Umts Si Netact

UMTS ȘI NETACT

CUPRINS

CAPITOLUL 1 Retele de telefonie mobilă

1.1. Evolutia retelelor mobile

1.2. Principiu de funcționare a unei rețele de telefonie mobilă

1.3. Clasificarea sistemelor de comunicații mobile

1.3.1. 1 G

1.3.2. 2G

1.3.3. 3G

1.3.4. 4G

CAPITOLUL 2 UMTS (Universal Mobile Telecommunications System)

2.1. Evolutia sistemului 3G:

2.2. Arhitectura unei rețele UMTS

2.3. Benzi de frecventa si caracteristici

CAPITOLUL 3 Echipamente UMTS

CAPITOLUL 4 NetAct-Nokia

4.1. Echipament NOKIA

4.2. Logare

4.3. Selectare echipament

4.4. WBTS Element Managers

4.5. WBTS Element Manager – Commissioning

4.6. RNC – Element Manager

4.6.1. WBTSs Overview Page

4.6.2. WCELs Overview Page

4.7. Alarme și prelucrarea lor

Listă figuri prezente în lucrare:

Fig. 1. Arhitectura unei rețele de tefelonie mobilă

Fig. 2. Arhitectura sistemului UMTS

Fig. 3. Arhitectura unei rețele UMTS

Fig. 4. Arhitectura protocoalelor

Fig. 5. Spectrul de frecventa

Fig. 6. RBS 6101

Fig. 7. ZXSDR BS8906

Fig. 8. HUAWEI BTS3900

Fig. 9. Lucent UMTS Distributed BTS 2430

Fig. 10. NSN 3G Flexi 2100 MHz

Fig. 11. Nokia Optima Indoor [10]

Fig. 12. Logarea în NetAct

Fig. 13. Selectare echipamentului pe care se dorește conectarea

Fig. 14. Un echipament (NB) în NetAct

Fig. 15. Opțiuni

Fig. 16. NB fără trafic

Fig. 17. NB cu trafic

Fig. 18.Logare WBTS Element Manager

Fig. 19. Flexi BTS

Fig. 20. Opțiune de blocare si resetare NB

Fig. 21. Informații celulă

Fig. 22. NB cu alarmă

Fig. 23. Categorii alarme

Fig. 24. Opțiune de blocare a unui singur modul

Fig. 25. Modul fără alarmă

Fig. 26. NB cu 6 celule dintre care 2 defecte

Fig. 27. NB-ul cu celule defecte

FIg.28. Simbol al celulelor defecte

Fig. 29. Informații celulă nefuncțională

Fig. 30. Commissioning

Fig. 31. Configurația celulelor

Fig. 32. Configurație manuală

Fig. 33. Opțiuni ale aplicației pentru RNC

Fig. 34. WBTS Over

Fig. 35. Opțiuni WBTS

Fig. 36. WCEL Over

Fig. 37. Opțiuni WCEL

Tabel abrevieri si acronime:

CAPITOLUL 1

Rețele de telefonie mobilă

1.1. Evoluția rețelelor mobile

În 1945 a apărut generația 0, 0G, de telefoanie mobilă. Acestea nu erau telefoane celulare (denumirea de telefon celular indică faptul că rețeaua este formată din celule radio, caracterizate prin stație radio și acoperire unică), ci exista o singură stație radio care acoperea o zonă relativ întinsă, iar fiecare telefon monopoliza un canal atunci când era folosit.
Prima rețea celulară pentru un oraș a fost lansată în Japonia de NTT în 1979. Generația 1, 1G, constă din rețele celulare automate care au intrat în uz începând cu 1980.
În 1980 Motorola a scos primul telefon mobil aprobat de FCC (Federal Communications Commission – agenție guvernamentală care reglementează comunicațiile naționale și internaționale prin radio, televiziune, cablu, fibră optică și satelit).
În 1984 Laboratoarele Bell dezvoltau prima tehnologie celulară modernă, constând în multiple stații radio, controlate centralizat, fiecare asigurând servicii pentru o zonă restrânsă.
Prima rețea modernă de telefonie mobilă de generația a doua, 2G, a fost lansată de firma Radiolinja în 1991 în Finlanda. Prima rețea comercială de generația a treia, 3G, a fost lansată în 2001 în Japonia de NTT DoCoMo folosind standardul WCDMA (Wideband Code pision Multiple Access). [1]

1.2. Principiul de funcționare a unei rețele de telefonie mobilă

Telefoanele mobile folosesc undele electromagnetice dintr-o anumită bandă de frecvențe pentru a comunica între ele. În parte, un telefon mobil funcționează ca un radio, în sensul că recepționează semnalul radio emis de un turn de telefonie mobilă din apropiere.

O rețea de telefonie mobilă constă, în esență, din telefonul mobil, o stație de bază, un centru de comutare și o centrală telefonică. Pentru a iniția un apel, telefonul mobil trebuie să comunice cu stațiile radio ale rețelei mobile, adică trebuie să fie în aria de acoperire a uneia dintre stații. Fiecare stație radio asigură acoperirea pentru o zonă geografică, numită celulă. Stațiile radio sunt interconectate formând în acest fel o rețea de telefonie mobilă.

Celulele sunt în așa fel stabilite, încât zonele de acoperire radio să se întrepătrundă. Atunci când nu aveți semnal sunteți în afara zonei de acțiune a vreunei stații de bază. Centrala de comunicații asigură transferul convorbirii între celulele rețelei. Sistemul celular necesită transferul convorbirii între celule, pentru a permite continuarea discuției și la trecerea unui telefon dintr-o celulă în alta.

Fig. 1. Arhitectura unei rețele de tefelonie mobilă

Centrul de comutare procesează apelurile și face legătura între echipamente (telefoane) și centrala telefonică. De asemenea, ține datele referitoare la utilizatorii ce folosesc rețeaua, știe starea și poziția fiecărui abonat, stabilește modul în care utilizatorii sunt interconectați și contorizează folosirea rețelei de către echipamente.

Marele avantaj al unei rețele formate din celule constă în faptul că frecvențele folosite în interiorul unei celule pot fi refolosite în altă celulă de asemenea. Dacă, de exemplu, stația de bază numărul 1, ce poate gestiona 100 de frecvențe (în realitate pot mai mult, în jur de 830 de frecvențe), este folosită de 50 de vorbitori simultan, fiecare conexiune stabilită între oricare doi utilizatori va folosi 2 frecvențe, una pentru emisie și cealaltă pentru recepție (canal duplex), epuizând astfel toate frecvențele disponibile. Asta înseamnă că din punct de vedere al acestei celule rețeaua este ocupată. În celula vecină utilizatorii pot fi în număr mult mai mic, iar apelul poate fi efectuat fără probleme. În aceeași celulă vecină, frecvențele folosite de utilizatori pot fi aceleași ca cele folosite în celula numărul 1.

Faptul că există un număr de frecvențe limitat pentru fiecare celulă explică și de ce în anumite zile (31 decembrie, dezastre naturale etc.) rețeaua de telefonie devine inaccesibilă, ceea ce nu înseamnă neapărat că rețeaua este blocată, ci că sunt mai mulți doritori să utilizeze rețeaua decât frecvențe disponibile la un moment dat. (În realitate, lucrurile sunt un pic mai complicate. De pildă standardul GSM, utilizat în România, folosește tehnologia TDMA (Time Division Multiple Access) care împarte frecvențele în sloturi de timp, în așa fel încât poate utiliza o frecvență pentru mai multe canale de date).

1.3. Clasificarea sistemelor de comunicații mobile

1.3.1. 1 G

Prima generație de sisteme de radio comunicatie mobilă, numită 1G, a folosit transmisia analogică a informațiilor. Inițial, astfel de sisteme au utilizat exclusiv transmisia analogică atât pentru mesaje cât și pentru semnalele de control și semnalizare din sistem. În acest scop se utilizau modulații de tip AM (modulație în amplitudine), SSB (modulație de amplitudine cu o bandă lateral unică) sau FM (modulație în frecvență).

Ulterior s-a trecut la transmisia numerică a semnalelor de control și apel selectiv, cu modulații de tip FSK (Frequency Shift Keying), menținându-se pentru semnalul vocal transmisia analogică prin modulație de frecvență.

1.3.2. 2G

Următoarea generație de sisteme de radio comunicații mobile, în întregime digitalizată și notată 2G, a fost caracterizată de transmisia numerică a informațiilor de utilizator,integrând mesajele digitalizate cu informațiile de control (comandă) și semnalizare, ceea ce a permis atingerea unor performanțe superioare în raport cu soluțiile folosite anterior și a asigurat compatibilitatea cu rețelele numerice terestre tip ISDN (Integrated Services Digital Network – rețea cu servicii digitale integrate). Rețelele 2G se bazau inițial pe comutația de circuite.

Ulterior, în aceste rețele s-au implementat soluții care să permită creșterea vitezei de transmisie a datelor și utilizarea comutației de pachete de date în paralel cu cea de circuite, născându-se astfel o generație de tranziție, denumită 2,5G.

1.3.3. 3G

A treia generație, 3G este marcată de o creștere a debitului de transmisie de la valori de ordinul a 10 Kbps la valori cuprinse între 200 Kbps și 2 Mbps. Acest salt presupune o creștere a benzii alocate unui canal precum și trecerea la utilizarea exclusivă a comutației de pachete.

1.3.4. 4G

A patra generație, 4G este în curs de implementare și prevede viteze de peste 100 Mbps în downlink și peste 30 Mbps în uplink.

CAPITOLUL 2

UMTS (Universal Mobile Telecommunications System)

Generația 3 (3G) oferă viteze de transmisie sporită, de până la 2 Mbit/s (în unele variante până la 8 Mbit/s) și prezintă posibilități multiple pentru servicii multimedia de calitate și pentru operare În medii diferite. Sunt sisteme cu prelucrarea digitală a semnalului, ce funcționează în banda de 2 GHz. Exemple de asemenea sisteme sunt WCDMA și TD/CDMA,

La nivel mondial, 3G este desemnat și ca IMT-2000. iar varianta dezvoltată în Europa este denumită UMTS. Introducerea în exploatarea a primelor sisteme 3G a fost realizată în 2001-2002.

La 2 baza dezvoltării 3G se află sistemele 2G. Astfel, GSM în variantele 2 și 2+ vor fi treptat integrate în 3G, dezvoltarea UTRA fiind realizată tocmai pornind de la interfața GSM.

Dezvoltarea sistemelor 3G este susținută de trei principale motivații:

– Realizarea de transmisii multimedia pe suport radio

– Obținerea unor capacități sporite pentru utilizator, în raport cu cele oferite 2G;

– Realizarea unui standard sau a unor grupuri de standarde cu aplicație la nivel global. [2]

Tipurile de servicii oferite de sistemele 3G se diversifică față de oferta realizată de 2G sau de sistemele de generația 1, sistemele 3G fiind capabile să ofere:

– multimedia înalt interactiv (videoconferințe, lucru în colectiv și teleprezență);

– multimedia de viteză mare (acces rapid LAN și Internet/Intranet, videoclipuri la cerere, cumpărături în direct etc.);

– multimedia de viteză medie (acces LAN și Internet/Intranet, jocuri interactive, mesaje radiodifuzate și informații publice complexe, jocuri interactive etc.);

– date comutate (acces LAN de viteză redusă, acces Internet/Intranet, fax etc.)

– mesagerie simplă (serviciu de mesaje scurte, e ñ mail, radiodifuzare și mesagerie de informații publice, comenzi / plăți pentru comerțul electronic simplu etc.);

– transmisii vocale (comunicare bilaterală, conferințe, poștă vocală etc). [2]

2.1. Evolutia sistemului 3G:

• 1997, luarea unei decizii asupra benzilor de frecvențe alocate UMTS;

• 1999, eliberarea de licențe pentru operatori doritori să activeze în domeniu;

• 1999, la sfârșitul anului urmează să fie elaborat standardul UMTS în faza 1;

• 2002, UMTS devine comercial operațional;

• 2005, întreaga bandă de bază alocată trebuie să devină disponibilă;

• 2007, banda extinsă de frecvențe trebuie să devină disponibilă.

Conform standardelor, viteza de transmisie a datelor poate atinge la UMTS maximum 384 kbit/s, iar în varianta cu High Speed Downlink Packet Access, HSDPA, chiar 7,2 Mbit/s. [2]

2.2. Arhitectura unei rețele UMTS

UMTS Terrestrial Radio Access (UTRA) foloseste doua moduri de interfață radio: FDD (Frequency Division Duplex) și TDD (Time Division Duplex).

O rețea UMTS este alcatuită din 3 module de arhitectură de nivel înalt: UserEquipment (UE), UTRAN și CN (Core Network ):

Fig. 2. Arhitectura sistemului UMTS [3]

UE se referă la echipamentul cu care interacționează user-ul, repectiv telefonul mobil și cardul sim, care conține identitatea utilizatorului, informațiile de autentificare și codurile de criptare.

UTRAN este responsabil pentru interfețele radio și asigură conexiunea cu CN. În UTRAN sunt cuprinse următoarele echipamente:

Node B – care face conversia datelor de pe interfața Uu radio la interfața logica lubsi și participă la gestionarea resurselor radio.

RNC (Radio Network Controllers ) care gestioneaza unul sau mai multe Noduri B și are 3 roluri logice: de control , de servire și drift RNC – controlează celule utilizate de telefoanele mobile

Interfața lur: permite soft handover (SHO) între nmului UMTS [3]

UE se referă la echipamentul cu care interacționează user-ul, repectiv telefonul mobil și cardul sim, care conține identitatea utilizatorului, informațiile de autentificare și codurile de criptare.

UTRAN este responsabil pentru interfețele radio și asigură conexiunea cu CN. În UTRAN sunt cuprinse următoarele echipamente:

Node B – care face conversia datelor de pe interfața Uu radio la interfața logica lubsi și participă la gestionarea resurselor radio.

RNC (Radio Network Controllers ) care gestioneaza unul sau mai multe Noduri B și are 3 roluri logice: de control , de servire și drift RNC – controlează celule utilizate de telefoanele mobile

Interfața lur: permite soft handover (SHO) între nodurile B ce aparțin diferitelor RNC-uri

Core Network (CN) a fost adaptat din rețeua GSM și conține:– Home Location Register (HLR)– Mobile Switching Center/Visitor Location Register (MSC/VLR)– Gateway MSC (GMSC)– Serving GPRS support Node (SGSN)– Gateway GPRS support Node (GGSN).

Fig. 3. Arhitectura unei rețele UMTS

Una dintre principalele caracteristici noi ale sistemelor 3G față de cele prezentate de 1G și 2G o reprezintă alocarea dinamică a resurselor sistemului pentru utilizatori. Dacă în sistemele 1G și 2G, utilizatorul primea resursele de comunicație (banda de frecvență respectiv banda de frecvență și intervalul de timp) la începutul comunicației și își menținea aceste resurse până la terminarea acesteia, în 3G, resursele sunt alocate dinamic.

În 3G, resursele oferite sunt nivelul de putere, codul și combinația interval de timpfrecvență. Alocarea acestora pentru utilizator se face în funcție de necesitățile comunicației și resursele se pot modifica în cadrul aceleiași sesiuni de comunicație.

UMTS a fost gândit să poată oferi servicii grupate în patru clase (în funcție de întârzierea în transmiterea informației, variația acesteia și toleranța la erorile de transmisie), după cum urmează:

Clasa A (conversational): voce, video-telefonie, jocuri video;

Clasa B (streaming): video-on-demand, transfer de imagini, webcast, radiodifuziune;

Clasa C (interactive): navigare online, transfer de fișiere prin FTP, mesaje electronice, comerț electronic, acces la baze de date, etc.;

Clasa D (background): fax, notificări de mesaje electronice, SMS, descărcări de date [4]

Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul că standardul UMTS suportă mai multe tipuri de handover (transferarea unui apel activ de pe o legătură pe alta, fără întreruperea acestuia). Astfel, acesta poate fi: hard (ca în cazul GSM, are loc prin ruperea unei legături și stabilirea alteia); soft (se realizează gradual, iar terminalul mobil comunică simultan cu mai mult de un NodeB sau BTS pe parcursul procesului); softer (comunicarea are loc între terminalul mobil și mai mult de un sector controlat de același NodeB); UMTS-GSM intersistem (poate avea loc dinspre UMTS spre GSM – compressed, respectiv blind handover – sau din GSM spre UMTS) [5].

Fig. 4. Arhitectura protocoalelor [6]

Arhitectura protocoalelor pe interfața radio, structurată pe trei nivele, este prezentată în fig.4.[6]

Nivelul fizic

Nivelul 1 (sau L1) se bazează pe tehnologia WCDMA. El interfațează cu subnivelul de control al accesului la mediu MAC (Medium Access Control) din nivelul 2 și nivelul de control al resurselor radio RRC (Radio Resource Control) din nivelul 3. De asemenea, oferă pentru MAC diferite canale de transport, iar MAC oferă diferite canale logice pentru RRC. Nivelul fizic este controlat de RRC. [7]

Nivelul legătura de date

Nivelul 2 (sau L2) asigură servicii și funcționalități ca MAC, RLC, protocolul de convergență a datelor în pachete PDCP (Packet Data Convergence Protocol) și controlul modurilor broadcast/multicast BMC (broadcast/multicast control). De observat că PDCP și BMC există numai în planul informațiilor de utilizator (U-plane information).[7]

Nivelul rețea

În planul de control, nivelul 3 este partiționat în mai multe subnivele, din care subnivelul cel mai de jos este RRC. Aceasta asigură interfața cu nivelul 2 și se termină în UTRAN.

Nivelul 3 (rețea sau L3) asigură funcții pentru:

– managementul resurselor radio RRM (Radio Resource Management);

– controlul resurselor radio RRC;

– managementul mobilității MM (Mobility Management);

– managementul conexiunilor CM (Connection Management);

– controlul legăturii logice LLC (Logical Link Control).[7]

2.3. Benzi de frecvența și caracteristici

Accesul multiplu pe interfața radio se poate face în două moduri [8]:

– DS-CDMA de bandă largă cu duplex frecvențial, WCDMA (FDD);

– DS-CDMA de bandă largă cu duplex temporal, WCDMA (TDD). [8]

UMTS utilizează pentru interfața radio WCDMA, în modul FDD benzile de frecvență [8]:

– 1920-1980 MHz pentru downlink;

– 2110-2170 MHz pentru uplink.

Pentru interfața radio WCDMA în modul TDD s-au alocat benzile frecvență[8]:

– 1900-1920 MHz pentru downlink;

– 2170-2200 MHz pentru uplink.

Fig. 5. Spectrul de frecvență [9]

Spectrul de frecvență de 230 MHz alocat sistemelor 3G este divizat în două benzi: 1885-2025 MHz și respectiv 2110-2200 MHz, din care 60 MHz în subbenzile 1980-2010 și respectiv 2170-2200 sunt rezervate componentei satelitare, iar restul de 170 MHz pentru componenta terestra. În zona europeana se preconizeaza utilizarea pentru componenta terestră a unui spectru de 155 MHz în modul urmator: un spectru de 2×60=120 MHz pentru comunicații duplex prin divizare în frecvența FDD și două subbenzi de 20 MHz și respectiv 15MHz pentru comunicații duplex cu diviziune în timp TDD. [9]

CAPITOLUL 3

Echipamente UMTS

Producători de echipamente UMTS

La ora actuală pe piață sunt patru producători majori de echipamente și soluții UMTS. Aceștia oferă pe lângă echipamente și soluții de configurare, optimizare și monitorizare prin programe dedicate supervizării echipamentelor instalate în rețeaua operatorului. Cei patru procucătoru sunt:

Ericcson.

Cei de la firma suedeză Ericsson, inființată în anul 1876 de către Lars Magnus Ericsson, cu sediul principal in Stockholm, produc echipamente și furnizează servicii pentru operatorii de rețele de telefonie mobilă dar sunt prezenți și în alte domenii. Ei oferă soluții atât pentru tehnologia 2G cât și pentru 3G și 4G.

Un exemplu de echipament 3G este Ericsson RBS 6101, care este o soluție outdoor (se pot monta de exemplu pe acoperișul blocurilor). Dimensiunea unui astfel de echipament este de 700 mm (lățime), 700 mm (adâncime) și 1450 mm înălțime. Greutatea unui RBS 6101 complet echipat este de 180 kg, însă fără bateriile de siguranță. El poate funcționa între -33 grade Celsius până la +50 grade Celsius într-un mediu cu o umiditate între 15-100%. El suportă 2×2 MIMO cu o conectivitate full IP.

Fig. 6. RBS 6101 [11]

ZTE, este o companie mutinațională cu sediul principal în Shenzen, find înființată în anul 1985 de către un grup de investitori în parteneriat cu Ministerul chinez Aerospațial, care produc echipamente pentru operatorii de rețele mobile și terminale (telefoane mobile).

Un model produs ca către firma Zte este ZXSDR BS8906 care are o înălțime de 650 mm, o lățime de 32 mm și o adâncime de 480 mm iar greutatea totală a echipamentului este sub 52 kg. Acest model funcționează între -40 grade Celsius până la +50 grade Celsius (suportă chiar până la +55 grade, însă pentru o scurtă perioadă de timp), iar umiditatea suportată se afla între 5 și 95%.

Fig. 7. ZXSDR BS8906 [12]

O altî firmă producatoare de echipamente este Huawei, cu sediul principal tot în Shenzhen, China, la fel ca și concurența lor majoră ZTE. Această firmă a fost înființată în anul 1987 de către Ran Zhengfei.

Un echipament produs ca către cei de la Huawei este HUAWEI BTS3900 DRFU M900 care cânterește aproximativ 150 Kg, echipat complet. Dimensiunea lui este de 900 mm înălțime, 600 mm lățime și 450 mm grosime. Acest echipament se montează în interior, iar punctele lui forte sunt: capacitate largă de transmisie, extensibilitate bună (este format din mai multe module schimbabile), greutatea lui și dimensiunea.

Fig. 8. HUAWEI BTS3900 [13]

Alcatel Lucent, cu sediul în Boulogna-Billancourt, Franța este un alt producător important de echipamente pentru rețele de telefonie mobilă. În aprilie 2015 Nokia a anunțat cumpărarea acțiunilor de la Alcatel Lucent cu aproximativ 15.6 miliarde de dolari. Alcatel Lucent a luat ființă în momentul luziunii dintre Alcatel cu Lucent Technologies în anul 2006.

Unul din echipamentele produse de ei este Lucent UMTS Distributed BTS 2430 care are ca dimensiuni următoarele valorii: 600 mm înălțime, 510 lățime și doar 265 mm adâncime. Greutatea unui astfel de echipament poate ajunge pana la 50 kg. Temperaturiile suportate pentru funcționare sunt cuprinse între -45grade celsius până la +45 grade celsius iar umiditatea cuprinsă între 8 până la 100%.

Fig. 9. Lucent UMTS Distributed BTS 2430 [14]

Ultimul producator de echipamente despre care momentan doresc doar sa precizez cateva cuvinte deoarece în capitolele care urmează voi prezenta în detaliu căteva caracteristici și aplicații oferite de ei, sunt finlandezii de la Nokia. Firma a fost înființată în anul 1865 de către Fredrik Idestam. În figura de mai jos este prezentat modelul NSN 3G Flexi 2100 MHz.

Fig. 10. NSN 3G Flexi 2100 MHz [15]

De menționat este faptul că toți producătorii de echipamente încearcă să dezvolte soluții pentru tehnologia LTE – 4G bazate pe echipamentele deja dezvoltate anterior. Cu ajutorul unor configurații suplimentare și cu ajutorul unor pachete software, operatorii de telefonie mobilă pot migra către tehnologia 4G fără a fi nevoiți a renunța la vechile echipamente deja cumpărate în trecut (2G/3G) economisind astfel în primul rând bani (costul echipamentului, chiria locației, costul energiei consumate) cât și reducerea numărului elementelor din rețea, avitând astfel supraaglomerarea rețelei.

CAPITOLUL 4

NetAct-Nokia

4.1. Echipament NOKIA

În cele ce urmează ne vom axa pe echipamentele (stațiile de transmisie) produse de către producătorul finaldez de echipamente și telefoane mobile Nokia. Producătorul pune la dispoziție odată cu cumpărarea echipamentelor și un program (tool) prin care se poate configura, optimiza și monitoriza stațiile.

NodeB-urile produse se pot instala atât Indoor (într-o locație interioară) cât și Outdoor (pe acoperișul clădirilor, de exemplu). Câteva modele produse de NodeB-uri sunt: UltraSite TripleMode Indoor, Supreme Indoor, Optima Indoor sau Optima Compact Outdoor. Spre exemplu modelul Optima Indoor cânterește 195 Kg, și are urmatoarele dimensiuni: 1100 mm – înalțime, 600 mm – lățime ți 600 mm adâncime. Metoda de acces este FDD (Frequency Division Duplex) cu o putere maximă de transmisie (TX) 10/20/40 W.

Fig. 11. Nokia Optima Indoor [10]

Modelele lansate mai recent de către cei de la Nokia au o structură modulară, și se pot monta în diverse locuri în interior sau exterior, fie direct pe podea/pământ, sau într-un rack. Ele se mai pot prinde direct de perete sau pe stâlpi.

Modelul de vârf este Nokia Flexi WCDMA care poate să suporte atât tehnologiile din generația 2G, 3G cât și 4G (LTE). Benzile de frecvență la acest model sunt: WCDMA2100, 1700/2100, 1700, 1800, 1900, 850, 900 MHz. Puterea de transmisie tipică este de 43 W per carrier și suportă până la 12 carriers. Greutatea maximă a unui Flexi poate ajunge pana la 63 Kg și consumul de energie este de 20 W. Ele operează la temperaturi cuprinse între -33 până la +55 grade Celsius.

Ca orice producător de echipamente, și Nokia pune la dispoziție un program de configurare, optimizare și monitorizare. Programul celor de la Nokia se numește NetAct. Logarea în această aplicație sa face de către fiecare utilizator cu user name și parolă proprie.

4.2. Logare

Ca orice producător de echipamente de telecomunicații, și cei de la Nokia pun la dispoziție operatorilor de telefonie mobilă, o aplicație cu multiple funcții. Acest program, pentru echipamentele produse și vândute de către cei de la Nokia, se numește NetAct. Cu ajutorul acestei aplicații arhitectul de rețea, inginerul, tehnicianul și persoanele care monitorizează rețeaua operatorului pot configura, optimiza și monitoriza remote rețeaua de echipamente ale producătorului instalate în rețeaua operatorului de telefonie mobilă.

Logarea în program se face pe baza unui username și a unei parole unice, pentru fiecare persoana care are și trebuie sa aibă acces la această aplicație. Este interzisă folosirea unui username și a unei parole generice, deoarece cu această aplicație se pot modifica diverși parametrii ai echipamentelor, iar dacă acest lucru se realizează de către persoane neautorizate sau chiar rau intenționate, pot cauza diverse „pagube” operatorului (se pot bloca echipamente, rezultând scăderea automată a traficului/convorbirilor utilizatorilor) și acestea aduc deservicii mari operatorilor, atât financiare cât și de imagine (reclamații ale clienților)

Fig. 12. Logarea în NetAct

4.2. Selectare echipament

Pentru a putea selecta un singur echipament sau accesarea RNC-ului trebuie selectată opțiunea Top Level User Interface după cere se va deschide o fereastră unde se poate căuta, fie după echipamentul în sine (numele/id-ul fiind definit de către fiecare operator în parte), fie după regiune, dacă operatorul și-a impărțit rețeaua pe regiuni:

Fig. 13. Selectare echipamentului pe care se dorește conectarea

Dacă dorim să accesăm un singur echipament (NodeB), îin fereasta de mai sus trecem numele stație, nume dat de către operator, și v-a apărea în fereastra din următoarea figură:

Fig. 14. Un echipament (NB) în NetAct

După cum se poate observa din figura de mai sus, echipamentul dat ca exemplu, are trei celule. Odată ajuns la acest punct, aplicația NetAct oferă mai multe opțiuni, dând click dreapta peste icoana de WBTS:

Fig. 15. Opțiuni

Information: aici se pot citi informații despre ID-ul RNC-ului, Numele NB-ului, Adresa, Regiunea, ID-ul NB-ului, Versiunea de soft, Tipul echipamentului (Optima, Flexi), Adresele IP

Note: se pot lăsa note/informații de către utilizatori

Maintanance Mode: aici se poate pune echipamentul într-o stare de „intreținere”, adică elementul nu va mai semnaliza nici o alarmă

Alarm History: se poate vedea un istoric al alarmelor

Reset WBTS: se resetează direct NB-ul

Lock WCELs: se pot bloca respectiv debloca anumite celule

WBTS Element Managers: ne putem loga direct pe echipament

WBTS Traffic Monitor: se citesșe traficul actual de pe echipament

Alarm Monitor: se văd alarme actuale

Touble Ticket: se generează automat un ticket într-un program de tichetare conectat cu NetAct-ul

MML/SCLI Sesion: se deschide o fereatră de tip MML, unde cu ajutorul comenzilor specifice se pot interoga sau modifica diverși parametrii ai NB-ului

Multiradio Network Mgmt: generează un raport cu privire la parametrii stației

Status: se arată starea echipamentului, dacă este activ sau nu în rețea (dacă este funcțional și are convorbiri/trafic)

MR Status: generează raport despre starea echipamentului

Licence Upload Status: se văd și se pot încărca licențele pe NB

Hardware Information Upload: se văd informații cu privire la hardware-ul echipamentului

În figura de mai jos este prezentat un echipament ce realizează trafic, respectiv există convorbiri sau sesiuni de date active pe NB și un echipament care nu are deloc trafic, fie ca este o problema cu echipamentul în sine (defectiune) fie nici un utilizator din zona arondată NB-ului nu utlizează rețeaua UMTS:

Fig. 16. NB fără trafic

Fig. 17. NB cu trafic

Ca și informații ce apar în figura de mai sunt, utilizatorul are acces la următoarele: userul și serverul de pe care s-a făcut interogarea de trafic, ID-ul și numele RNC-ului la care este conectat NB-ul, WBTS-ID-ul (ID-ul echipamentului), ziua/data/ora când s-a făcut interogarea de trafic. NetAct oferă posibilitetea și de aici de a reseta echipamentul dacă este nevoie sau cazul.

4.3. WBTS Element Manager

După cum am precizat mai sus, prin această opțiune putem accesa direct echipamentul, ne putem loga pe el, având posibilitatea de o monitorizare și configurare mult mai ușoară.

Logarea se face cu user name și parolă:

Fig. 18.Logare WBTS Element Manager

După ce utilizatorul a introdus user name și parola trebuie să apese pe Accept. După câteva secunde utlizatorul este conectat pe echipament și se va deschide o alte interfață grafică:

Fig. 19. Flexi BTS

După cum se poate observa din figura de mai sus, acest NodeB are 3 celule, cu cate 2 aplificatoare per celula (MHA – MastHead Amplifier). Acest NodeB are un sistem de modul (transmisie) principal, respectiv FSMB la care s-a adăugat o extensie, respectiv FSME. Din aplicație reiese numele NodeB-ului și ID-ul, care sunt stabilite de către operatorul de telefonie mobilă. Se mai pot vedea adresele IP ale NB-ului și adresa RNC-ului și versiunea de software instalată pe stație. Se pot vedea starea stație, respectiv a celulelor dacă sunt funcționale sau nu și se pot citi și alarmele acestui NodeB. În cazul de față stația nu are nici o alarmă și este complet funcțională (toate celulele sunt active).

Pe lângă toate aceste informații, utilizatorul mai poate bloca echipamentul sau îl poate reseta. În momentul în care se alege una din opțiunile de mai jos, NetAct mai cere înca o dată confirmarea utilizatorului de a bloca sau reseta NB, deoarece daca are traffic/convorbiri, ele se vor întrerupe în mod automat. Totuși NetAct oferă posibilitatea de handover a convorbirilor.

Fig. 20. Opțiune de blocare si resetare NB

Tot din WBTS Element Manager se pot afla informații despre fiecare celulă în parte, accesând celula dorită (numele/ID-ul celulei, status-ul celulei, disponibilitatea, frecvența de Uplink și de Downlink):

Fig. 21. Informații celulă

După cum se poate observa din cele prezentate mai sus din WBTS Element Manager, utilizatorii, arhitecții de rețea și inginerii pot afla foarte multe informații cu privire la starea echipamentului. O altă funcție importantă a acestei părti din NetAct este prezentarea alarmelor. Din WBTS Element Manager se pot vedea direct alarmele de pe stație, cu condiția să nu fie picată conexiunea/supervizarea (OM-ul) cu stația. În figura de mai jos este prezentat un NB care are o alarma:

Fig. 22. NB cu alarmă

Severity – reprezintă categoria alarmei, care pot fi de la alarme Critice, Majore, Minore sau doar de Avertizare. Ele se diferențiază și prin text cât și optic prin diferența de culoare. Aceste categorii sunt stabilite de către fiecare operator în parte.

Fig. 23. Categorii alarme

Time: este afișat timpul când alarma a apărut în sistem, respectiv pe echipament

Fault name: este numele definit pentru alarmă

Source: este specificată sursa/locația/placa unde este prezentă alarma

În cazul de mai sus alarma este prezentă pe placa FSMB a echipamentului. Monitorizorii de rețea vor încerca remedierea remote a defecțiunii prin blocarea modului :

Fig. 24. Opțiune de blocare a unui singur modul

după care se va reseta complet NB-ul. Dacă acest lucru reusește, alarma dispare, WBTS Element Manager nu mai detectează nici o alarmă, iar modulul este și el ”curat” și verde.

Fig. 25. Modul fără alarmă

Sunt situații când din pacate alarmele/problemele nu pot fi remediate remote. În aceste situații, trebuie să meargă un inginer la locația echipamentului și să schimbe modulul defect. În mod normal modulele noi trebuie sa aibe deja configurația setată iar NB-ul să devină din nou operațional. Dacă aceste setări nu sunt făcute pe modul sau echipamentul și-a pierdut configurația, inginerul care se află la fața locului poate încărca fișiere XML. Aceste fișiere sunt puse la dispoziție de către departamentul de configurări. Aceste fișiere se pot încărca și remote de către utilizatori.

Cu ajutorul interfeței grafice Top-Level user se poate observa foarte ușor dacă celulele au alarme sau chiar sunt nefuncționale. După cum se observă NB-ul dat ca și exemplu are un total de 6 celule dintre care celulele 1 și 2, respectiv celulele 5 și 6 sunt funcționale, iar celelalte două, respectiv celulele 3 și 4 sunt nefuncționale, prezintă alarme. Acest lucru afectează capacitatea de funcționare a echipamentului, scade numărul de utilizatori.

Fig. 26. NB cu 6 celule dintre care 2 defecte

Pentru a vedea exact ce alarmă au cele doua celule și a încerca să le rezolvăm remote, ne logăm pe echipamentcu ajutorul WBTS Element Manager. În momentul în care suntem logați în WBTS Element Manager observăm urmatoarele lucruri:

Fig. 27. NB-ul cu celule defecte

Se observă severitatea alarmelor, timpul când au apărut în sistem, numele predefinit de alarmă cât și sursa/modulul care sunt alarmele

Se mai observă cele două celule afectate cu ID-ul lor

FIg.28. Simbol al celulelor defecte

Daca accesăm una dintre cele două celule alarmate putem observa următorul lucru, respectiv NetAct ne precizează faptul că celulele sunt Faulty – defecte și că nu sunt operaționale și disponibile

Fig. 29. Informații celulă nefuncțională

După cum am mai precizat anterior, se poate încerca resetarea modulului și a celulelor cu alarme. Dacă acest lucru nu reusește, adică celulele și modulul încă rămân defecte, trebuie trimis un technician/inginer la locație pentru a schimba modulul defect. Și aici poate fi posibilă utilizarea fișierelor XML, în cazul in care respectivul modul și celule nu mai au definite parametrii și setările inițiale.

4.4. WBTS Element Manager – Commissioning

Din NetAct se pot realiza configurația stație și pe partea radio cât și pe transmisiune și mai multe moduri.

Cel mai simplu este de refăcut configurația în mod automat, asta în cazul în care nu trebuie schimbaîii anumiți parametrii. Mai exact se urmează toți pașii de mai jos iar toate setările sunt puse în mod automat, utilizatorul trebuie dar să treacă de la un pas la altul și apoi să finalizeze configurația încărcând-o pe stație:

– din aplicație se intră pe Commissioning, se selectează Reconfiguration după care urmează pasul urmator, NEXT

Fig. 30. Commissioning

Vor aparea câmpuri despre: Numele, locația NodeB-ului, adresa sa IP și a RNC-ului

Apoi legătura fizică a NodeB-ului (E1, ATM over Ethernet, Iub IP) și detalii despre sincronizarea sa

Se ajunge la selectția celulelor de unde se pot selecta numele celulelor, antenele, puterea de transmisie:

Fig. 31. Configurația celulelor

Ultima configurare este cea a alarmelor externe (alarmă de ușă, de curent, de baterie, de temperatură)

După ce toți pașii aceștia au fost urmați se trimit/încarcă setarile pe NodeB. În acest fel se încarcă în mod automat configurația existentă pe stație.

Un alt mod este acela de a urma toți pașii de mai sus, însă fără setările inițiale. Acest lucru presupune cunoașterea și introducerea manuală a tutuor parametrilor de rețea.

Fig. 32. Configurație manuală

O altă metodă pe care doresc să o prezint, făcând și legătura cu lucrarea mea de licentă, este aceea de a încărca fișierul XML direct din aplicația NetAct. Aceste fișiere sunt făcute/executate de către departamente specializate cum ar fi arhitecții de rețea sau configuratorii de rețea deoarece trebuie introduse toate configurațiile și setările NodeB-ului și se dorește evitarea de interferențe sau nefunctionalități.

Aceste fișiere se pot edita și de către inginerii/tehnicienii de rețea însă doar sub îndrumarea celor de la configurări. Editarea se poate face foarte simplu cu ajutorul unui program gen “Notepad”.

În cele ce urmează voi prezenta câteva detalii dintr-un asemenea fișier.

<managedObject class="MRBTS" operation="create" version="WN8.0" distName="WBTS-5504/MRBTS-1">

Aparea versiunea software-ului ce rulează pe stație (NodeB) cât și ID-ul ei, dat de către operator (fiecare NodeB are un ID unic în rețeaua operatorului).

<p name="primaryConnection">None</p>

<p name="prodCode">471469A</p>

<p name="unitName">FSM</p>

<p name="unitNumber">1</p>

<p name="variant">E</p></item>

Aici sunt definite plăcile de pe modulele NodeB-ului

<managedObject class="ANTL" operation="create" version="WN8.0" distName="WBTS-5504/MRBTS-1/ANTL-1">

<p name="additionalRxGain">0</p>

<p name="alDcVoltageEnabled">true</p>

<p name="antennaRoundTripDelay">97</p>

<p name="antennaTotalLoss">-23</p>

<p name="antId">ANT1</p>

<p name="dpaPowerHeadroom">5</p>

<p name="dpaPowerInUse">false</p>

<p name="feederLoss">-23</p>

<p name="feederVoltage">12</p>

<p name="forcedVoltage">not set</p>

<p name="multiplexerAmount">1</p>

<p name="multiplexerLoss">0</p>

<p name="multiplexerTotalDelay">0</p>

<p name="phsFilterTotalDelay">0</p>

<p name="rModId">1</p>

<p name="ulDelay">0</p>

<p name="usedInGeran">false</p>

<p name="velocityFactor">85</p></managedObject>

Parametrii de antenă sunt definiți (numărul lor și ID-ul antenelor)

<p name="hsdpaThroughputStep">11</p>

<p name="mod">FSM1</p>

<p name="sched">1</p></item>

Parametrii referitori la HSDPA

<p name="a20WLicencesInUse">true</p>

Licențele pentru puterea de emisie

<p name="btsConfiguration">4+4+4</p>

Numărul de cariere pentru fiecare sector în parte

<p name="btsId">5504</p>

<p name="btsName">15531108</p>

<p name="cqiDefaultHsCellFach">255</p>

<p name="ext2M048ClkInUse">false</p>

<p name="ext2M048ClkOutOn">false</p>

<p name="extendedBtsSiteCapacity">false</p>

<p name="fdeEnabled">true</p>

<p name="gpsCtrlBlockForCoLocatedBts">false</p>

<p name="gpsInUse">false</p>

<p name="happyBitPingFiltUse">1</p>

<p name="happyBitUphThreshold">10</p>

<p name="highCQIRangeStart">25</p>

Parametrul NB-ului (în acest caz Numele stație, ID-ul)

<p name="hsdpa16QAMSupport">true</p>

Modulația

<p name="maxIubDelayThreshold">250</p>

Parametrii pentru link (OM)

<p name="numberOfHSUPASet1">12</p>

Numărul de licențe active

<managedObject class="LCELGW" operation="create" version="WN8.0" distName="WBTS-5504/MRBTS-1/BTSSCW-1/LCELGW-1">

<list name="lCelIdList">

<p>54295</p>

<p>54315</p>

<p>54335</p>

<p>40235</p>

<p>40275</p>

<p>40255</p></list>

<p name="accessBbCapacity">50</p>

<p name="cellGroupName">Group 1</p>

<p name="dedicatedBbCapacity">50</p>

<p name="hsupaBbDecodCapacity">0 Mbit/s</p>

<p name="hsupaBbMinimumUsers">0</p>

<p name="minNumHsfachUsers">0</p>

<p name="preferredFsm">0</p>

<p name="shareOfHSDPAUser">50</p>

<p name="shareOfHSUPALicences">50</p>

<p name="sModId">0</p></managedObject>

Celulele ce se adauga ulterior pe NodeB

<p name="antlId">7</p> // setari pe fiecare celula

<p name="txRxUsage">TXRX</p></item></list>

<p name="cellRange">20000</p>

<p name="defaultCarrier">10639</p>

<p name="expirationTime">1</p>

<p name="hspaMapping">None</p>

<p name="intShutdownTimeout">0</p>

<p name="maxCarrierPower">44.8</p>

<p name="mimoType">SingleTX</p>

<p name="picPool">2</p>

<p name="rachCapacity">2</p>

<p name="rxVerticalTiltAngle">0</p>

<p name="sectorVerticalBeamWidth">7</p>

<p name="shutdownStepAmount">10</p>

<p name="shutdownWindow">15</p>

<p name="txVerticalTiltAngle">0</p>

<p name="vamEnabled">false</p></managedObject>

Setări pentru fiecare celula în parte

<managedObject class="MHA" operation="create" version="WN8.0" distName="WBTS-5504/MRBTS-1/MHA-10">

<p name="active">false</p> \\ definirea amplificatoarelor \\MHA – master head amplifier

<p name="alarmThresholdLevel">215</p>

<p name="antlId">10</p>

<p name="connection">Internal</p>

<p name="downlinkDelay">0</p>

<p name="lnaNumber">LNA1</p>

<p name="mhaAisgModeEnabled">true</p>

<p name="mhaAlarmDetection">false</p>

<p name="mhaGain">1200</p>

<p name="mhaType">Other</p>

<p name="prodCode">471443A</p>

<p name="tmaSubunitType">0</p>

<p name="uplinkDelay">0</p>

<p name="wmhConnector">None</p></managedObject>

Definirea amplificatoarelor (MHA – MastHead Amplifier)

<managedObject class="SMOD" operation="create" version="WN8.0" distName="WBTS-5504/MRBTS-1/SMOD-1">

<list name="extAlList">

<p name="cancelDelay">0</p>

<p name="descr">AIR CONDITION FROM ROOM</p>

<p name="id">4</p>

<p name="inUse">true</p>

<p name="polarity">Normally_closed</p>

<p name="severity">Major</p>

<p name="startDelay">0</p></item>

Definirea alarmelor externe

<p name="bfdId">0</p>

<p name="destIpAddr">10.46.96.0</p>

<p name="gateway">10.46.98.73</p>

<p name="netmask">255.255.255.192</p>

<p name="preference">1</p></item>

Definirea parametriilor IP

4.5. RNC – Element Manager

Din NetAct se pot accesa atât echipamentele (NodeB-urile) cât și RNC-urile din care face le parte, la care sunt direct arondate, legate. Acest lucru se poate alegând RNC-ul dorit. În momentul în care ne logam pe RNC, în NetAct, utilizatorul are mai multe opțiuni dintre care mai jos vom aminti câteva dintre ele:

Fig. 33. Opțiuni ale aplicației pentru RNC

Main Parameters – putem afla versiunea de software ce rulează pe RNC, Status-ul lui (conectat/neconectat/în reset), adresa IP și numele RNC-ului definit de către operator, adresa IP de supervizare a RNC-ului,

COCOs Overview Page – sunt afișate toate NodeB-urile care au ca tip de transmisiune ATM, respectiv legatura de 2 MB

IPNBs Overview Page – sunt afișate toate NodeB-urile care au ca tip de transmisie tehnologii bazate pe IP ( de exemplu EM Links – Ethernet Mircrowaves)

WBTSs Overview Page – sunt afișate toate NodeB-urile conectate în RNC-ul pe care l-am accesat

WCELs – sunt afișate toate celulele din RNC-ul accesat.

4.5.1. WBTSs Overview Page

După ce am accesat RNC-ul putem alege opțiunea WBTS Overwiev, unde sunt afișate toate NB-urile care sunt conectate la respectivul RNC cu informații suplimentare:

Fig. 34. WBTS Over

WBTSId: ID-ul NB-ului setat de către operator

COCOId: ID-ul COCO-ului setat de către operator dacă transmisia era pe ATM, 2 M. În cazul de față transmisia se realizează pe baza IP și de aceea este setată ca și 0 implicit.

WBTSName: numele NB-ului definit de către operator

High: alarmele pe stație

DCNLinkStatus: arată faptul că există sau nu conexiune remote cu NodeB-ul

BTSIPAddress: adresa IP al echipamentului

NESWVersion: versiunea de software care rulează

NEType: tipul echipamentului (Flexi, Optima)

WorkingCells: apar celulele totale ale NB-ului și câte sunt funcționale

De aici se pot selecta, din nou o multitudine de opțiuni, putem vedea și modifica parametrii echipamentului, putem vedea alarmele, putem vedea traficul NB-ului, se poate reseta echipamentul direct de pe RNC sau se mai poate accesa WBTS Element Manager.

Fig. 35. Opțiuni WBTS

4.5.2. WCELs Overview Page

Accesând din meniul principal al NetAct-ului optiunea de WCELs Overview Page putem afla informațiile despre fiecare celula în parte a oricărui NB conectat la RNC-ul accesat, cum ar fi: ID-ul NB-ului și numele sau, ID-ul celulei, starea lor (care poate fi working-funcționala, Block – blocată de către un utilizator sau not working – nefuncțională/defactă), alarmele de pe celulă, dacă suportă și este activă funcția de HSDPA și HSDSCH.

Fig. 36. WCEL Over

De aici mai putem accesa câteva opțiuni suplimentare cum ar fi: parametrii celulei să ii vedem și să îi modificăm, alarmele celulei, putem bloca sau debloca celulele:

Fig. 37. Opțiuni WCEL

4.6. Alarme și prelucrarea lor

După cum a mai fost menționat, în NetAct alarmele sunt împarțite în patru categorii în funcție de severitatea lor. În cele ce urmează voi prezenta câteva dintre alarmele cele mai uzuale întâlnite la stațiile (NodeB-urile) produse de către Nokia.

Din prima categorie, și cea mai importantă, sunt alarmele critice: FAILURE IN WCDMA WBTS O&M CONNECTION (conexiunea, supervizarea, OM-ul cu echipamentul nu mai există), WCDMA BASE STATION OUT OF USE (reprezintă o celula nefunțională), ALARMS FROM NETWORK ELEMENT NOT ARRIVING (echipamentul nu mai afișează nici o alarmă, deci nu putem ști dacă este online sau nu respectivul echipament,dacă exista trafic/convorbiri), POWER MAINS BREAKDOWN ( este o problemă de curent la locație sau modulul de alimentare este defect). În toate aceste cazuri trebuie trimis un tehnician/inginer la locația respectivă deoarece remote nu se mai poate face nimic.

A doua categorie de alarme sunt cele majore: TEMPERATURE TOO HIGH FROM SSC OR HEAT SENSOR FROM ROOM (există o problemă de temperatură în locația unde este instalat echipamentul), RECTIFIER FAULTY FROM SSC ( unul din redresoare este defect), Node Synchronisation lost (NodeB-ul nu mai are sincronizare), System module failure (un modul este defect).

O altă categorie de alarme sunt cele minore: Fan failure (unul dintre ventilatoare este defect), Rx signal level failure (diferența de semnal), Difference between BTS master clock and reference frequency (diferența la sicronizare).

Ultima categorie de alarme sunt cele de avertizare. În rețeau luată ca și exemplu singurele alarme de avertizare sunt cele care vin în momentul în care o legătură cu echipamentul și-a revenit și putem din nou accesa remote NB-ul.

După cum s-a mai precizat fiecare operator de telefonie mobilă are posibilitatea să iși definească și sa iși clasifice alarmele după configurația rețelei.

CONCLUZII

În aceasta lucrare am prezentat cateva idei introductive legate de bazele de date și de XML.

Apoi am prezentat arhitectura unei rețele UMTS – 3 G după care atenția mea s-a îndreptat către echipamentele produse de către Nokia și către aplicația pusă la dispozitie de ei, NetAct, atât pentru configurarea și optimizarea rețelei cât și pentru monitorizarea ei remote pentru a putea detecta dacă exista un echipament care are defecțiuni sau nu funcționează la capacitatea maximă dorita/setată de către arhitectul de rețea.

Fiecare producător de echipamente mobile, pune la dispoziție operatorului de rețea de telefonie, diverse aplicații pentru a putea monitoriza, optimiza și configura cât mai simplu și ușor rețeaua de exhipamente. Cei de la Nokia pun la dispoziție programul NetAct cu ce putem accesa NB-urile cât și RNC-urile produse de ei și prezente în rețea.

BIBLIOGRAFIE:

[1] – UMTS / 3G History and future Milestone – accesat la http://www.umtsworld.com/umts/history.htm

[2] – http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/Com_Nicolaescu.pdf

[3]-http://denmasbroto.com/article-2-umts-3g-network-architecture.html

[4]-Lescuyer, P. (2004). UMTS: Origins, Architecture and the Standard. (F. Bott, Trans.). Londra, UK: Springer-Verlag London Limited. ISBN-10: 1852336765. ISBN-13: 978-1852336769. (Original publicat în 2002).

[5]-http://www.radio-electronics.com/info/cellulartelecomms/umts/umts-wcdma-handover-handoff.php

[6] – E. Marza, “Radiocomunicații mobile”, EOU, Timișoara, 2001

[7] – Magda El Zarki – Tcom 510 – Spring 98

[8] – http://www.soc.staffs.ac.uk/rac1/mobile%20computing/mobile_computing.doc

[9] – J. Pollonen, “Quality of Service Based Admission Control for WCDMA

Mobile Systems”, Helsinki, 2001

[10] http://www.umtsworld.com/technology/ran/Nokia_nodeb.htm

[11] – http://www.motorolasolutions.com/en_us/products/lte-mobile-broadband/enhanced-node-b/rbs6101.html

[12] – http://www.aliexpress.com/store/product/ZTE-ZXSDR-BS8906-APM-B8200-B8200-RSU60-RSU40-BBU-BBU-DPM-FCE-IDU-LPU-PSU-R8841/110842_620521029.html

[13] – http://www.aliexpress.com/item/Original-packing-for-HUAWEI-bts3900-2g-900m-grfu-3-bbu-power-supply-full-set/1616221450.html

[14] – http://www.umtsworld.com/technology/ran/Lucent_nodeb.htm

[15] – http://telcomstar.com/3g-bts/nsn-3g-flexi/

BIBLIOGRAFIE:

[1] – UMTS / 3G History and future Milestone – accesat la http://www.umtsworld.com/umts/history.htm

[2] – http://www.atic.org.ro/ktml2/files/uploads/Com_Nicolaescu.pdf

[3]-http://denmasbroto.com/article-2-umts-3g-network-architecture.html

[4]-Lescuyer, P. (2004). UMTS: Origins, Architecture and the Standard. (F. Bott, Trans.). Londra, UK: Springer-Verlag London Limited. ISBN-10: 1852336765. ISBN-13: 978-1852336769. (Original publicat în 2002).

[5]-http://www.radio-electronics.com/info/cellulartelecomms/umts/umts-wcdma-handover-handoff.php

[6] – E. Marza, “Radiocomunicații mobile”, EOU, Timișoara, 2001

[7] – Magda El Zarki – Tcom 510 – Spring 98

[8] – http://www.soc.staffs.ac.uk/rac1/mobile%20computing/mobile_computing.doc

[9] – J. Pollonen, “Quality of Service Based Admission Control for WCDMA

Mobile Systems”, Helsinki, 2001

[10] http://www.umtsworld.com/technology/ran/Nokia_nodeb.htm

[11] – http://www.motorolasolutions.com/en_us/products/lte-mobile-broadband/enhanced-node-b/rbs6101.html

[12] – http://www.aliexpress.com/store/product/ZTE-ZXSDR-BS8906-APM-B8200-B8200-RSU60-RSU40-BBU-BBU-DPM-FCE-IDU-LPU-PSU-R8841/110842_620521029.html

[13] – http://www.aliexpress.com/item/Original-packing-for-HUAWEI-bts3900-2g-900m-grfu-3-bbu-power-supply-full-set/1616221450.html

[14] – http://www.umtsworld.com/technology/ran/Lucent_nodeb.htm

[15] – http://telcomstar.com/3g-bts/nsn-3g-flexi/