Ulcerul Gastroduodenal
CUPRINS
ARGUMENTUL ………………………………………………………………………………………………….pag. 6
Capitolul 1. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA STOMACULUI ȘI DUODENULUI ………pag. 7
Capitolul 2. ULCERUL GASTRODUODENAL ……………………………………………………pag. 11
2.1 Definiție …………………………………………………………………………………………………..pag. 11
2.2 Etiologie ………………………………………………………………………………………………….pag. 11
2.3 Patologie …………………………………………………………………………………………………pag. 12
2.4 Anatomie patologică …………………………………………………………………………………pag. 14
2.5 Forme clinice …………………………………………………………………………………………..pag. 16
2.6 Diagnostic ……………………………………………………………………………………………….pag. 19
2.7 Evoluție și prognostic ……………………………………………………………………………….pag. 25
2.8 Complicații ………………………………………………………………………………………………pag. 26
2.9 Tratament ………………………………………………………………………………………………..pag. 27
Capitolul 3. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ULCER GASTRODUODENAL ȘI INFLUENȚA ASUPRA VIEȚII ACESTUIA ……………………………………………………….pag. 32
3.1 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu ulcer gastroduodenal ….pag. 32
3.2 Rolul asistentei medicale în asigurarea condițiilor de îngrijire …………………….pag. 34
3.3 Rolul asistentei medicale în îngrijirea simptomatologiei ………………………………pag. 37
3.3.1 Supravegherea durerii abdominale …………………………………………………..pag. 38
3.3.2 Supravegherea pulsului …………………………………………………………………..pag. 41
3.3.3 Supravegherea tensiunii arteriale ……………………………………………………..pag. 42
3.3.4 Supravegherea temperaturii ……………………………………………………………..pag. 45
3.3.5 Supravegherea respirației ………………………………………………………………..pag. 47
3.4 Rolul asistentei medicale în stabilirea diagnosticului medical ………………………pag. 47
3.4.1 Anamneza ………………………………………………………………………………………pag. 48
3.4.2 Examenul obiectiv …………………………………………………………………………..pag. 50
3.4.3 Examenul clinic ………………………………………………………………………………pag. 50
3.4.4 Examenul paraclinic ……………………………………………………………………….pag. 53
3.4.5 Examenul funcțional ……………………………………………………………………….pag. 58
3.4.6 Examenul coprologic ………………………………………………………………………pag. 60
3.5 Rolul asistentei medicale în aplicarea tratamentului ……………………………………pag. 60
3.5.1 Tratamentul igieno-dietetic ………………………………………………………………pag. 61
3.5.2 Tratamentul medicamentos ………………………………………………………………pag. 63
Capitolul 4. PLANURI DE ÎNGRIJIRE ………………………………………………………………pag. 65
Cazul nr. 1 ………………………………………………………………………………………………..pag. 65
Cazul nr. 2 ………………………………………………………………………………………………..pag. 84
Cazul nr. 3 ………………………………………………………………………………………………..pag. 99
Capitolul 5. CONCLUZII …………………………………………………………………………………pag. 115
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………..pag. 118
ANEXE …………………………………………………………………………………………………………..pag. 119
ARGUMENTUL
MOTTO:
“Mă angajez solemn în fața lui Dumnezeu și-n prezența acestei adunări să duc o viață integră și să-mi îndeplinesc cu credință îndatoririle profesiei mele. Nu voi lua și nu voi administra nici un remediu periculos. Voi face totul pentru creșterea profesiunii mele și voi păstra cu o totală discreție lucrurile private care-mi vor fi încredințate și toate secretele de familie, pe care practica serviciului meu mi le va face cunoscute. Voi ajuta din toate puterile mele și în mod cinstit medicul în munca sa și mă voi dedica bunăstării celor care sunt lăsați în grija mea”.
Florence Nightingale – jurământul profesional
Activitatea noastră, a asistenților medicali este știința vieții și a morții, este o întâlnire dintre „o încredere” și „o conștiință”, cere vocație, dăruire, respect, sacrificii, empatie, profesionalism.
Scopul final al pregătirii noastre este îmbunătățirea calității vieții pacienților noștri, evidentă fiind aplecarea spre latura umană a actului medical, principiul urmat fiind:” noi vindecăm oameni și nu boli”.
Capitolul 1
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA STOMACULUI ȘI DUODENULUI
a) Forma, configurația exterioară, diviziunile stomacului și duodenului (Anexe Fig. 1).
Stomacul – este cea mai dilatată porțiune a tubului digestiv și se găsește în etajul abdominal superior și corespunde epigastrului și hipocondrului. Forma reală a stomacului se observă cel mai bine la examenul radiologic. El are forma literei J majuscul sau a unui cârlig de undiță având 25 cm lungime, 10 cm lățime, 8 cm grosime și are o capacitate de până la 1300 ml.
Topografic și funcțional se descriu trei porțiuni:
– fundul (marea tuberozitate) = fornix – partea cea mai largă și reprezintă camera de aer a stomacului, neconținând alimente.
– corpul – partea de mijloc
– porțiunea pilorică – o porțiune orizontală formată din antrul piloric și canalul piloric.
Stomacul are două fețe: anterioară și posterioară; două margini sau curburi – marea curbură orientată spre stânga și mica curbură orientată spre dreapta; două orificii – orificiul cardia prin care se unește cu esofagul și orificiul piloric prin care se unește cu duodenul.
Duodenul – este prima porțiune a intestinului subțire, începe de la pilor și se termină la unghiul duodenojejunal – Treitz. Are forma unei potcoave cu lungimea de 25-30
cm, este segmentul fix al intestinului subțire, nemodificându-și poziția. Este situat retroperitoneal cea mai mare parte fixat de peretele posterior al abdomenului.
Concavitatea duodenului înconjoară capul pancreatic și în ea se deschid canalul pancreatic și canalul coledoc printr-o proeminență mamelonară în grosimea căreia se află ampula Vater, care prezintă sfincterul Oddi.
Prin schimbările de direcție, duodenul este împărțit în patru porțiuni:
superioară – frecvent numită bulbul duodenal
descendentă
orizontală sau inferioară
ascendentă, care se continuă cu jejunul
În drumul său duodenul descrie trei flexuri, unghiuri sau genunchi: superioară, inferioară și duodenojejunală.
b) Structura stomacului și duodenului
Structura stomacului
Grosimea peretelui stomacului este de aproximativ 3 mm iar structura sa este adaptată în vederea asigurării celor două funcții esențiale sale: funcția de rezervor al alimentelor cu evacuare intermitentă și funcția de digestie asigurată de sucul gastric. În constituția sa anatomică intră patru tunici. De la exterior spre interior acestea sunt: tunica seroasă, tunica musculară, tunica submucoasă și tunica mucoasă.
Tunica seroasă – este formată de peritoneu și nu îmbracă în întregime stomacul. Această tunică se aplică peste stratul subseros.
Tunica musculară – cuprinde trei planuri de fibre: planul superficial este format din fibre longitudinale, planul mijlociu din fibre circulare iar planul profund sin fibre oblice sau ansiforme. Această tunică constituie aparatul motor activ al stomacului, care realizează: depozitarea alimentelor ingerate, amestecarea acestora cu sucul gastric până ce se formează un amestec semifluid numit chimul gastric și golirea lentă, intermitentă a chimului din stomac în duoden, într-un ritm adecvat efectuării digestiei intestinale.
Tunica submucoasă este formată din țesut conjunctivo-elastic lax; în ea se găsesc numeroase vase, terminații nervoase și plexul nervos submucos Meissner.
Tunica mucoasă – are o colorație roșiatică deosebindu-se net de cea esofagiană și o structură complexă fiind formată dintr-o componentă epitelială și una conjunctivă. Atribuțiile mucoasei gastrice sunt numeroase și complexe:
– secreție externă: glandele corpului, fundului secretă sucul gastric care conține pepsină și acid clorhidric; glandele pilorice și cardiale elaborează o secreție mucoasă.
– secreție internă: în mucoasa gastrică sunt presărate celule cu capacități endocrine care produc: gastrina, serotonina, enteroglucagon, factorul intrinsec Castle.
– resorbție: se resoarbe apă, alcool, cofeină și unele substanțe otrăvitoare (nicotină).
– protecție și apărare – prin secreția de mucus se împiedică autodigestia mucoasei; aciditatea acționează bactericid; unele celule ale corionului au proprietate fagocitară.
Structura duodenului (Anexe Fig. 2)
În structura duodenului intră cele patru tunici caracteristice ale organelor tubului digestiv abdominal: tunica seroasă, tunica musculară, tunica submucoasă, tunica mucoasă.
Tunica seroasă sau peritoneul duodenului este dublată de un strat subseros iar prima jumătate a porțiunii superioare este învelită în întregime de peritoneu restul duodenului fiind extraperitoneal.
Tunica musculară prin mișcările pe care le efectuează pereții intestinului se asigură contactul intim și amestecarea chimului cu sucurile intestinale precum și progresiunea acestei mase pe lungul traiect al canalului digestiv, reprezentând aparatul motor activ al intestinului subțire respectiv al duodenului. Tunica este alcătuită din două straturi musculare netede: unul exterior format din fibre longitudinale și unul intern format din fibre circulare.
Tunica submucoasă are în constituția sa glande duodenale Brunner ce constituie caracterul histologic esențial al duodenului secreția lor este continuă – mucoidă și alcalină.
Tunica mucoasă prezintă niște cute transversale numite valvule conivente Kerkring ce lipsesc în prima porțiune a duodenului și apar în porțiunea descendentă iar rolul lor este să mărească suprafața de absorbție a intestinului. În afară de aceste plice circulare mucoasa mai prezintă și alte elemente de mare importanță funcțională – vilozitățile intestinale. Vilozitățile sunt formațiuni ale mucoasei adaptate pentru îndeplinirea funcției de absorbție a intestinului subțire. Vilozitatea intestinală este formată dintr-un strat epitelial la exterior și corionul la interior. În corion se află o arteriolă care dă numeroase capilare ce alcătuiesc o rețea ce căptușește epiteliul. Din rețeaua capilară arterială se formează o venulă ce coboară de la vârful vilozității la baza ei. În axul vilozității se găsește chiliferul central, un capilar limfatic. Vilozitatea intestinală reprezintă unitatea morfofuncțională a aparatului de absorbție intestinal. Printre vilozități se află și glande intestinale sau criptele lui Lieberkühn.
c) Fiziologia secreției gastrice
Stomacul unui adult normal secretă în 24 ore aproximativ 2500 ml suc gastric, acesta având în componență următoarele:
acid clorhidric secretat de celulele oxint bulbul duodenal
descendentă
orizontală sau inferioară
ascendentă, care se continuă cu jejunul
În drumul său duodenul descrie trei flexuri, unghiuri sau genunchi: superioară, inferioară și duodenojejunală.
b) Structura stomacului și duodenului
Structura stomacului
Grosimea peretelui stomacului este de aproximativ 3 mm iar structura sa este adaptată în vederea asigurării celor două funcții esențiale sale: funcția de rezervor al alimentelor cu evacuare intermitentă și funcția de digestie asigurată de sucul gastric. În constituția sa anatomică intră patru tunici. De la exterior spre interior acestea sunt: tunica seroasă, tunica musculară, tunica submucoasă și tunica mucoasă.
Tunica seroasă – este formată de peritoneu și nu îmbracă în întregime stomacul. Această tunică se aplică peste stratul subseros.
Tunica musculară – cuprinde trei planuri de fibre: planul superficial este format din fibre longitudinale, planul mijlociu din fibre circulare iar planul profund sin fibre oblice sau ansiforme. Această tunică constituie aparatul motor activ al stomacului, care realizează: depozitarea alimentelor ingerate, amestecarea acestora cu sucul gastric până ce se formează un amestec semifluid numit chimul gastric și golirea lentă, intermitentă a chimului din stomac în duoden, într-un ritm adecvat efectuării digestiei intestinale.
Tunica submucoasă este formată din țesut conjunctivo-elastic lax; în ea se găsesc numeroase vase, terminații nervoase și plexul nervos submucos Meissner.
Tunica mucoasă – are o colorație roșiatică deosebindu-se net de cea esofagiană și o structură complexă fiind formată dintr-o componentă epitelială și una conjunctivă. Atribuțiile mucoasei gastrice sunt numeroase și complexe:
– secreție externă: glandele corpului, fundului secretă sucul gastric care conține pepsină și acid clorhidric; glandele pilorice și cardiale elaborează o secreție mucoasă.
– secreție internă: în mucoasa gastrică sunt presărate celule cu capacități endocrine care produc: gastrina, serotonina, enteroglucagon, factorul intrinsec Castle.
– resorbție: se resoarbe apă, alcool, cofeină și unele substanțe otrăvitoare (nicotină).
– protecție și apărare – prin secreția de mucus se împiedică autodigestia mucoasei; aciditatea acționează bactericid; unele celule ale corionului au proprietate fagocitară.
Structura duodenului (Anexe Fig. 2)
În structura duodenului intră cele patru tunici caracteristice ale organelor tubului digestiv abdominal: tunica seroasă, tunica musculară, tunica submucoasă, tunica mucoasă.
Tunica seroasă sau peritoneul duodenului este dublată de un strat subseros iar prima jumătate a porțiunii superioare este învelită în întregime de peritoneu restul duodenului fiind extraperitoneal.
Tunica musculară prin mișcările pe care le efectuează pereții intestinului se asigură contactul intim și amestecarea chimului cu sucurile intestinale precum și progresiunea acestei mase pe lungul traiect al canalului digestiv, reprezentând aparatul motor activ al intestinului subțire respectiv al duodenului. Tunica este alcătuită din două straturi musculare netede: unul exterior format din fibre longitudinale și unul intern format din fibre circulare.
Tunica submucoasă are în constituția sa glande duodenale Brunner ce constituie caracterul histologic esențial al duodenului secreția lor este continuă – mucoidă și alcalină.
Tunica mucoasă prezintă niște cute transversale numite valvule conivente Kerkring ce lipsesc în prima porțiune a duodenului și apar în porțiunea descendentă iar rolul lor este să mărească suprafața de absorbție a intestinului. În afară de aceste plice circulare mucoasa mai prezintă și alte elemente de mare importanță funcțională – vilozitățile intestinale. Vilozitățile sunt formațiuni ale mucoasei adaptate pentru îndeplinirea funcției de absorbție a intestinului subțire. Vilozitatea intestinală este formată dintr-un strat epitelial la exterior și corionul la interior. În corion se află o arteriolă care dă numeroase capilare ce alcătuiesc o rețea ce căptușește epiteliul. Din rețeaua capilară arterială se formează o venulă ce coboară de la vârful vilozității la baza ei. În axul vilozității se găsește chiliferul central, un capilar limfatic. Vilozitatea intestinală reprezintă unitatea morfofuncțională a aparatului de absorbție intestinal. Printre vilozități se află și glande intestinale sau criptele lui Lieberkühn.
c) Fiziologia secreției gastrice
Stomacul unui adult normal secretă în 24 ore aproximativ 2500 ml suc gastric, acesta având în componență următoarele:
acid clorhidric secretat de celulele oxintice (marginale)
enzime: lipaza, gelatinaza, labfermentul, pepsina
mucus gastric ce protejează mucoasa gastrică.
Faza cefalică
Secreția începe înainte ca alimentele să fi ajuns în stomac și se realizează prin mecanisme nervoase și durează 30-45 minute.
Faza gastrică începe odată cu pătrunderea alimentelor în stomac, durează aproximativ 3-4 ore și se realizează prin dublu mecanism nervos și umoral.
Mecanismul nervos este declanșat de distensia gastrică produsă de alimente.
Mecanismul umoral este declanșat de contactul mucoasei cu produși ai digestiei și constă în descărcarea în sânge a gastrinei care stimulează secreția.
Faza intestinală începe odată cu pătrunderea chimului acid în duoden și are la bază mecanisme reflexe și umorale. Contactul mucoasei duodenale cu anumiți constituenți proteici ai chimului declanșează secreția de gastrină din mucoasa duodenală stimulând în continuare secreția gastrică. Glucidele, lipidele și aciditatea chimului inhibă secreția și motricitatea gastrică prin eliberarea unui hormon inhibitor – enterogastron.
Capitolul 2
ULCERUL GASTRODUODENAL
2.1 Definiție
Boala ulceroasă (Anexe Fig. 3) este o afecțiune caracterizată prin apariția de eroziuni de dimensiuni limitate ce interesează în mod variabil – dinspre interior spre exterior – structura pereților gastrici și/sau duodenali. Este o boală caracterizată prin apariția unei ulcerații cu sediul pe stomac, pe porțiunea superioară a duodenului, partea inferioară a esofagului sau ansa anastomotică a stomacului operat. Clinic, se manifestă prin sindromul ulceros, boala interesând întreg organismul, de unde și denumirea de boală ulceroasă.
Constituirea leziunilor ulceroase este un fenomen complex care implică pe de o parte scăderea de apărare a mucoasei gastroduodenale, iar pe de altă parte creștere ponderii factorilor de agresiune asupra acestuia.
2.2 Etiologie
Are o etiologie plurifactorială. Dintre factorii care ar putea interveni în ulcerogeneză sunt de menționat: factorii genetici, factori de mediu, factorii neuroendocrini și unele boli asociate.
1. Factorii genetici. Se consideră că ulcerul gastroduodenal e condiționat, în apariția lui, de o predispoziție genetică. Intervenția factorilor genetici în spectrul etiologic al bolii ulceroase este susținută de numeroase argumente. S-a constatat că apariția și incidența ulcerului este mai mare în unele familii. Riscul de boală a unei persoane este de 3 ori mai mare când ambii părinți sunt ulceroși, în comparație cu riscul general al populației. Frecvența ulcerului la rudele apropiate este de 30-45%, adică de trei ori mai mare decât frecvența ulcerului în rândul populației. S-a observat că ulcerul duodenal apare de 2-5 ori mai frecvent la persoanele cu grup sanguin 0(I) în comparație cu persoanele de alt grup sanguin și care secretă antigenul respectiv în sucul gastric. La bărbații cu ulcer duodenal frecvent, antigenului HLA-B5 este de 3 ori mai mare decât la martori, dar nu se știe ce semnificație patogenică are acest antigen.
2. Factorii de mediu. Se consideră ca unii factori de mediu ca dieta, fumatul și unele medicamente ar constitui factori favorizanți ai ulcerogenezei. Dieta bogată în hidrați de carbon și, în special, abuzul de condimente, ar interveni în ulcerogeneză, dar nu exista nici o dovadă că dieta reprezintă un factor cauzal în producerea ulcerului cronic. S-a demonstrat, statistic, că, morbiditatea și mortalitatea prin ulcerul gastroduodenal sunt mai mari la fumători decât la nefumători. Unele medicamente ca aspirina, fenilbutazonă, indometacină și cortizonul sunt agresive pentru mucoasa gastric și duodenală. Factorii meteorologici favorizează producerea recidivelor sezoniere ale ulcerului gastric sau duodenal, dar ei nu pot fi implicați în ulcerogenoza propriu-zisă.
3. Factorii neuropsihici și endocrini. Factorii neuropsihici au un rol bine definit în producerea ulcerelor acute de stres. Este posibil ca ei sa intervină și în producerea ulcerului gastroduodenal cronic. Ulcerul gastroduodenal se întâlnește des la bolnavii cu adenom paratiroidian, care se corelează probabil cu hipersecreția de parathormon.
4. Bolile asociate. Ulcerul gastroduodenal este frecvent întâlnit în bronhopneumopatia obstructivă cronic (BPOC), ciroza hepatică și cancerul pancreasului. Recent, în ceea ce privește ulcerul, gastritele și afecțiunile înrudite, la originea lor se află cel mai frecvent o bacterie, Helicobacter pylori (Anexe Fig. 4), care lezează în timp mucoasa gastrică. Boala apare și la unii consumatori cronici de antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina, paracetamol, fenilbutazona – medicamente ce ameliorează durerile reumatice sau migrene) medicamente pentru stomac și duoden (aspirina, fenilbutazona, indometacin, corticoizii, beta-blocantele, inclusiv medicamentele care inhibă sinteza de prostaglandine cu rol protector).
Ulcerul gastroduodenal apare cel mai frecvent la vârsta de 20 – 40 de ani (pentru localizarea duodenală) și la 30 – 50 de ani (pentru cea gastrică). Se poate totuși întâlni și sub vârsta de 20 de ani și la cei peste 50 de ani. Este mai frecvent la bărbați față de femei, raportul fiind de 3/1. Ulcerul duodenal este cam de două ori mai frecvent decât cel gastric. 8% din populație suferă de ulcer duodenal sau gastric.
2.3 Patologie
Patogenia ulcerului a dat naștere la numeroase teorii și comentarii. Apariția și dezvoltarea ulcerului gastric (Anexe Fig. 5) sunt determinate de stricarea echilibrului dintre factorii agresivi și rezistarea sau apărarea mucoasei gastrice, la care se adaugă factorii psihici (stresul).
Factorii de apărare sunt reprezentați de: starea epiteliului gastric și secreția de mucus protector dependente de circulația nutritivă și de activitatea secretorie a stomacului.
1. Epiteliul mucos al stomacului are o mare capacitate de reînnoire. În 3-5 zile, el este reînnoit și înlocuit pe tot tubul digestiv. Această regenerare este dependentă de mai mulți factori: starea de nutriție a bolnavului și calitatea alimentației. Fluxul sanguin este esențial pentru un organ intens vascularizat, cum sunt stomacul și duodenul. Reducerea fluxului sanguin înseamnă hipoxie și determină diminuarea și vicierea metabolismului celular parietal.
2. Mucusul secretat de glandele pilorice de suprafață și de celulele din gâtul glandelor fundice are proprietăți complexe: gelificarea, viscozitatea, adezivitatea care-l fac să adere la mucoasă și să o protejeze de insulte termice, mecanice și chimice. Prostaglandinele au rol important în reglarea secreției gastrice ca și în menținerea integrității barierei mucoasei și a schimbului de ioni de hidrogen.
3. Integritatea mucoasei asigură un gradient de concentrație a ionilor de hidrogen în sânge față de stomac și lumen. O serie de substanțe exo- sau endogene măresc această retrodifuziune transmucoasă: refluxul biliar aduce acizi biliari și suc pancreatic, alcoolul, acidul acetic, glucoză concentrată, medicamentele (aspirină, fenilbutazonă), fumatul, alimentele iritante.
Factori de agresiune sunt:
1. Secreția gastrică acidă care are la bază formarea de acid clorhidric. Deși secreția parietală de HCl este constantă, aciditatea gastrică este variabilă fiind influențată de secrețiile alcaline, mucus și retrodifuziunea ionilor de hidrogen. Substanțele tampon sunt: proteine, fosfați și bicarbonați din secrețiile salivare, duodenale și pancreatice, biliare și cele provenite din alimentele ingerate.
2. Secreția peptică de către celulele principale sau zigogene ale glandelor fundice se face sub formă de pepsinogen care este activat sub influența acidului clorhidric în pepsina.
3. Factorii psihici pot determina o hipersecreție a HCl. Supărarea, furia, enervarea fac parte din această categorie. Din contră, teama, frica, nesiguranța inhibă secreția clorhidro-peptică.
4. Factorii favorizanți incriminați în apariția ulcerului sunt:
– igiena defectuoasă a alimentație; mese neregulate, masticație defectuoasă, mâncare în grabă;
– alimente iritante: picante, excitante ale secreției gastrice, prea reci sau prea calde;
– alcoolul, cafeaua și fumatul;
– dantura deficitară: carii, paradentoze;
– infecțiile cronice nazofaringiene, amigdalitele, sinuzitele;
– terenul neuroendocrin dezechilibrat: astenici, neurotici, distonici, neurovegetativi;
– stresul declanșat de: tensiuni nervoase, frig sau căldură excesivă, traumatisme psihice;
– medicamentele „ulcerogene “care stimulează secrețiile acide. Acidul acetilsalicilic (aspirina) distruge bariera lipoproteică a epiteliului mucoasei gastrice și decuplează punțile intercelulare, favorizând retrodifuziunea ionilor de hidrogen, urmată de activarea locală a pepsinogenului care determină ulcerații și hemoragii. Cofeina produce creșterea secreției acide și vasodilatație locală. Betablocantele produc creșterea secreției gastrice prin mecanism vagal și, vasospasm parietal prin vasoconstricție. Ele pot activa ulcere latente sau pot provoca hemoragii sau perforații.
– factorii meteorologici, presiunea atmosferică, temperatura, umiditatea aerului, încărcarea electrică, razele ultraviolete dau explicația acutizărilor ulcerului primăvara și toamna;
– factori profesionali: noxe, orar de muncă care neglijează orarul meselor sau schimbă ritmul circadian, tensiuni nervoase;
– în 1983 s-a evidențiat o bacterie Helicobacter pylori care trăiește în mucoasa gastrică, cu predilecție în regiunea antrală, și ar răspunde de inflamația cronică a mucoasei la 80 – 90% din bolnavii cu ulcer duodenal;
– la bolnavii cu ulcer duodenal s-a pus în evidență un titru ridicat de anticorpi ai herpesului simplex.
2.4 Anatomie patologică
Ulcerul gastroduodenal constă într-o pierdere de substanță a peretelui gastric sau duodenal, de formă rotundă sau ovală, având un diametru care variază de la 0,3-3 chiar 4 cm și mai mult (ulcere gigante). De asemenea sunt unice, însă pot apărea simultan două sau mai multe. Ulcerația pătrunde până în submucoasă; când ulcerul este penetrant, ea poate depăși stratul muscular, ajungând până la organele vecine (pancreas, ficat). Ulcerul poate fi acut sau cronic. Traumatismele severe, arsurile grave, accidentele cerebrale pot produce ulcere.
Ulcerul peptic, gastric și duodenal, este o leziune circumscrisă rotundă sau ovalară care pătrunde până în submucoasă. Localizările de predilecție ale ulcerului gastric sunt: mica curbură a corpului și antrului, în apropierea feței posterioare adică pe versantul posterior al micii curburi. Ulcerele duodenale se localizează pe bulb la 2 cm de pilor cu o frecvență aproximativ egală pe fața anterioară și posterioară a bulbului duodenal și mult mai rară în porțiunea a doua a duodenului. Ulcerul peptic de obicei este unic. Numai rareori se găsesc 2 sau mai multe ulcere deosebindu-se și prin aceasta de ulcerațiile simple, care sunt multiple și care nu au nimic cu leziunile întâlnite în boala ulceroasă. Din punct de vedere anatomoclinic se disting ulcere rotunde, acute și cornice.
Macroscopia. Aceasta diferă după cum este vorba de ulcerul peptic acut sau cronic.
Ulcerul peptic acut. Este de obicei foarte mic, de numai câțiva milimetrii diametru, este multiplu și foarte puțin adânc, interesând și musculatura mucoasei. Fundul ulcerului are de obicei o culoare roșiatică, datorită hiperemiei, uneori fiind acoperit de un coagul de culoare roșie închisă, datorită hemoragiei și formării clorhidratului de hematină. Pereții sunt suplii fără reacție scleroasă. Țesuturile din jur sunt edemațiate. Ulcerele acute pot devenii penetrante, cu interesarea tuturor straturilor peretelui gastric sau duodenal și să ducă la perforație.
Ulcerul peptic cronic. Are de obicei o formă rotundă, uneori ovală, de dimensiuni variabile cu margini drepte. Fundul ulcerului este acoperit cu detritus, uneori se observă cheaguri sanguine. Aspectul macroscopic variază după vechimea leziunii. Uneori, baza ulcerului apare deosebit de dură prin țesutul conjunctiv fibros, hiperplaziat, realizându-se formarea de ulcer calos. În ceea ce privește profunzimea ulcerului, se deosebesc ulcere superficiale (când pierderea de substanță interesează mucoasa sau submucoasa), și ulcere profunde (când leziunea necrotică interesează și stratul muscular putând să ajungă până la nivelul seroasei. Vindecarea ulcerelor superficiale lasă depresiuni mai mult sau mai puțin întinse, iar vindecarea ulcerelor profunde este urmată de formarea unei cicatrici stelate. Se mai produc deformări ale stomacului și în special ale duodenului.
Microscopia.
Ulcerul peptic acut. La examenul microscopic, baza ulcerului acut este constituită din țesut de granulație tânăr, fără fibroză sau cu fibroza minimă și cu infiltrat limfogranulocitar. Mucoasa din jur apare edemațiată.
Ulcerul peptic cronic. Fundul ulcerului este acoperit de un exudat fibros, în care se găsesc resturi tisulare și leucocite. Sub acest exudat se găsește o zonă subțire de necroză, care dezintegrează structurile afectate, materialul necrotic având un aspect amorf, compact și eozinofil. Stratul de necroză se continuă brusc cu o zonă mai groasă alcătuită din țesut de granulație, care face trecerea în stratul de fibroză densă. Mucoasa gastrică din jurul unui ulcer gastric cronic prezintă uneori leziuni de gastrită cu edem local care poate să persiste până la vindecarea ulcerului.
2.5 Forme clinice
Termenul de ulcer semnifică o lipsă de substanță parietală cu progresiune de la nivelul mucoasei spre seroasă.
Este cunoscută predilecția ulcerului de a avea anumite localizări.
a) Localizare (Anexe Fig. 6)
Localizarea după clasificarea Johnson descrie trei tipuri de ulcer gastric:
Ulcerul gastric tip I caracterizat prin localizare la nivelul capului gastric, care alături de tulburările de motilitate și vascularizație reprezintă principalii factori incriminați în apariția ulcerelor.
Ulcerul gastric tip II este localizat tot la nivelul capului gastric dar este asociat cu ulcer duodenal sau piloric (stenoză piloro-bulbară) în care staza antrală și hipersecreția gastrică acidă consecutivă joacă rol principal în patogeneză, astfel ulcerul gastric tip II este secundar și determinat patogenic de ulcerul duodenal stenozat.
Ulcerul gastric tip III are o localizare antrală în special prepilorică (comportându-se ca un ulcer duodenal) fiind caracterizat de creșterea masei celulelor parietale, hipersecreție gastrică acidă (uneori normosecreție), deplasarea distală a joncțiunii mucoasei antrale cu cea oxintică și absența modificărilor inflamatorii gastrice (care apar însă la nivelul regiunii piloro-duodenale).
La această clasificare Csendes a adăugat încă două tipuri care se întâlnesc în practică:
Ulcerul gastric tip IV localizat la nivelul micii curburi, foarte sus, sub cardia.
Ulcerul gastric tip V situat pe marea curbură în vecinătatea unirii porțiunii orizontale cu porțiune verticală.
Localizarea ulcerului duodenal este preponderent pe peretele anterior (52%) urmată de localizarea pe peretele posterior (33%), mica curbură (5%), marea curbură (7%) și vârful bulbului duodenal (3%).
b) Evoluție (Anexe Fig. 6)
Evolutiv, ulcerul poate fi acut sau cronic, fiecare dintre aceste eventualități având diferite grade de profunzime.
c) Ulcerul acut apare ca o complicație terminală a unei afecțiuni acute și se localizează atât în mucoasa gastrică cât și în mucoasa duodenală, de multe ori sub formă de leziuni multiple cu potențial mare de complicații hemoragice și perforative. Ulcerul acut poate avea următoarele aspecte morfopatologice:
Eroziunea, eventual pe ulcerația acută superficială ce interesează în exclusivitate mucoasa, fără a depăși muscularis mucosae; vindecarea se face prin “restitutio ad integrum”, fără a lăsa cicatrice. Eroziunile realizează cel mai frecvent aspecte de gastrită hemoragică, fiind dispuse difuz pe toată aria mucoasei gastrice.
Ulcerul acut profund interesează progresiv toate straturile peretelui gastric sau duodenal fiind înconjurat de o zonă de edem, dar cu absența infiltratului celular de tip inflamator cronic. Ulcerul acut se poate vindeca lăsând cicatrice uneori vizibilă la nivelul seroasei fie se poate complica cu o perforație sau cu erodarea unui vas parietal cu hemoragie digestivă consecutivă.
d) Ulcerul cronic se caracterizează printr-o pierdere de substanță, care poate interesa toate straturile parietale, rotundă sau ovalară, cu margini bine delimitate la nivelul cărora sunt prezente întotdeauna infiltratele celulare de tip inflamație cronică. Vindecarea se realizează prin cicatrice albă, sidefie, stelată, net vizibilă la nivelul seroasei ce se prezintă la palpare sub forma unei zone mai indurate. Pe măsură ce străbate peretele gastric sau duodenal prin pusee de activitate, craterul ulceros crește în dimensiuni, iar hiperplazia de țesut conjunctiv determină o duritate particulară țesutului de scleroză care delimitează craterul (calozitate); adesea se dezvoltă o zonă aderențială la un organ învecinat în care penetrează treptat, acest ulcer poartă denumirea de ulcer calos penetrant.
Ulcerul gastric cronic este situat în marea majoritate a cazurilor pe mica curbură; poate fi dublu sau multiplu, într-un număr restrâns de cazuri.
În general, ulcerele gastrice au un diametru mai mare decât cele duodenale, fiind însoțite de un proces mai intens de stenoză penetrând de obicei în lobul stâng hepatic sau la nivelul pancreasului și complicându-se frecvent cu hemoragii. Nișele gastrice (observate la imaginile radiologice) cu diametrul peste 25mm se consideră nișe gigantice și ridică nu de puține ori suspiciunea de “ulcer malign”.
Ulcerul duodenal cronic se situează cu frecvență maximă la nivelul bulbului, ulcerele postbulbare având o incidență scăzută și plasându-se la dreapta arterei gastroduodenale, unde întrețin raporturi de vecinătate cu coledocul și cu ampula Vater. Ulcerele feței anterioare sunt acelea care realizează diferitele forme de perforație, iar cele ale feței posterioare sunt de obicei caloase, stenozante sau penetrante în pancreas, unde, producând eroziuni vasculare, devin hemoragice. La rândul lor ulcerele duodenale pot fi unice sau, relativ frecvent, multiple. Coexistența unui ulcer bulbar anterior și a altuia situat posterior poartă denumirea de ulcere “în oglindă” sau “kissing-ulcers”.
Este posibilă asocierea unui ulcer bulbar cu unul postbulbar precum și asocierea unui ulcer gastric cu unul duodenal. Ulcerele asociate, gastrice și duodenale, numite și “etajate”, au fost încadrate de Johnson în tipul II al clasificării sale.
e) Incidența și prevalența ulcerului gastroduodenal
Incidența reprezintă numărul de cazuri noi care apar într-un anumit interval de timp într-o populație dată.
Prevalența bolii ulceroase reprezintă însumarea cazurilor noi cu a celor vechi existente într-o anumită perioadă de timp într-o populație.
Creștere incidenței și prevalența bolii ulceroase în condițiile civilizației moderne și a scăderii nivelului de trai în special în țările slab dezvoltate face deosebit de important studiul etiopatogeniei acesteia și abordarea sa terapeutică în condițiile apariției noilor clase de medicamente antiulceroase care fac ca tratamentul chirurgical să fie necesar numai în cazul ulcerelor rebele la tratament sau la complicațiile acestora.
Forme clinice particulare
a) Ulcerele joncțiunii cardioesofagiene
Ulcerul esofagian proximal, pe insule ectopice de mucoasă gastrică
Ulcerul esofagian distal, sau al joncțiunii esogastrice, descris de Barrett
Ulcerul esofagian prin esofagită de reflux, descris de Winkelstein
Ulcerațiile lineare ale joncțiunii esogastrice sub forma unor fisuri în axul esofagului, cu margini netede foarte hemoragice, descrise de Mallory și Weiss.
b) Ulcerele gastrice:
Ulcerul “înalt” juxta-cardial
Ulcerul versantului vertical al micii curburi, reprezintă ulcerul gastric tipic cu un procent mic de malignizare;
Ulcerul versantului orizontal al micii curburi, impune frecvent diagnosticul diferențial cu cancerul gastric ulcerat
Ulcerul prepiloric, a cărui patogenie, simptomatologie și evoluție se apropie mult de ulcerul duodenal
Ulcerele gastrice ale fornixului, fețelor, sau ale marii curburi gastrice, sunt confruntate, când sunt unice, cu suspiciunea de cancere exulcerate; când sunt multiple și superficiale sunt considerate de stres.
Ulcerul gastric al micii curburi, secundar și asociat cu ulcer duodenal realizează, “etajarea” specifică tipului Johnson II.
c) Ulcerele duodenale:
Ulcerul bulbar cu următoarele variante:
– anterior (se complică cu perforații sau cu penetrații în vezicula biliară)
– posterior (penetrant în pancreas și hemoragic)
– ambele variante precedente, în localizare mediobulbară, pot genera stenoză
– ulcere ale micii curburi duodenale penetrante în pediculul hepatic (cu potențial de fistule duodeno-biliare)
– ulcere duble “în oglindă” sau duble bulbar-postbulbare
– ulcerele pilorice sau juxta-pilorice (ambele cu potențial stenozant)
Ulcerul postbulbar, poate fi unic sau multiplu.
d) Ulcerul postoperator care este de obicei anastomotic sau marginal, survine la un bolnav la care s-a executat o operație cu viză patogenică.
e) Ulcerul diverticulului Meckel, apare pe mucoasă gastrică ectopică și are potențial perforativ și/sau hemoragic.
f) Ulcerațiile multiple, gastrice și duodenale. Acestea au patogenie de stres sau, apar în cadrul sindromului Zollinger-Ellison.
g) Forme anatomo-clinice particulare
Ulcerul gastric juxta-piloric ce prezintă multe asemănări patogenice și clinice cu ulcerul duodenal
Ulcerul postbulbar duodenal ce reprezintă localizarea ulceroasă pe segmentul fix al duodenului, pe genunchiul superior al duodenului și în porțiunea supravateriană a duodenului.
2.6 Diagnostic
a) Diagnostic clinic
Ulcerul gastric și ulcerul duodenal prezintă caracteristici clinice particulare dar au și trăsături clinice comune ceea ce face posibilă studierea clinică simultană a celor două forme anatomo-clinice ale bolii ulceroase, nuanțând numai deosebirile existente.
Diagnosticul clinic se pune pe baza examenului obiectiv si a simptomelor.
Examenul obiectiv arată de obicei o stare generală bună; uneori bolnavul este slăbit; poate să fie neliniștit, să aibă tulburări de somn.
El poate decela:
– facies ulceros, supt, cu pomeți proeminenți
– la inspecție abdomenul nu arată semne deosebite
– la palparea abdomenului se pune-n evidență o sensibilitate bine delimitată în punctul epigastric mijlociu și paraombilical drept. În ulcerele penetrante pot apărea semne mai consistente: hiperestezie superficială și decompresiunea bruscă foarte sensibilă. Perforația în cavitatea abdominală determină apariția contracturii musculaturii abdominale, cu durere difuză a întregului abdomen.
– la auscultație se poate decela inițial o accentuare a zgomotelor intestinale; obstrucția evacuării gastrice se însoțește de clapotaj.
– decelarea unei hipertensiuni arteriale cu tahicardie sugerează apariția unei hemoragii oculte la o persoană fără suferințe cardiace.
Simptome
a) Durerea
Durerea abdominală este semnul principal și este determinată de hiperperistaltismul musculaturii gastrice și duodenale și de hiperaciditate. Durerea are caracterul de crampă cu senzația de “arsură”, de “roadere”, sau de “torsiune”, o senzație de “foame dureroasă” sau de “gol dureros” în regiunea epigastrică.
Localizare: durerea este localizată în epigastru, cu maxim de intensitate în punctul xifoidian, epigastric și periombilical.
În ulcerul gastric durerea este localizată în epigastrul mediu și iradiază în hipocondrul stâng sau chiar subcostal stâng.
În ulcerul duodenal durerea îmbracă forma de arsură sau crampă sfâșietoare situată în epigastrul inferior sau paraombilical drept în punctul duodenal și iradiază în hipocondrul drept. Sediul durerii poate fi uneori localizat cu un singur deget.
Particularitățile durerii ulceroase sunt ritmicitatea, episodicitatea și periodicitatea.
– Ritmicitatea constă în apariția și dispariția durerii în funcție de ingestia de alimente și este oarecum diferită la ulcerul gastric față de ulcerul duodenal. În ulcerul gastric secvența fenomenului dureros este oarecum tipic: ingestia de alimente – calmarea durerii pentru 30-90 minute – durere – calmarea spontană a durerii. În acest tip de ulcer durerea poate fi exacerbată de alimente și chiar să se accentueze postprandial.
În ulcerul duodenal secvența durerii este: ingestia de alimente – calmarea durerii pentru 90-180 minute – reapariția durerii și persistența ei până la o nouă ingestie de alimente. Este o colică continuă, atroce, ce durează de la 15 minute la o oră. Durerea care apare în momentul când stomacul este gol se numește „foame dureroasă”, este calmată odată cu ingerarea alimentelor neiritabile și neacide în special lapte, apare deseori noaptea între orele 1-5 dimineața fie sub efectul hiperacidității nocturne fie datorită existenței unei nișe profunde.
– Episodicitatea constă în apariția durerii cu orarul zilnic descris, dar în mai multe zile succesive. Fără tratament durerea persistă 2 săptămâni la 30-40% dintre pacienți și 6 săptămâni la 60 dintre aceștia. Sub tratament antisecretor durerea dispare în 2-6 zile.
– Periodicitatea constă în reapariția durerii atunci când se produce recurența bolii, ceea ce coincide cu reapariția nișei. Această periodicitate este dublă:
– mica periodicitate – atunci când durerea apare la ore fixe în cursul unei zile după ingerarea de alimente.
– marea periodicitate – când perioada dureroasă este urmată de intervale lungi de acalmie. Se descrie astfel o periodicitate sezonieră, crizele dureroase apărând mai ales primăvara și toamna, sau ori de câte ori domină diverse forme de stres psihic și durează aproximativ două săptămâni. Pe măsură ce boala se cronicizează, perioadele dureroase devin mai lungi și mai dese.
Modificarea caracterelor durerii are importanță clinică și prognostică și este necesar a fi evidențiată anamnestic. Particularitățile care trebuie evidențiate sunt:
– schimbarea intensității durerii: creșterea intensității durerii, imposibilitatea de a mai fi suportată de bolnav, sugerează o posibilă penetrare a ulcerului în profunzimea peretelui gastric sau duodenal și eventual interesarea seroasei.
– când durerea devine constantă și nu se mai calmează la ingestia de alimente sau la antiacide, însoțită de iradiere în spate (adeseori între omoplați) ne putem gândi la un ulcer penetrant în pancreas.
– când durerea este accentuată de ingestia de alimente și este însoțită de vărsături sugerează o stenoză pilorică.
– o durere extrem de severă cuprinzând întregul abdomen, cu contractura abdomenului, sugerează ulcer perforat în cavitatea peritoneală.
– în ulcerul postbulbar durerea este deplasată înspre dreapta, și se poate confunda cu o durere veziculară, fiind o durere cu intensitate scăzută uneori și apare tardiv postalimentar.
– ulcerul regiunii juxta-cardiale, ca și ulcerul esofagului prezintă o simptomatologie mai mult esofagiană decât gastrică, durerea este retrosternală și se poate însoți de disfagie.
b) Vărsăturile
Vărsăturile când apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, după localizarea gastrică sau duodenală a ulcerului, ele fiind determinate de mese mai copioase, de abateri de la dietă, de consumul de băuturi alcoolice. Vărsăturile sunt precedate de greață și durere, conțin alimente, sunt abundente și au miros caracteristic – acid; uneori, bolnavul varsă numai suc gastric pur. O caracteristică a vărsăturilor este aceea că atenuează durerea, deseori chiar o face să dispară, motiv pentru care unii bolnavi își provoacă singuri vărsăturile. Unii bolnavi cu ulcer duodenal pot prezenta vărsături acide în cantități mari, fără resturi alimentare, care survin noapte de noapte trezind bolnavul din somn. Aceste tipuri de vărsături apar la hipersecretorii nocturni atât în ulcerul gastric cât și în cel duodenal. Atunci când apar vărsăturile de stază, acestea exprimă complicația orificială piloro-bulbară, cu edem și spasm și constituie semnul caracteristic al stenozelor în formare.
c) Hemoragia (Anexe Fig. 7)
Hemoragia constituie mai degrabă o complicație decât un simptom; uneori un sindrom ulceros activ se poate însoți de sângerări minime, care se manifestă frecvent prin prezența sângelui sub formă de hemoragii oculte (reacția Adler este pozitivă) sau chiar de mici melene. Hematemeza și melena masive sunt complicații grave ale ulcerului gastroduodenal.
d) Pirozisul
Pirozisul – senzația de arsură retrosternală – este un semn des întâlnit, care uneori înlocuiește durerea și are caracter ritmic și periodic.
e) Eructațiile, Sialoreea, Tulburările de apetit și Tulburările de Tranzit (predominant constipația) sunt semne secundare inconstante, ce pot însoți semnele clinice anterior descrise. Tulburările metabolice nutriționale survin în ulcerul cronic reactivat și duc, treptat, la slăbirea bolnavului, care începe să ia aspectul tipic „de ulceros”.
b) Diagnostic paraclinic
Examene de Laborator:
examene hematologice:
– examenul citologic al sângelui evidențiază hiperleucocitoză cu polineutrofilie și creșterea hematocritului prin hemoconcentrație
– examenul biochimic al sângelui evidențiază creșterea moderată a amilazemiei
examenul secreției gastrice
Informațiile obținute în urma efectuării tubajului gastric sunt utilizate în alegerea și conducerea tratamentului medical și chirurgical.
Dacă, în ulcerul duodenal majoritatea bolnavilor prezintă o hiperaciditate mixtă, predominant neurogenă, în ulcerul gastric aciditate neurogenă este în limite normale sau chiar scăzută iar aciditatea gastrinică variază de la hiperaciditate la normoaciditate, în funcție de vechimea ulcerului și de forma sa anatomo-clinică.
Ulcerele anastomotice se caracterizează printr-o hiperaciditate accentuată în majoritatea cazurilor manifestată clinic prin „foame dureroasă”, dureri postprandiale nocturne, arsuri și regurgitație.
Dintre numeroasele metode pentru determinarea acidității gastrice (calitative, cantitative, cu diverși stimuli), se utilizează:
– testul la histamină ce constă în dozarea secreției gastrice, a acidului clorhidric liber și a acidității totale înainte și după injectarea de histamină. Există o corelație strânsă între debitul și valorile acidității gastrice și masa celulelor parietale, utilă pentru alegerea tipului de tratament medical.
– testul la insulină (Hollander) – prin administrarea unei doze standard de 10 u insulină subcutan se testează aciditatea neurogenă vagală.
– studiul secreției nocturne nestimulate – se obține o măsurare calitativă și cantitativă a secreției gastrice în timpul fazei interdigestive exprimată în miliechivalenți. La indivizii normali valoarea secreției medii este de 18 mEq/12 h, la indivizii cu ulcer gastric valoarea este de 12 mEq/12 h iar la cei cu ulcer duodenal este de 60-80 mEq/12 h.
examenul materiilor fecale – Reacția Adler – de cercetare a hemoragiilor oculte în materiile fecale. Examenul este concludent numai dacă nu există o altă cauză de sângerare pe întreg tractul digestiv și dacă s-a ținut un regim strict lacto-făinos timp de 3 zile. Examenul poate fi pozitiv în perioada evolutivă, însă rezultatul negativ nu infirmă diagnosticul.
Examenul Radiologic – Tranzit baritat eso-gastro-duodenal
Examenul radiologic ne poate oferi semne directe de ulcer sau semne indirecte. Semnul radiologic direct este NIȘA HAUDEK caracterizată ca o umbră în plus pe conturul stomacului sau pe duoden. Când este văzută din față apare ca o pată persistentă. În jurul nișei apare o zonă mai clară, determinată de edem.
Se descriu trei imagini radiologice complementare ale nișei benigne:
1. Linia Hampton, care constă într-un contur radiolucent extrem de subțire care separă substanța baritată din stomac de substanța baritată din nișă. Se observă mult mai bine din profil.
2. Gulerul nișei este imaginea edemului mucoasei înconjurătoare prezent în stadiul acut al ulcerului și care apare ca o bandă mai puțin opacă situată între lumenul gastric și nișă.
3. Gura ulcerului este zona de inflamație care depășește craterul ulcerului.
Semnele radiologice indirecte sunt: prezența unor pliuri convergente ale mucoasei către nișă, spasmul musculaturii gastrice imitând un deget care arată spre nișă și modificările cicatriciale, aderențiale, care deformează contururile normale.
În ulcerul gastric nișa este localizată de obicei pe mica curbură, ea are tendința să regreseze, chiar până la dispariția completă, într-un interval de 3-4 săptămâni. Când nu dispare în acest interval, devine suspectă de ulcerație malignă.
Ulcerul duodenal provoacă spasme musculare și procese de cicatrizare care modifică aspectul bulbului, dându-i diferite forme: „treflă”, „ciocan”, „stea”, „diverticul”, etc.
Imaginea radiologică a nișei din ulcerul gastric (Anexe Fig. 8) trebuie diferențiată de nișa malignă a cancerului gastric, care are următoarele caracteristici:
– margini neregulate ale nișei
– infiltrație evidentă în jurul nișei: „ulcer în lacună” care depășește conturul gastric
– pliurile sunt îngroșate și se opresc la distanță de nișă.
Ulcerele produse de consumul de AINS sunt rar identificate radiologic fiind superficiale.
Endoscopia digestivă (Anexe Fig. 9)
Gastroscopia este un examen care poate să precizeze cu o acuratețe destul de mare (95,98%) diagnosticul, să urmărească procesul de vindecare și să diferențieze nișa benignă de nișa malignă.
Endoscopia digestivă superioară permite vizualizarea craterului ulceros acoperit de o membrană alb-sidefie de fibrină.
Spre deosebire de ulcerul duodenal, în ulcerul gastric este imperativ necesar să se recolteze biopsii multiple (din marginea ulcerului, peri-ulceros și din baza ulcerului) precum și să se repete examenul endoscopic după 8-12 săptămâni de tratament medical pentru confirmarea benignității și respectiv a vindecării ulcerului gastric.
Teste de evidențiere a infecției cu Helicobacter Pylori
Determinarea infecției cu Helicobacter Pylori este extrem de importantă pentru instituirea unui tratament adecvat, necesar vindecării rapide și reducerii numărului de recurențe. Metodele de evidențiere a bacteriei, a genomului, a ureazei sau a anticorpilor specifici ajută la punerea diagnosticului, aceste metode fiind de două tipuri: invazive – ce necesită endoscopie, biopsii sau neinvazive.
În caz de ulcer duodenal, Helicobacter Pylori poate fi pusă în evidență din biopsii antrale, prin test rapid la urează și/sau examen anatomopatologic. În caz de ulcer gastric în afară de multiplele biopsii obligatorii în periferia ulcerului, Helicobacter Pylori trebuie căutat sistematic în antru și fundus.
c) Diagnostic diferențial
Diagnosticul diferențial al ulcerului gastroduodenal se face cu:
Gastrita acută și cronică – cu evoluție capricioasă unde durerea nu are caracter de periodicitate și ritmicitate, ea fiind persistentă, cu hipoclorhidrie și mucus în cantitate mare. Poate îmbrăca forma gastroduodenitei prin inflamația mucoasei gastroduodenale, dar radiologic nu se evidențiază nișa ulceroasă.
Pancreatitele cronice ce se însoțesc deseori de dureri „în bară” cu iradieri în spate.
Colecistopatii litiazice și nelitiazice dominate de dureri și dispepsie biliară fără periodicitate.
Cancer gastric, forma ulcerativă cu dificultăți mari de diagnostic diferențial cu ulcerul gastric care se poate maligniza.
Hernia gastrică transhiatală sau esofagita de reflux care au ca simptome comune pirozisul, sialoreea, durerea epigastrică, dar lipsesc celelalte caractere.
Ocluzia intestinală în care durerea este violentă, însoțită de vărsături, oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze iar radiologic se observă imagini hidroaerice.
Colica renală, colica intestinală, colica biliară – caracterele durerii în aceste afecțiuni fiind diferite: colica biliară debutează brusc, iradiază în spate sau în umărul drept, vărsăturile ce o însoțesc sunt bilioase; colica intestinală este intermitentă iar la înlăturarea obstacolului cedează; colica renală are sediul în regiunea lombară și iradiază în jos.
Angorul abdominal – durerea este localizată periombilical și-n epigastru și apare în legătură cu ingestia de alimente.
Colite spastice, cancerul de colon care diferă radiologic, iar caracterele durerii sunt diferite.
Sindromul Zollinger-Ellison – se caracterizează prin prezența unei tumori pancreatice, durerea este epigastrică dar mai intensă ca-n ulcer și cu durată mai lungă. Secreția hiperacidă este enormă.
2.7 Evoluție și prognostic
Evoluția este cronică, caracterizându-se prin alternanța de perioade de activitate cu perioade de acalmie. În majoritatea cazurilor, ulcerul gastric corect tratat evoluează spre cicatrizare. Recidiva în ulcerul gastric este mai puțin frecventă decât în cel duodenal. Ea apare după o perioadă de remisiune, de durată mai mică sau mai mare (săptămâni, luni, ani). Sunt cunoscute cazuri de boală ulceroasă care au avut perioade acute în tinerețe și la care recidiva, însoțită de complicații, s-a instalat în plină stare de sănătate, la vârsta adultă sau mai târziu. Ulcerul micii curburi a stomacului este mai sensibil la tratament, având o tendință mai mare la vindecare, dar recidivează mai des. Ulcerul piloric se cicatrizează mai greu și evoluează frecvent cu stenoză pilorică. Ulcerele penetrante caloase, gigante, cu perigastrită, asociate cu o suferință hepatobiliară sau pancreatică datorită penetrației lor în aceste organe, sunt întotdeauna refractare la tratamentul medical, având ca singură soluție intervenția chirurgicală.
Ulcerul duodenal are adesea o evoluție mai puțin favorabilă decât cel gastric. În aproximativ 50% din ulcerele duodenale apar recăderi după prima serie terapeutică. Aceste recăderi se observă mai ales la bolnavii care au făcut un tratament insuficient sau l-au abandonat după dispariția crizei dureroase. Ulcerul duodenal expune la complicații grave (hemoragie, perforație) mai mult decât cel gastric, dat fiind faptul ca peretele duodenal este mai subțire și mai bogat vascularizat. Ulcerele în puseu acut se vindecă în câteva luni, iar cele cronice caloase nu sunt influențate de tratamentul medical. Prognosticul bolii ulceroase este agravat de complicații (precoce și tardive) care apar mai ales în formele cu evoluție cronică în care puseele acute (recăderile) sunt multiple.
2.8 Complicații
Cele mai frecvente complicații ale ulcerului gastroduodenal sunt:
a) Perforația
Ulcerul perforat este cea “mai acută” și mai frecventă complicație. În funcție de localizarea ulcerului și de tipul de evoluție, perforația poate avea loc:
– în peritoneul liber declanșând peritonita generalizată în cazul ulcerelor situate pe fața anterioară a duodenului sau a micii curburi gastrice.
– într-o pungă peritoneală izolată de organe și de restul cavității peritoneale (peritonită localizată)
– într-un organ vecin, întâlnită frecvent la bărbați cu vârste cuprinse între 30-50 ani, organele interesate fiind pancreasul, vezicula biliară, ficatul, coledocul (penetrația).
Tabloul clinic este caracteristic: durere violentă în “lovitură de cuțit”, grețuri, vărsături, agitație, paloare, tahicardie, tahipnee, apoi stare de șoc și abdomen “de lemn”. Radiologic, se observă prezența aerului sub cupola diafragmatică – pneumoperitoneu – iar tranzitul baritat evidențiază stadiul perforării.
b) Hemoragia
Ulcerul hemoragic este complicația cea mai gravă a ulcerului gastroduodenal, aproximativ 25% din bolnavii ulceroși sângerând în cursul evoluției bolii lor.
Manifestarea clinică a hemoragiilor ulceroase se face prin melenă și hematemeză ce se pot asocia sau nu.
Melena semnifică un scaun moale, păstos, negru și lucios “ca păcura” uneori abundent, cu miros caracteristic.
Hematemeza reprezintă exteriorizarea printr-un efort de vomă a unui sânge proaspăt, roșu, amestecat cu cheaguri când hemoragia este recentă și abundentă, sau ia aspectul “zațului de cafea” atunci când hemoragia este veche și în cantitate moderată.
În hemoragiile mici, repetate, cu cantitate de sânge pierdută până la 250 ml sânge, T.A. este normală bolnavul prezintă o stare de slăbiciune, amețeli, paloare, transpirații, tahicardie.
În hemoragiile mari, cantitatea de sânge pierdută este între 500-1000 ml, starea generală este foarte alterată, bolnavul acuză lipotimii, transpirații reci, abundente, paloare accentuată, puls rapid și slab, scăderea tensiunii arteriale.
Frecvent durerile ulceroase se calmează după hemoragie.
c) Stenoza
Ulcerul stenozant este complicația survenită după evoluția îndelungată a unui ulcer rezultând o leziune organică situată îndeosebi la nivelul antrului piloric sau duodenului.
Stenozele pot fi funcționale și sunt datorate unor spasme prelungite sau unui edem mai persistent la nivelul orificiului piloric și stenoze cicatriceale.
După localizare stenozele organice gastroduodenale pot fi: pilorice, cardio-esofagiene, mediogastrice, antrale, bulbare sau postbulbare.
Stenozele organice ale pilorului și ale duodenului se caracterizează prin tabloul clinic al stenozei pilorice.
Bolnavul acuză dureri epigastrice continue, o senzație de plenitudine, afirmă că “nu se golește stomacul”, are eructații, regurgitări alimentare cu gust acru. Vărsăturile îl ușurează, iar uneori și le provoacă singur. Pe măsură ce stenoza progresează vărsăturile devin mai abundente și conțin resturi alimentare consumate cu 8-12 ore sau chiar 2-3 zile înainte. Bolnavul slăbește, se deshidratează, acuză sete, devine oliguric, starea generală este alterată.
d) Malignizare
Posibilitatea de malignizare a ulcerului gastric a dat naștere la numeroase controverse, unii autori negând posibilitatea transformării maligne a ulcerului gastric iar alții susținând că majoritatea ulcerelor gastrice malignizează. Când se produce malignizarea simptomele se modifică: dispar caracterele de periodicitate și ritmicitate a durerii, apare inapetența, bolnavul scade în greutate, devine anemic și se remarcă un VSH crescut.
2.9 Tratament
a) Tratamentul profilactic
Pentru prevenirea bolii ulceroase se iau măsuri care să protejeze scoarța cerebrală la diferite traume psihice, stres și care să ferească stomacul de agresiuni.
Astfel se impun: respectarea ritmului de muncă și de repaus, evitarea suprasolicitărilor, evitarea stărilor emoționale, crearea condițiilor de relaxare. Pentru a feri mucoasa gastrică de factori iritanți, se va căuta să se respecte orarul meselor, să se ia mesele în condiții de liniște, într-un anturaj plăcut, să nu abuzeze de condimente, de băuturi iritante și de tutun, să se mestece bine alimentele și să se îngrijească dantura.
b) Tratamentul medicamentos
Medicamentele folosite în tratamentul ulcerului gastroduodenal urmăresc: să protejeze mucoasa gastrică, să stimuleze secreția de mucus protector, să tamponeze pepsina, excitarea unei acțiuni antiacide, antisecretoare și antispastice, să atenueze motilitatea antro-pilorică, suprimarea durerii și vindecarea ulcerului activ.
În prezent clasificarea substanțelor medicamentoase folosite în tratamentul ulcerului se face pe criterii farmacologice și fiziopatologice.
Se folosesc trei categorii de medicamente clasificate după fiziopatologia ulcerului:
1. Medicamente care diminuă sau anulează factorii de agresiune
Medicația folosită pentru diminuarea secreției acide gastrice cuprinde două grupe farmacologice distincte: antisecretorii și antiacide
a) Medicamente antisecretorii
– blocanții receptorilor histaminici H2 – ce au acțiune antisecretorie puternică
Cimetidina (Tagamet, Histodil) – are o durată de acțiune de 6-8 ore și trebuie administrată în trei prize sau două prize zilnice. Doza zilnică eficientă este de 800 mg administrată inegal în trei doze: 200 mg dimineața, 200 mg la prânz și 400 mg seara al culcare.
Rata de vindecare pentru ulcerul duodenal este de 90-95% după 8 săptămâni de tratament iar pentru ulcerul gastric este de 83% la 8 săptămâni.
Din păcate cimetidina are cele mai multe reacții adverse neurologice, endocrine, cardiologice (bradicardie).
Ranitidina (Zantac) – are o durată de acțiune de 12-13 ore; posologia utilizată este de 150 mg de două ori pe zi sau 300 mg la ora 18. în ulcerul gastric eficiența ranitidinei se exprimă în 90% vindecări la 8 săptămâni iar ulcerul duodenal se exprimă în 93-97% vindecări la 8 săptămâni.
Famotidina și Nizatidina au acțiune asemănătoare cu Ranitidina.
– blocanții receptorilor muscarinici
Locul anticolinergicelor clasice nespecifice de tipul Atropinei și compușilor asemănători atropinei a fost luat de blocanții receptorilor muscarinici de tip:
Pirenzepină – ce are un efect antisecretor moderat dar influențează și factorii de apărare ai mucoasei gastroduodenale. Posologia eficientă este de 150 mg pe zi în două prize.
Telenzepină – ce se administrează în doză unică de 3 mg seara. Pirenzepina și Telenzepina nu sunt indicate în ulcerul gastric deoarece întârzie evacuarea gastrică.
– anticolinergicele contribuie la inhibarea funcțiilor secretorie și motorie ale stomacului. Dintre acestea cele mai frecvent utilizate sunt: Atropina, Lizadonul, Scobutilul, derivații de belladonă (Foladon)
– blocanții receptorilor gastrinici: Proglumidul – are un efect mai redus decât al blocanților de H2
– blocanți ai anhidrazei carbonice – se obține cu Acetozalamidă care se găsește în preparatul românesc Ulcosilvanil
– inhibitorii pompei de protoni cei mai utilizați sunt: Omeprazolul ce se administrează dimineața în doză de 20 mg sau 40 mg; Lansoprazolul administrat seara sau dimineața 30 mg pe zi și Pantoprazolul. Eficiența terapeutică: în ulcerul duodenal rata de vindecare la 4 săptămâni este de 97-100% ir în ulcerul gastric de 74%, reacțiile adverse sunt rare.
b) Medicamente antiacide. Antiacidele neutralizează acidul clorhidric, ameliorează evoluția ulcerului și grăbește cicatrizarea nișei. Se deosebesc două grupe:
– antiacide absorbabile reprezentate de Bicarbonatul de sodiu, Carbonat de calciu, Citratul de sodiu;
– antiacide neabsorbabile reprezentate de: Hidroxidul de aluminiu, Hidroxidul de magneziu.
Modul de administrare al antiacidelor se stabilește în corelație cu programul meselor și se folosesc în special asociate. Când alcalinele sunt administrate sub formă de tablete efectul este mai limitat; sub formă de pulbere sau dizolvate ele se amestecă mai ușor cu sucul gastric, au efecte mai prompte și mai durabile.
Dintre preparatele românești menționăm: Calmogastrin, Ulcerotrat, Dicarbocalm, Ulcomplex ce se administrează 3×1-2 tablete după mese, iar din preparatele de import: Gelusil 1-2 comprimate (sfărâmate) după mesele principale și în caz de dureri; Muthesa se administrează 2 lingurițe de 4 ori/zi, înaintea meselor principale și la culcare. Alte preparate: Phosphalugel, Almagel, Gastrobent, Colgast.
Tratamentul infecției cu Helicobacter Pylori
Tratamentul infecției cu Helicobacter Pylori cuprinde mai multe grupe de medicamente:
Antibiotice: Amoxicilină, Tetraciclină, Doxiciclină sau Claritromicină.
Amoxicilina – se administrează în doză zilnică de 2 g fracționată în 4 administrări
Tetraciclina – se administrează la fel ca Amoxicilina, este grevată de unele reacții adverse
Claritromicina – se administrează 250 mg x 2/zi sau 500 mg x 2/zi.
Durata tratamentului este între 7-14 zile pentru toate antibioticele.
Chimioterapice: Metronidazol, Tinidazol, Furazolidon.
Metronidazolul – se administrează în doze de 750 – 1000 mg/zi
Furazolidon – se administrează în doze de 100 mg/zi de patru ori.
Compuși cu bismut – Bismut subnitric coloidal (De-Nol)
De-Nol – se administrează câte 2 comprimate a 120 mg de 2 ori pe zi cu ½ oră înaintea micului dejun și cinei timp de 4-8 săptămâni.
d) Antisecretorii: inhibitori ai pompei de H2 – Omeprazol; blocanți ai receptorilor de H2 – Ranitidină.
Monoterapia infecție cu Helicobacter Pylori are rezultate nemulțumitoare în ceea ce privește eradicarea în schimb dubla și tripla asociere are rezultate eficiente.
Dubla terapie constă în folosirea unui antisecretor și a unui medicament antihelicobacter pylori, tripla terapie constă în folosirea a două medicamente antihelicobacter pylori și a unui antisecretor.
Cele mai utilizate combinații sunt următoarele:
• De Nol + Tetraciclină + Metronidazol timp de 14 zile; eradicare 94%
• Omeprazol + Amoxicilină + Metronidazol timp de 14-21 zile; eradicare 94%
• Famotidină + Amoxicilină + Metronidazol timp de 7-14 zile; eradicare 92% – această schemă are cel mai favorabil raport cost/eficiență la noi în țară.
• Famotidină + Tetraciclină + Metronidazol + De-Nol timp de 14 zile; eradicare 93%
• Amoxicilină + Metronidazol + De-Nol timp de 4 zile cu eficiență de 91% și timp de 28 zile cu eficiență de 90%
• Omeprazol + Amoxicilină + Claritromicină eradicare 96%.
De asemenea vindecări în peste 90% din cazuri se obțin cu preparatul Helicocin (Amoxicilină + Metronidazol) asociat cu De-Nol sau Omeprazol.
2. Medicamente care stimulează factorii de apărare
a) Medicamente care stimulează secreția de mucus și bicarbonat având ca reprezentant preparatul Carbenoxolonă.
Carbenoxolona (Dugastrone) se administrează 100 mgx3/zi timp de 7 zile urmate de 50 mgx3/zi timp de 6 săptămâni
b) Medicamente ce formează o peliculă de protecție la baza ulcerului.
De-Nol (subnitratul coloidal de bismut) 120 mg de 4 ori pe zi pe stomacul gol ulcerul gastroduodenal se vindecă în procent de 90% după 8 săptămâni de tratament cu De-Nol.
Sucralfatul – în doze de 1 g la 6 ore pe stomacul gol 4g/zi timp de 4 săptămâni, eficiența este de 50-60% în ulcerul gastric și 75-80% în ulcerul duodenal.
3. Medicamente cu acțiune mixtă – diminuează factorii de agresiune și stimulează factorii de apărare cum ar fi derivații și omologii sintetici de Prostaglandine.
Enprostil – se administrează 75 mg timp de 4 săptămâni
Misoprostolul (Cytotec R) – 800 mg/zi în 2-4 prize timp de 4-6 săptămâni.
Alte medicamente: Arbaprostilul, Timoprostilul, Riboprostilul.
c) Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este indicat în cazul în care terapia medicamentoasă eșuează, în caz de complicații grave sau suspiciune de leziune gastrică malignă și constă în rezecții gastrice limitate în funcție de localizarea ulcerului.
d) Tratamentul hidromineral
Tratamentul cu ape minerale alcaline se face numai în perioadele de acalmie ale bolii recomandându-se cure la Sângeorz (izvorul „Hebe”), Malnaș (izvorul Maria) și Slănic Moldova. Aceste ape scad aciditatea și secreția iar schimbarea mediului, repausul, relaxarea nervoasă, regimul regulat de viață și dieta din stațiuni au efectul cel mai bun.
e) Tratament igieno-dietetic
Se poate sintetiza astfel:
1. interzicerea fumatului, băuturilor alcoolice și alimentelor iritante (condimente, prea reci sau prea calde);
2. repararea danturii, masticație corectă, nu se bea apa înainte și în timpul mesei;
3. renunțarea, pe cât posibilă, la medicamentele ulcerogene: aspirină, fenilbutazonă, corticoizi;
4. igiena meselor, la ore regulate, 4-6 pe zi, cu alimente care reduc efortul secretor și neutralizează aciditatea: lapte, smântână, frișcă, ou crud sau moale, brânză de vaci, orez, făinoase, carne slabă de vacă sau vițel, pește slab, zarzavaturi fierte (morcovi, spanac, dovlecei), mere și pere coapte, mere rase;
5. vor fi excluse din alimentație: supe de carne, slănină, mezeluri, borșul, grăsimile prăjite, sosuri cu rântaș, ceapa, condimentele, conservele, usturoiul, ciupercile, sărăturile, murăturile, cafeaua, ciocolata, dulciuri concentrate (sirop, miere, marmeladă), băuturile alcoolice, sifonul, Pepsi-Cola, limonada, înghețata.
Capitolul 3
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ULCER GASTRODUODENAL ȘI INFLUENȚA ASUPRA VIEȚII ACESTUIA
3.1 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu ulcer gastroduodenal
Asistenta medicală are ca sarcini de bază, asigurarea condițiilor optime de spitalizare a bolnavilor, are atribuții de îngrijire propriu-zise igenico-sanitare, organizatorice, educative și gospodărești. Pentru a și le duce la îndeplinire în bune condiții trebuie să dețină cunoștințe teoretice și practice pentru îngrijirea bolnavului, dobândite prin ani de studiu, dar mai presus de toate, asistenta medicală trebuie să fie devotată, să aibă curaj și tărie.
Devotamentul trebuie să se manifeste egal față de toți bolnavii și adaptat la specificul fiecărei afecțiuni, dar consider că față de bolnavii cu ulcer gastric, asistenta medicală va trebui să manifeste în mod deosebit dăruire, răbdare, disponibilitate, empatie și capacitatea de a-l înțelege și susține în perioade de criză sufletească, socială și uneori familială.
Din acest motiv, prima sarcină a oricărei îngrijiri este cunoașterea bolnavului în complexitatea sa psihosomatică, boala de care suferă, afecțiunea (ulcerul gastric), faza în care se găsește aceasta, modul în care bolnavul suportă suferința lui ca și problemele lui psihosociale, familiale sau profesionale, care eventual îl frământă și sub tensiunea lor însăși, spitalizarea constituind pentru el o suferință majoră.
Întrucât bolile organelor și aparatelor se repercutează în mod specific asupra psihicului bolnavului, particularitățile de îngrijire ale bolnavilor în secțiile de specialitate privesc nu numai natura investigațiilor și a tratamentelor curente, ci și unele particularități de comportare față de bolnavi, ceea ce trebuie întotdeauna individualizat.
În urma informațiilor culese de la bolnav, din sarcinile de îngrijire curente, precum și din cele primite de la medic, asistenta își alcătuiește un plan complex de îngrijire pentru fiecare bolnav în parte. Durata pentru care se execută planul este diferită, putând varia de la câteva ore, până la câteva zile și chiar mai mult. Conținutul lui se modifică pe măsură ce bolnavul trece de la o fază la alta a bolii, perioada de debut, de stare, de convalescență, sau pe măsura sosirii rezultatelor de laborator.
PROFILAXIA PRIMARĂ
Prevenția constă în aplicarea de măsuri igieno-dietetice persoanelor cu risc (rudele de gradul I ale celor care au ulcer, mai ales membrii familiilor cu aglomerare de cazuri).
Prevenția constă în:
evitarea eforturilor fizice excesive și a stresului;
administrarea meselor la ore regulate;
evitarea fumatului, consumului de alcool și a excesului de cafea;
evitarea medicației ulcerogene: antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina, fenilbutazona), corticoizi, tuberculostatice.
PROFILAXIA SECUNDARĂ
Bicarbonatul de sodiu are numai un efect trecător, urmat de o secreție dăunătoare a secreției acide. Profilaxia secundară constă în: evitarea factorilor ce pot favoriza apariția recidivelor și complicațiilor, a factorilor precipitanți a ulcerului. Trebuie tratat fondul psihic predispozant si trebuie evitate:
stările conflictuale;
stresul;
suprasolicitările nervoase și fizice;
evitarea prânzurilor neregulate, abundente, asociate cu alcool, condimente și prăjeli;
evitarea fumatului și a abuzului de cafea (mai ales concentrată și administrată pe stomacul gol);
evitarea medicamentelor ulcerogene.
PROFILAXIA TERȚIARĂ
Medicamentele se prescriu numai de către medic.
În cazul ulcerului gastric și a ulcerului complicat, este necesară spitalizarea, care are avantajul supravegherii medicale permanente și scoaterii din mediul stresant.
Psihoterapia și evitarea stărilor conflictuale este esențială pentru reușita tratamentului.
Pe lângă regimul alimentar, bolnavul trebuie să adopte și un regim de viață rațional. Îndeletnicirile care cer o încordare nervoasă continuă și țin bolnavul în tensiune trebuie schimbate, cel puțin provizoriu.
Se va evita mâncatul în grabă, la ore neregulate ca și obiceiul de a mânca numai de două ori pe zi (de exemplu numai la prânz și seara).
Administrarea alimentelor se va face la ore fixe, în prânzuri mici și repetate (circa 5-6 prânzuri pe zi). În primele zile se recomandă: lapte (adevărat aliment-medicament), brânza de vaci proaspătă, paste făinoase fierte, fierturi de cereale, supe de zarzavat, ouă fierte, biscuiți alcalini. După câteva zile se adaugă: pâine rece (care se fărâmițează ușor) și în nici un caz pâine prăjită (care conține caramel ce excită secreția gastrică), carne fiartă, perișoare fierte sau grătar de pasăre sau vită (fără grăsimi), sosuri albe, sosuri cu smântână.
În perioada de remisiune, se recomandă menținerea regulilor de igienă alimentară
De asemenea, se va renunța definitiv la tutun.
Intervenția chirurgicală este indicată în cazurile în care tratamentul medical nu dă rezultatele dorite ca și în cazurile în care apariția complicațiilor ulceroase cere o rezolvare urgentă. Vindecarea bolii este în primul rând o chestiune de cooperare susținută între bolnav și medicul care-l îngrijește.
Deseori este utilă și medicația sedativă.
3.2 Rolul asistentei medicale în asigurarea condițiilor de îngrijire
Majoritatea bolilor tubului digestiv se declanșează sub influența unor factori alimentari, infecțioși sau nervoși, care produc perturbări în funcție de digestie și absorbție.
Ca atare, simptomatologia lor este dominată de tulburări legate de alimentația bolnavului, care se exteriorizează prin simptome foarte asemănătoare, cu răsunet și asupra psihicului bolnavului.
Boala ulceroasă nu este o boală care apare dintr-odată. Cu mult timp înainte de apariția ulcerului, bolnavul suferă de stomac. Această suferință se arată prin pierderea poftei de mâncare, prin arsuri și dureri, mai ales după mâncărurile grele.
Cu timpul, arsurile și durerile devin mai puternice, silind bolnavul să ia bicarbonat de sodiu sau să-și aline durerile prin căldură.
Uneori, aceste semne ale bolii pot înceta pentru o vreme. Bolnavul se simte bine, mănâncă de toate. Dar boala revine și începe să-l supere într-o mai mare măsură decât înainte. De aceea, bolnavul trebuie să știe că dispariția durerilor și arsurilor nu înseamnă vindecarea și că boala dacă nu este serios tratată, își urmează cursul și poate duce la complicații mai grave.
Datorită durerilor ce apar după mese, bolnavii evită să se mai alimenteze, instalându-se o frică exagerată de alimentație, bolnavul prezentând o stare de irascibilitate, devine nemulțumit, descurajat.
Aceste manifestări sunt agravate în urma tulburărilor de absorbție prin acțiunea toxică a substanțelor rezultate din putrefacția intestinală asupra creierului. Modificările psihice apar în cursul bolii ulceroase, iar bolnavii se recrutează de obicei printre indivizii emotivi, neliniștiți, hiperconștiincioși sau din contră, nedisciplinați, ceea ce trebuie avut în vedere la îngrijirea lor.
Atitudinea de nepăsare, de neglijare a bolii este foarte dăunătoare. Abaterea de la regulile regimului de viață și alimentație, de obicei, nu se resimte asupra stării bolnavului. Cu timpul, însă boala se înrăutățește și vindecarea devine din ce în ce mai greu de obținut. Bolnavul nu trebuie să se trateze singur.
Odată boala descoperită și tratamentul prescris, bolnavul ulceros va avea grijă să-l urmeze și să-l respecte.
Bolnavul trebuie să știe că se poate vindeca dacă respectă recomandările medicului și mai ales dacă ține dieta. Ulcerul gastric este o boală care are un mers sau evoluție anumită, o periodicitate: bolnavul trece dintr-o perioadă de dureri în alta de vindecare aparentă, pentru ca după un timp boala să revină, mai ales primăvara și toamna. Nu înseamnă că dacă bolnavul ulceros se simte în general bine vara și iarna, ulcerul s-a vindecat. Este înșelător pentru cei ce țin dieta un timp și încep să se simtă bine, după care încep să mănânce de toate, încălcând regulile crezând că s-au vindecat.
În aceste cazuri, bolnavul cu ulcer gastroduodenal trebuie îngrijit într-o unitate sanitară. El va fi internat într-o secție specializată de boli interne sau gastroenterologie, iar când este cazul pentru intervenții chirurgicale va fi trimis la secția de chirurgie.
Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiții prielnice, necesare ridicării forței de apărare și regenerare a organismului și scoaterii lui de sub eventualele influențe nocive ale mediului înconjurător.
La acordarea îngrijirilor participă o echipă formată din: medici, specialiști, asistente medicale, infirmiere, iar pentru efectuarea examenelor participă serviciul de radiologie, endoscopie, laboratorul.
Munca din spital trebuie să fie de calitate superioară, pentru a asigura tuturor bolnavilor o asistență calificată și condiții optime de îngrijire în cursul tratamentului.
Asistenta medicală este pregătită pentru îngrijirea bolnavilor gravi. Ea ține sub supraveghere permanentă bolnavii, urmărind toate complicațiile și accidentele posibile ale bolii și tratamentului aplicat, pe care trebuie să le cunoască.
Posedând cunoștințele necesare de patologie și terapie ea va interveni în limita sarcinilor sale, în toate cazurile de urgență, pentru a nu pierde nici un moment până la sosirea medicului.
Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care reclamă cunoștințe profesionale temeinice și calități morale deosebite. Îngrijirea bolnavului reprezintă o mare răspundere față de viața și sănătatea acestuia, față de colectivitate, dar în special față de conștiința personală a asistentei medicale. Din acest motiv, asistenta medicală are datoria de a-și consacra toată știința și energia pentru îngrijirea unui bolnav.
Atitudinea justă a asistentei medicale față de bolnav, hotărăște alături de tehnicitatea și de pregătirea profesională calitatea și valoarea ei. Ea trebuie să fie totdeauna atentă, binevoitoare și amabilă față de bolnavi.
Atitudinea ei trebuie să fie corespunzătoare gravității și temperamentului bolnavului, asistenta trebuie să cunoască temeinic psihologia bolnavului pentru a putea câștiga încrederea sa. De aceea, trebuie să fie foarte încurajatoare și optimistă cu cel bolnav, dându-i încredere, speranță și optimism.
Asistenta trebuie să-și păstreze totdeauna calmul, blândețea, și să se apropie cu bunătate, înțelegere de suferinzi, fără să se dea dovadă de slăbiciune.
Bolnavul își încredințează sănătatea, și uneori viața, în mâinile asistentei medicale și medicului; din acest motiv, principala sarcină este câștigarea încrederii bolnavului prin asigurarea condițiilor de îngrijire.
La amplasarea bolnavilor cu ulcer trebuie avut în vedere asigurarea unui mediu corespunzător psihicului lor. Uneori este bine dacă sunt plasați în saloane comune mai mari, având însă grijă să nu se alăture bolnavi cu temperamente prea diferite. În cazul bolnavilor irascibili sau cu simptomatologie acută este de preferat să fie plasați în saloane mai mici sau rezerve.
Mobila principală a salonului este patul. Amplasarea paturilor se face la distanțe egale și să fie accesibile din toate direcțiile.
Patul este prevăzut cu:
saltea;
două perne curate;
o pătură din lână moale și călduroasă;
lenjerie curată;
mușama, aleză.
Bolnavul trebuie asigurat cu lenjerie curată, iar cel nou spitalizat trebuie să primească totdeauna lenjerie curată de corp și de pat.
Lângă fiecare pat trebuie să existe o noptieră cu lampă și un scaun. Paturile mai sus prevăzute cu mese adaptabile la care se alimentează bolnavul în condiții cât mai confortabile, dacă nu se pot deplasa. Saloanele trebuie să fie bine încălzite pentru a se putea aerisi, fără să scadă temperatura aerului. Ferestrele sunt mari și necesită să fie curate și prevăzute cu perdeluțe.
În salon trebuie să existe o chiuvetă cu oglindă și prosoape curate, un dulap construit în perete pentru deținerea lenjeriei bolnavilor.
Bolnavii cu afecțiuni digestive nu implică mobilier sau anexe diferite la pat. Trebuie să existe o baie într-o perfectă igienă.
Cel mai important pentru bolnav este primirea și internarea care i se fac de către asistenta medicală, primirea făcându-se cu foarte multă căldură și blândețe deoarece bolnavul are emoții și teamă de spital.
De asemenea, spitalul și secțiile cu saloane să fie într-o perfectă stare de curățenie și funcționalitate.
Este foarte importantă legătura dintre asistentă și bolnav, asistenta antrenând discuții care să-l încurajeze și să-i ofere speranță.
Buna pregătire profesională, conștiinciozitatea și devotamentul echipei medicale, dau rezultate favorabile în evoluția bolilor.
3.3 Rolul asistentei medicale în îngrijirea simptomatologiei
Supravegherea pacientului este una dintre sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale. Observația medicului este discontinuă, intermitentă; el vede pacientul numai la vizite sau cu ocazia aplicării unor tratamente.
În restul zilei, pacientul se găsește sub supravegherea asistentei medicale, care trebuie să culeagă toate datele relativ la starea generală și la evoluția bolii.
Asistenta trebuie să raporteze medicului tot ce observă în cursul zilei și în cursul nopții la pacient, însă, pentru ca informațiile ei să fie într-adevăr complete și valoroase, ea trebuie să știe să facă observații sistematice, metodice și să cunoască ce anume trebuie să observe.
Asistenta medicală trebuie să țină sub supraveghere toți pacienții, să-i urmărească, să observe atitudinea acestora în pat, pozițiile pe care le adoptă, expresia feței, mișcările active pe care le execută. Relațiile pe care le realizează cu pacientul în timpul îngrijirii lui, ca și convorbirile provocate intenționat, eventual cu scopul educației sanitare, trebuie să existe tot atâtea prilejuri de a studia starea celui suferind din toate punctele de vedere.
În cazul ulcerului gastroduodenal, asistenta medicală are de urmărit în principal simptomatologia bolii, iar simptomul dominant este durerea.
3.3.1 Supravegherea durerii abdominale constituie unul din principalele motive pentru care pacientul se prezintă la consultație.
Durerea este o senzație neplăcută, provocată de percepția unui stimul nociv, ce are un rol dublu: dă semnal de alarmă aducând pe bolnav la medic, și unul nefavorabil, reprezentat de fenomenele reactive fiziologice și psihologice pe care le declanșează senzația dureroasă.
Durerea din boala ulceroasă este epigastrică și are caractere de arsură, torsiune, mai frecvent ca o crampă constrictivă. Intensitatea ei, uneori este ușoară, suportabilă, alteori foarte violentă.
Asistenta medicală poate observa cum poziția pacientului în pat este schimbată, și când el suferă căută să menajeze partea dureroasă apăsând cu pumnul în epigastru.
Durerile semnalate de pacient trebuie sesizate și raportate medicului. Din acest motiv, ori de câte ori pacientul se plânge de dureri, asistenta se va interesa de caracterul durerilor, durata și orarul lor, precum și de iradierea acestora.
Intensitatea semnalată de pacient, precum și modul cum suportă durerea, sunt în funcție și de tipul sistemului nervos al acestuia, precum și de gradul său de epuizare fizică și nervoasă, de oboseală, durata lungă a bolii, durerile anterioare, tratamente epuizante.
Caracterul durerii, așa cum îl descrie pacientul, este divers: arsură, senzație de sfredelire, crampă, presiune sau greutate, senzație de foame dureroasă. Durerea este prezentă zile-săptămâni, întretăiată de perioade de acalmie cu durată de săptămâni-luni fiind denumită fenomenul de cronicitate și periodicitate. Durerea mai poate apare și în anotimpurile primăvara și toamna fiind vorba de periodicitate sezonieră, durerea fiind zilnică în perioade de trei-patru săptămâni, alternând cu perioade de acalmie de luni de zile.
Pe parcursul evoluției bolii, durerea își poate schimba caracterul, în sensul că devine permanentă, nu se mai calmează la ingestia de alimentare sau alcaline, intensitatea ei crescând, ulcerul penetrând în organele vecine.
Pirozisul (senzația de arsură retrosternală) este un semn relativ frecvent care însoțește durerea, are un caracter ritmic și periodic și se calmează la ingestia de alcaline.
Producerea excesivă de acid și protecția deficitară a mucoasei gastrice sunt cauzele cele mai frecvente ale senzațiilor de arsură la stomac. La acestea se adaugă și refularea conținutului stomacal acid în esofag, apărând gustul acid în cavitatea bucală.
Greața și vărsăturile apar frecvent postprandial după un consum mare de mâncăruri grase, băuturi alcoolice, abateri de la dietă. Ele nu sunt obligatorii și apar numai în perioadele dureroase, deseori vărsăturile calmează durerile
Greața reprezintă o senzație neplăcută care se asociază cu repulsia față de ingerarea alimentelor și cu dorința iminentă de a vărsa. Se însoțește cu salivație și este determinată de relaxarea tonusului musculaturii gastrointestinale dar este indusă și psihic. Deoarece greața se asociază, de obicei, cu vărsături, principalele cauze sunt afecțiunile digestive cronice ca: ulcerul gastric, stenoza pilorică, cancer gastric.
Vărsăturile reprezintă evacuarea prin gură a conținutului stomacal. Voma este un act reflex cu centrul în bulbul rahidian, respectând în mod obișnuit o modalitate de apărare față de un conținut stomacal dăunător organismului. Centrul bulbar primește excitații nu numai din pereții gastrici, ci și din restul organelor intraabdominale. În aceste cazuri, vărsătura nu este un reflex de apărare, ci reprezintă un fenomen patologic fiind încadrat în simptomatologia bolii respective.
În momentul vărsăturii, musculatura pereților stomacali, mușchii abdominali și diafragmul, se contractă simultan. În același timp, pilorul se închide, iar conținutul stomacal ajunge sub presiune la cardia, care se deschide. În urma presiunii intrastomacale, conținutul gastric trece în esofag, apoi în faringe. În acest moment limba este trasă în jos, nazofaringele și laringele se închid, iar conținutul stomacal este evacuat pe gură.
Vărsăturile sunt întotdeauna supravegheate și observate de asistenta medicală, ceea ce-i dă posibilitatea să urmărească frecvența, orarul, simptomele premergătoare, cantitatea, conținutul și substanțele străine cuprinse în masa evacuată. Asistenta medicală trebuie să noteze vărsăturile în foaia de observație, iar conținutul stomacal evacuat îl păstrează pentru a-l arăta medicului. Vărsăturile se asociază cu senzația de plenitudine abdominală, greață, eructații, gust neplăcut, tulburări de tranzit (constipația).
Asistenta medicală trebuie să fie atentă și să supravegheze tot timpul pacientul și frecvența vărsăturilor. Vărsăturile prezintă uneori o oarecare periodicitate, producându-se după mese în ulcerul gastric complicat cu stenoză. Aceste vărsături sunt tardive și apar la două-trei ore după masă, conținând resturi alimentare nedigerate, secreție gastrică acidă, mucus, uneori cu miros fetid, vărsăturile fiind acide.
Vărsăturile din ulcerul gastric, aduc de obicei o ușurare pacienților, deoarece vărsăturile calmează durerile. Cantitatea este variabilă, în vărsăturile alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor consumate, iar în cazul stenozei, cantitatea vărsăturilor este foarte abundentă, mult mai mare decât cantitatea alimentelor consumate, adăugându-se și secreția exagerată a glandelor stomacale, precum și resturi de la alimentațiile anterioare.
Apetitul, în general, nu este modificat, dar poate fi uneori crescut sau diminuat. În ulcerul gastric este diminuat până la anorexie, deoarece pacientul refuză să se mai alimenteze de frica durerilor.
Apetitul este un fenomen elementar, de ordin senzorial-olfactiv (nu organic ca foamea), având la bază, plăcerea de a mânca pentru satisfacția gustativă. Reprezintă un fenomen complex, o senzație rafinată cu elemente olfactive.
Fiziologic pentru apetit, rolul principal îl joacă scoarța cerebrală, sursă de impulsuri conștiente și reflex-condiționate.
Pacientul ulceros prezintă o scădere ponderală pentru că nu se mai alimentează, este deshidratat prin pierderea de minerale care sunt evacuate prin vărsături, este anemic, prezintă paloare a feței.
Apetitul trebuie supravegheat de asistenta medicală, care trebuie să se informeze dacă lipsa apetitului este generală sau pacientul are anumite alimente preferate sau dacă refuzarea alimentelor nu se datorează fricii de a mânca.
Constipația este și ea prezentă în simptomatologia ulcerului gastric, fiind caracterizată prin eliminarea la intervale mari de timp (2-3 zile) a unor scaune de volum redus și consistență crescută, ca urmare a încetinirii tranzitului intestinal, lipsa alimentației bogată în celuloză, imobilizarea în timpul perioadelor dureroase, deshidratarea.
Urmărirea tranzitului intestinal și examinarea sistematică a scaunelor au o deosebită importanță pentru stabilirea diagnosticului. De aceea, asistenta trebuie să cunoască caracterele scaunului normal, modificările lui patologice, precum și tulburările aparente în legătură cu actul defecației.
În constipație, cantitatea materiilor fecale este redusă. Fecalele sunt de consistență normală sau crescută, de volum redus, fără resturi alimentare digerabile. Prin stagnarea conținutului intestinal la nivelul colonului, scaunele se concentrează și devin tari de consistență neomogenă.
Scaunul de culoare neagră ca păcura, moale și lucios numit melenă, atrage atenția asupra unui ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie, hemoragia survenind din porțiunea superioară a tubului digestiv. Sângele ajuns în lumenul tubului digestiv este transformat de sucurile digestive, luând această culoare neagră. Dacă scaunul este amestecat sau acoperit cu sânge proaspăt, roșu sau format numai din sânge, hemoragia provine din porțiunea inferioară a tubului digestiv.
Culoarea normală a scaunului este brună. Această culoare este dată de stercobilină, derivat al bilirubinei. Intensitatea culorii este în funcție și de alimentele consumate precum și de consumul de medicamente.
Regimul lactat face să apară scaune de culoare mai deschisă, chiar galbenă. Regimul carnat dă scaunelor o culoare brună închis. Alimentele preparate din sânge colorează materiile fecale în negru, legumele verzi în verde, iar murele, ciocolata, afinele dau scaunelor culoarea lor caracteristică. De asemenea, și numeroase medicamente conferă scaunelor o culoare caracteristică. Bismutul colorează materiile fecale în brun-negru, fierul în negru-verzui, cărbunele în negru mat lipsit de luciu ceea ce-l deosebește de melenă. Din acest motiv, asistenta medicală trebuie să urmărească regimul pacientului și trebuie să cunoască medicamentele pentru a nu da interpretări greșite unor modificări lipsite de substrat patologic.
3.3.2 Supravegherea pulsului
Definiție Pulsul este expansiunea ritmică, sincronă cu bătăile inimii percepută la comprimarea unei artere pe un plan dur.Scopevaluarea funcției cardiovasculareElemente de apreciatritmul;frecvența;celeritatea;amplitudineaLocuri de măsuratorice arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan osos (radială, femurală, carotidă, temporală, superficială, poplitee).Materiale necesareceas cu secundar;pix roșu.Intervențiile asistenteipregătirea psihică a pacientului;asigurarea repausului fizic și psihic 10-15 minute;spălarea pe mâini; fixarea celor trei degete (index, medius, inelar) pe traiectul arterei;exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor numărarea pulsațiilor timp de un minut;consemnarea valorii obținute pe foaia de temperatură ținând cont ca fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsații și unirea valorii prezente cu cea anterioară pentru obținerea curbei.Valori normalela nou-născut – 140 b/min;la adult – 65-85 b/min.Ritmicitatea pulsuluiritmic;aritmic.Frecvența Reprezintă numărul de pulsații pe minut. Se poate împărți în două categorii: tahicardie – mai mult de 100 b/min; bradicardie – mai puțin de 50 b/min. Pulsul variază cu temperatura la o creștere a temperaturii cu 1°C urmează o accelerare a pulsului cu 8-12 b/min. Celeritatea reprezintă o creștere a undei pulsatile, urmată de o scădere bruscă (puls săltăreț).
În ulcerul gastroduodenal complicat cu hemoragie, pulsul este tahicardic și este proporțional cu importanța hemoragiei, pulsul poate avea valori sub 100, peste 100, peste 120⁄ pe minut. Un semn interesant este diferența între frecvența pulsului în decubit și în poziție șezândă (o accelerare mare în poziția șezândă indică o hemoragie serioasă). Pulsul tahicardic mai poate să apară în perioadele dureroase.
3.3.3 Supravegherea tensiunii arteriale
Definiție Tensiunea arterială reprezintă presiunea cu care sângele circulant apasă asupra pereților arteriali. Valorile T.A. sunt determinate de:forța de contracție a inimii care asigură propulsarea sângelui în arborele arterial; elasticitatea și calibrul vaselor;debitul cardiac; vâscozitatea sângelui. Se deosebește o TA maximă sau sistolică care corespunde sistolei ventriculare și o TA minimă sau diastolică, care corespunde sfârșitului diastolei. Diferența dintre aceste două valori se numește tensiune diferențială.Scop- evaluarea funcției cardiovasculare.Materiale necesare- aparat pentru măsurarea TA: cu manometru;- stetoscop biauricular;- tampon de vată;- alcool;- creion roșu.Tehnica- pregătirea psihică a pacientului;- asigurarea repausului fizic și psihic timp de 15 minute; – spălarea pe mâini;- se aplică manșeta pneumatică pe brațul pacientului, sprijinit și în extensie;- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea inferioară a manșetei;- se introduc olivele stetoscopului în urechi;- se pompează aer în manșeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariția zgomotelor pulsatile;- se decomprimă progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei până se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă TA maximă);- se reține valoarea indicată de acul manometrului;- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devin tot mai puternice și se reține valoarea indicată în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând TA minimă;- se notează în foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală roșie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana Hg și se unesc liniile orizontale cu liniile verticale și se hașurează spațiul rezultat.Valorile normale- sunt considerate astăzi după O.M.S.: TA maximă – 140-160 mm Hg TA minimă – 90-95 mm Hg TA nou-născut – 75-50 mm Hg TA adult – 120-70 mm HgPatologie Creșterea tensiunii sistolice se întâlnește în: hipertensiunea arterială; blocul cardiac; hipertiroidism. Presiunea diastolică este mai importantă deoarece reflectă presiunea permanentă care acționează asupra arterelor. De aceea, hipertensiunea diastolică are un prognostic mai grav, apărând în forme maligne de hipertensiune.
În ulcerul gastroduodenal pacientul prezintă hipotensiune arterială datorată deshidratării prin vărsături, transpirații; în ulcerul complicat cu hemoragie tensiunea arterială după o creștere inițială, scade, dacă hemoragia continuă o maximă sub 10 mm Hg indică o hemoragie care continuă și este importantă.
Faciesul și greutatea corporală
Expresia feței pacientului poate trăda gradul de inteligență al pacientului, precum și anumite stări psihice ca durere, spaimă, agitație, depresie, indiferență, oboseală.
În ulcerul gastroduodenal faciesul este caracteristic cu cianoza regiunii molare, accentuarea șanțurilor nazo-labiale, fața este acoperită cu sudori reci, ochii înfundați și înconjurați de cearcăne albastre, facies suferind, deshidratat. Expresia faciesului poate să se schimbe relativ repede în raport cu modificările stării pacientului, din acest motiv este foarte importantă supravegherea fizionomiei pacientului.
De asemenea, asistenta medicală trebuie să supravegheze aspectul general al pacientului: aspectul și culoarea tegumentelor și mucoaselor care prezintă paloare, transpirație, precum și greutatea corporală.
Cunoașterea greutății corporale este importantă pentru aprecierea stării de nutriție a pacientului, pentru stabilirea necesității dozei terapeutice de medicamente, pentru stabilirea necesității calorice a organismului cât și pentru urmărirea evoluției bolii.
Cântărirea pacienților se face cu balanțele antropometrice, care sunt balanțele de tip decimal cu cursor și greutăți fixe. Cântărirea se face totdeauna dimineața pe nemâncate după ce pacientul a avut scaun și a urinat având aceeași haină de spital și dacă este posibil cu același cântar. Pacienții se cântăresc la internare, apoi de două ori pe săptămână, precum și în ziua externării.
În ulcerul gastroduodenal, pacientul prezintă scădere în greutate datorită pierderilor mari de lichide prin vărsături, transpirații, indicând un grad de deshidratare a pacientului. Cântărirea este obligatorie în timpul tratamentului, trebuie numărată ingestia de lichide și diureza. Greutatea corporală a pacientului va fi notată de către asistenta medicală, zilnic, în foaia de observație.
De asemenea, pacientul ulceros prezintă o scădere în greutate și datorită nealimentării care provoacă dureri, pacientul prezintă un apetit crescut și mănâncă bine iar la apariția durerilor provoacă singur vărsături.
3.3.4 Supravegherea temperaturii
Definiție Temperatura corpului se menține constantă (36,7-37,4oC) datorită unui echilibru ce se stabilește în organism între procedura de căldură (termogeneza) și pierderea ei (termoliza). Producerea de căldură este rezultatul arderilor prin procese oxidative generatoare de căldură, din dezintegrarea aminoacizilor, lipidelor și glucidelor. Termoliza este rezultatul unor procese fizice (radiația, conducția, evaporarea apei).Scop- evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză.Loc de măsurare- axial;- plica inghinală;- cavitatea bucală;- rect;- vagin.Materiale necesare- termometru maximal cu mercur;- tampoane de vată și comprese de tifon;- tăviță renală;- recipient cu soluție dezinfectantă;- lubrifiant (vaselină);- alcool medicinal;- creion albastru;- ceas.Etapa de execuție- pregătirea psihică: • se anunță pacientul; • poziția decubit dorsal confortabil cu capul pe pernă. – pregătirea materialelor: • se scoate termometrul din soluția dezinfectată; • se clătește și se șterge cu o compresă; • se scutură; • se verifică dacă este în rezervor mercurul.- tehnica: • se ridică brațul pacientului și se șterge axial prin tamponare cu prosopul pacientului; • se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele; • se apropie brațul de trunchi, cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui, dacă pacientul este slăbit, agitat precum și la copii, brațul va fi menținut în această poziție de către asistentă; • termometrul se menține timp de 10 minute; • după terminarea timpului de menținere a termometrului, acesta se scoate, se șterge cu o compresă; • se citește gradația la care a ajuns mercurul; • se spală termometrul, se scutură și se introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă.Notarea grafică- se notează valoarea obținută pe foaia de temperatură;- notarea unui punct pe verticală, corespunzător datei și timpului zilei, socotind pentru fiecare linie orizontală a foii două diviziuni de grad, se unește valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obținerea curbei termice. Interpretarea rezultatelor: temperatura normală 36-37°C subfebrilă 37-38°C febră moderată 39-40°C hiperpirexie – 40-41°C În mod curent temperatura se măsoară dimineața, între orele 6-7 și seara între orele 18-19. Temperatura normală prezintă oscilații fiziologice în funcție de: oră – mai crescută seara; vârstă – la nou-născuți și copii mici 36,1-37°C – variațiile de temperatură de seara sunt mai mari la tineri decât la bătrâni; sex – temperatura la femei este variată, în momentul ovulației se produce o creștere de temperatură de 0,3-0,4°C sau în timpul sarcinii; exerciții fizice.
3.3.5 Supravegherea respirației
Definiție Respirația este funcția prin care se asigură continuu și adecvat atât aportul de O2 din aerul atmosferic până la nivelul care îl utilizează cât și circulația în sens mers a CO2, produs al metabolismului celular.Scopevaluarea funcției respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluției bolii, al apariției complicațiilor.Elemente de urmărittimpul respirației;amplitudinea mișcărilor respiratorii;ritmul;frecvența.Materiale necesareceas cu secundar;creion verde;foaia de temperatură.Intervențiile asistenteiașezarea pacientului în decubit dorsal;plasarea mâinii, cu fața palmară pe torace;numărarea inspirațiilor timp de un minut,consemnarea valorii obținute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală reprezintă doua respirații);unirea cu o linie a valori prezente cu cea anterioară pentru obținerea curbei.Valori normalela nou-născut – 35-50 resp/min;la 2 ani – 25-35 resp/min;la 12 ani – 15-25 resp/min;la adult – 14-20 resp/min;la bătrâni – 15-25 resp/min.
3.4 Rolul asistentei medicale în stabilirea diagnosticului medical
Diagnosticul medical reprezintă stabilirea bolii prin culegerea unor date despre boală care se efectuează prin anamneză, examen clinic și examen paraclinic.
O anamneză ordonată, sistematizată, furnizează aproximativ jumătate din elementele necesare diagnosticului. Examenul clinic în completarea interogatoriului oferă date importante și împreună cu explorările paraclinice, pot orienta spre boala respectivă și precizarea diagnosticului. Un examen clinic corect efectuat permite uneori să se stabilească diagnosticul fără alte explorări paraclinice sau folosind testele cele mai specifice. Explorările, când sunt posibile, sunt menite să completeze informațiile obținute prin anamneză și examen clinic. Examenele de laborator completează datele obținute prin examen clinic, prelungesc acuitatea simțurilor, dar nu le pot înlocui, ele neavând valoare decât asociate cu clinica.
Așadar, stabilirea unui diagnostic presupune o muncă continuă pentru acumularea teoretică și practică de cunoștințe, o explorare dictată de examenul clinic și un raționament corect, diagnosticul medical fiind o etapă specială în îngrijirea pacientului, de corectitudinea lui depinzând eficiența tratamentului instituit.
Elementele care stau la formarea unui diagnostic corect sunt:
anamneza;
examen obiectiv – examen clinic și paraclinic.
3.4.1 Anamneza reprezintă discuția cu pacientul sau cu aparținătorii acestuia și ocupă un loc deosebit prin informațiile obținute. Ca în orice tip de anamneză discuția cu pacientul trebuie, făcută sistematic, cu mult tact și chiar discreție, și trebuie să cuprindă motivele de internare dezvoltate în istoricul bolii, antecedentele personale și heredocolaterale, precum și condițiile de muncă.
Când se stabilește istoricul bolii, cel mai bine este ca pacientul să fie lăsat să-și expună în mod spontan și personal cu propriile mijloace de exprimare suferințele care au determinat prezentarea la medic. Astfel se poate obține o idee de ansamblu asupra tulburărilor și organului implicat. Istoricul bolii trebuie să precizeze câteva elemente esențiale:
modul de debut;
simptomele de debut și eventualele relații existente între ele, natura durerilor, localizarea și iradierea lor, intensitatea cu care sunt resimțite de pacient, sub formă de arsură, greutate, jenă, balonare;
precizarea orei sau orelor la care apare suferința, dacă are legătură cu mesele; dureri precoce sau tardive, interesează și alte circumstanțe – poziția pacientului în cazul durerilor sau celor care survin în timpul nopții;
evoluția simptomelor în timp, cu precizarea eventualelor simptome apărute ulterior care pot avea semnificația unor complicații, calendarul durerilor sau evoluția lor în cursul anilor, periodicitatea ulceroasă inițială care este înlocuită de dureri constante, permanente, când ulcerul penetrează în pancreas, vărsăturile care apar rareori inițial devin aproape zilnice când se stenozează pilorul.
Numai precizarea prin anamneză a debutului simptomelor duce la diagnosticul stadiului actual de boală.
Pacientului trebuie să i se adreseze întrebări neutre pentru a nu-i sugera suferințe pe care nu le are.
De exemplu: „în ce perioadă a zilei nu vă simțiți bine” sau „cum suportați dulciurile, ouăle, condimentele”. În cursul discuției trebuie reținute numai afirmațiile foarte frecvente repetate ca „senzațiile de gaze”, „balonare”, „arsuri”, „dureri abdominale”.
De asemenea, trebuie în mod sistematic să se rețină datele:
evoluția greutății (îngrășare sau slăbire), căutând să se precizeze dacă slăbirea este consecutivă unui regim sau involuntar și aflarea cauzelor;
funcția intestinală, dacă scaunul este zilnic, spontan sau consecutiv unui laxativ sau nu are scaune frecvente (constipație);
dacă aspectul scaunului este format, moale, dacă conține mucus, sânge;
intoleranțe alimentare.
În interogatoriu se va urmări, de asemenea, dacă pacientul a urmat vreun tratament cât și eficacitatea acestuia asupra acuzelor prezente.
Ulcerul gastroduodenal este caracterizat prin crize separate de intervale lungi, uneori de luni de zile, de stări de bine, indiferent de alimentele consumate. Dacă anamneza reușește să efectueze un astfel de calendar va fi foarte sugestivă și dă informații foarte valoroase despre boală. Există situații în care anamneza bine făcută furnizează informații mai valoroase uneori decât cele obținute în urma explorărilor radiologice și funcționale.
Există o situație în care valoarea anamnezei este decisivă în stabilirea diagnosticului:
ulcerul gastric fără nișă, prezența unui istoric caracteristic de ulcer – orarul, localizarea și mai ales calendarul durerii formează un tablou patologic, în timp ce examenul radiologic nu decelează nici o modificare gastrică; radiologul nu are dreptul să pună diagnostic de ulcer pe semne indicate sau pe imagini nesigure.
Antecedentele personale au o deosebită valoare diagnostică și sunt:
fiziologice;
patologice.
Cele fiziologice au importanță și dau date despre dezvoltarea, alimentația, activitatea, condițiile de locuit, bolile pe care le-a avut în adolescență pacientul.
Cele patologice se referă la bolile pe care le-a avut în viața sa pacientul și la complicațiile ulcerului (hemoragie digestivă, perforația, stenoza, malignizarea pentru localizarea gastrică).
Antecedentele heredocolaterale dau informații asupra capitolului biologic, al terenului pacientului ajungând la punerea diagnosticului, interesează bolile pe care le-au avut rudele de gradul I. Pentru patologia digestivă ereditatea are importanță, în principal în sensul predispoziției spre anumite boli și anumite obiceiuri alimentare care ar favoriza anumite boli. În ceea ce privește predispoziția spre o anumită boală digestivă este cunoscut faptul că se descriu familii cu boală ulceroasă, rezultând importanța precizării antecedentelor heredocolaterale, care pot avea valoare orientativ–diagnostică.
Condițiile de viață și muncă
Obiceiurile alimentare pot duce la boala ulceroasă astfel: alimentația bogată în celuloză, crudități, condimente, mâncare prea fierbinte sau prea rece, abuzuri de cafea, alcool, acestea reprezentând factori iritanți pentru mucoasa digestivă; de asemenea, mesele neregulate, masticația grăbită sau insuficientă (uneori datorită suferințelor dentare sau bucale), regimurile alimentare unilaterale (prin religie sau după regiunea geografică).
Toxinele neprofesionale – abuzul de alcool, fumatul care are efecte negative la toate nivelele organismului, mai ales la nivelul gastric.
Regimul de viață necorespunzător are numeroase implicații în boala ulceroasă astfel:
viața sedentară predispune la constipație;
starea de nervozitate, agitație, neliniște pot avea consecințe negative.
Condițiile de muncă, unele profesii cu stres sau chiar activitățile de noapte, atrag după ele mese neregulate care reprezintă factorii ce favorizează boala ulceroasă.
Anamneza este întocmită de medic, dar asistenta medicală este cea care sesizează la internare sau pe parcursul acesteia unele cauze necomunicate, căci cel mai adesea pacienții comunică mai ușor cu asistenta medicală decât cu medicul.
3.4.2 Examenul obiectiv, arată de obicei o stare generală bună, tipul constituțional în ulcerul gastric este astenic cu constipație cronică, facies ulceros eritemic (exces de factor antianemic intrinsec) sau palid, neliniștit în tulburări de somn, scădere de greutate, paloare a tegumentelor.
3.4.3 Examenul clinic urmărește 4 procese:
1. Inspecția se execută în decubit dorsal, confortabil, cu capul și trunchiul, cu membrele inferioare în ușoară flexie, sprijinite cu toată talpa pe pat.
Asistenta medicală are grijă ca pacientul să fie așezat în poziție corespunzătoare, îl ajută să se dezbrace și asigură abdomenul pentru inspecție. Asistenta comunică cu pacientul, îl încurajează și îl ajută ori de câte ori este nevoie.
Inspecția se realizează și în ortostatism. Inspecția urmărește: forma, volumul, poziția și aspectul pielii abdomenului, cicatrice ombilicală, mișcările peristaltice, participarea abdomenului la mișcările respiratorii. Inspecția este făcută de medic împreună cu asistenta medicală.
Faciesul pacientului este caracteristic bolii ulceroase, prezintă accentuarea șanțurilor nazo-labiale, cianoza regiunii molare, facies cu gracilitate.
La inspecție se poate observa un pacient cu un abdomen imobil, care evită orice mișcare, respirația lui fiind superficială de tip taractic, superior, nu poate tuși în ulcerul perforat „abdomen în pirogă”, semn de abdomen acut cicatricial.
Inspecția abdomenului poate evidenția deformări datorită existenței unor formațiuni tumorale, a unor organe mărite de volum, dar după modul în care pacientul indică sediul durerii și inspectând cu pumnul o ușoară presiune apăsând epigastrul se declanșează o criză ulceroasă ceea ce indică boala ulceroasă.
2. Palparea (Anexe Fig. 10) reprezintă timpul principal al examenului clinic și se efectuează în decubit dorsal, lateral și ortostatism.
Asistenta medicală trebuie să poziționeze pacientul corect pentru ca el să-și relaxeze complet peretele abdominal; ea comunică cu el, îl încurajează cu blândețe, răbdare iar pacientul trebuie să dea dovadă de înțelegere, cooperare și să evite mișcările bruște.
Se realizează o palpare bimanuală cu mâinile apropiate sau alăturate menținute paralel, mai rar palpând cu vârful degetelor; această palpare bimanuală superficială explorează o suprafață mai mare, iar profund se poate efectua cu mâinile suprapuse.
Palparea monomanuală care face o explorare mai amănunțită, palparea făcându-se sistematic și începând dintr-o zonă nedureroasă cu o palpare superficială și apoi profundă. Palparea se execută cu mâinile curate, spălate înainte și după.
Asistenta medicală are grijă ca pacientul să stea confortabil, și creează o bună vizibilitate și iluminare a regiunilor care sunt examinate.
Palparea abdominală poate constata: mărirea de volum a unor organe sau prezența unor formațiuni tumorale în care se stabilesc repere semiologice: poziția anatomică, forma, conturul, consistența, sensibilitatea și mobilitatea organelor, precum și apariția durerii provocate, în formele hiperalgice apare hiperestezie cutanată la nivelul regiunii epigastrice.
La palparea abdomenului, în ulcerul perforat se produce contractură abdominală care nu mai permite palparea profundă, această contractură generalizată prezintă „abdomen de lemn”; contractura apare în primele ore după perforație în etajul superior al abdomenului, ulterior pe măsura avansării perforației apare peritonita.
Se poate decela sediul durerii maxime prin palparea blândă și sistematică, sediul durerii corespunzând sediului perforației.
În cazul stenozei pilorice se poate palpa la nivelul epigastrului un stomac contractat, care în stadii avansate, musculatura peretelui gastric devine atonă.
Prin palpare se apreciază și gradul de sensibilitate a unor puncte dureroase abdominale:
punctul gastric este situat la unirea treimii superioare cu treimea medie a liniei xifoombilicale, este dureros în suferințele ulceroase;
punctul solar este situat la unirea treimii medii cu treimea inferioară a liniei xifoombilicale, este dureros în boala ulceroasă, gastrită.
3. Percuția se realizează prin intermediul a două degete, unul joacă rolul de nicovală, altul de ciocan, punând în vibrație organele pacientului.
În mod normal, cea mai mare parte a abdomenului este ocupată de organe cu conținut aeric (stomac, intestin, colon), sunetul de percuție obținut este timpanismul a cărui tonalitate depinde de dimensiunile, regularitatea și conținutul organului percutat.
Modificări patologice sunt:
hipersonoritate care apare în aerogastrite, dilatația acută a stomacului, meteorism;
matitatea sau submatitatea apar când intestinele sunt pline de materii fecale în constipație, formațiuni abdominale voluminoase lipsite de conținut aerian care vin în contact cu peretele abdominal.
Percuția abdomenului în ulcerul perforat este dureroasă pentru pacient, poate pune în evidență prezența revărsatului peritoneal cu matitate pe flancuri eventual deplasabilă.
4. Auscultația poate aduce date valoroase în sprijinul diagnosticului.
Ea se realizează cu ajutorul stetoscopului și se ascultă organele toracico-abdominale. În mod normal se aud zgomote hidroaerice neregulate, de intensitate și tonalitate difuză, date de activitatea peristaltică a intestinului. Prin auscultație se poate constata o absență completă a zgomotelor intestinale, (în peritonita avansată), sau o accentuare a zgomotelor intestinale care coincid cu intensificarea durerii.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului, este una dintre sarcinile importante ale asistentei medicale. Ajutorul acordat medicului și pacientului în cursul examinării clinice degrevează pe pacient de eforturi fizice; asistenta previne o serie de suferințe inutile pacientului, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient și medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor regiunilor organismului servindu-l cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii pacientului în stare gravă la traumatismul examinărilor.
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea și asistarea unui examen clinic medical sunt: pregătirea psihică a pacientului, adunarea, verificarea și pregătirea instrumentarului necesar, dezbrăcarea și îmbrăcarea pacientului, aducerea pacientului în pozițiile necesare, deservirea medicului cu mănuși și instrumente, ferirea pacientului de traumatisme și răceală, așezarea pacientului în pat după examinare.
3.4.4 Examenul paraclinic este menit să completeze informațiile obținute prin anamneză și examen clinic. Explorările paraclinice confirmă diagnosticul de ulcer gastric prin:
examen clinic cu tranzit baritat, radiografie;
examen endoscopic;
examen funcțional – aciditatea secreției gastrice;
examen de laborator – reacția Addler (examen coprologic).
Examen radiologic – este fundamental pentru diagnostic. Examenul radiologic este cea mai veche și mai frecvent utilizată explorare imagistică. Aparatele moderne de radiologie efectuează atât radiografii cât și radioscopii (fluoroscopii) și sunt prevăzute cu intensificator electronic de imagine și un sistem de televizare a acestora. Avantajele principale țin de imaginile anatomice foarte bune, costul relativ moderat (comparativ cu alte explorări imagistice), montarea în spații relativ mici și posibilitatea realizării sub forme utilizabile: la patul bolnavului, în săli de operație, camera de gardă ca și existența unui număr suficient de specialiști care să le poată folosi în diferite tipuri de localități și aglomerări urbane.
Principalul dezavantaj este reprezentat de radiația ionozantă la care este expus bolnavul și personalul tehnic și medical. Radiografia precizează forma anatomopatologică, etiologia și este un mijloc de prognostic prin aprecierea imaginilor în perspectivă. Este, de asemenea, indispensabilă pentru formularea indicațiilor terapeutice cât și pentru verificarea eficienței acestora, mai ales în ceea ce privește tratamentul chirurgical. Permite înregistrarea unor detalii structurale de finețe, oferind o mare cantitate de informații, iar obiectivarea pe filmul radiologic a imaginii permite urmărirea evoluției unui proces patologic. Imaginile obținute vor fi citite fie direct pe clișeu, fie indirect prin măsurarea unor parametri (axe, unghiuri, distanțe) cu ajutorul unui goniometru sau a unei rigle.
Semnele pentru ulcer apar la nivelul micii curburi și în regiunea cardiei. Semnul de certitudine este nișa, o umbră în plus dată de bariul ingerat. În absența nișei se caută semne radiologice indirecte: pliuri convergente ale mucoasei spre nișă, spasme persistente, tranzit bulbar accelerat.
Dacă durerea este semnul clinic cardinal, nișa ca semn direct are aceeași importanță în diagnosticul radiologic. Expresie a substanței baritate la nivelul ulcerației, nișa poate îmbrăca aspecte diferite în funcție de localizare (curburi, fețe), dimensiuni și profunzime. Localizată cel mai des pe mica curbură, este văzută din profil “în afara conturului gastric”, ceea ce o diferențiază de nișa malignă (dispusă în conturul gastric).
Morfologic nișa de profil (curbura) poate să apară sub mai multe forme: nișa mică triunghiulară sub forma unui spicul; nișa de talie medie cu sau fără halou clar în jur; nișa pediculară, care apare ca un diverticul la nivelul micii curburi, legat de stomac printr-un pedicul subțire (are întotdeauna semnificația unui ulcer penetrant); nișa Haudek tipică cu cele 3 nivele (bariu lichid de secreție și aer, proprie numai ulcerului gastric); nișa gigantă, al cărui diametru depășește 5 cm care este, de obicei, expresia unei penetrații vechi cu distrucția peretelui gastric, astfel încât fundul ulcerului este constituit din parenchimul organului penetrat (ficat, pancreas, regiunea celiacă). Astfel de nișe se întâlnesc la oameni vârstnici și apar pe fondul unor defecte importante de irigație (pe fond ateromatos), ridicând mari probleme de diagnostic diferențial cu cancerul.
Rolul asistentei medicale în efectuarea radiografiilor, este acela de a anunța pacientul asupra importanței examinării și de a-l informa că este o probă nedureroasă și a cărei reușită rezultă din buna colaborare a pacientului cu medicul radiolog. Este avertizat asupra necesității menținerii unor poziții speciale ale membrelor inferioare și corpului, pe timp limitat, fără a executa mișcări în acest timp. Asistenta medicală intervine în situații speciale, prin imobilizarea pacientului în poziția cerută de medic, când capacitatea de înțelegere a acestuia este afectată. Asistenta medicală are deci, rol, în pregătirea psihică și fizică a pacientului. Asistenta medicală din secție, asigură transportul și ajută pacientul la serviciul de radiologie, în raport cu posibilitățile acestuia de deplasare și mobilizare. Dacă acest lucru nu este posibil, pregătește materialul necesar și radiografia se va executa la patul bolnavului, cu aparatele portabile, asigurând condiții optime și protejând ceilalți bolnavi prin folosirea paravanelor.
Transportul se face cu căruciorul/brancarda, în funcție de gravitatea afecțiunii sale, trecerea din acestea pe masa de examinare făcându-se cu atenție și blândețe pentru a nu crea alte suferințe bolnavului.
În timpul examinării asistenta medicală va purta echipament de protecție. Filmele vor fi păstrate în condiții care să le protejeze de zgârieturi sau deteriorări și atașate la FO a bolnavului.
Cu toate că examenul cu bariu este mai ieftin decât endoscopia și mai puțin agresiv, el prezintă unele dezavantaje importante, ca instrument de diagnostic. În primul rând, examenul cu bariu nu furnizează date atât de exacte ca endoscopia. Nu este eficace mai ales în evidențierea unor ulcerații foarte mici, nici pentru precizarea dimensiunii și a profunzimii unui ulcer. Durata iradierii depinde de tipul de ulcer suspectat de radiolog, totuși întreaga procedură nu va depăși 10-15 minute. Deoarece sulfatul de bariu poate produce constipație, se recomandă de către medic administrarea de laxative, sau se recomandă consumarea de alimente bogate în țesut fibros pentru a evita constipația și ingerarea unor cantități mai mari de lichide.
Examenul endoscopic este metoda de examinare a organelor cavitare prin vizibilitate directă „pe dinăuntru” cu ajutorul unor instrumente numite endoscoape. Endoscopia digestivă superioară definește explorarea vizuală, din interior a esofagului și stomacului.
Esența oricărei endoscopii este pătrunderea în organul cavitar, cu un instrument tubular prevăzut cu sursă de lumină proprie și un sistem optic pentru efectuarea observațiilor. Tubul, odată introdus în organul cavitar, poate fi utilizat și pentru alte scopuri ca: recoltări bacteriologice, histopatologice, introducere de substanță medicamentoasă, îndepărtare de corp străin. În acest fel endoscopia are un scop dublu: explorator și terapeutic.
Endoscopia digestivă superioară – introducerea și extinderea endoscopiei au vizat în primul rând diagnosticarea ulcerului. Endoscopia este o metodă care permite vizionarea directă a diferitelor zone interioare ale corpului. Se folosește pentru diagnostic și, uneori, în scop terapeutic.
Noua generație de endoscoape nu mai utilizează fibre optice, în locul acestora, endoscopul este prevăzut, la capătul lui, cu un minuscul video-cip. Acest cip trimite retrosemnale spre monitor, unde acestea se transformă în imagini ale interiorului gastric, pe care le poate vedea specialistul.
Pentru examenul endoscopic, la recomandarea medicului, asistenta medicală va administra anestezicul, va poziționa pacientul pe masa de examinare, va pregăti materialele și instrumentele sterile, va efectua clisma evacuatorie în seara precedentă examenului.
Endoscopia utilizată astăzi și la noi mai frecvent este practic explorarea indispensabilă în ulcerul gastric, din următoarele rațiuni:
îngăduie examinarea directă (vizualizarea) leziunii, oferind prețioase informații asupra morfologiei leziunii, a peretelui și a pliurilor gastrice din vecinătate;
permite prelevarea biopsiilor multiple dirijate din marginile și fundul ulcerației;
face posibilă explorarea în întregime a stomacului, relevând astfel o serie de leziuni asociate sau concomitente.
Explorarea bolnavilor ulceroși a câștigat foarte mult în ultimele decenii prin introducerea procedeelor endoscopice. Gradul de fiabilitate ridicat (95%) cu posibilitatea vizualizării leziunilor superficiale, obținerea unui diagnostic rapid în condiții de urgență ca și posibila asociere a unui gest terapeutic, fac ca examenul endoscopic să fie considerat de mulți clinicieni ca primordial în explorarea bolnavilor cu o suferință gastrică.
Indiferent de afecțiunea pacientului, examenele de laborator curente sunt obligatorii pentru completarea examenului clinic și aprecierea exactă a stării de sănătate a pacientului: HLG, glicemie, VSH, examen sumar de urină.
Explorarea sângelui
Tehnica de recoltare a sângelui pentru examene biochimice și VSH
Obiectivele proceduriideterminarea componentelor biochimice ale sângelui în vederea aplicării măsurilor competente în timp util în cazul modificărilor patologice;cercetarea prezenței sau absenței anticorpilor în serul pacientului pentru diagnosticarea bolilor infecțioase;determinarea rapidității cu care se produce sedimentarea hematiilor pe fundul eprubetei din sângele necoagulabil lăsat în repaus.Pregătirea materialelortava medicală/cărucior;seringă de 2ml și 5 – 10 ml și ace sterile sau holder cu ac dublu;stativ cu tuburi vacuette simple sau cu gel (capac roșu, negru);soluție dezinfectantă, tampoane de vată, mănuși de unică folosință, garou, mușama, tăviță renală, recipiente pentru colectarea deșeurilor.Pregătirea pacientuluiinformați și explicați pacientului procedura; obțineți consimțământul informat;încurajați și susțineți pacientul;atenționați pacientul să nu mănânce și să stea în repaus la pat; poziționați pacientul în funcție de starea sa (șezând sau decubit dorsal) cu mâna sprijinită ca pentru puncție venoasă;alegeți vena cea mai turgescentă.Efectuarea proceduriiPrin metoda vacuette:- spălați mâinile/dezinfectați/îmbrăcați mănuși de protecție;montați acul dublu la holder prin înșurubare îndepărtați cauciucul de pe partea superioară a acului;aplicați garoul; puncționați vena; fixați tubul vacuette în care se găsește gel destinat recoltării pentru examen;umpleți până la semn recipientul cu sânge cca 10 ml;retrageți acul după aplicarea tamponului cu alcool și comprimați locul 2-3 min.Îngrijirea pacientuluiașezați pacientul în poziție comodă;observați faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului.Reorganizarea locului de muncăcolectați deșeurile în recipiente speciale conform PU;îndepărtați mănușile; spălați mâinile.Notarea proceduriinotați procedura în dosarul/planul de îngrijire.Pregătirea produsului pentru laboratoretichetați eprubeta sau vacutainerul pentru laborator; completați fișa de laborator;transportați imediat produsul la laborator. Dacă produsul se trimite în altă instituție pentru prelucrare, se menționează pe buletin și unitatea care trimite. Produsele recoltate se vor transporta imediat de asistentă la laborator, pentru a evita alterarea lor.
Explorarea renală
Analiza simplă de urină va da informații asupra stării funcționale a rinichilor. Prezența de glucoză în urină poate sesiza un diabet necunoscut (boala care trebuie tratată foarte corect înaintea și în timpul efectuării intervenției chirurgicale).
Examenul sumar de urină poate furniza date asupra homeostaziei organismului cât și asupra stării funcționale a rinichilor.
Examenul urinei – se face din prima urină de dimineață în recipiente curate.
Tehnica de recoltare a urinei pentru examen sumar de urină
Obiectivele proceduriideterminarea densității, pH-ului, glucozei, albuminei, urobilinogenului;examinarea sedimentului urinar;informează asupra stării funcționale a rinichilor, cât și a întregului organism.Pregătirea materialelortavă medicală/cărucior; recipient curat și uscat sau steril pentru femeie; seringă și ace sterile, tampoane cu alcool; pensă pentru clamparea sondei – când mostra de urină (10 ml) este recoltată pe sondă à demeure;mănuși de cauciuc pentru manipularea urinei.Pregătirea pacientuluiinformați pacientul conștient; explicați-i procedura în termeni accesibili; obțineți colaborarea; efectuați toaleta genito-urinară la femeie.Efectuarea proceduriiexplicați pacientului care-și recoltează singur urina;să-și spele mâinile, să folosească mănuși de cauciuc; să se așeze într-o poziție în care jetul urinar să fie dirijat în recipient: ortostatism la bărbat și poziție șezândă la femeie;să colecteze 10 ml urină direct în recipient; să așeze capacul pe gura recipientului după recoltare; să-și spele mâinile;să eticheteze recipientul cu: numele și prenumele pacientului.Reorganizarea locului de muncăcolectați materialele folosite în containere speciale; spălați-vă mâinile după îndepărtarea mănușilor.Notarea proceduriinotați procedura în dosarul/planul de îngrijire; data și ora recoltării.
3.4.5 Examenul funcțional al aparatului digestiv are ca scop de a stabili capacitatea funcțională a segmentelor acestui aparat, precum și al ansamblului său.
Explorarea funcțională a tubului digestiv prevede studiul digestiei propriu zise, transportul alimentelor în cursul digestiei prin tubul gastro-intestinal, absorbția lor și în final evacuarea reziduurilor.
Tubajul gastric urmărește explorarea funcțiilor secretoare, evacuatoare și chimice ale stomacului și punerea în evidență a unor elemente patologice ale conținutului stomacal formate pe loc sau ajunse în stomac în mod secundar prin înghițire.
Tubajul se poate executa pe stomacul gol sau prin provocarea secreției gastrice de excitanți alimentari sau medicamentoși. Înaintea începerii probei, pacientul nu mănâncă nimic, începând din seara zilei anterioare, nu bea apă, nu fumează și nu ia medicamente care ar putea influența secreția gastrică.
Tubajul se execută dimineața cât mai devreme, fiindcă mai târziu după aducerea alimentelor în salon pentru restul pacienților, excitanții olfactivi și vizuali, precum și senzația de foame pot produce o hipersecreție de suc gastric. Dacă pacientul suferă de o insuficiență de evacuare a stomacului, înainte de tubaj i se face o spălătură stomacală.
Pentru studiul dinamicii funcțiilor secretoare și de evacuare a stomacului se folosește sonda Einhorn. Introducerea sondei se face pe nemâncate; după ce sonda a ajuns în stomac și situația ei a fost verificată, se aspiră cu o siringă de 20 ml conținutul stomacal existent numit reziduu nocturn. Poate dura 5-10 minute. După golirea completă a stomacului se înlocuiește seringa de la capătul sondei cu o pâlnie prin care se introduce o soluție similară cu scopul de a excita secreția gastrică.
Soluțiile se colorează cu 2-3 picături cu albastru de metilen pentru a putea urmări diluarea lichidului excitant prin sucul gastric secretat și evacuarea lui din stomac. După introducerea soluției excitante se închide cu o pensă hemostatică extremitatea liberă a sondei și asistenta atrage atenția pacientului să nu mai înghită saliva și să o scuipe în tăvița renală.
Se extrag din 10 în 10 minute câte 10 ml din conținutul stomacal recoltând fiecare mostră într-o eprubetă separată. Culoarea mucoaselor devine din ce în ce mai deschisă pe măsură ce se diluează cu sucul gastric secretat. Extragerea se continuă până ce lichidul devine complet decolorat. Timpul scurs de la introducerea soluției colorate până la dispariția ei din stomac, reflectă funcția evacuatoare a stomacului.
Din momentul dispariției colorantului se continuă extragerea sucului în același ritm, aspirând însă de fiecare dată tot conținutul gastric și recoltându-l în tuburi separate.
Asistenta medicală trimite seria mostrelor la laborator pentru determinarea acidității libere combinate și totale.
Examenul acidității secreției gastrice are o valoare mai mare când este făcut cu histamina Kay care arată:
normo sau hipoaciditate în ulcerul gastric
DAB < 2mEq/h
DAM < 20 mEq/h
Valorile normale sunt:
debit acid bazal – DAB = 2mEq/h;
debit acid maximal – DAM = 20 mEq/h.
După introducerea sondei în stomac se aspiră conținutul gastric la intervale de 15 minute de 2 ori, după care se administrează pacientului un antihistaminic injectabil – Romergan, pentru a preveni un eventual șoc histaminic. Întrucât romerganul nu influențează secreția gastrică, suma celor patru mostre recoltate reprezintă secreția bazală de veghe sau debitul acid bazal. Se injectează pacientului 0,04 mg de histamină acid fosfat pe kg corp, după care se continuă extragerea conținutului stomacal din 15 în 15 minute, încă 2 ore. Mostrele se determină cantitativ și i se dozează aciditatea liberă și totală. Histamina este excitantul cel mai puternic al secreției stomacale, din acest motiv cu ajutorul lui se poate determina dacă o aclorhidrie (constantă la examinarea secreției gastrice de bază) este organică, ireversibilă sau funcțională.
În general se întâlnește normoaciditate în ulcerul gastric.
Acest examen este indicat, pentru diagnosticul diferențial al ulcerului gastric de cancerul gastric, precum și pentru diagnosticul sindromului Zollinger – Ellison.
3.4.6 Examenul coprologic prin reacția Adler realizează evidențierea și prezența hemoragiilor oculte în materiile fecale.
Recoltate corect sunt prezente în perioade de activitate ale ulcerului gastric și absente în perioade de acalmie.
Examenul este concludent numai dacă nu există o altă cauză de sângerare pe întregul tract digestiv și dacă s-a ținut un regim strict lactat timp de trei zile. Examenul poate fi pozitiv în perioada evolutivă, însă rezultatul negativ nu infirmă diagnosticul.
Recoltarea materiilor fecale se face, fie după defecarea spontană, fie după administrarea unor substanțe purgative sau clisme. Este foarte important ca fecalele trimise pentru analize de laborator să nu fie amestecate cu urină, bariu după examene radiologice, grăsime provenită după supozitoare sau purgative.
Materiile fecale se recoltează în vase curate și uscate, având grijă ca vasul să nu conțină urme de substanțe antiseptice sau urină, care pot falsifica rezultatele.
Pentru punerea în evidență a sângelui, pacientul trebuie pregătit printr-un regim: timp de 3 zile pacientul ține un regim lipsit de carne, pește, legume, cacao, pătlăgele roșii, vin roșu. Regimul este alcătuit numai din lapte și făinoase. În același timp, pacientul nu trebuie să ia medicamente care conțin fier și nu fac sondaje gastrice, extracții dentare sau alte intervenții în gură sau pe faringe.
3.5 Rolul asistentei medicale în aplicarea tratamentului
Tratamentul bolnavilor ulceroși este dietetic și medicamentos. Un rol important în îngrijirea și tratarea bolnavului ulceros îl are alimentația. Regimul alimentar nu trebuie să fie un regim șablon, ci trebuie individualizat și adaptat stadiului în care se află boala.
Dieta trebuie să protejeze mucoasa gastrică din toate punctele de vedere:
protecția mecanică – în care alimentele trebuie să fie bine mestecate, bine fărâmițate în piureuri, tocate sau rase;
protecția termică – în care alimentele nu trebuie să fie prea fierbinți sau prea reci;
protecția chimică – în care alimentele nu trebuie să fie iritante, să nu excite secreția clorhidro-peptică, să nu stagneze mult timp în stomac.
3.5.1 Tratamentul igieno-dietetic
Regimurile dietetice sunt foarte variate, alcătuirea și prescrierea lor se face de către medic iar asistenta medicală trebuie să cunoască bazele alimentației dietetice, să se orienteze printre variatele și multiplele regimuri de alimentație și să știe să aplice în mod just cunoștințele sale, distribuind corect alimentele bolnavilor pe care îi îngrijește.
După stabilirea necesităților cantitative și calitative ale organismului pacientului, asistenta alcătuiește lista alimentelor și stabilește programul de alimentație. Pentru aceasta se ia în considerare: compoziția chimică a alimentelor, valoarea lor calorică, preferințele bolnavului, posibilitățile de prelucrare a materiilor, precum și scopul pentru care a fost prescris regimul dietetic.
În vederea acordării unei alimentații dietetice cât mai variate în funcție de posibilitățile de adaptare momentane ale bucătăriei, asistenta medicală trebuie să cunoască echivalente calitative și cantitative ale diferitelor principii alimentare pentru a putea înlocui în anumite cazuri unele alimente cu altele, astfel:
hidrații de carbon pot fi asigurați prin zahăr, orez, tăiței, fructe uscate, legume uscate, fructe proaspete;
substanțele proteice pot fi asigurate prin lapte, carne albă de vițel sau pasăre, pește, brânză;
grăsimile pot fi asigurate prin unt, ulei vegetal sau untură.
În cursul fiecărei boli se pot aplica regimuri dietetice speciale și chiar la aceeași boală alimentația poate să difere în funcție de stadiul și gravitatea bolii, de posibilitățile locale și preferințele pacientului.
La bolnavul ulceros, în perioadele dureroase, regimul alimentar este mai sever, alimentele fiind repartizate în 5-7 mese în 24 de ore, la nevoie servindu-se și noaptea.
Alimentele de bază în ulcerul gastric este laptele repartizat la intervale de 3-4 ore. Regimul lactat se aplică în primele 3-5 zile ale fazei dureroase a ulcerului, precum și în complicații în primele zile după hemoragii digestive superioare. Tot în perioada dureroasă se mai pot da: ouă fierte moi, smântână, frișcă, puțin unt proaspăt, brânză de vaci, caș dulce, fulgi de ovăz.
Pe măsură ce suferințele se ameliorează, se adaugă biscuiți, pișcoturi, supe, creme de cartofi, piureuri moi, făinoase fierte în apă sau lapte. Ulterior se adaugă pâine albă sau uscată prăjită, carne slabă de vițel (nu se dau supe de carne), carne de pasăre fiartă, pește alb (șalău, știucă, păstrăv), preparat rasol, perișoare în aburi, papanași fierți, zarzavaturi fierte (morcovi, spanac, dovlecei), mere și pere coapte, mere rase, creme de lapte și ou, creme cu frișcă.
În perioadele de liniște trebuie să se țină seama de protecția mucoasei gastrice și se exclud din regim: extractele de carne (supe de carne), slănina, mezelurile, borșul, grăsimile prăjite, sosurile, ceapa, condimentele, conservele, usturoiul, leguminoasele uscate, ciupercile, alimentele cu celuloză crescută ca gulii, ridichii, brânzeturi fermentate, sărăturile, murăturile, ceaiul chinezesc, cafeaua, ciocolata, dulciurile concentrate (sirop, miere, marmelada), băuturile alcoolice, sifonul, limonada, înghețata, fumatul.
Se pot folosi condimente neiritante (cimbru, tarhon, chimen, vanilie).
Cantitățile de alimente prescrise și consumate de pacient cât și cantitățile neconsumate, sunt consemnate în foaia de observație de asistenta medicală.
Toleranța individuală, atât cantitativă cât și calitativă, este un alt factor care trebuie totdeauna luat în considerare, pentru că în ulcerul gastric este necesar să se tatoneze capacitatea de toleranță a stomacului, pentru ca regimul dietetic, pe de o parte să nu fie eliminat prin vărsături, iar pe de altă parte, să nu se exagereze excitabilitatea mucoasei digestive.
Gustul și dorința pacientului trebuie de asemenea luate în considerație în cadrul limitelor permise de regimul prescris. Factorul psihologic concretizat prin respectarea alimentelor preferate de pacient, nu poate fi un jalon călăuzitor în întocmirea regimului dietetic, deoarece pacientul preferă tocmai alimentele interzise.
Regimurile pot fi combinate sau variate în cadrul unor limite foarte largi. În unele cazuri este necesar ca asistenta medicală să impună pentru bucătărie și modul de pregătire a unor alimente, dacă starea bolii sau preferința pacientului necesită. Alimentele pot fi preparate cu condimente prescrise sau făcute mai gustoase cu zahăr, oțet sau alte substanțe.
Este foarte important ca pacientul să nu consume alte alimente decât cele prescrise. Asistenta medicală trebuie să explice și să imprime pacientului necesitatea menținerii prescripțiilor medicale relative la alimentația terapeutică, pentru ca aceasta să nu permită servirea unor alimente interzise. De asemenea, asistenta va controla toate alimentele pe care vizitatorii doresc să le aducă pacientului.
Îngrijirea și tratarea pacientului la domiciliu, în mediul familial, ridică o serie de probleme în fața personalului de specialitate, care trebuie rezolvate în colaborare cu familia pacientului. Aparținătorii nu posedă de cele mai multe ori cunoștințele necesare legate de regimul dietetic sau tratamentul medicamentos, întrucât asistenta medicală va instrui familia și va face vizite la domiciliu.
3.5.2 Tratamentul medicamentos folosit în ulcerul gastroduodenal urmărește să protejeze mucoasa gastrică, să stimuleze secreția de mucus protector, să tamponeze pepsina, excitarea unei acțiuni antiacide, antisecretoare și antispastice, să atenueze motilitatea antropilorică.
Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea medicamentelor. Medicamentele sunt substanțe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca bolile.
Acțiunea medicamentelor asupra organismului pacientului depinde în primul rând de structura lor chimică, dar o importanță o au și doza administrată, precum și calea de administrare. Astfel, aceeași substanță poate să acționeze ca aliment, medicament sau toxic, după cantitățile în care a fost introdusă în organism.
Medicamentele sunt prescrise de către medic, iar asistenta care administrează medicamentele, trebuie să aibă o serie de cunoștințe asupra lor, pentru a nu transforma efectul lor într-o otravă cu acțiune iremediabilă. Asistenta medicală, fiind în contact permanent cu pacientul, trebuie să știe cum să-l lămurească și să-l liniștească, la nevoie, în legătură cu efectul principal sau secundar al substanțelor administrate. Ea trebuie să aibă cunoștințe exacte asupra modului cum se administrează medicamentele.
Administrarea medicamentelor trebuie făcută punctual, asistenta respectând orarul de alimentație, căci altfel se poate ajunge la efecte nedorite.
Fenomenele secundare ca: arsurile stomacale, eructații, uscăciunea mucoaselor, tulburări vizuale, trebuie semnalate medicului.
O asistentă medicală trebuie să cunoască:
medicamentele după aspectul lor exterior și proprietățile lor fizice, pentru a preveni schimburile de medicamente;
dozele terapeutice și maximale, precum și limita inferioară a dozelor toxice;
indicația medicamentelor utilizate;
calea de administrare obișnuită a medicamentelor;
modul de administrare;
incompatibilitățile medicamentoase precum și modul de păstrare a medicamentelor.
În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta trebuie să cunoască: efectul care se așteaptă, timpul necesar, efectele secundare dintre care unele pot fi pozitive, altele negative sau chiar dăunătoare, fenomenele de hipersensibilitate legate de acțiunea medicamentelor.
Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei medicale o foarte mare responsabilitate. Greșelile provenite din nerespectarea dozelor, a căilor de administrare, administrarea unor medicamente pot da naștere la accidente grave, chiar fatale. Din acest motiv asistenta medicală trebuie să respecte medicamentul prescris, să identifice medicamentele administrate, să verifice calitatea medicamentelor, să respecte dozajul prescris, să respecte orarul de administrare, să respecte somnul pacientului, să administreze imediat medicamentul, să prevină infecțiile intraspitalicești, să raporteze imediat greșelile de administrare.
Administrarea medicamentelor o face asistenta la pacienții gravi și mai puțin gravi. Bolnavii trebuie să ia medicamentele în prezența asistentei. În acest fel se evită refuzarea medicamentelor din partea pacienților. De multe ori, este nevoie de multă răbdare și perseverență, insistență și educație sanitară din partea asistentei, pentru a lămuri pacienții asupra necesității luării medicamentelor.
Este absolut interzis de a lăsa medicamentele pacientului. Dintre antibiotice, în cursul afecțiunilor digestive, se preferă acelea cu administrare orală și care se resorb mai greu, exercitând efectul local, în tubul digestiv. Pacienții beneficiază de diferite forme de fizio- și balneoterapie. Aplicațiile calde, curele hidrominerale, masajul, gimnastica medicală, sunt metode des aplicate.
Asistenta medicală trebuie să urmărească evoluția bolii și să recunoască complicațiile ce pot apărea. În ulcerul gastric complicațiile imediate sunt hemoragia digestivă și perforația, iar complicațiile tardive sunt stenozele pilorice și malignizarea.
De asemenea, trebuie să recunoască stările de deshidratare în cursul vărsăturilor, anemia, stările de rău și să acorde primele măsuri de urgență până la sosirea medicului.
Capitolul 4
PLANURI DE ÎNGRIJIRE
Cazul nr. 1
DATE DE IDENTITATE
Numele: S Prenumele: DVârsta: 46 ani Sexul: M Domiciliul Localitatea: Strada: Numărul: Bl: SC: Et: Ap: Județul:
DATE DESPRE SPITALIZARE
Data internării: Anul: 2015 Luna: 02 Ziua: 21 Ora: 12:00Data externării: Anul: 2015 Luna: 02 Ziua: 27 Ora: 14:00Motivele internării:- dureri puternice în epigastru și mezogastru;- pirozis- vărsături bilioase apărute după ingestia de carne tocată- insomnia, anxietate moderată- astenie fizico-psihică progresivăDiagnosticul la internare: Ulcer duodenal cronic în puseu acut dureros,
SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ
Situația familială: Căsătorit Nr. Copii: 2Situația socială: bună Profesia: tehnician veterinarCondiții de locuit: La bloc într-o locuință cu 3 camere
PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA
Numele: S Prenumele: MariaStrada: Telefon: 0724XXXXXXNume: S Prenumele: AlinAdresa: Telefon: 0723XXXXXX
ANTECEDENTE
Heredo-colaterale: neagă bolile infecto-contagioase și dermato-venerice în familiePersonale:Fiziologice: -Patologice: otită severăFactori de risc legați de modul de viață:
ASPECTE SOCIOLOGICE
Mod de viață: Singur: Cu familia: Da Altul:Mediul (habitatul): Rural: Urban: DaOcupații (hobby): citește, joacă tableParticularități: FUMĂTOR (10 țigări pe zi)Probleme sociale: NU ESTE SOCIABIL
ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE
Istoricul bolii: Boala a debutat în urmă cu câțiva ani în urma unui tratament îndelungat cu Aspirină; Ulcerotrat. Bolnavul a suferit o rezecție gastrică, în perioada de după intervenția chirurgicală, pacientul a respectat regimul alimentar recomandat de medic. De asemenea nu a fumat și nu a consumat băuturi alcoolice și nici cafea.Tegumente și mucoase: palide și umedeȚesut și sistem musculo-adipos: normal reprezentatSistem gangliono-limfatic: nepalpabil, nedurerosSistemul osteo-articular: integruAparat respirator:- torace normal conformat- ambele hemitorace prezintă mișcări simetrice de ridicare și coborâre în timpul inspirației și expirației- respirația: de tip abdominal, ritmică, profundă, amplă, liberă pe nas, frecvența R=21/minAparat cardiovascular:- cord în limite le vârstei- șocul apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară- aria matității cardiace în limite normale- zgomote cardiace ritmice- TA = 135/80 mmHg, P=84/minutAparat digestiv și anexe:- abdomen suplu, elastic, mobil cu mișcările respiratorii, dureros la palpare în epigastru și hipocondrul drept- ficat situat la 3 cm sub rebord, de consistență crescută; splină nepalpabilă- tranzit intestinal fiziologic- apetit diminuatAparat uro-genital:- morfofuncțional aparent normal- loji renale libere, nedureroase, rinichi nepalpabili- micțiuni fiziologice 5-6/ziSistem nervos central: echilibrat psihic, orientat temporo-spațial
PRESCRIPȚII MEDICALE LA INTERNARE
Tratamentul: RANITIDINĂ, EMETOSTOPExaminări:Clinice: inspecție – abdomen suplu, mobil cu mișcările respiratorii;palpare – abdomen nedureros, fără formațiuni tumorale palpabile;percuție – sonoritate normală;auscultație – zgomote hidroaerice prezente;inspecția regiunii anale – fără aspecte patologice. Paraclinice: RADIOGRAFIERegimul: lacto-vegetarian
OBSEVAREA INIȚIALĂ
Situația la internare: I: 1,73 cm G: 72 Kg TA: 135/80 mmHg P: 84/minutT: 36,7°C; R: 21/min; Văz: miopie; VOD=1/2ccp; VOS=1/2ccp (-2dsf); Auz: în limite fiziologiceNevoi fundamentale1A respira: Prezintă o respirație accelerată, frecvența respirației fiind de 22 resp/min. La măsurarea T.A. și a pulsului i s-au înregistrat valori ale T.A.=140/80 mmHg și a pulsului = 70 bătăi/min. Potențial de modificare a funcției respiratorii legat de anxietate manifestată prin neliniște, oboseală fizică și psihică.2A mânca, a bea: Alimentație inadecvată din cauza distrucției ulceroase de la nivelul stomacului manifestată prin greață, vărsături, durere epigastrică.3A elimina: Deshidratare legată de diaree, eliminare urinară insuficientă calitativ manifestată prin oligoanurie, tulburări în peristaltismul intestinal.4A te mișca: Intoleranță la activitate legată de slăbiciune fizică manifestată prin oboseală și refuz de a face activitate.5A dormi, a te odihni: Chiar dacă doarme cca. 8-9 h/noapte pacientul afirmă că se simte foarte obosit la trezirea din somn, are amețeli și o durere de cap care persistă 1-2 h după trezirea din somn6A te îmbrăca, a te dezbrăca: Este un om simplu și își alege îmbrăcămintea în funcție de anotimp și de locul unde urmează să meargă (la locul de muncă, în societate).Pacientul se îmbracă și se dezbracă singur.7A-ți menține temperatura în limite normale: Hipertermie prin tulburări metabolice cu stare de deshidratare prin vărsături, temperatură, slăbiciune fizică.8A fi curat, a-ți proteja tegumentele: Tegumente palideEl face câte 1-2 dușuri/zi și de 2 ori pe săptămână baie generală. Părul este tuns scurt, iar în fiecare dimineață pacientul se spală pe dinți, înainte de a pleca la serviciu.9A evita pericolele: Neliniște deoarece nu știe cum va evolua boala.10A comunica: Nu este prea comunicativ, se simte singur și mărturisește că nu are încredere în personalul medical. Dificultate în satisfacerea nevoii de a comunica datorită statusului social defavorabil manifestată prin retragere și izolare.11A te recrea: Scăderea stării de încordare, capacitate fizică bună, dezvoltare psihologică și emoțională optimă.12A fi util: Integritate psihică, manifestă ambiție în realizarea activităților specifice ale vârstei sale.13A învăța: Dorința și interesul de a învăța, acumularea de cunoștințe.14A-ți practica religia: Este ortodox, nepracticantAlergic la: nu se știe cu alergii
ASPECTE PSIHOLOGICE
Stare de conștientă: prezentăComportament: nesociabilMod de internare: Singur: Salvarea: DA Familia: Altul:Particularități: nu sunt
POSIBILITATEA DE EVOLUȚIE
Vindecare: DAStabilizare, ameliorare: cu condiția să nu apară complicațiiAgravare: în situația în care apar complicațiiDeces: nu se dorește
COMPORTAMENT AȘTEPTAT, ÎN CE INTERVAL
La internare se așează pacientul în poziție antalgică și se administrează Ranitidină și Emetostop și în interval de 2 ore se așteaptă ameliorarea simptomelor.
MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII
21.02.2015Internarea pe secțieEfectuarea analizelor – anxios26.02.2015Efectuarea examenelor paraclinice27.02.2015Externarea – reintegrare în familie
OBIECTIVUL GLOBAL
Ameliorarea simptomatologiei, educarea pacientului de a respecta regimul de viață și alimentar.Stabilirea stării generale și reabilitarea stării psihice.
Dieta
Alimente permiseAlimente interziseSupele se vor prepara prin fierberea suficientă a legumelor și zarzavaturilor, zeama fiind îngroșată cu griș, paste făinoase, orez, cartofi sau zarzavaturi trecute prin sită. Se va evita zeama de carne, mai ales în perioada de criză!Legumele (bine fierte!) se vor servi sub formă de piure, sote, budincă sau sufleu (preparate la baia de apă) la care se poate adăuga unt sau ulei crud (rețineți că grăsimile permise se vor consuma doar crude, adăugându-le în farfurie la masă).Carnea permisă se prepară la începutul bolii doar prin fierbere, înăbușire sau sub formă de perișoare fierte la abur. După ameliorarea simptomelor se poate încerca și prepararea la grătar (dar nu prăjirea în ulei ori grăsime!).Pește gras, sărat, afumat, conserve de pește, lactate: brânzeturi fermentate, sărate, afumate, lapte bătut, iaurt, kefir, untură, slănină, alimente preparate cu grăsime încinsă, rântașuri, maioneză, marmeladă, dulceață, miere, ciocolată, cacao, compoturile preparate cu conservant de iarnă, aluaturile dospite proaspete, aluaturile fragede și foietajele (ștrudel), prăjiturile cu cremă, zarzavaturi crude, zarzavaturi fibroase, ațoase sau cu celuloză dură (castraveți, ridichi, gulii, sfeclă, varză albă, varză roșie, fasole uscată, mazăre uscată, linte, ciuperci, vinete, roșii (mai ales sub formă de sos sau supă de roșii), legume picante (ceapă, usturoi, ardei iute), fructe crude sau acre, fructele cu sâmburi (nucile, alunele, migdalele)
Alimentația
DataOraRegimul alimentarObservații21.0213:001 pahar laptea refuzat15:00piure de cartofi cu unt18:00o felie de pâine prăjită20:001 cană ceai cu miere de albine22.027:301 ou fiert moale10:001 pahar lapte13:00supă de legume cu crutoane18:00griș cu lapte23.027:30brânză de vaci10:002 biscuiți cu piure de fructe13:00carne la grătar cu cartofi nature18:00orez cu lapte20:00ceai24.027:30brânză de vaci10:002 mere coapte13:00pește fiert18:00tăiței cu lapte25.02 7:303 cartofi copți10:00brânză de vaci13:00supă de carne cu tăiței18:00pâine prăjită cu untExternare: respectarea regimului alimentar
PARAMETRII FIZIOLOGICI
DataOraTemp.PulsResp.T.A.DiurezaScaunSemn21.028:3036,7oC84/min21 r/min135/80 mmHg1210 ml1/ziD22.027:4036,7oC82/min20 r/min130/60 mmHg1300 ml2/ziD23.028:5536,8oC82/min20 r/min135/75 mmHg1300 ml1/ziD24.029:1236,9oC84/min19 r/min135/80 mmHg1250 ml2/ziD17:3536,8oC84/min19 r/min145/75 mmHgS25.029:1736,7oC79/min19 r/min145/80 mmHg1400 ml1/ziD26.028:3536,8oC80/min19 r/min145/80 mmHg1250 ml1/ziD27.027:5036,6oC85/min20 r/min135/70 mmHg1230 ml1/ziD
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia fundamentalăDiagnostic de îngrijireObiectiveIntervenții autonome și delegateEvaluareNevoia de a se alimenta și hidrataAlimentație inadecvată din cauza distrucției ulceroase de la nivelul stomacului, manifestată prin greață, vărsături, durere epigastrică.Problema- alimentație inadecvată.Sursa de dificultate- distrucției ulceroase de la nivelul stomacului.Manifestări de dependență- greață;- vărsături;- durere epigastrică- urmăresc ca pacientul să-și diminueze greața și vărsăturile în 24 h; – să-și urmeze regimul alimentar în fiecare zi timp de 3 zile pentru a-și diminua durerea epigastrică;- să fie echilibrat psihic.- explorez preferințele pacientului asupra alimentelor permise și interzise;- servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate și prezentate atrăgător;- alimentație după gust, respectând contraindicațiile regimului;- recoltez sânge pentru următoarele analize: HLG, V.S.H., glicemie, uree, creatinină, acid uric, electroforeză, TGO, TGP, urină pentru urocultură, materii fecale pentru examenul coproparazitologic; – administrez medicamente prescrise de medic în F.O.: No spa = 2fiole/zi, Torecan = 2fiole/zi, Meprobamat = 2tb/zi, Stugeron = 2tb/zi, Zantac = 2tb/zi, Dormicum = 1tb/zi, Diclofenac = 1tb/zi.21.02.2015- pacientul are o greutate corporală de 76 kg;22-25.02.2015- greața și vărsăturile au diminuat în 24h și nu mai sunt prezente astăzi;- pacientul a respectat regimul alimentar pe parcursul celor 3 zile de îngrijire;26-27.02.2015- pacientul se hidratează singur.Nevoia de a-și menține temperatura în limite normaleHipertermie prin tulburări metabolice cu stare de deshidratare prin vărsături, temperatură, slăbiciune fizică.Problema- hipertermie.Sursa de dificultate- tulburări metabolice cu stare de deshidratare.Manifestări de dependență- vărsături;- temperatură;- slăbiciune fizică.- pacientul să-și diminueze temperatura cu 1-2 ºC în timp de 3 zile; – să fie echilibrat hidroelectrolitic;- să aibă o stare de bine fizic și psihic.- aerisesc încăperea; ajut să-și mențină tegumentele curate și uscate;- schimb lenjeria de pat și de corp, asigur îmbrăcăminte ușoară și comodă; – mențin igiena riguroasă a plicilor și spațiilor interdigitale; – servesc pacientul cu cantități mari de lichide calde;- calculez bilanțul ingesta-excreta pe 24 h;- Scobutil = l fiolă/zi;- Metoclopramid 1fiolă; – Papaverină = l fiolă/zi; – Clopromazin = 1 fiolă perfuzie cu; – Glucoză 5%-1000 ml; – Ser fiziologic 1500 ml.21.02.2015- pacientul are o temperatură de 37,4 grade C.22-26.02.2015- pacientul are temperatura corpului cuprinsă între 36,5-36,7 grade C axilar;- pacientul nu mai transpiră și nu prezintă stare de disconfort fizic și psihic.27.02.2015- pacientul este echilibrat hidric.Nevoia de a avea o respirație normală și o bună circulațiePotențial de modificare a funcției respiratorii legat de anxietate manifestată prin neliniște, oboseală fizică și psihică.Probleme- potențial de modificare a funcției respiratorii.Surse de dificultate- anxietate.Manifestări de dependență- neliniște;- oboseală fizică și psihică.- exerciții de relaxare pentru diminuarea neliniști și oboselii fizice și psihice;pacientul să prezinte căi respiratorii libere și o bună respirație.- poziționez pacientul în poziția semișezând pentru a putea favoriza respirația;- aerisesc salonul;- monitorizez respirația;- învăț pacientul să facă exerciții de respirație, să utilizeze tehnici de relaxare;- pregătirea fizică și psihică în vederea oricărei tehnici la care va fi supus;- administrez:Metoclopramid = 3fiole/zi, Zantac = 2tab/zi, Clopromazin = 1fiolă/zi, Diazepam = 1tb/zi.21-22.02.2015R = 22/min- prezintă căi respiratorii libere.23-26.02.2015- pacientul nu mai are respirație accelerată și nu prezintă o stare de disconfort.27.02.2015- obiectiv realizat.Nevoia de a evita pericoleleAnxietate legată de imobilizare manifestată prin neliniște, nerăbdare, apatie, slăbiciune, tristețe.Probleme- anxietate.Surse de dificultate- imobilizare.Manifestări de dependență- neliniște; – nerăbdare; – apatie;- slăbiciune;- tristețe.- înlăturarea stării depresive și a anxietății în termen de 3 zile;- pacientul să fie echilibrat fizic și psihic; – să beneficieze de un mediu de siguranță fără accidente și infecții.- asigur condițiile de mediu adecvate pentru a evita pericolele prin accidentare;- amplasez pacientul în salon în funcție de starea, afecțiunea și receptivitatea acestuia;- iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecțiilor în cazul îmbolnăvirilor cu boli transmisibile prin izolarea pacienților, respectarea circuitelor, măsuri de igienă spitalicească (condiții de cazare, microclimat, alimentație, aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, curățenie, dezinfecție);- favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;- creez un mediu optim pentru ca pacientul să-și poată exprima emoțiile nevoile; – ajut pacientul să-și recunoască și să-și accepte anxietatea;- administrez medicație analgezică, sedative, anxiolitice, antiaritmice la indicația medicului: oxigenoterapie pe sonda nazală,Distonocalm.21-23.02.2015- la internare pacientul prezintă anxietate, neliniște, temeri, panică datorită atingerii integrității fizice.24-26.02.2015- pacientul prezintă diminuarea anxietății care îi asigură confortul fizic și psihic adecvat în urma intervențiilor efectuate;- TA =130/90 mmHg;- AV=82 bătăi/min;- R=18 resp/min.27.02.2015- obiectiv realizat.Nevoia de a eliminaDeshidratare legată de diaree, eliminare urinară insuficientă calitativ manifestată prin oligoanurie, tulburări în peristaltismul intestinal.Probleme- deshidratare.Surse de dificultate- diaree;- eliminare urinară insuficientă calitativ.Manifestări de dependență- oligoanurie;- tulburări în peristaltismul intestinal.- pacientul să fie echilibrat electrolitic și nutrițional;- reluarea tranzitului intestinal în 1-3 zile, în limite fiziologice;- să aibă tegumente perianale curate și integre;să aibă o stare de bine, de confort și de securitate- aerisesc încăperea, ajut să-și mențină tegumentele curate și uscate, schimb lenjeria de pat și de corp; – asigur îmbrăcăminte ușoară și comodă, mențin igiena plicilor și spațiilor interdigitale;- observ apariția primului scaun;- observ eliminările și le notez în foaia de observație: glucoză10% (5 u.i. insulină la 250 ml glucoză); – administrez: Metoclopramid = 2fiole/zi, Scobutil = 2fiole/zi, Zantac = 2tb/zi, Clopromazin = 1fiolă/zi, Epicogel = l flacon, Diazepam = 1tb/zi.21-23.02.2015- pacientul este echilibrat hidroelectrolitic.24-25.02.2015- pacientul nu mai prezintă respirație accelerată cu transpirații abundente.26.02.2015- obiectiv realizat.Nevoia de a dormi și a se odihniTulburări de somn cauzate de durere epigastrică manifestate prin somn întrerupt, cu diminuarea stării de confort.Probleme- tulburări de somn.Surse de dificultate- durere epigastrică.Manifestări de dependență- somn întrerupt cu diminuarea stării de confort.- pacientul să aibă un somn liniștit, odihnitor; – să nu mai prezinte oboseală;- să-și amelioreze starea generală;- să îndeplinească activități zilnice după ritm, dorință, intensitate;să fie activ, cooperant.- asigurarea unei poziții comode în limita posibilului;- în timpul zilei să aibă un program recreativ;- aerisesc salonul;- observ și notez calitatea somnului;- asigur lenjerie de pat și de corp curate și confortabile; – administrez: Hismanal = l tb/zi, Metoclopramid = 2fiole/zi, Diazepam = 1tb/zi.21.02.2015- pacientul prezintă anxietate, stare de disconfort.22-26.02.2015- pacientul nu mai este anxios, este odihnit, comunică ușor își îndeplinește activitățile cotidiene.27.02.2015- obiectiv realizat.Nevoia de a se mișca și a avea o bună posturăIntoleranță la activitate legată de slăbiciune fizică manifestată prin oboseală și refuz de a face activitate.Probleme- intoleranță la activitate.Surse de dificultate- slăbiciune fizică.Manifestări de dependență- oboseală și refuz de a face activitate.- pacientul să-și recapete independența în mișcare în 3 zile;- pacientul să-și mențină tonusul muscular și mobilitatea articulațiilor;- să fie echilibrat psihic.- planific un program de exerciții în funcție de capacitatea pacientului;- pregătesc psihic pacientul în vederea oricărei tehnici de îngrijire;- redau încredere pacientului că starea actuală este trecătoare și că se va face bine;- suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl servesc la pat cu cele necesare.21.02.2015- pacientul are o greutate corporală = 76 kg. 22-25.02.2015- este echilibrat psihic;- toleranță la efort.26.02.2015- pacientul a respectat regimul și se hidratează singur;- obiectiv realizat.Nevoia de a comunicaDificultate în satisfacerea nevoii de a comunica datorită statusului social defavorabil manifestată prin retragere și izolare.Probleme- dificultate în satisfacerea nevoii de a comunica.Surse de dificultate- statusul social defavorabil.Manifestări de dependență- retragere și izolare.- pacientul să se poată afirma și să aibă percepție pozitivă de sine în 3 zile;- să aibă o gândire pozitivă;- să fie echilibrat fizic și psihic;- să fie dispus să socializeze cu cei din jur.- furnizez mijloace de comunicare adecvate stării pacientului și informațiile de care are nevoie în ceea ce privește boala, tratamentul;- cercetez posibilitățile de comunicare ale bolnavului și îi furnizez mijloace de comunicare;- asigur un mediu de securitate, liniște, îl familiarizez cu mediul sau ambientul;- facilitez vizita familiei.21.02.2015- la internare pacientul se prezintă cu lipsa de încredere în personalul medical;- nu acceptă tratamentul medical.22-25.02.2015- comportamentul bolnavului față de alte persoane este bun.26.02.2015- pacientul comunică cu cei din jur și are o percepție pozitivă față de sine și față de boală;- acceptă tratamentul medical;- obiectiv realizat.
Examene biochimice la internare
HemogramaRezultatValori normaleHemoglobina13,5 g %13-14 g %Hematocrit40 g %43-45 g %Leucocite5500/mm34000-8000/mm3VSH10 mm/h5-15 mm/hProteine totale-6-8 g/100 mlCoagulogramaRezultatValori normaleTimp de protrombină88 %11-135 %APTT45,9 sec20-32 secINR12,60,96-1,14Biochimie sanguinăRezultatValori normaleTGO8,1 u.i.0-30 U/ITGP4,3 u.i.7-37 U/IBilirubina directă0,09 mg/dl0,03 mg/dlBilirubina totală0.40 mg/dl0-1 mg/dlGlicemie91 mg/dl70-115 mg/dlUree24,5 mg%10-40 mg/dlCreatinină0,90 mg%0,6-1,2 mg/dlNa +144 mEq/l132-147 mEq/lK+4,7 mEq/l3,5-5,1 mEq/l
EXAMENE PARACLINICE
DATAEXAMENUL CERUTPREGĂTIREA PACIENTULUIREZULTAT21.02.201522.02.201523.02.201523.02.2015ElectrocardiogramaM.R.F.Ecografie abdominalăRadioscopie gastroduodenală- pregătesc pacientul din punct de vedere psihic, pentru a înlătura factorii emoționali- transport pacientul în sala de examinare cu căruciorul cu 10-15 minute înainte de înregistrare- așez bolnavul comod pe patul de consultație rugându-l să-și relaxeze musculatura- montez electrozii standard cât mai aproape de rădăcina membrelor așezând sub placa de metal o pânză înmuiată în soluție de electrolit (1 lingură sare la 1 pahar apă), astfel: roșu – mâna dreaptă, galben – mâna stângă, verde – picior stâng, negru – picior drept- montez electrozii precordiali: V1 – spațiul IV intercostal pe marginea dreaptă a sternului; V2 – spațiul IV intercostal pe marginea stângă a sternului; V3 – între V2 și V4; V4 – spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară; V5 – la intersecția dintre orizontala dusă din V4 și linia axilară anterioară stângă; V6 – la intersecția dintre orizontala dusă din V4 și linia axilară mijlocie stângă.- înregistrez derivațiile unipolare și precordiale- după terminarea înregistrării îndepărtez electrozii de pe pacient- ajut pacientul să se îmbrace și-l conduc în salon- notez pe electrocardiogramă: numele și prenumele pacientului, vârsta, data și ora înregistrării, semnătura celui care a efectuat-o.- pregătesc psihic pacientul: îi explic condițiile în care se va face examenul (cameră în semiobscuritate)- conduc pacientul la serviciul de radiologie- explic pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (să facă câteva mișcări respiratorii după care să urmeze o perioadă de apnee, timp în care se face radiografia, după care să urmeze o inspirație profundă)Pregătirea fizică a pacientului:- dezbrac complet regiunea toracică a pacientului și îi îndepărtez obiectele radioopace- așez pacientul în poziție ortostatică cu mâinile în șolduri și coatele aduse înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul- când poziția verticală este contraindicată așez pacientul în poziție șezând sau în decubit- după examen ajut pacientul să se îmbrace și îl conduc la pat.- anunț pacientul și îi explic importanța tehnicii pentru stabilirea diagnosticului, explic tehnica investigației și regimul alimentar necesar pentru reușita acesteia- cu două-trei zile înaintea examinării administrez pacientului un regim fără alimente care conțin celuloză și dau reziduuri multe (fructe, legume și zarzavaturi, paste făinoase, pâine) și ape gazoase și administrez cărbune animal și triferment câte 2 tablete de 3 ori/zi- în ziua precedentă examenului îi dau pacientului un regim hidric compus din supe, limonade, ceai, apă negazoasă- în seara precedentă îi ofer pacientului o cană cu ceai și pâine prăjită și două linguri de ulei de ricin- în ziua examenului, înainte de efectuarea acestuia îi interzic pacientului să consume alimente sau lichide- conduc pacientul la serviciul de radiologie, îl ajut să se dezbrace și să se așeze în decubit dorsal pe masa radiologică- după efectuarea examinării ajut pacientul să se îmbrace și-l conduc la salon unde-l instalez comod în pat.- anunț pacientul cu două zile înainte, explicându-i necesitatea tehnicii și importanța ei pentru diagnosticul bolii, tehnica investigației și regimul alimentar pe care trebuie să-l respecte.- administrez pacientului cu 1-2 zile înaintea examinării un regim alimentar neflatulent și ușor digerabil, format din supe, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate- seara, în ajunul examinării, efectuez pacientului o clismă evacuatoare- anunț pacientul că în ziua examinării nu trebuie să fumeze pentru că fumatul mărește secreția gastrică și că nu trebuie să mănânce- în ziua examinării, conduc pacientul la serviciul de radiologie- dezbrac complet regiunea toracică a bolnavului și-l conduc sub ecran unde îi ofer cana cu sulfatul de bariu pregătit înaintea examinării (se amestecă 150g sulfat de bariu cu o cantitate de 200-300 ml apă rece amestecând continuu cu o lingură de lemn)- după terminarea examinării ajut pacientul să se îmbrace și-l conduc la pat- administrez un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după efectuarea examinării și informez pacientul că va avea scaunul colorat în albÎn limite fiziologice.Nu sunt leziuni pleuro-pulmonare.Ficat, colecist, pancreas, splină, rinichi, aspect normal echografic.Esofag normal. Stomac cu pliuri normale, hiperton, hiperkinetic, lichid de hipersecreție în cantitate mare. Bulb duodenal cu nișă pe peretele posterior, înconjurată de o zonă de edem
EVALUARE LA EXTERNARE
Pacientul în vârstă de 46 ani se internează pe secția medicală acuzând dureri în regiunea epigastrică, greață, vărsături, astenie fizico-psihică progresivă, cefalee, amețeli, insomnii, anxietate moderată.
De comun acord cu pacientul medicul a hotărât externarea în data de 27.03.2015.
Intervențiile asistentei medicale:
pregătește documentele necesare medicului pentru a realiza externarea pacientului
pregătește pacientul și anunță familia asupra datei externării
Starea pacientului la externare – ameliorată
Grad de autonomie:
pacientul își poate îndeplini singur nevoile fundamentale
Recomandări:
pacientul să cunoască și să respecte normele de igienă
să beneficieze de o educație sanitară adecvată
să respecte regimul alimentar evitând alimentele bogate în lipide, condimentele
să evite stresul, factorii de risc
să urmeze întocmai tratamentul de întreținere prescris
să se prezinte la medic imediat ce apar complicații
Educația pentru sănătate:
Educ pacientul:
să urmeze tratamentul igieno-dietetic
repaus fizic și psihic
să nu consume alcool, tutun, cafea, condimente fără prescripția medicală
să urmeze un regim bogat pe alimente ușor digestibile, bogate în vitamine
să se prezinte la control
Cazul nr. 2
DATE DE IDENTITATE
Numele: L Prenumele: MVârsta: 66 ani Sexul: M Domiciliul Localitatea: Strada: Numărul: Bl: SC: Et: Ap: Județul:
DATE DESPRE SPITALIZARE
Data internării: Anul: 2015 Luna: 03 Ziua: 23 Ora: 12:00Data externării: Anul: 2015 Luna: 03 Ziua: 29 Ora: 14:00Motivele internării:disfagie pentru alimente solide;durere sub formă de arsură în epigastru;inapetență;scădere în greutate;grețuri;vărsături;constipație.Diagnosticul la internare: Ulcer gastroduodenal
SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ
Situația familială: Căsătorit Nr. Copii: -Situația socială: bună Profesia: pensionarCondiții de locuit: La bloc într-o locuință cu 2 camere
PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA
Numele: L Prenumele: ElenaStrada: Telefon: 0733XXXXXXNume: Prenumele:Adresa: Telefon:
ANTECEDENTE
Heredo-colaterale: neagă bolile infecto-contagioase și dermato-venerice în familiePersonale:Fiziologice: dezvoltare în raport cu vârstaPatologice: otită severă, colecistectomie la 33 de aniFactori de risc legați de modul de viață: fumător
ASPECTE SOCIOLOGICE
Mod de viață: Singur: Cu familia: Da Altul:Mediul (habitatul): Rural: Urban: DaOcupații (hobby): citește, desface rebus și colecționează timbreParticularități: fumător (10 țigări pe zi)Probleme sociale: nu este sociabil
ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE
Istoricul bolii: Boala a debutat în urmă cu câțiva ani în urma unui tratament îndelungat cu Aspirină; Ulcerotrat. Bolnavul a suferit o rezecție gastrică în perioada de după intervenția chirurgicală, pacientul a respectat regimul alimentar recomandat de medic. De asemenea nu a fumat și nu a consumat băuturi alcoolice și nici cafea.Tegumente și mucoase: palide și umedeȚesut și sistem musculo-adipos: normal reprezentatSistem gangliono-limfatic: nepalpabil, nedurerosSistemul osteo-articular: integruAparat respirator:- torace normal conformat- ambele hemitorace prezintă mișcări simetrice de ridicare și coborâre în timpul inspirației și expirației- respirația: de tip abdominal, ritmică, profundă, amplă, liberă pe nas, frecvența R=21/minAparat cardiovascular:- cord în limitele vârstei- șocul apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară- aria matității cardiace în limite normale- zgomote cardiace ritmice- TA = 135/80 mmHg, P=84/minutAparat digestiv și anexe:- abdomen suplu, elastic, mobil cu mișcările respiratorii, dureros la palpare în epigastru și hipocondrul drept- ficat situat la 3 cm sub rebord, de consistență crescută; splină nepalpabilă- tranzit intestinal fiziologic- apetit diminuatAparat uro-genital:- morfofuncțional aparent normal- loji renale libere, nedureroase, rinichi nepalpabili- micțiuni fiziologice 5-6/ziSistem nervos central: echilibrat psihic, orientat temporo-spațial
PRESCRIPȚII MEDICALE LA INTERNARE
Tratamentul: RANITIDINĂ, EMETOSTOPExaminări:Clinice: inspecție – abdomen suplu, mobil cu mișcările respiratorii;palpare – abdomen nedureros, fără formațiuni tumorale palpabile;percuție – sonoritate normală;auscultație – zgomote hidroaerice prezente;inspecția regiuni anale – fără aspecte patologice.Paraclinice: RADIOGRAFIERegimul: lacto-vegetarian
OBSEVAREA INIȚIALĂ
Situația la internare: I: 1,80 cm G: 72 Kg TA: 135/80 mmHg P: 84/minutT: 36,7°C R: 21/min Văz: cataractă ochiul drept. Auz: în limite fiziologiceNevoi fundamentale1A respira: Prezintă o respirație accelerată, frecvența respirației fiind de 22 resp/min.La măsurarea T.A. și a pulsului i s-au înregistrat valori ale T.A.=140/80 mmHg și a pulsului = 70 bătăi/min. Potențial de modificare a funcției respiratorii legat de anxietate manifestată prin neliniște, oboseală fizică și psihică.2A mânca, a bea: Dezechilibru nutritiv prin aport insuficient manifestat prin inapetență, slăbiciune, scădere în greutate.3A elimina: Eliminare urinară și intestinală insuficientă cantitativ și calitativ legată de dezechilibrul hidroelectrolitic și nutrițional, manifestat prin oligurie, sete, tahicardie, uscăciunea pielii și a mucoaselor, balonare, crampe abdominale, dificultate în a defeca, fecalom, tenesme.4A te mișca: Intoleranță la activitate prin modificarea stării de confort (dureri) manifestată prin limitarea mișcărilor, tratament parenteral.5A dormi, a te odihni: Chiar dacă doarme cca. 8-9 h/noapte pacientul afirmă că se simte foarte obosit la trezirea din somn, are amețeli și o durere de cap care persistă 1-2 h după trezirea din somn.6A te îmbrăca, a te dezbrăca: Este un om simplu și își alege îmbrăcămintea în funcție de anotimp și de locul unde urmează să meargă (la locul de muncă, în societate).Pacientul se îmbracă și se dezbracă singur.7A-ți menține temperatura în limite normale: Hipertermie prin tulburări metabolice cu stare de deshidratare prin vărsături, temperatură, slăbiciune fizică.8A fi curat, a-ți proteja tegumentele: Tegumente palide.El face câte 1-2 dușuri/zi și de 2 ori pe săptămână baie generală. Părul este tuns scurt, iar în fiecare dimineață pacientul se spală pe dinți, înainte de a pleca la serviciu.9A evita pericolele: Neliniște deoarece nu știe cum va evolua boala.10A comunica: Este comunicativ, are o imagine pozitivă despre sine, înțelege semnificația mesajelor.11A te recrea: Este preocupat de realizarea sa, are stimă și respect pentru activitatea pe care o desfășoară.12A fi util: Integritate psihică, manifestă ambiție în realizarea activităților specifice ale vârstei sale.13A învăța: Dorința și interesul de a învăța, acumularea de cunoștințe.14A-ți practica religia: Este practicant al dogmelor religioase. Alergic la: nu se știe cu alergii
ASPECTE PSIHOLOGICE
Stare de conștiență: prezentăComportament: comunicativ și sociabilMod de internare: Singur: Salvarea: DA Familia: Altul:Particularități:
POSIBILITATEA DE EVOLUȚIE
Vindecare: Stabilizare, ameliorare: DAAgravare: prevenirea complicațiilor Deces: nu se dorește
COMPORTAMENT AȘTEPTAT, ÎN CE INTERVAL
La internare se așează pacientul în poziție antalgică și se administrează perfuzie cu Quamatel și glucoză 5%, în interval de 2 ore se așteaptă ameliorarea simptomelor
MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII
23.03.2015Internarea pe secțieEfectuarea analizelor24.03.2015Efectuarea examenelor paraclinice27.03.2015Externarea
OBIECTIVUL GLOBAL
Ameliorarea simptomatologiei, monitorizarea funcțiilor vitale, asigurarea confortului, prevenirea complicațiilor.
Dieta
Alimente permiseAlimente interziseSupele se vor prepara prin fierberea suficientă a legumelor și zarzavaturilor, zeama fiind îngroșată cu griș, paste făinoase, orez, cartofi sau zarzavaturi trecute prin sită. Se va evita zeama de carne, mai ales în perioada de criză!Legumele (bine fierte!) se vor servi sub formă de piure, sote, budincă sau sufleu (preparate la baia de apă) la care se poate adăuga unt sau ulei crud (rețineți că grăsimile permise se vor consuma doar crude, adăugându-le în farfurie la masă).Carnea permisă se prepară la începutul bolii doar prin fierbere, înăbușire sau sub formă de perișoare fierte la abur. După ameliorarea simptomelor se poate încerca și prepararea la grătar (dar nu prăjirea în ulei ori grăsime!).Pește gras, sărat, afumat, conserve de pește, lactate: brânzeturi fermentate, sărate, afumate, lapte bătut, iaurt, kefir, untură, slănină, alimente preparate cu grăsime încinsă, rântașuri, maioneză, marmeladă, dulceață, miere, ciocolată, cacao, compoturile preparate cu conservant de iarnă, aluaturile dospite proaspete, aluaturile fragede și foietajele (ștrudel), prăjiturile cu cremă, zarzavaturi crude, zarzavaturi fibroase, ațoase sau cu celuloză dură (castraveți, ridichi, gulii, sfeclă, varză albă, varză roșie, fasole uscată, mazăre uscată, linte, ciuperci, vinete, roșii (mai ales sub formă de sos sau supă de roșii), legume picante (ceapă, usturoi, ardei iute), fructe crude sau acre, fructele cu sâmburi (nucile, alunele, migdalele).
Alimentația
DataOraRegimul alimentarObservații23.0313:00zeamă de carnea refuzat15:00piure de cartofi cu unt18:00o felie de pâine prăjitărefuză20:001 cană ceai cu miere de albine24.037:301 ou fiert moale10:001 pahar lapte13:00supă de legume cu crutoane18:00griș cu lapte25.037:30brânză de vaci10:002 biscuiți cu piure de fructe13:00carne la grătar cu cartofi nature18:00budincă20:00ceai26.037:30brânză de vaci10:002 mere coapte13:00pește fiert18:00tăiței cu lapte27.03 7:303 cartofi copți10:00brânză de vaci13:00supă de carne cu tăiței18:00pâine prăjită cu untExternare: respectarea regimului alimentar
PARAMETRII FIZIOLOGICI
DataOraTemp.PulsResp.T.A.DiurezaScaunSemn23.038:3036,7oC70/min21 r/min135/80 mmHg1210 ml1/ziD18:0037,3oC74/min20 r/min135/80 mmHgS24.037:4036,7oC82/min20 r/min130/60 mmHg1300 ml2/ziD25.038:5536,8oC73/min20 r/min135/75 mmHg1300 ml1/ziD26.039:1236,9oC73/min19 r/min135/80 mmHg1250 ml2/ziD17:3536,8oC74/min19 r/min145/75 mmHgS27.039:1736,7oC70/min19 r/min145/80 mmHg1400 ml1/ziD28.038:3536,8oC80/min19 r/min145/80 mmHg1250 ml1/ziD29.037:5036,6oC76/min18 r/min135/70 mmHg1250 ml1/ziD
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia fundamentalăDiagnostic de îngrijireObiectiveIntervenții autonome și delegateEvaluareNevoia de a se alimenta și hidrata: Alimentație inadecvată prin deficit din cauza lipsei sau scăderii poftei de mâncare manifestată prin masa corporală scăzută, fără poftă, are slăbiciuni, forța musculară scăzută.Probleme- alimentație inadecvată prin deficit. Surse de dificultate- lipsa sau scăderea poftei de mâncare. Manifestări de dependență- masa corporală scăzută;- fără poftă;- are slăbiciuni;forța musculară scăzută.- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;- să înregistreze o creștere în greutate de minimum 500 g pe săptămână;- pacientul să se poată alimenta pe cale naturală;- să aibă greutate în limite normale.- să înțeleagă necesitatea dietei;- bolnavul să fie echilibrat fizic și psihic.- mențin și supraveghez perfuzia endovenoasă;- fac bilanț intrări-ieșiri;- urmăresc tranzitul intestinal; – urmăresc reluarea apetitului și curba ponderală; – administrez: ser fiziologic 1000 ml, Glucoză 10%, Fresubin f.4 (500 ml diluat în 500 ml de ceai menta +2 pastile de Imodium) pe gastrostoma, Vit. B1, B2, B6 f4.23.03.2015- tranzit intestinal încetinit și respingerea anumitor alimente.24.03.2015- s-a reluat tranzitul intestinal. 25.03.2015- creștere ponderală cu 500 g;- se alimentează pe cale naturală.Nevoia de a avea o respirație normală și o bună circulațieDificultate în respirație legat de durere și anxietate manifestată prin dispnee și stare de neliniște.Probleme- dificultate în respirație.Surse de dificultate- durere și anxietate.Manifestări de dependență- dispnee;- stare de neliniște.- pacientul să respire cu minimum de dificultate în termen de 24 – 48 h; – să prezinte căi respiratorii libere;- liniștirea pacientului în vederea diminuării anxietății;- să previn complicațiile.- monitorizez respirația și circulația; – aerisesc salonul, asigurarea unui pat cu posibilitatea unei poziții antalgice;- evaluez intensitatea dureri și a stării de anxietate;- poziționez pacientul în poziția semișezând pentru a putea favoriza respirația și a elimina durerea;- îl învăț exerciții de respirație;- administrez medicația conform prescripției;- lichide pentru fluidificarea secrețiilor libere montez perfuzie cu:glucoză 10 % = 1000 ml, Ringer = 1000 ml, miofilin.23.03.2015- TA=100/70 mm Hg; – AV = 72 b/min;- R = 12/min.24.03.2015- TA=110/80 mmHg;- AV=74b/min;- R=14/min;- prezintă căi respiratorii libere;26.03.2015- obiectiv realizat.Nevoia de a se mișca și a avea o bună posturăIntoleranță la activitate din cauza diminuării mobilității fizice manifestată prin dificultatea de a se mobiliza, așeza, spăla.Probleme- intoleranță la activitate.Surse de dificultate- diminuarea mobilității fizice.Manifestări de dependență- dificultatea de a se mobiliza, așeza, spăla.- să recapete independența în mișcare în 3 zile;- pacientul să-și mențină tonusul muscular și mobilitatea articulațiilor;- să aibă tegumente integre;- să fie echilibrat psihic pacientul, să fie mobilizat, astfel încât să nu apară escarele.- schimb poziția pacientului la fiecare 2 h și masez regiunile predispuse escarelor, pudrez cu talc; – așez cutele de la cearșaf pentru a preveni escarele;- pregătesc psihic pacientul în vederea oricărei tehnici de îngrijire;- redau încredere pacientului, în sensul că starea actuală este trecătoare și că se va face bine;- suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl servesc la pat cu cele necesare;- administrez medicația prescrisă de medic;- mobilizarea treptată a pacientului: la marginea patului, apoi treptat, să se poată deplasa, spăla.23-25.03.2015- TA=100/70 mmHg; – AV=72b/min;- R=72b/min;- pacientul prezintă intoleranță la activitate și deficit motor parțial recuperat;- bolnavul prezintă o ameliorare a nevoii de a se mișca și a avea o bună postură dar încă are nevoie de ajutor.26-28.03.2015- pacientul prezintă o bună postură și mișcări coordonate active.Nevoia de a eliminaEliminare urinară și intestinală insuficientă cantitativ și calitativ legată de modificări ale eliminării prin alimentație neadecvată, manifestată prin dezechilibru hidroelectrolitic, oligurie, sete, tahicardie, uscăciunea pielii și a mucoaselor, balonare, crampe abdominale, dificultate de a defeca, fecalom, tenesme.Probleme- eliminare urinară și intestinală insuficientă cantitativ și calitativ.Surse de dificultate- modificări ale eliminării prin alimentație neadecvată.Manifestări de dependență- dezechilibru hidroelectrolitic oligurie, sete, tahicardie;- uscăciunea pielii și a mucoaselor, balonare;- crampe abdominale;- dificultate în a defeca;- fecalom, tenesme.- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic în termen de 3 zile;- să nu mai prezinte nici un semn de deshidratare;- să aibă pielea suplă și bine hidratată;- mucoasele și conjunctivele să fie umede;- pacientul să aibă o bună eliminare urinară și intestinală;- să fie echilibrat psihic;- reluarea tranzitului intestinal în 3 zile.- fac zilnic bilanțul hidric, măsurând ingestia și excreția;- cântăresc zilnic pacientul;- corectez dezechilibrul hidric, prin hidratarea sau reducerea aportului de lichide și electroliți în funcție de ionograma serică și urinară;- recoltez urina pentru examene chimice și bacteriologice;- asigur igiena corporală riguroasă, servesc pacientul la pat cu urinar și bazinet când este cazul;- schimb lenjeria de corp și de pat ori de câte ori este nevoie;- administrez antiseptice urinare, antibiotice, conform antibiogramei, la indicația medicului;- efectuez, la indicația medicului, clisma evacuatoare;- cercetez dezechilibrul acido-bazic în funcție de rezerva alcalină, la indicația medicului23.03.2015- eliminarea urinară este deficitară.24.03.2015- respirație zgomotoasă;- nr. scăzut de micțiuni și scaune.25.03.2015- stare generală constantă cu tranzit intestinal în limite normale;- obiectiv realizat.Nevoia de a dormi și a se odihniDificultatea sau incapacitatea de a se odihni legată de perfuzie, manifestată prin somn agitat, iritabilitate, oboseală;Probleme- dificultatea sau incapacitatea de a se odihni.Surse de dificultate- perfuzie.Manifestări de dependență- somn agitat;- iritabilitate;- oboseală.- pacientul să aibă un somn liniștit, odihnitor, fără treziri frecvente; – să nu mai prezinte oboseală și iritabilitate.- învăț pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciții respiratorii, ofer pacientului o cană cu lapte cald înainte de culcare, o baie caldă;- identific nivelul și cauza anxietății la pacienții cu insomnie;- observ și notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;- întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului;- aerisesc salonul;- administrez tratamentul medicamentos recomandat de medic, observ efectul acestuia asupra organismului:- anxiolitice: Fortral, sedative, antalgice;- la indicația medicului, administrez o fiolă de Fenobarbital și Piafen.23.03.2015- a dormit 5 ore, somn agitat.24.03.2015- a dormit 6 ore, somn liniștit.25.03.2015- a avut un somn corespunzător; – nu mai prezintă iritabilitate și oboseală.
Examene biochimice la internare
HemogramaRezultatValori normaleHemoglobină11,7 g %13-14 g %Hematocrit37 %43-45 g %Trombocite275000/mm ³250000-400000/mm ³Leucocite5600/mm ³4000-8000/mm ³Eritrocite4200000/mm ³4000000-5200000/mm ³VSH40 mm/h5-15 mm/hProteine totale5,2 g/100ml6-8 g/100mlBiochimie sanguinăRezultatValori normaleAmilaza44 U/I28-100 U/ITGP8,1 U/I7-37 U/ITGO12,2 U/I0-30 U/IBilirubina totală0,37 mg/dl0,00-1,00 mg/dlGlicemie204,3 mg/dl70-115 mg/dlUree40,3 mg/dl10-40 mg/dlCreatinină1,28 mg/dl0,6-1,2 mg/dlNa +129 mEq/l132-147 mEq/lK+3,63 mEq/l3,5-5,1 mEq/l
EKG – fără modificări funcționale.
Spirometrie – funcție ventilatorie normală.
Radioscopie pulmonară – fără leziuni evolutive pleuro-pulmonare.
EXAMENE PARACLINICE
DATAEXAMENUL CERUTPREGĂTIREA PACIENTULUIREZULTAT23.03.201523.03.201524.03.2015M.R.F.Ecografie abdominalăRadiografie gastroduodenală- anunț pacientul și îi explic condițiile în care se va face examenul (cameră în semiobscuritate)- conduc pacientul la serviciul de radiologie- explic pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (să facă câteva mișcări respiratorii după care să urmeze o perioadă de apnee, timp în care se face radiografia, după care să urmeze o inspirație profundă)Pregătirea fizică a pacientului:- dezbrac complet regiunea toracică a pacientului și îi îndepărtez obiectele radioopace- așez pacientul în poziție ortostatică cu mâinile în șolduri și coatele aduse înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul- după examen ajut pacientul să se îmbrace și îl conduc la pat.- anunț pacientul și îi explic importanța tehnicii pentru stabilirea diagnosticului, explic tehnica investigației și regimul alimentar necesar pentru reușita acesteia- cu două-trei zile înaintea examinării administrez pacientului un regim fără alimente care conțin celuloză și dau reziduuri multe (fructe, legume și zarzavaturi, paste făinoase, pâine) și ape gazoase și administrez cărbune animal și triferment câte 2 tablete de 3 ori/zi- în ziua precedentă examenului îi dau pacientului un regim hidric compus din supe, limonade, ceai, apă negazoasă- în seara precedentă îi ofer pacientului o cană cu ceai și pâine prăjită și două linguri de ulei de ricin- în ziua examenului, înainte de efectuarea acestuia îi interzic pacientului să consume alimente sau lichide- conduc pacientul la serviciul de radiologie, îl ajut să se dezbrace și să se așeze în decubit dorsal pe masa radiologică- după efectuarea examinării ajut pacientul să se îmbrace și-l conduc la salon unde-l instalez comod în pat.- anunț pacientul cu două zile înainte, explicându-i necesitatea tehnicii și importanța ei pentru diagnosticul bolii, tehnica investigației și regimul alimentar pe care trebuie să-l respecte- administrez pacientului cu 1-2 zile înaintea examinării un regim alimentar neflatulent și ușor digerabil, format din supe, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate- seara, în ajunul examinării, efectuez pacientului o clismă evacuatoare- anunț pacientul că în ziua examinării nu trebuie să fumeze pentru că fumatul mărește secreția gastrică și că nu trebuie să mănânce- în ziua examinării, conduc pacientul la serviciul de radiologie- dezbrac complet regiunea toracică a bolnavului și-l conduc sub ecran unde îi ofer cana cu sulfatul de bariu pregătit înaintea examinării (se amestecă 150g sulfat de bariu cu o cantitate de 200-300 ml apă rece amestecând continuu cu o lingură de lemn)- după terminarea examinării ajut pacientul să se îmbrace și îl conduc la pat- administrez un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după efectuarea examinării și informez pacientul că va avea scaunul colorat în albNu sunt leziuni pleuro-pulmonare.Ficat cu lob hepatic drept 14 cm și lob hepatic stâng 7,4 cm, cu reflectivitate mult crescută și ecostructură omogenă. Colecist, pancreas, rinichi cu dimensiuni și ecostructuri normale.Esofag normal. Stomac hiperton, hiperkinetic, cu pliuri neregulate, hipersecreție accentuată. Bulb triunghiular, omogen opacifiat cu nivel orizontal și edem lacunar fără nișă vizibilă.
EVALUARE LA EXTERNARE
Pacientul în vârstă de 66 ani se internează pe secția medicală acuzând dureri în regiunea epigastrică, greață, vărsături, astenie fizico-psihică progresivă, insomnii, anxietate moderată.
De comun acord cu pacientul, medicul a hotărât externarea în data de 29.03.2015.
Intervențiile asistentei medicale:
pregătește documentele necesare medicului pentru a realiza externarea pacientului
pregătește pacientul și anunță familia asupra datei externării
Starea pacientului la externare – ameliorată
Grad de autonomie:
pacientul își poate îndeplini singur nevoile fundamentale
Recomandări:
pacientul să cunoască și să respecte normele de igienă
să beneficieze de o educație sanitară adecvată
să respecte regimul alimentar evitând alimentele bogate în lipide, condimentele
să evite stresul, factorii de risc
să urmeze întocmai tratamentul de întreținere prescris
să se prezinte la medic imediat ce apar complicații
Educația pentru sănătate:
Educ pacientul:
să urmeze tratamentul igieno-dietetic
să facă repaus fizic și psihic
să nu consume alcool, tutun, cafea, condimente fără prescripția medicală
să urmeze un regim bogat pe alimente ușor digestibile, bogate în vitamine
să se prezinte la control
Cazul nr. 3
DATE DE IDENTITATE
Numele: S Prenumele: MVârsta: 37 ani Sexul: M Domiciliul Localitatea: Strada: Numărul: Bl: SC: Et: Ap: Județul:
DATE DESPRE SPITALIZARE
Data internării: Anul: 2015 Luna: 03 Ziua: 19 Ora: 12:30Data externării: Anul: 2015 Luna: 03 Ziua: 26 Ora: 14:00Motivele internării:- hematemeză- melenă- durere epigastrică- stare generală alteratăDiagnosticul la internare: Ulcer gastroduodenal HEMORAGIC
SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ
Situația familială: Căsătorit Nr. copii: 2 copii (băieți)Situația socială: bună Profesia: profesorCondiții de locuit: La bloc într-o locuință cu 2 camere
PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA
Numele: L Prenumele: ElenaStrada: Telefon: 0733XXXXXXNume: Prenumele:Adresă: Telefon:
ANTECEDENTE
Heredo-colaterale: neagă bolile infecto-contagioase și dermato-venerice în familiePersonale:Fiziologice: -;Patologice: apendicectomie (1981);ulcer gastric (2008);Factori de risc legați de modul de viață:
ASPECTE SOCIOLOGICE
Mod de viață: Singur: Cu familia: Da Altul:Mediul (habitatul): Rural: Urban: DaOcupații (hobby): citește, desface rebus și colecționează timbreParticularități: FUMĂTOR (10 țigări pe zi)Probleme sociale: Este o persoană agreabilă cu care se pot purta discuții
ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE
Istoricul bolii: Pacientul, în vârstă de 37 de ani, cunoscut cu ulcer gastric de aproximativ 5 ani, prezintă hematemeză și melenă cu debut în urmă cu 10 ore după consum de aspirină (2tb/zi, timp de 5 zile). Se internează pentru investigații și tratament.- tatăl cu ulcer gastric.Tegumente și mucoase: palide și umedeȚesut și sistem musculo-adipos: normal reprezentatSistem gangliono-limfatic: nepalpabil, nedurerosSistemul osteo-articular: integruAparat respirator:torace normal conformat; frecvență respiratorie de 20 resp/minut;V V (vibrații vocale) transmise bilateral;MV (murmur vezicular) prezent bilateral; – respirația: de tip abdominal, ritmică, profundă, amplă, liberă pe nas, frecvența R=21/min.Aparat cardiovascular:- cord normal;- șoc apexian în spațiul V ic. stâng;- zgomote cardiace ritmice și regulate;- AV = 82 b/minut;- TA = 130/60 mm Hg.Aparat digestiv și anexe:- limbă normală;- dentiție îngrijită;- abdomen normal conformat cu panicul adipos normal; – mișcări respiratorii;- scaun melenic;- tranzit intestinal prezent;- ficat în limite normale;- limita superioară: spațiul VI ic. Drept;- inferioară la rebordul costal;- splină nepalpabilă.Aparat uro-genital:- loje renale libere;- Giordano pozitiv bilateral; – micțiuni fiziologice;- urină normală, limpede.Sistem nervos central: – ROT pozitiv bilateral;- orientare temporo-spațială.
PRESCRIPȚII MEDICALE LA INTERNARE
Tratamentul: pacientul se așează în clinostatism și se prinde o linie venoasă- se administrează sol NaCl, sol. Ringer, Somatostatină (în bolus), Vit. K, QuamatelExaminări:Clinice: abdomen normal conformat cu panicul adipos normal reprezentat, cu cicatrice postapendicectomie, participă uniform la mișcările respiratorii; abdomen dureros la palpare în epigastru, fără semne de iritație peritoneală, tranzit prezent, scaune de aspect melenic;regiunea peritoneală de aspect normal, sfincter normoton, mucoasă anorectală suplă, prostată normală, materii fecale de aspect melenic.Paraclinice: RADIOGRAFIERegimul: lacto-vegetarian
OBSERVAREA INIȚIALĂ
Situația la internare: I: 1,76 cm G: 76 Kg TA: 130/60 mmHg P: 82/minutT: 36,7°C R: 21/min Văz: cataractă ochiul drept. Auz: în limite fiziologiceNevoi fundamentale1A respira: Prezintă o respirație accelerată, frecvența respirației fiind de 21 resp/min.Potențial de modificare a funcției respiratorii legat de anxietate manifestată prin neliniște, oboseală fizică și psihică.2A mânca, a bea: Dureri epigastrice datorate leziunii ulceroase ale stomacului manifestate prin facies crispat, agitație.3A elimina: Hematemeza datorată leziunii ulceroase, manifestată prin eliminarea pe gură a conținutului stomacal amestecat cu sânge.Melena cauzată de leziunea ulceroasă, manifestată prin scaun negru moale și lucios.4A te mișca: Anxietate cauzată de hemoragia digestivă, manifestată prin neliniște, îngrijorare, agitație, nervozitate.5A dormi, a te odihni: Somnul nu este satisfăcător, bolnavul trezindu-se de mai multe ori în timpul nopții datorită durerilor epigastrice, ceea ce îl face ca în timpul zilei să aibă o stare de anxietate, acceptând cu dificultate situația de criză.6A te îmbrăca, a te dezbrăca: Este un om simplu și își alege îmbrăcămintea în funcție de anotimp și de locul unde urmează să meargă (la locul de muncă, în societate).Pacientul se îmbracă și se dezbracă singur.7A-ți menține temperatura în limite normale: Hipertermie prin tulburări metabolice cu stare de deshidratare prin vărsături, temperatură, slăbiciune fizică.8A fi curat, a-ți proteja tegumentele: Paliditatea tegumentelor și mucoaselor cauzată de hemoragia digestivă și pierderea de lichide, manifestată prin culoarea în galben a tegumentelor și mucoaselor.Astenia cauzată de evoluția bolii manifestată prin stare depresivă.9A evita pericolele: Neliniște deoarece nu știe cum va evolua boala.10A comunica: Este comunicativ, are o imagine pozitivă despre sine, înțelege semnificația mesajelor.11A te recrea: Este preocupat de realizarea sa, are stimă și respect pentru activitatea pe care o desfășoară.12A fi util: Integritate psihică, manifestă ambiție în realizarea activităților specifice vârstei sale.13A învăța: Dorința și interesul de a învăța, acumularea de cunoștințe.14A-ți practica religia: Este practicant al dogmelor religioase. Alergic la: nu se știe cu alergii.
ASPECTE PSIHOLOGICE
Stare de conștiență: prezentăComportament: comunicativ și sociabilMod de internare: Singur: Salvarea: DA Familia: Altul:Particularități:
POSIBILITATEA DE EVOLUȚIE
Vindecare:Stabilizare, ameliorare: DAAgravare: evitarea complicațiilorDeces: nu se dorește
COMPORTAMENT AȘTEPTAT, ÎN CE INTERVAL
La internare se așează pacientul în poziție antalgică și se administrează perfuzie cu Quamatel, vit. K, sol. Ringer și glucoză 5%, în interval de 2 ore se așteaptă ameliorarea simptomelor.
MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII
19.03.2015Internarea pe secțieEfectuarea analizelor20.03.2015Efectuarea examenelor paraclinice25.03.2015Externarea
OBIECTIVUL GLOBAL
Ameliorarea simptomatologiei, educarea pacientului de a respecta regimul de viață și cel alimentar.
Dieta
Alimente permiseAlimente interziseSupele se vor prepara prin fierberea suficientă a legumelor și zarzavaturilor, zeama fiind îngroșată cu griș, paste făinoase, orez, cartofi sau zarzavaturi trecute prin sită. Se va evita zeama de carne, mai ales în perioada de criză!Legumele (bine fierte!) se vor servi sub formă de piure, sote, budincă sau sufleu (preparate la baia de apă) la care se poate adăuga unt sau ulei crud (rețineți că grăsimile permise se vor consuma doar crude, adăugându-le în farfurie la masă).Carnea permisă se prepară la începutul bolii doar prin fierbere, înăbușire sau sub formă de perișoare fierte la abur. După ameliorarea simptomelor se poate încerca și prepararea la grătar (dar nu prăjirea în ulei ori grăsime!).Pește gras, sărat, afumat, conserve de pește, lactate: brânzeturi fermentate, sărate, afumate, lapte bătut, iaurt, kefir, untură, slănină, alimente preparate cu grăsime încinsă, rântașuri, maioneză, marmeladă, dulceață, miere, ciocolată, cacao, compoturile preparate cu conservant de iarnă, aluaturile dospite proaspete, aluaturile fragede și foietajele (ștrudel), prăjiturile cu cremă, zarzavaturi crude, zarzavaturi fibroase, ațoase sau cu celuloză dură (castraveți, ridichi, gulii, sfeclă, varză albă, varză roșie, fasole uscată, mazăre uscată, linte, ciuperci, vinete, roșii (mai ales sub formă de sos sau supă de roșii), legume picante (ceapă, usturoi, ardei iute), fructe crude sau acre, fructele cu sâmburi (nucile, alunele, migdalele).
Alimentația
DataOraRegimul alimentarObservații19.0313:00-15:00-18:00-20:001 cană ceai cu miere de albine20.037:301 ou fiert moalerefuză10:001 pahar lapte13:00supă de legume cu crutoane18:00griș cu lapte21.037:30brânză de vaci10:00piure de fructe13:00cartofi nature18:001 pahar lapte20:00ceai22.037:30brânză de vaci10:004 biscuiți și ceai13:00pește fiert18:00tăiței cu lapte23.037:303 cartofi copți10:00brânză de vaci13:00supă de carne cu tăiței18:00pâine prăjită cu untExternare: respectarea regimului alimentar
PARAMETRII FIZIOLOGICI
DataOraTemp.PulsResp.T.A.DiurezaScaunSemn19.038:3036,7oC82/min21 r/min135/60 mmHg1300 ml2/ziD18:0037,3oC80/min22 r/min135/60 mmHg1/ziS20.037:5036,7oC82/min20 r/min130/60 mmHg1300 ml2/ziD21.038:2036,8oC73/min20 r/min130/75 mmHg1300 ml2/ziD22.039:1236,9oC79/min18 r/min135/80 mmHg1150 ml2/ziD17:3536,8oC74/min18 r/min145/65 mmHgS23.039:1736,7oC70/min19 r/min145/60 mmHg1300 ml1/ziD24.037:3536,8oC80/min19 r/min135/60 mmHg1350 ml2/ziD25.037:5036,6oC76/min18 r/min130/70 mmHg1250 ml1/ziD
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia fundamentalăDiagnostic de îngrijireObiectiveIntervenții autonome și delegateEvaluareNevoia de a se alimenta și hidrata Dureri epigastrice datorate leziunii ulceroase ale stomacului, manifestate prin facies crispat, agitație.Probleme- durere epigastrică.Surse de dificultate- leziuni ulceroase ale stomacului.Manifestări de dependență- facies crispat, agitație.- pacientul să prezinte o ameliorare a durerilor;- să prezinte o stare de bine și liniște.- ajut pacientul să descrie bine durerea;- îi asigur confort și înlătur factorii agravanți;- îl așez într-o poziție mai puțin dureroasă, poziție antalgică;- îl sfătuiesc să se relaxeze și îi distrag atenția pentru a uita de dureri;- administrez medicamente la indicația medicului;- supraveghez pacientul, îl încurajez, îl liniștesc.19-20.03.2015- pacientul prezintă dureri periodice.21.03.2015- obiectiv realizat: pacientul prezintă dureri ameliorate, este liniștit.Nevoia de a fi curat, îngrijit; de a proteja tegumentele și mucoaselePaliditatea tegumentelor și a mucoaselor, cauzată de hemoragia digestivă și pierderea de lichide, manifestată prin culoarea în galben a tegumentelor și mucoaselor.Probleme- paliditatea tegumentelor și a mucoaselor.Surse de dificultate- hemoragia digestivă;- pierderea de lichide.Manifestări de dependență- culoarea în galben a tegumentelor și mucoaselor.- pacientul să prezinte tegumente și mucoase normale.- echilibrez pacientul hidroelectrolitic și nutrițional;- am grijă ca pacientul să prezinte tegumente curate și integre;- îl încurajez, îi explic să-și facă toaleta tegumentelor și mucoaselor;- am grijă ca pacientul să fie echilibrat fizic și psihic;- îi verific pulsul și tensiunea arterială, periodic;- asigur starea de bine și confort prin masajul pielii cu creme hidratante.23.03.2015- diminuarea palidității.25.03.2015- pacientul prezintă tegumente și mucoase normal colorate.Nevoia de a se mișca și a avea o bună posturăAnxietate cauzată de hemoragia digestivă, manifestată prin neliniște, îngrijorare, agitație, nervozitate.Probleme- anxietate.Surse de dificultate- hemoragia digestivă.Manifestări de dependență- neliniște;- îngrijorare;- agitație;- nervozitate.- pacientul să fie echilibrat psihic și emoțional;- pacientul să cunoască boala sa și măsurile de prevenire ale complicațiilor.- explic pacientului factorii declanșatori ai hemoragiei;- îl învăț să păstreze repausul fizic și psihic;- identific gradul anxietății și cauzele care au declanșat-o;- testez pacientul prin discuții;- angajez discuții repetate cu pacienții din salon;- îi creez în jur o atmosferă de calm și siguranță;- îl liniștesc și îl încurajez să aibă încredere în personalul medical;- îi explic toate intervențiile și tehnicile de îngrijire;- îl ajut să-și exprime sentimentele.19-20.03.2015- anxietatea a diminuat.21.03.2015- pacientul este calm, liniștit;- el cunoaște modul de viață ce trebuie respectat pentru a preveni un nou episod hemoragic.Nevoia de a eliminaHematemeza datorată leziunii ulceroase, manifestată prin eliminarea pe gură a conținutului stomacal, amestecat cu sânge.Probleme- hematemeza.Surse de dificultate- leziunea ulceroasă.Manifestări de dependență- eliminare pe gură a conținutului stomacal.Melena cauzată de leziunea ulceroasă, manifestată prin scaun negru, moale și lucios.Probleme- melena.Surse de dificultate- leziunea ulceroasă.Manifestări de dependență- scaun negru, moale și lucios.- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;- diminuarea și dispariția hemoragiei digestive;- pacientul să prezinte scaun normal;- pacientul să nu mai prezinte hemoragie digestivă superioară.- evaluez gravitatea hemoragiei prin măsurarea P și T.A (AV = 82 b/min; TA = 130/80 mmHg);- liniștesc și încurajez pacientul;- îl imobilizez total la pat în poziție semișezând;- protejez lenjeria cu mușama și aleză;- aplic măsuri de hemostază;- aplic pungă cu gheață sau comprese reci pe epigastru;- îi ofer cuburi de gheață mici să le țină în gură;- administrez lichide reci;- colectez sângele eliminat, îl măsor și îl notez în foaia de observație, apreciind cantitatea și aspectul;- administrez hemostatice ca Adrenostazin (3f), Etamsilat (3f) împotriva vărsăturilor, Metoclopramid;- alimentez pacientul parenteral prin perfuzii cu glucoză 10 %, Ringer, ser fiziologic.- urmăresc și notez în foaia de observație ritmul eliminărilor, consistența și culoarea scaunului;- îndemn pacientul să consume lichide reci;- alimentez pacientul prin perfuzii cu glucoză, ser fiziologic, Ringer;- însoțesc pacientul să facă clismă;- liniștesc, supraveghez și încurajez pacientul;- protejez lenjeria cu mușama și aleză;- administrez tratamentul prescris de medic.21.03.2015- pacientul prezintă scaun normal;- pacientul nu mai prezintă conținutul stomacal amestecat cu sânge, nu mai prezintă hematemeză.23.03.2015- pacientul nu mai prezintă hemoragie digestivă superioară;- pacientul este echilibrat hidroelectrolitic și nutrițional.
Examene biochimice la internare
HemogramaRezultatValori normaleHemoglobina13,5g %13-14 g %Hematocrit40 g %43-45 g %Leucocite5500/mm34000-8000/mm ³VSH10 mm/h5-15 mm/hProteine totale-6-8 g/100 mlCoagulogramaRezultatValori normaleTimp de protrombină88 %11-135 %APTT45,9 sec20-32 secINR12,60,96-1,14Biochimie sanguinăRezultatValori normaleTGO8,1 u.i.0-30 U/ITGP4,3 u.i.7-37 U/IBilirubina directă0,09 mg/dl0,03 mg/dlBilirubina totală0,40 mg/dl0-1 mg/dlGlicemie91 mg/dl70-115 mg/dlUree24,5 mg%10-40 mg/dlCreatinină0,90 mg%0,6-1,2 mg/dlNa +144 mEq/l132-147 mEq/lK+4,7 mEq/l3,5-5,1 mEq/l
EXAMENE PARACLINICE
DATAEXAMENUL CERUTPREGĂTIREA PACIENTULUIREZULTAT21.03.201522.03.201522.03.2015M.R.F.Ecografie abdominalăRadiografie gastroduodenală- anunț pacientul și îi explic condițiile în care se va face examenul (cameră în semiobscuritate)- conduc pacientul la serviciul de radiologie- explic pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (să facă câteva mișcări respiratorii după care să urmeze o perioadă de apnee, timp în care se face radiografia, după care să urmeze o inspirație profundă)Pregătirea fizică a pacientului:- dezbrac complet regiunea toracică a pacientului și îi îndepărtez obiectele radioopace- așez pacientul în poziție ortostatică cu mâinile în șolduri și coatele aduse înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul- după examen ajut pacientul să se îmbrace și îl conduc la pat.- anunț pacientul și îi explic importanța tehnicii pentru stabilirea diagnosticului, explic tehnica investigației și regimul alimentar necesar pentru reușita acesteia- cu două-trei zile înaintea examinării administrez pacientului un regim fără alimente care conțin celuloză și dau reziduuri multe (fructe, legume și zarzavaturi, paste făinoase, pâine) și ape gazoase și administrez cărbune animal și triferment câte 2 tablete de 3 ori/zi- în ziua precedentă examenului îi dau pacientului un regim hidric compus din supe, limonade, ceai, apă negazoasă- în seara precedentă îi ofer pacientului o cană cu ceai și pâine prăjită și două linguri de ulei de ricin- în ziua examenului, înainte de efectuarea acestuia îi interzic pacientului să consume alimente sau lichide- conduc pacientul la serviciul de radiologie, îl ajut să se dezbrace și să se așeze în decubit dorsal pe masa radiologică- după efectuarea examinării ajut pacientul să se îmbrace și-l conduc la salon unde-l instalez comod în pat.- anunț pacientul cu două zile înainte, explicându-i necesitatea tehnicii și importanța ei pentru diagnosticul bolii, tehnica investigației și regimul alimentar pe care trebuie să-l respecte- administrez pacientului cu 1-2 zile înaintea examinării un regim alimentar neflatulent și ușor digerabil, format din supe, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate- seara, în ajunul examinării, efectuez pacientului o clismă evacuatoare- anunț pacientul că în ziua examinării nu trebuie să fumeze pentru că fumatul mărește secreția gastrică și că nu trebuie să mănânce- în ziua examinării, conduc pacientul la serviciul de radiologie- dezbrac complet regiunea toracică a bolnavului și-l conduc sub ecran unde îi ofer cana cu sulfatul de bariu pregătit înaintea examinării (se amestecă 150g sulfat de bariu cu o cantitate de 200-300 ml apă rece amestecând continuu cu o lingură de lemn)- după terminarea examinării ajut pacientul să se îmbrace și îl conduc la pat- administrez un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după efectuarea examinării și informez pacientul că va avea scaunul colorat în albNu sunt leziuni pleuro-pulmonare.Ficat cu lob hepatic drept 14 cm și lob hepatic stâng 7,4 cm, cu reflectivitate mult crescută și ecostructură omogenă. Colecist, pancreas, rinichi cu dimensiuni și ecostructuri normale.Esofag normal. Stomac hiperton, hiperkinetic, cu pliuri neregulate, hipersecreție accentuată. Bulb triunghiular, omogen opacifiat cu nivel orizontal și edem lacunar fără nișă vizibilă.
EVALUARE LA EXTERNARE
Pacientul în vârstă de 37 ani se internează pe secția medicală acuzând dureri în regiunea epigastrică, hematemeză, melenă, stare generală alterată.
De comun acord cu pacientul medicul a hotărât externarea în data de 26.03.2015.
Intervențiile asistentei medicale:
pregătește documentele necesare medicului pentru a realiza externarea pacientului
pregătește pacientul și anunță familia asupra datei externării
Starea pacientului la externare – ameliorată
Grad de autonomie:
pacientul își poate îndeplini singur nevoile fundamentale
Recomandări:
să beneficieze de o educație sanitară adecvată
să respecte regimul alimentar evitând alimentele bogate în lipide, condimentele
să evite stresul, factorii de risc
să urmeze întocmai tratamentul de întreținere prescris
Educația pentru sănătate:
Educ pacientul:
să urmeze tratamentul igieno-dietetic
repaus fizic și psihic
să nu consume alcool, tutun, cafea, condimente fără prescripția medicală
să urmeze un regim bogat pe alimente ușor digestibile, bogate în vitamine
să se prezinte la control
Capitolul 5
CONCLUZII
Influența ulcerului gastroduodenal asupra vieții pacienților
Boala ulceroasă cu localizare gastrică și duodenală este frecventă atât la bărbați cât și la femei. În etiopatogenia bolii remarcăm factorii de stres și greșelile alimentare.
Incidența infecției cu Helicobacter pylori este de peste 90% din pacienții cu ulcer gastric sau duodenal, comparativ cu 30-50% cât se întâlnește la persoanele asimptomatice.
Diagnosticul bolii se stabilește pe date clinice și paraclinice, dintre ultimele, o importanță din ce în ce mai mare o are endoscopia.
Ulcerele gastrice se vindecă mai greu decât ulcerele duodenale.
Asocierea de medicamente, care include cel puțin două antibiotice, un inhibitor de acizi (de obicei un inhibitor de pompă de protoni) și uneori, un preparat de bismut coloidal, este recomandată persoanelor cunoscute cu boală ulceroasă peptică și infectate cu H. pylori.
Aceste terapii vindecă infecțiile în proporție de 80-90%. Succesul tratamentului infecției reduce șansa de recurență a ulcerului.
Intervenția chirurgicală este foarte rar necesară în tratamentul ulcerelor peptice.
Deoarece tratamentele farmacologice pentru ulcerele peptice sunt atât de eficiente, chirurgia este foarte rar utilizată.
Există o ofertă foarte mare de medicamente care se compliază la tratamentul ulcerelor și eradicarea bacteriei H. pylori și reduce recurența ulcerelor.
Dintre complicațiile ulcerului gastric notăm: hemoragia, penetrarea, perforarea, stenozarea și specific malignizarea.
Boala ulceroasă beneficiază de tratament igieno-dietetic și medical, iar formele complicate de tratament chirurgical.
Îngrijirile nursing sunt de foarte mare importanță, atât în cazurile operate cât și neoperate.
Ulcerul gastric este o afecțiune des întâlnită în țara noastră și afectează vârste tot mai tinere datorită evoluției societății care impune un ritm de muncă tot mai alert și cu mari responsabilități ce au ca urmare apariția stresului, dereglarea orarului alimentar, consum exagerat de cafea și tutun. Toate acestea duc la apariția suferinței gastrice.
Din acest motiv, prima sarcină a oricărei îngrijiri este cunoașterea bolnavului în complexitatea sa psihosomatică, boala de care suferă, afecțiunea (ulcerul gastric), faza în care se găsește aceasta, modul în care bolnavul suportă suferința lui ca și problemele lui psihosociale, familiale sau profesionale, care eventual îl frământă și, sub tensiunea lor, însăși spitalizarea constituie pentru el o suferință majoră.
Studiul realizat și prezentat în această lucrare aduce clarificări legate de tehnicile și practica îngrijirii bolnavilor de ulcer gastroduodenal, fiindu-mi de un real folos în activitatea desfășurată.
De asemenea, impactul fizic și psihic al acestei boli, precum și necesitatea formării unor deprinderi igieno-dietetice adecvate ale bolnavilor, m-au determinat să analizez, să studiez și să aprofundez cunoștințele legate de aceasta, pentru o mai bună educare a bolnavilor aflați în tratament și sub îngrijirea mea.
Prin evoluția favorabilă urmărită la bolnavii pe care i-am avut în îngrijire pot să trag concluzia că orice afectare a organismului, prin îngrijire, în majoritatea cazurilor duce la vindecare. Pentru a realiza acest lucru am creat condiții prielnice, necesare ridicării forței de apărare și regenerare a organismului și scoaterii lui de sub eventualele influențe nocive ale mediului înconjurător.
Cel mai important lucru este educația pentru sănătate a pacienților cu ulcer gastroduodenal.
Prevenirea ulcerului gastro-duodenal presupune cunoașterea factorilor nocivi din mediu, precum și a grupelor populaționale cu risc crescut față de această afecțiune. Se impune participarea responsabilă și conștientă a populației la activitățile de profilaxie.
Măsuri de prevenire a îmbolnăvirii persoanelor cu ulcer gastroduodenal:
1. Măsuri de profilaxie primară – vizează reducerea numărului de cazuri noi de îmbolnăvire
dispensarizarea persoanelor cu simptome nespecifice
educația populației privind igiena buco-dentară (dentiție bună care să asigure o masticație eficientă)
educarea populației privind igiena alimentară: alimentație echilibrată cantitativ și calitativ, pregătirea alimentelor fără exces de condimente, consumul lor la temperatură optimă (nici prea reci, nici prea fierbinți), orarul alimentației – mese regulate
educarea populației privind igiena psiho-nervoasă: servirea mesei în condiții de relaxare nervoasă, ambianță plăcută, evitarea stresului
educarea populației privind abandonarea obiceiurilor dăunătoare: cafea, alcool, tutun, care favorizează evoluția ulcerelor; evitarea fumatului înainte de culcare, tutunul mărind secreția de acid clorhidric
2. Măsuri de profilaxie secundară
se urmărește prin măsurile luate ca în evoluția ulcerelor gastrice sau duodenale existente să nu apară complicații grave
dispensarizarea bolnavilor cu ulcer gastric, duodenal, etc.
3. Măsuri de profilaxie terțiară:
vizează realizarea unor acțiuni destinate recuperării invalidităților funcționale ale bolnavilor cronici cu ulcer gastro-duodenal.
BIBLIOGRAFIE
Borundel C. – „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura Alt, București, 2000.
Chiru F., Simion S., Mărcian C., Iancu E. – „Urgențe medicale. Manual – Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR. RINT, București, 2003.
Dumitrașcu D. – „Bolile aparatului digestiv, vol. I”, Editura IMF, Cluj – Napoca, 1981.
Dorobanțu E., Ch. Gal, M. Seuchea, Titircă L., Udma F – „Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali”, Editura Medicală Românească, București, 2007.
Iamandescu, I.B., Psihologie medicală, Editura InfoMedica, București, 2008.
Iamandescu, I.B., Luban-Plozza, B., Dimensiunea psihosocială a practicii medicale, Editura InfoMedica, București, 2003.
Jocu Ioan – „Radiodiagnosticul clinic al ulcerelor gastrice”, Editura Medicală, București, 1976.
Mozes C. – „Cartea asistentului medical (Tehnica îngrijirii bolnavului)”, Editura Medicală, București, 1999.
Mogoș V.T. – „Urgențe în medicina clinică”, Editura didactică și pedagogică, București. 1993.
Niculescu Th. Voiculescu B., Niță C., Cârmaciu R., Sălăvăstru C., Ciornei C.– „Anatomia și fiziologia omului”, Editura Corint, București, 2001.
Papilian V. – „Anatomia omului, vol. II”, Editura didactică și pedagogică, București, 1979.
Dr. Păun. R., dr. Solomon E, dr. Seropian E. – ” Medicină Internă vol. II (Tubul digestiv. Peritoneul)”, Editura Medicală București, 1956.
Papilian, V., Anatomia omului. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974.
Pușcaș, I., Ulcerul gastric și duodenal. Editura Medicală, 1986.
Titircă L. – „Urgențe medico – chirurgicale”, Editura Medicală, București, 1994.
Titircă L. – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale. Editura Viața Medicală Românească, București, 2006.
Titircă, L., Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali. Editura Viața Medicală Românească, București, 2004.
Zorilă, C. – Nutriție, Dietetică și Sănătate Comunitară, suport de curs, UVVG Arad.
ANEXE
Fig. 1. Forma, configurația exterioară, diviziunile stomacului și duodenului.
Fig. 2. Structura duodenului
Fig. 3. Ulcer gastroduodenal
Fig. 4. Helicobacter pylori
Fig. 5. Structura stomacului și duodenului/ulcerul
Fig. 6. Localizarea ulcerului duodenal
Fig. 7. Tipuri de hemoragii
a) – Nișa tipică Haudek b) – Nișa gigantă
Fig. 8. Imagine radiologică a nișei în ulcerul gastric
Fig. 9. Imagini endoscopice din stomac și duoden
Fig. 10. Palparea abdominală
Fig. 11. Endoscopia digestivă
BIBLIOGRAFIE
Borundel C. – „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura Alt, București, 2000.
Chiru F., Simion S., Mărcian C., Iancu E. – „Urgențe medicale. Manual – Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR. RINT, București, 2003.
Dumitrașcu D. – „Bolile aparatului digestiv, vol. I”, Editura IMF, Cluj – Napoca, 1981.
Dorobanțu E., Ch. Gal, M. Seuchea, Titircă L., Udma F – „Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali”, Editura Medicală Românească, București, 2007.
Iamandescu, I.B., Psihologie medicală, Editura InfoMedica, București, 2008.
Iamandescu, I.B., Luban-Plozza, B., Dimensiunea psihosocială a practicii medicale, Editura InfoMedica, București, 2003.
Jocu Ioan – „Radiodiagnosticul clinic al ulcerelor gastrice”, Editura Medicală, București, 1976.
Mozes C. – „Cartea asistentului medical (Tehnica îngrijirii bolnavului)”, Editura Medicală, București, 1999.
Mogoș V.T. – „Urgențe în medicina clinică”, Editura didactică și pedagogică, București. 1993.
Niculescu Th. Voiculescu B., Niță C., Cârmaciu R., Sălăvăstru C., Ciornei C.– „Anatomia și fiziologia omului”, Editura Corint, București, 2001.
Papilian V. – „Anatomia omului, vol. II”, Editura didactică și pedagogică, București, 1979.
Dr. Păun. R., dr. Solomon E, dr. Seropian E. – ” Medicină Internă vol. II (Tubul digestiv. Peritoneul)”, Editura Medicală București, 1956.
Papilian, V., Anatomia omului. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974.
Pușcaș, I., Ulcerul gastric și duodenal. Editura Medicală, 1986.
Titircă L. – „Urgențe medico – chirurgicale”, Editura Medicală, București, 1994.
Titircă L. – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale. Editura Viața Medicală Românească, București, 2006.
Titircă, L., Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali. Editura Viața Medicală Românească, București, 2004.
Zorilă, C. – Nutriție, Dietetică și Sănătate Comunitară, suport de curs, UVVG Arad.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ulcerul Gastroduodenal (ID: 158403)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.