Unele Aspecte Psihologice Privind Etiologia Alcoolismului Si Personalitatea Alcoolistului

CAPITOLUL I

PREMISE TEORETICE PRIVIND ALCOOLUL ȘI ALCOOLISMUL

1.1.Alcoolismul în lume

Aplicarea metodelor din domeniul antropologiei și arheologiei, care sunt din ce în ce mai perfecționate, a condus la strângerea unor informații care datează de acum trei milioane de ani, date nespecifice, de altfel întregii suprafețe a globului. Omul paleolitic sau omul peșterilor care trăia numai din vânătoare sau pescuit, a început să construiască adăposturi și să lucreze lutul pentru a-și face vase. Este probabil ca el să fi cunoscut în același timp alcoolul și beția, din întâmplare, bând suc de fructe pe care l-a lăsat pentru mai mult timp într-un vas. Omul preistoric va deveni cu timpul păstor, agricultor, va descoperi astfel și sămânța și fermentația. În neolitic va consuma băuturi alcoolice fabricate din băuturi din cereale fermentate.

Numeroase documente arheologice atestă cunoașterea și folosirea acestor băuturi. Astfel, în Danemarca, la Skydtsrup, au fost descoperite două vase de băut din corn de animale, unul conținând bere, iar celălalt o băutură din apă și miere. În Antalia, a fost descoperit un recipient folosit la fabricarea berii.

Din întâmplare bând suc fermentat, omul s-a îmbătat și apoi a avut o revelație divină: „Noe a plantat viță de vie și a cunoscut beția” (Geneza IX 20).

Pentru oamenii primitivi, calitățile băuturii nu puteau fi decât de origine divină și câțiva dintre producătorii băuturii au fost transformați în divinități autohtone. Nectarul, ambrozia, vinul produc beția sacră care permite intrarea în contact cu divinitatea oferindu-le celor care le consumă, nemurirea.

Consumul habitual a cunoscut o decădere rapidă, dar pentru puțin timp, ca apoi să fie rezervată preoților, șefilor și folosită pentru ritualurile religioase. Oamenii încep să folosească băutura pentru nevoile lor psihice, fiind întâlnită sub denumirea de poțiunea magică a preoților. Acest obicei este cunoscut și astăzi în triburile primitive ca pigmeii, triburile Transkei din Africa de Sud, unde în timpul sărbătorii Lunii Noi, băutura magică din banane este rezervată femeilor.

În toate civilizațiile, în textele sacre se distinge importanța acordată viței de vie și în special a vinului. De asemenea, tot din texte, se observă preocuparea de a se demonstra primordialitatea în cultivarea viței de vie și producerea vinului în fiecare cultură.

În Egipt, vinul era fabricat pentru anumite ritualuri speciale și consumat de prima dinastie (3.400 înainte erei noastre) în special de clasele sociale înstărite. Era folosit în ritualurile de libație, funerare și la festivități. Osiris este considerat un Bachus, un Dumnezeu al vinului, fiind primul care a sădit vița de vie.

Grecia Antică dezvoltă cultura și arta viței de vie. Platon afirma în cartea Legi: „Grecii au avut vița de vie, deci nu au adus-o de la fenicieni”. Alți scriitori fac referire în scrierile lor la existența, folosirea și binefacerile vinului. Demostene spune: „spuneți-mi alte efecte mai minunate decât cele ale vinului”. Un om băut este mai bogat, totul îi reușește. În Grecia Antică, Dionisie era zeul vinului și i se aduceau ofrande în cadrul mai multor sărbători.

Din studierea culturii italiene reiese universalitatea băuturilor alcoolizate, considerate o nevoie fundamentală. Consumul alcoolului era rezervat preoților pentru a le permite să comunice cu Cel de Sus. Se bea de asemenea la sărbătorile religioase, la întâlnirile importante unde se mai practicau și jocuri și concursuri cu scopul de a fi dovedite forța și virilitatea.

Spre sfârșitul secolului V î.Hr.grecii aduc la Marsilia prima plantație viticolă. Cultura se va dezvolta și va căpăta repede o importanță considerabilă, astfel că, în primul secol era noastră, devin celebre vinurile din Allobroges, de pe Rhone și cel din Bordeaux. Încă din secolul I era noastră, Franța începe să exporte vinurile sale în Italia și în Olanda. Francezii foloseau vinul în ocazii speciale ca: funeralii, căsătorii, sărbătorile culesului, dar tot atât de bine îl foloseau ca leac. Parcurgând aceste civilizații nu putem decât să recunoaștem universalitatea consumului de băuturi alcoolice și miturile legate de ele. Prejudecățile legate de vin sunt puternic înrădăcinate în mentalitatea noastră. Dacă vinul a pierdut din valoarea sa sacră, s-a conservat din plin valoarea socială și nu și-a pierdut simbolul.

Toate actele sociale sunt marcate de festin și de ciocnirea unei cupe.

De la începutul erei noastre, vinul a devenit o cerere comercială, o sursă de profit, datorită extinderii creștinismului. În același timp, efectele negative nu s-au lăsat așteptate, consumarea băuturilor alcoolice a căpătat o semnificație individuală, artiștii găsind în băuturile alcoolice o sursă de inspirație, dar riturile sociale sunt conservate.

1.2.Precizări terminologice

”Folosirea drogurilor sub forma substanțelor psihoactive este veche de când lumea. Le regăsim tot timpul sub diverse forme din ce în ce mai variate, mult timp ritualizate iar în zilele noastre din ce în ce mai banalizate. Putem afirma, ținând cont de particularitățile fiecărei culturi, societăți, fiecărui individ: un drog pentru fiecare. Atâta timp cât o ceașcă de cafea modifică psihismul nostru, nu va fi nici o greșeală dacă susținem acest lucru” .

În ceea ce privește lumea creștină, știm că drogul tradițional, cunoscut încă din antichitate, este alcoolul sub forma sucului de struguri fermentat sau a berii. Băuturile distilate s-au răspândit foarte târziu, acum două, trei secole.

Progresul societății umane înseamnă și industrializarea domeniilor de activitate printre care și a producției viticole pomicole și agricole precum și a prelucrării acestora, toate acestea având ca rezultat creșterea cantităților băuturilor precum și diversificarea lor, fapt ce are ca urmare creșterea progresivă a consumului de alcool.

În 1984 OMS dădea exemplu producția Europei între 1950 – 1972 care a crescut cu 9,6” la vin, 66% la bere, iar la spirtoase cu 97,4%. În prezent, ca întâlnirea dintre alcool și persoană să aibă loc nu este necesară decât dorința și un venit minim. Creșterea producției de alcool atrage după sine creșterea numărului persoanelor consumatoare de băuturi alcoolice. În anul 1985 în USA 10 milioane de adulți și 3 milioane de minori erau consumatori în mod abuziv de alcool.

În ultimele decenii ale mileniului doi consumul de alcool a crescut alarmant, România aflându-se pe “locurile fruntașe” din Europa. Această situație alarmantă a impus efectuarea a numeroase studii și demararea programelor specifice de evitare a nocivității consumului cu participarea factorilor de decizie, societăți civile precum și a specialiștilor în mod deosebit a psihiatrilor, psihologilor și sociologilor.

Romancierii secolului al XIX-lea și începutul secolului XX au făcut legătura dintre alcool și scandaluri, drame care conduceau la spitalizare și închisoare.

Folosirea drogurilor și în special a alcoolului este un fenomen foarte complex, punând în joc mai mulți factori atât din plan personal, cât și din plan social.

În antichitate, consumul îndelungat de alcool era denunțat. Hipocrate descrie neînțelegerile provocate de alcool.

De-a lungul anilor au fost date mai multe definiții alcoolismului și alcoolicului. Benjamin Rush, care a semnat Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii în 1812 considera consumul abuziv de băuturi alcoolice ca fiind precursorul conceptului medical al nebuniei: „Consumarea necontrolată a băuturilor alcoolice este o boală a voinței și revine corpului medical să se ocupe de ea” . După el, toate remediile religioase, morale și psihice trebuie să acționeze în același timp pentru vindecarea completă și radicală a acestei boli.

Termenul de alcoolism a fost utilizat pentru prima dată de Magnus Huss în 1849 pentru a desemna neînțelegerile provocate de abuzul de alcool. El se referă”numai la acele manifestări de boală, care fără nici o legătură directă cu modificările organice ale sistemului nervos, iau o formă cronică la persoane care, pentru o lungă perioadă de timp, au consumat mari cantități de băuturi spirtoase” .

Areteus de Capodochia susținea că „vinul provoacă inflamația stomacului, paralizia, nebunia sau apoplexia” . Până în secolul al XVIII-lea, consumarea de alcool în cantități mari era considerată ca un viciu de familie, ereditar și iremediabil.

În 1939, datorităl lucrărilor lui Jellineck a apărut conceptul de alcoolism ca boală; astfel „alcoolismul corespunde tuturor consumatorilor de băuturi alcoolice care au efecte negative asupra individului, a societății sau a ambelor” . A trebuit să treacă aproape un secol pentru ca această noțiune să devină oficială.

Alcoolismul, ca boală, a fost recunoscut în 1933 de Asociația Medicală Americană și de Asociația Psihiatrică Americană fiind ulterior recunoscută de OMS și trecută în clasificarea standard a bolilor.

Alcoolismul, inițial a fost considerată o boală psihiatrică caracterizată prin perturbare a modelului relațional și afiliată nevrozei. Un anumit număr de definiții de acest gen rămân restrictive și limitate la anumite aspecte psihopatologice ale alcoolismului.

În 1955, Keller și Efron afirmau că: „Alcoolismul este o boală cronică, psihică, somatică sau psiho – somatică, care se manifestă ca o deficiență de comportament. Este caracterizată prin consumul repetat de băuturi alcoolice într-o măsură care depășește consumul normal, împotriva normelor sociale ale comunității și care interferează cu sănătatea băutorului, dar și cu conduita lui socio – economică” . Din punctul de vedere a lui Chafetz alcoolismul este o tulburare cronică de comportament manifestă, prin pierderea controlului când consumul a început și printr-o atitudine de autodistrugere în relațiile personale și în fața situațiilor vitale.

OMS definea, în 1951, consumul excesiv de alcool ca fiind “orice formă de absorbție de alcool care depășește consumul alimentar tradițional și curent” . OMS în 1952, caracteriza conceptul de alcoolism ca fiind caracterizat prin cuprinderea a numai o parte dintre consumatorii excesivi și anume pe aceia care “prezintă manifestări care afectează sănătatea lor fizică și mintală, relațiile lor cu alte persoane și comportamentul lor social și economic”.

Tot OMS definește alcoolismul ca starea prezentată de un subiect care “consumă alcool în detrimentul sănătății sau activității sociale pe timpul unei perioade determinate”. Astfel, alcoolismul, în sens larg, corespunde ansamblului de dezechilibrări cauzate de consumul alcoolului, atât pe plan social, economic cât și pe plan personal. Alcoolismul poate fi privit și ca un răspuns individual/general la un comportament social al alcoolizării pentru că existe diferențe ale modelelor culturale, situațiilor personale sau familiale, ale mediului, ale personalității, ale organismelor, toate acestea reprezentând factori care intervin în geneza alcoolismului. Studile pe populațiile izolate din ultimul deceniu al mileniului trecut au constatat o puternică corelare, la aceste populații, a consumului de alcool cu suicidul și cu comportamentul antisocial și heteroagresiv.

Din punctul de vedere al Dicționarului de Psihologie, alcoolismul reprezintă “ansamblul de tulburări fizice și mentale cauzate de consumul de băuturi alcoolice” .

O serie de definiții au fost date și alcoolicilor. Definiția cantitativă a lui Simonin: „Alcoolicul este cel care bea în fiecare zi o cantitate de alcool superioară față de ceea de trei sferturi de litru de vin la 10 grade pentru un individ de 70 de kilograme” .

Este imposibil să fixezi o limită pentru cantitatea de alcool băută, datorită pragului de toleranță al fiecărui individ, prag care variază în timp la fiecare individ și datorită formelor pe care le îmbracă alcoolismul. În 1952, Fouquet scria: „Este alcoolic cel care a pierdut libertatea de a se abține de la alcool” . Această definiție este centrată pe noțiune de dependență alcoolică și autorul insistă asupra caracterului alienat al acesări cauzate de consumul alcoolului, atât pe plan social, economic cât și pe plan personal. Alcoolismul poate fi privit și ca un răspuns individual/general la un comportament social al alcoolizării pentru că existe diferențe ale modelelor culturale, situațiilor personale sau familiale, ale mediului, ale personalității, ale organismelor, toate acestea reprezentând factori care intervin în geneza alcoolismului. Studile pe populațiile izolate din ultimul deceniu al mileniului trecut au constatat o puternică corelare, la aceste populații, a consumului de alcool cu suicidul și cu comportamentul antisocial și heteroagresiv.

Din punctul de vedere al Dicționarului de Psihologie, alcoolismul reprezintă “ansamblul de tulburări fizice și mentale cauzate de consumul de băuturi alcoolice” .

O serie de definiții au fost date și alcoolicilor. Definiția cantitativă a lui Simonin: „Alcoolicul este cel care bea în fiecare zi o cantitate de alcool superioară față de ceea de trei sferturi de litru de vin la 10 grade pentru un individ de 70 de kilograme” .

Este imposibil să fixezi o limită pentru cantitatea de alcool băută, datorită pragului de toleranță al fiecărui individ, prag care variază în timp la fiecare individ și datorită formelor pe care le îmbracă alcoolismul. În 1952, Fouquet scria: „Este alcoolic cel care a pierdut libertatea de a se abține de la alcool” . Această definiție este centrată pe noțiune de dependență alcoolică și autorul insistă asupra caracterului alienat al acestei maladii. Este vorba despre o dependență psihologică care deseori ajunge a fi o dependență fizică.

Definițiile generale care privesc alcoolici sunt numeroase și imprecise. Mai multe definiții sunt date de O.M.S. între 1954 – 1974.

„Alcoolicii sunt băutori excesivi a căror dependență este cea care prezintă fie tulburări mentale, fie manifestări care afectează sănătatea fizică și mentală, relațiile altruiste, conduita socio–economică. Ei trebuie să fie supuși unui tratament” .

Alcoolică este persoana care datorită abuzului de băuturi alcoolice își face rău sieși și persoanelor din jurul lui. Alcoolismul este definit ca o stare de dependență psihologică sau corporală, somatică față de băuturile alcoolice și se deosebește de consumul de alcool, unde subiectul nu suferă dacă întrerupe. Din cele prezentate mai sus se poate face diferența între beții și alcoolism, bețiile nu sunt legate automat de alcoolismul cronic, dar pot ține de el în sensul că se diferențiază starea de sevraj al alcoolicului sau tulburarea organică a alcoolicului de beția respectivului alcoolic precum și starea de beție la persoana nealcoolică.

Există mai multe tipuri de beții:

Beția simplă sau acută, comună, vulgară este de două feluri veselă sau tristă; sau cu două faze la început beția este caracterizată prin veselie ca mai apoi să se caracterizez prin tristețe. S-a constata că la noi în țară aproape 60% din actele antisociale sunt comise în cadrul acestor beții. Conform legislației în vigoare actele antisociale comise în stare de beție voluntară sunt pedepsite în funcție de gravitatea faptei.

Beția profundă conduce la intrarea în comă alcoolică cu o alcoolemie medie de peste 2-4g. la mie, în funcție de particularitățile individuale, adesea având un final tragic. Astfel de beții sunt rare.

Beția patologică. Sau beția ideosincratică este caracterizată prin următoarele: existența unui fond patologic cerebral necunoscut de bolnavi, apare la ingestia de cantități foarte mici de cantități de băuturi alcoolice, predomină simptomatologie de tip confuziv de tip oneroid, halucinator delirantă, situație în care bolnavul poate comite acte antisociale grave. Conform legislației prima faptă comisă în stare de beție patologică nu se pedepsește, bolnavul fiind atenționat oficial cu privire la interzicerea categorică a consumului de băuturi alcoolice pe întreaga perioadă a vieții. La fapta următoare comisă în condiții similare bolnavul va face ambele pedepse. Diagnosticul de beție patologică se pune obligatoriu pe constatarea obiectivă a fondului patologic cerebral și prin reconstituirea episodului confuziv ca urmare a ingestiei unei cantități mici de băutură alcoolică.. Mulți infractori încearcă să scape de sub incidența legii invocînd că în momentul infracțiunii erau într-o stare de beție patologică de aceea stabilirea stării de beție patologică, la infractori, se face doar prin expertiză medico-legală psihiatrică.

Substanțele naturale și sintetice care influențează sănătatea psihică, receptate ca boală, ca stare de disconfort sau ca aducând „beneficii” psihice paleative și artificiale determină o stare patologică ce poartă denumirea generică de toxicomanii. Printre aceste substanțe se numără și alcoolul. Ceea ce este comun atât pentru alcool cât și pentru celelalte substanțe psihoactive este faptul fixarea comportamentală este progresivă trecându-se de la o etapă la alta și anume de la abuz la dependență.

Prima etapă, cea a abuzului constă în folosirea excesivă a acestor substanțe psihoactive, OMS precizând noțiunea de „abuz nociv pentru sănătate”. De la abuz se ajunge la dependență sau toxicomanie, definită atât de DSM cât și de OMS ca aceea stare a unui individ după ce a consumat în mod regulat un timp variabil, o substanță și îi este foarte dificil sau imposibil de a stopa singur consumul.

Dependență este caracterizată prin două nivele:

Nivelul psihic – dorința greu de frânat de a continua consumul în ciuda problemelor familiale, sociale și profesionale pe care individul le întâmpină. O dată cu stoparea consumului apar simptome psihice de sevraj, ca anxietatea, iritabilitate, insomniile, depresiile, dar toate aceste simptome dispar după câteva săptămâni de abstinență. Stadiul cel mai grav al dependenței psihice este reprezentat de patologia psihiatrică care se întinde de la tulburarea organică de personalitate până la demență.

Dependența fizică este definită ca acea stare în care stoparea consumului nu e posibilă numai prin voință, iar stoparea lui fortuită generează apariția unor simptome caracteristice care pot conduce la moarte. Clasificarea în dependență fizică și dependență psihică este scolastică, de regulă întâlnindu-se amândouă, cu efecte negative atât în plan individual și în plan socio-familial.

Alcoolismul este o toxicomanie. În cadrul studierii toxicomaniei, este necesar să precizăm:

Toxicomanie sau dependență – o stare de intoxicație repetată voluntară și necesită de fiecare dată mărirea dozei pentru a încerca aceleași senzații.

Obișnuirea sau familiarizarea – rezultă din consumarea repetată a unui drog chiar dacă efectele secundare pot dispărea. Subiectul dorește să consume acest drog pentru a resimți aceleași senzații.

Toleranța – ansamblu de elemente care-l aduc pe subiect în faza de a-și mări doza toxică pentru a resimți aceleași senzații, fără a observa efectele negative.

Acest prag al toleranței variază de la un individ la altul, indiferent de rasă, vârsta psihică a subiectului, indiferent de tipul de alcool consumat. Pragul crește dacă subiectul consumă o cantitate mai mare de alcool. Anumiți subiecți sunt intoleranți încă de la început datorită constituției fiziologice a fiecăruia. Diferite studii, inclusiv în țara noastră, au demonstrat că pragul toleranței este atât de variabil încât nu se poate face o legătură între cantitatea de consum de alcool și caracterul sau gravitatea unei fapte comise, inclusiv a suicidului.

Dependența psihică – este tendința de a consuma băuturi alcoolice sau droguri pentru a obține o senzație plăcută sau pentru a evita anumite indispoziții. Alcoolul este folosit pentru calitatea lui de substanță psihoactivă, de către cei care sunt dependenți psihic. În 1977, un grup de cercetători recomandă termenul sindrom de dependență de alcool, iar acesta poate fi recunoscut după șapte elemente esențiale pe care Edwards și colaboratorii săi le-au identificat și descris:

sentimentul de a fi constrâns la băutură – dorința de a consuma băuturi alcoolice este foarte puternică și cel afectat nu știe dacă va reuși să se lase de băutură chiar dacă ar încerca;

un model stereotip de a bea – persoana dependentă bea la intervale regulate pentru a combate efectele pe care le are întreruperea consumului de băuturi alcoolice;

întâietatea băuturii asupra altor activități – alcoolul ocupă locul întâi, înaintea sănătății, a familiei, a activității profesionale;

modificarea toleranței la alcool – într-o primă fază a dependenței, toleranța la alcool crește, iar faptul că “ține la băutură” îl face pe băutor să considere că e de bine, neconștintizând că de fapt tocmai acest lucru reprezinta o problemă. O dată cu înaintarea în dependență acest prag al toleranței scade;

simptome de întrerupere repetate – aceste simptome nu apar la băutorii normali, ci la cei care beau de foarte mult timp și al căror organism mențin o ingestie crescută de alcool pentru o perioadă mai lungă de timp. Simptomele care caracterizează acest moment sunt tremurul mâinilor, al picioarelor și al trunchiului. Întâmpină dificultăți în realizarea celor mai banale activități cum ar fi închiderea nasturilor, ținerea unui lucru în mână, devine agitat, se sperie ușor, are senzații de vomă și o transpiră abundent. Pe măsură ce întreruperea înaintează, pot apărea iluzii, halucinații, accese epileptice și în final după aproximativ 48 de ore poate apărea delirium tremens.

Acest lucru a fost evidențiat în 1955. După administrarea unor cantități mari de alcool etilic la foști morfinomani sănătoși între 7 și 87 de zile au constat că patru pacienți care au abandonat experimentul mai devreme au prezentat ca simptome greață, insomnii și transpirație abundentă, iar cei care au abandonat după 48 de zile au avut accese epileptice iar trei dintre ei, delirium tremens.

liniștirea prin băutură – ca să pareze simptomele de întrerupere mulți dintre alcoolici își încep dimineață prin ingerarea unei cantități de alcool. Cu timpul, crește nevoia de a preveni aceste efecte, fapt cel face pe alcoolic să mărească cantitatea de alcool ingerată și în același timp să ascundă acest lucru.

revenirea după abstinență – dacă o persoană care a avut o perioadă de abstinență se reapucă de băut revine total și foarte repede (doar în câteva zile) la vechiul obicei.

Dependența fizică – caracterizată de apariția unor dezechilibre fizice în momentul încetării consumului.

Sevrajul – reprezintă ansamblul de manifestări ce apar în momentul încetării consumării oricărui tip de băuturi alcoolice. Tulburările avansează până la delirium tremens. Acestea dispar prin reluarea viciului sau prin administrarea unor medicamente cu același efect.

Există mai multe unghiuri de abordare a consumului de alcool. Astfel, din punct de vedere clinic consumul de alcool este considerat ca o “tentativă de automedicamentație în tulburările anxioase și depresive”. Dacă sunt luate în considerare teoriile sociale rezultă că dependența este un “fenomen secundar mediului patogen, adică o tentativă de adaptare a subiectului la mediu”, iar îngrijirea bolnavilor trebuie să urmărească următoarele etape:

tratamentul medicamentos psihotrop;

tratamentul tulburărilor mentale reperate ca factori declanșatori și de întreținere a maladiei;

psihoterapia tinzând să modifice modul de relaționare a subiectului cu mediul său;

socioterapia care urmărește reorganizarea mediului subiectului ca și cum acesta ar sta la baza dependenței.

Din punctul de vedere neurobiologic, termenul de dependență acoperă multe procese implicate: dependența psihică, dependența fizică, toleranța, respectiv pierderea progresivă a sensibilității la efectele alcoolului, ceea ce duce la un consum mărit de alcool sau la consumul acelorași cantități de alcool , dar cu o frecvență mai crescută pentru a se obține efectul dorit de subiect. Ollat consideră toleranța ca pe un “comportament condiționat care se opune anticipat efectelor toxicului” .

Se știe că în cazul consumului acut de alcool, la puțin timp după ingerarea alcoolului apare un efect stimulator urmat de un efect inhibitor sau sedativ; în cazul consumului abuziv de alcool, efectul sedativ este întotdeauna prezent, se prelungește și se intensifică, ca apoi să descrească până atinge nivelul zero. Această descreștere în cursul timpului definește sistemul de toleranță.

Criterii de definire a dependenței alcoolice

ICD10 oferă criterii fixe în definirea dependenței alcoolice:

stare de sevraj;

folosirea alcoolului pentru evitarea sevrajului și pentru eficiența lui matinală;

slăbirea capacității de a controla consumul;

tendința de a bea în același fel, zi de zi, prin constrângeri sociale;

neglijarea progresivă a alternativei altor plăceri în favoarea alcoolului;

persistarea în consumul de alcool în ciuda consecințelor periculoase;

evidența că în recăderea după o perioadă de timp de abstinență se tinde rapid spre reinstalarea dependenței.

Diagnosticul de dependență se stabilește numai atunci când individul în ultimele 12 luni prezintă mai mult de trei criterii din cele prezentate mai sus.

La criteriile de diagnostic ale alcoolismului prezentat de DSM nu este numai dependența ci și scăderea controlului, tendința la repetarea consumului, în ciuda problemelor sociale și de sănătate pe care individul le întâmpină.

De-a lungul timpului, s-au realizat mai multe tipuri de clasificări ale băutorilor, unele din punct de vedere cantitativ, altele din punct de vedere calitativ.

Alcoolizarea sau consumarea alcoolului este un fenomen social universal. Toată lumea bea mai mult sau mai puțin, rezultând astfel prima clasificare cantitativă. În aparență totul pare a fi foarte simplu și vom avea o clasificare în mod crescător: cei care nu beau, băutorii ocazionali, băutorii normali, băutorii excesivi, băutorii dependenți psihic și fizic care constituie clasa alcoolicilor. Limitarea acestor categorii este dificilă, în afară de categoria de nebăutori care este cea mai ușoară clasă de definit.

Nebăutorii – subiecții care nu consumă deloc băuturi alcoolice. Sunt persoane care aleg acest lucru în mod rațional. Pot fi foști băutori, persoane care fac parte din grupuri de foști băutori și câteodată copii de băutori.

Băutorii ocazionali – persoane care consumă moderat băuturi alcoolice în weekend sau în fiecare zi, consumând uneori în mod excesiv, dar își cunosc limita.

Băutorii cu înalt grad de risc – se clasează între băutorii ocazionali și alcoolicii propriu-ziși. Unii specialiști, consideră necesară abandonarea denumirii de alcoolici excesivi deoarece noțiunea de prag este excesiv de vagă. Ce cantitate de băutură alcoolică este un exces ? Răspunsul variază de la o persoană la alta în funcție de factorii genetici, factori psihologici, factori de mediu mezologici și socio-profesionali, care acționează în corelare. Prin urmare, nu este vorba de o cantitate periculoasă, ci de un risc individual.

În ce moment se face trecerea de la băutor cu un înalt grad de risc la dependență? Această perioadă ține mai multe luni și dependența psihologică se instalează înaintea dependenței fizice. Alcoolul, care la început e o plăcere gustativă și factor de comunicare, devine încetul cu încetul o necesitate, alcoolicul neputând depăși dificultățile existențiale fără alcool.

Circumstanțele în care subiectul bea sunt variate și putem descrie două sau trei tipuri de alcoolici. Unii autori, printre care Deshaies, Dublineau, Perrin folosesc o clasificare binară în opoziție cu băutorii obișnuiți și băutorii psihici. Alți autori, Alonzo, Fernandez, Fontan Fouquet adoptă o clasificare triplă. Mai există și o clasificare mult mai complicată. Jellineck distinge cinci forme de alcoolism, iar Reyss Brion distinge șapte forme de băutori.

Clasificarea în funcție de efectele acute sau cronice au condus la noțiunile de:

alcoolismul acut (intoxicațiile sau bețiile obișnuite și patologice) și alcoolismul cronic care include tulburarea organică de personalitate, diferitele psihoze alcoolice (psihoza Korskov, paranoia alcoolică) deteriorarea până la demență datorată consumului de alcool, etc.

În funcție de prezența sau absența altor afecțiuni psihice distingem alcoolismul primar și alcoolismul secundar. În momentul în care alcoolismul apare pe fondul unei tulburări psihice se vorbește despre alcoolism secundar, iar alcoolismul primar este atunci când dependența față de alcool este singura tulburare psihică.

La Congresul de la Strasbourg din 1976 s-au distins trei forme de alcoolism:

Alcoolismul ca formă a unei deviații alimentare. Este vorba despre un alcoolism prin imitație socială și profesională. Acest băutor, la început ocazional devine un băutor obișnuit și se caracterizează prin faptul că e mare amator de bogății și festivități. Ocaziile nu lipsesc, fiind perpetuate de tradițiile culinare și sociale. Acest subiect bea în general vin sau țuică, bere la masă, dar și în afara momentelor de relaxare, totul fiind un pretext pentru a bea un pahar.

Vinul și băuturile puternic alcoolizate au o funcție socială și sunt indispensabile pentru încheierea unei afaceri sau pentru a mulțumi pentru un serviciu banal.

Acești consumatori avansează încet, bând rareori până la beție, iar pragul lor de toleranță va crește cu timpul. Dependența lor se va manifesta târziu și de obicei nu sunt conștienți de această dependență.

Această formă de alcoolism, după anumiți autori ca de exemplu Haas, se întâlnește la 70% – 75% din alcoolici de sex masculin. În ultimii ani, se pare că acest procentaj a scăzut, reprezentând acum 50%.

Alcoolismul ca formă a tulburărilor comunicării. Sunt tineri, de obicei imaturi cu dificultăți existențiale și relaționale, care folosesc băuturile alcoolice pentru efectul lor psihoactiv. Aceștia consumă alcoolul ca pe un drog, tranchilizant ce la permite să suporte stresul zilnic. La început consumul este neregulat, în cantități mari ceea ce conduce la dependență. Deseori învinovățiți, subiecții au o conduită predispusă eșecului. Se adresează medicului pentru tulburări de comportament, suicid, eșec familial și profesional și uneori pentru tulburări somatice. Ei sunt dificili atât pentru anturaj, cât și pentru doctor.

Alcoolismul ca formă a psihiatriei prezentă la 5% – 10% din alcoolici. Este un grup heterogen din care fac parte alcoolici cu dependențe psihice precum și băutorii compulsionați. Acești alcoolici consumă în cantități mari băuturi alcoolice, aceste reprize fiind urmate de pauze de luni de zile sau de ani.

Clasificarea lui Fouquet

„Alcoolite” – băutori sociali cu o anumită slăbiciune, sensibili la presiunea socială, cu o afectivitate imatură. băutorii cronici care beau foarte mult și a căror rație calorică este insuficientă;

„Alcooloses” – băutori ce încep a consuma alcool de la o vârstă fragedă. Sunt învinovățiți și prezintă tulburări de comportament. În această categorie se distinge și alcoolismul feminin. Băutorii episodici nevrotici sau alcoolism din obișnuință;

„Somalcoolose” – subiecți care consumă în timpul crizelor somatice cantități importante de alcool.determinarea de unele psihoze acute sau cronice (psihoză maniaco-depresivă, schizofrenie etc.).

Clasificarea lui Jellineck: Una din cele mai cunoscute clasificări ale alcoolismului este făcută de Jellineck, care a împărțit alcoolismul în 5 categorii:

Alcoolismul alfa sau alcoolismul psihologic – dă doar dependență psihologică, este secundar, dezvoltându-se pe fondul unei patologii psihiatrice ignorată (nevroză, depresie). Cei care dezvoltă un astfel de alcoolism cunosc că au o supărare și că trebuie să se liniștească, iar în momentul în care au consumat alcool supărarea dispare. Este o formă de alcoolism foarte răspândită și de obicei reprezintă primul pas către alcoolismul grav. Este un alcoolism solitar, intim, frecvent feminin. . Nu au nevoi fizice.

Alcoolismul beta sau alcoolismul sociogenic – este motivat de obiceiurile sociale. Spre deosebire de alcoolismul psihologic în cadrul căruia se consumă mai mult băuturi puternic alcoolizate, cel sociologic, cel puțin la români este unul de vin. Este un consum exagerat datorită mediului înconjurător.

Alcoolismul gama sau etilismul cronic – produce dependență biologică și fizică. Presupune un consum de minimum 2 – 3 ani, cu beții repetate. Cel care prezintă o astfel de formă de alcoolism se consideră foarte rezistent la băuturi și nu se consideră alcoolic. Alcoolul îl face să fie mai sigur pe el. Etilismul cronic dezvoltă anumite complicații.

Alcoolismul delta – în care nu există nimic mai important pentru individ, decât să bea. Spre deosebire de alcoolicul gama care se poate opri pentru 2 – 3 zile pe săptămână din băut, alcoolicul delta nu se poate abține deloc din băutură.

Alcoolismul ipsilon sau dipsomania – alcoolismul periodic. Alcoolicii ipsilon sunt oameni foarte corecți, simpatici, cu un statut social bun, care nu au nimic timp de 6 luni – 1 an după care se apucă de băut în mod excesiv, ca după o anumită perioadă să revină la normal. În perioada în care consumă alcool sunt în stare să vândă totul pentru a-și procura băutura. După două trei căderi se adresează psihiatrului. În general pacienții nu admit că sunt alcoolici.

Practicienii ca și inițiatorii programelor antialcoolice s-au preocupat de distingerea unor criterii cu utilitate practică pentru aprecierea nivelelor de gravitate a consumului de alcool. Unul dintre aceștia este Zimberg care propune o scală pe șase niveluri pentru aprecierea abuzului de alcool. Primul nivel de severitate, absent, este caracterizat prin absența sau frecvența scăzută a consumului de alcool. Implicit, la acest nivel, nu apar probleme, fie ele somatice, psihiatrice, familiale, socio-profesionale sau judiciare. La al doilea nivel de severitate, cel minim, apar intoxicații foarte rare, nici aici neexistând probleme speciale. Nivelul ușor, se distinge prin intoxicații ocazionale, până la o dată pe an. În cazul acestor indivizi, pot apărea probleme în mediul familial sau profesional. Persoanele care consumă alcool, numărul intoxicațiilor ajungând la una, două pe săptămână, ating un nivel moderat de severitate a consumului de alcool, aceștia prezentând atât simptome somatice (tremurături, inapetență, epigastralgii) și psihiatrice. În acest caz, apar deficiențe nete în relațiile socio-profesionale și familiale însă nu se ajunge până la probleme judiciare. Nivelul sever al consumului de alcool este caracterizat prin consum continuu și probleme pe toate planurile, de la somatic și psihiatric, până la judiciar. Apar afecțiuni grave, ciroză, sindrom organic cerebral, polinevrită, individul fiind spitalizat pentru consum abuziv de alcool. În plan familial, conflictele sunt majore, iar în plan profesional, individul este incapabil de a-și păstra mai mult timp locul de muncă. Ultimul nivel de apreciere, cel extrem, se distinge prin consum continuu de alcool și probleme similare cu cele de la nivelul anterior. Cu toate acestea, dacă la nivelul sever, individul putea fi reținut în unitatea de asistență socială, în acest caz, acest lucru este imposibil fapt ce duce de cele mai multe ori la detenții repetate în urma consumului de alcool.

Clasificarea lui Reyss Brion. Distinge șapte clase de alcoolici:

abstinenți;

temperați;

băutori ocazionali;

băutori obișnuiți;

alcoolismul secundar;

alcoolismul primar;

alcoolismul mixt – grup heterogen ce cuprinde dipsomani, alcoolismul feminin și psihiatric.

Clasificarea alcoolismului oferită de OMS cuprinde trei tipuri principale:

consum excesiv episodic sau consum periodic care se caracterizează prin cel puțin patru episoade de intoxicație relativ scurte în decurs de un an;

consum excesiv continuu sau consum excesiv obișnuit, cu mai mult de 12 intoxicații pe an;

dependența sau toxicomania alcoolică, cu nevoia compulsivă de a bea continuu și cu simptome de sevraj când consumul este întrerupt.

Tabelul I

Rezumarea clasificărilor și autorilor în forma unor tabele

O problemă deosebită o reprezintă, mai ales în ultimele decenii, alcoolismul feminin. Se consideră că frecvent, mecanismele implicate sunt de tip psihogen în proporție de 80%. Femeia alcoolică bea în general pe ascuns și refuză să admită problema sa. Alcoolismul feminin ridică probleme mult mai grave asupra familiei și implicit asupra macrosocialului.

Ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea fenomenului alcoolismului la tineri și chiar la copii.

Una din nenumăratele cercetări realizate pentru a se vedea influențele alcoolului asupra tinerilor urmărește dacă și în ce măsură loturi formate din tineri infractori , cu fapte sexuale și infracțiuni de vătămare corporală diferă din punctul de vedere al consumului de alcool în familiile lor.

Primul lot este format din 38 de tineri care au abuzat sexual de femei care aveau aceeași vârstă sau mai în vârstă decât ei. Al doilea lot este format din 36 de tineri care au abuzat sexual de copii, iar al treilea lot este format din 33 de subiecți care au comis infracțiuni de vătămare corporală.

S-a constatat că:

– prezența abuzului de alcool pe latura maternă a fost aceeași pentru toate loturile;

– prezența abuzului de alcool pe latura paternă a subiecților este specifică lotului al treilea, și mi puțin prezentă la primul lot.

Abuzul de alcool și influența alcoolului la tinerii delicvenți cu vârstele peste 14 ani este prezent la lotul cu infracțiuni sexuale îndreptate împotriva femeilor spre deosebire de lotul caracterizat prin infracțiuni sexuale îndreptate împotriva copiilor.

Abuzul de alcool al părinților a fost asociat cu abuzul de băuturi alcoolice al fiilor(în cadrul primului lot), cu exmatricularea școlară la al doilea grup, și prezența alcoolului în momentul comiterii faptei asociat cu vătămarea corporală.

1.3.Factori determinanți ai alcoolismului

Înainte ”exista dificultatea de a limita alcoolismul de celelalte toxicomanii, dar mai ales în separarea lui de ritualurile sociale”.

Vorbind despre ritualurile sociale, ne putem referi la un ansamblu de reguli și ceremonii legate de folosirea băuturilor alcoolice, descrierea tradițiilor societății noastre față de alcool.

Alcoolismul, atât ca boală, cât și ca fenomen psihosocial este multifactorial, în sensul că atât la determinarea cât și la consecințele generale, intervin o multitudine de factori. Distingem factorii interni care țin de vulnerabilitatea individului și factorii externi care sunt multiplii și variază constituind în același timp risc pentru vulnerabilizarea individului. Factorii externi diferă în funcție de apartenența la o epocă sau alta, la o societate sau alta și chiar de la o clasă socială sau alta. Factorii interni și externi acționează împreună favorizându-se reciproc.

Vulnerabilitatea reprezintă ansamblul de elemente care fac ca în fața posibilității de a consuma alcool un individ să fie mai mult sau mai puțin tentat. Vulnerabilitatea este de natură biologică, psihologică și socio-spirituală, urmând modelul antropologic cuaternar de formare a personalității.

1.3.1.Factori psiho-sociali

„Istoria umanității ne arată gustul constant și general al oamenilor pentru alcool. Băuturile alcoolice au subminat puterea celorlaltor băuturi datorită efectelor lor tonice și euforice. Omul a produs băuturile alcoolice pentru exaltarea proprie”.

Din punct de vedere istoric, băuturile alcoolice (vinul) erau prezente la ceremoniile religioase în comuna primitivă, obicei ce a fost transmis până în zilele noastre – consumarea alcoolului la ceremoniile familiale sau publice.

În stadiul actual al obiceiurilor noastre, este incontestabil că „a bea împreună” creează o solidaritate între oameni și nu este exagerat să spunem că nu există festivitate fără să fie însoțită de băuturi alcoolice.

Alcoolul reprezintă medicamentul magic al slăbiciunii care conferă putere și virilitate. Vinul și alcoolul sunt cele care „reînviorează”, „te înalță”, sunt indispensabile pentru muncile care necesită forță. Alcoolul este cel care stimulează spiritele și dezleagă limbile.

Dacă băutorii din antichitate serveau hidromelul din coarnele animalelor lor în prezent a câștiga o competiție sportivă înseamnă a câștiga o "cupă".

A bea împreună este sinonimul prieteniei, al potrivirii, al reconcilierii însoțite întotdeauna de câteva cuvinte de sănătate, prietenie și prosperitate. Alcoolul reprezintă gloria, succesul, triumful. În general, adolescenții cred că vor găsi probabil înțelepciunea prin consumarea băuturilor alcoolice. Toate aceste iluzii se bazează probabil pe valorile mitice, pe care le-am menționat mai sus, acestea fiind ecoul dorinței fiecărui om de a se elibera.

Din punct de vedere psihanalitic, implicarea factorilor psihologici se analizează pornind de la conceptele clasice introduse de Freud și ajungând la conceptele neopsihanaliștilor.

Deși Freud nu a emis nici o teorie despre alcoolism, unele sugestii despre sexualitate pot fi relevante. Pentru el, alcoolul este un substitut direct sau indirect al lipsei satisfacției sexuale. Pulsiunea sexuală nesatisfăcută este indicată ca sursa de unde rezultă nevoile imperioase. Tot el spunea că actul de a bea reprezintă masturbare.

Abraham considera că alcoolul este cel care înlătură inhibițiile și-l face pe om să creadă în capacitatea lui sexuală. Ferenzi pune accentul pe seama homosexualității refulate a alcoolicilor. Noiville considera că homosexualitatea”este ceea ce compromite relația individului cu cei de sex opus, este căutarea părții unei breșe survenită în relația precoce cu mama”.

Tausk a încercat să înțeleagă adevărata natură a homosexualității alcoolicilor și vede în aceasta mai degrabă o dorință de a se descoperi pe sine, o nevoie de a se întări în contactele cu semenii de același sex, decât lipsa gustului pentru femei. Homosexualitate nu va fi decât o semi aparență, fondată cel puțin pe o caracteristică care aparține Eului. Această homosexualitate rezultă dintr-o organizare narcisistă a personalității, care își găsește fundamentul în căutarea alcoolicilor a unei anumite imagini de-a lui; neputând-o construi, o va căuta în afara lui, unde va găsi o altă imagine a lui, o dublură care poate fi considerată o tentativă de a echilibra Eul și Eul ideal. Pentru viitorul alcoolic, Eul ideal rămâne un țel, inasimilabil în mod diferit pentru incorporație și deci neidentificabil cu Eul.

În acest context, pentru viitorul alcoolic, Eul ideal neidentificabil cu Eul propriu-zis, este practic inexistent, în timp ce Eul propriu-zis depinde de toți factorii psihologici și biologici implicați în condiții sociale date, condiții pendinte mai ales de factorii economici.

Astfel, și în țara noastră este imposibil ca alcoolul să nu joace un rol important tocmai prin ambundența băuturilor alcoolice pe piață, publicității și prețului redus al acestora.

Inventarul acestor factori psihosociali trebuie să cuprindă și presiunile sociale care sunt exercitate asupra individului și care-l împing spre băutură, pentru a nu fi "excomunicat" de grup. Această alcoolizare conștientă are cu atât mai multe șanse de succes, cu cât individul este mai sugestibil și mai pasiv.

Alcoolismul a mai fost pus și pe seama lipsei totale a motivației sau a motivației confuze aceasta predominând în debutul experienței repetitive ajungând să fie de tip distructiv. Prin urmare consumul de alcool e considerat a fi un veritabil sindrom amotivațional, având origine socială, și avolițional. Sindromul amotivațional are repercursiuni asupra individului în sensul demobilizării și hipotofierii voliționale.

Motivația existențială a alcoolicului este reprezentată de motivația hedonică aceasta fiind specifică unei prsonalității imature. Imaturitatea alcoolicului este reflectată de dependență și autodistrugere, de lipsa abilitățiilor decizionale și prin faptul că el își asumă numai roluri fantasmagonice.

Teoria motivațională a alcoolicului cu comportament deviant vizează diferențierea dintre motivație, motiv și mobil și ne aduce în prim plan conceptul că „motivația trebuie căutată permanent la nivelul cauzelor și nu la nivelul efectelor” (A. Romilă – 1971 și A. Romilă, O. Hanganu – 1982) în sensul că motivația trebuie căutată la acoolic și nu la fapta propriu-zisă. Condițiile motivației depind de formarea atitudinii și a preferinței, atitudinea fiind definită ca mod de a reacționa favorabil sau nefavroabil față de un obiect sau eveniment, exprimând un comportament ales. Raționamentul individual evaluează astfel atributele specifice ale evenimentului conform experienței proprii. Modelele de evaluare sunt de tip compensatoriu și necompensatoriu. Se pare că modelul compensatoriu este mai frecvent la alcoolici, în sensul că atributele mai puțin satisfăcătoare ale evenimentului se compensează prin exacerbarea altor atribute, aparent satisfăcătoare. În condiții și circumstanțe date, atitudinea față de un eveniment sau altul se poate modifica și din jocul rezultat se poate ajunge la alcoolism, la criminalitate sau la ceea ce este mai grav din punct de vedere social, criminalitatea alcoolicului.

Psihologia contemporană punctează anumite aspecte:

A) interpretarea psihanalitică la alcoolici poate fi luată în considerație, dar această interpretare la criminali, conform ultimelor cercetări ale psihologilor Eysenck este neconcludentă. În consecință, problematica interpretării psihanalitice a criminalilor alcoolic rămâne deschisă.

B) Condiționarea negativă, inadecvată sau aplicată la un moment nepotrivit. Această teorie a alegerii momentului poate explica un model antisocial al alcoolicului, dar, teoretic, acest model presupune existența unei culpabilități a alcoolicului criminal și nu evitarea criminalității acestuia. Practica demonstrează că alcoolicul criminal se culpabilizează rar. Psihologia contemporană recunoaște implicarea biosocială a comportamentului alcoolicului, mai ales în cel manifestat prin violență. Patternul cultural este analizat de la caz la caz, intrând în discuție patternul genetic sub aspectul temperament introvert-extrovert. Astfel, H. și M. Eysenck subliniază că introverții se lasă mai greu condiționați pozitiv decât extroverții. Alcoolicii introverți, mai ales cei cu manifestări violente se caracterizează în mod deosebit prin ostilitate, egocentrism, răceală afectivă, etc., adică prin trăsături de masculinitate („duritate încăpățânată” – H. Eysenck). Astfel, indirect, psihologia contemporană ridică problema gravității alcoolismului la femei, în expansiune în ultimele decenii.

1.3.2.Factori socio-culturali

“Prevalența tulburărilor de personalitate este de trei ori mai mare în stratul socioeconomic inferior” J.C. Perry, G.E. Vaillant 1989. Această afirmație este numai parțial adevărată, în sensul că în stratul socioeconomic inferior numărul cazurilor de tulburare de personalitate este mai mare decât în mediile dezvoltate din punct de vedere socioeconomic. Ceea ce este incorect este raportul, deoarece în mediile socioeconomice elevate diagnosticul de tulburare de personalitate este mai rar consemnat, preferându-se o altfel de diagnosticare și anume: histrionicul este considerat a fi fermecător, paranoicul – hotărât, schizotipalul. interiorizat.

Toate influențele socio-culturale care nu se găsesc în concordanță cu psihologia comunității au ca rezultat tulburările de personalitate.

Pe lângă bazele biologice ale omului care condiționează alcoolismul se mai adaugă și dimensiunea socioculturală a individului în centrul acesteia aflându-se dimensiunea gregară.

Se cunoaște consumul de droguri în anumite grupuri (mestecatul frunzelor de coca sau mirosul benzinei care este specific indienilor canadieni etc.) preferința zonală pentru anumite băuturi sau modificarea stilului de a bea pe parcursul istoriei. omogenizarea culturală acestor grupuri depășește predispozițiile și entitățile psihiatrice venind în sprijinul lor, favorizând astfel dependența.

S-a observat că nu toți oamenii care locuiesc într-o zonă geografică sunt predispuși alcoolismului. Cei cu o astfel de predispoziție sunt cei cu un anumit specific cultural. Într-un studiu făcut în SUA în aceeași arie geografică proporția cea mai mare de alcoolici există între indieni și irlandezi, acestea fiind grupuri cu specifice culturale.

Nu numai cei cu anumite tradiții culturale sunt expuși riscului de a deveni dependenți ci și cei cu anumite statusuri sociale printre aceștia numărându-se muncitorii emigranți, adolescenții, bărbații de vârstă medie, executivii comerciali și cei din serviciile publicitare.

În ceea ce privește alcoolismul din punct de vedere sociocultural el afectează de 3 – 4 ori mai mult bărbații decât femeile a căror toleranță psihologică este foarte scăzută. Acest lucru a condus la afirmația că femeile sunt cele care au “înnăscut antabuzul”.

Influențele pe care mediul le exercită asupra personalității se împart în două categorii:

cele datorate împărțirii aceluiași mediu (copiii unei familii trăiesc în aceeași casă, beneficiază de aceeași îngrijire și afecțiune din partea părinților și de multe alte aspecte ale ambientului). Acest tip de influență se manifestă între variabilele ambientale familiale;

cele datorate unor evenimente apărute în viața copiilor din cadrul aceleiași familii, care au determinat anumite modificări de personalitate (un copil a avut un profesor bun, celălalt un profesor slab, un copil contactează o boală celălalt nu etc.). Se manifestă în variabilele ambientale familiale.

În afară de factorii sociali, care constituie punctul comun în lupta antialcool trebuie să menționăm câteva lucruri despre sociogeneza și relațiile dionisiace pe care alcoolismul le are cu mediul social și cultural.

Prezența factorilor sociali în alcoolism este demonstrată de variația proporțiilor alcoolicilor în grupurile profesionale, sociale, în civilizații precum și la sexe.

În grupurile sociale este ușor să distingem muncile care predispun individul la alcoolism, iar acestea sunt: muncile care necesită forță; muncile agricole; activitățile politice; muncile legate de producția și distribuirea băuturilor alcoolice; muncile care implică o deplasare periodică (marinari, agenți comerciali, șoferi, etc.);

Anumite profesii ce implică responsabilitate în relațiile interpersonale. Astfel, alcoolismul apare puternic corelat cu anumite specialități medicale, printre care medicina legală, anatomia patologică, terapia intensivă. și psihiatria. Dar potențialul alcoolic este o preferință pentru aceste ultime profesiuni care-i permit satisfacerea schimbării, refugiul de realitatea monotonă.

Legat de acest aspect, s-a constatat că la pediatrii, toxicomania în general, inclusiv alcoolismul, ca și depresia și suicidul se întâlnesc atât de rar încât sunt nesemnificative. Aspectul este foarte important în cercetarea raporturilor dintre persoană și profesie, în sensul că dacă persoana își alege o profesie compatibilă cu structura sa, profesia îi marchează comportamentul și devenirea spirituală.

Un rol important îl au și "standardele culturale" care se axează pe modul de a bea și de atitudinea socială în ceea ce privește băutorii și în special statutul de beție Beția poate reprezenta obiectul unei toleranțe variabile, câteodată depășind limita, altădată fiind dezaprobată riguros.

Studierea grupurilor de alcoolici a arătat pe de altă parte importanța primordială și determinantă a presiunilor exercitate de grup (modelul familial, prietenii etc.).

Alte condiții favorizante ale alcoolismului sunt reprezentate de gradul de permisivitate socială a consumului, opiniile formate în cadrul unor grupări de populație similară și proasta informare a publicului cu privire la efectele negative pe care alcoolul le poate avea asupra individului.

Cunoașterea efectelor are ca rezultat un nr redus de cazuri de alcoolism. De exemplu în Islanda problema alcoolismului se reduce la bețiile acute întâmplătoare, toate acestea fiind posibile datorită informării corecte despre efectele negative ale alcoolului.

Sancționarea de către opinia publică a consumului împreună cu o informare judicioasă asupra efectelor alcoolului au ca rezultat diminuarea numărului de cazuri de alcoolism de exemplu în Spania există puține cazuri de alcoolism , iar acestea sunt moderate.

Gregaritatea ca valență a individului normal și ca prim nivel de funcționalitate supraindividuală se concretizează social în grupuri. Normele axiologie care guvernează grupul generează fenomenul cultural, dar funcționalitatea grupului este de ordin empatic și de ordinul validării persoanei. Rolul grupului este foarte important putând influența pozitivă sau negativ viața individului.

Un alcoolic înverșunat care ajunge în rândul unor sectanți devine abstinent și în același timp un luptător înfocat împotriva alcoolului. Acest lucru este posibil rin faptul că grupul de sectanți reușește să-i schimbe motivația pentru viață prin dizolvarea și înlocuirea motivației hedonice cu motivația pentru înțelegere și întrajutorare

. Un astfel de grup funcționează pe baza principiului: “Ei mă ajută pe mine, eu îi ajut pe ei.” , conferindu-i alcoolicului o poziție egală cu cei din jurul lui. Pentru alcoolic este un grup protectiv, un grup care-i preia problema, o dizolvă, îi dizolvă până și responsabilitatea, acest grup funcționând ca o unitate și nu ca o asociație formală. Același principiu stă și la baza Asociaților Alcoolicilor Anonimi.

Este ușor de evidențiat caracterul ambivalent al dependenței în cadrul asociaților de alcoolici, ajutorul și nevoia de comunicare și studierea raporturilor între rolul asumat de alcoolici în grupul de alcoolici și rolul jucat în familie.

Grupurile din bar permit mai ușor să punem în evidență dinamica relațională asupra căreia intervin forțele atracției și respingerii, căutarea de situații afective, căutarea securității, rolului, a afirmării de sine și sensului de apartenență la grup al alcoolicului. Barurile, cârciumile îndeplinesc rolul de "la sine" de centru de securitate, ritmului și orarului de plecări și ieșiri la cafea, primirii clientului de patron sau angajat; prezintă structura unui grup lipsit de obligații și restricțiile unei adaptări, un substituit al atmosferei familiale și o comunitate care nu este percepută a fi ostilă.

Este adevărat că alcoolismul considerat la început ca scandal, păcat, viciu, defect s-a transformat în conceptul de boală. Dar este la fel de adevărat că alcoolici consumă aceleași băuturi alcoolice și au aceleași gesturi pe care le au și ceilalți consumatori care nu sunt alcoolici. Alcoolul este personificat nu numai cultural și gustativ, ci și pentru proprietățile lui psihoactive, dând la o parte pe cele toxice.

Rainaut spunea: „Alcoolismul nu a fost contractat ca rubeola, ci devenim sau suntem alcoolici”.

Un posibil factor implicat în alcoolismul la muncitorii care profesează munci brute este dat de corelarea dintre muncă grea – timp liber de recreere minim – imposibilitatea de sublimare a trăirilor legate de meseria brută în timpul liber pe care îl are la o modalitate care să elimine comportamentul social al consumului de alcool.

Putem afirma că alcoolismul este o conduită universală, iar alcoolicul este o existență care suferă fizic, psihic și spiritual.

Alcoolul și religia

În contextul socio-cultural, alcoolul ocupă un loc aparte pentru că face parte din tradiția religioasă directă (Biblia și Evanghelia) și indirectă prin legăturile cu cultura religioasă.

În Grecia, izvorul civilizației, Dionisie era venerat la fel ca ceilalți zei. Sărbătorile prin care era venerat, celebrau vița de vie și vinul sub forma sa de euforie mistică și delirium sexual. Femeile decăzute se dedau în timpul sărbătorilor la acțiuni interzise în zilele obișnuite. Ele mergeau prin țară, mulgeau vacile, își maltratau copiii, participau la orgiile sexuale. Se știe că aceste procesiuni în onoarea lui Dionisie sunt primele reprezentații teatrale. Dumnezeu a fost cunoscut prin intermediul vinului ca stăpânul inspirației, al fertilității, al nebuniei și al delirului. Din această îndepărtată origine se transmite în cultura noastră ideea mai mult sau mai puțin conștientă a legăturii dintre vin, delir și sex.

În Biblie, referirile la vin sunt frecvente. Este euforiant, consolator, ceva ce nu trebuie să lipsească bărbaților plecați în armată. Vechiul Testament, ca și tradiția dionisiacă, transmite ambivalența omului în fața viței de vie și a vinului, fericirea pe de o parte, furia și agresiunea pe de altă parte. În Noul Testament transformarea este mai mult simbolică. Primul miracol al lui Iisus a fost transformarea apei în vin. Se observă parabola transformării sufletului care este impur ca apa în pur ca vinul. Să nu uităm că în țările semideșertice apa este deseori poluată, purtătoare de bacterii și microbi, în timp ce vinul, băutura fermentată, este mult mai sănătos. De aici rezultă ideea că apa este pentru exteriorul corpului, iar vinul trebuie încorporat, unit cu interiorul organismului.

Cina cea de taină sau instituția împărtășaniei oferă continuu simbolul acestei tradiții. Prin miracolul transformării, sufletul lui Iisus trece în sânge și acesta din urmă se transformă în vin printr-un simbolism simplu.

Y. Durand și J. Morinon cred că au găsit în această instituție ideea că pâinea și sângele, simboluri proletariste prin excelență, devin reprezentări concrete ale libertății. Se opun aurului și spadei care reprezintă simbolul aristocrației. Isus a expus în termeni economici demnitatea individului și opoziția sa pentru formele autoritare exterioare. Separația dintre temporal și spiritual născut la acel moment, s-a perpetuat în tradițiile regale franțuzești conform cărora puritatea regală trebuie, pentru a-și îndeplini sarcinile eficient, să fie consacrată de puterea bisericii. În alți termeni, sceptrul regal nu are valoare decât prin pâine și vin care simbolizează poporul.

Religia continuă să se reflecte în moravurile și modelele de gândire, chiar dacă ele s-au laicizat pierzând toate referințele la divinitate. De Felice afirma că “beția este o formă inferioară a misticului” . Această filiație sugerează legătura pe care alcoolul și vinul în special au cunoscut-o cu un anumit număr de sentimente, de comportament și de dorințe.

Tradiția greacă și creștină susțineau ideea că cel care participă la sărbători și la întâlniri iese în evidență. Alcoolismul solitar este marcat de tristețe, de rușine, precum și de culpabilitate. Consumarea în grup a alcoolului este o bucurie, o eliberare, plasată sub sigiliu conviețuirii. Prezența mai multor persoane face ca alcoolul consumat să fie din ce în ce mai mult. Acest lucru se întâmplă în afara reuniunilor familiale sau amicale unde nu există provocare. Datorită alcoolului, cei timizi se eliberează de rezervele lor, inhibițiile dispar, iar muții devin limbuți. Toate acestea se întâmplă într-un climat de permisivitate moștenit. Alcoolul dezvoltă curajul, forța și virilitatea. De exemplu, imaginea soldaților din Epinal atacând pe jumătate inconștienți datorită vinului roșu. Alcoolul este un aliment al puterii și al gloriei, este rezervat luptătorilor și oamenilor care știu să înfrunte pericolul războaielor. Această opinie condamnă încă de la început alcoolismul feminin.

Y. Pelicier scria: "Lumea dionisiacă este interzisă femeilor." Dacă alcoolul dezvoltă virilitatea în sensul curajului, el dezvoltă în același mod și succesul sexual care nu este necesar la femei.

Și mai paradoxal, alcoolul este considerat ca un factor al bunului trai și al sănătății. Faimoasa frază al lui Pasteur despre vin "cea mai igienică băutură" este repetată ca o dogmă de generațiile următoare.

Vinul este legat de modul limitat al muncii și al obligațiilor. Este o compensație a frustrărilor provocate de muncă, un fel de recompensă a efortului depus. Omul care are o muncă care presupune forță trebuie să bea pentru curaj. Sau poate bea doar pentru a marca apartenența la acea branșă, subliniind astfel că nu e adeptul sedentarismului.

1.3.3.Aspecte genetice ale alcoolismului

Factorii interni ai alcoolismului

S-a ridicat problema importanței factorilor genetici și implicit a predispoziției genetice la alcoolism și/sau la tulburarea de personalitate. De asemenea, sunt numeroase argumente aduse mai ales de cercetările din ultimele două decenii în favoarea unor modificări biochimice la nivelul neuromediatorilor și chiar de structură cerebrală programate genetic sau apărute din diverse motive în primii ani de viață, modificări ca apte de a se implica în toxicomanii, în general.

Copiii cu părinți alcoolici

Încă din antichitate este cunoscută acțiunea nefastă a alcoolului asupra copiilor. Numeroasele lucrări, nu întotdeauna științifice, au pus accentul asupra problemelor care se răsfrâng asupra copiilor. Vorbind despre alcoolism, F. Morel scria în 1857”nu există nici o altă boală a cărei influență ereditară să fie atât de evidentă” . Până în prima jumătate a secolului XX, oamenii de știință puneau pe seama alcoolismului ereditar și sifilisului ereditar, malformațiile și inadaptările sociale, deși discuțiile privind componenta ereditară erau controversate. De fapt, pentru mult timp, s-au perpetuat două poziții oponente:

pe de o parte, era luat în evidență un eventual efect biologic al alcoolismului tatălui sau al mamei asupra copiilor;

pe cealaltă parte, erau luate în considerate consecințele medicale și psihosociale ale mediului afectiv și social defavorabil care reprezintă în general și cauza, și efectul alcoolismului parental.

Această confuzie a afectat mulți copii din cauza ușurinței cu care au fost catalogați ca fiind „copii de alcoolici” și din cauza neglijenței cu care au fost diagnosticați și tratați. Începând cu sfârșitul anilor ’60, efectul alcoolismului parental este mai bine cunoscut datorită descrierii sindromului alcoolic fetal.

Studierea gemenilor identici crescuți separat demonstrează limpede că ereditatea are un rol important în formarea și dezvoltarea personalității. Acest lucru este ușor observabil la persoanele care tind spre extremele coordonatelor extroversie-introversie, fie labilitate-stabilitate.

În urma cercetărilor realizate reiese că personalitatea are un nucleu solid de modele comportamentale înnăscute (genotipul), iar acesta interacționând cu mediul rezultă comportamentul real observat de toată lumea adică fenotipul.

Până la începutul secolului XX, alcoolismul a fost considerat ca o problemă ereditară și iremediabilă. Secolul XX este marcat de concepția total opusă, în sesnul că factorii care influențează și favorizează alcoolismul sunt mediul familial, social și profesional. Sfârșitul secolului XX a dus la echilibrarea acestor concepte, în sensul că alcoolismul, apărut ca un răspuns individual deviant la fenomenul social de alcoolizare, are la bază substrat genetic.

Cercetările controlate s-au realizat pe mai multe eșantioane cuprinzând familii cu copii naturali, familii cu copiii adoptați, familii cu frați vitregi. S-a constatat că există o foarte puternică tendință familială spre alcoolism, arătând că incidența tatăl – fiu alcoolic este de cinci ori mai mare decât în cazul unor subiecți normali. Astfel, Amark, prin studiile pe care le-a întreprins, a arătat că alcoolismul periodic diferă de cel cronic din punct de vedere genetic.

În 1980, Institutul de Alcoologie din Nancy, a cercetat prin intermediul interogatoriului realizat cu 152 de bărbați și 59 de femei antecedentele familiale ale alcoolismului înaintea unei cure de dezintoxicare. Rezultatele ne-au arătat că 31,58% din bărbații alcoolici și 44,83% din femeile alcoolice au cel puțin un caz de alcoolism la ascendenții direcți. Aceste rezultate pot fi considerate subestimative deoarece un număr de alcoolici nu au știut sau nu au vrut să recunoască statutul părinților sau din cauza faptului că un număr semnificativ de informații a fost dat de asistența alcoolicilor.

Campailla la Trieste în Italia face distincția dintre alcoolismul cronic și psihozele alcoolice. La 253 de alcoolici cronici se regăsește o incidență de 23,3% spre deosebire de 42 de subiecți alcoolici, dar cu dependență psihică din care 69% au o problemă ereditară.

Începând cu anul 1970, Godwin și colaboratorii săi au realizat un studiu eșalonat pe mai mulți ani de zile, care avea ca scop diferențierea factorilor genetici de cei ai mediului plecând de la populația adoptată. Eșantionul cuprindea 5483 de persoane din Copenhaga, adoptate între anii 1924 și 1947, prin urmare având vârste diferite, dar fiind toți adulți în momentul cercetării.

Grupul demonstrativ era format din 78 de pacienți masculini adoptați înaintea vârstei de șase săptămâni ai căror părinți biologici nu au fost internați pentru alcoolism. Grupul test cuprindea 55 de pacienți care aveau cel puțin unul din părinții biologici spitalizați pentru alcoolism, iar celelalte caracteristici sunt la fel ca la grupul demonstrativ.

Ancheta s-a desfășurat ținând cont de mai multe variabile: viața socială și conjugală, familia adoptivă, psihopatologia, și spitalizările psihiatrice.

Godwin clasează criteriile specifice în patru categorii: categoria socială; categoria familială; categoria psihosocială; categoria dependenței. Este considerat alcoolic cel care prezintă probleme specifice în cel puțin două din aceste categorii. La analizarea datelor obținute de cele două grupe, s-a constat că rata divorțului în grupul test era de trei ori mai mare decât la grupul demonstrativ, iar rata alcoolismului era de trei ori mai mare la grupul test (18% contra 5%).

O a doua etapă a studiului s-a realizat pe un eșantion de 20 de copii cu părinți alcoolici, adoptați având cel puțin un frate care nu a fost adoptat. Incidența alcoolismului nu este relevantă: 25% pentru copii adoptați și 17% pentru copiii care au crescut cu părinții biologici. Concluzia este că părintele natural alcoolic are o influență mai puternică asupra descendentului său, decât părintele adoptiv alcoolic.

Un studiu similar a fost realizat pe un eșantion format din subiecți de gen feminin. Rezultatele au fost: pentru grupul test care cuprindea 49 de fete adoptate, dar cu părinții alcoolici s-a înregistrat un singur caz de alcoolism, pentru grupul martor format din 48 de fete adoptate care nu aveau părinți alcoolici două cazuri; iar pentru 81 de fete crescute de părinții lor biologici, dar alcoolici s-au înregistrat 3 cazuri. Aceste rezultate nu sunt relevante.

S-a constatat că 30% din fetele crescute de părinții biologici alcoolici au fost tratate pentru depresii, spre deosebire de 5% din fetele care sunt adoptate de părinții alcoolici. Eșantionul a fost mult prea mic pentru a fi trase concluzii certe.

Aceleași rezultate au fost obținute și într-un studiu realizat de Bohman în 1977, studiul realizat cu ajutorul dosarelor Registrului de Cumpărare din Suedia (Organism oficial care culege toate datele privind problemele legate de alcool.).

Rezultatul studiului realizat de Winokur arată că băieții care provin din familiile cu cel puțin un părinte biologic alcoolic sunt expuși într-o măsură mai mare alcoolismului decât fetele care provin din familii similare. El a constatat un risc de 30% la fii și 10% la fiicele alcoolicilor.

Ca o concluzie finală la studiile realizate, putem trage concluzia că acei copii cu părinți biologici alcoolici prezintă o vulnerabilitate mult mai crescută decât ceilalți copii.

Un aspect reprezentând factorii constituționali este cal al sindromului alcoolic fetal, unde mecanismele sunt intricate, pornind de la relația genotip – fenotip și de la efectele directe ale consumului de alcool al mamei asupra fătului.

Sindromul alcoolic fetal

În 1968, Lemoine și colaboratori săi au publicat observațiile, urmare a unui studiu efectuat asupra a 127 de copii ai căror părinți erau alcoolici (mai precis mama alcoolică), aceștia prezentând malformații faciale și dificultăți în dezvoltare. În anii următori, Ulleland și colaboratorii săi, ignorând publicațiile franțuzești de specialitate date publicității anterior, descriu același sindrom:

creștere deficitară, atât intrauterină cât și postnatală;

întârziere în dezvoltarea psihomotorie;

malformații faciale;

diverse malformații viscerale (microcefalie, cardiopatii, etc.);

Fața deformată: frunte bombată, nas mic cu nările îndreptate anterior, pleoape lăsate, cută mongoloidă, etc..

Malformațiile sunt dominate de anomaliile cardiace, malformațiile membrelor, microcefalie, anomalii genitale.

Creșterea intrauterină redusă este cel mai caracteristic element al sindromului, greutatea la naștere este întotdeauna sub 3000 de grame, iar diametrul cranian este întotdeauna foarte mic.

Dezvoltarea fizică postnatală este perturbată datorită deficitului prezent la naștere. Rămân uneori mici, chiar dacă sunt crescuți într-un mediu fizic și afectiv normal.

Dezvoltarea psihomotorie poate fi marcată de o debilitate mintală a cărei intensitate depinde de malformații și care nu este compensată decât parțial de un mediu favorabil după naștere.

Prognosticul embriopatiei și fetalopatiei alcoolice este detrimental, dat fiind interacțiunea factorilor prenatali cu cei postnatali.

Fiziopatologia sindromului alcoolic fetal

Sindromul alcoolic fetal se observă doar în cazurile alcoolizării maternale în timpul gravidității și mai ales la începutul sarcinii. Riscul apariției malformațiilor pare a fi proporțională cu nivelul intoxicației. În 1977, Oullette, studiind printr-un chestionar sistematic un eșantion de 633 de femei însărcinate, estima că doza de alcool la fiecare dintre ele riscă să devină semnificativă: 174ml de alcool pur pe zi, însemnând 1,5 – 2 litri de vin obișnuit. Studiile recente situează cantitatea de alcool la un nivel inferior și anume un litru de vin pe zi.

Alcoolul se imprimă cu ușurință în placentă, astfel încât alcoolemia fătului este aproape identică cu cea a mamei, dar fătul nu este suficient dezvoltat pentru a metaboliza etanolul, ceea ce duce la malformații și influențează negativ dezvoltarea psihomotorie. Alcoolul provocă anomalii și este identificat ca fiind principalul agent ce conduce la apariția de malformații:

– în mod direct ca un agent teratologic (dar acest rol poate fi jucat și de un metabolism);

– în mod indirect și anume malnutriția maternală duce la alcoolismul cronic al adultului;

O acțiune teratogenă este posibilă și responsabilă de mutații genetice, explicând anomaliile de tip embriopatologic, dar cu toate acestea, cazurile în care au fost observate aceste anomalii la animalele care au participat la experimente sunt rare. Experimental, malnutriția maternală provoacă anomalii embrionare și fetale și anume malnutriții globale sau carențe selective, în special carențe de vitamine.

Copiii cu părinți alcoolici sunt supuși, având în vedere mediul social și familial în care trăiesc, unor riscuri care depășesc sindromul alcoolic fetal. Este necesar să realizăm o prevenție specifică a sindromului alcoolic fetal. Iată cum a fost definită prevenția de către F. Leclerq în 1979 la o conferință de presă ținută de Comitetul Național Francez de Apărare împotriva Alcoolismului:

Remediul din punct de vedere teoretic este ușor: este suficient ca în timpul sarcinii mama să nu consume băuturi alcoolice și nici să nu fumeze.

Este necesar cunoașterea riscului, întrucât riscul teratogen este mai mare în primele zile ale sarcinii și înainte ca mama să afle că e însărcinată.

În această epocă a copiilor programați va fi recomandat tinerelor mame, care se hotărăsc să aibă copii frumoși și sănătoși să se abțină de la băuturile alcoolice înainte din a se opri de a lua anticoncepționale.

Această recomandare privește toate femeile, indiferent de vârstă și de cantitatea de alcool pe care o consumă.

Informatizarea trebuie făcută atât cadrelor medicale, cât și anturajului femeii însărcinate.

Factorii biologici ai alcoolismului

Fondul biologic al persoanei poate fi exprimat și prin modificări complexe de tip fiziopatologic cu repercursiuni asupra structurilor vechi ale creierului. S-a constatat că sunt implicați în mod deosebit, în afară de lanțurile genetice și markerii genetici ai sistemului neurohormonal (monoaminaoxidaza, dopamina). În urma studiilor recente, există prezumții puternice de a considera că la majoritatea alcoolicilor există un teren considerabil vulnerabil genetic și biologic, caracterizat prin fenomene de interacțiune cu diversele condiții de mediu și viață.

1. 4. Intersectarea alcoolismului cu bolile psihice

Deși alcoolici se caracterizează prin toleranță mică al frustrările exterioare, impulsivitate cu tendințe de trecere la acțiune, la care se asociază uneori tulburări sexuale, aceste trăsături nu sunt specifice alcoolicilor, neputând constitui “personalitatea prealcoolică”. Dar pe lângă toate acestea pot exista tulburări depresive ce pot constitui o cauă a alcoolismului.

În urma cercetărilor realizate de Hasegawa și Roy s-a ebvidențiat că la alcoolici depresivi vârsta de debut a alcoolizației este precoce și se întinde pe o lungă perioadă de timp.

În ceea ce privește factorul genetic s-a constatat că persoanele cu tulburări depresive bipolare care au o istorie familială alcoolică prezintă mai frecvent alcoolism “episodic”. Alcoolismul și depresia unipolară sunt expresia aceleiași dezordini: în familiile cu subiecți care prezintă alcoolism primar riscul tulburărilor depresive este de 14,6% și de alcoolism de 37,4%; riscul familial este definit în caz de alcoolism secundar 27% pentru tulburările depresive și 14,5% pentru alcoolism; riscul familial la alcool este conform sexului astfel fiind mai crescut cazul femeilor care prezintă o depresie unipolară, decât în cazul bărbaților.

Toate studiile epidemiologice au pus în evidență relația dintre alcoolism și depresie. Toate aspectele clinice ale depresie sunt observabile la bolnavul alcoolic: starea depresivă majoră, tulburările distimice, disforie depresivă.

Stările depresive legate de sevraj sunt de două feluri:

– stările depresive precoce care survin în primele zile de la încetarea consumului, au o durată scurtă în cazul în care sevrajul este menținut, nu necesită tratament specific decât în cazul în care ele persistă câteva săptămâni. Pot avea și un final tragic în sensul că pacientul poate realiza actul suicidar. Sunt frecvent stări disforice unde labilitate psihică este secundată de astenie, apatie, iritabilitate, tulburări anxioase și hipocondriace.

– stările depresive secundare apar la șase luni de abstinență totală.

Stările depresive secundare sunt acele stări care survin după consumul abuziv de alcool. Diagnosticarea se face în funcție de existența unui eveniment depresogen, absența antecedentelor alcoolice, caracterul voluntar al alcoolizației solitare, de seară și însoțită de sentimente de culpabilitate.

Stările disforice se caracterizează prin labilitate dispozițională, tulburări de caracter, tulburări de somn, astenie, apatie, dezinteres pentru anturaj, tulburări de atenție și de concentrare intelectuală, anorexie, slăbirea generală a organismului și tulburări sexuale.

Un alt efect al alcoolului poate fi observat și la nivelul funcțiilor cognitive. În cadrul alcoolizației acute sunt perturbate procesele mnezice, iar în cadrul alcoolismului cronic apar tulburările de memorie, scade capacitatea de abstractizare, de concentrarea atenției și asociere ideativă, apar tulburări ale funcțiilor vizuo-motrice, de flexibilitate intelectuală.

Dar nu întotdeauna aceste tulburări cognitive apar ca o consecință a alcoolismului, ci ele pot exista și înaintea consumului abuziv de alcool, fiind o cauză a alcoolismului. Pe fondul tulburărilor cognitive care existau sau nu înaintea alcoolizației, se dezvoltă o stare depresivă.

Din punctul de vedere a lui Ollat alcoolizația acută este privită ca un tratament anxiolitic, antidepresiv, antistres, dar adevăratul efect al ei este alcoolismul cronic care la rândul ei are ca efect tratarea greșită a informației care duce la depresie, aceasta din urma putând apărea ca efect al alcoolismului cronic.

Un alt factor de risc comun atât a alcoolismului precum cât și a depresie este stresul. Se știe foarte bine că anumite evenimente din viața omului pot declanșa episoade depresive. Stresul poate avea ca și consecință consumul de alcool. Alcoolizația dublată de stres are ca rezultat intensificarea negativă și/sau intensificarea pozitivă ale alcoolului. Efectele de intensificare negativă se explică prin efectele anxiolitice ale alcoolului.

Epilepsia și alcoolismul reprezintă tulburări neurologice care există independent una de alta, dar pot fi prezentate și împreună. Alcoolismul poate fi atât cauză cât și efect al epilepsiei. La bolnavul alcoolic și/sau epileptic o cantitate de alcool crește riscul comițial prin urmare controlul consumului etilic este factor esențial de supraveghere a riscului în timp ce abstinența definitivă permite limitarea.

Rata cazurilor de epilepsie la alcoolici este de trei ori mai mare la alcoolici decât în populațiile generale.

Complicații ale alcoolismului

Personalitatea se dezvoltă pe model cuaternar, nivel biologic, nivel psihologic, nivel sociologic și nivel spiritual. Capacitatea individului de adaptare modulată la nivel de micro și macro-grup social, incluzând și comportament benefic pentru sine și pentru cei din jur, definește în mod general, personalitatea normală, armonioasă, dezvoltată în trei trepte, pornind de la temperament, cu formarea caracterului sub influența mediului microsocial, familial, și în final, cu cristalizarea personalității sub influențele complexe ale macrosocialului.

Prima și cea mai frecventă complicație a alcoolismului este modificarea personalității, psihopatizarea în sens clasic sau tulburare organică de personalitate, în conceptele actuale.

1.5.Alcoolismul și tulburările de personalitate

Prima complicație și cea mai importantă ce poate fi considerată ca posibilă evoluție este tulburarea dissocială a personalității, care apare cu precădere la bărbați, dar trebuie reținută și posibilitatea femeilor de a disimula. Cele două, tulburarea de personalitate dissocială și alcoolismul se condiționează reciproc, fapt dovedit și de faptul că 1/3 din pacienții internați în secțiile de narcologie prezintă tulburare dissocială de personalitate

Un număr substanțial de pacienți cu tulburarea de personalitate de tip bordeline devin alcoolici. 30% din pacientele alcoolice de sex feminin prezintă și tulburare bordeline. Rata înaltă a alcoolismului la acești pacienți a fost interpretată ca o sursă alternativă de “confort” după ani de căutare inutilă a unei relații protectoare.

În cadrul tulburării anxioase de personalitate alcoolismul este reprezentat prin efectul complicației depresive a acestei tulburări și se datorează în primul rând necesității de a anihila conflictul interior.

Tulburarea mixtă emotiv instabilă se poate complica mai ales în a treia decadă sau a patra prin alcoolism, situație în care crește riscul actelor infracționale corelate cu patologia psihiatrică, deoarece alcoolul reduce sever sau anulează frâna volițională.

Alcoolismul mai apare și în schimbarea persistentă a personalității după o trăire catastrofică sau după o boală psihică.

Psihopatizarea – individul, deși crede că nu are nici o consecință consumul lui de alcool, devine mincinos, rău își pierde finețea devenind grosolan, agresiv violent neglijându-și rolul familial și profesional pe care îl are. Tulburarea organică de personalitate se caracterizează axial, în principal prin ușor deficit prosexic și mnezic, tulburarea adaptabilității la nivel social, comportament deviant. Ea este demonstrabilă clinic și paraclinic prin modificări fine, structurale, la nivelul sistemului nervos, care la rândul lor pot fi evidențiate nu numai electric și imagistic, ci și prin anumite teste psihologice (teste de aptitudini, de inteligență și teste proiective).

În momentul în care individul întrerupe din motive independente lui consumul de alcool poate intra într-o psihoză confuzională denumită delirium tremens care reprezintă o urgență medicală din cauza perturbărilor grave psihopatologice cu răsunet somato-psihic, perturbări ce pot conduce la moarte.

Intoxicațiile cu droguri, inclusiv la alcool, se diferențiază de alte tipuri de intoxicații, prin faptul că determină și manifestări psihopatologice. Un alt efect al intoxicației alcoolice este beția idiosincratică caracterizată atât prin confuzie, cât și prin amnezie postconfuzională. Pot reprezenta un semnal de alarmă atunci când ele se repetă cu regularitate, reprezentând astfel un consum excesiv habitual.

Cele mai severe complicații sunt date de psihozele alcoolice de tipul psihozei Korsakov, encefalopatia Wernicke și demența alcoolică.

Psihoza Korskov se caracterizează prin amnezie sau dismnezie de fixare și confabulare compensatorie. În forma sa tipică, bolnavul are un comportament care face impresia normalului: discută, trage concluzii, joacă șah citește ziarul. După o discuție mai îndelungată, apare amnezia de fixare – bolnavul nu mai știe dacă a vorbit cu interlocutorul și ceea ce a discutat, citește ore întregi o pagină, fără să-și dea seama. Nu este întâlnită numai amnezia anterogradă, uneori aceasta este însoțită și de amnezie retrogradă. Bolnavii sunt dezorientați spațio-temporal și prezintă false recunoașteri cu impresia de “deja vu” sau de “jamais vu”.

În psihoza Korsakov unul din simptome este și onirismul –”activitate comparabilă cu visul, caracterizată prin derularea de imagini și scene vizuale, trăite de subiect ca și cum ar fi reale”. Bolnavul se comportă ca și cum ar trăi aievea o stare de vis, cu reprezentări halucinatorii pe baza cărora construiește diverse tematici delirante nesistematizate. În afară de memorie, se mai constată și o perturbare a afectivității precum și a voinței. Psihoza Korsakov este frecvent implicată în acte antisociale grave.

O altă psihoză alcoolică este cea cu delir cronic sistematizat cu tematică legată mai ales de gelozie sau de profesie, psihoză numită în trecut paranoia Kleist. În general, violența intrafamilială cauzată de soțul băutor este corelată de o patologie psihotică de tip Kleist.

Demența alcoolică este rară. În urma studiilor făcute, s-a observat că mai expuse demenței alcoolice sunt persoanele în vârstă decât persoanele tinere al căror consum este similar cu cel al celor în vârstă, precum și cei care au consumat cantități mari de alcool fără întrerupere, decât cei la care există perioade de diminuare a consumului. Rolul factorilor legați de involuție și a factorilor vasculari posibil intricați se discută în ceea ce privește importanța în declanșarea procesului demențial.

Deteriorarea activităților psihice se realizează treptat, dar progresiv. Pacientul suferă de o alterare a memorie (deteriorarea capacității de a învăța sau de a evoca informații învățate anterior). Deteriorarea gândirii abstracte se poate manifesta prin dificultățile pe care individul le întâmpină în rezolvarea unor sarcinii noi și prin evitarea situațiilor care cer prelucrarea de informații noi și complexe. Gândirea este lentă și săracă în conținut. Individul care suferă de demență indusă de alcool poate prezenta afazie (perturbare de limbaj), apraxie (deteriorarea capacităților de a efectua activității motorii), agnozie (incapacitatea individului de a recunoaște sau de a identifica obiectele). Comportamentul dezvoltat de individ este un comportament deviant. Personalitatea se degradează treptat, activitatea psihică regresează, sărăcește și în cele din urmă este complet pustiită. Aceste deficiențe nu apar în cursul unui delirium, ele persistă peste durata uzuală a unei intoxicații ori abstinențe de alcool.

Ultima grupă din perspectiva cărei trebuie caracterizată personalitate alcoolicului este ceea a tulburărilor psihice asociate.

În încercarea de a-și face rost de alcool individul devine din ce în ce mai interesat de propriile nevoi, fiind dezinteresat total de cei din jur, dezvoltând astfel o personalitate egocentrică și un comportament deviant. Rolul pe care îl are în societate sau în familie este neglijat, iar în cazul familiei, rolul pe care ar fi trebuit să-l aibe este preluat de ceilalți membri.

Tabloul clinic al perturbărilor afective poate fi asemănător cu cel al unui episod depresiv major, maniacal, mixt sau hipomaniacal. Criteriile de diagnosticare pentru tulburarea afectivă indusă de alcool sunt:

simptomele își fac apariția în decurs de o lună de la intoxicare sau de la abstinență;

simptomele pot preceda debutul consumului de alcool, persistă o perioadă îndelungată, aproape o lună după încetarea abstinenței sau a intoxicației severe;

perturbarea nu survine în cursul delirum-ului;

perturbarea dispoziției fie o dispoziție depresivă fie o dispoziție crescută, expansivă sau iritabilă;

simptomele cauzează o deteriorare clinică în plan social, profesional sau în alte domenii de funcționare.

Tulburările afective pot fi de trei feluri: cu elemente depresive atunci când dispoziția dominantă este depresivă, cu elemente maniacale dacă dispoziția predominantă este euforică și cu elemente mixte când ambele dispoziții sunt prezente, dar nu predomină nici una dintre ele.

Punctul de pornire al alcoolismului poate fie depresia, persoanele în cauză bând pentru a uita necazurile, pentru a căpăta o dispoziție mai bună sau pentru a obține un nou statut în grupul pe care-l frecventează. Nu este necunoscut faptul că multe persoane beau pentru a deveni mai plăcuți, mai sociabili. Dar relația dintre alcool și dispoziție are două laturi în sensul ca poate induce buna dispoziție sau depresie și anxietate. Acestea din urmă pot conduce la suicid. S-a constat că la alcoolici, rata suicidului este mai mare decât la ne-alcoolici de aceeași vârstă (Kessel și Grossman).

Alcoolul poate avea influențe și asupra sexualității individului. Deși mulți au impresia că alcoolul crește apetitul sexual, această impresie este falsă. Alcoolul, în cantități mari are ca efecte disfuncția erectilă și ejacularea întârziată, dar efectele nu sunt numai în plan organic, ci și în planul relațiilor dintre parteneri, aceste relații răcindu-se cu timpul, starea de ebrietate a partenerului creând repulsie. Se constată chiar impotență sexuală, pe fondul căreia se poate dezvolta paranoia alcoolică în cadrul căreia alcoolicul pe fondul problemelor sexuale dezvoltă o insecuritate în ceea ce privește fidelitatea soției, o gelozie în care dacă nevasta nu se desparte de alcoolic este sacrificată la propriu. Poate fi și o cauză a apariției și dezvoltării ideii delirante că partenerul sau partenera este infidel sau infidelă.

Epilepsia alcoolică constă în crize majore, apărute în cadrul etilismului cronic situat dup 40 de ani (azi se admite și după 30 de ani). Ea este de sorginte metabolică. Actele antisociale ale alcoolicului epileptic sunt pedepsite de lege ca cele ale epilepticului, corelat cu ingestia voluntară de alcool.

O altă complicație pe care o are etilismul cronic este suiccidul. Peste 80% din indivizii care se sinucid sunt alcoolici, depresivi sau cu ambele probleme.

CAPITOLUL II

METODOLOGIA CERCETĂRII

Patologia pendentă consumului de băuturi alcoolice ca și consumul abuziv e în creștere continuă. Din indicii statistici naționali se constată o scădere a vârstei consumatorilor, o creștere a numărului femeilor consumatoare precum și creșterea excesivă a băuturilor spirtoase distilate, chiar și în mediul rural. Astfel țăranul român nu mai bea în exclusivitate vin și țuică fabricate în casă, ci băuturi rafinate . Multe din aceste băuturi sunt contrafăcute, ridicându-se astfel problema novicității acestei metode îndoielnice de obținere a băuturilor alcoolice.

Se constată o estompare a diferențelor dintre grupurile clasice considerate cu o tendință mai mare spre dependență (marinari, mineri, locuitori ai Deltei sau a celor din orașele portuare) față de grupurile care nu erau clasificate ca având un risc crescut. Se constată de asemenea creșterea consumului combinat de droguri psihoactive respectiv alcool și droguri severe și/sau alcool și medicamente psihotrope, cele mai frecvente combinații find cele de alcool – antidepresive, alcool – psihoenergizante. În același timp, a crescut în general infracționalitatea ceea ce a determinat măsuri polițienești severe.

Din punct de vedere clasic, se consideră că la baza infracționalității stă consumul de alcool. Datele statisitice din ultimii doi ani indică o creștere continuă a consumului de alcool și o scădere a infracționalității. În această situație, se relevă importanța noilor studii multicentrice, pentru a se vedea când alcoolul este sau nu cauză, condiție sau consecință a infracționalității, precum și când alcoolul poate fi considerat variabilă independentă în raport cu infracționalitatea. Totodată se urmărește în ce măsură mai putem vorbi de o “personalitate alcoolică” în contextul în care O.M.S., precum și celelalte instrumente statistice din lume stipulează existența tulburărilor organice de personalitate cu modificări similare la bolnavii cu patologie cerebrală sau la subiecții cu dependență alcoolică.

Literatura de specialitate precizează că majoritatea actelor grave antisociale sunt cauzate de consumul de alcool în momentul comiterii faptei sau de situația în care infractorul este un consumator cronic.

Mai mult, problematica expusă are un mare impact psihologic atât la nivelul persoanei, cât și la nivelul grupului microsocial și macrosocial.

2.1.Obiectivele și ipotezele cercetării

Obiective:

– Stabilirea implicațiilor alcoolului asupra personalității.

– Demonstrarea faptului că alcoolicul are o structură specifică de personalitate.

Ipoteze:

Presupunem că alcoolul modifică structura de personalitate.

Presupunem că alcoolicii sunt predispuși la comiterea de fapte infracționale grave.

2.2.Metode și procedee utilizate

Metodele generale folosite în cercetare sunt:

2.2.1Analiza documentelor și chestionarul.

S-au stabilit grupe de itemi după modelul clasificărilor internaționale, fiecare conținând automat itemul date insuficiente.

Datele psihosociale, precum și cele legate de consumul de alcool și trăsăturile de personalitate evidențiate în examenul psihic sunt menționate în întreg grupul.

Examenele de inteligență au fost analizate pe rapoarte la cazurile în care comisia a solicitat.

2.2.2.Chestionarul de tendințe psihonevrotice

Woodworth – Matheus a fost aplicat de mine la cazurile la care a dispus comisia și la cazurile în care mi-a fost permis de către subiecții cercetați.

Chestionarul este format din 76 de întrebări cu răspunsuri dihotomice Da/Nu. Prin acest chestionar este urmărită emotivitatea simplă, tendințele psihastenice și obsesiv-fobice, tendințele schizoide, paranoiace, depresive și ipohondrice, impulsive, instabilitatea psihică și tendințele antisociale(ANEXA 1 ).

Dintr-un număr de 67 de dosare, numai în 58 de cazuri a fost aplicat direct, restul persoanelor refuzând să fie chestionate de mine. Persoana are dreptul de a refuza examinarea care nu este făcută de către persoanele abilitate oficial. Membrii comisiilor au decizie dată de Ministerul Sănătății și avizată de Consiliul Superior de Medicină Legală și de Comisia Interministerială formată din reprezentanți ai Ministerului Sănătății și ai Ministerului Justiției.

Conform criteriilor de mai sus întreg lotul este format din 67 persoane la care există 67 examene QI, 67examene W-M.

Datele au fost incluse în tabele și analizate statistic conform programului Excel.

Am participat la expertizele medico-legale psihiatrice întrucât un număr de cazuri au fost prezentate direct, celelate cazuri sunt făcute prin analiza de rapoarte. Din punct de vedere deontologic, în cazul studiilor de cercetare psihiatrice judiciare se folosește cu predilecție metoda de cercetare retrospectivă, prin analiza unor rapoarte standard, ca fiind singura modalitate de cercetare care poate fi efectuată fără încălcarea deontologiei medicale precum și a acordurilor internaționale semnate de România privind drepturile deținuților la apărare, la respectarea intimității, a datelor persoanele și la asistența imediată precum și a drepturilor experților.

Menționez că sunt interzise raportări exhaustive la infractorii la care nu există sentință definitivă, adică la cei la care au fost epuizate toate posibilitățile de apărare, inclusiv recursul în anulare. Din acest motiv, observațiile directe au fost cele permise de către Comisia Noua Expertiză Medico-Legală Psihiatrică de la Spitalul de Alcoolici Anonimi în cadrul acestei comisii având dreptul să asiste rezidenți în medicină, medici și alții specialiști în stagii universitare, precum și studenți de la Drept și de la Academia de Poliție.

Se consideră că rapoartele de expertiză întocmite conform standardelor deontologice după ce au ajuns la instanțe devin publice și pot fi analizate.

Informațiile de la nivelul comisiei care nu sunt trecute în rapoarte se datorează nepermiterii folosirii, acestea nefiind folosite nici în studiile de cercetare din cadrul Spitalului Alcoolicilor Anonimi efectuate pentru manifestări științifice medicale.

În concluzie, observația directă a depins de normele medico-legale concordante cu normele de etică medicală stipulate de structurile internaționale.

2.3.Prezentarea lotului investigat

S-a lucrat cu trei loturi, al căror număr total de subiecți este de 67. Primul lot este format din 27 de subiecți, al doilea lot este format din 28 de subiecți, iar al treilea este format din 12 subiecți. Subiecții sunt atât de sex masculin, cât și de sex feminin, cu vârste cuprinse între 17 și 79 de ani.

Criterii de includere în lotul cercetat:

Comiterea unor infracțiuni cu violență : omor, omor deosebit de grav, pruncucidere, alte fapte de violență, alte fapte.

Infractorii să fie consumatori cronici de băuturi alcoolice.

Criterii de includere în lotul martor:

Comiterea infracțiunii de furt.

Infractorii să nu poată fi caracterizați ca alcoolici.

Un alt criteriu de includere în loturi, specific tuturor loturilor, a fost anul de expertiza a subiecților, acesta trebuind să fie 2002.

În cadrul acestor loturi, s-au analizat trei categorii de infractori:

infractorii alcoolici (persoanele la care sunt întrunite criteriile de încadrare în tulburările psihice cauzate de consumul de alcool) care se aflau în momentul comiterii faptei sub influența alcoolului (27 de subiecți);

infractorii nonalcoolici care la momentul comiterii faptei nu se aflau sub influența alcoolului (28 de subiecți);

infractorii nonalcoolici care la momentul comiterii faptei se aflau sub influența alcoolului (12).

Criterii de excludere din loturi:

datele pașaportale insuficiente (sexul și vârsta având valoare endogenă);

neprecizarea punctuală a consumului de alcool la momentul comiterii faptei.

Lucrarea a fost efectuată în cadrul Spitalului Alcoolicilor Anonimi, Laboratorul de Expertize Medico-Legale Psihiatrice Și Asistență Psihologică, la nivelul Comisiei Noua Expertiză Medico-Legală Psihiatrică.

La nivelul Comisiei Noua Expertiză Medico-Legală Psihiatrică din cadrul Spitalului Alcoolicilor Anonimi sunt expertizați infractori din toată țara conform normelor legale (legea funcționării Instituțiiloer Legale, Codului Penal și Codului de Procedură Penală). Aceste prevederi legale stipulează noi expertize în cazul:

omorurilor deosebit de grave, și/sau omorurilor comise cu cruzime;

faptelor fără motiv evident;

faptelor pe ai căror autori organele de anchetă și/sau instanțele îi suspectează de tulburări psihice;

infractorilor cu antecedente psihiatrice cunoscute;

în care părțile (acuzarea, apărarea sau instanța) nu sunt de acord cu rezultatele expertizei anterioare;

în care rezultatele expertizelor anterioare sunt contradictorii.

În cadrul Spitalului Alcoolicilor Anonimi la nivelul Comisiei Noua Expertiză Medico-Legală Psihiatrică se efectuează, în general, standard trei teste psihologice adaptate populației infracționale și anume Testul de inteligență (în cadrul cercetării mele nu a fost aplicat pentru că persoanelor supuse expertizei fie fusese aplicat, fie urma să fie. Fiind aplicate mai multe chestionare, nu mi-a permis sistematizarea și prelucrarea datelor) chestionarul de tendințe Woodworth – Matheus, testul Szondi (care nu a fost aplicat la toti subiecții cercetării mele, fapt care nu mi-a permis prelucrarea datelor). Standard se realizează investigații electro-fiziologice și la solicitarea expresă a medicilor psihiatri, investigații radiologice, imagistice, oftalmologice, metabolice, etc., precum și investigații interdisciplinare medicale. Tot la cererea medicilor psihiatri se mai realizează anchete sociale prin care instituțiile abilitate (poliția, primăria) trebuie să răspundă la întrebări punctuale.

Raportul de la Comisia Noua Expertiză Medico-Legală Psihiatrică este standardizat și cuprinde două părți:

În prima parte sunt prezentate datele de anchetă care includ datele pașaportale , datele de mediu psihosocial, date care privesc comiterea infracțiunii, dacă aceasta a fost sau nu realizată sub influența băuturilor alcoolice, datele penale dacă există sau nu, etc..

Cea de a doua parte a raportului cuprinde practic o examinare psihiatrică conform normelor atestate de O.M.S. și de Asociația Internațională de Psihiatrie (personalitate premorbidă, examen psihic etc.).

CAPITOLUL III

PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

.Analizarea psiho-socială celor trei grupe de alcoolici

Prin intermediul acestor tabele, scopul este acela de a efectua o analiza cu privire la cele trei grupe de infractori alcoolici, care se aflau in momentul comiterii faptei sub influenta alcoolului ( 27 de subiecti ), nonalcoolici, care nu erau sub influenta alcoolului atunci cand au savarsit fapta ( 28 subiecti ), infractori nonalcoolici care la momentul comiterii faptei se gaseau sub influenta alcoolului (in numar de 12 subiecti ), pe sexe, pe mediu de provenienta, pe instructie, ocupatie si recidiva.

NONALCOOLICI AFLATI SUB INFLUENTA

ALCOOLULUI IN MOMENTUL COMITERII FAPTEI /

GRUP 3

TABEL IC

Rezultatele obtinute la itemul “sex”.

TABEL 1a

Rezultate obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul “sex”.

TABEL 1b

Procentajele obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul “sex”.

TABEL 1c

Suma itemului sex precum si procentajele obtinute

de toate cele trei grupuri.

FIGURA 1

Din tabelele, cu cele trei grupe analizate statistic pe sexe, rezulta ca prima grupa are un procentaj mai ridicat 96 %, comparativ cu celelalte doua grupe, 79 %, respectiv 92 % pentru infractorii masculini si 40 % pentru infractoarele femei.

Asadar, in urma rezultatelor obtinute, se observa ca in 88 % din infractori sunt de sex masculin si numai 12 % sunt de sex feminin.

Cu toate ca procentajul femeilor este mai scazut decat cel al barbatilor, din nefericire de la an la an s-a conchis o crestere semnificativa a infractionalitatii comise de catre femeile alcoolice fata de anii precedenti.

NONALCOOLICI AFLATI SUB INFLUENTA ALCOOLULUI IN MOMENTUL COMITERII FAPTEI /

GRUP 3

TABEL IIIC

Rezultatele obtinute la itemul “mediul de provenienta” sunt colectate din rapoartele Spitalului Alcoolicilor Anonimi.

TABEL 3a

Rezultatele obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul

“mediul de provenienta”.

TABEL 3b

Procentajele obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul

“mediul de provenienta”.

TABEL 3c

Suma itemului “mediul de provenienta” precum si procenjatele obtinute de toate cele trei grupuri.

FIGURA 3

In ceea ce priveste mediul de provenienta, 72 % din subiecti provin din mediul rural, iar 28 % apartin mediului urban. Asadar, s-a dovedit ca rata de infractionalitate este mai mare in mediul rural decat in cel urban, posibilele cauze ar fi conditiile precare, nivelul slab de cultura, educatie, factori care contribuie decisiv la aceasta statistica de 67 % grupa A, 68 % grupa B, 98 % grupa C,rural, respectiv 33 % grupa A, 32 % cea B, 8 % grupa C, urban.

NONALCOOLICI AFLATI SUB INFLUENT ALCOOLULUI IN MOMENTUL COMITERII FAPTEI /

GRUP 3

TABEL VIC

Rezultatele obtinute la itemul “instructie” sunt colectate din rapoartele Spitalului Alcoolicilor Anonimi.

TABEL 6a

Rezultatele obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul instructie.

TABEL 6b

Procentajele obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul instructie.

TABEL 6c

Suma itemului instructie precum si procentajele obtinute la toate cele trei grupuri.

FIGURA 6

Legenda

Seria 1 – Fara instrcutie

Seria 2 – Elementara/Gimnaziala

Seria 3 – Liceala

Seria 4 – Postliceala

Seria 5 – Superioara

Seria 6 – Date insuficiente

La itemul instructie, prima grupa, cea a infractorilor alcoolici, care se aflau in momentul comiterii faptei sub influenta alcoolului acumuleaza un procentaj mult mai mare fata de celelate doua grupe, 14 % , 22 % , la categoria fara instructie.

Mai precis majoritatea infractorilor au o scolarizare liceala si elementara, si intr-un procentaj foarte mic se intalnesc cei cu o instructie superioara.

NONALCOOLICI AFLATI SUB INFLUENTA ALCOOLULUI IN MOMENTUL COMITERII FAPTEI / GRUP 3

TABEL VIIC

Rezultatele obtinute la itemul ocupatie sunt colectate din rapoartele Spitalului Alcoolicilor Anonimi.

TABEL 7a

Rezultatele obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul ocupatie.

TABEL 7b

Procentajele obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul ocupatie.

TABEL 7c

Suma itemului ocupatie precum si procentajele obtinute de toate cele trei grupuri.

FIGURA 7

:

In ceea ce priveste ocupatia, din procentajele cele trei grupe, rezulta ca peste 50 % din infractori sunt fara ocupatie si fara o calificare. Cei care poseda functii superioare, procentajul lor este 0 %. Rata infractorilor fara ocupatie, de asemenea creste alarmant, de la an la an.

NONALCOOLICI AFLATI SUB INFLUENTA ALCOOLULUI IN MOMENTUL COMITERII FAPTEI /

GRUP 3

TABEL IXC

TABEL 9a

Rezultatele obtinute la itemul “recidiva” sunt colectate din rapoartele

Spitalului Alcoolicilor Anonimi.

Rezultatele obtinute la toate cele trei grupa pentru itemul recidiva.

TABEL 9b

Procentajele obtinute la toate cele trei grupuri pentru itemul recidiva.

TABEL 9c

Suma itemului recidiva precum si procentajele obtinute de toate cele trei grupuri.

FIGURA 9

La itemul recidiva, 69 % din subiecti se afla la prima abatere, 22 % dintre acestia au cazier, iar la 9 % din subiecti neputand fiind verificate existenta sau nu a altor infractiuni comise in afara celor judecate in prezent.

Grupa C a nonalcoolicilor care erau sub influenta alcoolului in momentul comiterii infractiunii de furt a acumulat pocentajul de 33 %, fiind mai mare comparativ cu grupa A si B.

ALCOOLICI / GRUP 1 / 27

TABEL Xa

FIGURA Xa1

Diagrama rezultatelor obtinute de grupul alcoolicilor la valorile patologice ale chestionarului de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

FIGURA Xa2

Diagrama rezultatelor obtinute de grupul alcoolicilor la valorile conturate ale chestionarului de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

FIGURA Xa3

Diagrama rezultatelor obtinute de grupul alcoolicilor la valorile normale ale chestionarului de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

NONALCOOLICI CARE NU SE AFLAU SUB

INFLUENTA ALCOOLULUI IN MOMENTUL COMITERII

FAPTEI / GRUP 2 / 28

TABEL Xb

FIGURA Xb1

Diagrama valorilor patologice obtinute de grupul 2 la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

FIGURA Xb2

Diagrama valorilor accentuate obtinute de grupul 2 la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

FIGURA Xb3

Diagrama valorilor conturate obtinute de grupul 2 la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

FIGURA Xb4

Diagrama valorilor normale obtinute de grupul 2 la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

NONALCOOLICI CARE SE AFLAU SUB INFLUENTA

ALCOOLULUI IN MOMENTUL COMITERII FAPTEI /

GRUP 3 / 12

TABEL XC

Rezultatele grupului nonalcoolicilor cu consum de alcool in momentul comiterii faptei obtinute la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

NONALCOOLICI CARE SE AFLAU SUB

INFLUENTA ALCOOLULUI IN MOMENTUL COMITERII

FAPTEI / GRUP 3 / 12

TABEL Xc

Figura Xc1

Diagrama valorilor patologice obtinute de grupul 3 la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

FIGURA Xc2

Diagrama valorilor accentuate obtinute de grupul 3 la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

FIGURA Xc3

Diagrama valorilor conturate obtinute de grupul 3 la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

FIGURA Xc4

Digrama valorilor normale obtinute de grupul 3 la chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth – Matheus

Concluzii

In cadrul chestionarului Woodworth – Matheus sunt prezentati un grup de 27 de infractori alcoolici, la care sunt intrunite criteriile de incadrare in tulburarile psihice cauzate de consumul de alcool, care se aflau in momentul comiterii faptei sub influenta alcoolului, apoi un grup de 28 de infractori nonalcoolici, care atunci cand au comis fapta nu se aflau sub influenta alcoolului si infractorii nonalcoolici, care la momentul comiterii faptei se aflau sub influenta alcoolului, in numar de 12 subiecti.

Din datele statistice precum si din diagrame rezulta ca in cazul infractorilor alcoolici, procentajul la valorile patologice intrunit la toate tendintele este 0 %, acelasi lucru constatandu-se si pentru grupul de 28 de infractori nonalcoolici, care nu erau sub influenta alcoolului cand au comis fapta, cat si pentru cei 12 infractori care consumasera alcool in mometul comiterii faptei.

Procentajul cel mai mare pentru infractorii alcoolici este intocmit de impulsivitate si de instabilitate, insa in cazul celor 28 de nonalcoolici, care nu se aflau sub influenta alcoolului, cand au savarsit fapta si celuilalt grup de 12 infractori nonalcoolici care consumasera alcool in momentul efectuarii faptei, valorile accentuate inregistreaza un procentaj crescut la instabilitatea psihica si tendinte impulsive.

In ceea ce priveste valorile conturate, la alcoolisti, emotivitatea simpla are un procentaj mare, iar la celalte doua grupuri atat emotivitatea simpla este crescuta, dar si tendintele antisociale.

Pentru cele 3 grupe in care sunt inclusi infractori alcoolici, nonalcoolici ce au consumat alcool cand au efectuat fapta si cei care au comis fapta fara sa fie sub influenta alcoolului, valorile normale in comparatie cu celelalte valori au intrunit procentajele cele mai mari, exceptie facand tendintele impulsive, instabilitatea psihica si emotivitatea simpla la alcoolici, iar la nonalcoolici aflat sau nu sub influenta alcoolului in timpul savarsirii faptei, valorile normale sunt similare alcoolicilor prezentati anterior.

ANEXA 1

DESCRIEREA CHESTIONARULUI DE TENDINȚE PSIHONEVROTICE WOODWORTH – MATHEUS

1. Ti-e frica de intuneric?………………………………………………………………………Da Nu

2. Ti-e frica de furtuna?…………………………………………………………………………Da Nu

(2) 3. Ti-e frica de apa?……………………………………………………………..………………Da Nu

(2) 4. Ti-e frica sa treci printr-un tunel?…………………………………………..…………………Da Nu

5. Ti-e frica sa treci un pod peste apa?……………………………………….…………………Da Nu

(2) 6. N-ai dorinta de a sari atunci cand te afli pe pod? .………………………….………………..Da Nu

(1) 7. Te consideri fricos?……………………………………………………………..…………….Da Nu

(1.6.) 8. Te sperii in mijlocul noptii?…………………………………………………..…………….Da Nu

(1.6.) 9. Auzi noaptea zgomote care-ti pricinuiesc frica?…………………………….…………….Da Nu

(1) 10. Esti totdeauna portnit pe cearta?……………………………………..………………………Da Nu

(1) 11. Visezi cateodata persoane care sunt moarte?…………………………….…………………Da Nu

(1) 12. Iti rozi cateodata unghiile asa de tare incat sa te doare?……………………….……………Da Nu

(1) 13. Ti se intampla sa te balbai din pricina emotiei?………………………………….…………Da Nu

(7) 14. Poti sa stai multa vreme fara sa spui vreun cuvant?……………………………….………..Da Nu

(7) 15. Ai avut obiceiul de a misca gatul, capul, umerii?…….…………………………..………….Da Nu

(7) 16. Iti place sa-ti schimbi des ocupatia, activitatea?……………………………………..………Da Nu

(7) 17. Ti se face observatia ca esti distrat?……………………………………………….………..Da Nu

(7) 18. Iti place sa stai multa vreme in acelasi loc?………………………………………….……..Da Nu

(1.5.) 19. Plangi uneori din pricina piedicilor care ti se pun?…………………………….…………Da Nu

(8) 20. Cand te doare ceva, te plangi mau mult ca celelalte persoane?……………………..………Da Nu

(1) 21. Iti face rau cand vezi sange?………………………………………………………..……….Da Nu

(5) 22. Ai des dureri(de orice fel)?…………………………………………………..………………Da Nu

(5) 23. Simti deseori ca n-ai mai putea respira?…………………………………….………………Da Nu

(5) 24. De obicei, te simti bine, puternic si sanatos?………………………………………………Da Nu

(2.5.) 25. Cand te scoli dimineata te simti obosit?…………………………………………………Da Nu

(2.5.) 26. Te simti aproape totdeauna obosit?………………………………………………………Da Nu

(3.5.) 27. Te plictisesti (ti se uraste) cea mai mare parte de timp?…………………………………Da Nu

(5) 28. Ai deseori dureri de cap?………………………………………………………….………..Da Nu

(5) 29. Sunt mancaruri care-ti fac rau?………………………………………………….………….Da Nu

(5) 30. Sunt mancaruri care te scarbesc, incat nu le poti manca?……………………………………Da Nu

(5.6.) 31. De obicei dormi bine?……………………………………………………….……………Da Nu

(2) 32. Stii totdeauna bine ceea ce vrei sa faci?……………………………………….……………Da Nu

33. Iti este greu sa te hotarasti atunci cand vrei sa faci ceva?………………………….……….Da Nu

(1) 34. Ai superstitii?……………………………………………………………….………………Da Nu

(3.4.7.) 35. Ai vrut pana acum sa fugi vreodata de acasa?………………………………..…………Da Nu

(2.7.) 36. Te-ai simtit pana acum inclinat, impins sa fugi de acasa?…………………….…………Da Nu

(6) 37. Ai fugit pana acum de acasa?………………………………………………………………Da Nu

(2) 38. Ti-e frica uneori sa traversezi (treci) o strada sau o piata larga?…………………….……..Da Nu

39. Ti-e frica sa stai singur intr-o camera?……………………………………………………..Da Nu

(1.2.) 40. Ti-e frica de foc?…………………………………………………………….……………Da Nu

(2) 41. Ai avut pana acum dorinta sa dai foc?…………………………………………….………..Da Nu

(2) 42. Obisnuiesti sa te uiti sub pat inainte de a te culca?……………………………….…………Da Nu

(3.4.) 43. Iti place sa stai de vorba cu prietenii tai?………………………………………..………..Da Nu

(3.4.) 44. Iti place mai mult sa stai singur decat cu altii?……………………………………..…….Da Nu

(4) 45. Te cheama ceilalti prieteni sa stai de vorba?……………………………………….……….Da Nu

(3.5.) 46. Te manii des?………………………………………………………………….….………Da Nu

(4) 47. De obicei iti place sa comanzi (poruncesti) la locul de munca?…………………..…………Da Nu

(3) 48. In general, esti fericit, multumit?………………………………………………..…………..Da Nu

(3) 49. Ai uneori credinta ca tu nu esti la fel ca ceilalti?………………………………………..…..Da Nu

(3) 50. Iti vine cateodata gandul ca nimeni nu te intelege pe tine?…………………………….……Da Nu

(3) 51. Iti inchipui adesea ca tu ai o alta viata pe langa aceea de toate zilele?…………………..….Da Nu

52. Iti inchipui ca ai fost un copil adoptat si iti este greu sa scapi de acest gand?……………..Da Nu

(2) 53. Ai ganduri de care nu poti scapa?……………………………………………….………….Da Nu

(3.5.) 54. Esti adesea intaratat, plictisit si suparat de gandul ca lucrurile din jurul

tau nu sunt in realitate?……………………………………………………………….…………….Da Nu

55. Te imprietenesti repede?……………………………………………………………………Da Nu

(4.5.) 56. Ai avut uneori credinta ca ai savarsit fapte vinovate?…………………….………………Da Nu

(4) 57. Crezi ca familia te iubeste asa cum iubesti si pe ceilalti din familie?……………………….Da Nu

(4) 58. Te gandesti uneori ca nimeni nu te iubeste?………………………………………….…….Da Nu

(4) 59. Iti este greu sa te obisnuiesti pe locul tau de munca?…………………………….…………Da Nu

(4) 60. Iti este greu sa traiesti in liniste acasa la tine?…………………………………….………..Da Nu

(4) 61. Familia se poarta bine cu tine, corect, fara nedreptati?…………………………….………Da Nu

(4) 62. Sefii tai se poarta bine cu tine?……………………………………….…………..…………Da Nu

(4) 63. Te supara deseori gandul ca cineva vrea sa te urmareasca?……………………………..….Da Nu

(4) 64. Ai uneori parerea ca cineva vrea sa-ti faca rau?………………………………………..……Da Nu

(6.4.) 65. Te superi cand se arata impotrivire la ceeea ce vrei tu?……….. ……………….……….Da Nu

(6) 66. Ti se intampla sa spargi lucruri atunci cand te manii?………………………………..……..Da Nu

(6) 67. Te manii uneori pentru pricini care n-au insemnatate?…………………………….……….Da Nu

(6) 68. Ai lesina vreodata?…………………………………………………….……………………Da Nu

(6) 69. Lesini deseori?………………………………………………….……………….…………..Da Nu

(6) 70. Simti uneori ca vederea ti se tulbura?………………………………………..………………Da Nu

(8) 71. Ti-ar placea o meserie unde s-ar ucide animale?…………………………………….……..Da Nu

(8) 72. Ai dorit pana acum sa faci rau cuiva?…………………………………………….…………Da Nu

(8) 73. Superi (necajesti) in gluma pe ceilalti pana cand ii faci sa planga?………………………..Da Nu

(8) 74. Simti cateodata placerea sa faci rau unei persoane?…………………………….………….Da Nu

(8) 75. Simti uneori o anumita placere sa faci rau unui animal?………………………….………..Da Nu

(8) 76. Ai avut pana acum dorinta sa furi?………………………………………………….………Da Nu

Chestionarul este format din 76 de întrebări cu răspunsuri dihotomice Da/Nu. Prin acest chestionar este urmărită emotivitatea simplă, tendințele psihastenice și obsesiv-fobice, tendințele schizoide, paranoiace, depresive și ipohondrice, impulsive, instabilitatea psihică și tendințele antisociale.

Fiecare întrebare are în paranteză o cifră, aceasta reprezentând tendința vizată de ea. Astfel:

(1) – emotivitatea simplă

(2) – tendințe psihastenice și obsesiv-fobice

(3) – tendințe schizoide

(4) – tendințe paranoiace

(5) – tendințe depresive și ipohondrice

(6) – tendințe impulsive

(7) – instabilitatea psihică

(8) – tendințe antisociale.

Dacă în fața întrebării sunt trecute în paranteză mai multe cifre (Exemplu întrebarea numărul 35), înseamnă că aceea întrebare vizează mai multe tendințe.

Răspunsurile simptomatice:

DA la toate întrebările cu excepția întrebărilor: 14, 18, 20, 21, 24, 31, 32,43 45, 48, 51, 52 – la care răspunsurile simptomatice sunt NU.

Calculul punctajului. Se face totalul răspunsurilor simptomatice pentru fiecare tendință. Rezultatul obținut se înmulțește cu coeficientul corespunzător (tabelul de mai jos), rezultând astfel scorul final pentru fiecare tendință.

Semnificația scorurilor:

până la 120 – valoare normală,

120 – 240 – valoare conturată,

240 – 320 – valoare accentuată,

peste 320 – valoare patologică.

NOTĂ:

În testul originar valoarea patologică era cotată cu un punctaj peste 360. Din practică s-a observat că o valoare așa mare nu se prea obține, fapt ce a determinat ca la Institutul de Medicină Legală să fie coborâtă limita de jos a patologicului la 320. Pe de altă parte, există tendințe la care această cifră nici nu poate fi atinsă, de exemplu tendința numărul 4, aici punctajul maxim ce poate fi obținut este de 16 x 20 = 320.

Bibliografie

J. Godard – L’Alcoolisme dans le monde – Aspects Actuels; Alcoologie – Dominique Barrucand pagina 16, Riom Laboratoires – Cerm,184

M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classification; pagina 117, Riom Laboratoires – Cerm , 1984

Radu Vraști – Alcoolismul – detecție, diagnostic și evaluare; pagina 7, Editura Timișoara 2001. În unele cărți anul în care a fost „inventat” termenul alcoolism diferă, spre exemplu în Alcoologie a lui Dominique Barrucand anul este 1852

Aretee de Cappadace – pagina 117, Alcoologie, Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm 1984

M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classification; pagina 117, Riom Laboratoires – Cerm , 1984

M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 118, Riom Laboratoires – Cerm,1984

Chafety M. Alcoholism and alcoholic psychoses În “Comprehensive textbook of psychiatry”ed a IIa Preluat de V. Predescu, St. Nica-Udangiu, Lidia Nica-Udangiu – Urgențe ân psihiatrie, Ed Medicală, B 1983pg 153

V. Predescu, St. Nica-Udangiu, Lidia Nica-Udangiu – Urgențe ân psihiatrie, Ed Medicală, B 1983pg 153

Larousse – Dicționar de Psihologie , Editura Univers Enciclopedic, Norbert Sillamy1996

M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 118, Riom Laboratoires – Cerm,1984

M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 118, Riom Laboratoires – Cerm,1984

M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 118, Riom Laboratoires – Cerm,1984

Tratat De Psihiatrie Oxford ediția a II – a, pagina 404 Editat de Asociația Psihiatrilor Liberi din România și Geneva Initiative on Psychiatry,1994

Drama biologică a alcoolismului – Elisabeta Naum, Petru Boișteanu; Ed Dosoftei 2001 ,pag 271

Karsenty – “Alcool et Opinion” Actes du Congres de Strasbourg 1976; M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 120, Riom Laboratoires – Cerm, 1984

M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 121, Riom Laboratoires – Cerm 1984, nu se găsește traducerea termenilor

Clasificarea lui Jellineck care în unele cărți sunt prezentate numai trei tipuri de dependențe, iar în Alcoologie a lui Dominique Barrucand sunt prezentate cinci tipuri de dependențe.

V. Predescu, Șt. Nica-Udangiu, L. Nica-Udangiu – Urgențe în psihiatrie, Ed. Medicală, București, 1983, p.154

Hummel P, Institution Klinik und Poliklinik fur Kinder- und Jugendpsychiatrie der Technischen Universitat, Dresden.Title [Familial alcohol abuse in the context of sexual and physical abuse offenses by male adolescents and young adults]. [German]

C. Demogeot , “Rites sociaux” – Pshychosociologie pagina 185; Alcoologie de Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm, 1984

(Lewin 1928) – C. Demogeot Pshychosociologie pagina 185; Alcoologie de Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm, 1984

D. Barrucand, C. Teissedre-Sauvage – Alcool et sexualite din Alcoologie de Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm, 1984

Tulburările personalității – George Ionescu, Ed. Asklepios, București 1997

C. Demogeot Pshychosociologie pagina 186; Alcoologie de Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm, 1984

C. Demogeot Pshychosociologie pagina 187; Alcoologie de Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm, 1984

M. Laxenaire – La personalite de Buveur, pagina 103, Alcoologie de Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm, 1984

M. Laxenaire – La personalite de Buveur, pagina 105, Alcoologie de Dominique Barrucand, Riom Laboratoires –, Cerm 1984

F. Morel – J- P.Deschamps pagina 194, Alcoologie de Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm ,1984

M. F. Delorme – D. Barrucand Aspects Genetique de L’Alcoolisme pagina 131 Alcoologie, Riom Laboratoires – Cerm, 1984

M. F. Delorme – D. Barrucand Aspects Genetique de L’Alcoolisme pagina 131, Alcoologie, Riom Laboratoires –Cerm,1984

J. P. Deschamps, Les enfants de parents alcooliques, pagina 194, Alcoologie, Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm 1984

F. Leclerq, 1979, conferința de presă ținută de Comite National de Defense contre l’Alcoolism, Alcoologie Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm 1984

Elisabeta Naum, Petru Boișteanu – Drama Biologică a Alcoolismului , Ed. Dosoftei 2001, pag.244, cap.XVI

Elisabeta Naum, Petru Boișteanu – Drama Biologică a Alcoolismului , Ed. Dosoftei 2001, pag.244, cap.XVI

Larousse – Dicționar de psihologie, Norbert Sillamy, Editura Univers Enciclopedic, 1996

Tratat De Psihiatrie Oxford ediția a II – a pagina 409, informații rezultate în urma studiilor făcute de Ron în 1977 și Thomas în 1986, Editat de Asociația Psihiatrilor Liberi din România și Geneva Initiative onPsychiatry,1994

DSM – IV Editat de Asociația Psihiatrilor Liberi din România 2000 București, pagina 337