș, S., Nistor, N., (1986), [NUME_REDACTAT]. File de cronică, Edit. Sport-Turism, [NUME_REDACTAT], E., Onica, I., Goldan, T.,2006 Rock salt deposits mining in Romania. Proceedings of [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT] for Surface and [NUME_REDACTAT], Kolkata (India)

Drăgănescu, L., Drăgănescu, S., (2001), [NUME_REDACTAT] of the Evolution of [NUME_REDACTAT] Methods in Romania, from Antiquity to the Present, 17th [NUME_REDACTAT] Congress and Exhibition of Turkey, Turcia, pag. 627-633.

Dobos F. 2010 [NUME_REDACTAT] se scufundă, [NUME_REDACTAT] Liberă, pag 8

[NUME_REDACTAT],(1912) Journal of [NUME_REDACTAT], Vol. 20, No.10 pag. 1029-1052

Irimuș I.A., (1998),Relieful pe domuri și cute diapire în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Veres, Stoicuța O., Arad S., Arad V., 2008 Safety excavation in salt rock used for underground storage in [NUME_REDACTAT] Csaba, 2011 Planul masivului si a lucrărilor de exploatare de la [NUME_REDACTAT]

Muntean C., Negrea A., Lupa L., Negrea P., CONTROLUL CALITĂȚII APELOR SUBTERANE Universitatea „Politehnica” din Timișoara, Buletinul AGIR nr. 2-3/2009 aprilie-septembrie, pag 38-42

Moisesc V., Popescu, G., (1967), Studiul stratigrafic al formațiunilor paleogene și miocene din regiunea Chinteni – Baciu – Sînpaul (nord – vestul Transilvaniei). St. Cerc. Geol. Geof. Geogr., ser. Geol., 12, 1, pag. 211 – 224, București.

Mihăilescu V., (1963), [NUME_REDACTAT]-Estici, Editura. Științifică, București.

Qadir H., Farrukh M.A., Aurangzaib M.,2005 Production of [NUME_REDACTAT] from [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] C.V., Rozenberg M., [NUME_REDACTAT] Ape/[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] la Inundații prin POS Mediu 2007 – 2013, [NUME_REDACTAT] vol4, pp162-166

Strategia industriei miniere 2012 – 2035 pdf

[NUME_REDACTAT]-Iulian, 2010 ABA Mureș,[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT]

Török, Z., Ajtai N., Turcu A.T., [NUME_REDACTAT]. (2011c), Comparative consequence analysis of the BLEVE phenomena in the context on [NUME_REDACTAT] Planning; Case study: [NUME_REDACTAT] accident, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT].

Török, Z., Ajtai N., [NUME_REDACTAT]., Cordoș E., (2009), [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] as a Tool for [NUME_REDACTAT] Planning, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT],2010 [NUME_REDACTAT] din 27 decembrie [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT],2010 [NUME_REDACTAT],Alba-Iulia pag.5

[NUME_REDACTAT] C. 2011 [NUME_REDACTAT] Mureș.

22. Dobra N. 1996 Monografia orașului [NUME_REDACTAT]

23. Duma S., 2000 Geologie-tratat,[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT], pag 324-325

24. Pangeea nr 6, 2006 [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],pag 7-13.

25. Pangeea nr 11, 2006 [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],pag 138-144

26. SC MINESA INSTITUT DE CERCETĂRI ȘI PROIECTĂRI MINIERE SA [NUME_REDACTAT], 2008 Bilanțurile de mediu nivel II și rapoartele la bilanțul de mediu nivel II.

27. SC GEOPETROL SA Ploiești, 2002 Metode de exploatare a sării geme prin dizolvare cinetică cu ajutorul sondelor

28. SC ECOCRISTAL SRL. [NUME_REDACTAT] 1998 Studiu de impact asupra mediului pentru [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] site-uri

29.***http://www.igsu.ro/documente/SVPSU/tipuri_de_risc_specifice_la_nivelul_localitatilor.pdf – accesat în 12.05.2014 ora 22:00

30.***http://alba24.ro/fotografii-aeriene-de-la-ocna-mures-imaginea-frumoasa-a-dezastrului-economic-cum-se-vede-de-la-inaltime-orasul-care-moare-282647.html -accesat în data de 16.03.2014 ora 17:30

CUPRINS

ABSTRACT

SUMMARY

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL

1.1. Localizare

1.2.Date fizico-geografice

1.3.Morfologia zonei

1.4.Geologia regională

1.5.Hidrografia si hidrologia zonei

1.6.Clima

1.7. Soluri

1.8. Aspecte biotice

1.8.1. Vegetația

1.8.2. Fauna

1.9. Resurse ale subsolului

CAPITOLUL 2. ZONE DE RISC NATURAL

2.1. Încadrare în zona seismică

2.2.Inundațiile

2.2.1 Informații generale

2.2.2 Zone inundabile din perimetrul studiat

2.2.3.Modalități de combatere a inundațiilor

2.3. Alunecări de teren

2.3.1.Informații generale

2.3.2. Zone cu alunecări de teren active și alunecări vechi din zona [NUME_REDACTAT]

2.3.3.Modalități de combatere a alunecărilor de teren

2.4.Eroziuni, solifluxiuni și ravene

CAPITOLUL 3. ZONE DE RISC TEHNOLOGIC

3.1. Zăcaminte de sare din sudul Transilvaniei

3.2 [NUME_REDACTAT] Mureș

3.2.1. Exploatarea zăcămintelor de sare – S.C.SALINA OCNA MUREȘ – S.A

3.2.2.1. Legislație

3.2.2.2. Metode de exploatare a sării

CAPITOLUL 4. IMPACTUL ASUPRA ZONEI CERCETATE ȘI MĂSURI DE INTERVENȚIE

4.1.. Impactul exploatării de sare din perimetrul studiat

4.1.1 Impactul produs asupra așezărilor umane de către câmpul de sonde

4.1.2 Impactul asupra mediului

4.1.2.1. Factorul de mediu sol-subsol

4.1.2.3 Poluarea atmosferică

4.1.2.4 Poluarea fonică

4.2. Impactul prelucrării sării asupra mediului și populației – S.C.UPSOM S.A. OCNA MUREȘ.

4.3.Mișcările înregistrate la suprafața zăcământului și a zonelor înconjurătoare

4.3.1.Evenimentul din Câmpul de Sonde de la [NUME_REDACTAT]

4.4.Măsuri de intervenție în cazul poluării accidentale

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE : A.1. Precipitații zona orașului [NUME_REDACTAT]

A.2. Planșe: 1. Zone de risc natural, teritoriul administrativ [NUME_REDACTAT]

2. Zone de risc natural, orașul [NUME_REDACTAT]

3. Plan de situație cu zone de influență

PROIECT DE LICENȚĂ

UNELE ASPECTE SPECIFICE

ZONELOR EXPUSE RISCURILOR NATURALE ȘI TEHNOLOGICE ÎN
JUDEȚUL ALBA – STUDIU DE CAZ OCNA MUREȘ

CUPRINS

ABSTRACT

SUMMARY

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL

1.1. Localizare

1.2.Date fizico-geografice

1.3.Morfologia zonei

1.4.Geologia regională

1.5.Hidrografia si hidrologia zonei

1.6.Clima

1.7. Soluri

1.8. Aspecte biotice

1.8.1. Vegetația

1.8.2. Fauna

1.9. Resurse ale subsolului

CAPITOLUL 2. ZONE DE RISC NATURAL

2.1. Încadrare în zona seismică

2.2.Inundațiile

2.2.1 Informații generale

2.2.2 Zone inundabile din perimetrul studiat

2.2.3.Modalități de combatere a inundațiilor

2.3. Alunecări de teren

2.3.1.Informații generale

2.3.2. Zone cu alunecări de teren active și alunecări vechi din zona [NUME_REDACTAT]

2.3.3.Modalități de combatere a alunecărilor de teren

2.4.Eroziuni, solifluxiuni și ravene

CAPITOLUL 3. ZONE DE RISC TEHNOLOGIC

3.1. Zăcaminte de sare din sudul Transilvaniei

3.2 [NUME_REDACTAT] Mureș

3.2.1. Exploatarea zăcămintelor de sare – S.C.SALINA OCNA MUREȘ – S.A

3.2.2.1. Legislație

3.2.2.2. Metode de exploatare a sării

CAPITOLUL 4. IMPACTUL ASUPRA ZONEI CERCETATE ȘI MĂSURI DE INTERVENȚIE

4.1.. Impactul exploatării de sare din perimetrul studiat

4.1.1 Impactul produs asupra așezărilor umane de către câmpul de sonde

4.1.2 Impactul asupra mediului

4.1.2.1. Factorul de mediu sol-subsol

4.1.2.3 Poluarea atmosferică

4.1.2.4 Poluarea fonică

4.2. Impactul prelucrării sării asupra mediului și populației – S.C.UPSOM S.A. OCNA MUREȘ.

4.3.Mișcările înregistrate la suprafața zăcământului și a zonelor înconjurătoare

4.3.1.Evenimentul din Câmpul de Sonde de la [NUME_REDACTAT]

4.4.Măsuri de intervenție în cazul poluării accidentale

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE : A.1. Precipitații zona orașului [NUME_REDACTAT]

A.2. Planșe: 1. Zone de risc natural, teritoriul administrativ [NUME_REDACTAT]

2. Zone de risc natural, orașul [NUME_REDACTAT]

3. Plan de situație cu zone de influență

ABSTRACT

Țara noastră are, după cum se poate observa în decursul ultimilor ani, o istorie ''bogată în calamități naturale și evenimente catastrofale cauzate de activitatea umană''. Cauzele fenomenelor de origine naturală, trebuie căutate în structura geo-morfologică a teritoriului țării noastre. Sunt bine cunoscute în acest sens, de exemplu, punctele vulnerabile prin tradiție, la cutremure și inundații.

O zonă a țării noastre care conferă o imagine de ansamblu asupra riscurilor naturale și tehnologice cu impact major asupra mediului și populației o reprezintă orașul [NUME_REDACTAT], unde datorită prezenței depozitelor de sare în subsolul regiunii și a exploatării acestuia încă din cele mai vechi timpuri, a provocat un impact major.

Lucrarea de față reprezintă studiul efectuat pentru identificarea riscurilor naturale și tehnologice din județul Alba, studiu de caz fiind orașul [NUME_REDACTAT].

În cazul câmpului de sonde [NUME_REDACTAT], circulația apelor freatice pe spinarea sării, precum și convergența excavațiilor subterane au determinat accentuarea caracterului depresionar al perimetrului. Cea mai mare parte a orașului este construită în jurul fostelor galerii de mină, care sunt, în prezent, umplute cu apă.

Datorită copertei permeabile a zăcământului și circulația apelor de infiltrație pe suprafață și flancurile zăcământului dar și datorită pătrunderii acestora în masivul de sare prin fisuri/crăpături existente (evenimentul din decembrie 2010), s-au creat modificări morfologice spinării sării, iar în interiorul masivului s-au creat goluri naturale de diferite forme (geode, peșteri, avene).

Aceste cauze naturale acumulate cu activitățile antropice din zonă au făcut ca orașul [NUME_REDACTAT] să fie încadrat în zone cu risc crescut la calamități.

Cuvinte cheie: zăcământ de sare,risc tehnologic,risc natural.

SUMMARY

Our country has, as can be seen during the past years, "a rich history in natural disasters and catastrophic events caused by human activity". The causes of the phenomena of natural origin, must be sought in the geo-morphological structure of the territory of our country. For example, in this respect, the vulnerable points by tradition are the earthquakes and the floods.

An area of our country which gives an overview of natural and technological risks with a major impact on the environment and population, is the town of [NUME_REDACTAT], where, a major impact upon the environment has been caused, due to the presence of salt deposits in the subsoil of the region and and its exploitation since ancient times.

The present work represents the study carried out for the identification of natural and technological risks in Alba county, case study being the town of [NUME_REDACTAT]. In the case of [NUME_REDACTAT], the movement of phreatic waters on the back of salt, and the underground excavation convergence led to an emphasis in the hollow character of the perimeter. Most of the city is built round the former mine galleries which are now filled with water.

Due to the permeable cover spot of the deposit and the circulation of infiltration waters on the surface and on the flanks of the deposit and also due to their penetration into the salt through the cracks, morphological changes were created on the back of salt, and inside the mountaintop, natural goals of various forms (geode, caves, ravines) were formed.

These natural causes, accumulated with the anthropogenic activities of the area, made the town of [NUME_REDACTAT] to be framed in areas with high risk to disasters.

Key words: salt deposit, technological risk, natural risk

INTRODUCERE

Analiza riscurilor naturale și tehnologice stă la baza realizării studiilor de evaluare a impactului și a riscului, precum și a studiilor de planificare a utilizării terenurilor și planificarea răspunsului la urgențe (Török Z, [NUME_REDACTAT]., 2011., Török Z,[NUME_REDACTAT], 2009).

Pentru a putea realiza o analiză riguroasă cu privire la riscuri, este necesară o identificare sistematică a posibilelor efecte pe care poluanții atmosferici le au asupra mediului. Scopul unui astfel de proces poate fi împărțit în două probleme majore, pe de-o parte estimarea cantitativă precisă a riscului și a efectelor posibile asupra mediului, iar pe de altă parte, și o justificare pentru luarea deciziilor de politici publice care este bine motivată, cât și recunoscută ca fiind legitimă și acceptabilă de către factorii socio-economici.

Intensitatea degradării din ultimii ani a calității unor terenuri este determinată de producerea unor fenomene naturale. Lucrarea de față care conține 5 capitole vine cu o imagine de ansamblu a problemelor legate de starea mediului din zona [NUME_REDACTAT], probleme care sunt în mare măsură datorate activităților legate de extracția și prelucrarea sării.

În primul capitol, sunt prezentate date generale despre cadrul natural al orașului [NUME_REDACTAT] cu privire la localizare, morfologie, geologie, hidrografie, clima, soluri, aspecte biotice, resurse ale subsolului.

În al doilea capitol, sunt prezentate zonele de risc natural: inundații, alunecări de teren, eroziuni, solifluxiuni și ravene.

În al treilea capitol, sunt prezentate zonele de risc tehnologic: zăcămintele de sare din sudul Transilvaniei, zăcământul [NUME_REDACTAT], exploatarea zăcămintelor, metode de exploatare și aspecte legislative.

În al patrulea capitol, sunt cuprinse scopul și obiectivele lucrării, date cu privire la impactul exploatării de sare, impactul asupra așezărilor umane de către câmpul de sonde, impactul asupra mediului, factorul de mediu sol-subsol, ape, poluarea fonică, poluarea atmosferică, mișcări înregistrate la suprafața zăcământului și a zonelor înconjurătoare, impactul prelucrării sării asupra mediului și a populației de către SC UPSOMN SA. și măsuri de intervenție în cazul poluării accidentale.

Al cincelea capitol cuprinde concluziile.

CAPITOLUL I. CADRUL NATURAL

Fig. 1. Harta județului Alba

1.1. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este situat pe cursul mijlociu al râului Mureș, la contactul dintre [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], la altitudinea de 265 metri, cotă pe Mureș.

[NUME_REDACTAT] se află la o distanță de aproximativ 58 km de municipiul [NUME_REDACTAT] (Fig.1 ) reședința județului, iar cel mai apropiat oraș este Aiud- 28 km. Orașul este mărginit la vest de lunci aparținând culoarului [NUME_REDACTAT]-Turda, granița de nord a perimetrului strict citadin o reprezintă sinuozitățile vadului Mureșului, cea de sud-vest este delimitată de colinele Ciungii (dealul Nejoapa), iar cea de sud de culmea dealului Banța.(Fig. 2 A,B).

A B

Fig. 2 Harta orașului [NUME_REDACTAT] (A-vedere aeriana, B- harta orașului, sursa www.google maps.ro)

1.2. Date fizico-geografice

Râurile mari-râul Mureș, în cazul orașului [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] pentru orașul Blaj, au fragmentat adânc aceste regiuni, formând văi bine dezvoltate, adevărate depresiuni asimetrice care se impun ca arii de discontinuitate geografică, împărțind dealurile [NUME_REDACTAT] în largi și asimetrice spații interfluviale. Se pot deosebi astfel, interfluviul dintre [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], cel dintre [NUME_REDACTAT] și Mureș precum și cel dintre Niraj și Mureș.

Atât în ansamblul său cât și în cadrul formelor minore ,relieful prezintă o asimetrie evidentă marcată și prin asimetria bazinelor hidrografice. Asimetria generală este urmarea deplasării permanente a râurilor mari spre nord sub impulsul mișcărilor neotectonice pozitive din [NUME_REDACTAT] și a celor negative din zona Mureșului mijlociu, care au impus și dezvoltarea asimetrică a bazinelor hidrografice superioare. Asimetria formelor de ordine inferioare se datorează structurii cutate a depozitelor sedimentare .

Energia de relief are valori în regiunea [NUME_REDACTAT] destul de mari, și anume între 201-240 metri, iar în regiunea Blajului energia de relief oscilează de la valori cuprinse între 101-140 m până la 241-280 m în sud estul orașului.

Densitatea fragmentării reliefului sau fragmentarea orizontală pentru regiunile [NUME_REDACTAT] și Blaj are valori de la 0,76 la 1,0 km/km2.

Formațiunile întâlnite astăzi la zi în toată zona analizată sunt de vârstă tortoniană, sarmațiană și pliocenă, aparținând ultimelor două cicluri de sedimentare.

Depozitele sedimentare de vârstă sarmațiană predomină cu marne, marne nisipoase și nisipuri. Acestora li se adaugă depozitele panoniene, constituite din nisipuri, argile marnoase și pietrișuri, care au determinat formarea unui relief deluros. De-a lungul văilor și pe terase se află depozite aluviale, constituite din nisipuri și pietrișuri de vârstă halogenă. Orizontul marnelor medii cu grosimi de circa 200 metri ocupă aproape întreaga regiune. Transgresiunea tortoniană prezintă o importanță deosebită, deoarece începând cu ea se instaurează în depresiune un nou stil tectonic provocat, în cea mai marte parte de sare. Formațiunea cu sare are grosimi variabile și prezintă variații de formă, elevație și orientare. Îngroșările au provocat boltirea depozitelor mio-pliocene rezultând astfel structuri sub formă de domuri. În explicarea genezei domurilor și a apariției sării la marginea [NUME_REDACTAT], pleacă de la constatarea că sarea depusă în zonele de maximă scufundare atunci când are grosimi de cel puțin 300 metri, și suportă straturi cu grosimi de peste 1000 metri, migrează către zonele periferice de mică rezistență, unde cuvertura era mai subțire.

Natura sedimentelor depuse mai ales în ultimele două cicluri de sedimentare precum și stilul tectonic determinat de tectonica sării s-au impus foarte clar în relieful regiunii analizate. Sub aspect petrografic ca urmare a cutării strânse și a eroziunii puternice au fost scoase la zi marne, argile, nisipuri, intercalații de tufuri vulcanice și calcare sau chiar depozite de sare.

În dealurile [NUME_REDACTAT] întâlnim cuerstele sinuoase ca urmare a intersectării de către un râu a unor structuri succesive ( de exemplu cuesta de pe valea Fără, sau cea de pe valea Râtului).

În momentul de față în această zonă ca proces actual, ne confruntăm cu o spălare în suprafață la marginea interfluviilor de la sud de [NUME_REDACTAT] . Un alt fenomen este reprezentat de alunecări de teren (Balteș S. și Nistor N. 1986). În mare parte superficiale (procese de alunecare a păturii de sol pe versanți), aceste alunecări sunt provocate de condițiile de relief (cueste) sau de soluri. Deși nu generează forme mari ci produc doar vălurirea solului, ele transformă mari suprafețe agricole în terenuri improprii cultivării cu diferite culturi agricole. De asemenea, ele au un rol important în evoluția versanților mai ales a suprafețelor structurale.

Rețeaua hidrografică are în general un caracter radiar, suferind în aspectul său actual influențele structurii geologice. Afluenții principali ai Mureșului (valea Râtului, Fărău, Ozd) prezintă schimbări de direcție, ca urmare a străbaterii cutelor anticlinale.

Pentru amenajarea terenurilor degradate, se recomandă împădurirea interfluviilor și a părții superioare a versanților deoarece acest lucru ar micșora scurgerea apei din precipitații și ar diminua ritmul de evoluție al proceselor de pe versanți. Se recomandă de asemenea să fie împăduriți și versanții cu pante mari, mai ales cei dezvoltați pe nisipuri slab cimentate.

Pe culmile și versanții slabi și moderat înclinați predomină soluri brune argilo fluviale brune eumezobazice și soluri brune luvice (podzolite), formate inițial sub păduri. Alături de acestea apar pe unii versanți asociați de soluri negre dezvoltate pe depozite argilo-marnoase impermeabile și sub o vegetație ierboasă, din care cauză sunt foarte bogate în humus. Aceste asociații sunt constituite din pseudorenzine, cernoziomuri cambice și soluri clino-hidromorfe, în cuprinsul cărora au avut loc frecvente alunecări de teren.

În lunci se găsesc soluri aluviale iar pe văile afluente sau format soluri argilo-coluviale care pe alocuri sunt slab salinizate, ca urmare a spălării unor depozite marnoase cu intercalații de săruri. Pe versanții puternic înclinați predomină regosolurile și solurile erodate, cu apariția la zi a depozitelor sedimentare de subsol (argile, marne ,nisipuri).

Pădurile sunt alcătuite din esențe cu frunze căzătoare, în care predomină gorunul, stejarul, urmate de carpen, ulm și tei, apare rar frasinul, jugastrul și arțarul.

1.3. Morfologia zonei

Formele de relief care sunt pe teritoriul orașului [NUME_REDACTAT] și în vecinătăți, se caracterizează prin varietate și cuprind porțiuni de luncă, deal sau podiș (Fig.3). De o parte și de alta a râului Mureș se desfășoară o luncă asimetrică de 264 m altitudine, întinzându-se de la poalele terasei pe care este statornicit cartierul Uioara de Sus și evoluând spre suburbiile Herțegovina, Bosnia, până în satul Cistei.

O cunună colinară ocolește orașul în formă semicirculară, de la S-V spre N-E reliefându-se culmea Nejoapa la granița dintre Ciunga și [NUME_REDACTAT], cu prelungiri spre dealul Banța, a cărei culme predominantă este vârful Gurguleu 524 m (cota maximă a ținutului).

[NUME_REDACTAT] prezintă pe culme vastul podiș "Larga" a cărui margini răsăritene se reazemă de lunca Spălnacăi.

[NUME_REDACTAT] și Nejoapa, închid între ele valea Largă care se extinde descendent dinspre sud spre nord, strecurându-se la poalele pădurii, sub vârful Gurguleu.

În general, relieful zonei are un caracter colinar cu altitudini între 200-500 m și pante transversale medii și mari. Aspectul colinar este dat de dealurile ce străjuiesc orașul Ocna-Mureș de la sud-vest spre nord-est, respectiv în zona nordică a localității Războieni.

Rețeaua hidrografică – formată în cuaternar – a creat noi forme de relief: zone de luncă și de terasă, depuneri de depozite deluviale, iar activitatea antropică a contribuit la acumularea depunerilor celor mai recente (iazurile de decantare ale reziduurilor U.P.S.O.M.).

Fig.3 Harta morfologica a zonei

Din punct de vedere morfologic au fost identificate următoarele forme de relief:

A. Zona colinară

Cu o dispunere semicirculară orientată aproximativ SV – NE, dealurile ce străjuiesc orașul Ocna-Mureș se caracterizează prin altitudini ce cresc de la circa 300 metri (în zona Micoșlaca și [NUME_REDACTAT] Băgăului) până la peste 500 metri (în zona centrală – [NUME_REDACTAT]) pentru ca apoi să scadă iar la circa 300 metri (în zona nord-estică).

Stratificația terenului este constituită dintr-un orizont deluvial (argile, argile grase uneori cu nivele nisipoase, argile nisipoase; argilele conțin, în general, concrețiuni calcaroase) cu grosimi ce variază de la 2,20 m până la 7,20 m. Orizontul deluvial repauzează pe roca de bază reprezentată prin argile marnoase stratificate, cu nivele de tuf și intercalații nisipoase și de gresii de vârstă pliocenă sau sarmațian pliocen inferior. În zona anticlinalului Ocna-Mureș roca de bază este de vârstă sarmațiană: tufuri, marne, gresii, nisipuri, argile (în acest perimetru tufurile aflorează la zi).

La nord de localitatea Războieni zona colinară se caracterizează prin altitudini ce variază între 295 – 466 m; este localizată începând din spatele fabricii de cărămidă, pe malul stâng al văii Feldioara dar mult mai evidentă amonte de confluența văii Socșoara cu valea Rea. Versanții înalți, cu altitudini ce depășesc 100 m creează văii Socșoara o asimetrie pronunțată. Versantul drept are o pantă lină, continuă, de 11 – 150 urmare a prezenței unor alunecări de teren stabilizate care sunt extinse pe aproape întreaga suprafață. Versantul stâng apare mai masiv, cu pante ce ating 25 – 300.

Pantele diferite ale celor doi versanți se justifică și prin structura formațiunilor miocene. Stratele de argilă mărnoasă, având înclinări accentuate spre versantul stâng, în acest versant formațiunile au fost erodate pe capete de strat și, implicit pantele sunt mai mari. În versantul drept straturile cu cădere spre vale au fost tăiate permanent la bază prin eroziune, ceea ce a favorizat antrenarea lor în mișcare pe pantă în cicluri repetate până la atingerea profilului actual.

Zona colinară corespunde, din punct de vedere litologic, cu zona depozitelor deluviale. Acestea parazitează, în general, pantele mai accentuate ce fac legătura între zonele de luncă și de terasă cu dealurile încunjurătoare. Sub acțiunea factorilor exogeni depozitele mai vechi au fost erodate sau alterate iar materialul rezultat transportat de văile torențiale și de apele de șiroire, depus pe pante sub formă de sedimente fine (argiloase – prăfoase) mai groase în zonele cu culmi domoale și subțiri pe versanții abrupți.

B. Zona de terasă

Zonele de terase ale teritoriului studiat sunt de vârstă pleistocenă și reprezentate de depozitele aluviale ale râului Mureș. Au fost identificate trei nivele de terasă (după unii autori patru).

Terasele medii și superioare sunt bine individualizate în zona localității Uioara de Sus și în zona pârâului Feldioara (la nord de Războieni până la confluența pârâului Socșoara cu valea Rea).

Mai slab reprezentate sunt terasele inferioare din zona localităților Cisteiu de Mureș și Micoșlaca.

Prezența teraselor este dovedită de litologia depozitelor – un amestec dezordonat de materiale în care se pot observa lentile de pietriș, nisipuri, argile, toate având înglobate numeroase elemente de bolovăniș.

C. Zona de luncă

Se individualizează de-a lungul râului Mureș, cu extindere de 2,00 – 3,00 kilometri pe ambele maluri ale acestuia. Cea mai mare lățime a luncii a fost depistată în sectorul Ocna-Mureș – Cisteiu de Mureș și în sectorul Războieni.

Mai puțin extinse sunt luncile formate pe cursurile inferioare și mijlocii ale afluenților văii Mureșului (Feldioara, [NUME_REDACTAT], Ciunga, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]).

Caracteristic acestei zone este terenul aproximativ plan (cu diferențe de nivel maxime de circa 4,00 metri) și stabilitatea ridicată (fără forme sau urme de alunecare).

Din punct de vedere litologic formațiunile sedimentare sunt alcătuite din depozite aluviale cu o stratificație încrucișată și o granoclasare pe verticală: în suprafață sedimente fine (argiloase – prăfoase – nisipoase) cu grosimi cuprinse între 0 – 3,0 m, sub care se interceptează pachetul aluvionar grosier (bolovănișuri, pietrișuri și nisipuri mari) de asemenea de grosimi variabile (2,00 – 4,00 metri).

D. Zona depozitelor recente

Depozitele recente sunt urmare a activității antropice.

Cele mai importante sunt iazurile de decantare ale reziduurilor rezultate din procesul tehnologic al U.P.S.O.M. (batalurile de șlam).

Iazurile de decantare sunt situate de-a lungul malului stâng al râului Mureș, în partea nordică și vestică a orașului Ocna-Mureș.

Iazurile de decantare 1 – 2 au orientare nord-est – sud-vest fiind delimitate la nord de valea Mureșului.

Iazul de decantare nr. 3, în continuarea sud-vestică a celor anterioare este delimitat de pârâul Ciunga – la sud-vest și de drumul județean Ocna-Mureș – Cisteiu de Mureș pe aliniamentul nord-est – sud-vest.

Iazul de decantare nr. 4 este orientat nord-vest – sud-est, de-a lungul pârâului Ciunga.

În dreptul batalurilor 2 și 3, pe malul drept al râului Mureș, depunerile de șlam se fac pe batalele 5, 6 și 7, amplasamentele acestora fiind situate într-o buclă părăsită a râului care în acest sector este regularizat.

Batalurile sunt alcătuite aproape în exclusivitate din reziduurile rezultate din procesul tehnologic al U.P.S.O.M., reziduuri reprezentate în cea mai mare parte prin carbonat de calciu. Grosimea acestor depozite este cuprinsă între 12,00 – 13,00 m.

1.4. Geologia regională

Zăcământul de sare gemă [NUME_REDACTAT], județul Alba la fel si zăcământul de sare gemă de la Războieni constituie, aceeași acumulare de sare .

Masivul de sare gemă este situat în partea centrală a localității [NUME_REDACTAT] pe malul stâng al râului Mureș.

Zăcământul de sare de la [NUME_REDACTAT], aparține zonei neogene a cutelor diapire din partea de sud-vest a bazinului Transilvaniei.

La suprafața diapirului, au fost sedimentate roci detritice (bolovănișuri, pietriș, nisip, argilă fină), practic aluviuni de vârstă pleistocen superioară (Arghiuș V., [NUME_REDACTAT], 2005).

La alcătuirea geologică a regiunii iau parte depozite neogene și cuaternare (Fig.4 A,B). În regiune neogenul este reprezentat prin depozite miocene (badenian si sarmațian și se întâlnesc formațiuni sedimentare, alcătuite din depozite marine detritice în facies de fliș și molasă, precum și depozite lagunare cu gips, sare gemă și săruri de potasiu. Aceste formațiuni aparțin următoarelor unități structurale:

A. Depozite miocene

În regiunea [NUME_REDACTAT] sunt reprezentate prin etajele badenian și sarmațian. Badenianul în regiune este reprezentat prin doua faciesuri:

– depozite tipice de facies lagunar, dezvoltat transgresiv peste depozite mai vechi;

– depozite aparținând unui facies neritic de mică dimensiune.

Depozitele faciesului lagunar aparțin badenianului inferior (orizontul tufului de Dej) și este alcătuit dintr-o alternanță de tufuri dacitice cu globigerin, argile grezoase-negricioase a gresii cenușii (Moisescu V. și Popescu G. 1967).

Sarmațianul s-a depus în continuitate de sedimente peste depozitele badeniene și este constituit dintr-un complex de gresii nisipoase, micacee, gresii conglomeratice slab cimentate, marne cenușii albăstrui compacte și nisipuri argiloase gălbui ruginii, având grosimea de cca. 1000-1500 m

În complexul rocilor de vârstă sarmațiană, se intercalează la diferite nivele, 4-5 orizonturi de tufuri dacitice.

A B

Fig. 4 Harta geologică (A- Harta geologică a [NUME_REDACTAT], B –Harta geologică a României)

1.5.Hidrografia si hidrologia zonei

Din punct de vedere stratigrafic perimetrul [NUME_REDACTAT] se află in zona cutelor diapire de pe marginea vestică a [NUME_REDACTAT]. Zăcământul de sare gemă fiind localizat in depozitele tartaniene. Prin migrarea sării spre suprafață și străpungerea marnelor impermeabile din acoperiș s-a realizat contactul direct a diapirului cu aluviunile acvifire ale râului Mureș (Timonea D. 2010). În afara limitelor diapirului peste aceste aluviuni repânzează depozitele argiloase prăfoase impermeabile.

Ca unitate hidrologică perimetrul diapirului de sare de la [NUME_REDACTAT] aparține câmpiei aluvionare a râului Mureș, caracterizată prin dezvoltarea areală mare a acviferului liber care în limitele diapirului, repânzează direct pe spinarea sării. Direcția generală de scurgere a apelor freatice este E-V, dar direcțiile secundare generale de morfologia patului acvifer putând prezenta abateri de la direcția generală.

Alimentarea freaticului și a lacurilor de pe masiv se face către:

– pierderile râului Mureș prin malul stâng;

– precipitații atmosferice;

– apele freatice și curgerile libere de pe dealul Teleky, Hudău și Banța.

Apele industriale, rezultate din pierderile tehnologice și debitare liberă a sondelor precum și de către apele menajere.

Sarea in zăcământ este albă-cenusie ,cristalizată cu figuri de încrețire cu ondulații dese și variate ( [NUME_REDACTAT],1912). Producția preliminată prin plan se va realiza pe ambele câmpuri de sonde astfel:

-câmp de sonde [NUME_REDACTAT] :150000 t/an

-câmp de sonde Războieni 251000 t/

1.6.[NUME_REDACTAT]. 5 Harta climatică a [NUME_REDACTAT] acestei regiuni este continental moderată datorită poziției geografice, aflată sub influența vânturilor dominate vestice care aduc mase de aer umed, si sud, sud-estice care aduc mase de aer cald, tropical (Fig.5).Rareori se abat asupra orașului vânturile dinspre răsărit stăvilite fiind de dealul Banța. Circulația atmosferică nordică permite pătrunderea aerului rece de origine polară, care a primit din străvechime o denumire populară locală: „Turdeanul„

Caracteristicile pentru culoarul depresiunii [NUME_REDACTAT]-Turda aici bat frecvent vânturi cu caracter de foehn, care produc creșteri ale temperaturii aerului determinând înseninarea cerului, scăderea precipitațiilor sub 600 mm anual, și desprimăvărări timpurii în toată lunca Mureșului

1.7. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] pe malul drept al Mureșului, precum și în zona învecinată Fărău, se găsesc „rogosoluri„ (soluri tinere, formate pe depozite afânate-nisipuri, argile, marne ), iar vatra propriu-zisă o orașului este constituită din soluri brune. Dealurile din stânga râului sunt formate din ardezie in forme terțiare, iar pe valea Mureșului se întâlnesc soluri aluvionare care s-au format prin revărsări repetate.

În subsolul localității predomină rezervele de sare [NUME_REDACTAT] fiind singura localitate din județul Alba în care se exploatează acest mineral. În străfundurile dealului Banța există rezerve exploatabile, de bentonită (rocă sedimentară argiloasă, alcătuită din silicat de aluminiu hidratat)

1.8. Aspecte biotice

Mediul înconjurător este alcătuit din trei componente: componenta abiotică (substrat,aer,apă), componenta biotică (plante,animale), și componenta antropică (omul cu produsele muncii sale).

În cadrul componenței biotice intră vegetația, fauna și solul, elemente care se caracterizează prin câteva trăsături de bază: prezintă nivele înalte de organizare și structurare a materiei, au o dinamică proprie accentuată, definitivează medii de viață aparte, au forme de manifestare diferite.

1.8.1. [NUME_REDACTAT] arealul studiat învelișul vegetal dominant este cel de pădure în alternanță cu pajiști secundare, instalate mai ales prin defrișările masive în secolele trecute pentru obținerea de terenuri agricole sau suprafețe pentru pășunat. Prin caracteristicile sale, pădurea are un important rol geoecologic concretizat în purificarea aerului, asigurarea umidității din atmosferă, reglarea manifestărilor extreme ale elementelor meteorologice, atenuarea viiturilor, fixarea solurilor, diminuarea poluării, adăpostirea faunei.

Această poli-funcționalitate este completată cu cea de factor de recreare și destindere dar și de o puternică funcție turistică. Valoarea turistică a vegetației crește și prin includerea în circuitul turistic a unor specii declarate monumente ale naturii, sau a unor rezervații sau parcuri naturale cu caracter științific.

Vegetația zonală se încadrează în ansamblul celei central-europene (etajul nemoral) și include trei etaje caracteristice pădurilor de foioase din zonele de deal-podiș: etajul fagului, etajul gorunului și etajul stejarului, la interferența dintre acestea situându-se pădurile de amestec.

Vegetația azonală, specifică luncilor râurilor mai mari (ex. raulMureș) este reprezentată de zăvoaie de sălcii (Salix alba), plopi (Populus alba, P.nigra), anin alb (Alnusincana), anin negru (Alnusglutinosa) etc. Există și suprafețe restrânse cu vegetație higrofilă și mezohidrofilă (papură, stuf, rogoz, pipirig), iar în zona zăcământului de sare, apar areale restrânse de plante halofile (Artemisa, Salicornia). Numărul mare de specii valoroase din punct de vedere economic și științific existent în pădurile din arealul studiat sporește interesul pentru cunoaștere, ceea ce duce în final la creșterea rolului de resursă atractivă pentru vegetație, în general și pentru pădure.

1.8.2. [NUME_REDACTAT] este săracă, caracterizată prin forme fitifagene și granivore. Animalele sunt adaptate la alergat, îngropat, posedă culori ce le permit să se confunde ușor cu solul sau cu vegetația măruntă. Fauna caracterizată mediului de viață pentru zăvoare este reprezentată prin fazan (phasianus), popândău (citelluscitellus), iepurele.

1.9. Resurse ale subsolului

România este bogată în depozite naturale de sare, unele dintre ele formând saline masive care apar ca rezultat al presiunii, care împinge în sus, prin sarea rocile de la mare adâncime. O mulțime de cavități și săpături subterane au fost obținute din exploatarea sării.([NUME_REDACTAT],colab.2008)

Principalele tipuri de roci care apar în regiunea [NUME_REDACTAT] sunt:

Tufuri –apar la deferite nivele, au fost denumite diferit funcție de poziție și localizarea (tuful de Dej, tuful de Ghiriș, tuful de Hădăreni) și au caracter dacitic și daco-andezitic

Evaporite –sunt reprezentate în regiune prin depozite de gips, anhidrit și sare gemă, sarea are o răspândire regională fiind pusă în evidență de anticlinarele diapire care aflorează uneori ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Turda)

Sedimente si roci argiloase –apar la diferite nivele în succesiunea stratigrafică a regiunii și sunt neprezentate prin argile și gresii argiloase cu intercalații de nisipuri și straturi subțiri de tufite.

CAPIPOLUL II. ZONE DE RISC NATURAL

Este cunoscut faptul că mediul încojurător și societatea umană suportă adesenea acțiunea unor fenomene extrem de periculoase cu origine diferită, naturală sau antropică, ce pot produce dereglări distructive sau brutale în anumite sisteme sau situații prestabile.Aceste evenimente (cutremure, erupții vulcanice, alunecări de teren, inundații etc.) se produc de regulă pe neașteptate și pot provoca numeroase victime în rândul oamenilor și a animalelor, un volum mare de pagube materiale, dezechilibre ecologice și chiar grave tulburări ale stării psihice și morale a populației ce intră sub incidența fenomenului respectiv.

2.1. Încadrare în zona seismică

Din punct de vedere seismic zona [NUME_REDACTAT] poate fi afectată de doua tipuri de cutremure:

Cutremure intermediare –care pot avea focarul în mantaua superioară 80-180 km adâncime. Aceste cutremure eliberează o cantitate enormă de energie și au focarul în Carpații de Curbură.

Cutremurele normale –cu sediu în scoarță pe o serie de folii la o adâncime de 5-30 km cu o energie mai mică dar pot avea efecte la fel de periculoase.

Încadrarea în zonele de risc natural, la nivel de macrozonare, a ariei pe care se găsește zona studiată se va face în conformitate cu [NUME_REDACTAT] al Romaniei: Legea nr 575/ nov.2001: Lege privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului Național-Secțiunea a V-a: Zone de risc natural.

1.Cutremurele de pământ (Fig 6) zona de intensitate seismică pe scara MSK este 6 (conf.SR 11100/1-92).

Fig.6 Harta seismică ( Zone de intensitate seismică pe scara MSK conform Legii 575/2001)

2.Inundații: aria studiată se încadrează in zone cu precipitații 500- 1000 mm /an, (Anexa nr.1) fără arii afectate de inundații, datorate revărsării unui curs de apa.

3.Alunecari de teren (Fig.7) zona studiata se încadrează în zone cu potențial de producere a alunecărilor ridicate.

Fig.7 Harta cu potențialul de producere a alunecărilor de teren (conform GT 007)

2.2.[NUME_REDACTAT] sunt hazarde hidrografice cu o larga răspândire pe Terra care produc mari pagube materiale și pierderi de vieți omenești. Aceste hazarde se pot produce în lungul râurilor ( care drenează circa 70% din suprafața continentelor).

2.2.1. Informații generale

În sens larg, inundația reprezintă acoperirea unei porțiuni de uscat cu o mare

cantitate de apă provenită din revărsarea cursurilor de apă, a ploilor abundente sau topirii

bruște a zăpezii.

A. Cauzele producerii inundațiilor

– poluarea generată de activitățile umane, care a condus la substanțiale modificări climatice, efectul de seră și încălzirea globală.

– diminuarea severă a suprafețelor împădurite ca urmare a tăierilor iraționale.

– amplasarea localităților și a unor obiective economico – sociale în zonele inundabile ale cursurilor de apă.

– insuficiența unor lucrări de apărare împotriva inundațiilor (diguri, baraje, etc.)

B. Formele de manifestare

– inundațiile produse de revărsările naturale ale cursurilor de apă, datorate creșterii

debitelor sau blocajelor produse de ghețuri, plutitori, aluviuni.

– inundațiile produse de scurgerile de pe versanți, datorate căderii unor mari cantități

de precipitații în timp scurt.

– inundațiile produse de accidentele la construcțiile hidrotehnice (avarierea sau

distrugerea unor lucrări de genul barajelor sau digurilor).

C. Efectele producerii inundațiilor

– populația, precum și bunurile sale mobile și imobile;

– obiectivele sociale;

– capacitățile productive (societăți comerciale, platforme industriale, centrale electrice, ferme agrozootehnice, amenajări piscicole, porturi și altele);

– barajele și alte lucrări hidrotehnice care reprezintă surse de risc în aval, în cazul

producerii de accidente;

– căile de comunicații rutiere, feroviare și navale, rețelele de alimentare cu energie electrică, gaze, sursele și sistemele de alimentare cu apă și canalizare, stațiile de tratare și de epurare, rețelele de telecomunicații și altele;

– mediul natural (ecosisteme acvatice, păduri, terenuri agricole, intravilanul localităților și altele).

2.2.2 Zone inundabile din perimetrul studiat

În data de 22 iunie 2010 pe suprafața județului Alba au căzut importante cantități de precipitații care au dus la producerea de viituri bruște, cu efecte catastrofale. Cea mai gravă situație a fost in satul Uioara de Jos care aparține orașului [NUME_REDACTAT] (Fig. 8) unde se preconizează că ar fi căzut intr-un interval de 45 de minute 150-200 l/mp ([NUME_REDACTAT] Ștef, 2010). Precipitațiile abundente au dus la formarea de torenți care au produs atât pagube materiale cât și omenești

Fig 8. [NUME_REDACTAT] de Jos în urma inundațiilor

[NUME_REDACTAT]-cetate a suportat efectele inundațiilor în special datorită producerii apelor în sectorul din spatele căii ferate astfel încât casele din luncă și mai ales terenurile au fost inundate direct de Mureș(50ha) (Planșa 1).

Măsurile de protecție trebuie să vizeze înlăturarea prin diguri a pătrunderii apelor în spatele căii ferate.

[NUME_REDACTAT] de Mureș este situat în plină luncă în dreptul unui pronunțat meandru al Mureșului, deși este apărat de diguri este încă expus inundațiilor deoarece digurile trebuiesc supra înălțate. Apele mari din 28.12.1999 au inundat terenurile agricole din luncă 75 ha, iar eroziunile de mal s-au accentuat .

Măsurile de combatere a inundațiilor ar trebui să includă: rectificarea cursului meandrat al Mureșului, în acest fel prin noile diguri laterale, Mureșul ar fi împiedicat să se abată lateral spre intravilanul și extravilanul satelor astfel digurile vor trebui consolidate și înălțate iar zonele cu eroziuni laterale protejate parțial.

Situația cea mai deosebită se înregistrează în satul Micoșlaca acolo unde prin neexistența unui dig au de suferit:drumul de acces dinspre Cisteiu de Mureș (în zona concavă a meandrului producându-se eroziuni bazale importante).

2.2.3.Modalități de combatere a inundațiilor

În general măsurile de combatere a inundațiilor sunt următoarele:

Reducerea efectelor încălzirii globale prin reducerea emisiilor poluante, refacerea

suprafețelor împădurite.

Dezvoltarea sistemul informațional meteorologic și hidrologic, care constă în

observarea, măsurarea, înregistrarea și prelucrarea datelor meteorologice și

hidrologice, elaborarea prognozelor, avertizărilor și alarmărilor, precum și în transmiterea acestora factorilor implicați și la populația expusă.

Interzicerea amplasării de locuințe sau obiective economico – sociale în zonele

inundabile și dezafectarea celor existente.

Întreținerea sistemelor de preluare a apelor provenite din precipitații existente la

nivelul localităților (sisteme de canalizare, rigole, șanțuri).

Întreținerea albiei cursurilor de apă (îndepărtarea vegetației, decolmatarea albiilor,

îndepărtarea obstacolelor și neobstrucționarea sub nici o formă a curgerii cursului de

apă).

Amenajarea de lucrări de apărare împotriva inundațiilor (diguri, baraje, etc) și

întreținerea celor existente.(Fig 9)

Fig. 9. Mărimile caracteristice de apărare pentru zonele îndiguite ale cursurilor de apă

Dezvoltarea sistemul informațional meteorologic și hidrologic, care constă în

observarea, măsurarea, înregistrarea și prelucrarea datelor meteorologice și hidrologice, elaborarea prognozelor, avertizărilor și alarmărilor, precum și în transmiterea acestora factorilor implicați și la populația expusă.

Interzicerea amplasării de locuințe sau obiective economico – sociale în zonele

inundabile și dezafectarea celor existente.

Întreținerea sistemelor de preluare a apelor provenite din precipitații existente la

nivelul localităților (sisteme de canalizare, rigole, șanțuri).

Întreținerea albiei cursurilor de apă (îndepărtarea vegetației, decolmatarea albiilor,

îndepărtarea obstacolelor și neobstrucționarea sub nici o formă a curgerii cursului de apă).

În cazul perimetrului studiat măsurile de combatere a inundațiilor ar trebui să includă:

Rectificarea cursului meandrat al Mureșului ,în acest fel prin noile diguri laterale Mureșul ar fi împiedicat să se abată lateral spre intravilanul și extravilanul satelor.

Construirea de diguri in zonele afectate de inundatii

Fig. 10.Mărimi caracteristice de apărare pentru zonele neîndiguite ale cursurilor de apă

Digurile existente vor trebui consolidate și înălțate iar zonele cu eroziuni laterale protejate parțial.

Lucrări de protecție antierozionale la baza versanților (Fig 10)

În zona orașului [NUME_REDACTAT] nu mai există inundații deoarece s-au construit diguri de protecție.

2.3. Alunecări de teren

Alunecările alături de prăbușiri, curgeri de noroi, avalanșe, eroziuni si solifluxiuni sunt hazarde geomorfologice .

Alunecările de teren reprezintă procese de mișcare a unor mase de pământ sub acțiunea gravitației, în lungul unor suprafețe de alunecare care le separă la partea stabilă a versantului. Cele mai numeroase alunecări se înregistrează pe versanții cu înclinări moderate, constituiți din argile și din alternanțe de argile, marne, gresii și nisipuri. Materialele deplasate prin alunecări pot avea grosimi diferite, de la zeci de centimetri la zeci de metri.

2.3.1.Informații generale

Alunecările de teren sunt fenomene complexe ce presupun deplasarea unor mase de pământ aflate în pantă, datorită umezirii acestora, sub acțiunea forțelor gravitaționale. Complexitatea acestora este dată de multitudinea de cauze care le pot provoca, modul de desfășurare al procesului, natura straturilor afectate și dezvoltarea lor în timp și spațiu. Din categoria maselor de pământ înclinate în raport cu orizontala fac parte taluzurile și versanții ce sunt principalele formațiuni care, sub acțiunea unor factori cauzali, conduc la fenomene de instabilitate. Acestea sunt considerate a fi catastrofe naturale care produc pagube materiale și pierderi de vieți omenești.
Criteriile după care se pot clasifica alunecările de teren sunt:

– adâncimea la care se află suprafața de alunecare;

– viteza de alunecare care reprezintă mărimea deplasării masei de pământ raportată la timpul în care s-a produs aceasta;

– direcția de evoluție a procesului de alunecare pe versanți și taluzuri împarte fenomenul în alunecări deplasive și alunecări detrusive;

– poziția de rupere față de stratificația pământului: consecvențe, insecvențe și asecvențe;

– vârsta alunecărilor: active și stinse;

– caracterul materialului alunecat: alunecări de ordinul I care afectează masivele de pământ în structura naturală și alunecări de ordinul II care sunt reactivări ale unor

alunecări mai vechi;

– gradul de activitate: stabilizate, parțial stabilizate, active;

– mișcarea masei alunecătoare: rotație sau translație.

Efectele manifestate ale alunecărilor de teren sunt:

Distrugerea parțială sau totală a construcțiilor de orice fel (tip)

Blocarea parțială sau totală a albiei unui râu și formarea unor acumulări de apă cu

pericol de inundații

Distrugerea parțială sau totală a rețelelor de edilitare (apă, gaze, canalizare, etc.).

Blocarea unor căi de comunicații (feroviare, rutiere, fluviale, etc.).

2.3.2. Zone cu alunecări de teren active si alunecări vechi din zona [NUME_REDACTAT]

A doua categorie de riscuri naturale la care este expus teritoriul administrativ al orașului [NUME_REDACTAT] este cel al alunecărilor de teren (Planșa 1).

În general acestea se produc pe fruntea teraselor Mureșului, neprotejate de vegetație sau acoperite cu o vegetație de slabă calitate, afectate în bază de eroziunea Mureșului, suportând unele influențe antropice aceste suprafețe devin mai active.

Perimetre în care dinamica alunecărilor de teren este accentuată sunt semnalate în versantul stâng al văii Banța în satul Uioara de Jos, în nord-vestul satului Uioara de Sus (aici având de suferit doar vechile terenuri acoperite cu vii și pășune)dar mai ales zona din estul orașului [NUME_REDACTAT] în zona „blocuri” . De altfel aici fruntea terasei este marcată de tasări, sufoziuni, surpări, prăbușiri și alunecări de mari dimensiuni ce pun în pericol zona construită de pe terase (Planșa 2).

2.3.3.Modalități de combatere a alunecărilor de teren

Măsurile planificate pentru prevenire, protecție și intervenție în cazul alunecărilor

de teren sunt similare celor aplicate în caz de cutremur. O particularitate o constituie faptul

că evenimentul nu se desfășoară chiar prin surprindere. Alunecările de teren se pot desfășura cu viteze foarte variate între 3 m/s și 0,6 m/an.

Poate fi presupusă deplasarea unor straturi de roci, în zonele de risc, creându-se în

acest fel posibilitatea realizării măsurilor de protecție.

Deci, un rol însemnat revine acțiunilor de observare a condițiilor de favorizare a

alunecărilor de teren și alarmarea (avertizarea) populației în timp util realizării protecției.

Pentru prevenirea și protecția urmărilor dezastruoase ale alunecărilor de teren sunt

necesare următoarele măsuri:

realizarea din timp a intervențiilor necesare stabilirii condițiilor de apariție și dezvoltarea lor,

aplicarea procedeelor adecvate de ținere sub control,

preconizarea și planificarea din timp a măsurilor corespunzătoare de protecție:

asigurarea unui sistem de drenare a apei din masivul versantului printr-un sistem de drenuri,

împădurirea și înierbarea versanților (se pot folosi și plase geotextile sau geosintetice).

evitarea amplasării unor obiective industriale sau a altor construcții în zonele în care asigurarea stabilității stratului nu se mai poate realiza sau este foarte costisitoare.

informarea curentă a populației din zona de risc.

În acțiunile de intervenție în afara cazurilor particulare se va urmări recuperarea

bunurilor materiale și refacerea avariilor. Salvarea supraviețuitorilor din clădirile acoperite se realizează în condiții similare acțiunilor preconizate intervenției în cazul cutremurelor de pământ.

In perimetrul studiat măsurile urgente de protecție trebuie să aibă în vedere:lucrări de combatere a eroziunii bazale; ziduri de sprijin de mari dimensiuni și drenaje de suprafață și adâncime; coloane de beton și ancoraje; lucrări de combatere a eroziunii în suprafață și a înierbării versantului, plantarea de specii fixatoare; interzicerea construcțiilor.

.

2.4. Eroziuni, solifluxiuni și ravene

Datorită copertei permeabile a zăcământului și circulației apelor de infiltrație pe suprafața și flancurile zăcământului dar și datorită pătrunderii acestora în masivul de sare prin fisurile/crăpăturile existente, s-au creat modificări ale morfologiei spinării sării (doline, lapiezuri, ponoare) – fenomene cunoscute sub numele general de exo–pseudo– carst iar în interiorul masivului s-au creat goluri naturale de diferite forme (geode, peșteri, avene), fenomene cunoscute sub numele general de endo–pseudo–carst. Aceste fenomene de pseudocarst au fost rambleate, la un moment dat încercându-se o izolare a suprafeței sării aflorate. Vechile exploatări de suprafață, prin cariere și ocne cu amplasare necunoscută, si-au pus de asemenea amprenta asupra morfologiei suprafeței diapirului de la [NUME_REDACTAT].

CAPITOLUL III. ZONE DE RISC TEHNOLOGIC

Riscurile tehnologice includ accidentele declanșate de om cu sau fără voia sa, legate de activitățile industriale cum sunt exploziile, scurgerile de substanțe toxice, poluarea accidentală etc. Asemenea riscuri sunt frecvente în industriile chimice și metalurgice datorita emisiilor de substanțe nocive în procesul de producție și a cantităților mari de deșeuri care afectează mediul. Optimizarea mediului, protecția și conservarea lui poate fi făcută numai după identificarea surselor de poluare, a cauzelor și posibilităților de eliminare a acestora. Amplasarea obiectivelor industriale sau economice în văi adânci și depresiuni, în care se manifestă frecvent fenomene meteorologice cum sunt calmul atmosferic și inversiunea termică, conduce la stagnarea și cumularea poluanților și în realizarea unor concentrații periculoase.(Sursa http://www.igsu.ro)

3.1. Zăcăminte de sare din sudul [NUME_REDACTAT] Transilvaniei s-a format în timpul orogenezelor ciclului alpin și este cea mai întinsă arie morfologică de scufundare din România. Este poziționată în centrul țării, în interiorul arcului carpatic, de unde îi vine și atributul de „depresiune intracarpatică” (Mihăilescu V. 1963).

Limita sud-estică și estică o alcătuiesc [NUME_REDACTAT], Harghita și Gurghiu, iar în

partea de nord și nord-est depresiunea este mărginită de munții cristalini ai Rodnei și

Perșanilor și de munții vulcanici Țibleș și Bârgău (Irimuș I.A. 1998)

[NUME_REDACTAT] Mureș este situată pe bordura vestică a bazinului Transilvaniei și se încadrează într-o zonă intens cutanată. La alcătuirea cutelor iau parte depozitele badaniene, sarmațiene și pliocene, vârsta cutării fiind post panioneană. Axa fasciculelor de cute este orientată NV-SE, nodul fiind situat în apropiere de Turda. Aceasta se dezvoltă pe o lungime de peste 30 km între localitățile: Silivaș (la sud) și Turda (la nord).

În zonele de ridicare axială ale anticlinarelor se dezvoltă câteva masive diapire de sare cum sunt cele de la [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Turda.Spre vest de anticlinarul Silivaș-Turda, depozitele miocene formează sinclinalul Dumbrava-Cistei.

Adiacent acestui anticlinar, spre vest se întâlnește anticlinarul Măhăceni-Ploșcoș, spre est de anticlinarul Silivaș-Turda se întâlnesc siniclinarul Feldioara-Căptălan, apoi anticlinarul [NUME_REDACTAT]-Copand, dupa care la est siniclinarul Gligorești-Poiana, după care urmează anticlinarul [NUME_REDACTAT].

Cercetările geofizice efectuate în zonă au condus la concluzia existenței unei falii sub lunca văii Mureșului, paralel cu direcția sa de curgere, pe direcția N 70-80o E, pe o lungime de cca.20 km, denumită falia Mureșului.

La începutul badenianului are loc o transgresiune pe suprafețe întinse a apelor mării și pentru un interval scurt de timp, se stabilesc condiții marine normale, în această perioadă au loc erupții vulcanice de mare amploare care au generat depuneri de tufuri dacitice.

În badenianul superior apar din nou condiții lagunare cu depuneri de sare pe suprafețe mari. În vestul depresiunii Transilvaniei au existat condiții prelagunare cu precipitare de gipsuri, concomitent cu depuneri de sare. Repartiția faciesului cu gipsuri în raport cu poziția faciesului cu sare în bazinele badaniene, arată o alimentare a bazinelor lagunare atât din estul cât și din vestul regiunii.

După depunerea evaporitelor badaniene s-au restabilit condițiile marine normale.

3.2 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] punct de vedere geologic, zăcământul de la [NUME_REDACTAT] se află în zona cutelor de pe bordura vestică a [NUME_REDACTAT].

Cercetările geologice și geofizice au pus în evidență existența unui orizont continuu de sare gemă în subsolul regiunii, aflat în diferite stadii de evoluție. Masivul de sare de la [NUME_REDACTAT] (Fig 11) este înconjurat de depozite aparținând sarmațianului și badenianului, dezvoltate în facies marno-argilos.Înclinarea depozitelor în jurul stâlpului diapir este de 30-40o și uneori chiar mai mare. Cupola zăcământului este acoperită de depozite aluvionare necimentate, de vârstă pleistocenă aparținând terasei inferioare a Mureșului, în unele zone de la suprafață scufundate sau erodate, sarea aflorează.

Fig 11.Masivul de sare de la [NUME_REDACTAT]

Grosimea masivului de sare în zona centrală a diapirului este de cca. 1760 m. Corpul de sare prezintă o răsfrângere bilaterală de cca. 50 m la partea superioară și o gâtuire între adâncimea de 60-13 m. Această gâtuire este mai evidentă în partea de E si SE a masivului de sare în zona sondelor 123,124,118 E.

Spinarea masivului de sare este ondulată și cartstificată, pe alocuri în porțiuni scufundate sau erodate sarea aflorează. Culcușul zăcământului este ușor boltit și mulează structura anticlinală de la suprafață. Lucrările geofizice (seismometrice si gravimetrice) executate după inundarea minei 1 Mai nu a putut stabili precis configurația și extinderea în adâncime a flancului masivului de sare.

Forma masivului de sare se poate asimila unui trunchi de con cu baza mare situată la partea inferioară iar la baza mică, ovoidală, la partea superioară.

Din punct de vedere petrografic, spinarea zăcământului de sare suportă depozite aluvionare necimentate de vârsta peistocen superioară, formate din pietrișuri, nisipuri, bolovănișuri și argile. Masivul de sare de la [NUME_REDACTAT] este înconjurat de depozite aparținând sarmațianului și badenianului, dezvoltate în facies mărnos-argilos.

Din punct de vedere mineralogic, zăcământul de sare de la [NUME_REDACTAT] este constituit dintr-o masă aproape monominerală de halit, cu unele impurități sub forma unor pelicule fine de argilă, depuse pe fețele cristalelor de sare gemă în timpul creșterii acestora. Se întâlnesc de asemenea intercalații sub formă de cuiburi de roci sterile: argile, marne, ghips, etc. în masa sării geme, datorită cărora în anumite zone sarea este ușor impurificată.

Din punct de vedere microscopic, după determinările efectuate de [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], serviciul petrografic, sarea de la [NUME_REDACTAT] se prezintă ca o masă granulară, izotropă formată predominat din halit. Subordonat apar minerale argiloase-sericitoase, cristale de anhidrit ca incliziuni fine pe planuri de clivaj, ca minerale accesorii apar cristale de gips și minerale opace.

Din punct de vedere calitativ, rezervele au următoarea compoziție mineralogică: NaCl=95-97% , impurități argiloase 2% , anhidrit 1-2% , carnalit sporadic 1%.

Ca unitate hidrogeologică, perimetrul diapirului de sare de la [NUME_REDACTAT] aparține câmpiei aluvionale a râului Mureș caracterizată prin dezvoltarea areală mare a acviferului liber care în limitele diapirului repauzează, direct pe spinarea sării.

În limitele de aflorare a masivului de sare continuitatea freaticului a fost întreruptă prin apariția pe spinarea sării a lacurilor de apă sărată. Direcția generală de curgere a apelor este est-vest, direcțiile secundare generate de morfologia patului acviferului putând prezenta abateri însemnate de la direcția generală.

Alimentarea freaticului și a lacurilor de pe masivul de sare se face de către:

Pierderile râului Mureș prin malul stâng

Precipitațiile atmosferice

Apele freatice și curgerile libere de pe dealurile Telekey, Banța, [NUME_REDACTAT] industriale rezultate din pierderile tehnologice și debitarea liberă a sondelor, precum și de către apele menajere cu pondere mică.

Lucrările miniere în decursul timpului au fost supuse unor inundări repetate generate de infiltrarea apelor (Strategia industriei miniere, 2012 – 2035). Pentru protejarea lucrărilor miniere, apele râului Mureș au fost dirijate în anul 1858 într-o albie artificială de cca. 2,5 km lungime amenajată la cca. 400m nord de masivul de sare, prin dirijarea apelor râului Mureș în albia artificială nu a fost rezolvată problema circulației apelor freatice pe masivul sării.

În anul 1867 s-a construit un dren de captare a apelor freatice în jurul extremității nordice a zăcământului, pe o lungime de 1,5 km adâncime în patul de marnă situat la 8-12 m adâncime efectele acestui dren au fost pozitive dar nu au avut eficiența scontată volume însemnate de apele dulci continuând să pătrundă în golurile miniere subterane care drenau orizontul freatic din toate direcții. După construirea fabricii de sondă s-a început producerea sării în soluție, apa dulce fiind introdusă în subteran din dren.

Apele au circulat liber prin galeriile vechilor exploatări conducând la procese necontrolate de dizolvare în urma cărora au avut loc surpări și prăbușiri. În urma surpării puțurilor de acces s-au creat lacurile pe suprafața masivului (Fig.12) care comunică cu excavațiile miniere de suprafață.La data 23.09.1978 ca urmare a pătrunderii apelor de suprafață și în ultima mină (1 Mai) s-a trecut la închiderea ei.

Fig 12. Lacurile formate pe suprafața masivului de sare

În aceste condiții nu s-a mai pus accent pe menținerea în stare de funcționare a drenului fiind posibilă reinstalarea condițiilor hidrogeologice inițiale atât în masiv cât și în sectoarele adiacente. Pompările efectuate de către [NUME_REDACTAT] Mureș din sectorul de dren rămas în funcțiune urmăresc menținerea unui nivel depresionar al apelor de pe masiv, la cota +254m, pentru asigurarea unui nivel hidrostatic scăzut al apelor freatice în sectoarele situate la vest de masiv, în vederea inundării beciurilor locuințelor din zonă.

Drenarea apelor de pe masivul de sare se face spre vest spre albia Mureșului, condițiile de drenare fiind determinate de caracteristicile hidrogeologice ale acviferului captiv care drenează, demorfologia patului acviferului precum si de influența unor factori artificiali care modifică regimul natural de drenare (iazurile de decantare pe malul stâng al Mureșului).

Efectele acestor iazuri (batale) se manifestă în reducerea permeabilității freaticului și a capacității de drenare prin colmatarea aluviunilor grosiere de către materialul pelitic depozitat, astfel prin reducerea considerabilă a vitezei de circulație și de drenare a apelor freatice, aceste batale contribuie hotărâtor la menținerea unui nivel hidrostatic ridicat în sectoarele situate la V-NV de masivul de sare, contribuind la inundarea beciurilor locuințelor și înmlăștinarea grădinilor. Lacurile și bălțile formate pe suprafața masivului reprezintă volume impresionante de apă (cca.1,5 milioane m.c.) care fac legătura între freaticul de apă dulce și golurile miniere subterane inundate (cca.5 milioane m.c). Din cauza surpărilor și prăbușirilor generate prin circulația apelor dulci, configurația și extinderea lacurilor se modifică continuu.

3.2.1. Exploatarea zăcămintelor de sare – S.C.SALINA OCNA MUREȘ – SA

Metodele de exploatare a sării au evoluat în timp de la exploatări la suprafață până la exploatările în soluție (Drăgănescu L. și Drăgănescu S. 2001). Exploatarea zăcământului de sare de la [NUME_REDACTAT] a început în perioada preromană, prin atacarea directă de la suprafață și prin mici lucrări subterane.

În perioada romană, extracția sării s-a efectuat în extremitatea nordică a zăcământului, prin amfiteatre și ocne a căror adâncime nu depășea 20-30 m. Pe amplasamentul acestor lucrări veci s-a format [NUME_REDACTAT] Romane.

Pentru protejarea activității de extracție, lucrările miniere fiind expuse la inundări repetate, în anul 1858 apele râului Mureș au fost dirijate într-o albie artificială, de cca. 2,5 km lungime, amenajată la cca. 400 m nord față de masivul de sare. Pentru apele freatice din masiv s-a construit, în anul 1867, un dren de captare în jurul extremității nordice a zăcământului, cu o lungime de 1,5 km. Datorită acestui proces de drenare, s-a putut realiza și asecarea sectoarelor mlăștinoase, situate în zona V-NV a masivului, conducând la posibilitatea dezvoltării orașului în aceea parte (cartierul Bosnia).

După construirea fabricii de soda Solvay, [NUME_REDACTAT] Mureș a trecut la producția de sare în soluție prin dizolvare directă în masiv, metodă realizată prin introducerea de apă dulce, direct din dren sau din râul Mureș, în subteran.

Începuturile exploatării cu sonde datează din 1940, însă exploatarea reală a început abia în anul 1952, prin amplasarea Cîmpului I, subteran, în Mina 1 Mai, a șase sonde cu adâncimi de 550 m. Câmpul I de sonde a fost activ între anii 1953-1973, perioadă în care s-au exploatat cca 5 milioane de tone de sare, sub formă de soluție.

În anul 1952 este dat în funcțiune și Câmpul II de sonde de suprafață, compus din nouă sonde cu adâncimi cuprinse între 1100-1200 m. Acest câmp a fost activ până în anul 1986, dată până la care s-au exploatat cca 9 milioane tone de sare în soluție.

[NUME_REDACTAT] III de sonde de suprafață, a început încă din anul 1964.Acest câmp cuprindea 8 sonde de adâncimi de exploatare de cca. 1750 m.

În anul 1985, pentru acoperirea necesarului de sare produsă, a început realizarea Câmpului de sonde Războieni, amplasat pe malul drept al râului Mureș. Câmpul de sonde a fost deschis în anul 1989, și era responsabil de exploatarea acumulărilor de sare din intervalul 870-1340 m.

Exploatarea sării a continuat din acea dată numai prin dizolvare cinetică, cu ajutorul sondelor.

În anul 2008, datorită scăderii concentrației la sare în soluție, s-a procedat la detubarea coloanelor de exploatare ale sondei 124. În urma măsurătorii cavernometrice s-a constatat ruperea coloanei de ancoraj la adâncimea de 463 m și a fost determinat de un gol cu raza de 8 m la adâncimea de 460 m și cu raza de 15 m pe intervalul de adâncimi 463-500 m. În urma debutării coloanelor, o parte din tubulatura existentă a fost recuperată, restul rămânând în gaura de sondă.

În anul 2009, datorită scăderii concentrației la sare în soluție, s-au debutat coloanele de exploatare ale sondei 123. Se presupune că și coloana de ancoraj a acestei sonde este ruptă la același nivel cu coloanele mobile. În urma debutării, s-a reușit recuperarea unei părți a tabulaturii existente în sondă, restul rămânând în gaura de sondă.

În luna ianuarie a anului 2010 s-a constatat apariția unui fenomen de scurgere de saramură și formarea unei pelicule de fluid izolant, în afara perimetrului de exploatare (la cca. 50 m de sonda 118E ), precum și în beciul sondei 118E. Sondele sunt dotate cu manometre și sunt monitorizate periodic prin verificarea presiunii. Deoarece s-a observat că, la scăderea presiunii din sonde sub valoarea de 3 atmosfere, încetează scurgerile de saramură si fluid izolant, acestea sunt spălate și se degajează periodic presiunea.

În anul 2010, la data întocmirii prezentei documentații pe câmpul de sonde [NUME_REDACTAT] mai era activă numai sonda 118/125.

Câmpul de sonde [NUME_REDACTAT]–[NUME_REDACTAT] Mureș funcționează în baza Autorizației de Mediu nr 50/17.03.2009 și a Licenței de exploatare nr 46/1999.

Pe viitor în cadrul câmpului de sonde [NUME_REDACTAT] se vor desfășura activități de exploatare a sării în soluție prin dizolvare, utilizând metode de exploatare care să permită maximizarea volumelor rezervelor extrase, precum și protecția mediului înconjurător.

De asemenea, [NUME_REDACTAT] Mureș va elabora un studiu cu privire la problemele induse de sondele 123 si 124, pentru a elimina potențialele surse de poluare datorate acestora. Exploatarea în cadrul câmpului de sonde [NUME_REDACTAT] se va efectua prin mijloace care să limiteze efectele negative asupra factorilor de mediu.

3.2.2.1. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] prevede o reglementare mai profundă în secțiunea subsolului și resursele naturale, existând un concept de exploatare rațională a zăcămintelor.

Regimul juridic de protecție a solului în prezent se subordonează articolului 136, alin.3 din [NUME_REDACTAT] și a legilor elaborate pentru [NUME_REDACTAT], a Solului și a [NUME_REDACTAT], Activităților de Explorare și Exploatare a Gazelor și a Petrolului. Regăsim protecția prin lege a solului și ca derivație din [NUME_REDACTAT] care are ca scop protecția pădurilor.

Legea activităților miniere în România, reglementează desfășurarea activităților astfel încât să se stimuleze valorificarea resurselor minerale, proprietate publică a statului, dar intr-un mod judicios. Actul normativ asigură maximă transparență activităților miniere și concurență loială, fără discriminare între formele de proprietate, originea capitalului și naționalitatea operatorilor. Investițiile în domeniul minier sunt încurajate prin facilități de ordin fiscal și administrativ, fiind libere de orice constrângeri în ceea ce privește recuperarea investițiilor și utilizarea profitului realizat.

Pentru activitățile de extracție a zăcămintelor minerale sunt opozabile prevederile [NUME_REDACTAT] privind necesitatea restaurării „condițiilor de mediu” la finalizarea activităților. Aplicarea acestei cerințe legale este procedurată prin Ordinului comun al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] nr.58/19/25.02.2004 cu modificări, pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind aplicarea și urmărirea măsurilor stabilite, planul de refacere a mediului și proiectul tehnic, precum și modului de operare cu garanția financiară pentru refacerea mediului.

In materie de legislație privind exploatarea sării de la [NUME_REDACTAT], subiectul meu de cercetare, am constatat că activitatea este legiferată prin mai multe acte Normative cu puteri diferite, începând cu [NUME_REDACTAT], Ordonanțe de Urgență, Autorizații de Mediu, prevederi cuprinse în:

– Autorizației de Mediu nr 50/17.03.2009 pentru Câmpul de sonde [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] Mureș;

– Licența de exploatare nr 46/1999 pentru Câmpul de sonde [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] Mureș;

-Legea minelor nr. 85/2003 și a Normele pentru aplicarea Legii minelor, aprobate prin HG nr. 1208/14.10.2003, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 237/2004, prin Legea nr. 284/2005 și prin OUG nr. 101/2007;

– Legea nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase;

– Legea nr. 263/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase – Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului, modificată, completată și aprobată prin Legea nr. 265/2006, modificată și completată prin Ordonanța de Urgență nr. 114/2007 și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 164/2008;

– Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005, modificată și aprobată prin Legea nr. 105/2006, privind fondul pentru mediu, modificată și aprobată prin Legea nr. 292/2007.

3.2.2.2. Metode de exploatare a sării

Sarea gemă este o rocă sedimentară care se poate prezenta sub forma unor masive extinse ca volum, unele diapire, sau strate și lentile care pot constitui un obiectiv economic de exploatare.

Sare gemă sau sarea comună este compusă predominant din halit minerale având formula chimică de NaCl (H. Qadir si colab.,2005)

În majoritatea cazurilor depozitele naturale de sare gemă includ un anumit procent de steril distribuit astfel:

Sub forma particulelor minerale insolubile diseminate relativ unifor în masa sării, alcătuite în general din marne, argile, nisipuri sau anhidrit

Sub forma intercalațiilor sterile stratiforme continue sau discontinue cu grosimi variind de la ordinul centimetrilor până la ordinul zecilor de metri

Sub formă de cuiburi de frecvență și dimensiuni diverse.

Procentele ridicate de steril pot influența atât debitul sondelor și calitatea produsului finit –saramura – obținându-se soluții tulburi, cât și tehnologia de dizolvare determinând prinderi, înfundări și chiar ruperi (în cazul prăbușirii unor intercalații sterile masive) ale coloanelor mobile din sonde, sau obturi parțiale ale camerei de dizolvare îngreunând obținerea zonei active de dizolvare în sondă la dimensiunea necesară funcționării procesului la parametrii optimi (Cozma E. și colab.2006)

Exploatarea umedă a sării și clasificarea metodelor

[NUME_REDACTAT] a Sării operează prin dizolvarea cinetică pe următoarele concesiuni astfel:

Cacica – exploatarea sondelor prin ridicări continue a coloanelor mobile

[NUME_REDACTAT] (zona Ocniței) – exploatarea se face în trepte, prin sonde individuale sau în baterie, sondele având una sau două coloane mobile, protecția tavanului făcându-se cu fluid izolant

[NUME_REDACTAT] (zona [NUME_REDACTAT]) – exploatarea se face în trepte de 10-30 m, sondele având una sau două coloane mobile, fluidul izolant asigurând protecția tavanului camerei de dizolvare

[NUME_REDACTAT] –exploatarea sondelor se face cu două coloane mobile cu injecție intermediară a apei sau cu o coloană mobilă, treptele de exploatare fiind de 25 – 50 m în cazul sondelor cu două coloane mobile și injecție intermediară sau de 10 – 15 m în cazul sondelor cu o singură coloană mobilă, protecția tavanului la dizolvare facându-se cu fluid izolant.

Metodele de exploatare a zăcămintelor de sare gemă sunt următoarele:

Metode miniere ( pe cale uscată)

Metode prin dizolvare (pe cale umeda) cu următoarele două variante:

– dizolvare statică

-dizolvare dinamică sau cinetică cu ajutorul sondelor

Clasificarea metodelor de exploatare a sării prin dizolvare dinamică sau cinetică cu ajutorul sondelor, se poate face după următoarele criterii:

Situația coloanei de exploatare (casing) – fixă (cimentată) sau mobilă

Modul de dizolvare a sării – dirijat (cu fluid izolant) sau nedirijant;

Poziția coloanei de exploatare – tavanul cavității de dizolvare sau intermediar între tavan și țiul (sabotul) coloanei de producție (tubing)

Maniera de ridicare a coloanei de exploatare pe parcursul producției de saramură (trepte sau ridicări continue)

Gruparea sondelor – individuale sau în baterie

Exploatarea prin sonde individuale cu două coloane mobile (coloana de exploatare cimentată la zi)

Se introduce în gaura de sondă, în ordine, mai întâi coloana de exploatare (casing) „2„, cu diametre de 7 – 9 m, fără supapă inversă – partea inferioara a acesteia trebuind să se afle deasupra tălpii sondei „5„ cu circa 10 – 12 m iar cea superioară se suspendă în sistemul de susținere tip tanghie cu acționarea hidraulică. Burlanele din oțel anticoroziv au legături cu filet normal, cu înălțime mică iar pentru evitarea accidentelor se urmărește cu atenție susținerea greutății burlanului ce se înșurubează cu ajutorul sistemului de manevră convențional al instanței de foraj. În această coloană se introduce coloana de extracție (tubing) „3„ (cu dimensiuni cuprinse între 3 -5 in) fixaă la 1 – 2 m deasupra tălpii sondei, care se suspendă în precedenta coloană tot cu dispozitive specifice forajului. La suprafață exteriorul coloanei de exploatare se leagă la conducta de acțiune a fluidului izolant „m„ iar spațiul inelar dintre coloane la conducta de apă dulce „a„.Pentru evitarea uzurii coloanelor mobile pe parcursul exploatării sondei se recomandă ca, coloana de exploatare să fie echipată pe lungimea tubată în coloana de ancoraj cu centrori corespunzători plasați la 2-3 bucăți de burlan iar coloana de extracție să fie echipată cu centrori, pe toată lungimea coloanei de exploatare, fixați la 3-4 bucăți de burlane.

Fig13.Schema tehnologică a exploatării sării printr-o sondă cu două coloane mobile

Etașarea dintre coloane se realizează cu dispozitive simple (Fig.14 b,c). Etașarea dintre exteriorul coloanei de extracție ´´1´´ și interiorul celei de exploatare (Fig.14,b) se face prin înșurubarea dispozitivului de etașare ´´3´´ într-o reducție cep, montată în ultima mufă a coloanei de exploatare, interiorul dispozitivului de etașare este prevăzut cu două filete în care se înșurubează inelele metalice ´´4´´ si ´´6´´ între care se intercalează un inel de cauciuc ´´5´´ deformabil sau din teflon. Prin înșurubarea piuliței ´´2´´ aceasta etașează spațiul dintre cele două coloane mobile, proba de etanșare se face pe podul sondei, prin pomparea apei ´´a´´ la presiunea de lucru din timpul dezvoltării. Numărul de ganguri la care se obține etanșarea se marchează pe exteriorul dispozitivului cu precizarea că manșonul din cauciuc trebuie schimbat dupa 12 deșurubări succesive iar cel de teflon după 20. Pentru etanșarea din exteriorul coloanei de exploatare ´´1´´ (Fig.14.c) și interiorul coloanei de ancoraj pe care se află reducția ´´6´´ se montează în ordine: inelele metalice ´´5´´ si ´´3´´, între care se intercalează inelul din cauciuc sau teflon ´´4´´, prin strângerea piuliței metalice ´´2´´ inelul din cauciuc sau teflon etanșează spațiul dintre coloane. Ca și în cazul precedent trebuie sa fie marcat numărul de ganguri la care se face etanșarea, dar proba cu fluid izolant trebuie făcută în condiții de securitate și ecologice. Presiunea necesară refulării apei trebuie citită la agregatul de pompare iar cea pentru fluidul izolant la manometrul M. Pentru siguranța cititorilor se montează câte două manometre, în tanem și se elimină dupa probe, cel defect care trebuie înlocuit. Verificarea manometrelor este obligatorie în tot timpul exploatării (din acest motiv cele două perechi se montează pe câte o derivație ´´by –pas´´ cu ventile care să permită citiri permanente).Pomparea cu fluid izolant se face cu pompe duplex sau triplex caracteristice forajului sau cu grupuri motopompă deoarece se lucrează cu debite mici (6…10 l/s) dar presiunile de refulare sunt relativ mari. Fluidul izolant trebuie să umple spațiul exterior al coloanei de exploatare de la suprafață până la partea inferioară a acesteia, din acest moment începe pomparea apei dulce ´´a´´ care ieșită din spațiul inelar dintre coloane începe să dizolve sarea solidă pe intervalul dintre șirul coloanei de exploatare și cel al coloanei de extracție. Saramura ´´s´´ iese prin interiorul coloanei de extracție (tubing) ´´3´´ (Fig 13).Manevrarea coloanelor se poate face folosind sistemul convențional de manevră al instalației de foraj sau, dacă se dispune cu o pompă hidraulică (Fig. 14,a).Pentru coloana de extracție ´´1´´ se folosește sistemul convențional de manevră (elevatori, chiolbași, cârlig, macara, geamblac, troliu) sau o instalație de ridicat transportabilă. Coloana de exploatare, care constructiv este mai grea decât cea de extracție se manevrează cu sistemul hidraulic, acesta fiind montat pe nivelul mesei rotative ´´n.m´´, este prevăzut cu patru cilindrii ´´6´´ ale căror bolțuri superioare sunt solidare cu cadrul metalic ´´4´´, cu formă plană, pătrată sau circulară, pe care se afla broasca cu pene ´´3´´ cu corespondentul identic ´´5´´ pe nivelul mesei rotative. Conductele de legătură și pistoanele sunt pline în permanență cu un ulei special care nu trebuie să-și modifice proprietățile la variații de temperatură iar presiunea se obține fie de la agregatul ce pompează fluidul izolant, fie de la o pompă separată.

Fig 14 a, b și c. Etașarea și manevrarea coloanelor mobile

După ridicarea coloanei mobile de extracție pe lungimea unei bucăți de burlan (aproximativ 8 m) se ridică și cea de exploatare, în trepte, impuse că lungimea de curs a pistoanelor (nu mai mare de 0,5…0,8 m), după prima ridicare, coloana de exploatare se suspendă în broasca cu pene inferioară ´´5´´, cadrul metalic și pistoanele cilindrilor ´´6´´ se duc în poziția inițială și procesul se reia, din treaptă în treaptă, până în momentul în care și coloana exterioară a fost ridicată la poziția dorită. Pregătirea sondelor pentru exploatare presupune operațiile de preamorsare și amorsare a dizolvării în sonde și constă în formarea unei cavități în masivul de sare la un diametru apropiat (70-80%) de cel proiectat pentru exploatare. La sfârșitul perioadei de amorsare sonda trebuie să fie capabilă să furnizeze saramură cu concentrație de circa 310 g/l la debitul proiectat. Echipamentul sondelor în perioada de amorsare este similar cu cel al perioadei de exploatare. Se pornește cu un decalaj de minim 8m, între șirurile celor două coloane, introducându-se fluid izolant pâna la șirul coloanei de exploatare (fig 15).

Fig 15. Metoda de pregătire pentru exploatare

Pentru preamorsarea dizolvării se introduce apă dulce cu debite de minim 10-15 m3/h prin tubing, apa sărată diluată rezultă ieșind prin spațiul inelar dintre cele doua coloane mobile. Această saramură subsaturată poate fi folosită la exploatarea altor sonde existente în zonă. În cazul în care sonda în amorsare este prima pe zăcământ și nu există posibilități de depozitare a saramurii extrase, se va proceda la diluarea acesteia astfel încat, conform normelor în vigoare, să poată fi deverstă în emisari. Operația de preamorsare poate dura 2 – 6 săptămâni pentru diametre de dizolvare cuprinse între 4 – 10 m, verificabile prin cavernometrie.În toată această perioadă se acordă o atenție deosebită urmăririi nivelului fluidului izolant la sabotul coloanei de exploatare. După preamorsare se inversează circuitul de apă, injectându-se prin spațiul inelar dintre cele două coloane mobile, demarând perioada de amorsare a sondei. Aceasta presupune debite de injecție superioare, de circa 20 – 40 m3/h, ce permite obținerea unui diametru apropiat de cel proiectat într-un interval de minim 8 – 12 luni, realizându-se un gol de dizolvare de formă trapezoidală cu baza mare la partea superioară având un volum cuprins între 5000 – 10000 m3, controlat printr-o cavernometrie.Cumulativul de apă injectată în perioada amorsării dizolvării, când se obține concentrația de sare dorită poate atinge și 300.000 m3, funcție de diametrul realizat. Ca și în perioada de preamorsare se v-a acorda atenție deosebită urmăririi și introducerii treptate a fluidului izolant la tavan pe măsura măririi diametrului cavității de dizolvare. La sfârșitul perioadei de amorsare în sondă se găsește circa 60 – 70% din calitatea teoretică de fluid izolant necesar controlului dizolvării.

O manieră prudentă de pregătire a sondei pentru exploatare se consideră amorsarea recomandată în cazul sondelor de la Cacica exploatate cu injecție de apă la tavan și ridicări continue a coloanelor mobile astfel:

-după preamorsare, care durează circa 40 zile, când se realizează pe un decalaj de 8 m un diametru de maxim 10 m, se coboară coloana de exploatare până la un metru sub poziția inițială, injectând fluid izolant până la șiul acesteia după care se continuă dizolvarea sării prin circulația directă (prin spațiul inelar dintre coloanele mobile) timp de aproximativ 150 zile, când se obține un tavan al camerei de dizolvare de aproximativ 35 – 40 m (70 – 80% din diametrul proiectat)

– se retrage coloana de exploatare la poziția inițială, recuperându-se cea mai mare parte din fluidul izolant, continuându-se dizolvarea prin circulație directă, tot timpul cu fluidul izolant la șirul de exploatare, până când se realizează un diametru de circa 80 – 90% din cel proiectat.Astfel, folosindu-se fluid izolant în exces (pe diametru de dizolvare cuprins între 10 și 40 m) se evită orice risc de dizolvare necontrolată în spatele coloanei de exploatare. Atât în faza de amorsare a sondei, cât și în faza de exploatare ulterioară, mai puțin la metoda cu ridicări continue a coloanelor mobile, în camera de dizolvare realizată pot fi identificate următoarele zone pe verticală:

– zona activă de dizolvare cuprinsă între tavanul camerei sau sabotul coloanei de exploatare și nivelul sabotului coloanei de extracție (în această zonă a camerei are loc mișcarea apei injectate) – zona pasivă este partea camerei de dizolvare plină cu saramură saturată – zona de depuneri insolubile rezultate în procesul de dizolvare.

Exploatarea cu injecție la tavan și ridicări în trepte

După realizarea amorsării se trece la faza de exploatare a sondei prin circulație directă (apa dulce injectată prin spațiul inelar dintre cele două coloane mobile) cu refularea saramurii prin interiorul tubingului (Fig.15) în condițiile menținerii fluidului izolant la nivelul tavanului camerei de dizolvare pentru obținerea unei dizolvări radiale pe parcursul exploatării. Fluidul izolant se introduce treptat (până la pompări zilnice) pe măsură ce suprafața tavanului crește, operație continuată până la obținerea diametrului dorit. Din practica exploatării sondelor cu această metodă a rezultat necesitatea unei etape intermediare numită etapă de măturare a golului de dizolvare. Aceasta presupune exploatarea concomitentă a câtorva trepte de dizolvare succesive, golul de dizolvare prezentându-se ca o stivă de cilindrii cu diametre scăzătoare către sabotul coloanei de exploatare Viteza orizontală de dizolvare a sării scade vizibil pe măsură ce peretele vertical se depărtează de axul sondei (Fig 16) datorită capacității de dizolvare a apei introduse care scade de la axul sondei către pereții golului. Această situație permite o echilibrare naturală a diametrelor de dizolvare, în cazul treptelor succesive, asigurându-se măturarea necesară. Mecanismul descris pentru etapa de măturare se repetă succesiv pe toată durata de exploatare a sondei (la formarea oricărei noi trepte de dizolvare).Pe baza datelor de producție de sare extrasă se calculează diametrul echivalent al cilindrului de dizolvare de înălțime egală cu decalajul dintre coloane, în momentul când acest diametru reprezintă circa 60% din diametrul proiectat se execută un control cavermometric. Cavernograma respectivă va indica repoziționarea tubingului la partea superioară a intervalelor care au atins diametrul de dizolvare proiectat.

Fig. 16.Variația vitezei de dizolvare orizontală în cameră

Când coloana de exploatare a ajuns cu sabotul la nivelul planșeului dimensionat, pe ultimul decalaj dintre coloane, de circa 10 m, se va dirija exploatarea, prin urmărirea cantităților de sare și ridicarea tubingului în trepte de circa 1 m, astfel încât tavanul de dizolvare să capete o formă aproximativă de boltă. De fiecare dată când se termină o treaptă de exploatare prin manevrarea celor două coloane mobile se scoate fluidul izolant din sondă, reintroducându-l treptat pe măsura creșterii diametrului noii trepte de dizolvare. Alegerea mărimii treptei de dizolvare în principiu nu are contraindicații.Capacitatea de producție a unei sonde este determinată de înălțimea zonei active de dizolvare, respectiv de decalajul format de cele două coloane mobile, precum și de conținutul insolubil al sării. Astfel, mărimea treptei devine un parametru variabil în practică, necesitând încercările în șantier pentru fiecare caz în parte ,în vederea identificării acesteia. De obicei tatonările încep cu trepte de circa 8 – 10 m înălțime .În funcție de calitatea și puritatea sării se întâlnesc trepte de dizolvare de la câțiva metri înălțime până la câteva zeci de metri în cazul sării cu procente ridicate de steril.

CAPITOLUL IV. IMPACTUL ASUPRA ZONEI CERCETATE ȘI MĂSURI DE INTERVENȚIE

4.1.. Impactul exploatării de sare din perimetrul studiat

Estimarea impactului potențial al activității asupra calității factorilor de mediu se face luând în considerare impactul determinat pentru calitatea fiecărui factor de mediu în parte.

Exploatarea sării în timp la [NUME_REDACTAT] pe diverse căi și metode a avut și are o serie de urmări care afectează mediul și infrastructura la nivelul intravilanului localității. Prăbușirea unor tavane de saline a dus la apariția unor lacuri sărate cu o suprafață apreciabilă în zona centrală a localității, prăbușiri care afectează în prezent stabilitatea și rigiditatea zonelor din jurul lor.

Exploatarea prin intermediul sondelor a generat și o poluare a solului și apei lacurilor datorită păcurii folosite drept pelicula protectoare în vedrea dirijării dizolvării zăcământului la partea superioară și a saramurilor agresive care fisurează frecvent conductele în sistemul de transport.

Impactul exploatării sării în zonă este agravat și de industria produselor cloro-sodice dezvoltată în timp la nivelul orașului [NUME_REDACTAT], care nu a ținut suficient seama de măsurile pentru prevenire și protecție a mediului.

4.1.1 Impactul produs asupra așezărilor umane de către câmpul de sonde

În cazul câmpului de sonde [NUME_REDACTAT], circulația apelor freatice pe spinarea sării, precum și convergența excavațiilor subterane au determinat accentuarea caracterului depresionar al perimetrului. Cea mai mare parte a orașului este construită în jurul fostelor galerii de mină, care sunt, în prezent, umplute cu apă.([NUME_REDACTAT],2010)

Suprafața astfel rezultată este improprie construcțiilor și lucrărilor agricole.

Construcțiile existente pe suprafața masivului aparțin [NUME_REDACTAT] Mureș și au caracter provizoriu.

Construcțiile din sectoarele adiacente pot fi afectate de aceste mișcări de subsidență, în funcție de încadrarea lor în zona de influență.

În baza experiențelor acumulate, consultând și literatura de specialitate, se poate aprecia că scufundarea nu este o deformație critică pentru stabilitatea construcțiilor în cazul în care nu este însoțită de deformații de altă natură (înclinări, deformații și deplasări orizontale). În viitor golurile de dizolvare a câmpului de sonde [NUME_REDACTAT] vor exercita o influență moderată asupra suprafeței, în funcție de evoluția golurilor de dizolvare izvoarele se vor apropia de suprafața zăcământului.

În cazul câmpului de sonde Războieni, activitatea se desfăsoară în cadrul careurilor sondelor amenajate conform Normativelor de ocupare a terenurilor, impactului asupra diferiților componenți ai mediului fiind redus.

Se vor executa anual măsurători cavernometrice pentru urmărirea evoluției golurilor dizolvate situate până la adâncimea de –440 m.

Se recomandă urmărirea topografică permanentă, a fenomenului de subsidență a suprafeței și a gradului de afectare a construcțiilor. În zonele cu instabilitate accentuată se vor constitui aliniamente de repere topografice noi, se vor face măsurători topografice anuale pentru urmărirea evoluției configurației lacurilor.

Se vor urmări și înregistra evenimente extreme și efectele lor.

Creșterea acidității apei și a conținutului de ioni SO4 2- sau Cl- o fac agresivă pentru construcțiile din beton, ca rezultat al interacțiunii sulfaților sau clorurilor cu varul din compoziția cimentului, formându-se gips sau clorură de calciu.

Cristalizând în porii betonului gipsul își mărește volumul de circa două ori distrugând betonul.

Clorurile existente în gaze, intră de asemenea în interacțiune cu varul din ciment, formând clorura de calciu solubilă care accelerează coroziunea betonului.

La operațiile de transport și manipulare a fluidelor tehnologice se va avea în vedere verificarea periodică a stării garniturilor de etanșare a aparatelor și conductelor tehnologice.

Se vor evita pierderile de produse petroliere, iar în cazul poluării se va curăța periodic suprafața lacurilor de aceste produse provenite prin scăpări din golurile de dizolvare ale sondelor cu etanșeitate pierdută. Pe masiv au rămas active la exploatarea, cinci sonde de adâncime medie :120,118/125,123, 24,118E. Pentru protecție, exploatarea poate fi continuată numai până la nivelul atingerii planșeului minier de rezistență, stabilit prin calcul de proiectant. Grosimea pilierilor laterali este dependentă de adâncime și diametrul golului care variază între 80-180m.

4.1.2 Impactul asupra mediului

Evaluarea impactului asupra mediului este un proces menit să identifice, să descrie și să stabilească, în funcție de fiecare caz și în conformitate cu legislația în vigoare efectele directe si indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra sănătății oamenilor si a mediului.

4.1.2.1. Factorul de mediu sol-subsol

În câmpul de sonde [NUME_REDACTAT] suprafețele ocupate de sonde, lacuri naturale drumuri de acces, rețele de conducte, etc. Lucrările legate de exploatarea sării în soluție implică transportul fluidelor tehnologice prin rețelele de conducte. În aceste condiții fluidele tehnologice pot constitui surse de poluare cu caracter local, fiind afectate mai ales terenuri neproductive din careuri de sonde .

Efectul major de impact asupra subsolului este cel de creare a golurilor de dizolvare, elementul determinant al stabilității acestora reprezentându-l rețeaua de amplasare, ceea ce determină geometria pilierilor de producție.

Prin exploatarea sării pe parcursul timpului din zăcământul diapir de la [NUME_REDACTAT] s-a creat un volum de circa 20.000.000 m3 de goluri.

În urma exploatării sării geme au rezultat două feluri de goluri:

– golurile minelor vechi

– golurile sondelor

Până la adâncimea de 180 m se găsesc excavațiile realizate prin exploatarea sării pe cale uscată prin metodele cu camere și pilieri abandonați iar sub acest nivel de adâncime se situează golurile de dizolvare create datorită exploatării sării prin dizolvare cinetică în zăcământ cu ajutorul sondelor. Aceste goluri (toate fiind rambleate cu saramură) sunt de adâncime mică (până la 700m ), de adâncime medie (până la 1250 m ) și de adâncime mare (până la 1730 m)

Golurile minelor vechi au fost rambleate cu saramură saturată în perioada 1956-1958, pentru a proteja lucrările de fenomenul de dizolvare și prăbușire datorită circulației apelor dulci pe masivul de sare, în perioada următoare operațiile de rambleere nu s-au mai semnalat fenomene de prăbușire de tavane. Golurile de adâncime mare care în general determină arii mari de influență la suprafață în timp au ajuns să nu mai transmită nici o influență la suprafața zăcământului deoarece sunt goluri izolante ermetic iar deformarea cavernelor a fost stopată prin egalizarea presiunii interne a rambleului lichid cu presiunea hidrostatică orizontală adică a forțelor de pe suprafața laterală a cilindrului de dizolvare care produceau convergența golului și a suprafeței (lichidele fiind practic incompresibile), în aceeași situație găsindu-se și golurile de adâncime medie la care activitatea de extracție a fost sistată.

Golurile sondelor închise sunt autoreamblate cu saramură care este saturată pe toată înalțimea golului de dizolvare întrucât nu există aport de apă dulce (golul este izolat față de suprafață din cauza fenomenului de cristalizare a sării), saramura ca rambleu nu permite surparea pereților golului din cauza construcției.

Pentru sondele active (unde există aport de apă dulce) în condițiile respectării pilerilor nu se manifestă surpări ale suprafeței. Golurile acestor sonde sunt rambleate cu saramură a cărei concentrație crește cu adâncimea golului.

Dizolvările de pe masivul de sare precum și excavațiile subterane accentuează caracterul depresionar al perimetrului. Afectarea suprafeței datorită creării golurilor miniere în urma exploatării sării pe cale uscată până la adâncimea de 180 m se limitează la o arie restrânsă în limitele zăcământului și zonele imediat învecinate. Albia de scufundare se datorează exclusiv contribuției apei pe masiv și dizolvărilor necontrolate.

Ținând cont de evoluția mișcărilor scufundate în deformațiile admisibile pentru construcții au fost conturate trei zone de influență (Planșa 3).

Zona I (A) – cea mai periculoasă în care se pot produce surpări cu caracter imprevizibil cuprinde suprafața masivului de sare și o parte din sectoarele adiacente, delimitarea acestei zone s-a făcut ținându-se cont de unghiurile de influență a excavațiilor miniere de 650 de sare si de 30 – 350 în steril, în această zonă pe lângă construcțiile aferente exploatării sării, drumuri publice mai există amplasate câteva construcții sociale și de locuit.

Zona II (B) – s-a delimitat prin trasarea unghiurilor de influență din zona mediană a înălțimii golurilor de dizolvare din câmpul de sonde ținând cont de modul de dispunere a acestor goluri pe verticală precum și de valoarea reală a influențelor la suprafață, apreciată prin măsurătorile efectuate în perioada :1988-1995, în această zonă pe lângă drumurile publice există și construcții civile și industriale, spații comerciale, obiective sociale și culturale.

Zona III (C) – cuprinde toate sectoarele aflate în afara conturului zonei II, scufundările înregistrate în această zonă au valori reduse și sunt considerate ca fiind cauzate în exclusivitate de factori naturali (fenomene cu caracter geotehnic).

Referitor la influența exploatării sării în soluție asupra suprafeței în condițiile respectării pilierilor stabiliti, nu se manifestă vreo influență asupra suprafeței.

Conform studiului de tasări/2013 întocmit de S.C MINESA-ICPM S.A [NUME_REDACTAT], respectiv din prelucrarea și interpretarea datelor topografice rezultate din observațiile vizuale asupra fenomenelor din zonă, și din analiza parametrilor geometrici ai sondelor se concluzionează următoarele:

Stabilitatea generală a suprafeței masivului de sare și a zonelor înconjurătoare este evidențiată prin cele 3 zone de influență „A”, „B”, „C”, stabilite în anul 1991 în baza rezultatelor scufundărilor înregistrate pe reperajul urmărit in anul 2013 în zonele de influență delimitate rămân valabile în continuare, conform cu ipotezele ce au stat la baza trasării lor;

Delimitarea zonelor de influență A și B menționate mai sus, în funcție de evoluția deplasărilor din teren, ce vor fi urmărite în continuare pe baza măsurătorilor topografice, ținând cont de unghiurile de deplasare și rupere a rocilor, de deformațiile limită pentru construcții, funcție de grupa de siguranță, pot suferi unele modificări, luând în considerare atât evoluția în timp a parametrilor geometrici și cavernometrici ai sondelor aflate în funcțiune, situate în câmpul II de sonde [NUME_REDACTAT].

Scufundările (tasările) înregistrate, stabilite prin intermediul reperilor topografici amplasați în teren (în construcții, fundații la picioarele sondelor, pe reperi încastrați în spinarea sării , reperi de suprafață etc) sunt influențate de următorii factori:

a) existența unui strat freatic continuu, mai ales pe vechea albie a râului Mureș, constituit din formațiuni aluvionale grosiere, foarte permeabile, ce generează dizolvări continue și necontrolate a spinării pe anumite căi preferențiale.

b) modificările locale (denivelări ale terenului, gropi) continui a configurației suprafeței masivului de sare determinate de infiltrațiile și circulația apelor freatice (E-V) aflate în legătură directă cu oscilațiile nivelului hidrostatic al râului Mureș.

c) afectările reduse necuantificabile momentan, ale activității miniere subterane, influențe ce se urmăresc la suprafață în continuare prin intermediul reperajului încastrat în spinarea masivului de sare (5 reperi) și reperajul amplasat pe flanșele coloanei de ancoraj a sondelor.

Pe întreaga suprafață delimitată de zonele de influență amplitudinea scufundărilor înregistrate prin intermediul reperajului urmărit se menține relativ constant comparativ cu cele înregistrate la măsurătorile periodice executate anterior.

Dinamica fenomenului de scufundare este în corelație directă cu volumul de precipitații care creează o fluctuație a nivelului lacurilor.

Cota râului Mureș în anul 2013 este de 253,0709 măsurat în apropierea liceului Chimic.

Menținerea cotei lacurilor la valoarea +254,00 m (Ordin nr.1167/1960), precum și pompările efectuate din lacurile de pe masiv, în scopul prevederii sau reducerii inundării subsolurilor locuințelor cartierului Bosnia, de asemenea și legătura canal între lacul Ștefania și lacurile minore vechi, prin pilierul ce desparte cele două lacuri, determină o influență de ape dulci în zona sud-estică a masivului.

Ridicarea nivelului hidrostatic al perimetrului locuibil al cartierului Bosnia se datorează și existenței iazurilor de decantare a UPSOM [NUME_REDACTAT]. Menținerea nivelului hidrostatic sub cota de inundare a subsolurilor locuințelor din acest perimetru, se află în corelație directă și strict determinate de variațiile anuale ale cotelor râului Mureș în amonte și volumul de ape colectate din precipitațiile de pe dealul Banța, pe direcția principală de curgere est-vest.

Luând în considerare inexistența unor fenomene de suprafață alarmante, degradările construcțiilor (umezeală în fundații, desprinderi de tencuieli, fisuri în pereți) nu pun în pericol funcționalitatea lor.

Analiza chimică efectuată pe probele de sol prelevate din câmpul de sonde din zonele cu un vizibil impact indică depășiri ale pragului de intervenție la indicatorul hidrocarburilor totale de petrol (HTP) și depășirea pragului de alertă la sulfați (conform ordinului MAPM 756/1997).

4.1.2.2 [NUME_REDACTAT] subterane

Probele de ape subterane au fost colectate din zonele cu potențial impact din forajele de hidroelevație. Calitatea apelor subterane s-a raportat la prevederile impuse prin ORD Nr 137/2009 privind apariția valorilor de prag pentru corpurile de ape subterane , HG nr 53/2009, standard de calitate a apelor subterane.

S-au constatat depășiri la indicatorul sulfați (SO42-), cloruri (Cl-), amoniu (NH4) și azotați (NO3-).

Ape de suprafață

Apele de suprafață au compoziții foarte variate și variabile în timp. Parametrii care influențează compoziția acestora sunt: natura rocilor care alcătuiesc albia, afluenții și percipitațiile, deversările curente sau accidentale de ape reziduale, fenomenele fizice, chimice și biologice care au loc (Muntean C și colab. 2009)

Problemele legate de calitatea apelor de suprafață provin în principal din apele uzate neepurate deversate în cursurile de apă, își însumează 79% din totalul apei uzate produse în România (Simule C. și colab. 2007)

Probele prelevate din apele de suprafață, respectiv din râul Mureș și din lacurile de pe masivul de sare, calitatea s-a raportat la condițiile impuse de HG nr 352/2005 – NTPA 001/2005 și ORD M.M.G.A nr 161/2006 pentru aprobarea normativului privind calitatea apelor de suprafață.

Pentru probele prelevate din râul Mureș aval și amonte din câmpul de sonde se constată că apa din râul Mureș are încă din amonte o încărcare mai mare si poluanți, deci activitatea din câmpul de sonde nu este singura care afectează calitatea apei din acest emisar.

4.1.2.3 Poluarea atmosferică

Prelevările și determinările concentraților și pulberi în suspensie la imisii, la limita perimetrului relevă o încadrare în valorile prevăzute de STAS-ul 12.574/1987

4.1.2.4 Poluarea fonică

Determinările de zgomot s-au efectuat conform STAS-ului 616/79 la limita perimetrului și interpretarea s-a făcut conform STAS 10.000/88 constatările limită maximă admisibilă, prag de intervenție 65.dB. și s-a constatat o încadrare a valorilor determinate în limitele admise.

4.2. Impactul prelucrării sării asupra mediului si populației – S.C.UPSOM.S.A. OCNA MUREȘ.

SC.UPSOMN.S.A. (Fig.17) este amplasată pe malul stâng al râului Mureș. Terenul pe care este așezată uzina face parte din zona de luncă, încadrată în unitatea geotehnică a [NUME_REDACTAT] în zona cutelor diapire. În zona respectivă sunt depozitate sarmațiene reprezentate prin argile și marne cenușii stratificate, cu intercalații gălbui, nisipuri fine, gresii și tufuri. Solul vegetal este până la -0,40 m, iar argila nisipoasă între -0,40 și -2,00 m care constituie stratul de fundare. În zonă nu s-au semnalat tendințe de alunecare iar terenul este neaccidentat. Apa freatică este la adâncimea de -2,5 m față de cota terenului natural.

Fig 17. SC.UPSOMN.SA

Profil de activitate :

– fabricarea produselor clorosodice :sodă calcinată, sodă caustică,carbonat de sodiu.

În procesul tehnologic rezultă leșia finală care se transportă prin conductă în vederea depozitării în bataluri.

Suprafața amenajată pentru baloturi este de 149,9 ha din care:

– 57,75 ha redată agriculturii

– 92,15 ha în exploatare repartizată astfel:

Batalul nr.5 =35,50 ha grad de umplere 90% volum total 2,2 mil. mc

Batalul nr.6 =38,65 ha grad de umplere 95% volum total 2,2 mil.mc

Batalul urgență=18,00 ha grad de umplere 30% vol total 39 mil.mc

4.3.Mișcările înregistrate la suprafața zăcământului și a zonelor înconjurătoare

Odată cu apariția și dezvoltarea golurilor de dizolvare, ca urmare a exploatării sării prin dizolvare cinetică în zăcământ cu ajutorul sondelor la care se adaugă și golurile create prin exploatarea sării pe cale uscată, în masivul de sare se produce un dezechilibru în jurul cavităților subterane iar, în tendința de refacere a echilibrului, rocile din jurul cavităților se vor pune în mișcare, conversând înspre golul creat, mișcare ce se manifestă la suprafață prin apariția de fenomene de instabilitate (tasări).

Aceste fenomene sunt mai accentuate decât la exploatarea altor substanțe minerale utile (cărbune, minereuri) unde golurile create în urma exploatării se lichidează prin prăbușire s-au rembleere, la exploatarea sării acestea nu sunt posibile, cu excepția utilizării saramurii concentrate ce poate constitui un rambleu pentru polul de dizolvare al unei sonde epuizate sau al camerelor de exploatare, sarea fiind solubilă în apa dulce, circulația apelor în golurile create în timpul exploatării au efect nefavorabil asupra elementelor de rezistență, neducându-se secțiunea acestora (planșe de protecție)

Pentru monotorizarea stabilității câmpului de sonde și a zonelor adiacente începând cu anul 1980, SC Mineza I.C.P.M [NUME_REDACTAT] realizează un studiu prin care se determină scufundările anuale și respectiv totale (de la începerea măsurătorilor până în prezent)

Lucrarea constă dintr-o măsurătoare anuală de nivelment geometric de înaltă precizie realizat pe 8 hase de nivelment prestabilit. Fiecare traseu este format dintr-un număr de reperi ficși montați pe picioarele sondelor. În urma măsurătorilor efectuate în intervalul 2012 – 2013 au rezultat următoarele concluzii:

– scufundările pe perioada 2012-2013 au înregistrat valori apropiate de cele anterioare, ceea ce denotă că se păstrează aceeași deplasare continuă a scufundărilor

– cele trei zone de influență A, B, C rămân valabile

– amplitudinea scufundărilor prin intermediul reperilor urmăriți se menține relativ constantă comparativ cu măsurătorile precedente

– dinamica fenomenului de scufundare este în corelare directă cu volumul de precipitații care crează o fluctuație a nivelului lacurilor

– se menține în continuare cota apei din lacuri la 254m (Ordin nr 1167/1960)

– valorile negative cele mai mari ale scufundărilor se găsesc în zona lacului nou format prin evenimentul din 22.12.2010

Studiul propune o serie de lucrări de protecție a masivului de sare:

1.Stoparea pierderilor de ape industriale precum și deversarea apelor de orice natură (ape pluviale, reziduale) din exterior ape masive.

Lucrarea propusă este realizarea unui dren de protecție a masivului de sare.

2.Rampleerea costurilor în zona fundațiilor sondelor, continuarea lucrărilor de rambleere și consolidarea a căilor de circulație și platformelor de lucru.

3.Refacerea zonelor de influență după finalizarea tuturor investigațiilor aflate în cursul de desfășurare în perimetrul [NUME_REDACTAT].

4.3.1.Evenimentul din Câmpul de Sonde de la [NUME_REDACTAT]

Surpări și mai mari decât surparea din 22 decembrie 2010 s-au produs la [NUME_REDACTAT] in anul 1913 si in anul 1947. In acea vreme existau case si străzi chiar deasupra masivului de sare. Toate aceste case si străzi au disparut, prăbușindu-se în lacurile nou formate deasupra fostelor mine vechi ([NUME_REDACTAT], 2011)

Dezastrul din data de 22.12.2010 din apropierea sondei S123 din Câmpul de sonde [NUME_REDACTAT] a pornit de la un gol de aer format sub craterul care a luat naștere în urma prăbușirii respectivului magazin ( [NUME_REDACTAT],2010).

Evoluția fenomenului a fost accelerată în primele ore (Fig 18), astfel că inițial diametrul conului de surpare era de aproximativ 10 m cu nivelul apei la 2 – 2,5 m față de nivelul solului, iar în jurul orelor 20, conul avea diametrul de 70 – 90 m. S-a constatat creșterea nivelului apei din lacul nou format, până la deversarea acesteia, prin punctul cu cota cea mai mică a terenului conului de surpare format, spre lacul Ștefania. Această deversare a durat câteva ore, fără a putea stabilii cantitatea de saramură deversată.

În dimineața zilei de 23.12.2010 procesul de surpare s-a atenuat, iar la prima măsurătoare topografică a conturului conului de surpare, suprafața acestuia era de aprox. 5.400 m2. Cota apei în lacul nou format a fost de 255,693 m fiind în scădere.

Fig 18.Evoluția fenomenului

Fig 19. Lacul nou format

În perioada august-septembrie 2011, la suprafața conului de surpare a lacului nou format (Fig 19), pe o distanță de 2-3 m spre exteriorul conului s-a evidențiat o accentuare a zonelor cu fisuri și crăpături existente. Aceste fisuri și crăpături au fost mai vizibile înspre Campusul de Sonde (sonda S 123).

În data de 14.09.2011 în jurul orei 15, o porțiune mai mare din malul din apropierea sondelor de exploatare a sării s-a prăbușit în lac. Ca urmare a taluzelor de 70 – 800 în roci friabile și scăderea cotei lacului nou format, au avut loc desprinderi de blocuri de material din taluz în zonele fisurate, ceea ce a adus la creșterea în suprafață a conturului lacului nou format.

Taluzarea și apoi surparea/prăbușirea malului a avut loc spre sonda S 123, deci spre Câmpul de Sonde și nu spre zonele locuite.

În lunile octombrie – decembrie 2011 nu s-au mai desprins blocuri mari (peste 100 m2) de material din taluz, dar s-a constatat apariția unor noi fisuri, în partea vestică a lacului nou format. Măsurătorile realizate în anul 2012, au evidențiat creșterea în suprafață a lacului nou format, dar cu viteze mai reduse decât în anul 2011. În noiembrie 2012 conturul la suprafață a lacului nou format Plus era de 8098 m 2.

4.4.Măsuri de intervenție în cazul poluării accidentale

Poluarea accidentala, in sensul prezentei metodologii, este orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bacteriologice ale apei, produsă prin accident, avarie sau altă cauză asemănătoare, ca urmare a unei erori neglijente ori calamități naturale și în urma căreia apa devine improprie folosirii posibile înainte de poluare. Poluarea accidentală este, de cele mai multe ori, de intensitate mare si de scurtă durată .
Persoanele sau colectivele din unitate, cu atribuții in combaterea poluării accidentale acționează pentru:

– eliminarea cauzelor care au provocat poluarea accidentala, in scopul sistării ei;

– limitarea si reducerea ariei de răspândire a substanțelor poluante;

– îndepărtarea, prin mijloace adecvate tehnic, a substanțelor poluante;

-colectarea,transportul și depozitarea intermediară în condiții de securitate corespunzătoare pentru mediu, în vederea respectării sau,dupa caz, a neutralizării ori distrugerii substanțelor poluante.

Măsuri de protecție și intervenție:

Întocmirea documentației tehnice privind înlăturarea oricărui pericol de producere a unei catastrofe ecologice pe râul Mureș aval de obiectiv.

Măsurile de protecție a oamenilor, animalelor și bunurilor materiale se stabilesc pentru zona de acțiune a norului toxic la accident maxim. În cazul producerii unui accident chimic se aplică următoarele măsuri de protecție și intervenție:

Înștiințarea și alarmarea populației și salariaților despre pericolul chimic

Asigurarea protecției cu mijloace de protecție individuale;

Asigurarea de protecție prin adăpostire (izolare);

Asigurarea protecției salariaților și populației prin evacuare temporară;

Asigurarea protecției animalelor din fermele zootehnice și din gospodăriile cetățenilor;

Introducerea restricțiilor de consum a apei, produselor agroalimenatre, vegetale;

Introducerea unor restricții de circulație și acces a unor mașini de pază și ordine în trafic.

Acordarea primului ajutor și asistenței medicale de urgență personelor și animalelor contaminate.

Atribuțiile autorităților administrației publice locale

Constituirea comisiei de apărare împotriva dezastrelor, elaborarea unor planuri proprii de apărare împotriva dezastrelor pentru localitate.

Cunoașterea particularităților instituțiilor publice a agenților economici cu privire la vulnerabilitatea acestora în cazul producerii dezastrelor

Stabilirea instituțiilor publice și agenților care pot participa cu forțe și mijloace tehnice specializate la intervenții în sprijinul localității

Conducerea acțiunilor de înlăturare a urmărilor provocate de dezastre, salvarea victimelor, aprovizionarea cu apă și alimente și asistență sanitară, decontaminarea persoanelor și solului, înhumarea morților, asigurarea serviciilor și utilităților de gospodărie comunală.

Categorii de risc (dezastre)

Accidentele chimice, biologice, nucleare în subteran, avariile la construcțiile hidrotehnice sau conductele magistrale, incendiile de masă și exploziile accidentele majore la utilaje și instalații tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice accidentele majore și avariile mari la rețelele de instalații și telecomunicații.

Acestea pot conduce la evenimente grave de poluare asupra mediului înconjurător provocate de asemenea fenomene .

CONCLUZII

Din studiul efectuat, privind indentificarea ricurilor naturale si tehnologice din județul Alba, studiu de caz fiind orașul [NUME_REDACTAT] care are ca scop limitarea și eliminarea efectelor prăbușirii necontrolate, readucerea terenurilor în circuitul economic, reducerea în stare de funcționare a canalelor de gardă, eliminarea infiltrării în sol a dejecțiilor descărcate în canalul de gardă.

In ceea ce privește riscurile naturale si tehnologice este necesară o identificare sistematică a posibilelor efecte pe care poluanții atmosferici le au asupra mediului.

Estimarea impactului potențial al activității asupra calității factorilor de mediu se face luând în considerare impactul determinat pentru calitatea fiecărui factor de mediu în parte.

Exploatarea sării în timp la [NUME_REDACTAT] pe diverse căi și metode a avut și are o serie de urmări care afectează mediul și infrastructura la nivelul intravilanului localitații. Prăbușirea unor tavane de saline a dus la apariția unor lacuri sărate cu o suprafață apreciabilă în zona centrală a localitații, prăbușiri care afectează în prezent stabilitatea și rigiditatea zonelor din jurul lor.

Dezastrul din data de 22.10.2010 de la [NUME_REDACTAT] a pornit de la un gol de aer format sub craterul care a luat naștere în urma prăbușirii magazinului Plus.

Alternanța dintre presiunea mică și presiunea mare folosită în procesul de exploatare a dus la migrațiunea lentă a unor roci din zonele profunde spre suprafață, în aceste condiții, tavanul de roci al unei camere de unde se scotea saramură a cedat. Astfel, s-a format craterul, și apa sub presiune a ieșit la suprafață. 

Este foarte important să se facă toate eforturile pentru stoparea de urgență a fenomenelor de prăbușire a terenurilor. In capitolul IV am amintit câteva masuri care pot fi luate în acest sens. Până specialiștii definitivează lucrările de expertiza și stabilesc soluția cea mai bună, se pot demara lucrări de refacere la standardele europene a sistemelor de canalizate și drenare a apelor pentru a nu pătrunde în filonul de sare. Este bine să se continue acoperirea gropilor cu deșeuri de carbonat de calciu și piatră, până la refacerea pătrunderii superioare a diapirului, chiar dacă realizarea ei este de durată și trebuie evitată infiltrația apelor sărate spre râul Mureș. Se poate realiza și un sistem de drenare a apelor meotrice din câmpul de sonde spre stația de epurare.

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT] V., [NUME_REDACTAT]. (2005): Fenomene de risc asociate exploatării sării în perimetrul orașului [NUME_REDACTAT],Riscuri și catastrofe nr.2, pag.185-192

Balteș, S., Nistor, N., (1986), [NUME_REDACTAT]. File de cronică, Edit. Sport-Turism, [NUME_REDACTAT], E., Onica, I., Goldan, T.,2006 Rock salt deposits mining in Romania. Proceedings of [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT] for Surface and [NUME_REDACTAT], Kolkata (India)

Drăgănescu, L., Drăgănescu, S., (2001), [NUME_REDACTAT] of the Evolution of [NUME_REDACTAT] Methods in Romania, from Antiquity to the Present, 17th [NUME_REDACTAT] Congress and Exhibition of Turkey, Turcia, pag. 627-633.

Dobos F. 2010 [NUME_REDACTAT] se scufundă, [NUME_REDACTAT] Liberă, pag 8

[NUME_REDACTAT],(1912) Journal of [NUME_REDACTAT], Vol. 20, No.10 pag. 1029-1052

Irimuș I.A., (1998),Relieful pe domuri și cute diapire în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Veres, Stoicuța O., Arad S., Arad V., 2008 Safety excavation in salt rock used for underground storage in [NUME_REDACTAT] Csaba, 2011 Planul masivului si a lucrărilor de exploatare de la [NUME_REDACTAT]

Muntean C., Negrea A., Lupa L., Negrea P., CONTROLUL CALITĂȚII APELOR SUBTERANE Universitatea „Politehnica” din Timișoara, Buletinul AGIR nr. 2-3/2009 aprilie-septembrie, pag 38-42

Moisesc V., Popescu, G., (1967), Studiul stratigrafic al formațiunilor paleogene și miocene din regiunea Chinteni – Baciu – Sînpaul (nord – vestul Transilvaniei). St. Cerc. Geol. Geof. Geogr., ser. Geol., 12, 1, pag. 211 – 224, București.

Mihăilescu V., (1963), [NUME_REDACTAT]-Estici, Editura. Științifică, București.

Qadir H., Farrukh M.A., Aurangzaib M.,2005 Production of [NUME_REDACTAT] from [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] C.V., Rozenberg M., [NUME_REDACTAT] Ape/[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] la Inundații prin POS Mediu 2007 – 2013, [NUME_REDACTAT] vol4, pp162-166

Strategia industriei miniere 2012 – 2035 pdf

[NUME_REDACTAT]-Iulian, 2010 ABA Mureș,[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT]

Török, Z., Ajtai N., Turcu A.T., [NUME_REDACTAT]. (2011c), Comparative consequence analysis of the BLEVE phenomena in the context on [NUME_REDACTAT] Planning; Case study: [NUME_REDACTAT] accident, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT].

Török, Z., Ajtai N., [NUME_REDACTAT]., Cordoș E., (2009), [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] as a Tool for [NUME_REDACTAT] Planning, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT],2010 [NUME_REDACTAT] din 27 decembrie [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT],2010 [NUME_REDACTAT],Alba-Iulia pag.5

[NUME_REDACTAT] C. 2011 [NUME_REDACTAT] Mureș.

22. Dobra N. 1996 Monografia orașului [NUME_REDACTAT]

23. Duma S., 2000 Geologie-tratat,[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT], pag 324-325

24. Pangeea nr 6, 2006 [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],pag 7-13.

25. Pangeea nr 11, 2006 [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],pag 138-144

26. SC MINESA INSTITUT DE CERCETĂRI ȘI PROIECTĂRI MINIERE SA [NUME_REDACTAT], 2008 Bilanțurile de mediu nivel II și rapoartele la bilanțul de mediu nivel II.

27. SC GEOPETROL SA Ploiești, 2002 Metode de exploatare a sării geme prin dizolvare cinetică cu ajutorul sondelor

28. SC ECOCRISTAL SRL. [NUME_REDACTAT] 1998 Studiu de impact asupra mediului pentru [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] site-uri

29.***http://www.igsu.ro/documente/SVPSU/tipuri_de_risc_specifice_la_nivelul_localitatilor.pdf – accesat în 12.05.2014 ora 22:00

30.***http://alba24.ro/fotografii-aeriene-de-la-ocna-mures-imaginea-frumoasa-a-dezastrului-economic-cum-se-vede-de-la-inaltime-orasul-care-moare-282647.html -accesat în data de 16.03.2014 ora 17:30