„Un nebun este un om care rătăcește pe căile minții u nde nu există indicatoare!” Din înțelepciunea călugărilor shaolin Eu nu strivesc corola de… [632307]

Atacul PSI
Ovidiu Dragos Argeseanu

„Un nebun este un om care rătăcește pe căile minții u nde nu există indicatoare!"
Din înțelepciunea călugărilor shaolin

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
și nu ucid
cu mintea tainele ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
Sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
In adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină
și-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micșorează, ci tremurătoare
mărește și mai tare taina nopții,
așa îmbogățesc și eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
și tot ce-i neînțeles
se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari
sub ochii mei
căci eu iubesc
și flori și ochi și buze și morminte.
(Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii)

1. ARGUMENT
Nu credeam să întâmpin atâtea probleme în scrierea acestei cărți. Eram convins că fiecare dintre
noi își dorește să afle cât mai multe, să înțeleagă lumea, viața și, de ce nu, pe sine însuși, dar am
descoperit că este mai apreciată comoditatea, minci una și nonvaloarea în detrimentul a tot ceea ce
consider eu frumos, bun și adevărat. Aș vrea să gre șesc numai ca să nu pot spune că lumea în care
trăim este urâtă, oamenii răi și un alt fel de nebu nie a început să domnească,dorința de a-i înrobi
mental pe ceilalți pentru a-ți satisface plăcerile, d orințele și pofta de putere.
Neplăcut este că tocmai cei de la care mă așteptam să am sprijin în realizarea acestei cărți au fost e vazivi,
descurajatori și îngrijorați când au auzit de acest proiect. Motivațiile oferite au fost multe: cum că o să dau
idei altora să se apuce de magie, că sunt secrete care ț in de siguranța națională (!), că lumea nu este
pregătită să afle adevăruri rezervate doar câtorva după o selecție riguroasă a viitorilor inițiați, indiferen t că
este vorba despre preoți, psihiatri, psihoterapeuți sau radiesteziști. Am fost dezamăgit în momentul în
care o prietenă a mea m-a trezit la realitate demons trându-mi că de fapt nouă, oamenilor, nu ne place
adevărul, că fugim de el, înconjurându-ne de tot so iul de mecanisme de apărare ca să nu ne ajungă. Ceea ce ne
face să judecăm așa, cred eu, este tocmai propria mici me. Neputănd fi perfecți, ne lăudăm cu defectele
noastre, mergem precum capra râioasă cu coada în su s denigrând pe toți cei care nu sunt ca noi.
Sincer, nu știu cât e meritul meu și cât un șut în fund de la viață, cert este că am decis să fiu puți n altfel. Una
este să spui și alta să demonstrezi lucrurile în ca re crezi. Este un fel de a spune „a crede". Adevăra ta credință
vine din cunoaștere. Dacă are cineva impresia că Ap ostolii Lui Hristos au primit totul mură în gură în ziua
cincizecimii se înșeală. Au învățat mult cât au fos t lângă Iisus și mult după ce El nu a mai fost pe pământ.
Sunt de principiul, poate greșit, total opus unuia dintre personajele lui Dostoievski, care spunea la un moment
dat că „dacă ar descoperi că Iisus și Adevărul nu s unt unul și același lucru ar rămâne cu Iisus". Mie îmi este mai
drag Adevărul, indiferent cât de urât și de crud ar fi. Nu mă bucur că sunt așa. Nu este ușor. Probabi l este
tributul plătit zestrei primite de la părinții mei, un aliaj ciudat între paranoia unui spion și exact itatea unui
economist, care mă determină adesea să nu-mi pot gă si liniștea până nu găsesc răspunsul la o problemă.
M-a întrebat odată o psihiatră dacă nu sunt cumva s pion. Inițial m-a lăsat fără grai, pe urmă am realiz at că
avea într-un fel dreptate, că am intrat oarecum pe fereastră î n mai multe sisteme, indiferent că este vorba
de medicină, biserică, diplomație sau lumea interlo pă, am văzut ce și cum și, când am aflat tot ce mă
interesa, am șters-o. Inițial m-am simțit puțin vinovat, dar numai puțin. Poate mi se părea că nefăcând parte
din acel sistem eram în plus, poate pentru că aflam modul cum funcționează acel sistem și era ca o
desconspirare a lui, habar n-am. Chiar îmi făceam p robleme când neputând să aderez la unul sau altul,
indiferent că era vorba de medicină în starea în ca re este sau de preoție, că eu sunt de vină. Asta până ce
am realizat că oamenii care nu se integrează societ ății sunt de fapt de trei tipuri: bolnavii psihici, antisocialii
și cei mai răi, cei ca mine, cei care încearcă să s chimbe sistemele după cum cred ei că este mai bine!
Așa și eu: nu pot eradica boala, dar am poate acel dat de a descoperi de ce nu merge un sistem și să propu n
remediile acționând conform principiului: omul propune, Dumnezeu dis pune. O adevărată explozie
editorială a făcut ca oricine să aibă acces neîngră dit la mistere care odată erau cunoscute doar de in ițiați. Acest
lucru, în sine, nu este rău. Problema apare în mome ntul în care aceste cunoștiințe ezoterice sunt folo site în
scopul distrugerii semenilor, a încălcării dreptulu i lor de decizie, a manipulării lor. Trăim un moment al
propriei noastre istorii în care nu există individ care să nu fie în tr-un fel sau altul afectat de sugestii, false
credințe, transferuri și proiecții negative, de ma gie, farmece, vrăji sau argint viu.
De pretutindeni, presă, televiziune, prieteni, paci enți, suntem asaltați de informații privind soarta noastră, ce
trebuie să facem sau nu, ce ne recomandă stelele, bobii s au ghiocul. Magia a început să se practice la nivel
politic, în sport, în afaceri, medicină, armată și spio naj. Aproape nu este domeniu în care cunoașterea
esoterică să nu aibă aplicații. Cred că din cauza a sta a speriat atât apariția acestei cărți. în ce măsură sunt

adevărate, care sunt principiile care stau la baza acțiunii lor, cum sunt aplicate în viața de zi cu z i, în
terapiile alternative, asta își propune lucrarea de față ca o concretizare a experienței de optsprezec e ani în care
am studiat ortodoxia, artele marțiale, Reiki și mag ia poporului român. Sigur sunt foarte multe de spus . Mă
voi rezuma însă mai mult la principii, pentru că te ntația folosirii lor este mare. Cunoașterea înseamn ă putere
iar puterea corupe. Am să las totul în seama liberu lui arbitru al fiecăruia fără să uit însă să preciz ez că toți dăm
socoteală la un moment dat pentru ceea ce facem sau gândim. Nu-mi rămâne decât să zic precum Rabi
Shimeon: „Vai mie, dacă dezvălui marile mistere! Vai mie dacă le las lor în uitare!" (Cartea splendoril or)
Știu că posibilitatea de a greși există chiar dorin d să faci binele, astfel că voi încerca să mă limit ez în a relata
câteva dintre experiențele mele, ale altora, privit e din ambele puncte de vedere, atât cel ezoteric cât și
esoteric, mânat fiind de ferma convingere că știința și religia sunt două căi care converg către un același
țel, cunoașterea adevărului, și prin aceasta la ema nciparea omului. Știința, la ora actuală, este dest ul de
avansată ca să permită explicarea cunoașterii misti ce camuflată în taine și mistere.Nu cred că demontarea și
demonstrarea Tainelor ortodoxiei îi va micșora în v reun fel meritele și nici nu-i va amplifica defecte le. Dacă
tonul pe care îl voi întrebuința va părea poate acuzator, disprețuitor, admirativ sau de sus este doar pentru
a mă situa de cealaltă baricadă, indiferent că este vorba de bine sau rău. îmi place echilibrul, dar n umai
opoziția duce la evoluție și cunoaștere. De aceea m ă situez în opoziție cu oricine pentru a putea învă ța
amândoi. Pentru aceasta îmi cer scuze anticipat col egilor mei medici și profesorilor.
Cum am ajuns să scriu această carte? A avut un drum destul de sinuos și asta pentru că nu eram hotărât să o
scriu eu. După un timp am înțeles și de ce. Voiam s ă fug puțin de răspunderea de a publica așa ceva pentru
că deja avusesem experiența primei cărți care a produs ceva vâlvă și în lumea medicală și în cea a ortodox iei.
îmi amintesc că atunci când a aiuns prima dată în România cartea Al treilea ochi a lui Lobsang Rampa
(parcă în limba franceză și xeroxată) se recomanda să o citești în paralel cu Biblia, ca să nu o iei r azna. Cred că
era bine, pentru că în Orient lumea se naște și cre ște cu niște informații despre spirit care în Occident s unt
tabu. Este vorba despre reîncarnare, despre treptele spiritului după moarte, despre călătoriile astrale și,
implicit, despre extracorporalizare, despre folosirea luminii în terapie ș.a.m.d. Poate o să șocheze cee a ce
spun, dar creștinismul nu avea nici o șansă să se dezvolte în lumea orientală. Pentru budiști învierea nu este
o minune, minunile făcute de Iisus Hristos nu sunt niște minuni. Părăsirea corpului și oprirea inimii este o
bagatelă pentru lama tibetani și pentru adevărații yoghini.
Ei s-ar fi întrebat cel mult cum le-a făcut, nu s-ar fi înc hinat Lui. Poate că L-ar fi considerat un mare
iluminat, res-pectându-L ca atare, urmându-L, dar î n nici un caz nu s-ar fi ajuns la ceea ce s-a ajuns la noi, în
Vest. Și cred că ar fi fost mai aproape de dorința Lui, aceea de a-1 ridica pe om la Dumnezeu, nu la c e s-a
ajuns azi, când între om și Cer s-a interpus un sis tem care ne rupe de Dumnezeu mai mult decât pe vrem ea
lui Moise. Pentru cei care mai cred în înviere le d au o veste proastă: învierea nu există! Și asta pentru
simplul motiv că nu există moarte! Suntem veșnici, c reați dinainte de lume și materie, dinainte de timp și
planete și ca atare nu putem dispărea în neant. în trup sau în afară, vii sau „morți", noi existăm. Scopul
învierii a fost acela de a-i convinge pe evrei că viața de dincolo de moarte există! Că Dumnezeul lui Avra am
este unul al viilor, că spiritele există și după mo arte.
Că Iisus s-a întors în trup asta este cert din mome nt ce a mâncat cu ucenicii. Dacă o omidă se transformă în
pupă și apoi devine fluture putem spune, despre omi dă, că a murit? Ceea ce vreau să fac acum nu este s ă
minimalizez în vreun fel meritele Mântuitorului, ci, dimpotrivă, să redescoperim adevăratul s ens al
venirii Lui, pierdut sau ascuns de-a lungul timpului. Eu nu aș fi putut să fac niciodată ceea ce a făcut
El, în interiorul meu sunt mult mai combatant. Ceea ce ne-a oferit El a fost accesul la Lumină! Care
se dă oamenilor prin botez, apoi prin hirotonisire, sau alte slujbe bisericești. Posibilitatea ca prin El
să ne urcăm din nou la cer. M-am întrebat de multe ori de ce a trebuit să moară pe cruce, de ce nu
spânzurat, lapidat, jupuit sau în alt fel. Asta pân ă am descoperit că semnul crucii mai apare în
vechiul testament ca simbol al Arhanghelului Mihail, cel care nu permite răului să treacă dincolo de
o anumită limită. Crucea este un simbol care, odată adoptat, te poate ajuta să deschizi poarta spre

lumină pentru că prin ea te raliezi îngerilor despăr țindu-te de vechea ta condiție de demon. Nu cred
că simbolul crucii este singurul pozitiv, mai sunt și alți arhangheli, fiecare cu simbolul lui.
Să revin însă la carte. Ceea ce îmi doream eu era s ă realizez un manual, o enciclopedie despre
om care să includă elemente de biocâmpuri, de psiho logie, boli psihice și modalități de terapie.
Pentru asta m-am hotărât să cer ajutorul unui profes or pentru care aveam o stimă deosebită, chiar
dacă relația dintre noi avusese de suferit la un mom ent dat. Eram hotărât să caut împreună cu el o
modalitate de a împăca informațiile din psihiatrie ș i psihologie cu cele esoterice. îmi oferise
posibilitatea să aplic în practică tot ce învățasem în mănăstiri, așa că speram să-i obțin acordul.
Vrusesem să mă duc într-o vineri, dar am zis că ce importanță mai au câteva zile așa că am ajuns
luni. Am întrebat de el și am aflat cu stupoare că murise duminică. Sincer am crezut că-mi fuge
pământul de sub picioare.
Imi vedeam spulberate toate speranțele de a mai ved ea pusă într-o formă munca mea. M-a mai
copleșit și senzația aceea de gol pe care o lasă în urmă un om de valoarea lui. Plus că, de ce să mint,
mă ajutase să trec peste o perioadă grea a vieții me le; datorită lui am descoperit psihanaliza și am
reușit să transpun în limbaj psihanalitic termenii destul de retrograzi ai ortodoxiei. Profesorul George
Ionescu mi-a fost pentru ceva timp un mentor desăvârși t. Sper să nu-i întinez memoria în nici un
fel, de aceea voi preciza când un lucru s-a datorat lui și cân d cred că s-a întâmplat ceva anume. De
ce așa? Pentru simplul motiv că telepatia are o mar jă de eroare de vreo 20%, ceea ce este destul de
mult. Dacă dintr-o carte polițistă nu înțelegi aces t procent ai șansa să nu afli cine era de fapt
criminalul!
Indrăznesc să afirm că profesorul Ionescu era un fo arte bun telepat și până să înțelegi asta te
trecea prin furcile caudine ca să vadă ce fel de om e ști și ce intenții ai relativ la pacienți și la
colegi. Nu am avut decât o singură dată o discuție între patru ochi cu dumnealui și aceasta chiar
în momentul în care l-am cunoscut în cabinetul său din Clinic 1, din cadrul spitalului clinic de
psihiatrie Alexandru Obregia, când am rămas surprin s de dezordinea ce domnea acolo.
De abia mai târziu am realizat că totul era lăsat special așa din trei motive: nimeni nu putea cotrobăi
printre lucrurile lui pentru că îți era imposibil să găs ești ceva, dar în special pentru că în momentul în
care intra cineva la dumnealui era atent să vadă da că îi poate percepe gândurile. Era imposibil să
nu gândești ceva de rău, atât de dezordine era! Cam ăsta era primul pas spre stabilirea unui
contact mental cu medicii sau cu pacienții. Apoi ur mau alte teste, ca de exemplu să vii după amiaza
la clinică în momentul când era și el, să te duci s ă vorbești cu anumiți pacienți în ordinea pe care
o stabilea el etc. Nu vorbeam direct niciodată. Dac ă aveam ceva să-i comunic, doar mă gândeam
la el.
La un moment dat, exasperat de sistemul acesta, l-a m întrebat mental de ce atâta mister. Nu mi-a
răspuns, dar am cunoscut o pacientă, profesoară de română, care a avut la un moment dat impresia
că poate comunica telepatic cu un alt profesor. Sub impresia că acesta o iubește s-a dus la el acasă.
Vă dați seama ce balamuc a ieșit, mai ales că respe ctivul era căsătorit. A fost pensionată pe caz
de boală și lucra cu jumătate de normă. Orice psihi atru care se respectă și care doarme cu
Kaplan-ul în brațe ar fi zis că este schizofrenă, eu i-am e xplicat că, din diverse motive, se poate
întâmpla să se deschidă un centru energetic care te face să fii sensibil la gândurile altora, la
reziduuri energetice, la alte entități spirituale. I-a fost destul de greu să accepte pentru că odată c e
un diagnostic a intrat în mintea unui om este difici l să i-1 mai scoți din cap. Din această cauză
profesorul nu discuta niciodată despre altceva decâ t ceea ce era scris în cărțile de psihiatrie. Cel
puțin așa făcuse cu mine.
In orice caz, cu o săptămână înainte de moartea lui , se gândise din nou la mine. Mă dusesem pe
Clinic 1 să văd de ce mă cheamă și stătusem de vorbă cu asistentele. Atunci nu am acordat

importanță faptului că în momentul în care mă gânde am la el mă durea inima. Am crezut că mă
„caută" cineva fără a se „prezenta" așa că nu am pu s prea mare preț pe asta. (în general preoții se
racordează mental la nivelul chakrei inimii pentru că ăsta este nivelul energetic la care ajung prin
hirotonisire). Gândindu-mă la el mi-au mai venit do uă informații, prima în care profesorul
gândea: „Omorâți-mă pe mine!" și a doua, tot el:„Da că era Dragoș aici…"
Tot ce spun acum sunt reziduri mentale pe care le-a m primit odată cu chemarea profesorului de a
mă întoarce pe Clinic 1. Doar că atunci nu știam la ce se referă, pentru că nu aveam toate datele, ca
să spun așa. îți trebuie mai multe piese dintr-un p uzzle ca să-ți dai seama ce reprezintă un lucru, în
final tabloul. Problema pentru care mă chemase de d ata asta era un pacient la vreo treizeci de ani,
cu multiple internări. Suferise un traumatism cranian în copilărie motiv pentru care i se recomandase
operația pentru eliminarea cheagului. Mama lui adop tivă, infirmieră într-o o clinică de psihiatrie,
refuzase. Comportamentul copilului a avut de suferi t, a devenit violent, a fost internat în diverse
clinici de psihiatrie infantilă (la profesori care dau atestate de psihoterapeuți!) pentru ca, la un
moment dat, provocat de mama sa, să ajungă în situa ția de a o călca efectiv pe cap! Femeia este
hipoacuzică în acest moment. Băiatul este socotit b olnav, chiar pensionat pe caz de boală. De ce mă
chemase profesorul? Să-i citesc molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Știa că le citesc. în general
nu citesc aceste rugăciuni degeaba, sau mai exact f ără bani. Fac asta pentru că m-a costat ceva timp
și chin ca să învăț cum să le citesc, dar și pentru pericolul la care mă expun. Lupta cu răul la nivel
spiritual este altceva și riscuri există mereu. Pen tru profesor am zis însă că o fac degeaba. Zis și
făcut. Am citit rugăciunile de exorcizare timp de t rei zile, de trei ori pe zi. în prima zi, a început
să plângă, (am uitat să spun că pacientul începea să p lângă când intra într-o biserică în timpul
slujbei!). Apoi a început să se liniștească, pentru ca în ultima zi, vineri (înantea morții profesorulu i),
să îl duc să facă ultima rugăciune la biserica Sfântul Gheorghe. S-a purtat frumos, alături de ceilalți
credincioși s-a supus ritualului ortodox de sărutar e a icoanelor și de pecetluire cu pecetea Duhului
Sfânt, crucea făcută cu mir pe frunte. Care era îns ă problema lui atunci? Plecase la muncă în Italia
și a trebuit să se întoarcă simțind că nu o poate p ărăsi pe maică-sa. Aceasta singură, avându-1 numai
pe el, posesivă, nu a suportat apropierea lui de nici o altă femeie și-1 ținea efectiv legat spiritual de ea.
Există și la nivel spiritual un ombilic energetic (coardă) care ne leagă de mame și pe care îl taie de
obicei preotul. Am vrut să-1 tai, dar era degeaba, mam a lui nu vroia să-1 lase liber să-și trăiască viața
ca să nu o lase singură la bătrânețe. Ăsta era și mo tivul pentru care îl adoptase, nu dorința de a ajuta
un suflet, ci pur și simplu frica de a rămâne singur ă precum pacienții neuro-vegetativi de care avea
grijă și care erau ca ai nimănui. Nu știu dacă era coști entă de răul pe care i-1 face fiului ei, dar se
„încărca" de pe secție cu tot soiul de nenorociri p e care le ducea acasă transmițându-le acestuia
când îi dădea de mâncare. Ceva mă face să cred că n u era chiar așa de naivă în ceea ce privește
acest transfer; faptul că îi spunea apoi: „Ia-ți me dicamentele, iar ai căpătat privirea aceea de fiară !"
Vreau să cred că era doar egoistă și că nu-și dădea s eama că, de fapt, ea era sursa bolii copilului ei,
ducându-i acasă energii negative acumulate în spital. Nu aveam ce să fac pentru el. Singura lui
soluție era să nu mai mănânce niciodată de la maică -sa și să întrerupă orice contact cu ea! Nici
măcar cu gândul să nu o mai viziteze! Mi-am făcut d atoria și i-am spus băiatului fără a uita să-i
boscorodesc puțin pe profesorii de psihiatrie pe la care trecuse fără să-și dea seama ce i se
întâmplă. Că în timpul căzăturii se pot deranja cha krele, asta ducând la deranjarea câmpurilor și
chiar la acuze psihice, este adevărat, nimeni nu-ți poate cere să știi totul, dar măcar idee să ai unde
să-1 trimiți ca să nu-1 transformi într-un handicapat pentru tot restul vieții este obligatoriu dacă vrei
să fii cu adevărat medic și nu cârpaci! De asta fus esem supărat pe profesorul Ionescu, aveam
impresia că nu spune tot ceea ce știe (deși poate c ă nu știa mai mult) și prin asta cei care aveau de
suferit erau până la urmă oamenii simpli, pentru ca re nu se făcea totul. Mi-e clar că niciodată nu o
să ai un procentaj de 100% în ceea ce privește vinde carea pentru că intervin o serie de condiții pe
care nu le poți prevedea, preveni și modifica, dar măcar dorința de a tinde către ideal ar trebui
sădită în sufletul fiecărui medic, vindecător sau p sihoterapeut. Profesorul mă expediase de pe clinica
lui sub motiv că acolo cazurile erau destul de simpl e (și asta cam așa era, pentru că aici se aduceau

studenții și erau învățați medicii rezidenți). Era, ca să zic așa, etapa de învățăcel. Adevărata
provocare rămânea „groapa cu lei", cum i-am spus eu izolatorului, unde starea umană este redusă la
cea de fiară! Totul ar fi decurs destul de bine dac ă la un moment dat, intrat într-o polemică cu un
medic, nu mi-ar fi trecut prin minte să-i închid ch akra rădăcinii, lucru care l-ar fi dus inevitabil l a
impotență. Nu eram deloc original, îmi fusese aplic at același tratament de către un prieten preot
ca să-mi arate că știe de existența chakrelor. Vă în chipuiți frustrarea în momentul în care ești en
train de și instrumentul nu funcționează! Doar că eu știam s ă mă dezleg. Și ce m-am gândit:
ia să-1 închid pe respectivul, să vezi ce repede pe rcutează, (dacă ești închis energetic nu te ajută
nici viagra!) si începe să caute de ce i s-a întâmpla t, deoarece bărbații sunt foarte grijuli cu obiectul
lor. începe și el să umble prin doctori și nimic, d ă peste un bio-energoterapeut și-i spune că 1-a legat
cineva. Evident nu-1 crede, dă peste altul care-i s pune același lucru. începe să se întrebe: „Dar
dacă…" Și tot așa până află. Eu am stat câteva lu ni bune până am dat peste cineva care mi-a spus ce-
am pățit de la mama nemulțumită a unei prietene. De ce să am milă de el? Doar că profesorul,
apărându-și medicii cum își apără cloșca puii, s-a supărat, așa că a trebuit să plec. Pe el în nici un
caz nu l-aș fi lovit. Chiar dacă nu eram de acord cu felul lui de a crește medicii (mi se părea prea
mămos), el era profesorul și îl respectam pentru ce ea ce știa. Există însă și accesul la inconștientul
colectiv și prin asta la capacitatea de a manipula situațiile. Aici am avut profesori buni care puteau
trece peste dorințele sfinților! Pare de necrezut, dar un câine viu valo-rează mai mult decât un leu
mort! Și așa o să învețe toți, de voie, de nevoie. N u mi se pare corect față de om ca un medic să dea
numai medicamente bolnavului psihic fără să facă și altceva pentru el. O infirmieră care a stat cățiva
ani pe lăngă un medic va ști să dea pilule! Un medic trebu ie să știe ce este boala și să-1 ajute să
treacă peste acest prag, dacă nu, să-i lase în seama altora care vor să învețe și să-i ajute pe ceilalți. M-
a uimit ceva în toată povestea morții profesorului, d e fapt mai multe lucruri. Primul, faptul că avea
durerea de inimă și că totuși nu s-a dus la special ist, deși fusese programat de asistenta lui să-și
facă EKG-ul; al doilea este că, deși conștient că a făcut un infarct, 1-a chemat la el pe fratele lui și nu
salvarea, ca și cum nu ar fi vrut să fie singur la în tâlnirea cu Marea Doamnă; al treilea este că în
ultimul timp vorbea forte mult despre moarte și des pre viața de dincolo cu o prietenă apropiată.
Știu că era un practicant ortodox, că se împărtășea cel puțin de Paște și asta presupune o
cunoaștere a valorilor ne, de aceea nu mă pot opri să nu fac o simplă speculație, luând în
considerare și cele două urme de gânduri detectate de mine în câmpul lui. Sunt aproape sigur
(90%) că profesorul Ionescu a fost victima unui exp eriment reușit. Cred că au existat mai
multe persoane (profesori de psihiatrie!) care au p articipat, cel puțin energetic, la un atac asupra
profesorului, cu acordul lui – un experiment ce urm ărea demonstrarea posibilității de a omorî prin
concentrarea în grup. Pare o nebunie, dar nu mai mu lt decât cea a profesorului Mina Minovici de
a se spânzura pentru a fi reanimat și a arunca o pr ivire Dincolo. Scopul experimentului era
stabilirea unui contact mental de dincolo, transmit erea unor informații pertinente privind rela-
țiile din acea dimensiune, scopul vieții, verificar ea existenței sorții și posibilitatea de a se trece
peste ea (dacă un om are viață și dacă i se poate l uachiar dacă nu i s-a terminat).
Experimentul a fost cred unul reușit și asta pentru că profesorul Ionescu a fost cel mai bun în
domeniul telepatiei și mai ales în cel al terapiei telepatice, mai exact al schimbării omului de
la nivelul cel mai adânc al mentalului. Oarecum mă deranjează că m-a folosit. Știa că pot să-i
realizez protecția dincolo, că pot să-1 pun în legă tură cu alții care să-1 ajute pentru a schimba
lucrurile în care chiar el crezuse. Ce mă deranjeaz ă este că nu mi-a spus – l-aș fi ajutat. Doar că
nu aș fi fost de acord să plece definitiv și asta p entru că, din poziția în care era, avea mai degrabă
posibilitatea să schimbe ceva în medicina și învăță mântul românesc decât am eu din afara
sistemului. A fost decizia lui, cred că se plictisi se de ceea ce făcea, cu atât mai mult cu cât a avut
ocazia să descopere unde a greșit ca medic. Mai ști u că un ultim caz la care lucrase, o depresie
rezistentă la orice tratament venită de la un medic deal lui de la Brașov; reușise să o vindece cu
Antideprin. Nu medicamentul a fost cauza vindecării ! Cred că descoperise medicina chakrelor
și a știut să o aplice de la distanță. După moartea lui aveam o pacientă depresivă la care nu-i

găseam leacul. într-o zi am căutat întâmplător într -o carte și am eăsit că în depresie toate chakrele sunt
închise, am pus pendulul oe ea și așa era, în alta am intrat într-o librărie și am dat de o carte de R eiki în care se
vorbea despre tratamentul cu lumină în depresie. A m ers. Nu știu dacă profesorul mi-a îndrumat pașii, d ar
cred că am mai mulți prieteni în lumea de dincolo dec ât pe pământ.
Imi pare rău că nu mai este cu noi și de-abia acum realizez ce mult îmi lipsește sfatul lui. Sunt mai m ulți
cărora le dedic această carte fără de care nu aș fi putut fi ceea ce sunt acum. Trecuți la cele veșnic e sau, ca să
nu mă dezic, în dimensiunea atemporală: preot Dosoft ei, preot Ilarion Argatu, preot Pantelimon Hodorog,
preot Visarion, Dan Seracu, Ion Țugui și, nu în ulti mul rând, profesorul George Ionescu, cel căruia îi
datorez multe scuze pentru că nu am știut sa apreci ez eforturile pe care le-a făcut ca să facă din min e un
medic bun. în cerbicia mea de a nu folosi medicamen te (pentru că îmi stricau oarecum tabloul clinic al
bolnavului), i-am răspuns când m-a întrebat odată desp re tratamentul pe care i l-aș prescrie unui pacient af lat
într-un episod psihotic: „Ce-ar fi să-i dăm niște a spirină, să vedem dacă are efect placebo?" Și nu m-a dat
afară, cum aș fi meritat, ci mi-a trimis pacienți, c azuri din cele mai grave, până ce am ajuns la concluzia că
în unele cazuri nu se poate altfel. Ca de obicei, adevărul este pe undeva la mijloc: poți aplica medicație
suportivă până ce afli buba care a determinat problema psihi că. Până la urmă schema de tratament se
reduce la combinații de Halo, Plego și cu Dia, sau mai bine monoterapie, esența rămânând psihoterapia,
indiferent de forma pe care o îmbracă. Dacă medicina va aș tepta medicamentul care să vindece sufletul,
va aștepta mult și bine, pentru că nu există.

Nota autorului
Experimentele care apar la începutul lucrării precu m cele din capitolul „Noțiuni de biocâmp și chakre",
„Telepatia" etc, au fost preluate din diverse lucrări de ac elași gen, care sunt enumerate în bibliografie.

2. UNIVERSUL CA ENERGIE
Esențial este să scăpăm de prejudecățile adânc înrădăcina te pe care le repetăm fară să le mai
studiem." Albert Einstein
Toate teoriile modeme, care se agață într-un fel sa u altul de preceptele mecanicii cuantice, pleacă de la aceeași
premisă: că energia este strâns legata de lumină și implicit de masă. Practica mea în ceea ce se cheam ă bioenergie,
sau mai exact terapia cu lumină, susține altceva și anume că Universul nostru este de fapt unul bipola r. în
timpul tratamentelor bioenergetice pe care le-am ap licat diferitelor persoane, de vârste, sexe și cred ințe diferite,
mi se spunea ca simt scurgându-se din ei ceva în pă mânt. Ținând cont că le transmiteam lumină pura,
neinformată, însemna că înlocuia altceva în organel e bolnave, în chakrele și meridianele închise. Acest
altceva este întuneric sau, spus în termeni chineze ști, chi-ul greu. Dacă aș asemăna demonii cu peștii dintr-o
mare, atunci chi-ul greu ar fi similar apei acelei mări, și nu peștilo r ce înoată în ea.
Esența vieții materiale pare să fie tocmai echilibr ul dintre lumină și întuneric, între Yin și Yang, b ine și rău. însă
nu un echilibru static, ci unul dinamic, precum mișca rea oricărui motor care are nevoie de un pol poziti v și
unul negativ pentru a putea funcționa.
Lumea creștină, aflată în urmă spiritual cu câteva mii de ani, blesteamă, neagă existența întunericulu i, a răului,
fără să înțeleagă un lucru elementar: că nu poate exista v iața fără el, dar mai ales că este veșnic.
Necunoscându-se pe sine însăși, neagă tocmai principiul vieții: P RINCIPIUL ECHILIBRULUI. Atât timp
cât această balanță se află cât de cât în echilibru , viața va continua să existe la acest nivel materi al, biochimic.
Atunci când ea va înclina, depășind o anumită limită, de-o pa rte sau de alta – a luminii sau a întunericului –
Universul se va sfârși.
In ceea ce privește istoria Cerului, pot spune că e ste destul de greu de pătruns dincolo de nașterea U niversului,
pentru ca atunci nu exista materia și deci nici cre ierul ca organ al gândirii. în plus, te dificil de tradus în cuvinte
ceva ce ține mai mult de trăirea spirituală. Mai ex act spus: una este să simți iubirea și alta să vorb ești despre
ea. De aceea se spune că despre Dumnezeu vorbesc nu mai sfinții și proștii. Primii pot pentru că prin c urățenie
ajung să se identifice cu El și deci să-L trăiască, iar ceilalți pentru că nu știu despre ce vorbesc.
Și Lumina, și Umbra sunt Dumnezeu, lucruri cunoscute de mistica iudaică în care Steaua Lui Solomon
reprezenta cele două fețe ale chipului lui Dumnezeu . Lumina are mai multe forme de manifestare: materială,
energetică și spirituală. Poate că într-o zi vom ave a aparatură destul de sensibilă ca să filmăm spiritele
morților, ale viitorilor născuți sau chiar alte entități spiritua le.
Când am început lucrarea de față, aveam de gând să o fac pur științifică, dar din lipsa dovezilor spir ituale
pierdeam cea de-a treia lume. în acest caz aș fi fă cut ceva incomplet.
Din punct de vedere energetic există trei planuri a strale ale Terrei: primul ar fi în interiorul pămân tului și ar
corespunde iadului (spiritelor închise în materie, care nu pot ieși decât prin naștere, invocare sau păca t), al
doilea plan aparține lumii noastre, a oamenilor, iar al tre ilea corespunzător spiritelor care guvernează
planeta. Un om care moare poate rămâne prins între aceste ultime două lumi, rătăcind până ce găsește pe
cineva care să-1 ajute să urce în lumină. Evident ca ter menul de sus sau jos este aleator, așa cum spunea
Hermes Trismegistus în Tabla de smarald.
De obicei, se face o confuzie între principiile Yan g și Yin, care semnifică și dualitatea masculin-fem inin, alb-
negru, sus-jos, soare-lună, dar și lumină-întuneric , spațiu-timp, activ-pasiv. Tot și toate sunt cupri nse în cercul
alb reprezentând Tao: Dumnezeul creștin, Yahveh sau Allah sunt tot Unul. Alb-negru nu simbolizează doa r
masculin-feminin, ci lumina și umbra fiecăruia dint re noi, a Lui Dumnezeu (Tao) și chiar a sfinților. De mii de
ani, medicina chinezească folosește aceste concepte cu succes în acupunctura, preso-punctură și terapi i prin
mișcare, gen tai-chi, chi-kung etc. Multe dintre remediile folosite de medicina oc cidentală sunt preluate din
cultura asiatică.

Jung (cu anima și animus), tratamentele naturiste s au regimurile alimentare sunt printre puținele elem ente
preluate din Orient. Chinezii sunt primii care au f olosit bagheta pentru descoperirea apei sau alegere a unui loc de
casă, astfel încât să nu se afle pe ochiul sau coada dr agonului (demoni mari sau balaurii din mitologia
românească și chiar din religia creștină). De mii de ani ei știau despre Calea Dragonului – benzile
energetice negative care străbat muntii de la nord la sud și de la est la vest, cunoscute sub numele de
benzile Hartmann și a căror existență este acum dem onstrată și cuantificată.
Pentru a arăta că Universul este energie, Omraam Mikhael Aivanhov spunea că e destul să iei un copac și
să-i dai foc. După un timp, din el nu va rămâne dec ât puțină cenușă, căldură, vapori de apă și dioxid de
carbon. Acea mână de cenușă rămasă arată că respect ivul copac nu este decât lumină înmagazinată în puț in
pământ! Cele patru elemente (apa, aerul, pământul ș i focul) concură la realizarea lui, fotosinteza nef iind
altceva decât un sistem de stocare a energiei solar e (a fotonilor). Omul nu este departe de copac. Pe o treaptă
de evoluție superioară a materiei vii, da, dar cons tituit din aceleași elemente ca orice animal. E des tul să
privești incinerarea unui om și văzând ce rămâne di n el îți amintești că, dincolo de iluzia vieții, nu suntem
nimic.
Material vorbind, o dată cu dispariția acelui ceva care ne-a scos din neființă, dispărem de aici de pe
pământ. Teoretic, înainte de existența omenirii, în tunericul și Lumina coexistau. La căderea luciferic ă,
Dumnezeu le-a despărțit.
Am fost întrebat de o prietenă de ce nu i-a iertat pe îngerii căzuți, în loc să-i pedepsească. I-am răspuns
că nu se putea. în lumea spirituală nu există cale de mijloc, ori ești alb, ori negru. Și nu mă refer la
culoarea pielii! Cum pentru lumină există fotonul, c are îngemănează dubla proprietate de corpuscul și u ndă,
cred că ar trebui să existe și o particulă specific ă întunericului. Aceasta din urmă ar explica mai multe
fenomene precum găurile negre, levitația, gravitația, psi hokinezia etc. Nu în ultimul rând, ar explica forța
brută specifică chi-ul greu și viteza ca o zbatere de aripi a chi-ului ușo r. Călugării shaolin se încarcă voit cu chi
greu, reușind astfel să încorporeze în interiorul c âmpului lor obiecte metalice, care nu mai pot fi des prinse de
alți indivizi, sau să rămână imuni în fața unor atacur i cu arme.
Spiritul pare să fie alcătuit din particule mai mult s au mai puțin dense, în funcție de gradul de evoluție
spirituală al individului; cel cu vibrația cea mai joasă este alcătuit din asemenea particule pe care le putem
numi chiar la propriu: mai grele. Din acest punct d e vedere, există diferențe ale raportului chi ușor/ chi greu
între indivizii aceleiași rase, familii, aceluiași popor sau chiar în funcție de așezarea geografică. De e xemplu,
indivizii bruneți sunt mai apropiați de întuneric decât de lumină, iar capacitatea lor de concen-trare a
întunericului, a chi-ului greu este mai mare. Ochii negri sunt socotiți în magie mai puternici decât cei albaștri.
Este o caracteristică specifică romilor, evreilor, asiat icilor. Sigur, caracteristicile corpului îți determină
într-o oarecare măsură starea spirituală, dar nu complet. Există ceea ce se numește Karma de neam pe care
o duce fiecare în funcție de etnia din care face pa rte. Repet caracteristicile fizice, culoarea, tenul au o
importanță doar în ceea ce privește accesul la ener giile spirituale, dar nu sunt determinante. Există chiar o pildă,
parcă în Pateric, în care se vorbește despre „negri cu suflete albe". Cândva, unul dintre patriarhii Constanti-
nopolului se ruga la Dumnezeu ca să dea ploaie. Era secetă, iar foametea putea răpune mulți oameni. Pe când
stătea în genunchi, în altar, rugându-se, i-a apărut un înger, care i -a spus ca la primul răsărit al soarelui să
se ducă la marginea orașului și să-1 roage pe primu l om care iese din localitate să aducă ploaie. Zis și făcut!
A doua zi, în zori, patriarhul s-a pus pe așteptat la ieșirea din oraș , până când a apărut primul trecător care
pleca din oraș cu treburi. Era un om de culoare (negru). L-a ruga t să aducă ploaie. Omul s-a așezat în
genunchi, în șanțul de la marginea drumului, și s-a rugat pentru ploa ie. Nu a trecut mult timp, că norii s-au
adunat pe cer și s-a pornit ploaia. Și tot a plouat , până ce apele au început să se reverse și să producă
inundații. Și iar s-a așezat patriarhul la rugăciune și i-a apă rut același înger, care i-a spus să vorbească cu
același om, când va reveni în oraș. S-a dus patriar hul și l-a așteptat pe bărbatul respectiv să vină sear a în oraș.
Când acela a ajuns la poartă, clericul l-a rugat să oprea scă ploaia, pentru că mureau oamenii în
inundații. Din nou s-a așezat negrul în genunchi, în șanț, și s-a rugat să stea ploaia. Și ea s-a oprit. Uimit,
patriarhul îl întreabă cum se face că Dumnezeu îi a scultă rugăciunile. Negrul îi răspunde că nu știe. „Bine!
Bine! Dar ce faci pentru el?" insistă prelatul. „Nimic!" sp une negrul. „Eu plec dimineața să caut vreascuri în

pădure, iar seara mă întorc în oraș. Vând lemnele, îmi plătesc patul unde dorm, mâncarea și restul dau la
săraci!"
Ideea pildei pleca de la întrebarea dacă negrii se pot mântui. Există o determinare de neam, de familie și
părinți, dar oamenii pot trece peste ea, peste tot î ntunericul acumulat de strămoși. Mai mult, sunt oam eni
care se nasc ca să mântuie o familie, un neam, sau ( cum a fost Iisus) o întreagă lume.
Ținând cont că omul este o entitate spirituală, form ată din lumină și umbră, scoaterea umbrei din trup ar
determina pur și simplu levitația. Același lucru s-ar tea face cu orice obiect, indiferent de dimensiune și
masă; miscarea în zigzag la viteze supersonice ar fi o joacă, întrucât acel obiect zburător, nemaiavând
masă, n-ar mai avea nici inerție.
Acesta ar fi, pe scurt, raportul dintre Lumină și î ntuneric dintre chi-ul greu și cel ușor în lumea în care
trăim.

3. NOȚIUNI DE CHAKRE ȘI BIOCÂMPURI
„Noi vom cunoaște deci fenomenele înaintea substrat ului lor și fiziologia înaintea histologiei psihice."
Ștefan Odobleja
In anul 1780, Luigi Galvani, după ce a extirpat muș chiul de la piciorul unei broaște, a constatat că, aplicându-i
un stimul electric, acesta se contractă. Așa a ajun s la concluzia că viul se află în strânsă legătură cu electricitatea.
Mai târziu, în anul 1875, Keton descoperă că scoarța cerebrală este o sursă de curenți electrici. Datorită
structurii lui, organismul uman se comportă ca un s emiconductor, de aceea viteza de transmitere a impu lsului
nervos se situează între cea a curentului electric prin metale și cea prin semiconductori, fiind de or dinul
metrilor pe secundă. Cert este că valoarea acestei viteze nu poate explica, de fapt, capacitatea omulu i de a
reacționa la stimuli veniți cu viteze supersonice, ca în exemplul concursurilor de arte marțiale (kumi te), unde
performanțele ochiului sunt deseori depășite de rap iditatea loviturilor. V. Efimov descoperă că de-a l ungul
nervilor excitați se formează un câmp bioelectric, care-1 învelește de la un capăt la celălalt. P. Jit aru definește
biocâmpul ca fiind cel generat de biostructuri în t impul activităților, indiferent că sunt fiziologice sau
patologice. Acest biocâmp are o natură dublă: elect rică și magnetică, cu vectori perpendiculari unul p e celălalt,
la fenomenului de închidere a chakrei ar putea împi edica declanșarea bolii, dacă se adoptă un regim al imentar
adecvat, o viață mai puțin stresantă, la care să se adauge, eventual, un tratament bioenergetic (care să
suplinească lipsa de energie de la acel nivel) și u nul spiritual (pentru determinarea cauzelor care de termină
această lipsă: furii reprimate, karma proprie sau d e neam ori o alimentație irațională). Chakrele II-V I au și
proiecții dorsale. Există o stare modificată a conș tiinței, în care se pot vizualiza (este vorba despr e deschiderea
celui de-al treilea ochi). Au formă biconică, cu vâ rfurile unite; se rotesc în sens orar (sau antiorar ). Există o
alternanță orar-antiorar-orar pentru bărbați și ant iorar-orar-antiorar pentru femei. Caracteristicile rotației
depind de mai mulți factori cum ar fi: sexul persoan ei, perioada din zi, stările sufletești, bolile exi stente,
stresul, traumatismele sau evoluția spirituală. Val oarea câmpurilor este cea mai scăzută la orele nouă și
maximă la douăsprezece. Acest fapt depinde și de bioritmul f iecăruia. în funcție de cunoașterea
individului chakrele pot fi deschise, închise, ascunse, p ermițând sau nu manifestarea unor capacități
psihice. Fiecare dintre ele funcționează pe șapte niveluri, por nind de la aspectul material către cel spiritual.
Orice perturbă funcția normală a organismului, prec um: evenimentele dureroase, traumatismele ori stresu l,
produce depunerea energiei negative pe chakră, care se închide și conduce la blocaj energetic. Chakrel e tălpilor
au scopul de a menține legătura omului cu pământul, partici pă la echilibrarea energiei cosmice (chi-ul ușor,
alb, al îngerilor) cu cea telurică (chi-ul greu, ne gru, al demonilor). închiderea lor determină răcire a picioarelor,
senzația de greutate, chiar durere, sentimentele de debusolare și de nesiguranță. Cele șapte chakre pr incipale au
rolul de a asigura interconectarea celor șapte nive luri de energie, permițând trecerea acesteia de la un nivel la
altul, în funcție de nevoile de moment ale organism ului. Ele apar ca vârtejuri produse de întâlnirea d intre
energia telurică și cea cosmică, reprezentând, toto dată adevărate porți între corpurile subtile și alte dimensiuni.
I. MULADHARA CHAKRA (CHAKRA PUBIANĂ sau A RĂDĂCINII) are rol de bază în
supraviețuire și în situații de urgență, este situată în pre lungirea coloanei, la jumătatea peri-neului.
Determină Câmpul vital, V, în medie de circa 1,4 m.
Această chakră asigură, asemenea unei ancore, legăt ura cu pământul, cu energia subtilă telurică, dă vi talitate,
îndemânare, acuratețe, soliditate, somnolență; se desc hide foarte mult în stări de pericol. Ea coordonează
simțul mirosului, glandele suprarenale (secreția de adrenalin ă și noradrenalină), părțile tari (coloană, oase,
dinți, cartilaje, unghii), regiunea inferioară a co rpului (rect, anus, intestine, prostată, vezica uri nară, vagin,
uter), formarea celulelor sanguine, eliminarea toxin elor, nervii coccigieni, porțiunea inferioară a can alului
coloanei vertebrale.
Din punct de vedere emoțional, răspunde de creativi tate, eliberează răspunsul emoțional necesar echili brului
sexual, acumulează anxietatea și angoasele (ca sedi u al refulărilor participând la formarea a ceea ce se
numește în psihanaliză inconștient sau subconștient), mânia reprimată fiind în mod caracteristic legată de
această chakră; ajuta la tonifierea sentimentelor.

Mental determină flexibilitatea, adaptabilitatea, capa citatea de eliberare din șabloane și de rupere de o
gândire rigidă (cei inflexibili în gândire o au închisă și sunt de obicei constipați!).
In plan superior, asigură legătura spirit-materie, permite dezvoltarea conștiinței, deschiderea spre universal,
scurgerea spre Pământ a energiilor uzate din corp. A trai exclusiv prin chakră rădăcinii, înseamnă însă a
trăi prin instincte. Transcenderea ei este posibilă în momentul în care învățăm să separăm conștiința de
materie. Deschiderea bruscă a acestei chakre poate fi însoțită de instabilitate emoțională temporară.
Culoarea ei caracteristică este roșul.
Elementul specific este pământul.
Cromoterapie (terapia prin culori): roșu de foc.
Fonoterapie (terapie prin sunete): vocala „u", Do major
Meloterapie (terapia prin muzică): muzica ritmată.
Aromoterapie (terapie cu esențe): cedru și cuișoare.
Cristaloterapie: agat, granat, coral roșu, rubin, jasp.
Naturoterapie: răsărit și apus de soare, pământul reavăn.
Reiki: poziția palmelor la F4 sau B4.
Câmpul V dă informații despre vitalitatea organismu lui. Dacă este mic, subiectul este bolnăvicios, dac ă este
mare, atunci are potențial vital bun (nu înseamnă c ă este neapărat sănătos!). Se recomandă măsurarea l ui la
interval de șase luni pentru bolnavii cronici și zi lnic în suferințe grave sau comă. în funcție de o d iagramă realizată
astfel, se poate determina exitusul. Tot un câmp vi tal mare poate sugera o înclinație spre activități legate de
vindecare (medicină, farmacie, asistență socială). Blocarea sau proasta lui funcționare determină ca p ersoanele
să fie aeriene, rupte de realitate, cu capul în nor i, sau suferinde de afecțiuni precum obezitatea, he moroizii,
constipația, sciatica.
II. SWADHISTHANA CHAKRA (CHAKRA SUBOMBILICALĂ) este situată la 2 centimetri sub
ombilic, determină Câmpul de Control-Semnalizare (CS) care are diametrul de circa 2 metri. Caracterizează
energia instinctelor, energia subtilă a apei și ene rgiile magnetice lunare. Determină mimetismul, conf ormismul,
integrarea socială și senzualitatea. Permite sesiza rea situațiilor de pericol și sensibilitatea față de alț i oameni
(preluarea stărilor negative, dacă este deschisă). Co ordonează: gustul, organele de reproducere (sinteza de
estrogen și progesteron), vezica urinară, colonul t ransvers, rinichii și lichidele (sânge, limfă, sper mă, sucuri
digestive).
Din punct de vedere emoțional caracterizează nevoia de autocontrol și de manipulare, isteria, furia, f rustrarea,
anxietatea, diminuarea efectului stresului.
Mental influențează stările depresive și confuzia m entală; dă autoîncredere.
In plan superior, coordonează forța interioară și capacit atea de a accepta fără nevoia de control. în tantra este
punct de excitație și recepție a senzațiilor sexuale.
Culoarea caracteristică: portocaliul.
Elementul caracteristic: apa.
Cromoterapie: oranj.

Fonoterapie: vocala „o", Re major, VAM.
Meloterapie: muzica ușoară, muzica populară germană.
Aromoterapie: Ylang-Ylang, ulm, stejar, verbină.
Cristaloterapie: Karneol.
Naturoterapie: Cerul portocaliu dimineața, apa limpede.
Reiki: palmele în pozițiile F3 sau B3.
CS dă informații despre capacitatea de autoreglare a proceselor vitale și a reacțiilor, despre regener area celulelor.
Este responsabil de semnalizarea apropierii unei pe rsoane, fără a o vedea. Valorile lui scăzute sunt d ate de
complexe de inferioritate, angoase, fobii sau infec ții HIV. Sunt crescute valorile acestuia la persoan ele care coor-
donează grupuri de oameni și poate fi folosit la că utarea persoanelor dispărute. Blocarea sau proasta funcționare
a acestui centru determină impotență, vaginism, bol i renale sau ale vezicii urinare. De el depinde rel axarea și
capacitatea de a practica actul sexual cu plăcere.
III. MANIPURA CHAKRA (CHAKRA PLEXULUI SOLAR) este situată între vertebrele T12 și LI,
determinând câmpul de protecție (CP) cu valori de circa 2,8 metri. Este chakra cea mai expusă
vampirismului energetic – cea mai simplă metodă de apărare este împreunarea degetelor de la mâini sub formă
de stea.
Caracteristicile ei sunt ambiția, voința, dinamismu l, expansivi-tatea, chiar violența, fiind reprezent area energiilor
subtile ale focului; este responsabilă de tonifiere a generală a organismului.
Coordonează simțul văzului, funcționarea corectă a sistemului digestiv, stomacului, pancreasului, fica tului, a
splinei, a sistemului neurovegetativ, producerea ins ulinei. Pe plan emoțional coordonează starea de rel axare,
diminuarea reacțiilor la agenții stresanți și a anx ietății.
La nivel mental asigură capacitatea de concentrare ș i claritatea în gândire.
In planul superior corespunde calmului interior, seninătății, deschi derii spre Lumină și energii superioare.
Culoarea caracteristică este galben-auriu.
Elementul subordonat: focul.
Cromoterapie: culoarea galbenă.
Fonoterapie: „o" deschis, Mi major, silaba RAM.
Meloterapie: ritmuri înfocate, muzică orchestrală.
Aromoterapie: lavandă, rozmarin, bergamotă.
Cristaloterapie: ochi de tigru, chihlimbar, topaz n obil (auriu), citrină.
Naturoterapie: lumina soarelui de prânz.
Reiki: pozițiile palmelor la F2, B2 sau F3, B3.
Câmpul P dă informații despre capacitatea de a percepe un agresor , valorile lui scăzute indicând o
persoană fricoasă sau un moment de teamă, iar cele crescute o per soană curajoasă sau implicată într-o
activitate ce necesită curaj.

Slaba funcționare a celei de-a treia chakre crește riscul la ul cer, diabet, anorexie, bulimie, hipoglicemie.
Dacă este blocată sau rămâne deschisă, se riscă vampirizarea.
VI. AJNA CHAKRA (CHAKRA CELUI DE-AL TREILEA OCHI – OC HIUL LUI SHIVA)
determină câmpul de recepție R de circa 3,9 metri. Chakra este si tuată la 1 centimetru deasupra ochilor,
între sprâncene. Posterior, corespunde părții super ioare a gâtului, sub adâncitura de la baza craniulu i.
Caracterizată prin putere mentală, este centrul de comandă mentală, de clarviziune și telepatie. Coord onează toate
simțurile, glanda hipofiză și secreția hormonilor e i, ochii, sinusurile, simțul olfactiv, gura.
Emoțional este afectată de anxietate, stres, dar poate dete rmina și relaxarea.
Mental afectarea ei determină confuzii, funcționare a optimă asigurând echilibrul mental, claritatea în
gândire și puterea de concentrare.
In plan spiritual superior, semnifică înțelepciunea , capacitatea de autoconducere și autodeterminare,
posibilitatea de conectare la Șinele interior, accesul l a cunoașterea universală, realismul și dezvoltarea
interioară.
Culoarea caracteristică: indigo.
Cromoterapie: indigo.
Fonoterapie: vocala „i", La major, KSHAM.
Meloterapie: muzica clasică, muzica cosmică.
Aromoterapie: menta, iasomia.
Cristaloterapie: lapislazuli, safir indigo, sodalita.
Naturoterapia: cerul de noapte.
Sediul clarviziunii și al telepatiei, această chakr ă se poate deschide accidental, determinând o furtu nă de
gânduri și de imagini dintre cele mai ciudate. Un o m care ajunge în acest caz pe mâinile unui psihiatru
incompetent, închistat în teoriile psihiatrice de pe vremea lui Charcot, poate fi diagnosticat ca schizofren și
distrus de medicație pe viață! In cazul în care unde va sus i se acordă șansa de a întâlni un maestru care să -i
explice ce i s-a întâmplat, poate ajunge clarvăzător, vi ndecător sau telepat, în funcție de menirea pe care o
are, de înclinațiile personale, de informațiile cu care vine din viețile lui anterioare.
O durere de cap poate însemna doar închiderea chakrei, iar când cineva se gâ ndește intens la noi (atunci
câmpul nostru de recepție interacționează cu cel de emisie a l respectivului), „intră în mintea noastră" dând
naștere unei senzații de durere-apăsare.
O chakră prea deschisă determină sensibilitate la nivelur ile astrale și ale gândurilor.
VII. SAHASRARA CHAKRA (CHAKRA COROANEI)
Este situată în zona vârfului capului (vertex). Ea determină câmpul de contact informațional cu univer sul
(CIU), cu divinitatea și care are circa 4 metri. Ca racteristicile ei sunt date de înțelepciune, de leg ătura cu
absolutul. Coordonează: creierul, echilibrul fizic și psihic, motricitatea, vorbirea, vederea, somnul, glanda
epifiză, secreția de serotonină. Blocarea sau pertu rbarea ei determină, în cel mai rău caz, stările de șoc sau, în
cazuri mai ușoare, înstrăinare, inadaptabilitate și depresia, de parcă ar fi „părăsiți de Dumnezeu".
Culoare caracteristică: alb-violet.
Fonoterapie: consoana „m", Si major, AOM.
Meloterapie: liniște.

Aromoterapie: olibanum lotus.
Cristaloterapie: ametist, cuarț.
Naturoterapie: pisc înzăpezit,
Emoțional, perturbarea chakrei determină apariția angoaselor, ister ia, iritabilitatea și depresia.
Funcționarea ei permite relaxarea, deci confortul și seninătatea.
Mental ea are drept caracteristici creativitatea, g ândirea, productivitatea, claritatea, memoria directă și
indirectă.
Un CIU crescut conferă individului înclinații spre fi lozofie, preoție, astronomie, spre meseria de cosmonau t
sau aviator. Meditația asupra acestei cnakre duce l a pacea universală și la primirea unor informații utile.
Este de asemenea chakra de extracorporalizare, cea prin care sp iritul își părăsește trupul.
Prin psihoterapie (care are dezavantajul de a fi de lungă durată dacă nu este combinată cu un alt tip de terapie de
tip hipnoză, Reiki, terapia chakrelor, masaj osteop at sau cu lumină, bioenergoterapie, shiatsu, acupun ctura) pot
fi accesate informațiile stocate la nivelul tuturor câmpurilor și o dată aduse în conștient se determi nă elimi-
narea acestora.
Acupunctura, reflexoterapia, terapia chakrelor, pre sopunctura, shiatsu, masajul clasic sau cel osteopa t au la
bază același principiu și anume deblocarea energiil or acumulate în punctele electrodermice, mușchi sau
articulații.
Am cunoscut mai mulți maseuri care au remarcat că, în timp ce lucrau, persoana care le era client înce pea să
vorbească despre amintiri din copilărie, nenorociri care li se întâmplaseră sau conflicte cu diferite persoane și m-
au întrebat de ce. Le-am răspuns că orice informație rămâne stocată în câmp, acesta nefiind rupt de trupul
omenesc, ci în strânsă legătură cu el. Un conflict cu părinții (cel mai des întâlnit exemplu) se poate stoca la
nivelul unei articulații a umărului închizând această chakr a, manifestându-se mai târziu ca o problemă
articulară. Masajul osteopat (sucirea mâinii la spa te pentru deblocarea articulației) produce durerea, dar, o dată cu
ea, și aducerea în sfera conștientului a problemei care a existat și prin vorbire eliberarea de ea, iar prin
plata ședinței restabilirea echilibrului cu univers ul. Rezolvarea problemei, atât în sfera conștiinței proprii cât și
în relația cu părinții, va împiedica sigur ca respecti va boală să reapară. O mare importanță o are sexul c elui cu
care te afli în conflict pentru că, respectând prin cipiul Yin-Yang al corpului uman conform căruia par tea dreaptă
este predominant masculină – Yang, iar cea stângă fe minină – Yin, atunci acea energie negativă se va
acumula pe partea corespunzătoare; adică o ceartă c u mama va afecta partea stângă, iar o ceartă cu tată l, cea
dreaptă. în momentul în care descopăr la un pacient un punct dureros în timp ce îi aplic masaj shiatsu sau
Chi, îl întreb dacă are vreun conflict sau vreo sup ărare cu cineva. Fără să vrea, își va aminti de respectiv a
problemă sau persoană.
Interesant este că în cazurile de viol, în care am avea impresia că oricine este îndreptățit să fie su părat și să-1
acuze pe violator, simpla neiertare a celui vinovat o afectează fizic și psihic pe victimă, boala acest eia
dispărând în momentul în care a reușit să-i acorde agresorului i ertarea și să se împace cu ea însăși. Din
punct de vedere spiritual, nimic nu se poate întâmp la fără acceptul divin., Așa încât dacă violul, crima sau
accidentul exista, atunci sigur există un motiv pentru care ace sta să se întâmple, fiind fie o plată karmică
(victima a violat la rândul ei în altă viață), fie o cale care duce la creșterea sensibilității și înțe legerii
persoanei respective. Există o legătură între centri i energetici și Arborele vieții din Cabală, astfel în afara
celor șapte chakre mai sunt cele ale umerilor și șo ldurilor, obținându-se nouă sfere dispuse în trei t riunghiuri. Se
știe că Freud și Jung au fost interesați de știința esoterică a Cabalei, care nu era altceva decât tra nspunerea într-o
scriere cifrată a cunoașterii rabinilor la acel mom ent, cunoaștere care își are de altfel rădăcinile î n esoterismul
egiptean, apoi în inițierea lui Moise, Solomon și a altora.

De remarcat este că sistemul trinității există în ap roape toate încercările de structurare a psihicului uman.
Diferențele apar când este vorba de interpretare. M ă gândeam să fac o punte de legătură între toate șc olile de
psihoterapie de la Freud, Yung, Adler și mai nou-apă ruta Analiză tranzacțională, dar sincer sunt
plictisitoare. Ceea ce este oarecum amuzant este că au același punct de plecare: evreii și Cabala. Doa r că în
încercarea lor de a ascunde adevărul, marii cabaliș ti au inventat sisteme viabile (au rezultate în pra ctică), cu
exprimări diferite, ce afirmă în fond același lucru .
Conform Cabalei, în ființarea omului există trei entităț i distincte: una – corespunzătoare spiritului
(îngerul păzitor, Super Ego-ul freudian, partea perfectă din noi, profesorul), cea de-a doua – a sufletului
(a esenței divine din noi), iar a treia – cea a per sonalității proprii (copilul, demonul, corespunzăto r
inconștientului, care cuprinde tot ceea ce este ref ulat, dar și ce nu este refulat, adică sinele person al).
Persoanele superioare din punct de vedere spiritual (înduhovnicite, cum li s-ar spune în limbaj arhaic
ortodox) au toate chakrele deschise și, cu cât este mai evoluată spiritual, cu atât emite mai multă lu mină (chi).

4. GÂNDUL CA ENERGIE
„Să nu gândești e cea mai dulce viață!' Sofocle
Bion spunea că gândirea depinde de dezvoltarea deplină a două pr ocese psihice principale: primul
constând în dezvoltarea gândurilor (care necesită și un aparat care să le facă față) și al doilea reprez entat de
gândirea însăși, care este impusă de presiunea gând urilor și nu invers. Capacitatea de a tolera frustr ările da
posibilitatea psihicului să dezvolte gândirea, pent ru a face frustrarea mai tolerabilă. Procesele patol ogice
apar ca rezultat al unei nereușite în dezvoltarea gândi rii, fie că e vorba de aparat sau de gânduri. Cel p uțin așa
susținea Bion în O teorie a gândirii.
Ce este gândul? Cred că este una dintre întrebările -cheie ale omenirii, pentru că, o dată lămurită această
problemă, existența unei dimensiuni atemporale va fi s implu de demonstrat. Paradoxal este că, pentru a af la
natura gândului, nu am altă posibilitate decât să an alizez ceea ce am, adică cuvântul ca entitate.
Ce este atunci cuvântul? Este expresia materială a gândului, fără de care nu ar exista. Din punct de v edere
fizic, este un sunet sau mai exact o succesiune de sunete, niște unde sonore care se transmit prin aer , sunt
captate de pavilionul urechii, conduse prin conduct ul auditiv unde lovesc o membrană, timpanul. Acesta se
mișcă, vibrează, transferă energia osișoarelor din urechea internă, pentru a fi mai apoi convertită în mediatori
chimici, stimuli electrici pentru a ajunge la aria specifică de integrare Brodmann, unde este „decodifica tă",
devenind iar gând. Schema simplificată ar fi gând-cuvânt-gând; un om emite un gând, spune un cuvânt
care este auzit de cineva, redevenind gând în minte a acestuia! Cuvântul este în concluzie energie capabi lă să
impresioneze conștientul și subconștientul altui om. Cuvân tul are puterea de a crea sau distruge, de a
înălța sau coborî spiritul, de a sădi iubirea sau ura în sufletul omului. Când unul dintre preoții de la ca re am
învățat, părintele Pantelimon, îmi spunea că gândul po ate ucide, mi se părea aberant. Mi-au trebuit ani ca
să înțeleg și apoi să văd ce se poate face cu gândul, ca să îi dau dreptate.
„Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă!" prin urmare, dacă din punct de vedere fizic
cuvântul este energie, gândul nu poate fi altfel, d eci este tot energie. El este „embrionul" cuvântulu i, care nu se
poate naște din nimic, dar și, în același timp, finalul lui. Descartes susținea că „există în mintea noastră idei
înnăscute pe care se întemeiază deducția, idei adve ntice care sunt căpătate prin activitatea simțurilor și idei
factice pe care le construiește mintea cu ajutorul î nchipuirii". Tot el lansa sau celebra „Mă îndoiesc, de ci
cuget". Aș putea să cuget fără să exist? Desigur că nu. Așa că urmarea „cuget, deci exist" vine normal , ca
definitoriu pentru o ființă cugetătoare.
Sunetele sunt chei ale ființei noastre, ale enerdver sului, care permit să fim impresionați de melodii, de ile
unui cântec sau de vocea unui alt semen, bărbat sau femeie. Puterea unui cuvânt este dată de energia car e
se pune în el a care nu ține de numărul de decibeli. Un singur cuvâ nt spus cu o anumita încărcătură
emoțională poate atinge mai adânc ființa umana decât un răcnet!
Suntem capabili să receptăm gânduri, să transformăm gânduri și să creăm gânduri noi. Procesul psihoter apeutic
clasic se bazează tocmai pe această capacitate a gâ ndului de a se transforma în cuvânt și invers, care permite
înlocuirea unei idei autodistructive cu o alta pozi tivă. Pe cuvânt s-a bazat Hitler, când a orbit o în treagă nație să
găsească o justificare a crimei ridicată la rang de industrie. Tot pe cuvânt s-a ridicat creștinismul, pe cele
enunțate de Iisus Hristos cu două mii de ani în urm ă și care au rezistat.

5. STRUCTURA PSIHICULUI UMAN
„Daca ești viu, ai acces la secretele veacurilor pentru c ă adevărul universului sălășluiește în fiecare
ființă umană! Dacă ai în tine scânteia vieții, ai esență divină!" Morihei Ueshiba
Eram anul întâi de facultate și făceam psihologie. Eram c urios să aflu cât mai multe, așa încât am început
să citesc părerea mai multor nume mari din domeniu privind structura psihicului omenesc. Am fost
dezamăgit să constat că erau o groază de școli de p sihoterapie, ce funcționau pe principiul „câte bord eie,
atâtea obiceie". Nu căzuseră de acord asupra unei forme comune de str ucturare a psihicului, astfel încât
mai rău te încurcai decât să te lămurești. Am citit o part e din ele fără să le consider drept certitudini, lă sând
ca experiența să demonstreze veridicitatea uneia sa u alteia dintre teorii. Așa am ajuns la concluzia că
fiecare avea întrucâtva dreptate și că, de fapt, diverg ențele de opinii apăreau din cauza unor elemente care
fie erau denumite altfel, fie fuseseră descoperite, d ar nu și integrate în teoriile vechi.
Cel mai aproape de adevărul demonstrabil prin pract ică rămâne tot tata Freud, secondat îndeaproape de micul
copist florentin Jung, cel care a introdus în psiho logie, sufletul, paradigma anima-animus sau princip iile Yin-
Yang, care se regăsesc în om, ca și în întreg Unive rsul. Am căutat o structură care să explice normalul,
paranormalul, patologia psihiatrică și, de ce nu, at acul psihic, care să fie aplicabilă în toate domeni ile:
medicina (cu toate specialitățile ei), bioenergoter apia, yoga, sportul (artele marțiale, boxul), dar și să
explice stările modificate ale conștiinței din extazul mi stic, dansurile mistice sau cauzate de consumul de
alcool și droguri. Îmi doream să aducă și explicarea extr acorporalizării, a experiențelor din apropierea
morții, ba chiar să cuantifice moartea, boala, cauz a ei și modalitățile de vindecare.
Nu știu în ce măsură am reușit, dar, de o bună vrem e încoace, nu am găsit un caz care să contrazică ult imul
model structural pe care l-am imaginat și care sper să fie cel mai apropiat de adevăr. Psihicul uman pare a f i
alcătuit din Conștient, Inconștient și Sine. Până ai ci nimic nou. Doar că fiecare componentă este mai com-
plexă, prezintă caracteristici proprii, care o dete rmină și o definesc în același timp. CONȘTIENTUL (s au
conștiința) este acea parte care organizează datele psi hicului, ale simțurilor și memoriei, contribuind
prin aceasta la adaptarea noastră în societate, la relațiile cu ceilalți oameni sau cu natura, integrându-ne
totodată în spațiu și timp. INCONȘTIENTUL apare ca o p ungă care conține memoria, tot ceea ce este
refulat (amintiri, gânduri, sentimente, instincte, traume, frustrări), ȘINELE (acea parte nerefulată pe care o
descrie Freud) și SUFLETUL (partea divină din noi, care ne face să simțim în anumite momente care este
adevărul fără a avea nevoie de o certitudine și de a cărei existență mulți dintre psihoterapeuți sunt convinși). In
Inconștient există matricea (sau programul) organis mului, determinată genetic, care stabilește forma a cestuia,
înainte ca el să fi ajuns la maturitate. Această fo rmă poate fi vizualizată în anumite stări ale conștiințe i, încă
de când copilul este nenăscut. Este asemenea unui „tipar" , pe care materia tinde să-1 umple, pe măsură ce
organismul se dezvoltă, și este parte integrantă a s ubconștientului cu care se confundă. Se poate asemăna cu
o hologramă.
Dacă ADN-ul ar fi imaginea de pe placa fotografică a hol ogramei, matricea este holograma însăși.
Această matrice are rolul de a coordona din inconșt ient funcțiile organismului, mecanismele de apărare ș i
procesele psihice. Astfel, prin interferența dintre psihic și organic de la acest nivel se explică manifestări le
organice ce apar în tensiunile psihice acumulate în subconștien t. O furie care este conștientă la un
moment dat, chiar dacă pare „uitată", rămâne în inconștient, putându-se manifesta ca o durere de vezică
biliară (fiere). Când este conștientizată de individ (își am intește de ea), se află în conștient, când nu, în
inconștient – putându-se manifesta în diverse moduri în plan fizic . Problema organică și deci boala se
rezolvă prin conștientizarea agresiunii și soluționarea cauz ei care a determinat-o! Orice negație introdusă
voit (ca atac psihic) la nivel de inconștient (subliminal) det ermină individul respectiv într-un anume
sens. Simpla negație ficatul nu funcționează corect poate pro duce o hepatită, iar dacă negația de
funcționare deficitară este adresată uterului, ca organ, v om avea de-a face cu o sterilitate de conotație
pur psihică.

Fiecare individ acționează în viață conform unei sc heme proprii, pe care a elaborat-o de-a lungul
timpului, fiind în strânsă corelație cu o întâmplare din viața lui. Eu unul (am realizat aceasta pe parc ursul
psihanalizei) acționez în situații de criză conform unei s cheme elaborate într-o vară, când eram la Someș
cu părinții. Vrând să intru în apă, deși nu știam s ă înot, am căzut într-o groapă de unde fusese escavat nis ip.
Am avut timp doar să văd cum mă duc la fund și, pe măsură ce l umina scădea în intensitate, am apucat
să zăresc o mână care coboară prin apă, mă apucă de par și mă trage a fară. Totul se petrecuse atât de
repede, încât nici nu avusesem timp să mă sperii. Și totuș i, în viață am continuat sa merg pe același
principiu, băgându-mă, de multe ori, în situații fără ieș ire, pentru că inconștient așteptam și știam că
există acea mână, care de fiecare dată mă scoate din i mpas! Intre conștient și inconștient există LIBERUL
ARBITRU, un sistem de mecanisme energetice. Ele împie dică (asemeni unui gardian) pătrunderea în
inconștient a unor informații considerate, prin edu cație, nocive sau false. O dată depășite, ele fac a celași
lucru și în sens invers, nelăsând ieșirea lor în co nștient. El este cauza transferului negativ, opunându-s e
acumulării altor informații noi, chiar dacă ele sunt adevărate sau exp rimă același lucru ca și cele vechi,
dar privite din alt punct de vedere. Liberul arbitru este determinat de educație (societate, părinți, m entori,
credințe religioase) și intervine în momentul în care dorinț ele sinelui contravin moralei sociale.
Liberul arbitru reprezintă de fapt posibilitatea no astră de a alege una dintre variante. Care este mec anismul?
Există anumite dorințe, gânduri, instincte aflate î n inconștient care sunt neîndeplinite din diverse m otive (deci
refulate); ele caută un mod de a se realiza. Acest mod poate fi unul constructiv (creativ), prin reori entare,
canalizare în direcții constructive, conștient sau nu, sau se pot împlini ca atare, în tradiția iudaică este descrisă
o astfel de modalitate și anume aceea de a canaliza toate energiile către un singur țel prin abstinență și po st. In
acest fel, toate energiile concură la atingerea ace luiași scop propus. Șinele este motivul pentru care viața
există.
Eul nostru, cel care se încarnează, care se poate e xtracorporaliza, este șarpele kundalini încolăcit l a baza
coloanei și care, în cursul evoluției, urcă prin ce le șapte porți de la nivelul chakrelor, prin canalu l central
ieșind prin chakra coroanei pentru a da naștere Flo rii de Lotus. Sinele este în general partea inconșt ientă a
Eului. Ca exemplu, Eul poate fi un individ, cu educația pri mită de la părinți, școală, biserică, cu experiența
lui de viață, iar Sinele este acea parte din el care va ră mâne după moarte, lăsând în urmă trupul, gândurile și
instinctele, păstrând numai ce este valoros din pun ct de vedere spiritual și intelectual și pe care le -a acumulat
în viața prezentă. Sinele este diamantul de care vo rbeau marii inițiați și care se șlefuiește în sute și mii de ani,
este partea cea „rea" din noi cu care trebuie să lu ptăm, să o împăcăm și hrănim. Impotriva Sinelui, zi c
musulmanii, se poartă Marele Jihad, față de micul j ihad care este declarat necredincioșilor.
Eul se află sub influența percepției și este supus, ca și Șinele, acțiunii instinctelor; nefiind însă decât o parte
modificată într-un mod particular a Sinelui, în sco pul vieții actuale. Dacă însă percepția este greșit ă, Șinele
percepe informația din lumea materială eronat. Aces ta este cazul hipnozei (la fel se întâmplă și în me sajele
subliminale și magie), când spunând unui pacient că este ar s de o monedă rece, el prezintă simptomele
celui ars.
îmi amintesc de întâlnirea mea cu un maestru Chi Ku ng. Un coleg de-al meu de munca îmi propune odată
să merg, împreună cu el și cu o doctoriță de la Municipal, la un curs de Chi Kung. Am acceptat evident
(din curiozitate, pentru că eram curios să văd ce ș tia respectivul, dar și pentru că eram într-o răscr uce și
căutam ceva care să se alipească la cunoașterea mea de până a tunci). Totul a fost frumos, muzica,
relaxarea, exercițiile de vizualizare. La un moment dat am fost curios să văd ce poate, am privit în a stral (prin
al treilea ochi) și am fost surprins să constat că ajunsese la Floarea de Lotus! Adică, din punct de v edere
yoghin, șarpele ieșise prin chakra coroanei, iar di n punct de vedere creștin, ieșea în duh (se putea
extracorporaliza) dând în același timp energie celo r din jur. Floarea lui de Lotus, cea cu o mie de pe tale
arăta ca o fântână arteziană, iradiind lumină sub forma u nor fascicule întrerupte ntru fiecare individ din
sala de curs. A fost un spectacol interesant și uni c în viața mea. Nu este un maestru prea cunoscut, p oate

pentntru cs era prea tânăr și nu se vede pe chipul lui nivelul la care a ajuns. La ieșirea din sala unde se
ținuse cursul, doctorița m-a întrebat ce părere am. I-am răsp uns că nu mai văzusem în viața mea o Floare
de Lotus! Bineînțeles că s-a uitat lung la mine și nu știu dacă a înțeles ceea ce-i spusesem. A remarcat î nsă
că, la un moment dat, a simțit că era mai multă energie în sală.
In cazul unei probleme care apare în conștient exis tă mai mulți factori care contribuie la luarea unei decizii:
Șinele (noi, demonul) se comportă ca un copil, fiin d lipsit de moralitate, Supraeul (îngerul păzitor) acționează
precum o instanță superioară, hipermoral și, alternând î ntre dorințele Sinelui și cele ale Supraeului, Eul. Cu
cât conștiința de sine crește prin eliminarea gându rilor, sentimentelor și instinctelor, cu atât puterea psihică
a individului crește. Se mărește capacitatea de a se apăra de f actorii psihici perturbatori externi, precum și
puterea de a raționa în mulțime sau de a rezista un ei inducții hipnotice. Pe parcursul evoluției, Șine le se
schimbă și, găsindu-se în subconștient, poate avea acces la subconștientul colectiv pe care îl modific ă. De
aceea, a te schimba pe tine însuți, în sensul cel mai pr ofund, înseamnă a schimba omenirea. In momentul
în care Eul, Șinele și Supraeul se suprapun, omul devine un maestru, un gu ru, un iluminat, trăind simultan
în trei părți: pe pământ prin primul, în iad prin al doi lea și în Cer prin ultimul. SUFLETUL este darul divin
al vieții, un atribut al ei, care se poate vinde, ca în „ Faust" sau ca în Evangheliile Apocrife, unde se spune
că evreii își puteau vinde sufletul la templu în schimbul banilor, având posibilitatea de a-1 răscumpăra
atunci când afacerile le-ar fi permis.
„Dacă ai în tine scânteia vieții, ai esență divină!" spune a Morihei celor pe care îi iniția în Aikido. Respec tiva
scânteie, sufletul, apare reprezentată în icoanele catolice ale lui Iisus Hristos sub forma unei inimi de culoare roșu-
aprins; se poate vizualiza astfel și prin deschider ea celui de-al treilea ochi (vederea în duh ortodox ă).
Interesant că numele Mântuitorului în limba japonez ă,Kirisuto, de fapt și în teoria japoneză a
kotodamei, se pronunță Ki-ri su-to, putând însemna și „cel care a rupt toate legăturile!"Cine a avut
curiozitatea (și posibilitatea) să facă inducție hi pnotică și vizualizare la nivel astral cu pacienții , a putut
constata că avorturile se vizualizează precum niște fire negre, care leagă spiritul de întuneric, iar copiii sunt
grupați acolo, în funcție de numărul lor, legați de mamă precum nou-născuții.
Despre suflet se spune că este de o valoare inestim abilă, prin el orice om viu este la fel de valoros, indiferent
că se află în închisoare, în ospiciu sau în altar! Pri viți din acest punct de vedere, oamenii apar precum
diamantele, unele mai vizibile, lustruite, strălucind la supra față, altele mai ascunse în mâlul vieții, dar tot
diamante. De aceea, a supăra pe cineva, chiar și pe bună dreptate, a mâhni sufletul cuiva, a chinui un animal
(care are și el suflet) este, sub aspect spiritual, div in, ca și cum i-ai face lui Dumnezeu însuși așa ceva.
Ideea de vânzare a sufletului nu este nouă. Marii m agi, vracii și vrăjitorii au cunoscut dintotdeauna importanța
lui și de aceea a apărut ritualul de sacrificare a animalelor, respectiv oferirea unui suflet de anima l în
schimbul îndeplinirii unei dorințe. Nu există favoa re a sorții, există cel care conduce destinele aces tui pământ
și care nu este Dumnezeu. A învinge lumea, sistemel e create de ea, înseamnă de fapt a călca peste pute rea
celui viclean, care îi arăta și îi oferea lui Iisus p ământul. Atât în spiritualitatea creștină (cu referire la marii
duhovnici), cât și în alte credințe religioase, spovedan ia există ca formă de eliberare a inconștientului. Omul,
ca ființă creată, se naște, trăiește și moare, dar viața pre-există trupului și nu se sfârșește cu moa rtea acestuia. In
cursul vieții pământene, datorită încălcării unor l egi ale Universului, se acumulează o serie de „păca te" (de fapt
energii negative, tensiuni interioare).
Aceste legi universale au fost revelate celor ilumi nați, unele dintre ele fiind chiar de bun-simț. Spr e exemplu
una dintre legile date de Moise (din cele aproximativ 600!) es te „să te speli pe mâini înainte de masă!"
Cum ar fi putut să le explice că altfel îmbolnăvesc? Așa l e-a fost dată ca lege divină, spre binele lor! Cred
că nici Moise nu știa de ce! Legile Universale sunt precum legile circulației, stabilite pentru a te apăra
uneori chiar de tine însuți, funcționând conform principiului r espectării normelor de conviețuire dintr-un
loc care ți-e străin, dar pe al cărui teritoriu te afli. Incâlci limita de viteză, nimeni nu-ți acceptă scuza că nu
ai știut, erai obligat să afli regulile; te duci în ju nglă, ești obligat să cunoști legile ei, dacă nu vrei să fi i
hrană pentru tigru!

In concluzie, este mai bine să le cunoști, oricum d e încălcat le încâlci (că de!), dar cel puțin ai po sibilitatea să știi
cum să le plătești, măcar o parte, ca să nu ajungi în închisoa rea datornicilor!
Din punct de vedere al eliberării subconștientului de tensiunile acumulate, spovedania și psihoterapia sunt
similare. Ele permit preluarea energiilor negative (a demonilor) de către cei care se ocupă de vindecare a
minții și a sufletului, care le pot face față și în lătura. Apare o singură diferență între psihoterape uți și duhovnici,
tot ce ține de științele medicale și psihologie sco ate din ipoteză divinitatea, înveți, informația est e stocată
asemenea celei de pe dischete sau cărți; ea nu poat e exista fără un substrat material, deci energetic. O melodie
înregistrată pe o casetă uitată într-un raft, deși nu se aude, exi stă. Luând caseta și introducând-o în
casetofon, melodia va putea fi redată și atât timp cât banda merge, ea se aude, există. Când aparatul se
oprește, melodia dispare. Cu toate acestea, ea, totuși, este! Poți să asculți din nou, ca să te convingi!
Asemenea ei este gena, un sistem material, deci ene rgetic, de stocare a informației. Ea există, iar tr upul
nostru este expresia ei materială, punerea în pract ică a programului care este încorporat în ea. Medic ina se
oprește la ea, ca și cum gena ar fi o limită. Mater ial este, dar energetic nu are limite. O bandă o po ți șterge,
copia, reface; totul este să știi cum.
Dezastrele nucleare ne-au arătat că energia, ca lumină s au radiație, ne poate modifica gena și în rău, fiin dcă
orice idee oferă, mai întotdeauna, aplicații și în bine, și în rău. Când vom putea stăpâni Lumina, vom ș ti mai
bine să vindecăm oamenii. Folosind lumina informată, vom putea modifica genele în sensul dorit de noi, spre
binele omului și al societății, se vor schimba mult e, astfel încât chiar și minunile lui Iisus Hristos își vor găsi
explicația, nu vor mai părea minuni și nici credinț a un spectacol, ci cunoaștere și aplicație științif ică.
La ora actuală se știe că nu creierul este cel care stochează i nformația. El este un organ creat de gândire și
nu invers, deci nu este sediul memoriei. E doar un emițător-receptor de gânduri, o interfață între lumea
spirituală și cea materială, este „casca" potrivită care ne conectează la JOCUL VIRTUAL AL VIEȚII pe
Terra. Creierul creează un câmp, care înconjoară or ganismul ca o anvelopă și în care se stochează gândurile .
Multe dintre ele sunt inconștiente sau „neconștientiz ate", nu le avem în permanență în planul conștient. De
exemplu: știm că 1 și cu 1 fac 2, dar sunt conștien t de aceasta doar. dacă am nevoie. Știm pentru că a m învățat
și pentru că este înmagazinat în memorie. In AVC „u iți" pentru că este distrusă calea către locul unde se afl ă
informația, nu pentru că ea nu mai există! De asemenea, memor ia prezintă mai multe niveluri: unele mai
superficiale, altele mai profunde. în general, expe riențele neplăcute se sedimentează în cele mai profunde
straturi ale memoriei, în inconștient, de unde ies la suprafață rar, de obicei în situații deosebite, dar cu mult
zgomot. Este o metodă de protecție personală, un mec anism de apărare care ne permite să supraviețuim în
urma unei întâmplări nefericite, să o depășim cu ef ecte negative minime. Cel mai profund nivel al
subconștientului (sau al inconștientului, sunt unul și ac elași lucru) este parte din inconștientul colectiv, fiind
zona din care ne vin cele mai elementare instincte precum foamea, setea, instinctul sexual, este despă rțit de
restul subconștientului printr-un baraj energetic, numit în Caba la „Vălul lui Paroketh". Această zonă, bine
delimitată energetic, a subconștientului corespunde primei chakre, cea a rădăcinii, care ne unește cu energia
telurică (chi-ul greu), chakrei a doua și celor două chakre secundare di n dreptul spinelor iliace antero-
superioare ale oaselor bazinului (cea din stânga co respunde sentimentelor ascunse și nerezolvate, iar cea din
dreapta gândurilor negative uitate). Ele formează un t riunghi, cu vârful în jos, ce simbolizează pământul .
Oamenii care trăiesc prin acest spațiu sunt bine anco rați în realitatea materială, dar se pot folosi și de energia
telurică, cki-ul greu în magie (țiganii, chinezii, a rabii, evreii).
In stările modificate ale conștiinței cum ar fi: deschiderea celu i de-al treilea ochi, alcoolismul cronic,
dependența de droguri, există energii negative ce se p ot vizualiza sub diferite forme (de gândaci, păianjen i
etc). Mecanismele gândirii sunt făcute special ca s ă ne apere de urâțenia lumii spirituale în care trăim.
O studentă la psihologie m-a întrebat cum poate fi stăpânit SUBCONȘTIENTUL COLECTIV. Am fost uimit
inițial de întrebare. I-am răspuns că există două p osibilități: cea eristică și cea nazistă, deoarece stăpânirea
subconștientului colectiv se rezumă la stăpânirea î ntunericului și a ființelor care-și au sălaș acolo. Acest lucru
presupune să le cunoști, să nu-ți fie frică și să n u te lași stăpânit de ele (să nu le dai satisfacția de a face ce vor
ele), prin urmare să nu te lași pradă instinctelor și sentimentelor negative precum gelozia, furia, in vidia. Nu trebuie

să le negi, dar nici să te lași condus de ele, ci p ur și simplu să alegi calea de mijloc. în fond, ele sunt o nece-
sitate, daca nu ne-ar fi foame sau sete, am muri (f ără măcar să știm de ce), iar dacă nu ar fi fost se xul, nu ne-
am fi născut.
Ca unul care am participat activ la exorcizări, pen tru ca mai târziu să le fac singur, pot spune că la un
moment dat, după multe asemenea rugăciuni, dispar toate poft ele sexuale (este greu de învățat echilibrul),
foamea și, chiar dacă mai puțin, setea. Prin chakra rădăcinii, omul are în el accesul la întuneric (pr in umbra lui),
prin cea a coroanei la Lumină (prin înger), persoan a fiind de fapt locul unde se întâlnesc cele două „ lumi". Pe
parcursul vieții se îndreaptă (mai mult sau mai puțin ) spre una dintre ele, devenind fie mai alb, mai apr oape
de îngeri, fie mai negru sau demon, în funcție de ale gerile făcute. Privit astfel, subconștientul colect iv, ca
sumă a celor individuale, apare ca o pungă imensă, care conține, pe lângă tot ceea ce este bun, gunoiu l
omenirii, în ea acumulându-se toate gândurile negat ive. Oamenii sunt manevrabili tocmai prin răul din e i,
care îi face să se asemene, deși se găsesc pe trepte so ciale diferite, au preocupări și posibilități materiale
diferite. Fiecare are ceva urât în inconștient (care contravine Legilor Divine) și, cu cât ceea ce este ascuns acolo
crește, cu atât omul devine robul propriului subcon știent. Dacă manifestarea se situează într-o limită acceptată de
societate, el este considerat normal, dacă nu, apar e antisocialul sau patologia. Majoritatea oamenilor este
convinsă că nimeni nu poate avea acces la mintea lor ș i tocmai de aceea sunt ușor de manevrat psihic. Pe
același lucru se bazează și manipularea în masă. A- ți stăpâni propriul subconștient, gândurile, sentim entele și
instinctele înseamnă să poți stăpâni și subconștien tul colectiv și implicit lumea.
Din cauza faptului că primește informațiile prin in termediul corpului, câmpurilor și, respectiv, al mentalu lui,
Sinele poate fi „păcălit". Acest lucru se poate face prin sugestie, hipnoză sau mesaje subliminale când, cel
care „știe", poate sădi în subconștient un gând pe car e Sinele îl percepe ca fiindu-i propriu.
Un exemplu, poate nu cel mai bun, sunt chiar farmec ele de dragoste ale părinților pentru copiii lor. F iecare își
vede puiul frumos,
chiar și măgarul! Se povestește că la o horă două f emei în vârstă stăteau pe margine, uitându-se la ti neri cum
dansează. Una dintre ele spune la un moment dat: „C ine este cocoșatul ăla care dansează cu fata lui cu tărescu?"
Vecina ei îi răspunde: „Cum, femeie, nu-ți mai știi fecioru'?" Prima continuă: „Cocoșețel, cocoșețel, da' uite
ce frumos dansează!" Adevărul este că avem obiceiul să fim mult mai îngăduitori cu ai noștri decât cu
ceilalți. Este interesant cum poate fi folosită iub irea maternă în magie. Mama își vede fata ca fiind f rumoasă,
cea mai deșteaptă și mai sexi. Transferând această energie prin mâncare unui bărbat, el va începe să o vadă
precum ea, prin prisma iubirii ei, dar coroborată insti nctelor lui sexuale. Iubirea și atracția sunt gata!
Evident că depinde de sensibilitatea mentală a bărbat ului, de capacitatea mamei de înmagazinare a energiei
și de biotransfer.
Privit din sens opus, adică identificându-mă cu Sin ele meu, cel veșnic, Universul și viața omului se p rezintă ca un
imens joc virtual, în care trupul este aparatul car e ne conectează la el, iar creierul o interfață, casc a prin care
simțim și vedem lucrurile materiale. Acestea, în fond, nu sunt altceva decât concentrații ale aceluiași Câmp
Unitar din care provenim, în care suntem și vom fi.
Că tot veni vorba, mă amuză sectele care vin să te co nvingă să-1 primești pe Hristos în tine sau chiar u nii
dintre preoții ortodocși despre care se spune că fa c legătura cu Tatăl. Să fiu iertat, dar apare o simpl ă întrebare:
dacă eu fac parte din Univers și Universul există în Dumnezeu, e u unde mă aflu? Pot afirma astfel că și eu
„sunt întru Tatăl și Tatăl întru mine". Seamănă puț in cu chestia ara cu integrarea României în Europa. Suntem,
dar nu suntem încă in ea! Șinele primește informații dinspr e lumea materială prin intermediul creierului,
al gândirii, ca aparat creat de acesta. In timpul hipno zei și sugestiei el primește o informație eronată și o
percepe ca adevăr, reacționând ca atare. De aceea c red că a explica hipnoza din punctul de vedere al g ândirii
este o abordare greșită. Cei mai buni dintre hipnot izatori sunt cei care ȘTIU că viața este o iluzie ș i cunosc
arta de a înlocui o iluzie cu alta. Adică să o înlo cuiască pe cea a durerii cu cea a plăcerii, direct la nivelul
Sinelui. Totul este în funcție de modul de percepție al fiecăruia de l a nivelul cel mai adânc al ființei lor,
Sinele lor. Ceea ce este durere pentru un om „norma l", pentru un masochist poate fi plăcere. Cine are dreptate?

Normalul este definit de numărul celor care reacțio nează la fel! Confucius susținea că „Omul politic sau
intelectual ar trebui să se îngrijească de corpul său, ap oi să conducă țara și doar în cele din urmă să încerce
să cucerească lumea."
Marii maeștri afirmă că adevărata viață e viața veș nică, viața de dincolo, mai exact nu viața Eului ci a
Sinelui. Ideea este că atenția noastră ar trebui să fie îndreptată m ai mult către acesta (către Sine) către
trăirile și ideile care apar la nivelul Sinelui, de cât cele de la nivelul Conștientului. Să trăim, să ne ducem viața
după normele sociale care există, dar să dăm o mai mare importanță vieții noastre interioare.
In psihanaliză, de exemplu, se ajunge să se conștien tizeze că gândirea poate fi păcălită și atunci sing urul
punct de sprijin rămas este sufletul. Simți în sufletu l tău că un lucru este adevărat, este bine, dacă nu alt
criteriu sau mod de verificare nu există.

6. TELEPATIA
In anul 1976, Harold Puthoff și Russel Târg, de la institutul din Stanford, și-au publicat studiile cu privire la
fenomenul de transfer de informație la distanță, av ând la bază experiențe efectuate în cadrul laborato arelor de
electronică și biotehnologie. Intre altele, au test at cincizeci de subiecți privind capacitatea acesto ra de a descrie
și desena obiective necunoscute, situate la distanț ă, în timpul vizitării lor de către alte persoane. S-a ajuns la
concluzia că memoria și imaginația bruiază informaț ia primită telepatic. S-a emis ipoteza că aptitudin ile testate
ar putea avea sediul în emisfera cerebrală dreaptă, care ar fi specializată în elaborări spațiale, vor bindu-se de
„vizionare la distanță și temporală".
Au fost cazuri când informațiile transmise pe canale te lepatice au premers chiar începerea experimentului,
ca și cum ar fi venit dintr-un alt spațiu, atemporal, și au fos t percepute de receptor ca trecute. S-au făcut
mai multe experimente, printre care acela de a determina o persoană să facă mișcări de care nu este
conștientă sau diferite gesturi care să contravină educației sa u dorințelor ei. Unul dintre principiile care stă
la baza telepatiei este capacitatea structurilor biol ogice de a disipa energie. Acest fenomen a fost evidențiat
de Ilya Prigojin, care împreună cu un grup de cerce tători a luat premiul Nobel pentru analiza
termodinamică a stărilor energetice disipative ale stru cturilor biologice. Ideea este că orice organism viu se
comportă ca un sistem deschis, făcând permanent schimb de e nergie cu mediul, fie că este vorba de ali-
mente, apă sau căldură (lumină). In lucrările lor, cercetătorii ruși de la Novosibirsk (V. Kaznaceev, S.P. Surin,
L.P. Mihailova, N.V. Ignatievici) au evidențiat emisia de fotoni ca fiind una dintre activitățile vitale ale
organismelor vii.
Lumina pare a avea cel mai important rol și în copier ea și în transmiterea informațiilor în timpul diviz iunii
celulare (F.A. Popp, 1976). Corpul uman emite radia ții între 18-250 fotoni/s/cm pătrat, în spectrul UV , mai
crescute în țesuturile în creștere, principiu pe ca re de altfel se bazează și tomografia computerizată. Au
existat mai multe experiențe care poartă semnătura cercetă torilor ruși, prin care se demonstra capacitatea
unei persoane de a concentra și transmite energie. în p rincipiu, au pus în evidență capacitatea encefalului
de a concentra și focaliza energia disipată de mate ria vie. G.A. Sergheev și S.P. Saricev au demonstra t că,
sub privirea concentrată a unei femei cu abilități paranormale – M.S. Kulaghina -, un cord de broască (care, în
mod normal, ținut în ser fiziologic, în afara influ enței biofizice externe, mai funcționează 1,5 -2 or e) a fost
oprit în șapte minute. S-a încercat și pe organismu l uman, pe cord, dar apariția tahicardiei a necesit at
întreruperea experimentului. Această capacitate de a disipa energia unui om se poate mări chiar de pân ă la 1
000 de ori în condiții de stres, față de cele obișn uite. Este destul ca să realizezi ce efect ar avea dacă ar fi
direcționată numai împotriva unui singur om! Modificările energetice produse de stres au fost evidențiate
prin compararea electronografiilor palmei unui indi vid aflat mai întâi în stare de calm, apoi de stres . Inițial
apare un contur uniform al fondului de densitate luminoasă, reprezen tat de emisia de fotoni, pentru ca, în caz
de stres, la nivelul falangelor, trei să capete un fond întunecos, cu o tendință luminoasă centrifugă a fluxului
energetic. Faptul că transmiterea telepatică se face cu transfer de substanță, câmpul însuși fiind substanță
disipată, s-a demonstrat la Novosibirsk de către S.V.
Sparanski; acesta a crescut un lot de șoareci albi pe care 1-a împărțit în două grupe egale, pe care l e-a separat,
una la etajul I, alta la al III-lea. Cei de la etaj ul I au fost sacrificați și li s-a cântărit SR. Cei de la etajul al III-
lea au fost mai întâi adormiți (pentru a nu fi stresați) și ap oi sacrificați. Cântărinduli-se și acestora SR s-a
constatat că era mai mare cu greutatea lipsă la prim a grupă. S-au făcut și alte experimente care demons trează
posibilitatea de transmitere a energiei la distanță , dar nu le voi aminti pe toate pentru că nu este s ubiectul
lucrării de față, mai ales că, demonstrarea unui lu cru care pentru mine este evident este de-a dreptul
plictisitoare.
Mai amintesc doar de o experiență a lui S.V. Stepan ski. Acesta a înfometat un lot de șoareci pe care 1- a plasat
lângă un alt lot de șoareci hrăniți normal. Șoarecii di n al doilea lot au prezentat un apetit crescut, necesitând
o cantitate mai mare de alimente față de momentul a nterior începerii experimentului; astfel s-a demons trat
posibilitatea transmiterii senzațiilor/instinctelor. A cest fapt este cunoscut de vechea gardă a psihologiei,
care are la bază școala sovietică. Știu acest lucru de la tatăl meu, care îmi repeta de nenumărate ori în

copilărie să evit aglomerațiile pentru că oamenii î ți pot transmite instincte ca frica, mânia, foamea, se tea
(dorința de a bea alcool) sau chiar dorința de a se dr oga.
Ca o aplicație: există patroni de restaurante sau f ast-food care nu permit angajaților să consume nimic din
produsele pe care le pregătesc (îi dau afară dacă î i prind!), iar foamea lor (vă dați seama că mor de poftă
uitându-se, lihniți, la bunătățile pe care le serve sc) se transferă clienților, care poate că au intra t să bea doar un
suc, dar care se văd aproape obligați (de foamea ca re nici măcar nu este a lor) să comande mâncare, ro tunjind
astfel venitul patronului!
Intr-o seară eram pe o terasă în Parcul Tineretului cu prietena mea și cu un amic, fost coleg de muncă , și ne
uitam la un meci de-al naționalei de fotbal a României în preliminariile campionatului mondial când, la mes e,
au apărut mai multe fete îmbrăcate în costumase ble umarin, făcând reclamă unor țigări franțuzești. Era u toate
drăguțe, vopsite blond și au început să abordeze bărbații care fu mau. Una dintre ele a venit și la prietenul
meu. S-a apropiat atât de tare de el, încât ai fi z is că-1 sărută! în timp ce-1 fixa drept în ochi, în cerca să-1 convingă
să încerce un nou tip de țigări, cu filtru deosebit , mai puțin cancerigene. Știam ce face, am încercat și eu metoda
aceasta de a trece peste barajele de apărare ale al tcuiva (însă doar ca experiment, fără însă a-1 tran sforma într-
un modus vivendi!). A doua zi cine schimbase țigările încercându-le pe cele albastre, franțuzești? Exact.
Prietenul meu! I-am explicat ce i se întâmplase în seara respectivă și cum se concentrau fetele pe cel de-al
treilea ochi al celor abordați. Expresia lui a fost de uimire totală: „Ai, mă!" A revenit la țigările lui obișnuite.
Noroc că făcuse câteva grade la radiestezie și nu e ra chiar profan în probleme de acest gen.
Am mai avut o „întâlnire" cu aceeași firmă producătoare de țigări. Puțină lume știe că, la ora actuală, fi rmele
„care se respectă" au angajați care practică o form ă sau alta de magie. Ei au rolul fie de a verifica men tal
loialitatea angajaților sau a partenerilor, fie de a ajut a în vânzări, de a căuta soluții optime la cele mai diverse
probleme, ori pur și simplu de a conduce „din umbră " negocierile, în sensul pe care îl dorește patronul. A m
lucrat și eu în acest tip de sistem și nu pot să fiu pr ea mândru, de multe ori nu ai de ales; trebuia să a flu ce fel
de personalități au unii dintre angajați și, în fun cție de rezultat, erau repartizați în posturi în ca re ar fi fost cei
mai eficienți sau, atunci când îl căuta cineva pe ș eful meu, să aflu cu câteva minute mai devreme scop ul
vizitei. Mă mai ocupam și de protecția psihică a fami liei (el însuși nu avea nevoie, fiind un bun
paranormal).
Un profesor de la Spitalul Municipal, care este fre cvent solicitat de mass-media deși pregătirea și
competența lui rămân discutabile, a afirmat în urma unui i nterviu televizat pe care 1-a acordat șeful meu,
că intervievatul este paranoic. Nu i-aș lua apărăre a nu am de ce să-i fiu recunoscător, am muncit cu
adevărat fiecare bănuț pe care l-am primit, dar după trei ani în serviciul lui, am dreptul să afirm că, d in punct
de vedere psihic, îi depășește pe mulți dintre cei al căror nume este precedat cu emfază de prescurtări ale
titlurilor academice sau universitare.
Intr-o zi, venind de la editura care mi-a publicat prima carte, ajunsesem în centru, la Universitate. în
intersecție își face apariția un autoturism de culo are albastră, mergând cu spatele! Am rămas siderat, privind
agentul de circulație care îl dirija. După el apare un camion din care răsună printr-un megafon muzică
asemănătoare tam-tamurilor africane. In camion și în spate le lui, adolescenți dansând ca și cum ar fi fost în
transă, dezbrăcați la bustul gol băieții, iar fetel e în mini și sutiene. Alcătuiau un tablou desprins parcă din
comicul absurd, dacă nu ar fi fost de-a dreptul ter ifiant. în timp ce șirul de camioane trecea cu acei copii în
transă, a început să plouă. Am rămas privind uluit spectacolul ce se desfășura sub ochii mei, sperând ca așa
ceva nu e real, nu se poate întâmpla pe străzile Bu cureștiului. Unde erau marii profesori de psihiatri e, psihologii
și paranormalii de la „curtea" guvernului, preoții, cei care au pe umeri bunăstarea psihică a acestui neam, prin
ce cabinete dormitau? De ce nu li se explică elevil or în școli că muzica este o cheie de acces în subc onștient și
că, o dată deschis, nu știi nici ce intră, dar nici ce iese din el? Dansau în ploaie, fără să aibă în ochi nici o
scânteie care să ateste că ar face ceva conștient, în timp ce picăturile de apă le biciuiau spatele. N u erau cu nimic
mai presus decât membrii unui trib uitat de lume în j ungla africană. Tragic.
Din punct de vedere energetic, în ceea ce privește telepatia, puterea de emisie este dată de câmpul de emis ie
corespunzător chakrei gâtului, iar cea de recepție de cel corespunzător celui de-al treilea ochi. Aceast a este

teoria, în realitate folosim întreg câmpul, cu toat e formele de energie pe care le deține. Fiecare om are o
energie proprie, care este dată de mai mulți factor i, cum ar fi: alimentația (vegetarienii au vibrația mai înaltă),
rugăciunea (cei care se roagă, călugării, au vibraț ia mai înaltă), profesia (medicii, practicanții de Reiki au o
vibrație mai înaltă, în timp ce boxerii, practicanț ii de arte marțiale au vibrație mai joasă) etc. Există a stfel mai
multe niveluri energetice, iar telepatia apare într e persoane care au vibrație asemănătoare. Un rol im portant în
telepatie îl au subperso-nalitățile unui individ; ele sunt fie native (cazul geniilor care primesc ca înger
păzitor un spirit deosebit, ca merit pentru o viață anterioară dedicată într-un fel sau altul oamenilo r), fie
dobândite, cum ar fi cele ale meseriilor. Aceste su bpersonalități pot fi forme gândite, ceva asemănăto r unui
program care se derulează sau intervine în momentul în care este nevoie de el, sau spirite care, dintr -un motiv
sau altul, au primit misiunea de a avea grijă de omul respectiv. Când un individ a practicat mai multe
meserii, învață mai multe din domenii diferite, primeș te aceste subpersonalități, care uneori pot intra în
dezacord, ducând la ceea ce se numește în limbaj psihiatric, schizofre nia. Nu este propriu-zis o boală;
acest om poate, ajutat sau nu, să ajungă la un cons ens cu propriile personalități și să devină un geni u sau
un bun parapsiholog.
Ronald Laing, părintele antipsihiatriei, zicea: „Se spune d espre schizofren că este un bolnav care nu știe
să se adapteze la o societate sănătoasă. Eu aș crede mai curând că e un individ sănătos care nu se poate
adapta unei societăți bolnave."
Nu sunt de acord pe de-a-ntregul; societatea este bolnavă, poate, dar aceasta nu înseamnă că psihiatria
poate fi negată în totalitate. Trebuie doar revizuită și păstrat ceea ce are bun în ea; ca de altfel toată
medicina.
Una dintre tainele ortodoxiei este aceea a botezului , indiferent că este vorba de cel din copilărie sau de cel
călugăresc. Cel botezat primește ajutor un înger, care ar e misiunea de a-1 ajuta. Acesta contribuie prin
vibrația lui la cea a câmpului omului de care are grij ă. Călugării primesc șapte! Devine ceva mai aglomer at în
subconștientul acestuia! Se poate spune că ei sunt mai apărați. Da, este adevărat dintr-un punct de ve dere, dar
echilibrul universal funcționează și în acest caz. Așa că ap ar și șapte demoni! Deci, la un calcul sumar, în
apropierea unui călugăr se vor întâlni: personalitat ea lui proprie, șapte îngeri, șapte demoni și, dacă a mai
avut o meserie, încă unul (așa-zisul duh al meseriilo r); s-au făcut 16! Am greșit calculul pentru că ori ce om,
chiar nebotezat, are ca ajutor un înger. Deci sunt 17! De ce spun aceasta? Nu ca să deconspir o taină, ci ca
să avertizez psihiatrii să nu se ocupe de asemenea cazuri p entru că „își prind urechile". Ca să poți vindeca
un om, ar trebui să știi ceea ce știe el pentru a-ți da seam a unde greșește. Or, în cazul preoților și
călugărilor care au probleme dintr-un motiv sau altul, datele stau c u totul altfel.
Telepatia este mai facilă între cei care aparțin un ui grup (prin intermediul subpersonalităților grupu lui), acest
lucru datorându-se inconștientului colectiv, suma i nconștientelor individuale și care au la rândul lor
caracteristici comune (cine se aseamănă – se adună) .
Să nu confundăm spiritualitatea cu cultura! Poți cunoaște cinci limb i străine, să ai zece facultăți și să
cânți la cincisprezece instrumente, nu înseamnă că ești și evoluat din punct de vedere spiritual.
Spiritualitatea se referă la cunoașterea legilor Un iversului, legi care sunt complementare și adesea se
întrepătrund cu cele fizice, privește modul cum te comporți față de semeni, dar și cunoașterea tainelor
celor trei lumi: cea fizică (în care trăim), cea ene rgetică (care nu este decât un alt mod de a o vedea pe
prima, dar la o altă scară) și cea a duhurilor care coexistă cu celelalte. Boala însăși poate fi privit ă din punct
de vedere medical, energetic și spiritual, iar trata mentul ar trebui să acționeze la fel: de primul pla n să se
ocupe medicii „clasici", de al doilea bioterapeuții, vindecăto rii Reiki, acupuncturiștii, iar de cel de-al
treilea îndeosebi cei care practică sacroterapia (pr eoți, pustnici, clarvăzători).
S-a constatat că telepatia are loc când creierul se găseș te în ritm alfa sau teta, adică în stările de relaxa re.
Sunt tehnici prin care se învață obținerea controla tă a acestor ritmuri și care au ca punct de plecare
exercițiile de relaxare chinezești sau yoghine.

La nivel energetic stabilirea unui contact telepati c nu are loc numai la nivelul chakrei celui de-al treilea
ochi. Diferența de vibrație poate face ca racordul energ etic să se facă oriunde în câmp pentru a se deplasa
apoi pe meridianele energetice până la șinele indiv idului (șarpele Kundalini). De exemplu, când sunt
„căutat" mental de cineva, îi simt prezența într-un loc anume din câmp, care îi este propriu. Iar racord ul lor,
în locul în care se face, îl percep de la înțepătură, l a durere, în funcție de intensitatea cu care se gândește la
mine. Fără sa vrea, unii oameni se gândesc prea „ta re" și atunci le spun să o facă mai ușor că „aud", nu sunt
„surd"!
Telepatia ca proces psihic este importantă, pentru că pe ea se bazează ATACUL PSIHIC. Ea stă la baza
vindecărilor de la distanță, a contactului cu divinitatea, dar și a magiei voodoo sau hipnozei. Ea este un
instrument care nu este nici bun, nici râu în sine, d ar îl întrebuințăm, facându-ne responsabili de efectele
ei. Orice gând pe care îl emitem se păstrează în subconștient ul colectiv pentru ca, la un moment dat, să
prindă viață!
S-a demonstrat experimental că transmiterea telepat ică a informațiilor nu este un fenomen de natură
electromagnetică, întrucât efectul nu scade cu l/d2 , ca în cazul undelor. Telepatia se poate face pe d ouă căi, fie
prin dimensiunea noastră, fie prin cea atemporală. In cazul primeia există consum de energie și deci o distanță
mai mare necesită o energie mai mare. în cea de a d oua, prin deschiderea unei dimensiuni, se șuntează dist anța
(ca și cum l-aș aduce pe receptor în apropiere), consu mul de energie practic nu există și informația se
transmite instantaneu (funcționează mai bine în caz ul în care cei doi, transmițător și receptor, sunt compatibili
energetic, acest lucru fiind mai frecvent la soți, altfel se pierde timp și energie prin canalele energ etice).
De ce nu toți oamenii sunt buni telepați? Pentru că energiile negative acumulate împiedică recepțiile, ele
interferând cu informațiile cuprinse de acestea. Nu mă contrazic dacă fac afirmația că, pentru transmi sie,
încărcătura energetică, chiar negativă, este utilă pentru transmisia la distanță.
Comunicarea telepatică se poate face în două moduri.
Primul, direct pe calea conștient-conștient. Este o variantă frecvent întâlnită (așa-zișii paranormali care au o mai
mare sensibilitate mentală). Principiul pe care se bazează este cel al biotransferului. Un gând trece pur și
simplu prin câmpul acestora, impresionând chakra, fă ră a ajunge să treacă prin subconștient, pe la Șinele
receptorului. Persoanele cu o asemenea sensibilitat e, fără să știe că dintr-un anumit punct de vedere este o
binecuvântare, pot „să audă voci" și, apelând la un psihiatru care doarme cu capul pe DSM, să fie
diagnosticate ca schizofrene. Ei sunt categorisiți ca aflați în mijlocul nebuniei, dar acolo au fost t oți marii
inițiați, precum Buda sau Iisus. Oamenii obișnuiți, cu vibrație joasă, pot să se deschidă către rezidu uri
energetice, spre gândurile criminalilor, sinucigași lor sau violatorilor. Aceste rămășițe de gânduri ră mân în
componența aurei pământului, afectând viața la toat e și pe fiecare dintre nivelurile ei. Ca manifestar e sunt mai
frecvente la câmpie decât la munte, de aceea trecer ea la un grad superior de evoluție spirituală se po ate face
cu mai puține „obstacole" prin meditație la munte.
Pentru a practica telepatia pe calea conștient-conș tient, oamenii nu trebuie să realizeze că sunt veșn ici sau să
perceapă existența acelui șarpe care îi reprezintă, dar evoluția lor spirituală se poate face mai repe de pentru
că, o dată intrați în lumea gândului, atracția spre ea duce inevitabil la lumea spirituală. Un maestru indian
yoghin făcea următoarea afirmație: „Dacă vrei să int ri în lumea spirituală, trebuie să o iei în sens invers
gândului!"
Există oameni de știință și chiar medici români car e o practică precum o calitate a creierului și atât , nu au
intrat prea mult în amănunte.
A doua posibilitate de comunicare telepatică ar put ea fi descrisă de relația (conștienți-sinel)-(sine2 -conștient2);
în acest caz ambii, emițător și receptor trebuie să aibă mintea unită cu „mintea coborâtă în inimă" cu m sugestiv
o prezintă doctrina ortodoxă. Transmițătorul își în dreaptă atenția nu asupra receptorului, ci spre sub conștientul
propriu, unde mintea se întâlnește cu Sinele (în ca zul în care ar fi reușit să-și unească conștientul cu Sinele).
în acel moment, rememorând chipul persoanei respect ive, se racordează Sinelui ei. Dacă și aceasta are
legătura conștientă cu Sinele, va percepe chipul em ițătorului suprapunându-se cu imaginea ochilor fizi ci

din acel moment și va ști tot ceea ce gândește. Ava ntajul acestei metode este că se desfășoară într-o dimensiune
unde nu apar interferențe care să perturbe mesajele. A ici, gândurile care apar nu mai sunt doar informații,
ci capătă chip sau forme dintre cele mai diverse: d e la orori până la lucruri sublime.
In creștinism unirea minții cu inima se face prin metoda is ihastă, adică prin concentrarea pe chakra inimii și
pătrunderea prin ea în altă dimensiune a spiritului unde nu te vezi pe tine, ci devii tu un întreg. Es te
momentul în care șarpele își înghite coada și înseam nă că ai căpătat iertarea divină. Ciclul reîncarnăr ilor
ajunge la sfârșit, iar ceea ce trebuie să faci, ca o mare responsabilitate, este să ai grijă de ceilalți – lucru care de
multe ori se dovedește mai greu decât propria sa mântuire. Aș putea asemăna lumea materială, cea energetică
și cea spirituală cu un recipient în care sunt amestecate trei gaz e diferite, care au proprietăți și legi diferite,
dar care, totuși, se întrepătrund. Diferența dintre lumi constă doar în subtilitatea din care este alcătuită (u n
tablou aproximativ ar fi dat de diferența pe care o pe rcepem între un văl de mătase fin și o pătură cazonă).
Relațiile telepatice de tip (conștienți-sine 1) -conștierit2 sau conștienți – (sine2-conștient2) sunt de fapt
variațiuni pe aceeași temă.
Trebuie remarcat că toți pacienții, chiar dacă sunt în come neurologice, catatonii sau crize psihotice , sunt
perfect conștienți în interiorul lor, în Sinele lor , de ceea ce li se întâmplă. Ei urmăresc propria lo r viață ca pe
un film pe care nu-1 pot schimba, pentru că nu au d e la cine să ceară ajutor. De acolo, din scaunul de spectator
al propriei lor vieți, pot recunoaște dacă au dat peste un medic „orb" sau, dimpotrivă, peste unul care știe
despre existența lumii spirituale. Pacienții psihiatr ici nu își pot aminti nimic, pentru că au calea dintre sine și
conștient închisă. Această cale este deschisă doar la inițiați, mediumuri și nebuni, fiind porți ale l umii spirituale
ce se manifestă în lumea materială.
In concluzie: Sinele nostru este veșnic, suntem veș nici (Sinele este Omul din noi) și avem acces din
lumea spirituală în cea materială prin intermediul con știentului (al cărui organ este creierul). între Si ne și
conștient există un „văl", numit al lui Paroketh, c are ne protejează de pătrunderea unor informații di n lumea
aceasta în cealaltă și reciproc. Creierul este inte rfața prin care Sinele are acces la lumea materială, fără de care
nu ar putea-o analiza.
Un preot de la care am învățat foarte multe, părint ele Dosoftei, avea cataractă și, deși avea deschis cel de-al treilea
ochi, s-a operat. Eu, dorindu-mi acces la lumea pe care o percepea el, l-am întrebat de ce a ales oper ația. Mi-a
răspuns că vederea în duh nu este la fel de fidelă cum e cea organică.
Drumul către Sinele personal este lung și greu, pentru că trebuie să înlături tot ceea ce nu ești, adică
gânduri, amintiri (cum spune Bion), sentimente și i nstincte. De aceasta se ocupă psihanaliza și duhovn icia. Și
o dată ajuns acolo, îți dai seama că ești doar la î nceputul urcușului spiritual. In acest sens, cred c ă trebuie reamintit
ceea ce Masakatsu Agatsu Katsuhayabi sintetizează î ntr-un moto, care caracteriza Aikido, dar care s-ar potrivi
nu doar artelor marțiale: „Adevărata victorie este victori a împotriva Sinelui!"
Telepatia ca metodă terapeutică
Primele mele încercări în domeniul telepatiei le-am avut în chilia părintelui Argatu. Rămăsesem câțiva
oameni, când mi-a trecut prin minte să aprind candelele . Da-mi zic eu: „De ce să mă bag?" Nici nu știam
prea bine obiceiurile. îmi vine din nou în minte același gând, dar îmi re pet același lucru, că nu-mi permit
să mă amestec în treburile părintelui. La un moment dat, ace sta zice: „Da' nu se gândește chiar nimeni sa
aprindă candelele?" „Ba da părinte, dar nu știam dacă este bine! " i-am spus spășit. De atunci am început
școala telepatiei cu el.
Mai târziu, una dintre „încercările" mele a avut ca subiect o pacientă căreia i se administra medicați e
psihotropă. Avea o schemă pe care n-am înțeles-o, p e atunci fiind în anul doi de facultate. Venise la
exorcizare cu mama ei. Aflând că sunt student la medicină, aceasta m -a întrebat dacă tratamentul
medicamentos recomandat este bun. Nu aș putea spune de ce am avut senzația că este insuficient, dar i-a m
dat fetei picăturile de Haldol care-i fuseseră pres crise. A stat la slujbă vrând-nevrând și, la un mom ent dat, am
rămas doar cu ea în cameră. M-am gândit să verific dacă este sensibilă telepatic. Am luat un creion și am

început să scriu un ritual de vindecare (așa cum îl spunea părintele) pentru a-1 da mamei ei; atunci m i-a venit
ideea! M-am oprit din scris și am început să râd în sinea mea de ea, să o ironizez, având însă grijă s ă nu mă
manifest fizic. Nu a durat mai mult de câteva secun de și, iritată, a luat carafa cu agheasmă și mi-a t urnat-o în
cap! M-am scuturat de apa sfințită, dar nu am zis nimic și m i-am continuat scrisul; ea, începând să țipe să
o las în pace, mi-a luat pixul și mi 1-a rupt. Nici atunci nu m-am oprit, astfel încât, m-a amenințat că aruncă
pe ușă un câine care se aciuase pe lângă chilia părintelu i. „Nu ai decât!" i-am răspuns mental. A luat
câinele și 1-a aruncat afară! Norocul bietului animal a fost că a căzut în rondul de flori, iar eu m-am lecuit
să experimentez telepatia pe un pacient psihiatric.
Cel mai bun psihoterapeut cunoscut de mine, după pă rintele Argatu, a fost profesorul George Ionescu ca re,
după părerea mea, a avut marele merit de a uni psihologia cu psihiatria. Una dintre cele mai mari
nenorociri pentru om a fost despărțirea psihologiei de medicină (și, implicit, de psihiatrie) când, după
uitarea pe drum a sufletului ce fusese descoperit în că din vechime, s-a reușit și despărțirea minții de trup .
Omul nu mai apărea drept o ființă completă, ci fusese rupt în trei. Preoții au luat sufletul, dar puțini mai
știu să îl îngrijească, medicii au luat trupul, iar psiho logii mintea. Că tot am adus vorba, termenii
întrebuințați de psihiatrie și psihologie provin di n cuvintele grecești psyche (care înseamnă suflet), iatros
(care înseamnă medici) și logo (știință, studiu). Mai exact ar fi medici de suflet e (psihiatrii) și cei care studiază
sufletul, adică psihologii! Mai este adevărat? Sufl etul! Legătura s-a pierdut pe drum și a rămas numele.
Profesorul Ionescu nu practica psihoterapia clasică , bazată pe cuvânt, ci una cu totul diferită, care p unea
accentul pe gândire. Privind în urmă și luând în co nsiderare numărul oamenilor care veneau la el pentr u
consult, realizez că era inevitabilă această formă de terapie. Metoda lui se adresa planului profund al omului,
și anume Sinelui său. Mental se racorda direct aces tuia, schimbând omul de la nivelul de bază al struct urii
lui. Șunta barierele conștientului, intrând în subc onștient, unde afla adevărata cauză a bolii. Purta dialoguri
mentale cu el și îi era alături în lupta cu gânduri le, fantasmele și iluziile, până ce pacientul respe ctiv regăsea
drumul spre lumea noastră. La fel proceda și cu cei pe care urmărea să-i crească, pentru a deveni la r ândul
lor ca psihoterapeuți.
Cazul care mi-a ridicat cele mai multe semne de întrebar e a fost cel al unei paciente de douăzeci de ani,
studentă la drept și care era cunoscută în lumea parapsi hologici pentru biodiagnoză și capacitatea de a fi
medium. Mama ei, un fel de guru, ținea conferințe p e teme spirituale, făcând afirmații de genul „eu simt tot
timpul mâna lui Dumnezeu deasupra capului meu!". Ea o adusese la profesorul lonescu (unde fusese inter nat
și tatăl fetei, fostul soț al doamnei). Lucram atun ci într-o altă secție de psihiatrie, iar un coleg îm i spune că în
secția profesorului a venit o pacientă „de-a mea", adică dintre cei cunoscători ai paranormalului. M-a informat,
de asemenea, că face biodiagnoză și că scrisese dej a șapte cărți în domeniul parapsihologici, că e îns oțită de
mamă și că amândouă susțin că văd aurele. Nu ar fi fost ceva nou pentru mine, mai ales că îl cunoscuse m,
deși nu îndeaproape, pe Valeriu Popa, cel care iden tifica medicii din mulțime, doar privindu-le aurele. Nu e
nici o minune dacă știi că tot ceea ce faci rămâne stocat în câmpul tău, iar deschiderea celui de-al tre ilea ochi
te face să le și vezi.
M-am dus la rezerva ei, cu gând să o cunosc. La pri ma vedere nu părea nimic în neregulă cu ea. Ochii î i erau
„curați", era îmbrăcată îngrijit, nu ai fi zis că a vea ce căuta ca pacientă într-un sanatoriu. Ca să m ă conving,
am întrebat-o ce vede în aura mea. A început să mă privească „cu coada ochiului" și să-mi spună. Totul era
corect, ba chiar mi-a zis că am și verde în aură, c u toate că nu știa cauza. I-am explicat că este spe cific celor
care practică arte marțiale. Am mai stat de vorbă c u ea pentru a-mi povesti și ce i s-a întâmplat. în Vinerea
Mare (marile sărbători religioase sunt momentele în care se fac cele mai nenorocite farmece și poate c ă apare și
o componentă astrologică putând facilita transmiter ea unor anume energii) i se făcuse pur și simplu ră u, căzuse
în casă și încercase să se ducă la baie, să se spel e. Stătuse sub duș rugându-se, dar a intrat în cata tonie și mama
ei a găsit-o în acea stare. A dus-o întâi la Spital ul de Urgență, de unde, constatându-se că nu prezin tă nici o pro-
blemă din punct de vedere neurologic, au trimis-o l a psihiatrie. Era clar că fusese victima unui atac psihic. Nu
înțelegeam însă de ce nu fusese încă externată. Sin cer, după cum îmi fusese prezentată, crezusem că tr ebuia
să verific dacă are într-adevăr (sau nu) capacități paranormale.
Le verificasem, dar nu mersesem mai departe să sond ez subconștientul ei. Ceea ce simțeam era dezamăgir ea
și furia că se afla în acel loc. Oamenii dotați cu capacități paranormale cu adevărat native sunt rari , iar să îi ții

în ospiciu era de-a dreptul strigător la cer. Am co ntinuat să trec pe acolo, aflând mai multe despre e a și familia ei.
Cea pe care o învinovățea cel mai mult era mama ei, care avea o personalitate dominantă și care se fol osea de
darul fiicei ei pentru a-și atinge propriile ei sco puri. La un moment dat mi s-a spus să o duc în amfiteat ru, ca
să o vadă medicii rezidenți. Nu am agreat ideea. Nu-mi plăcu se nici în studenție, pentru că nu se ținea cont
de ceea ce simțea pacientul. (Nu știu câți dintre m edici ar suporta să fie cobai și mai mulți indivizi să se
perinde și să le bage degetul în fund, ca să simtă un adenom de prostată! Sub pretextul științei călcă m de
multe ori cele mai elementare drepturi ale oamenilo r. Ei nu știu că au dreptul să refuze, iar dacă știu și spun
aceasta sunt amenințați de medici cu externarea.) Am condus-o în amfiteatru, unde mai era o pacientă, care
fusese violată și care a început să povestească ce i s-a înt âmplat; apoi a urmat ea, studenta la drept.
Profesorul punea întrebări, ele răspundeau. Curios, nimeni nu cr edea că era scriitoare și ca făcuse canto,
deși profesorul a confirmat aceasta. Pentru că nime ni nu o credea, s-a ridicat și a început să cânte o arie de
operă. Cânta cu adevărat frumos. „Uită-te și tu ce dezinhibată este! Și nu e de la medicamente!" mi-a sunat în
minte glasul profesorului. Avea dreptate. Ceva se î ntâmplase cu ea, dar nu îmi dădeam seama ce.
Totul s-a lămurit în altă zi, la prânz. Eu stăteam de vorbă cu mama ei pe o bancă, exact în fața ferest rei de la
cabinetul profesorului, în momentul în care a simți t miros de mâncare, fata, care era lângă noi, a vomat
instantaneu. Și atunci am avut răspunsul: „Argint viu!" am spus. Mama ei m-a întrebat cum mi-am dat
seama. Ar fi trebuit să răspund și eu ca Newton: „Am fos t iluminat!", dar nu am făcut așa. Am spus doar că,
în general, argintul viu dă manifestări digestive, sexua le sau nervoase periferice, la nivelul membrelor
inferioare. Mai târziu am aflat că, deși o energie subtilă, partea spirituală a mercurului este, totuș i, foarte
densă și, de aceea, se depune în ultima chakra, pe care o închide. Oamenii devin aerieni, nu mai sunt ancora ți
în realitatea materială și au senzația „că se pierd". Apoi am aflat că și mama ei suferise tot din cauza
argintului viu și tot în preajma unui Paști. Era o coincidență? Nu știu. După scurt timp, fiica și-a reve nit și s-a
simțit bine o perioadă. Apoi a avut o recădere.
In magie, dacă nu înveți să te aperi, ai toate șans ele să te confrunți din nou cu aceeași problemă (în circa
nouăzeci la sută din cazuri). In ceea ce îl priveșt e pe domnul profesor, după moartea sa, mi-a tot tre cut prin
minte ideea de a-i reciti cărțile. Sincer nu mă atr ăgea, le răsfoisem și, în afara câtorva fraze bine ascunse, nu
se abătea prea mult de la linia psihiatriei clasice . Totuși, într-o seară am luat cartea despre tulbur ările de
personalitate și am deschis-o la o schiță care repr ezenta un nebun! Uitându-mă mai atent, am constatat că
toate erau ilustrații din lucrarea lui Erasmus de R otterdam Elogiul nebuniei. Am citit-o, dar nu am găsit nici o
legătură între respectivele desene și substratul științi fic al lucrării. Am observat că fuseseră alese doar o
parte dintre ele. De către cine? Nu mă pot opri să întreb. Oricum ar fi fost, fiecare carte pe care o scrii reflectă
ceva din propria ta personalitate, iar editorul est e doar un executant al unei rațiuni superioare, car e depășește
adesea chiar propria lui înțelegere. Ar fi interesa nt de urmărit paralela dintre persoana profesorului și
ilustrațiile alese, bineînțeles pentru cei care l-a u cunoscut.
La un moment dat ne-a venit la secție o pacientă în vârstă de cincizeci de ani, din provincie, însoțit ă de sora
ei. Era în catatonie, nu mai vroia, pur și simplu, să mai iasă de undeva din compartimentele minții ei . Ii era
mai bine acolo și am înțeles-o în momentul în care am aflat motivul supărării pe fiul ei. Există acele
supărări adânci ale sufletului, în care omul refuză să mai trăiască. Singura soluție de abordare în ac este
cazuri este cea telepatică, racordarea la Sinele pa cientului, unde afli nemulțumirile și de unde îl po ți
convinge să se întoarcă. Pentru a face acest lucru trebuie să-ți fie ție clar de ce te afli pe pământ și care
este scopul vieții. La acest nivel nu merge cu „gogor ițe", sufletul știe întotdeauna care este adevărul. La
un moment dat profesorul s-a supărat pe pacientă, s -a dus în rezerva ei, vorbind mai tare decât de obice i,
spunându-i că e timpul să-și revină, că o trimite l a cronici pentru că nu poate ține un pat ocupat doa r pentru
ea. A doua zi pacienta era mai bine, dar pentru că r evenirea se făcuse oarecum brusc, femeia nu-și mai
putea ridica pleoapele. Nu pentru că nu ar fi vrut (sau poate pentru că undeva în interiorul ei nu-și doris e
deplin reîntoarcerea), dar nu mai putea fizic, mecanic. Mergea pe hol ținându-și pleoapele cu degetele de
la mâini.

Catatonia este foarte ușor de produs prin magie și funcționează pe același principiu cu cel al hipnoze i. Este
suficient să tai legătura cu realitatea unui spirit „adormit" și el va rămâne prins între lumi, când, de fapt, ar
trebui să se trezească. Mai exact – fixat în somn, dacă nu știe să-și apere trupul, cât timp este „ple cat".
Telepatia se poate folosi foarte bine în cazul idei lor delirante, explicațiile logice la nivel de Sine duc la
dispariția lor la nivel de conștient. Este ceea ce făcea și profesorul cu pacienții săi, dar și cu noi , cei pe care
ne creștea ca psihoterapeuți, îndrumându-ne pe căil e întunecate ale minții, pe care el însuși le bătus e.

7. PROIECȚIE ȘI TRANSFER
De ce am abordat problema lor? Pentru că stau la baza ori cărui tip de atac psi (sau magie – cum vrem
să-i spunem). Ca termen psihologic, transferul dese mnează mai mult procesul prin care psihoterapeutul
preia din gândurile, sentimentele și instinctele pacientului . Presupunând că am un pacient care a avut o
relație nefericită cu părinții săi și, pe undeva, este îndre ptățit să nu le nutrească cele mai curate
sentimente, există șansa ca eu, la rândul meu, sensibiliza t de ceea ce-mi spune, să am resentimente față de
acei oameni pe care nici măcar nu îi cunosc. Se ști e că adevărul este pe undeva la mijloc, așa că,
teoretic, înainte de a-i „condamna" pe părinții lui, ar t rebui să ascult și varianta lor, ceea ce nu mă împiedică
să preiau o parte din ceea ce simte pacientul meu față de ei. în acest caz mă comport ca un vas gol, care
„s-a umplut" cu sentimentele pacientului. Principiu l după care se produce acest fenomen este enunțat
de Hermes Trismegistus în Corpus Hermeticum, când afirmă că „golul atrage plinul și plinul atrag e
golul". Despre același lucru pomenește și Bion, cân d sfătuiește psihanaliștii să se elibereze de
memorie și de gânduri, tocmai pentru ca, atunci când vin în contact cu un om, să conștientizeze că un gând,
sentiment sau instinct aparține pacientului și nu celui care psihanalizează. Trebuie procedat ca în
anecdota care povestește că, întrebat înaintea unei conferințe despre ce va vorbi auditoriului, Bion
răspunde, mai în glumă, mai în serios: „De abia aștept să mă aud și eu!" De fapt, ce se întâmpla? Se ducea
„gol", dar se încărca cu toate gândurile și sentimentele celor din sală, devenind ca un filtru prin gura căruia
veneau răspunsurile la întrebări nerostite.
Am cunoscut o femeie mitomană. Din fericire pentru ai ei, era o parte c omică în toată povestea aceasta,
bineînțeles pentru cine gustă felul acesta de glume. Nu știu câți bărbați ar fi fost în stare să trăiască lângă o
femeie, care i-ar fi pus să o care în brațe câțiva km pe plajă pe motiv că are un deget care, dintr-o anomalie
genetică, îi crește tot timpul și trebuie amputat, din când în când, și că o doare!? Aceeași femeie, dispunând
de foarte mulți bani, în timp ce soțul era în delegație, schimba toată mobila, covoarele, draperiile așa în cât, în
momentul în care acesta intra obosit în casă avea un șoc. Omul credea că a greșit apartamentul, etajul s au
blocul și îi lua ceva timp până se lămurea că este de fapt casa lui. Ca o încununare a repertoriului s oției,
aceasta îi povestește într-o seară, cu lux de amănu nte, cum a fost abuzată de tatăl ei când era mică, fapt pentru
care el dă imediat telefon în toiul nopții, trezind u-i pe bieții părinți din somn, pentru a le spune c ă nu mai vrea să-i
vadă niciodată. Ii transferase întreg delirul ei. V orba vine delir, pentru că era cât se poate de luci dă și nu aș
putea spune cât din ea dorea ceva, gen actorie.
Procesul de transmitere a energiei prin cuvânt se numeș te transfer și are la bază principiul biotransferul ui
dintre două organisme vii (schimb de lumină și întun eric), și se desfășoară până ce energiile se armoniz ează
conform principiului echilibrului.
Am avut posibilitatea să învăț despre acest schimb de la un preot călugăr de la Mănăstirea Sămurcășești,
din Ciorogârla. El m-a învățat să las minunile și să caut di ncolo de ele, să înțeleg cum este lumea. Deși,
aparent, mi-a interzis să mă amestec în lumea duhuril or (că nu ar fi treaba mea), în realitate mă împing ea
tocmai spre descoperirea ei și a legilor ce o guver nează. Este ceea ce se cheamă psihologie inversă și se
bazează pe tendința omului de a face contrariul lucruril or care îi sunt impuse (și tot de la demoni vine
impulsul!). La nivel spiritual, un demon va face exact împ otriva lucrului pe care i-1 poruncești – dacă vrei
să facă ceea ce vrei tu, trebuie să îi poruncești c umva invers! O să spuneți că este tare prost, dar nu es te așa.
Oricum, va căuta o breșă în raționamentul pentru care v reți un lucru, pentru a-1 face împotriva dorinței
voastre. Ideea că un om poate stăpâni răul este o iluzie si mpatică, dar se poate încerca. A trecut o
perioadă destul de lungă până ce am început să simt ener giile negative; la un moment dat le simțeam cum mi
se acumulau în spate (călugării îi spun sacul cu păcate). I ntr-una din zile, lăsasem energiile negative ca de
obicei la părinte, plecând eliberat de gânduri și de î ntrebările cu care venisem. Doar că părintele Dosoftei
mi-a rezervat o surpriză! După ce mi-a făcut rugăciu nile de dezlegare (în care a preluat toate cele cu care
venisem), nu m-a mai condus ca de obicei la plecare , ci s-a așezat pe pat.Am simțit cum „sacul" îmi vi ne
înapoi și am plecat cu el. A fost de fapt ziua când am început să mă lupt cu propriile mele gânduri,cu propriii mei
demoni. Crescusem.
Restabilirea echilibrului este și motivul atracției sexua le și scopul actului sexual în sine. Este cauza pen tru
care întotdeauna un bărbat va fi atras de o altă feme ie decât de cea cu care trăiește. (Când doi oameni trăie sc

împreună, mănâncă aceleași lucruri și citesc aceleaș i lucruri, nu va mai exista acea „diferență de potenția l" care
să permită atracției sexuale să apară.) Este motivu l pentru care despărțirile, nu prea lungi, fac ca o relație să
dureze, ambii căpătând o „gură de aer proaspăt".
Se spune că, odinioară, femeile evreice își petreceau c oncediile singure, fără soț, lăsându-și însă bărbatu l în
grija unei menajere tinere și drăguțe, pe care o conce diau la întoarcere! In acest timp, ele făceau puțin
schimb de Yang cu un altul mai tânăr, iar el puțin de Yi n cu slujnicuța cea tânără; la reîntâlnire erau amâ n-
doi cu totul alții, din punct de vedere energetic.
Aplicațiile proiecției sunt multiple. De exemplu, c apacitatea de a influența o acțiune sau un evenimen t,
concentrându-te asupra lui – cu cât te gândești mai des la acel lucru, cu cât transmiți mai multă puter e
acestuia, și șansa lui de a se produce crește (gândul es te energie, la fel ca orice din Univers). Un alt ex emplu:
multiplul campion mondial la box, germanul Sven Otke, nu își dispută meciurile decât acasă, în Germania.
Tehnic, fizic, nu are nimic ieșit din comun, nimic c are să „vorbească" ochiului unui cunoscător. Și, to tuși,
câștigă. Ceea ce are el este tocmai publicul german . Se spune adesea că publicul este al doisprezecele a
jucător în fotbal, dar influența publicului într-un meci este tocmai rezultanta biotransferului energe tic
și proiecția acestui subconștient colectiv asupra r espectivului lot sportiv sau individ. Este ca și cu m, deodată,
într-un meci de box, aș avea puterea tuturor celor care țin cu mine. Evident, ești mult mai ușor de în frânt
atunci când ești singur, nesusținut! Una dintre cauzele pen tru care fotbalul românesc nu merge bine – una
este să joci singur și alta cu câteva zeci de mii de spectatori în s pate. Dacă însă un singur individ ar ști să
preia energia acestui subconștient colectiv și să o pr oiecteze asupra echipei favorite, ea ar avea mai
multe șanse să câștige. însă, dacă același individ sau grup de indivizi procedează la fel ca să
împiedice o echipă să câștige, atunci șansele se du blează! Și acest lucru se practică în lume. în Fran ța, în
1998, înainte de finală, Ronaldo a făcut o criză de epilepsie ! Franța câștiga mondialele în fața Braziliei!
In 2002, campioana nu reușește nici măcar un gol de onoare! Se par e că, undeva acolo sus,
Dumnezeu nu doarme, iar o bucurie nemeritată se plă tește cu o nefericire meritată! Brazilia își ia
premiul pe care ar fi trebuit să-1 ia atunci! Pare o nebunie, dar jocurile din teren s-au mutat în cul isele
parapsihologiei. Dacă la prima vedere pare o afirmaț ie hazardată, în realitate este pe cât de simplu, p e
atât de adevărat. Marile echipe, indiferent de spor t, au în spate psihologi, maeștri, vrăjitori sau al te nații de
cunoscători ai psihicului uman. Or, ce fac ei? Impla ntează în subconștientul sportivilor energii care-i
fac să alerge pe teren de parcă i-ar urmări sfârșitul lumii! Iordănescu și naționala de fotbal l-au avut „î n
spate", la mondialele desfășurate în Statele Unite, pe părintele Argatu. îmi puteți spune: bine, bine și dacă
era așa de bun, de ce nu am câștigat noi campionatu l? Pentru că părintele era bătrân și folosea
rugăciunea și postul ca metodă de exorcizare, or era prea bătrân ca să țină el postul și îl țineau alții, iar
acei alții au clacat la un moment dat. Puneți-vă în locul lor. De ce m-aș usca eu ca scaiul, fără să mănânc
deloc, doar ca să câștige alții bani și să trăiască bine? P entru glorie, pentru neamul românesc! Hm, ce să
spun!? Mă cutremur tot de mândrie națională! Națion alismul este o vorba ieftină, inventată de cei care
știu adevărul pentru a manipula masele. Dacă știi că există reî ncarnare, te mai duci să lupți pentru o
bucată de pământ sau pentru o pâine, pe care ai putea sa o câștig i oriunde în lume? M-aș mai duce eu, cu
mintea de acum, în fața tancurilor la revoluție?
Care mai lupta ungurii cu românii în Ardeal, dacă a r ști că pedeapsa pe care o vor primi este să se întoarc ă pe
pământ, dar de partea cealaltă a baricadei? Ar fi si mpatici Vădim și Funar dansând ceardaș. Iar Marco
Bela, peste vreo cincizeci de ani, ar putea scrie,c a partizan înfocat, despre viața Mareșalului Antone scu!
Aceia care puteau ține postul atunci s-au dat la o parte și e normal; nimeni nu face nimic degeaba, fi e că este
vorba de un loc mai aproape de Dumnezeu sau de o distra cție – o răsplatș/există, cumva. Nu în cele din urm ă,
și învinșii, și învingătorii ufiei competiții trebu ie să-și învețe lecția. Am fi știut noi, ca români, să fru ctificăm
victoria dacă am fi fost campioni mondiali la fotba l? înclin să cred că nu. înainte de succesele sport ive, sunt
însă mult mai multe lucruri de schimbat în bine, de perfectat, cărora ar trebui să le acordăm priorita te.
Nu pot să nu amintesc de marile jocuri ale lumii pa riurilor, în care, vrând-nevrând, marii patroni au
consultanți paranormali și, dacă iese ceva din tipa rele stabilite de ei, știu să caute sursa și să o a nihileze. In
ceea ce-1 privește pe antrenorul naționalei de atun ci și de acum, domnul Puiu Iordănescu, pot face afi rmația că,

atunci când a avut nevoie, a știut să vină la părintele Argatu s ă ceară ajutor, promițând sprijin financiar
pentru ridicarea mănăstirii din Yerihon, dar (când s-a văzut cu sacii în căruță) a uitat de promisiunea față de
părinte și implicit de Dumnezeu. Când l-am întâlnit pe părintele Alexandru acum vreo doi ani, era amăr ât din
cauza aceasta. Cu banii de coșniță pe care îi dau b abele la biserică este greu să construiești mănăsti ri. Nu-i de
mirare că naționala merge cum merge, din eșec în eșec , pentru că același har care i-a ajutat în SUA, îi stă
acum împotrivă. Mă întreb de câte ori va trebui să m âncăm bătaie, chiar și acasă, pentru ca domnul Puiu să se
trezească la realitate. Promisiunile față de Dumnezeu tr ebuie ținute, nu există altă soluție. In ceea ce privește
naționala și parcursul ei în campionatul european n u sunt decât două soluții: ori își ține domnul Iordănescu
promisiunea, ori federația trebuie să schimbe antren orul.
Proiecția controlată? Este ca și cum aș despărți di n mine un câmp (format din gânduri, sentimente sau
instincte) și i-aș comanda să împlinească un lucru pe care-1 vreau eu. Dacă pot să fac aceasta cu mine, ce
mă împiedică să trec la două persoane, trei sau la mai multe? Diferența este doar de antrenament. Proi ecția se
poate face și inconștient. Cel mai des o fac părinț ii asupra copiilor sau soțiile asupra soților. Toat e dorințele
nemărturisite sau neîmplinite ale părinților capătă viață și afectează, într-un mod sau altul, copiii. Să nu uităm că,
din punct de vedere genetic, avem o jumătate din in formație din partea mamei și una din partea tatălui . Este ca
și cum am fi racordați energetic simultan la ambii, prim ind tot timpul vieții semnale de la aceștia, evident la
nivel subliminal. De aceea, contradicția dintre cee a ce vrea să facă individul și opțiunea părinților devine un
obstacol în realizarea unui obiectiv. Este ca și cu m o parte din tine nu ar dori acel lucru! Nici un o bstacol nu
este mai greu de depășit, decât unul interior, indiferent că ține de e moțional sau mental. Obiceiul străvechi
al obținerii binecuvântării părinților înaintea unei acțiuni personale, are și o conotație psihanalitică. Spe r să
nu greșesc, dar parcă Freud spunea că analiza perso nală se încheie, dacă ai scăpat de mama și de tatăl din tine.
Fricile mamelor se transmit copiilor, iar uneori și viciile. Neam obișnuit să vedem gena ca pe un punct
terminus al cunoașterii medicale. Este, desigur, și î nceputul ei. O putem privi corect doar ca substrat al unei
informații și, cunoscând aceasta, vom ști și cum să dep ășim o serie de inconveniente. Nu cred însă că
soluția este cea mecanică, adică să ne jucăm la microscop cu p ipete minuscule umblând în celule.
S-a observat o incidență familială în privința alcoolism ului, care a sugerat existența unei componente
genetice. Realitatea este că orice acțiune a noastră rămâne condiționată în propriul nostru genom, iar urmași i
noștri vor fi afectați de ea și chiar nevoiți să se confrunte cu înclinațiile noastre. Procesul ar decurge astfel:
un individ ajunge să bea alcool dintr-un motiv oare care (război, despărțire de cineva, pierderea slujbei), ca
un soi de evadare din realitatea în care trăiește. Dacă el co ncepe un copil, îi va transmite aceeași tendință
care, mai târziu, poate deveni pentru acesta o necesitat e organică. Totul se întâmplă la nivele nebănuite.
Câțiva cercetători americani, de la un institut de cercetări n ucleare din nord-vestul Statelor Unite, au
introdus textul unui cântec în codul genetic al unor ba cterii. S-au luat măsuri ca informația prezentată s ub
forma textului să nu fie interpretată ca atac nociv sau viral. în rest, asupra bacteriilor nu s-a inter venit, au fost
lăsate să-și ducă traiul normal. Surprinzător a fos t să regăsească textul integral la toate exemplarel e analizate
ulterior, care proveneau din cea de-a o suta genera ție de descendenți ai bacteriilor. Este doar demons trație a
faptului că ADN-ul celular poate să transmită și in format non-genetice. A făcut-o, probabil, dintotdea una.
La fel cum sunt transmise instinctul foamei și al s etei, viciul apare asemeni unui parazit, care a răm as la
nivelul matricei prin care sunt transmise caractere le noastre.Se poate scăpa de el? Da, ca orice infor mație
introdusă greșit într-un program, sau asemenea arte factelor înregistrate o dată eu o melodie și care,
trecute printr-un filtru, sunt eliminate.
Am avut un caz, o fată, studentă la medicină, care îmi spunea: „Toți bărbații cu care m-am culcat îmi făceau
sex oral și nu înțeleg de ce, pentru că mie nu-mi p lace" (în timpul acrului sexual există o tendință de
proiecție bilaterală, fiecare putând simți ceea ce î și dorește celălalt și, dând frâu liber instinctelor, să
îndeplinească dorințele celuilalt.) In momentul în care di scutam cu ea aveam acces la cel mai profund
nivel al ei și realizam că nu era o dorință ascunsă. Nu avea obiceiul să se uite la filme porno (deci n u era o
informație rămasă în inconștient, după vizionarea unui film), iar s ingurul mod în care atingea orgasmul

era masturbarea de către partener sau singură. Sincer, atunci nu a m găsit explicația. Mai târziu, când i-
am cunoscut părinții și am stat de vorbă cu mama ei (o doamnă ca re avea mare grijă de aspectul ei
exterior), s-a profilat explicația. Mama ei mi-a mărtu risit că și-ar fi dorit o altă viață, sau mai exact un alt
partener. Atunci am înțeles că soțul ei era genul clasic, ca re face dragoste doar în poziția misionarului și
cu lumina stinsă! Din păcate, dorințele intelectual e (dar și sexuale) ale soției rămăseseră neîmplinit e.
Ele formaseră motorul care o împinsese pe fată spre medic ină (domeniu care nu prea îi plăcea și nu știa de
ce este acolo), dar și în posturi în care viitoarea doctoriță nu înțelegea cum ajunge…
Am afirmat ca oamenii au capacitatea de a-și transmite i nstincte, sentimente și gânduri prin biotransfer.
Acesta este cu atât mai ușor, cu cât compatibilitat ea energetică este mai mare (între rude sau subgrup
profesional). Magia este doar o proiecție controlat ă voinței celui care transmite energia. Vindecările de la
distanță și minunile lui Iisus Hristos, dar și atac ul psihic gen voodoo au la bază tot o proiecție controla tă de
energie. La nivel spiritual, o fărâmă de lumină poate înse mna o ceată de îngeri, iar una de întuneric alta, de
demoni! Principiul proiecției și biotransferului este folosit d eja în artele marțiale. Când unul dintre membrii
unei echipe este în ring sau pe tatami, echipele se strâng în apropierea lui, formând un grup compact care se
uită spre el. Am discutat despre capacitatea de a s e transmite energia prin ochi (sunt chakre secundar e)!
Astfel se produce proiecția asupra colegului lor și implicit biotransferul energetic, implicând cunoaș terea
fiecărui component al grupului din care face parte. Nu mai luptă conștientul lui, ci subconștientul gr upului,
gândirea lui este șuntată, iar organul prin care fa ce legătura cu mediul exterior este cerebelul. Viteza de
reacție este mult superioară gândirii, acțiunile vin direct de la n ivelul Sinelui, al subconștientului, în care
există o formă gândită, creată prin antrenament, nu mită de maeștri „Războinicul interior". Cel mai int eresant
caz de proiecție controlată a fost acela al unui pr eot, care, după multiple internări prin sanatoriile din țară,
ajunsese și la secția unde lucram. A fost o experie nță interesantă care, dincolo de boală, m-a făcut s ă simt
mai aproape oamenii. Făcusem un grup de lucru, care e ra format dintr-un băiat claustrofob, o fată care,
venind de la muncă din Germania, fusese ademenită d e o femeie din tren și dusă să se prostitueze într- un
apartament din Moldova, un istoric român (de origin e poloneză) care fusese drogat la o întâlnire a etn icilor lui,
părintele și eu. (Să mai zică lumea că nu e veselie la balamuc!) A devenit cu adevărat vesel, după ce a u fost
echilibrați și între cei tineri au început să apară primele idile. Era cu adevărat plăcut să simți cum renaște viața
și speranța în oameni. Dar să revin la părinte. Nu știam cauza bolii lui. Suferea de agorafobie, mai ex act nu
mai putea să iasă din casă de mult timp. Evident că a avut de suferit serviciul pe care îl îndeplinea, ca preot.
Fiind preot, mi-a fost mai ușor să îl învăț ce să facă, aș a că l-am pus să citească din Psaltire și Molitfele.
încet, încet a început să se simtă mai bine, iar dum inica următoare a ținut slujba împreună cu preotul d e la
capela spitalului. Mi-a făcut plăcere să îl văd, ieși nd de la liturghie, luminos la față. Era un preot bun. Mă
convinsesem și din discuțiile pe care le avusese cu ceilalți pacienți. Avea o singură meteahnă, fuma și nu
putea să se lase. Cert este că ar fi vrut. Când a plecat acasă, m-a invitat să trec pe la el, dacă ajung pri n zona
unde locuia. A trecut timpul și, într-o duminică, întâmplându- se să trec pe lângă biserica unde slujea, intru
și îl caut. Era acolo doar un preot tânăr. Ies din biserică și-1 caut la t elefon. îmi răspunde cu o voce
sfârșită, spunându-mi că-i este rău și că nu poate sa mai iasă din casă. îi spun că vreau să-1 văd și că, dacă tot
sunt acolo, ne dăm întâlnire mai târziu. Mă gândesc intens la el, încercând sa inteleg tot ce venise a supra
lui. Pot să spun că mă umplusem de nervi (și de dra ci!) și că furia mea era îndreptată (inițial inexpl icabil)
asupra preotului cel tânăr. Demonii, dacă îi legi, pârăsc pe cel care i-a trimis. In momentul în care îi scoți de
undeva, dintr-un om, înseamnă că ești mai bun și sunt obligați să se supună. Folosind principiul acesta, a
băgat Iisus demonii în turma de porci care s-a înecat. Orice exorcizare, de acest gen, creează un
dezechilibru în Univers, care trebuie plătit cumva. Ca fap t divers, în Transilvania, pe vremea ocupației
austro-ungare, preoților ortodocși li se interzicea pri n lege să facă exorcizări, pentru că trimiteau
demonii în unguri! M-am dus direct la preotul cel tâ năr, care ieșise cu Sfintele Taine. De cum m-a
văzut, a început să-i tremure vocea, pentru că vedea răul din mine, cel preluat de la părintele bolnav, la
care se adăuga și al meu personal (păcatele mele, spir itele agresive din arte marțiale și altele). Nu s-a
pierdut cu firea și a poruncit în numele lui Iisus Hristos să plec. Am ascultat. La ieșire l-am sunat pe pă rintele
meu. Era mult mai bine, chiar bucuros că-i trecuse star ea aceea. Pentru mine era clar ce se întâmplase, așa
că am așteptat să se termine slujba și m-am dus la miru it. Preotul cel tânăr nu a vrut să îmi pună crucea pe
frunte, a început să-și caute de vorbă cu un mirean bătrân, doar, doar voi pleca. Dar am stat pe loc, cumint e,
până ce coada în spatele meu s-a făcut atât de mare, î ncât a trebuit să mă miruiască. în momentul miruiri i, el
prelua tot răul din mine, pe care, de fapt, el îl p roiectase asupra colegului său preot. „De ce?" am înt rebat

mental. „Pentru bani!" a răspuns demonul. „Nu-i adevărat, părintele fum ează și smintește oamenii!" a spus
preotul cel tânăr. îl întreb de data aceasta cu viu grai, cât puteam de blând: „Dar unde este părintele ?" „E cam
bolnav !" mi-a răspuns el cu o voce de-abia auzită. , Am să te ard de o să te usture! Să plătești tot ce a pătimit
omul ăsta! Aceasta îți doresc! Amin!" am gândit des tul de tare ca sa „audă" și am plecat. M-am dus la părintele
acasă și am stat de vorbă cu el și cu soția lui. I- am explicat că preotul respectiv avea ceea ce se ch eamă o
umbră foarte mare și că nu putea intra cu ea în alt ar, așa că o proiecta pe el noaptea, astfel încât să fie curat
duminica la liturghie. Cei care sunt practicanți crești ni văd deja fețele preoților care ies din altar și, chiar
dacă nu văd prea bine, simt de unde vine lumina. Pr oiecția noastră, umbra, se comportă ca un alter ego , cu
nevoile și dorințele lui care nu sunt cele mai frumoase și mai creștine de obicei. Și nu-i făcea numai aceasta ;
cred că îi lua și ceea ce se cheamă harul (un spiri t, înger care se capătă prin hirotonisire). La plec are, i-am spus
preotului că nu cred că îi va mai face probleme și că va plăti, dacă este adevărat ceea ce cred, pentr u tot ceea
ce a făcut. Mă nemulțumește faptul că preotul meu t recuse pe la episcopul de care aparținea, dar acest a nu-1
ajutase cu nimic, așa că bietul om ajunsese în spit al, la mine. Ce să mai spun despre impotența spiritu ală a
prelaților ortodocși!
Peste câteva zile îmi așteptam prietena să termine serviciul, lucra la urgență. Când, cu cine dau nas în nas,
îmbrăcat civil și cu o țigară în gură? Cu părintele cel tânăr. Aștepta, alături de o femeie, la intrar ea în camera de
gardă. Am aflat mai târziu că venise pentru tatăl l ui. Să fi fost el vinovat de boala pacientului meu? Nu știu. Cert
este că s-a făcut dreptate cumva și părintele vârst nic s-a întors la oile lui. Dacă m-a bucurat că s-a întâmplat
așa? Să zicem că a fost bine că s-a făcut dreptate, dovedindu-se, poate, adevărul. Nu m-am bucurat, pe ntru că un
preot nu ar trebui să fie dirijat de bani, ci sa-și vadă de om în slujba căruia s-a pus prin hirotonis ire, ca și
medicul de altfel. Acum, la câțiva ani de-atunci, părinte le este bine și-și face slujba în continuare.
Proiecția este o formă de falsă extracorporalizare. Prin creșterea câmpului și prin antrenament, se poate
detașa o porțiune din el și trimite conștient într-un anumit loc, vizualizând ceea ce este acolo. Avem și noi
„faliții noștri" și deci o cucoană psiholog, care p ractică hipnoza și pregătește psihic angajați ai SR I-ului, se
ocupă cu așa ceva. Diferența între proiecție și ext racorporalizare este că în prima omul păstrează leg ătura cu
corpul simțind, văzând simultan prin spirit și prin o chii trupului, iar în a doua, ieșirea din trup a șarpelui
Kundalini se face complet, trupul rămânând ca o hai nă, pe care cel care iese o vede la plecare și care trebuie
îmbrăcată la întoarcere. în cazul extracorporalizăr ii, a ieșirii în duh ortodox, în jurul corpului se pot vedea
rămânând gândurile negative, ca niște șerpi care umblă pe el. De aceea, forma ultimă este superioară,
eliberații fiind nevoiți să fie curați, pentru că l a ieșire întâlnesc toate gândurile lor aflate împre jurul corpului.
Dacă gândurile sunt negative, cum sunt cele de luptă ale m aeștrilor de arte marțiale, forma gândită,
războinicul acela interior, va fi primul de care se va l ovi- Primii dușmani, pe care îi întâlnește spiritul
omului la ieșirea în lumea astrală, sunt propriile lui gânduri. De aceea călugării shaolin nu păstrează
niciodată în ei chi-ul greu, de luptă,'toate exerci țiile încep cu scoaterea lui din pământ și se termi nă cu
reîmpământarea lui. Ei știu că, pe lângă faptul că orice energie negativă este nocivă pentru organism,
trebuie sa o înfrângi și la nivel spiritual pentru a nu-ți c rea probleme mai târziu.

8. MESAJELE SUBLIMINALE
„La nivel subliminal suntem potențial divini, potențial atotcu noscători, potențial capabili de a ști
tot ce s-a petrecut, se petrece sau se va petrece v reodată în întregul univers!" Serena Roney-Dougal
Primim simultan în creier o mulțime de mesaje de la diversele organe de simț, și nu numai, și nu putem fi
conștienți de toate. Ele sunt integrate la nivel su bliminal. Astfel bătăile inimii, funcțiile rinichil or sau ale
celorlalte organe sunt reglate de la acest nivel ps ihic, corespunzător subconștientului. Mesaje sublim inale
sunt considerate acele informații care, șuntând con știentul, au ecou direct în subconștient.
Exemplul clasic, datând din perioada celui de-al do ilea război mondial, este folosirea zvasticii de că tre
naziști, în timpul proiectării filmelor. Un film este o succe siune de imagini care se derulează cu o anumită
viteză. Ochiul uman este „păcălit" și are impresia că este o mișcare continuă. Naziștii înlocuiau una
dintre imaginile de pe rola de film cu una înfățișâ nd drapelele cu zvastica fluturând. Ochiul nu putea sesiza
existența ei, imaginea pătrunzând direct la nivelul subcon știentului. Puțini știu că simbolul respectiv era
utilizat, încă din vechime, tocmai pentru accesarea subconșt ientului uman, fiind folosit în vindecări
deoarece facilita eliberarea energiilor acumulate aici . Chiar și eu folosesc pentru terapie simbolul numit
Antahkarana, care are diferite variante de reprezentare și care oferă într-adevăr acces la subconștient. Am
făcut teste, ca să văd care este limita lor în a să di gânduri în subconștientul unui individ, dar acum le folosesc
numai în terapie. Este inevitabil ca, folosind în mod gre șit, voluntar sau nu, un asemenea simbol, să fii nevoit să
plătești (tu sau ai tăi)! Așa că eu unul m-am lecuit. In Reiki se folosesc variantele de Antahkarana care sunt un
fel de zvastică cu trei brațe, rotindu-se antiorar (pozitiv).
Dacă aș avea certitudinea că varianta cu patru braț e este mai puternică în tratamente, aș folosi-o fără ce a
mai mică reținere. Eu nu arunc copilul cu tot cu lătu ri și nici nu plâng lângă drobul de sare (ca psihia tria
românească). Este nedrept să nu mai putem utiliza, cel puțin nu în varianta originală, zvastica – doar pentru
că ea a fost simbol pentru ceea ce a făcut Hitler. D acă ar fi să acceptăm acest raționament, după câte
nenorociri au făcut creștinii în numele lui Hristos , ar trebui să se interzică și Crucea! Și, Slavă Do mnului, ea
este utilă și în psihoterapie.
Mesajele subliminale sunt folosite și prin muzică, la c are, dincolo de textul propriu-zis și indiferent de
acesta, pot fi introduse în subconștient idei pe care r espectivul om sa le considere ca fiind ale lui. Muzica es te
energie, toți avem melodii care „ne merg la suflet" , adică impresionează chakra inimii. Pe mine au înc eput
să mă intereseze acest tip de mesaje atunci când am văzut o casetă video cu un fost cântăreț rock grec , care
renunțase la muzică după ce a realizat că, până și melodiile pe care le compusese el însuși aveau mesaj e
subliminale distructive. își ascultase propriile lui di scuri rotite în sens opus! Apoi a luat la rând melo diile care
impresionaseră tinerii anilor 70 și 80, descoperind că multe hituri aveau mesaje precum: „Mă voi apuca de
fumat marihuana!"
Repetiția, adesea caracteristică șlagărelor, duce m esajul tot mai adânc în subconștient pentru ca, la un
moment dat, să iasă în conștient ca dorință „proprie " a fiecărui individ. Pe vremea când eram student, am
ajuns într-un cerc de rockeri cu păr lung, tatuați și pl ini de lanțuri. Privindu-1 pe unul dintre ei, mi-a venit pe
buze întrebarea: „Ai vrea să fumezi marihuana?" „Da! " mi-a răspuns el, cu ochi strălucitori. „Ai?" Nu aveam .
Toate relaxările care se fac pe muzică sunt de fapt modalități de introspecție, dar au neajunsul de a
sensibiliza față de sugestii. Plus că, prin deschid erea subconștientului către un alt individ, către c el care face
sugestia hipnotică sau regresia, o parte din energi a acestuia rămâne în pacient, pe care îl poate mani pula în
sensul în care dorește el, tocmai pentru că are acc ces la cel mai intim spațiu al omului, subconștient ul.
Pe măsură ce te adâncești în cunoașterea propriului Sine, mecanismele psihice create special de
natură pentru propria noastră apărare sunt depășite, dar trebuie construite altele, altfel ești pradă celor
care știu tainele psihismului uman. Muzica poate fi o energie portantă pentru mesaje transmise telepati c la
distanță. Oricine va putea fi mai ușor de „prins" mental p rintr-o anumită melodie care i-a rămas în
subconștient, pentru simplul motiv că se ușurează apropier ea de vibrația lui. Receptorului îi va apărea în
minte acea melodie, pe care va începe să o fredonez e. In aceeași secvență de timp, emițătorul poate af la ceea
ce dorește de la Șinele subiectului și poate implan ta gânduri noi sau chiar comenzi, de care să devină co nștient

doar după momentul îndeplinirii acestora. Din păcat e, este posibil ca un om să fie făcut să se sinucid ă prin
mesajele subliminale, mai ales dacă acestea șunteaz ă accesul la comenzile propriului sau trup. Procesel e
depind foarte mult de conștiința de sine, care diferă de la un individ la altul. Este ușor de indus unui om,
gândul de sinucidere dacă și conjunctura în care se află îi apare ca un drum închis (niciodată nu este așa , dar
este modul tranșant în care percep sinucigașii acel moment, de tipul „nimic nu se mai poate face" sau „n u
mai este nici o alternativă"), caz în care probabil itatea de a pune intenția în aplicare crește.
Mesaje subliminale se pot transmite la telefon, pri ntr-o conversație aparent banală, cea adevărată
desfâșurându-se la nivel de Sine. Dacă ambii sunt conștie nți de Șinele lor, este minunat (imaginativă doi
spioni!), iar dacă nu, este o modalitate de manipul are ideală. Poți afla despre celălalt ceea ce dorești,
fără ca acesta să fie conștient. în timpul stagiului de psihiatrie, am cunoscut un pacient care făcuse un
curs de marketing, la care fusese învățat tehnici de concent rare pe cel de-al treilea ochi. Li se furniza și o
poveste despre produsul pe care ar fi trebuit să-1 vândă, pe care o spuneau pe nerăsuflate virtualului
cumpărător și, în timp ce atenția acestuia era capt ată de ceea ce-i vorbea, îi repeta mental că trebui e să
cumpere produsul, este cel mai bun, este ieftin și, implicit, o ocazie ideală. Reușea să vândă lucruri scumpe și
proaste prin această metodă, fără să fie conștient că tre ce peste liberul arbitru al omului respectiv! In general ,
firmele care se ocupă cu vânzări organizate la domiciliul mai multor persoane își antrenează diverși specialiști
în marketing, care nu fac decât să capteze atenția pers oanelor care participă la curs, pentru ca mesajele să
fie introduse în subconștient, prin mâncare sau băutură, sau chiar banala cafea. De ce acasă? Păi, omul de
bună-credință își invită prietenii, care, aflându-se la un cunoscut, lasă garda jos și devin vulnerabili și pradă
ușoară pentru cineva antrenat.
In limbaj ortodox, aș zice că se folosesc de demonii fer mecători specifici. De exemplu, țiganii, care vor s ă
înșele cu bijuterii din aur fals sau cu ceasuri, repetă „Ia c ă e helvețiene!"

9. SUGESTIA
Sugestia (ca și autosugestia) reprezintă o idee care intră în s ubconștient, unde capătă putere de adevăr
și este percepută ca fiind proprie. Repetiția sau f olosirea unei anume tonalități poate penetra mecanism ele
de apărare dintre conștient și inconștient, ideea introdusă deve nind parte integrantă a inconștientului. Cât
de rău sau de bine este – se poate judeca după rezu ltatele pe care le determină. Din acest punct de vedere,
un atac psihic poate fi reprezentat de o sugestie, care la un moment dat devine realitate.
Este destul de cunoscut exemplul cu subiectul căruia i s-a sugera t că este atins cu un fier înroșit și care
nu a avut nici o reacție imediată, dar a doua zi a prezentat o bășică (flictenă) caracteristică arsuri lor. S-au făcut
mai multe experiențe în acest domeniu, care au cond us la concluzia că se poate influența organicul pri n
sugestie sau autosugestie, unele cu rezultate spect aculoase, precum vindecări ale bolii canceroase. Meca nismul
este simplu. Boala la nivelul lumii a treia există ca un gând, ca o entitate separată, care determină sim ptomele
organice. în momentul în care opunem acestui gând u n altul, la fel de puternic, dar în sens opus, simp tomele vor
dispărea, importantă fiind puterea de sugestie a ce lui care induce gândul. Atunci când cel care se ocu pă de
sugestie are și noțiuni de telepatie o poate face ș i de la distanță, fie în sens pozitiv (producând vi ndecări
miraculoase!), fie negativ, cu efecte dintre cele m ai nefericite. Acest tip de atac psihic se poate nu mi sugestie
telepatică negativă. Deosebirile privind intensitat ea efectelor sunt determinate de mecanismele de apă rare
individuale (numai că orice strateg știe că nimic nu este inexpugnabil), de conștiința de sine a victimei și,
nu în ultimul rând, de capacitatea de inducție a agresorului.
Majoritatea hipnotizatorilor pe care i-am cunoscut are un ego foarte crescut (ei știu și pot tot), fără a
conștientiza că se joacă cu focul. Nu cred că încre derea trebuie exersată, având la bază doar repetiți i de genul:
„eu sunt cel mai bun" sau „pot să fac orice". Oricât m-aș concentr a și m-aș sugestiona, nu pot deveni
Nadia Comăneci. Pot fi cel mult tot eu însumi, poat e doar cu accentuarea câtorva calități sau defecte. în
majoritate, cei care practică hipnoza (mulți nici n u știu) sunt ceea ce în limbaj religios s-ar numi p osedați, lucru
observabil chiar în ochii lor, cu aspect de „pește mort".
Discipolii sunt și mai simpatici, se pot recunoaște după cum li se înțepenesc gâturile, încât nu mai v ăd
pământul pe unde calcă, în general hipnotizatorii nu pre a au rezultate nctabile în cazurile grave de
psihiatrie. Cum ar putea un drac să scoată alt drac ! Este adevărat că hipnoza are două modalități de
producere, de care am mai amintit, și anume fie pri n lumină, fie prin întuneric. Lumina necreată produ ce un
fenomen de „orbire" a demonilor, care fac voința cel ui care aduce lumina, fără a fi constrânși. Este ca zul lui
Iisus Hristos, asupra căruia s-a coborât lumina, da r și al tuturor sfinților care, ajungând asemenea u nor
ulcioare curate, se umpleau de lumină. Era suficien t ca ei să dorească ceva, pentru ca respectivul luc ru să fie
îndeplinit. Cărțile care încearcă să implementeze i deea că Iisus nu a fost decât un hipnotizator nu fa c decât să
dovedească faptul că autorii lor sunt orbi, din pun ct de vedere spiritual.
„Puterea" hipnotizatorilor dispare în prezența unui singur Arhanghel! încep să tremure, fără să știe
nici ei de ce. Sunt chiar patetici când îi auzi spu nând: „Să nu dai, îngerașule, te rog, să nu dai! Aj ută-mă, tu
îngerașul meu!"- chițăie marii maeștri și profesori ai psihismului uman!
S-a ajuns destul de departe cu cercetarea în domeniu, se practică tr ansele hipnotice cu proiectări la
distanță în spionajul economic sau militar, se pretind e cunoașterea, dar spiritul celor care îl practică este mai
negru ca noaptea. Nici nu-și poate închipui lumea c reștin-ortodoxă română cum și cât de manipulată est e, câte
experiențe se fac pe ea, și, cu atât mai puțin, sco pul lor. Din acest punct de vedere, este adevărat că există
un război psihologic împotriva ortodoxiei, iar motivul est e că tocmai faptul că românii sunt un popor greu
de „manevrat" psihic, datorită celor câtorva dintre valorile lui spirituale care au răzbătut prin veac uri. Una
dintre ele, simplă de altfel, este chiar mirungerea care se face la sfârșitul slujbelor religioase și care protejează
prin vibrația ei al treilea ochi, cel prin care sug estia se face mai ușor. Slujbele religioase combat prin ele însele
și îndepărtează gândurile negative (despre care am spus că au diferite forme la nivel spiritual). Este și un sistem
practic de verificarea ideilor „suspecte".

De fapt, strategia de îndepărtare a poporului român de Biserică nu este nouă. încă de acum câteva mii d e
ani, Sun Tzu spunea că pentru a cuceri un popor tre buie mai întâi să-i fie distrusă credința și aceast a nu se face
decât prin inocularea viciilor și prin pierderea în crederii oamenilor în preoți. Nu acest lucru se urm ărește prin
mediatizarea excesivă a exemplelor negative din lume a preoției? Nu iubesc Biserica în sensul de institu ție,
dar recunosc necesitatea ei pentru bunăstarea psihi că a poporului român. Iar pe preoți i-aș perpeli, i -aș chinui
în sens pozitiv al cunoașterii, exact cum a făcut p ărintele Argatu cu mine și i-aș învăța să fie preoți cu –
adevărat.
In concluzie, hipnoza nu este rea, nici măcar când se face prin intermediul diavolului, importante fii nd
scopurile și rezultatele ei. Dacă te decizi să urme zi această cale, trebuie să-i cunoști regulile și s ă înțelegi ceea
ce practici. Poți alege între a fi un drac mai mare decât alții, pe care să-i poți domina, sau a merge pe calea
lui Hristos, devenind un vas curat în care să coboare lumina.
De fiecare dată când îți spui „eu" fac, pot, vindec …-te desparți de cel din care ai apărut, de Șinel e Divin.
Iar toate cursurile de hipnoză folosesc astfel de a firmații. în orice caz, nimeni și nimic nu poate tr ece peste
Lumină, Tao – cel care cuprinde Yin-Yang, lumina și întunericul.
Cine vrea să stăpânească lumea nu trebuie să facă s ugestie, autosugestie, hipnoză sau altele asemenea,
ci să aibă acces la Lumină. Restul este doar glumă și iluzie. Am c unoscut mari maeștri în ocultism care s-
au plecat (cu toată cunoașterea lor) în fața Luminii . Și aceasta precum cei trei magi de la Răsărit, care s-a u
închinat lui Hristos. Magnetismul, bioenergia, chi- ul, împărtășania sunt forme de Lumină, diferite doar prin
intensitate și vibrație. Cu cât aceste caracteristici sunt ma i înalte, subtile, cu atât cel care le deține este mai
„sus" plasat din punct de vedere ierarhic. Dar, ceea ce co ntează cu adevărat în final este modul în care ai
folosit-o, dăruirea față de ceilalți.
Se tot vorbește de forțele nelimitate ale psihismul ui omenesc. Este o gogoriță! Eram la un curs de
genetică și începuse o discuție despre sfințenie. E ra vorba despre coeficientul de inteligență (QI), d espre
gândire și puterea ei. Am fost foarte contrariat când ni s -a spus că acest coeficient de inteligență rămâne
neschimbat toată viața. Ca și cum ar fi fost ceva bătut în cuie, o limită atinsă înainte de a pleca. Și at unci l-
am întrebat pe profesor despre sfinți, despre cei c are vorbesc limbi străine fără să fi știut vreodată,
despre Mahomed care a scris Coranul fiind analfabet. Atunci profesorul mi-a răspuns ceva la care m-am
gândit multă vreme, și anume că nu se știe ce anume diferențiaz ă genetic sfinții de oamenii obișnuiți, dar
sigur „omul singur nu are puterea de a mișca doar cu gâ ndul o celulă descuamată!" Abia acum, după
câțiva ani, îi dau dreptate! A introduce în mintea omu lui ideea ca avem în noi forțe nebănuite este o greșe ală
și o prostie. Nu poți avea puterea decât din Lumină sau î ntuneric. Marii ocultiști știu aceasta. Ori domini
răul, ori faci pactul cu el – nu există cale de mijloc.
Există doar o excepție, cea a Patriarhului Biserici i Ortodoxe, care are puterea de a stăpâni Binele și Răul,
Od-ul și Ob-ul prin dat. Intr-o perioadă, recunosc, am avut chiar plăcerea de a răsturna teoriile și c u aceasta și
mințile psihologilor. Când cei cu mulți ani vechime în terapii descoperă ceva care îi depășește, se dezorie n-
tează complet. Au un moment de pauză, de parcă mint ea lor refuză să mai funcționeze. De exemplu, ei ar
susține o aberație, eu însă știu că e un drac și râd d e el. O dată descoperit, este nevoit să plece și exac t atunci
intervine pauza în gândire. Există în psihanaliză momentul în care pacientul are senzația că „se
eliberează de conștiință". Se eliberează de un demo n, prin intermediul căruia se obișnuise să gândească și
îi trebuie timp să se regăsească pe el însuși. Exista tot timp ul altcineva, care să gândească pentru el.
Dacă, la un moment dat, cureți de demoni, cel mai i nteligent individ, e posibil că el se va plictisi
îngrozitor, pentru că până și înțelepciunea vine de mul te ori prin ei. Nu spunea Hristos „Fiți deci blânzi ca
porumbeii și înțelepți ca șerpii!"?
Dacă treci peste tot ceea ce știu ei despre hipnoză, sugestie, și încerci să le introduci „idei" noi, ca să
îi îmbogățești, obții cu siguranță un transfer negativ . Sunt atât de închiși în dogme false (și tot ei ac uză
dogma bisericii), încât, dacă le spui un adevăr, li se dă râmă tot raționamentul. E drept că nu ai voie să
lovești, dar când ești lovit – ai dreptul să te aperi. A desea apărarea este mai bună decât atacul. Principi ul

Aikido-ului cred că este cel mai bun și corect, el valorifică p uterea atacatorului. In ceea ce mă privește, nu mă
protejez, nu atac, dar amplific atacul inițiat de a ltul! Cu cât lovește mai tare, cu atât va suferi la râ ndul lui
mai tare. De două ori, de trei ori, de zece ori, până înce tează. Și atacul se întoarce împotriva lui, a familie i
lui, a tot ceea ce iubește. Simplu. Vorbesc despre „a lovi", pentru că în majoritate fenomenele, proce sele din
sfera psihologiei sunt utilizate în arta manipulări i oamenilor, ceea ce nu este corect.
Paul Ștefânescu spune, la un moment dat, în cartea sa Hipnoza ca exercițiu: „Am reușit și sunt stăpân pe
oricine!" Este foarte grav dacă acest domn, scriind astfel, nu știe că prin ceea ce face încalcă flagr ant legile
Universului și distruge spirite prin îndrumare greș ită. Nu pot să nu menționez și autosugestia recomand ată de
Dumitru Hristenco, în cartea sa Reiki Tradițional (impropriu intitulată astfel, deoarece Reiki-ul japonez
prezentat de Domnia Sa a ajuns la noi via America de Nord, cu toate modificările operate pe parcurs și cu
toate implicațiile psihice ale acestora). In lucrarea ami ntită, autorul recomandă un ritual zilnic pentru
menținerea chakrelor în bună stare de funcționare, ritual încheiat cu: „Eu sunt cel care sunt!" Am răm as
stupefiat citind o asemenea afirmație. Oare domnul s e crede Dumnezeu? Doar El îi spusese lui Moise:
„Yahveh, Sunt cel ce sunt!" Nici măcar Dumnezeu nu folosește cuvântul Eu. Acesta presupune
individualitate, ori Dumnezeu nu este singularitate ! In ebraică termenul care îl definește pe Dumnezeu,
Elohim, apare numai la plural! Individualist, egocentr ic și egoist este doar demonul! Dincolo de barierel e
traducerii din engleză, rămâne un mister. Poate că domnul Hristenco a depășit stadiul când era doar un canal de
lumină, devenind lumina însăși. Trebuie însă să spun că nici sf inții nu au lumina lor, tot Cel de Sus le-o dă,
ca răspuns la rugăciunile oamenilor! Un maestru Reiki , chiar dacă lucrează pentru persoane politice sus-
puse, nu are dreptul să se creadă supraom!
Mecanismul de inducere a hipnozei este simplu și ține de dimensiun ea câmpului hipnotizatorului. Cu
cât câmpul și cunoașterea acestuia sunt mai mari, c u atât capacitatea de a induce o stare de hipnoză c rește. în
general, în timpul ședinței, spiritul pacientului s e retrage în interiorul corpului, unde rămâne pe ti mpul transei.
El pierde o parte din conștiință, din aparatul gând irii necesar integrării în lumea noastră, apropiindu -se din ce
în ce mai mult de Sine (de Șarpele Kundalini), pe mă sură ce se pătrunde în straturile cele mai profunde ale
psihicului. El se poate asemăna cu un melc, care se retrag e în cochilia lui, capătul celălalt fiind ieșirea
în lumea spirituală astrală. Cei care fac proiecții cu su biecții lor îi conduc în transă până ce se unesc
gândirea cu șarpele și apoi îl trimit în explorări la distanță. I nducerea transei hipnotice se datorează și
acelui principiu regăsit în psihologia mulțimii a lui De Bon, prin care individul, aflat între alți asemenea
lui, își pierde individualitatea, acționând conform insti nctului gloatei. Explicația este simplă. Conținem,
fie că vrem sau nu, un Șarpe Kundalini, iar în momentul în care intrăm într-o mulțime, acea sumă de
șerpi îi face, din punct de vedere psihic, mai puternici decât noi, permițând astfel ca ei să ne domine.
Ierarhia impune ca numai unul să ia deciziile, chiar dacă sunt mai multe propuneri. Așa că, în
hipnoză, te supui celui mai puternic, care de obicei are câm pul mai mare, are capacitatea de a stoca mai
multa energie negativă și, implicit, mai mulți draci! A păstra, t otuși, răul în tine nu este o soluție, pentru că
niciodată nu va face ceea ce vrei și permanent te v a păcăli cumva. A încerca să păstrezi demoni în tin e
doar pentru a lua decizii inteligente se va dovedi contraproductiv; analizându-le ulterior, prin prism a
gândirii de după curățire multe dintre ele s-ar put ea să se dovedească total eronate. Așa încât, indif erent de
motivația pentru care păstrează în el un câmp negat iv, un individ se va comporta ca un posedat, făcând greșeli,
chiar dacă nu pare așa la prima vedere. Din păcate, m ărirea câmpului celor care practică hipnoza nu vine din
cunoaștere, ci din ignoranță. Pe măsura acumulării de c unoștințe false (minciuni), ei nu fac decât să asi-
mileze șerpișori, crescându-și fericiți „puterea", care nu este decât un drac mai mare.
Cei care au al treilea ochi deschis îi pot recunoaș te după privirea lucioasă, ca de gheață (demoni
fermecători). Cam aceeași privire o au psihiatrii ș i psihologii din cauza inepțiilor pe care le învață . Ei poate
nu au nici o vină și sunt bine intenționați, dar ne cunoașterea lor le răzbate prin ochi.

10. MAGIA
„Există oameni care înțeleg sensul forței asupra ma teriei și spiritului, aceștia se numesc novici. Exi stă
oameni care Doresc să-și folosească forța în lumea materiei și spiritului, aceștia se numesc inițiați. Există
oameni care Pot influența prin har materia și spiri tul, ei se numesc magi. Și, în sfârșit, există oame ni care
Nu dezvăluie Tainele puterilor Universului, ci doar pregătesc pe alții pentru descoperirea lor, acești a
sunt Marii Maeștri. A ȘTI, A DORI, A PUTEA, A TĂCEA – iată calea ocultă spre CEL
PRIMORDIAL." Eliphas Levi
Același mare maestru afirma că magia nu este altcev a decât știința magnetismului universal, care s-a
dovedit a fi lumina, cu diferitele și multiplele ei forme de manifestare, de la undă-corpuscul la mate rie, toate
aparținând aceluiași unic câmp universal.
Nu am să vorbesc prea mult despre magie, pentru că este doar un termen care desemnează o practică
regăsită în toate riturile, indiferent că este vorba de cel ortod ox, penticostal, druid sau șaman. Mai mult ca
sigur apărătorii ortodoxiei vor fi revoltați când v or citi afirmația, dar, totuși, acesta este adevărul. In cele din
urmă, nu ei mă vor judeca și, de altfel, nu pot nega ceea ce cred. In această lume putem învăța o mulțime de
lucruri, în care nu credem sau care nu sunt adevărate; dincolo de viaț ă avem însă proba marelui examen în
fața propriei noastre conștiințe (inițial) și de-abi a apoi în fața divinității. Acolo nu te mai poți strecura, cum
fac în zilele noastre unii profesori ai medicinei române ști, care susțin că lumea nu este pregătită să afle că
albul e alb, iar negrul, negru. Astfel mi s-a răspuns în momentul în care vorbeam despre ideea de a
demistifica ocultismul. Hipnoza nu este altceva dec ât magie, pentru că folosește aceeași energie pe ca re o
folosesc atât vrăjitoarele, cât și preoții. Ea se n umea, cândva demult, magnetism. Eu am studiat-o nu atât
pentru a o folosi (inevitabil cei care o practică ajung să treacă peste voința cuiva), cât pentru a descoperi
principiile pe care se bazează. în hipnoză se consider ă că vindecările biblice sunt rodul restabilirii
echilibrului organic, datorită folosirii acesteia. Dar nu am văzut nici un hipnotizator făcând minunile lui
Iisus Hristos și nici nu o să le poată face.
Energia care se folosește în hipnoză provine din ac eeași sursă cu cea a lui Hristos, dar cu un singur
amendament: din punct de vedere vibrațional, este incomp arabil mai joasă. Cu alte cuvinte este o lumină
mai impură, mai puțin strălucitoare. Dacă Mântuitor ul avea acces la lumina necreată, hipnotizatorii fo losesc o
energie cu mult mai joasă. Aici mai intervine ceva. Lumina este ceva de genul apei, nu este identică c u ființele
care trăiesc în ea. Corespunzător fiecărui nivel de vibrații al ei, există ființe care trăiesc la resp ectivul nivel. De
aceea, creșterea sau scăderea propriei tale vibrații face să ai acces la lumea spirituală, corespunzătoare
anumitului tip de lumină. Vântul psihologiei românești ba te tot dinspre Moscova, iar dacă mai crede cineva
că s-a înregistrat o evoluție din acest punct de ve dere, se înșală amarnic. In zece ani se schimbă greu m enta-
litatea unui singur om, deci cu atât mai puțin ne pu tem aștepta la modificări notabile la nivelul unei întregi
generații de psihologi de o anume formație. Ar trebui să di spară această generație și să fie înlocuită de o
alta, pentru ca să se mai schimbe ceva. De ce? Pentru c ă ei au deja creierele șablonate și nu vor, nu că n u ar
putea, să se deschidă spre altă cunoaștere.
Exodul lui Moise ar fi cel mai bun exemplu. Despre el care ni se vorbește doar că a fost chemat la
Dumnezeu, pentru a lua tablele legii. Dincolo de aberațiile care ne sunt inoculate, fuga în deșert este un
adevăr istoric. Dar îmi este greu să cred că un inițiat precum Moise, care învățase tainele energiilor ca
preot în piramide, nu știa care este drumul afară din deșert. Cât aș fi d e ignorant, tot nu m-aș plimba
patruzeci de ani prin deșert! Și atunci care a fost m otivul real pentru care și-a plimbat semenii de i-a ameți t?
Pedeapsa divină? M-ar mira. Probabil a așteptat să dispară o generație, a celor orbi cu suflete de rob i, și mai
cred că era nevoie și de un timp în care genele să se poată c ombina astfel încât să determine apariția
anumitor caractere necesare evoluției, implicit a u nei anume persoane.
Probabil și în viața medicală românească va trebui să așteptăm plecarea „dinozaurilor". Principiul ar trebui
aplicat întregii societăți românești. La noi politi cianul nu e politician, hoțul nu e hoț, popa nu mai este popă și
medicul nu e medic. Am „cunoscut" câțiva hipnotizat ori care sunt cu puțin mai luminoși decât noaptea.
Genul „uită-te în ochii mei", precum pitonul Ka din filmul de desene nimate Cartea Junglei, pentru ca mai

apoi să te trezești cu un gând în cap și, dacă ai ș ansă, să poți, în cel mai bun caz, conștientiza fap tul că nu este
al tău. Sunt hipnotizatori care practică tratamente numai spre binele pacientului, încercând să descopere ca re
este cauza bolii lui, dar sunt și alții care fac to t soiul de experimente. Faptul că reușesc diferite lucruri, cum
ar fi să te determine să te scarpini în cap, îi fac să se simtă și, uneori, să se comporte de parcă ar fi dumnezei pe
pământ.
Eram în stația de metrou, obosit după o noapte de muncă și de nesomn. Când a sosit trenul, m-am urcat
și m-am așezat pe un scaun. Lângă mine a luat loc o tânără, care vorbea cu prietena ei rămasă în picioar e.
M-am ridicat aproape automat și am plecat spre un scaun ră mas liber în celălalt capăt al trenului. Mi-am dat
seama că nu eu intenționasem să mă mut, dar pur și simplu o făcusem. In timp ce mă ridicam, înregistram și
un zâmbet de triumf apărut în colțul gurii fetei care stăte a în picioare. Mi-era prea greu să mă duc la ea și să
mă uit dulce în ochii ei. Așa că m-am dus cu gândul exac t în fruntea ei și i-am „țipat" cât am putut: „îți iau
capul jos!" Am simțit-o cum se face ghem și i-am văzu t frica din ochi. „Ai speriat-o!" mi-a reproșat îng erul
meu păzitor. „De ce se joacă astfel?" i-am replicat. A poi m-am calmat, amintindu-mi că și eu, la rândul meu,
făcusem la fel în copilăria mea spirituală. Oricine „își încearcă gheruțele". M-am gândit din nou la e a, încercând
să o liniștesc. I-am explicat ca a avut norocul ca eu să fiu pașnic, altul poate ar fi lovit-o cu adevăra t, fără s-
o fi prevenit măcar și fără ca acesta să se fi deosebi t, cel puțin aparent, de oamenii obișnuiți. Defectu l
majorității celor ce practică hipnoza, psihologia s au radiestezia este că au un Ego foarte dezvoltat. E bine să îl
ai (fără el dispare chiar dorința de a te apăra), dar cu limită.
Am fost de câteva ori să-i cunosc pe cei de la Soci etatea de Radiestezie. Din nefericire, modul cum a fost
realizată, pe principiul ierarhiei, a dat și dă naș tere la monștri. A fost simpatică întâlnirea, de tipu l celor care te
mai scot din amorțeala spirituală.
Cum s-a întâmplat, de fapt: am fost rugat de o cole gă psihiatră să văd o pacientă. Un psihiatru de pri n
provincie îi spusese că are un început de schizofrenie și o adus ese la control în București. Pacienta (de
fapt, nu avea nimic) făcea arte marțiale și, la un antrenament, 1-a văzut pe antrenorul ei îmbrăcat într-un
kimono verde. Dacă îl privea drept, îl vedea alb, dacă s e uita la el dintr-o parte, îl vedea verde. I-a spus
mamei care, impacientată, a dus-o la doctor. I-au fost p rescrise medicamente. La început îmi povestea cu
neîncredere, probabil dăduse suficient de multe „interviuri " și se lovise de destulă ignoranță; când i-am
spus că aura celor care practică arte marțiale conține n uanțe de verde s-a liniștit. I se deschisese cel de-
al treilea ochi și începuse să vadă aurele! Am sfătuit-o să în trerupă tratamentul și să facă cursuri de
radiestezie. Am hotărât împreună cu colega mea să o însoțim , pentru că, în mod direct, nu știam prea
multe despre ei. Avusesem un coleg care învățase de stul de multe din aceste cursuri, dar susținea că n u prea
are voie să vorbească despre ele. Mi-a fost destul de greu să îl conving că, o dată inițiat în Tainele
preoților, puteam să îl dezleg de orice jurământ, scri s sau verbal, făcut vreodată. La intrarea în curs trebuia
să semnezi un act prin care te obligai să nu divulgi secretele pe c are le învățai! Este o modalitate de a păstra
controlul asupra informațiilor și asupra cursanților, dar și asup ra surselor de venit. Plus un control strict
asupra celor care fac cursuri. Nimeni nu putea depăși un grad, f ără ca persoanele care se aflau la cârma
societății să știe. In fond, n-ar fi nimic rău, dac a s-ar închina numai Lui Dumnezeu, așa cum afirmă!
Revenind, cei care ar fi trădat secretele, ar fi su portat consecințe dintre cele mai nefaste. De fapt, actul
de aderare la acest sistem presupunea să te autobles temi! Acum înțelegeam de ce colega mea își dorise să îi
cunosc și eu. Ea nu avusese curajul să facă acest pas, dar știa că eu nu p rea respect interdicțiile, așa că ar
fi aflat de la mine ce se preda. In timpul inițierilor, î n subconștient se introducea și o informație,
asemenea unui virus de calculator, astfel încât ori nu puteai vorbi d espre ceea ce se discuta acolo, ori, dacă
o făceai, te îmbolnăveai! In matricea care coordonea ză funcțiile organismului nostru, se poate introduc e o
negație, de exemplu „să nu funcționeze bine ficatul dacă…", și atunci când este plasată la acest niv el devine
greu să te vindeci singur, de obicei în acest plan ajung să l ucreze doar maeștrii. Nici nu trebuie mai mult ca
să te îmbolnăvești. Este o boală pe care nu o poate vindeca nici un doctor și nici un medicament, doar
lumina, iar vibrația vindecătorului trebuie să fie superioară șefului grupului care face pregătirea în
radiestezie.

Mergând cu pacienta mea să i se facă măsurătorile r adiestezice și încercând să găsesc pe cineva
cunoscut, am intrat în sala unde se țineau cursurile de gra d trei. La nivel astral se vedea un con pal de
lumină. Nu mi s-a părut interesant. La locul meu de muncă, clădirea era înconjurată de un con de lumină, cu
mult mai mare și mai intens! La un moment dat a venit spre mine o tânără pe care m-am dus s-o întreb de
locul unde se fac măsurători. I-am mai spus că, tot căutând, am intrat în sala unde erau cursuri. „Cum ai intrat
acolo? Nu aveai voie!" „Cum, nu aveam voie? Cel care a fost și în I ad și în Rai nu are voie să intre undeva
pe pământ? Cine îl poate împiedica?" M-a privit cu uimi re. „Glumeam" am spus. în cele din urmă m-a
îndrumat spre un bărbat, care avea un grad mai mare, c are ne-a explicat când se fac. După măsurători, fata
cu care venisem s-a hotărât să urmeze cursul, eu nu. De ce? I ntâi, pentru că nici eu nu știam prea multe pe
atunci. Când cei cu grade mari au făcut cercul în s patele cortinei, pentru a se curăța cu lumină, am „v ăzut" un
alt con, mai luminos de data aceasta. Dar când au f ăcut rugăciunea împreună (și, totuși, fiecare în le gea lui),
n-am văzut deschizându-se nici un cer; singurul care e ra în astral era Umbra Lui Dumnezeu. Așa am luat
decizia. Dar mă întreb și acum: cum poți învăța pe alții, când tu însuți nu ai acces la lumină? Cum poa te fi în
fruntea unei mișcări spirituale, de iluminare a oamenilor , cineva care nu trece dincolo de bariera de
întuneric?
Am înțeles, totuși, mai târziu, că nu accesul la lu mină sau întuneric te face bun sau rău, ci modul în care le
folosești. Termenul de magie albă sau neagră are as tfel două posibile înțelesuri: fie se referă la lum ină și
întuneric, fie este vorba de a ajuta sau lovi (chia r ucide) un om, recurgând la oricare dintre ele. Se poate spune că
este cu adevărat puternic cel care stăpânește mai m ult rău, întuneric, fără însă a face rău (sunt două noțiuni
diferite). Este ușor să găsești drumul în plină zi, mai greu este însă s-o faci noaptea. în concluzie, părerea mea
este că mai întâi ar trebui să fim învățați să stăp ânim fiara din noi și abia apoi să ne folosim de lum ină. Invers
putem ajunge în situația de a fi posesorii unui arm e minunate, fără a ști cum să o folosim corect.
Când eram în anul întâi de facultate, aveam o profesoară de psihologie cu care m-am certat din prima
zi (la nivel de idei, evident), pentru că ne amețea vorb ind despre multiplele încercări de clasificare a
caracterelor umane, apărute de-a lungul timpului, p otopit de niște informații care nu-mi foloseau la n imic,
cel puțin în acel moment, și provocat de faptul că preda și despre caracterul mistic, m-am ridicat și am
întrebat-o dacă a citit Biblia. Nu o citise. I-am spus ca e tragic, pentru că, fiin d cartea cea mai veche din
lume, citirea ei este, întâi de toate, un act de cu ltură. N-a comentat nimic. După care i-am spus că, dacă ar
fi citit-o cu atenție, ar fi descoperit că, exceptâ nd personalitatea Lui Iisus Hristos, ucenicii prezi ntă toate
tipurile de caractere omenești. Toma, tipul nehotăr ât, științific aproape, care are tot timpul nevoie de
dovezi. Petru, dimpotrivă, genul hotărât, pentru ca re totul era simplu și clar, alb sau negru și așa m ai departe.
Am întrebat-o apoi, cum se face că indivizi care nu a veau nici o legătură cu credința au murit pentru ac eeași
idee? Nu mi-a răspuns, dar la următoarea oră (la care a m lipsit din păcate) a adus un preot. A fost una di ntre
puținele materii de studiu la care am luat 10, dato rită faptului că, în timp ce căutam răspunsuri pent ru mine, îi
descoperisem pe Freud, Jung și alții.
Contactul meu cu lumea psihologiei nu s-a încheiat aici. Parcă de undeva de sus mi s-a ales o
asistentă de psihologie, care se găsea într-un moment d ificil al vieții ei. Când a venit la ora pe care trebuia
să o susțină, era îmbrăcată ca un curcubeu! Pur și simplu a început să povestească păsurile ei. Cu
aceeași doamnă m-am reîntâlnit după absolvirea facultății, era bine, trecuse peste necazuri și, sincer, nu mă
așteptam să mă recunoască (fiindcă mă schimbasem mult între timp). Mă duceam la antrenament, așa că
îmi repetam în minte câteva lovituri și complexe de exerciții. Când te gândești la așa ceva, te racordezi
mental la sala de sport și la exercițiile respective. Așa c ă eram încărcat cu energie de luptă, care (din punc t de
vedere vibrațional) era mai joasă decât a ei. Deoda tă simt o bruscă dorință de a pleca din zonă și am
început să mă îndepărtez. Când cineva posedă o ener gie superioară (calitativ sau cantitativ), poate ma nevra
după dorință pe cei care îi sunt inferiori din acest p unct de vedere, la momentul respectiv. M-am întors, m-
am uitat în ochii ei și am gândit: „Ești bleaga, pu teai să mai înveți ceva!" M-am urcat în metrou. A v enit și s-a
așezat în dreapta mea. învățase și aceasta! Dacă intri în cabinetul unui psiholog sau psihiatru care știe câte
ceva despre lumea reală, spirituală, vei găsi întotdeauna două s caune în fața biroului său, așezate față în
față, unul pentru înger-od (în dreapta) și altul pentru demon -ob (aflat în stânga). Așezându-se în dreapta ta,

poate afla ceva care îi este de folos despre el îns uși sau despre cel care vine la el. Mulți nici nu șt iu de ce
procedează astfel.
Nu cred că vreunul dintre colegii mei de facultate să-și fi răspuns la întrebarea de ce trebuie să stai în
dreapta pacientului când îl consulți! Și, totuși, facem așa, ac ceptând-o ca pe o lege nescrisă a medicinei.
Mă supărase atitudinea doamnei! Dacă vrei, poți să faci astfel încât și îngerul și demonul tău să tacă și, deși
nu o fac de obicei sperând că mai află și ceilalți informații de care au nevoie, de această dată le-am dat interdicție
totală. Regreta, simțeam acest lucru, prin toți por ii că greșise. Una dintre problemele psihologilor e ste aceea că
învață lucruri care au aplicabilitate, dar nu știu ce sunt de fapt și operează cu ele, fără să cunoasc ă în totalitate
repercusiunile pe care le au asupra celorlalți sau chiar în ceea ce-i privește. Ce, Freud a fost fraier să explice
de ce se face psihanaliza pe canapea?
Discutând despre hipnoză ca fenomen, acesta se poat e produce astfel:
1) dinspre lumină și cu lumină (în Evangheliile apocrife se spune că Duhul Sf ânt are puterea de a
„orbi" demonii, determi- nându-i să facă tot ceea ce trebui e din punct de vedere divin, fără
ca aceștia să-și dea seama);
2) prin puterea demonului, unul mai mare poate porunci altora mai mici (de exemplu, un
profesor de psihologie sau psihiatrie, care a învăț at o mulțime de neadevăruri și care îi învață
și pe alții, este doar un drac mare, un biet poseda t, iar puterea lui se bazează pe puterea întunericul ui!);
3) de la îngerii căzuți, cazul celor care practică vră jitoria, des cântecele, ghicitul, farmecele, astrologia.

Intr-una dintre Evangheliile apocrife – Cartea lui Enoh, se scrie despre cum au apărut magia,
medicina, arta războiului, astrologia, artele (în general), machi ajul și altele. Se pare că, de fapt, păcatul
original sau cel puțin unul din ele, ar fi fost fap tul că unii dintre îngeri și-au ales partenere dint re femeile
oamenilor, cu care au avut copii. în plus, ei au de zvăluit oamenilor o parte din tainele Cerului. In c azul
magiei, faptul că le-au învățat pe femei cum poate f i legat răul (în aceasta constă puterea de a determina p e
altcineva s-o asculte pe aceea care folosește puter ea magiei) a avut mai multe consecințe, iar bărbații au
avut cel mai mult de suferit. Nimeni nu este în totalita te curat (sfânt), deci poate fi manevrat prin râul
din el. Farmecele și magia nu au efect asupra sfinților, î n rest afectează pe oricine devine țintă, indiferent
că vrea, crede sau nu în existența magiei. Iar ținta au fost adesea bărbații, pentru că reprezentau forț a
fizică. Dar ce înseamnă forța fizică, fără puterea de autodeterminare, decât să fii un bou înjug? Oare
Nicolae Titulescu se referea la acest aspect, când făcea celebra afirmație: „Cea mai proastă femeie
păcălește cel mai deștept bărbat"? Poate că nu, dar se potriv ește de minune.
Intre timp, s-au schimbat multe, este adevărat, dar principiile rămân aceleași. Doar domeniile de
activitate s-au diversificat și, o dată cu ele, și câmpul de aplicabilitate a magiei – marketing, vânză ri,
armată, spionaj, medicină, relații interumane și familie , sport, astronomie, fizică, orice domeniu de
cercetare și nu numai. „Pentru a fi mag sunt necesa re patru lucruri: inteligența luminată de studiu, un cu raj
pe care să nu îl oprească nimic, o voință pe care nimic să nu o înduplece și o discreție pe care nimic să n u o
corupă sau s-o îmbete!" Aș fi putut spune că sunt m ag, cu discreția însă stau mai prost. Așa că aș putea,
numindu-mă semimag sau vraci, să-mi deschid cabinet pent ru descântece, dezlegări și exorcizări, în fond
nu pot nega ceea ce sunt, deși era o vreme când speram s ă mi se spună și mie cândva Dragoș
Trismegistus!
Drogurile în magie
Oricât ar fi de greu de crezut, drogurile au fost folosi te din-totdeauna în magie, ele fiind un mod de a
accede la lumea spirituală, la spiritele strămoșilor. Poa te o să supăr, dar adevărul este că și tămâia este tot un
fel de drog, care creează o punte de legătură între om și lumea spirituală. Ea induce o stare asemănăt oare
hipnozei și cred (nu pot demonstra că are această c apacitate prin sfințire, sau prin creșterea vibrați ei dată de
rugăciune) că facilitează deschiderea porții subcon știentului, permițând acestuia să se descarce. Evid ent că,

având o vibrație înaltă, ea permite și curățarea ca merelor, adică alungarea elementalilor, ba chiar a sp iritelor
malefice. Fumul de țigară, dimpotrivă, este de vibrație joasă (l a fel și cafeaua).
Orice lucru poate fi condiționat de cel care îl face. Din m omentul producerii lui, obiectul va păstra din
energia și chiar din starea psihică pe care a avut-o re alizatorul atunci. De exemplu, bețișoarele indiene sa u
chinezești sunt încărcate cu o energie care se elib erează o dată cu arderea. Multe conțin elementali c are sunt
condiționați fie în scop sexual, fie pentru rugăciune sau alte utilizări. D in păcate la noi nu prea se știe că
există o știință a folosirii lor. Nu poți face copii arz ând candele și tămâie, nici nu poți face rugăciune dacă
arzi bețișoare pentru Tantra Yoga. In orice caz, dacă arzi bețiș oare și ai ochii deschiși, ai surpriza să vezi
un nor negru care rămâne în cameră. Este adevărat c ă poate fi folosit în magie în sens pozitiv, dacă știi să-i
schimbi condiționarea inițială în una pe care o dorești tu. Drogurile au devenit flagelul numărul unu, chiar
și la noi în țară, tocmai pentru că înlesnesc accesul la o lume care ne este deocamdată interzisă (din c auza
imposibilității de a ne apăra de ea), oferă o plăce re neînlocuibilă cu altceva și, în același timp, o evadare.
Atât timp cât vor fi legal interzise, vor reprezent a doar un mod de înavuțire al traficanților. S-ar p utea face
altceva. Dacă s-ar legaliza, ca și în unele țări nor dice (sau ca în India, mi se pare, unde se vând băuturi cu
marihuana), traficanții ar urma să fie închiși pe v iață, iar statul să acorde asistență gratuită și dr oguri celor
care vor. Copiii ar putea fi duși să-i vadă pe cei distruși de droguri. Ar fi cea mai bună, mai dură ș i mai
eficientă lecție! Omul are dreptul la autodetermina re. Drogându-se, nu face rău nimănui, atât timp cât are doza
de drog. Dacă vrea să renunțe, trebuie ajutat, dar nu cu forța, altfel se va întoarce de unde a venit, făcând
nenorociri mari pentru a obține bila sau pulberea care- i face plăcere. Nu știu cum e, dar dacă luăm drept
adevăr ceea ce se spune despre LSD, anume că ar produce ex tracorporalizarea, atunci îi înțeleg. A scăpa de
greutate, a zbura, este visul dintotdeauna al omeni rii! Tocmai pentru că odată ne-am pierdut aripile, la propriu.
Ceea ce nu înțelege statul și nici Biserica, este c ă Iisus Hristos nu le-a băgat pe prostituate la puș cărie, nici
pe bolnavi ori drogați, ci le-a arătat doar cum e b ine, dar nu i-a forțat să-1 aleagă. Ei nu sunt Dumne zeu, așa
că nu se pot erija în judecători și nu au dreptul s ă împiedice pe cineva să facă un păcat, dacă doreșt e. Poți
explica cuiva de ce nu e bine să facă un lucru, a-1 împiedi ca înseamnă a trece peste liberul lui arbitru.
Am avut o pacientă nimfomană. Nu avea nimic altceva, era săn ătoasă tun. Este adevărat că o dorință
sexuală exacerbată poate fi indusă și chiar simplu, dar nu-mi am intesc să fi fost cazul ei. Stăteam de vorbă
cu ea și îmi spunea că tot ce-și dorește este să ias ă din spital și să se ducă într-o discotecă. Sincer , la câte
vedeam acolo, îi dădeam dreptate. Fusese adusă de maică-sa și internată, pe motiv că este curvă. Sunt
multe cazuri similare, în care părinții sau rudele au pre a mare putere de decizie asupra individului. Chiar
și medicii psihiatri, care te pot ține în spital cât consideră e i, fără ca pacientul să poată cere să fie externat.
Nu este normal. A cere ajutorul pentru că își dă seama că nu este în regulă cu o asemenea exacerbare a
instinctului sexual, da, ajuți, dar dacă ea nu vrea și, în interiorul ei vr ea să simtă sexul, nu este corect ca
eu ca terapeut să intervin doar pentru că normele creștine nu permit se xul. Dacă nu voia Dumnezeu ca
sexul să existe, nu-1 îngăduia, există și deci are un scop.
Drogurile permit deschiderea subconștientului către lumea spirit uală, problema este însă la
închidere, când multe energii, demoni rămân în interiorul câm pului. Necesitatea drogului se transformă din
una strict organică, în una spirituală – dorința de eliberare a demonilor rămași în subconștientul ind ividului și
care se simt legați de acesta. Energiile negative r ămân stocate în mușchii celui care se droghează, fi ind
„strânse" de propriul lui câmp, și astfel apar dure rile. Este asemănător trezirii din beție, când apar e durerea de
cap, prin cumul de energie negativă. Se știe că dur erea de cap trece dacă bei imediat alcool. Se desch ide câmpul
și se eliberează energia restantă în câmp. Se poate de păși sindromul de abstinență prin terapie cu lumină sau
prin cea a chakrelor. Nu pot spune că am o experien ță prea mare, doar câteva cazuri care au evoluat fe ricit, fără
să fi ajuns în secțiile de dezintoxicare. Lumina ar e capacitatea de transmutare a elementelor și, impl icit, de
desfacere a drogurilor în substanțe neutre și deci de a depăși faza intoxicației cu substanța respecti vă. Prin
deschiderea chakrelor se permite energiei negative să se scurgă în pământ, rezolvând partea spirituală.
Sunt mulți așa-ziși creștini care văd lumea încolon ată, mergând voios spre Dumnezeu. Ei nu au înțeles că nu
se poate iubire cu japca și că omul este lăsat să f acă ceea ce dorește. Biserica nu înțelege exact car e sunt
atributele ei, cel mai important dintre ele fiind a cela de a-i conduce spre Dumnezeu pe cei care VOR. Nu pe

toți. Atât timp cât nu-și afectează semenii, ceilal ți oameni pot face ce vor, indiferent că este vorba de alcool,
droguri sau prostituție.
Am avut odată un pacient de pe secția de psihiatrie, car e a fost drogat la o întâlnire a etnicilor
polonezi. Scopul pentru care i s-a administrat drogul, nu a fost pentru el personal, ci ca să i se deschi dă
poarta spre subconștient.In subconștient i s-a introdus o formă-g ând menită să caute o anumită persoană cu
care grupul respectiv care inițiase procedura vroia să intre în contact. Și l-au găsit. Mai nou, nu mai este
nevoie să trimiți detectivi particulari ca să descoper i pe cineva, este de ajuns să creezi o formă-gând pe
care să o condiționezi să-1 aducă pe respectivul într-un loc anume, la o anumită oră și să-1 aștepți. Va veni!
Mai e nevoie doar de „măgărușul" care să poarte for ma-gând. Nu numai drogurile au această capacitate,
este de ajuns un pahar de bere!
Sporul casei
Sincer nu am crezut că există așa ceva până într-o seară, mai exact chiar într-o noapte de revelion, c ând
o femeie m-a întrebat dacă am să-i schimb cincizeci de mii de lei. Binevoitor, i-am oferit și mi-a dat în
schimb tot o hârtie de cincizeci de mii! Atunci când , nedumerit, m-am întrebat ce înseamnă schimbul acela
ciudat, o prietenă mi-a spus: „N-o să ai bani tot a nul! A schimbat soarta ei cu a ta, în ceea ce prive ște banii!"
„Prostii!" am răspuns neîncrezător, precum slujitor ul din poezia „Mistrețul cu colți de argint". Doar când am
văzut că dacă luam bani dintr-o parte, se ivea altă ne cesitate pentru care să fie nevoie să-i dau, fără s ă pot
pune nimic deoparte, deși salariul îmi crescuse rel ativ recent, am început să-mi pun întrebări și să studiez
mecanismul.
Ideea este că bogăția este cumva un lucru nativ, det erminat, fiecare om având în preajma lui un spirit,
un duh care se ocupă de așa ceva, care îți creează confortu l material. Ceva gen Aladin și duhul din lampa
fermecată! Solomon, când a primit darul stăpânirii duhurilor, avea mai multe! O dată cu banii proprii se
poate schimba și acest duh, care poate fi legat de cei care știu. Ca orice duh, de altfel. Așa că rămâ i fără el și,
implicit, fără acel ceva care să se ocupe de proble ma aceasta din lumea cealaltă. Evident că există in divizi
care cunosc acest fapt, care își doresc, totuși, să fie bogați și pentru aceasta sunt gata să recurgă la mag ie
pentru a-1 obține. Metoda cea mai bună de protecție este să nu dai bani oricui, să nu împrumuți pe și de la
oricine. Se fac dezlegări, dar din păcate în rugăciunile o rtodoxe nu am găsit referire special la acest act
magic și nu cred că le pot rezolva. Nici măcar rugă ciunea Sfântului Ciprian nu face referire la spor și la
argintul viu, iar pentru că nu le putea dezlega și pe ac estea, eu unul o utilizez într-o formă completată.
Urina în magie
Curios, poate, dar este foarte des folosită. La un moment dat, cineva îmi povestea cum avea probleme
cu o vrăjitoare de la țară și că o alta, care se ocupa de magie albă, a învățat-o să facă pipi în fiecare
dimineață pe prispa casei (de fapt făcea în ceva și ap oi stropea în fața ușii) și să calce pe el cu piciorul
drept. Cert este că respectiva femeie nu mai avusese proble me cu vrăjitoarea, ba aceasta chiar ar fi spus
despre ea că este cea mai mare vrăjitoare pe care a întâlnit-o în viața ei, pentru că nu a reușit, cu toată cunoaș-
terea pe care o avea, să-i facă nimic. Evident că, din p unct de vedere creștin, este un păcat. Dar, când est e
vorba de supraviețuire, nu cred că mai ai timp să te gândești la aceasta.
Ca simbolistică în magie, urina semnifică demonii care ne p ărăsesc corpul, care pleacă. în cartea mea
precedentă am descris cum, în timpul unei exorcizăr i, demonul percepe urinarea ca pe o pierdere a enti tăților
care-1 compun. Se recomandă chiar stropirea lucruri lor suspecte că ar fi de proveniență magică (păr, a nimale
uscate, păpuși, ațe înnodate) cu urină și apoi îngroparea lo r în pământ. Iar actul magic prin care se calcă pe
urină semnifică tocmai călcatul pe demoni, puterea de a trece de ei și de problemele care le creează.

Am cunoscut odată un avocat, care m-a contactat pentru o mătușă de-a lui, care avea probleme cu
țiganii cămătari. Aceștia împrumută bani credulilor care garantează cu case sau alte bunuri, ce întrec c u mult
valoarea împrumutului. Din nefericire, țiganii, sunt ajutaț i de vrăjitoare care-și folosesc cunoașterea
pentru a împiedica, acei oameni să le returneze ban ii. Pe ei nu îi interesează propriu-zis, achitarea
împrumutului, ci gajul, care este de două-trei ori mai mar e decât suma împrumutată. Fără să știe că de fapt,
se luptă cu vrăjitorii, oamenii își pierd casele.
Avocatul, printre altele, mi-a povestit cum a încep ut să creadă în magie. Avea un asociat cu care a pl ecat
în afaceri de pe poziții egale. A observat apoi, în timp, cum deciziile cele mai importante le lua ace sta fără ca
el să poată să le conteste. întâmplarea a făcut, că a ajuns la cabinetul unei bioenergoterapeute, care i-a spus,
fără să știe nimic, că are un asociat care-i pune u rină în cafea. Prin acest act magic i se bloca chea kra umărului
drept, cea a voinței, motiv pentru care era legat să nu i ntervină în deciziile firmei.

11. MAGIA ȘI SEXUL
Sexul este momentul în care se face cel mai intens schimb de energie între doi oameni și înțelegerea
principiilor care îl guvernează explică atât intens itatea plăcerii pe care o determină, dar și drama p rodusă de un
viol. Știu că voi șoca (s-a demonstrat că orice fii nță vie are nevoie, din când în când, de stroke-uri, în traducere
liberă de zdruncinături, zguduiri), dar fac următoarea afir mație: dacă iau câteva curve (mă scuzați,
prostituate) și le duc într-un salon de nebuni (pardon, pacienți psihiatrici), în câteva zile redevin oame ni
normali și, cu ajutorul lui Dumnezeu, în câțiva ani , Sfinți!
Mai repede și mai sigur decât cu orice medicament n ou adus din alte țări, pentru a-i îmbogăți tot pe cei
bogați, nu pentru a-i salva pe amărâți. Știu că pare o nebuni e, dar un pacient psihotic nu este decât un
individ al cărui subconștient este foarte încărcat (gânduri, sentimente, instincte) și care este, în t ermenii
ortodoxiei, un ulcior plin – nu cu Har, ci cu ce ar e lumea mai rău. Presupunând că i s-ar citi molitfe le, dacă este
furios, cine îl ține? Am ținut copii posedați în timpul exorcizărilor, femei, bărbați și știu ce forță poate avea
un om asemenea lor în acel moment.
Reîntorcându-ne la experimentul nostru virtual, nu am garanția că un psihotic nu i-ar face rău prostit uatei,
dar o dată cu orgasmul s-ar produce și eliberarea e nergiei stocate la nivelul subconștientului (adică de demoni) și
implicit de endorfine (asigurată de chimismul cereb ral). Este adevărat că există de obicei un blocaj în
privința activității sexuale în cazul pacienților psihiatri ci (peste 95% nu au viață sexuală normală), dar un
sexolog (și nu mă refer la cei care dau sfaturi cuplurilor pli ctisite de conviețuirea în doi), care să știe să
folosească energiile, i-ar putea ajuta.
Am exagerat, știu că este o extremă posibilă, dar nu numai sexul le-ar f i util. Tratamentul cu lumină
necreată are această capacitate de a scoate din subcon știent ceea ce s-a acumulat de-a lungul vieții, dar
depinde foarte mult de cel care îl face. Printre metodele folosi te în terapie, aplic una care este de fapt o
combinație între psihoterapia creștină (spovedanie), terapia Reiki și regresie. Mai exact, introduc lumina
prin chakrele picioarelor și mobilizez energiile negative, f orțându-le să iasă prin conștient. Dacă
respectivul nu spune, îl doare capul. Nu o aplic oricui, ci doar celor care acceptă, fiind destul de
traumatică. închipuiți-vă că vin una după alta în minte toate greșel ile și traumele pe care le-am făcut sau
le-am suferit în trecut. Nu este plăcut, dar are da rul de a face respectivul om să-și reconsidere atitudinea față
de el însuși, ceilalți și lume.
Afirmația despre folosirea sexului este reală, posi bilă, dar nu cea mai bună soluție. Există însă situ ații
când este mai bună decât orice altă metodă. Cunosc cazul unui bărbat care, la circa douăzeci și cinci de ani, nu
mai avea nici dorință sexuală. A făcut tot ce putea de la rugăciuni de dezlegare până la Reiki, de la atingerea
moaștelor de sfinți până la mers la babe, fără vreo ameliorare. Sursa era mama unei fete de care se
despărțise, pentru că descoperiseră că nu aveau nimic în comun, lucru care îi nemulțumise foarte tare pe
părinții ei. De atunci, nu se mai putuse apropia de o femeie luni de zil e și parcă nici femeile nu-1 mai
vedeau, cu toate că fusese considerat un fel de macho. Totul s-a rezolvat în mod neașteptat. A ajuns din
întâmplare la un chef, unde a întâlnit o fată și su b aburii alcoolului 1-a luat la ea acasă, s-a chinuit să-i facă
sex oral și a reușit: un orgasm, două, trei. După ace a noapte totul a reintrat în normal. (Trebuie să amintesc
că, din punct de vedere al legilor divine lăsate de apostoli , acest păcat se sancționează cu cincisprezece ani
în care nu ai voie să te împărtășești și cinci, dacă ești căsătorit cu femeia sau bărbatul respectiv).
Din păcate am cunoscut cazuri în care unul dintre p arteneri, deși nu ar fi vrut să facă acest lucru, o făcuse,
totuși, pentru celălalt, consecința fiind închiderea cha krei gâtului, a celui de-al treilea ochi și a coroanei,
ducând la imposibilitatea de a vedea corect lucrurile, de a co munica cu ceilalți și cu divinitatea. La ora
actuală, indiferent de ce ar argumenta Biserica, prostituț ia este totuși un rău necesar. Marea majoritate a
oamenilor nu știe altă posibilitate de a se descărc a de un atac psihic sau de stresul acumulat, inclus iv în timpul
serviciului (iar o parte din vină aparține și Bisericii și modului ei de organizare).

Cred că prostituția va dispărea o dată cu creșterea nivelului de cultură și civilizație. Inițiativa primarul ui
din Iași de a face un bordel cu „lucrătoare ecologice" este din acest punct de vedere binevenită. Sunt convins,
deși pare paradoxal, că unele dintre acele prostitu ate vor ajunge în Rai, înaintea multor fețe ipocrit -pioase
bisericești. Fetele care practică prostituția sunt doar niște canale de scurgere pentru chi-ul greu (demoni), așa cum
practicanții Reiki sau preoții sunt pentru lumină ( îngeri). Dar niciodată și nimeni nu poate ști cum s e pot schimba
rolurile! De aceea, este important să se aibă grijă de ele.
Din nefericire, preoții nu mai sunt ceea ce ar fi t rebuit să fie. Ei ar trebui să mențină delicatul ec hilibru
dintre lumină și întuneric, iar dacă ei nu mai reuș esc să-1 refacă (fie pentru că nu sunt suficient de mulți, fie
pentru că nu mai știu), trebuie să ne folosim de or ice metodă. Dacă nu există altă cale, trebuie să îț i asumi vina,
să înveți să plătești pentru ea și să mergi mai depart e.
Anul trecut, de Bobotează, am mers la nouă biserici să iau Agheas mă Mare, care se folosește pentru
dezlegările de farmece și vrăji. Ea reprezintă botezul lui Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul,
iar din punct de vedere energetic, corespunde vibrației pe care o aveau Ioan și, bineînțeles, Iisus în
momentul botezului în apa Iordanului… Să nu uităm faptul că după aceea Ioan a fost decapitat. (Nu
înțeleg de ce se sărbătorește Tăierea Capului Sfântului Ioa n Botezătorul cu post – totul, nașterea, viața,
moartea lui sunt parte din planul divin al mântuiri i oamenilor, așa că el TREBUIA să moară, NU se pute a
altfel!) Dacă ne gândim că Inaintemergătorul Domnului stătuse numai în deșert, mâncând miere și lăcuste,
vă închipuiți ce vibrație avea dacă prin intermediu l lui a coborât din cer Duhul Sfânt, în timpul bote zului.
Agheasmă Mare ar trebui să aibă o vibrație corespun zătoare cu acel moment din viața amândurora. După
botez drumurile lor pământești au evoluat în mod cu totul di ferit: Ioan a murit, el își atinsese pragul
spiritual în viața respectivă și-și îndeplinise menirea de a propovădui venirea Mântuitorului, iar Iisus a
continuat să urce spiritual, să rostească adevărul, ati ngând apogeul în momentul ridicării la cer.
M-am dus deci la nouă biserici să iau Agheasmă. La ultima din ele era prezentă și soția preotului care ,
văzându-mă cu mai multe sticle, m-a întrebat ce fac cu ele. „Dezlegări!" i-am răspuns. M-a întrebat cu ce
drept le fac, dacă nu sunt preot. „Cu cel al cunoaș terii!" (Există ceea ce se numește preoție prin hir otonisire și
cea prin har, cea de-a doua presupunând cunoașterea dată de Dumnezeu prin intermediul preoților sau al altor
slujitori ai Luminii.) Există chiar și o pilda în s criptură, în care ucenicii vin la Iisus, spunându-i că este un
bărbat care scoate demoni în numele Lui. Iisus le s pune să-1 lase în pace, pentru că, dacă nu este împ otriva
Lui, este cu El.
Este adevărat că (în Biblie sunt multe lucruri opuse) mai există un episod, în care Mântuitorul spune că în
vremurile din urmă vor fi mulți care vor scoate dem oni și vor face vindecări în numele Lui, dar pe care „ nu-i
va cunoaște". Cum știi atunci dacă faci bine? Acest lucru nu se va ști, cu adevărat, decât la sfârșit – până
atunci orbecăim, fiecare pe drumul lui, încercând cel puțin să f acem binele. în orice caz, nu cred că ar
putea fi acuzat cineva dacă, prin tot ceea ce îi stă în putință, face binele, absolut necondiționat. Dacă
dorința de a face bine există, mai ales dacă finalitatea es te bună, atunci și propria sa evoluție spirituală este
favorizată.
Revenind la apa sfințita, în funcție de vibrație se poate ordona pe următoarea scală: Agheasmă mică
(apa sfințită obișnuită care se face și la Sfeștanie ), Agheasmă la care s-au citit și molitfele și Aghe asmă
Mare (care este depășită ca vibrație numai de împăr tășanie – în ea regăsindu-se Lumina: trupul și sângele lu i
Hristos).
Pe aceeași scală, energia sexuală se află la capătul opu s! Se poate face o corespondență cu chakrele
noastre: cea a coroanei (răspunzătoare de relația cu Divi nitatea, chi-ul ușor, Lumina) este la polul opus
celei a rădăcinii (caracteristică energiei telurice, sexu ale, chi-ului greu). Diferența de vibrație, de chi e ste
motivul pentru care în folclor se spune că oamenii curați sunt ușor de cărat la înmormântare, pe când c ei
păcătoși sunt grei. (Pentru cei care l-au cunoscut, fac precizarea ca fapt divers că trupul profesorul ui Ionescu
era extrem de ușor.)

Când eram în clasa a opta, am descoperit un citat cu privir e la sex, aparținând lui Schopenhauer, care
spunea că „orice glumă, ironie, decizie politică, s au război are ca punct de plecare sexul" (de unde re zultă că
nici măcar tata Freud nu a fost un original, când enunța PRINCI PIUL PLĂCERII; la moartea filozofului el
avea patru ani!). De atunci, am analizat tot ceea c e se întâmpla în jurul meu. Ne este greu, poate, să
recunoaștem, dar muncim, ne zbatem pentru același lu cru: împerecherea fizică. Femeile, dincolo de toate
argumentele, se aranjează doar pentru a atrage privi rile masculine. Reciproca este valabilă pentru bărb ați.
Scopul, disimulat sau nu, ar fi unirea celor două energii, masculi nă și feminină, într-una singură, care se
realizează în timpul orgasmului, moment în care jap onezii din vechime spuneau că oamenii sunt precum z eii.
E drept, mai există posibilitatea ca energia, pe ca re Wilhelm Reich o numea orgonică, să sublimeze în
intelect, spirit artistic sau în acel „killer instinct", specific oamenilor de afaceri, dar, la b ază, este tot
dorință sexuală sublimată.
Manipularea prin sex
Este una dintre cele mai neplăcute forme de atac psihic , îndeosebi din cauza faptului că în timpul
orgasmului se eliberează energie provenind din toat e câmpurile. Să explic afirmația de mai sus. In tim pul
ejaculării, se elimină o dată cu sperma și energie, se deschid toate chakrele și porțile canalului pri ncipal. Dacă
orgasmul se produce simultan la ambii parteneri, at unci energiile amândurora se unesc și urcă prin ambe le
canale (propriu și al partenerului), „explodând" si multan, în cel de-al treilea ochi. Orgasmul este pr actic un
scurtcircuit (și o reunire) între cele două energii Yin-Yang, feminină și masculină, care există în fi ecare dintre
noi. Să nu uităm că și la nivel divin există princi piul masculin și cel feminin! Wilhelm Reich credea că
domesticirea energiei sexuale ar putea duce la posibili tatea de a stăpâni toate bolile lumii, deci că orga smul
este secretul sănătății mentale și fizice. El vedea apariția Universului nostru drept efect al unui im ens
Orgasm cosmic. în fond nu este departe de adevăr, dacă reușim să ne vedem pe noi înșine ca pe niște
constelații (privit de foarte aproape părem niște roiuri de e lectroni care se mișcă pe orbite precum
planetele, iar o galaxie în mișcarea ei este asemănăto are cu o chakră)! între tainele științei secrete
iudaice, Dumnezeu – Yahveh este prezentat ca o ființă de dime nsiuni macrocosmice, care are în
componența Lui planete și sori!
Revenind la sex. în momentul în care bărbatul are u n orgasm, indiferent de modul de producere (oral,
normal, anal), acea energie rămâne în câmpul parten erei. Mai introiectiv decât atât nici că se poate! F ără să
vrea, gânduri, sentimente, instincte pe care nici el po ate nu le știe foarte bine, ajung în interiorul fem eii.
Dacă ea știe să-și folosească mintea ca pe un apara t de decodificat, va ști totul despre el, ce gândește, ce -și
dorește, ce a gândit vreodată despre ea și nu numai! Are acces la cele mai subtile energii ale lui, la cele ale
Sinelui, putând afla chiar și viitorul lui! Este ad evărat că nu este cel mai ortodox mod de a sonda su bconștientul
unui om, dar ce spion ar fi o asemenea femeie care, nici măcar nu ar trebui să întrebe ceva, simpla des cărcare
sexuală a partenerului i-ar da toate datele în legătură cu bărbatul respectiv! Nu este cinstit! s-ar putea
protesta. Dar gândiți-vă numai: Marele Ștefan avea spionii lui în hanurile aflate pe drumurile pe unde puteau
veni dușmanii, iar hangițele sau slujnicutele sigur nu stăteau cu mătăniile în mâini!
Partea din câmpul bărbatului („rămasă" în parteneră ) poate fi „legată". Acesta se realizează la nivel
mental, de obicei prin înconjurarea secvenței obțin ute de la partener cu energia ei, pe care apoi o stoche ază,
de obicei în ovare. Am cunoscut cândva o doamnă psiholog care proceda astfel. I ar eu, păcătosul,
cârcoteam împotriva psihologiei și a capacității ei d e a insufla în mințile și sufletele studenților cel e mai
profunde valori științifice și morale! Nu este sing ura care s-a adăpat de la „izvorul de știință" al unuia
dintre profesorii ei, cu care a trăit în timpul facultății. După ac eea, 1-a abandonat ca pe o lămâie „folosită".
Evident cunoașterea ei era una de tip manipulativ ( de altfel, specifică psihologilor), nu de esență. P sihologii
află doar niște metode și principiile care le stau la bază … Tocmai de aceea sunt vulnerabili din punct de
vedere psihic și, asemenea lor, devin și cei pe care îi tratează sau pe care îi pregătesc psihic, prin
elaborarea de mecanisme de protecție (spionii).
Așa-zișii specialiști cunosc metode de a ajunge la Șinele omului prin regresie hipnotică, de a sădi în
subconștient gânduri, programe care să contracareze eve ntuale atacuri psihice. In realitate nu știu însă c e
este un gând (Șarpele) și că tocmai acest element comun cu Și nele omului perturbă tot ceea ce ei creează la

nivel de subconștient, făcându-1 să fie fals și să dispară la prima problemă majoră reală. De ce? Pent ru că este
inutil să creăm o formă gândită în subconștientul un ui om, pe care acesta să nu o integreze în cel mai profun d
for al lui, Șinele. Nu instalăm nimic altceva decât un alt demon, care poate fi legat, lovit, chemat de oricine
știe să o facă. Singurul mod real, durabil, de preg ătire psihică, cea mai bună, de vindecare (care să r eziste
timpului și încercărilor) este creșterea gradului de CO NȘTIINȚĂ DE SINE.
Am văzut spioni care au fost păcăliți de țigani, în același mod în care aceștia fură haine de piele di n
Istanbul, tocmai pentru că stilul de agresiune psih ică pe care îl folosesc ei este pe același calapod cu cel de
protecție creat de psihologi, iar țiganii sunt mai buni la descântat și fermecat. De cele mai multe ori , femeile
care se ocupă de amintita formă de magie, prin care stochează energia altora în ovare, au o predispoziț ie în a
dezvolta chisturi sau tumori la nivelul acestora, c a o plată pentru ceea ce fac. Reciproca însă nu se verifică; nu
orice femeie care prezintă acest tip de patologie î nseamnă că practică magia.
Problema multor femei este că ele au rar orgasm și, de aceea, o acumulează, la acel nivel, pe a bărbat ului
care, în măsura în care există diferențe de energie , îi este „nocivă". Motivul pentru care femeile cu mai mulți
parteneri prezintă o incidență crescută a cancerelo r de col este tocmai fluctuația energiei la acest nivel, care
mărește sensibilitatea la viruși, sau închiderea chakre i rădăcinii (prin păcat), împiedicând energiile neg ative să
se scurgă în pământ.
Un necunoscător ar putea întreba cum poți fi legat prin sex? Simplu. Câmpul care rămâne în partener
este ca o extensie, un „eu" în miniatură. Orice parte dint r-un întreg se comportă precum întregul. Este un alt
principiu al Universului: PRINCIPIUL SIMILITUDINII între mi cro și macrocosmos, pe care se bazează
acupunctura sau reflexoterapia. Femeia poate influența mental fracțiunea și, indirect, pe partenerul ei.
Fiind parte din el, între ea și corpul lui rămâne o „coardă" energetică, prin care poate transmite voin ța ei, dar
pe care el o percepe ca fiind proprie. în cazul sexul ui oral, energia partenerului (de la toate nivelurile)
rămâne în mentalul ei, sau lui! Prin sex normal se poate lega energ ia la nivelul chakrei rădăcinii, iar
bărbatul ajunge să o dorească numai pe acea femeie, altele nu-1 mai atrag și nu-1 mai satisfac! în caz ul în
care bărbatul este cel care face sex oral, energia ei se stochează în el la toate nivelurile, iar cons ecința este că
va vedea lumea prin prisma ei. Are aplicabilitate pract ică pozitivă.
Intr-o discuție era criticat un profesor pentru relația sa cu o d octoriță mai tânără. Bravo lui, însemna că
avea cu ce, iar ea făcea schimb de energie și impli cit de informație cu acesta și învăța mai repede. P rin sex
mecanismele psihologice de apărare sunt depășite, a cesta fiind și motivul pentru care unele femei au pactiz at
cu cel care le violate sau răpite, ajungând la rând ul lor complice criminalilor sau răpitorilor. Este mai ușor să
lupți cu un gând din afară, dar atunci când el vine din interior și ești singur și uitat de lume în mijlocul
nebuniei, șansa de a nu îmbrățișa nebunia depinde d e viețile tale anterioare și nu de ceea ce ai învățat de la
părinți sau de la școală. Acestea din urmă sunt inf ormații „de suprafață", care nu modifică esențial fon dul
interior.
Făcând o paralelă cu discuția referitoare la profes or, pe vremea lui nea Nicu se descoperă că un general
avea o amantă. Scandal mare în armată, se ajunge și la Curtea Marțială. împricinatul urma să fie degradat .
Numai că un alt general s-a ridicat în apărarea lui : „Măi, voi vreți să dați afară singurul general ac tiv dotat
care ne-a mai rămas!" Nu l-au degradat. Așa și cu profes orul respectiv. Nimeni nu are dreptul să judece pe
altcineva, viața personală n-ar trebui să intereseze pe nimeni, nici pe colegii mei doctori, nici Colegiul
Medicilor.
Dacă s-ar pune problema folosirii cunoașterii pentr u avantaje proprii, nu aș ști ce să spun. Din punct
de vedere divin, folosirea de parfumuri cu feromoni, de rujuri s au dezabieuri are aceeași origine cu
hipnoza, venind de la îngerii căzuți. Cum nu cunosc vreo femeie care să nu se rujeze sau, dacă arată b ine, să
poarte fuste până la pământ, iar dacă nu, să nu-și ascu ndă defectele de par îngeri coborâți din cer, nu văd
de ce bărbații nu ar folosi orice alt mijloc de apr opiere, chiar și hipnoza. Iar dacă profesorul s-a f olosit de așa
ceva, bravo lui. Când și ea va fi capabilă să înțeleagă și să fol osească ceea ce a folosit el, se va desprinde
și, fiind pe picioarele ei, va putea folosi cunoașterea î n ajutorarea altora, dând un sens pozitiv unei relații
pe care alții o văd negativă.

1) Legarea prin sex se face și prin intermediul umbrei (ac ea personalitate psihotică sau nevrotică) din
interiorul fiecăruia, deoarece în timpul orgasmului acea stă personalitate poate fi legată în interiorul fem eii.
Sunt femei care se „încarcă" în acest mod și folose sc energia respectivă fie pentru forța fizică pe ca re le-o
dă, fie pentru intelect! Cum poți să te dezlegi? Pr in spovedanie. Recunoașterea vinovăției face ca legătura
energetică să se rupă. Este posibilă și autovindecar ea prin cunoaștere, care constă în plătirea „păcatu lui" și
tăierea legăturii energetice. Dar aceasta presupune deja existența unei vibrații superioare a mâinii față de
cea a coardei care te leagă. Aceste legături trebuie re înnoite din cauza faptului că, în timp, energiile se
egalizează în corpul uman. Femeile care practică magia prin s ex știu acest lucru. Așa că le dau bărbaților
ce-și doresc, iar ele își iau, la rândul lor, de la ei ce-și doresc . Reciproca este evident valabilă. Un individ
care știe să-și controleze energiile, în timpul eja culării face un transfer de energie, echilibrând câm pul lui cu
cel al partenerei. Cu atât mai mult în sexul oral, dacă sperma rămâne în corpul partenerei, intrând în cel
mai intim mod în componența corpului ei, va rămâne legat de ea. O altă metodă de rupere de un asemenea
om care te poate domina din punct de vedere: mental (gândești c e și cum vrea el),

2) instinctiv (nu mai ești atras de altcineva decât de persoana respectivă, acest fapt poate că este
modul cel mai simplu de a conștientiza ceea ce se întâm plă, deoarece „sexul" nu poate fi îndreptat spre o
singură persoană, el tinde către mai mulți partener i de obicei)
sau
3) sentimental (iubire fără margini, fără să ai o m otivație cu adevărat puternică) este stabilirea une i legături
cu un alt partener.
O nouă relație, indiferent că în tine există acel ceva ca re te oprește, determină ca legătura cu cel care și –
a încercat cunoașterea pe tine să scadă în intensit ate. Este adesea preferabil ca noua persoană să nu fie cineva
la care să începi, eventual, să ții, pentru că exis tă posibilitatea ca energia rămasă în tine de la fo stul partener
să poată fi folosită de respectivul în scopul distr ugerii noii relații. După ruperea de energia din trecut , poți
merge mai departe.
In concluzie, există mai multe posibilități:
– modul creștin, prin spovedanie (este nevoie de un preot adevărat, din cei „ cu har", care să înțeleagă
ce s-a întâmplat – cel energetic folosit de terapeuți care, fără a-și face din acest lucru un scop princi pal,
„curăță" câmpurile și de astfel de legături. Aminte sc terapia prin sex, pentru cei care nu au ajuns la înțe-
legerea unor aspecte care țin de spiritualitate, de energie sau care, pur și simplu, amână. Sănătatea îți poate
oferi, mai târziu, ocazia să poți accede la orice plan s piritual vrei.
Ca o extindere și drept o confirmare, în același ti mp, a acestei teorii, aș preciza că nu este nici o minune
faptul că prin Tantra se pot vindeca boli. Explicația est e foarte simplă: dacă ai acceptat și înțeles cea de-a
doua lume, cea a energiilor și faptul că prin sex a cestea se pot mobiliza, atunci tot ceea ce este neg ativ, chiar
dacă este rezultatul unui atac psihic, participă în ti mpul actului sexual la senzația plăcerii. La ea contri buie
nu numai eliberarea de endorfine, dar și descărcarea subconș tientului. Cu cât acesta este mai încărcat, cu
atât plăcerea este mai mare, o recunosc și psihoterapeuții ca re știu să folosească energia acumulată în
timpul terapiilor, ca energie sexuală, inclusiv din o rganele afectate de energie negativă, uzată. In cee a ce
privește a treia lume, cea spirituală, prin sex se p roduce descărcarea de duhurile specifice fiecărei boli,
ceea ce poate duce la vindecare. Evident, aceasta n u înseamnă că sexul de nenumărate ori pe zi ar duce
la vindecare, sau că ar menține sănătatea organismului. Exis tă și aici o. cale de mijloc, între acumularea
excesivă, respectiv spolierea de energie prin exces. S unt lucruri dezbătute suficient de mult de Tantra Y oga.
Nu sunt de acord cu toate recomandările lor, chiar dacă practică continența. Sexul oral, chiar și
întrerupt, tot produce un schimb de energii de la nivelu l chakrei rădăcinii la cea a gâtului, afectând-o pe cea
din urmă. Mi-am făcut datoria de a aminti.

Masturbarea, o altă metodă de descărcare, este incompletă, t ocmai pentru că nu există partener.
Fiecare om este preponderent Yin sau Yang. Chiar dacă pe mome nt se produce o echilibrare energetică
prin eliminarea negativului (farmece, vrăji), folosită des du ce în timp la dezechilibru la toate nivelurile:
mental, emoțional și instinctual.
Cum poate fi indusă dorința sexuală ca atac psihic? Foarte simplu. Da că te golești de sentimente și
gânduri, de tot într-un cuvânt, și apoi te uiți la un film porno sau te gândeș ti la ceea ce te excită pe tine
(un ciorap de damă, cătușe sau indiferent ce,
fiecare are păsărelele lui) în momentul în care ajun gi la limita ta maximă de excitație, toată această
energie se proiectează asupra persoanei respective. îi va trebui ceva timp să se descarce. La fel se po ate
proceda cu orice instinct, sentiment sau gând.
Un maestru făcea meditație cu discipolii lui. Unuia dintre aceștia îi picase cu tronc una dintre cursante și
o zgândărea la chakra rădăcinii (se poate induce or gasmul telepatic!). Supărat, maestrul a proiectat a supra lui
atâta energie sexuală, încât respectivul a trebuit să stea mai mult de jumătate de oră la baie și nu c a să
citească ziarul! Trebuie să precizez că maestrul re spectiv nu este psiholog, psihiatru și nici medic, dar la el
vin să învețe oameni din toate ramurile sociale și cu cele mai diverse orientări profesionale.
Sondarea subconștientului în timpul actului sexual
A fost o experiență interesantă să „învăț" despre ace astă metodă, prima dată fiind cu totul depășit. Pot
să spun că mă cunosc și atunci orice gest care iese din tiparele mele mă intrigă. Am expus la începutul lucră rii
experimentele făcute în scopul demonstrării capacit ății de a induce unui individ mișcări comandate
telepatic. Orice om poate fi „păcălit", astfel apar diferențe între indivizi din cauza calității și ca ntității de
energie necesară.
Aveam o prietenă cu care mă înțelegeam destul de bi ne. De la o vreme începusem să observ că mă
trezeam din somn cu mâna pe una dintre zonele sensibile al e propriului meu corp. Prima dată mi-am zis
că e o părere, a doua oară deja începusem să-mi pun întrebăr i despre mine și, în cele din urmă, mă
hotărăsc să vad ce seîntâmplă, de fapt. într-o seară așt ept ora de culcare și, în acea stare dintre veghe și somn ,
descopăr impulsul de a duce mâna în același punct. încep să-mi ascult mintea, îmi apar gândurile de ru tină,
trec în revistă ce am făcut în ziua respectivă, analizez modul în care ne înțelegem noi, problemele legate
de bani etc. Nu era o perioadă în care să fiu obișnuit să-mi fac o retrospectivă a zilei și, totuși, gânduri ș i
imagini mi se derulau prin fața ochilor minții! Cine-o fi? mă întreb eu legitim. Imi apare în față chipul
mamei fostei prietene. Nu era rău intenționată, pur și simp lu se masturba fără orgasm, fiindu-i astfel
mai ușor să se racordeze mental la orice om, pentru a afl a răspunsuri la ceea ce voia ea. Prin
masturbare se unește prin senzație mentalul cu inst inctul, conștiința cu șarpele Kundalini, deci chakr ele
opuse! Sondarea subconștientului, fie că este vorba de partener, fie de către altcineva aflat la sute de km
depărtare, se face mai ușor în timpul actului sexua l, tocmai pentru că mintea are deja un subiect care să o
preocupe și deci Șinele e liber să facă ce vrea, da că nu se implică în relația sexuală respectivă.
Sexul la nivel astral este deja ceva care ține de o cunoaș tere superioară. Subliniez cunoaștere pentru
a nu se confunda cu spiritualitatea; din punct de vedere divin es te la fel de inferior precum coitul dintre
doi câini aflați pe marginea drumului.
In ceea ce privește legarea unui individ prin sexul astr al am cunoscut două cazuri.
Primul o femeie de douăzeci și opt de ani, care aju nsese sub influența hipnotică a unui grec de
aproape cincizeci de ani. Sub ochii mei a avut un or gasm, în timp ce grecul avea contact sexual cu o al tă
femeie, în celălalt capăt al Bucureștiului. Astfel se poate folosi puterea gândului pentru cei care șt iu să-și
folosească mintea în rău, și aceasta nu este chiar lim ita maximă! Cineva spunea că mintea este cel mai
frumos lucru, dar, din nefericire, Dumnezeu a uitat să ne dea și manualul de utilizare. Nu cred că a uitat, ci

ne lasă posibilitatea de a-1 descoperi, tocmai acesta fiind farmecul vieții, de a afla că, de fapt, nu exis tă
limite. Mărginirile sunt doar cele pe care noi singuri ni le creăm… limitele ei sunt nelimitate!
Al doilea caz un bărbat care se afla în dispute cu o femeie , destul de bătrână încât ar fi putut să-i fie
mamă, dar care știa să lucreze cu energii și spirite. R espectivul povestește că s-a visat ducându-se la ea
acasă, acceptând ca femeia să-i facă sex oral. Ea e ra persoana care-i făcuse cel mai mare rău! Din păc ate, în
același mod, reușise să-i bage pe alții în ospiciu. Se știe că, de la un anumit nivel al cunoașterii, real itatea
noastră materială și cea spirituală se confundă. Este suficient ca agresorul să-și închipuie că face sex oral
cuiva, ca victima să perceapă trăirea de senzații f oarte asemănătoare realității. Am mai cunoscut și a lte femei,
care atunci când partenerul avea ceva să le reproșez e îl „descărcau" energetic de nemulțumirea respectivă , în
același mod, la nivel mental. Ambele aveau Șinele legat de mental, putând lucra simultan în cele două lumi.
O asemenea agresiune se poate recunoaște în felul u rmător: agresorul apare în mintea celeilalte persoane
fără ca ea să-și fi dorit acest lucru, deși victima simt e excitație. Apoi urmează descărcarea energetică (de
obicei sub formă de orgasm intern), o senzație de „sc os din priză", iar umbra victimei ajunge în atacator! Și î n
acest caz, ca și în cel al sexului oral real, agres orului îi mai este necesară doar capacitatea de a-ș i folosi
mintea în descifrarea gândurilor receptate.
In timpul visului există două posibilități: fie luc rurile se desfășoară precum în exemplul precedent, fie
ambii dorm și interacționează la nivel astral, semn ificând dorința ei de a-și cere iertare pentru ceea ce a făcut
(care poate apărea chiar și după mult timp). Mai ex istă o posibilitate, cea în care un bărbat și o femeie, d e
comun acord, fac în așa fel încât umbra celui în cauză să fie preluată de bărbat, în realitate femeia fac e sex oral
bărbatului ei, dar simte și cel vizat, în scopul de a fi manipulat în lumea reală prin intermediul umb rei lui.
Imi pare rău dacă scandalizez sau jignesc pe cineva, dar e număr practici reale și destul de frecvent
întâlnite; chiar dacă formele de atac prin intermediul se xului astral sunt depășite net de numărul celor în care
atacul se realizează prin sexul fizic.
Facultatea de Medicină din Târgu Mureș consideră sex ul oral ca fiind normal. De aceeași opinie este și
invitatul Mihaelei Tatu, Bebe, sexologul de servici u -,care, abordând tonul specific psihologilor pent ru
cazurile când vor să convingă că albul este negru ( și invers), ne dă impresia că spune tabla înmulțiri i,
introducându-ne în capete ideea că în dragoste totu l este permis! Dacă într-adevăr a făcut Yoga, de ce nu
spune Bebe și de afectarea minții sau de energiile dereglate și inversate, astfel încât nu mai este ni ci una unde
trebuie după astfel de act. Acestea survin în timp la cei care sunt mai sensibili (deoarece a face sex oral
presupune coborârea cu mintea direct în chakra rădă cinii, iar orgasmul produs astfel azvârle mintea în zona
reziduurilor mentale, unde, dacă ești mai slab sau mai nepregătit, este foarte ușor să pierzi controlul și să o iei
razna). La un moment dat, iritat de naturalețea cu care vorbeau de cunilingus și de felație, m-am gând it să
dau un telefon și sa le propun să-și procure câțiva băieți mai de „culoare" care să-i supună unui
„experiment" pe cei doi amfitrioni amatori de varietăț i sexuale, dacă tot consideră că este ceva normal.
Dacă sexul oral este la fel de banal ca un pupic, de ce să nu-1 facă public? Habar nu au că una este să faci
ceva în intimitate și aceasta să-i privească doar p e cei doi (inclusiv consecințele) și alta să-i înve ți pe alții,
mai ales când le expui numai latura convenabilă, pl ăcută, și „uiți" să explici riscurile spirituale la care se
expun. Iar toate acestea prezentate la ore la care este au diență destul de diversificată ca paliere de vârstă și la
un post de televiziune care are răspândire națională!
Aș vrea să putem să ne creștem copiii fără ca ei să fie atinși de mizeriile acestei lumi. Neaveniții n u ar
trebui lăsați să-și facă publice părerile, care int ră cu valoare de adevăr în niște creiere neformate, care încă nu
au capacitatea de a face distinct separația dintre bine și rău. Toți cei asemenea acestor specialiști se vor face
vinovați pentru decăderea unora dintre tinerii și c opiii care i-au luat în serios.
Nu au decât să ia gustări în genunchi cât vor, este dr eptul și treaba lor ce fac în particular, dar, în ceea
ce privește educarea unui popor, părerile lor aiurite ș i sprințare nu sunt dintre cele mai beneficei Am
văzut în cazuistică suficiente efecte pe care le po ate avea sexul oral, chiar dacă nu are asemenea efecte la
toți.

In condițiile în care practicarea lui împiedică acc esul la o altă terapie, cu adevărat viabilă, care e ste
spovedania (canonul pentru acest păcat interzice îm părtășirea, timp de cincisprezece ani), ducând impl icit la
imposibilitatea de a avea acces la energiile divine !

12. SOLDATUL MANCIURIAN
Ideea soldatului total nu este nouă; cred că toate organizațiile de tip militar din lume au încercat s ă
creeze, sub un nume sau altul, acel luptător ideal care să îndeplinească ordinele cu maximum de randame nt
și fără să crâcnească.
Pregătirea unui soldat universal este posibilă și cred că a și fost realizată. Mai multe informații
conduc la această concluzie, iar cel mai elocvent exemplu e ste unul dintre cazurile pe care 1-am avut în
clinica domnului profesor Ionescu.
Era un pacient de aproape treizeci de ani (în ciuda aspectului său adolescentin), român de origine, emigrat î n
Statele Unite de mic, și care, fiind cetățean america n, se înrolase și participase ca soldat combatant î n
războiul din Golf. Toate ar decurge bine, dacă în t impul unei operațiuni împotriva irakienilor nu i s- ar fi
întâmplat ceva ciudat. La un moment dat, i-a venit ideea nă strușnică să se ducă spre liniile irakiene având
asupra lui doar o sticlă cu Cola, convins fiind, că tocmai cod ul de bare de pe etichetă avea să-1 protejeze
împotriva gloanțelor și a morții! (Era, oare, supus unui test prin care se încerca să se demonstreze că în orice
acțiune cel mai important factor este credința în c eva, orice, chiar și într-un obiect?) Cert este că s-a dus. Nu i
s-a întâmplat nimic, cine ar trage într-un inamic care înaintează cu o sticlă de suc în mână?
După incident, s-a întors acasă, a fost internat într-un spital de boli psihice și, ulterior, pensionat pe c az
de boală. A revenit în România.
Ca să înțeleg ce i se întâmplase, am stat mult de vo rbă cu el, ajungând în final la concluzia că tot ce ea
ce se petrecuse cu el și starea în care se găsea er au rodul unor experimente militare americane asupra
propriilor lor soldați. în cazul pacientului nostru, faptul că e l provenea din altă țară oferea specialiștilpr
americani și posibilitatea de a afla și ce știm noi , medicii români, despre psihicul uman, despre psih ologia
abisală și, nu în ultimul rând, despre tratament. C a diagnostic s-ar fi putut spune că este un schizof renic,
deoarece avea trăiri care apar numai în stările mod ificate ale conștiinței; prefera să doarmă decât să stea
treaz și, chiar dacă la insistențele profesorului se plim ba în jurul mesei din salon, o făcea tot cu ochii î nchiși.
Fuga de realitate poate apărea și în cazul unor exp eriențe spirituale deosebite, când se ajunge în anu mite zone
ale conștiinței și apar acele stări, impropriu numite altera te, care exprimă, de fapt, deschiderea acesteia către
lumi neexplorate încă.
Facultățile mentale ale pacientului, memoria sau gâ ndirea nu erau alterate, singurul aspect care poate
avusese de suferit era respectul față de sine; devenise neglijent cu el însuși (în cazul în care excludem
posibilitatea de a fi fost, de fapt, o reacție secu ndară a medicației). A refuzat să-i dea (prin semnă tură) tatălui său
dreptul de decizie asupra lui și, implicit, asupra pensiei pe care o avea din partea statului american . A acceptat
însă îndemnul meu ca din banii primiți să-și cumpere o garsonieră, care i-a asigurat o oarecare independență
și intimitate. Așa și-a continuat evadările spiritu ale.
Din păcate, cel care îl deranja cel mai multera propriul său tată, care dorea să-1 înregimenteze într-un
șablon cotidian, pe care noi îl numim normal, sau poate că-i dorea d oar banii.
In cele din urmă, tânărul pensionar și-a reasumat rolul de pac ient, sau, cel puțin, aceasta este impresia pe
care mi-a lăsat-o atunci când l-am întâlnit ultima dată . Era victima unei agresiuni psihice, indiferent că a f ost
vorba despre o încercare de antrenament psihic nere ușit sau de un experiment. Cea mai interesantă trăi re pe
care o avusese fusese o deplasare inconștientă în spațiu (de tip intrare în transă), în urma căreia și-a rev enit
într-un șanț, de unde a fost luat de poliție și dus într-un ospiciu. îmi spunea că făcuse un calcul pr ivind
distanța dintre cele două localități și timpul în c are o parcusese și că, din punct de vedere fizic, a r fi fost
imposibil să parcurgă respectivul traseu. Uimitor l a el era tocmai acel amestec de luciditate și nedum erire pe
care-1 încerca privitor la cele întâmplate. Avea ac ces, nu știu cum și din ce motiv, la un nivel înalt al
mentalului, care i-a permis să afle și să afirme, d upă simpla ascultare a unei melodii la radio {Desert Rose a
lui Sting), că este inspirată din al cincilea cer. L-am întrebat atunci ce înseamnă respectiva afirmaț ie și mi-a
răspuns că am să înțeleg mai târziu. Există mai mul te ceruri spirituale și, chiar dacă aparținem unei religii,
la un moment dat, în cursul evoluției spirituale, se ajunge la un nivel superior tuturor religiilor, in diferent că

este vorba despre creștinism, iudaism, mahomedanism , hinduism sau altele. O dată ajunse acolo, știu că
religiile sunt doar căi de a ajunge la același unic Adevă r.
Pe parcursul internării lui, o doctoriță a avut intenția să îl pr ezinte studenților, iar el a refuzat (la noi
deontologia medicală nu este respectată, deoarece nu li se precizează pacienților că au dreptul să refuze
orice act medical, orice manevră sau prezentare). N u îmi mai amintesc ce i-a mai spus ea, cert este că
bolnavul s-a înfuriat, a sărit de pe scaun, schițând c hiar gestul de a o lovi. Nu i-a făcut nimic, fusese mai
mult o acțiune demonstrativă. însă, cu această ocazie , i-am văzut așa-zisa umbră, acea parte neagră a
fiecăruia dintre noi și care la el era destul de mare, l ucru normal în cazul unui soldat antrenat să ucidă.
Conflictul dintre un luptător și un medic ar fi asemănă tor cu o partidă de box dintre un boxer profesionist și
un copil, nemaivorbind că ar fi absolut nedrept să lovești un medic, care ar trebui să se ocupe de suflete și
spirite.
Mai târziu, l-am întrebat mental pe profesor de ce nu m-a lăsat să îl ajut. Mi-a replicat că pacientul fusese
trimis special din străinătate, pentru ca specialiștii ame ricani să afle dacă știm să vindecăm urmările unui
atac psihic și în ce măsură putem să ne protejăm în ac este cazuri. Evident, psihiatria nu știe. Cunoștinț ele
superioare din punct de vedere spiritual se dezvăluie chiar și în medicina românească, dar doar unui grup
restrâns de medici care, după ce devin specialiști, rămân adesea plafonați în teoriile psihiatriei cla sice, îndopați
cu tot soiul de baliverne. Să mă ierte Dumnezeu, dar ave am o colegă care, după ce consulta un pacient, se
ducea repede să se uite în volumul Kaplan, ca să-i găsească diagnosticul! Acum este medic specialist, dar ea
tot nu are clar în minte o delimitare a normalului în ceea ce privește psihicul uman, nu mai vorbesc de
integrarea paranormalului. Cum poți lăsa oamenii pe mâna unui asemenea om? Nu știu!
Ceea ce ne dăunează și ne distruge (și prin această afirmație fac trimitere la întreaga medicină) este lipsa
practicii și a celor experimentați care să-i învețe pe cei care vor să știe, tocmai pentru că și-au al es din suflet
această profesie. Numărul „nativilor" și al celor c are au „ochii deschiși" este mic și, desigur, insuf icient. Ceea ce
îi împiedică să evolueze nu este absența cunoștințe lor esoterice, ci mai ales lipsa sau dificultatea a ccesului la cele
fizice, la ultimele descoperiri din domeniul biochi miei și biofizicii. Nu e admisibil ca psiho-terapeu tul să nu
înțeleagă că transferul afectiv este de natură ener getică, de asemenea, că iubirea ca proiecție este t ot o energie
(care are adesea la bază compatibilitatea energetic ă pe chakra inimii, creștinii din vechime îi spunea u „demonul
care mi-a rănit inima"), iar atracția sexuală așijd eri.
Nu poți opera cu ceea ce nu cunoști și, dacă o faci , nu ești cu nimic superior babei de la marginea sa tului,
care ascultă, în ghioc mesaje de la răposați. Ba chia r, cel puțin în practica actuală, s-ar putea spune de spre
ea că este mai avansată în cunoaștere decât psihiatria și psihologia.
Nu m-ar mira ca amintitul caz să fi fost rezultatul unui te st. Americanii au avut întotdeauna ceva de
testat, găsind adesea și justificări pentru a testa ceva . Bomba atomică nu era necesară și, totuși, au lansa t-o,
în Vietnam au folosit toate tipurile de arme, de la napalm, la arme chimice, iar în războiul din Golf nimi c nu
i-a împiedicat să folosească droguri chiar pe soldații propri i.
După distrugerea blocurilor turn din New York și celelal te evenimente dramatice din 11 septembrie 2001,
am regretat și eu viețile atâtor oameni curmate brusc , dar nu știu câți au înțeles că s-a împlinit justi ția divină.
Am simțit bucuria poporului arab, care și-a mai potol it setea de răzbunare și și-a mai alinat sufletul ars de
durerea pricinuită de moartea celor dragi în crânce na luptă cu evreii. Am trăit în cămine printre arab i, au și ei
defectele lor, dar, uneori, mai au și dreptate. Ceea ce nu știe și nici nu realizează poporul americaniste că
totul se plătește, atât la nivel de individ, cât și de neam. E ste o Lege a Universului și nu poate fi oprită,
nici interpretată după bunul plac al fiecăruia. In ultima vreme, sub pretextul dreptății, SUA au comis cele
mai mari orori! Ei au bombardat Belgradul în sfânta zi de Paști și au scris zeflemitor pe bombe: Paște
fericit! Cum aș putea comenta acest fapt eu, care m -am născut la Belgrad! Câte victime nevinovate și c âte
distrugeri doar pentru susținerea unor vanități mas cate de principii democratice. Mai au de plătit și pent ru
victimele din Panama, Coreea, Vietnam și Afghanistan. Dacă adă ugăm efectele bombelor de la Hiroshima
și Nagasaki, constatăm că mai au mult de plătit ist oriei! Lista poate continua chiar cu victimele din rândul
efectivelor proprii ale forțelor SUA. Nu știu să-și fi cerut iert are de la cei care au murit și de la rudele lor.

Dacă fenomenul poltergeist este determinat de un si ngur spirit supărat, vă puteți imagina ce pot face mii
de spirite neliniștite care cer RĂZBUNARE! Deocamda tă asistăm la autodistrugerea unei națiuni, care avea
șansa să fie într-adevăr un exemplu. Până la urmă, sinucigașii a rabi din avioanele care au lovit clădirile
sunt rodul politicii americane de acum douăzeci-tre izeci de ani, fac parte din monștrii creați de ei. C ând unui
copil îi pui o armă în mână și îl crești cu ideea că libertatea se poate câștiga numai așa, te poți așt epta ca
într-o zi să o folosească împotriva ta. Așa au păți t ei și, deși poate părea cinic, o merită.
Este însă de admirat la poporul american că a înțeles ce înseamnă cu adevărat credința în divinitate și că,
mai nou, importă credincioși sub o formă subtilă. V iza pe care o acordă, aparent prin tragere la sorți, es te o
altă minciună în fața oamenilor. Printre actele care se cer la înscriere sunt și pozele care trebuie să fie mai
recente de șase luni. Puțini oameni știu însă că pozele p ăstrează caracteristicile câmpului respectivei
persoane și este cu atât mai fidelă cu cât este mai recentă. Ra diestezic, cu un simplu pendul și întrebări de
tip „da-nu" se poate afla tot ceea ce se dorește despre cel din poză, de la florile preferate la pozițiile care-l
excită! Criteriile de alegere sunt de natură spirit uală (preferă oamenii cu adevărat credincioși, pentr u că
reprezintă o metodă de protecție psihică pentru țara lor), ge netică (poporul român nu are defecte genetice
pentru că a fost ferit oarecum de anumite păcate ca re duc la modificări ale genomului și chiar de alim entația
proastă specifică vestului) și, bineînțeles, vârsta și profes ia.
Se poate spune că soldații sunt un tip special de o ameni. Pe lângă atracția nativă pe care o au spre
militărie (despre care cred că datează dinainte de facerea lumii), ei își creează prin antrenament o
subpersonalitate care, în anumite condiții, intervine șuntând conș tientul și acționează conform
„programului".
La spital ne este adus un băiat care făcuse un stil de luptă chinezesc. Se afla într-un „episod psihotic". Se
enervase la serviciu dintr-un motiv oarecare și spărs ese totul înjur. Fusese legat de colegi și adus la spital.
Profesorul îl trecuse pe medicație, dar, în ciuda a cesteia, nu se putea liniști. Am stat de vorbă cu e l și, în timp
ce-i vorbeam, i-am închis chakra plexului solar car e se deschisese prea brusc. Minune! In câteva minut e a
început să se simtă mai bine. I-am sugerat să se du că la o sală de luptă și să-și găsească un profesor chinez care
să-i predea, explicându-i, totodată, că antrenament ul de unul singur îl poți face când știi cu ce lucr ezi, dar până
atunci ai nevoie de un antrenor, care să te suprave gheze. Se deschisese, fără să o fi făcut conștient către
întuneric, dar nu era la stadiul la care 1-ar fi pu tut controla, astfel încât întunericul îl stăpânea pe el.
Am avut ocazia să cunosc îndeaproape bărbați angajați în diverse s ervicii care necesitau o pregătire
specială. M-am antrenat chiar cu unii dintre ei, în cercând să-mi explic ce se urmărește, de fapt, prin
exercițiile care li se impuneau. Am urmărit emisiunile care prezentau diferitele metode de antrenament ale
soldaților din străinătate (trupele SEALS, scafandrii australieni, englezi sau mercenarii din Legiunea
Străină franceză), căutând punctul comun. Acesta este epuizarea fizică și psihică, limită la care sunt a duși
prin frig, foame, sete și nesomn, consumându-se ast fel toate rezervele energetice din organism, mai exact
toate câmpurile, asemenea unor foi de ceapă care se to pesc. Este una dintre modalitățile prin care se aju nge
în cel mai adânc loc al psihicului uman, acolo unde suntem noi de fapt (Șarpele Kundalini), și se pot afla care
sunt caracteristicile lui. Fiind fondul interior al omului, el este cel care va acționa în situațiile de criză. Este o
metodă de a afla ce fel de om este cel supus respec tivului antrenament. în momentul maximei epuizări, ies la
suprafață cele mai negre caracteristici: egoismul, cr uzimea, lașitatea, agresivitatea sau sensibilitatea la
durere. Nu înseamnă că sunt defecte, între anumiți parametri sunt chiar indicate pentru un militar. Ce i care se
dovedesc buni merg mai departe, restul vor renunța singuri. Orice individ posedă, în diferite procenta je, toate
însușirile, calități sau defecte, fiecare găsindu-s e între niște limite acceptabile, în funcție de sco pul pentru care
este pregătit, munca de echipă sau cea individuală. Epuizarea determină incapacitatea de a raționa, de a analiza
mental corect și atunci orice exercițiu se va condițio na energetic direct în subconștient, stocându-se la ni velul
tendoanelor și mușchilor, practica fiind cunoscută sub denumirea de memorie kinestezică. încă din 1929,
Karl Lashleey a publicat rezultatele cercetărilor l ui asupra creierului uman, care demonstrau că memor ia
specifică nu este localizată într-un spațiu anume a l creierului. El a descoperit că, distrugând o part e a creierului,
nu se pierde memoria localizată acolo. Memoria este de fapt stocată ca energie în câmpul omului, creie rul doar
accesează informațiile de acolo, atunci când este n evoie de ele. Informațiile accesate sunt conduse cu viteza

luminii prin canalele energetice. Blocajele care ap ar pe aceste trasee conduc la așa-numitele lapsusur i.
Memoria kinestezică este ca o persoană, o subperson alitate, un alter ego de un intelect rudimentar, care ști e
doar un singur lucru: să se lupte sau să ucidă. In caz ul supraantrenamentului, Mike Tyson este un exemplu ,
există șansa ca individul însuși să nu mai poată st ăpâni „fiara" din subconștient (care se poate vedea în ochii
celor care fac arte marțiale sau box și în cei ai p acienților psihotici!), iar aceasta să „explodeze" asemenea celui
mai grav bolnav psihic, așa cum s-a întâmplat cu ce lebrul boxer, atunci când 1-a mușcat de ureche pe un ul
dintre adversari (Evander Holyfield).
Puțini știu că privarea de sex determină ca forma gândită, creată astfe l, să nu fie pierdută prin
intermediul acestei plăceri milenare. Mohamed Aii, alias C asius Clay, nu făcea sex timp de un an înaintea
unui meci important, stocând toată energia negativă în câmpul lui. Boala sa este urmarea firească a un ei
supraîncărcări energetice, care i-a afectat într-ad evăr câmpul și, implicit, sistemul nervos. Diferenț a dintre un
om normal și o mare parte dintre psihotici constă î n capacitatea de a stăpâni „umbra" proprie, pe care poate
chiar el și-a dezvoltat-o! Această subpersonalitate creată stă la baza psihozei boxerilor. Creșterea în
dimensiune a „umbrei" depășește puterea de stăpânire a indi vidului.
Acea sclipire răutăcioasă în ochi este dominată de practicantul de arte marțiale, pentru că el știe să -și
stăpânească răul. Am cunoscut un antrenor de arte m arțiale care acumulase atât de mult, încât nu mai er a
nevoie să mai lupte sau s-o dovedească, pur și simplu îl arăta. Spunea, privindu-și galeș în ochi advers arul:
„Vrei să-ți arăt moartea?" Și este adevărat că, om normal fiind, simți răceala acelei priviri de fiară care te
îngheață. A ști să o folosești este o calitate, a f olosi-o în bine, o virtute.
Un bun prieten de-al meu, practicant de kick boxing, m-a întrebat de ce i se întâmplă să „i se pună
pata" și să nu mai vadă nimic în fața ochilor. Unul dintre motive este tocmai cel prezentat mai sus, la c are se
adaugă pumnii primiți în cap (sau în oricare altă parte a corpului) și care mențin energia adversarului,
aceasta distrugând precum o carie, din interior. Ac eleași lovituri perturbă și chakrele, câmpurile, as tfel încât
nimic nu mai rămâne „normal", alterându-le totodată și funcția. Una dintre concluzii ar fi că un boxer sau un
luptător și-ar reveni, s-ar „recupera" mult mai rap id dacă i s-ar reface câmpul după un meci dur și nu ar ajunge
niciodată la psihoză. „Umbra" lui poate fi mărită d oar înaintea meciurilor, pentru ca viața lui partic ulară și
socială să nu aibă de suferit. Astfel, nu s-ar mai aju nge la situații sau fapte neplăcute și necugetate, precum
celebrul viol de care s-a făcut vinovat Mike! Sunt însă puțini antrenori care văd lumina și umbrele di ncolo de
planul fizic.
Este posibil ca ideea soldatului manciurian să fi p ornit de la aplicațiile electroșocului în tratament ul
bolilor psihice. Electricitatea este folosită în me dicină încă din Antichitate, când grecii se folosea u în tratarea
bolilor de proprietățile electrice ale unui pește. Aplicarea curenților la pacienții psihiatrici a des coperit faptul
că are efect asupra gândurilor. Cei supuși acestei metode de tratament își reveneau mai repede, mai mul t,
relaxarea ce urma ședinței de electroșocuri inducea somnul, motiv pentru care acest tip de tratament e ra chiar
cerut de către unii pacienți. S-a renunțat la el, c onsiderându-se retrograd și traumatizant pentru pac ient.
Realitatea este că era prea puțin costisitor și că medicamentele înlocuiesc „eficient" cele câteva șed ințe de
electroșocuri, la un preț cu mult mai mare!
De fapt, se pare că aspectul material este o caract eristică a medicinei clasice, parcă mai dezvoltată l a noi!
Nu am putut să devin reprezentant al vreunei firme de medicamente, pe de-o parte, fiindcă nu m-am lăsa t
înșelat de iluzia numită medicament (chiar dacă, în același timp, le recunosc necesitatea în faze acute !), iar
pe de altă parte, pentru că nu eram nici atât de material ist încât să mă fac că nu văd sau că nu știu, doar
pentru bani. Relatez ceva strict autentic. Am făcut un semestru de stomatologie. Profesorul nostru, un om
extraordinar, ne povestea, printre multe alte lucruri inte resante, faptul că sunt foarte rare cazurile de carii
în străinătate, iar stomatologii își câștigă banii îndeosebi cu rățând dinții. La întrebarea noastră legitimă, de
ce, ne-a răspuns că este consecința îmbunătățirii apei cu fiuor. Ideea a apărut în urma descoperirii unui
trib în care toți aveau dinții perfect sănătoși, dar care aveau o limită superioară de vârstă cam mică, din
cauza frecvenței foarte ridicate a cancerului de col on. Căutându-se cauza, s-a depistat că sursa lor de apă era

foarte bogată în fluor și, studiind-o, au ajuns la concluz ia că fluorul previne cariile, dar că, peste o anum ită
limită a concentrației, determină apariția cancerul ui. Au fluorurat apa potabilă în proporția optimă evi tării
problemelor de colon, și au reușit, în timp, scăderea num ărului de carii. De ce nu s-a făcut același lucru la
noi? Pentru că a refuzat Asociația Stomatologilor d in România, de teamă că vor rămâne fără clientelă! Altfel
spus: nu are importanță sănătatea omului, bunăstare a lui, fizică sau psihică, ci BANUL. Două „afaceri" nu dau
faliment, oricât ar fi de scumpe produsele lor: far maciile și cabinetele particulare de stomatologie.
Durerea și boala fac și pe cel mai amărât să scoată ult imii bani din buzunar. Iar exemplele pot continua, din
păcate! Un prieten a avut neșansa să facă o tumoare pinea lă. S-a dus la doctor pentru că avea dureri de
cap în timpul actului sexual. Pentru că se simțea ră u, m-a chemat și pe mine să îl consult. I-am căutat
chakrele cu un pendul. Erau închise aproape toate, mai puțin cea a inimii și cea a plexului solar.
Le-am deschis și a început să se simtă mai bine. A doua zi a plecat la pescuit (era vara, caniculă). M ă
cheamă din nou, ce să îl mai cert pentru inconștien ță, când mai avea puțin și intra în comă! L-
am dus direct la camera de gardă, la neurologie. I s-a făcut puncție (LCR clar, în jet), care i-a scăzut
tensiunea intracraniană. Și-a revenit.
Din analizele ulterioare a reieșit că avea glanda pineală mărită. Profesorul de neurologie îi recomandă
abordarea chirurgicală. M-am uitat lung la el, fără să vreau, întrebându-mă pe unde s-ar face abordul și
dacă ar fi să tai, ce tai?
Imi amintesc că văzusem o emisiune de medicină în c are prezentau aparatul de iradiere stereotaxică gam a-
knife, prezentat la un post de televiziune german ș i care, pentru a evita traumatizarea țesutului sănă tos, are
peste două sute de puncte de iradiere convergente. P aradoxal, deși aparatul se găsea de mult și la unul din
spitalele bucureștene, nu putea fi folosit pentru b olnavi, deoarece nu se primiseră aprobările pentru el. Motivul este
că, dacă ar fi funcționat, și-ar fi pierdut pâinea chirurgii de la Spitalul Oncologic! Ce să mai vorbi m de
recuperarea bolnavului, dacă acestuia nu i se acord ă măcar șansa de a alege un tratament pentru el îns uși.
Singura opțiune care îi fusese făcută de profesorul de neurologie (nici măcar nu are importanță numele
său, deși se învață pentru rezidențiat după lucrările lu i) era intervenția chirurgicală. Am zis că sunt eu n ebun
și m-am dus, ca țiganul cu cortul, pe la alți medici pe care îi cunoșteam. Toți au zis același lucru ca și mine,
fie că erau endocrinologi sau neurologi, dar cum se putea c ontrazice un profesor! Că ei sunt infailibili nu
pot greși! Insă cel puțin am avut ocazia să văd cum stă neurologia.
Tratamentul ca tratamentul, uneori este exact ca în cl inicile de afară, dar recuperarea este vai de mama
ei, nu există specialiști în acupunctura sau practicanți Reiki, un preot ca vindecător de suflete și nici măcar
un psiholog! Chiar dacă neurologia are din punct de vedere ș tiințific același nivel ca în străinătate, în ceea ce
privește tratamentul este departe de ceea ce s-ar putea face.
Cândva, m-a întrebat un profesor de ce sunt atât de supăr at pe ei, profesorii. Cred că am motive suficiente.
Medicina, învățământul în general sunt rezultatele cel or situați în vârful ierarhiei, a profesorilor și, dacă
metodele de terapie care și-au dovedit eficacitatea în practică nu s unt folosite și în clinicile noastre, o
mare parte din vină le aparține. Dacă medicii tiner i nu sunt trimiși la specializări pe criterii de compete nță,
este tot vina lor! „Cum e turcu' și pistolu'!" Dacă un profesor cere pentru o operație pe cord 5 000 de
euro sau 1 500-2 000 de dolari pentru o intervenție la nivelul creierului, la ce ne-am putea aștepta d e la
elevii lui? Ar trebui ca fiecare act medical să fie corect cuantificat din punct de vedere material și plătit de
asigurări în limita sumei de care se dispune, abia d iferența să fie acoperită fie de pacientul asupra c ăruia i se
face, fie din alte surse. Altfel, suma plătită pent ru o operație îi revine aproape integral profesorul ui (deși
câteodată nici nu operează el!), mai ia ceva aneste zistul și… cam atât, în timp ce personalul medica l mediu
trăiește din salariu și din ceea ce primește de la bolnavi.
Și cum să nu fii supărat!… Grija față de om? Mulți dintre colegii m ei au uitat de Jurământul lui
Hipocrat. Unii dintre ei sunt atât de rupți de real itate și lipsiți de omenie încât, pentru bani sau d in orgoliu
profesional, lasă oameni infirmi, făcând transplant uri de organe (după cărțile pe care le scriu, copiind după
specialiști din străinătate). Nu are importanță că respectiv ul pacient mai trăiește cel mult șase luni, atât
timp cât au un nou caz rezolvat (!?) care le sporeș te experiența și prestigiul. Sunt de-a dreptul pate tici acei

profesori care apar în fața camerelor de luat vederi ca niște adevărați învingători ai morții și bolilor
trupului, în timp ce ei, sărmanii, sunt mai ignoranți decâ t Moș Gerila, niște orbi care, la rândul lor, ajung
să pregătească o alta generație de orbi.
In cărțile de medicină clasică, tratamentul pentru cancer de rect este clar chirurgical anusul contra naturii.
Nimic despre așa-numitele „tratamente alternative": naturism, apa distilată a lui Valeriu Popa, post, extractele
de ficat de rechin etc. Dacă recomanzi altceva decâ t metodele clasice, explicându-i pacientului altern ativele și
posibilele consecințe, dându-i astfel posibilitatea de a alege ce consideră că este mai bine pentru el , ai mari șanse ca
dreptul de practică să-ți fie ridicat de către Cole giul Medicilor! Mai cred încă în jurământul meu, ac ela de a
urmări, cât îmi stă în putere, doar binele pacienți lor mei.
Am fost chemat să văd o pacientă de treizeci și șapt e de ani, care avea deja anus contra naturii
urmarea unui cancer genital metastazat. Când am văzut-o, ave a câmpul spart, deși arăta bine. Nu ai fi zis
că mai avea doar două săptămâni de trăit. Cel mult! I-am spus ș i a început să plângă. Am considerat că este
corect față de ea și ai ei (avea trei copii!). Și, într- adevăr, a mai trăit câteva săptămâni, dar cel puțin a avut
răgazul să-și pună în ordine treburile pe-aici. I-am promis că nu va fi singură și că, cineva care o cunoaște,
o va aștepta la pragul dintre lumi. Oricum plătise (mulțumită medicilor) pentru tot ceea ce greșise pe
acest pământ.
Continuând în acest mod, iadul își va pierde atribu țiile, medicii (în loc să îi ajute) chinuie îndeajuns pe
oameni pe pământ. Cel mai jenant a fost momentul în care mama ei mi-a spus, plângând, că a vândut o
garsonieră ca să o salveze. N-am înțeles niciodată cum poți să iei banii unui om pentru care știi că n u mai poți
face nimic! Ce fel de om ești? Și ei sunt frații me i de profesie, părinții mei? Ii reneg nu doar acum, ci și în
viața cealaltă! Dar, din punctul meu de vedere, nu au decât să plătească prin aceleași suferințe ca și cele pe care
le-au provocat, poate așa vor învăța să zică: „Nu ș tiu!" sau „Nu pot!" și să-i trimită pe bolnavi la a lții, care
știu sau pot să descopere că există, într-adevăr, ș i altceva decât medicina clasică.
Adesea îmi este rușine ca sunt medic, deși evit să o spun în public. Mi-e rușine de dreptul meu de
practică, luat cu nota cinci și ceva la licență, și aceasta nu pentru că nu mi-a plăcut medicina, ci p entru că
învățam numai prostii și este greu să reții ceva în care nu crezi. Peste tot în lume se utilizează extractele de
ficat de rechin pentru cancer, se folosește apă vie, ex tractul de venin de albină sau chiar înțepăturile de
albină în punctele de acupunctura pentru scleroza mult iplă, viermi în tratamentul cangrenelor. La noi, dacă
încerci ceva cu utilitate demonstrată de practică, ești conside rat nebun.
Majoritatea nu este interesată (și acesta este poat e cel mai grav lucru ce i se poate imputa) de ceea ce se
întâmplă „afară", unde sunt folosiți câini în terap ia psihică a copiilor abuzați sau în resocializarea criminalilor,
pentru diagnosticarea tumorilor maligne sau pentru ajutorul orbilor; delfinii pentru terapia cancerelo r sau a
altor boli considerate incurabile. Doar atunci când ei (sau cei dragi lor) sunt atinși de boală, încep să caute și
alte remedii. Am cunoscut un profesor care își sfăt uia studenții să-și trateze pacienții la fel cum ar face și
pentru mamele lor! Așa este corect! Puneți-vă o cli pă în această situație și veți vedea că ați încerca to tul: de
la medicina clasică, la homeopatie, acupunctura, masaj os teopat, bioterapie sau rugăciuni de dezlegare.
La noi, ca să fii considerat un medic bun și apreci at de colegii tăi, trebuie să ai prețuri mari, o ma șină
trăsnet, să nu ai scrupule și să poți să demonstrez i că, dacă pacientul moare tot el este de vină! Mai trist este
instinctul de turmă, cu care medicii își acceptă so arta impusă de profesori. Invățăm în facultate după lucrările
unor autori care au pretenția să le cumperi cărțile , pentru ca la examene să le cităm întocmai din ele . Apoi,
acei autori sunt înlocuiți (o dată cu politicul) de alți iluștri necunoscuți, de care posteritatea se va buc ura
să scape, când vor pleca. îi urmează alți profesori avizi și înfometați, care-și formează rapid un col ectiv
din apropiații aleși pe criterii personale, nicidecum p rofesionale. Și ei consideră că au printre îndatoriri le
de bază pe aceea de a face rezumate din mai multe c ărți și, astfel, apare mândră o nouă ediție medical ă,
menită în principal nu să ajute sau să învețe medicii mai t ineri (măcar dacă ar fi mai clare și mai bine
structurate!), ci să le ia banii și să-i încurce, pentru a-și promova ei pilele.
Febra rezidențialului este doar o tensiune creată a rtificial, un test fără nici o valoare de adevăr. V aloarea
Facultății de Psihologie mi-a fost demonstrată de o colegă de-a mea, mai „nonconformistă", medic psihi atru.

Venise o doamnă psiholog nouă în secție, bineînțele s, „cu nasul pe sus" (acesta este primul lucru care se
întâmplă după ce se obține diploma, cel puțin până te love ști de practică). Exasperată de aerele ei, prietena
mea i-a pus în brațe dosarul unei paciente. După ce a stat cu pacienta o jumătate de oră, a reușit să o
enerveze atât de tare pe bolnavă, încât aceasta era chiar să o bată! Cam ăsta este stadiul psihologiei,
psihiatriei și medicinei românești! Inveți o groază de lucrur i, ca să ai ce uita mai târziu. Nu-i de mirare că
medicii au aflat primii despre aplicațiile negative ale electroșocului! Nu știu dacă se mai practică undeva
ca metodă de tratament, dar renunțarea la el este, în unele cazuri, o pierdere pentru pacient. Atât timp cât
nu este nociv, ar putea fi aplicat (cu acordul familiei) la pacienții cronici. Nu cred că este mai
traumatizant ca molitfele Sfântului Vasile cel Mare (în ț ările nordice sunt interzise exorcizările!). Este
însă sigur că liniștea mentală, golirea de gânduri după ș edințele de electroșocuri a născut ideea spălării
creierului. Prin aceasta se înțelege ștergerea memorie i într-o primă fază și apoi implantarea în subconștient
a unei subpersonalități, fie ea o formă gândită, fie un spirit.
De exemplu, eu sunt sensibil psihic, adică îmi este relativ ușor să percep gândurile și sentimentele alto ra.
Nu întotdeauna, ci în funcție de starea mea sufletească și de cea a persoanei respective. O prietenă, care a fost
la un curs de hipnoză (cu aplicații televizate de t ipul anesteziei pentru dureri dentare), îmi povestește că, în
timpul acestuia, o doctoriță face afirmația că ea n u crede în „prostii de-astea". Profesorul o invită în față, o
hipnotizează, iar doctorița începe să se comporte c a un copil de grădiniță, să danseze și să facă piru ete pe scenă,
după care iese din sală, spunând că ea este prea mi că pentru niște lucruri atât de complicate. Drăguț a fost că,
fără să vreau, vizualizasem scena și, la plecare, î n mijlocul holului, mă surprind făcând o piruetă sp re stupoarea
doctoriței și a pacienților! Am redat această întâm plare pentru a demonstra faptul că, un mesaj adresat
subconștientului (nivelului subliminal) poate afecta pe or icine este sensibil (nici eu nu aș fi crezut) și că , în
funcție de ceea ce gândim, îi ridicăm sau coborâm p e ceilalți. Oricine poate învăța însă să își protej eze
subconștientul, adică să-și creeze un mecanism de a părare, un gardian permanent de pază și, așa cum sp un
japonezii, orice slăbiciune se poate transforma în armă! Și există, oare, armă mai puternică decât cea psi hică?
Incercând să-mi explic ceea ce mi s-a întâmplat mie , am ajuns la concluzia că profesorul făcuse o regr esie
hipnotică la vârsta copilăriei doctoriței respectiv e și că îi sugerase să se joace și să danseze. Suge stia fusese atât
de puternică, încât rămăsese la nivel subliminal și în subconștientul prietenei mele. Cum era și norma l,
demonstrația o uimise și rămăsese atât de vie în me moria ei încât, fără să vrea, m-a sugestionat și pe mine. Nu
cred că o făcuse conștient, fusese prea uimită să m ă vadă executând pirueta în hol! Regret doar că nu m-am
văzut și eu!
De ce sunt preferați soldații pentru experimentele psi hice? Pentru că este mai simplu să justifici că nu
a rezistat presiunii psihice determinate de privațiu nile vieții de militar. Dar este doar o jumătate de a devăr.
în realitate, sunt folosiți tocmai pentru că sunt deja t recuți printr-un filtru medical, prin care sunt (sau ar
trebui) selectați doar cei psihic și clinic sănătoși. Dacă aș v rea să-mi demonstrez că pot ucide un om prin
concentrare pe chakra inimii, aș alege un om care să fie sigur s ănătos, ca să nu existe nici o îndoială.
Prin încercarea de a fi loviți și de a lovi pe cine va trece majoritatea celor care învață să se folosea scă de
energii. Sincer, mi-a trebuit mult timp să înțeleg că este mult mai ușor de lovit, decât de vindecat! Iar
acest adevăr este cel mai simplu de constatat și verifica t într-o clinică, unde sunt oameni care suferă de a ni și
care au zeci de internări. De aceea, cui vrea să experimenteze sa u se consideră îndreptățit să lovească
psihic pe cineva, îi dau sfatul să încerce mai întâi s ă vindece și, când va vedea că nu poate, va renunța
singur!
Revenind, fie că este vorba despre comenzile telepa tice de la distanță, fie despre programele implanta te
în subconștient, calitățile cerute soldatului manci urian sunt: sensibilitatea telepatică, golirea de g ânduri,
sentimente și instincte proprii, lipsa unei persona lități puternice. In ceea ce privește acest ultim a spect, el
este îndeplinit în general în următoarele condiții:
– fie Șinele său este foarte slab (se află la începutul reîncarnărilor);

– fie este „închis" și nu poate avea acces la propriu l său sistem de comandă, și deci nu face ceea ce
vrea el, ci ceea ce i se induce mental;
– fie este convins că face ceva îndreptățit, spre bin ele lui sau al unei cauze; fără a face o distincție clară
între bine și rău, sunt convinși că totul este posibil și permi s.

Realitatea este că astfel oricine poate fi făcut „legumă" , diferența constă în numărul de șocuri
electrice sau de cel care-1 poate „închide" spiritual , mai precis de puterea celui care-i leagă șarpele
Kundalini. M-am referit strict la cei care sunt folosiți drept roboț i biologici, fiind lipsiți de voință și
capacitate de decizie proprie. Mai există categoria celor ca re sunt folosiți în „orb", adică un fel de măgari
cărăuși, care fac voința altora convinși fiind că e ste a lor, ducând și transmițând energii pe care ei nici mă car
nu le conștientizează, destinate altor scopuri.

Eu, personal, am învățat „pe viu" magia, fiind lovit și legat la toate nivelurile și în mai toate modurile
posibile. Am mers mai departe, încercând de fiecare dată să aflu cum se proceda, dar și cum se putea
dezlega și deci vindeca.
Privit de la un anumit nivel, principiile pe care le folosește ș i pe care se bazează preotul sunt aceleași
cu cele ale vrăjitorilor, singura diferență fiind tipul de cunoaștere și modul prin care au ajuns la ea, calea
pe care au urmat-o. Dar ce diferență este între un demon leg at de un popă ortodox sau de un vraci
hawaiian? Pentru mine nici una!
Un element important al antrenamentului soldaților, piloților, sportivilor, dar și al altor indivizi a ngrenați în
activități ce necesită reacții rapide, care șunteaz ă conștientul, este MEMORIA KTNESTEZICĂ. Se numește
astfel tocmai pentru că este o memorie care se refe ră la mișcare, dar și pentru că este stocată la nivelul
tendoanelor și mușchilor. Pentru a învăța corect o mișcare, ea trebuie repetată de un număr suficient de ori
(de ordinul miilor!). Informațiile sunt stocate în câ mp, iar câmpul și trupul fiind interdependente aceste a se
vor acumula în mușchi și tendoane. Același lucru stă și la baza masajului osteopat, când, prin răsucirea și
forțarea încheieturilor, prin durerea provocată, se eliberează tensiunile acumulate în tendoane și ligamente,
simultan cu rememorarea unor episoade din viață. într-un singur t ratament, de circa o oră, îți amintești
întreaga viață. în zece îți rezolvi și conflictele interi oare. Psihanaliza sau psihoterapia are nevoie uneor i de
ani, până să ajungă la adevărata cauză și să o rezolve.
Am întâlnit un maseur, pasionat de psihologie, care mi-a relatat următorul fenomen, întrebându-mă
totodată de ce atunci când masează pe cineva (făcea ceea ce se numește masaj cu lumină) și ajunge într -un
punct tensionat, respectivul începe să povestească despre un episod din viață, iar dacă trece în altă zonă,
redă alt episod, ca și cum l-ar comuta de pe un pos t pe altul… Dacă însă se întoarce la vechiul punc t, revine și
pacientul la primul subiect. I-am explicat faptul c ă gândurile noastre rămân, este adevărat, și înjura i nostru, dar
că o parte se stochează la nivelul mușchilor, pieli i, iar prin terapia cu lumină ele sunt deblocate și conduse
prin intermediul canalelor energetice la creier sub formă de amintiri, ce apar precum niște flashuri.
Aveam o cățelușă, un Rottweiler, cu care ieșeam la plimbare, într-o zi ne-am întâlnit cu un prieten, ca re
avea un pui de Pitbull. Câinii au început să se hâr jonească. Ne uitam la ei cum se joacă. Tara, cățeluș a
mea, se apăra atunci când Pitbull-ul încerca să o muște de gâ t, intrând cu dosul în el și lovindu-1 peste
bot. Apoi îl întorcea în lateralul ei, făcându-1 să-și e xpună carotida, de unde îl mușca în joacă. Il întreb
pe amicul meu de ce se comportă așa; îmi explică fapt ul că este o tactică specifică raselor de câini de
luptă și că este nativă. Bun, ar însemna că există o informație moștenită genetic (de la părinți), dar și cea
specifică sinelui (șarpelui Kundalini) acelui anima l și care ar depinde de viața lui anterioară.
Pitbull-ul a schimbat tactica și a început să o atace pe T ara, mușcându-i labele din față. Stăpânul lui îmi
spune că nu el 1-a învățat, ci că puiul a moștenit tactica respectivă de la bunicul lui, care lupta așa: mai întâi
rupea cu dinții labele din față ale adversarilor și a poi îi omora.
Am uitat să precizez că domnul dresează câini pentru luptă. Multora, în deosebi necunoscătorilor, le-ar
putea părea o oroare! Fiind însă o rasă special creată pentru luptă, câinii din rasa Pitbull se luptă cu p lăcere,

nu simt durerea, ba chiar mor dând din coadă. in ti mp ce noi suntem oripilați de moarte, pentru ei nu există
frustrări sau resentimente. Sunt testați și aleși î ncă de la vârsta de câteva săptămâni. Atunci sunt r idicați
de-o ureche, iar cei care nu chelălăie (ba mai mult, chi ar încearcă să muște mâna care-1 ține) vor fi viitorii
luptători. Pentru aceștia lupta este o joacă, o plă cere exact cum este pentru unii oameni ringul de bo x sau
podiumul de karate. Dorința de a-și bucura stăpânii îi face să lupte până la epuizare. Dacă genul acesta de
lupte ar fi acceptat legal (ele oricum există), cel puțin c âinii răniți ar putea fi mai bine îngrijiți, iar
fenomenul ar putea fi ținut sub control! Măsura guvernului de a interzic e câinii de luptă este doar
populism ieftin. Doar că posesorii trebuie să fie conști enți de ceea ce au în ogradă și să-și asume
responsabilitățile aferente deținerii unor asemenea ra se de câini! Marca majoritate a oamenilor nu cunoașt e
faptul că lupta este ca un drog, în adevăratul sens al cuvântului, fapt demonstrat chiar și științific , deoarece o
dată cu durerea și oboseala (date de acumularea de ac id lactic în mușchi) se stimulează și secreția de
endorfine (substanțe asemănătoare morfinei, drogurilor) care dau „o stare de bine". Este o caracteristică
specifică tuturor sporturilor, care determină depășirea anumitor limite fizice și implică automat apariția
durerii (să amintesc doar alpinismul, atletismul, d ecatlonul, chiar fittnes-ul etc). O dată cu epuizarea
rezervelor energetice proprii, se produce și conectarea la sursele universale și la cele telurice de energie ,
ceea ce este benefic pentru organism. Din cauza aceas ta, alpinismul devine din pasiune aproape un viciu.
Revenind la joaca pașnică a celor doi câini de luptă, pe care îi urmăream cu prietenul meu, mi-am amintit
de genă ca suport material pentru codificarea informați ei în material și la capacitatea ei de a se transmit e la
generații de urmași aceste informații. Un general amer ican scria într-o carte despre memoria kinestezică și
repercusiunile acesteia asupra genomului: „Nu-i mai înv ățați pe copii să ucidă!" Atrăgea atenția asupra
faptului că a învăța pe cineva să ucidă (mai ales dacă o și face) înseamnă, de fapt, asumarea unei foarte m ari
răspunderi! Consecințele urmărite în timp, peste ani și c hiar veacuri, ar demonstra că, deși un fapt aparent
banal, învățarea pornirilor asasine are un efect si milar cu perturbarea indusă de un „genetician" ires ponsabil.
Acționând la nivelul cel mai subtil al ființei umane, ea se și transmite copiilor și, fără să știm, pute m crea un
monstru care să acționeze precum criminalii în serie .
In Vindecarea arborelui genealogic, carte publicată de un psihiatru american, afirmațiil e de mai sus sunt
sprijinite cu exemple concrete de cazuri (care nu ș i-au găsit rezolvarea până ce nu au fost reconsider ate, revizuite
și „reparate" diferitele acțiuni ale rudelor, oricât de îndepărtate ar fi fost).
Genomul poate fi afectat de acele lucruri pe care c hiar noi le numim „rele" (crime, avorturi, magie ne agră,
blesteme, sinucideri), iar nerezolvarea conflictelo r cu natura, a greșelilor față de Univers, Viață și Legile ei duce
foarte frecvent la modificări genetice greu reversi bile. Repararea lor este însă posibilă, dar numai d upă dobân-
direa iertării divine.

13. DEOCHI ȘI DESCÂNTEC
Nu știam că este numit deochi simplul fapt de a privi pe cineva, î ntr-un anume mod, după care acelei
persoane i se face rău. Se spune că se pot deochea m ai ușor cei „întorși de la țâță", adică cei care, în că
sugari fiind, după întreruperea alimentației naturale la sân (înțărcare), au reușit să-și înduplece mamel e să le
mai dea să sugă. Explicația constă în faptul că ei sunt suficient de puternici psihic (în Șinele lor) pentru a trece
peste voința unui om matur. Nu știu foarte exact ce se întâmplă, ce procese au loc în subconștientul
copilului, dar este cert faptul că triumful de a ob ține mult râvnitul sân (fructul oprit) nu poate rămâne fără
consecințe în adâncul psihicului său. Ceva, poate i deea că reușește să obțină orice dacă își dorește, sigur
persistă undeva în subconștient, alimentând, poate, motor ul voinței și tenacității lui ulterioare.
Când un preot, tânăr de altfel, mi-a spus că din de ochi se poate chiar muri, l-am privit circumspect ( ca să
nu zic ca pe un nebun). Căutând, după o vreme, am găsit în cărț ile preoților ortodocși „Rugăciunea de
dezlegare de deochi" (în molitvelnic), în care se vo rbește despre „privirea cea rea, nesățioasă și pizm așă a
ochilor celor făcători de rele a oamenilor pizmași" . Concluzia logică este că preoții ortodocși (și nu numai ei)
au știut cândva că deochiul este o realitate fizică , indiferent de modul cum este numit, iar ochii sun t poarta
prin care se produce transferul de energie.
Am avut ocazia să văd multe cazuri de femei (colege de facultate, cunoștințe, paciente) cărora „le-a
venit rău" după ce au fost privite mai lung, mai ales dacă er a vorba de un țigan sau arab. Se scurgeau din
picioare, ca și cum ar fi fost scoase din priză, și își reveneau după ce le descânta cineva, fie spunându-le
rugăciunea „Tatăl nostru", fie prin stingerea de cărb uni sau chibrituri în apă (în popor fiind cunoscute o
multitudine de leacuri și descântece antideochi)! I nteresant este că atunci când se sting chibrituri î n apă
sfințită, ele plutesc până ce se numește persoana ( bărbat sau femeie, copil sau tânăr, român sau alt n eam) sau
locul de unde a venit acea energie negativă, moment c ând bețele se duc la fundul paharului. Desigur, mie,
care am devenit destul de sensibil (nu sunt un nativ, ci am învățat ) ca să simt dacă un om are sau nu un
dezechilibru energetic, mi-a fost relativ ușor să u rmăresc diferite ritualuri, pentru a sesiza dacă ex istă într-
adevăr un schimb energetic. Am fost interesat, inclusi v din punct de vedere medical, ca pe cei pe care eu nu-
i pot ajuta (fiindcă nu cunosc soluțiile de rezolvare pentru toate cazurile), să-i îndrum spre cei care le-ar fi de
folos în mod real. Din punct de vedere spiritual est e un păcat (am amintit despre originile magiei) pe care
mi-1 asum și eu când trimit un bolnav la un descântă tor, dar nu uit nici că „un câine viu valorează mai mult
decât un leu mort"! Astfel că, prefer ca un om să s e vindece, folosind chiar mijloace „interzise" și s ă
plătesc eu acest păcat, decât să-1 văd cum se topește precum o lumânare.
Când va fi să răspund la întrebarea de ce am ales a ceastă cale, voi spune că nu este vina mea, unii dintre
preoții ortodocși sunt cei care au pierdut tainele și nu mai știu să dezlege o oaie de gard, cu atât mai p uțin o
boală! Am avut o colegă de facultate, actualmente docto riță, care descânta de deochi, având ceea ce se
cheamă har. Când începea să spună ce avea de spus, căscam toți în jurul ei. Ce se întâmplă în realitate?
„Răul", acea energie care produce leșinul, durerea de cap sau de ochi, este silit prin descântec sau r ugăciune
să plece și se elimină prin căscat. Nu aș putea spu ne de ce astfel; poate pentru că gura reprezintă o poartă spre
suflet (prin ea are loc schimbul de energie, o dată cu aerul pe care îl respirăm, prin ceea ce mâncăm sau bem,
ceea ce spunem. Mântuitorul spunea că tot ceea ce s pui rău, din suflet o spui). Cert este că, prin căs cat, se
elimină șerpii sau ceea ce în India sunt numiți dji ni, spiritele neîntrupate. La noi poartă denumirea de
gărgăuni (semnificând orice gând rău) sau gurgui și ele reprezintă cel mai mic grad în ierarhia demoni lor.
Este un gând rău, un neadevăr și atât!
Ca exemplu, am avut cândva o pacientă care era conv insă că aplicarea spermei (la propriu!), în strat
superficial, pe față îi face bine la ten! Nu a fost un caz unic , am reîntâlnit aceeași idee la mai multe
persoane, de la care se putea avea pretenția că gân desc. Au încercat să dea și o explicație științific ă! Am citit
altă „informație" în suplimentul TV al unui ziar de mare tiraj în care se vorbește despre sex fără perdea!
Acolo se afirma că sperma este un foarte bun nutritiv! Nu știu ce nutriționist consultă autoarea respecti vă de
își permite să facă publice asemenea afirmații? Mi-a f ost destul de greu să scot acest gurgui din capul c elor

care și l-au însușit, pentru că le era greu să înțe leagă că există o diferență de vibrație energetică între cap și
organele sexuale și că este bine ca fiecare să stea la nivelul ei.
In metoda de eliminare a energiilor negative prin „s tingerea cositorului", cel care se ocupă de acest t ip
de magie preia aceste energii în timpul discuțiilor premergătoare, care pot fi dintre cele mai banale, prin
care se conectează energetic la interlocutor (prin biotransfer) și apoi proiectează această energie pe bucata de
cositor, pe care-o topește în foc (el are capacitat ea de a distruge energiile negative). Cu cât cantit atea de
energie negativă acumulată este mai mare, cu atât t impul necesar încălzirii cositorului, deci distruge rii ei,
este mai mare. Se poate vedea cum diferă, de la un om la altul. Când acesta se stinge în apă sfințită, el ia
forme influențate chiar de energiile care i-au fost indu se de vraci, după preluarea lor de la pacient. în
funcție de modul cum au fost făcute farmecele, se pot ch iar vizualiza, fie sfărâmicioase (cele făcute cu
pământ sau apă de mort), fie mai negre (cele mai ve chi), fie semănând cu două inele înnodate (cununiile
celor care nu se pot căsători).
Se vorbește mult despre legarea cununiilor, dar nu se știe faptul că a te căsători este un dat divin ș i că nu poți
ajunge în fața altarului, decât dacă a existat aces t plan încă dinainte de a te naște. Are mai multe ra țiuni. Deși
întâlnirile ne pot părea aleatorii în realitate există un număr finit de oameni pe care îi cunoaștem într -o viață și
cu care interacționăm la nivel energetic. De aceea, responsabilitatea celor care au vieți publice, care dev in
modele sau care scriu este covârșitoare, pentru ca ei a fectează un număr mult mai mare de oameni. Fiecare
schimb de acest gen determină o direcție de evoluție, dar și „mo delarea" unei anumite configurații a
câmpului unei persoane, necesare și unei viitoare întrupări. I isus Hristos, de exemplu, nu se putea naște
decât din Fecioara Măria, o altă femeie ar fi însemnat o altă vibr ație, improprie dezvoltării unui spirit
superior. Principiul enunțat de Fiul lui Dumnezeu: „Nu se poate turna vin nou în burdufuri vechi" se aplică
și în acest caz, diferența de vibrație ducând în oric are alt caz la o sarcină toxică. Femeia respectivă nu a r
putea mânca, deci ar posti involuntar, astfel crescându-și vibraț ia, și s-ar vedea nevoită să preia energia
(chi-ul, lumina) din aer, apă sau natură, adică sub alte forme decât prin mâncare.
In anumite cazuri, familia este asemenea unei porți, care se deschide pentru un anumit spirit. In cazul a
doi genitori, numărul de permutări genetice este mi c comparativ cu ceea ce le este necesar anumitor sp irite, de
aceea, în timp, familia ar putea dispărea ca struct ură a societății. De ce? Presupunem că un spirit ne născut, aflat
în lumea veșnică după o viață în care și-a îndeplin it menirea și deci găsindu-se pe un nivel superior, își dorește
o anumită conformație a corpului, care îi este strict necesară îndeplinirii noii misiuni în lume. își găsește
părinții care pot oferi educația potrivită, sprijin ul material și spiritual. Dacă aceștia ar fi căsătoriți deja cu
alte persoane, ar trebui despărțiți, iar apoi aduși împreună. O t reabă extrem de complicată, ținând cont și
de faptul că proiectul presupune ca ei să se întâln ească, să apară dragostea și atracția sexuală. In c ăsniciile
lor pre-existente apar neînțelegeri, certuri care-i uimesc pe toți cei implicați, deoarece, deodată, viața pare
că a luat-o razna, de parcă ar fi căzut în ea o bom bă, totul fiind produs de un spirit care ar vrea să -1 aibă ca
părinte pe acel individ (de exemplu, pentru a avea ochii albaștri și profesia de medic).
Legarea unei familii pe viață seamănă adesea cu o condam nare la galeră. Sigur, totul este bine și frumos
cât există iubirea și înțelegerea, dar la primele g reutăți poți vedea dacă și cum te ajută cel de lângă tine și,
firește, cum îl ajuți tu pe el. Doi oameni pot evolua foarte diferit în timp, unul cu înclinație spre
spiritualitate, celălalt ancorat în cel mai adânc m aterialism. Or, sexul nu se prea potrivește cu ideea de
spiritualitate și nu pentru că dogma ar fi împotrivă, ci din cauz a diferenței de energie, de vibrație. Să uităm
distincția dintre credință și evoluție spirituală. Vă va mira: credința cea mai mare o are demonul! El știe
adevărul, are și posibilitatea de a-1 denatura, dar nu respect ă Legile (deși le cunoaște foarte bine). Deci
oricine poate crede în existența divinității, să șt ie care sunt Legile (numai că, nerespectându-le, de vine un
proscris), dar nu înseamnă că și este parte din ea.
Revenind la deochi, mai târziu am găsit termenul de antero-proiecție oculară, folosit de medicul
psihiatru Krohalev, care a surprins pe filme fotosensibil e imaginile halucinatorii ale bolnavilor psihici. A m
arătat în capitolul despre chakre că, de fapt, ochi i sunt două chakre secundare, prin care primim și e mitem
lumină (care are frecvența și lungimea de undă conform personalit ății proprii). A fost mai ușor să se

surprindă acest aspect la bolnavii psihici, tocmai datorită încărcăturii (negative) foarte mari din su b-
conștientul acestora care a impresionat pelicula fo tografică. La fel se explică, fără a fi nici o minu ne,
posibilitatea de a se filma în condiții de insufici enta iluminare, așa cum s-a întâmplat și în prezenț a Maicii
Tereza, când și-au făcut apariția pe peliculă și un ele persoane care nu au fost prezente „în realitate ", fără ca filmul
să mai fie expus vreodată. Pelicula fotografică est e formată din substanțe chimice care „nu știu" dacă am
folosit sau nu un aparat de fotografiat, dacă am ap ăsat butonul de declanșare sau dacă diafragma obiec tivului
s-a deschis. El este impresionat de lumină, de variațiile ei , indiferent că vin printr-un obiectiv sau prin
concentrarea și proiecția acesteia prin ochi, pe o peliculă neexpusă. Că omul preia și transmite lumină este
ușor de demonstrat. Să nu uităm că lumina albă este formată din combinarea celor șapte culori
(ROGVAIV) ale spectrului, care sunt în funcție de l ungimile lor de undă, absorbite sau reflectate de corpul
omenesc, astfel făcându-se și schimbul de lumină (și deci de e nergie) cu mediul înconjurător. Importanța
ochilor în acest schimb energetic este dovedită și de incidența cre scută a depresiei în țările nordice, tocmai
din cauza numărului mai scăzut de zile cu soare.
Marea problemă a cazurilor de atac psihic prin magi e este că nu există un „model", un singur fel de a
induce gânduri, sau de a „lovi". Atunci când încerc i să ajuți un om cu acest tip de probleme, aproape i nevitabil
că vei fi la rândul tău atacat în toate modurile pe care le cunoaște cel care inițiază atacul. Pentru cei c are
știu ce este și simt un transfer (să iei un drac în limbaj călugăresc), amintesc de un caz pe care l-am întâl nit
tot în clinica profesorului Ionescu. Era vorba de E.Ș., o doamnă profesoară de franceză, care avea mai multe
internări la activ și care mi-a îngăduit să vorbesc despre cazul dumneaei. Fiind o femeie credincioasă , care din
punct de vedere spiritual depășește pe mulți dintre preoți, nu mai vorbesc de medici, problema ei poate părea
paradoxală. în momentul în care mergi prea repede pe calea c unoașterii și credinței există riscul să te
confrunți cu necunoscutul, mai ales dacă îți place să cit ești rugăciuni. „Voi cei care v-ați hotărât să-i sl ujiți
lui Dumnezeu prin rugăciune, pregătiți-vă de ispită!", sp unea un sfânt.
De ce dau în această carte aceste informații și ast fel de cazuri? Pentru că, indiferent dacă știm sau nu, vrem
sau nu, se alocă fonduri și pentru cercetări în par apsihologie, care presupun și cunoașterea spiritelo r fie
superioare, fie inferioare, și folosirea ajutorului lor în diverse domenii de la cercetarea științific ă la alegerile
electorale.
Intâmplarea face ca, la un moment dat, să f ie prezentat medicilor un caz interesant: o femeie
credincioasă care și-a expus singură problema, doar că mai trebuia să fie cineva destul de descuiat la minte
încât să o înțeleagă. Povestea că era o ferventă vizitatoare a mă năstirii Cernica și a părintelui Argatu și care
ținuse un post mai dur, numai cu pâine și apă. în ac ea perioadă de timp, femeia a început să „vadă" dif erite
lucruri, dar mai ales pe cel Rău, care venea și o n ecăjea în diferite moduri. Doctorița care a primit cazul a
venit cu soluția optimă: să nu mai țină post. Dar cauza problemelor pacientei era de fapt deschiderea celui de-
al treilea ochi și, implicit, faptul că demonilor n u le place postul și rugăciunea. Or ea le făcea pe amândouă!
Părintele Argatu nu mai trăia și deci un sprijin sp iritual de nădejde nu mai avea, iar motivul real pe ntru care
venise la spital era doar ca să se odihnească! Surp rinzător ar putea părea faptul că Mântuitorul spuse se
Ucenicilor, când nu reușiseră să scoată un demon di nțr-un epileptic, că respectivul „soi de demon numai prin
rugăciune și post iese!"
Pacienta avea însă obiceiul să descânte (am aflat a cest lucru mai târziu). Știam că profesorul Ionescu,
departe de a apela la serviciile medicilor lui, avea c âțiva pacienți pe care „îi folosea" ca să îi vindec e pe
ceilalți. Pacienta E. se număra printre aceștia. Am aflat despre faptul că descânta după moartea profes orului,
când, internată fiind, în nemulțumirea ei față de v iață și de Dumnezeu, se plângea că de ce nu o ajută ș i pe ea
cineva, așa cum și ea o face pentru ceilalți… Hopa! Atunci mi s-a aprins beculețul! Am întrebat-o cum îi
ajută și mi-a spus că descântă, fiindcă fiecare are câte o problemă. îi dădeam numele unei persoane și , după o
zi, îmi spunea pe o scală de la unu la zece cât de gravă era suferința acelei persoane. Interesant est e că le
„nimerea"! Știind la rândul meu „să descarc" pe cin eva energetic, de fiecare dată când o întâlneam, îi
curățăm câmpul. A doua zi o găseam cu unul și mai n egru! Incercând să aflu ce se întâmpla între timp, îmi
spunea că i-a fost milă de ceilalți pacienți și ca a încercat să-i ajute. într-una din zile, venind de la un alt
pacient, m-am hotărât să aștept să văd ce se întâmplă (fără s ă mă „descarc" – citeam de obicei psalmii lui
David, trei catisme). Nu a întârziat să îmi vină în minte pacienta E., descântând. Când a terminat, câm pul

meu era deja curat! (Se conecta mental la câmpul me u și prelua toată energia negativă din el!) M-am în tors în
spital. Eram supărat, pentru că îi explicasem deja că atunci când te rogi pentru cineva îi preiei prob lema, și
că acesta este rolul călugărilor și preoților, iar în me dicină al psihiatrilor și psihoterapeuților. Dacă ea dorea
să o facă, mai întâi ar trebui să știe clar despre ce es te vorba și ce se întâmplă cu ea însăși, apoi să-i ajute
pe alții. Pe mine nu mă înțelegea! In plus, din punctul de vedere al ortodoxiei descântecul este un păcat. Nu
m-a crezut. Am întrebat un preot, fost ucenic al pă rintelui Argatu (despre care ea afirma că ar fi învățat-o
descântecul!?), și el nu doar că a tăgăduit, dar chiar s-a arătat împot rivă.
Când i-am relatat femeii discuția și i-am spus părerea preotului de altar, s-a hotărât să mă asculte. Mi-a
mărturisit apoi ca a avut o rugăciune de la părintele Ar gatu, încă de pe vremea când era studentă, dar că a
pierdut-o. Găsind descântecul acela într-o culegere din f olclorul românesc, a văzut că are efect și, la înce put,
1-a folosit pentru dureri de cap (deochi), după care, chiar și în spita l. Sigur, trebuia să primească altceva în
locul acestuia, pentru a face ceea ce își dorea, să ajute o amenii…
Aveam de gând să prezint descântecul ca pe o relicv ă literară, atrăgând încă o dată atenția cititorilor să îl
ia doar ca atare. Dar, fiindcă nu recomand folosirea l ui, mai ales că sunt alte metode de apărare mai bune și
care nu contravin legilor divine, prefer să nu o fac. Din el a ți fi putut vedea că nu există milă, nici pentru
vrăjitori, nici pentru demoni. Și dacă ar fi să jud ecăm prin prisma zicalei „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face",
nu știu câți dintre noi am rezista unui asemenea blest em!
Dar, dacă tot am amintit de Profesorul Ionescu și de faptul că se folos ea de unii pacienți pentru a-i
vindeca pe ceilalți, trebuie să scriu și despre Ben iamin, un pacient internat cu diagnosticul de schizo frenie.
Spre disperarea unora dintre colegii mei, care spuneau că v oi intra în delirul pacientului, am început să
vorbesc cu el. Grijuliilor le-am replicat că așa, c el puțin, aveam să descopăr unde era greșeala din
raționamentul lui. Este cam greu să înțelegi pe cine va care îți relatează cum a inventat o farfurie zburăto are,
fără să-ți mai amintești cele mai elementare noțiun i de fizică! Și nici atunci! Puțini știu că un inventator (la
fel ca și scriitorii sau compozitori) atunci când au o idee, aceasta devine adevărată obsesie, până ce o
rezolvă sau o pun pe hârtie, timp în care se și com portă asemenea unui obsedat. Limita dintre nebunie și geniu
este foarte subțire, ceea ce facilitează greșeala în încerca rea de a-1 aduce pe pacient la normalitate,
existând riscul de a distruge ceea ce este mai bun.
Așa că am început să discut cu el pe teme biblice. Am avut ca înv ățători mari duhovnici ortodocși,
deci nu-mi era teamă. Sunt recunoscuți în ortodoxie așa-num iții demoni teologi, spirite rele care
răstălmăcesc cuvintele biblice, dându-le alte înțelesu ri, ei fiind și cauza apariției schismelor. Interesa nt este
faptul că toate schismele au pornit din catolicism și n u din ortodoxie. Același lucru este valabil pentru toate
religiile, nu numai pentru creștinism, din toate de sprinzându-se subramuri (între care au apărut mai a poi
certuri, crime și chiar războaie). Nu sunt un lucru rău prin ele î nsele, toate ducând la evoluția spiritului
omenesc spre înțelegerea cuvântului toleranță față d e ceilalți și chiar față de tine însuți. Pacientul meu era
baptist și nu am găsit diferențe mari în abordarea religioasă, doar cele care țineau de dogme. O colegă
doctoriță fusese chiar de părere că ar avea tendințe pedofil e, pentru că îl văzuse mângâind un copil pe
cap! (în timp ce el mi-a mărturisit că practica abst inența, pentru că voia să se căsătorească cu o fată de
aceeași credință).
S-a întâmplat să ies de la interviurile mele zilnic e cu pacienții simțind energia negativă, rezultată d in
transfer, stându-mi ca un sac pe ceafa și să îl întâln esc pe Beniamin. Mi-a propus să mergem la o țigară afară.
Am ieșit și, după câteva minute, am observat că se t ot uita în spatele meu. Apoi, deodată, am simțit că mă
eliberez de povara pe care o preluasem de la ceilalți pacie nți!
„Tu vezi energiile!" i-am spus.
A început să râdă.
„Ce cauți atunci aici?" l-am întrebat.

„M-am pensionat, vând apartamentul de la tata și mă mut la ț ară să am și eu o văcuță, un cal, puțin
pământ. Vreau să plec din nebunia aceasta de București!"
„Și până atunci îl ajuți pe profu' și treci de comisii…" m-am luminat brusc.
„Ihî!" mi-a confirmat.
I-am propus să-mi spună pe numele mic spre disperarea asiste ntelor și medicilor, cărora nu le-am
explicat de ce: din punct de vedere spiritual, ca ș i cunoaștere, eram egali și ceea ce era cel mai impor tant.
Nu poți explica întotdeauna și fiecăruia în parte toate deciziile tale, chiar dacă unora ele pot părea de
domeniul fantasticului sau nebuniei.
Sunt folosite în bine, dar, din păcate, și în rău. Inițierile în tainele arhanghelilor (una dintre ele am și
prezentat-o în cartea mea anterioară) se fac în mai multe moduri și în mai multe sisteme. Nu există num ai
arhangheli ortodocși, deși și eu am fost convins de acest lucru mult timp, ci și ai mahomedanilor și po ate și ai
altor religii. Cert este că sunt două posibilități de a avea acces la această armă spirituală: fiindu- ți îngăduit drept
ajutor un spirit care are sabie (sau suliță), fie p rin inițiere în duh, ceea ce presupune un anume niv el energetic
și de cunoaștere. Ceea ce este mai important este însă a ccesul la lumină.
Cu ajutorul luminii este posibil orice: a lovi sau vindeca, a discer ne adevărul de minciună, a accesa
dimensiunile superioare sau inferioare.
La lumină se poate ajunge prin botez, hirotonisire, sau alt tip de inițiere, atunci când sunt deschise
chakrele superioare, permițând luminii să treacă pr in diferite canale energetice și prin mâini, persoan a
respectivă fiind cea care dă luminii forma și întrebuin țarea pe care o dorește. Este utilă pentru tăierea
„corzilor" trimise de alții sau a unui atac psihic, fie venit în punct, fie în val ca produs de un „tsunami" . O
lovitură (în cruce) cu sabia oprește orice val negru, cu singurul a mendament: ca sabia să fie de culoare
albă. Dacă energia persoanei respective a scăzut, la fel s-a întâmplat și cu cea a săbiei, aceasta luând
culoarea lui. Astfel culoarea ei de la nivel astral poate va ria de la alb-galben cu reflexe de albăstrui la roșu.
Dacă are culoarea roșie, este recomandată fuga (sic!), deoarece, neavând suficientă putere să-1 înfrunți, nu
reușești decât să iriți răul, care nu uită niciodat ă și se răzbună. Or, o rană la nivel astral capătă și exprimare
organică. Avantajul săbiei este că, oricât de mare ar fi demonul, ch iar și cel din fundul pământului, se va
da la o parte, neîndrăznind să se apropie, pentru că el știe durer ea pe care o produce o lovitură cu lumină.
Dezavantajul este acela că, o dată intrat în lupta directă cu răul, mai ai doar două alternative: lupta sau
moartea. Nu mai poți fi nebun și să ajungi la ospiciu, pentru c ă știi deja adevărul. Dominând răul, vei domina
pe toți cei răi, singura ta limită fiind cea a răului ce lui mai mare pe care îl poți domina. Cel mai puternic om
ține „coarnele lumii", el fiind cel care domină rău l cel mai mare de pe pământ. Ca exemplu au fost Solomon,
Ilie, Moise și Iisus, și toți cei care au ținut postul de patruzeci de zile când, inevitabil, au intrat în luptă cu
balaurul pământului. Această limită poate fi crescu tă în timp, prin cunoaștere, prin învățare de noi strategii
în abordarea celor mai diverse probleme, a vindecării și luptei.
Voi descrie ce poate simți cineva când primește o s abie în cap de la arhangheli. Nu este deloc vesel!
Senzația este că îți dă cineva cu satârul în cap și perceperea ei poate fi atât de vie, încât în urma loviturii poți
cădea din picioare.
In istoria ortodoxiei există acel episod de la Ador mirea Maicii Domnului, la care Arhanghelul Mihail t aie
mâinile evreului care avusese intenția să dărâme tr upul neînsuflețit al Maicii. Mâinile retezate i-au fost
„lipite" la loc, după ce s-a rugat Sfintei Născătoa re de Dumnezeu să îl ierte, după care evreul s-a și creștinat.
Sigur, există mult mai multe întâmplări printre așa -numitele legende care, dincolo de valoarea lor ist orică, mai
conțin și un adevăr. Acela, fiind atât de des poves tit de către persoane care nu aveau nimic comun cu lumea
spirituală, s-a banalizat. Iar omul, în general, nu c rede decât atunci când i se întâmplă ceva lui însuș i și,
eventual, numai dacă este sub forma unui atac psihi c. Cu alte cuvinte, dacă îl doare.

Săbiile de foc
Ca muritor de rând, nu prea ai cum să lupți. Medica l, se poate manifesta ca o paralizie de hemicorp,
depinzând de partea afectată. Singurul mod de a prev eni instalarea problemei în organic este susținerea
energetică, de obicei făcută de altcineva, care să închidă câmpul și să refacă nivelul energetic. Pers onal, am avut
noroc când am primit prima dată o sabie în cap. Mă aflam la serviciu și nimic nu anunța ceea ce avea să se
întâmple. Eu unul aveam talentul de a supăra pe toa tă lumea, inclusiv pe preoți, deși știu că îmi voi primi plata
și că modul meu de manifestare nu va rămâne fără urmări. Atu nci am avut noroc cu părintele Argatu. In
momentul acela l-am simțit efectiv lângă mine, ținân du-mi capul în mâini și dându-mi Lumină. Pe atunci
nici nu știam ce este, simțeam doar căldura blândă inundându-mi capul, închiz ându-mi totodată,
câmpurile sparte. Nici nu conștientizăm cât de mult suntem protejați de aceste câmpuri! Când sunt tăiat e,
impresia este similară cu cea a mersului iarna prin vânt, descheiat la haină. Este adevărat, nu m-a în vățat
despre Lumină, nu mi-a vorbit despre ea, dar mi-a dem onstrat că există și mi-a dat accesul la ea. Intr-o
noapte l-am visat pe părinte, stând cu mâna deasupr a capului meu, spunând începutul Molitvelor
Sfântului Vasile cel Mare. Am reținut doar cuvintel e: „Ci acest pecetluit să ia puterea să calce peste șerpi și
peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului!"
M-am trezit bine dispus și m-am dus la el. I-am povestit c ă am visat că mă făcea preot, îmbrăcat în
haină albastră, cu patrafir auriu. A început să râdă. Nu mi-a zis nimic. Dacă ar fi fost un neadevăr, mi-ar fi
spus că visul este de la demon. Tot el mi-a mai spus că „în vremurile din urmă vor fi oameni care vor lua
locul preoților și episcopilor și că demonul va predica din ușile altarului". Multă lume știe despre el că
era, ceea ce în limbajul de lemn al ortodoxiei se numește „văzător cu duhul", adică avea acces la acea
zonă a mentalului care se deschide către lumea atemporală unde trecut ul, prezentul și viitorul pot fi
vizualizate ca pe o axă. în plus, avea și capacitatea de a se extracorporaliza, sau, cum el însuși spunea:
„de a ieși cu sufletul din trup". (îi spuneam pe atunci că, dacă aș putea să ies din trup, aș citi toată
biblioteca de la Vatican. Au ascuns acolo tot ce au furat din lume în numele Lui Hristos!)
Din nefericire, nu a putut să mă învețe prea multe despre Lumină, nu avea voie , fiind legat de
jurământul tainei. Era și el bolnav, avea o arterită a membr elor inferioare. Fusese în Statele Unite, iar când
a auzit că medicii de acolo voiau să-i taie picioar ele pentru 10 000 de dolari, le-a spus că pentru mănăstirea
care o construia, cu aceeași bani și le-ar tăia și singur. Il opera se un mahomedan. Arabul îi spusese că,
dacă Dumnezeu îl ajută, se va face bine. îi mai făceam masaj, di n când în când.
Vibrația lui era mult mai înaltă decât a mea, din c auza molitvelor pe care le citea zilnic și a postului.
Cu cât diferența de vibrație dintre sabia de lumină și ce l care este lovit de ea este mai mare, cu atât lovi tura
este resimțită mai dureros și este mai periculoasă. Conc luzia este că ridicarea vibrației prin rugăciune, post,
abstinență sau Reiki te face mai puțin vulnerabil la atacul pri n orice armă de lumină, fie ele bile sau bici de
foc, lasere de lumină sau bombe. Puterea îngerilor de a folosi Lumina ca armă a distrus Sodoma și Gomo ra,
efectul ei putând fi comparat cu cel al unei mici b ombe atomice! Accesul la Lumină și cunoaștere al oa menilor
este însă limitat, tocmai pentru că avem tendința de a le utiliza în s copuri distructive, fără discernământ,
conduși de conștiința proprie care, adesea, este îndoielnic c ă știe ceea ce face.
Prima dată, eu am lovit-o chiar pe prietena mea de atunci. Era de Paști, sâmbăta, a venit de la servic iu
încărcată de nervi. Nu erau ai ei, ci ai patronului ei grec. Mi-a reproșat că nu i-am demonstrat niciodat ă
nimic și, deși vorbesc despre multe, concret nu știu nimic. Ne-am împă cat și-am adormit. M-am trezit pe
când se transmitea Slujba de înviere la televizor, pe care am urm ărit-o până la sfârșit (energetic este
echivalent cu a fi prezent cu excepția faptului că nu poți lua Lumina prin lumânare). M-am gândit la e a și că
aș putea lovi demonul care o făcea să nu aibă încredere în mine. Am intra t mental prin ultima chakră pe
canalul mare, înaintând până ce l-am întâlnit. L-am lo vit cu sabia în coadă, apoi am adormit. Când ne-am
trezit, eu uitasem, iar ea era nervoasă. Conducând-o s pre casă, ne-am întâlnit cu o femeie care se întorc ea de
la slujbă, de la care am luat Lumină. Mai târziu m- a sunat să-mi spună că nu se mai poate mișca, nici m ăcar
pentru a se da jos din pat. îi lovisem șarpele Kund alini, fără să știu că, de fapt, o rănesc pe ea. Iată ce
înseamnă ignoranța!

Mai mult, cei inițiați în tainele arhanghelilor au obicei ul ca mai întâi să lovească și după aceea întreabă
de ce! Tot dintr-o neînțelegere am mai fost și eu lovi t de călugări. După despărțirea de o fată cu care
fusesem împreună mai mult de un an, aceasta s-a dus să se spovedeas că la un schit, unde chiar eu o
trimisesem. Este adevărat că ea avea o problemă din adolescență, pe care nici nu voia să o accepte (o
frigiditate, probabil secundară unui viol). Mai mult c a sigur fusese victima unei asemenea tentative și, în
orice caz, exista un episod în viața ei despre care nu-și mai amintea (sau, în urma unui fenomen de negare,
nu voia să rememoreze) ce i se întâmplase. Susținea că de ace a tentativă a reușit să scape, numai că
problema ei s-a instalat imediat după aceea, existâ nd în derularea vieții ei o pată albă, în urma căre ia a fost
găsită mergând singură prin ploaie, la câțiva kilom etri depărtare de oraș. Cu ceea ce știam pe atunci nu
putusem s-o ajut, chiar fusese unul dintre motivele pentru care mă hotărâsem să studiez psihanaliza, în
speranța că-i voi fi de folos. N-am reușit. Nu ne n aștem învățați și, inclusiv în ceea ce mă privește, multe din
ceea ce știu acum m-ar fi ferit de o parte din greșelile din trecut.
Spovedindu-se la schitul respectiv, i-a spus preotului c ă am un carnețel cu rugăciuni pe care le citesc și
că ele mi-ar fi fost date de părintele Argatu. Ghin ionul meu a fost că au crezut că sunt niște rugăciun i speciale
și, în ziua următoare, am simțit cum un preot îmi „vine" în chakra inimii. Preoții au deschisă chakra inimii ,
cea a iubirii, așa că, la acest nivel se și racorde ază energetic. Voia să știe despre ce anume rugăciu ni era
vorba. Mergând pe urma corzii (orice atac psihic la să o urmă numită coardă), m-am dus direct la schit.
Preotul spovedea, iar ceea ce elibera din subconștientul persoanel or respective folosea ca energie pentru a
se racorda la mine. Nu știam despre el decât că era un preot nou-veni t, tânăr, care spovedea. La intrare
era un călugăr blond, cu ochi albaștri, pe care l-am întrebat cine es te preotul cel nou care spovedește.
Am fost întrebat la rândul meu de ce mă interesează. I-am spus că m -a lovit în inimă și că nu are acest
drept. Nu era surprins, m-a întrebat doar cum mi-am dat seama. I-am răspuns că orice atac lasă o urmă, o
energie care m-a condus în acel loc (este un princi piu pe care îl folosește și radiestezia). Am spus cine s unt,
ce caut și că am voie să citesc molitfele, pentru că mi s -a dat acest drept prin cunoaștere, drept pentru
care nu dau socoteală nimănui și singurul care mi l -ar putea lua este Sinodul. Nici măcar vreun episco p nu
are acest drept, nici patriarhul, singura cu valoare spirituală, ce rtă ca decizie divină, este hotărârea
Sinodului. In ceea ce-1 privește pe cel care m-a lov it, am spus, am să cer judecată divină când voi citi
rugăciunile, să plătească la fel, prin aceeași durere. Mi-am fă cut rugăciunile și m-am proiectat spre schit.
Era slujba miezonopticii și toți călugării erau într-un lo c, iar în mijloc era preotul meu. Sincer, dulce
este gustul răzbunării! Dar când mă pregăteam să-1 lovesc la rândul meu, de undeva de-acolo de sus, ceva
din mine m-a oprit. M-am „plimbat" puțin prin altar , pentru a mă face simțit.
A doua zi a fost liniște. Era sâmbătă. Duminică dimineața însă, când m-am trezit, aveam o durere
imensă de gât și nu-mi mai puteam mișca trupul. Am început să râd, situația era chiar simpatică. Am știut
că tocmai primisem, drept „cadou", o sabie peste gâ t. Noroc că prietena mea, tot medic, are o intuiție
nativă, nu ca a mea dezvoltată în timp și prin exerciț iu, mi-a pus ambele mâini pe gât, la ceafă și a stat așa
până am început să-mi pot mișca mâinile. Am luat energie d e la ea, până ce Șarpele meu și-a revenit. Atunci
m-am întors cu gândul la călugări de data aceasta, ți pându-le „Voi sunteți proști? Mă omorâți degeaba!
Veniți să vedeți!" Unul dintre ei, cel blond, a venit în s pirit în camera mea și deschizând carnețelul cu
rugăciuni (la nivel astral se poate citi) i-am arăt at prețiosul conținut: „Uite Molitfele Sfântului Va sile cel
Mare, ale lui Ioan Gură de Aur, rugăciunile de dezlegare de farmece, cea a Sfântului Ciprian, toate sunt
de găsit în cărțile ortodoxe." S-a convins și a plecat. Acum îmi trim it pacienții acolo. Toate armele de
lumină presupun o încărcare prealabilă, realizabilă prin mai multe metode. Dintre acestea aș enumera doar
pe cel japonez Reiki, și pe cele chinezești Chi Kung, Falun Gong sau Ta i Chi. Fiecare om își alege ce
anume i se potrivește mai bine. Există exerciții de concen trare a luminii în câmp, pur mentale, și exerciții
care se desfășoară în natură, care se pot practica chiar și iarna, prin care se încearcă armonizarea omului cu
ea. Din păcate, sunt sisteme care se bazează pe înma gazinarea, acumularea și folosirea energiei din med iul
înconjurător și, în timp, zona respectivă se usucă. Preluarea energiei de la plante și pomi se practică de mii de
ani, însă cred că am luat destul de la natură și es te timpul să-i dăm înapoi, strâduindu-ne să ne cone ctăm noi
înșine la sursa primordială de lumină. In orice caz, exerciții le chinezești au avantajul de a învăța
concentrarea Luminii.

Sferele de lumină
Având acces la Lumină și-învățând să o poți concentra, es te o joacă să faci „sfere de Lumină". Odată,
fiind la spital, vorbeam cu un pacient aflat la izo lator. Un altul a venit la mine, zicându-mi să-i da u și lui
puțină lumină. Pacienții psihiatrici simt ce i-ar p utea vindeca și, cum au probleme cu ființele întune ricului, ce
i-ar putea ajuta mai bine decât lumina! Doar că nu are c ine să le dea, când cei care îi tratează sunt, la
rândul lor, în întunericul ignoranței! In ceea ce mă pr ivește, am folosit foarte rar bilele de lumină, poa te
tocmai pentru că îmi sunt cunoscute din viețile mele ant erioare. Pe când eram student, am aflat că o colegă
de-a noastră a intrat în comă la spitalul unde învă țam. Prietena mea de atunci, care se ocupa de magie, mi-a
reproșat pasivitatea: „Decât să stai degeaba, mai bi ne ai face ceva!". Aflându-mă în acel moment pe holu l
spitalului, neavând nici acces la energii, molitfel e nu puteam să le citesc stând pe holul care era pr ecum o sală
de așteptare, mi-a venit în minte o fetiță, o copilă de c inci anișori. Am vizualizat-o în lumină:
„Ce faci?" o întreb.
„Mă joc!" vine răspunsul ei în timp ce râdea cu gur a până la urechi. Spre deosebire de prietena mea,
care în fiecare seară făcea un fel de ritual prin c are deschidea poarta spre Lumină, puștoaica se juca acolo!
Normal, copiii sunt mult mai curați decât noi.
„Dă-mi și mie puțină lumină!" îi spun.
Ies din astral și mă trezesc că, într-adevăr, aveam în palme o energie care mă ardea. Simțeam ceva în
palme, ca un balon cald, dar destul de consistent. Acum, ce să fac cu el? Am oroare de demonstrații pen tru
că oamenii, înclinați spre misticism, vor numai astfe l de dovezi, pierzând adesea esența și. In loc să învețe
să aplice, preferă să bată metanii. Așa că m-am gândit să i-o trimit colegei noastre. In momentul în care
mi-am amintit chipul ei și mi-am dorit să se ducă acol o, a și plecat. O bilă de Lumină plutind prin aer! C ert
este că pacienta noastră și-a revenit și, când m-am reî ntâlnit cu ea, mi-a spus că, de fapt, încă nu se știe
ce s-a întâmplat. Medicii suspectaseră o meningită virală. Fusese? Cine știe? Mai târziu am învățat să
folosesc Lumina și să o concentrez sub diferite form e.
Ca arme, bilele de lumină sunt dintre cele mai periculoas e. Am fost trimis să cunosc un domn, sub
pretextul unei posibile recomandări pentru un colectiv de cerc etare a creierului. Mi-a plăcut ideea acestui
gen de studiu (și pentru țara noastră) și, având înc redere în cel care m-a îndrumat, m-am dus cu sufletul
curat. Am stat de vorbă cu domnul respectiv, am văzut reciproc cam ce știe și poate fiecare. Toate bune și
frumoase! Mai trebuia să fac demonstrația a ceea ce știu ș i am fost de acord. Bazându-mă pe telepatie,
trebuia să mă duc în ziua și ora fixată de el, să simt în timp ce-mi transmitea energie în diferite puncte ale
corpului și, evident, să mă apăr. A început balamucul! Energii trimise pe chakre și în puncte de
acupunctura, până a început să devină foarte agresiv, dep ășind mecanismele mele de apărare obișnuite.
Am anunțat mental că nu mă mai, joc". Totul se transform ase în luptă și cunosc foarte bine acel moment în
care, dacă se continuă, cineva este rănit. Este o i ntuiție dezvoltată în ani de arte marțiale, în lupt ă, fără să
vrei, ajungi la acea încrâncenare, ca și cum ai des cătușa un câine de luptă din tine, fără a mai putea controla
situația sau a mai ști ce se întâmplă. Respectivul domn a vrut să mă împingă dincolo de această limită . Și a
continuat. L-am avertizat că trec pe molitve și nu numai, dar nu s-a oprit. Unii au rămas la proiecții ca atac
psihic, dar atunci când te poți folosi de arhanghel i este cu totul altceva. După ce am contra-atacat,
respectivului i s-a făcut rău, foarte rău. Si a „țip at" la mine să mă opresc, că moare. Chiar eram vino vat ?
Cine seamănă vânt culege furtună!
O altă ocazie mi-a confirmat acest lucru. Mi-am zis: „Bine, am trecut proba, mă duc la el să discutăm!
De fapt, îmi doream și mă interesa un loc de muncă, în care să aplic ceea ce știu pentru binele medical și
spiritual al omului. Nu are importanță ce s-a discutat, c ert este că, la plecare, mi-am lăsat acolo, fără s- o fi
dorit, câmpul mental, acel câmp care păstrează cunoș tințele elementare. Nu-mi mai aminteam nici numerele
de telefon utilizate cel mai des! Mi-au trebuit trei zil e să-mi revin! Orgolios, m-am dus din nou. El nu era
acolo. în schimb, m-am întâlnit cu asistenta lui, care avea acei ochi specifici descântătorilor și care s-a uitat
lung în ochii mei. S-a conectat pe chakra celui de-al tr eilea ochi și a început să descânte. Am stat
cuminte, încercând să-i explic ce s-a întâmplat, că amantul ei începuse totul, nu eu, și că nu făcusem decât

să mă apăr. Nu a vrut să asculte! Atunci am lovit. O s ingură bilă de Lumină, trimisă exact pe racordul pe care
ea îl făcuse! I s-a făcut rău și am simțit acest lu cru. O lovisem în cel mai profund loc, Șinele ei. D omnul
respectiv m-a chemat mental, întrebându-mă ce i-am făcut secretarei. I-am spus. Când am revăzut-o, am
dezlegat-o. Suferise destul și se vedea. De Lumină nu te poți apăra decât cu Lumină, numai că ei nu aveau
acces la Lumină. Până la urmă, nu el fusese vinovat de toată tărășenia, ci tocmai cel care mă trimises e să-1
cunosc. Nu știu ce-i spusese acela despre mine, dar îl montase împotriva mea. Faptul mi-a fost confirm at de un
maestru Reiki, care mi-a spus, atunci când m-a cuno scut, că respectivul îi sugerase că îmi place să îm i încerc
puterile spirituale. Norocul meu că respectivul m-a întrebat mai întâi dacă este adevărat, altfel aș f i avut de
furcă și cu unii dintre maeștrii Reiki. De fapt, de la ce plecase totul?
Persoana cu care discutasem inițial, hai să-i spune m domnul H, este ceea ce se cheamă „paranormal de
curte", adică servește interesele unui partid foarte sus situat. Cum nu dorește ca oamenii pe care îi formea ză
să ajungă să interfere intereselor proprii, îi asmute pe unii împotriva altora, iar el își vede frumos de
treabă. La grade superioare de Reiki se învață transmite rea la distanță a energiei și cei mai mulți se gândesc
atunci la guvernanți. Imi dau seama că ipotetic ar fi gre u să-i aperi, dar nici să faci rău altora nu este
corect. Dacă ei au ajuns la nivelul să folosească lumina aceasta, î nseamnă că undeva sus li s-a îngăduit și
în nici un caz nu poate decide aceasta un Maestru, indiferent că este de Rei ki sau nu. Este darul fiecăruia
și ei răspund de deciziile lor.

14. GRILELE DE CRISTALE ȘI LUMINA INFORMATĂ
La ora actuală, se folosește pentru manipularea sub conștientului colectiv, lumina informată transmisă
prin satelit. Energia, indiferent de frecvența pe care e ste emisă și care transmite mesaje subliminale,
implementează subconștientul fiecărui individ pentr u ca rezultanta lor, să servească intereselor celor care se
folosesc de acest mod de manipulare. Există, o meto dă de contracarare a luminii informate prin accesul
personal la sursa de lumină universală (hirotonisirea, Reiki, radiestezie) care permite descoperirea oricărui
program situat în subconștient și anihilarea lui. D in păcate, există maeștri care se folosesc de grile le de
cristal în manipularea oamenilor. Orice grilă, are capacitatea de a stoca, amplifica și transmite la dis tanță
energie și implicit să afecteze un individ sau un grup de indivi zi. Asta face însă, să calce Liberul Arbitru al
omului, prin faptul ca șuntează conștientul.
Lumina informată afectează în general cheakra coroanei, și se poate simți ca o durere surdă în cap,
sau prin capacitatea de concentrare ori impunere a voinței prop rii.
Singura metodă, pe care o cunosc, de contracarare a luminii informate, transmisă prin grilă, este
distrugerea programului din grila respectivă, prin focaliz area sursei universale pe grilă. Am încercat și
folosirea formelor-gând cu cheakre sub forma de cru ce situate între persoană și grilă, dar au doar efe ct
pentru scurt timp.

15. HOȚII DE GÂNDURI
Am încercat în capitolele precedente să explic prin cipiile care stau la baza tuturor formelor de magie,
arătând că, în realitate, ea reprezintă cunoașterea și folosirea energiilor. Din punct de vedere al pr incipiului de
funcționare, „Vederea în duh" a preoților nu diferă de clarviziunea vrăjitoarelor, ci doar tipul de energie
folosită (lumina sau întunericul), calea fiecăruia de dobândire a cunoașterii (care se poate vedea foart e bine în
astral). Este important de precizat că, nici măcar tipul energiei la care are acces o persoană nu o de finește ca
fiind bună sau rea! Se poate lovi cu lumină și vindeca folo sind întuneric! Suntem caracterizați și judecați
după roadele acțiunilor noastre, grija față de ceilal ți și dorința de cunoaștere.
Cei care s-au revoltat cel mai tare atunci când am pus problema dezv ăluirii anumitor „taine", aspecte
ale ființei ale existenței noastre pământene și în veșnic ie au fost tocmai cei care le știau. De ce? Pentru că
descoperirea lor sperie pe cunoscătorii care se ide ntifică cu ele și cu puterea tainelor, care își baz ează viața și
traiul pe folosirea lor, terorizându-i pe restul, cei ținuți în i gnoranță, cu frica de necunoscut și de puterile
psihice. O dată descoperite altora, ei ar rămâne goi și s labi, așa cum sunt de fapt.
Intr-o discuție, un maestru Reiki încerca să mă convingă că nu se poate sonda subconștientul unui om
fără ca acesta să fie de acord. El însă o făcea frecvent. Afi rma că nu se poate lucra cu lumină informată,
dar el lucra! Cam greu „să vinzi castraveți la grădinar". îi doresc să vadă și el cum este (dacă nu știe) să fii
sondat, mai ales dacă era rău intenționat și urmăre a intrarea în subconștientul ucenicilor lui pentru a afla mai
multe decât îi este îngăduit, trecând peste voința și cunoașterea lor. Sunt mulți printre așa-ziși mae ștri, care au
ajuns la limita cunoașterii lor, și nemaiavând info rmații pe care să le vândă, se conectează (printr-o coardă) la
un discipol venit la ei pentru a învăța, în scopul de a scoate informații direct din Șinele lui. învăț ăcelul, care
poate din punct de vedere spiritual poate fi superi or maestrului, nici măcar nu este conștient de ceea ce i se
face, pentru că, fiind la început, nu are încă bine conturată conștiința de sine. Dacă te-ai duce la un consu lt
psihiatric spunând că subconștientul îți este sondat fără voia ta, ai mari „șanse" să fii sedat și chiar că nu vei
mai ști pe ce lume te afli! Adevărul despre racordarea e nergetică la nivelul subconștientului este că ea este
posibilă. Eu însumi am făcut-o, dar mi-am prezentat pacient ei motivul, intențiile și apoi i-am explicat ce am
făcut. Am procedat așa când aveam imediată nevoie de cunoștinț e elementare de dramaturgie, pentru a
transpune pe hârtie o piesă de teatru. întâmplarea făcea să am o pacientă, cu diagnostic de depresie, care fusese
tratată de un maestru al psihanalizei și căreia îi fusesem recomandat. Fusese violată (era prima ei pr oblemă), se
îndrăgostea cu ușurință mai ales de cine nu trebuia (a doua), ia r mama ei se ocupa de vindecări energetice
(cea de-a treia). Acum nu doresc să prezint cazul în sine (g enerat cumva și de faptul că mama ei uita sau
nu știa să-și protejeze copiii, ceea ce făcea ca ambele e i fete să aibă aproximativ același gen de probleme),
ci faptul că nu puteam învăța în câteva ore ceea ce acumul ase ea în ani! Scrisesem piesa de teatru, i-o
arătasem și îi plăcuse, dar îmi spusese ce „nu merg e" și unde greșesc. Există niște principii la baza scri erii
oricărei piese de teatru care, nerespectate, dau senzația de neterm inat. Când am revăzut piesa pentru a o
corecta, m-am gândit simultan și la ea și „am simțit" un de sunt neregulile, corectându-le. Despre corectură
i-am spus ulterior viitoarei regizoare, cerându-i scuze că mă f olosisem astfel de cunoștințele ei. Este
adevărat că nu prea i-a plăcut, dar sper să mă fi înțe les și iertat. Nu pot spune că am făcut ceva rău, întrucât
eu avusesem nevoie de fapt de acel duh al meseriilor, dar este la fel de adevărat că era al ei. Puteam cere
accesul oricărui dramaturg mort, dar aceasta a fost soluția care m i-a trecut prin gând atunci.
Pe vremea când lucram în clinica de psihiatrie, o f emeie a fost adusă la spital de către familia ei, pentru
că o sunase și înjurase la telefon pe o alta. Pacienta susținea că femeia aceea, aliată cu un bărbat, îi făcea
probleme. Era greu de crezut ceea ce spunea ea, și anume că respectiv ii sunt racordați la ea printr-o
coardă energetică, legată lângă urechea ei dreaptă, ș i că ea încearcă să se apere de ei făcând „bile de
Lumină", pe care respectivii i le luau. Nu o lăsau să doarm ă, le auzea discuțiile și gândurile. In momentul
în care m-a văzut, s-a uitat lung la mine și mi-a zis că și eu „știu" ș i că am acces la energie. Atunci aveam
deschise doar câteva chakre, în timp ce ea era deschisă t oată, emanând lumină la nivel astral prin tot corpul!
Avea un câmp atât de puternic, încât îl cuprinsese și pe al meu în al ei. Am simțit și eu durerea în u reche și mi-
am dat seama că exista la nivel spiritual ceva care merita cerc etat. I-am vorbit de cilindri, de scut, de
clopot, de sabie, de bile de lumină, dar și că nu-i pot e xplica în jumătate de oră tot ce am învățat într-o
experiență de ani de zile. I-am dat câteva repere ș i am plecat. Ajuns acasă, m-am întors mental la pac ientă.

Se afla într-o lumină puternică (ar fi fost o vindecătoare excel entă) și într-adevăr avea racordată o coardă
energetică la nivelul urechii, care mergea până la o doamnă celebră ca bioenergoterapeut, care a avut și
câteva apariții pe la câteva emisiuni televizate.
„Ce faci?" am întrebat-o pe aceea.
„O învăț!"
„Cum, băgând-o la balamuc?"
N-a mai avut replică. M-a mirat faptul că ea, deși ar fi trebuit să știe că va plăti exact la fel, prin ea sau
prin familia ei, tot răul
care-1 făcea, recurgea la această metodă de susținere a e nergiei proprii, care era, totuși, un soi de
vampirism energetic. Iși pierduse puterea dată în R eiki prin inițiere, nici nu are importanță motivul și, pentru
că nu mai avea acces ea însăși la Lumină, lua de la alții, fără a mai ține seama de consecințe. Făcea totu l din
vanitate și orgoliu, doar pentru a-și păstra numele și faima datorate cărților și tratamentelor din tre cut. Spus
mai direct: fura energie și informație de la alții. Ar fi putut să meargă la un alt maestru pentru a-ș i reface
acordajele, nu se întâmpla nimic, dar pentru aceasta ar fi fost necesar să se spovedească. Am cunoscut
„maeștri" care nu știu decât tehnici de racordare la a lții sau care-și folosesc copiii pe post de medium, e i înșiși
fiind mai săraci cu duhul decât un sac gol și cu tot atâta cunoaștere cât o babă senilă. Pentru ei și cei
dispuși să le calce pe urme, precizez că în cer se ș tie totul, inclusiv valoarea reală a fiecăruia și că un
asemenea fapt este considerat chiar și acolo furt inte lectual, ca să nu mai amintim că se plătește la fel de
scump ca orice alt furt.
Câteodată chiar este indicat să intri în delirul pa cientului, să devii una cu el. In acest mod apare o cazia de
a descoperi unde este cu adevărat problema și să-1 ajuți să-și găsească drumul. Am avut un pacient cu care mă
plimbam prin parc. (Depresivii merg alene, storși, iar eu obișnuiam să le măresc ritmul de mers, fără ca ei să
conștientizeze. Ei nu au energie, lipsa fiind cauza tă de un deficit sau de un consum mental exagerat. In schimb,
psihoticii te „aleargă" dacă nu au o medicație „de liniștire". Și pe ei îi poți tempera prin mers, scă zând ritmul.
Modificarea acestuia atrage adaptarea la el a tuturor funcțiilor: ritm cardiac, respirație, chiar și a mentalului,
respectiv a ideației; mișcările lente dinTai-chi și Chi-kung au darul de a liniști psihicul. Imi poves tea că a intrat
într-o lume fantastică, în care vede diverse lucrur i, dar în care gândurile i-au luat-o razna, nemaipu tând să și le
stăpânească. Cum mergeam noi, la un moment dat, aju ngem în fața unui suport înalt, pe care creșteau
trandafiri formând o boltă și delimitând un spațiu asemănă tor unei porți. Atunci i-am zis:
„Inchipuie-ți că această poartă este cea spre lumea reală ș i, o dată trecut dincolo, vei lăsa în urmă toate
gândurile și tot ceea ce ți s-a întâmplat până acum!"
„Ce mi-ai făcut ?" m-a întrebat el imediat după ce am tr ecut împreună.
„De ce ?" i-am răspuns eu cu o întrebare precum evreul.
„Pentru că nu mai am ceața de pe creier și văd lumea ca înainte!"
„Eu, nimic ! Tu ai făcut aceasta; mintea este un instrument cu care p oți face multe, fie să distrugi, fie
să vindeci, pe tine sau pe alții."
Furtul de energie și informație la nivel mental se pract ică pe scară largă, chiar dacă acest lucru poate
părea neverosimil. Imaginați-vă că aveți un meci de box cu un advers ar redutabil și că cineva vă „ajuta"
cu o mică ghidușie, transferând energia și tehnica celui lalt în dumneavoastră. Cine câștigă?
Revenind la Taine! Noi existăm dincolo de ele, buni sau răi, cu micismele noastre, independenți și tot uși
trăind în și conform cu Tainele Universului, ale Cr edinței și ale lui Dumnezeu. Nu avem nici meritul, nici
vina de a exista și de abia atunci când vor fi desc operite toate aceste Taine, vom putea spune că trăi m cu
adevărat și în Adevăr. Atunci nu vor mai exista diferențe impuse prin false inițieri și hirotonisiri! O dată cu

revelarea întregului Adevăr, va deveni reală și certa o ierarhie a valorilor. Ne aflăm încă în situația unei mase
de oameni deasupra căreia strălucește o rază de Lum ină, care se avântă din întuneric, căzând doar pe câțiva,
din motive necunoscute nouă. Numai atunci când va răs ări întreg „Soarele" ne vom vedea în adevărata
Lumină, așa cum suntem, „albi" sau „negri" în suflete.
Până atunci însă mai este ceva vreme, iar descoperir ea unora dintre Taine nu va face rău, întrucât
oricum „orbii" nu vor putea să zărească „Soarele". Eliphas Lev i spunea că „sunt Adevăruri care rămân
mistere în fața celor slabi și a celor proști". Eu sper că și a celor răi.
Cum se poate diferenția un atac psihic de o boală, karmică, de exempl u, sau pur și simplu de un
deficit energetic? Greu, deoarece un atac psihic poate îmbr ăca orice formă de boală, iar în ceea ce
privește simptomele acestea se pot manifesta fie acut, fie insidios. Imi voi explica afirmațiile.
Un atac psihic concentrat la nivelul capului poate apărea ca du rere în punct („simt că mă înțeapă ceva
ca un ac, andrea, cuțit, aici" spune pacientul în asemene a cazuri). Acest lucru se poate întâmpla și în cazul
în care cineva cu un câmp puternic se gândește inte ns la noi, fără a fi un atac psihic propriu-zis, ad ică fără
intenția de a ne lovi energetic. Dar ceea ce se poa te remarca după un atac psihic este spargerea câmpu lui.
Pentru cei care au o sensibilitate tactilă crescută, afirm că vor putea simți cum li se trage mâna înăuntrul
acestuia și că vor percepe chiar marginile spărturii.
îmi amintesc că m-a sunat o prietenă, acuzând o dur ere puternică de cap. Avea o voce stinsă, care m-a
îngrijorat. M-am dus să o văd. Am găsit-o cu un pro sop înfășurat în jurul capului, în plus, se vedea clar că
era în deficit energetic. Am așezat-o în dreapta mea (pentru a av ea și ajutorul îngerului meu) și am început
să-i spun diverse povestioare, întâmplări, istorioare… p entru a-i distrage atenția. Prin cuvânt se produce
un transfer de energie și de acest lucru avea nevoie î n primul rând. In acest timp, am avut răgazul să pri vesc
în astral, să văd ce se întâmpla de fapt. Avea o să geată de Lumină, ca o andrea albă, înfiptă în cap! Intra din
spate și îi ieșea prin dreptul ochiului. Am întreba t-o cum o doare. Mi-a confirmat că o doare partea
respectivă a capului, cu tot cu ochi. Am tăiat „andreaua ", închipuindu-mi o sabie de Lumină. A început
să se simtă mai bine și, cum pe atunci nu aveam un a cces suficient de mare la Lumină, am dus-o la un
bioenergoterapeut care a tratat-o energetic.
Aceeași energie, concentrată în punct, poate produce la nivelul inimii o durere asemănătoare celei
din infarct, la nivel renal poate simula o colică renală, în regiunea capului, o nevralgie de trigemen. Ca o
paralelă la ultimul dintre exemple, am cunoscut o doam nă care avea această simptomatologie, fusese
consultată și tratată de mai mulți profesori de neurologie, ORL, îi fuseseră scoși toți dinții de pe acea parte,
unul dintre ei îi făcuse chiar și instilații cu alcool! C e mai, o chinuiseră ca pe hoții de cai, dar nimeni nu se
gândise la magie și aceasta pentru că medicii o exc lud a priori. După ora douăsprezece noaptea, pacien tei
respective i se modifica fizionomia și tot atunci î ncepeau și cumplitele crize de durere de dinți. Din câte
știu, a ajuns la cineva care a ajutat-o, rezolvându-i problema d e magie. Pe atunci, în afara molitvelor nu
știam să fac nimic altceva pentru un astfel de pacient și fiind me dic, nu îndrăznisem să-i propun să i le
citesc, dar am observat ce se întâmplă și i-am sugerat al te posibilități de vindecare.
Care ar fi remediul pentru o durere concentrată în punct ? Depinde de intensitatea ei! Am cunoscut un
antrenor de arte marțiale, căruia îi este suficient să se gândească și străbate „ca trenul" prin câmpu ri. Alții pot
penetra câmpul asemenea unei înțepături de ac. Fiec are are un loc al lui de racordare, dat de propria sa energie
sau vibrație, fiind un fel de „amprentă" energetică . Cel mai important lucru este promptitudinea ripos tei, dacă se
poate inițiată încă din primele secunde de la încep utul atacului, imediat ce l-am perceput. Astfel se împiedică
pătrunderea întregii energii trimise de agresor. Da că sunt luate de la bun început, măsurile de apărar e
împiedică și instalarea leziunilor organice (deoare ce inițial sunt sparte doar câmpurile). Energia de agresiune
fiind concentrată într-un singur loc, se poate mai ușor v izualiza, dispersa și elimina.
Pentru orice om, acoperirea cu palmele a locului lovit este gestul instinctiv de apărare. Mai ales dacă
persoana atacată are acces la energii, indiferent că este vorba despre preoți sau despre cei ce practică terapia
cu Lumină, prin interpunerea intenționată sau involu ntară a palmelor, aceasta își poate salva chiar via ța! Ca

pași esențiali se pot folosi rugăciunile, simboluri le (Crucea sau cele din REIKI) și tăierea legăturil or (corzilor)
agresorului la nivelul celui lovit, prin lovituri d e sabie de lumină. Această „manevră" nu permite une i noi
cantități de energie să mai lovească. Dacă există u n loc dureros, înseamnă că în câmp se află deja ene rgie
nocivă, care trebuie eliminată. De asemenea, apariț ia durerii este semn că energia străină a ajuns dej a la
nivelul creierului (s-a simțit, a fost conștientiza tă), de aceea, cel mai bine este să se înceapă cu apărare a
minții. A deveni inconștient implică imposibilitate a de a gândi și, implicit, de a te apăra. Este impo rtantă
stăpânirea durerii, tocmai pentru că limita suporta bilă variază de la un individ la altul, iar dacă vi ctima leșină
este greu să-și mai revină. Un profesor din faculta te ne spunea că: „Durerea omoară!" Dacă avem la înd emână,
agheasmă sau mirul se pot folosi pentru ungerea loc ului de intrare în câmp.
Este recomandată ieșirea în locuri publice, aglomer ate, deoarece suprapunerea câmpurilor energetice cu
ale celorlalți oameni diminuează intensitatea atacu lui. Sunt de preferat cele în care se mănâncă prepa rate din
carne, pentru că din acea energie o parte se transf eră și celor care mănâncă (mai ales dacă persoana , lovită" nu
mănâncă). Folosirea locurilor publice în care se se rvește masa se recomandă în ORICE boală. Dacă
pacientul ține post și merge în asemenea spații, du hurile bolilor se duc pe cei care mănâncă carne, în acest fel,
se poate scăpa de o gripă într-o singură seară!
Cândva m-am simțit „chemat" de profesorul Ionescu. îmi termin rapid ce aveam de lucru și mă duc în
cabinetul medicilor rezidenți, unde o colegă făcea anamneză unui pacient. Motivând că voiam să stau de
vorbă cu ea, m-am așezat de-o parte și am rămas. Pa cientul, un student în vârstă de douăzeci de ani, s e
plângea de dureri de cap în zona occipitală, care-1 făceau să vadă lumea „ca printr-un tunel". Era un atac
psihic la nivel occipital, cu chi greu, având la or igine supărarea unei țigănci bătrâne! Am lăsat pe c olega mea
să termine anamneză și am întrebat-o ce părere are. „Este un debut de schizo!" mi-a spus ea cu siguranță în
glas. Am încercat să-i schimb părerea, dar văzând cât este de convinsă, am lăsat-o așa și m-am dus după
băiatul respectiv, în rezervă. L-am sfătuit să plece r epede din spital la o descântătoare, că altfel chia r orbește.
Bineînțeles că m-a crezut abia în momentul în care a simțit că dure rea i s-a atenuat, după ce i-am pus eu
mâinile pe cap. A doua zi am aflat că au venit părinți i să îl ia acasă. L-am întâlnit peste vreo lună de zi le,
când a venit la control la profesor. Era mai bine. Făcuse și un control oftalmologie și își pusese ochelari .
Dăduse vina pe dioptrii. L-am lăsat să creadă așa. E ra mai bine pentru el, din punct de vedere psihic, dar
numai eu știu ce durere de cap am avut până ce m-am descărcat de ceea ce am luat de la el. Faptul că a m
vorbit cu acest pacient, ducându-mă la el în salon, a atra s inevitabil nemulțumirea colegei mele doctorițe,
care nu a mai vorbit cu mine de atunci. Deontologia medical ă ar trebui să se cedeze în fața interesului
pacientului suferind. Nu știu cum pot alții să se u ite pasivi cum un om este distrus de un medic incom petent,
fără să spună nimic, pentru că așa este, chipurile, deontologic. Eu nu pot. îmi trimit pacienții la cei despre
care cred cu adevărat că pot să îi ajute, atunci când eu nu știu.
In ceea ce privește schizofrenia și modul cum este t ratată de psihiatrie sincer, mi-ar fi jenă să preda u
așa ceva și am să explic de ce. Schizofrenia este o modal itate de manifestare a unei probleme interioare,
este ceea ce se vede la „exteriorul" psihicului și nu cauza (lucru valabil pentru orice boală). Este, cumva,
asemănătoare febrei, care se poate cuantifica, dar cauza ei este alta. Or, schizofrenia poate să fie cauzată
de histologia psihică. Mai exact, daca unui om i se deschide al treilea ochi și începe să vadă diferit e lucruri nu
înseamnă că este bolnav, ci că intră în altă etapă a vieții lui! Manifestări similare cu cele din schizo frenie pot
fi semn de posesie demonică sau de atac psihic (proie cția concentrată în punct sau nu, controlată de la
distanță). Ce este interesant că, ocupându-mă de cazuri de mag ie, am ajuns la concluzia că metodele de
terapie ale acesteia își păstrează valabilitatea și în ce lelalte cazuri. Tratamentele alternative au efect ș i în
boli socotite genetice și incurabile.
In funcție de capacitatea celui care îl inițiază, un atac p sihic neconcentrat asupra unei zone vine
precum un val negru (așa se vizualizează la nivel astral), c ăruia eu îi spun „Tsunami". De ce așa? Pentru
că, în momentul în care se „sparge", distruge tot în calea lui. E greu sa treci printr-o astfel de experiență,
dar, după ce ai trecut, poate fi chiar amuzant!
Lucram ca paznic la o firmă particulară, ca să-mi c ompletez sărmanul salariu de medic. Eram după
program, împreună cu un prieten, la o pizzerie de lângă Unirea. Ale sesem acel loc pentru că prietenului

meu îi plăcea cum gătesc cei de acolo. Așteptând la masă, la o bere , eram nevoiți să-1 ascultăm pe un
bătrânel, îmbrăcat la patru ace, care vorbea cu voce tare la telefonul mobil. Deși se găsea în partea opusă a
terasei, țipa atât de tare, încât se auzea până la noi. L-am rugat pe chelner să se ducă la el și să-1 roage să
vorbească mai încet. El ne-a spus că nu-și poate per mite să-i atragă atenția, fiindcă până și patronul îl lasă în
pace pe bătrânelul cu pricina, un evreu care are bani să-i cum pere cu tot cu local! Mi-am înghițit pizza cu
noduri, după care, plin de „draci" la propriu, m-am apropia t tiptil pe la spatele lui, în timp ce vorbea în gu ra
mare despre acțiuni și strategii financiare (cum o făcea de vreo patruzeci-patruzeci și cinci de minute, spr e
exasperarea tuturor). I-am țipat cât am putut de tare în ureche:
„Auzi, de ce trebuie toată lumea să te audă pe tine vorbind la telefo n, dacă ești surd du-te în alta
parte!"
„Am optzeci de ani", mi-a răspuns – deși era mai brunet d ecât mine (se vopsea omul)!
„Cu atât mai mult, du-te acasă, ce mai încurci lumea!?!"
„Scuză-mă, te rog, scuză-mă!"
Colegul meu mi-a reproșat comportamentul, mai ales că nu era obișnuit cu o asemenea manifestare din
partea mea. In timp am observat că, paradoxal, dacă eș ti bun cu toată lumea, o parte dintre ei (sau chiar
majoritatea) te consideră prost, te tratează ca atare sau profită de bunăvoința ta. De atunci am început să
mă schimb, dând fiecăruia cam ceea ce merită.
Am uitat să precizez că în apropierea terasei se află o sinagogă. A doua zi am avut acea senzație de
liniște dinaintea furtunii, dar mi-am zis că-i doar o părere! Numai că apoi l-am văzut venind: Tsunami- ul,
valul negru! Și cine era pe coama lui (ca să nu zic f ăcând surfing pe el): Rabi de la sinagogă! Efectul a fost
că, în urma impactului cu valul, atât eu cât și col egul meu ne-am pierdut slujbele. Repet: este destul de greu
de spus cu certitudine ce se întâmplă în lumea spir ituală, așa că semnele ar trebui să fie destul de evide nte
ca să fi sigur de ceea ce afli. Deși la început ne-a fost greu amânduro ra, cel puțin ne-am desprins detașat
de statutul de paznic, chiar dacă să fim medici este, din punct de vedere material, mai greu. Tot răul a fost
spre bine. Dacă aș putea schimba trecutul, nu aș ma i proceda la fel în privința bătrânelului cu pricin a, dar nu
pentru că „Tsunami-ul" mi-a afectat serviciul, fami lia sau relațiile de prietenie (în asemenea cazuri, dacă
ai puterea, poți asista ca la un teatru interactiv la răsturnarea propriei tale vieți, ci pentru că, ținâ nd cont de
vârsta lui, bătrânelul ar fi putut chiar muri din cauza acele i sperieturi.
De fapt, cel mai mult mă enervase respectul aparent și re semnarea cu care ceilalți îl tolerau, doar
pentru banii lui. Nu ar trebui să judecăm niciodată un om după grosimea portofelului său, ci numai după ce ea
ce este el cu adevărat în interior. Sunt mulți care, dacă ar fi scuturați de ceea ce au în cont sau de funcții,
ar rămâne fără nimic. Scările de valori sunt inversate și, proba bil, va mai dura mult până când cea corectă se
va impune, în condițiile în care statul îi protejează t ot pe cei cu bani, de parcă tocmai pentru aceasta a fost
creat.
In ceea ce privește soluția pentru un Tsunami, ar f i cel mai bine ca, pur și simplu, să stai cuminte ș i să te
uiți cum trece. S-ar putea ca, dacă încerci să faci c eva, să provoci mai mult rău. „Semeni vânt, culegi
furtună!" Cam așa am făcut și eu cu bătrânelul. Cel puțin mi-a fost confirmat faptul că evreii, ca neam, nu
mai au acces la Lumină, dar se folosesc foarte bine de întuneric. O altă metodă ar fi sa intri rapid s ub umbrela
Bisericii: acatiste, molitve, masluri sau liturghii (referindu-mă doar la cea ortodoxă și la cea catol ică, pe care
le consider ca fiind singurele apostolice, indifere nt de ceea ce fac prelații lor, care sunt și ei tot oameni, deci
supuși greșelilor, mai ales în această însărcinare, care nu este deloc ușoară). Toate acestea nu vor o pri valul,
dar reduc efectele neplăcute la minim, transformând u-le în cărămizi pentru lucruri bune din viitor.
Am analizat extremele: atacul în punct, concentrat, și cel dispe rsat, precum valul (Tsunami). Intre
acestea există o multitudine de forme, în funcție de intensitat e și zona afectată.

Imi amintesc ca odată ajunseseră în clinica profesor ului Ionescu mai mulți pacienți din comuna
unde se născuse, Buciumeni. Unul acuza dureri sciatice, un altul , dureri de cap care începeau o dată cu
înserarea, cel de-al treilea, diagnosticat ca schizofren, era un vizitator frecvent al clinicii, iar cea de-a
patra era o profesoară de franceză, al cărei caz l-am prezentat de ja în această carte. Primii trei s-au
externat oarecum echilibrați. La primul, se încercase obiectivar ea prin radiografie a durerii de picior, fără
a se confirma însă hernia de disc. Totuși prezența lor era o coincidență cam mare, astfel încât am acceptat
atunci când mi s-a propus să fac o vizită la domiciliu unuia dintr e ei. Eram poate curios să văd locurile
unde se născuse și copilărise profesorul. Poate că și dumnealui ar fi vrut să ajung acolo, mai ales că er a
foarte ocupat și nu ar fi putut merge personal. Cer t este că m-am dus. în astfel de vizite poți afla mai multe
despre pacienții respectivi. Priviți în contextul locului, modului și condițiilor în care trăiesc, pacienții pot fi
mai bine cunoscuți, acestea furnizează informații i mportante cu privire la sănătatea lor mintală și, a desea,
adevăratele cauze ce determină apariția bolii. Cineva cre scut de lupi, care urlă și merge ca un patruped, nu
înseamnă că este nebun! Așadar, eram curios să văd cine fa ce farmece și de ce! Stând de vorbă cu oamenii
din sat, am ajuns și la subiectul farmece, vrăji, ghicit oare. Soția unui pacient chiar îmi arata un bărbat care
tocmai se urca la volanul unei Dacii, povestindu-mi că respectivul fusese internat și el în spital, pentru că
într-o noapte îi paralizase jumătatea inferioară a corpului. La s pital nu reușiseră să-1 ajute cu nimic, l-au
adus înapoi pe brațe acasă. Atunci apăruse în scenă ghicitoare a satului (parte nelipsită din pitorescul peisaj
al satului românesc, în care parcă există câte una care să fie contrapondere preotului). Ea promise rudelo r
că îl face bine contra unei sume modice (!?) de numai zece mil ioane de lei. Așa s-a și întâmplat. L-a pus pe
picioare, omul ajungând așa cum îl vedeam eu, compl et refăcut. Găsisem sursa!
I-am sfătuit pe pacienții mei ce trebuie să facă pentr u a se însănătoși și a nu mai avea probleme. Și,
Slavă Domnului, le-a fost bine! Cel bolnav de mai mult timp a fos t la o dezlegare cu nouă preoți în Vinerea
Mare, iar pe cel cu durerea de cap am reușit să-1 d ezleg eu. în seara dinaintea plecării mele, am mai fost o dată
să-1 văd. II durea din nou capul. In timpul zilei î i era foarte bine, cum se însera, începea și durerea pe care o
simțea ca un cerc, strângându-i capul. Parcă îl și văd pe Pis ta în vârful patului, cu fularul legat în jurul
capului. In mijlocul verii! Atunci am înțeles! Fuses e „legat" să nu poată ieși seara să bea cu băieții. Nu șt iu a
cui fusese ideea, a soției sau a soacrei. Motivul e ra nemulțumirea femeii care rămânea seară de seară singu ră
și care vrusese să-și țină bărbatul acasă. Acum am înțe les că s-a rezolvat: el iese cu băieții, iar de ea „are
grijă" un vecin!
In astfel de situații, pacientul se poate dezlega închip uind o sabie de lumină, care taie cercul din jurul
frunții. Acest lucru se face când creierul intră în ritm alfa. î n exemplul de mai sus, apărea, la nivel astral,
un cerc întunecos care îi înconjura capul.
Sunt multe motivațiile pentru care oamenii apelează la cei care „știu", fie pentru a se vindeca, fie
pentru a-i determina pe alții să facă voia lor. Cinev a apropiat mie avea probleme. Nu credea în farmece,
magie și altele asemenea, însă cunoaște, întâmplăto r un bioenergoterapeut care-i spune că are făcute
farmece. A zis inițial că-i doar un nebun, dar peste un timp altcineva îi spune același lucru, „făcându-1 să
se mai gândească". Prin urmare, se duce la un al treilea, care îi descrie și persoana care a plătit. Era cumna ta
lui, care considera că el își neglijează soția și decise se să-i facă un bine acesteia. Nu s-a supărat (chiar
dacă avusese dureri) atunci când a aflat despre ce fusese vorba, fiind tipul de om care se mulțumește că
descoperă, fie și într-un mod mai dur, adevărul. Poate ar fi o soluție chiar și pentru psihiatrii noștri, ca să
simtă și să învețe pe pielea lor că există farmece, magie și descântece! Poate așa, atunci când ar auzi un
bolnav spunând că are farmece, l-ar trimite la cine va care știe să dezlege, în loc să-1 bage la izolat or! Am
fost recomandat unui domn în vârstă de treizeci de ai care avuse se multiple internări în ultimii opt ani.
Stătuse în izolator (pentru cei care nu știu, acesta seamă nă cu o închisoare unde frecvent sunt nevoiți să
doarmă câte doi în pat, fără să poată fi descrisă î n cuvinte atmosfera și tipologia umană adunată în a cest loc)
împreună cu drogați, alcoolici, fusese bătut pentru că divulgase persoanele care mai aduceau alcool în secție.
Iar toată această suferință pentru că fie nimeni nu î l ascultase, fie, mai probabil, nu înțeleseseră, dinc olo de
cuvinte, ce i se întâmplase. El povestea cum s-a despăr țit de Paști de prietena lui, cum s-au certat în Vi nerea
Mare, ea plecând cu un altul la mare, el rămânând și luând-o razna. Cin e ar putea să-i redea anii pe care i-a
petrecut în ospiciu, chiar dacă s-ar vindeca? L-am trimis pentru dezlegări la mănăstire; acum îmi pare rău că
nu am încercat să mă ocup în continuare eu de el.

Când am ales secția psihiatrie ca stagiar, mă duses em plin de entuziasm, hotărât să ajut oamenii,
inclusiv cu ceea ce învățasem de-a lungul unor ani buni de căutări p rin mănăstiri și nu numai, în prima
lună am vorbit doar cu medicii rezidenți, în fiecar e dimineață, fără să fi intrat în saloane. Apoi, am
început să cunosc pacienții. Timp de o lună încerca sem să stabilesc o punte de legătură între mine și
medici, între cunoașterea lor și a mea. Nu reușisem. Poate pentr u că pe atunci nu aveam destule dovezi
care să-mi confirme spusele, poate că ei nu erau pr egătiți să înțeleagă, nu știu. Cert este că, atunci când am
încercat să le vorbesc despre experiențele mele misti ce, au reacționat foarte violent. Reacția a avut apoi un
maxim, care s-a transformat într-un adevărat scanda l, în urma căruia am decis să închid capitolul psihiatrie
clasică din viața mea. în plus, mă îndoisem suficient timp de o lună de zile de propria-mi sănătate
mintală. Ceea ce învățasem de la preoți, din experiență în mă năstiri, nu avea nici o legătură cu utopiile
scrise (în tomuri întregi de cărți de psihiatrie) d e către niște indivizi care, probabil, erau mai bol navi
decât bolnavii și mai orbi decât orbii. Reușiseră atât de bine să mutileze adevărul, încât nu mai era nimic
de recunoscut din el. Incercasem să fac o analogie între cunoașterea mea și „știința" acumulată de ei, dar
nu se potriveau deloc. Până când am mai întâlnit o doctoriță la fel de nemulțumită ca și mine, cu care m-am
înțeles, începusem aproape să mă îndoiesc de tot ceea ce știam.
Că tot vorbeam de ea. Avea un tată care suferea de coxartroză și care aproape că nu mai putea să se mi ște
de durere. Pentru cine nu știe, tratamentul medical recomandat de medicina clasică este înlocuirea
articulației șoldului cu una din plastic, ceramică sau metal! Sincer l-aș pune pe cel care a inventat-o să -și
pună lui una, să vadă cât de traumatizantă este. Am sfătuit-o pe colega mea să meargă la un chinez, care
avea un cabinet de acupunctura. După doar zece ședințe , tatăl ei zburda prin București! Mă hotărâsem să-i
spun profesorului Ionescu că plec de pe secție, că îmi pare rău c ă am fost pe acolo și că am pierdut timpul
degeaba. Inițial nici nu mai doream să mă mai trezesc la timp dimineața. Apoi mi-am zis că este ultima zi, că
merg pentru ultima oară. Nu putusem niciodată să-i v orbesc profesorului, care dispărea pur și simplu,
făcându-se nevăzut.
In acea „ultimă zi" mi-am luat halatul, decis să ple c. Imediat însă suntem anunțați că profesorul face
vizita. De când eram acolo, nu venise niciodată la vizit a de dimineață, în acea secție! Coincidență, deși n u
mai cred în coincidențe. Eram patru medici la vizită , eu fiind cel mai mic în ierarhia medicală. A văzut toți
pacienții, spunând fiecăruia în parte câte un cuvân t și dacă se poate externa sau nu.
„Tu pleci, tu nu încă, tu nu ești gata, tu poți să faci ce vrei (l ui Beniamin, pacientul pe care îl folosea
în vindecări)!"
Deciziile și aprecierile lui se potriveau perfect cu o piniile mele, cu ceea ce credeam și eu despre pacie nții
respectivi! Apoi ne-a povestit despre un student ma homedan, despre Coran și cum fusese acesta inspirat de
Arhanghelul Gabriel. Am fost surprins să descopăr c ă era interesat și de aceste aspecte. Cel puțin părea c ă nu
le respinge, fără a încerca să lase și pe alții să înțeleagă această preocupare a lui. Și apoi, sincer , mi-a intrat în
suflet. Toată frustrarea mea provenită din contactu l cu medicii s-a spulberat și am rămas la secție. N u
înseamnă că am și uitat modul în care am fost privi t și tratat de colegi. A fost și una dintre cauzele pentru
care, mai târziu, când au început să apară rezultatele , nu am stat de vorbă cu pacienții în prezența lor. Au
văzut efectul, dar niciodată calea care duce la el.
Primul meu caz, o femeie în vârstă de patruzeci de ani, cunoscută pentru desele ei internări, povestea
cum într-o noapte, pe la ora unu, a simțit o durere ca o înțep ătură în spate și că de atunci este bolnavă. Ea
descria foarte clar și frumos principiul magiei cu păpuși și ace. Păpușa este îmbrăcată cu lucruri ale
viitoarei victime, păr, haine, fotografie în locul f eței și este înțepată în locurile respective. Conce ntrarea
se face, de fapt asupra câmpului astral (energetic) , energia fiind transmisă telepatic prin ac. Acelaș i lucru s-
ar putea face și fără păpușă, dar este mai simplu c u. Aceasta ar fi tot! In funcție de capacitatea
(caracteristică persoanei care practică acest gen de m agie) de a înmagazina energie și de a o transmite,
lovitura poate fi recepționată (putând fi chiar și mo rtală!) sau nu. în momentul în care victima simte
durerea, acea energie a intrat deja în câmp și trebuie cât mai rapid îndepărtată, altfel afectează fie organ ul
cel mai apropiat, fie mentalul. Pacienta mea era de optsprezece ani prin spitale! Am preluat toată ace a
energie. Mi-au trebuit mai puțin de patruzeci și ci nci de minute, iar ea a plecat bine acasă. Peste do ar câteva

zile, simt o dorință foarte puternică de a mă duce la spital și după-amiază. Era deja ora șase când am a juns în
secție și l-am întâlnit pe domnul profesor. Mi-a spus „bună s eara!". Nu era tocmai mirat să mă
întâlnească. Am intrat în cabinet, curios să văd de ce mă „chemase", când o văd pe cea pe care tocmai o
ajutasem și care se întorsese. Intră și ea în cabinet, încearcă să-mi spună ceva, dar nu reușește.
Deschidea gura, fără sa poată articula un sunet. A luat apoi o foaie de hârtie, pe care a scris cine este, ce
face și de ce se găsea acolo, și că nu poate să vorbească. Am liniști t-o puțin și am plecat acasă. M-am
așezat în întuneric și am încercat să o „văd". Semă na cu o broască cu gura cusută. Mă găseam în acea zonă
a mentalului unde ceea ce-ți imaginezi prinde viață în lumea reală. Este zona unde se fac vindecările
miraculoase, unde viața creează în lumea reală. Prin intermediul unei broaște, ea fusese „legată" la acest
nivel. Sunt animale care pot prelua câmpul omului. Se foloseș te un asemena animal, se pune într-un
borcan cu obiectele omului respectiv și se numește cu numele lui. După câteva zile, câmpul respectivului
animal va prelua caracteristicile câmpului omului vizat , iar restul depinde doar de puterea de sugestie
telepatică a vrăjitorului. Nu am descris aici întregul procede u, pentru a nu tenta pe cineva să încerce. In
ceea ce o privește pe pacienta mea, mi-am închipuit în zona alfa (cum o numea Dan Seracu) un cuțit care
taie cusăturile de pe buzele broaștei. A doua zi femeia putea să vorbească din nou. Așa am înțeles că
este spre binele pacienților, nu atât să-i vindec eu (nu aș fi avut nevoie de mai mult de trei zile pentru
fiecare), ci să-i învăț să se protejeze singuri. Br oaștele se mai folosesc în vrăjitoria „de la țară", nici un ma g
veritabil nu se ocupă cu așa ceva.
De exemplu, ca ritual de unire a două persoane fără voia lor, este punerea împreună într-un recipient a
două broaște, după impregnarea lor cu energiile celor doi. Lăsate în acel borcan indiferent că se ceartă, se
bat, cele două persoane rămân împreună până sunt dezlegata. Cele ma i bune sunt dezlegările făcute de
preoți, molitfele (care pot fi făcute nu doar de pr eoți), iar pentru omul simplu, rugăciunea Sf. Ciprian. Vă
închipuiți impresia pe care și-au format-o despre mine, când a m început să împart cărticele de rugăciuni la
bolnavii care aveau farmece! Cu toate că erau rugăc iuni editate cu binecuvântarea prelaților Bisericii , care
nu contravin credinței acestui neam.
Pacienții au început să mă caute îndeosebi după ce am soluționat un caz. Poate frustrat că nu fusesem
luat în seamă de colegi (și mai mult de atât), mi-am p ropus să le fac o demonstrație, într-o sâmbătă, m-am
dus la spital și am discutat cu pacientul, care era student. L-am întrebat dacă vrea să se facă bine și, fiindcă a
spus da, l-am pus să-mi răspundă la întrebări. L-am spovedit după îndreptarul de spovedanie ortodox. A m stat
cu el trei ore, timp în care am fumat un pachet de țigări. Așa am aflat că se prostituase, pentru câte va sute de
mii fusese la patronul unei firme de protecție și p ază, despre care scrisese și în presă, dar problema lui era
mai veche. Prinsese în casă fata unei vecine și înce rcase să o violeze. Ea venise, chemată de el sub nu știu ce
pretext. Fata scăpase, dar mama ei jurase să se răz bune. L-am întrebat dacă i-a oferit sau a primit cev a de la
ele, dar mi-a răspuns că nu. Insă mama lui primise un ghiveci de f lori. După ce am terminat, l-am trimis
să se culce. Luni nu mai „călca apa" (este o mișcar e specifică bolnavilor psihici). Am chemat-o pe mama lui
și i-am spus ce trebuie să facă pentru a-1 ajuta: să dea Liturghii de iertare, să stropească cu urină acea
floare, să citească rugăciunea Sfântului Ciprian pentru el ș i să se ducă cu hainele lui la dezlegări. A făcut
tot ce i-am spus, iar vineri băiatul s-a externat. A ceasta ar fi cea mai bună și completă schemă de tratament a l
unui bolnav psihic:
1) medicația suportivă – până pacientul este echilibrat și devine conștient;
2) spovedania – taie legătura cu răul care nu mai are nici un drept să stea în omul respectiv, este
obligat să plece
3) dezlegările – silesc răul să plece din om;
4) Reiki-ul – Lumina gonește întunericul din om.
Evident, ceilalți pacienți au observat schimbarea ș i au început să mă caute. Am încercat să le spun că nu
făcusem nici o minune, dar unul dintre ei mi-a răsp uns: „Lăsați, domnule doctor, că l-am văzut cum era de
două săptămâni și cum a ieșit după ce a vorbit cu dumneavoastră !"
între anumite limite este bună încrederea pacientului în medi c, fiind unul din atuurile care
favorizează vindecarea bolnavului psihic. Și nu mă r efer la ameliorare! A fost ceva extraordinar pentru mine
și, chiar dacă medicii nu m-au acceptat, măcar ei, pacienții, m ă respectau, ceea ce m-a făcut să merg mai

departe. Nici această carte nu o scriu pentru medici, sunt pr ea ancorați în niște idei de care peste zece ani
se va râde (în alte părți ale lumii se râde deja), ci p entru cei de după gratii, cei cărora ei, în ignoran ța lor, nu le
dau nici o șansă. Mai sunt chiar și șefi de secție care nu dau voie preoților să stea de vorbă cu boln avii. Unii
nu mi-au mai permis nici mie, medic fiind, să stau de vorbă sau să vizitez anumiți pacienți, deși fusesem
chemat chiar de aceștia
Dacă sunt împiedicat să iau legătura cu un pacient de la care am acordul, fie al lui, fie al rudelor, acel
medic va prelua, el și familia lui, problemele psihice ale res pectivului. Ceea ce mi se pare corect. Pot face
tratamente și de la distanță și, fiindcă am procedat astfel, s-a c rezut că medicația administrată pacientului
respectiv fusese eficientă și au început să o recomande tuturor, astf el încât, dintr-o dată, toți pacienții au
început să fie tratați cu olanzapină. De aceea, nu mai tratez decât pacienții pe care îi văd, ca să se știe cum,
cine și de ce. Motivul pentru care un pacient cronic se vindecă mai gre u este faptul că mentalul are o
inerție! O dată perturbat, își recreează echilibrul cu greu. Uneori boala însăși este un fals echilibru și,
pentru a-1 aduce unde trebuia să fie, trebuie să produci un n ou dezechilibru. Numai că optsprezece ani de
„plimbat" prin spitale nu pot rămâne fără urmări pentru nimeni, ch iar dacă trece pe acolo întâmplător!
Mulți nu știu sau uită că limitele normale ale psih icului uman nu le afli din cărți, ci din viață. TE
TÂMPEȘTE ÎNVĂȚATUL MECANIC ȘI LIPSA PRACTICII (idee adă ugată de prietena mea care este
tot medic)!

16. CERCUL MAGIC
Este una dintre cele mai nenorocite proceduri care se practică la ora actuală în magie. Constă în unirea
câmpurilor mai multor persoane pentru un același scop, din ne fericire nu pozitiv. De obicei, cel mai mic
cerc este format din cinci persoane, așezate în așa fel înc ât să alcătuiască o stea cu cinci colțuri. Această
pentagramă este pozitivă (cu un vârf în sus), dar, în funcție de cum este privită, reprezintă și simbolul
demonului (cu vârful în jos). De fapt, are loc unirea câmp urilor lor energetice, rezultând unul cu puterea
sumei celor cinci. Adică se obține mai multă putere în Lumină (se știe că o rugăciune făcută de mai mu lți
preoți este mai puternică decât a unuia singur, este și unul din motivele pentru care harul unei mănăstiri
este și el mai mare decât cel al unei biserici de mir). In real izarea cercului magic se strâng mai mulți
indivizi într-o cameră, de obicei întunecoasă, intră în ritm alfa, iar liderul grupului (cel cu conștiința de
sine cea mai dezvoltată) atacă folosind această for ță reunită. Atacul poate fi concentrat în punct (în cap
poate produce paralizie, în inimă infarctul de mioc ard, de obicei non Q, sau poate să lege persoana cu un
cerc în jurul capului) sau difuz, pentru a transforma orice priv ește persoana respectivă în ceva negativ,
dând naștere vestitului Tsunami, de care am vorbit.
In moartea de cauză magică nu apar semne organice de infar ct sau hemoragie cerebrală, este acea
„Moarte albă" studiată de profesorul Mina Minovici. Cerc ul trimis în jurul capului are, de obicei, drept
scop înfrângerea voinței victimei și nu moartea, în scopul une i supuneri necondiționate.
Pentru toate, singura și cea mai bună soluție este folosirea săbiei de Lumină pentru tăierea legăturii
(corzii) și, dacă apoi ripostezi, chiar folosindu-te de bilele de Lumină, cei care se ocupă de astfel de prosti i
nici nu știu ce i-a lovit. Lumina lovește răul din om. Dacă este destu l de puternică, există șansa ca, o dată
cu el, să ia și Șinele omului respectiv, șarpele lu i Kundalini, și astfel acela să moară. Conștient de limita
aceasta, nu am trecut-o.
Oricum, pe indivizii care lovesc așa, eu îi numesc limbrici . Sunt genul care nu ar putea face față
niciodată unei lupte pe față lovind doar când adversarul este căzut la pământ. Ai răcit, ai greșit față de
univers cu ceva și nu ai putere, prin alții ca ei află când î ți este rău, iar atunci lovesc. Singuri nu ar
însemna nimic, iar spiritual sunt puțin mai mult decât gunoaie descom puse. Oricum, finalul lor este tot
un fel de groapă de la Glina !

17. DEMONOLOGIE
„Acum știu. Știu că orice ură, orice aversiune, ori ce ținere minte a răului, orice lipsă de milă,
orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, oric e purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și
gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune. Nu numai omorul, rănirea, lovirea,
jefuirea, înjurarea, alungarea, dar și orice vulgar itate, desconsiderare, orice căutătură rea, orice
dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și stri că totul. Acumștiu, am aflat și eu…" Nicolae
Steinhardt
Am copiat acest citat dintr-o secție de psihiatrie. Era ca o lozincă, expusă într-un loc foarte vizibil ,
accesibil tuturor. Sincer, când am descoperit-o, m-a uimit. Am rămas uitându-mă la ea și nu-mi venea să
cred. Apoi am văzut icoanele și mi-am adus aminte d e profesorul Ionescu. în fiecare an, de Sfântul Ghe orghe,
cu toții sărbătoreau ziua sa la Clinic I. M-a chemat și pe mine, da r după întâlnirea cu rezidenții de la
psihiatrie nu mai simțeam nevoia să stau cu ei, cu atât mai p uțin să mănânc cu ei la masă. L-am condamnat
cândva pe profesor, că nu spusese mai mult despre lu mea spirituală de existența căreia știa, apoi am în țeles
cât de greu era de schimbat un sistem care era prost d in start. în acea zi, văzându-1 așezat la masă cu
doctorii, sub Icoană, am realizat fără să vreau că imaginile erau, într-o oarecare măsură, asemănătoar e. în
centru era el, profesorul, lângă el, urmau în ordine doctoranz i, specialiști, rezidenți, asistente, infirmiere și
bucătărese. Eu am rămas la intrare, deși, pe de-o parte , mi-aș fi dorit să stau lângă el. Consideram că aș fi
meritat acest lucru, pentru tot ce învățasem despre spiritul uman și pentru tot chinul și suferința prin c are am
trecut pentru ca să îl înțeleg. Din alt punct de vedere, n u doream, pentru că nu mă vedeam alături de ceilalți,
care respinseseră tot ceea ce vrusesem să le ofer, scutindu-i de duritatea învățării prin experiență. Doream doar
să readuc componenta de spiritualitate în medicină.
Singurul căruia nu i se păruse o nebunie periplul m eu prin mănăstiri fusese președintele unei cunoscut e
clinici particulare din București, care, ca fost di rector al unui spital de psihiatrie din SUA, mă înt rebase doar dacă
am publicat vreodată ceea ce studiasem. Nu, nu publ icasem nimic științific, ci doar un roman care cupr indea și
elemente esoterice. I-am explicat că mă dusesem în m ănăstiri să învăț despre sufletul omenesc, îndeoseb i al
poporului român, și, atunci când am putut și am vru t să ajut oamenii, m-am lovit numai de ziduri. Era și
motivul pentru care voiam să plec din țară. Imi pro pusese să-i trimit un Curriculum vitae, și, pentru prima dată,
mi-a fost rușine de notele mele și am simțit nevoia să justific motivul pentru care nu am avut nicioda tă note
mari. Pe atunci umblam prin țară, pe la diverși duh ovnici, înainte de examene făceam exorcizări și vom am
argint viu preluat de la oameni bolnavi. Da, am înv ățat magia pe pielea mea și pe a alor mei. Nu am fo st lăsat
să practic ceea ce știam, așa ca voiam să plec, să învăț afară, să fac cercetare, pentru că aici mă si mțeam ca un
cal de curse pus la căruță.
Aceasta până am avut pacienți diagnosticați și trat ați afară, care erau la fel de amărâți ca și cei de aici. Mi-
am dat atunci seama că nici acolo nu se știe mai mu lt decât aici, că și ei se află la începutul studiu lui privind
Lumina, chi-ul și aplicațiile lui în terapie. Am aflat cu acea o cazie că psihologii americani se duc să
studieze obiceiurile triburilor și magia vracilor! Mi-a trecut dorința de plecare.
Era, oare, o coincidență acea aranjare în spațiu a medic ilor, pe care am regăsit-o și cu ocazia altor
întâlniri ale psihiatrilor? Era întâmplătoare prezenț a acelui citat atât de clar și de adevărat? Oare ei ș tiu
despre existența demonilor? Și dacă da, de ce nu acceptă ajutorul preo ților, de ce nu se folosesc de
credință (cel puțin pentru cei care sunt credincioși) ? Sunt, oare, pur și simplu, împărțiți în două grupuri:
cei care cunosc cauza bolii psihice și cei bine ancorați î n psihiatria clasică?
Sunt foarte închiși în „tainele" lor și nu am acces la a ști cum stau exact lucrurile, tocmai pentru c ă nu
m-am integrat în sistem. Imi cunosc însă momentele de îndoială și „transferul negativ" care s-a produs
citindu-le cărțile. Nu cred că un om poate învăța utopiile din cărțile de psihiatrie și, în paralel, să cunoas că și
Adevărul. Tot ceea ce este scris în medicina clasică est e o denaturare îngrozitoare a realității spirituale

(de care însă unii profesori și doctori sunt conștienți), care n u face decât să confirme celebra zicală: „Cea
mai mare izbândă a demonului împotriva Binelui a fost când a conv ins omul că Răul nu există!"
Nu-i de mirare că rezultatele psihiatriei sunt, în g eneral, atât de proaste! Din momentul în care scoți
din calcul demonul, ca ființă spirituală de la care și prin care vin bo lile psihice (și nu numai), ce șanse
sunt să vindeci cu adevărat un om? Motivul pentru care se mai vin decă câte un pacient nu sunt
medicamentele, care de altfel doar taie legătura dintre creie r (ca o interfață a Sinelui cu lumea materială) și
Sine. Adevăratul motiv pentru care se vindecă un om în psihi atria clasică este că demonul se satură (până și
el!) să fie înțepat în fund, chinuit, într-o cameră în care bate sau este bătut de alții, mâncând o mâncare nu
foarte gustoasă. Puneți-vă în locul lui, al demonul ui care „funcționează" pe principiul lui Ivan Turbi ncă (acela
care a refuzat raiul pentru că nu se găseau acolo di stracții). Demonului îi plac sexul, mâncarea, băutura,
chefurile, bătaia, cearta, poate manelele (!), să v orbească urât și să rănească pe cei din jur și deod ată se trezește
într-un azil. In plus, primește injecții, nu poate face nimic interesant în ciuda faptului că are acce s la trupul pe
care tocmai îl posedă, este închis și nu poate nici măcar fuma o țigară! Aceasta-i viață? Nu mai bine pleci? Unui
demon nu îi place să stea mult într-un loc, migrează de la un om la altul, tocmai pentru că se plictisește
repede. Cei care nu pleacă înseamnă că au un motiv întemei at să rămână. Fie este trimis de cineva, fie vine
de undeva din neam, fie este acceptat de bunăvoie, de exemplu acceptarea relației cu o persoană căsătorită
implică acceptarea unui demon, cel numit în creștinism al p reacurviei. Nu-1 poți îndepărta decât prin
spovedanie, sau plătind prețul pentru păcatul făcut (boală, post, rugăciune, milostenie, metanii). Este sigu r că
toți oamenii suntem, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, niște posedați. Fiecare avem
un ceva, nu tocmai frumos, în noi. Fumăm, luăm unul, bem alcool îl adăugăm și pe-al doilea, dacă mai și fur i
ceva, iată un al treilea, mai „călcăm pe lângă pote că", vine unul în plus… și tot așa se face o ceat ă întreagă!
Nebunia poate apărea și atunci când persoana respec tivă nu mai poate stăpâni răul din ea. Mai există acele
cazuri care plătesc pentru neamul lor, pentru părin ți sau, pur și simplu, au de învățat din această expe riență
(ca medici sau chiar ca pacienți).
Ce comică apare medicina când știi adevărul. Pretențiile e i că ar vindeca prin medicamente, când ele
doar umplu cu bani buzunarele producătorilor și ce patetici suntem noi, medicii, învățând „ad literam",
crezând și încercând să aplicăm ceea ce vreun ilustru necu noscut a scris într-o carte, fără măcar să veri-
ficăm. Am trecut prin ambele tabere, cea a neștiutorilor și cea a cunoscătorilor, așa că știu cum este.
„Dacă nu-i gândesc diavolii, spiritele, entitățile de te mut se dematerializează, sunt sortite
nonexistenței! Toți sunt dezbrăcați de forma lor, nu există!" spune Dr. Janine Fontaine în Cele trei corpuri,
cele trei lumi. îmi vine să râd! Cea care susține această afirmație ar merita să primească un demon, care să
o ia puțin pe sus! Citatul ilustrează principiul st ruțului, menit să mulțumească prin comoditatea lui pe mulți.
Să spună același lucru și pacienților de la izolato r, familiilor acestora și, de ce nu, lui Iisus Hris tos. El, care a
făcut exorcizări, te pomenești că o fi jucat puțin teatru… ca să se mai distreze, așa, de plictiseală.
Aș fi curios cum și câți pacienți psihiatrici a tratat autoar ea și dacă nu cumva scuza pentru boala
celor cărora nu le-a putut face nimic era tot biata genă . Acum să lăsăm deoparte poveștile și pe cele din
ortodoxie, și pe cele de pe pereții bisericilor.
Demonul nu arată deloc așa. De când îi studiez și m ă folosesc de ei, nu am întâlnit nici unul cu coarn e
sau cu coadă. Stupefacție, să te folosești de demon! Ce o roare! ar spune un cuvios creștin. Și, totuși, nu este
un păcat. Poți folosi demonii la construirea bisericilor sau să ucizi oameni. în care din cazuri este păcatu l?
Și Solomon a construit templul din Ierusalim folosi nd duhurile, doar nu vă imaginați că munceau îngerii cei
buni!
Sunt ca niște unelte, pe care însă trebuie să ști întâi să le dom ini și apoi să le folosești. Se plictisesc și
au nevoie de mișcare. Totul este să le-o oferi. Fol osirea demonilor se bazează pe un lucru simplu, dominar ea
plăcerilor.

Folosirea demonilor
„Răul nu are putere asupra noastră doar prin viciile noastre ș i prin frica pe care ne-o
inspiră. Diavolul îi urmărește pe cei cărora le e frică de el și fuge din fața celor care îl disprețuiesc. S ă
faci bine și să nu-ți fie frică de nimic, aceasta este art a de a-1 înlănțui pe diavol!" Eliphas Levi
A-l înlănțui și a-1 folosi. Există mai multe metode: cea creștină p rin psalmi și molitve, cea a
vrăjitoarelor prin descântece și magie și cea japon eză prin Reiki (lumină). Evident că mai sunt poate și
altele, dar principiile sunt identice.
Psalmii lui David sunt aceia prin care erau tempera te episoadele psihotice (nebunia lui Saul). Este
curios că medicii, la 2000 de ani după Hristos, încă nu știu să-i folosească. Evreii însă folosesc puterea
psalmilor insuflați de Duhul Sfânt în orice, dar ma i ales în afaceri. Psalmii se adresează în mod special
umbrei lui Dumnezeu, îmblânzind mânia demonilor, fiin d o bună protecție împotriva răului (de aceea mai
sunt numiți sabia călugărului). Adică, prin rostirea lor dau săbiei Lum ina necesară luptei cu ființele
întunericului.
Molitfele realizează blestemarea demonului, fiind rugăci uni periculoase pentru cel care le citește, dar nu
numai. Deoarece este o soluție drastică, cu efect rad ical, exorcizarea unui demon mare poate duce la moartea
bolnavului, pentru că el nu va pleca niciodată fără să ia un suflet, fără să moară cineva, de obicei c ineva apropiat
familiei bolnavului sau al celui care face exorciza rea, om sau animal, în același timp, este traumatic ă pentru
demon și pentru pacient. Mă declar de acord cu ceea ce părintele Galeriu numea „mila față de dușmanul lui
Dumnezeu". Exorcizarea nu este altceva decât o elibe rare bruscă a subconștientului, ce are loc către lu mea
spirituală. „Dezlegările" prin descântece nu sunt la fel de traumatice, nici pentru demon, nici pentru
bolnav, decât în măsura în care cel care descântă ț ine sau nu demonul legat. Eu prefer să-1 dezleg de oriunde
se afla, pentru că nu-mi place să îl văd legat. Nic i mie nu mi-ar plăcea să mi se treacă peste voință și, slavă
Domnului, am trecut și prin asta!
A treia modalitate ar fi Lumina. Mă refer la cea at ribuită sfinților, Chi-ul ușor. Se găsește pretutind eni și
diferențiază cerurile, fiecare având o altă luminozitate . Această Lumină are ca sursă Duhul Sfânt, despre
care am amintit și în prima mea carte. Reiki-ul par e a avea și el o legătură cu această sursă, deși nu se știe în
ce măsură este adevărat. Am încercat să aflu mai mu lte din și despre acest sistem, dar există o limită în
cunoașterea Adevărului prezentă la maeștrii Reiki. Mituri există, dar nedemonstrabile. Pentru cercetar e ar trebui
să se meargă pe urmele lui Solomon, Moise, Ilie, Iisus, apoi Mikao Usui, pentru a vedea ce se întâmplă la
limita celor patruzeci de zile de post, ce se întâmplă cu conșt iința, cu gândirea, unde ajungi și ce vezi acolo.
Am propus acest lucru sub forma unui experiment științific (pe care voiam chiar să mi-1 asum), dar mi s-a
răspuns că e o nebunie. Atunci s-ar lămuri poate „m isterele" legate de Iisus, Reiki și multe alte într ebări ale
lumii. Reiki-ul este o mare dilemă pentru creștinism, pentru Bi serica Ortodoxă Română, o problemă care
trebuie luată în considerare de autoritățile bisericeșt i.
Vindecarea prin Lumină era un atribut al apostolilor și preoților cre știni din primele veacuri. Faptul
că mulți dintre slujitorii și prelații contemporani nu o mai pot face îi împinge să își ascundă neputința
spirituală în spatele tainei, a scuzei că nu trebuie să știe nimeni cum și ce fac, ceea ce ar trebui să fie un
avertisment pentru conducătorii bisericii.
Cineva, medic sau nu, poate vedea cauza bolii unui p acient, dar nu prea are unde să-1 trimită să se
vindece, în special dacă problema survine după o anumită oră, când toate bisericile sunt închise, ca
alimentarele de stat. Dacă s-au inventat magazine cu progra m permanent pentru diverse necesități umane,
ar fi utilă ici-colo și câte o „la bisericuța non-stop" ! Omul are cu adevărat nevoie de asistență spirituală, la
orice oră din zi și din noapte, și atunci când preoții ortodocși sunt de negăsit.
Una dintre problemele legate de Biserică este că a preluat ce este mai prost de la catolicism și, în loc să
se ocupe de datul ei -salvarea sufletelor și ajutorare a oamenilor- s-a apucat de politică. Ultima inițiat ivă viza
chiar implicarea ei și în bursă! Ar fi amuzant să tr ansforme Biserica Ortodoxă Română în BOR SA!

Majoritatea atacurilor psihice și a problemelor legate de de moni are loc noaptea, după ora
douăsprezece. Ca medic, unde găsesc un preot care să mă ajute sa u să ajute un pacient? Eu am avut
șansa părintelui Argatu, dar el nu mai este și în locul lu i nu mai știu pe nimeni care să fie oricând
disponibil pentru oameni.
In concluzie, dacă Reiki-ul este într-adevăr direct de la Duhul Sfânt, atunci Biserica a pierdut legăt ura
cu divinitatea, ceea ce este extrem de grav. Dar, în același timp, poate fi și drept, ca răsplată pentru m odul
cum se comportă ca instituție, pentru șpăgile care unii preoți l e iau pentru orice serviciu religios.
Dacă nu, iar este grav, pentru că tot mai mulți oam eni chinuiți de boală și neputință apelează la
această terapie care le alină durerile, poate drept ce l mai frumos dar pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor
de la Iisus încoace! Deși există tot mai multe mărturii în sprijinul acestei variante, sper, pentru binele
tuturor, sa nu fie vorba de o lumină reflectată – ar fi cea ma i mare iluzie creată de demon, consfințită de
știință și aplicabilă ca panaceu universal,pe și de oameni.
In ceea ce privește dimensiunea demonilor, ea varia ză în funcție de numărul lor. Paradoxal, dar așa
este. Un demon mare este constituit din sute, mii, zeci de mii de demoni mai mici! Medicii care au citit cartea
doamnei doctor Podea, cu privire la agorafobie, au p utut observa pe copertă imaginea „Capul Meduzei". Eu
am văzut originalul la muzeul din Viena, pe când av eam opt ani. Recunosc, m-a impresionat, nu
pentru că era urât, ci pentru că undeva, în sufletul meu, îmi părea cunoscut. Sigur, cineva ar putea spune că
respectivul episod din copilărie m-a marcat profund și că ar p utea sta la baza clasificării pe care o voi
expune. Chiar dacă presupunerea ar fi adevărată, nu sunt singurul care am văzut demonul sub aceste
înfățișări, iar dintre ceilalți (fără a avea pretenția de a mă număra printre ei), mulți sunt considerați sfinți
ai
poporului român!
Cel mai mic în ierarhia demonilor este șarpele care, la niv el spiritual, are forma acestui animal, cu doi
ochi, limbă, exact la fel. Are o cunoaștere limitat ă, poate reține lucruri simple și este total subordona t
centrului, demonului cel mai mare.
Următorul în grad este scorpia formată din mai multe mii de șerpi. Cam atât avea și posedatul din
cimitir, despre care în Evanghelii se spunea că îl cheamă Legiune. Demonii din el au intrat în trei mi i de porci
pe care i-au omorât aruncându-se în mare!
Urmează căpeteniile și, cei mai mari, balaurii. O ierarhi zare am găsit și la părintele Argatu, într-un
interviu care a rămas înregistrat pe casetă video. Pă rintele împărțea demonii în funcție de zilele de post
negru pe care trebuia să le ții pentru a-i învinge. Una pentru un șarpe, șaisprezece pentru scorpii, d ouăzeci
pentru căpetenii, treizeci pentru alții mai mari și patruzeci pentru balaur. După mai toate legendele Reiki -ului,
Mikao Usui a ținut postul de douăzeci și unu de zile pe muntele Kurama, după care asupra lui a coborât o
lumină care 1-a lovit în frunte. A căpătat astfel p utere peste un mare demon. Căpetenii sunt cei care provoacă
uraganele; pentru a-i birui pe aceștia, cei de la ambasada a mericană l-au plimbat pe părintele Argatu pentru
a citi molitfele de-a lungul Coastei de Est a Statelor U nite!
Balaurul, ca entitate spirituală, este cel care det ermină cutremurele și cataclismele majore. Interesant ,
basmele românești păstrează în ele o mulțime de info rmații spirituale, în parte relatate de Vasile Lovine scu
în Interpretarea esoterică a unor basme și balade populare rom ânești. Când citeam Povești Nemuritoare
îmi tot venea în minte întrebarea: „Cum o fi să călătorești ca vântul sau ca gândul?!" Când am descoperit
că telepatia este o certitudine, am reluat lecturile b asmelor, privindu-le din punct de vedere esoteric,
constatând, încă o dată, că sunt superbe! Fiecare c opil s-a visat un fel de Prâslea, luptând cu balaur ul, ori
înfruntând vrăjitoarea. Și, dacă în copilărie le credeam doar ba sme, mai târziu, când am descoperit
întâmplător că vrăjitoria se practica și în satul în ca re îmi petreceam toate vacanțele, am constatat ca multe
aveau cel puțin un dram de adevăr.

Cred că este mai puțin important de știut numărul d emonilor, la prima cădere erau miliarde de miliarde .
îndatoririle avute înaintea căderii le-au determina t întrucâtva specializarea. Sunt prezenți în toate domeniile
de activitate, fiecare având nume și atribute propr ii, prin care se diferențiază de ceilalți. Ca medic , m-au
interesat „specializările" în funcție de ispitele p rin care ne împing pe noi oamenii să greșim și boli le pe care le
produc. Terapia este mult mai ușoară atunci când îl recunoști și îl faci să știe acest lucru; atunci v a pleca
pentru că nu-i place să fie descoperit sau arătat în lumină. în îndreptarul de spovedanie ortodox apare
majoritatea categoriilor de păcate, deși poate că î ntre timp s-au mai modernizat și ei. Sigur, nu toat e cele
scrise sunt chiar așa (pot să vizitez orice catedra lă sau moschee fără să fac vreun păcat), după cum nu toate
care sunt păcate se regăsesc în el (consumul drogurilor nu apare în ac el îndreptar și nici păcatul de a
folosi lumina în a lovi pe alții, deși ele trebuie ispă șite). Doar o spovedanie „la sânge", care răscoleșt e cele
mai adânci unghere ale subconștientului, duce la o vindecare psihică completă.

18. FORMELE GÂNDITE
Cred ca merită menționată și clasificarea din carte a Pendulul Magic a lui Dan Seracu, preluată la rândul
ei din școala germană. Ea poate fi întâlnită și în c ărți cu aplicabilitate practică. Nu sunt un inovator,
demonologia este o știință, chiar dacă nu foarte po pularizată, însă cum ar fi să fii conștient că nu p oți avea
erecție fără ajutorul demonilor, sau că foamea și s etea tot de la ei sunt? Sigur, se poate spune că ex istă doar
principii și legi științifice, dar acestea sunt val abile până la intervenția spiritului, care le poate subordona
atunci când e treaz.
Cele mai simple forme spirituale negative sunt ELEMENTALII , care au doar energia pe care noi
înșine le-o atribuim, nu au conștiință proprie și nu învață. Au ceea ce se numește capacitate noesica minimă,
nu acceptă decât un program simplu, un gând și pot fi determinați să facă orice, bine sau rău. Dacă un om,
curat de orice gând sau informație negativă, gândeș te ceva prost sau emite o înjurătură, chiar fără adre sant,
acestea rămân stocate la nivelul câmpului lui. în cam ere, elementalii se așează cu predilecție în unghiu rile
formate la intersecția tavanului cu pereții; ei pot face mobila să trosnească, ori provoacă mutarea obiecte lor
sau căderea lor. Inițiații, care îi recunosc, îi pot comanda mental și-i pot da afară. Elementalii sunt
specifici acelor locuri sau spații unde lipsesc iubi rea și dragostea (ospicii, închisori), unde oamenii se
ceartă frecvent sau se bat (săli de box, arte marți ale) sau care sunt de joasă vibrație (cârciumi, baruri ,
discoteci). Mai pot fi îndepărtați prin sfințirea casei de cătr e preot, stropirea cu apă sfințită, tămâiere, ori
pot fi preluați și convertiți pozitiv de către pisici s au câini (ei posedă „natural" această capacitate).
Următoarea categorie în împărțirea propusă de Dan Seracu sunt LARVE LE, acele forme-gând negative
emise de cineva cu intenție, având incluse programul cupr inzând persoana căreia îi sunt adresate și ce
anume ar trebui să producă sau să se întâmple. Aces te entități fac numai ceea ce li s-a comandat și de aceea
pentru a le „dezamorsa" trebuie să li se schimbe pr ogramul. Adesea acesta acționează la nivel de subco nștient,
prin urmare nu poate fi recunoscut și dezlegat decâ t de un maestru, ori de cineva destul de sensibil, care să-1
modifice, dându-i o altă întrebuințare. De exemplu, larvele pot avea aplicabilitate deosebită în pază. A fost o
perioadă în care îmi câștigam pâinea într-un târg b ucureștean. Multă lume nu prea înțelegea care era r olul meu în
acel loc, dar, printre alte sarcini, trebuia și să apăr cumpărătorii de hoți. Am hotărât atunci să fac o formă
gândită, care să producă eventualului hoț diaree da că pune mâna pe ceva ce nu-i aparține, metodă prin care
rezolvam două probleme – indirect aveam să aflu și cine fura din ce i de la pază și nici hoții nu mai puteau
veni dacă necesități imperioase îi constrângeau cân d intrau în târg. Zis și făcut. A doua zi au începu t să apară
primele efecte, de parcă era epidemie de dizenterie . Pe lângă insuficiența grupurilor sanitare, mai tr agic era că
simptomul nu ceda la nici un medicament. Nu le-am s pus de ce, voiam doar să știu care sunt hoții și di ntre cei de
la pază, și dintre vânzători. La scurt timp, a veni t momentul să plec. E drept, mai mult împins de la spate, mi-
am dat demisia. M-am întors însă peste câteva luni, pen tru cumpărături. L-am întâlnit pe unul dintre cei c are
lucrau acolo, la pază. Slăbise, devenind de nerecun oscut, și, când l-am întrebat de ce, mi-a spus că a re
„dizintirie", și că, deși a fost prin spitale, nu s e vindecă. Uitasem de programul meu! Abia atunci mi -am amintit
de ceea ce introdusesem în câmpul târgului, la nive lul subconștientului colectiv. Fura de la chinezi, ce să-i fac!
L-am dezlegat, oricum nu mai răspundeam eu de paza acelui obiectiv sau de prosperitatea lui. Iată ce se poate
face când știi să te folosești de așa ceva!
In acest sens, era interesantă știrea despre contin gentul englez din Afghanistan, care s-a îmbolnăvit de o
formă de dizenterie căreia medicii nu-i găseau nici o so luție. Știu că preoții musulmani cunosc multe despre
spirite. Am văzut, televizată, înregistrarea unei exorcizări cu a jutorul Coranului. Și era reală! Sunt chiar
curios să văd dacă ai noștri vor scăpa cu bine, dar știu că unii dintre băieți sunt destul de bine pregătiț i psihic.
O dată cu intrarea în NATO vom călca pe coadă pe multă lum e și pe mulți îi va durea capul, la propriu și la
figurat.
SCHEMELE sunt forme gândite, complexe, de cele mai multe ori concepute prin metoda vizualizării
realizării în timp, vizează o persoană sau mai mult e dintr-un grup. Ele pot crea condițiile propice pr oducerii
oricărui eveniment. Nici nu trebuie ca persoana car e provoacă evenimentul să cunoască amănunte, este
suficient să emită ideea, iar faptele se derulează pe ntru a împlini dorința emitentului. Cel mai interes ant
este că ele pot învăța, adaptându-se la condiții no i și opunându-se încercărilor de neutralizare. Sunt ceea ce

se cheamă programe inteligente, create de acei oame ni care știu și despre care părintele Argatu spunea : „Nu
mi-e teamă de demoni, ci de oamenii care se foloses c de ei!"
Am întâlnit un singur caz de acest gen. Era într-un orășel de provincie o familie care a fost efectiv
distrusă. De unde fuseseră proprietarii mai multor case și magazine, între care aveau și o cofetărie,
ajunseseră la propriu în sapă de lemn. Și nu numai a tât, îi pândea perspectiva de a li se lua totul și ca
unul dintre copii să ajungă în închisoare, pentru deturna re de fonduri. Aveau datorii la cămătari și la
banca, toate afacerile fiind aproape în procedură de lich idare. Nici lumină nu mai aveau în casă, pentru
că nu plătiseră curentul electric! întâi de toate, am întrebat-o pe patroană ce țigani are ca dușmani. Era
plină de chi greu, întuneric, specific țiganilor, e vreilor, chinezilor – în general, popoarelor necreștine . Mi-
a spus că avea datorii la țigani cămătari, cărora n u le plătise și care juraseră să se răzbune. I-am măsurat cu
pendulul pe cei din familie. Mai puțin nora, toți – mama, tatăl, unul din fi i – aveau toate chakrele
închise! Li se blocaseră toate drumurile. Toți cei cu care făcuseră afaceri îi ocoleau, la fel ca și
clienții. Starea lor psihică era deplorabilă. Tatăl plângea tot timpul după fiul plecat, în ciuda
faptului că, așa cum afirma, fusese un luptător și niciodat ă așa. Patroana avea probleme de
concentrare, uita cu ușurință și-și schimba deciziil e la fiecare cinci minute. De aceea, nici nu avea
putere de muncă. Există o șansă la un milion să descoperi la trei oam eni din aceeași familie toate
chakrele închise, astfel că era exclus să fie ceva î ntâmplător. Le-am citit în casă molitfele
Sfântului Vasile cel Mare, i-am trimis la mai multe mănăstiri ca să dea acatiste de iertare și de
protecție. Era însă foarte clar că legătura lor cu Lumina era întreruptă. Nu știu în ce măsură au
făcut și au obținut rezultate din ceea ce le-am spus. O astf el de formă gândită este destul de rar
întâlnită, pentru că nu sunt mulți cei care știu să se f olosească de elementali la acest nivel: exorciști, magi
sau vrăjitori. Mă intrigă însă necunoașterea sau prostia oamenilor, car e iau bani cu împrumut de la
cămătari. Aceștia plătesc cu bani grei vrăjitori, care foloses c magia tocmai ca datornicii să nu îi poată
restitui, tocmai pentru că întotdeauna valoarea gajului o î ntrece pe cea a împrumutului!
Ultimele în clasificarea din cartea lui Dan Seracu sunt „FANTOMELE". Nu sunt același lucru cu spiritele
care au murit, sunt forme gândite create pentru distru gerea unui om, sub aparența unei posesiuni demonice .
Tot exorciștii, magii și vrăjitorii știu să lucreze cu ele. Este mai puțin important să descoperi cine și de ce a
creat o formă gândită, important este să ajuți perso ana respectivă să depășească momentul, apoi ar
trebui ajuns la cel care îi vrea răul pentru a nu se mai r epeta. Ar trebui făcută în primul rând echilibrarea
energetică prin deschiderea chakrelor, prin Shiatsu și Reiki. Medicația antipsihotică și antidepresive le nu
rezolvă cauza, dar cel puțin sunt niște susținătoar e în perioada critică. Acestea nu deschid omul cătr e lumină și
nici nu taie rădăcina răului. Mai exact, nu duc la împăcarea celui care a produs forma gândită și nici nu
aduc iertarea din partea lui. Cum niciodată nu sunt întru to tul de acord cu nimeni, evident că voi nemulțumi
preoții ortodocși sau călugării. Psalmii sunt buni și f olositori, dar vin spre noi din vremea lui David, în
care iubirea pentru vrăjmaș nu putea fi concepută. Era valabilă pe atunci legea talionului, iar Pacea și
Adevărul lui Iisus nu erau cunoscute. O parte dintre psalmi sunt admirab ili și acum, după mii de ani.
Există însă și excepții pe care nu toți știu să le interprete ze sau să le vadă corect. în psalmul 108, spre
exemplu, omul supărat se adresează lui Dumnezeu, cer ând pentru aproapele său ceva mai grozav decât
un blestem: „Pune peste dânsul pe cel păcătos și dia volul să stea de-a dreapta lui. Când se va judeca să
iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în p ăcat. Să fie zilele lui puține și dregătoria lui să o ia altul.
Să ajungă copiii lui orfani și femeia lui văduvă." Ș i se continuă tot așa, realizând o formă gândită cu
următoarele atribute: în dreapta sa se vor așeza toți nebunii , orice ar zice și oricâtă dreptate ar avea, nu va
câștiga, va avea probleme care atentează la viața sa și va răm âne fără slujbă. Blestemul continuă în
termeni similari, deși este folosit de cei care ar treb ui să îndrume oameni, să le vorbească despre
dragoste și iubire divină! L-am folosit și eu odată, crezând că este permis, fiindcă se găsește în cărțile
bisericești. Preoții și biserica au uitat însă, din păca te, de Legea Iubirii care dă dreptul oricui la viață , chiar și
unui vrăjitor. Dumnezeu nu 1-a omorât pe Ciprian, 1-a făcut Sfân t, lăsând deschisă poarta tuturor
vrăjitorilor, dacă se întorc cu fața spre Lumină. D e aceea eu unul nu-i mai lovesc (deși, câteodată tare îmi
vine ), ci le trimit lumină și iubire doar-doar vor înțelege.

Despre demoni ar fi mult de spus, fiecare are numele lui și opereaz ă într-un anume mod. Nu mi-am
propus însă să fac o astfel de expunere, doar să af irm că în magie ca și pentru terapie este bine de șt iut că
există, că se poate trece peste ei și mai ales cum.
Nu are importanță că i se spune Forța a cincea sau demon, ori că numărul fi arei este 666. Tot
gândindu-mă la semnificația acestuia și de ce tocmai el a fost „ales" am realizat că, dincolo de numeroasele
interpretări care i-au fost atribuite, există un adevăr și anume faptul că Universul este construit pe principi i
matematice. Poate este numărul de apariție din neant al înge rului căzut. Dar poate că nu este însuși Lucifer,
ci un slujbaș al lui cu numărul 666, un balaur. Luc ifer era printre primii îngeri creați, dacă nu chia r cel dintâi,
dar a căzut apoi, cu miliardele de slujitori după e l. Pământul găzduiește o mică parte din ei, restul sunt
împrăștiați în Univers, în găurile negre sau pe alte galaxii. Dacă ar fi să urmăm considerentele biblic e,
divinitatea ar fi două treimi, iar întunericul o tr eime sau cel puțin astfel era înaintea creării Universu lui.
A nu-i vedea este o binecuvântare pentru că „dacă ochiul omenesc ar fi în stare să le vadă, nimeni nu
ar mai putea trăi din cauza duhurilor rele. Ele sunt mai numeroase decât noi și ne înconjoară la fel ca brazdele
în jurul unui câmp. Fiecare are mii la stânga și mir iade la dreapta sa. Lor li se datorează gloata ce se
înghesuie să audă discursurile publice, din cauza lor obosesc genunchii…" spune A. Cohen în Talmudul.
Folosirea demonilor poate fi oricând o armă. Eu, deși aș fi vrut să conduc (pentr u că-mi place), am
renunțat să-mi mai iau carnet. Știu că nu-ți trebuie mul t să „ajuți" pe cineva să sară peste parapetul unui pod,
să adoarmă la volan, ba chiar să i se defecteze maș ina. Pot spune că este atât de simplu, încât nu e nevoie să
fii sfânt precum părintele Paisie Olaru, duhovnicul Părintelui Cleopa. Când cei de la Securitate au venit să- 1
aresteze, l-au urcat în mașină, dar li s-a oprit motorul. După ce l -au dat jos, motorul a pornit. L-au urcat
iarăși, motorul ioc. Au tot făcut așa până au renunțat să-1 mai aresteze! Este de ajuns să știi cum. Am
observat la un moment dat că, dacă mă enervez, se defectează telefoanele de pe stradă, atunci când mă
apropii de ele.
Același principiu ar putea să stea la baza disfuncț ionalităților oricărui aparat. Atunci, ce simplu de vine
să dai jos un avion care este plin de aparatură electronică la bord sau să defectezi un calculator de la
distanță! Cu cât este mai complex un aparat, cu atât este mai simplu de distrus, deoarece are mai multe
componente electronice și deci mai multe puncte slab e! Și nu am luat în considerare faptul că, mai mult ca
sigur, un câmp mental puternic afectează pilotul, iar la viteze supersonice o greșeală mică devine și ulti ma.
îmi spunea cândva un militar de carieră că puterea actu ală aparține avioanelor. I-am spus că sunt de acord , cu
un amendament – cea de mâine este a spiritului. Banii necesa ri pentru construcția și dotarea unui avion
militar, milioane de dolari, ar putea fi folosiți l a antrenarea de paranormali, care pot doborî oricân d un avion,
produce ploi, cutremure și orice fel de boli. E ușo r! Mai greu este însă să tratezi o boală, decât să o produci. Mi s-
a propus să intru într-un cadru militarizat, în car e să-mi pot folosi cunoașterea. Am răspuns glumind că nu au
grad pentru mine în armată și că singurul care mi s -ar potrivi ar fi cel de mareșal în arma psihică.
Există un nivel al cunoașterii spirituale și științifice la care une le lucruri imaginate în filme ca
Atingerea meduzei sau Războiul stelelor pot deveni realități. Am revăzut aceste filme după douăze ci de ani
de la premieră și am fost uimit să constat că unele lucruri care atunci păreau de domeniul fanteziei, științifico-
fantas-ticului au deja corespondent în „adevărata" realitate. Pe atunci, la prima vizionare, nu știam de
partea întunecată a forței (de existența demonilor am aflat de la părintele Argatu), nici de lumină (chi-ul l-
am descoperit prin lumina eristică, chi-kung și Reiki), nici nu ș tiam că ambele fac parte din același Univers
și, implicit, din Dumnezeu. Concluzia ar fi că oric ine ar vrea stăpânirea forței, cunoscând Legile ei, va putea
stăpâni lumea. Toți aspirăm, într-un fel sau altul, fie că ne-o dorim sau nu, către cunoașterea Legilor
spirituale, deoarece există doar două posibilități: ori ști să te aperi, ori nu. Și dacă nu, vei fi to t timpul o masă
de manevră, un manipulat, nimic mai mult decât un ce va, parte dintr-un subconștient colectiv, care nici
măcar nu conștientizează cine este.

19. APA DE MORT
Am avut un caz interesant, chiar din satul tatălui meu. Femeia fusese întâi la neurologie, apoi se
internase și la psihiatrie. Avea torticolis spasmod ic, adică mișca în permanență din cap. Au vrut să o oprească
în secție ca material didactic, plătindu-i-se spita lizarea. Aceasta nu era singura problemă, ea scrâșn ea din dinți
tot timpul, farâ a se putea controla. Pentru a nu-ș i mușca limba, era nevoită să mestece permanent sco bitori și
bețe de chibrit. Zi și noapte! Când a venit la casa noastră de la țară și am văzut-o cum arăta, mi-am dorit să-i fac
un bine. Având molitvelnicul la mine, m-am dus la e a acasă să-i citesc rugăciunile de dezlegare. După trei
rugăciuni a reușit să adoarmă. Era însă prea mult p entru mine la acea vreme. în mod normal erau necesare
nouă molitve. Cred că boala provenea din blestemul s urorii sale mai mari, care o crescuse (pentru că ră măse-
seră orfane de mici) și cu care se certase pentru p ământ (era pe timpul retrocedărilor). O cunoscusem și pe ea. îmi
spusese că îi pare rău că sora ei este bolnavă și c ă o visase pe o vrăjitoare din sat (moartă!), care îi spusese în
acea joi, după ora douăsprezece noaptea, să-i toarn ă apă sfințită în cap bolnavei și să o lase să se s curgă pe o
pânză albă de bumbac, nouă, într-un lighean. Pânza și apa din lighean ar fi trebuit luate și aruncate imediat într-
o apă curgătoare. Nu am făcut ritualul respectiv, p entru că pe atunci vedeam totul prin prisma creștin ismului,
din al cărui punct de vedere acest tip de dezlegări este un păcat. în schimb acum, dacă aș fi nevoit c a, pentru
binele unui om, să fac un ritual magic, fără de car e nu l-aș putea vindeca, l-aș face. Când pui aproap ele tău mai
presus de tine, de dogme, Cel de Sus nu se supără. Evident că lumea din sat m-a crezut nebun, iar tatăl meu
nu a fost prea încântat de vâlva pe care o făcusem. Auzind de un preot călugăr bun, de la o mănăstire din
Oltenia, femeia bolnavă și soțul ei l-au rugat pe un mecanic auto ( ateu convins și amic de-al tatălui meu)
să-i ducă până acolo. Preotul a încercat și el să-i facă ru găciunile de exorcizare, dar demonul a început să
țipe că, dacă vor continua, o va omorî pe bolnavă, pentru că era trimis pe dreptate. Șocat de cele văzute,
cunoștința noastră comună i-a povestit tatălui meu, care a început să înțeleagă că nu eram chiar nebun. Nu
era prea încântat de căutările mele prin mănăstiri și peregr inările pe la preoți. Nu cred că pe atunci a
înțeles ce urmăream și, sincer, nici eu nu știam cum se vor concretiza căutările mele în domeniul
psihicului și magiei. După una din rugăciuni, stând de vorbă cu o feme ie venită în vizită la bolnavă, am
întrebat-o cine se ocupă cu vrăjitoria în acel sat. Mi-a răspuns că nimeni. Am întrebat-o atunci cine spală
morții. Mi-a spus mai multe nume. Am mai întrebat-o d acă a văzut pe vreuna dintre ele luând apa cu care
spăla morții, legăturile de la mâinile sau picioarele mor ților. Atunci și-a adus aminte că una dintre acele
femei lua păr din cap, de la axilă și din regiunea pubiană.
Nu-mi trebuia să știu mai mult. Atunci când un om m oare, are loc un fenomen asemănător celui prin care
apar fluturii: spiritul părăsește trupul, ducându-s e pe drumul lui, iar pe pământ rămân, alături de tru p,
reziduurile energetice („ca o haină murdară", cum î mi spunea părintele Dosoftei). Nu-mi plăceau
înmormântările, le evitam pe cât posibil și, într-o bună zi, i-am mărturisit părintelui, care a început să râdă
de mine: „De-o haină murdară ți-e frică?" Nu-mi era fric ă, simțeam o răceală în apropierea lor, lucru care avea
să mă ajute mai târziu, în depistarea farmecelor fă cute cu apă de mort. Când se fac dezlegări de farme ce, la
care se folosesc obiecte de la cei morți de curând, casa se umple de miros de cadavru și, fără să fie o
halucinație olfactivă, acesta poate fi perceput de toți cei care sunt în acel moment în locul respecti v. Mai greu
de înțeles și de acceptat este faptul că mirosul re prezintă tot o formă de energie, ca tot ceea ce se vede și se aude.
Dacă ai capacitatea de a prelua energie din natură, poți capta orice tip de energie care există în Uni vers și atunci și
magia devine posibilă. Trupul și toate câmpurile sp arte rămân pe pământ, iar energia lor este într-ade văr
folosită în magia neagră. Având la dispoziție toate nivelurile vibraționale, vrăjitorul poate închide orice
chakră, în funcție de voința sa.
Din câte știu, în Statele Unite, Asociația bolnavil or de torticolis spasmodic numără peste optzeci de m ii de
membri. Ce de draci! Dacă îi mai socotim și pe cei care au sindromul picioarelor neliniștite sau al mâin ii
neliniștite (cu o mâna pacientul se îmbracă și cealaltă, ind ependent de voința lui, îl dezbracă), ajungem la o
cifră mai mare!
O prietenă mă roagă să consult o cunoștință de-a ei care avea o problemă. Starea ei psihică se deterio rase,
apăruseră probleme la serviciu, unele financiare, s e despărțise de soț, avea un copil și, în plus, în ultima vreme
începuse să-i cadă părul (negru, lung și frumos de care era foarte mândră) astfel încât avea pe cap chiar zone
în totalitate dezgolite de păr. M-am dus la ea acasă, m-am așe zat în dreapta ei și am lăsat-o să-mi spună

povestea ei. Răspunsul l-am primit dintr-o dată (de la îngerul ei, cel care știe întotdeauna cel mai bine c e boală
are omul pe care îl veghează) și i l-am spus: „Ești legată cu apă de mort". A început să plângă. Mai târziu
am aflat și de ce. Avea douăzeci și opt de ani, era mamă și se cupla se cu un băiat de optsprezece ani, care
locuia pe aceeași scară. Mama acestuia îi trimitea pe e l și pe sora lui să-i aducă bani, iar dacă nu-i aduce au
cel puțin o sută de mii de lei pe zi, nu le dădea drumul să doarmă în casă! Băiatu l devenise hoț de
buzunare, fura din autobuze, iar sora se prostitua. Neînțel egerea plecase de la faptul că mama băiatului o
suspectase pe pacienta mea că, din cauza ei, fiul i- ar fi furat din casă niște aur și l-ar fi vândut. Ca urmare ,
își blestemase fiul cu: „Mânca-te-ar pușcăria!", ia r pe ea o „aranjase" plătind o femeie care se ocupa de
magie și care locuia în același bloc. Nu voiau să o omoare, ci să o urâț ească, să nu-i mai placă puștiului
de ea. După primele dezlegări a început să-i crească părul. St ăteam și mă uitam la ea și la mama ei. Poate
părea straniu: să ajungi să te bucuri că îți crește părul!
Apa de mort, cu energia impură pe care o poartă, poate fi „dată" pe orice (de la diverse obiecte, până
la mâncare sau cafea), poate determina închiderea o ricărei chakre și, dacă nu este descoperită la timp , apariția
oricărei boli. Vindecarea se poate face prin dezleg ările bisericii, terapia chakrelor cu Lumină sau prin Reiki.
Ce ar mai fi interesant de adăugat la exemplul precedent este fapt ul că la respectiva vrăjitoare venea și un
fost candidat la președinție, ajuns în turul final, căr uia nu-i înțelegeam originea vehemenței cu care-i acuza
pe ceilalți.
Vrăjitoarelor le convine faptul că se apelează la ele, pentru c ă le crește contul în bancă și renumele,
dar este o prostie să recurgi la sprijinul lor. Aproape toate ghi cesc prin ob, șarpele minciunii, și păcălesc
prin faptul că determină chiar ele răul sau ceea ce se întâmp lă, lăsând impresia că sunt mari prezicători, în
timp ce respectivul face voința lor. Ghicitul prin od (sau proroci rea) vine de la Dumnezeu și doar El are
dreptul să schimbe viitorul, și aceasta foarte rar.
Eram stagiar și așteptam, alături de un pacient, pen tru un consult de neurologie. Lângă mine
se așază un copil de treisprezece-paisprezece ani c are, văzând că sunt doctor, începe să mă întrebe de
diverse. Avusese un accident atunci când era mai mi c, căzuse printre scări de la etajul unu și se lovise cu
capul de beton. Nu murise, dar făcuse un hematom de toată frumuse țea, care avusese repercusiuni în timp.
Era retardat, bradilalic și, cel mai important, avea, din când în când, crize de epilepsie. Din păcate p entru el,
fusese îndopat cu medicamente în zadar, pentru că e l descria foarte bine, cum înainte de criză vede
demonul cum se apropie și îi ia trupul! Urma criza, după care se liniștea. Din cauza situației lui și pentr u că nu
găsise nici un medic care să-1 îndrume undeva unde să poa tă fi ajutat într-adevăr, familia îl considera
„prostu' casei", dându-i numai sarcini care nu-i so licitau intelectul. Ce se întâmplase cu el? Din cau za căzăturii i
se deranjaseră chakrele de la nivelul capului și i se deschisese cel de-al treilea ochi, spre lumea spi rituală.
Nu știu de unde și de ce venea acel demon care-1 ch inuia. Cert este că, participând la cursurile de ne urologie,
am constatat că o mare parte din diferitele boli de scrise și socotite genetice erau de fapt posesiuni demonice,
vindecabile. Epilepsia, de exemplu, nu este în mod cert de natură organică, cel puțin, nu din punctul meu de
vedere.
Singurul lucru care l-am putut face atunci a fost s ă-1 trimit la un preot, pentru dezlegări, să-i spun să se
roage și, mai ales, că inteligența nu este bătută î n cuie, indiferent de ce se spune. Din păcate pentr u el, nu
aveam autoritatea să-i întrerup administrarea unor medicamente (care, folosite pe termen lung, afectau
dezvoltarea creierului). Sunt însă mulți medici car e, fie din neștiință, fie din neputință, acceptă proc ente din
vânzări, din partea firmelor de medicamente, pentru ci udățeniile pe care le prescriu pacienților și care își
adorm conștiința cu aberații științifice.
Am avut un caz interesant, chiar din satul tatălui meu. Femeia fusese întâi la neurologie, apoi se
internase și la psihiatrie. Avea torticolis spasmod ic, adică mișca în permanență din cap. Au vrut să o oprească
în secție ca material didactic, plătindu-i-se spita lizarea. Aceasta nu era singura problemă, ea scrâșn ea din dinți
tot timpul, farâ a se putea controla. Pentru a nu-ș i mușca limba, era nevoită să mestece permanent sco bitori și
bețe de chibrit. Zi și noapte! Când a venit la casa noastră de la țară și am văzut-o cum arăta, mi-am dorit să-i fac
un bine. Având molitvelnicul la mine, m-am dus la e a acasă să-i citesc rugăciunile de dezlegare. După trei
rugăciuni a reușit să adoarmă. Era însă prea mult p entru mine la acea vreme. în mod normal erau necesare
nouă molitve. Cred că boala provenea din blestemul s urorii sale mai mari, care o crescuse (pentru că ră măse-

seră orfane de mici) și cu care se certase pentru p ământ (era pe timpul retrocedărilor). O cunoscusem și pe ea. îmi
spusese că îi pare rău că sora ei este bolnavă și c ă o visase pe o vrăjitoare din sat (moartă!), care îi spusese în
acea joi, după ora douăsprezece noaptea, să-i toarn ă apă sfințită în cap bolnavei și să o lase să se s curgă pe o
pânză albă de bumbac, nouă, într-un lighean. Pânza și apa din lighean ar fi trebuit luate și aruncate imediat într-
o apă curgătoare. Nu am făcut ritualul respectiv, p entru că pe atunci vedeam totul prin prisma creștin ismului,
din al cărui punct de vedere acest tip de dezlegări este un păcat. în schimb acum, dacă aș fi nevoit c a, pentru
binele unui om, să fac un ritual magic, fără de car e nu l-aș putea vindeca, l-aș face. Când pui aproap ele tău mai
presus de tine, de dogme, Cel de Sus nu se supără. Evident că lumea din sat m-a crezut nebun, iar tatăl meu
nu a fost prea încântat de vâlva pe care o făcusem. Auzind de un preot călugăr bun, de la o mănăstire din
Oltenia, femeia bolnavă și soțul ei l-au rugat pe un mecanic auto ( ateu convins și amic de-al tatălui meu)
să-i ducă până acolo. Preotul a încercat și el să-i facă ru găciunile de exorcizare, dar demonul a început să
țipe că, dacă vor continua, o va omorî pe bolnavă, pentru că era trimis pe dreptate. Șocat de cele văzute,
cunoștința noastră comună i-a povestit tatălui meu, care a început să înțeleagă că nu eram chiar nebun. Nu
era prea încântat de căutările mele prin mănăstiri și peregr inările pe la preoți. Nu cred că pe atunci a
înțeles ce urmăream și, sincer, nici eu nu știam cum se vor concretiza căutările mele în domeniul
psihicului și magiei. După una din rugăciuni, stând de vorbă cu o feme ie venită în vizită la bolnavă, am
întrebat-o cine se ocupă cu vrăjitoria în acel sat. Mi-a răspuns că nimeni. Am întrebat-o atunci cine spală
morții. Mi-a spus mai multe nume. Am mai întrebat-o d acă a văzut pe vreuna dintre ele luând apa cu care
spăla morții, legăturile de la mâinile sau picioarele mor ților. Atunci și-a adus aminte că una dintre acele
femei lua păr din cap, de la axilă și din regiunea pubiană.
Nu-mi trebuia să știu mai mult. Atunci când un om m oare, are loc un fenomen asemănător celui prin care
apar fluturii: spiritul părăsește trupul, ducându-s e pe drumul lui, iar pe pământ rămân, alături de tru p,
reziduurile energetice („ca o haină murdară", cum î mi spunea părintele Dosoftei). Nu-mi plăceau
înmormântările, le evitam pe cât posibil și, într-o bună zi, i-am mărturisit părintelui, care a început să râdă
de mine: „De-o haină murdară ți-e frică?" Nu-mi era fric ă, simțeam o răceală în apropierea lor, lucru care avea
să mă ajute mai târziu, în depistarea farmecelor fă cute cu apă de mort. Când se fac dezlegări de farme ce, la
care se folosesc obiecte de la cei morți de curând, casa se umple de miros de cadavru și, fără să fie o
halucinație olfactivă, acesta poate fi perceput de toți cei care sunt în acel moment în locul respecti v. Mai greu
de înțeles și de acceptat este faptul că mirosul re prezintă tot o formă de energie, ca tot ceea ce se vede și se aude.
Dacă ai capacitatea de a prelua energie din natură, poți capta orice tip de energie care există în Uni vers și atunci
și magia devine posibilă. Trupul și toate câmpurile sparte rămân pe pământ, iar energia lor este într- adevăr
folosită în magia neagră. Având la dispoziție toate nivelurile vibraționale, vrăjitorul poate închide orice
chakră, în funcție de voința sa.
Din câte știu, în Statele Unite, Asociația bolnavil or de torticolis spasmodic numără peste optzeci de m ii de
membri. Ce de draci! Dacă îi mai socotim și pe cei care au sindromul picioarelor neliniștite sau al mâin ii
neliniștite (cu o mâna pacientul se îmbracă și cealaltă, ind ependent de voința lui, îl dezbracă), ajungem la o
cifră mai mare!
O prietenă mă roagă să consult o cunoștință de-a ei care avea o problemă. Starea ei psihică se deterio rase,
apăruseră probleme la serviciu, unele financiare, s e despărțise de soț, avea un copil și, în plus, în ultima vreme
începuse să-i cadă părul (negru, lung și frumos de care era foarte mândră) astfel încât avea pe cap chiar zone
în totalitate dezgolite de păr. M-am dus la ea acasă, m-am așe zat în dreapta ei și am lăsat-o să-mi spună
povestea ei. Răspunsul l-am primit dintr-o dată (de la îngerul ei, cel care știe întotdeauna cel mai bine c e boală
are omul pe care îl veghează) și i l-am spus: „Ești legată cu apă de mort". A început să plângă. Mai târziu
am aflat și de ce. Avea douăzeci și opt de ani, era mamă și se cupla se cu un băiat de optsprezece ani, care
locuia pe aceeași scară. Mama acestuia îi trimitea pe e l și pe sora lui să-i aducă bani, iar dacă nu-i aduce au
cel puțin o sută de mii de lei pe zi, nu le dădea drumul să doarmă în casă! Băiatu l devenise hoț de
buzunare, fura din autobuze, iar sora se prostitua. Neînțel egerea plecase de la faptul că mama băiatului o
suspectase pe pacienta mea că, din cauza ei, fiul i- ar fi furat din casă niște aur și l-ar fi vândut. Ca urmare ,
își blestemase fiul cu: „Mânca-te-ar pușcăria!", ia r pe ea o „aranjase" plătind o femeie care se ocupa de
magie și care locuia în același bloc. Nu voiau să o omoare, ci să o urâț ească, să nu-i mai placă puștiului
de ea. După primele dezlegări a început să-i crească părul. St ăteam și mă uitam la ea și la mama ei. Poate
părea straniu: să ajungi să te bucuri că îți crește părul!

Apa de mort, cu energia impură pe care o poartă, poate fi „dată" pe orice (de la diverse obiecte, până la
mâncare sau cafea), poate determina închiderea oric ărei chakre și, dacă nu este descoperită la timp, a pariția
oricărei boli. Vindecarea se poate face prin dezleg ările bisericii, terapia chakrelor cu Lumină sau prin Reiki.
Ce ar mai fi interesant de adăugat la exemplul precedent este fapt ul că la respectiva vrăjitoare venea și un
fost candidat la președinție, ajuns în turul final, căr uia nu-i înțelegeam originea vehemenței cu care-i acuza
pe ceilalți.
Vrăjitoarelor le convine faptul că se apelează la ele, pentru c ă le crește contul în bancă și renumele,
dar este o prostie să recurgi la sprijinul lor. Aproape toate ghi cesc prin ob, șarpele minciunii, și păcălesc
prin faptul că determină chiar ele răul sau ceea ce se întâmp lă, lăsând impresia că sunt mari prezicători, în
timp ce respectivul face voința lor. Ghicitul prin od (sau proroci rea) vine de la Dumnezeu și doar El are
dreptul să schimbe viitorul, și aceasta foarte rar.
Eram stagiar și așteptam, alături de un pacient, pen tru un consult de neurologie. Lângă mine
se așază un copil de treisprezece-paisprezece ani c are, văzând că sunt doctor, începe să mă întrebe de
diverse. Avusese un accident atunci când era mai mi c, căzuse printre scări de la etajul unu și se lovise cu
capul de beton. Nu murise, dar făcuse un hematom de toată frumuse țea, care avusese repercusiuni în timp.
Era retardat, bradilalic și, cel mai important, avea, din când în când, crize de epilepsie. Din păcate p entru el,
fusese îndopat cu medicamente în zadar, pentru că e l descria foarte bine, cum înainte de criză vede
demonul cum se apropie și îi ia trupul! Urma criza, după care se liniștea. Din cauza situației lui și pentr u că nu
găsise nici un medic care să-1 îndrume undeva unde să poa tă fi ajutat într-adevăr, familia îl considera
„prostu' casei", dându-i numai sarcini care nu-i so licitau intelectul. Ce se întâmplase cu el? Din cau za căzăturii i
se deranjaseră chakrele de la nivelul capului și i se deschisese cel de-al treilea ochi, spre lumea spi rituală.
Nu știu de unde și de ce venea acel demon care-1 ch inuia. Cert este că, participând la cursurile de
neurologie, am constatat că o mare parte din diferi tele boli descrise și socotite genetice erau de fap t posesiuni
demonice, vindecabile. Epilepsia, de exemplu, nu es te în mod cert de natură organică, cel puțin, nu di n punctul
meu de vedere.
Singurul lucru care l-am putut face atunci a fost s ă-1 trimit la un preot, pentru dezlegări, să-i spun să se
roage și, mai ales, că inteligența nu este bătută î n cuie, indiferent de ce se spune. Din păcate pentr u el, nu
aveam autoritatea să-i întrerup administrarea unor medicamente (care, folosite pe termen lung, afectau
dezvoltarea creierului). Sunt însă mulți medici car e, fie din neștiință, fie din neputință, acceptă proc ente din
vânzări, din partea firmelor de medicamente, pentru ci udățeniile pe care le prescriu pacienților și care își
adorm conștiința cu aberații științifice.

20. MENSTRUAȚIA
Este folosită în magie tocmai pentru că sângele ajunge la toate ni velurile, în toate țesuturile și
organele, deci posedă capacitatea de a afecta toate chakrele ș i, implicit, toate câmpurile. Menstruația
conține chi greu, fiind cea mai bună modalitate de descărcare a ene rgiilor negative ale femeilor,
considerându-se că, în respectiva perioadă, ele sun t în ceea ce limbajul arhaic ortodox numește „necur ăție".
Este o energie care poate fi „numită", căreia i se poate implanta un program pe care să-1 ducă la
îndeplinire. De obicei, se produce închiderea chakrelor, iar dacă sunt închise cele de la nivelul capului,
omul respectiv poate fi folosit ca un robotei.
O femeie care mergea la părintele Argatu a avut neșansa ca bărbatul ei să mănânce de la o țigancă ce i-
a pus așa ceva în mâncare. Obiectivele vizate: bani i și casa. I-a stricat femeii familia, i-a ridicat pe copii
împotriva ei, a îmbolnăvit-o mai întâi de Zona zoster . In acea perioadă s-a dus la farmacie să ia un ung uent,
farmacista i-a dat un tub pentru uz oftalmic de 2g, ea având o problemă pe sciatic și pe abdomen! îi ajungea
exact pentru o bubă! Las comentariul pe seama dumneavoas tră! Ulterior, a avut un infarct și a paralizat. Cr ed
că pentru unii ar fi putut fi un model de supravieț uire umană. Mai ales că are și recomandare să i se schim be
trei dintre valvele inimii, din cauza unei insufici ențe cardiace severe. Apropierea de magie mi-a ofer it
posibilitatea să aflu cum poate fi indusă o boală, cum poate fi tratată și, mai ales, că toate pot fi abordate și
altfel decât medical. A fost o perioadă în care am v rut să renunț la medicina clasică, mi se părea stupid să o
practic atât timp cât nu mai credeam în ea și descoperisem alt e metode de tratament. I-am spus părintelui
Dosoftei că vreau să renunț, iar el mi-a replicat: „B ine, Dragoș, dar dacă vine la tine un bolnav cu o criză
de rinichi? Până îi faci tot ce trebuie, moare de d urere! Nu mai bine îi faci un piafen?" Și mi-o spunea un
preot călugăr! De atunci a trecut ceva timp și am aju ns să-i dau dreptate lui Valeriu Popa, care spunea că
singura specialitate de folos este cea de urgență. Restul, adaug eu, este o gogoașă umflată, care se va
sparge odată. Dacă aș fi un pacient care să fi sufe rit în urma unui atac psihic și aș fi fost ținut de un medic
psihiatru la izolator, cu medicație inutilă timp de opt ani, după care ar veni un nimeni și m-ar face bine în
câteva zile, spunându-mi ce s-a întâmplat, l-aș da pe respectivul medic în judecată pentru mal practică.
De asemenea, dacă aș avea cancer de rect și mi s-ar face anus contra naturii, după care aș afla de met ode de
terapie alternativă, de care nu mi s-a spus, așa, c u punga după mine, aș trage după mine, prin tribunal e,
echipa de doctori care mi-a făcut-o. Și ar fi corect.
Medicina trebuie revizuită de un colectiv de medici , care să aibă în echipă și preoți medici și
bioenergoterapeuți sau acupuncturiști, fitoterapeuț i și naturiști. Un om nu se poate vindeca decât pri n inter-
mediul unei echipe, indiferent de boala de care suf eră.
Revenind la doamna aceea care a trecut prin toate, a nu se înțelege că ea ar fi lipsită de orice vină; este
tipul de femeie general, dominantă, pentru care toț i ceilalți sunt un fel de supuși austrieci, care tr ebuie să-i
satisfacă dorințele. întotdeauna un act magic este îngăduit divin. Când conștientizezi adevărul că nim ic din lumea
materială nu se poate întâmpla, fără ca mai întâi s ă fie cunoscut în cea spirituală, înțelegi că tot c eea ce se
întâmplă este inițial îngăduit și trebuie să te înt rebi de ce și ce este de învățat din aceasta.
Intr-o vreme mă antrenam din greu, cu un fost boxer . In fiecare zi, făceam timp de o oră exercițiile pe care
le fac și boxerii de la lot. Mă simțeam bine, fizic și psihic, mai ales când am început să văd că pot crește
numărul de repetări, greutățile, timpul cât exersam loviturile. Totul a mers excelent, până într-o sear ă. Atunci
m-am simțit cam stors energetic și bănuiam că mă pâ ndește o răceală, dar am neglijat un lucru simplu, să stau
mai mult în cada cu apă caldă, să-mi pun niște sare și apoi să o las sa curgă mai mult. Hm, lenea, în plus, în
timp ce mă uitam la televizor, am simțit o energie venind și intrând în câmpul meu, dar, părându-mi-se slabă,
am neglijat-o și pe aceasta și m-am culcat. M-am tre zit arzând de febră și cu câmpul spart, exact în zona
unde am o cicatrice din copilărie. Cineva tocmai se juca cu mi ne! Orice semn particular de acest tip este un
punct slab în câmp, pentru că se poate face mai ușor concentrarea pe el. Supărasem mai demult o doamnă,
atunci când întâlnind-o la un maestru am gândit atâ t de clar că este vrăjitoare, încât, oricât de slab ă telepatic ar
fi fost (și nu era cazul ei), nu putea să nu-mi „audă" g ândul. Mai era și amanta maestrului, care o învățase, în
afară de telepatie, și alte chestii legate de magie. Se certas eră, iar ea se hotărâse să-i lovească pe toți
cunoscuții lui. Pe pacienți sau pe cei care, dintr-un mo tiv sau altul, ajungeau la el.

Bun… o încasasem! Aveam câmpul spart, cât o farfur ie. Am încercat să-1 închid, dar energia pe care
o primisem cu o seară înainte îl deschidea la loc. Era en ergie chiar din câmpul meu, condiționată să facă așa,
deci nu puteam lupta cu ea pentru că nici măcar nu o percepeam ca străină! Cum ajunsese la ea? Mi-am
dat seama că se racordase mental la imaginea din tr ecut, condiționase propria mea energie și îmi intra se în
subconștient, folosindu-se de ea. Din această cauză nu o percepusem ca pericol! Era o strategie nouă
pentru mine. încet, încet, simțeam cum se scurge și ultimul strop d e energie. Am luat un taxi până la
mitropolie și m-am dus la miruit. Când mi s-a pus crucea de mir pe f runte, câmpul mi s-a închis.
Timp de câteva ore am încercat să scap de acea energie d in mine, care mă împiedica să acționez din
Sinele meu. Este asemănător hipnozei, când ți se introduc e în cap că ai fi în deplină siguranță chiar dacă
ai sări de pe bloc și, deși conștient că nu este ad evărat, ai face-o.
L-am vizitat și pe cel de la care învățase, povestindu-i ce se întâmplase, poate nu foarte coerent,
facultățile mele mintale lăsând în acel moment de dor it. Mi-a spus că nu este nici o magie și că probabi l m-
am otrăvit cu ceva. Cu ce? Nu mâncasem nimic deosebi t, iar cafeaua pe care o băusem era aceeași cu cea din
care se vânduse și altor oameni. Nu știu dacă el m- a dezlegat, imposibil sa nu fi „văzut" ce se întâmp lase. Mi-
a spus doar că „ar fi bine să mai rămân pe pământ".
In orice atac psihic, există un moment în care este foarte ispitit oare ideea de a ceda, te saturi să mai
lupți, deși știi foarte clar ce se întâmplă. Renunț area este cea mai periculoasă, dar mai trebuie să t e lupți și cu
tine, iar dacă nu de dragul celor ce te iubesc – de care de altfel îți pasă prea puțin atunci – măcar p oate mai
rămâne o fărâmiță din orgoliul care te îndeamnă să nu le dai satisfa cție. Evident că nu m-au lăsat cei
dragi. Pentru că epuizasem toate celelalte posibilități de ap ărare, am revenit la psalmi, molitve, agheasmă
și mir. Slavă Domnului, am scăpat. Ori de câte ori ma i apare cineva care ține câte un curs de magie, de
folosirea energiilor sau câte un chinez, această doamnă es te nelipsită. Mai nou a trecut la șamanism! Când
am mai învățat ceva mai mult decât ea, am căutat-o mental. Am tre cut peste toate mecanismele de
apărare pe care le învățase și i-am intrat în chakra i nimii. Voiam să-i arăt că se poate și că, dacă vrei,
nimic nu te poate opri cu condiția să știi cum. M-a întreba t:
„De ce nu mă omori?"
Am râs amar:
„Orice fraier poate ucide, dar nu cunosc pe nimeni care să poată da via ță!"
Și cred că adevărata provocare aceasta este: să vindeci!
Mai târziu, pe același principiu, și-a lovit propriu l ei maestru și fost iubit. Era supărată pe el,
considerându-1 un escroc, probabil că el se folosis e de cunoașterea lui pentru a fi împreună, trecând peste
voința ei, iar acum își plătea polițele. Să nu-1 fi ajutat atunci însemna că nu sunt cu nimic mai bun decât el. I n
fond, nu era vinovat că-i învățase să se apere, era ră u că nu-i convinsese că orice atac o dată inițiat se întoarce
împotriva ta, indiferent dacă este pe bună dreptate sau nu. Singurul mod corect de a proceda este să c eri
judecată dreaptă, dar trebuie să fii sigur pe ceea ce faci, pentru că nu mai poți da timpul înapoi și cee a ce
este corect se întâmplă -arhanghelii o dată porniți, nu ma i pot fi opriți, ei lovesc și atât! Concluzia este că
mai bine înveți să te aperi, să-ți dezarmezi energe tic agresorul și să mergi pe principiul: „Binecuvân tează pe
dușmanii tăi și le vei aprinde cărbuni pe cap!"
Pentru că am amintit de binecuvântare. Eram la un botez și de-abia învățasem ca metodă de apărare
psaltirea. Nașul copilului a venit cu o mașină căre ia îi ziceam OZN-ul (era o marcă străină, nou-apăru tâ și
mai lată în față în comparație cu spatele, de unde și sugestia poreclei), care a atras ca un magnet to ate
țigăncile cerșetoare profesioniste din zonă. Le-am gonit. Una dintre ele a început să bolborosească ce va și am
simțit ca un cuțit intrându-mi în spate. M-am îndoi t de durere. Spre stupoarea preotului, am intrat în fuga în
biserică, m-am dus direct la icoana Maicii Domnului , am luat pe deget puțin ulei din candelă și m-am u ns în
locul respectiv. Mi-a mai trecut, dar punctul durer os persista. Am ieșit afara și ducându-mă la cea ca re mă
blestemase i-am spus: „Nu te blestem, te binecuvânt ez, pentru ca binecuvântarea mea să te ardă până la
sfârșitul veacurilor!" (Nu mă refeream la ea, ci la cel car e o pusese să o facă, dar fiindcă și el avea șansa

să se întoarcă la Dumnezeu, nu i-o puteam refuza eu.) A făcut ochii mari , iar în următoarele zece secunde
au dispărut toți țiganii!
Altă dată am fost chemat să consult un băiat de cir ca treisprezece ani, cu mai multe internări prin se cțiile
de psihiatrie infantilă, care, deși foarte inteligent, cu u n QI mai mare decât al marii majorități a oamenilor,
avea un comportament ciudat. In momentul în care i se refuza împlinirea unei dorințe, amenința că „îi va
omorî pe toți în somn", descriind cu lux de amănunte cum o va fac e. Nu știu dacă vorbea chiar serios sau
povestea ce văzuse prin filme, dar tonul pe care o făc ea te îndreptățea să crezi ca o poate face. Am stat mai
mult de vorba cu el și am ajuns la cauza frustrării lui – faptul că nu putea face sex pentru că era prea m ic! De
fapt, mătușă-sa îl surprinsese masturbându-se, în timp ce se uita la v ară-sa cum se dezbrăca… Era poate
mai precoce din punct de vedere sexual. Nimeni nu știe când ș i, mai rar, de ce se deschide mai mult una
dintre chakre. Dacă este vorba de prima, cea a rădă cinii, ori de următoarea, se produce o mai mare
deschidere spre energia sexuală. Drept consecință – sadis mul în sfera masculină, iar în cea feminină
masochismul.
El era sadic. O „lucrătoare ecologică" ar fi făcut din el un om, iar o viață sexuală echilibrată l-ar fi adus
pe linia de plutire. Sigur, o altă soluție ar fi fost exorcizarea, care l-ar mai fi temperat. Nu era copilu l meu să
decid pentru el, fugise din spital la mătușa lui, i ar părinții lui nu erau ortodocși. Un lucru simplu, aparent
banal, m-a determinat însă ca în ceea ce-1 privește să nu fac nimic din punct de vedere spiritual. Ave a un mare
talent la desen. Cât timp stăteam de vorbă, mi-a de senat Titanicul din memorie! Și a ieșit mai bine de cât mi-1
aduceam eu aminte. Nu toți pictorii au fost îngeri și poate că umbra acestui dar avea să-1 ajute să-și d epășească
momentele dificile și să-i ofere soluția unei profes ii viitoare. Furia pe care o avea putea sublima înt r-un lucru
frumos, de ce să îl opresc atât timp cât nu făcuse nimic rău? Nu-i plăcea școala, dar nu eram cel mai i ndicat
să-i fac morală pe această temă, pentru că nici mie nu mi-a plăcut (însă acum învăț mai mult decât în
facultate). Ii plăceau femeile, nimic îngrijorător pentru un vii tor bărbat, doar că se manifesta la o vârstă
precoce.
Cred că unul dintre cele mai grele lucruri (și resp onsabilitatea crește direct proporțional cu gradul de
cunoaștere) este momentul deciziei dacă și când să intervii. Nu mă refer la folosirea medicamentelor, deși s e
poate face mult rău cu ele (și mult bine), ci la cei care știu și p ot să jongleze cu energiile. Sau, mai ales, cu
subconștientul unui om.
Sunt multe întrebări care transcend deontologia med icală. Să ne imaginăm că este iarnă. întâlnești un
bătrân într-un căruț, adormit în ger. Primul gest, nu numai ca medic, dar și ca om, ar fi să-1 ajuți, să-1 trezești și
să-1 duci la căldură. Dar dacă ai avea acces la lum ea spirituală și îngerul lui ți-ar spune că a pătim it destul, că
și-a terminat treaba pe pământ și că este mai bine să-1 lași în pace să se ducă? Aceasta ar fi, oare, un soi de
eutanasie? Ori, dacă un om se chinuie, fiindcă medi cii sau familia lui au hotărât ca el să trăiască, î n timp ce
doar aparatele îi mai mențin în viață trupul, care altfel ar fi cedat demult. Este drept să decidă niș te aparate sau
medicii, dacă pentru el s-a hotărât altfel? Iată ignor anța medicinei, care, necunoscând lumea spirituală, nu
știe nici limita la care are dreptul să intervină. Se laudă cu faptul că au fost oameni care și-au revenit du pă
ani întregi de comă. Sună precum cotcodăceala găini i care a făcut un ou! Nu sunt de acord cu eutanasie rea,
dar cred în dreptul unui om de a decide dacă rămâne sau nu conecta t la aparate, în cazul în care din punct
de vedere divin i se îngăduie să plece. Dumnezeu a dat viața î n această formă biologică, cea în care ne
ajutăm de aparate este mai mult opțională.

21. ARGINTUL VIU
Am căutat mult să găsesc ceva scris despre argintul viu. Tot ceea ce știu am aflat din practică, iar m ai
târziu, când am început să lucrez la nivel energeti c și implicit să le simt cât de cât, am dorit să le da u o
explicație științifică. Singura carte în care am găsit informaț ii despre această formă de energie aparține
lui Eliphas Levi. El susține că este o energie densă, care se găsește din punct de vedere spiritual în
mijlocul Pământului, corespunzând ca element fizic mercurului. Practi ca nu îl contrazice, pentru că
argintul viu o dată pătruns în câmpul cuiva se localizează de obicei î n micul bazin (ca și cum acesta ar
fi fundul unui vas) și de aici perturbă procesele fizice ș i psihice. La bărbați se „depune" la nivelul
testiculelor, producând impotență sau „împietrirea" lor. In aceeași clinică am întâlnit o măicuță de la
Mănăstirea Clocociov, de lângă Slatina. Prezenta mai multe s imptome: insomnii, gânduri stranii și, cum
spunea ea, „nu mai pot bea nimic, că trebuie să ies imediat afară". Sincer, nu știam ce se întâmpla. M i-am
propus să preiau energia pe care o acumulase în ea și să o analizez acasă. Zis și făcut. M-am dus acas ă,
am mâncat și am adormit. M-am visat descântând argin t viu. Spuneam Tatăl nostru și, cu mâna dreaptă,
strângeam argintul viu în mâna stângă, după care îl aruncam peste umăr. Când m-am trezit, aveam un
întreg cortegiu de simptome: grețuri, vărsături, scaune moi . Noroc ca aveam la dispoziție două toalete – o
jumătate de oră am pendulat, din cinci în cinci min ute, între ele. După ce am reușit să mă liniștesc, am „fugit"
la spital să văd ce face pacienta. Măicuța era pe h ol și se vedea clar că îi este mai bine. I-am repro șat că nu
fusese mai clară în descrierea simptomelor, motiv p entru care nu înțelesesem ce se întâmplă cu ea; mi-a
replicat că nu putea, ca femeie și măicuță, să vorbească deschis despre asemenea lucruri. Ceea ce m-a
contrariat era faptul că preotul de acolo, Părintel e Visarion, pe care îl cunoșteam și știam cât de bun este, ar
fi putut să o „vindece", fără să o mai trimită la București. Măicuța mi-a confirmat că ar fi putut sa o
ajute, dar că nu o făcea mereu pentru ca să nu se s pună despre el că ar fi sfânt!
Am mai avut ocazia să întâlnesc mai multe asemenea c azuri. Un fost practicant de radiestezie, grad trei
sau patru, avea probleme digestive. Nu putea mânca nimic fără a-i provoca un foarte supărător meteoris m
abdominal (balonare). După consultul de gastro-logi e, care nu a evidențiat nimic patologic, l-au trimi s la
psihiatrie, unde i s-a prescris (comic!) Xanax. Până la urm ă, a ajuns la un descântător de lângă Curtea de
Argeș, unde, după câteva ședințe, i s-a rezolvat pr oblema. A plecat și trăiește bine mersi în Canada.
Cel mai tragic caz a fost cel al unei fete, pe care am întâlnit-o la secția de adulți, care avea optsp rezece ani
și numeroase internări în diverse secții de psihiatrie . Povestea că, atunci când era copil, a ieșit în curtea casei
și a văzut ceva asemănător unei gelatine, în care a și călcat. De atunci îi era frică să iasă din casă. Când i –
am spus că o descântătoare ar fi rezolvat-o în cinc i minute, a început să plângă. „Și cum, umblu de zec e
ani de zile printre medici, degeaba?" De ce nu am ajuta t-o eu atunci? Sincer, nu știam prea multe despre
argintul viu, nu eram sigur că „turele dintre WC-ur i" ar fi fost soluția și nu aș mai fi vrut s-o testez cu rând.
Acum știu că sunt de ajuns câteva ședințe de terapie cu lumină și terapia chakrelor pentru ca pacientul să se
simtă mai bine.
Am avut o discuție cu un profesor de psihiatrie. Când i-am spus despr e cartea pe care vreau să o scriu,
m-a întrebat cu ce drept judec eu psihiatria româneasc ă. I-am răspuns că atât timp cât un om trece timp de
ani de zile prin mai multe secții de psihiatrie, în zadar, fără a-i găsi careva leacul, deși acel om s- ar fi putut
vindeca în zece minute, cunoașterea îmi dă dreptul să îi ju dec, fie numai pentru lipsa de deschidere a unor
medici, nemaivorbind despre profesionalism.
Prezența argintului viu se poate constata cel mai s implu cu un pendul. Acesta este atras puternic de
mercur și rămâne nemișcat, de parcă ar fi fixat dea supra. Se poate afla sigur dacă este argint viu sau nu, prin
întrebări simple cu răspuns „da" sau „nu" pentru mi șcările dreapta-stânga ale pendulului. Folosirea en ergiei
Reiki face ca argintul viu să se scurgă în pământ, bolnavul simțind efectiv cu uimire acest proces. Se mai pot
folosi rugăciunea Sfanțului Ciprian și Molitfele de dezlegare de farmece și vrăji ale bisericii ortodox e, care
au efect mai puternic dacă se face și stropirea cu apă sfințită la sfârșitul slujbei. Psihoterapia, psihan aliza
sau orice formă de terapie prin cuvânt nu prezintă valoare în aceste cazuri, pentru că, dacă nu este preluată
energia malignă din câmpul pacientului, ea rămâne stocată la nive lul cel mai profund al subconștientului.

Ultimul caz pe care l-am avut era al unui bărbat, c are a venit la cabinet tot cu probleme digestive,
însoțite de grețuri și dureri abdominale. Colega me a, doctoriță, i-a făcut un examen clinic prin care nu se
evidenția nimic patologic, după care am decis să fa c, totuși o măsurătoare cu pendulul. Adevărul este că
simțeam deja în stomac prezența argintului viu. Dar , ca să mă conving, l-am pus în decubit dorsal pe c anapea și
am găsit toate chakrele închise. I le-am deschis, f olosind sistemul shaolin de rotație din jurul chakr elor,
simbolurile Reiki (Cho Ku Rei, Sei He Ki) și Karuna Reiki (Rama pe chakre), restul le-am trasat doar pe
câmp și apoi i-am aplicat un fel de beeming la nivelul c apului, încercând să împing toată energia negativă
în jos. După doar douăzeci de minute era curat. Spu nea, ca pentru el: „Formidabil, am văzut la televizor la
Teo, dar nu am crezut!"
Oricum, față de perioada când încercam să scap eu î nsumi de argint viu și țineam posturi negre de trei zile
consecutive, sprijinin-du-mă de garduri și făcând t urnee pe la moaștele sfinților, este un progres! Ac easta nu
înseamnă că nu îi mai vizitez, din când în când, pe la raclele lor, oricum îi voi respecta toată viața aceasta și
după. Argintul viu nu are inteligență proprie, dar poate fi condiționat, adică i se poate implementa u n program
care să dezorganizeze țesuturile în care se află. A re de asemenea, capacitatea de a trece de la o pers oană la alta
prin simpla apropiere. Dacă la o masă o persoană es te plină de argint viu, după un timp toți vor avea cantități
mai mici sau mai mari de argint viu în funcție de p rotecția divină personală.
El pare să se transfere de la un om la altul pe prin cipiul vaselor comunicante, ocupând zonele joase
ale organismului. De multe ori este de ajuns să spu i din suflet Tatăl Nostru, pentru ca toate chakrele să se
deschidă și să permită argintului viu să se scurgă în pământ.
Spuneam că argintul viu este o energie de tip teluric, stoc at în centrul pământului, reprezintă partea
spirituală a mercurului și că, fiind cea mai grea e nergie, se acumulează de obicei în bazinul mic. îns ă când
cantitatea este foarte mare, poate umple efectiv to t corpul spiritual, inclusiv capul.
Am avut mai multe cazuri de bolnavi cu argint viu, dar care s-au rezolvat relativ simplu. într-unui
dintre cele mai recente, pacientul era chiar un med ic, care a ajuns la mine după ce a petrecut mai mul t timp
prin cabinetele de psihoterapie. Incercasem deja, î n repetate rânduri, să explic colegilor mei psihote rapeuți sau
psihiatri că nu sunt minuni și că magia există, în ciuda faptului că mulți se încăpățânează să o nege. M-au
considerat, în cel mai bun caz, un excentric. Am st at de vorbă cu medicul respectiv cinci ore, în tot a cest
timp aplicând intuitiv metode de terapie cunoscute. După aceea, am r ealizat că am folosit doar metode
japoneze de terapie alternativă: Reiki, Shiatsu și ma saj osteopat. Imi spusese că torul pornise din mome ntul
despărțirii de fosta prietenă, dar nu o considera c a fiind cauza bolii lui – o depresie, care îl împie dica să
gândească, să lucreze și să se bucure de viața pe c are și-o construise cu greu.
Folosind un pendul, am descoperit că toate chakrele lui e rau închise (pendulul stătea efectiv fixat
deasupra chakrei, ca și cum l-ar fi atras un magnet). Pacien tul nu mai avea voință proprie, nu mai putea
gândi, nu mai era capabil să ia decizii sau să acționeze în mod corect. O astfel de situație, mult
prelungită în timp, transformă un om în legumă, pentru că el nu mai po ate relaționa cu exteriorul (mai
întâi din punct de vedere energetic, apoi la propriu ). El afirma că vede lumea ca printr-o ceață. Cel mai
bun remediu împotriva argintului viu este Lumina, car e îl obligă să se scurgă în pământ. Mi-a mărturisit că
își dăduse seama că nimic nu se potrivea întru totul cu ceea ce este scris în cărțile de medicină, așa ca se
dusese la un vrăjitor care se folosea de magia neag ră. Acesta îi spusese că femeia de care se despărți se îi
făcuse necazurile și, deși încercase să se împace cu ea și să se ierte unul pe altul, răul revenise. Există acel
tip de farmece care se înnoiesc singure, periodic. Ca met odă de contracarare, cel mai bine este să-1
îndrumi pe pacient să învețe să se vindece singur ( întâiul grad de Reiki este de multe ori suficient). în cazul
lui, nu acesta era cauza, ci faptul că o femeie (prietena sa u mama ei) nu-1 iertase. Acest lucru se poate
descoperi prin masaj osteopat, la deblocarea articu lațiilor umerilor. In ceea ce-1 privește, la cel drept și 1-a
amintit pe vrăjitor, iar la cel stâng pe femeia res pectivă. în magie, adevărata mare problemă este că, adesea,
acela care a avut o dată de-a face cu magia are mar i șanse să se reîntâlnească cu ea, fiind cel mai adese a un
context de natură karmică.
Precizez că nu toate afecțiunile psihice sau neurol ogice sunt de natură magică! Am descoperit însă,
în timp, că remediile magice ajută, chiar și în boli care nu sunt produse în acest mod.

22. MÂNCAREA ÎN MAGIE
Este una dintre cele mai neplăcute (din toate punctele de veder e) încercări prin care poate trece un om.
De obicei, mâncarea se fixează la cel mai subtil ni vel al organismului și, implicit, o informație transmi să
prin intermediul mâncării devine greu de depistat. Mai mult, după ce deja s-a manifestat, iese deja în conștient
printr-o anumită acțiune sau decizie. De departe ce a mai frumoasă scenă care poate exista și care se p oate da
ca exemplu pentru a descrie procesul energetic este Cina cea de Taină. Când Mântuitorul le întinde
ucenicilor pâinea (zicând că este trupul Său) și vinul (afirmâ nd că este sângele Său), El nu se referă la
material, la obiectele în sine, ci este o metaforă, o paralelă în tre material, energetic și spiritual. Prin
binecuvântarea Lui, prin prezența Lui, energetic și vibrațional ele deveniseră asemănătoare cu sângele și
trupul Lui. Sângele este ca vibrație întotdeauna su perior trupului pentru că, se spunea în vechime, era
substanța sufletului. Din această cauză, Biserica Catol ică a păstrat vinul doar pentru preoți, iar azima s e oferă
mirenilor. Ceea ce nu este nici corect și nici nu a re corespondent în realitate, pentru că sunt oameni care
spiritual sunt superiori preoților, indiferent că sunt ca tolici sau ortodocși.
La noi, cei care îl propovăduiesc pe Hristos uită c ă Iisus a ajutat oamenii și de pe cruce. Totul s-a
transformat, a decăzut în ritualuri îndeplinite din m inte și gură, nu din suflet. Nu pot crede că Iisus și-a dor it
să ridice prin Petru o asemenea biserică. Ea, ca in stituție nu se mai ocupă de bolnavi, copii sau de orfani, ci
de politică, afaceri și intrigi. Ai noștri au învățat numai lucruri „bune" de la cea catolică. Oare o av ea și un
serviciu de spionaj asemănător?
Am urmărit la televizor Pastele catolic. A fost pat etic! Fără pretenția de a vedea deschisă o poartă spre
cer, ce să mai vorbim de Lumină sau îngeri, era o cloa că de draci în tot ritualul de acolo. Poate ajungem și
noi în aceeași situație – oameni simpli să aibă acces la Lumină, dar p rintre ei să nu se numere și
patriarhul! Atunci, spre dezamăgirea tuturor, de Paș ti nimeni nu va mai simți nimic în suflet, fiindcă lumina
venită va fi doar cea a unei biete brichete, dintre cele folo site pentru aprins trabucuri! Dacă Biserica nu va
lua măsuri în ceea ce privește luptele interne pent ru putere, se va trezi în situația de a pierde defi nitiv
încrederea pe care o mai are poporul în ea. Pe a mea nu o mai are de mult, pentru că știu că ea nu este
Hristos. Nu cred că Mântuitorul ar fi vrut o șleahtă de nep utincioși spiritual care să-i țipe numele și să facă
măgării în numele Lui. Nu mă refer aici la cei, tot mai puțini, car e fac excepție de la această etichetare.
Revenind la Hristos, la impresionantul eveniment al Cine i celei de Taină s-au întâmplat mai multe,
dar cred ca momentul transferului este cel mai important as pect. In timpul unei mese se face o armonizare a
energiilor, dar o dată cu aceasta ies la suprafață defect ele. De fapt, cred că se face polarizarea, fiecare mer-
gând la locul lui, Apostolii de-o parte și Iuda de cealaltă!
Țin minte că și părintele Argatu păstra obiceiul de a împ ărți din farfuria lui mâncare, fapt care
simboliza ideea de a-L urma pe Iisus în credință și în pla n spiritual. Să mai amintesc că în timpul mesei se
produce biotransferul și că, din acest motiv, marii oameni de afaceri discută afacerile la prânz (de c ele mai
multe ori cea care nu permite echilibrul și ajunger ea la un consens este fiara din noi, care se mai te mperează
când o hrănim). Țin minte că foloseam intuitiv aceste tertipuri la examenele unde aveam profesori mai
exigenți. Le cumpăram ceva de mâncare, evident că l e și condiționam cumva, pentru ca să ne lase să
colaborăm între noi sau să ne inspirăm. Un sistem p rost trebuia învins cumva! Să fim cinstiți, dacă s-a r pune
accentul pe practică, cum se face la anatomie, nici n-ai mai avea nevoie să copiezi. La fel și în priv ința
specialităților. In plus, doar în practică îți dai seama cu adevărat dacă îți place sau poți face o sp ecialitate.
Examenele de acum, ca modalitate de distribuire a me dicilor în diverse specialități (sau pe diverse posturi),
nu sunt cu nimic superioare sistemului pilelor.
Carnea este din punctul de vedere a capacității de înmagazinare a răului, a energiilor de joasă vibrație, cea
mai periculoasă. Un exemplu și argument în același tim p în sprijinul acestei afirmații sunt abatoarele cu șer.
Nu degeaba evreii folosesc abatoare proprii și rest aurante proprii, tocmai pentru că știu că prin inter mediul
hranei este cel mai ușor de ajuns în interiorul unu i om. Proverbul „La inima unui bărbat se ajunge prin
stomac!" este real. Toate alimentele pot păstra, la un n ivel energetic subtil, informații care să pătrundă în

subconștientul celui care le consumă. în comparație cu restul alimentelor, cea mai greu de „curățat" (din
punct de vedere energetic) este carnea, iar cantitatea de energie ne gativă pe care o poate înmagazina ea
este cu mult mai mare. Una dintre soluții ar fi să nu mănânci de do uă ori din același loc. Există și
modalități de a verifica dacă un aliment este sau nu condiționat energetic și, implicit, spiritual – anume
expunând alimentele la Lumină necreată. Se poate ajunge la sensibilitatea de a simți prin palme cum este
condiționată o porție de mâncare gătită. Prin post se poate ajunge la hiperosmie, moment în care unui
aliment condiționat i se percepe un miros diferit d e cel normal. Mâncarea este cea mai folosită în mag ia
actuală, mai ales prin intermediul conferințelor acre ditate cu ore pentru prezentări de medicamente.
Cu ceva timp în urmă, o prietenă de-a mea, doctoriț ă, se duce la o prezentare de acest gen, ținută la un
hotel de cinci stele. Nu am însoțit-o din singurul motiv că nu avea m bani și, neavând invitație, ar fi
trebuit să-mi plătesc eu participarea. Ar fi fost culmea – să plătesc ca să aud aberații! A doua zi, când
am întâlnit-o ca să aflu cum a fost, îmi spune că se si mte rău, ca de fiecare dată după ce participă la
asemenea prezentări. Oricine are deschis al treilea ochi putea aprecia că ea avea ochii prea tulburi. Am
încercat să-i explic că, mai mult ca sigur, organiz atorii condiționaseră mâncarea sau cafeaua, ca să-i facă pe
participanți să prescrie medicamentul respectiv. Firm ele de medicamente se numără printre cele mai
bogate din lume. In general așa sunt „industriile" care sug bani de pe urma suferinței omului, medicina fiind
una dintre ele. Astfel că își permit să angajeze indivizi care se pricep să se folosească de energii, pentru a-i
ajuta să-și crească vânzările, chiar trecând peste liberu l arbitru al omului. Pe scurt, îi băgaseră în
subconștient ideea de a testa respectivul medicament, fiindcă es te foarte bun. Am verificat ideea aceasta
la mai mulți medici participanți și toți mi-au spus că, după un asemenea congres, au simțit nevoia ca s ă
prescrie respectivele medicamente, ba „chiar să caute c azuri la care să le dea!"
Noi, medicii, suntem o bună masă de manevră, tocmai pentru că în majoritate nu credem că magia este
posibilă, iar argumentele științifice conving cel mai bin e pe unii ca noi să lase garda jos.

23. ANIMALELE ÎN MAGIE
„Câinii ne sunt loiali, pisicile ne disprețuiesc, porcii ne tratează de Ia egal la egal!" Winston
Churchill
Animalele au fost și sunt folosite în magie din cel e mai vechi timpuri. Fie ca ne referim la jertfele
evreilor de la templu, la citirea previziunilor în măruntaiele mieilor sau la ritualurile sataniștilor , atât de
mediatizate într-o vreme, toate pleacă de la acelaș i unic adevăr, faptul că și ele au suflet, acea păr ticică din
divinitate care este un dar al vieții, pentru ca de monul (șarpele Kundalini) să se nască și să învețe. Omorârea
unui animal reprezenta, de fapt, oferirea sufletulu i său demonului pământului, în schimbul izbăvirii d e boală, de
păcat sau pentru aflarea viitorului. Demonul, ca fi ință spirituală veșnică, venit din atemporal și sil it să trăiască
în lumea materială, are nevoie și de hrană spiritua lă ca să trăiască, iar pentru el sufletul este hran a, în momentul
păcatului, al greșelii față de divinitate și al înc ălcării Legilor Universului, acceptăm demonii care produc
boli. Acest adevăr stă la baza vindecărilor făcute de rabini.
Dumnezeu nu pedepsește, el îngăduie răului să pătru ndă acolo unde omul însuși îi deschide poarta, adică
în propria lui ființă, în subconștientul lui. Aici, p entru că vibrația demonului este joasă, produce altera rea
matricei omului, inițial perfectă, lucru care se reflectă și la nivel genetic. Să nu uităm că gena conține toată
informația omului respectiv și, implicit, a răului ac umulat de el și de generațiile trecute. Alterarea mat ricii
produce diverse simptome psihice și organice. Evreii știau că o epidemie este produsă de duhul acelei boli ș i
de aceea formau un grup din cei mai curați din punc t de vedere spiritual, care făceau diferite ritualu ri și
rugăciuni în cele patru puncte cardinale, de jur-îm prejurul localității lor. Se crea astfel un baraj e nergetic, care
nu permitea demonului să intre.
In ceea ce privește magia, animalele au diferite gr ade de sensibilitate. Cei mai sensibili sunt caii ( ei mor
primii în cazul farmecelor), apoi vacile, oile, păs ările, câinii, iar ultimele sunt pisicile. Este ade vărat că marea
majoritate a vrăjitorilor are câini sau pisici, din două considerente. Câinii sunt sensibili la rău, devenind
foarte nervoși în prezența lui, și, în funcție de r asă, pot fi folosiți pentru a păstra în ei demoni. Astfel, cel mai
bine cotat, putând fi cu ușurință asemănat cu un re zervor pentru stocat demoni, este Rottweiler-ul. Nu degeaba i
se spunea „câinele diavolului". Sigur, cei mai buni sunt câinii de luptă și câinii natural agresivi. R ecunosc, am
experimentat fenomenul, dar, dacă ții un demon într -un animal, acesta din urmă se va îmbolnăvi într-un final.
Merită?
Și apoi, pentru ce să ții demoni în preajmă? De mul te ori, acela pe care îl hrănești te va apăra de ce ea ce vine
din afară. Te recunoaște ca stăpân, cel puțin până la un anumit nivel, și este bine, uneori, să te fol osești de un
demon pentru a te opune altuia. Până când reușești să ajungi acolo unde te apără Arhanghelii, trebuie să
supraviețuiești cumva. Mai mult decât atât, câinii preiau prin hrană din gărgăunii noștri și de aceea, de multe
ori, ei sunt mai bolnavi decât noi. Când îi hrănim, energia noastră reziduală (drăcușorii!) se scurge în ei. Din
această cauză, după ce mănâncă, ei sunt mai energic i, în timp ce omului i se face somn!
Sunt convins că psihologii străini cunosc acest lucru, p entru că îl folosesc în procesul de resocializare a
criminalilor periculoși, cărora li se scade din pedeapsă d acă dresează și cresc un câine pentru orbi. Timp de
nouă luni ei au în grijă un cățel, indiferent de rasă: labrador, golde n, câine lup, de care se ocupă zi și noapte.
Dorm, mănâncă, se joacă împreună. Până și la toaletă se duc amândoi! In acest timp se produce un
transfer, personalitatea deținutului se divide și se proiect ează asupra câinelui. Apare evident și o legătură
afectivă, dar schisma personalității este cea care mic șorează cantitatea inițială de „rău" din personalitatea
deținutului respectiv. Când vine momentul despărțirii, apare inevit abil și durerea (demonul mai mare
plânge după cel pe care îl pierde), dar și eliberarea de energiile negative și tensiunile acumulate în
subconștient. Pare destul de ciudat să vezi acele n amile tatuate, criminali duri, autori de fapte oribile, plâng ând
după un câine, care la rându-i este agitat și nu mai ascultă de comenz i, pentru că simte ruptura de stăpân.
Americanii au știut să folosească relația om-câine încă din războiul din Vietnam, când au trimis în
recunoaștere astfel de echipe mixte. Se realiza o l egătură mentală atât de puternică, încât omul putea percepe

ceea ce simțea și câinele putând repera inamicul în același moment în care câinele îi simțea urma, ind iferent de
organul prin care acesta primea informația. Noi nu înțelegem un fapt, pe care Kipling 1-a intuit foarte bine
și 1-a redat în Cărțile junglei: „Suntem de-un sânge tu și eu" cuvinte cu care începea limbaj ul fiecărui
animal, fie că era pasăre, urs, șarpe sau maimuță.
Dacă plecăm de la premisa, necombătută științific, că la baza coloanei fiecărui animal vertebrat,
incluzând și omul în listă, se află șarpele (toți trecem prin stadiul de mormoloc în timpul vieții noastre
intrauterine!), atunci limbajul lor, la cel mai pro fund nivel, este același cu al nostru. Probabil că a existat
cândva un limbaj universal între om și animale. Faptul ar deven i și mai interesant dacă ne gândim că,
poate, va veni și acel moment în care vom redescoperi acest lim baj! Oriunde ne-am afla în Univers, și
orice ființă am întâlni, indiferent cât de fioroasă, simplul fapt că ea are în interior aceeași esență, ne va aj uta
să putem comunica cu ea. Admițând presupunerea că ne-ar fi ostilă, ac elași Dumnezeu ne va proteja. Este
mai încurajator și liniștitor acest gând, inclusiv din perspecti va călătoriilor pe care omul le-ar putea face în
spațiu, pentru a-1 coloniza.
La ora actuală, în lume se fac mai multe studii cu privire la telepa tia între om și animale, după ce
existența ei între om și plante a fost deja dovedit ă. Unele exemplare de câini sunt folosite pentru
diagnosticarea cancerelor de piele, în terapia copiilor ca re au suferit diverse abuzuri sau a celor retardați,
tocmai pentru că pot face ceea ce omul rar poate: să ofere dr agoste necondiționat!
Chiar mă gândeam, uitându-mă la copiii care se juca u împle-ticindu-se printre câini, de nu mai știam
care-i cu care, când vom putea face același pas și n oi, în medicina românească. La noi, încă se recoman dă să
nu crești câini dacă ai copii, pentru că ar favoriz a apariția unor boli! Fiecare are dreptul să aleagă din
balanța riscuri-beneficii, dar despre acestea din ur mă nu se prea vorbește, n-au fost mediatizate.
Paradoxal, unul dintre motivele pentru care totuși sănăta tea românului se afla, cât de cât, între niște
limite acceptabile era existența câinilor vagabonzi, care se a ciuau pe lângă blocuri, întreprinderi, șantiere
sau spitale și care preluau multe dintre energiile negative ale oamenilor. Priveam curtea spitalului d e psihiatrie
și, remarcând lipsa uneia dintre cățelușele care erau pe vremea când eram stagiar, nu am putut să nu mă
gândesc la bieții oameni care, pe lângă faptul că a veau puțini medici care să știe cu adevărat ce să f acă pentru
ei, erau văduviți și de acest ultim ajutor. Câinii maidanezi din spitale, unii dintre ei mai buni psih oterapeuți
decât medicii-oameni, au dispărut.
Găinile au fost cel mai des folosite în magie, poat e și pentru faptul că sunt cel mai ușor de crescut, fără a da
de bănuit asupra întrebuințării ulterioare. Este ad evărat că sunt preferate cele negre, din consideren tul că tot ceea
ce este negru are și capacitate mai mare de stocare a chi-ului greu și, implicit, a demonilor. Chiar o amenii bru-
neți, negrii, devin mai greu luminoși față de cei b lonzi, cu ochii albaștri. La fel este și în cazul a nimalelor.
Este pur și simplu o constatare.
Magia cu păsări se bazează pe metoda jertfei sufletului și obținerea ajutorului unui demon de același
grad. O femeie de la țară, care timp de patruzeci de ani taie sute de găini și alte păsări, obține puterea atât or
demoni câte găini a omorât destul cât să determine un om simplu să facă tot ceea ce vrea ea!
De aceea, femeile nu aveau voie, din punct de veder e divin, să taie animale tocmai pentru că au
capacitatea de a stoca entități negative, ele fiind mai legate de pământ și preponderent Yin. Se spune că și
Cantacuzino a studiat magia femeilor de la țară, în deosebi un ritual care se folosea pentru vindecarea păsărilor
bolnave. Ele luau o găină bolnavă, o puneau la fier t de vie, după care o tăiau bucățele. Pe acelea le dădeau
celorlalte găini rămase în viața. Este de fapt pove stea care a condus la descoperirea vaccinului anti- holeră. Tre-
buie să existe genii și pe la noi, ca medicina să m eargă înainte !
Pisicile sunt folosite și ele pentru păstrarea demonilor, dar mai p uțin, fiind utilizate mai ales pentru
protecție. Ele au capacitatea de a converti energia negativă în pozitivă, mai ales când torc. Au obice iul de a
dormi pe nodurile Hartmann și alături de stăpânii l or, așezându-se în locul unde aceștia au acumulate
energiile negative (unii dintre ei observă cu uimire „intuiția " felinelor lor de a alege zonele dureroase sau
suferinde și, mai mult decât atât, constată uneori d ispariția durerii sau ameliorarea acesteia). Acum m ă amuz

la gândul că, odată, mă uitam la cei care plimbau câini prin parc și mă întrebam, ca mulți alții: „De ce nu
cresc ei mai degrabă un copil". Pe atunci, când merg eam în secția de psihiatrie, le ascultam pe unele dintre
colegele mele povestind exasperant despre ce au mai făcut pis icuțele lor. Ei, acum am și câine și pisică!
Mai întâi a apărut pisica. Apoi mi-am luat și câine.
Sunt utile animalele ca leac împotriva magiei? Da, ma i mult în cazul celei trimise dispersat, pe o
suprafață mai mare, care afectează cu predilecție câmpul, p entru că ea inevitabil interac-ționează și cu al
lor. în aceste cazuri, o parte din energia trimisă li se transfer ă. în general, conviețuirea cu un animal sau
cu o plantă presupune și interferența cu câmpurile acestora și ale tuturor ființelor vii, din locul respectiv.
Ciudat, nu-i așa, un om ne lovește psihic, dar suntem salvați de o plantă s au un câine!
Statistic vorbind, bolnavii de inimă care au crescu t un animal au trăit mai mult decât ceilalți. De obicei,
cardiacii au probleme afective, care închid chakra i nimii (boala însăși fiind efectul și nu cauza). Orice act de
iubire exterior, indiferent asupra cui este îndreptat, floare, a nimal sau om, devine, în primul rând, un mod
de autoterapie psihică. „Dăruind, vei dobândi" cum ar spune Nicolae Steinhardt.

24. VIOLUL
M-am gândit destul de mult până să mă hotărăsc să ab ordez acest subiect delicat, deoarece are multiple
implicații. Cred sincer că nimic nu poate fi mai mu tilant psihic decât violul, probabil din cauza faptu lui că el
face victima ca, în interiorul său, să se simtă neajutorat ă și părăsită de Dumnezeu. Intrebarea principală
întâlnită frecvent: de ce îngăduie Cel care poate t otul, așa ceva? Cel puțin până acum, Biserica s-a feri t să
răspundă la această întrebare.
Preocuparea mea relativ la cei care suferă în urma unui viol sau a atacurilor psihice a avut ca motor un
fapt real, petrecut în familia unui spion român afl at la post, în străinătate. Omul respectiv, cu vechi me în meseria
lui, cu toate controalele psihice periodice trecute cu brio, s-a ridicat într-o seară de la biroul und e lucra, s-a
dus la seif, a luat documentele secrete și le-a dat foc! Evident, a fost trimis acasă cu primul avion disponibil,
internat într-o secție de psihiatrie și pensionat. Din a cest context reiese că avem mulți necunoscători în
ceea ce privește psihicul, la toate nivelurile sociale: în Ministerul de Externe, în spionaj, printre medici și
chiar în comisia de pensionare.
Dar, dacă ei nu știu nimic, le poți spune ceva? „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!" spune românul.
Și aceasta nu a fost tot! Fiul lui, care își satisf ăcea stagiul militar, a fost violat. Ceea ce nu ști u (mai exact nu
am reținut) este dacă fapta s-a petrecut în unitate sau în afara ei (ceea ce nu mai poate fi verificat , fiindcă
persoana care mi-a relatat această întâmplare nu ma i este printre noi).
Așa am început să-mi pun întrebări, dacă și cum pot fi provocate sau dirijate astfel de „întâmplări". Și
am aflat! Timpul mi-a confirmat că da, este posibil. Folosirea duhurilor sau a energiilor face orice pos ibil.
Paradoxul este că tocmai aceia care ne îndoapă din înaltul academiilor cu tot soiul de baliverne știu că
demonii există, învață să-i folosească și o fac. Da r fiind secrete care le conferă monopolul puterii, le păstrează
doar pentru ei. Ironia este că ei înșiși sunt împăr țiți în mai multe tabere, care se războiesc și se f olosesc de
această cunoaștere pentru a-și produce nenorociri u nii altora.
Ce se întâmplă din punct de vedere energetic într-u n viol? In primul rând, se face transferul de energie
de la violator la victimă. Acesta se face prin orgas m și spermă. Analizăm mai întâi agresorul. Este excitat,
supraîncărcat (plin de draci), simte nevoia să se eliber eze de tensiunile interioare. Fie nu vrea, fie nu m ai
poate să se stăpânească. Apare sau își creează mome ntul propice pentru eliberarea de stresul interior. O face.
întreaga tensiune acumulată, incluzând toate senzaț iile, imaginile vizuale, sunetele, fantasmele preme rgătoare
violului sunt eliberate în câmpul victimei! Ea nu a re orgasm, normal că nu-1 poate avea, fiind violată . Neavând
orgasm, toată energia acumulată de agresor se trans feră în câmpul victimei.
Atunci, putem înțelege de ce un maestru recomanda f emeilor să încerce să aibă orgasm, chiar și în
situația unui viol. Motivuleste tocmai faptul că, în caz con trar, tot ce este negativ rămâne în câmpul femeii,
atașându-se de subconștientul ei (la nivelul primelor două chakre, afectând treptat organele aferente), de
unde iese la suprafață sub diferite forme și în cele m ai nepotrivite momente. în timp, disfuncția acestor
chakre favorizează apariția unor boli organice.
In timpul excitației, o dată cu stimulul care ajunge la crei er, sosesc și imagini înregistrate în timpul
violului, cel mai adesea, ale agresorului. De asemenea , sunt frecvente cazurile în care, după viol victima
rămâne cu „anestezie" sexuală totală (frigiditate). Explicația este relativ simplă. Mecanismele lor de
apărare psihică depozitează energia respectivă în cea mai p rofundă zonă a subconștientului, îndepărtând-o
din sfera conștientului. Astfel „uită", închizând tot odată și ultimele două chakre.
Am avut o pacientă pe care o întâlnisem la izolator . Era studentă, tânără, frumoasă și deșteaptă. Iată tot
atâtea motive pentru care m-am apropiat de ea, înce rcând s-o înțeleg și s-o ajut. Avusese repetate ten tative de
suicid (mai mult demonstrative). Urca pe bloc de un de voia să se arunce și avea crize de furie, în car e spărgea
tot ce întâlnea în cale. în orice caz, atunci când am văzut-o prima dată, traversa un episod psihotic. A reușit să
se echilibreze, a fost mutată într-un salon obișnui t, după care s-a externat. Am păstrat legătura cu e a, la fel
cum făcusem și cu alți pacienți pe care îi întâlnis em. Pacientul psihiatric, spunea profesorul Ionescu , este
„ca un copil, pe care trebuie să-1 ții de mână până învață să meargă singur".

M-a sunat într-o zi, tocmai când mă pregăteam să mă duc la Mitropolie, să mă închin la moaștele
Sfântului Dimitrie. I-am spus ce aveam în gând să f ac și mi-a zis că ar veni și ea. La Mitropolie, un preot
tânăr citea rugăciunile de dezlegare de păcate și, în timpul rugăciunii, fata a început să plângă. Apo i s-a liniștit
și m-a întrebat, în timp ce ieșeam, dacă nu vreau s ă bem un suc. Am acceptat și am mers la o cofetărie din
centru. în timp ce-mi vorbea, se oprește și îmi spune că a fost violată și că nu înțelege de ce i s-a
întâmplat ei așa ceva. Pe măsură ce ea își amintea scena, am simț it producându-se transferul, ca un val
negru care îneacă. Din păcate, atunci m-am speriat p uțin, eram la început în privința psihoterapiei și n ici
nu aveam bine fixate noțiunile despre energii. Când mi-a s pus: „Aveam spermă și în păr, pe față, pe piept",
am răbufnit: „Și abia acum spui?" Acel viol era sursa bolii ei . Șinele nu putea să comunice direct ceea
ce s-a întâmplat, dar prin intermediul manifestărilor care-i conturaseră și boala exterioară nu făcea decât să
atenționeze lumea din jur. De aici până la rezolvare a problemei mai era doar un pas. Culmea a fost că, d eși
părinții știau (aflaseră, după câțiva ani, ceea ce i se întâmplase în adolescență), nu spuseseră nici ei nim ic
medicului psihiatru. Din punct de vedere spiritual, acelui demon pe care îl avea în ea, eliberat din ț iganul
respectiv în momentul violului, nu-i plăcea faptul că rămăsese legat în câmpul ei și voia să plece, ch iar și prin
moartea ei. Nu știu, nici n-am vrut să intru în amă nunte, cel mai important era că dădusem de cauză, un fir
de care s-au ocupat după aceea psihologii.
Tot în cazul ei, mi-a plăcut și m-a impresionat capacitatea Sinelui de a comunica prin desene. La
început, desena un păianjen țesând o plasă, căruia îi spunea Spiderman. Apoi, după ce am aflat ce s-a
întâmplat cu ea, a desenat moartea lui. M-a desenat și pe mine. Am fost su rprins să constat că eram un
cățel comic, cu ciupilică, îmbrăcat cu o mantie albastră , cu steluțe galbene, ținând în mână o baghetă
magică. Așa spunea că mă vede pe mine. Era și este un suflet sensibil, care merge mai departe în viață.
Desenele sunt un mod de comunicare a Sinelui, studi ul și înțelegerea lor fiind de ajutor în
descifrarea caracterului uman și a problemelor din sub conștient, foarte util, inclusiv în terapie, un avant aj
pe care psihologia 1-a păstrat. Din păcate, conlucrarea dint re psihiatrie și psihologie este de abia la
început, chiar dacă despărțirea lor pe specialități dife rite nu a fost corectă de la început, într-unui din cabine tele
aceleiași secții de psihiatrie intră o femeie, împreună cu m ama și fiica ei. Se internase la profesor în ziua
respectivă și nu se simțea prea bine. Oarecum surprins de faptul că era însoțită de toată familia, am
rugat-o pe mamă să o aștepte afară, împreună cu cea mică. Am remarcat faptul că o speria ideea de a rămâne
singură cu mine, astfel încât am întrebat-o de ce î i era frică de bărbatul din mine sau de medic? Exis ta o
experiență anume din trecut care o făcea să simtă aceas tă teamă?
Fiind sub medicație, deci mai dezinhibată, a reușit să-mi povestească cum, la terminarea liceului, fus ese la
un control ginecologic și că medicul o violase acolo , pe masă! Sincer, am rămas fără replică. Este dest ul
de greu să recâștigi încrederea pierdută, în asemen ea condiții, de un alt medic. Totuși, depresia ei nu se
explica pe deplin, faptul că nu se mai putea bucura de viață, de munca ei, mai ales că nu avea greutăți de
ordin material. Logic, ar fi trebuit ca problema să se fi manifestat mai demult, iar ea era deja mărit ată, avea un
copil, deci trecuse oarecum peste acel nefericit ev eniment. La un moment dat, fiind singuri în rezerva ei,
percepând faptul că nu se mai simte amenințată de p rezența mea, am întrebat-o dacă 1-a iertat pe respe ctivul
medic. Inițial a zis da, că nici nu se mai gândește la el. Atunci am mai întrebat-o ceva: ce i-ar spun e dacă s-ar
întâlni cu el? A rămas uimită. Nu înțelegea ce urmă resc. I-am repetat.
„Incearcă să-ți readuci în memorie chipul lui (chipul vio latorului este legat energetic de acel episod
din viața ei și inevitabil face legătura cu energia lui restantă din câmpul victimei, deci din subconș tient), și
acum încearcă să-ți imaginezi că te întâlnești cu e l față în față, că poți să-i faci sau să-i spui ori ce vrei, să te
răzbuni pe el, ce i-ai face?"
„Nu înțeleg!" mi-a spus contrariată.
„Eu sunt cel care te-a violat și te întâlnești cu mine, ce m i-ai face?"

„Ți-aș băga ceva în fund sa vezi și tu ce înseamnă acea sta!" a spus cu ochii îngustați, cu ură în voce,
ridicându-se amenințător de pe pat. Apoi, speriată parcă de propria ei reacție, s-a așezat înapoi. Am simțit cum
ura aceea mă învăluie. Nu făcusem decât să o provoc să proiecteze toată ura ei pe mine, pentru a se el ibera de
ea.
In străinătate se folosesc saci de box, la care se atașează chipul agresorului sau, pur și simplu, se recurge
la ajutorul imaginației. Recent s-a descoperit însă că tipul de eliberare pe sacul de box este incompl et, de
moment, iar furia în sine, deși inițial scade, creș te apoi, proporțional cu numărul loviturilor în sac . Până la urmă,
cea mai bună metodă este aceea a regresiei (întoarc ere în timp la momentul respectiv), combinată cu el iberarea
prin proiecție, așa cum, intuitiv,am procedat și eu .
l-am explicat, spunându-i să se liniștească, că a s căpat de acea povară, dar ca îi va fi cu adevărat bine
atunci când îl va ierta pe agresor, din inimă. Nu pot spune de ce este bine așa și poate părea chiar o i ronie, dar
nu te poți rupe cu totul și deci nu te poți vindeca de problema ta, până nu-i ierți pe toți cei care îți fac rău.
Este o constatare pur practică, dar mecanismul încă nu l- am clarificat.
Cred, totuși, că orice sentiment de ură, dezgust, v inovăție care sunt determinate de o asemenea
experiență sunt nocive. Mai târziu, am aflat și motivul d irect al depresiei pentru care se internase de fapt :
se îndrăgostise de prietenul soțului ei. Morala nu o lăsase să-și exprime sentimentele față de el, avea
familie, copil, iar acest conflict interior declanșase depresia. Am sfătuit-o să mai stea în spital, să nu se
externeze și să folosească acest timp pentru a-și p une gândurile și sentimentele în ordine, rămânând c a
timpul să-i ofere și alternativele de rezolvare.
A ales să rămână împreună cu soțul ei, pe care îl iube a, dar (ca în orice cuplu în care intervine rutina)
lipsa de atenție din partea lui o făcuse să se îndrepte către un al tul.
Repercusiunile psihice ale violului sunt de mai mul te tipuri. De multe ori ceea ce se întâmplă este
sublimarea energiei violatorului, de tip sadic, înt r-o formă feminină, de tip masochist. De obicei, est e
acuzată frigiditatea, care este de natură psihică, până în momentul când preludiul devine unul sado-
masochist. Când apare violența fizică, ruptul hainelor , trasul de păr, femeile care au fost victimele unu i viol se
pot excita. Ținând cont că energia transferată este de tip Yang-masculină (un drac bărbat), există șansa ca ,
după ce intră în câmpul femeii, să devină personali tate dominantă, iar femeia (mai ales dacă este o
personalitate în curs de formare) să devină, cu timpul, lesbiană! Mai ales că apare ura pentru bărbați,
cauzată de violul propriu-zis.
In ceea ce privește homosexualitatea, există mai mu lte motive pentru care ea a apărut și există. Cel d intâi
este demonul. Există demoni de gen feminin și alții de gen masculin. Ei sunt cei care determină orienta rea
sexuală a omului. Dacă echilibrul este rupt în favo area celuilalt, apar înclinațiile spre genul opus. Există și
spirite care au fost într-o viață anterioară de alt sex decât cel din prezent, păstrând însă atracția către sexul
opus din viața precedentă. Din cauza unei reîncarnă ri prea rapide, nu au avut timpul necesar să se pur ifice de
atracția sexuală care, în această viață se manifest ă către același sex pe care îl au și ei. Nu știu da că și cum se
poate trata.
Ca o concluzie: în timpul unui viol se face transfe rul de energie de la agresor la victimă. Această en ergie
rămâne în câmpul victimei, de unde dracii ies, din când în când, în conști ent. Majoritatea femeilor
violate se răzbună inconștient pe bărbați, excitând u-i și apoi oprindu-se înainte de actul propriu-zis .
Cea mai bună metodă de tratament, mai ales în cazul fenomenului de negare, este eliberarea
subconștientului prin preluarea energiilor de la ac est nivel și contactul direct cu Șinele. El, oricum , știe
totul. în cazul în care ea este conștientă de ce i s-a întâmplat, este de ajuns sa se preia energia răm asă din
timpul violului și, foarte important, să accepte fap tul că este un eveniment produs, care nu mai poate fi
schimbat, de care victima nu este vinovată și pentr u care agresorul trebuie iertat.

Mai mult chiar, poate fi ajutată să-și transforme sufe rința în putere, scoțându-se în evidență forța ei
interioară de a depăși momentul și de a ierta. Regresia î n momentul violului, sub stricta supraveghere a
celui care o coordonează, moment în care i se explică pacientei ca va urmări actul ca pe un film, care nu
are cum să o afecteze, să o doară sau să o murdărea scă, poate permite eliberarea senzațiilor, gândurilor și
sentimentelor refulate, eliberarea de ele și implicit de traum a psihică.
Mai există un caz, care este mai puțin cercetat, cel pu țin de mine personal, în care, o femeie a fost
într-o altă viață implicată într-o mișcare spirituală și care din acest punct de vedere a accesat tainele
cunoașterii universale și are înscris în ea, binele și răul aflat la acel moment.
Pot oferi o speță reală de acest gen. O fată care î ntr-o viață destul de recentă, a fost călugăriță cr eștină. Ea, în
șinele ei, recunoaște sexul ca pe ceva negativ din punctul de vedere al evoluției spirituale. La nivel conștient
însă, punctul de vedere al societății, al mediului în care trăiește, se înscrie într-o altă normalitat e. Sexul, este ceva
firesc, spune legea nescrisă a societății. Astfel, mental ul ei, ajunge în contradicție cu șinele. Soluția pe
care o poate adopta, este aceea a unui compromis. C reează conștient condițiile favorizante unui act se xual,
dar, se „răzgândește" când acesta este pe punctul de a se produce. Ea poate chiar determina inconștient
partenerul să o forțeze. Astfel actul în sine are l oc, și-a îndeplinit dorința fizică și mentală, iar șinele este
împăcat pentru că „ea nu a vrut, a fost forțată".

25. TRATAMENTUL
„Zaimoxis, regele nostru, care e și zeu, spune că, precum nu trebuie să încercăm a vindeca ochii
fără să vindecăm întâi capul, ori capul fără trup, tot aș a nu se poate să încercăm a vindeca trupul
fără să îngrijim și de suflet, și că tocmai de aceea s unt multe boli la care nu se pricep medicii greci,
fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să se o cupe. Căci dacă acesta merge rău, este cu neputință ca
partea să meargă bine." Platon în Charmides
Așa cum se cunoștea încă din vechime, pentru vindec area unui om trebuie intervenit la trei niveluri:
material, energetic și spiritual. Afirm de asemenea că ierarhia în ceea ce privește aceste niveluri ar trebui să
fie următoarea: medicul (un fel de mecanic auto car e, știind cum este construit trupul, acționează la acest
nivel), bioenergoterapeutul (continuând paralela, el este electricianul auto) și, superior lor, preotul (asemenea
unui inginer, el fiind cel care ar trebui să cunoas că scopul nașterii și vieții omului). Nu este și ca zul majorității
preoților din zilele noastre care, atunci când întâ lnesc ceva deosebit, fug ca de aghiuță, pentru că nu au datele
necesare să înțeleagă și să asimileze informații no i. Ierarhia de mai sus este valabilă pentru ceea ce ar trebui să
fie un preot al lui Dumnezeu și Iisus Hristos.
Ce măsuri ar trebui sa ia Biserica pentru a redeven i ceea ce era în primele veacuri ale creștinismului ? Să
facă preoți specializați în toate domeniile: medici , ingineri, fizicieni, pentru că Dumnezeu a creat U niversul și
Legile lui cu expresie matematică, fizică sau chimi că. Să se integreze noțiunile descoperite de științ ă în
credință, pentru cei care vor și sunt pregătiți să înțeleagă.
Este timpul să lăsăm poveștile. Dumnezeu nu are nevoi e de ignoranți care să-i aducă slavă, ci de
oameni care sa înțeleagă adevărurile și scopul lor, m otivele de dincolo de formă și aparență. Nu poți
convinge un om care are un anumit nivel de cunoaștere , decât știind și ceea ce știe el și, mai ales,
demonstrând ceea ce propovăduiești. Același lucru e ste valabil și pentru psihiatrie, psihologie sau medic ină.
Ele nu mai pot funcționa ca sisteme închise, pentru că omul nu poate fi privit numai ca trup, energie sau
suflet, ci ca un întreg, care le cuprinde pe toate trei. Gândirea există și în afara creierului, iar c ând știința va
fi capabilă să demonstreze acest lucru, poate se va schim ba Lumea.
In ceea ce privește ritualurile ortodoxe de dezlega re de magie, ele sunt descrise cel mai bine în cartea
părintelui Alexandru Argatu, despre viața tatălui său. Intr-un atac psihic, mai ales în cazul unuia de
amploare, ca metode de a-1 contracara pe loc, de la încep ut, dacă nu ești preot sau nu ai unul în apropiere,
opțiunile încep să se limiteze. Cred că, dintr-un anumit punct de v edere, unul dintre cele mai neplăcute
atacuri psihice este cel care te face să-ți „tai singur craca de sub picioare".
Pentru a mă explica, mă întorc cu gândul la radiest eziști, psihologi și chiar psihiatri (nu la toți), care mai
întâi învață ca la comanda lor mentală să facă pe ci neva să se scarpine la ureche, evoluția în timp îns emnând
pentru ei să se poată folosi de oameni, ca de niște marionete. Utilizând câmpuri care au acces la ment al, dar
nu sunt mentalul însuși, este greu să discerni când faci o acțiune care nu-ți este comandată de propri a ta
voință. Singurul mod de a deconspira un gând indus este să realizezi ceva din structura gândului care, în mod
clar, nu-ți aparține. Admițând că ar vrea cineva să -ți insufle un gând, dincolo de el poți găsi instin cte sau
sentimente care nu-ți sunt proprii.
Cândva, am supărat o cucoană cu veleități de profesoară de parapsihologic Trebuie, să recunosc că
știa multe din punct de vedere spiritual. Și a început să lucreze. Nu înțelegea cum o identificam în spatele
tuturor acțiunilor inițiate de ea. în lumea parapsi hologiei există o ierarhie, pe care recunosc că am cam călcat-o.
Sincer, cred că șeful radiesteziștilor este un încurcă-lume, unii di ntre episcopii noștri, niște farisei cu părul
lung și minte scurtă (să mă ierte Dumnezeu, nu toți) , iar marea majoritate a profesorilor de psihiatrie, niște
îngrămădiți! Nu numai că o cred, dar o și afirm. Și aceasta supără.
Așa că unii țin să-mi demonstreze ce buni sunt și câ t de bine se pot ascunde în spatele energiilor alto ra,
lovind în somn sau când ți-e lumea mai dragă. Doar că eu am dovada incompetenței doamnei respective, i ar ea
chiar știe acest lucru. In momentul în care transmi tea energie, o dată cu un gând cât se poate de onest („îmi

cer iertare pentru ce ți-am făcut, dar a fost ca sa înveți!") mai transmitea și un mesaj subliminal sc urt, din
elementali, ca un program: „Nu-ți place femeia de l ângă tine!" Astfel, o dată cu receptarea gândului i nițial,
intră în câmp precum în Calul Toian și al doilea gâ nd, care te face să te desparți de femeia de lângă tine și
nici măcar nu știi de ce. Doar că sărmana specialis tă este atât de săracă cu Duhul că nu realizează că orice
energie are și ea o trinitate (gând, sentiment, ins tinct) și că orice gând îmi ajunge la nivel mental d e la ea îmi
imprimă o poftă nebună de prăjituri (ea și fiica ei sunt două dame obeze, care se feresc de dulciuri, degeaba de
altfel, pentru că poftele lor nesatisfăcute rămân î n fiecare structură a câmpului lor). Aceeași senzaț ie o aveam și
când le întâlneam, deci cunoșteam amprenta lor ener getică, chiar dinainte de a deveni adversari. Ampre nta
îmi impresionează ficatul (există la ambele o furie și o frustrare sexuală, la cum arată, nici măcar nu-i de
mirare). Nici după mai multe atacuri similare, în care a u folosit informații din prima mea carte, nu și-au
schimbat modul de operare ceea ce denotă și un QI r elativ scăzut. Și un cimpanzeu ar învăța mai repede!
Mai interesant este că încearcă și lovirea cu energ ia altui om. Emitentele se racordează mental la câm pul
unui cunoscut și lovesc cu energia acestuia, ascunz ându-se în spatele lui. Puerile și lașe!
Ideea este că, o dată cu orice energie, se transmit gânduri, instincte și sentimente, astfel că poți a fla cine
este în spatele atacului, analizând la fiecare din aceste nivele. Tot vei da de chipul celui care a lo vit. Dacă nu se
obțin rezultate așa, se poate folosi radiestezia (c are are o marjă de eroare mică) sau poate recurge l a ajutorul
celor care comunică direct cu îngerii lor păzitori. Deși rari, ei există și pot fi depistați pentru că ei au ochii
sufletului deschiși.
Admițînd că totuși nu poți afla cine este agresorul, se poate recurge la slujbele din biserică, anume să
ceri în acatiste să-ți arate sau să însemne Dumneze u pe cei care-ți vor răul. Imi aduc aminte că odată am
cunoscut o familie, în care mi s-a părut mie că nu se potriveau cei doi. Ea era mai „brunețică". Pe atunci
credeam în puritatea sângelui poporului român și în necesi tatea păstrării ei. Intre timp am mai evoluat și eu,
cel puțin așa cred! Naționalismul este inventat de cei b ogați pentru ca săracii să le apere averile. Acum îl
consider o prostie.
Revenind la perechea pe care nu o vedeam potrivită. Cum fac arte marțiale știu ce este ceea ce se chea mă
în ortodoxie demonul certării, adică acel spirit de la care pleacă certurile și bătăile și care ca supe rlativ are
dragonul. In țările din Orient în care se practică diferite stiluri de arte marțiale este țelul suprem al fiecărui
luptător să ajungă la acest nivel la care să stăpânească un dr agon! Când știi așa ceva este simplu să trimiți
demoni ca să bagi zâzanie într-o familie. Și am făcut-o convins fiind că ceea ce fac este bine. Și se cam
certau, ba mai ieșea și cu vânătăi din când în când . Până la un moment dat când mergând la familia
respectivă am cunoscut-o pe mama femeii respective pe care am întâlnit-o mai apoi la chilia la părinte le
Argatu unde venise pentru binecuvântare! Așa am învăța t să nu mă mai iau după culoarea pielii. Dar s-a
mai întâmplat ceva. Odată când m-am dus spre famili a respectivă, vrând să iau o geantă de undeva de su s mi-a
căzut cu colțul direct în frunte și mi-a făcut un s emn. Semnul lui Cain! Când m-am întâlnit cu mama
femeii, s-a uitat la el, m-a privit în ochi și am ș tiut că ceruse semn ca să vadă cine era în spatele certurilor
care se iscau din te miri ce în familie. Nu mi-a spus nimic pe moment . Era o femeie care la rândul ei
fusese acuzată că practică magia și asta pentru că seara, aprindea o lumânare și citea Psaltirea. Ba
trecuse prin ospiciu, fiind pensionată pe caz de bo ală și avusese probleme până ce-1 întâlnise pe pări ntele
Argatu care o învățase să-și apere mintea și să-și fol osească slăbiciunea într-un mod pozitiv.
Avantajul celor care au cunoscut nebunia este că, ș tiind cu ce au de-a face, pot fi transformați în lu ptători
pe tărâmul spiritual. Am relatat acest episod din v iața mea din două considerente. Mai întâi ca o demo nstrație
că de multe ori putem face un rău, convinși fiind c ă facem bine (de aceea le găsesc multe circumstanțe
atenuante celor care greșesc neintenționat) și apoi pentru că trebuie cunoscută posibilitatea de a cere divinității
însemnarea celor care fac rău. Se poate cere prin a catist sau liturghie însemnarea celor care se folos esc de
magie. Cel puțin, așa se poate ști pe cine să primi m sau nu în casă. Bineînțeles că din lumea spiritua lă sunt mai
greu de obținut certitudini, dar nu este imposibil.

O parte dintre modalitățile de tratament le-am explicat pe mă sură ce descriam o parte dintre cazurile
pe care le-am întâlnit și pe care le-am socotit repreze ntative. In acest capitol voi încerca să mă ocup în
principal de cele pe care nu le-am amintit.
AGHEASMA (apa sfințită) se folosește pentru spălat pe față și ceafă. Cu ea se poate stropi orice
zonă a corpului (mai puțin cea a organelor genitale). De as emenea, se poate face curățarea casei prin
stropire.
Eram în anul întâi de facultate și ne pregăteam pen tru examene, când mă sună o colegă, rugându-mă
impacientată să mă duc cât mai repede să văd o altă colegă de-a noastră, care nu se mai putea opri din plâns. Se
certase cu prietenul ei și repeta întruna că este u râtă! A doua zi aveam examen și n-aș fi plecat, pen tru că nu
repetasem toate subiectele, dar m-am dus. Am crezut întotdeau na că omul este mai important decât orice
examen. Am găsit-o pe colega noastră, tot plângând în hohote. Ni meni nu reușise să o împace. Și nu era
deloc urâtă, dimpotrivă. O sculptoriță încercase ch iar să o convingă să-i pozeze nud. In acea seară am
rămas cu ea, împreună cu încă o colegă. A doua zi nu a mai vrut să vină la examen și a renunțat la
medicină. M-a întrebat dacă să meargă sau nu cu părin ții ei la o descântătoare. De ce nu? i-am răspuns (pe
atunci nu știam decât Tatăl nostru, pe care îl învă țasem abia cu un an în urmă, și nimic despre magie! ). S-a dus,
iar baba a sfatuit-o să ia apă sfințită de la trei biserici, să bea în fiecare dimineață pe stomacul g ol, să se spele
cu ea pe față, pe ceafă, pe piept, pe spate și, în ziua a opta, să se ducă într-o răscruce de drumuri și să arunce
peste umăr sticla cu agheasmă care i-a rămas, ca să se spargă de asfalt. A făcut ritualul și s-a liniști t.
Interesant a fost când în anul VI, discutând cu o colegă cu aceleași preocupări ca și mine, actualmente
medic, mi-a zis că în anul doi avusese un coleg care se împriete nise cu o colegă care ei nu îi plăcea! Mi-a
povestit cu mândrie cum o aranjase! Zic:
– „Bine, știi ce făceam eu înainte de examenul de a natomie?"
„Nu!" îmi răspunde viitoarea doctoriță.
încercam să dreg ce ai stricat tu!…"
Și am început să-i povestesc ce s-a întâmplat. Acea stă prietenă a mea își folosea cunoașterea și în se ns
pozitiv, preluând energiile negative de la alții și folosindu-le inclusiv în sex (de exemplu lua energ ia, umbra,
unui bărbat care îi plăcea fizic și o proiecta pe c el cu care făcea dragoste). Avea un stil ciudat de a descărca
un om, uitându-i-se fix în ochi. Putea să deschidă poarta ochilor spre suflet și „sugea" efectiv energ ia ca un
aspirator, după care o folosea cum dorea ea. A ajun s în comitetul de campanie electorală a unui partid mare,
care a avut un candidat la președinție!
A existat un moment al vieții mele, în care umblam tot timpul cu agheasmă mare la mine. Țin minte că,
student fiind, am ajuns în satul tatălui meu. O vec ină era pe patul de moarte, de-abia respira, și chiar dacă
trecuse și doctorul din comună pe acolo, rudele îi aprinseseră deja lumânările, ca să nu plece pe întuneric.
Nu știu ce mi-a venit, dar i-am dat să bea din apa s fințită pe care o aveam la mine. Peste doar o jumătate d e
oră, bătrânica mătura prin curte, voioasă. Avusese o prob lemă de magie, cuscra (mama norei) ei îi purta
sâmbetele, dar ea avea încă zile de la Dumnezeu. De multe or i, când este vorba de magie, agheasmă mare
face minuni.
LITURGHIILE DE IERTARE
Am aflat prima dată despre ele dintr-o carte scrisă de u n psihiatru catolic american, în care se
vorbea de vindecarea arborelui genealogic. Spunea că fiecar e din noi purtăm pe umeri păcatele neamului
nostru, indiferent dacă vrem sau nu, iar cea mai si mplă metoda de vindecare este obținerea iertării divine.
Este totuși impropriu spus iertare, pentru că răul făcut de c ineva din neam trebuie echilibrat prin ceva bun,
iar Liturghia, ca jertfă a lui Cristos, face tocmai acest lucru. Pentru cei care nu știu, Liturghia re memorează,

la nivel spiritual, viața lui Iisus Hristos și jertfa sa pentru omenire, implicit, pentru cel sau cei pentru care
se dă Liturghia. Am auzit mulți zicând că nu este drept ca o persoană să plătesca pentru ceea ce alții au
greșit în trecut. Nu cred că este foarte important dacă ni se pare sau nu drept, ci faptul că gena există și,
dacă este deteriorată de cineva din neam, ea trebuie refăcută. E ca un hard-disc pe care cineva, din greșeală,
a înregistrat un „virus". In modificarea genei inter vin toate păcatele mari: crimele, sinuciderile, avorturil e
sau magia.
Liturghiile se pot folosi și în magie, plătind slujbe de i ertare pentru primul suflet care iese din iad.
Ortodoxia nu acceptă purgatoriul, dar mediumurile și oamenii cu capacități paranormale cu care am discut at
contrazic acest precept. In plus, sub binecuvântare , mi-a fost îngăduit să vizitez mental asemenea loc uri. Există
zone de ispășire a greșelilor, asemănătoare Infernului lui Dante.
Preoții ortodocși nu au fost de acord să citească a semenea Liturghii de iertare, dar nu ar trebui să
intervină și să decidă ei asupra mesajului care îmi dores c să ajungă la Dumnezeu. Acel suflet pentru care
plătești Liturghia va rămâne îndatorat și, pentru c ă nu vrea să rămână astfel, te va ajuta și el de ac olo cu ceva.
Nu poate face rău, tocmai a scăpat de chinurile iad ului, dar te poate proteja din veșnicie pe tine și pe ai tăi. Ideal ar
fi ca pentru fiecare zi să ai date la biserică Litu rghii și Acatiste (cu rugăciuni de iertare, de prot ecție sau pentru
diferite dorințe). Am să amintesc că tot liturghiil e de iertare sunt bune pentru ridicarea la lumină a copiilor nenăscuți
(avortați), a celor care au murit fără să fi fost b otezați în Hristos.
Repet, orice atac psihic este îngăduit de divinitate, dintr -un motiv sau altul, fie pentru a învăța, fie
pentru a plăti niște greșeli și a le conștientiza. Mulți di ntre psihiatri nu vor fi de acord cu mine, dar mai
sunt femei care au ceea ce se cheamă psihoză post-p artum (clipe în care o femeie poate sa-și omoare co pilul
de furie) și care sunt tratate ca de o boală psihică (în loc să fi e trimise la un preot bun, ca să li se facă
„lepădările"). Atunci, ce pretenție am putea avea de la as emenea medici? Spiritul uman le este la fel de
necunoscut lor care, chipurile, tratează, pe cât îm i este mie de familiară partea nevăzută a lunii!
SPOVEDANIA este foarte bună pentru eliberarea subconștientului de energiile acu mulate,
indiferent că este vorba de păcate sau preluări de la alții, ducând astfel la scăderea tensiunilor intern e. însă,
pentru eliminarea tuturor, este mai întâi necesară o exo rcizare pentru demonii care vin din propria voință a
omului. Pentru cei pe care îi poartă din viețile anterioare, regresia este laborioasă, costisitoare, iar
specialiștii reali pot fi numărați pe degetele de la o mână !
Preoții ortodocși au o putere extraordinară, de car e nici măcar ei înșiși nu sunt întotdeauna conștien ți,
pentru că tainele au fost îngropate atât de adânc ș i de temeinic încât este greu să ajungi la ele. Hri stos Le-a
spus că le va da puterea ca tot ceea ce e legat pe pământ să fie legat și în cer (păcate sau căsătoria !), iar tot
ceea ce este dezlegat pe pământ să fie dezlegat și în cer! Ce este mai puternic decât să fii preot al Lui Hristos și să
poți opera în cronica Akashică a oricărui om de pe pământ? Asimilând cronica Akashică memoriei în care
sunt stocate toate viețile oamenilor, rezultă că tot ce ține de gân durile, sentimentele, instinctele și faptele
lor este stocat acolo, iar preotul ortodox are puterea divină să ște argă, să plătească („voi cei puternici,
purtați poverile celor slabi") și să elibereze spir ite din ghearele propriilor karme! Doar că ei nu mai știu.
ÎMPĂRTĂȘANIA, sau Sfânta Taină a Euharistiei, este Lumina, Chi-ul de cea mai înaltă vibrație.
Este socotită „foc" spiritual și este reprezentarea celui mai înalt nivel spiritual la care poate ajun ge un om. Am
văzut efectele ei benefice asupra oamenilor care au fost victime ale unor atacuri psihice. Din păcate, fapt mai
puțin cunoscut, folosirea ei fără eliminarea preala bilă din câmp a tuturor-energiilor negative (prin r ugăciune,
post și spovedanie) poate crea probleme, fiindcă se întâmplă cum avertiza Hristos: „Nu poți turna vin nou în
burdufuri vechi!" Vinul nou este energia pozitivă -Lumina, burdu ful vechi este corpul omenesc, cu vibrația
lui inferioară, datorită alimentației și lipsei leg ăturii permanente cu spiritualitatea. Se poate întâmpla e xact
ca atunci când turnăm apă fierbinte într-un pahar rece; cel mai adesea, acesta se va sparge. Trupul
omenesc, prin însăși natura sa, are o inerție în creșterea vibraț iei. Apostolii au petrecut trei ani, clipă de clipă

cu Iisus și abia apoi au putut primi Duhul Sfânt, limbi le de foc care au coborât asupra lor (Lumina necreată
nu este Duh Sfânt, ci izvorăște din El).
Am măsurat cu pendulul chakrele unui bărbat, care avea multip le internări pentru depresie. Dacă
inițial le avusese pe toate închise, după împărtășa nie cele de la nivelul gâtului și inimii s-au desch is. Nu însă
și cele ale umerilor și nici primele, cele de la ni velurile inferioare (dintre bazin și plex). Dacă s-ar proceda ca
în primele veacuri, atunci când oamenii se împărtășe au săptămânal, efectele ar fi fost poate mai import ante. In
vremurile noastre însă nu mai este suficient.
In plus, cred că ar fi mai important ca omul să fie învățat să aibă el însuși acces la energiile divine și
nu să-i fie oferite cu lingurița, când consideră că ar avea nevoie sau voie. Ideal ar fi ca fiecare din tre noi să
învețe că poate avea și „construi" propria lui legă tură cu Dumnezeu, cu Duhul Sfânt, Maica Domnului,
Sfinții și Puterile cerești, Biserica având de fapt ca me nire tocmai acest lucru. Nu să-i ducă precum niște oi
oarbe și proaste la Dumnezeu, ci să-i ajute să vadă drumul spre El și să-i convingă că este singurul c are merită
urmat.
Mi-a fost prezentat un pacient român, stabilit în C anada. Era pensionat pe caz de boală, cu diagnostic ul
de schizofrenie. Voia să facă încă o religie și scr isese o carte în acest sens. Țin minte că l-am într ebat dacă nu
avea impresia că sunt deja destule. A rămas fără gr ai. Interesant, la el chakrele capului erau toate î nchise. De
aceea, era normal să vadă viața în negru și să aibă gânduri ciudate. Intr-un târziu s-a reușit să se a fle adevăratul
motiv al bolii lui. In copilărie fusese abuzat de o bonă. Cazul lui m-a convins că, în privința psihic ului uman,
nici medicina occidentalilor nu este mai bună ca a noastră. Au și ei faliții lor!
Din păcate, împărtășania poate fi folosită și în ră u. Am cunoscut mai multe metode.
Prima era folosită de o femeie care se împărtășea și folosea apoi Lumina pentru a ghici în cărți. Era
destul de ciudat să o vezi ca fiind jumătate luminoasă (tora cele) și cealaltă întunecoasă. Ghicea prin chi-ul
ușor, prin Lumină și ghicea corect.
A doua metodă presupunea utilizarea luminii informate în împărășani e. Părintele Argatu povestea că i
s-a întâmplat o dată, după ce s-a împărtășit, să fie cât pe-aci să moară. Spunea că fusese otrăvit, prin
euharistie. Se pare că unul dintre slujitorii din a ltar a condiționat lumina ca să-i facă rău. Acum, c u ajutorul
cunoașterii la care am ajuns, pot spune că dacă este vo rba de condiționarea unui aliment, aceasta poate fi
făcută pentru a afecta un singur individ, chiar dacă din același vas m ănâncă mai mulți.
Dacă se pune problema împărtășaniei, mă gândesc în primul rând la Sfântul Serafim de Sarov, pe care
îl împărtășeau îngerii. Nu cred că venea cineva și îi dădea să mănânce, ci că ajunsese să se racordeze la
energiile necreate. în felul acesta împărtășania clasică nu-ș i mai avea rostul.
Iisus a spus: „cine nu mănâncă din trupul meu și nu bea din sân gele meu nu are parte cu mine" și sunt
de acord cu aceasta. Dar mai cred că poți mânca găleți de împărtășanie, dar dacă nu ai înțelegerea și
iubirea Lui față de om, nu vei ajunge să vezi raiul . Doar dacă îi urmezi Lui Hristos ca fire, mentalitate și
acțiune te poți apropia de nivelul Său spiritual. Ideea c ă dacă mă duc și iau împărtășania respectivă voi fi
unde este El este o iluzie scump vândută de Biserică. Altf el cum se face că mulți dintre cei care se
împărtășesc (chiar și preoți) nu prea se apropie du pă moarte de Rai?
Cunosc cazul unui singur mare om care a refuzat împărtășania înain tea morții și anume cel al
Mareșalului Antonescu, despre care puțină lume știe că era c redincios sau că a ctitorit biserica din piața
Hurmuzachi (fostă Muncii) din Capitală. El a făcut ceea ce a cons iderat că trebuie, și-a asumat
responsabilitatea pentru ce a făcut greșit și a ple cat demn dincolo. Puțini dintre cei care îl judecă vor ajunge
în fața morții fără să chițăie de frica lumii de dincol o! Poate că puțini și dintre cei care îl susțin, dar și mai
puțini dintre cei care îl combat. Nu că merită ridicat în slăvi, dar nici să-i contestăm meritele ca om și ca
lider. Poate vreodată îl vom întâlni undeva și vom ști adevărul.

Imi amintesc de o povestire a lui Voiculescu, intit ulată parcă „Perna de puf, în care se relata o
întâmplare din cartierul evreiesc. Povestea pornea, se pare, de la o întâmplare reală. Era vorba de apropiata
moarte a unui evreu bătrân, căruia i se pregătise d eja o pernă de puf, cu care urma să fie asfixiat da că începea
să „delireze" și să povestească despre lumea de din colo. Nu se credea oficial în viața de dincolo și, pentru a nu
se perturba această credință, cei care ar fi putut s-o conteste erau trecuți mai rapid în lumea celor care nu ne
mai cuvântă.
Impărtășania, ca multe din atributele ortodoxiei, e ste într-adevăr o cârjă dăruită omului pentru a urc a, dar cei
care găsesc credința de a merge pe ambele picioare, luptătorii, vor ști să primească, fără să se aștept e să le
ofere altcineva.
MIRUL sau uleiul sfințit este folosit de obicei la sfințirea obiec telor bisericești și la
binecuvântarea prin însemnarea cu sfânta cruce, pe care preotul o face la sfârșitul slujbei liturgice.
Este, de asemenea, bun și pentru ungerea locurilor unde a fost spart câmp ul, mirul nepermițând unei noi
energii să intre, contrabalansând prin vibrația lui efect ul nociv al energiei deja recepționate, de la
inițierea atacului. Prin ungere, el determină scoat erea la suprafață a energiilor negative acumulate în
profunzime, care pot fi mai apoi eliminate din câmp prin s pălare sub o apă curgătoare (de exemplu, sub
duș).
Există miruri de vibrație înaltă, care efectiv ard demonii, chia r dacă omul simplu nu o percepe,
pentru că nu are sensibilitatea spirituală necesară.
Eu însumi am făcut unele experiențe pe o serie dint re pacienții psihotici veniți, din toată lumea, la
exorcizare la părintele Argatu. La un moment dat am rămas de vorbă cu o studentă de la Universitatea d in
New York. Curios că fusese trimisă chiar de psihiat rul ei la exorcizare! (deși rari, se pare că mai su nt și din
aceștia). Spre surpriza mea, a început să-mi vorbea scă chiar despre mine. A fost o experiență oarecum
șocantă. Toți avem impresia ca numai noi știm tot c eea ce facem. Sau că mai știe cel mult încă o persoa nă.
Așa că atunci când cineva începe să-ți spună lucrur i pe care nu te aștepți să le știe despre tine, par că ți se
dărâmă întregul sistem de gândire.
Ea intrase într-o sectă religioasă și se deschisese spre o dimensiune pe care nu era pregătită să o cu noască
și, cu atât mai puțin, sa o stăpâneasca! Ingerii și demonii au acces la cunoașterea a tot ceea ce face m, dar chiar
și unii oameni pot accesa locul unde este stocată v iața noastră, ca un film pe o rolă cinematografică. Insă,
haideți să luăm partea bună a lucrurilor – nu sunte m niciodată singuri!
MASLUL este una dintre cele mai frumoase și puternice slujbe ale ortodoxiei și este urmată de
ungerea cu mir. De regulă, maslul este destinat celor bolnav i și presupune citirea a nouă fragmente din
evanghelii. Potrivit Cabalei, dar și învățăturilor creștine, exist ă 9 cete de îngeri, fiecărei chakre
corespunzând unul dintre cele nouă ceruri sau unul dint re cele nouă niveluri ale iadului. Acesta este moti vul
pentru care se citesc nouă fragmente de evanghelie, adică tot atâtea molitve cât trebuie citite pentru un
pacient. Chakrele sunt porți care se pot deschide f ie spre bine, fie spre rău, iar maslul are capacitatea de a
le deschide către bine.
El a pierdut cumva din corectitudinea ritualului, deoarece fiecare evanghelie ar trebui să fie
urmată de o pecete (cruce) făcută cu ulei sfințit la nivel ul tuturor celor 9 chakre, exact ca la botez. Cam
așa ar trebui tratat un bolnav pentru ca răul acumu lat în chakre să plece, lăsând drum liber Luminii și, o
dată cu ea, vindecării. Nefuncționarea optimă a chakrelor determină i nițial un dezechilibru energetic și
o afectare psihică (chiar dacă ea este contrabalans ată la început de mecanismele de protecție ale orga-
nismului) și, în ultimă instanță, boala organică. M edicina nu înțelege că idealul este nu să vaccinăm
oamenii pentru fiecare virus sau bacterie (existentă sa u nou-apărută), ci să le modificăm vibrația,
astfel încât acestea să nu se poată înmulți și nici să nu poată tră i în corp.

S-a observat, spre exemplu, că vasele de aur și arg int au proprietatea de a menține apa proaspătă.
Motivul pentru care apa ținută în astfel de vase nu se strică, nu ține de reactivitatea chimică a metalelor
nobile, ci de nivelul lor vibrațional, care distruge bacteriile. At unci, în loc sa fim îndopați cu
medicamente și să facem vaccinuri, n-ar fi mai bine sa ne creștem vibrația astfel încât să devenim imuni la
ele?'Fiindcă este posibil.
Orice medicament are reacții secundare nedorite, neplăcute,asupra altor organe, mai ales dacă este
folosit timp îndelungat.
Folosirea în alimentație a uleiului, fainii și a ap ei sfințite de la maslu crește vibrația corpului,
ferindu-1 astfel de boală, pentru că orice boală ar e vibrație joasă.
PSALTIREA, rugăciunile au efecte benefice în lupta cu magia, d ar efectul care se obține citind
toată Psaltirea, timp de 3-4 ore, îl poți obține în cărcându-te cu Lumină prin Reiki, în mult mai puțin timp
(diferența fiind dată de gradul atins și de practic a efectuată). Presupunând că s-a primit o „lovitură" în
cap sau în inimă, e nevoie rapidă de o cantitate mare de Lumină pentru a ridica din aceasta un scut între
victimă și agresor. Se poate folosi sabia pentru a tăi a orice legătură energetică cu acesta și, eventual, atunci
când este nevoie, chiar pentru a răspunde cu lovitură. De aceea este i mportantă cunoașterea mai multor
metode de protecție. Suntem oameni, trăim într-o lu me în care nu avem timpul necesar să citim Psaltirea
în fiecare zi. Părintele Cleopa, de la mănăstirea Sih ăstria, spunea că este de ajuns să știm Psalmul 50 (al
smereniei) și că recitarea lui de 150 de ori este e chivalentă citirii în întregime a Psaltirii. Aceasta r eprezintă
puterea de care este nevoie pentru a trece peste sco rpii, care sunt relativ rare chiar și în zilele noa stre (este
vorba de nebunii psihotici și de paranormalii care folosesc tehnica sugestiei și a hipnozei la distanț ă). Citind
Psaltirea se pot imagina cilindri de lumină, scuturi, clopote sau ouă de lumină, care pot fi realizate la nivel
mental, de obicei în starea alfa, când ne imaginăm respect ivele modele de apărare. De obicei, rugăciunea ne
dă accesul la Lumină și din Lumină se poate face aproape. O catismă este ideală pentru ridicarea unui
cilindru, iar la nouă cilindri este greu să ne mai a jungă cineva. Putem să ni-i construim singuri sau îi putem
cere de sus. Evident că ultimii asigură o protecție cu mult mai bună.
Totuși, trebuie să atenționez că folosirea Psaltirii fără o pregăt ire prealabilă, fără o creștere spirituală
în timp poate crea probleme, tocmai pentru că provoa că spiritele malefice. Or înainte de a intra în lup tă
spirituală cu ele ar trebui să fii destul de puterni c spiritual, ca să nu te „dărâme".

MOLITFELE Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur s unt recunoscute pentru
eficiență. Nimeni dintre slujitorii bisericii nu ne învăță că, de fapt, stadiul de sfânt este nivelul spiritual la
care toți oamenii ar trebui să ajungă sau către car e măcar ar trebui să tindă. Sfinții l-au atins, îns ă uităm că, de
fapt, toți suntem diamante, mai mult sau mai puțin a scunse în mizerie, și că, indiferent cât de nevolni ci am fi,
tot diamante vom rămâne.
însă doar după ce ne-am curățat de orice rău din no i putem deveni un canal de Lumină pentru alții. De
fapt, nici Sfinții nu au puterea sau lumina lor pro prie, ci o primesc tot de la Dumnezeu, prin Duhul S fânt. Din
acest punct de vedere, puterea unui om curat pe păm ânt este mai mare decât cea a unui sfânt din cer, e i
fiindu-ne precum niște frați mai mari. De aceea est e bine să le cerem ajutorul la nevoie. De obicei, r ezultatele
cele mai bune le are citirea de către un preot a no uă molitve, timp de trei zile la rând. Ca exemplu, astfel
rezolvă o depresie trenantă. Din păcate, eliberarea este atât de bruscă, încât revenirea la normalitat e poate trece
inițial printr-un sindrom de tip maniacal. Adică în starea opusă ca polaritate. De aceea, ideală ar fi o pregătire
psihică specială pentru aceasta. Unora le convine s tarea respectivă maniacală care poate duce la misti cism,
dar eu cred că orice lucru brusc în viața unui om p roduce (într-o mai mare sau mai mică măsură) dezordin e
în gândire.
In cazul unei căderi depresive bruște, este recomandabilă interve nția imediată, atunci când ea este
posibilă. în primul rând, nu se lasă timp suficient pent ru ca să apară obișnuința cu boala sau acel echilibru

în anormal, iar omul va percepe boala ca și cum ar fi fost un vis urât. Dacă însă depresia sau oricare altă
boală psihică sunt instalate cu mai mult timp în urm ă, revenirea la normalitate este de preferat să se facă
lent. Mecanismele psihice care l-au făcut pe omul r espectiv să-și găsească un echilibru în starea de b oală, din
cauza inerției lor prezentă în ambele sensuri, îi p ot face chiar rău dacă se încearcă revenirea grăbit ă la
normalitate. Cred că sunt de preferat câteva săptămâni de r evenire lentă, sigură, în confort psihic, pentru a
putea obișnui bolnavul cu starea de sănătate psihic ă și cu reintegrarea în mediul social și familial, chiar dacă
noi ne-am dori să-1 vedem vindecat în două-trei zil e.
In concluzie, dacă atacul psihic este recent atunci se poate și este chiar recomandat să se rezolve
rapid, dacă este vechi, este preferabil să se facă treptat. De asemenea, este mai eficient ca molitfele să fie
citite împreună cu rugăciunie de dezlegare de magie și vrăji care se folosesc pentru locurile supărate de
farmece și cu rugăciunea Sfântului Ciprian împotriv a magiei (el însuși fiind un fost vrăjitor care s-a întors la
Dumnezeu). Altfel nu sunt complete, deoarece molitf ele se adresează numai demonilor, nu și energiilor
telurice, care nu sunt demoni, ci doar întuneric sa u lumină perimată. Plus că dacă sunt trimiși de un vrăjitor
demonii nu pleacă de bunăvoie. în momentul în care sunt ci tite molitfele, cei care vin să ia răul sunt
Arhanghelii și, dacă este o problemă care ține de m agie, demonul țipă că nu poate să plece, pârând cine 1-a
trimis.
Oamenii devin foarte ușor dependenți psihic; eu nu vreau să fiu un guru, așa cum am fost acuzat de un
psihiatru, sunt mulțumit cu poziția mea de parapsihiat ru (parafrazând paramedicii din străinătate!) și mi se
pare corect deoarece nu dețin Adevărul. încerc să-m i ridic pacienții până la linia de plutire și apoi îi trimit la
biserică, eventual îi îndrum, dacă au nevoie, în al te direcții. Fac ceea ce se cheamă transferul afect iv asupra lui
Dumnezeu, fiindcă El le poate rezolva pe toate. Nu se știe pe unde mă vor duce pe mine drumurile vieți i în
câțiva ani, dar este corect și bine pentru evoluția ulterioară a pacientului ca el să știe unde să-și găsească singur
leacul.
SFINTELE MOAȘTE păstrează un crâmpei din câmpul sfinților, adică al ac elor oameni care au
ajuns la nivelul spiritual care le-a dat accesul la Lumină . Orice lucru care ne aparține rămâne impregnat
cu energia noastră. Pe acest sistem se face și recunoașterea celor care au fost lama sau preoți shaolin în
altă viață. Este adevărat că la un anumit nivel spi ritual îți este permisă intrarea în chakra inimii, pentru a afla
de unde vine acel om și cine a fost în viețile anterioare. D ar mai este mult până atunci.
La nivelul spiritual actual mulți nu L-ar recunoaște nici pe însuși Ii sus Hristos coborât pe pământ.
Vibrația moaștelor este asemănătoare cu cea a Sfințilo r, oriunde ar fi ei, și de aceea atingerea lor perm ite
încărcarea cu Lumină, concomitent cu descărcarea de energii n egative. Fenomenul se derulează în felul
următor. In funcție de modul cum și-au desfășurat viața, de grij a față de ceilalți, sfinții primesc încă din
timpul vieții o parte din darurile Duhului Sfânt. O dată cu moartea, e i pot lăsa darul lor, care este veșnic,
spre folosul oamenilor în apropierea moaștelor. Mai exa ct spus, rămâne un înger care se ocupă de
vindecări, specialist în medicină spirituală, care are î n sarcină să ajute și să vindece oamenii care cer cu
credință ajutorul sfântului. Este și cazul Cuvioasei Paraschiva, a l Sfântului Mina sau al altora.
Pe pacienții cu probleme îi trimit să facă pelerinaje pe la moaștele sfinților din București. Din centru,
cel mai ușor este de ajuns la cele ale Sfanțului Dumitru Basa rabov și ale Sfinților Constantin și Elena de la
Mitropolie, apoi se poate trece pe la Sfânta Paraschi va la Mănăstirea Antim, la Sfântul Mina, pe calea
Călărași, cam la o stație de la demolata biserică d e la Sfânta Vineri, la Sfântul Ciprian, în biserica Zlătari, de
vizavi de clădirea mare a CEC sau la Sfântul Nicola e de la ctitoria brâncovenească aflată la kilometrul 0.
Mai sunt moaște de sfinți în București, la schitul Darva ri și la multe altele.

ICOANELE au o acțiune binefăcătoare care se bazează pe același princ ipiu cu cel al moaștelor și al
fotografiilor, având energia celor pe care îi repre zintă. Sunt foarte bune pentru izolat încăperile,
calculatoarele, autoturismele. Prin sfințire ele su nt condiționate cu energia sfinților pe care-i repr ezintă.

Avându-le înjur este ca și cum ai muta cerul pe pămâ nt. Sincer, eu nu am crezut că sunt atât de
puternice, până nu am văzut reacția unui băiat posedat (psi hotic) la tot ceea ce înseamnă sfințit în
biserică.
Cândva, mi-am întrebat o colegă de ce nu sunt icoane în saloanele de ps ihiatrie. Mi-a răspuns că
induc mai rău delirul! In timpul posesiei (nebuniei), omul și demonul devin unul și ceea ce vede
demonul, vede și omul. Și invers. Demonul vede tot timpul chipul lui Dumnezeu și din același punct pornesc
fie frica lui, fie exacerbarea credinței. Nici un om nu are credința demonului, pentru că el știe. Exis tența
lui Dumnezeu, deși incertă pentru unii dintre noi, oamenii, pentru el este o certitudine. Este incertă pentru
noi, tocmai pentru că suntem condiționați de ochii noștri tru pești. Atunci când se deschide chakra a șasea,
care înseamnă de fapt privirea ortodoxă „în duh", a proape că nu știm cum să o închidem mai repede sau, î n
cel mai rău caz, ajungem la ospiciu.
REIKI ca sistem de terapie cu Lumină are efecte spectacul oase. Este sau nu este venit de la
Duhul Sfânt? – iată o problemă care trebuie dezbătută de Sinod, părerea episcopilor în parte
nemaiavând prea mare greutate. Lumina are rezultate benefice în orice boală, în cicatrizarea rănilor
sau anestezie, în tratamente la distanță pe fotografii sa u doar pe nume. Accesul la Lumină prin Reiki, ca
și cel prin hirotonisire, deschide însă posibilităț i multiple în ceea ce privește tehnicile de apărare împo-
triva vrăjilor, deoarece din Lumină se pot face săbii de foc, bile de lumină, clopote de lumină, cilindri de
lumină, săgeți de lumină, sulițe etc. Sunt destule c ărți despre Reiki, despre simboluri de protecție și cum
se folosesc pentru curățat casele, pe tine însuți, pentru terapie la distanță, indiferent că este vorba despre
un atac psihic sau de o simplă boală.
Eu am făcut Reiki și pot spune că în ceea ce priveș te propria protecție și ajutorul celorlalți este bun.
îmi este încă destul de neclară problema materială. Daca urmăresc cu adevărat metoda eristică de
vindecare, cum pot unii cere atât de mulți bani pentru iniț iere? Știu, totul în viață se plătește, și este
preferabil să plătești cu bani decât prin boală sau suferință. Totuși, nu mă pot împiedica să nu-mi imag inez
cum ar fi fost ca Ioan, când a venit la el Iisus pentru a-L b oteza în apa Iordanului, să-I fi zis: „Te costă 300
de euro ca să devii maestru al Luminii!" Sau ca Iisus să fi procedat la fel cu apostolii!
Ceva este greșit, ori în Reiki, ori în mentalitatea unora dintre maeștrii săi.
Pe de altă parte, adevărul este că oamenii nu pot f i tratați toți la fel. Am fost să văd un terapeut l ucrând și
l-am întrebat de suma pe care o ia pentru consultație. Lua atât cât îi dădeau oamenii și mi se părea corect
sistemul lui. Sunt însă și unii pacienți, e drept, mai cu dare de mână, care dacă plătesc puțin devin
neîncrezători în eficiența tratamentului primit și renunță după primele ședințe.
Cei mai mulți maeștri Reiki nu au înțeles pilda fem eii sărace care a dat la templu doi bani, dar care
pentru ea erau mai valoroși și mai „munciți" decât punga bogatului. Ceea ce pentru unul care are mai m ulți
bani este nimic, pentru un altul care trăiește dint r-un salariu mediu este enorm… Atunci, cum îi diferențiezi ?
Firește, fiecare maestru are liberul său arbitru și va da seam ă pentru opțiunile materialiste și vanitoase.
Numai că suferința celor fără dare de mână rămâne nealinată și nev indecată.
Mai nou a mai apărut o problemă – faptul că mulți dintre maeștri i Reiki au ajuns să lucreze pentru
diverse persoane publice, fie că este vorba despre oameni cu b ani, fie că despre oameni politici, și fac ei
înșiși politica partidului sau individului respecti v, întrucât eu însumi sunt maestru Reiki, cred că a m dreptul să
afirm că linia pe care a înființat-o Usui a fost demul t abandonată și că ne aflăm în situația de a avea acces
toți la anumite energii, fără să facem ceea ce este corect din punct de vedere divin, ci doar să împlinim
voințe și ambiții proprii. Unii maeștri Reiki au ui tat pe drum tocmai sursa divină a energiei pe care o
folosesc și, de aceea, mulți dintre ei au probleme.
Adesea, nu se înțelege un fapt simplu. Există un ec hilibru în Univers. Dacă un om îl calcă și prin ace asta
își atrage boala (ca o entitate spirituală sau câmp electromagnetic) prin actul vindecării, fie că est e vorba de

șaman, maestru Reiki, preot ortodox, musulman sau r abin acesta preia „vina" și deci, boala. De aceea, de multe
ori vindecătorii sunt mai bolnavi decât cei pe care îi tratează. Ei au acces la energiile divine, le f olosesc și
preiau duhurile bolilor.
A trecut destul timp de când eram student. Pe atunc i avea loc primul Congres de Medicină Alternativă
de la Arad. Eram cu un coleg de-al meu, actualmente tot medic, care este de religie penticostală. Aveam în
comun faptul că amândoi participasem într-un fel sa u altul la exorcizări. Eu la părintele Argatu, el î n
comunitatea creștină de care aparținea. La intrarea în sala unde s e ținea conferința ne-am oprit și nu am
putut intra. Acolo era o cloacă de șerpi și de scor pii. Mă întrebam cum pot fi acele persoane mai murd are, din
punct de vedere spirtual, decât sunt bolnavii de ca re ar trebui să se ocupe. Am înțeles când am început să
descifrez Reiki-ul și bioenergoterapia. Vina nu este a sistemului, ci a omului. Folosești energiile divine, d ar
nu dai nimic în schimb. Maeștrii inițiază, vindecă și iau plata, dar Celui care i se cuvine de fapt meritul v inde-
cării, lui Dumnezeu, Duhului Sfânt, Luminii nu i se dă nimic. Nu știu câți dintre practicanți pleacă g enunchii
și rostesc din inimă o rugăciune de mulțumire pentru dar ul primit. Așa că ei se încarcă negativ. Ispita lor
este mai mare și apoi încep să facă și să scrie prostii.
In plus, un maestru Reiki care nu-și păstrează propria cură țenie afectează și pe cei din jur, imprimând
celor pe care-i tratează sau inițiază propriile gândur i și frici. Dacă nu mi-e indiferent de la cine și prin cine
primesc ceva de mâncare, atunci cu atât mai important este să aleg de la cine aleg să iau Lumină, Har sau
doar o inițiere. Nu mai vorbesc că am trecut prin d iferite inițieri (sincer special ca să văd ce găses c la niveluri
subliminale), și pot face afirmația că lumina informată (de care mulți maeștri spun că nu se poate face), este
cea mai nenorocită formă de manipulare a individului sau în masă.
De exemplu, după una dintre inițieri, pe care mi-a făcut-o un maestru cunoscut, am ajuns să nu mai
pot să mă rog. De fapt, respectivul chiar făcuse la un mome nt dat afirmația că numai cei slabi se roagă!?
Ca și cum ar fi ceva de la el și nu dintr-o sursă independentă de od a U niversului!
Rugăciunea nu este o practică frecventă a mea, dar o fac din când în când. In momentul în care am
descoperit în subconștientul meu un gând de genul „sunt î nvechite rugăciunile ortodoxiei sau molitfele
Sfântului Vasile cel Mare", atunci am început să-mi pun întrebăr i de unde este venit acesta. Or, scăpând o
dată de el, am observat ca reapare. M-am decis să identific sursa. Poate că maestrul respectiv nu știa că
nu mă mai las păcălit de lumina simplă și că sunt atent la conținutul ideii. Sunt maeștri care umplu cu
lumină o carte care are tot felul de idei false, pe care ceilalți le recepționează ca adevărate și luminoa se și
se aleg în cap cu gânduri pe care nu știu cum să le mai scoată. Cel mai bun sistem de verificare a ideilor p e
care l-am descoperit până acum sunt tot rugăciunile d e dezlegare ale ortodoxiei. Altele nu știu, pentru că
m-am născut aici și nu în iudaism sau mahomedanism. Pot face a firmația că Reiki-ul ca sistem este bun,
dar trebuie avut grijă la cine ajungi și pe mâna cui te lași condus pe drumul Luminii. Fiecare are maestrul
lui, care apare la un moment dat și știu că experiența, chiar și ne fastă uneori, te ajută să înveți mai repede
unele lucruri.
MASAJUL OSTEOPAT se bazează pe faptul că multe din energiile negativ e rămân stocate în
mușchi și tendoane. La un moment dat, am necăjit un maestru în acupunctura. Supărarea lui mi-a blocat
umărul drept. Nu știu dacă m-a lovit intenționat sau pur și si mplu lipsa mea de respect 1-a mâhnit. Am
încercat orice, toate metodele pe care le cunoșteam , inclusiv Reiki. îmi îmbunătățeau starea, dar nu-m i
rezolvau problema. M-am dus la o prietenă care știe să facă masaj osteopat. Când a început să-mi debloc heze
umărul drept am simțit o durere înfiorătoare și ins tantaneu mi-a venit în minte chipul respectivului m aestru.
Chiar dacă eram eu mai îndreptățit să fiu supărat p e el pentru că nu fusese tocmai fair-play cu mine, supărarea
mea coroborată cu a lui îmi nenorocise umărul coresp unzător chakrei voinței. Interesant, nu? Trebuia în
principal să-mi cer iertare de la el și de la Dumne zeu pentru mine și pentru el, dar să-1 iert și eu. Mai întâi
am făcut acest lucru mental, într-un prim pas, dar până nu m-am dus să vorbesc personal cu el, nu mi-a trec ut
acea durere în totalitate. Pacea, înțelegerea și iu birea sunt cele mai importante în relațiile între oameni .

YOGA, prin intermediul posturilor, face de fapt același l ucru care se întâmplă în masajul osteopat și
anume deblocarea articulațiilor, a energiilor negat ive situate la nivel de încheieturi, permițând toto dată
reamintirea și rezolvarea conflictelor. De asemenea , permite deschiderea chakrelor și, prin meditație,
ajungerea la stadiul final al eliberării, Floarea de Lotus . De la acest nivel este posibilă vizitarea altor
civilizații, planete, a cerurilor și chiar a iadurilor, dup ă opțiunea fiecăruia. Din păcate, numărul adevărați lor
maeștri de yoga este limitat și a încerca să practic i singur este un pericol. Am cunoscut în chilia părint elui
Argatu un bărbat care făcuse yoga ani de zile, până câ nd i s-a deschis al treilea ochi. Nu fusese pregăti t
pentru acest lucru și s-a speriat. Nici nu mai pute a sta în propria casă și mergea din mănăstire în
mănăstire, până a învățat să-și curețe încăperea în care locuia și dormea.
TERAPIA CHAKRELOR este o metodă excelentă de eliminare a energiilor rămase în urma
unui atac psihic. In plus, deschiderea lor către Lumin ă permite corpului să se vindece singur, fără a mai fi
nevoie de un aport energetic suplimentar din partea altcu iva. Oricine are înscris în matrice funcționarea
normală a organismului, iar Lumina curăță și repune în funcțiune mecanismele lui de autoreparare.
Evident că terapia chakrelor prin cristaloterapie, l umină laser, Reiki se adresează unui atac difuz și mai
puțin celor concentrate în punct. In cazul acestora (care pot fi chiar mortale), indiferent de zonă (f ie că
este vorba de creier, inimă, plex sau rinichi) primul lucru care se poate face este să se pună mâna pentru a
închide câmpul și, dacă nu se știe mai mult, important este ca vi ctima să se roage ca să scape cu viață.
Victima se mai poate așeza în dreapta unui prieten, ca, în acest fel, să primească un ajutor suplimenta r
de la îngerul acelui prieten.
Cândva o femeie a încercat să mă „lege", situația f iind cu atât mai ciudată deoarece eram „la mâna
ei". Voia însă supunere necondiționată, iar eu, pentru c ă eram la serviciu nu puteam face nimic. Reușise
să mă lege cu un cerc negru în jurul capului, de-mi venea să-1 sparg singur de durere. Nu mă mai puteam
ruga, nu aveam nimic sfințit asupra mea, pe atunci nu făcusem Reiki, deci nu aveam acces la Lumină. Am
fost nevoit să aștept ca poate Dumnezeu însuși să m ă ajute. Și a făcut-o. A venit un coleg și m-am așe zat în
dreapta lui, moment în care am avut destulă energie să tai cercul care mă lega la nivel spiritual, dup ă care am
început să casc, eliminând energiile negative. Cam aceasta este când nu știi să te aperi sau nu ai ene rgie să o faci.
Sunt multe lucruri chiar aparent banale care te con diționează. De exemplu, atunci când faci dragoste p oți
rămăne fără energie suficientă pentru ca să te mai aperi, iar cei care știu acest lucru lovesc, de obi cei, atunci. De
unde știu? Se spune că la Sfântul Antonie cel Mare a venit odată un pustnic să îl întrebe de unde are tot felul de
premoniții, de viziuni, mai ales că, înainte de a a junge la el, în cale îi fuseseră trimiși niște catâri să-1 ia. Awa
Antonie i-a răspuns că de la demoni! Cam de acolo s e află și treburile mărunte, îngerii vin doar când sunt lucruri
înalte spiritual de comunicat.
Pentru terapia chakrelor procedez în felul următor. Mai întâi stabilesc care sunt închise. In acest fe l am
în plus un ghid care mă orientează asupra problemel or persoanei respective. Ele se închid în cazul în care
acesta nu face ceva corect și în atacurile psihice, care și ele sunt îngăduite pentru a învăța ceva. A tunci explic
de ce s-au închis: supărare, păcat, dormit pe nod H artmann, nemulțumirea părinților sau altcuiva, magi e.
Există mai multe moduri de deschidere: prin Tao, ca re presupune executarea unor cercuri spre stânga
în jurul chakrei (în principiu 21, dar numărul variază în funcție de energia pe care vrem să o aibă acea c hakră și
care diferă de la un om la altul, depinzând de evol uția lui spirituală). Trasez simboluri (Crucea și c ele din Reiki)
în chakra a cărei deschidere o doresc, condiționând ca ea să rămână la dimensiunea care este echivalen tă cu
starea de bine a omului respectiv. A fi deschisă nu este totdeauna bine, după cum, a fi închisă nu est e totdeauna
rău. Deschiderea chakrelor mai face ceva, permite r ăului să iasă, trecându-se peste ceea ce se cheamă în Reiki –
criza de vindecare. Aceasta se datorește introduceri i luminii în corpul uman, fără a se elimina însă pa rtea
negativă. Or, introducând lumina, nu faci decât să „arzi" răul. Cu cât durerea lui este mai mare, cu a tât criza de
vindecare se adâncește, iar omul, pe ansamblu, se s imte mai rău. Dacă însă se lasă chakrele deschise î n timpul
tratamentului este ca și cum ai destupa scurgerea și ai deschide robinetul. Aplicând Reiki, prin așezar ea
palmelor în poziția de deasupra capului, lumina fac e să se scurgă întunericul în pământ și curățarea c âmpului se
face fără durere.

POSTUL este util pentru creșterea vibrației corpului, alimentele v egetale proaspete fiind pline de
Lumină, pe care o aduc organismului în comparație cu produsele animale care conțin Chi greu. De fapt, a m
menționat în primele capitole că tot ceea ce este v iu emite radiații în spectrul luminos. Cu cât un aliment
vegetal este mai proaspăt, neprelucrat, cu atât el are mai multă energie pozitivă. Legumele sunt Lumină
înmagazinată și tocmai de aceea sunt bune în tratamen tul bolilor. Nu mă contrazic dacă afirm că există
posibilitatea de a curăța chiar și carnea.
Din punct de vedere spiritual avem pilda Sfântului Apost ol Petru. Acestuia i s-a dat să vadă
coborârea din cer a mai multor feluri de animale. Fiind îndemnat să mănânce, el refuză, cu pretextul:
„Cum să mănânc ceva necurat?" Și atunci, Dumnezeu îi vorbește: „Oare ceea ce am curățat Eu, numești tu
necurat?" Adică se poate mânca orice atunci când pr in intervenție divină se purifică, se transformă pozit iv!
Este atributul Luminii. Nimic mai simplu, dacă ai conști ința faptului că totul în esență este energie și lu mină
și că Lumina spirituală, schimbă structura unui ali ment la cel mai profund nivel.
In timpul unui atac psihic nu este recomandat postul, decât dacă victi ma se duce într-un loc unde
alții mănâncă carne. In acest felul tot ceea ce vine rău (demoni) asupra sa se va duce sub forma senzați ei de
foame la cei din jur. Dacă ești însă singur, este d e preferat o friptură în sânge, energia negativă strângâ ndu-
se în stomac, permițând limpezirea minții, clarificare a, verificarea, selecția și ordonarea gândurilor în așa
fel încât să poți lua apoi o decizie cu privire la pasul ur mător. Postul este o metodă foarte grea de plată a
greșelilor și făcută fără discernământ, duce la epuizarea resurs elor fizice și psihice ale omului. Mi se va
spune poate că „omul nu trăiește numai cu pâine și cu apă, ci cu orice cuvâ nt care iese de la Dumnezeu".
Este adevărat ceea ce spunea Mântuitorul, dar El avea atunci acces la energiile necreate pentru că era cu rat!
Nu știm dacă îl avusese și înainte de botezul Lui I oan Botezătorul, de momentul coborârii Duhului Sfânt
asupră-I sub formă de porumbel. Accesul la energiile necreate duce chiar la dispariția senzației de foame
și la scăderea aportului alimentar, a cantității neces are pentru întreținerea în condiții optime a trupul ui. Nu
este un lucru nou. Lama tibetani stăteau iarna în m unți, înveliți în sac și având ca mâncare timp de 3 -4 luni un
singur sac de orez.
Se poate face un experiment simplu: să vedem cum variază energia unu i om care consumă numai
alimente sfințite, de post, energizate cu chi, sau numai cu car ne. Ar fi mai interesant să se demonstreze
științific valabilitatea pildei Sfântului Petru!
Trebuie să mai precizez că a mânca împreună cu cineva, înseamn ă a-ți egaliza energiile cu el. Și
binele, dar și răul! In terapie foloseam și o altă metodă. Mă întâlneam cu pacienții în oraș, la un su c sau la o
pizza, egalizându-mi energiile cu ei, având astfel acces la subconștientul lor prin energia lor restan tă în câmpul
meu. Adică preluam cât puteam eu duce din câmpul lo r, urmând ca prin analiză și alte metode să aflu
unde anume era cauza bolii. Bineînțeles că și el prel ua de la mine. Și bun și rău, fiindcă nici eu nu sunt
un sfânt.
Postul negru de trei zile este unul dintre cele mai grele și mai puternice în credința ortodoxă. Este folosit
de preoții călugări în sfințirile cele mai puternic e, când se folosesc molitfele Sfântului Vasile cel Mare pentru
exorcizări. In momentul postului se consumă din înt reaga energie a câmpurilor, ajungându-se la cel al sufletului,
care fund de origine divină arde demonii. La trei z ile de post negru nici un demon nu mai poate rămâne în
trupul fizic, orice păcat putând fi plătit astfel. E ste pragul corespunzător scorpiei.
In ceea ce privește argintul viu pot afirma din prop rie experiență că prin post negru este destul de
dificil de eliminat, pentru că dă reacții de tipul vomei, diareii, e ructațiilor, iar când toate acestea se petrec
simultan nu este prea plăcut. Doar în momentul în ca re se elimină bila se poate spune că întreaga energ ie
negativă a fost eliminată. De ce este vezica biliară ultimul l oc unde se depozitează entitățile negative nu
am decât o idee neconfirmată. Cred însă că la ora actua lă sunt metode mai simple și mai puțin traumatice p entru
organism de eliminare a entităților negative.
Dacă aș avea un copil care a făcut o prostie, nu cr ed că m-aș bucura să-1 văd lihnit de foame, chinuin du-
se și vomând, ținându-se de garduri ca să scape.

Am afirmat în capitolele precedente că, mai nou, pr in Reiki se poate trata de argint viu un om care es te
„plin" de așa ceva în cam 20 de minute. Așa că acest pos t ar trebui să fie unul excepțional. Un alt post bun
ca protecție în magie este cel de la 12 noaptea la 12 ziua. Adică să nu mănânci nimic în acest interva l de timp.
Este perioada în care puterea întunericului este maximă și scoate la suprafață umbra din noi, putând fi
folosită în diferite domenii: de la învățat și exam ene, la afaceri sau terapie complementară. Evident că excepția
privind utilizarea cărnii într-un atac psihic se pă strează.
ACUPUNCTURA este un remediu ideal pentru atacul concentrat în punct ș i deci și pentru durerea
localizată. Sunt mii de puncte electrodermice de acupunctu ra și este aproape imposibil, ca înfingând chiar
empiric un ac să nu ajungi într-un punct de acupunctura. Are avant ajul că dispersia energiei negative se
face imediat, previnind răspândirea ei în câmp. Se poate compara cu un balon înțepat cu un ac. Este ce a mai
bună în atacurile în care sunt folosite păpușile și acele, sau care utilizează energii concentrate în puncte de
acupunctura sau chakre. Folosirea acelor depinde de măiestria ac upunctorului, care poate merge până la a
rezolva un caz cu un singur ac!
M-am gândit mult la acest lucru la sensibilitatea n ecesară pentru a ajunge la un asemenea nivel. Cred că se
poate face aceasta doar atunci când există sensibil itatea de a vedea, a simți și de a strânge energia negativă
din câmpul unui singur om într-un singur loc, pe ca re să îl înțepi apoi cu acul! Aceasta presupune
coordonarea energiilor.
Pentru cei care practică acupunctura este necesară prot ecția, ei preluând foarte mult chi greu de la
pacienții pe care îi tratează. Deși pare de necrezut, c hiar și la începutul celui de-al treilea mileniu se mai
folosesc păpușile în magie. Nici eu nu aș fi crezut , dar la un moment dat am cunoscut un muzician de l a
Filarmonică, venit la exorcizare, tot la Cernica. T oate facultățile lui mintale erau în ordine, dar nu mai putea
cânta. Totul plecase de la faptul că, tânăr căsătorit fiind și c ăutând ceva prin șifonier a găsit o păpușă
înțepată cu ace, îmbrăcată în bucăți din haine care-i apar ținuseră și care se „pierduseră" în timp. Evident că o
întrebase ce reprezintă pe soția lui, care mai că făcus e o criză de nervi. Urmase divorțul și inevitabil boala.
Pare de necrezut, dar celor care nu pot crede nu le doresc să se convingă pe propria piele, dacă numai așa
pot.
Una dintre cele mai reușite combinații în tratament este Acupunctura plus Reiki. Este foarte reușită d in
același considerent cu cea a terapiei chakrelor cu Reiki. Acele permit dispersia energiei negative, în tim p ce
prin Reiki se poate restabili echilibrul energetic optim de fun cționare a organismului.
CRUCEA este un simbol care îl reprezintă pe Hristos și car e deschide dimensiunile spre Lumină,
până la ultimul cer. în vechime se făcea de mii de ori pe chakra inimii, ducând la deschiderea ei. Apoi, pr in
coborârea minții în inimă determina unirea minții, a Conștie ntului, cu Șinele, ducând la mântuire (șarpele
își înghițea coada!).
Comparate radistezic, crucea ortodoxă are putere mai mare decât cea catolică. Corect se face pornind de
la cel de-al treilea ochi, la a doua chakra, apoi d e la umărul drept la cel stâng atingând toate cele patru puncte.
Dacă nu se face atingerea trupului, puterea ei scade . Sensul esoteric ar fi: divinitatea coboară pe pământ, iar
voința se echilibrează cu iubirea deschizând poarta spre suflet. Este simbolul și Arhanghelului Mihail , unul
dintre păzitorii porții dintre dimensiuni, pentru c a nimic din ceea ce facem urât să nu perturbe viața de acolo.
Eu o folosesc în deschiderea și închiderea chakrelo r pe principiul: Crucea deschide, crucea închide.
MANTRELE sunt cuvinte-fraze cu mare încărcătură spirituală, având vibrația ridicată datorită
semnificației lor. Există mii de mantre care vin din India, C hina, Egiptul vechi, de la azteci, mayași și
atâtea multe altele. Fiecare om poartă în sine informații din vieț ile anterioare și, fără sa vrea, poate rezona
la niște cuvinte care pentru un altul nu înseamnă nimic. Cee a ce îți impresionează sufletul are legătură cu
trecutul tău, cu viețile tale anterioare. Prin creștina re, prin botez, căpătăm însă dreptul de a ne folosi de
numele Mântuitorului. Din punct de vedere creștin cea mai frumoas ă mantră este cea a isihasmului:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, milui ește-mă pe mine, păcătosul!" Se spune că mantra OM
a fost prima silabă care a fost rostită în Univers și de aceea ea este repetată în Tibet.

Dar Iisus ca Fiu al Omului este cheia de acces direct la El!
Ca interpretare esoterică, această mantră creștină conți ne în ea toată istoria Universului. Eu, demonul
căzut care l-am urmat pe Lucifer, cel care îmi era iera rhic superior, păcătosul, cer milă și iertare de la
Dumnzeu, Tatăl meu, din cauza neputinței mele. Singur, nu mă pot întoarce pentru că ispita e mare, plăcerea
la fel și neputința așijderea, așa că Dumnezeu, îl trimite pe Fiul Lui, Iisus, să mă ajute, să mă întorc de
unde am căzut. Teoria morții Universului se referă probab il tocmai la acel moment când toți vor fi
recunoscut că au greșit și întunericul se va contopi din nou cu L umina, așa cum era la începuturi.
Mă întrebam în ce constă valoarea creștinismului. S ă fie doar una de neam? S-ar putea zice că inițial
venirea Lui Iisus a fost doar pentru evrei, că doar ei erau Copiii Lui Dumnezeu, dar mai apoi, pentru că
omenirea toată ajunsese să simtă și să înțeleagă, li s-a dat ș i lor dreptul de a urca la Dumnezeu pe scara
crucii. în schimb evreii încă stau să-1 mai aștepte pe Mesia cel promis, sperând că va veni cu sabia să le
pună lor lumea la picioare. Sacrificiul lui Iisus are însă va loare universală, fiind valabil pentru orice om, di n
orice neam, indiferent de unde vine pe acest pământ. Oare va trebui să mergem prin Univers atunci când
noi înșine vom fi înțeles totul, ca să propovăduim crești nismul? Nu știu. Este o idee interesantă aceea că
omenirea va trimite în spațiu, în explorare, alături de oamenii de știință și preoți ai lui Hristos. Nu cred că
se justifică o altă crucificare pe o altă planetă. Sper ca sacrificiul Lui să fi fost suficient pentru a alunga
întreg întunericul. Dacă a fost destul pentru Pământ, de c e nu s-ar putea extinde la toate lumile Lui? Totul
este să nu facem precum conchistadorii, precum Inch iziția sau catolicismul și să distrugem, în numele lu i
Iisus Hristos, ceea ce au creat frumos sau bun celelalt e neamuri din stele. Sper ca această mică mărgică
albastră din Univers să fie un factor de echilibru pentru ceilalți care, la fel cu noi, au luat-o mai mult pe
calea științei decât pe cea a spiritualității.
SFÂNTA COPIE este un cuțit folosit în altar. Vibrația lui este foarte înaltă (sfințe nie). După
părerea mea, simbolizează sabia Sfântului Arhanghel Mihail. N u am făcut exorcizări folo-sindu-1, cred că
ar fi posibil, dar și că ar fi destul de traumatiza nte, inclusiv pentru demoni, de aceea nu prea aș fi de acord cu
ele. Eram prin anul trei de facultate și făceam prac tica într-o secție de medicală, când a venit ca pacient un
bărbat care pretindea că simte cum umblă ceva prin el. Bineînț eles că medicii l-au privit ca pe un nebun.
Mergeam deja în paralel la „școala" părintelui Argatu, as tfel încât mie nu mi s-a părut nimic extraordinar.
L-am întrebat cum i s-a întâmplat și mi-a povestit că un ami c de-al lui, mai în glumă mai în serios, îl lovise
cu o lopată și nimerise coloana vertebrală, mai exact, a șa cum el însuși arăta, locul de unire a coloanei cu
osul sacru. Simțise în același timp ceva intrându-i în s pate și de atunci avea probleme cu acel ceva care s e
plimba prin tot corpul! L-am întrebat dacă fusese la preot și mi-a răspuns că fusese, îi făcuse rugăciuni de
dezlegare și, când apropiase Sfânta Copie de spatele l ui, începuse să tremure din tot corpul, dar nu scăpase.
L-am sfătuit să meargă la părinte, la exorcizare, p ână nu îl transferă la psihiatrie. Iată de ce uneori sunt
chiar bucuros că nu mai fac parte din sistemul medical românesc, că pot să spun ce vreau, ce cred și ce
știu, fără să-mi fie frică de vreun superior (doar ierar hic) medical.
Cura heliomarină are două componente: una energetic ă și alta spirituală. Despre cea spirituală, spunea m
că sarea are capacitatea de a atrage energiile nega tive. Din punct de vedere energetic, orice boală se datorează
obturării canalelor energetice. Sarea nu face decât să preia acele energii și să permită chi-ului ușor (luminii) să
circule din nou.
METANIILE sunt o dovadă de smerenie (umilință) față de divinitate. Am început să le fac pentru
prima dată când am ajuns în mănăstirea Clocociov de lângă Slatina, inițial din respect pentru obiceiuri le
mănăstirii. în timp însă, am început să-mi explic de ce se fac și cât sunt de utile. Cum se fac corect? Se
face o cruce, apoi se îngenunchează și se atinge cu fruntea pământul, după care se ridică în picioare, făcând
din nou o cruce. Se folosește și rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine,
păcătosul!" Privit prin prisma celei de-a treia lum i, a celei spirituale, demonii nu suportă metaniile , fug sau cel
puțin nu rămân în omul respectiv. Călugării fac înt re 200 și 600 pe zi, în funcție de înălțarea spirit uală a
fiecăruia. Este destul de interesant de urmărit mod ul cum evoluează propria ta stare psihică din moment ul în
care ești încărcat negativ și până faci, să zicem, 100 de metanii.

SAREA (de bucătărie) se folosește din cele mai vechi timpuri în magie, pentru că are capacitatea
extraordinară de a atrage și a prelua răul. Nu dege aba cei mai răi și mai periculoși criminali erau trim iși,
încă din cele mai vechi timpuri, în ocnele de sare. Sarea este t otodată motivul pentru care unele dintre
boli se vindecă în ocne, în hotelurile amenajate în interiorul lor. O dure re articulară care este produsă voit
de către cineva (prin chi greu) trece dacă se folosește sare fierbinte pusă într-un prosop, pe locul dureros.
Același efect au băile de sare fierbinți. Nu este c ea mai bună idee să împărți sarea cu dușmanii și aceasta
pentru că se egalizează energiile cu el și automat prei ei din răul lui. Este bine dacă vrei să ai acces la
subconștientul lui, dar aceasta nu-1 împiedică pe el s ă aibă acces la al tău și să preiei o boală de-a lui!

26. DESPRE RELIGIE
„Ca sa ajungi la adevăr trebuie să te descătușezi de toate p ărerile dobândite și să clădești din nou și
de la bază toate sistemele cunoștințelor." Descartes
Eu nu mă simt doar român. Am fost pe rând evreu, ch inez, arab, tibetan, iar acum m-am născut român.
Așa stând lucrurile, poate părea normal ca în sufle tul meu templele shaolin să fie mai frumoase decât
mănăstirile ortodoxe, ori că m-au atras kungfu-ul și artele marțiale.
Am analizat creștinismul în raport cu alte religii și nu încetez să adun dovezi care să sprijine supoz iția
că Dumnezeu este unul și că religiile sunt doar căi care duc tot la El. Este ciudat ca unul ca mine, c are nu a
avut experiență creștină, să vină în ograda altora ca să cerceteze creștinismul. La nivelul de cunoașt ere la
care am ajuns, nu spun că este rău, nici că este bu n. Creștinismul este. Fac și eu precum evreul care, văzut
de un creștin că iese dintr-o biserică creștină, es te întrebat: „Măi, Ițig, ce cauți tu la noi în bise rică,
pentru că doar tu nu crezi că Iisus este Fiul Lui D umnezeu?" La care evreul răspunde: „Da, dar dacă
este?"
Câteodată este bună prudența evreului care, intrat pe un tărâm în care nu știe bine care este adevărul ,
lasă loc oricărei certitudini. La fel fac și eu. Fi ecare om poate greși. De aceea, nu cer niciodată să fiu crezut,
eu emit doar ipoteze pe care viața, terapiile compl ementare sau știința le vor infirma sau acredita, c ândva,
în viitor. Ca om și ca medic, nu pot să închid oame nilor ușile către tot ceea ce nu este creștinism sa u
medicină.
Mărturisesc că am fost surprins în momentul în care am deschis prima dată cartea de Teologie dogmatică
ortodoxă (hămăita cum i se spunea la „fabrica de popi", de lângă Mitr opolie) și am citit că Dumnezeu i-a
creat pe îngeri și că pe aceia care s-au răsculat i -a aruncat din cer și s-au transformat în demoni. N u numai
că nu am crezut (cum puteam crede așa ceva când înv ățasem că omul a evoluat din maimuță!), dar am
luat cartea de teologie și am aruncat-o în celălalt colț al camerei.
Pentru că informația pe care o găsisem în ea mă zgâ ndărise, dar și fiindcă sunt un tip tenace, am reuș it
să o citesc până la capăt. Nu m-a convins. Ii lipse a coerența (cea care apare și pe care o simți atunc i când un
adevăr este complet) și eleganța (despre care vorbe sc fizicienii, cea a momentului în care, deși exist ă două
demonstrații la aceeași problemă, doar una este cea universal valabilă). Cred că autorilor le lipsea ș i trăirea
spirituală, iar cartea suferă de faptul că nu repre zintă Adevărul în totalitate.
Ortodoxia este o parte, dar nu Adevărul, cum suntem lăsați să credem. Mergând, învățând și
cunoscând viața din mănăstiri, am întâlnit și ceea ce se numește Sfânta Tradiție, adică informații nes crise,
transmise prin viu grai de la preot la preot, de la călugăr la călugăr, de la om la om. Grea este tocm ai
diferențierea și păstrarea a ceea ce este corect di n amalgamul de sfaturi pe care le primești de la ce i care,
dacă ești interesat, te inițiază în tainele creștin ismului. Ți se dau atâtea gogorițe între câteva ade văruri,
încât, de multe ori, mai bine te lipsești.
Ca exemplu, povestea cu ouăle roșii de Paști! E fru moasă, dar rămâne doar o poveste. Oul în tradiție n u
are nici o legătură cu Iisus, face parte din istori a păgână a poporului român și, neputându-i dezobișn ui de
această tradiție, creștinismul 1-a înglobat. E chia r stupid să crezi că, deși copleșite de durere, văz ându-L pe
cruce, Maica Domnului sau Maria-Magdalena ar fi sta t să vopsească ouă cu sângele Lui! Atunci, care mai este
Adevărul?
Același lucru se întâmplă și cu iepurașul de Paști. A apărut ca o poveste pentru copii și, din păcate, se
conturează fenomenul înlocuirii adevăratelor valori creștine cu astfel de istorioare. A cui este vina, dacă nu
a celor puși sa-i învețe pe oameni Adevărul, corobo rată cu a acelora care, în mod conștient, încearcă să-i
împiedice să-și îndeplinească această menire.
S-a ajuns în situația, paradoxală de altfel, ca toc mai îndrumătorii să nu mai vadă drumul pe care
trebuie să-i conducă pe ceilalți. Altfel spus: sunt mai orbi decât orbii.

Nu este de mirare că am avut și pacienți preoți și aceasta din cauză că mulți nu mai știu să se apere nici
măcar ei înșiși de un atac psihic sau de magie. Mai mult, mai deunăzi, un reprezentant al Bisericii su sținea cu
convingere, pe un program de televiziune, că farmec ele nu există și că, dacă nu crezi în ele, nici nu te pot
afecta, în primul rând, l-aș fi sfătuit să treacă s ă vadă cum este într-un spital de psihiatrie. Apoi, dacă ar fi avut
curaj, ar fi putut să provoace soarta și să ceară d e la Cel de Sus să i se trimită un atac căruia să-i facă față!
Dacă nu există nu are de ce să se teamă. Dacă însă există, dar el continuă să nege faptul pentru cei m ulți,
poate că ar fi bine să cunoască el însuși ce înseam nă o asemenea nenorocire, pentru ca să înțeleagă că
„principiul struțului", pe care merg cei mai mulți în privința magiei, nu o va face să dispară și, cu atât mai
puțin, nu va ajuta la descoperirea remediilor corec te împotriva ei.
Nu mă miră ignoranța prelaților bisericii, care așt eaptă să-i ilumineze doar Duhul Sfânt, fără ca ei
înșiși să contribuie la propria lor cunoaștere. Ace eași ignoranță domnește și în medicină, care, neavâ nd
disponibilitatea de a cerceta psihicul uman, nu ști e să încadreze paranormalul ca fiind o altă stare
normală în sfera psihicului omenesc; consecința lip sei lor de deschidere fiind din nefericire distruge rea,
de multe ori pe viață, a unor indivizi absolut sănă toși, cărora însă medicamentele le afectează în tim p
creierul! La această lipsă de potentă intelectuală concură și sistemul de acordare a locurilor în cerc etare
(în orice domeniu al medicinei), care nu urmărește promovarea valorilor, ci a pilelor, indiferent că e ste
vorba de bani, rudenie sau de un posterior frumos.
Dintr-un anumit punct de vedere, am avut ghinionul că, fiind crescut de preoți, nu mi-au putut explica
direct foarte multe, deoarece erau legați de jurămâ ntul Tainei. Din această cauză, am avut nevoie de m ai
mult timp să pun cap la cap informațiile primite, s ă găsesc legătura dintre ele, pentru ca să pot să î nțeleg eu și
apoi să demonstrez și altora ceea ce am învățat.
In timp, am aflat și i-am înțeles și eu: nu poți sp une totul! O legendă spune că un tigru și o pisică se
întâlnesc, primul slab și jigărit, iar a doua grasă și frumoasă. Intrigat, tigrul o întreabă cum de es te ea atât de
îngrijită, pe când el, care mănâncă numai vegetale a ajuns așa de amărât (era pe vremea când tigrul er a
ierbivor!). Cu nonșalanța specifică, pisica îi răsp unde: „Cum, tu nu ști să vânezi?
Trebuie să înveți, altfel mori de foame!" După înde lungi insistențe, ea acceptă să-1 învețe și pe tigr u cum
se vânează. După ce trece ceva timp, în care îi ara tă cum trebuie să se strecoare spre vânat cu vântul în
față, pentru a nu fi simțit, cum să-1 prindă cu ghe arele, pentru a-i da lovitura de grație, ori cum să -i rupă
jugulara cu colții, pisica îi spune că nu mai are c e să îl învețe. Bucuros, tigrul rămâne o clipă pe g ânduri, apoi
sare la pisică să o înhațe. Cu un ultim reflex, pis ica se urcă pe trunchiul unui copac. Era singurul l ucru pe care
uitase să-1 învețe: cățăratul în copaci! Numai că r espectiva mică scăpare, îi salvase viața!
De altfel, am observat că majoritatea discipolilor se întoarce adesea împotriva mentorilor. Este ceva
aproape involuntar, poate un imbold arhaic, similar celui petrecut în șinele lui Lucifer atunci când a spus,
convins fiind de propria-i frumusețe și inteligență , care nici măcar nu erau meritul lui: „Deasupra Ce lui
Preaînalt îmi voi pune tronul!" Și atunci a fost go nit din Rai. Este momentul de început al creației
Universului, când îngerii căzuți, deveniți demoni, sunt despărțiți de îngerii Luminii. La rându-i Lumi na este
despărțită de întuneric, ea rămânând atributul spec ific spiritului, iar el definitoriu materiei.
Caracteristica primei stări a Lumii era principiul ierarhiei în care, Dumnezeu ca Trinitate, având
ambele valențe mascu-lin-feminin, era în vârful ei. Acest principiu al ierarhiei s-a păstrat în orice structură
sau sistem la nivelul viului. De la biserică la lum ea interlopă, de la medicină la fotbal, peste tot, incluzând
și lumea animală, există această ierarhie. Ea domne ște în societate, în familie, peste tot. Egalitatea este doar
un cuvânt, o idee frumoasă, dar ea nu există în rea litate. Suntem individualități, ne naștem în condiț ii
diferite, din părinți diferiți, fiecare venind cu p ropria lui zestre genetică, ancestrală și spiritual ă. Avem o
condiție personală, o determinare care poate ține ș i de stele, de locul nașterii, de aerul pe care îl respirăm
prima dată sau de laptele sau apa pe care o bem. To ate sunt cărțile pe care le primim în dar în moment ul
nașterii, iar singurul lucru pe care îl putem reali za în actuala noastră viață este să ne depășim cond iția inițială,
până la acel prag pe care numai Dumnezeu știe unde- 1 putem împinge. Este ca-n bridge, când poți câștig a

cu cărți proaste sau poți pierde cu o mână super. A bia la sfârșitul vieții vom ști cu exactitate ce-am făcut
bine și ce rău.
Vorbeam de îngerii căzuți. Trebuia făcut ceva cu și pentru răsculați, deoarece o dată cu Lucifer au
căzut mai toți îngerii situați ierarhic sub el. Nu pot spune dacă au făcut bine sau rău. Ei și-au urma t
liderul, așa cum fuseseră creați, să-i slujească. P e de alta parte, erau înzestrați și cu voință, inte ligență și
liber arbitru, deci cu capacitate de decizie propri e… Au ales, totuși, să-1 urmeze pe Lucifer, împot riva celui
care le dăduse ființa. Au fost separați prin întune ric de ceilalți îngeri, li s-a luat frumusețea și L umina,
apoi au fost închiși de Arhangheli în materie. Demo nii au devenit planete străjuite de îngerii războin ici. Și
atunci a fost creat omul, din țărână și suflarea lu i Dumnezeu, din înger-od și demon-ob, în scopul mân tuirii
demonului.
In lumea materială se poate învăța diferența dintre bine și rău, înțelege Legile și rostul lor, se pot cerne
adevăratele valori, precum grâul de neghină. Iar de monii suntem noi, de această dată încarnați, aduși, așadar,
într-o stare superioară demonilor-spirite, având șa nsa ca, prin viața pe care o ducem, să ne întoarcem de
unde am căzut! Este unul dintre motivele pentru car e orice om este superior spiritelor infernului,
prin simplul fapt că a primit darul suprem al vieți i și deci posibilitatea răscumpărării păcatului ori ginar.
In realitate, lumea este chiar puțin mai complicată . In același timp, în dimensiuni care se suprapun ș i care
coexistă într-un punct comun se află îngeri, demoni , spirite rătăcitoare, spiritele altor ființe din U nivers
care încearcă să ne ajute pentru că, felul nostru d e a fi, violent și pervers, perturbă și existența l or.
Propriile mele experiențe mi-au confirmat că, la un anumit nivel spiritual sau, ca să fiu mai aproape
de termenii psihologilor, psihiatrilor și psihotera peuților, într-o anumită stare modificată a conștii nței, se
pot vedea gândurile celorlalți. Ele au forma unor ș erpi de dimensiuni diferite, depinzând de gravitate a păcatului
comis. Nu este un spectacol prea amuzant! Pe vremea când făceam aceste experimente, mergeam și la
facultate și prin spitale, așa că pot să afirm că, de multe ori, pacienții erau mai frumoși la vedere decât
medicii. Nu pentru că ar fi fost mai răi, ci pentru că, trăind efectiv printre bolnavi, preluau multă energie
uzată de la aceștia, fără să știe să se „descarce" de ea.
Intr-un top neoficial și oarecum subiectiv, pentru că este realizat de mine prin observație, conduc
detașat psihiatrii (unde dracii pe metru pătrat sun t ciorchine!), urmează ginecologii (din cauza avort urilor
pe care le fac, deoarece în acest mod refuză demoni lor dreptul de a trăi, iar aceștia se vor răzbuna p e el
sau pe familia lui), neurologii (care au multe cazu ri care afectează cu precădere mentalul, care este
partea coordonatoare a trupului) și apoi celelalte specialități. Bineînțeles, că penalizărilor „profes ionale"
li se adaugă și păcatele personale, ale fiecăruia d intre ei precum ale tuturor oamenilor, dar și prost iile care
le învățăm în facultate.
Se pot întrupa mai multe tipuri de spirite: demonii (de care deja am amintit, corespunzători oamenilor care
s-au născut pe pământ), oameni care au evoluat pe a lte planete și care, dintr-un anumit motiv, au fost
pedepsiți să trăiască ciclul reîncarnărilor aici (c azul poporului evreu), spirite superioare trimise d e Divinitate să
îndrume omenirea și să-și încerce credința, puterea , rezistența (acei mari oameni de știință, proroci, liderii
cu adevărat deosebiți). Dintre această ultimă categ orie fac parte și acele spirite care vin ca să înve țe să
stăpânească binele și răul, od și ob-ul, chi-ul ușo r și pe cel greu, deoarece în următoarea misiune vo r avea de
condus o planetă pe care trebuie să asigure dezvolt area vieții în alt colț al Universului. Dacă reușes c, în
viitoarea misiune, următorul pas ar fi conducerea u nui sistem solar, apoi a unei galaxii. Cam atât de departe
am ajuns eu cu înțelegerea, dincolo de care nu mai știu, poate fiindcă nu mai am destule date care să- mi ofere
un răspuns satisfăcător.
Viața pe pământ rămâne cu adevărat o scenă de teatr u, o pistă de încercare, în care fiecare concurează
cu și pentru el însuși, trebuind în același timp să aibă grijă de toți ceilalți. Am fost preocupat de religii ca forme
de cunoaștere și, după ce am studiat mai multe, pot spune sincer și cu deplină convingere, că floarea lor
este creștinismul. Toate religiile conțin adevăruri , dar ca frumusețe nu îl egalează nici una. Dar nu poate
exista singură, ignorând ceea ce au adus bun celela lte.

Pornind de la Iisus Hristos, cel prin care omul s-a putut întoarce la Dumnezeu, creștinismul a avut
perioadele lui de urcare și coborâre, pentru a ajun ge la ceea ce este acum. Mi-am clădit cunoașterea p rin
el, prin Iisus Hristos, prin preoți ai lui, care pa radoxal, fiecare dintre ei a avut ceva de combătut privind
instituția respectivă și pe cei situați ierarhic su perior (deci, cum aș putea fi altceva decât un ghim pe pentru
ea?).
In acest fel, pot fi etichetat ca aflându-mă de o p arte a baricadei, deși îmi doresc să fiu undeva
la mijloc, imparțial. Nu mă pot ralia nici unei str ucturi, nici măcar Bisericii, atât timp cât este to lerantă
cu ceea ce se întâmplă negativ în interiorul ei.
Sfințenia este ultimul și cel mai înalt stadiu al e voluției omului, sau primul dintr-o altă perspectiv ă,
cea a cunoașterii, care este infinită. Teoretic, fi ecare trebuie să ajungă în timp la această stare, î ntr-o
viață sau mai multe.
Ortodoxia, ca și credință, este frumoasă ca un tran dafir, dar ca rit seamănă cu o pictură abstractă.
Oricine poate admira trandafirul, de aceea a și fos t îmbrățișată de oamenii simpli și de copii, însă n umai
câțiva inițiați pot desluși semnificațiile unui loc aș de cult ortodox sau tipicul bisericesc. Ne trebu ie deja
dicționare pentru a-i înțelege limbajul, numai Bise rica nu pare să realizeze că, inclusiv în acest mod , s-a
îndepărtat de om și, ceea ce este chiar mai grav, 1 -a îndepărtat pe om de Dumnezeu, care nu se mai poa te
vedea de ritualuri, tipicuri și alte asemenea.
Care ar fi bilanțul Bisericii după două milenii? To t ce ne-a adus Iisus, făcându-ne, o dată cu rugăciu nea Tatăl
nostru, frații Lui și Fiii Lui Dumnezeu, au șters c u buretele cei chemați să-i învețe pe oameni. Am în țeles
și a trebuit să recunosc acest lucru când am intrat într-o biserică în care se făcea Liturghia și ceru rile
erau închise. Am cunoscut apoi o femeie bătrână, ca re nu știa decât Tatăl nostru și care le deschidea până
la Cel de Sus! Nu ritualul este important. Nu cred ca Ioan când boteza făcea vreun ritual. Este import ant ca
atunci când zici Tată, să ai atâta credință încât, efectiv, să se deschidă cerurile, ca și cum vocea t a ar sparge
porțile!
Ce este o biserică? O simplă clădire! Ce ar trebui să o transforme în locul în care Dumnezeu se
coboară, să o „sfințească"? Omul, credința și jertf a lui de rugăciune.
Noi, fiecare dintre cei care se roagă în ea. Gândul omului poate să-L determine pe Dumnezeu să
îngăduie coborârea vălului cu care Și-a acoperit fa ța de urâțenia noastră, pentru a ni se dezvălui în toată
splendoarea Lui.
Ce este biserica fără om? Nimic. Dacă mâine am disp ărea toți cei de pe pământ, ce ar mai fi bisericile ?
Niște vestigii care nu folosesc nimănui!
Ce poate fi omul fără biserică? Totul! Pentru că el poate face biserică oriunde s-ar afla – acasă, în spitale,
în pușcării sau în sine însuși. Acest lucru nu au î nțeles (ori nu vor să accepte?) preoții ortodocși ș i este
chiar una din cauzele pentru care bisericile evangh elice au câștigat în popularitate. Au pierdut apost olatul,
cel prin care și ucenicii Lui Hristos au trecut, me rgând din casă în casă, făcând minuni care demonstr au
veridicitatea celor spuse de ei. Mulți dintre ai no ștri s-au suit în amvon, de unde aruncă cu blesteme și
sperie cu iadul. Sunt patetici! Ar trebui să coboar e printre oameni, să le cunoască păsurile, să le fi e
exemplu. Să-i ajute să înțeleagă că nu sărutarea Bibliei este importantă, ci înțelegerea ei și
transpunerea în viața de zi cu zi. Nu mersul la bis erică este important, ci grija față de ceilalți. Nu „cel ce
spune Doamne, Doamne se mântuie, ci acela care face voia Tatălui meu" așa cum spunea Hristos!
De multe ori am trecut prin biserici pe care era sc ris mare: Ctitoria lui… Oare Dumnezeu nu știa cin e
a construit-o? Și dacă El știa, nu era, oare, îndea juns? Cred că este mai important să rămâi în mințil e și
sufletele oamenilor, nu o lozincă scrijelită pe-un perete. Pentru că iată, deși Iisus nu a scris vreun cuvânt,
glasul Lui se mai aude încă! Nu a avut nevoie să fa că hipnoză în masă (cum mai spun unii), Adevărul di n El
striga până în sufletele oamenilor și se auzea până la marginile pământului, pentru că nu putea fi înă bușit.

Bisericile ca instituții, daca rămân în forma lor a ctuală, ar putea la fel de bine să fie rase de pe f ața
pământului sau să fie păstrate doar pentru valoarea lor istorică. Pentru a fi foarte clar, nu identifi c
instituția cu credința și nu m-am referit strict la creștinism, ci la toți acei coloși ciungi și orbi care au pierdut
legătura cu Dumnezeu.
Oamenii bisericii le pot părea multora niște simpli funcționari, care nu produc nimic material, dar
majoritatea lor nici nu ajută la ridicarea spiritua lă a poporului român. Cântă adesea lălăituri orient ale,
înțelese doar de ei, care nu mai au nimic în comun cu spiritul neamului românesc și cu greu își mai gă sesc
vreun ecou în sufletul lui. Puterea lor spirituală, atâta cât le-a mai rămas, o mai au de la cei care au ajuns
sfinți și de la cei care s-au rupt de lume și s-au aciuat în munți, unde au uitat de ritualuri și dogm e,
întorcându-se la vechea credință. în loc să-1 înveț e pe om să urce la Dumnezeu, îi dau frânturi de Ade văr cu
lingurița la Liturghie, de Crăciun și de Paști. Dac ă i-ar fi învățat să-și ia singuri Lumina, și-ar fi pierdut
puterea asupra celor mulți, deoarece a ști înseamnă a fi puternic. Așa însă L-au pierdut pe Dumnezeu p e
drumuri, dar și locul lor din ceruri. „Aflați Adevă rul și Adevărul vă va elibera!" spunea Hristos. Așa ar
trebui să fie. Doar așa s-ar ridica Oameni dintre o ameni, cu adevărat superiori și puternici spiritual .
Dar ce s-ar face mai marii Bisericii Ortodoxe, prea sfinții și preaînalții cu viciile lor? Cui ar mai v inde
locurile de la Facultatea de Teologie pe bani grei, sau cui ar distribui parohiile bogate? Dacă funcți ile bisericii
s-ar da pe drept, pe cunoaștere și spiritualitate, puțini ar rămâne în locurile lor. Poate că dă Dumne zeu un
cutremur spiritual, care să zguduie din temelii Bis erica Ortodoxă și tot ce-i putred sa dispară în înt unericul
iadului!
Viața lui Iisus Hristos și sacrificiul Lui s-au tra nsformat într-un teatru ieftin, la care privitorii, cu mai
multă sau mai puțină credință, sunt la fel de orbi ca acum două mii de ani. Liturghia este uimitor de
frumoasă când o privești cu ochii sufletului deschi și, când vezi cerurile și ce se întâmplă acolo. Sun t unul
dintre cei care a avut fericirea și privilegiul să O vadă așa cum ar trebui să fie. într-o vreme, merg eam și eu la
biserică, dar am realizat cu tristețe că a merge fă ră să „vezi" nimic este ca și cum ai fi orb și surd și te-ai
duce la cinematograf. Preoții ar trebui să fie cei care să poată deschide ochii oamenilor atunci când sunt
pregătiți, cei care să le arate drumul spre Lumină, fiindcă este menirea pe care și-au ales-o singuri!
Creștinismul, prin reprezentantele ei de marcă (cat olicismul și ortodoxia), a reușit să transforme oam enii în
niște handicapați la nivel spiritual, care în loc s ă smulgă cu dinții porțile cerului pentru a se înto arce la
Dumnezeu, stau lamentându-se ca niște babe ca Lumin a să coboare la ei, de Paști. Iisus nu a vrut aceas ta.
Prin botez, trebuia ca fiecare să primească pe Hris tos în el și, o dată cu El, accesul la Lumina necre ată, care
izvorăște din Duhul Sfânt. Se spune că suntem milio ane de creștini în România, dar oare câți au acces la
Lumină? Câți, dacă se roagă, primesc Lumina?
Sfântul Serafim de Sarov era împărtășit de îngeri! Noi suntem obișnuiți cu ideea că sfințenia este cev a
greu de atins, dar nu este așa. Sfințenia este star ea naturală a Omului, restul este boală și orbire
temporară, iar Planul divin de reîntoarcere a demon ului la Dumnezeu, mântuirea lui, reprezintă cauza
și scopul creației Universului, începutul și sfârși tul lui și are drept consecință adăugarea de inform ație
la cea existentă deja în Univers (proces despre car e vorbește și profesorul Constantin Dumitru în Inteligența
materiei, încă de acum douăzeci de ani!), dar și în Divinitat e. Este adevărat, aceasta va duce la o nouă
ordine universală și la o redelimitare, redimension are și restructurare a Sinelui Divin, din care prov enim
cu toții, animale și oameni, îngeri sau demoni.
P.S. Am învățat în această viață cum aș putea să uc id un om, chiar aflat în celălalt colț al lumii. Ma i
târziu, am aflat că mai greu este să îl vindeci și că tocmai aceasta ar fi marea provocare. Ajuns la o anumită
înțelegere și cunoaștere, îmi doresc să pot să tran spun în practică tot ceea ce știu, numai spre binel e
tuturor.
Am înțeles, în sfârșit, și ceea ce îmi scrisese păr intele Argatu cândva pe o fotografie de-a sa: „Cale a
care merge spre binele tuturor să o urmărești și să o desăvârșești!"
E adevărat, am înțeles mai greu, dar mai bine mai t ârziu decât niciodată. Poate că voi supăra multă
lume și nu-i exclus ca eu însumi să îmi schimb mult e dintre idei, pentru că permanent toți suntem supu și

schimbării, completării. La momentul în care le scr iu, cred în aceste lucruri și nu mă pot ascunde de
propriile mele idei, așa cum, de fapt, nimeni nu se poate ignora dacă are un minim de respect față de sine, de
ceilalți sau de Adevăr, chiar dacă nu este decât o fărâmă din El.
De asemenea, știu că este cel mai bine să verifici tot ce primești în viață, experiența este cea care dă
certitudini și de aceea, și pe cei care mă cred, și pe cei care nu, îi sfătuiesc să-și păstreze semnel e de întrebare
și să caute răspunsuri. „Cunoașterea tinde asimptot ic spre infinit" spunea Hegel, iar eu nu am reușit să merg
prea departe. Nu dețin Adevărul Suprem. Nu-mi rămân e decât să spun ca și Apostolul Pavel: „Cercetați
toate și păstrați ceea ce este bun!" In felul acest a n-o să „aruncați copilul cu tot cu lături!"
Până la urmă, toți care vor citi cartea mea vor put ea verifica în timp conținutul ei și vor fi critici i mei
avizați! Pentru că prin ea caut să găsesc în fiecar e cititor omul, cel căruia i-am jurat să-i fiu fide l și să-1
ajut la nevoie. Lui mă adresez, iar nu medicinei, b isericii și nici măcar lui Dumnezeu. Eu unul spun c ă dacă
aș fi bolnav, ultimul la care m-aș duce să mă vinde c ar fi medicul! Ultimul la care mi-aș trimite un
pacient cu probleme psihice ar fi un psihiatru sau psiholog! A, Doamne ferește, dacă mi-aș rupe un pic ior
sau o mână, da, m-aș duce să mă consulte un ortoped . Altfel, în afara medicinei de urgență, restul
este o pierdere de timp, bani și un atentat la viaț a și bunăstarea psihică și spirituală a omului. Chi ar
dacă aș fi trecut prin facultate ca gâscă pe apă, s unt medic și este trist ca toate acestea să se cons tituie
în afirmațiile unui medic. Aceasta cred și sincer n u văd cine și cum mi-ar putea schimba convingerile
acum, după ce peste zece ani am umblat, întâi ca st udent și apoi ca medic, prin spitale! Alea jacta es t!

27. ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
Mă gândeam să termin această carte într-un mod cons tructiv, dând poate niște idei utile colegilor mei,
pacienților și oamenilor, în general. Un vechi prin cipiu, comunist, spunea referitor la capacitatea de
schimbare a individului în raport cu informațiile noi: „nu știi, te înv ățăm; nu poți, te ajutăm; nu vrei, te
obligăm". Sună destul de dur, dar se întâmplă următorul lu cru: fiecare este liber să facă tot ceea ce
dorește cu viața lui (dacă vrea să se spânzure este liber să o facă, pot cel mult să-i spun că nu este bine, dar
din punct de vedere divin nu îl pot obliga să nu o facă).
Numai că din moment ce alții depind de ei (și mă re fer la preoți, profesori, medici) mă simt obligat
să folosesc cunoașterea pe care am acumulat-o, implicit mag ia, ca să îi determin să facă doar ceea ce
trebuie pentru alții. Regret că trebuie să procedez așa, dar și eu am pățit la fel cu părintele Argatu și nu vad de
ce aș avea „înțelegere" față de ceilalți. Pe cei ca re vor să învețe, îi voi învăța, pe cei care nu pot , îi voi sprijini;
pe cei care se opun, îi voi obliga. Un lucru este cla r: pentru foarte mulți, după publicarea acestei cărți
nimic nu va rămâne așa cum este.
Orice am descris a făcut ca automat să pornească un program, care se va derula până ce lucrurile vor
căpăta adevărata lor valoare. Prin cunoaștere și pri n facultatea absolvită și eu fac parte din „clica" m edicală.
Automat, prin aceasta am acces la subconștientul oricărui indi vid care este medic, la fel cum prin taina
preoției am acces la cunoașterea esoterica a Bisericii, iar pri n cumul la subconștientul colectiv.
Un profesor de psihiatrie a realizat cam ce pot fac e și a insistat să intru într-o asociație medicală. Prin
cererea de aderare trebuia să subscriu la faptul că nu-mi voi f olosi niciodată cunoașterea pentru a face rău
oamenilor. Am semnat. Drept urmare nu folosesc ceea ce știu nici măcar ca să-mi satisfac cele mai
elementare nevoi (adică să determin să-mi fie plătit un tr atament sau o consultație), dar dacă sunt
împiedicat să ajut un pacient pe care pot și știu să-1 vind ec, n-am să mă împiedic de reguli artificiale, im-
puse de criterii politice. Imi doresc să ajut și să în văț oamenii tot ceea ce eu însumi am învățat și pentru
aceasta vreau doar să îmi practic profesia. însă ceea ce știu eu să fac nu se încadrează în nomenclatorul
meseriilor pentru că, deși mi-a fost greu chiar și mie să accep t, sunt un exorcist la fel ca și părintele meu
Argatu. Poate cu mult mai uman, adică mai păcătos.
Se spune că medicii se împart în trei categorii:
– cei care știu medicină, dar nu pot să ajute oamenii – adică
medicii interniști,
– cei care ajută omul, dar nu știu medicină – chirurgii și
– cei care nici nu știu, nici nu ajută pe nimeni, ba chiar în
curcă – medicii din administrație (firește, dacă nu cumva ajung
profesori între timp!).
Sper totuși ca, în ciuda felului meu de a fi, să nu intru în contradicție cu Colegiul medicilor și să-mi
pierd dreptul de liberă practică medicală. Deși ceea ce fac cu greu se poate numi medicină și aceasta nu
din vina mea, ci din cauza retrogradului sistem medic al (nu numai cel românesc, ci și cel mondial).
Oricum, voi continua să fac ceea ce știu și ce pot pentru oameni, av ându-i ca model pe părintele
Argatu (căruia Biserica ortodoxă i-a refuzat pensia , dar care a continuat să lucreze până la bătrânețe ) și pe
Valeriu Popa (care dădea consultații în parc celor cărora medicina alopată nu le mai dădea nici o șans ă).
Din păcate, în medicina românească nu există nici măcar bunul simț ca fiecare să-și recunoască limita,
de a recunoaște când nu există un tratament din pun ct de vedere medical alopat și de a anunța pacientul să
încerce alte metode de terapie neconvenționale.
Revenind la Colegiul medicilor (din care am impresia că fac parte și indivizi care nu prea au ce
face), trebuie amintit că, mai nou, medicii sunt nevoi ți să facă ore de EDUCAȚIE MEDICALĂ

CONTINUĂ, pentru că există un număr de ore pe care trebuie să le facă fiecare dintre noi ca să rămână
medic. Supus și cuminte, m-am prezentat să fac un curs care a dur at două săptămâni. Am fost creditat cu
40 de ore. Aici însă pică bomba. Pentru participare a la o conferință de prezentare a unui singur medic ament
s-au acordat 60 de ore. Adică doar pentru a asculta o exp unere de două ore la un hotel de cinci stele!
Adică obligativitatea de a ne duce era atât de mare de parcă s-ar fi redescoperit Ambra zeilor!
Atunci, ca simplu medic, nu pot să-mi pun întrebări legitime: de ce diferența aceasta? Nu cumva este
vorba de șpagă oferită la unii din colegiu ca să oblige medicii s ă meargă la o prezentare, menită sa-i
învețe să prescrie un medicament care NICIODATĂ nu va vin deca boala? Iată cam cine sunt aceia care
ne dau dreptul de liberă practică!
Mai că-mi vine să li—1 fac cadou și să continui să practic, ajutând omul sub o altă formă, chit că scr iu pe ușă
vraci. Ar suna frumos: VRACIUL DRAGOȘ – MAESTRU REI KI TRATAMENT REIKI ȘI KARUNA
REIKI, MEDICINA CHAKRELOR, MASAJ OSTEOPAT. SHIATSU Psihote rapie existențială,
psihanaliză, regresie, exorcizări cu molitfele Sfânt ului Vasile Cel Mare și curățări de case, dezlegări,
măsurători radiestezice 021 6345267, 0721 330 060.
In loc de încheiere am scris o poezie, pe care am d edicat-o profesorului Ionescu și care întruchipează , cred
eu, întreaga singurătate a acestui om în mijlocul colegi lor săi. Cu puțin timp înainte de moartea sa, după
soluționarea unui caz, i-am oferit-o ca o concluzie a acelei vindecări.
Nebunul
E Vineri și e Paște-n lume și, sigur, nu doar pe pământ, Se prăznuiește d e prin iaduri și până-n ceruri
la Cel Sfânt. Mi-e rău cumva – un rău organic, ce-1 sim t în inimă și-n gând, Mă doare sufletul din mine și mi-
1 aud, și-1 văd plângând, în juru-mi curge apa-n picuri, înce rc să spăl durerea-n mine îl rog și pe Iisus, în
gând, să-mi dea puterea Lui în vine… Dar nimeni nu pare să-audă, cum moartea crește parcă-n mine, Și cum
mă-ndepărtez cu gândul de lume, mamă, și de tine! Ți-oi fi greșit atât de m ult și-atât de greu cât să
blestemi? De nu mai ai milă de mine, de Domnul, mamă, nu te temi?
Nu înțelegi nici cât mă doare și nici că dac-am să mă duc,
Ai să rămâi fără de mine, singură-n casă ca un cuc?
Imi seacă-n mine toată vlaga, nu pot măcar să mai vorbesc,
Și-ncet pare s-apună-n mine și gândul însuși, ce gândesc.
Să ai puterea de-a da viață și a o lua, e oare drept?
Să-ți blestemi pruncul și, deodată, să-i stea și in ima în piept?
E-aici, îl simt în toată carnea, parcă mai tare ca oricând,
In sala aceasta mare, albă, e însuși iadul pe pământ.
Mă simt ascunsă jos, în mine, ca-ntr-un coșciug fără cap ac,
Ca singură ieșire-n lume din cei doi ochi poartă îmi fac!
Privesc înjur și-mi pare totul desprins cumva dintr -un coșmar,
Femei cu haine neîngrijite se mișcă straniu, râd bizar;

Orbită, una dintre ele fâșii-fâșii face-un halat,
In colț o fată se izbește cu capul, ritmic, de un pat,
Se păruie în mijloc două, o alta-i c-un papuc pe cap…
„Ce caut eu aicea Doamne? Și acum că sunt, cum am s ă scap?"
Le cânt ușor o melodie și-ntregul cântec sună trist, îmi pare că- i un vis urât că sunt aici și că exist, îmi
e de-ajuns să le văd ochii, că sunt închiși și că sunt goi, N u au habar de lumea aceasta. Ce s-o alege și de
noi? Noi cei închiși, drogați cu seruri, cerșind prin gratii o țigară, Trăind în lumea aceasta-a-noastră, dep arte
de tot ce-i afară; Fără vreo șansă ca vreodată s-avem scăpar e de ăst chin, Să fim și noi normali și oameni,
nimic mai mult, ori mai puțin.
Gândesc și știu care mi-i vina – că m-am născut pe- acest
pământ,
C-am fost și eu cândva țărână și, din nimic, acuma sunt.
Furată-n taine și mistere, cu gândul rătăcind prin gând
Ajuns-am în această lume: ceva, un fulg săltat de vânt.
Și-atunci, într-un nebun extaz, crezând că totul e permis,
Am început să le vorbesc de taine, iad și paradis;
De bietul om – că-i o minune. Ca orișicine, chiar și eu,
De sfinți, de energii, de Maica și Chipul celui Dumnezeu!
Apoi le-am tot vorbit încet: de Sine, suflet și conștiință.
De ceea ce am cunoscut și ce m-a dus către Credință…
Degeaba însă, ei nu știu, nu pot, nu cred, poate nu vor… Mă simt precum un animal , expus în fața
tuturor. Rămân cu gândurile mele și clipele-mi prefac în scrum. Să fie a ceasta doar o haltă dintre
multiplele din drum? Sunt medici, dar nu mă-nțeleg! Și, Slavă Domnului, le-am spus Ce cred, ce simt, ce știu
că e. Nimic nu-i însă îndeajuns. Să umple golul ce îl au în minte, suflet sau conștiințe Să șteargă ce au
învățat din cărți și pseudoștiințe! Of, Doamne, cred că mă auzi, nu știu atunci de ce nu-mi zici, De fapt, ce
vrei tu de la mine, acum, că sunt bolnavă-aici? Sunt mult prea prinsă să gândesc: ce e, ce-o fi, de ce-i așa?
Când simt, deodată, că din spate spre mine vine cineva. E tânăr și-are o ba rbă mare, îl văd privindu-mă
atent, Deși ochii-s curați și limpezi, are-un halat de pacient!
Voi să te curățești! îmi spune.
Tu, Tată, rogu-Te! Amin!
Dar cine ești? apuc să-ntreb.
Un om. Mă cheamă Beniamin.

întinde mâna către mine și-mi face semn să fiu pe pace. Mai simt î n oase doar durerea că-o ia cu el,
când o desface, îl văd plecând zâmbind apoi, fără să spună un cuvânt Și -mi lasă doar o amintire cu
pletele-i plutind în vânt.
– Ce te-a speriat? întreabă una, care de mult se află-aici, E p lin spitalul de nebuni, de obsedați, de
venetici. Pe-ăsta îl știu, cerșește bani. Ia cât îi dai și ori ce-ar fi, De ei le cumpără mâncare numai la câini
și la copii.
Parcă mai tare m-ai uimit Tu, Dumnezeul meu cel bun,
Că ai lăsat ca să mă vindec nu medici, ci-un biet nebun!
Ce să-nțeleg? îmi zic privind altarul spre știință.
MAI BINE DACĂ-AR FI NEBUNI ȘI AR AVEA UN BOB
CREDINȚĂ!