Unele Aspecte Metodice In Activitatile Matematice din Invatamantul Prescolar
CUPRINS
REZUMAT
ARGUMENT
CAPITOLUL I Coordonate teoretice.
1.1 Importanța matematicii ca disciplină școlară.
1.2 Prevederi ale programei preșcolare la disciplina activități matematice.
1.3 Obiectivele activităților matematice.
CAPITOLUL II Bazele psihologice, pedagogice și metodologice ale activităților matematice.
1 Dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor prin acțiuni directe cu obiectele
2 Recunoaștere și denumirea însușirilor formă, culoare și mărime.
3 Perceperea și sesizarea unor poziții spațiale.
4 Formarea deprinderilor de triere și seriere.
5 Formarea deprinderilor de apreciere globală prin punere în perechi.
6 Formarea noțiunilor de număr natural si operații cu numere naturale.
7 Formarea deprinderilor de a ordona obiectele după mărime.
8 Formarea reprezentărilor matematice.
CAPITOLUL III Metode și strategii didactice
3.1 Strategii didactice specifice activităților matematice
3.2 Metode didactice specifice activităților matematice.
3.2.1 Metode tradiționale specifice activităților matematice.
3.2.2 Metode activ participative folosite în activitățile matematice.
CAPITOLUL IV Aplicabilitatea metodelor activ-participative în activitățile cu preșcolarii.
4.1 Ipoteza de lucru și obiectivele:
4.2 Organizarea și desfășurarea cercetării
4.3 Rezultatele cercetării și concluziile cercetării
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
REZUMAT
Lucrarea de față este structurată în patru capitole, primul capitol cuprinde coordonatele teoretice în ceea ce privește importanța matematicii în ciclul preșcolar, prevederile programei și obiectivele operaționale specifice.
Al doilea capitol se axează pe bazele psihologice, pedagogice și metodologice de la formarea senzațiilor și percepțiilor până la formarea reprezentărilor matematice, evidențiind etapele specifice fiecărei etape.
Al treilea capitol exempifică prin sugestii practice forme de realizare a activităților matematice utilizând metode tradiționale si practic aplicative.
În cel de-al patrulea și ultimul capitol voi prezenta aplicabilitatea metodelor moderne în activitățile cu preșcolarii și nu în ultimul rând importanța si necesitatea acestora în actul educativ.
În urma cercetării efectuate am constatat că; aplicarea metodelor activ participative la vârstă preșcolară reprezintă o necesitate deoarece activitățile devin mai dinamice, fluente, amuzante, distractive, iar copilul de această vârstă este obișnuit în a învăța jucându-se.
ARGUMENT
În urma activități mele de cadru didactic care și-a desfășurat activitatea doar în ultimii patru ani, am realizat că activitățile matematice sunt foarte îndrăgite de copii preșcolari, aceștia așteptă cu nerăbdare să înceapă aceste activități deoarece de la un tip își dau seama că vor primi material didactic frumos, special pregătit pentru astfel de activități, pe care îl pot manipula și organiza.
De-a lungul timpului am realizat că doresc să îmi îmbogățesc metodele de lucru și mapa de jocuri didactice matematice și astfel s-a născut dorința de a aprofunda această temă. În conceperea acestei lucrări m-am documentat dintr-un număr mare de cărți care și-au adus aportul la structura licenței și care m-au ajutat în organizarea și desfășurarea activităților matematice în cărora am introdus metode activ participative. Acest lucru a dus la îmbunătățirea actului didactic.
Activitățile pe care le desfășurăm cu preșcolarii trebuie să aibă un caracter spontan, să contribuie la dezvoltarea independenței în gândire și acțiune. Utilizarea metodelor active transformă activitatea într-o aventură a cunoașterii, în care copilul e participant activ; întâlnește probleme, situații complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsuri la întrebări, rezolvă sarcini de învățare, se simte responsabil și mulțumit la finalul activității. Aceste metode îi ajută pe copii să-și formeze personalitatea, să se cunoască, să-și descopere stilul propriu de gândire și acțiune. Totodată ele stimulează interesul copiilor pentru cunoaștere, a dorinței de a căuta informații și de a le utiliza în diferite situații.
Preșcolarii învață să lucreze împreună, își unesc forțele pentru a reuși să realizeze sarcina primită sau pentru a rezolva o problemă cu care se confruntă.
Grupul dă un sentiment de încredere, de siguranță, antrenare reciprocă a membrilor ce duce la dispariția fricii de eșec și determină curajul de a-și asuma riscul.
CAPITOLUL I Coordonate teoretice
1.1 Importanța matematicii ca disciplină școlară
De-a lungul timpului activitățile matematice din grădiniță au căpătat o importanță tot mai mare datorită faptului că sunt tot mai dorite de copii preșcolari și mai apreciate de cadrele didactice, deoarece evoluția copiilor în cadrul acestor activități este vizibilă cu fiecare activitate, iar multitudinea de material didactic permite infinite posibilități în organizarea acestora.
Activitățile matematice îndeplinesc un obiectiv major al educației școlare și anume „dezvoltarea inteligenței umane, capabile să rezolve probleme și situații problematice din mediul natural și social, în scopul adaptării rapide la acesta sau al transformării acestuia.”
Realizarea unui astfel de obiectiv necesită foarte mult timp, timp în care trebuie să se formeze și dezvolte unele capacități și deprinderi intelectuale de asimilare, prelucrare și reținere a informației altfel încât acestea să se transforme în capacități cognitive. Preșcolarii achiziționează deprinderi matematice înainte de a ajunge la grădiniță, denumirile numerelor fac parte din limbajul lor curent, chiar dacă nu le înțeleg semnificația sau experiențele acumulate sunt instabile.
Cadrul didactic are datoria prin evaluările inițiale care se aplică individual la începutul anului școlar să inventarieze cunoștințele și deprinderile existente la adevărata lor valoare. Desigur după această etapă se intervine cu remedierea eventualelor lacune sau însușirea treptată a noilor cunoștințe.
Conform teoriei genetice a lui J. Piaget dezvoltarea intelectuală a copilului de 3-7 ani se realizează în mai multe stadii, fiecare cu specificitatea ei. Etapa cuprinsă între 3 și 7 ani este denumită de Piaget stadiul gândirii preoperatorii, iar cercetările întreprinse de echipa sa au demonstrat faptul că; cuvântul este principalul instrument în realizarea transferului din plan extern în plan intern, iar consolidarea limbajului este definitorie. Gândirea se formează și se dezvoltă în strânsă legătură cu limbajul, se desfășoară în situații concrete și în contextul acțiunilor practice deoarece copilul are nevoie de timp pentru a interioriza acțiunile care se desfășoară.
Pentru acest stadiu sunt specifice raționamentele de tip inductiv, iar procesele afective sunt puternice și dezvăluie o instabilitate în echilibrul emoțional al copilului.
Vârsta de 4-7 ani marchează conform lui Piaget momentul formării conceptelor, în această perioadă capacitatea de intuire și anticipare a gândirii este mai accentuată însă gândirea parcurge drumul de la acțiune la operație fără să utilizeze structuri operatorii. Numele aceste etape este de stadiu al gândirii simbolice deoarece operațiile sunt prezente numai în măsura în care sunt susținute de percepții. Preșcolarul analizează un obiect sau o acțiune numai prin percepția vizuală și tactilă, fără de care nu ar înțelege. Limbajul se dezvoltă, favorizând operațiile în plan mintal.
Vârsta de 6 ani se situează la granița dintre gândirea intuitivă și cea operatorie. Activitatea intelectuală este mai intensă, acesta reușește în acest moment să interiorizeze informațiile, iar structurile mentale se realizează tot prin acțiunea practică cu obiectele.
Capacitatea de efectuare a unei operații matematice ce corespunde unei acțiuni reale presupune după J. Piaget dobândirea conservării cantității acest lucru presupune realizarea conceptului de reversibilitate. Acest proces se dobândește după vârsta de 6 ani și presupune înțelegerea reversibilității prin inversare și compensare, fără de care nu se poate învăța adunarea și scăderea. Este foarte adevărat că în cadrul activităților matematice din grădiniță se efectuează operații de adunare și scădere însă acestea sunt condiționate de numărul de obiecte cu care se operează deoarece pentru a numi rezultatul operației copilul va număra efectiv câte elemente sunt într-o grupă iar apoi în total deoarece copilul preferă să folosească procedee cu care este familiarizat.
O altă teorie este expusă de Z. P. Dienes care valorifică teoria lui Piaget în elaborarea unui sistem de învățare a conceptelor matematice cu accent pe învățarea prin acțiune și folosirea materialelor structurate. Astfel Dienes identifică trei stadii în formarea conceptelor matematice la vârsta preșcolară:
– stadiul preliminar – în care copilul cunoaște și utilizează obiectele în cadrul jocurilor realizate fără un scop aparent.
– stadiul jocului dirijat – jocurile structurate.
– stadiul de fixare și aplicare al conceptelor – ce asigură asimilarea și explicitarea conceptelor matematice în așa numitele jocuri practice și analitice.
Activitățile matematice sunt de o necesitate vitală în dezvoltarea capacităților intelectuale, aducând un aport valoros în „ structurarea informațiilor în scheme logice, operaționale, în dezvoltarea gândirii logice convergente și a gândirii critice divergente, necesare în actul creativ, euristic și original de rezolvare de probleme și situații problematice.”
1.2 Prevederi ale programei preșcolare la disciplina activități matematice
Metodica predării matematicii în grădiniță conține un ansamblu de norme, metode, și procedee, având ca suport principiile didacticii generale. Ea studiază scopurile și obiectivele organizând astfel procesul instructiv educativ.
În planul de învățământ activitățile matematice cu preșcolarii se desfășoară o dată pe săptămână la nivelul I și de două ori pe săptămână la nivelul II.
După noul curriculum, activitățile matematice fac parte, alături de activitățile de cunoașterea mediului, din domeniul Științe. În grădiniță activitățile matematice urmăresc însușirea și dezvoltarea conceptelor prematematice (formă, culoare, mărime, lungime, poziții spațiale), însușirea și utilizarea numerelor, cifrelor, unităților de măsură prin folosirea unui vocabular adecvat, recunoașterea, denumirea, construirea și utilizarea formelor geometrice, dezvoltarea capacității de a stabili relații spațiale, temporale, cauzale și a capacității de rezolvare a problemelor.
Pentru atingerea obiectivelor propuse educatoarea recurge la diverse strategii prin care copiii își îmbogățesc experiența senzorială, care contribuie la achiziționarea unor cunoștințe matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan, la înțelegerea relațiilor spațiale prin raportarea unui obiect la un reper dat, a relațiilor cauzale prin observări și experimente, la formarea unor capacități de a realiza deducții logice, precum și de a face operații de grupare, comparare, clasificare, ordonare, punere în corespondență.
De asemenea, în activitățile matematice din grădiniță copiii învață să numere, să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10 și chiar să compună singuri probleme simple.
Preșcolaritatea reprezintă vârsta unor progrese de avengură pe plan psihologic, iar activitățile matematice ocupă un loc important în procesul de formare și dezvoltare a intelectului celor mici. Activitățile matematice din grădiniță contribuie la o lărgire a orizontului copiilor cu privire la însușirile cantitative ale obiectelor lumii reale, la dezvoltarea unor capacități intelectuale, care facilitează perceperea conștientă a numărului ca o însușire atribuită numărului de obiecte, înțelegerea formării șirului numeric, efectuarea de operații cu numere, rezolvarea de probleme pe baza opera contribuie la achiziționarea unor cunoștințe matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan, la înțelegerea relațiilor spațiale prin raportarea unui obiect la un reper dat, a relațiilor cauzale prin observări și experimente, la formarea unor capacități de a realiza deducții logice, precum și de a face operații de grupare, comparare, clasificare, ordonare, punere în corespondență.
De asemenea, în activitățile matematice din grădiniță copiii învață să numere, să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10 și chiar să compună singuri probleme simple.
Preșcolaritatea reprezintă vârsta unor progrese de avengură pe plan psihologic, iar activitățile matematice ocupă un loc important în procesul de formare și dezvoltare a intelectului celor mici. Activitățile matematice din grădiniță contribuie la o lărgire a orizontului copiilor cu privire la însușirile cantitative ale obiectelor lumii reale, la dezvoltarea unor capacități intelectuale, care facilitează perceperea conștientă a numărului ca o însușire atribuită numărului de obiecte, înțelegerea formării șirului numeric, efectuarea de operații cu numere, rezolvarea de probleme pe baza operațiilor de adunare și scădere, analiza caracteristicilor formelor geometrice. Însușirea noțiunilor matematice însă nu presupune doar o simplă asimilare, ci vizează formarea unui anumit mod de a gândi printr-un antrenament permanent al gândirii. Înainte de a se forma la copil noțiunea de număr, este necesar un nivel al proceselor psihice care să asigure înțelegerea acestui concept. În acest sens, un rol important îl are dezvoltarea gândirii operatorii, logice și creatoare. Gândirea reprezintă nivelul cel mai ridicat de prelucrare și înregistrare a informațiilor despre lume. Prin ea se realizează saltul de la particular la general și invers, de la simpla constatare a existenței obiectului la interpretarea și explicarea lui logico-euristic.
Studiile privind dezvoltarea psihică a preșcolarilor au arătat că procesul gândirii este unul concret și are la bază percepția și acțiunea cu obiectele. Analiza și sinteza se efectuează în planul activității practice, dar sunt încă imperfecte. Analizând un obiect, cei mici nu reușesc să desprindă toate însușirile lui, datorită reflectării inegale a diferitelor însușiri. La început ei percep trăsături mai simple precum forma, culoarea, mărimea și doar mai târziu, sub îndrumarea educatoarei, el reușește să desprindă însușiri precum cantitatea, volumul, greutatea, acestea necesitând operații de generalizare și abstractizare, în care trebuie depășită faza simplei perceperi a mulțimii. Dacă preșcolarul mic întâmpină dificultăți date de insuficienta dezvoltare a proceselor gândirii în aprofundarea conținuturilor matematice.
Se recomandă respectarea particularităților de vârstă și individuale ale copiilor în delimitarea unităților de conținut, gradarea efortului și capacitățile cognitive ale acestora, trebuie respectat momentul în care copilul este pregătit să treacă la următorul conținut. Experiențele proiectate de cadrul didactic sunt determinate de trebuințele copiilor. Ei au nevoie de activități concrete, care pot fi exprimate verbal și care să-i ajute să generalizeze, să emită ipoteze și să pună întrebări. Pentru a facilita învățarea matematicii, cadrul didactic este îndrumat în cartea „Activitățile matematice în grădiniță „
Să creeze un mediu bogat prin care copiii să poată acumula date senzoriale.
Să selecteze metode și procedee de predare adecvate, care să-i ajute pe copii să organizeze datele senzoriale în concepte matematice.
Să utilizeze un limbaj matematic.
Să aleagă situații problemă semnificative pentru a le facilita copiilor percepere ordinii și semnificației în diferite situații.
Să aleagă procedeele și activitățile optime prin care preșcolarii să-și formeze deprinderi de numărare.
Activitățile de predare-învățare a matematicii pentru a-și atinge scopul trebuie să aibă următoarele caracteristici prezentate asemenea în careta menționată;
Să contribuie la dezvoltarea gândirii logice a copilului, acest raționament logic poate lua forma de deprinderi de a învăța cum să învețe. În același timp implicând clasificarea și organizarea obiectelor în funcție de caracteristicile acestora.
Să fie cât mai asemănătoare jocului, deoarece copilul începe să înțeleagă că matematica este un joc cu reguli, iar asemănarea cu acesta determină stimularea motivației.
Să ajute preșcolarul să intuiască conceptele de reversibilitate, astfel încât el să înțeleagă cum o cantitate de materie la care nu s-a adăugat nimic și din care nu s-a scos nimic rămâne mereu aceeași indiferent de forma pe care o ia.
Să faciliteze manipulările de tot felul. Ideile abstracte trebuie prezentate la nivelul de gândire al copilului, care funcționează într-o lume concretă, conținând obiecte ce pot fi manevrate și astfel cunoscute în mod direct, prin simțuri.
1.3 Obiectivele activităților matematice
În cadrul activităților instructiv educative în grădinița de copii, activitățile matematice au un rol deosebit în dezvoltarea proceselor cognitive și afectiv motivaționale. Prin însușirea noțiunilor matematice, copilul își formează deprinderi de lucru, deprinderi de a rezolva situații problemă, în contexte variate.
Scopul activităților matematice în perioada preșcolară, nu este numai de a învăța sistematic și gradat anumite concepte, ci de a-i exersa intelectual procesele de cunoaștere, de a-l face capabil să descopere relații abstracte sub aspectul concret al situațiilor întâlnite în activitatea sa. Activitățile matematice îi inițiază pe copii în recunoașterea și înțelegerea regulilor de combinare a jocurilor logice, ca fiind primi pași spre o gândire rațională. Învățarea noțiunii de număr natural și a operațiilor cu numere naturale se încep încă din această perioadă. Prin activitățile de clasificare, seriere, ordonare a obiectelor după anumite criterii, prin gruparea lor, copiii se pregătesc pentru perceperea conștientă a numărului natural, atribuită mulțimii de obiecte. Pentru o mai bună însușire a cunoștințelor se impune folosirea metodelor și procedeelor active, care să creeze copiilor motivația unei activități independente cu material didactic adecvat particularităților de vârstă.
Scopul activităților matematice este de a realiza obiectivele generale ale matematicii, precum și de a forma capacități intelectuale și gândire logică la preșcolari.
Obiectivele activităților matematice se clasifică în;
obiective cadru
obiective de referință
obiective operaționale.
Obiectivele cadru cuprind sarcinile matematice pentru un nivel de pregătire ce se bazează pe componente cognitive, afective și psihomotorii, prezente în „ Programa……….
Obiectivele de referință orientează activitatea didactică într-o perspectivă apropiată.
Obiectivele operaționale sunt definite în mod concret, cu componente observabile și măsurabile, oferind imaginea concretă a ceea ce trebuie evaluat. Programa pentru învățământul preșcolar prevede obiectivele cadru și cele de referință, cele operaționale se formulează pentru fiecare activitate matematică individual.
Obiectivele cadru
dezvoltarea operațiilor intelectuale pre-matematice;
dezvoltarea capacităților de a înțelege și utiliza numerele și cifrele;
dezvoltarea capacității de cunoaștere, denumire, construire și utilizarea formelor geometrice;
dezvoltarea capacității de a utiliza corect unitățile de măsură, întrebuințând un vocabular adecvat;
dezvoltarea capacității de rezolvare de probleme prin achiziția de strategii adecvate.
Obiectivele de referință
Obiectivele de referință prezente în programa învățământului preșcolar sunt;
să înțeleagă relațiile spațiale, să plaseze diferite obiecte într-un spațiu dat, ori să se plaseze el însuși în raport cu un reper dat,
să perceapă desfășurarea unor evenimente temporale în raport cu propriile sale activități,
să realizeze clasificări de obiecte și ființe după unul sau mai multe criterii,
să realizeze scrieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de el însuși,
să stabilească relații între obiecte și grupuri de obiecte după diferite criterii, realizând comparații,
să construiască diferite structuri după un model dat. p. 21 act mat
să numere de la 1-10, recunoscând toate grupele de până la 10 obiecte, precum și cifrele corespunzătoare,
să plaseze în mod adecvat un număr între 1 și 10 în interiorul șirului crescător sau descrescător,
să identifice poziția unui obiect într-un șir utilizând numeralul ordinal,
să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10,
să recunoască, să denumească, să construiască și să utilizeze formele geometrice ( cerc, pătrat, triunghi).
Să măsoare lungimi, înălțimi, lățimi, utilizând unități de măsură ne standard și unități-etalon;
Să compună probleme simple, implicând adunarea și scăderea în limitele 1-10.
Operaționalizarea obiectivelor
Operaționalizarea obiectivelor presupune adaptarea obiectivelor generale și specifice la condițiile concrete de predare, învățare, evaluare, la conceperea acestora în termeni de comportamente observabile și măsurabile.
Acestea se formulează deseori urmărind sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească copilul, spre exemplu; să rezolve, să construiască, să formeze, să analizeze. De aici rezultă că operaționalizarea are în vedere finalități concrete ale activităților instructiv educative.
În „Metodica activităților matematice în grădiniță și clasa I” găsim teoria operaționalizării folosită de Landsheere care ne prezintă o teorie formată din cinci indicatori;
1 factorul care va produce schimbarea în comportamentul copilului;
2 ce comportament observabil va dovedi că obiectul este atins;
3 care este nivelul de performanță al acestui comportament;
4 în ce condiții trebuie să se concretizeze comportamentul;
5 pe baza căror criterii se stabilește că procesul de învățare a fost realizat.
După cum putem vedea cei cinci indicatori cuprind întreaga esență a conceperii unui obiectiv fără de care acesta nu ar fi corect conceput.
CAPITOLUL II
Bazele psihologice, pedagogice și metodologice ale activităților matematice.
Activitățile matematice au ca scop crearea situaților favorabile spre orientarea copiilor spre primele descoperiri logice, spre exemplu însușirea numerației în limitele 1-10, pentru o însușire optimă se urmărește exprimarea unei judecăți logice.
Prima bază a dezvoltării vizează;
1 Dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor prin acțiuni directe cu obiectele
La vârsta preșcolară, acțiunea nemijlocită cu obiectele concrete reprezintă principiul care stă la baza însușirii matematicii. Ca urmare a operării cu obiectele concrete, se dezvoltă senzații și percepții necesare memorării involuntare. Folosirea unor modalități dirijate sau semidirijate conduce la conștientizarea acțiunii și asigură transferul de la simplul procedeu la capacitatea dorită.
Psihologia distinge „ stadiul manipulării efective a obiectelor de acela al reproducerii mentale a acțiunii și stadiul operațiilor abstracte și formale.”
2 Recunoaștere și denumirea însușirilor formă, culoare și mărime.
Recunoaștere și denumirea însușirilor obiectelor se face treptat, folosindu-se material didactic adecvat și un limbaj accesibil. De la grupa mică, prin activitățile sub formă de joc, sunt discriminate jucăriile sub formă rotundă de cerc sau disc. Pătratul se identifică prin discriminare cu cercul, recunoscând în grupă obiecte cu această formă. Asemenea se procedează și cu triunghiul care se introduce la grupa mijlocie.
3 Perceperea și sesizarea unor poziții spațiale.
Se urmărește ca preșcolarii să fie capabili să poziționeze diferite obiecte într-un anumit spațiu dar și să se poziționeze pe sine față de alte obiecte, utilizând termeni ca ; sus, jos, sub, pe , în, peste, deasupra, departe, afară, aproape, cel mai aproape cel mai departe, aici etc.
Pentru un copil cunoaștere lumii fizice este deosebit de importantă, astfel raportarea propriei lui ființe față de obiecte și a acestora față de altele este esențială. În acest sens încă din grupa mică se organizează activități prin care copilul să opereze cu astfel de raportări și să le conștientizeze.
Solicitarea copiilor să exprime verbal locul și poziția spațială a unui obiect în raport cu un reper dat contribuie la îmbogățirea vocabularului și îl ajută să execute anumite comenzi în cadrul altor activități.
Inițierea în domeniul spațialității se poate realiza prin jocurile de construcții.
4 Formarea deprinderilor de triere și seriere.
În perioada preșcolară copiii percep vag obiectele de același fel, în formarea deprinderilor de triere și seriere se pot desfășura activități cu material individual sau jocuri didactice. Educatoarea este cea care verifică rezultatele obținute și trebuie să ceară copiilor să motiveze alegerile făcute, de ce un element aparține unei mulțimi sau nu.
La grupa mare spre exemplu se poate de o sarcină de lucru mai dificilă în sensul că grupele de obiecte pot avea trei însușiri comune, formă, mărime și culoare.
În formarea conceptului de număr natural, operațiile de triere și seriere sunt fundamentale. Alcătuirea grupelor de obiecte după anumite criterii, compararea acestora, aprecierea globală, punerea în corespondență, asocierea, constituie etape premergătoare conceptului de număr natural, ca fiind cardinalul mulțimii finite. În activitățile cu preșcolarii se găsesc operații de grupare, seriere, clasificare, ordonare a obiectelor după anumite criterii, acestea trebuie valorificate în formarea reprezentărilor matematice și în introducerea noțiunilor matematice.
Pentru a fi capabil să clasifice copilul trebuie să achiziționeze capacitatea de a recunoaște asemănările și deosebirile dintre obiecte și să le grupeze în concordanță cu aceste relații. Esențială pentru reprezentarea de probleme și pentru o gândire creativă, clasificarea este o deprindere intelectuală care nu se reduce la o achiziție obișnuită ce urmează actului predării, la o consecință a educației formale. Trebuie înțeles că este o rezultantă naturală a maturizării copilului, o componentă importantă a modului în care el identifică lucrurile din jurul său.
Educația preșcolară instituționalizată oferă încă un lucru foarte important și anume situații structurate, direcționate, având ca scop organizarea, favorizarea și stimularea maturizării și funcționării eficiente a operațiilor intelectuale. Astfel la terminarea grădiniței preșcolarul va putea realiza clasificări de obiecte și ființe după unul sau mai multe criterii asociate.
Faptul că preșcolarul mic nu poate realiza o clasificare decât pe baza unui singur criteriu nu obligă educatoarea să abordeze cu clasa numai criteriul culorii , apoi numai le cel al mărimii sau numai criteriul formei. Într-adevăr, în clasificare ea procedează așa, dar copii diferiți sau grupuri de copii diferite vor clasifica simultan în funcție de diferite criterii, de exemplu vor selecte obiectele de plastic din cele de metal, vor alege castanele,etc. În funcție de copii, se pot aborda treptat, începând cu grupa mijlocie și clasificarea pe baza a două criterii simultane, acest lucru nefiind obligatoriu.
5 Formarea deprinderilor de apreciere globală prin punere în perechi.
Activitățile matematice oferă copiilor posibilitatea explicării conceptului de număr, trebuie respectată legătura care există între conținuturi și forma noțiunii. Orice denumire trebuie să se bazeze pe înțelegerea conținutului noțional. Datorită caracterului abstract limbajul matematic se introduce la început cu unele dificultăți, însă dacă copiilor li se vorbește încă de la început cu termeni specifici precum : mulțime, element, cerc, etc. aceștia se vor acomoda mai ușor și le vor utiliza cu mare ușurință.
6 Formarea noțiunilor de număr natural si operații cu numere naturale
Formarea conceptelor si noțiunilor matematice, în grădiniță, se realizează prin ridicarea treptată de la concret la general și abstract. La niveluri succesive, relația între concret și logic se modifică în direcția esențializării realității. În procesul de formare a noțiunilor matematice trebuie valorificate diverse surse intuitive.
experiența empirică a copiilor.
materialul didactic care ilustrează matematizarea realității,
operații cu grupe de obiecte concrete,
limbaj grafic.
Limbajul grafic este foarte apropiat de cel noțional. El face legătura între concret și logic, între reprezentare și concret, reflectând proprietățile esențiale ale unei categorii de obiecte. Operația de generalizare la care trebuie să ajungă copilul este atunci când exprimă verbal și prin semne grafice simple, puncte, linii, ideea generală care se desprinde în urma acțiunilor directe cu obiecte concrete. În conceperea actului didactic prin care se introduc noțiuni matematice se impun anumite cerințe de ordin psihopedagogic, acestea ne sunt prezentate astfel;
– dobândirea unei anumite structuri matematice care se bazează pe acțiuni directe cu obiecte concrete, imagini sau simboluri,
– Orice achiziție matematică să fie dobândită de copil, prin acțiune însoțită de cuvânt, verbalizarea acțiunii,
– situațiile de învățare să favorizeze operațiile mentale,
– învățarea să respecte caracterul integrativ al structurilor și să urmărească logica formării conceptelor și noțiunilor matematice,
– copilul să beneficieze de experiența concretă și ordonată în direcția implicațiilor logice,
– să se asigure corelația între cunoștințele matematice și cele din mediul înconjurător,
– acțiunile directe cu obiecte și cele ludice să conducă treptat spre simbolizare.
În formarea noțiunilor matematice de număr și operații cu numere naturale se parcurg mai multe etape;
etapa concretă perceptivă – se sesizează grupele de obiecte și se operează cu acestea sau etapa de reprezentare acțională,
etapa semiconcretă, a formării reprezentărilor este etapa reprezentărilor prin desene, simboluri, abstracțiuni intuitive.
etapa abstractă – se poerează cu simboluri numerice, cu noțiuni matematice, cu numere naturale.
Piaget susține că, în formarea conceptului de număr natural sunt fundamentale operațiile de clasificare, seriere, ordonare. Prin ordonarea obiectelor într-o mulțime de la cel mai mic la cel mai mare se creează posibilitatea desprinderii numărului ca rezultat al unei măsurători.
În introducerea noțiunii de număr natural, conform programei se prevede îmbinarea celor trei cai; compararea mulțimilor, compararea mărimilor prin măsurarea lor, folosirea unității de măsură nestandard și etalon, cât și ideea de succesiune. Cele zece numere constituie fundamentul pe care se dezvoltă și se formează mai târziu gândirea matematică a copilului la conceptul de număr preșcolarul ajunge după o anumită perioadă pregătitoare când au loc activități de comparare a grupelor de elemente, punere în corespondență element cu element etc..
La grădiniță predarea numerelor începe cu numărul unu, practica dovedește că până la vârsta de trei ani fiecare copil poate recunoaște din mai multe grupe pe acela care un singur element. Pentru predarea unui număr se folosește comparația, se compară două drupe de elemente, una având un singur obiect, iar cealaltă mai multe. Copilul are sarcina de a recunoaște grupa cu nu singur element, după care se poate reprezenta cifra pentru ca copilul să o poată recunoaște din acel moment. De cele mai multe ori după această etapă cadrul didactic solicită copilul în a descoperi în mediul ambiental mulțimi care să reprezinte numerele învățate, să așeze pe un anumit suport tot atâtea obiecte, să bată din palme de un anumit număr de ori, să stabilească locul numărului în scara numerică, să formeze scara numerică în șir crescător sau descrescător.
La grupa mică fiind copii cu vârstă cuprinsă între 3 și 4 ani predarea numerelor se realizează până la cifra 3, la grupa mijlocie, unde copii au vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani, predarea numerelor se realizează până la cifra 5, în timp ce la grupa mare unde copii au vârsta cuprinsă între 5 și 6 ani, predarea numerelor se realizează până la cifra 10.
Procesul de formare al numărului parcurge trei etape:
senzorial motric, când se operează cu grupele de obiecte.
Operare cu relații cantitative pe planul reprezentărilor, referindu-se la operarea cu numere concrete.
Înțelegerea raportului cantitativ ce caracterizează mulțimea, care are în vedere operarea cu numere abstracte.
La vârsta de 3-4 ani numerația are un caracter concret și analitic, numărul fiind doar o simplă înșiruire a obiectelor, copiii confundă deseori numerele între ele sau confundă numărul de obiecte cu cifra corespunzătoare. La această vârstă conceptul de număr nu este înțeles ci reprezintă mai degrabă o înșiruire mecanică. În momentul în care copilul sesizează raportul dintre mulțime și unitate, numărul capătă caracter sintetic din acel moment copilul este pregătit și poate să atribuie cantității numărul corespunzător.
Numerația de la 1 la 10 trebuie abordată treptat, ea se dovedește necesară mai ales atunci când copilul trebuie să grupeze obiectele într-un anumit număr și atunci când se urmărește identificarea cifrelor și scrierea lor. Pentru a ajuta copilul să înțeleagă educatoarea urmărește să obțină următoarele comportamente:
să realizeze corespondența de la unu la unu pentru a arăta că un șir este mai mare sau mai mic;
să construiască grupuri de obiecte prin corespondența de la unu la unu;
să recunoască cirele de la 1 la 10 treptat;
să pună în corespondență cifra cu numărul de obiecte;
să traseze cifrele peste linii deja trasate;
să scrie independent cifrele.
Formarea conceptului de număr, în care este inclusă și capacitatea de a-l compune și descompune, este un drum lung pe care copilul trebuie să îl parcurgă copilul trecând de la o etapă de dezvoltare la alta. După cum demonstrează și J. Piaget și studiile ulterioare ce i-au confirmat concluziile, trebuie înțeles că „o reușită în acțiune nu se transformă de la sine într-o reprezentare adecvată”
Iată ce spune Piaget despre perioada în cauză „ de la 4-7 ani asistăm la coordonarea treptată a raporturilor reprezentative, deci la o conceptualizare în creștere, care va conduce copilul de la faza simbolică sau pre conceptuală până în pragul operațiilor.
La această vârstă numerele sunt încă intuitive, fiind legate de prefigurația perceptivă. Copilul învață să numere însă expunerea verbală a acestora pot reprezenta o simplă imitație a expunerii educatoarei, fără a exprima o memorare reală.
Vârsta preșcolară este în primul rând vârsta învățării spontane, metoda cea mai simplă prin care copilul este familiarizat cu cifrele este prezența acestora în mediul educațional.
Preșcolarul poate să lucreze cu numere, într-o oarecare măsură numără, selectează tot atâtea obiecte câte îi sunt cerute de o cifră, dar activitatea performantă a copilului nu presupune neaparat și înțelegerea conceptului. Grija cea mai mare este de a nu preda conceptul de număr ci a-i oferi în schimb experiențele manipulative și de viață necesare acestui concept.
Matematica fiind domeniul unei gândiri care operează cu cantitățile și cu relațiile stabilite între ele, este transmisă printr-un sistem specific de simboluri. Acest domeniu trebuie să fie făcut accesibil copilului aflat în stadiul gândirii preoperaționale, pentru care lumea este percepută în mod direct.
În formarea conceptului de număr natural, un rol important îl are compararea mulțimilor prin așezarea în perechi a elementelor lor.
Punerea în perechi și aprecierea globală se bazează pe capacitatea de grupare a obiectelor după anumite criterii și pe înțelegerea relației dintre grupurile de obiecte. Aprecierea globală prin punerea în corespondență este posibilă fără a număra obiectele celor două mulțimi. Așezarea în perechi se face de sus în jos și de la stânga la dreapta, în urmă acestei așezări copii realizează că există două posibilități; fiecare element are pereche sau sunt elemente care nu au pereche.
7 Formarea deprinderilor de a ordona obiectele după mărime
Formarea procesului de ordonare a obiectelor după mărime începe de la grupa mică, datorită rolului pe care îl are în înțelegerea aspectului ordinal al numărului natural. Activitățile de ordonare și seriere urmăresc stabilirea deosebirilor și asemănărilor, sortarea și ordonarea obiectelor, clasificarea și serierea obiectelor, sinteza și transferul.
În ordonarea obiectelor unei grupe in șir crescător sau descrescător este indicat să se țină seama de următoarele etape; – demonstrarea model a ordinii obiectelor unei mulțimi în șir crescător pentru una din dimensiuni ;
– precizarea sarcinilor de lucru pentru copii în activitatea de formare a șirului crescător, verbalizând acțiunea și complicarea ordonării.
8 Formarea reprezentărilor matematice
Formarea reprezentărilor matematice este un proces lung și de durată, contribuie la perceperea conștientă a numărului, ca o însușire a mulțimilor de obiecte, înțelegerea șirului numeric, efectuarea de operații cu numere, rezolvarea de probleme pe baza operațiilor de adunare și de scădere, etc.
Formarea reprezentărilor despre formele geometrice se bazează pe acțiunea concretă a copilului asupra obiectelor. Formarea reprezentărilor privind numerele 1+ 10 are în vedere aspecte din punct de vedere teoretic al noțiunii de număr natural , cât și aspecte psihopedagogice. Pentru introducerea unui număr se pot folosi exerciții variate care urmăresc raportarea numărului la cantitate, raportarea cifrei la număr, stabilirea locului pe care îl ocupă numărul în șirul numerelor, formarea scării numerice, introducerea numărului ordinal. În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii răspund mai repede prin acțiuni, reușind mai greu să exprime operațiile pe care le-au efectuat sau rezultatele pe care le-au obținut.
Comparații sunt necesare pentru dezvoltarea gândirii matematice, un bun cadru didactic poate să creeze contextul în care preșcolarii să observe și să opereze cu obiectele, cu mare lejeritate deoarece jucăriile, materialul didactic care îi înconjoară în fiecare zi îi poate direcționa în realizarea acestora. O altă formă de comparație întâlnită în mod spontan este măsurarea. Stând umăr la umăr ei își compară înălțimile sau măsoară cu ajutorul palmei sau al piciorului diferite distanțe.
Activitățile matematice oferă copiilor posibilitatea explicării conceptului de număr, trebuie respectată legătura care există între conținuturi și forma noțiunii. Orice denumire trebuie să se bazeze pe înțelegerea conținutului noțional. Datorită caracterului abstract limbajul matematic se introduce la început cu unele dificultăți, însă dacă copiilor li se vorbește încă de la început cu termeni specifici precum : mulțime, element, cerc, etc. aceștia se vor acomoda mai ușor și le vor utiliza cu mare ușurință.
CAPITOLUL III
Metode și strategii didactice
3.1 Strategii didactice specifice activităților matematice
Strategia didactică „este modalitatea prin care educatoarea alege, combină și organizează ansamblul de metode, materiale didactice și mijloacele într-o ordine logică.”Strategiile didactice „personalizează actul didactic”, tocmai de aceea alegerea acestora reprezintă un moment crucial în desfășurarea activității cu copiii deoarece poate asigura reușita sau nereușita unei activități. Strategia didactică pe lângă formele de organizare a activității, vizează și procedeele folosite în vederea atingerii obiectivelor.
Strategiile didactice se aleg în funcție de scopul și obiectivele unei activități, acestea pot să fie strategii inductive, care presupun abordarea conținuturilor matematice de la particular la general, de la concret la abstract, astfel se ajunge la formarea reprezentărilor și noțiunilor matematice, cum ar fi; mulțimi, submulțimi, șir crescător sau descrescător al numerelor naturale.
Abordarea inductivă creează preșcolarului posibilitatea să descopere relații constante între elementele cu care operează, îl ajută să construiască concepte matematice. Copilul învață să deprindă însușirile generale și particulare prin operarea cu mulțimi, clasificări, ordonări, pe care apoi le sintetizează creând reprezentări simbolice pe care le poate conceptualiza cu ajutorul limbajului.
O altă categorie de strategii este reprezentată de strategiile algoritmice, care presupun utilizarea unor structuri standard în însușirea unor reguli de calcul matematic. Acest tip de strategii ocupă un loc important în formarea reprezentărilor și operațiilor intelectuale cu specific matematic, copilului i se oferă algoritmul de rezolvare a sarcinii de învățare, iar învățarea se raportează la modelul algoritmic oferit de educatoare.
Strategiile analogice, cea de-a treia categorie se bazează pe relația logic-analogică a gândirii. Învățarea prin analogie favorizează formarea conceptelor matematice cu conținut abstract și se bazează pe repetarea acțiunilor matematice până la interiorizarea acestora.
Desigur se recomandă utilizarea mai multor tipuri de strategii într-o activitate cu conținut matematic deoarece ritmul de asimilare, caracteristicile individuale și de vârstă, întâlnite într-o grupă de copii sunt diferite.
3.2 Metode didactice specifice activităților matematice.
Metoda de învățare „este o cale de organizare și dirijare ale învățării în vederea atingerii obiectivelor specifice obiectului, un ansamblu organizat de procedee”
Metoda de învățământ reprezintă modalitatea prin care se realizează transmiterea și însușirea cunoștințelor, acest lucru determină modul de receptare al conținutului, accesibilitatea lui și valoarea formativ informativă a actului didactic. Metodele constituie o suită de procedee ce conduc la atingerea scopului și finalităților urmărite în activitatea didactică. Eficiența unei metode se dovedește în momentul în care declanșează la copil actele de învățare și gândire.
Realizarea obiectivelor prin activitatea matematică din grădiniță transformă procesul spontan într-unul de învățare conștientă care impune folosirea de metode și procedee de lucru adecvate situaților de învățare.
Este cunoscut faptul că metoda didactică determină modul de receptare, procesare și stocare a conținutului, gradul de accesibilitate și valoarea formativă și informativă a actului didactic. În funcție de tipul de activitate educatoarea are posibilitatea de a alege dintr-o gamă variată de metode, îmbinarea celor practic-experimentale cu cele algoritmice și euristice vor rezulta într-o activitate armonioasă.
I. Cerghit spunea că metodele didactice îndeplinesc mai multe funcții. Astfel, metodele au:
– funcție cognitivă, deoarece reprezintă o cale de acces a copiilor spre cunoaștere;
– o funcție formativ-educativă, deoarece ele contribuie la dezvoltarea unor procese psihice și fizice, deprinderi intelectuale, atitudini, sentimente, comportamente, capacități;
– funcție motivațională, având capacitatea de a suscita curiozitatea și de a activiza elevul (preșcolarul);
– funcție instrumentală, deoarece mijlocesc atingerea obiectivelor;
– o funcție normativă – metodele ne arată cum trebuie să se predea și să se învețe pentru a se atinge obiectivele.
O altă clasificare a funcțiilor metodelor de învățământ ni se prezintă astfel;
– funcția cognitivă este o funcție de conținut, constituie o modalitate de a acționa practic, sistemic și planificat, este o acțiune proiectată de cadrul didactic, de organizare și dirijare a învățării.
– funcția formativ educativă această funcție constituie la realitatea obiectivelor de cunoaștere.
– funcția operațională face referire la atingerea obiectivelor.
– funcția normativă o funcție necesară în actul de predare care permite cadrului didactic dirijarea, corectarea și reglarea acțiunii instructive.
S-au realizat clasificări în ceea ce privește metodele care pot fi folosite în învățământul preșcolar.
Expunerea sistematică a cunoștințelor
Conversația
Problematizarea
Modelarea
Demonstrația
Exercițiul
Activități pe grupe
Metode de verificare și evaluare
Didactica aplicată
metode clasice cu valențe participative; expunerea, conversația, demonstrația, observarea, exercițiul.
Metode activ-participative; problematizarea, descoperirea, modelarea, jocul didactic, jocul de rol, metode specifice creativității.
3.2.1 Metode tradiționale specifice activităților matematice.
Explicația
Este o metodă verbală care favorizează înțelegerea unui aspect din realitate, adresându-se direct rațiunii, antrenând eficient operațiile gândirii. Această metodă este eficientă dacă conduce la dobândirea de cunoștințe, respectă nivelul de vârstă al copilului, are un rol conclusiv și anticipativ.
În cadru activităților matematice educatoarea reușește prin această metodă să explice procedeul de lucru, modul de utilizare a materialului didactic și nu în ultimul rând regulile de joc și sarcinile de lucru. Această metodă însoțește întotdeauna demonstrația.
Demonstrația
Este o metodă bazată pe contactul cu materialul didactic, dominantă în activitățile de dobândire de cunoștințe care reușește să pună în evidență un caracter activ și senzorial al percepției copilului. Orice situație nouă de învățare necesită prezența acestei metode, alături de explicație.
Această metodă trebuie să se bazeze întotdeauna pe material didactic demonstrativ ca substitut al realității, să urmeze o succesiune logică a etapelor de învățare.
Materialul didactic are o importanță deosebită deoarece prima calitate a acestuia este să fie demonstrativ, acestei calități atribuindu-se cea estetică, logică și distributivă, favorizând transferul de la acțiunea obiectuală la cea a reprezentării în plan mental.
Conversația
Este o metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor în scopul realizării unei sarcini de învățare. După I. Cerghit, conversația are următoarele funcții:
euristică, de valorificare a cunoștințelor deja dobândite spre o nouă treaptă de cunoaștere.
De clasificare, aprofundare a cunoștințelor,
De consolidare și sistematizare,
De verificare.
Această metodă se desfășoară într-o succesiune logică de întrebări, acestea constituind în fapt instrumentul metodei. Întrebările trebuie să respecte succesiunea logică a sarcinilor de învățare, să stimuleze gândirea copilului spre orientarea acestuia în scopul realizării situației de învățare, să fie clare, corecte și precise.
Problematizarea
Este o metodă care solicită copilul în descoperirea de noi cunoștințe și de verificare a soluțiilor găsite. Este o modalitate de instruire prin crearea de situații problemă, care antrenează copii în soluționarea problemei propuse. Etapele constau în organizarea de situații problemă, formularea sarcinilor de lucru, dirijarea copiilor spre descoperirea soluției și fixarea cunoștințelor dobândite prin rezolvarea situației problemă.
Problematizarea ca metodă se regăsește în activitățile matematice de la grupa mare și pregătitoare datorită nivelului de formare a reprezentărilor matematice. Prin folosirea frecventă a acestei metode se constată o perfecționare a procedurilor de descoperire inductivă.
Observația
Este o metodă de cunoaștere directă a realității, o activitate intenționată, dirijată spre un anumit scop, educatoarea având datoria de a direcționa atenția copilului spre descoperirea elementelor prezentate. Apare însoțită de explicație, care ajută direcționarea observației spre scopul propus.
Exercițiul
„Este o metodă ce are la bază acțiuni motrice și intelectuale, efectuate în mod conștient și repetat, în scopul formării de priceperi și deprinderi, al automatizării și interiorizării unor modalități de lucru de natură motrice sau mentală.”
După funcțiile pe care le îndeplinesc exercițiile sunt imitative și de exemplificare. Un exercițiu nou va fi la început de tip imitativ, copiii iau ca model exercițiul educatoarei care are datoria de a îndruma copilul spre însușirea unor deprinderi de lucru corecte.
Exercițiile de exemplificare asigură consolidarea unor cunoștințe deja deprinse de copii prin repetarea modelului oferit de educatoare.
Exercițiile pot să fie de multe feluri, acestea se disting în funcție de scopul și obiectivele activității, astfel avem;
exerciții de grupare care necesită recunoaștere și gruparea obiectelor după anumite criterii sau caracteristici de formă, culoare, mărime.
De separare și triere prin care copilul trebuie să marcheze apartenența unui element la grupa lui.
Exerciții de înlocuire care îl ajută pe copil în înțelegerea conceptului de număr cardinal și ordinal, de asociere a cantității la număr și invers, la conceperea unei mulțimi care să aibă tot atâtea obiecte, mai puține, sau mai multe.
Exerciții de completare și ordonare, se axează pe deprinderi de seriere ordonare, în șir crescător sau descrescător al elementelor unei mulțimi, de formare a scării numerice.
În toate aceste tipuri de exerciții se pune accent pe verbalizarea corectă.
Algoritmizarea
Este o metodă care presupune utilizarea algoritmilor în învățare. Algoritmul este alcătuit dintr-o suită de operații care se derulează într-o anumită ordine, prin această ordine se ajunge la o înlănțuite logică de conținuturi. În însușirea numerației este necesară această metodă deoarece conștientizarea succesiunii etapelor are un rol important în conceptualizarea numărului.
Jocul
Este o metodă utilizată foarte des, care se poate regăsi în anumite secvențe de învățare în cadrul tuturor activităților matematice. De multe ori o activitate cu material individual poate deveni monotonă, însă educatoarea are posibilitatea prin intermediul acestei metode să introducă elemente cu caracter ludic. În acest mod activitatea cu material individual capătă un caracter ludic, devine dinamic, atractiv și stimulează copiii în participarea lor cât mai activă.
Ca metodă jocul intervine pe o anumită secvență de instruire, „ ca un ansamblu de acțiuni și operații ce se organizează în forma specifică jocului didactic”.
Educatoarea poate să utilizeze ca metodă jocul didactic dacă utilizează reguli de joc, urmărește îndeplinirea unui scop, concepe o sarcină didactică și introduce elemente de joc. Prin utilizarea jocului didactic se exersează operațiile gândirii, se dezvoltă spiritul de observație, de inițiativă dar și de echipă.
3.2.2 Metode activ participative folosite în activitățile matematice.
Învățarea bazată pe metodele activ participative conduce la dezvoltarea unor comportamente observabile precum:
– comportamente de participare activă;
– gândire creativă;
– aplică strategiile de învățare însușite în situații diverse;
– metodele active ajută copiii să-și construiască cunoștințele.
Activitățile matematice, prin faptul că implică însușirea unor noțiuni și operarea cu termeni destul de dificili chiar și la grădiniță, solicită metode care să facă din preșcolari participanți activi la procesul învățării, care să faciliteze însușirea cunoștințelor pe calea activității proprii.
Metodele activ – participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învățarea este o activitate personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel care învață este considerat managerul propriei învățări, al întregului proces de învățare. Aceasta devine o activitate unică si diferită de la o persoană la alta, fiind determinată de istoria personală a subiectului, de mediul din care provine, dar și de relatiile sociale pe care acesta le dezvoltă.
Ele presupun activism, curiozitate, dorința de a observa, a explica, a explora, a descoperi. Sunt considerate activ – participative acele metode care mobilizează energiile elevului, care îl ajută să își concentreze atenția, să-i stârnească curiozitatea.
Între noile orientări din domenile practicilor educaționale , se situează și cea privind dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin folosirea metodelor și tehnicilor activ – participative noi: brainstorming, tehnica ciorchinelui, metoda mozaic, jurnalul cu dublă intrare, cubul, etc.
Metodele de predare-învățare-evaluare oferă o ocazie benefică de organizare pedagogică a unei învățări temeinice, ușoare și plăcute, și în același timp și cu un pronunțat caracter activ – participativ din partea elevilor, cu posibilități de cooperare și de comunicare eficientă. Folosirea sistematică a metodelor moderne, presupune desfășurarea unor relații de comunicare eficientă și constructivă în cadrul cărora, toți cei care i-au parte la discuții, să obțină beneficii în planurile cognitiv, afectiv, atitudinal, social și practic aplicativ. Folosirea metodelor moderne în procesul instructiv educativ nu înseamnă a renunța la metodele tradiționale ci a le actualiza pe acestea cu mijloace moderne.
Metoda brainstorming înseamnă formularea a cât mai multor idei , ca răspuns la o situație enunțată, după principiul cantitatea generează calitatea. Obiectivul fundamental constă în exprimarea liberă a opiniilor elevilor așa cum vin ele în mintea lor, indiferent dacă acestea conduc sau nu la rezolvarea problemei.
Alegerea sarcinii de lucru. Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid a tuturor ideilor legate de rezolvarea problemei. Înregistrarea pe tablă și regruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, etc. Selectarea și ordonarea ideilor care conduc la rezolvarea problemei.
Metoda schimbă perechea
Este o metodă interactiva de lucru în perechi. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre membrii colectivului. Stimulează cooperarea in echipa, ajutorul reciproc, intelegerea si toleranța față de opinia celuilalt.
Se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanți. Se formează două cercuri concentrice, copiii fiind față în față pe perechi. Învățătorul dă o sarcină de lucru. Fiecare pereche discută și apoi comunică ideile. Cercul din exterior se rotește în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel schimbarea partenerilor în pereche. Copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al grupei
Etapele activității:
1. Se organizează colectivul în două grupe egale. Fiecare copil ocupă un scaun, fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Stând față în față, fiecare copil are un partener.
2. Profesorul comunică cerința
3. Lucru în perechi. Copiii lucrează doi câte doi pentru câteva minute.
Copilul aflat în cercul interior spune solutia de rezolvare iar celălalt aduce completari icercand sa rezolve cerinta. Apoi copiii din cercul exterior se mută un loc mai la dreapta pentru a schimba partenerii, realizând astfel o nouă pereche. Jocul se continuă până când se ajunge la partenerii inițiali sau se termină.
Analiza ideilor și a elaborării concluziilor. În acest moment, copiii se regrupează și se vor analiza pe rand rezolvarile problemelor.
Cubul
Este o metodă folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective.
1. Se realizează un cub pe ale cărei fețe se notează: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;
2. Se anunță tema / subiectul pus în discuție;
3. Se împarte grupul în șase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerințele înscrise pe fețele cubului;
4. Se comunică forma finală a scrierii, întregului grup.
Exemplu de activitate :
TEMA:”Sacul lui Moș Crăciun”
ORGANIZARE: 6 grupe de câte 2-3 copii.
MATERIAL: jetoane reprezentând diferite obiecte,în conformitate cu sarcina primită de fiecare grupă.
SARCINA DIDACTICĂ:
G1.Descrie-elementele reprezentate și să facă drupe după mărime:mingi mari,mașinuțe mici,păpuși mijlocii.
G2.Compară-numărul elementelor celor 2 grupe:brazi,clopoței.
-mărimea:mari și mici.
-culoarea clopoteilor:roșii,galbeni și verzi.
G3.Analizează-mărimea păpușilor alcătuind un șir crescător.
G4.Asociază-forma brazilor cu forma geometrică pe care o desenează(triunghi)
G5.Aplică-să deducă succesiunea elementelor dintr-un șir de globulețe și clopoței,continuând șirul început.
G6.Argumentează-de ce șirul nu respectă alternarea culorilor.
Jocul matematic
Jocul matematic poate fisub forma de rebus,probleme cu continut haios,dezlegarea unor puzzle,etc.
Cunoscând locul pe care jocul îl ocupă în viața copilului – unul preferat – se înțelege eficiența folosirii lui în procesul instructiv-educativ
Folosind jocul:
Elevul învață de plăcere cu un minim de efort
Elevul devine interesat de activitatea pe care o desfășoară
Îi facem pe elevii timizi să devină mai volubili
Copilul nu este constrâns, ci este motivat intrinsec
Elevul își reglementează comportamentul
Elevul iese din egocentrismul său și învață să colaboreze
Metoda Lotus
Cunoscută și sub denumirea de floare de nufăr, este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de relații între noțiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.
Obiectivele principale ale acestei metode sunt stimularea inteligenței și a potențialului creativ în activități individuale și de grup pe teme din domenii diferite.
Descrierea metodei.
Tehnica “ Floare de nufăr ” pornește de la o temă principală din care derivă 8 teme secundare concretizate în opt idei ce vor deveni teme abordate în activitatea pe grupuri mici.
Etapele tehnicii floare de nufăr:
1.Construirea schemei / diagramei tehnicii de lucru.
2.Plasarea temei principale în mijlocul schemei grafice.
3.Grupa de copii se gândește la conținuturile / ideile / cunoștințele legate de tema principală.
4.Abordarea celor opt teme principale pentru cadranele libere.
5.Stabilirea în grupuri mici de noi legături / relații / conexiuni pentru aceste opt teme și trecerea lor în diagramă.
6.Prezentarea rezultatelor muncii în grup. Se face analiza produselor activității, aprecierea în mod evaluativ, sublinierea ideilor noi care pot deveni idei principale într-o etapă următoare.
Exemplu de activitate.
Această metodă poate fi aplicată foarte ușor în activitățile matematice, printr-un joc logic, “ Formele geometrice ”.
Obiectivul activității este acela de exersare a capacităților și de a recunoaște, denumi și utiliza figurile geometrice după diferite criterii.
Desfășurarea
1.Se anunță tema principala “ Figuri geometrice ” care este trecută în schemă.
2.Sarcina copiilor este aceea de a enumera truse de joc existente în sala de clasă care conțin figuri geometrice. Rezultatul acestei sarcini este trecut în schemă ARCO, mozaic, cuburi cu litere, cuburi cu cifre, Logi I, Logi II, cuburi – puzzle, cuburi – zar .
3.Copii sunt împărțiți în opt grupuri mici a câte 2 copii, fiecare grup primând câte un număr de ordine de la 1 – 8 sau unul dintre simbolurile așezate într – un coșuleț.
4.Liderul fiecărui grup ia o trusă, o denumește apoi în cadrul grupului, analizează figurile geometrice, elaborează un plan de acțiune, “ Ce putem face din…?”, “ Cum realizăm…? ”.Grupează obiectele după diferite criterii, construiesc, alternează elementele, discută cu colegii de grup, iau decizii, colaborează.
Educatoare observă modul de lucru, cooperarea între membrii grupului și identifică ideile care apar pe parcursul activității îi încurajează și îi stimulează pe copii.
5.Prezentarea rezultatelor muncii în grup. Fiecare grup prezintă construcția / construcțiile menținând crieteriile de utilizare a figurilor geometrice, denumirea construcției, figurile geometrice utilizate, modul de așezare a pieselor.
6.În cadrul evaluării educatoare apreciază:
– implicarea copiilor în realizarea obiectivelor activității
– colaborarea în interiorul grupurilor
Explozia stelară
Este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și are la bază formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri.
Obiectivele acestei metode sunt formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme.
Materialul folosit: o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeți roșii, jetoane.
Descrierea metodei.
1.Copiii așezați în semicerc propun problema de rezolvat, pe steaua mare se scrie sau se desenează ideea centrală.
2.Pe cinci steluțe se scrie câte o întrebare de tipul: CE?, CINE?, UNDE?, DE CE?, CÂND? Iar cinci copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare copil dintre cei cinci își alege câte trei – patru colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.
3.Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor.
4.Când expiră timpul copiii revin în semicerc în jurul steluței mari și comunică întrebările elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie individual, în funcție de potențialul grupei / grupului. Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
5.Se apreciază întrebările copiilor, efortul lor de a elabora întrebări corecte și modul de cooperare și interacțiune.
Activitate matematică exemplificatoare:
Tema: Rezolvă problema.
Obiective: Capacitatea de a compune și rezolva problema prin formularea de întrebări specifice exploziei stelare.
Material: steluțe, grupe de obiecte, cifre simboluri, jucării, fluturași.
Descrierea
1.Copii sunt așezați în semicerc și primesc sub formă de surpriză mijloacele de învățământ.
Se intuiesc materialele și se prezintă sarcina de lucru : să formuleze întrebări de tipul ce?, cine?, unde?, de ce?, când? Pentru compunerea și rezolvarea de probleme.
2.Copiii primesc fluturași cu cifrele de la 1 la 5 și formează grupurile de lucru. Din ghiozdanul cu surprize câte un copil de la fiecare grupă extrage o steluță pe care este scrisă întrebarea.
3.Fiecare grup gândește și formulează împreună întrebări de tipul cele scrise pe steluță, prin care compun și rezolvă probleme cu materialele existente.
4.La semnalul educatoarei copiii revin în semicerc și prezintă rezultatele muncii în grup, întrebările formulate, în jurul materialelor ajutătoare manipulându-le pentru convingere. Se pot realiza întrebări la întrebări realizând astfel o conexiune între ideile elaborate.
5.În final se aleg întrebările al căror răspuns conduce la compunerea și rezolvarea de probleme.
Ce sunt aceste materiale?( R. Grupe de jucării, cifre, simboluri matematice )
Ce puteți face cu ele?(R.Aceste materiale pot fi grupate după mărime și după culoare )
Ce am mai putea face cu ele? ( R. Putem să le numărăm, să ne jucăm cu ele, să facem operații de adunare și scădere )
Ce facem pentru a fi tot atâtea mașini roșii câte mașini galbene sunt?
Cine compune o problemă cu materialele date ? ( R. Mihai are 8 mașinuțe galbene și o grupă de mașinuțe roșii cu una mai puțin decât cele galbene )
Cine rezolvă problema dată ?
1.Unde adăugăm o mașinuță pentru a avea tot atâtea în ambele grupe?
2.De unde luăm o mașinuță pentru a avea tot atâtea?
3.De ce nu sunt în ambele grupe tot atâtea mașinuțe?
4.Când spunem că în ambele grupe sunt tot atâtea mașini?
R.În ambele grupe sunt tot atâtea mașinute când adăugăm la cele 7 mașinuțe roșii o mașinuță, sau când din cele 8 mașinuțe galbene luăm o mașinuță.
Ciorchinele
Este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiiilor asupra unei teme și facilitează realizarea unor conexiuni între idei deschizând căile de acces și actualizănd cunoșintele anterioare.
Se realizează parcurgând următoarele etape:
1.Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie;
2.Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoștințele care vă vin în minte în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea și cuvântul inițial;
3.Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi conectate;
4.Activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată;
Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. Astfel se îmbogățesc și se sintetizează cunoștiințele. Rezultatele grupurilor se comunică educatoarei care le notează la tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.
În etapa finală a activității , ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de copii sau de educatoare.
Acestă tehnică contribuie la organizarea reprezentărilor, exersează capacitatea copiiilor de a înțelege un anumit conținut.
Activitate matematică.
Tema : Descompunerea numărului 5.
Materiale : un panou mare în mijlocul căruia este trecut numărul 5. Se pun la dispoziția copiilor jetoane colorate și numerotate.
Descrierea.
Copiii se împart în grupe a câte doi. Fiecare echipă primește un nume ascociat cu o culoare. În mijlocul panoului este trecut numărul 5. Se lucrează în echipe, fiecare echipă are sarcina de a da două variante de descompunere a numărului 8. După ce se vor epuiza toate ideile, toate cunoștințele copiilor legate de descompunerea numărului 5, se unesc imaginile, se stabilesc legăturile și conexiunile.
Se citește și analizează fiecare variantă de răspuns, se discută , se emit idei.
La sfârșitul activității se face sinteza finală se structurează ciorchinele grupând variantele de descompunere a numărului 5 emise de către copii. Dacă este nevoie se fac completări.
Schimbă perechea
Este o metodă de predare-învățare interactivă de grup care constă în rezolvarea sarcinii de lucru în pereche.
Obiectiv : stimularea comunicării și rezolvarea de probleme prin lucrul în pereche.
Materialele folosite sunt: simboluri, fluturași, cifre, litere pentru constituirea perechilor.
Etapele metodei:
1. Organizarea colectivului de copii
– copiii se împart în două grupe egale și sunt așezați în 2 cercuri concentrice pe scaune.
– împărțirea se face prin diferite modalități:
a) se dau două feluri de simboluri, câte unu pentru fiecare grup
b) se numără din doi în doi și copiii cu numărul 1 se așează în cercul din interior, iar cei cu numărul 2 în cercul din exterior;
c) cei din grupele mari pot primi litere mari și mici , se așează copiii cu literele mici în interior, ceilalți în exterior formând perechea inițială;
d) dacă numărul copiiilor este impar educatoarea face pereche cu copilul respectiv.
2. Comunicarea sarcinii didactice / problemei / cazului
– se comunică sarcina didactică sau problema propusă pentru rezolvare, cazuri pentru studiu din activitatea copiilor.
3. Activitatea în perechi
– copiii lucrează în perechi, ei formând perechea inițială;
– la un semnal schimbă perechea, copiii din cercul exterior se mută spre dreapta pe scaunul următor, în sensul acelor de ceasornic;
– copiii în cercul interior rămân permanent pe loc;
– perechile se schimbă mereu când se dă o nouă sarcină de învățare, până se termină și până se ajunge la perechea inițială.
4. Prezentarea rezultatelor
– copiii revin în cerc, sau semicerc;
– are loc analizarea ideilor perechilor;
– pe o foaie educatoarea reține concluziile.
Activitate matematică:
Tema: Să formăm grupe.
Obiectiv: formarea deprinderii de la lucra în pereche pentru clasificarea obiectelor după diferite criterii în mod independent.
Material: fișe cu frunze în forme, culori, mărimi diferite, cariocă.
Descrierea.
Împărțirea copiilor în două grupe se realizează prin „exercițiu-numerare” care permite formarea grupelor cu numărul 1 și numărul 2.
Se formază cele doua cercuri concentrice.
Are loc prezentarea sarcinii didactice, fiecare pereche își alege câte o culoare diferită de a celorlalți. Formați grupe de frunze, prin încercuire, după criterii la alegere. Culoare aleasă nu se schimbă pe parcursul activității.
Fiecare pereche primește o fișă de lucru, timp de 3 minute, o analizează și își alege un criteriu după care forează grupa de frunze.
La semnalul verbal „schimbă perechea” se deplasează un scaun spre dreapta formând astfel o nouă pereche și rezolvând o nouă sarcină didactică. Jocul continuă până se finalizează schimbul de perechi.
În cerc fiecare pereche inițială prezintă rezultatul de pe fișa de lucru. Culoarea reprezentativă a fiecărei perechi facilitează educatoarei evaluarea perechilor de-a lungul schimbului de perechi și fișe totodată.
Mozaic
Este o metodă de învățare prin cooperare, prin interdependența grupurilor și exercitarea statutului de expert în rezolvarea unei sarcini de învățare.
Metoda mozaic are un pronunțat caracter formativ, deoarece stimulează încrederea în sine a copiiilor, dezvoltă abilități de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului, capacitează gândirea logică, critică și independentă, impulsionează și educă răspunderea individuală și de grup.
Obiectivele: documentarea și prezentarea rezultatelor studiului independent celorlalți, devenind expert pentru tema studiată.
Etapele metodei:
1.Se stabilește o temă care este împărțită în 4 -5 subteme.
Pentru fiecare subtemă trebuie stabilit pe ce anume va pune accent copilul atunci când va studia independent. Se pot formula întrebări pentru orientarea studiului. În faza individuală fiecare copil investighează subtema dată și fișa expert.
3.Construirea grupelor de experți.
Experții au același număr sau simbol se unesc în scopul dezbaterii și aprofundării, clarificării, ordonării cunoștiințelor însușite independent.
Copiii prezintă rezultatul studiului independent și au loc discuții care lămuresc noile cunoștințe care vor fi transmise echipei de învățare din care fac parte.
4.Activități în echipa de învățare
Experții raportează într-un mod atractiv cunoștințele colegilor de echipă care sunt și ei experți pentru alte subteme.
Modalitatea de predare / învățare se va baza pe materiale intuitive, audio-video pentru a ușura atât învățarea cât și predarea.
Copiii ascultă activ în timp ce unul expune, apoi adresează întrebări până este convins că a înțeles dar a și reținut întreaga informație exprimată pe rând de experți. Expertul adresează întrebări colegilor de grup până când este sigur că au înțeles, reținut și învățat materialul expus.
5. Evaluarea
Fiecare grup își prezintă rezultatele demonstrând ce au învățat. Se concep fișe de evaluare cu întrebări pentru fiecare copil.
Activitate matematică exemplificatoare:
Tema: Numărul și cifra 5.
Obiectivul metodei este acela de a documenta și prezenta rezultatele studiului independent celorlalți, devenind expert pentru tema studiată.
Materialele folosite pentru această activitate au fost, fișe individuale de lucru și numere , respectiv 1,2,3,4,5.
Descrierea.
Copii au fost împărțiți în grupe de câte cinci. Fiecare copil a primit un număr 1,2,3,4,5 și o fișă individuală.
Copii s-au regrupat după numărul care l-au primit, de exemplu toți copii care aveau numărul 1 au format o grupă ( grupa 1), toți copii care au avut numărul 2 au format grupa 2, toți copii care aveau numărul 3 au format grupa 3, toți copii care aveau numărul 4 au format grupa 4, toți ce care aveau numărul 5 au format grupa 5.
Grupați în acest fel ei au lucrat în grupa lor ( cea nou înființată ), după care s-au regrupat ca la început și au devenit experți în grupul lor. Au prezentat colegilor conținutul fișei și au dat lămuriri unde a fost cazul.
CAPITOLUL IV Aplicabilitatea metodelor activ-participative în activitățile cu preșcolarii.
4.1 Ipoteza de lucru și obiectivele:
Ipoteza de lucru:
Dacă se utilizează metode activ-participative în activitățile matematice, atunci influențăm pozitiv interesul preșcolarilor față de matematică și implicit îmbunătățim rezultatele acestora.
Scopul:
Activizarea preșcolarilor la activitațile matematice prin utilizarea metodelor active participative.
Obiectivele cercetării:
O1 stabilirea nivelui inițial de pregătire al preșcolarilor prin teste inițiale;
O2 aplicarea unor modalități de antrenare a preșcolarilor la matematică prin intermediul activităților ;
O3 evidențierea efectelor produse după utilizarea activităților matematice in care sunt prezente metode active-participative.
Unul dintre reperele noului curriculum pentru învățământul preșcolar este acela de a socoti copiii subiecți ai propriei formări, de a-i implica direct în procesul didactic, de a le crea condiții variate de învățare, de a le dezvolta o personalitate deschisă, creatoare, capabile să rezolve o problemă prin identificarea și combinarea unor puncte de vedere diferite. Activitățile matematice recurg de obicei la metode activ-participativ, îmbină armonios conținuturi și metode din domenii diverse, ceea ce duce la activizarea copiilor și la progresul lor pe plan intelectual și în plan comportamental. Sunt de părere că prin utilizarea unor metode moderne de educație, se va trezi interesul preșcolarilor față de activitățile matematice, ceea ce va conduce la îmbunătățirea rezultatelor acestora.
Tipul cercetării: Cercetarea a fost una formativ-constatativă și s-a desfășurat la grupa mijlocie de la Școala cu clasele I-VIII I.L. Caragiale, Baia-Mare, în anul școlar 2013-2014.
Metode și tehnici de cercetare În alegerea metodelor de cercetare am avut în vedere următoarele:
– utilizarea de metode obiective de cercetare, adică metode prin care să poată fi observate, înregistrate și măsurate reacțiile subiectului la acțiunea directă sau indirectă a diferiților stimuli externi;
– utilizarea de metode care să facă posibilă abordarea sistematică a fenomenului investigat;
– folosirea unui sistem complementar de metode, care să permită investigarea fenomenului, atât sub aspectul manifestării sale generale, cât și specifice. Pentru culegerea datelor s-au utilizat metode precum:
– metoda observației: a fost metoda cea mai utilizată și a vizat comportamentul preșcolarilor la activități, în vederea sesizării atitudinii acestora în momentul utilizării diverselor strategii cu caracter interdisciplinar abordate, precum și observarea rezultatelor acestora. – o altă metodă utilizată în cercetare a fost studierea produselor activității preșcolarilor, respectiv, a lucrărilor practice, testelor, altor produse realizate de aceștia în urma activităților și care au avut relevanță pentru atingerea obiectivelor de la activitățile matematice.
– prin metoda convorbirii am aflat informații de la preșcolari despre preferințele lor vizavi de activitățile cu caracter matematic din grădiniță.
– pentru a diagnostica nivelul la care se află preșcolarii la activitățile matematice, precum și eventualele obstacole, am aplicat teste: inițiale, sumative și finale. Pentru prelucrarea și interpretarea datelor cercetării am utilizat metode precum: – realizarea unor tabele în care am trecut informațiile obținute în urma aplicării unor teste de evaluare, sau în urma observărilor efectuate la grupă; – reprezentarea grafică a datelor din tabele prin diagrame radiale, poligoane de frecvență și histograme;
Descrierea grupei de preșcolari Pentru verificarea ipotezei de lucru și atingerea obiectivelor, mi-am orientat atenția asupra unui eșantion reprezentând o grupă de preșcolari cu vârsta cuprinsă între 4-5 ani . Cei mai mulți dintre copii au împlinit 5 ani în timpul anului 2014, iar anul acesta prezența a fost între 85% – 95% zilnic, absențele fiind doar din motive obiective (condiții climatice, probleme de sănătate).
4.2 Organizarea și desfășurarea cercetării
Etapele cercetării: – etapa constatativă s-a desfășurat în primele 2 săptămâni din anul școlar 2013-2014, în perioada evaluării inițiale: 15 – 30 septembrie. Rezultatele obținute la probele inițiale mi-au furnizat informații despre nivelul la care se află preșcolarii la începutul anului școlar și cu precădere la activitățile matematice. – etapa experimentală s-a desfășurat până la sfârșitul anului școlar.
În urma centralizării datelor furnizate de testele inițiale s-au proiectat o serie de activități care să cuprindă metode activ-participative, care răspund solicitării noului curriculum vizavi de integrarea metodelor activ-participative în activitățile din grădiniță. În această perioadă s-au măsurat cunoștințele preșcolarilor prin observări efectuate în timpul activităților matematice orale asupra comportamentelor acestora și asupra rezultatelor, a produselor opținute în urma activităților. – etapa finală s-a desfășurat la sfârșitul anului școlar.
După aplicarea testelor inițiale, sumative și finale, s-au centralizat datele furnizate de acestea în tabele centralizatoare analitice și sintetice, care au facilitat sesizarea eventualelor lacune, a eficienței mai mari sau mai reduse a strategiilor alese, inițierea unor programe de compensare sau dezvoltare specifice, prin valorificarea valențelor activ-participative ale metodei didactice ce a fost aleasă ca factor de progres..;
4.3 Rezultatele cercetării și concluziile cercetării
În urma desfășurării , s-au constatat următoarele:
– activitățile matematice în care au fost introduse metode aciv-participative au oferit educatoarei posibilități mai diversificate de organizare a activităților în vederea atingerii obiectivelor matematice;
– copiii au descoperit interdisciplinaritatea matematicii, legătura ei cu alte domenii ale vieții;
– prin diversitatea formelor de organizare, activitățile au răspuns problemelor actuale ale copiilor.
Concluziile cercetării
Activitățile matematice în grădiniță au reprezentat, încă de la începuturi, una dintre activitățile didactice care au urmărit dezvoltarea intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea acestora în procesul didactic, pe stimularea implicării lor directe și antrenante în activitate.
Operând cu concepte care determină copiii să facă primul pas în procesul de trecere de la concret la abstract, activitățile matematice au fost nevoite să se adapteze capacităților și caracteristicilor preșcolarității. Ele au adoptat acele forme de organizare, metode și mijloace care au exploatat aceste trăsături, și care reușesc să conducă preșcolarul spre atingerea obiectivelor matematice propuse, dar mai ales spre formarea și dezvoltarea intelectuală și comportamentală a celor mici.
În prezent, scopul activităților matematice este acela de însușire a conceptelor premamatematice specifice vârstei, de dezvoltare a operațiilor gândirii, a capacității de creare și rezolvare de probleme, de formare a unei personalități creative, imaginative, deschise spre nou, spre cooperare, de stimulare a interesului copiilor față de matematică, acesta și obiectivele activităților matematice din grădiniță fiind redate în curriculum pentru învățământul preșcolar și fiind organizate pe cele două nivele de vârstă cu care se operează în învățământul preșcolar:
nivelul I (3-5 ani) și nivelul II (5-7 ani). În funcție de aceste obiective, cadrul didactic allege strategiile didactice: stabilește forma de organizare, metodele, materialele didactice, timpul necesar, tipul activității.
Ca și forme de organizare, până în prezent activitățile matematice se desfășurau sub formă de jocuri didactice monodiscplinare, jocuri logico-matematice sau activități de rezolvare de exerciții individuale și probleme. Fără ca strategiile tradiționale să fie eliminate, a început să fie promovată tot mai mult ideea deschiderii spre nou, spre noi metode de realizare a obiectivelor șI totodată să se accentueze ideea studierii unui obiect, fenomen, situații de învățare prin îmbinarea mai multor puncte de vedere, categorii de activități, idei, etc., iar organizarea activităților matematice a cunoscut și ea adaptări din grădiniță, ceea ce remediază acest pericol.
EVALUAREA INITIALA
Primul pas în realizarea efectivă a cercetării constă în testarea nivelului cunoștințelor matematice la începutul anului școlar, planificându-se astfel evaluări inițiale. Aceste evaluări au fost realizate sub formă de jocuri didactice și fișe. S-au aplicat probe prin care s-au evaluat conceptele prematematice (culori, mărimi, forme, lungimi, grosimi) – recunoaștere, denumire, operații cu concepte prematematice (operații de comparație, clasificare), numerația în limitele 1-3: capacitatea de a număra crescător, de a recunoaște cifrele, de a identifica vecinii, de a compara 2 mulțimi, formele geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi) – recunoaștere, denumire, compararea a două forme geometrice (ideintificarea de asemănări și deosebiri, prin raportare le mărime
Proba de evaluare a formelor geometrice:
Categoria de activitate: activitate matematică;
Grupa: mijlocie;
Tema: “Trenulețul fermecat”;
Forma de realizare: – joc didactic;
– fișe individuale;
Forma de organizare: frontală și individuală;
Scop:
– evaluarea capacității de a recunoaște, denumi, descrie și compara formele
geometrice: cerc, pătrat;
Obiective operaționale:
O1 să denumească formele geometrice: cerc, pătrat;
O2 să descrie o formă geometrică, precizând forma, culoarea, mărimea, grosimea;
O3 să formeze mulțimi de forme geometrice după diferite criterii;
O4 să formeze o construcție din figuri geometrice.
05 să găsească deosebiri și asemănări între figurile geometrice (marime, culoare).
Regulile jocului:
Copiii aleg forme geometrice, pe care le denumesc. Precizează apoi ce culoare au, ce mărime (mare-mic), dacă e groasă sau subțiere, iar la sfârșit compară două forme, precizând asemănări și deosebiri.
Elemente de joc: ursulețul Martinel, bagheta fermecată, trenulețul.
Strategii didactice:
– metode și procedee, joc didactic, conversația, explicația, problematizarea.
– material didactic: un șir din forme geometrice. După formarea șirului, Martinel constată că trenulețul nu pornește deoarece are o defecțiune. Defecțiunea e reprezentată de existența a 3 diferențe (ex. mărime, culoare, formă) între două forme geometrice vecine. Pentru rezolvarea defecțiunii, ei trebuie să găsească o a treia formă geometrică, pe care să o așeze între celelalte două, astfel încât, comparând formele vecine, să existe cel mult 2 diferențe între ele.
Nivelul de pregătire al copiilor la activitățile matematice la începutul grupei pregătitoare s-a stabilit prin coroborarea rezultatelor obținute în urma celor două forme de evaluare: orală și scrisă. Pentru aceasta s-au stabilit descriptori de performanță sub forma unor itemi.
2. Proba de evaluare a numerației în limitele 1-3
Categoria de activitate: activitate matematică;
Grupa: mijlocie;
Tema: “Cel mai bun matematician!”;
Forma de realizare: – joc didactic;
O3 să formeze mulțimi de elemente, raportând cifra la mulțimea formată;
O4 să compare două mulțimi prin raport 1 la 1, precizând care are mai multe-mai puține elemente;
O5 să scrie cifrele corespunzătoare fiecărei mulțimi ;
O6 să încercuiască prima, a 2-a și ultima floare, dintr-un șir de 3.
Regulile jocului: Evaluarea s-a realizat sub forma unui concurs. Copiii alegeau dintr-un coșuleț cifra, pe care o denumeau, apoi precizau vecinii și o comparau cu o altă cifră, specificând care e mai mare sau mai mică. De asemenea, ei au format mulțimi de jucării în funcție de cifra aleasă;
Elemente de joc : întrecerea, aplauze;
Strategii didactice : – metode și procedee : explicația, demonstrația, jocul didactic, exercițiul; –
material didactic: coșuleț, cifre de la 1 la 3, jucării, fișe individuale;
Desfășurarea jocului : Educatoarea le spune copiilor că dimineața, când a venit la grădiniță, a găsit în fața ușii un coșuleț. Nerăbdătoare, l-a deschis. În el se aflau mai multe jucării, un set de cifre și un bilețel. Educatoarea le citește copiilor bilețelul trimis de “Zâna Cifrelor”, în care le spune că vrea să știe cât de bine cunosc ei cifrele și vecinii lor și le propune să participe la un concurs pentru a afla cine este “Cel mai bun matematician”. Educatoarea explică regulile. Copiii vor fi chemați de educatoarea care îi arată cu bagheta, vor alege o cifră din coșuleț, o vor citi, vor preciza vecinii, vor forma mulțimi, vor compara elementele a două mulțimi. Copiii care știu să răspundă vor primi pentru fiecare răspuns corect o bulină. Vor câștiga copiii care au cele mai multe buline.
Tranformarea punctajelor în dimensiuni ale domeniilor de dezvoltare: Evaluarea inițială a cuprins un număr de 9 itemi. S-au acordat pentru fiecare item punctaje, după cum urmează :
Descriptori de performanță: (10 puncte) (A) denumește corect, (5 punct) (D)
Descriptori de performanță: (10 puncte) (A) denumește formele geometrice: cerc, pătrat, dreptunghi; din care (5 puncte) (D) denumește două dintre formele geometrice;
I2 (10 puncte) (A) descrie corect toate însușirile unei forme geometrice: formă, culoare, mărime, grosime; din care (5 puncte) (D) descrie două trăsături ale unei forme geometrice;
I3 (5 puncte) (A) identifică cel puțin două asemănări între două forme geometrice; din care (2,5 puncte) (D) identifică asemănările cu ajutor.
I4 (5 puncte) (A) identifică cel puțin două deosebiri între două forme geometrice; din care (2,5 puncte) (D) identifică o deoesebire între 2 forme geometrice;
I5 (10 puncte) (A) recunoaște toate cifrele în limitele 1-3; din care (5 puncte) (D) recunoaște cu ajutor;
I6 (5 puncte) (A) identifică vecinul mai mare și mai mic al unei cifre; din care (2,5 puncte) (D) identifică unul dintre vecini;
I7 (5 puncte) (A) formează mulțimi de elemente prin raportarea la o cifră; din care (3 puncte) (D) rezolvă sarcina cu ajutor;
I8 (5 puncte) (A) compară corect două mulțimi; din care (2 puncte) (D) compară cu ajutor două mulțimi;
I9 (5 puncte) (A) raportează corect cifra la mulțime; din care (2 puncte) (D) raportează cu ajutor cifrele ;
S-au acordat 40 puncte din oficiu; – A : dacă comportamenul a fost atins ; – D : dacă comportamentul e în curs de dezvoltare ;
TOTAL: 100 de puncte.
În urma evaluării inițiale s-a întocmit un tabel centralizator, în care a fost stabilit nivelul de performanță a fiecărui copil în funcție de cei 9 itemi .
S-a acordat calificativul: – FB (foarte bine) dacă au obținut între 85 și 100 puncte; – B (bine) dacă au obținut între 70 și 84 puncte; – S (suficient) dacă au obținut între 50 și 69 puncte.
EVALUARE SUMATIVA
La mijlocul perioadei de formare, care a constat în activități matematice cu caracter interdisciplinar, s-a desfășurat o probă de evaluare sumativă, care a constat într-o fișă individuală, pentru a se stabili progresul preșcolarilor și eficiența activităților interdisciplinare desfășurate până acum, precum și pentru a identifica eventualele obstacole pe care preșcolarii le-ar putea întâmpina referitor la obiectivele matematice propuse.
Categoria de activitate: activitate matematica integrată
Tema: „Anotimpurile”;
Grupa: pregătitoare;
Forma de realizare: colaj;
Forma de organizare: frontală, individuală;
Scop:
consolidarea cunoștințelor despre cele 4 anotimpuri, consolidarea operațiilor matematice, a capacității de a forma mulțimi și de a raporta cifra la număr;
Obiective operaționale:
O1 să descrie cele 4 anotimpuri, identificând atâtea caracteristicici câte îi arată cifra aleasă din săculeț;
O2 să compare anotimpurile, precizând asemănări și deosebiri;
O3 să analizeze elemente specifice fiecărui anotimp ( ex. fructe, frunze, flori), precizând culoare, formă, mărime, formând mulțimi;
O4 să asocieze fiecărei mulțimi de elemente cifra potrivită;
O5 să realizeze un colaj cu elementele specifice fiecărui anotimp;
O6 să argumenteze alegerea făcută;
Strategii didactice: – metode didactice: metoda cubului, explicația, conversația, colajul;
material didactic: un săculeț cu cifre și imagini specifice celor 4 anotimpuri, un cub pe care sunt desenate (pe fața 1 – 4 zâne reprezentând anotimpurile – descrie, fața 2 – 2 coșuri – compară, fața 3 – un măr, un ghiocel, un brad și un soare – descrie, fața 4 – mulțimi de elemente specifice anotimpurilor – asociază, fața 5 – rama unui tablou, fața 6 – semnul întrebării – argumentează), foarfeci, lipici, carton.
Desfășurarea activității: Un copil aruncă cubul și răspunde la întrebarea aflată pe fața de sus a acestuia. Pe fiecare față a unui cub, este redată printr-un desen o sarcină, o problemă referitoare la noțiunile matematice și de cunoșterea mediului însușite de preșcolari până la acel moment.: – fața 1: să descrie unul din cele 4 anotimpuri; – fața 2: să compare (2 anotimpuri, două fructe, legume, etc.), utilizând concepte prematematice (formă, mărime, culoare, grosime, lungime) și noțiuni precum: mai mare, mai mic, mai gros, mai lung, etc; – fața 3: să analizeze un fruct, o legumă, un element specific unui anotimp; – fața 4: să aplice cunoștințele dobândite despre anotimul în care se află (de exemplu, să prepare o salată de fructe de toamnă); – fața 5: să asocieze elemente la anotimpul potrivit; – fața 6: să argumenteze alegerea făcută;
Tranformarea punctajelor în dimensiuni ale domeniilor de dezvoltare: Evaluarea inițială a cuprins un număr de 9 itemi. S-au acordat pentru fiecare item punctaje, după cum urmează :
Descriptori de performanță: (10 puncte) (A) denumește corect, (5 punct) (D)
O1 să descrie cele 4 anotimpuri, identificând atâtea caracteristicici câte îi arată cifra aleasă din săculeț;
O2 să compare anotimpurile, precizând asemănări și deosebiri;
O3 să analizeze elemente specifice fiecărui anotimp ( ex. fructe, frunze, flori), precizând culoare, formă, mărime, formând mulțimi;
O4 să asocieze fiecărei mulțimi de elemente cifra potrivită;
O5 să realizeze un colaj cu elementele specifice fiecărui anotimp;
O6 să argumenteze alegerea făcută;
S-au acordat 40 puncte din oficiu; – A : dacă comportamenul a fost atins ; – D : dacă comportamentul e în curs de dezvoltare ;
TOTAL: 100 de puncte.
În urma evaluării inițiale s-a întocmit un tabel centralizator, în care a fost stabilit nivelul de performanță a fiecărui copil în funcție de cei 6 itemi..
S-a acordat calificativul: – FB (foarte bine) dacă au obținut între 85 și 100 puncte; – B (bine) dacă au obținut între 70 și 84 puncte; – S (suficient) dacă au obținut între 50 și 69 puncte.
EVALUARE FINALA
La sfârșitul perioadei de formare (și în urma activităților ameliorative) s-a realizat evaluarea finală. În acest sens, în vederea stabilirii nivelului de pregătire pe care preșcolarii l-au atins la matematică, s-a aplicat un test individual, care au constat într-un număr de 6 sarcini didactice, corespunzătoare obiectivelor matematice stabilite pentru grupa pregătitoare. Sarcinile propuse în test au îmbinat elementele matematice cu cele de educarea limbajului și de cunoașterea mediului, precum și cu cele de activitate artistico-plastică.
Categoria de activitate: activitate interdisciplinară (activitate matematică-activitate-artistico-plastică-educarea limbajului);
Grupa: pregătitoare;
Tema: „Întâmplări cu cifre!”
Mijloc de realizare: desen;
Forme de organizare: individuală, frontală;
Scop: – consolidarea numerației în limitele 1-5, identificarea unor situații, povești, elemente din natură în care preșcolarii au întâlnit această cifră, dezvoltarea gândirii și încrederii în sine;
Obiective operaționale: O1 să scrie în centrul unei coli de hărtie cifrele în limitele 1-5;
O2 să deseneze în jurul cifrei imagini reprezentând mulțimi în limitele 1-5
O3 să asocieze cifra la o mulțime;
O4 să compare mulțimi de elemente formate pe fișă;
O5 să își expună soluțiile găsite;
Strategii didactice:
– metode și procedee: metoda ciorchinelui, explicația, demonstrația, desenul.
– material didactic: foi de hârtie, culori;
Desfășurarea activității:
Copiii primesc câte o foaie de hârtie și li-i se cere să scrie în mijlocul ei cifrele de la 1 la 5.
Apoi, în jurul acestor cifre, ei sunt solicitați să deseneze tot ce cred ei că are legătură cu cifrele: la
ce vă gândiți când auziți o cifră? Dați exemple de elemente (obiecte), de personaje din povești
care pot forma o mulțime în limitele 1-5.
Copiii formează, prin desen, mulțimi: 4 magi, 1 soare, 5 petale, 2 frați, 3 iezi, asociind cifra corespunzătoare. Se expun apoi ideile. Se fac comparații între mulțimi pentru a se concluziona că o cifră poate fii, un număr de elemente pot fi întâlnite în mai multe situații.
Tranformarea punctajelor în dimensiuni ale domeniilor de dezvoltare: Evaluarea inițială a cuprins un număr de 9 itemi. S-au acordat pentru fiecare item punctaje, după cum urmează :
Descriptori de performanță: (10 puncte) (A) denumește corect, (5 punct) (D)
Descriptori : O1 să scrie în centrul unei coli de hărtie cifrele în limitele 1-5;
O2 să deseneze în jurul cifrei imagini reprezentând mulțimi în limitele 1-5
O3 să asocieze cifra la o mulțime;
O4 să compare mulțimi de elemente formate pe fișă;
O5 să își expună soluțiile găsite;
S-au acordat 40 puncte din oficiu; – A : dacă comportamenul a fost atins ; – D : dacă comportamentul e în curs de dezvoltare ;
TOTAL: 100 de puncte.
În urma evaluării inițiale s-a întocmit un tabel centralizator, în care a fost stabilit nivelul de performanță a fiecărui copil în funcție de cei 5 itemi..
S-a acordat calificativul: – FB (foarte bine) dacă au obținut între 85 și 100 puncte; – B (bine) dacă au obținut între 70 și 84 puncte; – S (suficient) dacă au obținut între 50 și 69 puncte
CONCLUZII
Elemente necesare pentru aplicarea eficientă a metodelor interactive în activitățile cu preșcolarii sunt: în utilizând metode active de predare-învățare, educatoarea trebuie să aibă în vedere că învățarea prin cooperare nu este un scop în sine, ci un mijloc de atingere a obiectivelor prin fiecare membru al grupului în parte;
– trebuie să se orienteze când și cum anume aplică strategia învățării prin cooperare;
– considerând toată grupa o echipă, sau împărțind-o în grupuri mici și adaptând sarcinile de instruire la caracteristicile individuale și de afinitate ale membrilor, raportându-se atât la timp, cât și la conținut.;construirea diferențiată a sarcinilor de învățare trebuie să fie realizată cu maximum de profesionalism, astfel încât să faciliteze succesul atât al sarcinii în sine, cât și al fiecărui copil;
– după fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii le percep și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare; copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup, grupul înțelege prin exercițiu să nu-și marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-și toleranța reciproc;
– educatoarea trebuie să știe cum să-i motiveze pe copii atât instructiv, dar și afectiv, să mențină întregului grup un tonus afectiv pozitiv, constructiv;
– trebuie insă să avem mare grijă, când, cum și ce metodă aplicăm, deoarece demersurile didactice pe care le inițiem trebuie să fie în concordanță cu particularitățile de vârstă și posibilitățile cognitive și practice ale copiilor, nu orice metodă poate fi aplicată în cadrul oricărei categorii de activitate sau la orice nivel de vârstă;
– în alegerea metodelor pe care le vom aplica în activitate trebuie să ținem cont de tema activității, de tipul ei (de predare, consolidare, evaluare) și de nivelul de dezvoltare intelectuală a copiilor, de aceea, este necesar, din partea educatoarelor, un studiu profund al acestor metode, o analiză amănunțită, creativitate, responsabilitate didactică și capacitate de adaptare și aplicare.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente.
Interactivitatea presupune atât cooperarea, care poate fi definită drept forma motivațională a afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a superiorității cât și competiția care este o activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun. Ambele implică un anumit grad de interacțiune, în opoziție cu comportamentul individual. Interacțiunea stimulează efortul și productivitatea individului și este importantă pentru auto-descoperirea propriilor capacități și limite, pentru autoevaluare. În acest fel se dezvoltă capacitățile elevilor de a lucra împreună ce se constituie într-o componentă importantă pentru viață și pentru activitatea lor profesională viitoare.
Această perspectivă asupra preșcolarului se opune celei tradiționale, conform căreia el asimilează în mod pasiv informațiile oferite de către cadrul didactic, urmând că ulterior să le reproducă. Copilul activ și creativ dă dovadă de multă îndrăzneală în aprecierea critică a unui produs, de independență în abordarea și analiza problemelor, de spirit de contra argumentare, de libertate în manifestarea comportamentală generală.
De multe ori, comportamentul copilului creativ, devine deranjat la activitate pentru unele cadre didactice mai conservatoare.
Cadrul didactic trebuie să profite de nevoia lui de cunoaștere și de avântul său în activitate, canalizându-i eforturile în direcții constructive prin oferirea de ocazii variate menite să-i alimenteze setea de nou și de descoperire. Comportamentul nonconformist ce derivă puternic din activitatea creatoare, nu trebuie interpretat de către cadrele didactice drept o atitudine indisciplinată, o dovadă de impolitețe sau o lipsă de respect, acest gen de comportament nu trebuie frânat printr-o atitudine negativă, de respingere, ci, dimpotrivă, trebuie creat un climat favorabil de manifestare liberă a spiritului creator.
Copilul activ și creativ se caracterizează prin spirit de independență în muncă, o gândire care se desfășoară pe traiectorii lungi, fără bariere de ordin cognitiv, manifestând o puternică și neobișnuită tendință de a explora și de a crea. Copiii din această categorie sunt mai puțin interesați de activitatea în echipe și au tendința de a-și întocmi un plan personal de lucru, păstrând legătura numai cu un număr restrâns de prieteni. Profilul copilului creativ și dinamic se referă la acele trăsături care dovedesc capacitatea de a se detașa de informații, de a se mișca liber în sfera cunoștințelor, manifestând inițiativă și spirit independent. Persoanele creative au un nivel superior de aspirații, au interese variate, manifestă o vie și permanentă curiozitate, ieșind din șablon, punând în discuție probleme interesante. Copilul cu potențial creativ înalt are încredere în forțele proprii și este capabil de autoevaluare. În relațiile cu cei din jur manifestă comportamente controlate, vrând să ofere o bună imagine atât în fața cadrului didactic cât și în fața colegilor.
Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. Activ este elevul care depune efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoștințe
În cadrul unui sistem de instruire, metodologia didactică trebuie să fie consonanță cu toate modificările și transformările survenite în ceea ce privește finalitățile educației, conținuturile învățământului, noile cerințe ale elevilor și societății. Calitatea unei tehnologii didactice este dată de flexibilitatea și de deschiderea ei față de situațiile și exigentele noi, complexe ale învățământului contemporan.
Considerând că presupunerile oportunității, adecvării și congruenței metodologice sunt asigurate, am putea avansa o serie de exigențe și cerințe spre care ar trebui să evolueze metodologia de instruire (metodologia făcând pași importanți în această direcție):
– punerea în practică a noi metode și procedee de instruire care să soluționeze adecvat noile situații de învățare; dezvoltarea în cantitate a metodologiei, prin adaptarea și integrarea unor metode nespecifice, din alte spații problematice, dar care pot rezolva satisfăcător unele cerințe (de pildă, folosirea brainstormingului, care este la origine o metodă de dezvoltare a creativității); creșterea cantitativă a metodelor nu este însă soluția cea mai fericită;
– folosirea pe scară mai largă a unor metode activ-participative, prin activizarea structurilor cognitive și operatorii ale elevilor și prin apelarea la metode pasive numai când este nevoie; maximizarea dimensiunii active a metodelor (în mai toate metodele identificăm această potențialitate) și minimalizarea efectelor pasive ale acestora; fructificarea dimensiunii și aspectelor calitative ale metodei;
– extinderea utilizării unor combinații și ansambluri metodologice prin alternări ale unor caracteristici (în planurile activitate – pasivitate, abstractizare – concretizare, algoritmizare – euristicitate etc.), și nu prin dominanță metodologică; renunțarea la o metodă dominantă în favoarea varietății și flexibilității metodologice, care să vină în întâmpinarea nevoilor diverse ale elevilor și care să fie adecvate permanent la noile situații de învățare;
– instrumentalizarea optimă a metodologiei prin integrarea unor mijloacelor de învățământ adecvate care au un aport autentic în eficientizarea predării-învățării; nu este vorba de o simplă adăugare a unui mijloc de învățământ, oricât de sofisticat ar fi el, ci de o redimensionare, o pregătire a acestuia în perspectivă metodologică;
– accentuarea tendinței formativ-educative a metodei didactice; extinderea metodelor de căutare și identificare ale cunoștințelor, și nu de transmitere a lor pe cont propriu; cultivarea metodelor de autoinstrucție și autoeducație permanente; promovarea unor metode care îi ajută efectiv pe elevi în sensul dorit; adecvarea metodelor la realitatea existentă, pragmatizarea metodologiei.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități și disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții.
Activitățile pe care le desfășurăm cu preșcolarii trebuie să aibă un caracter spontan, să contribuie la dezvoltarea independenței în gândire și acțiune. Utilizarea metodelor active transformă activitatea într-o aventură a cunoașterii, în care copilul e participant activ; întâlnește probleme, situații complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsuri la întrebări, rezolvă sarcini de învățare, se simte responsabil și mulțumit la finalul activității. Aceste metode îi ajută pe copii să-și formeze personalitatea, să se cunoască, să-și descopere stilul propriu de gândire și acțiune. Totodată ele stimulează interesul copiilor pentru cunoaștere, a dorinței de a căuta informații și de a le utiliza în diferite situații.
Preșcolarii învață să lucreze împreună, își unesc forțele pentru a reuși să realizeze sarcina primită sau pentru a rezolva o problemă cu care se confruntă. Interrelațiile dintre membrii grupului și, emulația, sporește interesul pentru o temă sau o sarcină dată, motivând copiii pentru învățare. Grupul dă un sentiment de încredere, de siguranță, antrenare reciprocă a membrilor ce duce la dispariția fricii de eșec și determină curajul de a-și asuma riscul. Interacțiunea colectivă are ca efect și educarea stăpânirii de sine și a unui comportament tolerant față de opiniile celorlalți, înfrângerea subiectivismului și acceptarea gândirii colective.
BIBLIOGRAFIE
. ***, (2008), Activitatea integrată din Grădiniță- Ghid pentru cadrele didactice din învățământul Preuniversitar, Didactica Publishing House;
***, (2008), Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani);
. ***, (2007), Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar, Ed. Didactica Nova, Craiova;
Bache H., Mateiaș A., Popescu E., Șerban F.,(1994), Pedagogie preșcolară. Manual pentru școlile normale, Edit. Didactică și Pedagogică, București;
Beraru, Georgeta, Neagu, Mihaela, (1995), Activități matematice în grădiniță – Îndrumarmetodologic, Ed. AS‟S;
Breben, Silvia, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, (2002), Metode interactive de grup – ghid metodic, Ed. Arves;
Bulboacă, Madlena, Alecu, Marinela,(1996) Metodica activităților matematice în grădiniță și clasa I, ed. Sigma, București;
Cerghit, Ioan, (2006), Metode de învățământ, Ed. Polirom, București;
Claparède, Eduard, (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică, București;
. Cucoș Constantin, (1996) Pedagogie, Editura Polirom Iași;
Dumitru, Gherghina, Oprescu, Nicolae, Ioan Danilă,(2007) Metodica activităților instructiv- educative în învățământul preprimar, vol 1, editura Didactiva Nova, Craiova;
Magdalena, Dumitrana, (2002), Activitatile matematice in gradinita: ghid practic insotit de 105 sugestii de activitati, ed Campania, București.
Mătăsaru, Maria,(2008) Secrete metodice în didactica prescolară, Ed. Rovimed publishers, Bacau;
Neagu, Mihaela, Beraru, Georgeta,(1997) Activități matematice în grădiniță. Ed. Polirom, Iași;
Pătrăuță, Teodor, (2007) Teoria și metodologia instruirii și evaluării, Ed. Vasile Goldiș Universitz Press, Arad.
Piajet, Jean, (1963), Psihologia inteligenței-traducere din limba franceză, Editura Științifică, București;
Piajet, Jean, Inhelder, Barbel, (1969), Psihologia copilului, Troisiem edition, Presses Universitaires de France, Traducerea: Dan Răutu. Editura Didactică și Pedagogică
Trif, Letiția, (2008), Pedagogia învățământului preșcolar și primar, Ed. Eurostampa, Timișoara
BIBLIOGRAFIE
. ***, (2008), Activitatea integrată din Grădiniță- Ghid pentru cadrele didactice din învățământul Preuniversitar, Didactica Publishing House;
***, (2008), Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani);
. ***, (2007), Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar, Ed. Didactica Nova, Craiova;
Bache H., Mateiaș A., Popescu E., Șerban F.,(1994), Pedagogie preșcolară. Manual pentru școlile normale, Edit. Didactică și Pedagogică, București;
Beraru, Georgeta, Neagu, Mihaela, (1995), Activități matematice în grădiniță – Îndrumarmetodologic, Ed. AS‟S;
Breben, Silvia, Elena, Gongea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, (2002), Metode interactive de grup – ghid metodic, Ed. Arves;
Bulboacă, Madlena, Alecu, Marinela,(1996) Metodica activităților matematice în grădiniță și clasa I, ed. Sigma, București;
Cerghit, Ioan, (2006), Metode de învățământ, Ed. Polirom, București;
Claparède, Eduard, (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică, București;
. Cucoș Constantin, (1996) Pedagogie, Editura Polirom Iași;
Dumitru, Gherghina, Oprescu, Nicolae, Ioan Danilă,(2007) Metodica activităților instructiv- educative în învățământul preprimar, vol 1, editura Didactiva Nova, Craiova;
Magdalena, Dumitrana, (2002), Activitatile matematice in gradinita: ghid practic insotit de 105 sugestii de activitati, ed Campania, București.
Mătăsaru, Maria,(2008) Secrete metodice în didactica prescolară, Ed. Rovimed publishers, Bacau;
Neagu, Mihaela, Beraru, Georgeta,(1997) Activități matematice în grădiniță. Ed. Polirom, Iași;
Pătrăuță, Teodor, (2007) Teoria și metodologia instruirii și evaluării, Ed. Vasile Goldiș Universitz Press, Arad.
Piajet, Jean, (1963), Psihologia inteligenței-traducere din limba franceză, Editura Științifică, București;
Piajet, Jean, Inhelder, Barbel, (1969), Psihologia copilului, Troisiem edition, Presses Universitaires de France, Traducerea: Dan Răutu. Editura Didactică și Pedagogică
Trif, Letiția, (2008), Pedagogia învățământului preșcolar și primar, Ed. Eurostampa, Timișoara
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Unele Aspecte Metodice In Activitatile Matematice din Invatamantul Prescolar (ID: 160914)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.