Un hipertext este un text afișat pe un monitor de computer sau pe alte dispozitive electronice, cu referințe ( hiperlinkuri ) către alt text pe care… [611170]

CONCEPTUL „ HYPERTEXT”

Un hipertext este un text afișat pe un monitor de computer sau pe alte dispozitive
electronice, cu referințe ( hiperlinkuri ) către alt text pe care cititorul poate imediat să -l
acceseze, sau cu referințe ce pot dezvălui în mod progresiv textul, pe mai multe niveluri de
detaliu.
Hipertextul este un concept inventat de Ted Nelson în 1965 în articolul „Complex
information processing: a file structure f or the complex, the changing and the
indeterminate” . Acesta îl definește ca: „material scris sau grafic interconectat într -o manieră
complexă, care în mod convențional nu poate fi reprezentat pe hârtie”. Principala aplicație
actuală a hipertextului este World Wide Web -ul alături de noțiunile asociate HTTP și HTML .

ISTORIC
Ideea acestui concept este mai veche, apărând și într -un articol al lui Vannevar Bush din iulie
1945 „As We May Think” publicat în periodicul The Atlantic Monthly . În acest articol autorul
își imagina un dispozitiv numit Memex , un birou mecanic, interconectat cu o arhivă de
microfilme și capabil să redea diferite cărți, scrieri sau orice document dintr -o bibliotecă, ba
chiar să urmeze automat referințe dintr -o pagină într -o altă pagină. Acest articol l -a inspirat
însă și pe Douglas Engelbart în dezvoltarea și prezentarea în 1968 a sistemului NLS ( oNLine
System ), prima utilizare efectivă a conceptului de hipertext. De altfel sistemul NLS încorpora
multe concepte moderne ca : mausul (invenție a lui Engelbart împreună cu Bill English ),
monitor video, organizare informațională pe bază de relevanță, ferestre multiple pe un
ecran, etc.

Primul proiect hipertext imaginat de Ted Nelson încă din 1960 s-a numit Project Xanadu , în
onoarea poemului Kubla Khan de Samuel Taylor Coleridge . Acest proiect nu a fost niciodată

terminat, dar a determinat apariția multor concepte moderne și a avut la un moment dat
chiar suportul financiar al companiei Autodesk . În schimb, lucrând împreună cu Andries van
Dam la Brown University în 1967, Ted Nelson definitivează Hypertext Editing System , un
proiect ce rula pe mainframe -ul IBM System/360 -50 și care încorpora câteva concepte de
bază ale hipertextului. O altă aplicație software, apropiată de hipertext, a fost și HyperCard ,
scrisă de Bill Atkinson , dar ceea ce a determinat succesul sistemului hipertext a fost
realizarea de către Tim Berners -Lee a conceptului de World Wide Web .

Concepte și definiții

Plecând de la definiția lui Nelson, conceptul a evoluat, iar definițiile hipertextului s -au
înmulțit :
• o formă de document electronic, o metodă de organizare a informațiilor în care datele
sunt memorate într -o rețea de noduri și legături, putând fi accesată prin intermediul
programelor de navigare interactivă, și manipulată de un editor structural. [1]
• tehnică pentru organizarea informației textuale printr -o metodă complexă neliniară, în
vederea facilitării explorării rapide a unei mari cantități de cunoștințe. [2]
• mod de construcție a unui sistem de management și reprezentare a informației folosind
legături pentru a crea o rețea de noduri.[3]
Conceptul de bază în definirea hipertextului este "legătura" ( link-ul), fie în cadrul aceluiași
document, fie către alt document. Legătura de tip link permite organizarea nelineară a
informațiilor. Un sistem hipertext perm ite autorului său să creeze așa -numite "noduri", să le
lege între ele, iar unui cititor navigarea de la un nod la altul. Astfel un nod reprezintă un
concept putând conține orice fel de informație: text, grafică, imagini, animații, sunete, etc.
Nodul sursă al unei legături se numește "referință" iar cel destinație "referent" sau ancoră,
punctele de legătură din respectivele noduri fiind marcate. Activarea marcajelor unei
legături duce la vizualizarea nodurilor. Asocierea cu unele elemente mediale a dus la
extinderea noțiunii de hipertext către termenul hipermedia .
Legăturile sunt conexiuni între noduri (sau concepte) dependente unul de altul, putând fi
clasificate ori ca "bidirecționale", ori ca "unidirecționale". Lor li se pot asocia anumite tipuri
(ca de ex. legătură de specificare, de elaborare, legătura membru, legătură de opoziție etc.),
definind astfel natura relației dintre no duri. Legăturile pot fi de asemenea referențiale
(pentru realizarea referințelor încrucișate) sau ierarhice (ilustrând relațiile părinte -copil
dintre noduri, ex. XML ) [4]. În funcție de momentul creării legăturile pot fi : statice (definite
de autor în momentul redactării) sau dinamice (generate în momentul rulării hipertextului și
dependente de context). De asemenea unele legături pot avea asociate diferite
comportamente în funcție de context. Spre exmplu, la traversarea unei legături se poate
deschide sursa unui document (dacă acțiunea asociată este de tipul "deschide sursa") sau se
poate afișa acel document (dacă acțiune a asociată este "deschide documentul formatat").

Hipermedia

Hipermedia s -a dezvoltat prin îmbogățirea cu elemente de multimedia a structurii hipertext,
în care se pot insera legături (linkuri) către elemente video, audio, grafice sau de
text.[1] Hipermedia desemnează o rețea de texte și medii de natură diferită, ca noduri
informaționale interconectate, prin care utilizatorul se poate deplasa cu ușurință, punctând
cu mouse-ul o succesiune de legături în urmărirea unei anumite idei. Tehnicile hipertext și
hipermedia sunt caracterizate prin capacitatea pe care o oferă utilizatorului de a accesa
informația, de a „naviga” în interiorul documentelor într -o manieră intuitivă d atorită
legăturilor.