UIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE CHIMIE ȘI TEHNOLOGIE CHIMIC Ă DEPARTAMENT CHIMIE INDUSTRIALĂ ȘI ECOLOGIC Ă TEZĂ DE LICEN Ț [622559]

MINISTERUL EDUCA
ȚIEI
, CULTURII
ȘI CERCET
ĂRII

AL

REPUBLICII MOLDOVA

UIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA

DE CHIMIE
ȘI TEHNOLOGIE CHIMIC
Ă

DEPARTAMENT CHIMIE INDUSTRIALĂ
ȘI ECOLOGIC
Ă

TEZĂ DE LICEN
Ț
Ă

ESTIMAREA PRINCIPIILOR ACTIVE DIN EXTRACTE
VEGETALE CU EFECT LITOTRITIC PENTRU PRODUCEREA
UNEI FORME FARMACEUTICE LICHIDE

A elaborat:

Mirc
a Galina, studenta an.III

Specialitatea:
Tehnologia produselor

cosmetice
și medicinale

Conducătorul
științific
:

Buga Alina,

Dr.lect.univ.

Admis pentru sus
ținere:

14
.05.18

Ș
ef. Dep. CIE,
dr.conf.

Bunduchi Elena

Chi
șin
ău, 2018

2

Rezumat:

În prezenta lucrare s
–
au studiat prezen
ța
principiilor active

flavonoide
,

din plantele
vegetale
:

rozmarin, coada
–
calului
și p
ătrunjel cre
ț, în baza c
ărora s
–
a elaborat un
fito
preparat cu
poten
țial biologic activ (
efect litotritic
)
. În urma extragerii flavonoidelor din materiile prime
vegetale, prin metoda

exrac
ției
,
pe bază de solvent polar
ș
i după e
fectuarea reac
țiilor calitative
pentru a indentifica pr
ezen
ța flavonoizilor,
stabilirea indicilor
și parametrilor de calitate a
extractelor
s
–
au

preparat formele farmaceutice lichide

picături
,

în baza preformulării
și
formulării recepturii date
.

Preparar
ea formei formaceutice lichide s
–
a efectuat prin metoda clasică de preparare a
picăturilor, respectând etapele tehnologiei de preparare.

3

Summary

In this work was studied the presence of the active flavonoid principles in such plants as:
rosemary, horsehair and crispy parsley in base of this plants was created a
phytoproduct
with an
biologically active potential (the lithotrypsy reaction). After ext
racting of the flavonoids from the
primary vegetable materials, using the extraction method, in base of the polar solvent and after
proceeding using qualitative reactions to identify the presence of the flavonoid, stabilization of
the indices and parameter
s of good quality of the extractions the liquid pharmaceutical forms as
“drops”

were formed in base of preformulation and formulation of the present rec.

The preparation of the liquid pharmaceutical form was created using the classic method of
preparation
of drops respecting the steps of the preparation method.

4

Cuprins

Introducere

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
………………..

5

Capitolul. I. Investiga
ții bibliografice

…………………………..
…………………………..
…………………………..
………..

7

I.1. Problemele actuale ale etiopatogenezei litiazei urinară

…………………………..
…………………………..
……

7

I.2. Compozi
ția chimic
ă ale compu
șilor cristalelor urinare

…………………………..
…………………………..
….

11

1.3. Efectele fitoterapeutice ale materiilor prime vegetale

…………………………..
…………………………..
……

13

1.3.1. Pătrunjel (Petroselinum sativum)

…………………………..
…………………………..
…………………………

13

1.3.2. Rozmarin (Rozmarinus officinalis L.)

…………………………..
…………………………..
…………………..

14

I.3.3. Coada
–

calului (Equisetum arvense L.)

…………………………..
…………………………..
…………………

14

I.4. Flavonoizi

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
………

15

I.4.1. Evolu
ția istoric
ă a cuno
ștințelor despre rolul flavonoidelor

…………………………..
………………….

15

I.4.2. Generalită
ți privind chimizmul flavonoidelor

…………………………..
…………………………..
…………

15

I.4.3. Clasificare

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
..

16

I.4.4. Proprietă
țile fizico
–

chimice

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…..

18

I.4.5. Proprietă
țile farmacologice

…………………………..
…………………………..
…………………………..
……..

18

I.4.6. Plante
și produse vegetale cu conținut de flavonoide

…………………………..
…………………………..

19

Capitolul II. Metode
și materiale

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………….

20

II.1. Controlul calită
ții alcoolului etilic

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…

20

II.2. Solu
ții extractive alcoolice. Macerare.

…………………………..
…………………………..
……………………….

20

II.3. Identificarea calitativă a flavonoidelor

…………………………..
…………………………..
………………………

21

II.5. Tehnologia de producere a formei farmaceutice lichide
–

pic
ături

…………………………..
……………..

22

II.7. Controlul calită
ții formei farmaceutice lichide

…………………………..
…………………………..
…………….

23

Capitolul III. Rezultate
și discuții

…………………………..
…………………………..
…………………………..
……………

25

III.1. Pregătirea materiei prime
și a extractelor vegetale.

…………………………..
…………………………..
…….

25

III.2. Controlul calită
ții alcoolului etilic

…………………………..
…………………………..
…………………………..
..

26

III.3. Determinarea calitativă
și determinarea cromatografic
ă pe hârtie.

…………………………..
…………….

27

III.4. Formularea formei farmaceutice lichide

…………………………..
…………………………..
……………………

28

III.5.
Controlul calită
ții formei farmaceutice lichide
–

picături

…………………………..
…………………………

29

Concluzii:

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
………………..

31

Bibliografie

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
……………..

32

Anexe

…………………………..
…………………………..
…………………………..
…………………………..
……………………..

34

5

Introducere

Litiaza renală este o patologie cunoscută încă din antichitate. În zilele noastre, ea
reprezintă o adevărată problemă
pentru sistemele de sănătate
și pentru societate în general
datorită costurilor induse de această patologie cu o inciden
ț
ă în continuă cre
ștere [1].

Actualmente
și în Republica Moldova se atest
ă cre
șterea incidenței și prevalenței
urolitiazei, care din anu
l 2005
și pân
ă în prezent se află pe primul loc în structura maladiilor din
clinicile urologice, lăsând în urmă patologiile inflamatorii
și adenomul de prostat
ă. Pe parcursul
ultimilor decenii în tratamentul urolitiazei se observă un progres rapid, care a
optimizat evident
managementul bolnavilor. Prevalența urolitiazei pe plan global este circa 10% din populația
ț
ării.
Este bine cunoscut faptul că urolitiaza afectează peste 70% din persoanele de vârstă productivă
(20
–
50 de ani), fapt care duce la pierderea

capacită
ții de munc
ă,
și mai rar b
ătrânii
și copiii. Dup
ă
datele unor autori 8,9% din bărba
ți și 3,2% din femei, pe parcursul vieții, suport
ă urolitiază.
Inciden
ța litiazei urinare este de trei ori mai înalt
ă la bărba
ți decât la femei, iar probabilitatea
ca
un bărbat să dezvolte boală litiazică până la vîrsta de 70 ani este de 1 la 3. Unii autori constată
însă cifre mult mai ridicate la sexul masculin din cauza abuzului alimentar, regimului excesiv
lucrativ, afec
țiunilor uretro
–
prostatice
și a altor factor
i care determină prevalen
ța crescut
ă a
litiazei. (Protocolul Clinic Na
țional, 2009)
.

[2].

Tratamentul urolitiazei, în ultimii ani, este perfec
ționat permanent, datorit
ă implimentării
în practică a diverselor metode noi, printre care sunt: litotripsia extr
acorporeală cu unde de
șoc,
endourologia înaltă
și cea joas
ă, nefrolitotomia percutanată, pielolitotomia laparoscopică
transperitoneală, cea robotică. Actualmente în lumea întreagă sunt cele mai răspândite 3 metode
de tratament prin litotri
ție al paciențil
or cu calculi ai rinichilor
și c
ăilor urinare: litotri
ția
extracorporală cu unde de
șoc, nefrolitotriția percutanat
ă
și ureterolitotriția de contact
.

[3].

Implimentarea medicinei individualizate în managementul nefrolitiazei trebuie să fie
realizată pe mai

multe niveluri: profilactic, diagnostic
și curativ. Profilaxia complicațiilor litiazei
se realizează prin prevenirea sau reducerea ac
țiunii factorilor etiologici și patogenetici ai acestei
maladii. Efectul negativ al acestor factori se manifestă prin mai
multe procese patologice:
infec
ția urinar
ă, inflamarea
țesutului tubulointerstițial, susținut
ă de dereglările sistemului
antioxidant al organismului sub influen
ța stresului oxidativ sporit, precum și prin disfuncția
renală progresivă. Astfel,
țintele terap
eutice principale nonmetabolice în tratamentul litiazei sunt:
pielonefrita, inflama
ția non
–
infec
țioas
ă
și insuficiența renal
ă
.

[2].

Un spectru larg de metode diagnostice, accesibile în evaluarea litiazei renale, creează o
bază bine fundamentată pentru
realizarea diagnosticului pozitiv
și diferențiat al diferitor forme
de litiază renală
.

[2].

6

În tratamentul calculilor renali, se pot folosi plante cu acțiune diuretică, antiseptică,
antiinflamatoare și antispastică la nivelul căilor urinare. Astfel, măceșu
l are rol antiinflamator,
diuretic și de dizolvare a calculilor, zămoșița elimină nisipul și calculii mici și are efect
antiinflamator, mesteacănul este foarte eficient în eliminarea apei și excesului de acid

uric, iar
urzica vie/moartă, păpă
dia și coada
–
c
alului sunt bune diuretice.

Ceaiul

sau tinctura din rădăcină
sau frunze de pătrunjel zdrobe
ș
te calculii
.
[6
]
.

Proprietă
țile diuretice recomand
ă rozmarinul în tratarea litiazei renale, colicilor nefritice,
edemelor renale
și retențiilor urinare, odat
ă cu st
imularea secre
ției renale organismul
purificându
–
se
de toxine. La fel rozmarinul mai are efect antiseptic respirator
și intestinal, tonic
digestiv, antireumatic.

[5
]
.

Scopul lucrării:
Prepararea formei farmaceutice lichide

–

picături, cu poten
țial biologic
activ
–

litotritic.

Sarcini:

1)

Investigarea

biblio
–

ș
i

webografic
ă
a

literaturii

de

specialitate

î
n

aspectul

fitoterapiei

litiazei

renale

(
urinare
)

prin

ș
i

pentru

valorificarea

principiilor

active

din

materii

prime

vegetale
;

2)

Ob
ținerea extractelor vegetale prin macerare, cu utilizarea vehiculului polar CH
3

–

CH
2

–

OH

de 40%
din materii prime vegetale coada calului, rozmarin, pătrunjel cre
ț;

3)

Identificarea calitativă a frac
ției sumare de flavonoizi în fitoextractele alcoolice;

4)

Formularea formei farmaceutice lichide

–

picături

respectând etapele de preparare a
formelor farmaceutice lichide
;

5)

Controlul calită
ții formei
fito
farmaceutice lichide
,
picături

“
guttae
“

pentru uz intern cu
poten
țial biologic activ (efect litotri
ti
c)
.

7

Capitolul. I. Investiga
ții bibliografice

I.1.
Problemele actuale ale etiopatogenezei litiazei urinară

Litiaza renală este o maladie complexă care include: dereglarea matabolismului unui
șir de
substan
țe litogene și a transportului acestora prin
intestin, rinichi
și c
ăile urinare; modificări
patologice ale caracteristicilor fizico
–
chimici
și biologice ale urinei; crearea unor condiții
favorabile pentru formarea cristalelor
și a calculilor renali. Litiaza renal
ă este o problemă
importantă în urolog
ia modernă, deoarece ocupă unul dintre locurile de frunte în structura
maladiilor urologice în toate regiunile globului pământesc. [2].

Litiaza renală este una dintre cele mai fregvente patologii din structura maladiilor
urologice
și se depisteaz
ă la circa

1
–
12% din popula
ția general
ă. Este bine cunoscut faptul că
urolitiaza afectează peste 70% din persoanele de vârstă productivă (20
–
50 de ani), fapt care duce
la pierderea capacită
ții de munc
ă,
și mai rar este întâlnit
ă la copii
și b
ătrâni. După datele unor

autori, 8,9% din bărba
ți și 3,2% din femei, pe parcursul vieții, suport
ă urolitiază [2].

În prezent, în
ț
ările înalt dezvoltate, 400 de mii de persoane din 10 milioane suferă de
litiaza renală. Anual se înregistrează 85000 de cazuri noi de litiaze renale,

dintre care la 62000
boala poartă caracter recidivant. Prevalen
ța mondial
ă este estimată între 1
–
5%, în
ț
ările
dezvoltate
–

2,13% (cu o varia
ție foarte mare de la țar
ă la
țar
ă), în cele în curs de dezvoltare
–

0,5
–
1%. Probabilitatea generală a popula
ției
de a dezvolta calculii diferă în diferite păr
ți ale
lumii: 1
–
5% în Asia, 5
–
9% în Europa, 13% în America de Nord. Inciden
ța anual
ă a urolitiazei
este de aproximativ 0,1
–
0,4% din popula
ție (România, Republica Moldova)
.
[3].

Litiaza reduce durata medie a vie
ț
ii de la 5 până la 20% din bolnavi, iar recidivele sunt
depistate în 50
–
67% din cazuri. Dacă până în anul 2005 urolitiaza se clasa pe locul trei, după
patologiile inflamatorii
și adenomul de prostat
ă, actualmente, în Republica Moldova, această
maladie este

pe primul loc în structura maladiilor din clinicile urologice. Potrivit datelor
Institutului de Urologie al Ministerului Sănătă
ții al Federației Ruse, ponderea litiazei renale în
structura generală a bolilor urologice este de 28,3
–
33,9%. Cre
șterea morbidi
tă
ții prin litiaza
renală depă
șește semnificativ cheltuielile pentru tratamentul ei, iar pierderea temporar
ă sau
permanentă a capacită
ții de munc
ă
și a productivit
ă
ții muncii în aceast
ă boală rămâne o problemă
serioasă pentru medicina contemporană. Malorit
atea cercetătorilor subliniază că, chiar
și dup
ă
primul episod de migrare sporadică a calculului din rinichi, există posibilitatea de recidivare a
patologiei în următorii 5 ani
, care variază între 27%
și 50%.
[2].

8

Litiaza renală de
ține locul trei în struct
ura cauzelor de deces al pacien
ților cu patologii
urologice. În 28,4% din cazuri, nefrectomiile sunt cauzele litiazei renale complicată, care, dacă
este bilaterală se poate agrava cu complica
ții obstructive și insuficienț
ă renală acută sau cronică.

În ultimii ani,
și în Republica Moldova a crescut v
ădit numărul nefrectomiilor pe motiv de
litiază complicată
și infectat
ă.
[2].

Inciden
ța litiazei renale a fost motorizat
ă de către savan
ți pe o perioad
ă mare de timp, în
care s
–
a constatat o divergen
ț
ă în
distribuirea litiazei renale în întreaga lume. În unile cazuri s
–
a
descoperit o interdependen
ț
ă între inciden
ța bolii și factorii climaterici, care s
–
au asociat cu
geneza medicală geografică a patologiei. De asemenea, au fost analizate aspectele etnografic
e ale
litiazei renale. În ultimii ani, un rol important în geneza bolii s
–
a atribuit sexului
și vârstei
pacien
ților. Aceste aspecte sunt întrunite în conceptul de epidemiologie a acestei maladii
.

[2].

Geografia medicală a litiazei renale depinde de o compl
exitate de factori etiologici,
inclusiv de cauzele exogene
și endogene ale bolii. Cu cât mai mulți factori acționeaz
ă în acela
și
timp, cu atât este mai complexă patogeneza litiazei renale
și mai nefavorabile prognosticul bolii,
din cauza recidivărilor frec
vente
și a creșterii rapide a masei calculoase renale. Atît factorii
etiologici exogeni, cât
și cei endogeni provoac
ă tulburări metabolice în organism, schimbări în
structura
și funcția rinichilor, dar și în urin
ă. În func
ție de specificul acestor factori,

se determină
tipul
și compoziția chimic
ă a calculilor renali
.

[2].

Factorii de risc pentru litiaza urinară includ schimbările mediului ambiant, modificările
func
ționale și patologice ale organelor și sistemelor întregului organism sau prezența proceselor
patologice în rinichi, predecesoar
e formării calculilor renali
.

[4
].

Factorii exogeni sunt acei care se află în mediul ambiant al omului. Acestea includ
scimbările climaterice, caracteristicile biologice ale solului, apei, dieta, ecologia mediul
ui,
cauzele

sociale
și altele
.

[4
].

To
ți factorii exogeni, sau neereditari, sunt divizați în:

1.
Factori climaterici
și geochimici;

2.
Factori specifici alimentari (caren
ța vitaminei B6, aportului inadecvat de lichide,
hipervitaminoza C, suplimentele de calciu).

For
marea calculilor renali este influen
țat
ă de următorii factori:

Suprasaturarea urinei depinde nu numai de concentra
ția substanțelor dizolvate, dar și de
poten
ția ionic
ă a solu
ției, diureaz
ă
și pH
–
ul urinei. Unii compu
și, cum ar fi citratul și fosfatul,
formează u
șor complexe cu substanțe dizolvate, fapt care reduce activitatea ionilor liberi.

Epitaxia
–

concre
șterea unui cristal pe suprafața altuia. Fosfatul de calciu amorf și acidul
uric favorizează cristalizarea oxalatului de calciu.

9

Cristalele sal
ine se pot depune în citoplasma celulelor epiteliale, formând plăci în stratul
submucos. Aceste plăci concresc
și distrug suprafața papilelor, creând o matrice favorabil
ă
pentru depunerea calculilor.

Factori predispozan
ți pentru formarea calculilor sunt
mic
șorarea diurezei și deregl
ările
de pasaj urinar
–

urostaza cauzate de
anomalii ale tractului urina.

[4
].

Factorii etiologici endogeni î
și au originea în corpul uman. Aceștia pot fi genetici,
congenitali sau dobândi
ți pe parcursul vieții. Factorii etiolo
gici ereditari se află, de obicei, în
codul genetic, ei sunt rezisten
ți și pot fi transmiși pe parcursul a mai multor generații.
[4]
.

Semen
ționeaza urm
ătorii factori ereditari:

Calciuria idiopatică. Tip de mo
ștenire
–

autosomal dominant.

Cistinuria. Se

mo
ștenește ca defect genetic autosomal re
cesiv situat pe cromozomul 2

Hiperoxaluria primară, tipurile 1
și 2. Tip de moștenire
–

autosomal recesiv.

Sindromul Lesch
–
Nyhan
–

Patologie X
–
linkată. Este înso
țit de hiperuricemie.

Factorii etiologici exogeni

ș
i endogeni creează condi
ții pentru majoritatea excreției renale a
diferitor metaboli
ți, calciului, fosfatului, acidului uric și oxalaților, cistinei, componentelor
proteice
și altor substanțe. Substanțele din urin
ă, care favorizează formarea cristalelor,

se pot afla
în una din următoarele patru stări fizice: solu
ție, cristaloizi, cristaluri de s
ăru
ri urinare sau calculi
renali.
[4
].

Dezvoltarea litiazei renale este, de asemenea, favorizată de temperatura aerului, umiditatea,
precipita
ții, insolație etc. C
lima poate cre
ște sau sc
ădea, într
–
o măsură oarecare, inciden
ța litiazei
renale. Este necesar să se
țin
ă cont
și de tipul alimentației, caracteristicile produselor alimentare
locale, ale a
pei potabile, stilul de via
ț
ă
.

[4
].

Drept cauze endogene de formare
a calculilor renali pot fi modificările patologice
și
func
ționale în rinichi, infecțiile c
ăilor urinare, ale tractului gastro
–
intestinal, fracturarea oaselor
și
imobilizarea prelungită, hiperfunc
ția glandelor paratiroide, stresul oxi
dativ, predispozi
ția
ge
netică [4
].

De
și litiaza a fost descris
ă încă

din antichitate (4500 I.C) iar Hipocrate a observat că
pacien
ții litiazici aveau urina care sedimenta rapid sub form
ă de gravelă
și a emis ipoteza c
ă
aceasta se datora consumului de apă bogată în sedimente anor
ganice (provenite din trecerea apei
pe solurile calcaroase, mai ales în regiunile semi
–
aride), etiopatogenia litiazei renale reprezintă
un subiect de actualitate, încă incomplet clarificat
.

[1].

Urologilor, le revine sarcina extrem de importan
ț
ă de a cunoa
ș
te nu doar tratamentul
chirurgical al litiazei dar
și mecanismele etiopatogenice pentru a putea nu doar s
ă tra
teze litiaza
ci
și s
ă o prevină.
[1].

10

Elementele cheie în formarea calculilor sunt reprezentate de apă
și constituenții urinari.
Apa reprezintă
principalul constituient al urinii iar compozi
ția urinii influențeaz
ă
comportamentul său în căile urinare. Mai exact, urina poate să con
țin
ă o anumită concentra
ție de
electroli
ți, minerale, protoni, proteine, compuși organici micro
–

ș
i macromoleculari, etc
., fără ca
ace
știa s
ă precipite. Această situa
ție caracterizeaz
ă urina stabilă
–

urina în care constituen
ții s
ăi
se află în echilibru
și care nu precipit
ă. În situa
ția în care concentrația electroliților din urin
ă
cre
ște (spre exemplu, printr
–
o alimenta
ție

bogată în sare cre
ște concentrația sodiului urinar) urina
devine metastabilă (nu precipită spontan dar poate precipita în anumite condi
ții fizico
–
chimice)
după care, dacă concentra
ția crește și mai mult se atinge un anumit prag urinar devine soluție
satur
ată (se atinge punctul de precipitare spontană) iar ulterior, dacă acesta se depă
șește, este
compromisă capacitatea urinii de a se afla în echilibru
și începe precipitarea constituenților
urinari men
ționați anterior (urina suprasaturat
ă sau instabilă), ini
ț
iindu
–
se astfel procesul de
formare a calculilor
–

litogeneza [1].

Printre constituen
ții urinari exist
ă
și factori care impiedic
ă precipitarea urinii
–

spre
exemplu nefrocalcina care inhibă precipitarea oxalatului de calciu în urină, magneziul
–

factor
in
hibitor al litogenezei: îl găsim în diverse alimente dar
și în apele minerale, pirofosfații,
albumina, fragmentele ADN
și ARN, glicozaminoglicanii, citratul, etc. Mecanismele prin care
ace
ști constituenți urinari acționeaz
ă sunt incomplet elucidate. A
șadar
, apele minerale asigura, pe
lângă aportul de sodiu, calciu etc.
Și protecție antilitiazic
ă prin magneziu
și nu ar trebui privite ca
factori de risc în litiază
.

[1].

Pentru a defini starea de satura
ție a unei soluții au fost definite dou
ă puncte care
carac
terizează o solu
ție (Fig.1.) Primul prag este produsul de solubilitate, care definește
concentra
ția unei soluții a unei s
ări care este considerată saturată
și în acest fel orice ad
ăugare de
sare nu se va mai dizolva în solu
ție. Aceast
ă solu
ție se afl
ă în e
chilibru în anumite condi
ții de
temperatură
și pH și nu mai permite dizolvarea unei cantit
ă
ți suplimentare de solvit, ceea ce ar
duce la precipitarea acestuia. Cel de
–
al doilea prag este produsul de precipitare, nivelul la care
solu
ția nu mai accept
ă nici
o cantitate de solvit
și apare cristalizarea s
ărurilor. Între aceste
praguri au fost definite trei stări ale satura
ției urinei: subsat
urată, metastabilă
și instabil
ă.
[1].

Sub nivelul produsului de solubilitate, solu
ția este stabil
ă, iar cristalizarea nu
poate apărea
în nici o circumstan
ț
ă. Starea care caracterizează cel mai frecvent urina este cea de solu
ție
metastabilă. Această stare este influen
țat
ă de temperatura dar mai ales de pH
–
ul urinar ca
și
factori fizici, însă mai ales de molecul
ele de inhibare

a cristalizării.
[1].

11

Zona suprasaturată

Nuclea
ția spontan
ă se produce cu siguran
ț
ă.

Inhibatorii nuclea
ției nu sunt eficienți.

Zona metastabilă

Nuclea
ția poate ap
ărea însă procesul este foarte încet.

Inhibitorii nuclea
ției vor încetini sau chiar
împiedică
cristalizarea.

Agregarea cristalelor are loc.

Nuclea
ția heterogen
ă se poate produce.

Zona subsaturată

Cristalele nu se vor forma.

Nuclea
ția spontan
ă nu are loc.

Unii calculi deja forma
ți se pot dizolva.

Fig.1. Stările suprasatura
ției urinei

I.2. Compozi
ția chimic
ă ale compu
șilor cristalelor urinare

După cum am men
ționat anterior, litogeneza reprezint
ă un proces extrem de complex, care
presupune mecanisme comune
și mecanisme specifice de formare a calculilor pentru fiecare tip
de calcul în
parte
.
[
1]
.

Din punctul de vedere al compozi
ției chimice, exis
tă multiple clasificări, cea mai simplă
fiind în litiaza calcică
și non calcic
ă. La rândul său,
litiaza calcică

poate avea următoarele
compozi
ții chimice:



Oxalat de calciu (mono
–

sau dihidrat)
–

60% din totalul calculilor;



Hidroxiapatită (fosfat calcic)
–

20%;



Bruschit (hidrogen fosfat calcic)
–

2%;

Litiaza noncalcică

–

cuprinde următoarele forme:



Litiaza urică (acid uric)
–

7%;



Struvit (fosfat amoniaco
–
magnezian) calculi asociați cu o infecție bacteriană
–

7%;



Cistină
–

1%;



Alte forme (triamteren,
dihidroxiadenină etc.)
–

sub 1%.

Litiaza calcică

cu următoarele compozi
ții chimice:

Produsul de concentra
ție

Produsul de
formare

Produsul de
stabilitate

12

Oxalatul de calciu

este o sare de calciu alcalino
–
pământos
și un acid oxalic dibazic organic
cu formula CaC
2
O
4
, cristale incolore, formează un hidrat cristalin.

[1]
.

Oxalat de calciu

Proprietă
ți fizice:
Oxalatul de calciu formează cristale cubice incolore.

Din solu
ții apoase formeaz
ă un hidrat cristalin CaC
2
O
4

• H
2
O
–

cristale monoclinice
incolore.

În literatură, se men
ționeaz
ă hidratul

de cristal al CaC
2
O
4

• 3H
2
O.

Proprietă
ți chimice:
Reac
ționeaz
ă cu acizi puternici.

[1]
.

Substan
țe care favorizeaz
ă apari
ția litiazei calcic
ă
–

aportului prea mare de vitamina D,
acidului fosforic, fructoza
. [1]
.

Hidroxiapatită

(HA) e o formă minerală ce
apare natural a apatitului de calciu cu formula
Ca
5
(PO
4
)
3
(OH), dar e de obicei scrisă Ca
10
(PO
4
)
6
(OH)
2

pentru a denota că unitatea cristalului
cuprinde 2 entită
ți.
[1]
.

Proprietă
ți fizico
–
chimice:

Culoare
–

incolor, gri, alb, galben, galben
–
verzui;

Sistem cristalin
–

haxagonal, bipiramidal.

Litiaza non
–
calcică

Litiaza urică (acid uric)
–

este un compus heterociclic format din carbon, azot, oxigen
și
hidrogen cu formula C
5
H
4
N
4
O
3
.
Nivelurile ridicate de acid uric în sânge produc boala numită
gută, dar de asemenea pot duce
și alte condiții medicale precum diabet și la formarea pietrelor la
rinichi.
Sărurile sale se numesc ura
ți.

[1]
.

Compusul

este

prezent
acizii

nucleici

(
ADN

ș
i

ARN
Propriet
ă
ț
ile

fizico
–
chimice
Culoare

–

cristale

incolore
Solubilitatea

–

slab

sulfuric

fierbinte

ș
i

glicerin
Struvitul

(
fosfat amoniaco
apos
și magneziu, un analog de amoniu de struvit
Proprietă
țile fizico
–
chimice
Formula: NH
4
MgPO
4
Culoare
–

incolor, alb (deshidratat), galben sau maroniu, gri deschis;
Cristale ortorombice.

1.3. Efectele fitoterapeutice ale materiilor prime vegetale

1.3.1.
Pătrunjel
(Petroselinum sativum)

Compozi
ție chimic
ă

–
ș
i
g
ustul caracteristic). Flavonoide
furocumarine (bergapten), vitamine (A, gr. B, C, caroten,
Fe, P, Mg, Mn, Cu, S, I).

[5,
Ac
țiune farmacologic
tonic, anticataral,
orexigen, ameliorează func
reglează menstrua
țiile, atenueaz
Indica
ții

–

Dereglări digestive, litiază biliară. Maladii renale cronice (cistită cronică, litiază
renală). Edeme de
provenien
stimularea
func
ției glandelor sexuale. Vicii cardiace decompensate.
E
xtern
: pediculoză, psoriazis, vasculite, demodecoză, vitiligo. Pentru depigmentarea pielii.
Reac
ții adverse
–

Graviditate (stimulează contrac
asupra parenc
himului renal, este contraindicat în glomerulonefrita acută
13

Acid

uric

prezent

î
n

urin
ă
ș
i

este

rezultatul

degrad
ă
rii

bazelor
ARN
)
din

organism
.

chimice
:

incolore
;

solubile

î
n

ap
ă,
etanol
,

eter

dietilic
,

solubil

glicerin
ă.

fosfat amoniaco
–
magnezian)

este un mineral din grupul struvit, fosfat de amoniu
și magneziu, un analog de amoniu de struvit
–
K . Formula NH
4
MgPO
chimice
:

4
·6H2O

incolor, alb (deshidratat), galben sau maroniu, gri deschis;
Cristale ortorombice.

[1]
.

1.3. Efectele fitoterapeutice ale materiilor prime vegetale

(Petroselinum sativum)

–

Uleiuri volatile (apiol, pinen, miristicină), ftalide (determină mirosul
ustul caracteristic). Flavonoide

(apiină, diosmină, luteolină), proteine, carbohidra
furocumarine (bergapten), vitamine (A, gr. B, C, caroten,

niacină), săruri minerale (Na, K,
[5,
11
].

țiune farmacologic
ă:
Diuretic exprimat, depigmentat, anticonvulsivant, antispastic,
orexigen, ameliorează func
ția di
gestivă, neutralizează gazele intestinale,
țiile, atenueaz
ă c
olicile, durerile
și procesele inflamatorii
Dereglări digestive, litiază biliară. Maladii renale cronice (cistită cronică, litiază
provenien
ț
ă diversă. Tulbură
ri ale ciclului menstrual, prostatite, pentru
ției glandelor sexuale. Vicii cardiace decompensate.

: pediculoză, psoriazis, vasculite, demodecoză, vitiligo. Pentru depigmentarea pielii.
Graviditate (stimulează contrac
țiile uterului). Datorit
himului renal, este contraindicat în glomerulonefrita acută
bazelor

azotate

purinice

din

î
n

solu
ț
ii

de

alcalii
,
acid

este un mineral din grupul struvit, fosfat de amoniu
MgPO
4
·6H
2
O

incolor, alb (deshidratat), galben sau maroniu, gri deschis;

Uleiuri volatile (apiol, pinen, miristicină), ftalide (determină mirosul
(apiină, diosmină, luteolină), proteine, carbohidra
ți,
niacină), săruri minerale (Na, K,

Ca,
Diuretic exprimat, depigmentat, anticonvulsivant, antispastic,
gestivă, neutralizează gazele intestinale,
și procesele inflamatorii
.
[5].

Dereglări digestive, litiază biliară. Maladii renale cronice (cistită cronică, litiază
ri ale ciclului menstrual, prostatite, pentru
: pediculoză, psoriazis, vasculite, demodecoză, vitiligo. Pentru depigmentarea pielii.

țiile uterului). Datorit
ă ac
țiunii iritante
himului renal, este contraindicat în glomerulonefrita acută
și cronic
ă.

[5,
15].

14

1.3.2. Rozmarin (Rozmarinus officinalis L.)

Rozmarinus officinalis,
este un subarbust de origine mediteraneană, cu frunze
sempervirescente, cu tulpina erectă de 60
–
150 cm, ramificată, cu frunze opuse, dese, liniare,
pieloase, sesile. Florile dispuse câte trei până la zece în dicazii la
subsura frunzelor spre partea
su
perio
ară a tulpinii, cu aspect de spic. Corola este albastru deschis
–

violacee, cu labiile adânc
sectate.
La noi este exclusiv de cultură, zonele favorabile fiind cele din sud
–
vestul
ț
ării (Banat)
și
Dobrogea. Este c
ulti
vată adeseori prin grădini. [6,
12].

Compozi
ția chimic
ă
–

Ulei volatil: camfor, cineol, verbenonă; monoterpene, sesquiterpene,
alcooli, esteri, oxizi. Acizi polifenol
–
carboxilici (rosmarinic, cafeic, vanilic, galic), flavonoide
(diosmetină, diosmină), tanină, principii amare diterpenice, trit
erpene, vitamina C, caroten,
ceruri, aminoacizi.

[5]
.

Ac
țiune
farmacologică

–

Ameliorează microcircula
ția și circulația cerebral
ă,
hipocoleste
rolemiant
și colagog
–
coleretic,
diuretic, antispastic, cicatrizant, adaptogen (antistres,
datorat capacită
ții anti
oxidante a acidului rosmarinic).
Bactericid, antiinflamator. Ameliorează în
mod sim
țitor activitatea surfactantului și funcția pulmonar
ă. Hipertenesiv de scurtă durată.
Accelerează menstrele. Tonizant general, analgezic, imunomodulator, ameliorează memoria
.

[5,
14].

Indica
ții
–

Vertij
și migrene (adjuvant), tulbur
ări digestive (tratament simptomatic), gută
și
reumatism, în combat
erea proceselor de senescen
ț
ă (
în geriatrie). Boli inflamatorii cronice,
imunitate scăzută, boli cardiovasculare
și respiratorii
(bron
șite, astm bronșic).

Reac
ții adverse
–

La subiec
ții hepatici hipersensibili,

copii
și femeile îns
ărcinate (
din cauza
neurotoxicită
ții cetonelor și propriet
ă
ților lor abortive).

[5,
14].

I
.3.3. Coada

–

calului
(Equisetum arvense L.)

Compozi
ție chimic
ă
–

Flavonoide (quercetol, izoquercetol, campferol, luteolină,
equisetrină, apigenol, saponaretină), saponină (equisetonină), acid silicic, acizi organici (aconitic,
malic, oxalic), ulei gras, substan
țe amare, taninuri, rezine, urme de alc
aloizi (nicotină,
palustrină), săruri minerale.

[5].

Ac
țiune farmacologic
ă

–

Diuretic, hemostatic, antiinflamator,
antimicrobian, dezintoxicant
(elimină plumbul din organism), remi
neralizant, antiaterosclerotic.
Hipotensiv,
hipocolesterolemiant, fortifică pere
ții vaselor, determin
ă
dezvoltarea
țesutului osos și
cartilaginos, formează coloizi protectori, care previn formarea calculilor renali etc.

[5].

Indica
ții
–

Edeme
și staze de origine cardiac
ă sau cardiopulmon
ară, insuficien
ț
ă circulatorie
cu fenomene de stază. Maladii ale căilor urinare (pielite, cistite, uretrite). Ateroscleroză. Litiază

15

renală, tuberculoză pulmonară. Se administrează bolnavilor în procesul chimioterapiei.
Hemoroizi
și metroragii, intoxicația

cronică cu Pb. În gerontologie.
[5].

E
xtern
: stom
atite, gingivite, parondotoză, e
czeme, acnee, ulcere trofice, plăgi.

Tradi
țional: reumatism, gut
ă, ascită, colelitiază, diaree, TBC, osteochondroză, furuncule,
plăgi, acnee.

[14].

Reac
ții adverse

–

Afec
țiuni grave ale parenchimului renal ( nefrite, nefroze), întrucât acidul
silicic
și alte componente sunt iritante.

[5,
14].

I.
4. Flavonoizi

I.4.1. Evolu
ția istoric
ă a cuno
ștințelor despre rolul flavonoidelor

Pentru prima dată denumirea de flavonoide

a fost dată în 1895 de chimistul din Elve
ția,
S.Kostane
țki și provine de la latinescul “ flavum”
–

galben, deoarece primele substan
țe de așa
natură izolate din

plante aveau culoarea galbenă. [10].

Flavonoidele sânt răspândite în plantele supe
rioare, mai r
ar se întâlnesc
în microorganisme
ș
i insecte. Aproximativ 40 % de flavonoide fac parte din grupa deriva
ților flavonolului, ceva mai
pu
țin la grupa derivaților flavonei, foarte rar se întâlnesc flavanonele, calconele, auronele.

[11
]
.

Prima lucrare dedicată
rolului biologic al flavonoidelor, a fost publicat de către Premiatul
Premiului Nobel pentru Fiziologie
și Medicin
ă, Albert Szent
–

Gy
ӧ
rgyi în 1936. El a constatat că
flavonoizii din piperul ro
șu ung
ăresc, contribuie la întărirea pere
ților fragili a vaselor de sânge.
El a presupus că acest compus este o vitamină
și a sugerat sa
–
l numească
„v
itamina P
”, care
ulterior nu sa confirmat.
[7].

U
n nou val de interes pentru flavonoizi a început în 1990. Acest
lucru sa d
a
torat descoperirii proprietă
ților antioxidante a flavonoizilor și capacitatea acestora de
a n
eutraliza radicalii liber. [8].

I.4.2. Generalită
ți privind chimizmul flavonoidelor

Fl
avonoidele
re
prezintă
o grupă numeroasă de compu
și naturali, biologic activi
–

deriva
ți
ai fenil
–
benzo
–
γ
–
pironei, la baza

cărora stă
scheletul

fenilpropanic, care cons
tă din

C
6

–

C
3
–

C
6

–

unită
ți carbonice
.

Acest compus heterociclic con
ține un atom de oxigen în inel.

[10].

16

În câteva cazuri, inelul heterociclic cu
șase membre, este într
–
o formă deschisă izomerică
sau se înlocue
ște cu un grup de cinci
–

atomi
.

Multe flavonoide prezintă culorile naturii.
Bogata diversitate de culori, nuan
țe specifice
plantelor tot timpul a atras aten
ția botaniștilor, biologilor, chimiștilor.

Pigmen
ții colorați ai naturii, ca regul
ă, se împart în:



Carotenoide, solubile în grăsimi
ș
i localizate în plastidele celulelor. Ele
sunt purtătorii culorii ro
șie , portocalie, galben
ă;



Flavonozide
–

substan
țe solubile în sucul celular, localizate în vacuolele
celulelor
și sunt purt
ători de culori ro
șie, portoc
alie, galbenă
și deasemenea albastr
ă.

[10].

I.4.3. Clasificare

În func
ție de gradul de oxidare a nucleului, de saturare segmenului C
3
, de
substituentul de la C
3

ș
i d
e

locul de inser
ție al fenilului, se cunosc mai multe grupe de compuși
flavonoidici.
Ace
știa sunt:

[
10
]
.



Flavonozide

(
flavone
,

flavonoli
,
flavanone
,
flavanonoli
),
deriva
ț
i

ai

2
–

fenil

–

γ

–

benzopir
onei
.
Dup
ă
natura

chimic
ă
determinat
ă
de

gradul

de

oxidare

ș
i

hidroxilare

a

scheletului

C
6
–

C
3

–

C
6

flavonozidele

se

î
mpart

î
n

urm
ă
toarele

grupuri
:

[10].

1)

Deriva
ț
ii

flavonei
,
care

enum
ă
r
ă
peste

20
ș
i

sunt

purt
ă
tori

ai

culorii

galbene
.

Crizinol
,
apigenol, luteolina
. [10].

Apigenol

Luteolina

17

Crizinol

2)

Deriva
ții flavonului
–

una dintre cele mai numeroase grupe de compu
și naturali
. Sunt
cunoscu
ți mai mult de 200 agliconi, dintre care cei mai r
ăspândi
ți kampferolul,
cvercetolul, miricetolul, substan
țe colorate în
galben.

[10
]

Kampferol, cvercetol, miricetol, cvercetrina, rutozida, hiperozida
.

Kampferol

Cvercetol

3)

Deriva
ții izoflavonei sunt reprezentați prin genistein
ă

4)

Deriva
ții flavanonei spre deosebire de flavon
ă nu con
țin leg
ătură dublă în inelul
γ

–

pironei (dehidroflavonă).
Ca exemplu avem hesperitinolul, care mai des se întâlne
ște sub
formă de heterozida hesperidina.
[10].

Flavanona, hesperitinol, hesperidozida.

Substan
țele din
acest grup sunt incolore.

5)

Deriva
ții flavanolului
–

substan
țe incolore, care spre deosebire de flavonoli nu au
legătură dublă în inelul
γ
–

pironei.

Aromadendrina
.
[10].

6)

Deriva
ț
ii

calconei

–

compu
ș
i

galbeni

sau

portocalii
,
care

nu

con
ț
in

inelul

γ

–

pironic

ș
i

pot

fi

socotite

ca

produse

de

izomerizare

a

flavanonei
.

Calcone
,
buteinol
,
calconaringenol
,
izolicviritigenol

Calconele

se

î
nt
â
lnesc

î
n

plante

î
mpreun
ă
cu

alte

flavonoide
,
ș
i

î
n

special
,
cu

deriva
ț
ii

flavanonei
,
de

exemplu
,
cu

hesperidina
.

[10].

7)

Auronele prezintă compu
și flavonoidici cu inel furanic de culoare galben
ă sau portocalie.
Aurona.

8)

Deriva
ții flavanului sau catechine. Flavan.
Epicatechina.

9)

Antocianele

sunt

pigmen
ț
i

care

dau

culoare

ro
ș
ie
,
violet
ă
sau

albastr
ă
florilor
,
fructelor
,
semin
ț
elor

ș
i

frunzelor

toamna
.
Se cunosc 3 tipuri principale de antociane, clasificate

18

după numărul hidroxililor substitui
ți la fenilul legat de C
2
(inelul B), cum sunt:
Pelargondiol, Ciandiol, Delfinidol.

[10].



Biflavonozide, dimeri ai
flavonozidelor
;



Chalcone, flavonoide având ciclul pironic scindat;



Aurone, deriva
ți ai benziliden cumaranonei;



Izoflavone, (iziflavone propriu
–

zise), deriva
ți ai 3
–

fenil
–

γ

–

benzipironei;



Pterocarpani, rotenone, deriva
ți ai izoflavonelor;



Antocianozi
de (pigmen
ții antocianici), derivați ai 2
–

fenil
–

cromenei (2
–

fenilbenzopiriliu);



Proantocianidoli sau flavan 3, 4
–

dioli;



Catecholi sau
flavan
–

3
–

oli. [12
]

I.4.4. Proprietă
țile fizico
–

chimice

În stare pură flavonoidele reprezintă compu
și
cristalini cu o anumită temperatură de topire,
de culoare galbenă (flavone, flavonoli, calcone etc.), incolore (izoflavone, catechine, flavonone,
flavononoli), de asemenea colorate în ro
șu sau albastru (antociane
), în func
ție de pH al mediului.
În mediul a
cid ele au nuan
țe de culoare roșie sau trandafirie; în mediul bazic
–

albastră.

Agliconii flavonoidelor se dizolvă în eter etilic, acetonă, care con
țin mai mult de 3
zaharuri, se dizolvă în apă, dar sânt insolubile în eter de cloroform.

Agliconii
și glicoz
idele flavonoidelor sunt lipsite de miros, uneori posedă gust amar.

Glucozidele flavonoidice posedă activitate optică. Una dintre particularită
țile caracteristice
ale glicozidelor flavonoidice este capacitatea hidrolizei acide
și fermentative.

[12
]
.

I.4.5. Proprietă
țile farmacologice

Flavonoidele posedă un spectru larg de ac
țiuni farmacologice, de aceea se utilizeaz
ă în
practica medicinală la diferite boli.

1)

Principala ac
țiune atribuit
ă flavonozidelor este aceea de vitamina P sau factori P

(factori
de permeabilitate). Ac
ționeaz
ă prin legarea de proteinele intracelulare, scăzând
permeabilitatea capilarelor sanguine
și crescându
–
le rezisten
ța (sunt potențial
venoactive) (Szent Gyorgy
–

1931)
;

2)

Efect antinflamator (apigenolul, crisolul, taxifol
ol, gossipina);

3)

Efect antialergic (izobutirina, hispidulina);

4)

Efect hepatoprotector (flavanonol lignanii
–

silibina, silidianina, silicristina)
;

5)

Efect antioxidant
și/sau fixarea radicalilor liberi;

19

6)

Flavonozidele au ac
țiune diuretic
ă, antibacteriană, antivi
rală, antifungică, scad timpul de
sângerare
și de coagulare
a sângelui;

7)

Efect de modificare, în principal de inhibare a proceselor lega
te de malforma
țiile
cancerigene.

[12
]
.

I.4.6. Plante
și produse vegetale cu conținut de flavonoide

Cele mai bogate
în flavonoide sânt plantele din familiile fabacee, asteracee, liliacee,
rozacee, poligonacee, betulacee, rutacee etc. Flavonoidele se localizează de obicei în flori, frunze
ș
i fructe; mai rar în rădăcini
și tulpini; conținutul lor în plante reprezint
ă de l
a 0,5 până la 30%.
De regulă, flavonoidele sânt concentrate în sucul celular. Con
ținutul maxim de flavonoide se
atestă în păr
țile aeriene ale plentelor în perioada de butonizare și înflorire

[3,17]
. Un con
ținut
foarte mare de flavonoide se găsesc în
albăstrele, păducel, salcâm galben, hri
șc
ă, talpa gâ
ștei
,
troscot. În cantită
ți mai mic se g
ăse
ște și în coada calului, nuci, cireși, rozmarin, p
ătrunjel,
ienupăr etc.
[10].

Flavonoidele ac
ționeaz
ă la fel ca orice altă substan
ț
ă, spre exemplu vitaminele
ș
i

mineralele, care odată ce interac
ționeaz
ă cu organismul uman, î
și fac datoria și acționeaz
ă ca
un scut împotriva multor afec
țiuni. Spre exemplu, flavonoidele protejeaz
ă celulele de orice tip,
deoarece flavonoidele ac
ționeaz
ă în interiorul corpului uman ca

ni
ște substanțe antioxidante.

Rozmarinul
,
pătrunjelul cre
ț

sunt doar

câteva exemple de alimente ce con
țin flavonoide
ș
i au fost
și sunt folosite în medicina oriental
ă. Pe de altă parte, acestea aduc
și un aport
important de vitamina C organismului um
an. Atunci când au fost descoperite aceste substan
țe de
către omul de
științ
ă, laureat al premiului Nobel, Albert Szent Gyorgyi, de fapt, acesta încerca să
facă un preparat cu vitamina C pentru pacien
ții lui care aveau probleme cu vasele sanguine.
De
aceea
, f
lavonoidele sunt
și ast
ăzi în centrul aten
ției cercet
ătorilor din întreaga lume
.

Mai mult
decât atât, s
–
a descoperit că, de cele mai multe ori, flavonoidele pot ac
ționa direct ca și
antibioticele, distrugând unele microorganisme precum viru
șii sau bacte
riile.

In vitro
flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhibă elastaza, colagenaza, histidindecarboxilaza
și
hialuronidaza.

[5].

20

Capitolul II. Metode
și materiale

P
entru
ob
ținerea fitoextractelor alcoolice
, s
–
au folosit următoarele
materii prime vegetale,
materiale
și reactivi:

Materii prime:
coada calului, rozmarin, pătrunjel cr
e
ț.

Reactivi:

alcool etilic 40%
,

săruri de Fe (III),

solu
ție alcoolic
ă de NaOH (10)%, solu
ție de
acetat de plumb (1%), rutină, solu
ție de amoniac, HCl, Mg (metalic), Zn (metalic), acid acetic
15%, AlCl
3
( solu
ție de 10% în alcool etilic),

Utilaje
:
cântar

electric, hârtie cromatografică, hârtie de filtru,
pâlnie de sticlă, lampă UV,
cutia Petri, eprubete de sticlă, baloane conice,

hârtie de indicator.

II.1. Controlul calită
ții alcoolului etilic

R
eac
țiile de identificare specifice alcoolului etilic sunt:

–

La 2 ml alcool se adaugă 0,5 ml acid acetic, 1 ml acid sulfuric
și se înc
ălze
ște la fierbere; se
formează acetat de etil cu miros caracteristic.
[18
].

–

La 0,5 ml alcool se adaugă 5 ml NaOH 100g/l, 2 ml iod 0,05 mol/l
și se înc
ălze
ște la aproximativ
50
0
C; se

formează un precipitat galben (iodoform), cu miros caracteristic.

Aspect
–

alcoolul trebuie sa fie limpede
și incolor. Prin diluare a 5 ml alcool cu ap
ă la 100
ml, solu
ția obți
nută trebuie să fie limpede .[18
].

Aciditate
–

25 ml alcool se diluează cu 25 m
l apă proaspăt fiartă
și r
ăcită, se adaugă 0,2 ml
fenolftaleină
–

solu
ție și cel mult 0,5 ml NaOH 0,02 mol/l; trebuie s
ă apară o colora
ție ro
z,
persistentă timp de 30 s. [18
].

Cloruri
–

5 ml alcool completat cu apă la 10 ml nu trebuie să dea reac
ția pentru

cloruri.

Sulfa
ți

–

5 ml alcool completat cu apă la 10 ml nu trebuie să dea reac
ția pentru sulfați.

Metale grele

–

5 ml alcool completat cu apă la 10 ml nu trebuie să dea
reac
ția pentru
metale grele. [18
].

Alcooli superiori, alte impurită
ți
organice
–

la 5

ml alcool se adaugă, cu precau
ție, pe
pere
ții eprubetei 5 ml acid sulfuric; la zona de contact a celor dou
ă lichide nu trebuie să apară un
inel colorat.

Fuzel

–

10 ml alcool se diluează cu 5 ml glicerol. Cu acest amestec se umectează o hârtie
de filtru
și se las
ă să se evapore; nu trebuie să
se perceapă un miros străin. [18
].

II.2
.
Solu
ții

extractive alcoolice
. Macerare.

Solu
țiile extractive alcoolice se
prepară utilizâ
nd ca solvent
alcoolul etilic de diferite
concentra
ții. Acesta este un solvent mai selectiv decâ
t
apa
și de aceea se utilizeaz
ă pe o scară
largă la ob
ținerea soluț
iilor extractive
(tincturi)
.

[16
].

21

Favorabil extrac
ției este alcoolul cu conce
ntra
ția de 30
–
50%. Această solu
ție

hidroalcoolică
are vâscozitate maximă, putere extractivă
și capacitate selectiv
ă

mai mare.

Etanolul extrage importante grupuri de compu
și naturali (principii active):

polifenoli,
alcaloizi, săruri, aminoacizi, glicozide p
olifenolice, glicozide sterolice

(cardiotonice,
saponozide), glicozide triterpenice. Alcoolul asigura conservarea

ș
i stabilitatea solu
țiilor
extractive.

[9
].

Parametrii de lucru pentru ob
ținerea extractelor alcoolice sunt:

Material vegetal……
…………………..
condi
ții de calitate impuse pentru fiecare plant
ă;

Sol
vent de extrac
ție……………………..
alcool etilic 30
–
70%

Metoda de extrac
ție……………………macerare

Concentra
ție
extract ………………………..
8
–
10% (g plantă

/mL alcool)

Temp
eratura de extrac
ție……………
.
.. temperatura

camerei

Timp de extrac
ț
ie………………………8
–
10 zile.

[4].

II.3. Identi
ficarea calitativă a flavonoide
lor

Reac
țiile generale, specifice pentru toate grupele
de flavonoide, lipsesc. Cel mai
mult
se
întâlnesc următoarele reac
ții:

1.

Reac
ția cu sluție de acetat de plumb (1%)
.
Antocianidele formează precipitat amorf de
culoare albastră. Flavonii, halcanii
și auronele formeaz
ă precipitat de culoare galbenă.

[13
]
.

2.

F
lavo
ele, flavononele, flavonolii
și
flavononolii cu

solu
ția de amoniac
prezintă o culoare
galbenă, care la încălzire trece în portocalie sau ro
șie; calconele și auronele în același timp
au culoare ro
șie sau purpurie. Catechinele pure nu formeaz
ă colora
ție, îns
ă prezen
ța
impurită
ților chiar î
n cantită
ți mici provoac
ă apari
ția culorii galbene. Antocianele în
prezen
ța amoniacului sau carbonatului de sodiu formeaz
ă o colora
ție albastr
ă sau violetă.

[13].

3.

Reac
ția cu s
ărurile de Fe (III)

–

conduce la apari
ția culorii albastru închis pentru
flavonoi
dele trihidroxilice
și în verde pentru cele dihidroxilice

(compu
și complecși).

4.

Reac
ț
ia cu solu
ția alcoolic
ă de NaOH

(10%).
Este specifică pentru flavoni, flavanoli,
flavanone care se dizolvă u
șor în NaOH formând fenolați de culoare galben
ă, halcanii dau
culoare ro
șie, antocia
nidele
–

de la albastru până la verde.

[13].

22

II
.4.
Determinarea

cromatografic
ă
pe

h
â
rtie

Î
n

acest

scop

se

aplic
ă
pe

larg

metodele

fizico
–
chimice

de

analiz
ă,
care

au

un

ș
ir

de

priorit
ă
ț
i

î
n

compara
ț
ie
,
de

exemplu
,
cu

metodele

gravimetrice

ș
i

titrimetrice
.
Ș
i

anume

viteza

ș
i

exacticitatea

determin
ă
rii
,
descoperirea

unor

cantit
ă
ț
i

ne
î
nsemnate

ș
i
,
ceea

ce

e

foarte

important
,
posibilitatea

separ
ă
rii

din

produsul

vegetal

a

flavonoidelor

individuale
.
Astfe
l

de

metode

s
î
nt
:

fotoelectrocolorimetria
,
spectrofotometria
,
densitometria

cu

folosirea

cromatografiei

pe

h
â
rtie

ș
i

î
n

straturi

sub
ț
iri
.

[13].

Pentru a identifica flavonoidele în produsul vegetal, se folose
ște cromatografia pe hârtie și
în straturi
sub
țiri de sorbent. Descoperirea componenților pe cromatogram
ă se realizează prin
examinarea lar la lumina UV. La această lumină flavonele, flavonol
–
3
–
glicozidele, flavanonele,
calconele se atestă sub formă de pete cafenii; flavonii
și 7
–
glicozidele se ate
stă sub formă de pete
galbene sau galbene verzui; xantonele
–

de pete portocalii. Isoflavonele nu se developează
.

[13
].

II.5. Tehnologia de producere
a formei farmaceutice lichide
–

picături

Forme lichide pentru uz intern
, d
upă natura solventului sunt apoase, uleioase sau
alcoolice. Picături pentru uz intern
(lat. Gutta, ae = picături), solu
ții care conțin în general
substan
țe puternic active sau anodine, dizolvate într
–
o cantitate mică de solvent ( mai ales alcool
de diferit
e concentra
ții sau cosolvenți (ap
ă
–
alcool
–
glicerol)
și destinate administr
ăriiinterne,
măsurate cu picătorul
și diluate în ap
ă sau administrate pe zahăr
.

Se introduc într
–
o linguriță cu
zahăr, compot dulceață, miere sau pe un cub de zahăr sau pe un miez de

pâine, pentru a masca
gustul neplăcut al substanțelor active. Pentru prescriere trebuie să cunoaștem numărul de picături
dintr
–
un gram de soluție. Doza unitară a substanței active se include în 1 g sau 0,5 g de soluție.
Cantitatea totală este cuprinsă înt
re 10,0 și 30,0 g. Numărul de picături dintr
–
un gram de soluție
diferă în funcție de natura solventului. Pentru soluțiile apoase (cu apă distilată) 1 g soluție are 20
picături, iar pentru soluțiile alcoolice 55
–
60 de picături.

Administrarea medicamentelor
sub
formă de solu
ții ofer
ă cea mai mare absorb
ție și biodisponibilitate. Eficacitatea preparatelor
depinde de natura subsan
ței medicamentoase și anume de caracterul ionic, de solubilitatea sa și
de men
ținerea solubilit
ă
ții în fluidele organismului.

Adminis
trarea de solu
ții pe cale oral
ă duce la
un efect prompt, comparativ cu alte forme administrate pe aceea
și cale

[
ibidem
].

Principiile de
bază
pentru prepararea solu
țiilor sunt aceleași indiferent de cantitate. Se deosebesc dou
ă direc
ții
principale: preparar
ea în farmacie
și fabricarea în industria de medicamente, utilizând regulile
generale indicate de F.R., în monografia Solutiones.

În farmacie prepararea medicamentelor se
efectuiază la scară mică. Astfel se prepară:

23



solu
ții magistrale;



solu
ții oficinale;



diluări de solu
ții industriale concentrate;



solu
ții „pe lot” în cantit
ă
ți mari decât cele oficinale, dup
ă procedee prestabilite, în
compartimente adecvate
și cu materii prime de calitate
.

[16].

Fabricarea industrială a solu
țiilor se efectuiaz
ă în spa
ții am
enajate acestui scop
–

compartimentul (atelierul, sectorul) de preparare, separat de cel de condi
ționare, dar apropiate de
expedi
ție și recepție. Compartimentul de producție al uzinei trebuie s
ă fie în perfectă stare,
curat
ș
i prevăzut cu echipamentul de l
ucru adecvat pentru formele farmaceutice lichide

[
ibidem
].

Spa
țiile de producție sunt compartimentate pe fazele de lucru, pentru cânt
ărire, spălare
și
uscarea recipien
ților, dizolvare, filtrare, condiționare, ambalare, depozitare și controlul calit
ă
ții.

În

industrie, fabricarea medicamentelor, deci
și a soluțiilor, este divizat
ă în loturi de
fabrica
ție (șarje), care se realizeaz
ă pe baza fi
șei de fabricație, ce cuprinde: formula de preparare
a solu
ției cu componentele în kilograme; specificarea fazelor de l
ucru
și a randamentelor pe faze;
descrierea completă a opera
țiilor și aparatura folosit
ă; modul de lucru
și bilanțul de materiale
(intrare
–

ie
șire), pe fiecare faz
ă; condi
ționarea primar
ă, marcarea, gruparea
și ambalarea
.

[9].

Prima demarare a procesului
de fabrica
ție începe cu domeniul de gestiune:
eviden
ța
stocurilor de materii prime
și auxiliare, programarea producției, stabilirea ordinii operațiilor de
fabrica
ție.

Fazele procesului tehnologic sunt următoarele
,
anexa 1.

[9]
:



livrarea materiilor prime;



cântărire;



dizolvare;



filtrare;



completare la masa prevăzută (m/m);



stocarea intermediară (
și
controlul solu
ției
–

produs semifinit);



condi
ționarea primar
ă a solu
ției;



marcare, grupare
și ambalare.

II.7. Controlul calită
ții formei farmaceutice lichide

Solu
țiile medicamentoase sunt lichide limpezi, cu mirosul, culoarea și gustul caracteristic
componentelor (FR X).

[16
].

Controlul solu
țiilor const
ă în determinarea unor parametri fizico
–
chimici ca: aspect, miros,
culoare, densitate, puritate,
pH
, masa tot
ală pe recipient, dozarea substan
țelor.

24

În farmacie,
formele farmaceutice lichide

sunt urmărite organoleptic
: aspect, culoare,
miros, gust.
Solu
țiile trebuie s
ă corespundă prevederilor farmacopeei sau altor norme în vigoare

[
ibidem
].

În FR X se prevede:



verificarea
pH
–
ului;



masa totală pe recipient;



dozarea con
ținutului în substanț
ă activă.

Claritatea solu
țiilor se poate aprecia prin examinarea vizual
ă sau prin măsurarea densită
ții
optice, după agitare

[9].

Culoarea se poate controla vizu
al sau spectrofotometric.
Solu
țiile trebuie
să
–
ș
i păstreze calitatea
și efectul terapeutic nemodificate pe toat
ă perioada de valabilitate
.

[
16
].

În cazul picăturilor substan
ța medicamentoas
ă (principi
i

active) e disponibilă prin
absorb
ție. Dac
ă formează

complex solubil cu alte substan
țe medicamentoase sau auxiliare
(agen
ți de m
ărire a solubilită
ții, agenți de m
ărire a vâscozită
ții) eliberarea substanței
medicamentoase depinde de echilibrul între frac
țiunea liber
ă
și cea legat
ă.
În general,
vâscozitatea m
ediului de dispersie încetine
ște viteza de difuziune a substanței medicamentoase,
iar absorb
ția depinde de cantitatea substanței medicamentoase disponibil
ă.

Este necesar să se
cunoască felurile modificărilor, intensitatea lor
și posibilit
ă
țile de a

le
prevedea
, pentru a lua
măsurile respective de îndepărtare a influen
țelor nocive și a g
ăsi cele mai bune condi
ții de
stabilizare
și depozitare. Modific
ările pot fi fizice, chimice
și microbiologice.

Sunt adesea
determinate modificările chimice ce pot avea l
oc în forme farmaceutice lichide.
În cadrul
modificărilor fizice, pot avea loc procese de adsorb
ție, absorbție, când este diminuat
ă
biodisponibilitatea.

Modificările men
ționate pot fi preven
ite luând următoarele măsuri

:

–

alegerea unei formulări potrivite,

elaborarea unei metode de preparare adecvată

;

–

folosirea unor substan
țe auxiliare (stabilizanți și conservanți) care s
ă permită men
ținerea
integrită
ții substanței active în soluție

;

–

alegerea modului de condi
ționare și a condițiilor de depozitare potrivit
e.

[16].

25

Capitolul III. Rezultate
și discuții

În
rezultatul

investiga
ț
iilor efectuate am elaborat solu
ții de uz intern
–

picături cu poten
țial
biologic activ litotritic.

Forma farmaceutică pe care am ales
–
o a fost cea a picăturilor deoarece
este u
șor de
administrat, mai ales pentru persoanele care au dificultă
ți la înghițirea formelor solide.

Sunt cele
mai adecvate pentru absorb
ția în organism și

au o biodisponibilitate ef
icientă

ca alte forme
medicamentoase.

III.1.
Pregătirea materiei prime

ș
i a extractelor vegetale.

Ca
materie primă

am folosit
rozmarin, coada
–
calului
și p
ătrunjel cre
ț. Rozmarinul și coada
calului le
–
am procurat din farmacie, iar pătrunjelul cre
ț din rețeaua comercial
ă. Am utilizat
aceste plante
fiincă au proprietă
ți diuretice, antiseptice la nivelul c
ăilor urinare.

Ca
solvent

pentru extrac
ția fitocomplex
ului din materii prime vegetale
am folosit alcool
etilic de 40 %.

Pentru pregătirea extractelor au fost folosite
frunzele
, ca solvent am folosit alcoolul etilic
de 40%, care a fost procurat din farmacie de la sec
ția de producere
.

Pentru ob
ținerea extractului
sa luat câte 5g de
plante
medicinale
mărun
țite,
tratate cu

câte
50 ml alcool etilic
.

După agitare, amestecurile au fost lăsate

timp de 10 zile la temperatura
camerei, ferite de lumină.

Tabelul
3.
1.

Concentra
ția
procentuală a extractului vegetal

Produs vegetal

Cantitatea produsului
vegetal, (g)

Volumul
solventului,(ml)

Concentra
ția procentual
ă

a fitoextractului, (%)

Coada
–
calului

5

50

99,21

Rozmarin

5

50

99,21

Pătrunjel cre
ț

5

50

99,21

Pentru a calcula
concentra
ția procentual
ă, am folosit următoarea formulă:

W=

(

.

)

(

)
∗
100
%

unde:

W
–

concentra
ția procentual
ă;

m
–

masa produsului vegetal;

m
–

masa
solu
ție
i.

Pentru a afla masa solventului am folosit formula:

26

m =
ρ

* V

unde:

m
–

masa solventului;

ρ

–

densitatea;

V
–

volumul solventului.

Masa solu
ției a fost calculat
ă astfel:

m = m extr.veg + m solv

unde:

m
–

masa solu
ției;

m extr.veg
–

masa produsului vegetal;

m solv
–

masa solventului.

Produs vegetal
,
Coada
–

calului

(Equisetum arvese L.; fam.
Equisetaceae)

m = 5g; V = 50 ml
.

m (solv) = 0,7894 (g
\
l) * 0,05 (l) = 0,03947 g

m (sol) = 5 (g) + 0,03947 (g) = 5, 03947 g

W =

(

)

,

(

)
∗
100
%
=
99
,
21
%

Produs vegetal,

Rozmarin

(Rosmarinus officinalis L.; fam. Laminaceae)

W =

(

)

,

(

)
∗
100
%
=
99
,
21
%

Produs vegetal,
Pătrunjel cre
ț

(Petroselium sativum L.; fam. Apiaceae)

W =

(

)

,

(

)
∗
100

%
=
99
,
21

%

III.2.
Controlul calită
ții alcoolului etilic

Alcoolul etilic

(vehicul)

a fost supus analizei calitative,
ceea

ce
demonstrează

că
corespunde tuturor standartelor FR X
.

Tabelul
3.
2.

Controlul calită
ții alcoolului etilic

Determinarea calitativă a
alcoolului etilic

Alcool etilic 40%

Aspect

Opalescent

Culoare

Incolor

27

Gust

Arzător

Miros

Caracteristic

Solubilitate

Miscibil

cu

aceton
ă,
ap
ă,
cloroform
,
eter

ș
i

glycerol

Aciditate

Colora
ție roz (30 s)

Cloruri

–

Sulfa
ți

–

Metale grele

–

Fuzel

Lipsa unui miros străin

III.3.
Determinarea calitativă
și
determinarea cromatografică pe hârtie.

Pentru determinarea calitativă a flavonoidelor am utilizat extractul pe bază de alcool
și
am efectuat reac
țiile caracteristice grupelor de flavonoizi.

Reprezentate în anexa 3.

Pentru identificarea flavonoidelor,
am efectuat următoarele reac
ții:

1.

Reac
ția cu s
ărurile de Fe (III)
.

La 2 ml extract
,

am adăugat
câte 0,5

AlCl
3
,
a apărut colora
ție verde ceea ce confirm
ă
prezen
ța flavonoidelor dihidroxilice.

2.

Reac
ția cu soluție alcoolic
ă de NaOH (10 %)
.

La 2 ml extract, am
adăugat 1 ml solu
ție NaOH (10 %), am observat o colorație galben
ă
(fenola
ți) ceea ce denot
ă prezen
ța flavonoidelor.

3.

Reac
ția cu soluție de acetat de plumb (1%)
.

La 2 ml extract, am adăugat 1 ml solu
ție de acetat de plumb de 1%, am obținut precipitat
de culo
are galbenă, fapt ce demonstrează prezen
ța de flavoni, halcanii și auronii.

4.

Reac
ția cu soluție de amoniac
.

La

2
ml

extract
,
am

ad
ă
ugat

1
ml

solu
ț
ie

de

amoniac
,
am

ob
ț
inut

o

colora
ț
ie

galben
ă
care

la

î
nc
ă
lzire

au

trecut

î
n

culoare

galben
–
portocaliu
,
ceea

ce

denot
ă
prezen
ț
a

flavonelor
,
flavononelor
,
flavonolii

ș
i

flavononolii
.

Tabelul

3.
3.

Identificarea flavonoidelor

Reac
ția cu AlCl
3

Semnalul analitic

Coada
–
calului

Rozmarin

Pătrunjel cre
ț

verde

verde

verde
–

brun

28



Reac
ția cu sol alc.

NaOH
(10%)

Rezultate

Coada
–
calului

Rozmarin

Pătrunje
ș creț

g
alben

galben
–
brun

galben



Reac
ț
ia

cu

sol
.
de

Pb
(
C
2
H
3
O
2
)
2
(1%)

Coada
–
calului

Rozmarin

Pătrunjel cre
ț

galben aprins

galben
–
brun

galben



Reac
ția cu soluție de
NH
3

Coada
–
calului

Rozmarin

Pătrunjel cre
ț

g
alben

galben

galben

Determinarea crom
atografică pe hârtie

Pentru a identifica flavonoidele în produsul vegetal, am folosit determinarea
cromatografică pe hârtie
. Sa pus probele pe placă de la 1 cm de

la

marginea plăcii, în calitate de
martor am folosit solu
ția de rutin
ă. Cromatografia sa efectuat în cutia Petri, în calitate de solvent
am folosit acidul acetic de 15%. Durata cromatografiei a durat timp de 20
–
25 minute. După care
am lăsat să se usuce pînă

la evaporarea solventului
și am examinat la lumina UV. Sau marcat
zonele rutinei (cafenie)

ș
i desigur zonele extractelor (rozmarin, coada
–
calului, pătrunjel cre
ț)
.
Cromatograma am pulverizat
–
o cu solu
ție de 1% de AlCl
3,

după uscare din nou am examinat la
lumina UV. Se formează compu
și cu Al (III) cu fluorescenț
ă galbenă
–
verzuie aprinsă.

III.4.
Formularea formei farmaceutice lichide

Cu ajutorul determinării cromatografice pe hârtie ceea ce ne
–
a

demonstr
at

preponderent o
prezen
ț
ă de flavonoizi în produsele vegetale rozmarin, coada
–
calului, pătrunjel cre
ț
, astfel
rezultatul ob
ținut a fost eficient în formularea formei farmaceutice lichide
–

picături.

Fazele
procesului tehnologic, vezi în anexa 2.

Din det
erminarea cromatografică a ree
șit c
ă în rozmarin se află o cantitate mai
semnificativă de flavonoide
, deci rozmarinul reprezintă un interes biologic activ pentru
formularea formei farmaceutice lichide picături
, iar în coada
–
calului
și p
ătrunjel cantită
ți
m
ai
mici
.

Astfel
,

50% din preparat va constitui extractul vegetal de rozmarin, iar extractele coada
–
calului 2:1 pătrunjel cre
ț
.

Fig.1.
Concentra

Cantitatea extractului vegetal de rozmarin:
25

ml………….100%

X……………..50%
Cantitatea extractului vegetal de coada

25 ml…………….100% X =

X…………..40%

Cantitatea extractului vegetal de pătrunjel cre
25 ml…………….100% X =

X…………..10%

III.5.
Controlul calită
ții
formei farmaceutice lichide

F
orma finală a fost
supusă
parametru fizico
–
chimic pH
farmacopeice, FR X.

Concentrația procentuală,
sumare de
29

Concentra
ția procentual
ă

de flavonoide prezentă în extractele vegetale
Cantitatea extractului vegetal de rozmarin:

ml………….100%

X =

(

)
∗

(
%
_

%
=
12
,
X……………..50%

Cantitatea extractului vegetal de coada
–
calului:

25 ml…………….100% X =

(

)
∗

(
%
)

%
=
10
X…………..40%

Cantitatea extractului vegetal de pătrunjel cre
ț:

25 ml…………….100% X =

(

)
∗

(
%
)

%
=
X…………..10%

formei farmaceutice lichide
–

picături

supusă

analizei calitative
determinând indicii de calitate organoleptici
chimic pH
ceea ce denotă că picăturile preparate co
50%
40%
10%
Concentrația procentuală,
%
a
fracției
sumare de
flavonoide
din fitoextractele
alcoolice

de flavonoide prezentă în extractele vegetale

,
5

10

=
2
,
5

determinând indicii de calitate organoleptici
și
ceea ce denotă că picăturile preparate co
respund cerin
țelor

fracției
din fitoextractele
Rozmarin
Coada
–
calului
Pătrunjel creț

30

Tabelul. 4.

Determinarea calitativă a formei farmaceutice lichide

Control organoleptic

Control fizico
–
chimic

Aspect

Omogen

pH=
6

Miros

Caracteristic

Culore

Galben
–
verzui

31

Concluzii
:

1.

Analizând sursele de literatură, s
–
au studiat materiile prime

vegetale cu proprietă
ți
biologic active , care au impact asupra litiazei renale.

2.

Materia primă vegetală rozmarin, coada
–
calului, pătrunjel cre
ț, prezint
ă interes fitochimic
ș
i fitoterapeutic

deoarece se găsesc
principii active (
flavonoizi ca: apigenina, luteolina,
quercetol,
apigenol, diosmetină etc.
).

3.

Solventul polar alcoolul etilic de 40 % utilizat în calitate de vehicul pentru extragerea
fitocomplexului este eficient în baza legii similitu
dinii adică, similar se dizolvă în similar
,
astfel contribuie la extragerea eficientă a principiilor active din materiile prime vegetale.

4.

Extrac
ția prin macerat în trei probe de analizat 1:1:1 prin identificarea calitativ
ă s
–
a
constatat prezen
ța flavonoid
elor, deci ca obiect de studiu prezintă interes fitoterapeutic
(litotritic).

5.

Determinarea cromatografică pe hârtie denotă preponderent o prezen
ț
ă de flavonoide în
produsul vegetal rozmarin, coada
–
calului, pătrunjel cre
ț, ceea ce a stat la baza formul
ării
f
ormei farmaceutice lichide
,

picături (Guttae).

6.

Controlul calită
ții pic
ăturilor, supliment alimentar au eviden
țiat urm
ătoarele paragrafe:

miros caracteristic, aspect

omogen, culoare galben

–

verzui,
p
H = 6 în limita FR X
,

pH =
5,0
–

7,0.

32

Bibliografie

1.

Pricop C., Mischianu D., Bucura
ș V., Cump
ăna
ș A. Profilaxia și metafilaxia în litiaza
renală
.
Iasi:

Editura Pim, 2016
.
43
–
53
p
.

2.

Ceban E. Tratamentul multimodal al nefrolitiazei complicate.
Chi
șin
ău: CEP
Medicina, 2013
.
4
–
11
p

3.

Topor

D
.,
Usat
î
i

A
.,
Ababii

I
.,
Ghidrim

Gh
.,
Calistru

A
.
Aspecte

contemporane

ale

tratamentului

modern

al

litiazei

renale

complicate
.
Curierul medical
, Nr. 6 (330),
2012. p 64
–
74.

4.

Topor D., Usatîi A., Ababii I., Ghidrim Gh., Calistru A. Aspecte contemporane ale
etiopatogeniei
și diagnosticului litiazei renale.
Curierul medical, Nr. 5 (329), 2012. p

56
–
63

5.

Gonciar V., Obrijanu D., Nistreanul A. Elemente de fitofarmacologie
.
Chișinău,
2012 Tipografia centrală.

184
–
188

p

6.

T
ă
ma
ș
M
.
Botanic
ă
farmaceutic
ă,
Sistematic
ă
–
Cormobionta
.
Vol
.
III
.
Cluj
–
Napoca:
UMF.
46
–
70p

7.

Rusznyak S.P., Sznet Gyorgyi A. Vitamin P: Flavonols as vitamins, Nature
–

1936.
P
138.

8.

Ross J. A., Kasum C.M. Dietary flavonoids: biovailability, metabolic effects, and
safety Annue Rev Nutr. 2002.
P 19
–
34.

9.

Lupuleasa D., Popovici I. Tehnologie farmaceutică
.
Vol. 1. Polirom Ia
și, 1997.
220
–
287.

10.

Nistreanu

A
.
Farmacognozie
.
USMF
.
Chi
ș
in
ă
u
:
F
.
E
.
P
.
Tipografia

Central
ă, 2001.

519
–
557

p

11.

Ciulei I
.
Plante medicinale
–

fitochimie
și fitoterapie, Vol.
I, Bucure
ști, 199
3.

201p.

12.

Istudor V. Farmacognozie fitochimie fitoterapie Vol I, oze, ozide
și lipide. Editura
Medicală Bucure
ști, 1998.
145
–
169.

p.

13.

Ladîghina E.I., Safronici L. N., Analiza chimică a plantelor medicinale, Chi
șin
ău,
Universitats 1993.
75
–
80p.

14.

Crăciun F. Farmacia naturii
, Vol II, Bucure
ști: Editura ceres 1993.

75
–
98p.

15.

Mocanu
Șt. Plante medicinale, legume, fructe și ceriale în terapeutic
ă
, Bucure
ști: Editura
Militară, 1989.

123
–
150p.

16.

Cojocaru I., Braha S. Tehnologie farmaceutică.
Forme farmaceutice lichide omogene.
Editura "Gr. T. Popa", Ia
și
–
2003, 298p.

17.

Vasilca
–
Mozăceni A., Incursiune în fito
terapie. Editura Polirom
–
2002, 143p
.

33

18.

Farmacopeea Rom
ână Edi
ția a X
–
a.
Bucure
ști: Editura medical
ă, 1993. 98
–
987 p.

Anexe

Fluxul tehnologic de fabricare a solu

34

Fluxul tehnologic de fabricare a solu
țiilor.

Anexa 1

Fluxul tehnologic de preparare a solu

35

Fluxul tehnologic de preparare a solu
țiilor.

Anexa 2

Reac
ția cu s
ărurile de Fe (III)

Reac
ția cu soluție

d
e

acetat de plumb (1%)

36

ărurile de Fe (III)

Reac
ția cu soluția alcoolica

Na OH de 10 %

ția cu soluție

Reac
ția cu soluție de amoniac
acetat de plumb (1%)

Anexa 3

ția cu soluția alcoolica

Na OH de 10 %

ția cu soluție de amoniac

37

Anexa 4

Declara
ția privind asumarea r
ăspunderii

Subsemnata Mirca Galina, declar pe răspunderea personală că materialele prezentate în
teza de
licen
ț
ă sunt rezultatul propriilor cercetări
și realiz
ări
științifice. C
on
știentizez c
ă, în caz contrar
,
urmează să suport consecin
țe în conformitate cu legislația în vigoare.

Data

Semnătura