UE a adoptat diverse norme și cadre pentru gestionarea fluxurilor de migrație legal ă în [612975]

MIGRATIA
UE a adoptat diverse norme și cadre pentru gestionarea fluxurilor de migrație legal ă în
cazul solicitanților de azil, al lucrătorilor cu înaltă calificare și al lucrătorilor sezonieri, al
studenților și cercetătorilor, precum și al reunificărilor familiale .
Ruta central -mediteraneeană a devenit ruta cea mai utilizat ă către UE în ultimii ani.
Drept urmare, majoritatea migranților din Africa Subsahariană și Africa de Nord folosesc
Libia ca țară de tranzi t în călătoria către Europa .
Ruta est -mediteraneeană se referă la traversarea maritimă din Turcia în Greci a. Un
număr mare de refugiați c are se adăposteau de războiul din Siria au ajuns în UE prin
intermediul acestei rute în 2015. De atunci, numărul de sosiri neregulamentare pe ruta
respectivă s -a redus în mod semnificativ datorită cooperări i strânse dintre UE și Turci a.

INTEGRARE ECONOMICA INTERESATA
Procesul de regionalizare se desfasoara concomitent cu procesul de globalizare a
economiei si determina diversificarea relatiilor dintre entitati facand sa se atenue ze dpdv
economic g ranitele Presupune ca tot mai multe state nationale sa isi bazeze raltiile
reciproce pe ralatii integrative tot mai stranse.
ETAPE ISTORICE
1951: Instituir ea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) de către cei șase
membri fondatori
1957: Cele șase state semnează Tratatele de la Roma de instituire a Comunității
Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom)
1973: Comunitățile se extind la nouă state membre și introduc politici comune
suplimentare 1979: Primele alegeri prin vot direct pentru Parlamentul European
1981: Prima extindere în zona mediteraneeană
1992: Piața unică europeană devine realitate
1993: Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană (UE)
2002: Intră în circulație moneda euro
2004: UE are acum 25 de state membre, număr care va crește la 28 până în 2013
2009: Intră în vigoare Tratatul de la Lisabona, care schimbă modul de f uncționare a UE
2014: Au loc alegeri europene, cu mai mulți candidați care concurează pentru postul de
președinte al Comisiei Europene

2015: Începe întoarcerea treptată la o creștere economică moderată, după șapte ani de
criză globală, și consolidarea zonei euro.

EXTINDEREA UE
Uniunea Europeană este deschisă oricărui stat european care îndeplinește criteriile
democratice, politice și economice pentru dobândirea calității de membru.
Extinderile succesive au crescut numărul statelor membre ale UE de la șase la 28 d e țări.
În 2016, șase țări din Balcani și Turcia erau angajate în negocieri de aderare sau se aflau
în diferite stadii de pregătire în vederea unei potențiale aderări.
Nicio altă țară nu va adera la UE în perioada legislativă 2014 -2019, întrucât UE conti nuă
să se concentreze asupra creșterii economice.
Fiecare tratat care admite un nou membru necesită aprobarea în unanimitate din partea
tuturor statelor membre. De asemenea, înainte de fiecare extindere, UE trebuie să își
evalueze capacitatea de a absorb i noi membri, precum și capacitatea instituțiilor sale de
a funcționa corespunzător în continuare

COMPETENTE U E

2.

Parlamentul European este ales prin vot și reprezintă cetățenii UE. El supervizează
activitățile UE și, alături de Consiliu, adoptă legislația UE. Începând cu 1979, membrii
Parlamentului European sunt aleși direct, prin vot universal, la fiecare cinci ani.
Consiliul European reprezintă instituția politică de vârf a UE. El este format din șefii de
stat sau de guvern – președinți și/sau prim -miniștri – ai tuturor statelor membre ale UE,
plus președintele Comisiei Europene. Consiliul European se reunește de obicei de patru
ori pe an, la Bruxelles. Este condus de un președinte permanent, al cărui rol este de a -i
coordona activitatea și de a -i menține continuita tea. Președintele permanent este ales
(prin vot cu majoritate calificată) pentru o perioadă de doi ani și jumătate, iar mandatul
său poate fi reînnoit o singură dată
Consiliul (denumit și „Consiliul de Miniștri”) este alcătuit din miniștri ai guvernelor
naționale din statele UE. Președinția Consiliului este deținută prin rotație de câte un stat
membru, pe o perioadă de șase luni. La fiecare reuniune a Consiliului participă câte un
ministru din fiecare stat membru, în funcție de domeniul înscris pe ordinea de zi. De
exemplu: afaceri externe, agricultură, industrie, transport, mediu etc.
Comisia Europeană Comisia este o instituție -cheie a UE. Ea dispune de competența
unică de a redacta propuneri pentru noi acte legislative ale UE, pe care le transmite apoi
spre dezbatere și adoptare Consiliului și Parlamentului. Membrii acesteia sunt numiți pe
o perioadă de cinci ani, prin acordul comun al statelor membre și cu aprobarea
Parlamentului European (conform procedurii descrise mai sus). Comisia este
responsabilă în fața Parlamentului, care îi poate 32 cere, printr -o moțiune de cenzură, să
demisioneze colectiv
PIATA UNICA
Piața unică reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene. Au
fost eliminate treptat restricțiile privitoare la comerțul și lib era concurență dintre statele
membre, ceea ce a contribuit la creșterea nivelului de trai.
q „Cele patru libertăți” constituie baza pieței comune: libera circulație a persoanelor, a
mărfurilor, a serviciilor și a capitalurilor.
q De -a lungul anilor, UE a i ntrodus mai multe politici (privind transporturile, concurența
etc.) prin care a dorit să asigure faptul că deschiderea pieței unice aduce beneficii unui
număr cât mai mare posibil de întreprinderi de consumatori.
q Piața unică nu a devenit încă o economie unică. Unele sectoare (în special serviciile de
interes general) rămân încă sub incidența legilor naționale. Libertatea de a furniza servicii
este benefică, deoarece stimulează activitatea economică.
q Criza financiară care a început în 2008 a dus la crea rea în UE a unei „uniuni bancare”,
cu reguli mai stricte privind protecția depozitelor de economii și supravegherea comună
a băncilor la nivel european.

Transporturile
Activitățile UE se concentrează asupra asigurării libertății de prestare a serviciilor în
sectorul transportului terestru. Aceasta presupune, în special, facilitarea liberului acces
al companiilor la piața internațională a serviciilor de transport și autorizarea companiilor
de transport din orice stat membru al UE să desfășoare activități p e teritoriul tuturor
celorlalte state membre ale UE. De asemenea, UE depune eforturi pentru a asigura
condiții de concurență echitabile în transportul rutier, prin (de exemplu) armonizarea
normelor privind calificările lucrătorilor și accesul la piața munc ii, libertatea de a înființa o
firmă și de a presta servicii, orele de conducere și siguranța rutieră.

Concurența
Politica UE în domeniul concurenței este esențială pentru garantarea unei concurențe
libere și echitabile în interiorul pieței unice europen e. Comisia Europeană pune în aplicare
această politică și, împreună cu Curtea de Justiție, asigură respectarea sa. Țelul acestei
politici este de a împiedica formarea cartelurilor comerciale, ajutoarele din partea
autorităților publice sau monopolul abuziv , susceptibile să denatureze libera concurență
în cadrul pieței unice.

3 .Uniunea economică și monetară în trei etape
Prima etapă, care debutează la 1 iulie 1990, a implicat:
• libertatea totală de circulație a capitalurilor în cadrul UE (anularea controlului asupra
schimburilor valutare);
• sporirea fondurilor structurale, în vederea accelerării eforturilor de eliminare a
discrepanțelor dintre regiunile europene;
• convergența economică, prin intermediul supravegherii multilaterale a politicilor
economice ale statelor membre.
A doua etapă a debutat la 1 ianuarie 1994 și a presupus:
• înființarea Institutului Monetar European la Frankfurt; acesta era compus din
guvernatorii bănc ilor centrale ale țărilor membre ale UE;
• asigurarea (sau menținerea) independenței băncilor centrale naționale față de controlul
guvernamental;
• introducerea de norme pentru reducerea deficitelor bugetare.
A treia etapă reprezintă nașterea monedei euro. Între 1 ianuarie 1999 și 1 ianuarie 2002,
euro a fost introdus treptat ca moneda comună a statelor UE participante (Austria, Belgia,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia

și Spania). Banca Centrală Europ eană a înlocuit Institutul Monetar European, devenind
responsabilă de politica monetară, care este definită și pusă în aplicare în noua monedă.
Trei state (Danemarca, Suedia și Regatul Unit) au decis, din rațiuni tehnice și politice, să
nu adopte moneda eu ro în momentul lansării sale. Slovenia a aderat la zona euro în
2007, urmată de Cipru și de Malta în 2008, de Slovacia în 2009, de Estonia în 2011, de
Letonia în 2014 și de Lituania în 2015.

Euro este moneda unică folosită de 19 din cele 28 de state memb re ale Uniunii Europene.
Ea a fost utilizată în tranzacții fără numerar începând din 1999 și pentru toate formele de
plată începând din 2002, când au fost emise bancnote și monede euro.
Se așteaptă ca noile state membre să adopte moneda euro imediat ce î ndeplinesc
criteriile necesare. În perspectivă, practic toate țările UE ar trebui să adere la euro.
Moneda euro presupune avantaje considerabile pentru consumatorii europeni. Călătorii
sunt feriți de costurile și de inconvenientele schimbului valutar. Cu mpărătorii pot să
compare în mod direct prețurile din diferite țări. Banca Centrală Europeană asigură
stabilitatea prețurilor. În plus, euro a devenit, alături de dolarul american, o monedă
principală de rezervă. În timpul recentei crize financiare, moneda unică a protejat țările
din zona euro împotriva devalorizării competitive și a atacurilor din partea speculatorilor.

Pactul de stabilitate și de creștere În iunie 1997, Consiliul European de la Amsterdam
a adoptat Pactul de stabilitate și de creștere. A cesta a reprezentat un angajament
permanent de stabi litate bugetară, permițând sancționarea financiară a unui stat membru
din zona euro care depășea un deficit bugetar de 3 % din PIB. O consolidare supli –
mentară a avut loc în 2012, când guvernele a 25 de state membre ale UE au semnat un
acord interna – țional intitulat „ Tratatul privind stabilitatea, coordo – narea și guvernanța
în cadrul uniunii economice și monetare”. Acest tratat este cunoscut și sub denu – mirea
de „Pactul bugetar” și a obligat ță rile partici – pante să instituie norme privind un buget
echilibrat în legislația națională.
4
Deschiderea frontierelor interne dintre statele membre ale UE este un beneficiu cât se
poate de tangibil pentru oamenii obișnuiți, care pot acum să călătorească liberi, fără a
mai fi supuși controalelor vamale. Anumite verificări pot fi reintroduse de statele membre,
atunci când sunt necesare pentru menținerea ordinii publice.
Libertatea de circulație internă trebuie să fie dublată însă de controale sporite la g ranițele
externe ale UE și de cooperare în domeniul polițienesc și al justiției, în vederea combaterii
eficiente a crimei organizate, a terorismului, a imigrației ilegale și a traficului de ființe
umane și de droguri.

Numărul de solicitanți de azil care sosesc în Europa din zone de război precum Siria a
pus presiune asupra europenilor pentru a institui o politică în materie de azil coezivă și
controale eficiente ale granițelor externe ale UE.

POLITICA ÎN DOMENIUL AZILULUI ȘI AL IMIGRAȚIEI
Europa se mândrește cu tradiția sa umanitară de a primi străi nii și de a oferi azil
refugiaților care fug din calea pericolelor și a persecuțiilor. Totuși, guvernele UE se
confruntă astăzi cu întrebarea presantă privind modul în care poate fi gestionat numărul
tot mai mare de imigranți, atât legali, cât și ilegali, într-o zonă fără frontiere interne.
Guvernele UE au fost de acord să își armonizeze regulile, astfel încât solicitările de azil
să poată fi prelucrate conform unui set de principii de bază recunoscute în mod uniform
în întreaga Uniune Europeană. Au fost ad optate standarde comune minime pentru
primirea solicitanților de azil și pentru acordarea statutului de refugiat.