Uleiuri Esentiale CU Potential Fungicid Fata DE Patogenul Sclerotinia Sclerotiorum

CUPRINS

CAPITOLUL 1:

Studiul actual al cunostintelor privind controlul putregaiului alb al morcovului – SCLEROTINIA SClEROTIORUM

1.1. Răspândire și importanță economică……………………………………………………3

1.2. Simptomatologie………………………………………………………………………………….3

1.2. Agentul patogen……………………………………………………………..5

1.3. Bio-ecologia ciupercii și epidemiologia bolii………………………………………….7

1.4. Posibilitati actuale de prevenire si combatere a putegaiului alb – elemente de protectie integrata……………………………………………………………………………………………7

1.4.1. In conditii de camp………………………………………………..7

1.4.2. In conditii de depozitare………………………………………….8

1.5. Compusii naturali, alternativa in controlul patogenilor de depozit………..9

1.5.1. Extractele vegetale-alternative in controlul putregaiului alb….10

1.5.2. Uleiurile esențiale…………………………………………………………………10

CAPITOLUL 2:

uleiuri esentiale cu potential fungicid fata de

patogenul Sclerotinia sclerotiorum

2.1. Justificare. Obiective…………………………………………………………………………12

2.2. Material și metode de cercetare………………………………………………………….13

2.2.1. Prezentarea laboratorului de Protectia plantelor – Facultatea de Agricultura, USAMV București………………………………………………………………………….13

2.2.2. Material biologic………………………………………………………………….14

2.2.3. Metode de cercetare……………………………………………………………..18

2.3. Rezultate obținute………………………………………………………………..21

2.3.1. Rezultate privind izolarea patogenului test……………………………21

2.3.2. Rezultate privind acțiunea uleiurilor esențiale asupra patogenului Sclerotinia sclerotiorum……………………………………………………………………23

2.4. Discuții și concluzii…………………………………………………………44

Bibliografie

+ poze

=== cap 1 ===

Studiul actual al cunostintelor privind controlul putregaiului alb al morcovului – SCLEROTINIA SClEROTIORUM

1.1. Răspândire și importanță economică

În România, patogenul S. sclerotiorum produce pagube importante în culturile de câmp, mai ales la floarea-soarelui dar și la fasole, mazăre, soia, rapiță, cânepă, in, în culturile forțate și în sere (la salată, castraveți, dovlecei, pepeni, tomate, vinete) dar și în depozite și silozuri, la morcov, pătrunjel, țelină, păstârnac, andive, sfeclă, ridichi, precum și la: varză, conopidă, gulii, ceapă, usturoi, plante medicinale etc. (Bontea, 1985-1986). La legumele rădăcinoase (morcov, pătrunjel, țelină, păstârnac, sfeclă etc.) se semnalează, an de an, piederi importante care se manifestă mai ales în perioada de depozitare.

1.2. Simptomatologie

La morcov, atacul în câmp se poate produce în toate fazele de vegetație. Plantele tinere se ofilesc la scurt timp după atac. Pe cele mai dezvoltate, boala se manifestă la baza tulpinii, la colet și pe rădăcină, atacul progresează de la bază spre partea apicală, trecând uneori pe pețiolul și chiar pe limbul frunzelor. Țesuturile putrezite sunt împânzite de miceliul alb cu aspect de vată, pe care se formează scleroți, uneori de dimensiuni foarte mari, mai ales când aceștia confluează (figura 1a, 1b).

În depozite, miceliul trece cu ușurință de la o rădăcină la alta, atacul inițial având loc în câmp. În condiții de uscăciune și temperatură mai ridicată decât cea optimă se produce un putregai uscat și mumifierea rădăcinilor (figura 2). În condiții de umiditate ridicată însă, are loc un putregai umed, care treptat transformă întreaga rădăcină într-o masă moale, fără miros dezagreabil, dacă nu se asociază cu procesul de descompunere produs și de bacterii. Prezența miceliului alb și a scleroților permite diferențierea de atacul produs de Erwinia carotovora, care se manifestă tot prin putrezire umedă, dar și printr-un miros dezagreabil.

În funcție de planta atacată, boala produsă de S. sclerotiorum se manifestă diferit, mai ales în ceea ce privește organul atacat, mai puțin simptomele propriu-zise care sunt foarte asemănătoare.

În toate cazurile, este caracteristică apariția unor leziuni brune care evoluează spre un putregai umed sau uscat, în funcție de condițiile de mediu, în special umiditatea și temperatura. La fel între simptomele generale sunt cuprinse și prezența miceliului mai mult sau mai puțin abundent pe organele atacate, cu aspect de vată sau depâslă, alb – strălucitor, care împânzește țesuturile și pe care apar picăturile de exudat apos, strălucitoare, scleroții cenușii până la negri, în medie de 1- 1,5 mm lungime, care constituie alte caracteristici de recunoaștere a bolii. Toate aceste simptome ușor vizibile ajută la determinarea bolii care a căpătat denumirea de putregai alb.

Pe frunze, boala se manifestă mai ales la salată, varză dar și la alte plante. Frecvent, frunzele se veștejesc și atârnă pe plantă, mai ales în urma atacului generalizat, când se întrerupe accesul apei, datorită distrugerii sau obstruării vaselor lemnoase.

1.2. Agentul patogen

Ciuperca Sclerotinia sclerotiorum aparține genului Ascomycotina, clasa Ascomycetes, ordinul Helotiales (Sclerotiniales), familia Sclerotiniaceae. Miceliul este alb, pâslos până la pufos, se dezvoltă atât la suprafața, cât și în interiorul organelor atacate, intracelular și în spațiile intercelulare ale țesuturilor. În condiții favorabile crește abundent la exteriorul organelor atacate, mai frecvent pe rădăcini, tulpini, receptacule florale, flori, inflorescențe, semințe, adeseori și în interiorul tulpinilor, distrugând măduva, precum și în semințe și fructe. Miceliul este alcătuit din hife cilindrice, bogat ramificate, septate prin pereți oblici, cu celule inegale, cu membrane delicate, incolore și netede. Uneori prezintă strangulații și au un profil ondulat.

Sclerotii sunt de tip tuberoid. Ei se dezvolta initial prin ramificarea repetata a hifelor primare aeriene, lungi; in general, fiecare hifa ramificata duce la formarea unui singur sclerot. Initial se observa aparitia pe miceliul a unor mici aglomerari stromatice, de culoare alba, pe care apar picaturi de exudate stralucitoare (figura 3). Forma si marimea sclerotilor difera in functie de locul unde se formeaza,dar mai ales de conditiile de mediu (substrat nutritiv, temperatura, umiditate, pH, etc.). Ei pot fi sferici, ovali sau alungiți. Marimea lor variaza, fiind cuprinsa, in general, intre 2 – 20mm, (în medie 7mm).

1.3. Bio-ecologia ciupercii și epidemiologia bolii

Ciuperca S. sclerotiorum rezistă în condiții de mediu mai mult sau mai puțin prielnice și se transmite de la o generație din sol, prin cei care se găsesc în amestec cu semințele, prin miceliul de rezistență din resturile deplante atacate, precum și din fructele și semințele infectate. În condiții optime, în special de temperatură și umiditate, miceliul de rezistență devine activ, iar scleroții germinează prin cele două modalități bine cunoscute miceliogenică și carpogenică.

La morcov, putregaiul alb al rădăcinilor are originea mai frecvent în inoculul micelial și scleroțial prezent în sol. Inoculul ascosporal necesită 11 zile pentru ca ascosporii, aplicați foliar, în condiții de umiditate continuă, să producă boala pe frunze și rădăcini.

1.4. Posibilitati actuale de prevenire si combatere a putegaiului alb – elemente de protectie integrata

Limitarea atacului in perioada de vegetatie se realizeaza utilizand produse cu rol de proctentati foliari. Pentru prevenirea putregaiului alb al diferitelor plante de cultura se recomanda,in tehnologia de protectie, aplicarea tratamentelor in perioada de vegetatie,pe frunze, muguri si tulpini. Deoarece multe boli de tip Sclerotinia incep prin colonizarea organelor senescente ale plantelor, fungicidul trbuie aplicat in asa fel incat sa previna colonizarea acestor organe. Pentru cultura de morcov se recomanda aplicarea a doua tratamente cu vinclozolin, asupra foliajului plantei, in doza de 0,42l/ha,care reduc puternic atacul de S. sclerotiorum. Momentele de aplicare a tratamentelor sunt inainte de incheierea tufei si la mijlocul perioadeide vegetatie a plantei.

Benomilul in doza de 1kg/ha are eficacitate mai redusa. Se recomanda pentru cultura de morcov tratamente in camp,inainte de introducerea in depozite,cu fungicidele iprodin si vinclozolin.

1.4.1. In conditii de camp se recomanda respectarea urmatoarelor verigi :

Amplasarea culturii pe soluri usoare sau mijlocii, pe care sa nu stagneze apa

Rotatia culturii cu cereale si plante neafectate de putrgaiul alb.

Aratura adanca de toamna la 20-30cm adancime, pentu ingroparea profunda a sclerotilor. Cu aratura se incorporeaza si ingrasamintele.

Semanatul primavara devreme. Se poate semana si vara pentru producerea de material semincer.

Lucrarile de ingrijire a plantelor :raritul,irigarea prin aspersiune si prin brazda.

Fertilizarea plantelor premergatoare pentru a nu stimula ramificarea radacinilor.

Recolterea toamna tarziu,la sfarsitul lunii octombrie sau noiembrie,pe timp frumos,evitandu-se ranirea radacinilor.

Igiena culturala prin distrugerea resturilor de la recoltare,care constituie o sursa importanta de inocul.

Amplasarea unui strat de polietilena, turba sau paie la suprafata solului pentru a preveni dispersia ascosporilor din apotecile cu asce.

Combaterea buruienilor gazde pentru putrgaiul alb.

Tratamente chimice in vegetatie:inainte de incheierea tufei si in mijlocul perioadei de vegetatie, iprodion, benzimidazoli.

Tratamente biologice in vegetatie cu suspensii de bacterii antagoniste, Trichoderma spp ;c minitans ;S.sclerotiorum.

Folosirea hibrizilor toleranti la putregaiul alb,proveniti din Olanda si omologati la noi :Napoli-F1,Fontana-F1.

1.4.2. In conditii de depozitare.

Pentru mentinerea calitatii morcovilor in conditii de depozitare pe o perioada cat mai lunga (5-6)lunitrebuie respectate o serie de conditii referitoare la :calitatea radacinilor destinate depozitarii si efectuarea operatiunilor de conditionare a acestora ;spstiul si ambalajul de pastrare.

Masurile recomandate pentru asigurarea calitatii radacinilor destinate pastrarii si conditionarii sunt următoarele:

morcovii sa provina din culturi neinfectate cu putrgai alb si alte boli transimisibile pri sol;

radacinile sa fie complet dezvoltate; sa fie recoltate pe vreme uscata,evitandu-se astfel aderarea pamantului pe radacini;

conditionarea radacinilor la depozit prin :sortarea radacinilor.indepartarea resturilor de frunze si a pamantului de pe radacini.ambalarea radacinilor in lazile de depozitare.

Masurile recomandate pentru spatiile de depozitare si ambalajele de pastrare :

repararea,deratizarea si dezinfectia depozitelor cu cel putin 1-2 luni inainte de depozitare ;varuirea peretilor si a tavanului cul apte de var-2%.

Ambalajele se curata si se spala cu o solutie de soda-4%,apoi se clatesc cu apa,si se dezinfecteaza cu solutie-0,55de Orthocid,Zineb.

Masurile necesare pentru aigurarea conditiilor specifice de pastrare sunt următoarele:

mentinerea temperaturii in spatiile de depozitare la +1-+2 grade

umiditatea aerului se va mentine la 85-90% ;

citirea temperaturii si a umiditatii relative a aerului se va face de 3 ori/zi si se vor lua masuri de corectare a defectiunilor ;

controlul periodic al morcovilor in scopul depistarii si inlaturarii focarelor de infectie.

1.5. Compusii naturali, alternativa in controlul patogenilor de depozit

Recent, exploatarea produselor naturale în controlul degradărilor microbiene și prelungirii perioadei de stocare a produselor horticole a atras din ce în ce mai multă atenție.

Fungicidele sintetice au întâmpinat două obstacole majore: creșterea preocuparii publice asupra contaminării produselor alimentare cu pesticide și proliferarea rezistenței în rândul populațiilor patogene. Astfel, obiectivul cercetărilor recente în acest domeniu a devenit identificarea, evaluarea și dezvoltarea de strategii alternative de control care să reducă utilizarea fungicidelor sintetice. Produsele naturale biologic active au potențialul de a înlocui fungicidele sintetice, sau măcar de a oferi o alternativă la acestea.

Au fost propuse diverse tratamente non-chimice în controlul degradărilor fungice, însă, chiar dacă aceste abordări au indicat că pot reduce putrezirea post-recoltă a fructelor și legumelor, ele prezintă neajunsuri care le limitează aplicabilitatea comercială.

Utilizate ca atare, nici una dintre metodele non-chimice de control nu a fost capabilă să ofere un nivel economic considerabil de control al îmbolnăvirilor care să garanteze acceptarea ca o alternativă la fungicidele sintetice. În prezent produsele naturale exploatate ca tehnici alternative în managementul putrezirii post-recoltă a fructelor și legumelor sunt: compușii aromatici, acidul acetic, iasmonații, glucozinolații, chitosanul, extractele din plante, microorganismele antagoniste.

1.5.1. Extractele vegetale-alternative in controlul putregaiului alb

Extractele vegetale reprezintă o alternativă biologică de prevenire și combatere a putregaiului alb al plantelor, dar, până în prezent, sunt destul de puține date din literatură referitoare la această problemă.

Dintre extractele vegetale cele mai eficace față de S. Sclerotiorum s-au dovedit cele de ceapă (Allium cepa L.) și praz (Allium porrum L.), extracte care au inhibat „in vitro” poligalacturonazale produse de patogen (Flavaron și colab, 1993), în acest fel blocând declanșarea și evoluția procesului de infecție. Extractele din frunze crude de Azadirachta indica, Lantana camara și Cannabis sativa inhibă patogenul S. Sclerotiorum în culturi de mazăre, năut, conopidă, varză (Sharma și Basandrai, 1997).

1.5.2. Uleiurile esențiale

Uleiurile volatile din plante au o acțiune fungistatică și fungicidă mai puternică decât extractele vegetale din plantele respective, ale căror produse sunt mult mai eficiente prin emanația de vapori decât prin contactul direct (Crișan și colab, 1979).

Uleiurile volatile din Carum carvi (chimion), Majorana hortensis (maghiran), Anethum graveolens (mărar), Foeniculum vulgare (fenicul), Pimpinella anisum anason și Levisticum offcinalis (leuștean) au o acțiune puternic toxică față de S. sclerotiorum, inhibând formarea scleroților patogenului. Aceste uleiuri vegetale reprezintă o alternativă pentru reducerea pierderilor înregistrate mai ales legumele depozitate, afectate de S. sclerotiorum. Aceste uleiuri nu afectează gustul produselor tratate, în special a legumelor rădăcinoase (morcov, pătrunjel, țelină, sfeclă etc.).

Uleiurile esențiale provenite din frunze de Cymbopogon flexuosus var. motia, C. pendulus, Hyptis suaveolens, Melaleuca leucodendron și rizomi de Alpinia galganga au fost semnalate, de asemenea, ca având activitate fungistatică. Totuși, investigațiile făcute in vitro și in vivo pe fructe de Malus pumilo, cu Cymbopogon flexuosus (Shahi și colab., 1999, 2000) îi demnstrează acțiunea fungistatică în caz de administrare în concentrații reduse și fungitoxică la concentrații mai ridicate.

Uleiul de C. flexuosus a demonstrat o puternică acțiune fungicidă și împotriva unui număr important de patogeni de depozit, ca: Alternaria alternata, Aspergillus flavus, A. fumigatus, A.niger, A. parasiticus, Botrytis cinerea, Cladosporium cladosporoides, Colletotrichum capsici, C. falcatum, Curvularia lunata, Fusarium cerealis, F. culmorum, F. oxisporum, F. udum, Gloeosporium fructigenum, Helminthosporium oryzae, H. maydis, Penicillium expansum, P. digitatum, P. italicum, P. implicatum, P. minio-luteum, P. variable, Phoma violacea, Rhizopus nigricans. În India este comercializat un produsul sub formă de spray (SEB-2000) obținut din Cymbopogon flexuosus.

La utilizarea uleiurilor volatile trebuie să se țină seama și de cantitatea corespunzătoare pentru un anumit volum, precum și de durata variabilă a timpului eficient de acțiune (Crișan și colab., 1979).

Proprietățile uleiurilor esențiale sunt, în general, bine documentate, literatura de specialitate semnalând acțiunea antibacterienă și fungicidă a cestora. Avantajul uleiurilor esențiale constă în bioactivitatea lor în faza vaporizată, caracteristică ce le face atrăgătoare în folosirea drept fumiganți pentru protejarea produselor stocate împotriva microorganismelor fitopatogene. Potențialul utilizării uleiurilor esențiale prin pulverizarea sau îmbăierea produselor a fost studiat perntru a controla putregaiuri de depozit la fructe și legume (Smid și colab., 1994; Dixit și colab., 1995).

Puține studii sunt îndreptate către folosirea efectivă a uleiurilor esențiale sub formă de produse comerciale. Uleiurile esențiale care au fost înregistrate ca aditivi alimentari sunt mult mai ușor de omologat pentru utilizarea produselor recoltate decât pesticidele sintetice nou formulate.

=== cap2 ===

uleiuri esentiale cu potential fungicid fata de

patogenul Sclerotinia sclerotiorum

2.1. Justificare. Obiective

Fructele și legumele sunt produse ușor perisabile, în mod deosebit în perioada post-recoltare, când se pot produce pierderi importante datorită contaminării microbiologice, dereglărilor fiziologice, transpirației și senescenței.

Metodele adecvate de stocare, capabile să întârzie maturarea fproduselor recoltate și să încetinească dezvoltarea patogenilor, pot preveni sau reduce pierderile. Tratamentul chimic poate asigura protecția produsului, dar este permis doar pentru câteva specii vegetale; în plus, opinia publică cere o restrângere a utilizării produselor chimice. Acest ultim aspect, alături de apariția patogenilor rezistenți la fungicide au contribuit la creșterea interesului în dezvoltarea unor alte metode de control al patogenilor plantelor, capabile să completeze, fungicidele sintetice.

Rezultatele înconjurătoare asupra utilizării produselor naturale, pentru a controla putrezirea fungică apărută după recoltare, sugerează că ar trebui să fie posibilă dezvoltarea unor fungicide naturale la fel de eficiente ca fungicidele sintetice, dar probabil mult mai sigure pentru om și mediul înconjurător .

Cu toate că cca. 10 000 de metaboliți secundari ai plantelor au fost chimic definiți drept substențe chimice anti-patogene, numărul total al produșilor chimici din plante ar putea depăși 400.000. Compușii biologici, prin natura lor sunt în mod obișnuit biodegradabili și majoritatea nereziduali. Acest aspect al siguranței este foarte important în constituirea unor asemenea produse pentru scopuri comerciale datorită impactului său în costul de dezvoltare și înregistrare a unor noi produse pesticide.

In acest context, cercetările noastre au fost focalizate în direcția identificării unor alternative în controlul putregaiului alb al morcovului. Astfel, a fost monitorizată potențiala acțiune fungicidă/fungitoxică a uleiurilor esențiale față de acest patogen, in vitro.

2.2. Material și metode de cercetare

2.2.1. Prezentarea laboratorului de Protectia plantelor – Facultatea de Agricultura, USAMV București

Cercetările noastre au fost realizate in cadrul laboratorului de Protectia plantelor, Catedra de Genetica, Ameliorare si Protectia plantelor, Facultatea de Agricultura – USAMV Bucuresti.

Obiectivele de cercetare ale membrilor catedrei de Genetica, Ameliorare si Protectia plantelor se înscriu în politica de cercetare a departamentului facultatii și universității. Astfel, au fost derulate 2 programe de cercetare de tip Grant A – finantate de CNCSIS si un program de tip ECONET EGIDE, in parteneriat cu Universite d’Angers. De asemenea, sunt în derulare programe de cercetare de tip CEEX.

O parte din cercetarile departamentului sunt orientate catre studiul microflorei semintelor. Astfel, unele cercetari au focalizate pe monitorizarea sensibilității la fungicide a patogenilor din genul Alternaria transmiși prin semințele de crucifere (Grant CNCSIS 1656) sau pe identificarea speciilor responsabile de producerea de black point la grau (Grant CNCSIS 1657). De asemenea, importante sunt și cercetarile realizate în vederea identificarii unor metode alternative de combatere a agenților patogeni care produc pierderi semnificative în culturile legumicole din sere și camp (Program CEEX BIOCOMB). Cercetari au fost orientate și către monitorizarea patogenilor cheie în plantațiile de pomi sâmburoși și semințoși și utilizarea unor substanțe extrase din biomasă în vederea managementului acestora (Program CEEX TFE).

Laboratorul de Protecția plantelor din cadrul Catedrei de Genetica, Ameliorare și Protecția plantelor are colaborări cu institute de profil (I.C.D.P.P. Bucuresti, ICDA Fundulea, ICLF Vidra, LCCF Bucuresti, SCL Bacău) precum si cu numeroase firme din domeniul fitosanitar. De asemenea, laboratorul participă, in parteneriat cu UMR 77 Pathologie vegetale – Universite d’Angers, Franța la derularea unui program de cercetare in domeniul patologiei semintei.

Laboratorul de Protecția plantelor (A III 128) este dotat cu aparatura de baza necesară derulării cercetărilor clasice de micologie, bacteriologie, microbiologie. Astfel, in dotarea laboratorului există aparatura necesara izolarii, identificării, cultivării și studiului diferiților agenți fitopatogeni (ciuperci, bacterii).

Dintre elementele de bază aflate in dotarea laboratorului și utilizate curent în realizarea acestor studii enumerăm:

frigider pentru stocarea eșantioanelor destinate analizei

echipament pentru analiza macroscopica a eșantioanelor (probe de sol, material vegetal – semințe, tuberculi, tulpini, frunze etc.): lupe binocular, stereomicroscop

instrumentar pentru prelevarea probelor destinate examenului microscopio

aparatură și instrumentar pentru analiza microscopica (microscoape)

aparatură pentru sterilizare: autoclav Mediclave (sterilizare medii de cultură, soluții diverse); etuvă programabilă (pentru sterilizarea sticlăriei de laborator)

baie de apă (lichefierea mediilor de cultura agarizate)

centrifugă

balanță de precizie

aparatură pentru cultivarea microorganismelor: termostate în serie (temperaturi pozitive și negative)

aparatură pentru depozitarea mediilor de cultură, soluțiilor: frigider

spații pentru stocarea culturilor de microorganisme (micoteca)

spațiu destinat izolarii și cultivării microorganismelor

hotă cu flux laminar

consumabile sterile – în spații etichetate

2.2.2. Material biologic

Materialul biologic fungic supus testărilor a fost reprezentat de un izolat al patogenului Sclerotinia sclerotiorum, provenit de pe rădăcini de morcov (figura 4). Izolatul de origine a fost conservate pe mediul artificial Malț-Agar (2% m/v; 2% m/v), în tuburi-eprubetă, sub ulei de parafină și face parte in prezent din micoteca existenta la Catedra de Genetică, Ameliorare și Protecția plantelor din USAMV București, Facultatea de Agricultură .

Elementele de identificare a izolatului test sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1

Elemente de identificare a patogenul test

Uleiurile esențiale monitorizate (în număr de 23) în vederea estimării potențialului fungicid/fungistatic față de patogenii test sunt prezentate în tabelele 2-11 (figura 4a). Cele 22 de uleiuri testate aparțin la 9 familii botanice: Lamiaceae, Pinaceae, Apiaceae, Rutaceae, Clusiaceae, Asteraceae, Myrtaceae, Rubiaceae, Boraginaceae.

Tabelul 2

Uleiuri esentiale testate – Familia Lamiaceae (Labiatae)

Tabelul 3

Uleiuri esentiale testate – Familia Pinaceae

Tabelul 4

Uleiuri esentiale testate – Familia Apiaceae

Tabelul 5

Uleiuri esentiale testate – Fmilia Rutaceae

Tabelul 6

Uleiuri esentiale testate – Familia Asteraceae

Tabelul 7

Uleiuri esentiale testate – Familia Clusiaceae

Tabelul 8

Uleiuri esentiale testate – Familia Melaleucaceae (Myrtaceae)

Tabelul 9

Uleiuri esentiale testate – Familia Rubiaceae (Annonaceae)

Tabelul 10

Uleiuri esentiale testate – Familia Boraginaceae

2.2.3. Metode de cercetare

Evidențierea in vitro a acțiunii fungitoxice a uleiurilor esențiale asupra patogenului Sclerotinia sclerotiorum a fost realizată prin metoda difuzimetrică, modificată de noi (figura 4b). Metoda a constat în decuparea de discuri din mediul de cultură Malț-Agar (repartizat în vase Petri), în 3 regiuni plasate echidistant față de marginea vasului, spațiu în care a fost introdus uleiul esențial sau ulei mineral, pentru martor, câte 50µl. Patogenul a fost inoculat central, sub forma unor rondele cu diametrul de 8mm, decupate din culturi pure în vârstă de 7-10 zile. Au fost realizate câte trei repetiții pentru fiecare ulei și patogen. După însămânțare vasele au fost introduse la termostat la temperatură de 24°C. Vasele au fost observate zilnic iar notările s-au făcut la 7, 14, respectiv 21 zile de la incubare.

Actiunea uleiurilor esentiale asupra creșterii miceliene a patogenului a fost estimata în comparație cu un martor cultivat pe mediul PDA. A fost realizat si un martor in care a fost inclus un amestec de principii active extrase din uleiuri esentiale – alfa-pinen, camfen, beta-pinen, 1-8 cineol, borneol, mentol, mentonă (Apa) – comercializat sub numele de Farebil.

Acțiunea fungicidă/fungistatică a fost evaluată prin măsurarea creșterii miceliene (diametrului coloniilor). Diametrele medii ale celor trei repetiții au fost comparate cu cele ale martorului, calculându-se astfel procentul de inhibare a creșterii miceliene (sau eficacitatea) după formula: % inhibare a creșterii (eficacitate) = (Dmt – Dvar)/Dmt x 100 unde: Dmt = diametrul coloniei miceliene a martorului netratat; Dvar = diametrul coloniei miceliene a variantei in prezenta uleiului esential.

Actiunea biologica a fost estimata si sub aspectul inhibarii formarii sclerotilor.

2.3. Rezultate obținute

2.3.1. Rezultate privind izolarea patogenului test

Patogenul test utilizat in studiile in vitro a fost reprezentat de un izolat al speciei Sclerotinia scelrotiorum. Patogenul a fost izolat de noi de pe rădăcini de morcov, repicat si pastrat, pentru experimentare, in cultura pura, pe mediu artificial PDA (Potato Dextrose Agar, Aldrich Sigma Chemicals®).

Patogenul a fost identificat prin caracterizarea macroscopica a coloniilor miceliene dezvoltate si prin examen microscopic.

Izolatul de origine a fost conservat pe mediul artificial Malț-Agar (2% m/v; 2% m/v), în tuburi-eprubetă, sub ulei de parafină și face parte in prezent din micoteca existenta la Catedra de Genetică, Ameliorare și Protecția plantelor din USAMV București, Facultatea de Agricultură .

Materialul vegetal infectat (rădăcini de morcov cu atac de putregai alb) și cultura pură a patogenului sunt prezentate în figura 5.

2.3.2. Rezultate privind acțiunea uleiurilor esențiale asupra patogenului Sclerotinia sclerotiorum

Studiul nostru a urmărit acțiunea biologică a 23 de uleiuri esențiale aparținând la 10 familii botanice asupra creșterii miceliene, in vitro, a patogenului Sclerotinia sclerotiorum. Acțiunea fungicidă/fungitoxică a fost estimată prin măsurarea creșterii miceliene, în prezența uleiurilor esențiale, care au acționat în faza volatilă, patogenul nefiind în contact direct cu uleiul esențial. Rezultatele sunt exprimate sub forma creșterii miceliene (diametrul coloniilor) și al inhibării acesteia în raport cu martorul (%) sau al eficacității uleiului (%).

Tabelul 11

Acțiunea uleiurilor din familia Lamiaceae asupra patogenului S. sclerotiorum

Acțiunea fungicidă/fungitoxică a celor 7 uleiuri sențiale ale plantelor din familia Lamiaceae este prezentată în tabelul 11. In prezența uleiurilor de cimbru, busuioc, lavandă și melisă izolatul test nu a dezvoltat colonii miceliene, creșterea fiind complet inhibată. Ca urmare, eficacitatea acestora a atins valoarea de 100% (figura 6).

O ușoară creștere miceliană (1,4cm) a fost înregistrată în prezența uleiului de mentă, eficacitatea aestuia fiind de 84,4%. In ordinea descrescătoare a eficacitătii semnalăm uleiurile esențiale de rozmarin, patchouli și salvie (77,7%; 66,6%; 44,4).

In prezența amestecului de compuși activi, creșterea miceliană a fost complet inhibată, eficacitatea acestuia fiind de 100%.

Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Lamiaceae sunt redate în figura 7.

Fig. 6

Eficacitatea uleiurilor esențiale ale plantelor Lamiaceae in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

Acțiunea fungicidă/fungitoxică a uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Pinaceae este prezentată în tabelul 12. In prezența uleiului esențial de brad a fost înregistrată o creștere miceliană de 2,0cm, ceea ce a condus la o eficacitate a acestuia de 77,7% (figura 9). Uleiul de cedru a înregistrat o eficacitate mai redusă, de 61,1% în timp ce eficacitatea amestecului de compuși activi a fost de 100%.

Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Pinaceae sunt redate în figura 9.

Tabelul 12

Acțiunea uleiurilor din familia Pinaceae asupra patogenului S. sclerotiorum

Fig. 8

Eficacitatea uleiurilor esențiale ale plantelor Pinaceae in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

Acțiunea biologică a uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Apiaceae este prezentată în tabelul 13.

Se remarcă eficacitatea ridicată a amestecului de compuși activi și a uleiului de coriandru, care au inhibat total creșterea miceliană, având o acțiune fungicidă (figura 10). Uleiul de fenicul a înregistrat o eficacitate de 88,8%, permițând o ușoară creștere miceliană (1cm). In prezența uleiului de mărar, creșterea miceliană a fost de 3,5cm, eficacitatea acestuia fiind de 61,1%.

Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Apiaceae sunt redate în figura 11.

Tabelul 13

Acțiunea uleiurilor din familia Apiaceae asupra patogenului S. sclerotiorum

Fig. 10

Eficacitatea uleiurilor esențiale ale plantelor Apiaceae in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

Acțiunea fungicidă/fungitoxică a uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Rutaceae este prezentată în tabelul 14.

Tabelul 14

Acțiunea uleiurilor din familia Rutaceae asupra patogenului S. sclerotiorum

Uleiul esențial de portocal amar a inhibat creșterea miceliană a patogenului test, eficacitatea acestuia fiind de 83,3%. Uleiul de bergamot a inhibat total creșterea miceliană, efect comparabil cu cel al amestecului de principii active (figura 12).

Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Rutaceae sunt redate în figura 13.

Fig. 12

Eficacitatea uleiurilor esențiale ale plantelor Rutaceae in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

Acțiunea fungicidă/fungitoxică a uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Asteraceae este prezentată în tabelul 15.

Uleiurile esențiale ale plantelor din familia Asteraceae au permis creșterea miceliană a patogenului test, eficacitățile înregistrate fiind de 61,1% la uleiul de gălbenele și de 57,7% la cel de mușețel (figura 14).

Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Asteraceae sunt redate în figura 15.

Tabelul 15

Acțiunea uleiurilor din familia Asteraceae asupra patogenului S. Sclerotiorum

Fig.

Eficacitatea uleiurilor esențiale ale plantelor Asteraceae in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

Uleiul de sunătoare (familia Clusiaceae) a redus creșterea miceliană a paogenului test la 3,5cm (tabelul 16), eficacitatea acestuia fiind de 61,1% (figura 16). Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiului esențial de sunătoare sunt redate în figura 17.

Tabelul 16

Acțiunea uleiurilor din familia Clusiaceae asupra patogenului S. sclerotiorum

Fig. 16

Eficacitatea uleiurilor esențiale ale plantelor Clusiaceae in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

Uleiurile de Ti Tree și eucalipt au inhibat total creșterea miceliană a patogenului test (tabelul 17), eficacitatea acestuia fiind comparabilă cu cea a amestecului de principii active și având valoarea de 100% (figura 18). Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiurilor din familia Melaleucaceaee sunt redate în figura 19.

Tabelul 17

Acțiunea uleiurilor din familia Melaleucaceaea (Myrtaceae) asupra patogenului

S. sclerotiorum

Fig. 18

Eficacitatea uleiului esențial de Ti Tree (Melaleucaceae) in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

Uleiul de ylang-ylang a inhibat total creșterea miceliană a patogenului test (tabelul 18), eficacitatea calculată fiind de 100%. Același efect a fost înregistrat în prezența amestecului de principii active (figura 20). Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiurilor esențiale ale plantelor din familia Rubiaceae sunt redate în figura 21.

Tabelul 18

Acțiunea uleiurilor din familia Rubiaceae asupra patogenului S. sclerotiorum

Fig. 20

Eficacitatea uleiurilor esențiale ale plantelor Rubiaceae in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

Uleiul de tătăneasă a înregistrat o eficacitate de numai 44,4% (figura 22), creșterea miceliană fiind de 5cm (tabelul 19). Aspecte ale coloniilor miceliene dezvoltate în prezența uleiului de sunătoare – familia Boraginaceae sunt redate în figura 23.

Tabelul 19

Acțiunea uleiurilor din familia Boraginaceae asupra patogenului S. sclerotiorum

Fig. 22

Eficacitatea uleiurilor esențiale ale plantelor Boraginaceae in inhibarea creșterii miceliene a patogenului S. sclerotiorum

2.4. Discuții și concluzii

Sclerotinia sclerotiorum este unul dintre cei mai devastatori și cosmopolitani patogeni ai plantelor. Patogenul atacă peste 400 specii de plante cultivate și spontane (Boland și Hall, 1994), ridicând probleme în numeroase culturi dicotiledonate (floarea soarelui, soia, rapiță, fasole, năut, linte, legume) dar și monocotiledonate (ceapă, lalele). În România, patogenul S. sclerotiorum produce pagube importante în culturile de câmp, mai ales la floarea-soarelui dar și la fasole, mazăre, soia, rapiță, cânepă, in, în culturile forțate și în sere (la salată, castraveți, dovlecei, pepeni, tomate, vinete) dar și în depozite și silozuri, la morcov, pătrunjel, țelină, păstârnac, andive, sfeclă, ridichi, precum și la varză, conopidă, gulii, ceapă, usturoi, plante medicinale etc. La legumele rădăcinoase (morcov, pătrunjel, țelină, păstârnac, sfeclă etc.) se semnalează, an de an, piederi importante care se manifestă mai ales în perioada de depozitare.

Managementul bolii presupune aplicarea unor strategii pentru reducerea structurilor de rezistență (patogen de sol). Aplicarea tratamentelor chimice poate preveni infecțiile cu ascospori (Bardin și Huang, 2001; Bailey și al., 2000; Del Rio și al., 2004) deși dezvoltarea de rezistențe este un risc (Gossen și al., 2001). Controlul biologic se bazează, în condiții de câmp, pe degradarea scleroților de micoparaziți (Coniothyrium minitans and Sporidesmium sclerotivorum), propuși ca agenți biologici de control.

Dezinfectarea solului (fumigare, sterilizare cu aburi) costisitoare, dezvoltarea de rase rezistente la fungicide, dificultatea realizării de rotații adecvate pentru reducerea inoculului patogenului au determinat creșterea interesului pentru depistarea unor alternative eficace (Kohl and Fokkema 1998; Zhou and Boland 1998).

Astfel, un interes aparte a fost acordat unor produse neconvenționale, cu potențial în reducerea inoculului patogen. Produse neconvenționale, ca sulfatul de zinc, acidul oxalic, malonatul de sodiu și selenitul de sodiu aplicate foliar la năut (Cicer arietinum) pot reduce inoculul și conferi protecție față de S. sclerotiorum (Sarma și al., 2007).

Pe de altă parte, în ultimii ani a crescut și interesul în cunoașterea potențialului antimicrobian al unor metaboliții secundari ai plantelor – extracte vegetale și uleiuri esențiale (Isman 2000; Burt 2004).

Pesticidele naturale, bazate pe uleiuri din plante pot reprezenta o alternativă la tratamentele chimice. Uleiurile esențiale, obținute prin distilare cu abur din frunzele unor plante și chiar frunzele ca atare ale unor plante aromatice (Myrtaceae și Lamiaceae) au fost tradițional utilizate pentru protejarea legumelor și cerealelor depozitate și pentru îndepărtarea insectelor.

Extractele vegetale și în special uleiurile esențiale sunt cunoscute pentru efectul lor antimicrobian față de patogeni care degradează alimentele, plantele, ai omului sau dăunătorlor (Isman 2000; Kalemba și Kunicka 2003; Burt 2004). Numeroase studii asupra proprietăților fungicide ale uleiurilor esențiale au fost realizate (Kalemba și Kunicka 2003). Exploatarea unor compusi naturali vegetali, extracte sau uleiuri esentiale in limitarea patogenilor de depozit ai fructelor si legumelor a fost semnalată in literatura de specialitate iar actiunea biologica a acestora asupra crsterii miceliene a fost investigata in vitro (Dubey et al., 2000; Jasso de Rodriguez și al., 2005, Iacomi B. et al., 2000; 2005; Sicuia și Iacomi, 2006).

Efectul antimicrobian al unor uleiuri și extracte vegetale a fost evidențiat prin studii in vitro față de patogenul Penicillium hirsutum – care degradează produse alimentare (Popa M. și al., 2001). Astfel, a fost semnalată eficacitatea cinamaldehidei și E 2 hexanalului, a scorțișoarei chinezești, cimbrului, oregano (care conțin în principal timol și carvacrol), în corelație cu diferite temperaturi de creștere a patogenului.

Mai puține studii au fost direcționate către acțiunea fungicidă a uleiurilor esențiale pentru patogeni de sol ca S. sclerotiorum (Edris și Farrag 2003; Pitarokili și al. 2003; Soylu și al. 2005a). In acest context, cercetările noastre au fost direcționate către evidențierea potențialului efectului fungicid/fungistatic al unor uleiuri esențiale (23) obținute din plante din 9 familii botanice.

Studiul nostru semnalează acțiunea fungicidă puternică a uleiurilor din corindru, busuioc, lavandă, cimbru, melisa, ti-tree, eucalipt si ylang-ylang, care au inhibat total creșterea miceliana a izolatului test. Uleiurile de fenicul, portocal amar și mentă au înregistrat eficacități de peste 80% în inhibarea creșterii miceliene. Celelate uleiuri testate au înregistrat eficacități cuprinse între 44 și 77%.

Datele din literatura de specialitate semnaleaza eficacitatea uleiurilor esențiale din mentă (Mentha arvensis), busuioc (Ocimum canum) și Zingiber officinalis în controlul unor patogeni de depozit (Penicillium sp.) la portocale, mărind durata de păstrare a fructelor în magazine (Tripathi, 2001). Și uleiul esențial de Salvia officinalis prezintă potențial pentru protejarea legumelor împotriva putregaiurilor din perioada de păstrare (Bang, 1995).

Alte studii anterioare au evidențiat acțiunea fungicidă in vitro a componentelor volatile ale uleiurilor esențiale fată de patogeni ai plantelor (Oxenham, Svoboda and Walters, 2005; Oxenham, 2003). Uleiul de lavandă a fost semnalat ca fiind activ față de numeroase specii de ciuperci și bacterii, atât uleiul cât și componenta volatilă având proprietăți fungitoxice (Cavanagh and Wilkinson, 2002). De asemenea, studii referitoare la acțiunea fungicidă a uleiurilor plantelor din genurile Ocimum, Thymus, Anethum, Eucalyptus, Foeniculum și Citrus au evidențiat capacitatea carvacrolului (în uleiul de cimbru și oregano) și p-anisaldehidei (produs de oxidare al anetolului, din uleiul de anason) față de unii patogeni de depozit (Mari and Guizzardi, 1998).

Acțiunea fungicidă sau antisporulantă se datorează prioncipiilor active din componența uleiurilor volatile. Astfel, uleiul de brad (Abies alba) conține α-pipen, borneol, sesquiterpene; busuiocul (Ocimum basilicum) conține ocimen, linalool, estragol; cimbrul (Satureja hortensis) – pinen, carvacrol, cimen, terpene, cineol, timol; coriandrul (Coriandrum sativum) – oriandrol, geraniol, pinen, cineol, terpinen; eucaliptul (Eucalyptus globosus) – eucalyptol, flandren, aromandren, eudesmol, pinen, camfen; feniculul (Foeniculum vulgare) conține anethol, fenonă, estragol, camfen, felandren; ienupărul (Juniperus communis) – borneol, izoborneol, cadinen, pinen, camfen, terpineol, lămâiul (Citrus limon) – pinen, limonene, felandren, camfen, sesquiterpene linalool, linalil acetat, geranil acetat, citral, citronelal, camfor; lavanda (Lavandula officinalis) – geraniol linalool,

cineol, D-borneol, limonene, l-pipen, cariofilen, eter butyric, eter valerianic, cumarină; mărarul (Anethum graveolens) – carvonă; menta (Mentha piperita) -mentol, terpene, menten, felandren, limonene; pinul (Pinus sylvestris) – pipen, silvestren, acetat de bornil, camfen, felandren, pumilonă; portocalul amar (Citrus sinensis var. amara) – linalool, geraniol, nerol, ester benzoic, ester antranilic, ester fenilacetic, urme de indol și jasmonă; rozmarinul (Rosmarinus officinalis) – pinen, camfen, cineol, borneol, camfor .

Uleiul de fenicul are acțiune antimicrobiană (prin compusul majoritar anetol) fața de patogeni ai omului și plantelor (Lambert și al. 2001; Abou-Jawdah și al. 2002; Daferera și al. 2003; Mimica-Dukic și al. 2003; Arcila – Lozano și al. 2004; Salgueiro și al. 2004; Zambonelli și al. 2004; Soylu și al. 2005b; Soylu și al. 2006). Acțiunea fungicidă a uleiului de fenicul asupra patogenului S.sSclerotiorum a fost semnalată și de Soylu și al. (2007), în studii in vitro cât și in vivo. Actiunea biologica a uleiului de cimbrul se datoreaza thymolului, componentul principal, care s-a dovedit eficace in limitarea a numerosi patogeni.

De asemenea, cercetarile de specialitate semnaleaza actiunea fungicida a uleiurilor esentiale obtinute din speciiile Thymus capitatus, T. glandulosus si T. vulgaris fata de ciuperca polifaga Botrytis cinerea, efectul fiind datorat componentelor thymol si carvacrol (Arras si Usai, 2001). Se pare ca, cel putin pentru carvacrol, mecanismul de actiune se datoreaza interactiunii cu membrana celulara a patogenului (Thompson, 1996).

Observații microscopice ale hifelor de S. sclerotiorum expuse acțiunii uleiurilor în fază de vapori (în cazul uleiurilor care au permis o creștere miceliană, cu miceliu lax, lizat) au arătat modificări degenerative: hife degradate, fără citoplasmă. Aceste rezultate sunt în concordanță cu cele din literatura de specialitate. Astfel, microscopia electronică evidențiază faptul că tratamentele cu ulei esențial de Tagetes patula induce alterări în întreg sistemul endomembranar al patogenului B. cinerea: ca degradarea mitocondriilor, desprinderea membranei plasmatice de peretele celular, dizolvarea parțială a învelișului nuclear (Romagnoli et al. 2005). De asemenea, s-a semnalat fatul că membrana celulară este o țintă importantă a componentelor uleiurilor esențiale și că terpenoizii ar putea intefera cu straturile de fosfolipide ale membranei.

Efectul uleiurilor esențiale asupra hifelor miceliene este responsabil de reducerea creșterii micelene. Modificările în morfologia hifelor pot fi datorate pierderii integrității peretelui celular. In consecință, permeabilitatea membranei plasmatice poate fi afectată, ceea ce ar putea explica modificările morfologice ale organitelor interne (Nakamura et al. 2004).

Unele companii americane au dezvoltat deja pesticide pe baza de uleiuri esențiale. Mycotech Corporation produce CinnamiteTM, un aficid/acarian/fungicid pentru utilizare în seră, la culturi horticole și ValeroTM, un acaricid/ fungicid pentru struguri, citrice, alune. Ambele produse sunt pe bază de ulei de scorțișoară (cu 30% cinamaldehidă, formulare EC). EcoSMART Technologies produce aerosoli și formulări care conțin amestecuri de compuși ai uleiurilor esențiale, inclusiv eugenol și 2-phenethyl propionat pentru controlul insectelor, comercializate sub numele de brand EcoPCOR pentru specialiști și cu formulări mai puțin concentrate pentru amatori, sub numele de BioganicTM.

Carvona este o monoterpenă izolată din uleiul esențial de Carum carvi. Recent, s-a demonstrat că are capacitatea de a inhiba încolțirea cartofilor și protejează antifungic tuberculii în timpul păstrării, fără a le afecta gustul și a-i face toxici pentru animale. În Norvegia produsul este deja comercializat sub denumirea comercială de TALENT. De asemenea, în India este comercializat un produsul sub formă de spray (SEB-2000) obținut din ulei de Cymbopogon flexuosus.

Ca și alte produse alternative, uleiurile esențiale nu suntun panaceu pentru protecția plantelor dar pot ocupa nișe, în mod special pentru culturi biologice.

Printre avantajele utilizării uleiurilor esențiale putem enumera

otențialul fungitoxic poate fi datorat sinergiei componentelor sale, astfel încât șansele dezvoltării unor rase rezistente de fungi sunt mult diminuate.

uleiurile esențiale care au fost înregistrate ca aditivi alimentari sunt mult mai ușor de omologat pentru utilizarea produselor recoltate decât pesticidele sintetice nou formulate.

Poate cel mai atractiv aspect al utilizarii uleiurilor esențiale sau al compușilor acestora ca protectanți ai culturilor este toxicitatea lor redusă pentru om/mamifere, multe din uleiurile esențiale fiind utilizate drept condimente culinare. De asemenea, eugenolul și alți compuși ai uleiurilor esențiale nu persistă în apă (studii de laborator) și nici în sol: în condiții aerobe, terpinolul este degradat total după 50 ore (Misra și Pavlostathis, 1997). Eugenolul este complet descompus în acizi organici comuni de bacteriile de sol din genul Pseudomonas (Rabenhorst, 1996).

Uleiurile esențiale care au fost înregistrate ca aditivi alimentari sunt cu mult mai ușor de omologat și de înregistrat ca produse de control ai patogenilor de depozit. In plus, se consideră că la astfel de compuși complecși (amestecuri de componente cu diferite mecanisme antimicrobiene de acțiune) patogenii dezvoltă mai greu rezistență (Daferera et al., 2003)

Tratamentele sub formă de vapori (aerosoli) pot avea avantajul de a acțona, la cantități mici, ca antisporulante sau inhibitori ai creșterii miceliene. Cercetări ulterioare sunt necesare pentru a estima eficacitatea practică a uleiurilor esențiale în protejarea fructelor și legumelor contra patogenilor de depozit.

Uleiurile esentiale inregistrate ca produse alimentare pot fi folosite ca alternativa la utilizarea tratamentelor chimice. De exemplu, US FDA (US Food and Drug Administration) listeaza timolul, uleiul esential de cimbru si cimbrul (condiment) atat pentru consum uman cat si ca aditivi alimentari. Aceasta trasatura de “siguranta” pentru om este foarte importanta in formularea produselor comerciale naturale, avand un impact si asupra costului de inregistrare si avizare a acestuia. Costurile de cercetare si dezvoltare a unui fungicid botanic, de la descoperirea compusului activ si pana la marketing sunt mai mici comparativ cu cele ale unui fungicid chimic. La majoritatea fungicidelor de sinteza perioada de dezvoltare, omologare si inregistrare ste de 7-10 ani; in plus, costurile mari sunt determinate, in mare parte, de testarile toxicitatii acestora fata de om si mediul inconjurator.

Desi proprietățile fungicide/fungistatice ale uleiurilor esentiale și componentelor lor volatile au fost semnalate, cercetari asupra acțiunii biologice in vitro si in vivo sunt încă necesare. Studii ulterioare sunt necesare pentru investigarea efectului uleiurilor esențiale asupra scleroților (in vitro și in vivo), estimarea potențialului de control al uleiurilor esențiale in vivo și cunoașterea mecanismelor de acțiune.

Rezultatele incurajatoare obtinute pana in prezent indica faptul ca plantele pot reprezenta o sursa importanta de compusi naturali, “fungicidele naturale” fiind sigure pentru om si mediu, o metoda alternativa in protectia culturilor in cadrul agriculturii durabile.

=== poze familii ===

Legendă

3.1. Rezultate privind actiunea fungitoxica a uleiurilor volatile asupra creșterii miceliene a agenților patogeni test

Evidențierea in vitro a acțiunii fungitoxice a uleiurilor esențiale asupra patogenului Sclerotinia scelrotiorum a fost realizată prin metoda difuzimetrică, modificată de noi și descrisă anterior. Au fost testate 21 uleiuri esențiale.

Creșterea miceliană a patogenului P. expansum a fost puternic inhibată în prezența uleiurilor de busuioc, ienupăr, lavandă, mărar, melisă, bergamot, melisa, mentă, ti tree, patchouli și rozmarin (figura 13). Astfel, 15 din cele 25 de uleiuri testate au înregistrat un efect fungicid puternic.

Uleiurile de brad, lămâie, gălbenele, sunătoare, tătăneasa nu au avut acțiune fungitoxică, creșterea miceliană înregistrată fiind comparabilă cu cae a martorului. Uleiurile de pin, portocal și eucalipt nu au avut acțiune fungicidă, creșterea miceliană fiind ușor redusă (figura 14). Totuși, se remarcă o acțiune antisporulanță a acestora (5 din cele 25 de uleiuri testate).

Acțiunea fungitoxică a uleiurilor esențiale testate asupra patogenului Rhizopus stolonifer este prezentată în tabelul 4. Ciuperca R. stolonifer a fost inhibată, in vitro, de uleiurile de anason, bergamot, busuioc, fenicul, ienupăr, lavandă, mărar, melisă, mentă, rozmarin, scorțisoară, ti tre și ylang-ylang (figura 15). Astfel, 13 din cele 25 de uleiuri testate au acțiune fungicidă.

Uleiurile de pin și cedru au avut o acțiune fungistatică în timp ce uleiurile de cimbru și coriandru nu au limitat creșterea miceliană a iziolatului test (figura 16). Uleiurile de cedru, coriandru, lamâie și portocal amar au înregistrat o acțiune antisporulantă, inhibând formarea sporangilor ciupercii (figura 17).

Acțiunea biologică a uleiurilor esențiale asupra patogenului

Sclerotinia sclerotiorum