Un prim caracter al spațialității trebuie înțeles ca un rezultat între spațiul propriu -zis și [631020]

Un prim caracter al spațialității trebuie înțeles ca un rezultat între spațiul propriu -zis și
împrejurimle lui. O analiză a acestuia, este necesar să inceapă cu investigarea elementelor ce
contribuie la creearea relației interior – exterior.
Momentul în care spațiile interacționează cu împrejurimile aferente, ia naștere
problem atica unui înăuntru și în afară .1 Bineînteles, a fi în interior reprezintă laitmotivului
spațiului, concepția de a fi undeva, departe de ce este în exterior.
"Și deodată se naște un interior și un exterior. Cineva poate să fie înăuntru
sau în afară . Sclipitor! Și asta înseamnă la fel de sclipitor! – aceste: praguri,
treceri, tranziția aproape imperceptibilă între interior și exterior, o
incredibilă percep ție a locului, un sentiment incredibil de concentrare când
deodată devenim conștienți de faptul ca suntem închiși, că ceva ne
inconjoară, ne ține împreună – chiar dacă suntem mai mulți sau singuri. " 2
Pentru a fi definit ivat ca interior, un spațiu cere o închidere. Orice formă inchisă
trebuie să conțină o intrare, iar orice intrare estre precedată de un traseu, de o direcție. Unind
înăuntru și în afară , direcția "întinde interiorul catre exterior"3 și în același timp exteriorul
străpunge interiorul, creând o zonă de tranziție. Zona creeată reprezintă un gol, o deschidere.
Orice gol aplicat asupra închiderii ce premerge un sp ațiu, oferă acestuia o existență pentru că
facilitează interacțiunea cu imprejurimile.
Încă din cele mai cele mai vechi timpuri ușa și fereastra au reprezentat principalele
metode de realizare a unei deschideri. Reprezentând locul de trecere, "ușa poate inchide sau
deschide, poate uni sau separa ".4 Odată realizată deschiderea, o limită este creeată. " Limita
face să nască interiorul și exteriorul ".5 Reprezentând î n același timp separația și legatura,
bariera și trecerea, discontinuitatea și continuitatea, limita și zonele de tranziție devin la
rândul lor locuri.6

1 NORBERG – SCHULZ , Christian , Existence, Space & Architecture, Praeger Publisers, 1971,p.25
2 ZUMTHOR ,Peter, Atmospheres , Die Deutsche Bibliothek, 2006, p. 45 – "And suddenly there's an interior and
an exterior. Once can be inside or outside. Briliant! And that mean – equaly briliant! – this: theresholds,
crossings, the almost imperceptibile transation between the inside and the outside, and increbile sense of place ,
an unbelievable fe eling of concentration when we suddenly become aware of being enclosed, of something
enveloping us, keeping us together – whether we be many or single. "
3 NORBERG – SCHULZ , Op. cit . ,p.25 " it is stretched towards the outside"
4 Ibidem , p.25" The door cand close off or open up, it can unite and separate."
5 PIERRE VON MEISS, De la formă la loc + tectonica, București: Editura Capitel Avangarde, 2015, p.215
6 6 Ibidem , p.215

"Pragul este cel care relevează natura limitei."7 Analizănd discursul lui Pierre von
Meiss din De la forma la loc + tectonica , descoperim trei roluri pe care le poseda pragul –
vazut ca instrument al limitei .
În primul rând acesta deține un rol strict funcțional. Dovedindu -se preze nt în
majoritatea situaț iilor, îndeplinește doar o parte utilitară, nu ia parte la creearea acelui loc
unde se rastoarnă lumea8. Cea de -a doua tipologie de prag este reprezentată de:
" Un rol prote ctor: trecere controlată prin uș ă, selecție a vederii și alegerea
de a fi expus sau nu privirii din exterior, pentru fereastra. Adecvarea acestei
dispuneri depinde întâi și întâi de diferența care există în tre lumea exterioară
și cea din interior. .. Astfel, pentru a conserva intimitatea locului îl protejăm de
un ex terior vazut periculos, agresiv, zgomotos,urat sau, pur și simplu
anonim."9
Triada pragului este indeplinită de o componentă mai degrabă simbolică. Rolul de
primire este revelat prin intermediul elementelor de arhitectură și prin prezența obiectelor.
Această ultimă caracteristică reprezintă modul de indicare și de descoperir e a priori a
interiorului, anunț ând astfel necesitatea unei pregă tiri anterioare intrării și apropierii spațului
interior.
Fiind percepute într -un sens unidirecțional , vorbind despre prealuarea dintr -un spațiu
și arucarea în altul, tipurile de praguri menționate oferă posibilitatea de trecere a unei
discontinuități și sunt legate de miscare.10 În continuarea discursului, Pierre von Meiss
introduce conceptul de "praguri fără trecere "11, referindu -se la ferestre ori la elemente
asemănătoare. Conceptul implică o inversare a relațiilor – dacă anterior destinația era
reprezentată de spațiul interior, iar l imitele pregăteau tranziția spre acestea, acum deschiderile
facilitează percepția din înăuntru catre în afară . Proximitatea ferestrei devine un loc
important în interacțiunea spațiului interior cu spațiul exterior. Transparența creeată permite
urmărirea exteriorului, îngăduie perceprea spațiului interior, permite patrundera l uminii.
Pentru ilustrarea conceptului amintim filmul lui Alfred Hitchcock – "Rear Window ".
"Viața transpusă înt r-o fereastra, vazută din afara. Un clasic. Vezi această femeie într -o

7 Ibidem , p. 215
8 Ibidem , p. 215
9 Ibidem , p. 216
10 Ibidem , p. 221
11 Ibidem , p. 221

fereastră luminată, purtând o rochie roșie și nu ai idee ce are de gând. Dar apoi – da, vezi
ceva! "12
*
Vom examina câteva ca zuri de tranziție între înăuntru și în afară , exemple ce oferă,
fiecare în mod diferit, un dozaj particular de interacțiune și deschidere.
Primul exemplu descrie relația interior – exterior prezentă în cadrul vechilor bă i
publice din Pompeii , una dintre cele mai bine pastrate din perioada romană .
Clăd irea cuprinde un dublu set de bă i, unul ded icat femeilor și unul dedicat bărbaților.
Prezin tă șase (6) intrări, dintre care una (b) permite accesul în secțiunea consacrată
persoanelor de sex feminin. Restul acceselor reprezintă praguri între spațiul termelor și
proximitatea imprejurimilor. Doua dintre ele ( c și c2) comunică direct cu încăperile destinate
cuptoarelor și instalațiilor de încălzire , iar limitele (a3, a2 și a) stau în raport direct cu
incăperile destinate îmbăierii.13
Analizând intrarea principală (a) observăm întâia relație între spațiul interior și spațiul
din afară. Prima limită este anunțată neașteptat. Oarecum ascuns, a ccesul își gasește loc la

12 ZUMTHOR ,Peter, op. cit., p.47 "Life in a window observed from without. A classic. You see this woman in
a lit window wearing a red dress, and you've got no idea what she's up to. But then – yes, you do see
somwthing."
13 Conform http://www.crystal inks.com/romebaths.html , consultat la 3.14.2018

nivelul trotuarului î ngust ce inconjoară cladirea. Pragul este for mat de data aceasta din gangul
stâns ce facilitează intrarea, dar si de cele trei trepte ce separă nivelul străzii de niv elul
termelor. Se creează astfel di ntâia zonă de tranziție între lumea exterioar ă și spațiul bă ilor.
Definirea primului prag, cel utilitar, este marcată odată în plus prin amplasarea latrinei în
imediata apropiere a accesului.
Trecerea în cel de -al doile a spațiu interior, dar exterior în același timp, capătă o
nuanță de spectacol. Din zona stransă și obscură, spațiul se deschide spre un portic acoperit
(g) ce inconjoară pe trei părți o curte deschisă (atrium, A). Aceasta era porțiunea de vestibul
(vestibulum balnearum) în care servitorii așteptau. Spațiul descris creează a doua deschidere,
așadar și o a doua limită. "Colonada porticului definește spații explicite deși cantitatea de vid
este superioară celei a materiei. Prin alinierea coloanelor perc epem o limită care separă,
fiind în același timp un filtru14" Dacă prima străpungere avea un caracter aparent neînsemnat,
a doua zonă de tranziție este de o alta natură. Prezentul spațiu implică o trecere controlată, o
selecție a vederii, dar și o alegere î n a fi expus sau nu. Pragurile cu rol protector și rol de
primire vin în încheierea și pregă tirea trecerii înăuntru .
Cel de -al doilea caz studiat prezintă anumite similarități cu cel anterior. Astfel,
termele din Vals, exemplu contemporan de interpretare a vechilor băi romane pune în
evidență praguri succesiv e și intecțiuni diferite între spațiul interior și cel exterior.
"…aceasta este legătura subterană spre cladirea principală a complexului
hotelier, al carui nivel subteran servește drept intrare către băile termale. "15
Deși prima limită nu este marcată prin intermediul unei uși, intrarea, la fel ca și în
cazul bailor din Pompeii , este ascunsă și se realizează prin intermediul unui tunel îngust și
întunecat. Trecerea din prima zonă de tranziție catre spațiul dedicat îmbăierii, se articulează
prin intermediul pragului utilitar – zona consacrată vestiarelor. Odată parcursă porțiunea
funcțională, spațiul interior se descoperă prin intermediul unei platfome înguste ce permite
vederea asupra spațiului dedicat bă ilor, facilitează diferite perspective, dar nu îngăduie
percepția exteriorului în mod direct.16

14 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 131
15 Zumthor, Peter, Therme Vals, BK -Productionz'11, 2008 , p. 30 "..this is the underground link to the main
building of the hotel complex whose basement level serves as the entrance to the thermal bath."
16 Ibidem , p. 30

Privirea către în afară se produce treptat, în funcție de locul ocupat î n spațiu.
"Și apoi m erg din partea înal tă a muntelui către zona de vale , din umbră catre
lumină, din zone ascunse și intime către minunatele priveliști ale văi, unde
blocurile de piatră sunt aliniate într -o lungă secvență, oferindu -mi atât o
priveliște cât și o imagine de ansamblu. Un peisaj încadrat. Pe partea opusă a
văi, panta, peisajul, patrund în cladire. Vedem imagini mari, împietrite. "17

Contrar celor două exemple studiate anterior, Băilor Imperiale Austriece dispun de o
intrare d e cu totul altă natură. Accesul principal este conturat prin intermediul unui portal
acoperit, pe sub care se află strada.

17 Ibidem , p. 73 "I then mo ve from the mountainside to the valley side, from the shadows into the light, from
introspective passages to the great vist as facing the valley, where the blocks are aligned in a long sequence
offering me bath a view end an overview. A fra med landscape. The slope on the other side of the valley, the
landscape, reaches into the building. We see large, silent images."

A fost arătat în capitolul anterior că spațiul implică un interior și un exterior. Nașterea
unui înăuntru este precedată de o deschidere, de o strapungere , iar la rândul ei deschiderea
este rezultatul unei direcții, sau al unui traseu. Orice spațiu creeat nu poate fi înteles într -o
izolare absoluta, ci este încadrat într -o imagine cuprinzătoare.18
"Orice loc , în definitiv, conține direcții. Singurul loc care poate fi imaginat
eliberat de orice direcție, este o sferă ce plutește liberă în spațiul Euclidian. "19
Momentul străpungerii învelișului ce conturează un spațiu interior, de catre un traseu
exterior, un idirecționat , marchează constituirea unui reper, unui centru. Din acest punct,
direcția anterioară se poate fragmenta într -o rețea de parcu rsuri ce stră bat spațiul. Reperul
creeat devine o zonă de o importanță semnificativă. Reprezintă poziția de plecare din care
spațiul se relevă și este luat în stăpânire. Odată cu descoperirea graduală a spați ului, reperele
se pot multiplică , însă referința predominantă ramane intra rea.
"Mai mult, se pare că pentru securitatea sa în teritoriu puțin cunoscut sau
necunoscut, omul încearcă să nu se piardă în raport cu punctul său de
plecare: este drumul lui de fuga, singurul pe care îl cunoaște! "20
Rețeaua de direcții posible poate fi transpusă într -un plan orizonatal, străpuns de un ax
vertical semnificând centrul, sau punctul de referință. Câmpul creeat poate căpăta o serie de
trasee în funcție de modul în care se dorește a fi parcurs spațiul, sau în funcție de modul în
care aceasta este perceput. Pierre von Meiss punctează existența unor arhietipuri sau modele
de organizare spațială ce au fost deja însușite în urma experi ențelor anterioare și pe baza
cărora se poate evalua și străbate un spațiu necunoscut.21 Pe de altă parte C . Norberg – Schuz
aminește în discursul său de așa numitul " hodological space ".22 Însemnând direcții posibile
de mișcare, hodological space, vizează parcursurile favorite din interiorul unui spațiu.
Contrar cu ideea expusă de Pierre von Meiss, aceste direcții posibile nu țin cont de un traseu
geometric sau indicat, ci mai degrabă se referă la descoperirea unui spațiu prin mijloace
propri.

18 NORBERG – SCHULZ , op. cit., p . 20
19 NORBERG – SCHULZ , op. cit., pp. 20 -21 " Any place, in fact, contains directions. The only place that can be
imagined without directions, is a sphere freely floating in Euclidian space."
20 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 230
21 Ibidem, p. 230
22 NORBERG – SCHULZ , op. cit., p. 22

O direcție implică un punct de pornire și o destinație. "… o direcție fara o destinație
devine fară de sens "23 Direcțiile se intersec tează, creează o rețea formată din elemente pl ine
(traseul ) și ele mente neocupate ( compartimente ). În funcție de modul în ca re sunt amplasate
și tratate, compartimentele implică diferite nive luri de intimitate . Suprapunând treseele
realizate cu ajutorul mișcării umane, obținem un pattern de direcții interconectate. Astfel se
naște o rețea a dinamicitații spațiului.
În discursul său din Lost in Space, George Harpău face o incursiune în scrierile lui
Heidegger pentru a se apropia de problematica spațialității și a orientării. Fragmentul contrazice
poziția lui Pierre von Miess și neagă conceptul arhietipurilor cu ajutor ul carora orientarea într -un
spațiu necunoscut devine posibilă.
" Cel mai limpede apare înțelegerea heideggeriană referitoare la orientare
când este amintită concepția kantiană asupra acestui obiect. Preocupat de
fenomenul orientării, Kant încearcă să lămurească deosebirea dintre stănga ș i
dreapta prin experimentul mental al unei camere obscure în care obiectele ce
se aflau în dreapta au fost mutate în stânga; în această situaț ie un subiect nu
se poate orienta printr -un „sentiment a l unei deose biri” între stânga ș i
dreapta, întrucât obiectele păstrate în memorie din cameră ș i-au schimbat
amplasarea, ci numai, ar spune Kant, printr -un principiu subiectiv apriori ."24
*
Pentru a facilita o anumită flexibilitate a spațiului, fostele băi public e romane nu erau
organizate după un anumit pattern . Deși, din punct de vedere funcțional, există un anumit
mod de parcurgere a spațiilor – baia fierbinte urmată de o tranziție catre un spațiu cald,
continuând cu îmbăierea în zona destinată băilor cu apă rec e – direcțiile de parcurgere a
termelor pot fi difere în funcție de dorințele și nevoile utilizatorului.
Un bun exemplu ce descrie acest tip de flexibilitatea a spațiului, este materializat în
vechile terme Aquae Tauri.
Cea mai veche pis cină (B), situată în partea de vest a complexului, era accesibilă din
diverse direcții. Spre sud, se facea legătura cu o alt ă incăpere (F) ce conținea o pis cină placată
cu mozaic. Spre vest, (camera D) accesată prin intermediul unui co ridor strâmt, beneficia de

23 Ibidem, p. 24 "..a path without a goal becomes rather meaningless."
24 Augustin, Ioan, Lost in Space, New Europe College, 2003, p. 78

o piscină cu dimensiuni reduse. Cu ajutorul adăugări ulterioare a încăperii C pe latura de est,
comunicarea între sălile de dimensiuni mari (B și C) devine mult mai facilă datorită
deschiderilor dintre coloane și piloni. 25
Deși conceperea unui plan arhitectur al care să corespundă nevoilor teraputice a fost
un criteriu important, alți factori au influențat dispunerea încăperilor. Localizarea izvoarelor
termale și traseul apei curative a fost unul din principal ele motive pentru amplasarea
piscinelor sub această formă.26 Astfel, a fost oferită o libertate a direcți ilor, dar în același timp
au fost puse la dispoziție și facilitățile necesare tratamentelor. Rețeaua traseelor este creeată
așadar printr -o îmbinare a factorului tehnic cu cel al accesibilității.
Anali zând odată î n plus termele din Vals, de data aceasta din punct de vedere al
dinamicii parcursului, observăm ca și în cazul băilor studiate anterior, o flexibilitate a
direcțiilor în interiorul spațiului.
Spațiul băilor este definit de poziționarea în plan a blocurilor de piatră. Compoziția
arhitecturală oferă doua tipuri de spații: pe de o parte spațiu l liber format între blocuri, iar de
cealaltă parte spațiul introvertit din interiorul lor. Zona ce inconjoară blocurile este în directă
relație cu toate dir ecțiile ce se formează în interiorul termelor. Reprezentând un întreg
teritoriu în care se poate circula, strucutra spațiului este asemenea unei țesături. Fiecare alege
un anumit traseu, parcurge diferite praguri, strapunge limite, descoperă spații.27
Cercetând discursul lui P. Zumthor descoperim inte nțiile creeări unui astfel de spațiu.
"Era incredibil de important pentru noi să introducem un sens liber de
mișcare, un mediu pentru plimbare, o stare care are mai puțin de -a face cu
direcționarea oamenilor decât cu seducerea lor. De exemplu, coridoarele unui
spital vorbesc despre direcționarea oamenilor, dar există de asemenea și o
artă blâ ndă de seducere, de a face oamenii să se liniștească , de a hoinări, și
asta zace in puteri le arhitectului…Acestea erau spații în care intrai și în care
incepeai să simți că ai putea rămane – că nu ești doar în trecere…Sentimentul

25 TANA JOY ALLER, Roman Healing Spas in Italy: A study in Desing and Function , Edmonton, Alberta,
1998, p. 80
26 Ibidem, p. 81
27 Zumthor, Peter, Therme Vals, BK -Productionz'11, 2008 , p. 73

că nu sunt direcționat, dar pot să hoinăres c in voie. Și este un fel de călă torie
de descoperire . "28

28 ZUMTHOR ,Peter, op. cit., pp. 41 -43 " It was incredibly important for us to induce a sense of freedom of
movement, a milieu for strolling, a mood that had less to do with directing people than seducing them.Hospital
corridors are all about directing people, for exemple, but there is also th e gentler art of seducing, of getting
people to let go, to saunter, and that lies within the powers of an architect….These were spaces you would enter
and begin to feel you could stay there – that you are not jus passing through….The feeling that i am not being
directed but can stroll at will. And it's a king of voyage of discovery. "

În capitolele anterioare a fost studiat modul de apariție a relației interior – exterior, dar
și maniera de creeare a unei rețele de parcursuri. După cum a fos t indicat, intersecția
direcțiilor aferente unui spațiu interior, dă naștere unor spații interst ițiale. Natura acestor
spații, dar și modul lor de tratare preconizează anumite niveluri de intimitate.
Direcțiile împart spațiul în arii ce sunt mai mult sau mai puțin cunoscute . Denumite
"domenii " sau "locuri "29, acestea se definesc prin intermediul proximității și al închiderii.30
Alături de patternul parcursurilor, domeniile dau coerență spațiului. Reprezentând locuri ce
au ca scop diferite activități, acestea structurează spațiul si creea ză o serie de filtre și limite.
Domeniile pot fi delimitate în diverse feluri. În funcție de limitele pe care le creează,
aceastea sunt demarcate printr -o frontieră clară și vizibilă – pereți, uși, elem ente mobile -, ori
printr -o margine subtilă – pardoseală, lumină, transparență. De multe ori, l ocurile se
conturează și se invidualizează pe baza anumitor activități.31
Examinând discursul lui Pierre von Meiss în legătură cu tipurile de relații spațiale și
caracteristicile elementelor de definire spațială, descoperim noțiunile de juxtapunere și
interpenetrare spațială.32
"Juxtapunerea insistă asuprea autonomiei. "33 Concepul anunțat se raportează asupra
unui spațiu bine definit și închis. Referindu -se la o anume intimitate a spațiului, legătura cu
alte zone se realizează de fiecare dată prin intermediu l unor instrumente clar definite.34
Juxtapunerea implică o limită precisă .
În cazul interpenetrării distincția între două spații se realizează diferit . Fiind realizată
cu un plan virtual, ".. diviziunea amorsează închiderea fără a o realiza în mod real: o
traversă, o coloană ,…diferența de textură a unei suprafețe, etc. joacă rolul unui indice
sugerând o diviziunea spațială perceptibilă, însă nu dominantă. "35 Concepul propunere
interacțiunea spațiilor pe baza componentei vizuale. Astfel continuitatea spațiu lui se poate
creea prin prelungirea anumitor elemente de închidere, ori prin folosirea mijloacelor mai
subtile -textură, lumină, etc. Folosirea limitelor estompate crește gradul de vizibiltate, dar
scade gradul de intimitate.

29 NORBERG – SCHULZ , op. cit., p. 23
30 Ibidem, p. 23
31 Ibidem, p. 24
32 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 139
33 Ibidem, p. 139
34 Ibidem, p. 139
35 Ibidem, p. 139

"Tema continuității spațiale evocă un priciu dinamic cu planuri care ghidează
și fac să se ghicească urmarea, creând, în același timp, surprize prin
ambiguitatea între ascuns și vizibil, prezent și viitor. "36
Conceptele analizate prefațează anumite caracteristici ale nivelurilor de intimitate. În
funcție de tipul închiderii, ori de continuitatea spațiilor, o zonă se poate etala sau dimpotrivă,
se poate ascunde. Instrumentul folosit în realizarea intimității, es te limita. Utilizată în
concretizarea zonei de tranziție între înăuntru și în afară, o limită gestionează î n același timp
separația și legătura între două spații interioare. Modul în care aceasta este tratată și
explicitată – "suprafață continuă, formând o frontieră, sau dimpotrivă constituită doar din
cateva repere "37 – realizează o sumă de niveluri de intimitate. Conturează raportul
componentei vizuale între un spațiu și un altul, dar și modul de însușire a unei încăperi.
In discursul său C. Norberg – Shulz face o distincție clară între conceptul de
teritorialitate privit în sensul unui spațiu personal și locul individual al unei persoane în
cadrul unui complex cu funcțiune publică.38 În cadrul aces tor zone comune, menite să aducă
la un loc, fiecare individ își creează, prin intermediul spațiului, o anumită intimitate. În
același sens, dar într -o alta manieră, regăsim problematica în lucrarea lui Vintilă Mihăilescu:
"Spațiul intimității -…-era astfel delimitat, pe de o parte , de secret, pe de altă parte, de
expunere: intimitatea nu avea rost -și nu trebuia -să fie ascunsă ca un secret personal, dar nu
putea fi nici total și permanent transparentă, expusă oricând și oricum, ci doar în cadrele
unor ritualuri și practici consfinți te. Tot in termeni recenți, am putea spune că intimitatea nu
trebuia să cadă nici in perversitatea secretului, nici în obscenitatea transparenței. "39
P. Zumthor leagă problematica intimității de scara spațiului și de proximitatea
obiectelor.40 Modul în care sunt conformate intrările sau încăperile în raport cu scara umană,
dar și numărul de oameni prezenți într -un spațiu, contribuie la atingerea intimității.
*
În cazul termelor din Vals, orchestrarea nivelurilor de intimitate a fost o preocupare
clară. Construcția relevă trei tipuri de spații menite să ofere percepții și relații diferite. Prima
tipologie se regăște între blocurile de piatră – blocurile reprezint ă domeniile explicate

36 Ibidem, p. 139
37 Ibidem, p. 130
38 NORBERG – SCHULZ , op. cit., p. 20
39 MIHĂILESCU, VINTILĂ. Apologia pîrleazului, Polirom, 2015, p. 30
40 ZUMTHOR ,Peter, op. cit., p. 51

anterior. " Spațiul dintre blocuri "41 este unul interconectat și deschis. Perceptibil încă din
momentul traversării primul prag ( zona de vestiare – concept indicat în capitol ul dedicat
relației interior -exterior ), spațiul propune limit e ce au o natură mai degrabă virtuală. Astfel,
zona nu capată nuanțele unei intimități absolute ci din contră, îndeamnă la promenadă, la
descoperire. În același spațiu, o intimitate de nivel redus, se creează în momentul așezării în
apropierea domeniilor. Datorită pozițiilor pe care le ocupă în plan, aceste cutii de piatră
realizează o suită de spații ce interacționează cu restul construcției, dar care în același timp
prezintă și un grad de ascundere ( zona piscinei interioare, zonele dintre blocuri ce ofer ă
perspectivă asupra peisajului exterior ). Reprezină spații ale interpenetrăr ii.
În legătură directă cu spațiul fluid din interior, se află zona piscinei exteriore. Dacă
locurile indicate anterior beneficiau de o limită ce contura o intimitate față de împrejurimi,
spațiul exterior deține o vizibilitate mult amplificată. Vizibilă atât din interior cât și din
exteriorul construcției, piscina devine locul de expunere, permanent transparent.
În antiteză se situează spațiile dinăuntru blocurilor. Situate in aria conceptului de
juxtapunere , reprezintă locuri ascunse, locuri de retragere. Închise total, având o limită clară
ilustrează nivelul maxim de intimitate obținut în cadrul termelor. Dimensiunile reduse ale
spațiului și n umarul redus de oameni ce se pot afla simultan în locul respectiv, contribuie la
creșterea privatului.
Termenele Forumului din Pompeii prezintă relații de intimitate ușor diferite față de
cazul expus anterior. Anazilat succesiv – pornind de la o imagine globală și ajungând la
conexiunea încăperilor -, complexul relevă anumite grade de intimitate.
Întâia limită clară se manifestă prin închiderea totală spre exterior. Bordată de alte
clădiri, sau de strazi adiacente, componenta vizuală este clar întreruptă ( atât din exterior spre
interior, cât și dinăuntr u spre în afară). O altă relație de intimitate specifică vechilor băi
romane este d ată de o limită socială . Organizate pe sexe, termele erau sitematizate încât
fluxurile nu se intersectau, intrările erau poziționate diferit , camerele de îmbăiere erau
separate. Tot astfel sunt aranjate spațiile și în cazul exemplului din Pompeii. O intrar e
deservește spațiul de îmbăiere dedicat persoanelor de sex feminin, iar alte trei servesc zona
dedicată persoanelor de sex masculin.

41 Zumthor, Peter, Therme Vals, BK -Productionz'11, 2008 , p. 73

Intrările în cadrul complexului accentuează intimitatea față de stradă. Reprezentând
un spațiu de tranziție, accesul se r ealizează prin intermediul unor ganguri strâmte. Primul
spațiu aferent intrării este atriumul. Materializat printr -o curte deschisă, zona este
asemănătoare cu spațiul dintre blocurile lui P. Zumthor. Folosită ca vestibul, zona atriumului
prezintă locul cu cel mai mic grad de intimitate. Dispuse în relație cu porticul, camerele
dedicate îmbăierii restabilesc un grad de particularitate. Prin dimensiuni, limite și numar de
oameni prezenți simultat, încăperile în discuție devin autonome, definite și închise.

În capitol ele anterioare, studiul spaț ialității s-a realiza t treptat, de la o imagine
generală, la o scară umană. Analiza caracterului materialelor și a ambianței creeate prin
intermediul acestora, reprezintă ultimul prag în întelegerea percepției asupra spațiului.
"În definirea unui loc , formele își joacă rolul prin intermediul materiei.42"
Particularitățile fiecărui material -rezistență, fragilitate, suprafața, opulența, austeritatea -,
împreună cu modul în care sunt aplicate asigură temperatura și cara cterul încăperii.43
Analizând discursul lui J. Pallasmaa identificăm importanța materialității în
perceperea unui spațiu și în creearea unei atmosfere. " Dar ochiul atinge de asemenea;…Poate
ar trebui sa ne gandim la atingere ca la o privire inconștientă. Privirea noastră se lovește de
suprafețe îndepărtate, de contururi și margini, și senzația inconștientă de tactili tate
determină bucuria sau neplă cerea unei experiențe. "44
În studiul lui asupra tectonicii, Pierre von Meiss privește problematica materia lului
dintr -o perspectivă pragmatică. Criticând produsele finite de proveniență industrială, pune în
discuție textura, apereiajul și modenatura . Un perete de cărămidă sau de piatră explică triada
menționată. Format dintr -o serie de elemente fixe, cu dimens iuni clare, zidul capătă o textură.
Aceasta reprezintă o " memorie a actului construcției. "45 În funcție de modul de tratare a
spațiul dintre elementele fixe, este obținut apereiajul . Îmbinarea celor doua componente,
privite într -o imagine globală, creează modenatura.
*
Spațiul interior prezen t în fostele băi romane prezintă o măreție și o eleganță aparte.
Pereții erau placați cu diferite tipuri de marmura, iar pardoseala era îmbrăca tă cu mozaic.
Întreaga scenografie a materialității miza pe somptuozitate.
Camerele de îmbăiere aferente termelor din Pompeii erau atent decorate. Încăperea
dedicată bailor cu apa rece ( frigidarium) conține o piscină din marmură albă în jurul careia
sunt amplasate banci din piatră. Fiind în directă legătură atat cu încăperea destinată băilor
reci, cât și zona destinată bailor calde, tepidarium reprezenta un spațiu de tranziție. Fără a
avea o sursă de apă, camera era străbătută de un aer cald. Avea rolul de a facilita trecerea spre

42 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 247
43 Ibidem, p .296
44 Steven Holl / Pallasmaa Juhani / Alberto Perez -Gomez, Questions of perception – Phenomenology of
Architecture,William Stout Publisher, 2006 , p. 34, "But the eye also touches;…Perhaps, we should thik of touch
as the unconscios on vision. Our gaze strokes distant surfaces, contours and edges, and the unconscios tactile
sensation determines the agreebless or unpleanstness of the experience."
45 PIERRE VON MEISS, op. cit., p. 299

camera băilor cu apă fierbinte, ori în sens contrar de a pregăti ieșirea în exterior.
Reprezentând un loc de stat, de așezat , tepidarium -ul preze nta cel mai mare grad de
deco rație. Pardoseala era acoperită cu mozaic, tavanul arcuit era împodobit cu stucco și cu
diverse picturi, iar pereții erau vopsiți într -un roșu aprins. Spațiul era umplut cu bănci din
bronz. Caldarium – încăperea băilor calde, prezenta cel mai mic nivel de decorație. Datorită
aburilor fierbinți bazinele erau ori din marmură, ori din argint solid. 46
Termele Aque Tauri erau constituite în același principiu cu cele din Pompeii. Pi scina
principală, împreună cu pereții laterali și băncile aferente era acoperită cu marmură albă, în
timp ce pardoseala era acoperită de mozaic alb -negru. Pereții erau decorați cu marmură
speci ală, soclul era realizat din marmură albă, iar cornișa era formată din ipsos roșu.47
În cazul termelor din Vals, materialitatea este speculată at ât la interior cât și la
exterior. Matarialele folosit e la executarea fațadei exprimă vechimea și istoria locului.
Folosindu -se de textură , apereiaj și modenatură , fața exterioară a construcției relevă
sentimentul unei cladiri construire piesă cu piesă. Forma geo metrică austeră, împreună cu
plăcile d e piatră ală turate, creează o senzație de echilibru între materialul static și modul
dinamic de prezentare al acestuia.48 Materialul expus pe fațada exterioră se pastre ază și în
cadrul spațiului interior. Alătur area texturilor de granit și apă, contribuie la perceperea și
însușirea spațiului. Un alt element importa nt este reprezentat de folosirea culorilor. Fiecare
zonă dedicată îmbăierii este tratată într -o altă nuanță, semnalizănd tipul de baie specific
încăperii. Contradicț ia formată între nuanța închisă a materialului ș i lumina colorată, rezultă
într-o atmosferă consacrată.

46 Conform http://www.crystalinks.com/romebaths.html , consultat la 3.16.2018
47 TANA JOY ALLER, op. cit., p. 58
48Conform https://www.academia.edu/30674328/ARCHITECTURE_AND_ PHENOMENOLOGY_ZUMTHOR
_S_THERME_VALS_SPA_EXAMINED_WITH_A_PHENOMENOLOGIC AL_APPROACH , consultat la
3.16.2018