Uităm că cercul apei și al vieții este același [307043]

1.INTRODUCERE

1.1. Argument

”Uităm că cercul apei și al vieții este același!”

[anonimizat], s-a schimbat, însă nimeni nu poate contesta rolul esențial al acestei substanțe chimice pe care Leonardo da Vinci o numea “seva vieții pe pământ”.

Există teorii ce susțin că apa a [anonimizat], apoi a [anonimizat] a doua atmosferă ([anonimizat], [anonimizat] "măturată" de vântul solar). Când răcirea scoarței a [anonimizat] s-a condensat, au apărut ploile și s-[anonimizat] a continuat prin emanațiile vulcanilor. (https://www.scribd.com/doc/57030857/Apa-Lacuri-Din-Romania-Studiu-de-Caz-Lacul-Natural-de-Baraj-Cuejdel)

Apa reprezintă esența vieții și este indispensabilă proceselor vitale la organismele de pe Pământ. Este cea mai răspândită substanță de pe planetă fiind și o resursă important a mediului de viață. Apa reprezintă 60% din masa celulară, 90% din plasma sanguine, 70-75% din creier, 80% [anonimizat], rinichi și 75% din mușchi sau ficat. De asemeni participă la organizarea diferitelor structure biologice;[anonimizat] a organismului. Unui om îi sunt necesari 2-3 [anonimizat] 1,5- 2 litri. Dacă cantitatea de apă consumată este cu 2% [anonimizat]; dacă este cu 5% [anonimizat] a gurii și migrene; cu 10% [anonimizat], iar cu 15% mai mica omul moare. Cantitatea de apă depinde de vârstă și sex ( 700 ml/kg corp la copii; 450 ml/kg corp la femei; este mai scăzută la bătrâni).( Carabet M., Apostol G, Manual de stiințe clasa a 12-a, pag. 7)

Pe malul apelor s-[anonimizat] o componentă esențială în îndeletnicirile umane. Importanța apei se evidențiază în multe domenii: stă la baza existenței biosferei; e mediu de viață pentru plantele acvatice; are energie cinetică și potențială utilizabilă pentru om și necesară naturii; e principalul agent de modelare a reliefului; e agent de răcire în tehnică dar și în natură; e materie primă în economie; e cale de transport pentru ambarcațiuni dar și pentru substanțe dizolvate; e mijloc de igienă pentru spălat și pentru diluat și îndepărtat poluanți; e agent terapeutic (băi, cure de ape minarale).

[anonimizat] a [anonimizat]-o să ignore necesitatea gospodăririi responsabile a ”comorii albastre”. [anonimizat], mai ales antropică ([anonimizat], defrișările excesive) a [anonimizat] a naturii, [anonimizat] a ajuns civilizația umană face ca noi să fim oarecum ieșiti parțial de sub legile naturii și mecanismele ei de reglare. [anonimizat]. [anonimizat], în sensul amplificării sau diminuării lor:

Problema protecției apelor de suprafață este încă, de foarte multe ori, tratată teoretic, fără implicarea concretă, a factorilor decizionali, locali și guvernamentali; poate de aceea educația ecologică, începută de timpuriu, în școli reprezintă primul pas în formarea unei conștiințe ecologice colective, în mobilizarea de factori (umani, materiali) pentru stoparea poluării mediului, implicit a apelor.

Poluarea apelor are efecte grave și asupra biodiversității ecosistemelor înconjurătoare, iar de la an la an sunt trecute din ce în ce mai multe specii pe listele roșii a speciilor pe cale de dispariție. Se împune o reconsiderare a acțiunilor noastre înainte de a nu fi prea tărziu.

Având în vedere vârsta relativ mică a lacului Cuejdel, devenit Rezervație Naturală în 2004, nu există foarte mult material informativ legat de zonă, și sper ca lucrarea aceasta să fie un ghid (teoretic și practic) a locurilor de o frumusețe ireală a acestui ecosistem de baraj natural.

Lacul Cuejdel, asociat cu complexul de lacuri mai mici, toate formate prin baraje naturale reprezintă în acest moment un ”martor” în studiul evoluției lanțurilor trofice din primul stadiu de formare a acestor ecosisteme lacustre. Generațiile viitoare vor beneficia de experiența cunoașterii acestui inedit parcurs de istorie naturală, de la determinarea condițiilor primare de formare a acestui complex natural, iar datele obținute prin cercetare la fața locului, prin determinări și măsurători vor constitui o bază de referință ce va fi valorificată în vederea elaborării unor măsuri de protecție și conservare a ecosistemelor respective încă din fazele de origine.

1.2. Scurt istoric al limnologiei

” Lacurile par la scara anilor sau în răstimpul vieții omenești, componente ale peisajului, dare le sunt, din punct de vedere geologic, trecătoare,născute de obicei în urma unor catastrofe, evoluând lent și imperceptibil” ( G.E Hutchinson)

Lacurile sunt ape stătătoare, care ocupă forme de relief negative (cuvete, cupe, loje sau depresiuni) rezultate din acțiunea factorilor externi sau interni (după Mustață Gh-Hidrobiologia).

Dacă în 1966 Bussand, în Limnologia, termenul de lac era folosit, pentru depresiunile naturale și artificiale ce conțin apă și care au o viață proprie, astăzi este unanim acceptată definiția lacului ca fiind un volum de apă stagnantă, relative adâncă, fără legătură cu Oceanul Planetar, în care lumina pătrunde sau nu până în fundul cuvetei lacustre și în care se disting două medii de viață: apa (pelagialul) și substratul (bentalul), ce pot avea biocenoze specific, differentiate – planctonul și bentosul (după Godeanu- Diversitatea lumii vii).

Limnologia (lb. greacă limne= lac) reprezintă disciplina de graniță dintre geografie și biologie, care se ocupă cu studiul lacurilor. Realizarea unui studio limnologic asupra unui lac reprezintă un demers stiințific complex, ce derive din conceptul de monitoring integrat al unui system acvatic deschis și vine ca o reacție a cercetărilor științifice care s-au impus în cadrul limnologiei moderne. Multitudinea de analize și metode de investigație implică de cele mai multe ori o adordare interdisciplinară.( Alin V.Mihu- Pintilie, Rezumat teză de doctorat ).Intrucât biotopul și biocenoza dintr-un lac alcătuiesc un întreg se poate spune că aceste sisteme pot fi numite limnosisteme.

Istoria limnologiei este relative scurtă – 100 ani; fondatorul limnologiei ca ramură distinctă este profesorul F.A. Forel, de la Universitatea din Lausanne, care a studiat mulți ani Lacul Leman, publicând peste 100 lucrări de limnologie. Cercetători din mai multe domenii au contribuit la înțelegerea limnologiei: chimiștii au descifrat ciclurile chimice din apa lacurilor, fizicienii au studiat problemele de hidrodinamică, optică, termodinamică; geografii și geologii au explicat ciclul hidric și bilanțul apei lacurilor, originea și evoluția depresiunilor lacustre; biologii s-au ocupat cu studiul faunei și a florei.

În anul 1923, W. Halbfass a publicat tratatul său de geografie, fizică și chimie a lacurilor ”Grundzuge einer vergleichender Seenkunde” la Berlin, lucrare de bază în limnologie până la publicarea volumului lui E. Hutchinson. Cercetările de limnologie s-au extins repede, un rol important avându-l laboratoarele universitare sau institutele de profil.

Începuturile limnologiei în România, ca ramura a hidrobiologiei, sunt legate de cercetătorii Grigore Antipa și Ioan Borcea. Grigore Antipa este fondatorul limnologiei și oceanologiei în România; opera sa constituie un îndreptar pentru cercetarea teoretică și abordarea practică a unor fenomene acvatice. Primele studii de limnologie au fost făcute de acest mare biolog în lunca inundabilă a Dunării, pe bălțile și lacurile limitrofe. Aceste studii s-au concretizat în 1921, cu apariția volumului cu lucrările sale ”Regiunea inundabilă a Dunării”, în care sunt prezentate caracteristicile apelor stătătoare, speciile de plante și animale, insistând asupra fondului piscicol și a necesității protejării unor specii din zonă.

Contribuții importante a avut și profesorul Ioan Borcea, care se dedică studiului ecologiei marine în laboratoarele cercetătorului Yves Delage din Sorbona; studiile sale s-au axat în special pe cunoașterea faunei Mării Negre ( filopode, gobiide, chefali,etc). In anul 1926, înființează Stațiunea de cercetări de la Agigea, care este în present secție de resurse biologice marine a Institutului Român de Cercetări Marine, instituție recunoscută pe plan Mondial pentru activitatea de cercetare desfășurată.

Studiile de hidrobiologie în general și de limnologie în special au fost continuate in cadrul unor stațiuni de cercetări precum: Pângărați, Orșova, Iași, Constanța, etc.

În România există din 2008, Asociația Română de Limnologie în Târgoviște, condusă de prof. universitar Petre Gâștescu, ultima intrevedere pe problematica lacurilor a avut loc în 23-25 May 2019, 6th International Conference "Geography, Environment and GIS for students and young researchers" Targoviste (Romania)

Pe plan local, se remarcă contribuția cercetătorilor de la ”Laboratorul de cercetări pentru acvacultură și ecologie acvatică” din Piatra Neamț și de la Stațiunea Biologică” Petre Jitariu” Potoci Neamț, care au studiat lacurile din județul Neamț și au contribuit la înființarea Rezervației de Zonă Umedă Cuejdel în anul 2004.

1.3. Clasificarea lacurilor

A. După geneză (origine) lacurile sunt:

Lacuri naturale:

– glaciare (formate în ciururi și văi glaciare barate prin zone de morene- lacurile Bucura, Zănoaga)

– de nivație ( apărute în depresiuni montane ca urmare a topirii zăpezilor- lacul Vinderel)

– carstice (permanente sau temporare, formate în depresiuni carstice- lacul Dracului);

– vulcanice (formate în cratere de vulcani- lacul Sf. Ana);

– de baraj (prin surpare și alunecare- lacul Cuejdel);

– de polițe structurale (create prin instabilitatea depozitelor în pantă- lacul Negru);

– formate prin surpare sau prin tasare (în zone cu depozite de sare- lacul Vintileasă);

– în relief salifer (apărute prin dizolvarea sării – lacul Ursu);

Lacuri artificiale:

– cu folosință agro-piscicolă- lacul Corbul;

– cu folosință hidroenergetica (de acumulare- lacul Izvorul Muntelui);

– heleștee;

– pentru atenuarea viiturilor (lacul Morii);

– de agrement (lacul Bodi- Mogosa);

B. Din punct de vedere ecologic, lacurile sunt:

a) oligotrofe ( sărace în biomasă,cu, productivitate scăzută, bogate în oxigen- lacul Tauț)

b) eutrofe (productivitate ridicată, cantitate mică de oxigen, se remarcă fenomenul de ”înflorire a apelor”- lacul Călimănești Oaș);

c) mezotrofe (echilibrate din punct de vedere al biomasei și productivității – lacul Vârsolt);

d) distrofe (slab productive, cu depozite bogate în turbă pe fund – lacul Negru)

C. După zona geografică (relief):

a) de câmpie (lacul Căldărușani);

b) din lunca și Delta Dunării (lacul Sinoe);

c) de pe țărmul mării (lacul Techirghiol);

d) de munte ( lacul Bâlea)

D. După salinitate:

a) sărate (lacul Sărat);

b) dulci (lacul Razelm)

1.4. Caracterizarea ecologică a unui sistem lentic de tip lac

Lacurile sunt ape stătătoare, alimentate de râuri sau pâraie / izvoare, altele aparent numai de precipitații și eventual izvoare submerse. Unele au scurgere prin râuri sau chiar fluvii, altele sunt lipsite de scurgere. Majoritatea lacurilor sunt permanente, dar există și numeroase lacuri temporare în zone carstice sau aride, unele de foarte mari dimensiuni cum este lacul Erie din Australia, pe care geografii voiau să îl șteargă de pe hărți, căci nu avusese apă multe decenii, dar brusc s-a reumplut după ploi puternice.

Suprafața totală a lacurilor este de circa 2,7 milioane km2, adică aproximativ 1,8% din suprafața uscatului). Cel mai mare lac este Marea Caspică, cu 400.000 km2 (dar cu apă sărată și considerată de unii ca fiind o mare, chiar dacă nu are legătură cu oceanul planetar) Urmează ca mărime lacul Superior (80.000 km2), apoi lacul Victoria și alte circa 30 de lacuri cu peste 5000 km2. Cel mai adânc lac este lacul Baikal, ce atinge 1620 metri profunzime, fiind cel mai mare rezervor de apă dulce lichidă de pe Terra. ( după Mustață, Gh., 2000, Hidrobiologie)

În România există peste 3.450 de lacuri, iar suprafața totală a lacurilor este de circa 2.620 km2 ceea ce reprezintă 1,1% din suprafața țării. Lacurile sunt în general mici ca suprafață, 91,5% din lacuri au suprafața sub 1 km2.

Prin lac ințelegem o indindere permanentă de apă stătătoare, caracterizat printr-un bazin relativ consolidat, o adâncime destul de mare pentru ca lumina să nu pătrundă până la fundul acestuia și un regim termic caracterizat prin stratificare. Caracteristicile morfometrice ale lacurilor joacă un rol apreciabil în regimul lor hidrologic. Orice lac apare și se dezvoltă într-un anumit mediu geografic și acționează reciproc cu acesta.

În fiecare sistem lentic de tip lac au loc unele procese hidrologice din ale căror acțiune cumulată rezultă regimul hidrologic al acestuia. Intensitatea și direcția de dezvoltare a acestor procese sunt determinate de mediul geografic în care se găsește lacul.

Lacurile constituie unități geologice bine conturate, cu trăsături proprii în morfologia zonei lacustre si a regimului hidrologic prezentând următoarele caracteristici:

– malul lacului: format din versanții depresiunii în care este situat lacul;

– țărmul lacului: reprezintă intersecția versantului cuvei cu oglinda apei;

– plaja lacului: zona înconjurătoare care rezultă din înaintarea și retragerea liniei de țărm datorită variațiilor de nivel în perioada anotimpurilor.

– prispa lacului: este zona submersă; panta prispei are o înclinare foarte mică și corespunde platformei continentale marine;

– povârnișul lacustrei: este panta abruptă și face trecerea de la prispa lacului la zona centrală;

– fundul lacului: reprezintă zona submersă centrală și este de cele mai multe ori foarte puțin înclinat spre un punct unde se gasește adîncimea maximă” ( după Gâștescu, P., 1971, Lacurile din România)

Numărul și natura populațiilor de organisme din lacuri depinde de adâncime, de proprietățile chimice ale apelor, dar și de climatul regional. În lacurile foarte adânci amestecul apelor nu atinge fundul, distingându-se în profunzime un strat de apă cu proprietăți chimice relativ constante, foarte sărace în oxigen. Aceste lacuri se numesc meromictice.

În lacurile mai puțin adânci, circulația cuprinde întreaga masă de apă, ce se efectuează în mai multe perioade ale anului. Datorită stagnării temporare a curenților, în bazine se stabilește o stratificare a apelor în funcție de anotimp. Astfel de lacuri se numesc heteromictice.

Într-un lac eutotrof se disting trei zone importante: zona litorală ,zona pelagică și zona profundă:

a) zona litorală cuprinde țărmul acoperit cu apă, care coboară treptat spre fundul lacului. Apele din această zonă sunt puțin adânci, bogate în oxigen, cu oscilații de temperatură diurne și sezoniere, cu lumină intensă în funcție de adâncime, înclinarea pantelor și densitatea vegetației. După adâncime, natura substratului și compoziția chimică a apei, vegetația litorală se distribuie în trei subzone:

– subzona hidrofitelor emerse (specifică lacurilor cu adâncime mică, cu floră și faună variată; caracteristică subzonei este bioderma- fitoplanctonul, cu rol în lanțurile trofice);

– subzona hidrofitelor plutitoare;

– subzona hidrofitelor submerse.

b) zona pelagică cuprinde masa de apă din lacuri, împreună cu organismele caracteristice care plutesc sau înoată în apă- sestonul. Acesta cuprinde două componente:

– biosestonul (componenta vie) alcătuit din plancton cu plante microscopice sau eulimnoplancton, neuston cu organisme plutitoare, pleuston, necton cu pești.

– abiosestonul (detritusul format din organisme moarte intrate în descompunere)

Masa de apă se stratifică în:

– epilimnion (strat de apă bine luminat și oxigenat la suprafață)

– metalimnion (stratul mijlociu de apă)

– hipolimnion (strat de apă în care intensitatea luminii e foarte redusă)

c) zona profundală cuprinde fundul lacului care poate avea structură variată (substrat pietros, nisipos sau mâlos). Specific acestei zone este pelogenul, stratul subțire de pe suprafața mâlului format din organisme moarte și substanțe organice pe cale de descompunere, fără structură celulară. Substanțele organice din pelogen care nu se descompun complet, formează un strat verde- cenușiu bogat în grăsimi și proteine numit sapropel. Flora și fauna bentosului este sărăcăcioasă variind după adâncime și natura substratului.

În decursul unui an lacul trece prin următoarele stadii:- homeotermie de toamnă →dichotermie termică→stagnație de iarnă (stratificare inversă) →homeotermie de primăvară.

Fig. 1 – Zonarea unui lac pe adâncime

1.5. Lacuri de baraj natural din România

Lacurile de baraj natural s-au format în urma deplasărilor de teren, prin surpare și prin alunecare gravitațională, ce au barat scurgerea unui râu, determinând formarea unei cuvete. Lacurile de acest tip sunt puține la număr și în general au suprafețe mici, fiind supuse unui proces lent de colmatare, din cauza materialului transportat și depus în lac de către afluenți.

Există condiții de formare a acestor tipuri de lacuri sunt în Carpații Orientali, în aria flișului carpatic, în Subcarpații de Curbură a Moldovei și zone din Podișul Moldovei. In sinteza tezei de doctorat Alin V. Mihu-Pintilie enumeră lacurile de baraj natural:

– Lacul Roșu în Munții Hășmaș (pe râul Bicaz);

– Lacul Mocearu în Munții Buzăului ( pe râul Buzău);

– Lacul Balătău în Munții Nemira (pe pârâul Izvorul Negru);

– Lacul Dracului de origine carstică în Munții Locvei (pe râul Nera);

– Lacul Tăul Zânelor din Munții Bârgăului ( pe râul Colibița);

– Lacul Izvorul Măgurii din Munții Bârgău (pe râul Ilva);

– Lacul Betiș din Munții Maramureșului ( pe râul Ampoi);

– Lacul Cuejdel (Crucii) din Munții Stănișoarei ( pe râul Cuiejdi)- cel mai nou și cel mai mare lac de baraj natural din țară

2. DATE DESPRE CARACTERISTICILE HABITATULUI STUDIAT

2.1 Istoricul lacului Cuejdel (lacul Crucii)

Lacul Cuejdel (lacul Crucii) este situat în Munții Stânișoarei, în bazinul superior al râului Cuejdi, afluent al Bistriței, în cursul mijlociu al Cuiejdelului, la 21 km N-V de Piatra Neamț; are o lungime de 1 km, lățime medie de 98 m și maximă de 186,5 m, o suprafață de 13,78 ha, o adâncime maximă de 16 m și un volum mediu de apă de peste 870.000 metri cubi.

Acest lac s-a format recent ( 1978) în urma unor alunecări de teren declanșate pe versantul stâng. Fenomenul natural care stă la baza formării sale este o alunecare de mari dimensiuni (23 ha), ce s-a produs pe versantul stâng al văii în mai multe etape, începând cu anul 1978, culminând cu cea din 1991, când barajul natural format a blocat întreaga vale, determinând acumularea unei mari cantități de apă. Datorită precipitațiilor abundente din primăvara și vara anului 1991, procesul de acumulare s-a accentuat, astfel că fundul albiei pârâului Cuiejdi a fost umplut de materiale provenite de pe versant prin alunecare (grosimea depozitelor variind între 5-25 m sau mai mult în zona barajului). În aval de baraj se mai găsesc patru lacuri de dimensiuni mai mici, precum și formațiuni fluviale care atestă ruperea barajului sub presiunea apei acumulate.

Cauzele care au dus la declanșarea acumulării sunt multiple: naturale (precipitații abundente, cutremurul din 1990 – 5,4 pe scare Richter) cât și antropice (construirea unui drum forestier în zonă, distrus ulterior de alunecările de teren). Bazinul de alimentare al lacului Cuejdel are o suprafață de 8,75 km 2 (48,22 % revine subbazinului pârâului Cuejdel, 29,25 % bazinului pârâului Glodu, 22,53 % revine afluenților mai mici- Rotaria, Hălăgeanu, Făgetul și apelor de precipitații de pe versanți).

Barajul natural are o înălțime de 25 m, cu valori mai mari pe malul stâng și o lungime de circa 90 m. Nivelul apei în lac a fost constant și s-a situat în medie la 665 m, până în anii 1994 – 1995, când au avut loc mai multe viituri care au adâncit deschiderea sub formă de albie. Scurgerea apei din cuveta lacului prin albia pârâului Cuejdel, se realizează printr-o deschidere lată de circa 2,5 m, situată la contactul barajului cu versantul drept al văii.

Faza actuală a alunecării nu poate fi considerate de stabilizare totală, fenomenul putându-se activa din nou, mai ales în condițiile în care, după 2003 s-a început construcția unui nou drum, care începe la Crăcăoani și înconjoară aproape întreg malul stâng al lacului Cuejdel.

Caracteristicile geomorfologice, limnologice, biodiversitatea specifică a lacului și frumusețea peisagistică a zonei atestă unicitatea și importanța acestui lac, au stat la baza hotărârii de declarare a zonei Rezervație Naturală, conform Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004.

Peisajul reprezintă elementul determinant al interesului turistic și reflectă structura geologică, alcătuirea petrografică și a orografia Rezervației Naturale Lacul Cuejdel. Lacul Cuejdel este elementul central al peisajului, care impresionează nu numai prin aspectul unic, cât și prin elementele de vegetație forestieră inundate păstrate. Ansamblul este creionat de fenomenele de versant, care au creat aceste structuri morfo-hidro- geologice. Structura alunecării de teren, barajul natural, formele de relief fluviatil și de alterare specifice, precum și vegetația forestieră cresc valoarea peisajului natural.

Fig. 2 Rezervația naturală Lacul Cuejdel- foto: http//cuejdel. ro/

2.2 Cadrul natural (limite)

Arealul Rezervației Lacul Cuejdel are o suprafață de 114 ha și se găsește în sud-estul Munților Stânișoarei, în satul Cuejdi, comuna Gârcina, județul Neamț. Limitele Rezervației Naturale Lacul Cuejdel sunt prevăzute în Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone.

Lacul Cuejdel este localizat în bazinul hidrografic al Cuejdiului, afluentul Bistriței, la 21 km de municipiul Piatra-Neamț. Bazinul de alimentare al lacului are o suprafață de 9,76 km² fiind delimitat de Vârful Tarnițelor (1081 m) și Masivul Gârcina (873 m) la nord, Culmea și Vârful Muncelul (1067 m) la est, Dealul Crucii și Piciorul Rotund la vest.

Din arealul Rezervației Naturale face parte zona acvatică a Lacului Cuejdel și suprafața alunecării de teren, care formează barajul natural al lacului, situate aval de lac, cu câteva parcele și subparcele forestiere. Conform Planului de management din 15 februarie 2016 al Ariei Protejate Lacul Cuejdel, publicat, în 8 aprilie 2016, în Monitorul Oficial, limitele sunt:

a) Limita nordică este reprezentată de linia de mal a lacului Cuejdel și începe de la gura de vărsare a pârâului Glodu; se continuă până în dreptul gurii de vărsare a pârâului Cuiejdel;

b) Limita estică pornește de la gura de vărsare a pârâului Cuiejdel și are direcția N-V – S- E, apoi se continua spre S până la barajul natural, care închide în aval cuveta lacustră

c) Limita sudică traversează corpul alunecării de teren și pârâul Cuiejdel

d) Limita vestică este reprezentată de albia pârâului Cuiejdel și de corpul barajului care închide luciul de apă. De la borna 46 către N-V și până la gura pârâului Glodu, limita coincide cu linia țărmului lacului până la gura de vărsare a pârâului, unde se conectează în limita de nord a rezervației. ( Planul de Management al Ariei Protejate Lacul Cuejdel)

Accesul în Rezervația Naturală Lacul Cuejdel se poate realiza pe două trasee principale care pornesc din Piatra-Neamț:

a) Piatra-Neamț ( cartier Dărmănești) – Ocol Gârcina – sat Dobreni – sat Bodești – sat Magazia, cu drum dificil – Cracăul Negru, paralel cu pârâul și apoi pe un drum forestier parțial modernizat;

b) Piatra-Neamț – Ocol Gârcina – la stânga în intersecție către centrul comunei Gârcina – satul Cuejdi – schitul de călugări "Daniil Sihastru" de la Cuejdi și apoi pe un drum forestier.

Suprafața Rezervației Naturale Lacul Cuejdel este pe domeniul public, nefiind înregistrate proprietăți private decât în zonele exterioare. Suprafețele forestiere sunt gestionate de către Regia Națională a Pădurilor, prin Ocolul Silvic Gârcina. Administrarea Rezervației Naturale Lacul Cuejdel se realizează prin intermediul custodelui, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare. ( conform Planului de Management, 2014)

Fig. 3 – Poziția geografică a lacului Cuiejdel ( după N.Rădoane-2002, MS.)

Rezervația Naturală Lacul Cuejdel include o diversitate relativ redusă de ecosisteme, influențate de dinamica riscurilor geomorfologice din acest spațiu. Principalele ecosisteme pot fi grupate astfel:

a) Ecosistemne de pădure : ecosistemele de păduri boreale, cu Fagus sp. și Abies sp.

b) Ecosisteme de pajiști : formate în urma defrișărilor și a îndepărtării vegetației prin fenomene de versant, reprezintă aproximativ 5% din suprafața ariei protejate, fiind situate pe malul Lacului Cuejdel, în special pe cel stâng. Importanța lor este dată de prezența numeroaselor asociații vegetale, reprezentând o componentă definitorie a peisajului.

c) Ecosisteme acvatice: după apariția barajului natural s-au produs schimbări majore prin trecerea lor de la ecosistem de apă curgătoare la cel de lac.

d) Ecosisteme de zone umede: localizate în zona malurilor de lac și de râu, precum și în zona lacurilui de pe treptele de alunecare, reprezintă spații de tranzit pentru multe specii de păsări aflate în migrație.

Ca elementele de interes ale Rezervației Naturale Lacul Cuejdel menționez:

● prezența celui mai mare lac de baraj natural din România – Lacul Cuejdel;

● existența a peste 144 specii de plante, unele dintre acestea de importanță națională și comunitară, aparținând unui număr de 48 de familii taxonomice;

● poziționarea zonei umede care constituie habitat pentru specii de plante și animale protejate;

● diversitatea dată de multitudinea structurilor geologice și formelor geomorfologice care caracterizează aria protejată;

● formațiuni hidrogeomorfologice rezultate din evoluția zonei;

● spațiile forestiere generoase, ce adăpostesc specii cu valoare deosebită din punct de vedere științific floristic și faunistic;

● peisajele unice rezultate din îmbinarea elementelor geologice, geomorfologice, hidrologice și biotice.

2.3. Factorii abiotici ( biotopul ) lacului Cuejdel

2.3.1 Aspecte geologice și geomorfologice

Alunecarea de teren care a dus la obturarea cursului pârâului Cuiejdi este influențată mai ales de aspectele litologice. Din punct de vedere geomorfologic, Rezervația Naturală Lacul Cuejdel se suprapune peste unitatea structurală a flișului, numită generic Pânză de Vrancea, care suportă șariajul pânzei de Tarcău în vest, fiind deplasată în est peste pânza subcarpatică – zona de molasă. Factorul principal care a condus la realizarea semiferestrelor în care apare Pânza de Vrancea l-a constituit capacitatea erozivă a cursurilor de apă. (după Planul de Management al Ariei Protejate Lacul Cuejdel, februarie 2016).

Din punct de vedere epirogenetic, zona este încă extrem de activă, ritmul actual al mișcărilor de înălțare fiind estimat la 3-4 mm pe an. Acest lucru stimulează procesele de versant din acest spațiu, contribuind la modificarea permanentă a nivelului de bază al versanților.

Rezervația Naturală Lacul Cuejdel se suprapune peste un complex geologic, cu mare heterogenitate, cu alternanțe litologice pe spații foarte mici, fără o succesiune ritmică, din aria flișului paleogen. Constituția geologică este complexă, fiind întâlnite depozite de vârstă eocenă și oligocenă.

Succesiunea geologică cuprinde conglomerate și calcare microconglomerate cu numulițiti (conglomerate de Cernegură), urmate de o alternanță de gresii cuarțoase verzi, marne și argile verzi (strate de Jgeabu Mare), aparținând Ypresianului. Apoi se continuă cu calcarele de Doamna și orizontul argilelor roșii și verzi, stratele de la Strujinoasa (Lutețian). Seria flișoidă eocenă se încheie cu marne și argile cenușii, cu gresii calcaroase și marmocalcare sideritice, caracteristice stratelor de Bisericani și cu gresia de Lucăcești (Priabonian).

Configurația structural-tectonică și alcătuirea litologică au creat premizele declanșării și întreținerii unor alunecări de teren de mare amploare, afectând structura substratulului geologic, în condițiile unor ani ploioși cum a fost in anul 1991.

Actuala configurație a reliefului bazinului superior al Cuiejdiului și al Cracăului Negru indică o posibilă modelare a reliefului prin procese de deplasare în masa. Alunecările recente sunt dublate de serii succesive mai vechi, care au generat deluvii vechi, cu un micriclimat specific, în spatele unor mari valuri de alunecare formându-se lacuri; un asemenea model de evoluție a reliefului este caracteristic versantului drept al Cuiejdiului – Poiana Părului – Poiana Bogată, unde la altitudinea de 700 m se păstrează lacul Bolătău. Procesul de modelare actuală a reliefului a cunoscut o recrudescență deosebită în ultimii ani, contribuind la modificarea substanțială a peisajului din regiune. Potrivit martorilor (localnici și silvicultori de la Ocolul Silvic Gârcina), pe fondul unor precipitații ridicate, în luna iunie a anului 1978, s-a reactivat de pe stânga văii Cuiejdel materialul alunecat ,care a provocat formarea unui lac efemer cu dimensiunile: 300 m lungime, 30 m lățime și 4 – 5 m adâncime; a urmat o fază de stagnare (după Rădoane N. , 2004), de pseudostabilitate sau de pregătire în care s-au produs mișcări lente, de tip crep.

Datorită precipitațiilor abundente care s-au produs în anul 1991, procesul de alunecare s-a reluat și amplificat (reactivarea s-a declanșat pe fondul stratelor de Bisericani, s-a extins delapsiv până sub Vârful Munticelu, la 800 m). În această a doua etapă, fundul albiei pârâului Cuiejdel a fost umplut cu materiale de pe versanți, prin alunecare: prin antrenare au ajuns aici și straturi de roci, copaci, astfel că grosimea depozitelor a depășit 20 m. Deluviile care nu au fost depuse uniform în lungul văii, au generat apariția a 4 lacuri mai mici ale căror suprafețe variază în jurul a câtorva metri pătrați ( Lacul Mic, Lacul Constelației, Lacul Albastru).

În etapa actuală, sectorul de alunecare care a condus la formarea lacului nu este stabilizat. În condițiile în care vor apărea situații similare cu cele care au produs marea alunecare din 1991 sau după intervenții antropice necontrolate există riscul producerii de noi mișcări ale deluviilor.

Rezervația Naturală Lacul Cuejdel este localizată la altitudini dominante de 600-900 m, specifice zonei montane joase, iar versanții sunt în general domoli, cu pante sub 25 de grade. Totuși creșteri semnificative a pantelor se înregistrează în zona râpelor de desprindere a alunecărilor de teren, pe versanții cursurilor de apă tributare lacului, în partea superioară a versanților, precum și la trecerea de la o treaptă de alunecare la alta. În partea inferioară a versanților, pantele sunt mai reduse, datorită formațiunilor aluviale depuse și proceselor de alterare și dezagregare. Cursurile de apă se caracterizează prin apariția unui strat de sedimente de 20-40 cm grosime. Expunerea versanților are rol determinant în favorizarea regimului caloric, în configurarea caracteristicilor covorului vegetal și în pretabilitatea la diferite moduri de utilizare a terenului.

Pe teritoriul Rezervației Naturale Lacul Cuejdel se delimitează o dominanță a expoziției însorite sudică și sud-vestică, pe versantul drept al Lacului Cuejdel și una nord-estică și estică umbrită și semiumbrită pe versantul stâng.

2.3.2. Aspecte climatice și topoclimatice

Din punct de vedere climatic, arealul Rezervației Naturale Lacul Cuejdel se află situat în regiunea temperat-continentală și primește influențe baltice ce determină ierni geroase și bogate în precipitații. Climatul este specific munților cu înălțimi reduse și prezintă o circulație dominantă a maselor de aer din sectorul nordic și nord-estic. Cantitățile maxime de precipitații se înregistrează în perioada mai-iulie, iar cele minime în perioada februarie-martie.

Zona în care este situat bazinul hidrografic al pârâului Cuiejdel se situează în etajul climatic de munte, subetajul munților mijlocii (peste 800 m) și mici (sub 800 m) din cadrul Munților Stânișoarei, având următoarele caracterisitici climatice:

durata strălucirii soarelui: 1800 ore

temperatura medie anuală: 5-7 grade Celsius

precipitații medii anuale: 800 mm

număr mediu zile cu precipitații: 150-160

umiditatea medie relativă: 75%

număr mediu de zile senine/an: 38-40

număr mediu de zile cu cer acoperit/an: 100

frecvența medie a calmului atmosferic: 40%

frecvența vânturilor tari: 3-5%

frecvența vânturilor slabe: 40-50%

Un factor important în declanșarea alunecărilor de teren ce au favorizat formarea lacului l-a constituit precipitațiile atmosferice (1991), când în lunile mai-august la postul pluviometric Cuiejdi s-au înregistrat 741,4 mm precipitații; ca urmare procesul de alunecare s-a reluat și amplificat, astfel că fundul albiei pârâului Cuiejdel (între km 0,5 și 1,5 amonte de confluența Cuiejdiului) a fost umplut cu materiale provenite de pe versant, prin alunecare.

Condițiile topo – climatice sunt diferite și impuse de morfologia reliefului și de modul de utilizare a terenurilor (predomină suprafața acvatică și suprafețele împădurite); variațiile sunt mai sensibile în special la nivelul temperaturii și umezelii aerului precum și în cel al dinamicii curenților atmosferici. Există aici o serie de fenomene meteorolgice locale, care întăresc unicitatea zonei: – inversiuni termice (însoțite de chiciură, brumă în perioada rece și depuneri de rouă în perioada caldă a anului);

– frecvența ceții în jurul lacului Cuiejdel;

– scurgeri de aer pe versanți, în bazinul superior al pârâului Cuiejdel.

2.3.3 Aspecte hidrologice și hidrogeologice

Lacul Cuejdel se află pe râul Cuejdel, afluent al râului Cuejdiu, cu un bazin hidrografic de 9766 ha. Suprafața bazinului hidrografic Cuejdel este de 1026 ha.

Bazinul de alimentare a lacului are o suprafață de 8,75 km2, din care:

48,22% revine subbazinului pârâului Cuiejdel;

29,25% revine subbazinului pârâului Glodu;

22,53% revine afluenților mai mici ai versanților limitrofi.

Din suprafața bazinului de recepție a lacului, 95% este ocupată de poieni cu fânețe (Poiana Mătișel, la N-V de lac, sub Vârful Tarnițelor). Suprafețele acoperite cu pădure asigură o scurgere bună a apelor meteorice de pe versanții limitrofi în perioadele cu precipitații bogate.

Alimentarea cu apă a zonei lacului Cuejdel este pluvională. Principalele surse directe de alimentare cu apă sunt pârâurile Cuiejdel și Glodu, care deversează la coada lacului. Din această cauză, aportul de debit lichid este strâns legat de precipitațiile care intră în subsistemul bazinului versant, cu valori maxime ale scurgerii înregistrate primăvara și vara, când cantitatea precipitațiilor este mai mare, la care se adaugă topirea zăpezii și scade toamna și iarna, când precipitațiile se reduc cantitativ.

Forma și caracterisicile morfometrice sunt tipice lacurilor formate prin obturarea albiilor de către alunecări de teren, în multe privințe semănând cu Lacul Roșu.

Lacul este alungit în lungul văii principale, pe direcția N-V – S-E iar la confluența pârâurilor Cuiejdel și Glodu, lacul se ramifică pe cele două văi.

Fig. 4 – Harta hidrografică din Anexa 6 a Planului de management al Rezervației Naturale Lacul Cuejdel- Monitorul Oficial al României din 8. IV.2016

Malurile lacului s-au adaptat la formele de relief din zonă, dar prezintă mici extinderi în golfurile din zonele de confluență ; versanții au, în general, pante mai mici în jumătatea dinspre amonte și sunt tot mai abrupți, pe măsură ce ne apropiem de baraj, unde se îngustează valea foarte mult.

Indicatorii monitorizați demonstrează absența surselor de degradare a calității apelor, din bazinele care alimentează Lacul Cuejdel. Indicatorii de oxigen au în lac valori mai reduse, în comparație cu zona mlăștinoasă din coada lacului, datorită încărcării organice de pe versanți, dar și de pe fundul lacului.

În ceea ce privește turbiditatea, se observă diferențe între afluenții de pe versantul drept, mai bine acoperit cu vegetație și malul stâng, cu defrișări în bazinul hidrografic și roci mai friabile. Turbiditarea apei este foarte redusă, transparența fiind mai mare de 150 cm. Culoarea apei este verde, fiind influențată de rocile existente din zonă.

În ansamblu, indicatorii analizați, sunt cei considerați reprezentativi pentru un lac de munte de baraj natural, în conformitate cu Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 161/2006, iar conform Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, calitatea apei este foarte bună, nefiind semnalate elemente care să caracterizeze eutrofizarea, cu excepția zonei din coada lacului.

Din punct de vedere trofic, lacul se încadrează în categoria oligotrof, cu o floră algală săracă, având o apă bine oxigenată, încărcare organică scăzută, pH neutru și mineralizare moderată.

2.3.4 Aspecte pedologice

Solurile se înscriu în clasa cambosoluri, dominante fiind eutricambisolurile și litosolurile, specifice substratului bogat în carbonați, pe versantul stâng, ce justifică în parte, instabilitatea acestuia. În zonele înalte, apar districambisoluri, specifice unui substrat mai acid.

În arealul Rezervației Naturale Lacul Cuiejdel, posibilitățile de utilizare a resurselor de sol sunt foarte reduse, folosința dominantă fiind cea silvică. Productivitatea solurilor este redusă, fiind determinată de limitări impuse de aciditate, volumul edafic redus, roca, panta și acoperirea terenului.

Conform cu Lupașcu Ghe., Rusu V., Regionarea pedogeografică a județului Neamț, Lucr. Seminar. Geograf. ”Dimitrie Cantemir”, nr.7/1986, Iași, 1987 bazinul hidrografic al pârâului Cuejdel se situează în:

domeniul solurilor montane;

unitatea solurilor cambice.

În cadrul unităților solurilor cambice domină solurile brune eu-mezobazice și solurile brune acide. În cadrul subbazinului lacului Cuiejdel sunt dominante solurile brune mezobazice cu enclave de soluri brune acide si spodosoluri.

Versantul stâng al lacului și solurile situate pe straturi de deluvii groase sunt afectate de excesul de umiditate. Din acest punct spre aval versantul stâng al pârâului Cuiejdel a fost puternic afectat de alunecările de teren succesive care au barat pârâul (erodisoluri). În unele zone din masa alunecării, orizonturile de sol au fost atât de amestecate încât solurile nu mai pot fi încadrate într-o clasă anume.

2.3.5. Parametrii fizico- chimici ai apei

Investigațiile asupra sedimentelor actuale din lacul de baraj natural Cuiejdel au avut în vedere parametrii geochimici cu rol însemnat în evoluția procesului de eutrofizare și anume conținutul de apă interstițială (U1050C), reacția sedimentelor, conținutul de substanță organică al acestora, fosforul dizolvat (PO43-) și formele minerale ale azotului (NH4+, NO3-).

Programul de monitorizare a apei lacului și o analiză a condițiilor biotice, privind descrierea parametrilor fizico-chimici ( temperature, ph, LDO 101, CDC401), indicele de calitate al apei (WQI) și gradul de troficitate, determinată pe baza chimismului și a nutrienților au evidențiat o apă optima vieții.( Mihu-Pintilie, A. V., Rezumat teza de doctorat)

Datele obținute în diverse studii evidențiază că valorile parametrilor menționați variază (de la o zonă la alta a lacului) în cadrul unor limite restrânse, datorită dimensiunilor relative reduse ale acestui ecosistem și faptului că în bazinul său hidrografic nu există surse de poluare antropică.

Pe de altă parte, se înregistrează anumite variații ale valorilor parametrilor investigați, de la o perioadă la alta a anului, în legatură cu evoluția temperaturii mediului de care depinde procesul de mineralizare a materiilor organice din sedimente și intensitatea schimbului de substanță și energie de la interfața sediment/apă.

În ansamblu însă, sedimentele lacului natural de baraj Cuiejdel prezintă caracteristici chimice corespunzătoare ecosistemelor lacustre montane aflate în stadiul de oligotrofie, evoluția ecosistemului fiind lentă, din acest punct de vedere.

După ultimele măsurători, ecosistemul acvatic Cuiejdel prezintă o apă bine oxigenată (4,90 – 9,40 mg/l), cu încărcare organică relative scăzută (10,30 – 19,47 mg KMnO4/l) și valori de pH situate în domeniul slab alcalin (7,3 – 7,8). ( Date preluate din Planul de Management al Ariei Protejate Lacul Cuejdel, 2016)

2.4. Factorii biotici specifici ecosistemului acvatic Cuejdel

2.4.1 Producătorii primari

2.4.1.1. Fitoplancton

Algoflora planctonică reprezintă unul dintre principalii producători primari, care inițiază celelalte cicluri trofice în cadrul ecosistemului. Pentru determinarea componentei algale s-au prelevat probe din alimentare (pârâului Cuiejdel), lac și evacuare.

Pentru efectuarea analizei calitative a algelor s-au recoltat probe de apă și de perifiton algal, care au fost fixate prin două metode: o probă a fost tratată cu formol 4% iar altă probă a fost tratată cu reactiv Utermohl (IIK) 3ml/l. De asemenea, s-au prelevat probe care nu au fost fixate, în vederea determinării algelor care nu rezistă prelucrărilor de laborator.

Analiza calitativă a algelor în probele prelevate s-a apreciat prin nominalizarea grupelor sistematice și numărul de taxoni identificați.

Rezultatele determinărilor algologice atestă o biodiversitate fitoplanctonică bine conturată, deși ecosistemul lacului este foarte tânăr. În lacul Cuiejdel s-au determinat 6 grupe sistematice de alge, care prezintă diferențe cantitative semnificative.

Grupa cea mai numeroasă este Bacillariophyta (diatomee), cu speciile dominante Cyclotella ocellate și Achnanthes minutissima, urmată de Chrysophyta, reprezentată prin speciile genului Chrysococcus. Precizez faptul că aceste alge sunt de mici dimensiuni și deci au o pondere mica a biomasei. Totalul de alge determinat în apă acestui lac în ultimii ani a fost situate în limitele de 1060 – 10116 ex./ml.

În ultimii ani se observă o reducere a numărului de alge, dar biodiversitatea algală se menține. Cyanoficeele identificate la intrare lac și la baraj relevă o relativă poluare, datorită influențelor antropice. Analiza algoflorei planctonice atestă caracterul oligotrof al ecosistemului lacului, cu ușoară tendință de mezotrofie.

Tabel 2.4.1.1.1 Lista algelor planctonice determinate în Lacul Cuejdel ( după Planul de Management, 2016, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203591)

2.4.1.2. Flora și vegetația cormofitelor din zona lacului

Inventarul vegetației din zona a demonstrate prezența a 144 specii de plante superioare, aparținând unui număr de 48 de familii taxonomice.

”Dacă ne referim la totalitatea bioformelor apare o predominanță netă a hemicriptofitelor, cu o pondere de 46 %, apoi geofite 7,3%, megafanerofite 5,8%, microfanerofite 3,7% și la sfârșit camefitele cu 2,2%.

Taxonomia elementelor floristice arată că speciile eurasiatice, au o pondere de 47,2%, urmate de europene 14,5%, circumpolare și cosmopolite 13,0% și 2,2% specii endemice. Dacă ne referim la factorul abiotic umiditatea, predomină elementele mezofite 42,0% și mezohidrofite – 21,7%, iar după temperatură se constată predominanța elementelor mezoterme, în proporție de 60 %, urmate de microterme 13,8%, moderat termofile 8,8% și specii indiferente 36,2%. În raport cu pH-ul solului, 31,2% dintre speciile vegetale sunt adaptate la o reacție slab acido-neutrofilă, 26,1% la o reacție acido-neutrofilă, iar 36,2% la variații largi ale pH-ului solului.” (http://www.monitoruljuridic.ro/act/plan-de-management-din-15-februarie-2016-al-ariei-protejate-lacul-cuejdel-emitent-ministerul-mediului-apelor-i-p-durilor)

Zona adiacentă lacului este ocupată de pădure de tip dacică, constituită în mare parte din fag – Fagus sylvatica subsp. sylvatica și brad – Abies alba, în asociere cu specii de paltin de munte – Acer pseudoplatanus, carpen – Carpinus betulus și ulm – Ulmus glabra. Acest tip de pădure poate fi încadrat ca tip de habitat în R4104 Păduri sud-est carpatice de Fagus sylvatica și Abies alba – corespondența Natura 2000 – 91V0 Dacian beech forest – Symphyto-Fagion. Se constată buna dezvoltare a litierei.

Arbuștii identificați în zonă aparțin speciilor: Daphne mezereum și Ribes uva-crispa. Partea floristică a stratului ierbos este reprezentată de specii ale florei de mull: Dentaria bulbifera, Galium odoratu și Symphytum cordatum. Din speciile caracteristice enumer: Mercurialis perennis, Pulmonaria rubra, Oxalis acetosella, Scilla bifolia, Actea spicata, Hepatica transsilvanica, Dentaria glandulosa, Euphorbia amygdaloides, Geranium robertianum și Paris quadrifolia. În lunile de primăvară, în unele zone, Allium ursinum este dominant, înregistrând o acoperire mai mare de 60%. ( Planul de Management al ariei naturale Lacul Cuejdel, 2016, http://www.monitoruljuridic.ro/act/plan-de-management-din-15-februarie-2016-al-ariei-protejate-lacul-cuejdel-emitent-ministerul-mediului-apelor-i-p-durilor,)

Alunecarea de teren care a determinat formarea lacului mare, a avut ca urmare, constituirea unor mici lacuri, cu grupe de plante higrofite și hidrofite, caracteristice apelor stagnante. Au fost evidențiate asociații de specii Montio-Cardaminetalia ( habitat 5421).

Comunități sud-est carpatice de izvoare și pâraie cu specii precum Chrysosplenium alternifolium și Cardamine amara sunt observate în jurul izvoarelor și bălților, alături de speciile Caltha palustris, Ranunculus ficaria și Petasites hybridus.

În pădure, se pot observa întrepătrunderi cenotice datorate formării bălților cu specii vegetale de Dentaria bulbifera și Mercurialis perennis. Au fost identificate și cenoze de cormofite natante, de talie mică, nefixate de substrat – din alianța Lemnetea, cantonate în ape liniștite, stagnante.

Privind statutul conservativ al speciilor de plante inventariate, s-au observat următoarele specii incluse pe Lista Roșie Națională: Hepatica transsilvanica – crucea voinicului din Familia Ranunculaceae, endemică pentru Carpații de Est și Sud, Ranunculus carpaticus din Familia Ranunculaceae – specie rară și endemică în Carpați, Epipactis helleborine din Familia Orchidaceae – specie rară și Galanthus nivalis din Familia Amaryllidaceae, de interes comunitar, a căror prelevare din natură și exploatare sunt susceptibile de a face obiectul măsurilor de management, aflată pe Anexa V a Directivei Habitate.

În spațiile deschise se găsesc specii precum: bulbuci – Trollius europaeus din Familia Ranunculaceae, bozior – Dactyloriza sambucina din Familia Orchidaceae, specii rare ce apar pe Lista roșie a plantelor superioare din România.

În zonele de mal, apar plante acvatice și palustre, aparținând la diverse asociații vegetale: Eleocharidetum palustris, Epilobio – Juncetum effusi, as. Juncus effusus et Ranunculus repens, Sparganietum erecti, Tussilaginetum farfarae, Trifolio repenti – Lolietum, Typhetum angustifoliae, Juncetum tenuis, Juncetum inflexi, Typhetum latifoliae, Schoenoplectetum lacustri, Scirpetum sylvatici și Potametum pectinati.( instalată pe o mare suprafață din apa lacului, îndeosebi spre coada lacului, spre baraj și în lungul lacului, spre margini).

Există și o serie de talofite întâlnite pe versanții limitrofi ai lacului, cea mai mare pondere o are stratul muscinal: Plagiochila aspleniodes, Plagiothecium laetum, Plagiothecium roeseanum, Mnium rostratum, Mnium cuspidatum -foarte bine dezvoltat datorită condițiilor ecologice optime oferite de pădurea de fag- umbră și umiditate crescută. Brioflora epifită este reprezentată prin:

Frullaria dilatate, Orthotrichum speciosum, Leucodon sciuroides. Stratul de mușchi de la trunchiurilor de copaci este alcătuit din Isothecium myurum, Anomodon viticulosus, Hypnum cupressiforme, iar pe substratul lemnos putrezit din Dolichoteca seligeri, Lophocolea teterophylla, și Lepidosia reptans.

Tabel 2.4.1.2.1. Participarea speciilor vegetale după indicatorii ecologici abundență – dominanță în releveele efectuate ( după Planul de Management al ariei naturale Lacul Cuejdel, 2016, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203591)

2.4.2.Fauna

2.4.2.1. Zooplanctonul

În apa lacului predomină comunitățile zooplanctonice, reprezentate de crustacee de mici dimensiuni precum: Asplachna priodonta, Bosmina longirostris, Pseudochydonus globosus, Acanthocyclops viridis, Eucyclops serrulatus, Keratella cochlearis, Polyarthra major, Polyarthra remota, Polyarthra vulgaris și Polyarthra remota.

Din punct de vedere al densității numerice, predomină grupa Rotatoria, urmată de Copepoda și Cladocera, ultimele având un cumul sub 35 % din ponderea numerică totală a zooplanctonului. In perioada de vară, Rotatoria ajunge la densități de peste 75.000 exemplare\ metru cub, iar toamna, la această grupă se înregistrează valori de peste 110.000 exemplare\ metru cub, pe când grupele Copepoda și Cladocera, totalizează până la 9.500 exemplare\ metru cub. (După Planul De Management al ariei naturale Lacul Cuejdel, 2016; http://www.monitoruljuridic.ro/act/plan-de-management-din-15-februarie-2016-al-ariei-protejate-lacul-cuejdel-emitent-ministerul-mediului-apelor-i-p-durilor,)

Tabel 2.4.2.1.1. Speciile din zooplanctonul lacului Cuejdel identificat în ultimii ani, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203591

Următoarele imagini ( figurile 1 – 8) reprezintă specii existente in apa lacului:

Fig. 1 Bosmina longirostris Fig. 2 Cyclops sp. Fig. 3 Polyarthra vulgaris

Fig. 4 Keratella cochlearis Fig. 5 Lepadella ovalis

Fig.6 Filinia maior Fig. 7 Daphnia galeata Fig. 8 Trichocerca cylindrica

Zooplanctonul prezintă, sub aspect calitativ, valori numerice mai scăzute în ultimii ani comparative cu anii anteriori, fapt explicat în principal prin efectul cantitaților mari de precipitații de după 2015 și care semnalizează faptul că baza trofică a lacului este relative scăzută.

Lacul Cuejdel, în funcție de structura calitativă a zooplanctonului, se încadrează în lacurile din categoria oligotrofe și oligo-mezotrofe. (http://www.monitoruljuridic.ro/act/plan-de-management-din-15-februarie-2016-al-ariei-protejate-lacul-cuejdel-emitent-ministerul-mediului-apelor-i-p-durilor

2.4.2.2. Animalele nevertebrate

Fauna de nevertebrate este reprezentată printr-o lume animală foarte variată: viermi, moluște și dintre artropode: arahnide, crustacee, miriapode și insecte.

Fauna este strâns legată de existența pădurii de foioase și de conifere, a vegetației specifice zăvoaielor, a vegetației palustre și a vegetației acvatice, care alături de climă și de relief, asigură condiții foarte variate, atât pentru animalele nevertebrate cât și pentru vertebrate.

În cadrul cercetărilor efectuate în zonă până la această dată, s-a acordat o mare atenție celui mai numeros grup de nevertebrate – insectele prin observații și colectări de specii din ordinele Odonata, Ortoptera, Heteroptera, Hymenoptera, Coleoptera, Lepidoptera și Diptera.

1.Ord. Odonata – cuprinde un număr mare de libelule care trăiesc pe margine lacului. Toate sunt carnivore răpitoare, unele prinzând prada în zbor, altele hrănindu-se cu afide și cu alte insecte mici pe care le prind pe frunzele plantelor. Larvele trăiesc pe apă.

Subord. Anisoptera:

Fam. Libellulidae:

Fig. 1 Libellula depressa L. Fig. 2 Libellula quadrimaculata L.

Fig. 3 Sympetrum sanguineum L Fig. 4 Libellula fulva L.

Fam. Aeschnidae:

Fig. 5 Aeschma grandis L. Fig. 6 Anax imperator Leach

Subord. Zygoptera:

Fam. Agrionidae:

Fig. 7 Agrion virgo L Fig. 8 Agrion splendens Harris

Fam. Coenagrioidae:

Lestes virens Charp.

2. Ord. Orthoptera – se găsesc printre ierburile de la marginea lacului

Subord. Tettigonioidea

Fam. Tettigoniidae:

Fig. 9 Tettigonia viridissima L. Fig. 10 Tettigonia viridissima L

Fam. Decticidae:

Fig. 11 Decticus verrucivorus L. Fig. 12 Decticus verrucivorus L.

Subord. Acridoidea

Fam. Acrididae:

Fig. 13 Dociostaurus maroccanus Thunb. Fig. 14 Dociostaurus maroccanus Thunb.

3. Ord. Hymenoptera:

– Subord. Symphyta

Fam. Siricidae:

Fig. 15 Sirex gigas L. Fig. 16 Xeris spectrum L.

– Fam. Tenthredinidae:

– Genul Dolerus:

Fig. 17. Dolerus liogaster Thon Fig. 18. Dolerus nitens Zadd

– Genul Tenthredopsis:

Fig. 19 Tenthredopsis litterata Geoff Fig. 20 Tenthredopsis nassata L.

– Genul Tenthredo:

Fig. 21 Tenthredo schrophulariae L. Fig. 22 Tenthredo vespa Retz.

Fig. 23 Tenthredo colon Klug Fig. 24 Tenthedo mesomela L.

– Genul Rhogogaster:

Fig. 25 Rhogogaster viridis L Fig. 26 Rhogogaster cholosoma Ben

– Genul Macrophya:

Fig. 27 Macrophya punctum- album L Fig. 28 Macrophya rustica L.

– Genul Athalia:

Fig. 29 Athalia bicolor Lep. Fig. 30 Athalia circularis Klug.

– Genul Allantus: – Genul Nematus

Fig. 31 Allantus calceatus Klug. Fig. 32 Nematus salicis L

Subord. Apocrita cu specii din familiile:

– Fam. Braconidae, – Fam. Ihneumonidae

Fig. 33 Braconidă Fig.34 Ihneumonidă

– Fam. Cynipidae – Fam. Megachilidae.

Fig. 35 Cyprinidă Fig.36 Megachilidă

4. Ord. Heteroptera:- Subord. Gimnocerata

– Fam. Scutelleridae:

Fig. 37 Eurigaster maurus L. Fig.38 Grophosoma lineatum L.

– Fam. Pentatomidae:

Fig. 39 Eurydema ornate L Fig. 40 Carpocoris baccarum L.

– Fam. Coreidae:

Fig. 41 Syromastes marginatus L

– Fam. Gerridae:

Fig. 42 Gerris lacustris L. Fig. 43 Gerris paludum

5. Ord. Coleoptera

– Fam. Carabidae:

Fig. 44 Carabus violaceus L Fig. 45 Carabus cancellatus Illig.

– Fam. Cantharidae:

Fig. 46 Cantharis fusca L. Fig. 47 Cantharis livida L.

– Fam. Elateridae:

Fig. 48 Lacon murinus L Fig. 49 Corymbites purpureus Podo.

– Fam. Coccinelidae:

Fig. 50 Coccinella 7punctata L.

– Fam. Scarabeidae:.

Fig. 51 Scarabeus affinis Brull Fig. 52 Melolontha melolontha L.

Fig. 53 Oxythirea funesta Podo. Fig. 54 Cetonia aurata L.

– Fam. Cerambycidae:

Fig. 55 Aromia moschata Fig.56. Plagionotus arcuatus Fig. 57 Strangalia septempunctata

– Fam. Chrysomelidae:

Fig. 58 Chrysomela fastuosa Scop Fig. 59 Melasoma populi L.

– Fam. Ipidae:

Fig. 60 Polygraphus polygraphus L Fig. 61 Ips typographus L.

6. Ord. Lepidoptera

– Fam. Pieridae:

Fig. 62 Colias croceus L. Fig. 63 Gonopteryx rhamni L

– Fam. Nymphalidae:

Fig. 64 Apatura iris L. Fig. 65 Vanessa cardui L.

Fig. 66 Inachis io L. Fig. 67 Fam. Nymphalidae Argynis paphia L

– Fam. Satyridae:

Fig. 68 Melanargia galathaea scolis Frihst Fig. 69 Maniola jurtina L.

7. Dipterele

– Fam.: Tachinidae, – Fam. Syrphidae,

Fig.70 Tachinidă Fig. 71 Syrphidae

– Fam. Calliporidae – Fam. Tabanidae,

Fig. 72 Calliporidă Fig. 73 Tabanidă

– Fam. Asilidae – Fam. Bombyllidae

Fig. 74 Asidă Fig. Bombyllidă

2.4.2.3 Animalele vertebrate

Vertebratele ocupă un loc important în cadrul structurii ecosistemului luat în studiu, find reprezentate printr-o varietate de specii de pești (specii dulcicole și reofile), amfibieni, reptile, păsări și mamifere.

Din Clasa Pești, în Lacul Cuejdel se regăsesc reprezentanți ai subclasei Osteichthyes, precum Salmo trutta fario – specie introdusă, Carassius carassius-specie invazivă, Phoxinus phoxinus și Gobio gobio. În anul 1997, Lacul Cuejdel a fost populat cu păstrăv, pentru a i se valorifica potențialul piscicol.

In următoarele imagini sunt specii de pești osoși din lacul Cuejdel:

Fig. 1 Salmo trutta fario Fig. 2 Salmo trutta irideus

Fig. 3 Carassius carassius Fig. 4 Cyprinus carpio

Fig. 5 Phoxinus phoxinus Fig. 6 Esox lucius

Lacul Cuejdel și împrejurimile sale constituie habitate propice, ideale pentru speciile de amfibieni și reptile.

Inventarierea speciilor se bazează pe utilizarea tehnicilor de captură în mediul acvatic și terestru, specifice pentru pontă, larve și adulți, care permit obținerea de date calitative și cantitative, într-un timp relativ scurt, cu personal și mijloace tehnice reduse. Acestea sunt capturarea cu ciorpacul, cu plase sau prin utilizarea de capcane. Utilizarea lor nu are un impact negativ asupra speciilor, cu excepția larvelor foarte tinere, cu branhii externe, extrem de vulnerabile.

Identificarea amfibienilor si reptilelor în aria protejată, s-a realizat din Raportul final de studii privind Lacul Cuejdel, POSMediu 2007-2013:

– Vizual pe transecte (pentru zonele unde transparenta apei este mare, prin inventarierea adulților, larvelor sau pontelor);

– Auditiv pe transecte (masculii de la speciile de anure orăcăie în vedere atragerii femelelor și/sau a delimitării teritoriului, în special în perioada de reproducere);

– Cercetarea sistematică a ochiurilor de apa (capturarea cu ciorpacul);

– Cercetarea sistematică a unor pătrate de 5 x 5 m in pădurea din apropierea Lacului (pentru speciile de pădure).

Investigatiile pe teren au ca ca scop detectarea modificărilor în statutul populațiilor de amfibieni si reptile, respectiv evaluarea tendinței populațiilor pentru a stabili dacă populațiile sunt în declin sau sunt stabile.

Tabel 2.4.2.3.1 Distribuția speciilor de amfibieni și reptile în arealul zonei protejate (Planul de management al ariei protejate Lacul Cuejdel, 2016

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203591

In imaginile următoare se regăsesc câteva din speciile din zonă:

Fig 1.Salamandra salamandra Fig. 2 Lissotirton vulgaris

Fig. 3 Bufo viridis Fig.4 Rana dalmatiana

Fig. 5 Bombina variegata Fig.6 Rana temporaria

Fig.7 Lacerta agilis Fig. 8 Anguis colchica

Fig. 9 Natrix natrix Fig. 10 Natrix teselata

.

Fig. 2.4.2.3.2 Localizarea speciilor de amfibieni și reptile inventariate în zona ariei naturale protejate Lacul Cuejdel ( Raport final studii Cuejdel, POS Mediu 2007-2013)

Avifauna Rezervației Naturale Lacul Cuejdel este specifică pădurilor de amestec, fiind identificate un număr mare de specii caracteristice acestora. Structura heterogenă a pădurilor de amestec are o influență pozitivă asupra avifaunei. În urma deplasărilor din anii 2010- 2011 s-a înregistrat un număr de 38 de specii, acestea fiind observate pe malul lacului și în pădurea înconjurătoare, reprezentând aproximativ 10% din fauna de păsări a României.

Din punct de vedere conservativ, speciile de păsări observate sunt incluse în anexa I a Directivei Păsări 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice, cu 2 specii de interes comunitar, 10 specii de interes național fiind incluse pe anexa 4B a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, iar 2 sunt incluse pe Lista roșie națională. (după Planul de management al ariei naturale protejate Lacul Cuejdel, 2016 (http://www.monitoruljuridic.ro/act/plan-de-management-din-15-februarie-2016-al-ariei-protejate-lacul-cuejdel-emitent-ministerul-mediului-apelor-i-p-durilor)

Prin analiza afinităților biotice ale speciilor, se constată că acestea aparțin următoarelor categorii:

– Specii caracteristice molidișurilor: Nucifraga caryocatactes, Parus montanus, Parus ater, Regulus regulus, Pyrrhula pyrrhula, Carduelis spinus.

– Specii caracteristice făgetelor (sau caractersitice în general etajului nemoral): Picus canus, Parus major, Sitta europaea, Sylvia atricapilla, Coccothraustes coccothraustes.

– Specii euribionte: Buteo buteo, Cuculus canorus, Dendrocopos major, Garrulus gandarius, Certhia familiaris, Erithacus rubecula, Turdus philomelos, Fringilla coelebs

Tabel 2.4.2.3 Speciile de păsări și categoria fenologică a fiecărei specii ( Plan de management al ariei naturale protejate Lacul Cuejdel,2016) http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203591

În imaginile următoare sunt câteva din speciile din raza zonei lacului Cuejdel:

Fig. 1 Accipeter nisus Fig. 2 Buteo buteo Fig. 3 Corvus corax

Fig 4.Carduelis carduelis Fig. 5 Bonasa bonasia Fig. 6 Garrulus glandarius

Fig. 7 Coccothraustes sp. Fig. 8 Loxia curvirostra Fig. 9 Fringilla coelebs

Fig. 10 Dendrocopos majus Fig. 11 Erithacus rubecula Fig 12 Parus majus

Fig. 13 Upupa epops Fig. 14 Turdus merula Fig. 15 Saxicola rubetra

Fig. 16 Sitta europea Fig. 17 Pica pica Fig. 18 Motacilla alba

Fig. 19 Columba palumbus Fig. 20 Troglodytes troglodytes

Densitățile cele mai mari s-au observat la liziere, rariști și poieni, în special în stratul inferior al pădurii (subarboret).

Metoda de studiu folosită pentru evaluare este cea a transectelor, plasate în principal în jurul lacului, dar și în pădure și în poieni, precum și metoda itinerariului ce a permis o mai mare acoperire a terenului.

Tabel 2.4.2.4. Distribuția speciilor de păsări pe habitate

Mamifere

Fauna de mamifere este specifică pădurilor de amestec, întâlnindu-se specii precum:

Fig. 1Erinaceus europaeus L. Fig. 2 Sorex alpinus L.

Fig. 3 Lepus europaeus Fig. 4 Sciurus vulgaris

Fig. 5 Microtus agrestis Fig. 6 Sus scropha

Fig. 7 Capreolus capreolus Fig. 8 Ursus arctos

Fig. 9 Vulpes vulpes Fig. 10 Canis lupus

Fig 11 Felis silvestris Fig. 12 Martes martes

2.4.3. Microorganismele acvatice

Analiza microbiologică a probelor de apă prelevate din lacul Cuejdel a evidențiat existența a 6 grupe ecofiziologice de germeni cu implicații majore în realizarea circuitului elemente biogene precum N, C, S.

Grupele de germeni identificate au valențe deosebite ca indicatori ai calității apei: amonificatori, denitrificatori, fixatori de azot anaerobi, heterotrofi aerobi, saprofiți merofili și coliformi totali, iar analiza lor a evidențiat caracteristici importante ale bacterioflorei lacului.

Investigații microbiologice întreprinse asupra apei lacului Cuejdel, în ultimii ani au constat în determinarea cantitativă a 9 grupe ecofiziologice de bacterii, care realizează circuitul elementelor biogene, precum și a 3 grupe de bacterii indicatoare sanitare ale calității apei.

Astfel, bacteriile amonificatoare au limite de variație cuprinse între 500 – 91.000 celule\ mililitru apă, bacteriile detrificatoare au limite de variație cuprinse între 0,9 – 45.000 celule\ mililitru apă, bacteriile fixatoare de azot anaerobe au limite cuprinse între 0,9 -25 celule\ mililitru apă, bacteriile heterotrofe aerobe sunt cuprinse între 500 – 60.000 celele\ mililitru apă, bacteriile descompunătoare de materie organică sulfuroasă sunt între 0,4 – 4,5 celule\ mililitru apă, iar sulforeducătorii sunt cuprinși in limite de 0,2 – 0,6 celule \ mililitru apă.

Valorile medii ale numărului de bacterii amonificatoare, heterotrofe aerobe și descompunătoare de material organic sulfurat prezintă oscilații mari,reflectând condițiile trofice și de temperature.

Dezvoltarea acestor grupe se corelează cu parametrii fizico-chimici ai apei și cu biomasa fitoplanctonului existent. Densitatea numerică a bacteriilor detrificatoare, amonificatoare și heterotrofe aerobe caracterizează nivelul troficității ecosistemelor investigate.

Se remarcă prezența extrem de redusă a bacteriilor strict anaerobe fixatoare de azot anaerobe, descompunătoare de materie organică sulfurată și sulfatreducătoare, ceea ce subliniază faptul că descompunerea și mineralizarea substanțelor organice se desfășoară cu preponderență în condiții anaerobe.

Constatăm diferențe semnificative în privința limitelor inferioare și superioare de variație a structurii bacterioflorei, în ultimii trei ani, cu fluctuații mari mai recente datorate în principal schimbărilor condițiilor de mediu.

2.5. Impactul antropic în zonă

Din punct de vedere antropic, turismul neorganizat, pescuitul și drumurile forestiere sunt cei mai importanți factori de presiune asupra ecosistemelor din aria protejată.

Interacțiunea dintre elementele mediului biotic și abiotic, precum și desfășurarea unor activități antropice determină apariția următoarelor amenințări în zona ariei protejate:

a) depozitarea necontrolată, pe malul stâng, a deșeurilor, unde există concentrări de deșeuri; deșeurile apar și pe malul drept în spațiile utilizate pentru pescuit;

b) prezența vetrelor de foc neorganizate, unele chiar în apropierea pădurii, pe malul stâng al lacului, în coada acestuia;

c) spațiul atractiv pentru activități de recreere ar putea avea un impact negativ asupra zonei;

d) pescuitul în special pe malul drept, reprezintă o sursă de deșeuri în zone greu accesibile, cu predominanța PET-urilor și a altor materiale plastice

e) utilizarea speciilor de amfibieni ca momeală pentru capturarea păstrăvului și a altor specii de pești; pescuitul sportiv și mai ales braconajul piscicol, cu utilizarea curentului electric sau plaselor monofilament, reprezintă o amenințare asupra ecosistemelor acvatice.

f) uscarea vegetației forestiere pe malul stâng, în coada lacului datorită schimbării regimului hidric – fenomen natural, cu extindere izolată; continuarea deplasărilor de teren contribuie la noi blocaje a cursului de apă și chiar la reconfigurarea zonei.

Pe treptele de alunecare s-au identificat: 3 lacuri pe treapta 1, 2 lacuri pe treapta 2, 1 lac pe treapta 3, precum și apariția unor crăpături ce evidențiază faptul că zona este încă foarte activă din punct de vedere geomorfologic. Rocile existente dominate de gresii și de șisturi cloritoase sunt foarte ușor alterabile și nu conferă rezistență versantului și pe termen scurt, sunt posibile noi mutații în zonă, generate de noi fenomene de versant. ( După Planul de Management al ariei naturale protejate Lacul Cuejdel aprobat pentru 2016).

g) exploatările forestiere, nesemnalate în bazinul hidrografic, decât pe suprafețe foarte reduse, pot avea impact deosebit în creșterea instabilității versanților, ca de altfel orice categorie de fragmentare a versantului;

h) traficul contribuie la accentuarea problemelor de instabilitate a terenului.

În ansamblu, teritoriul analizat nu a suferit transformări semnificative în trecut, singura activitate antropică de modelare a peisajului fiind cea silvică. Instabilitatea accentuată a reliefului a determinat totuși limitări semnificative a activităților silvice de exploatare, deoarece în acest spațiu nu există infrastructură de tip drumuri forestiere.

Gospodărirea pădurilor din Rezervația Naturală Lacul Cuejdel este realizată prin Ocolul Silvic Gârcina. Întrucât nu se regăsesc păduri de producție, întreaga suprafață este inclusă în categoria pădurilor cu funcție de protecție. Totuși este necesar un control atent al activităților silvice și cinegetice, astfel încât acestea să nu aibă impact semnificativ asupra pădurilor.

În cadrul Rezervației Naturale Lacul Cuejdel, categoriile de utilizare ale terenului sunt: păduri, pășuni și terenuri aflate permanent sub ape.

În acest areal nu sunt localizate așezari umane permanente sau temporare, chiar dacă rezervația se află între satul Cuejdi, la vest și Gârcina, la est, ambele componente ale comunei Gârcina.. Influența acestor localități asupra teritoriului rezervației naturale este foarte redusă. Satul Cuejdiu este situat în aval de Lacul Cuejdel, fiind direct expus la eventuale viituri care pot apărea datorită ruperii barajului natural sau evacuării forțate a apei acumulate în lac, prin apariția unor noi procese rapide de versant.

Din punct de vedere economic, în prezent în zonă se desfășoară următoarele activități antropice: silvicultură, vânătoare, pescuit, turism și creșterea animalelor.

Creșterea animalelor este o activitate redusă. Pășunatul bovinelor în zona malului lacului, nu poate fi considerată cu impact negativ asupra mediului, însă poate fi percepută ca o modalitate de accentuare a conflictelor, cu carnivore mari precum lup sau urs. Interzicerea, prin colaborarea cu Consiliul Local Gârcina, a activităților haotice de creștere a animalelor, reprezintă un prim pas în limitarea riscului de apariție a acestor conflicte.

În anul 1997, Lacul Cuejdel a fost populat cu păstrăv, pentru a i se valorifica potențialul piscicol. Pescuitul în zonă este practicat frecvent, principalele amenințări antropice fiind:

a) practicarea pescuitului neautorizat, neorganizat și în perioadele de prohibiție;

b) utilizarea unor unelte și a unor tehnici de pescuit interzise prin reglementările existente;

c) capturarea peștilor sub dimensiunile prevăzute de lege;

Pentru evitarea degradării stării fondului piscicol este necesar un control susținut desfășurat de custode, împreună cu autoritățile administrației publice locale, în vederea aplicării întocmai a legislației în vigoare cu privire la pescuit. Se remarcă o creștere a presiunii antropice asupra resurselor piscicole prin practicarea pescuitului sportiv. Este necesară combaterea pescuitului ilegal mai ales în perioada de prohibiție

Exploatarea fructelor de pădure și a plantelor medicinale din fondul forestier este deficitară, existând posibilitatea de valorificare viitoare a acestora. Una dintre direcțiile de dezvoltare a comunităților din rezervația naturală este crearea unor facilități de prelucrare și valorificare a acestor resurse naturale.

Principalele specii de interes cinegetic de pe raza rezervației naturale sunt: căpriorul – Capreolus capreolus, mistrețul – Sus scrofa, cerbul carpatin – Cervus elaphus, vulpea – Vulpes vulpes și iepurele de câmp – Lepus europaeus. Fondul cinegetic trebuie gestionat cu responsabilitate pentru menținerea echilibrului ecologic, satisfăcând în același timp cerințele vânătorești și alte cerințe socio-economice. Limitarea braconajului și a vânătorii la speciile de interes comunitar se va realiza doar prin intensificarea campaniilor de patrulare, în zonele cu vulnerabilitate ridicată și sancționarea persoanelor sau agenților economici care braconează.

Actualmente, există riscul dezvoltării unui tip de turism neorganizat, haotic, limitat la pescuit și petrecerea timpului liber pe malul Lacului Cuejdel, care poate distruge patrimoniului natural. Această formă de turism, de weekend, este una care generează probleme vizibile la nivelul malului lacului, exprimate prin depozitare necontrolată de deșeuri, degradarea vegetației sau improvizarea vetrelor de foc.

Turismul nu se poate dezvolta încă pe măsura potențialului natural existent, întrucât nu există unități de cazare în localitățile din imediata apropiere. În prezent, este foarte slab dezvoltat și se limitează la grupuri mici, în general neorganizate, care cunosc frumusețile zonei. Grupurile organizate sunt puțin numeroase, limitându-se la activități de agrement.

Principala oportunitate este ecoturismul. Se pot efectua drumeții pe traseele marcate pentru admirarea unor peisaje deosebite. Interesul pentru parcurgerea acestor trasee poate reieși din varietatea structurilor geologice și diversității petrografice, a reliefului și a structurilor hidrologice, a asociațiilor vegetale aparte, precum și a unui mare număr de specii rare și endemice. Unele trasee pot prezenta interes pentru turismul științifice și pe aceste trasee se pot desfășura diverse programe turistice cum ar fi:

a) observații asupra speciilor de păsări, din observatorul pentru păsări amenajat;

b) turismul științific pentru habitatele și speciile de plante și animale protejate, patrimoniu geologic – barajul natural, procesele fluviale și de versant;

c) pescuitul sportive permis la păstrăv în perioadele stabilite conform legislației din domeniul piscicol;

d) plimbările cu ambarcațiuni nautice de tip nemotorizat pe Lacul Cuejdel;

e) ciclismul de tură și mountain-bike pe malul stâng al lacului, în zona drumului forestier amenajat și a potecilor existente;

f) turismul ecvestru pe malul stâng al lacului, în zona drumului forestier amenajat și a potecilor existente;

În Rezervația Naturală există un singur drum forestier, a cărui modernizare ar putea destabiliza complet echilibrul versanților din acest spațiu. În afara acestuia, trebuie dezvoltate trasee turistice tematice în cadrul Rezervației Naturale Lacul Cuejdel.

În apropierea Rezervației Naturale Lacul Cuejdel, activitățile educative se realizează de instituții de învățământ, de diferite nivele, precum și prin dezbateri pe diferite teme de interes comunitar, organizate în colaborare cu primăriile din zonă și ONG-uri interesate.

Măsurile de protejare de acțiunile antropice vizează conservarea speciilor de floră și faună sălbatică și a habitatelor de interes comunitar și national și a peisajelor caracteristice, a elementelor geologice, geomorfologice și hidrogeomorfologice specifice, menținerea și promovarea activităților durabile de exploatare a resurselor naturale și eliminarea celor susceptibile a avea un impact negativ asupra mediului, dar și încurajarea cercetării științifice, în scopul anticipării evoluțiilor teritoriului analizat și promovarea educației ecologice, a informării și conștientizării publicului, în scopul formării unei atitudini favorabile față de valorile ariei protejate.

Lipsa posibilităților de finanțare a programelor de dezvoltare comunitară poate deveni factor limitativ major în asigurarea succesului activităților propuse. Eliminarea sau diminuarea presiunii antropice se va face prin:

a) ameliorarea monitorizării ariei protejate;

b) evaluarea impactului asupra mediului pentru toate proiectele și activitățile propuse a se desfășura în aria protejată;

c) parteneriate active cu Agenția pentru Protecția Mediului Neamț și Garda Națională de Mediu- Comisariatul Județean Neamț, pentru sancționarea tuturor agenților economici și persoanelor fizice care aduc prejudicii mediului;

Rezervația Naturală Lacul Cuejdel prezintă potențial turistic, datorat existenței unor specii de interes național și european. Turismul poate fi dezvoltat în forme foarte variate: ecoturism, turism științific sau turism ecvestru. Distanța mare de centrele populate, precum și deficiențele înregistrate la nivelul căilor de comunicație, cu densitate redusă, au determinat o dezvoltare foarte lentă a turismului. Delimitarea, marcarea și mediatizarea traseelor turistice vor contribui la dezvoltarea unor programe turistice de către agențiile de turism, cu sprijinul custodelui, la creșterea popularității ariei naturale protejate, la diversificarea activităților turistice ținând cont de capacitatea de suport a mediului, cu implicații în creșterea fluxului turistic.

3. REZULTATE

Prin studiile de inventariere amfibieni, reptile, pasari si habitate aferente implementării proiectului “ Managementul pentru aria natural protejată Lacul Cuejdel- POSMEDIU 2007- 2013“ s-a constatat biodiversitatea avifaunei, fiind formată din specii sedentare, oaspeți de vară, migratorii parțiali, speciile de pasaj și specii oaspeții de iarnă.

Avifauna Rezervației Naturale Lacul Cuejdel este una specifică pădurilor de amestec și conifere din zona montană, fiind identificate un număr mare de specii caracteristice . În urma deplasărilor din perioada 2010- 2011 s-a înregistrat un număr de 38 de specii, acestea fiind observate pe malul lacului și în pădurea înconjurătoare, reprezentând aproximativ 10% din fauna de păsări a României.

Metoda de studiu folosită pentru evaluare este cea a transectelor, plasate în principal în jurul lacului, dar și în pădure și în poieni, precum și metoda itinerariului ce a permis o mai mare acoperire a terenului. Au fost notate toate speciile observate și auzite în stânga și dreapta transectului și s-au realizat fotografii acolo unde a fost posibil.

Din punct de vedere al ponderii în cadrul avifaunei, sunt dominante ca număr de specii paseriformele, care cuprind 74% din totalul speciilor observate, urmate de reprezentanții Ord. Piciformes și Falconiformes . Acest număr se explică ușor prin numărul mare reprezentanți ai ordinului Passeriformes care există în România, ce ocupă habitate foarte diversificate.

Fig. 3.1. Ponderea ordinelor de păsări din componența avifaunei Rezervației naturale Lacul Cuejdel

Ținând cont de caracterul dinamicii lor sezoniere, speciile observate în pădurea și la Lacul Cuejdel se grupează astfel: 18 sedentare (47%), 13 oaspeți de vară (34%), urmate de migratorii parțiali (8%) și speciile de pasaj alături de oaspeții de iarnă 5%.

(https://documents.tips/documents/raport-final-studii-lacul-cuejdel.html )

Fig. 3.2. Categoria fenologică a speciilor de păsări din rezervația natural Lacul Cuejdel

Fiecare specie își are originea într-o anumită zonă geografică care este considerată centru ei genetic. Avifauna Rezervației Naturale Lacul Cuejdel cuprinde un ansamblu de specii sedentare și migratoare, clocitoare și neclocitoare foarte neomogen, cu origini foarte diferite în spațiul euroasiatic. Astfel cele 38 de specii de păsări identificate în zonă aparțin la 8 categorii diferite, în ceea ce privește originea lor geografic.

Fig. 3.3. Originea biogeografică a păsărilor din rezervația natural Lacul Cuejdel

Ponderea cea mai mare o au speciile de origine palearctică, care reprezintă 50% din total. Acestea își au originea în sectorul eurasiatic al regiunii holarctice, fiind adaptate unor condiții foarte variate de mediu, atât fizico-geografice, cât și de habitat, ceea ce le face predominante net față de celelalte categorii.

După indicele ecologic frecvență speciile observate, marea majoritate a acestora sunt specii comune (34%) și relativ comun întâlnite (24%), urmate de cele cu frecvență relativ rară (24%) și rară (10%), iar cele rare având o pondere de aproximativ 8% (https://documents.tips/documents/raport-final-studii-lacul-cuejdel.html)

Fig. 3.4. Distribuția speciilor din punct de vedere al frecvenței specie

Din punct de vedere conservativ, dintre speciile observate 3 sunt incluse în anexa I a Directivei Păsări ca specii de interes comunitar (Bonasa bonasia, Picus canus, Dendrocopos syriacus), 10 specii sunt de interes național fiind incuse pe anexa 4B a OUG 57/2007 (Carduelis carduelis, Corvus corax, Erithacus rubecula, Motacilla alba, Motacilla cinerea, Phoenicurus ochoruros, Phylloscopus collybita, Phylloscopus trochilus, Regulus regulus, Upupa epops) iar 2 sunt incluse pe lista roșie națională (Munteanu, 2009).

În general, statutul conservativ al speciilor este unul favorabil, după cum se observă analizând categoria SPEC (specii de interes conservativ la nivel european), definită astfel de Bird Life International. Astfel, 10 specii sunt incluse în categoria SPEC4: concentrate în Europa și cu statut conservativ favorabil

3.1.Tabel Statutul conservativ al speciilor din zona Lacului Cuejdel (după Planul de Management al ariei protejate Lacul Cuejdel, 2016, https://documents.tips/documents/raport-final-studii-lacul-cuejdel.html )

Activitatea științifică desfășurată în Rezervația Naturală Lacul Cuejdel trebuie să se concentreze mai ales pe identificarea mijloacelor de reducere a presiunii antropice asupra speciilor și habitatelor, precum și pe evaluarea potențialului ecologic și a exploatării resurselor. Identificarea domeniilor prioritare de cercetare științifică trebuie să vizeze rezolvarea problemelor legate de gestionarea resurselor naturale, conservarea diversității biologice dar și gestiunea riscurilor naturale. Organizarea unei baze de date care să cuprindă studiile științifice efectuate în rezervația naturală reprezintă un prim pas în cunoașterea stadiului de conservare a speciilor și habitatelor naturale.

Acțiunile de educație trebuie să ajute la informarea și conștientizarea populației locale, turiștilor și factorilor interesați despre:

a) speciile vulnerabile protejate la nivel național și european, precum și starea habitatelor acestora;

b) mărurile de conservare a elementelor mediului natural, întreprinse în cadrul Rezervației Naturale Lacul Cuejdel;

c) regulamentul ariei protejate și Planul de management;

d) ariile protejate din cadrul rezervației naturale;

e) măsurile necesare pentru protecția speciilor vulnerabile, rare și endemice protejate la nivel național și european, precum și a habitatelor acestora;

f) informații utile privind regulile de vizitare, posibilitățile de cazare, punctele de interes turistic, traseele turistice

4. CONCLUZII

Declararea zonei lacului Cuejdel REZERVAȚIE NATURALĂ DE ZONĂ UMEDĂ prin Convenția RAMSAR; H.G: 2151/2004 a însemnat o oportunitate pentru locuitorii județului Neamț de a trăi pe viu evoluția unui ecosistem acvatic de baraj natural. Conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare,

În manual de Interpretare a Habitatelor Uniunii Europene Eur 15/2 și a Conspectului Asociațiilor Vegetale din Rezervația Naturală Lacul Cuejdel, au fost identificate cu certitudine următoarele tipuri de habitate Natura 2000:

● R4104 Păduri sud-est carpatice de fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba – Corespondența Natura 2000 – 91V0 Dacian beech forest Symphyto-Fagion.

● R5421 Comunități sud-est carpatice de izvoare și pâraie cu Chrysosplenium alternifolium și Cardamine amara.

Se remarcă bogăția floristică și faunistică, bogăția de specii nealterată de intervenția omului. Deși este destul de dificil de ajuns, acest ecosistem acvatic reprezintă o sursă neprețuită de inspirații și un material didactic excelent în lecțiile de ecologie.

Avantajul de care ne bucurăm noi cei din zonă este că putem urmări evoluția ecologică în timp și spațiu, unică prin diversitate și așezare, prin întindere și climă, prin peisajul sălbatic care ”conturează” lacul. Îmbucurător este faptul că autoritățile locale (Agenția pentru Protecția Mediului, Consiliul Local al comunei Gârcina și Consiliul Local Piatra Neamț) fac front comun pentru menținerea pe cât posibil a acestei arii protejate în stadiul său ”sălbatic”, natural, nealterat de factori externi.

De aceea este necesară constituirea educației pentru mediu ca o prioritate și studierea obligatorie a acesteia încă de la clasele primare, pentru a putea trezi conștiința ecologică a fiecăruia dintre elevi pentru activitatea de monitorizare, supraveghere și ocrotire a naturii.

Un factor demn de luat în seamă în studiul acestei zone este factorul uman a cărui atitudine ”distructivă” trebuie atent potențată. O modalitate de reducere a impactului antropic asupra ecosistemului lacustru Cuejdel este și atragerea copiilor prin activități de protejare a mediului.

Întrucât evoluția viitoare și stabilitatea funcțională a lacului depinde în cea mai mare măsură de riscurile naturale, dat și de potențialele intervenții antropice cu caracter necontrolat, se impune instituirea unor măsuri clare de protejare a acestei rezervații unicat prin frumusețe și bogăția speciilor. Astfel, trebuie impusă reducerea tăierilor masive care accentuează procesele de colmatare ale lacului și care pot reactiva alunecările de teren, punând în pericol rezistența barajului natural care a blocat pârâul Cuejdel.

Pădurile, prin funcțiile de protecție și socio-economice pe care le îndeplinesc au importanță la nivel național de care trebuie să beneficieze întreaga societate. În acest scop, este necesară asigurarea gestionării durabile a pădurilor, prin stabilirea de măsuri eficiente de administrare, îngrijire, exploatare rațională și regenerare. Gestionarea corespunzătoare a fondului forestier este o condiție esențială pentru menținerea calității habitatelor a numeroase specii de plante și animale. O atenție deosebită trebuie acordată monitorizării stării de conservare a habitatelor și speciilor de plante și animale de interes comunitar.

În vederea gospodăririi durabile a pădurilor trebuie respectare următoarele măsuri în ce privește menținerea suprafeței fondului forestier prin:

a) monitorizarea activităților susceptibile să conducă la diminuarea suprafeței fondului forestier;

b) împădurirea terenurilor degradate și/sau abandonate;

c) reconstrucția prin împădurire a terenurilor afectate în urma activităților de exploatare a resurselor naturale;

d) intervenții pentru limitarea dezastrelor naturale sau incendiilor și de înlăturare a efectelor acestora;

e) menținerea stării de sănătate și vitalitate a ecosistemelor de pădure prin utilizarea unor practici raționale de gospodărire;

f) folosirea speciilor indigene la lucrările de împădurire și reîmpădurire ; introducerea de specii alohtone poate fi aplicată numai după evaluarea impactului lor asupra ecosistemului;

g) adoptarea de tratamente, tehnici de recoltare și transport al materialului lemnos care să reducă la minim degradarea arborilor și/sau a solului;

h) monitorizarea activității forestiere pentru eliminarea pierderilor de carburanți și lubrefianți;

i) utilizarea la lucrările de combatere a dăunătorilor forestieri numai a metodelor biologice, pentru întărirea mecanismelor naturale de reglare a ecosistemelor;

j) menținerea funcțiilor productive durabile ale pădurii, atât pentru produsele lemnoase, cât și a celor nelemnoase;

k) realizarea și menținerea unei infrastructuri forestiere adecvate pentru asigurarea unor servicii eficiente și reducerea la minim a impactului asupra mediului, acordându-se o atenție deosebită speciilor amenințate și evitând fragmentarea habitatelor;

Conform Planului de management al ariei naturale protejate lacul Cuejdel pentru gospodărirea durabilă a pădurilor trebuie respectare următoarele măsuri în ce privește menținerea și conservarea diversității biologice a ecosistemelor de pădure prin:

a) organizarea lucrărilor de regenerare, conducere și exploatare corespunzătoare menținerii biodiversității ecosistemice și a diversității peisajului;

b) evidențierea în amenajamentele silvice a ecosistemelor forestiere protejate, rare sau periclitate și a zonelor cu specii endemice;

c) adoptarea tratamentelor care promovează regenerarea natural

d) conservarea arborilor uscați, căzuți sau în picioare, arborilor aflați în descompunere și a arborilor cu scorburi care pot constitui habitate, locuri de hrănire, de cuibărire sau de reproducere pentru specii de mamifere mici, păsări, insecte;

e) menținerea bălților, pâraielor, izvoarelor, mlaștinilor într-o stare bună, care să permită asigurarea rolului acestora în reproducerea peștilor, amfibienilor, insectelor, și altele asemenea;

f) îmbunătățirea funcțiilor de protecție ale pădurii;

g) evidențierea în amenajamentele silvice a pădurilor cu funcții de protecție pentru întregul areal din rezervația naturală;

h) monitorizarea activităților silviculturale în zone predispuse la eroziune;

i) interzicerea pășunatului și limitarea accesului pentru trecerea la pășunat și adăpat a animalelor domestice;

j) evitarea activităților antropice ce pot influența negativ calitatea apei;

BIBLIOGRAFIE

1. Antonescu, C.S.,1963,” Biologia apelor”, ed. Did. Și Pedag., București, 544 p

2. Apetroaei, N., 1996, “Unele caracteristici fizico-chimice ale sedimentelor actuale din lacurile de baraj Vaduri, Gârleni, Șerbănești și Galbeni”. Studii și Cercetări, VIII, 33-37, Muz. de Șt. Nat. Piatra Neamț

3. Battes, K. W., Pricope, F., Ureche, D.,2001,”Monitorizarea prospective și lista roșie a speciilor periclitated de pești. Studii și comunicări”, seria ”Științele Naturii”, Satu Mare, 105-112 p

4. Battes, K. W., Simalcsik, Rujinschi, luca, 1977,” Dezvoltarea fondului piscicol în condițiile nou create prin amenajarea hidrotehnică a văii râului Bistrița”, Anuarul Muzeului ”Științele Naturii Piatra Neamț”, 319-347 p

5. Botnariuc, C. N., Vlădineanu, V., 1982,”Ecologie”, Ed. Did. Și Pedagogică, București, 419 p

3. Chifu T., Mititelu D., Dăscălescu D. 1987, Flora și vegetația județului Neamț, în Memoriile Secției Științifice, Academia Română București. 10-1: 281-302.

3. Ciaglic V. Apopei V. 1970, Înghețul pe lacurile mici de acumulare de pe râul Bistrița în perioada decembrie 1966 – martie 1968, în Studii și Cercetări Științifice Bacău: 25-28.

4. Ciaglic V. Ichim I. 1970, Contribuții la studiul hidrogeologic al văii Bistrița, în zona lacului Vaduri, în Studii și Cercetări Științifice, Științele Naturii, Institutul Pedagogic Bacău: 111-136.

● Ciocârlan V., 2000, Flora ilustrată a României – Pteridophyta et Spermatophyta, Editura Ceres, București.

● Conete M. D., Mestecăneanu A., Gava R., 2006, Speciile de păsări din situl AIA "Lacurile de acumulare de pe Argeș" protejate pe plan național și european, Argesis. Studii și Comunicări. Seria Științele Naturii, Pitești. 14:103-114.

● Cozma M. Gache C., 2008, Birds winter monitoring on the lakes from the mountain Bistrița river, în Natura Montenegrina Podgorica. 7-3: 375-382.

● Cristea V., Gafta D., Pedrotti F., 2004, Fitosociologie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 394 p.

Davideanu, G.,1998, ”Cercetări referitoare la fauna ihtiologică a unor ape de pe cuprinsul Moldovei- Teza de doctorat

● Donisă I. 1968, Geomorfologia văii Bistriței, Editura Academia Română București. 286 pp.

● Doniță N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriș A. I., 2005, Habitatele din România, Editura Tehnică Silvică, București.

● Elzinga C.L.,.Salzer D.W, Willoughby J.W., Gibbs J.P., 2001, Monitoring plant and animal population, Blackwell Science, London.

Gâștescu, P., 1971, Lacurile din România, Editura Academică R.S.R., 372 p

● Giurmă I., 1997, Colmatarea lacurilor de acumulare, HGA București.

● Grecescu D., 1898, Conspectul Florei României, București.

Godeanu, S., 2002, Diversitatea lumii vii, Determinatorul ilustrat al florei și al faunei României, Editura Bucura Mond, București, vol.II, partea I, 692 p, partea II, 371 p

Godeanu, S., și coordonatorii , 2002, Diversitatea lumii vii, Mediul acvatic, Ed. Bucura Mond, București, 489 p

Godeanu, S., 1997, Elemente de monitoring ecologic integrat, Editura Bucura Mond, București, 183 p

Hutchinson, G., E.,1967, Atreatise on limnology, vol.II, Introduction to lake biology and the limnoplankton, 1048 p

Ichim, I.,1979, Munții Stânișoarei – studiu geomorfologic, Editura Academiei R.S.R, 123 p

Ichim, I., Rădoane, M.,1996, Procese geomorfologice cu interval de recurență mare în arealul munților flișului, exemplificări din județul Neamț. Studii și cercetări, VIII, 15-32, Muzeul de Stiințele Naturii Piatra Neamț

Ionescu, Al., Săhleanu, V., Bindiu, C.,1989, Protecția mediului înconjurător și educația ecologică, Ed. Ceres, București, 218 p

● Ivan D., Doniță N., 1975, Metode practice pentru studiul ecologic și geografic al vegetației, Tipografia Universității din București, București, 250 p.

Jorgensen, S., E.,1996, The application of ecosystem theory in limnology. Verh. Internat. Verein. Limnol., 181-192, Stuttgart.

Lars Svensson et al., 2006, Collins Bird Guide.

Mihu-Pintilie A., V., ”Lacul de baraj natural Cuejdel din Munții Stânișoarei. Studiu limnogeografic,2014, Teză de doctorat

● Mititelu D., Barabas N., Ștefan N., Mancas D., 1985, Vegetația văii mijlocii a Bistriței, în Memoriile Secției Științifice, Seria IV, Tomul VIII -1:251-263.

● Mititelu D., Mancaș D., Monah F., Nechita N., Mititelu C., 1986, Flora și vegetația din împrejurimile Municipiului Piatra-Neamț, în Memoriile Secțiile Științifice, Seria IV, Tom IX -1:245-253.

● Mititelu D., Monah F., Nechita N., 1992, Contribuții la studiul florei și vegetației higro- hidrofile din Județul Neamț, în Studii și cercetări, Muzeul pentru Științele Naturii, Piatra- Neamț, VI: 44 – 60.

Mohan, Gh., Ardelean, A.,, Ecologie și protecția mediului, Ed. Scaiul, 350 p

● Mountford O., 2011, Immersing oneself in aquatic plants, The Wildlife Trust.

● Munteanu D. 2000, Avifauna bazinului montan al Bistriței Moldovenești, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca. România, 250 pp.

● Munteanu D., 2000, Metode pentru evaluarea abundenței păsărilor, SOR, Cluj.

● Munteanu D., 2009, Păsări rare, vulnerabile și periclitate în România, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca.

Mustață, Gh., 2000, Hidrobiologie, Ed.Univ. ”Al. I. Cuza”, Iași, 320 p

● Nechita N., 1995, Contribuții la studiul florei zonei Pângărați, județul Neamț, în Naturalia, Studii și Cercetări 1: 77-83.

● Oltean M. et al., 1994, Lista roșie a plantelor superioare din România, în Studii, sinteze, documentații de ecologie, Academia Română.

Petritu, G., Popa, I., Echizli, A., E., 2004, Combaterea eutrofizării lacurilor de acumulare, Hidrotehnica, 49, 5-6, 20-25 p

Pișota, I.,Trufaș, V., 1971, Hidrobiologie R.S.R., vol. 2, Lacurile României, Univ. București, 286

Pora, A. E., Oros, L.,1974, Limnologie și oceanografie, Ed. Did. Și Ped., București,424 p

Rădoane, N., 2002, Un nou lac de baraj natural în bazinul Bistriței Moldovenești – Lacul Cuiejdel ( Manuscris, 2002)

● Rădoane M., Ciaglic V., Rădoane N. 2010, Hydropower impact on the ice jam formation on the upper Bistrița River, România in Cold Regions Science and Technology, Elsevier. Germany. 60-3: 193-204.

Rusu, E., 2003, Noi arii de interes ecologic din Moldova – Lacul Crucii

● Sanda V., Ollerer K., Burescu P., 2008, Fitocenozele din România. Sintaxonomie, structură, dinamică și evoluție, București, Editura Ars Docendi – Universitatea din București.

● Sîrbu C., Oprea A., 2008, Alien plant species from Stânișoara Mountains – Eastern Carpathians – România, J. Plant Develop. 15 -2008: 33-45.

Stângă, C., I., 2005, Administrarea durabilă și conservarea hidroecosistemului lacului Cuiejdel din Munții Stânișoarei prin crearea unei zone de protecție lacustră, CNCSIS 1401/2005

Stugren, B.,1982, Probleme moderne de ecologie, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 261- 291 p

Suciu, M., Suciu, R.,1993, Apa – o resursă fără sfârșit?, I.N.C.D.D.D. Tulcea

Surdeanu, V., 1998, Geografia terenurilor degradate. Alunecări de teren, Ed. Presa Univ. Clujana, Cluj Napoca, 274 p.

Zanoschi, V., Porumb. M. A.,1979 – Completări la cunoașterea diatomeelor din L. Roșu (Carpații Orientali)”. Anuarul Muz. Șt. Piatra Neamț, seria botanică – zoologie, IV, 13-16

Wetzel, R., G., 1975, Limnology, W. B. Saunders Company Philadelphia, London, Toronto, 743

Wentzel, R., G., Hough, R., A., 1973, Productivity and rolle of aquatic macrophyles in lakes, 9-19 Pol. Arch. Hydrobiol., vol 20

Raport de cercetare (Grant 1416) – Cercetări ecologice privind biodiversitatea zonei lacului de baraj natural Cuejdel (jud. Neamț) în vederea fundamentării statutului de rezervație natural, autor Stațiunea Biologică ”Petre Jitariu” Neamț

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203591

https://multidimension.ro/wp-content/uploads/2015/11/PM_Cuejdel102015.pdf

http://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G3KIWKRFWD51SE0RMXW8IQ7LITJ

https://www.facebook.com/groups/1716941368603093/

https://lege5.ro/Gratuit/geydqobuge/ordonanta-de-urgenta-nr-57-2007-privind-regimul-ariilor-naturale-protejate-conservarea-habitatelor-naturale-a-florei-si-faunei-salbatice

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Cuejdel

laculcuejdel.ro/doc/PM-Cuejdel-4iun2014.pdf
https://www.birdlife.org/ (accesat în 19.06.2019)

www.muntesiflori.ro/lacul-cuejdel/ ( accesat în 19.06.2019)

ttp://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203591 (accesat în 20.06.2019)

http://www.monitoruljuridic.ro/act/plan-de-management-din-15-februarie-2016-al-ariei-protejate-lacul-cuejdel-emitent-ministerul-mediului-apelor-i-p-durilor ( accesat în 21.06.2019) pag.

https://documents.tips/documents/raport-final-studii-lacul-cuejdel.html