Uciderea Nou Nascutului
CUPRINS
PARTEA GENERALA
CAPITOLUL I- INTRODUCERE IN DOMENIUL DREPTULUI PENAL SI PENAL SPECIAL
Secțiunea I- Definiția dreptului penal……………………………………………pag. 4
Aspecte generale despre dreptul penal si dreptul penal special……………………pag. 4
CAPITOLUL II- PROBLEMATICA JURIDICĂ, CRIMINOLOGICĂ ȘI PSIHIATRICO- JUDICIARĂ
Secțiunea I- Retrospectiva istorică a faptei de ucidere a nou-nascutului………………………pag. 5
Secțiunea a II-a Structura, conținutul și rolul mijlocului de probă medico-legal.. pag.9
Secțiunea a III-a Rolul expertizei psihologice si a celei psihiatrice pentru încadrarea juridică a uciderii nou-nascutului……………………………………………………………………………..pag. 14
CAPITOLUL III- INFRACTIUNEA DE UCIDERE A NOU-NĂSCUTULUI
Secțiunea I- Noțiune si caracterizare…………………………………………….pag. 18
Secțiunea a II-a Precedente legislative si situații tranzitorii…………………….pag. 19
Secțiunea a III-a -Obiectul infracțiunii de ucidere a nou născutului………………………….pag.22
3.3.1 Obiectul juridic generic………………………………….pag. 22
3.3.2 Obiectul juridic special………………………………….pag. 23
3.3.3 Obiectul material…………………………………………pag. 24
Secțiunea a IV-a Subiectul infracțiunii de ucidere a nou-născutului…………………………pag. 24
3.4.1 Subiectul activ…………………………………………..pag. 24
3.4.2 Subiectul pasiv………………………………………….pag. 26
Secțiunea a V-a Participația penala……………………………………………..pag. 28
Secțiunea a VI-a Latura obiectivă a infracțiunii de ucidere a nou-născutului……………….pag. 29
3.6.1 Elementul material………………………………………pag. 29
3.6.2 Urmarea imediată……………………………………….pag. 33
3.6.3 Raportul de cauzalitate………………………………….pag. 33
Secțiunea a VII-a Latura subiectivă a infracțiunii de ucidere a nou-născutului……………..pag. 34
Secțiunea a VIII-a Forme, modalitati, sancțiuni………………………………….pag. 36
3.8.1 Forme…………………………………………………….pag. 36
3.8.2 Modalitati…………………………………………………pag. 36
3.8.3 Sancțiuni………………………………………………….pag. 37
Secțiunea a IX-a Aspecte procesuale……………………………………………pag. 37
Sectiunea a X a Expertiza psihiatrico-legala………………………………………………….pag.38
3.10.1 Mijloace de ucidere a nou-nascutului…………………………..pag.40
3.10.2 Examinarea medico-legala a mameiin cauza…………………pag.44
CAPITOLUL IV- LEGATURA UCIDERII NOU-NĂSCUTULUI CU ALTE INFRACTIUNI…..
……………………………………………………………………………………pag. 45
PARTEA SPECIALA
CAPITOLUL V-STUDIUL DE CAZ…………………………………………………………pag.46
ANALIZA CAZURILOR SI DISCUTII……………………………………………………..pag.50
CONCLUZII GENERALE SI PERSONALE……………………………………pag. 53
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………pag. 55
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I
INTRODUCERE IN DREPTUL PENAL SI DREPTUL PENAL SPECIAL
SECTIUNEA I
DEFINITIA DREPTULUI PENAL
1.1.1 Aspecte generale despre dreptul penal si penal special
Noțiunea de „drept penal" cunoaște două accepțiuni, respectiv ramură a dreptului, ca una dintre ramurile sistemului dreptului; cât și știință a dreptului penal – ramură a științelor juridice, care studiază respectiva ramură a dreptului. Așa cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate, cele două noțiuni desemnate prin aceeași denumire nu pot fi confundate. Dreptul penal – ca ramură a dreptului, are în vedere normele și instituțiile care reglementează relațiile de apărare socială, norme și instituții privite de-a lungul evoluției lor sistemice ori ca drept pozitiv, în vigoare la un moment dat, într-o societate determinată. Dreptul penal ca știință cuprinde ansamblul teoriilor, concepțiilor, ideilor privitoare la dreptul penal ca ramură a dreptului penal, adică „doctrina" dreptului penal. Obiectul științei dreptului penal, îl reprezintă, deci, dreptul penal – ca ramură a dreptului. Dreptul penal în accepțiunea de ramură a dreptului, apare ca o totalitate de norme juridice care statuează faptele ce constituie infracțiuni, condițiile ce atrag răspunderea penală, pedepsele și alte sancțiuni de drept penal aplicabile persoanelor fizice și juridice care au comis infracțiuni, în scopul apărării ordinii sociale, fie pe calea prevenției, fie pe cale represivă. Acest ansamblu de norme juridice este structurat într-un sistem, în jurul instituțiilor fundamentale ale dreptului penal – infracțiunea, sancțiunea penală (pedeapsa) și răspunderea penală.
Dreptul penal, în sensul arătat, are două parți componente: partea generală și partea specială. Partea generală a dreptului penal se referă la regulile sau principiile dreptului penal, condițiile în care se nasc, se modifică sau se sting raporturile juridice penale, sistemul pedepselor și al celorlalte sancțiuni de drept penal. Partea specială a dreptului penal prevede condițiile în care o anumită faptă constituie infracțiune și pedeapsa ce se aplica în cazul săvârșirii ei. În cealaltă accepțiune, de știință, dreptul penal cuprinde ansamblul de idei, teorii și concepții privitoare la dreptul penal ca ramură de drept și la instituțiile sale, adică ,,doctrina’’ dreptului penal. Ca și dreptul penal ca ramură de drept, știința dreptului penal este unică, chiar daca are două părți distincte – partea generală și partea specială.
De asemenea, existența unor raporturi între dreptul penal și alte ramuri de drept determină același gen de raporturi și între știința dreptului penal și celelalte științe de ramură normative (drept procesual penal, drept constituțional, drept civil, drept administrativ etc.) și nenormative (criminologie, criminalistică, psihologie judiciară, psihiatrie judiciară etc.).
CAPITOLUL II
PROBLEMATICA JURIDICĂ CRIMINOLOGICĂ
ȘI PSIHIATRICO-JUDICIARĂ
SECȚIUNEA I
RETROSPECTIVA ISTORICĂ A FAPTEI DE UCIDERE A NOU-NASCUTULUI
Una dintre cele mai vechi și mai controversate infracțiuni este cea de ucidere a nou-nascutilor.
Medicina legală acordă o mare importanță acestei infracțiuni, iar pentru a încerca să o înțelegem mai bine și pentru a o delimita de alte infracțiuni, se impune cu necesitate cercetarea perioadei perinatale pe care Organizația Mondială a Sănătatii o stabilește începând cu luna a VII-a (douăzeci și opt de săptămâni de viată intrauterină) și până la șapte zile după naștere.
Perioada perinatală prelungită include și perioada neonatală, respectiv douăzeci și opt de zile după naștere.
Cercetarea medico-legală a acestei perioade are următoarele obiective:
– efectuarea constatării și expertizării medico-legale a cadavrului nou-născutului;
– cercetarea cauzelor de moarte subită intrauterină, intranatală si neonatală;
– cercetarea incidentelor și accidentelor obstetricale;
– cercetarea morții violente consecutivă incidentelor și accidentelor perinatale;
– constatarea suferințelor obstetricale ale femeii și expertiza psihiatrico-judiciară a invinuitei pentru fapta de ucidere a nou-nascutului.
Retrospectiva istorică a faptei de ucidere a nou-nascutului relevă condiționarea calificării juridice în raport direct cu istoria dezvoltării concepțiilor juridice și a gândirii axiologice umanitare.
Juristul român V.V. Drăgan, într-un studiu publicat în anul 1932, împarte istoria uciderii nou-nascutului în patru perioade:
1. perioada barbară sau perioada matriarhatului;
2. perioada de tranziție sau perioada patriarhatului
3. perioada creștina sau a dreptului religios
4. perioada legislației sau a dreptului social.
În perioada barbară, uciderea pruncului se executa fără nicio limită. Sursele istorice ne oferă nenumărate exemple: uciderea gemenilor pe coasta occidentală a Africii, la Macsii din Africa, în Melanezia, Astralia, Noua Guinee (Oceania) și la Kuni. La unele popoare, nou-născuții se sacrificau pentru a potoli zeii (Saturn si Medeea), obicei practicat și în Egipt la cartaginezi (istoria Iphigeniei și a Minotaurului).
La greci, în patriarhat, copiii debili erau la discreția părinților, care îi puteau ucide. Prin Legea lui Licurc, toți copiii slabi și debili erau aruncați în prăpastie, iar la romani în Tibru.
Printre primele reglementări coercitive reținem cele din Legile lui Manu, conform cărora, omorul copilului era pedepsit cu moartea. La perși, într-o perioadă,uciderea nou-nascutului era permisă, iar ulterior, din scrierile lui Ploss rezultă că a fost interzisă. Mai târziu, în legislația ebraică, greacă și romană, pruncuciderea era pedepsită (Legea Celor Doisprezece Table).
În perioada dreptului religios uciderea nou-nascutului era asimilată omuciderii (Legea Karolina, Edictul lui Henric al II-lea). Pedepsele aspre au fost prevăzute și în Codul Vizigoților (654 e.n.) precum și în „Theresiana” (anul 1769).
Studiile de drept comparat ne arată că în perioada dreptului social, în legislația tărilor europene intervin modificări în diferite etape istorice.
Codul penal belgian codifică uciderea nou-nascutului ca omorul executat asupra unui copil în momentul nașterii sau imediat după aceasta.
Codul penal spaniol prevede: mama care pentru a ascunde dezonorarea ucide copilul sau mai mic de trei zile se condamnă cu pedeapsa închisorii minore.
În legislația maghiară, precum și în codul penal italian pedeapsa variază de asemenea în relație cu situația de copil legitim sau nelegitim.
Codul penal francez din 25 septembrie 1799 asimilează uciderea nou-nascutului, asasinatului, legea din 1824 prevede munca silită pe viață, iar din 1832 se admit circumstanțele atenuante, limita fiind scăzută la cinci ani de închisoare.
În codul penal austriac, pedepsele au fost diferențiate în raport cu starea civila a mamei (căsătorita sau necăsătorita), precum și cu aspectul comisiv sau omisiv al faptei.
În Anglia, uciderea nou-nascutului nu era considerată o crima speciala.
După 1974, în codul penal francez se stabilește ca limita asasinarea unui nou născut în primele trei zile după naștere.
În Germania, ultima reglementare prevede: mama care ucide nou-născutul imediat după naștere sau cât timp ea este sub influența actului de naștere, se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani.
Reglementările din țara noastră au suferit de asemenea modificări în diferite etape istorice. Codul Penal din 1864, în articolul 230 stipula: pruncuciderea se numește omorul copilului sau de curând născut. În legea noastră penală din 1936, în articolul 465 se prevede: pruncuciderea este uciderea de către mamă a copilului natural, înainte de expirarea termenului legal de declarare la starea civila (14 zile de la naștere).Codul penal din 1969 în art.177 prevede: „uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflata într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani”.
În Noul Cod Penal,în art.200,denumirea infracțiunii de "pruncucidere" este înlocuită de către legiuitor cu cea de"uciderea ori vatamarea nou-născutului săvârsita de către mamă".
Putem observa asadar, ca prime elemente de noutate,pe langa schimbarea terminologiei,si dubla incriminare si anume cea de ucidere si cea de vatamare a nou-nascutului,doua fapte distincte,ce au ca autor unic si calificat mama aflata in stare de tulburare psihica.
Juriștii V.Dongoroz și G. Antoniu au statuat opinia potrivit căreia rolul cel mai important în probarea faptei de ucidere a nou-nascutului revine constatării și expertizei medico-legale.
Din toate timpurile, uciderea copilului de către ascendenți, mai ales de către mamă, a fost incriminată ca un infanticid însă, fiind o agresiune ce contrazice instinctul matern și se exercită asupra unei persoane fără apărare, uciderea nou-nascutului constituie suprimarea vieții acestuia de către mamă, ca formă aparte de infanticid sau de omor. Evident, în lipsa cauzelor de ucidere a nou-nascutului ca omor atenuat, omorârea nou-născutului de către mamă este incriminată de noua lege penala ca fapta de violenta in familie,o noutate de altfel,noua incriminare neavand corespondent in vechea lege . Dacă în trecut, motivația atenuării infracțiunii era sentimentul de dezonorare (când de exemplu preoții erau obligați a oferi ospitalitate femeii gravide singure în scopul de a naște și a proteja fătul, fără a-i declara numele sau întreba „cu cine este îngreunată” ), în condițiile sociale de astăzi, atenuarea a fost restrânsă numai la cauze medicale (stări psiho-fiziopatologice datorate nașterii și care diminuează imputabilitatea faptei) și nicidecum sociale.
Termenul de "ucidere a nou-nascutului de catre mama" este propriu legislației noastre și definește o situație mai restrânsă decât noțiunea de infanticid din legislațiile altor state. Infanticidul este încadrat la omucidere, fiind considerat ca o formă specială a acestuia, în care se acordă circumstanțe atenuante sau agravante, în raport cu situația socială a femeii.
Rezultă așadar că, uciderea nou nascutului este infracțiunea care prin faptul că contrazice instinctul matern firesc, a impresionat lumea în mod negativ în decursul timpului. În unele cutume se apreciază, pe bună dreptate că cine ucide un copil, va ucide probabil și pe mama sa.
În legislația veche, uciderea nou-nascutului era definită ca suprimarea vieții nou-născutului de către mama aflată intr-o stare de tulburare pricinuta de nastere. În legislația nouă însa, uciderea nou-născutului săvărsita de către mamă este definită ca fiind actul de suprimare a vieții nou-născutului imediat după naștere,de către mamă,ca elemente de noutate având intervalul de 24 de ore de la nașterea copilului cât și schimbarea sintagmei de "tulburare pricinuita de naștere" în "tulburare psihica". Noua definiție restrânge câmpul de aplicare a infracțiunii de ucidere a nou-născutului, limitând-o la cauze pur medicale, deoarece cauzele sociale pe care vechile legislații le luau în considerare (umilința nașterii unor copii din afara căsătoriei), au fost lichidate prin noile relații sociale (au fost considerate caduce,cât și prin introducerea intervalului de timp de 24 de ore.
SECȚIUNEA A II-A
STRUCTURA, CONȚINUTUL JURIDIC ȘI ROLUL MIJLOCULUI DE
PROBA MEDICO-LEGAL
Structura, conținutul juridic și rolul mijlocului de probă prezintă o mare importanță în analiza unei infracțiuni, iar în cazul nostru, cea de ucidere a nou-născutului.
Din analiza definiției infracțiunii de ucidere a nou-născutului rezultă următoarele elemente:
– uciderea;
– calitatea specială a subiectului pasiv;
– timpul săvârșirii;
– rezultatul
– calitatea specială a subiectului activ
– starea specială de tulburare a mamei
Uciderea. În jurisprudența s-a considerat uneori că uciderea nou-născutului poate fi săvârșită numai prin acțiune. În consens cu orientarea practicii judiciare și a literaturii de specialitate, se consideră că uciderea se poate realiza la fel ca și în cazul omorului, atât printr-o acțiune cât și printr-o inacțiune. Spre deosebire însa de infracțiunea de omor, în cazul uciderii nou-nascutului mijloacele utilizate pentru a realiza uciderea sunt de minimă intensitate, tinând seama de fragilitatea copilului nou-născut și de dependența lui aproape totală de mama sa (de pildă, ele pot consta în simpla compresie a capului, asfixierea, abandonarea în frig, înecul, nealimentarea etc.)
Calitatea specială a subiectului pasiv (copilul nou-născut). Ceea ce este important este ca acesta sa fie viu, indiferent daca este viabil sau nu. Pentru cazurile de naștere normală, durata maxima a stării de nou-născut, din punct de vedere medical, este de 10 – 14 zile. Nou născutul trebuie să se fi născut viu, deoarece uciderea unui nou-născut mort constituie o infracțiune putativa, prin lipsa obiectului infracțiunii (viata nou-născutului). Trebuie menționat că, uneori între expulsie și prima respirație, ca semnul cel mai frapant de viața extrauterină poate fi un interval mai lung, mai ales când cordonul ombilical nu s-a secționat imediat și fătul continua să trăiască pe seama respirației fero-placentare. Aceste situații implică starea de nou-născut viu cu semne de circulație vitala și uneori de asfixie criminală, dar fără plămân respirat. Mai mult, leziunile de violentă pot avea reacții vitale, fapt ce dovedește existența circulației și, deci a vieții în momentul agresiunii, chiar dacă nou-născutul nu a avut respirație (pruncuciderea comisă în pauza apneică de după naștere). În majoritatea cauzelor viața extrauterină presupune existența concomitentă a respirației și circulației, dar existența uneia dintre aceste funcții este suficientă pentru a caracteriza viața extrauterină. Legiuitorul a considerat că există viată la naștere chiar și atunci când un nou-născut nu a respirat și prin urmare, a extins limitele ocrotirii penale a persoanei în asemenea situații.
Timpul săvârșirii. Nu este suficient ca uciderea să se refere la copilul nou-născut ci este necesar în plus pentru existența infracțiunii ca fapta să fie săvârșita imediat după naștere – cât timp se mențin semnele de naștere recenta sau, după alții, până involuează bosa serosangvinolentă, cordonul ombilical și se elimină meconiul ( conținut intestinal al nou-născutului, verde închis, fără miros, care se elimina în doua-trei zile de la naștere). Legea cere ca uciderea nou-născutului să se facă imediat după naștere, în concepția legiuitorului,dar nu mai târziu de 24 de ore, starea de nou-născut durând atâta timp cât acesta păstrează semnele nașterii recente și legătura cu mama sa. Deși, într-o concepție medicală starea de nou-născut poate dura atâta timp cât acesta a făcut dovada aptitudinii de a avea viată independentă prin funcțiile sale vitale, legiuitorul a redus acest interval de timp la un criteriu mai relativ, și anume, timpul de păstrare a semnelor de naștere. Definiția nou-născutului poate fi deci:
-medicală – în pediatrie, starea de nou-născut este considerata chiar până la o lună după naștere;
-judiciară – cât timp păstrează semnele nașterii recente sau legătura cu mama sa dar nu mai mult de 24 de ore;
-medico-legală – un timp de una-doua zile, suficient pentru a face dovada vieții externe independente.
Rezultatul. Pentru existența infracțiunii de ucidere a nou-născutului, legea cere ca acțiunea sau inacțiunea sa aibă ca rezultat moartea copilului nou-născut și să se fi facut în intervalul de timp stabilit în mod expres de lege(nu mai mult de 24 de ore). În ipoteza în care nu s-a produs moartea, din cauze independente de voința făptuitorului fapta nu constituie ucidere a nou-născutului ci vătămarea fatului. Moartea copilului nou-născut se poate produce și mai târziu, nefiind necesar să aibă loc imediat după naștere,aceasta infracțiune încadrandu-se la violența în familie corespunzătoare articolul 199 din Noul Cod Penal,incriminare ce nu are corespondent în codul penal precedent.
Calitatea specială a subiectului activ: mama copilului nou-născut, indiferent de starea ei civilă, căsătorita sau necăsătorita. Sub aspect juridic, nu interesează starea civilă anume, actul putând fi comis atât de mama singura cât și de mama căsătorita deși, mai frecvent, pruncuciderea are drept cauze ilegitimitatea,lipsa de educatie și vârsta fragedă a mamei.
Starea specială de tulburare psihica a mamei. Mama trebuie să se afle intr-o stare de tulburare psihică, cum ar fi: anemia acută, soc hemoragic, eclompsia, psihotrauma sau alte stări patologice ce scad controlul constiintei asupra conduitei sale și sunt în legătură cauzală cu actul de pruncucidere. Această condiție are în vedere structura psihofizica a făptuitoarei, care este modificată de procesul nașterii afectând în mod temporar capacitatea acesteia de a întelege corect gravitatea uciderii și de a se abține de la săvârsirea ei. Așa cum s-a precizat în literatura penală, prin tulburare pricinuită de naștere se intelege: acea forma de disoluție a funcțiilor conștiinței care depăseste prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptată sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată, spontan, ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii. În practica judiciară s-a decis în mod corect ca nu orice tulburare este de natură sa facă parte din conținutul constitutiv al pruncuciderii ci numai tulburarea care a intervenit în momentul nașterii sau imediat după aceasta. Deci, actul comisiv sau omisiv de ucidere a nou-nascutului trebuie să fie motivat de o cauza medicala. Deși aceste cauze organice, legate de naștere trebuie să influențeze rezoluția psihică a mamei, în prevederile legii nu intră suprimarea vieții nou-născutului consecutiv unor tulburări psihice, în măsura să confere iresponsabilitate. De aceea se iau în considerare doar cauzele patologice legate direct de naștere: travaliul dificil cu soc obstetrical, hemoragia la nastere etc.
Deci structura și conținutul juridic al infracțiunii se refera la:
– situația prevăzuta, respectiv nașterea recentă cu cele doua condiții – copilul viu, fără a fi necesar să fie viabil, copilul să fie nou-născut, adică să fie imediat după naștere(nu mai tarziu de 24 de ore);
– conținutul constitutiv al infracțiunii care are ca latură obiectivă faptul că acțiunea de ucidere a nou-născutului trebuie realizată prin acte comisive sau omisive. Latura subiectivă este intenția cu cele doua cerințe: imediat după naștere(24 de ore) și determinată de o tulburare psihică.
V. Teodor si G. Antoniu inserau și un aspect mai puțin abordat în practica judiciară din țara noastră, acela al reținerii omorului din culpa, atunci când decesul nou-născutului se datorează lipsei de prevedere din partea mamei privind un posibil accident în naștererea autoasistată și / sau în cursul îngrijirilor post-natale.
Problema estimării nivelului intenției și a voinței în infracțiunea de ucidere a nou-născutului este circumstanțiala datorită diferitelor date de natură medicală potrivit cărora există situații când din cauza nașterii și imediat după aceasta femeia poate avea anumite stări ce-i pot provoca o tulburare fizică si psihică de natură a-i diminua discernământul și a o împinge la uciderea propriului copil.
Rolul important al mijlocului de proba medico-legal trebuie inteles totuși in contextul probator al unui dosar complet. Pronunțarea retrospectiva asupra discernământului in timpul nașterii si imediat după aceasta nu poate fi realizata decât prin cunoașterea conjuncturii concrete in care s-a comis fapta, a conduitei paternale, a unor probe relevante pentru caracterizarea structurii de personalitate, a tendințelor psiho-patologice in situații de stres, nașterea reprezentând o astfel de situație. Dosarul spetei este necesar a fi completat si cu probe care sa demonstreze, sau măcar sa sugeze nedeliberarea faptei înainte de naștere, împotriva unor stări conflictuale preexistente. Nu este impartasita ideea ca simpla ascundere a sarcinii ar fi un element al deliberării actului de ucidere, motivat de faptul ca instinctul matern este foarte puternic.
Situații concrete au dovedit ca dimpotrivă au existat femei foarte tinere care deși si-au ascuns sarcina si s-au izolat pentru naștere, aveau pregătite toate cele necesare pentru îngrijirea copilului. Rezoluția ucigasa a intervenit spontan, ca urmare a efortului psiho-foziologic determinat de actul nașterii, care a indus diminuarea discernământului si adaptarea impulsiva a agresiunii pe fondul unei situații conflictuale existente. De fapt G. Antoniu, referindu-se la inexistenta unei opțiuni unitare in practica judiciara, sesizează unele nelămuriri: „ar fi de discutat, daca procesul nașterii si eventualele tulburări fiziologice pe care le atrage ar putea fi izolate de întreaga incarcatura afectiva, emoționala, pe care o traieste persoana însărcinata, urmare a unei sensibilitati deosebite, aceasta tensiune nervoasa ajunsa la maximum in momentul nașterii, nu ar putea provoca o tulburare psihica in stare sa genereze rezoluția uncigasa ?”. Întrebarea formulata de juristul mai sus menționat are un singur răspuns: actul de naștere si starea psihica nu pot fi izolate de „incarcatura afectiva si emoționala” din timpul nașterii, dosarul cauzei trebuie sa contina probe in acest sens.
Acestea vor fi de mare folos pentru interpretarea psihiatrico-judiciara a faptei, in raport de structura de personalitate a autoarei si de conjunctura intima a nașterii. Este posibil ca o femeie nefericita si însărcinata, împotriva unui instinct matern foarte puternic, sa prezinte in subconștient o stare conflictuala care, deși nu prezuma deliberarea unui act de ucidere, constituie totuși un substrat psihic pentru declanșarea prin naștere a unei rezoluții criminale.
Intr-o delimitare medico-legala a violentelor exercitate asupra sarcinii si a copilului, se poate vorbi de :
– avort pe făt viabil (după luna a VI – a);
– uciderea vulvara, ce se produce după declanșarea nașterii si in timpul delivrarii capului, deci intrapartum;
-uciderea propriu-zisa (după expulsia fatului, chiar daca păstrează legătura cu mama prin cordonul ombilical si pana la dispariția semnelor recente de naștere);
– infanticidul – realizat după dispariția semnelor de naștere recenta.
Uneori, aceste infracțiuni sunt complexe sau continuate, ca atunci când manopera avortiva determina nașterea unui copil viu ce este ucis ulterior (cumul de infracțiuni).
SECTIUNEA A III-A
ROLUL EXPERTIZEI PSIHOLOGICE SI A CELEI PSIHIATRICE
PENTRU INCADRAREA JURIDICA A UCIDERII NOU-NASCUTULUI
Se apreciază ca, pentru încadrarea juridica a uciderii nou-nascutului, expertiza psihologica a structurii personalitatii si expertiza psihiatrica judiciara au un rol primordial si sunt deosebit de dificile prin tentativa de estimare retroactiva a discernământului in timpul nașterii. Astfel, afirmarea abolirii acestuia, consecutiva unei boli psihice (mai frecvent psihoza de lactație) va determina declararea iresponsabilitatii penale. Declararea unui discernământ păstrat (integru) si dovedirea deliberării prenatale a faptei implica încadrarea ca omor, iar declararea unui discernământ diminuat prin afect consecutiv nașterii poate induce încadrarea faptei la infracțiunea de ucidere a nou-nascutului (Loghin).
Se desprinde o idee fundamentala consemnata recent si in literatura germana; perioada după naștere in care poate fi reținuta fapta de ucidere a nou-nascutului corespunde cu durata influentarii discernământului prin actul de naștere. Aceasta stare de influențare psiho-fiziologica se remite destul de repede după naștere, dar trebuie apreciata de la caz la caz, putând fi de ordinul minutelor, al orelor, sau chiar saptamanilor. In orice caz, nu pot fi stabilite limite de timp. Pentru caracterizarea gravitații unei fapte operează un principiu juridic fundamental: estimarea nivelului intenției si a aspectului volitiv. Stabilirea unei limite la trei zile sau cinci, exclude cel mai important element de apreciere al unei fapte penale, adică peste trei sau cinci zile discernământul este considerat integru după naștere.
Care sunt acei parametri ce pot stabili stiintific o astfel de limita?
O tendința patologica poate induce variații de la o ora la alta, persistenta diminuării discernământului de ordinul zilelor prezuma mai degrabă o psihoza si schimba radical datele problemei.
Diversitatea si divergenta opiniilor juridice si medico-legale impune prezentarea unor studii medicale si psihologice privind nașterea si „lupta femeii cu propriile-i posibilitati psiho-fiziologice”. In literatura medicala exista puține lucrări care abordează direct problematica psihologica a pruncuciderii. Sunt insa multe studii care se refera la stresul psihologic al nașterii, vizând indirect si problematica psihiatrico-judiciara. Lucrarea „Nașterea fara frica” (Childbirth Without fear) al lui Dick Read, introduce noțiunea de sindrom frica-tensiune-durere (The Fear-Tension-Pain-Syndrom). Autorul susține ca cei care au asistat la naștere, nu au văzut-o, nu pot vorbi despre ea cu autoritate, opiniile lor fiind nule. Profunzimea fricii constituie un element individual. Uneori durerea din timpul travaliului si frica influenteaza in rău personalitatea sociala, corupând autocontrolul si starea sufleteasca. Stările de anxietate cronica, constituie condiții de stres care generează depresia endogena. Suferințele organelor interne se amplifica, se dezvolta starea de durere psiho-somatica, cauza multor devieri de comportament. Depresia si dezamăgirea sunt intensificatorii potențiali ai durerii. Când travaliul de naștere este in primul stadiu, când pare foarte lung, femeia are tendința sa devină depresiva si acut-dezamăgita. Repetarea ciclului de dureri, lipsa de autocontrol, ii diminuează forța morala, fiecare contracție devine tot mai neconfortabila, ea este așteptata cu anticipare, plina de teama. Dick Read face un apel deosebit de semnificativ la lipsa de intelegere fata de durerile de naștere si fata de influenta lor psihologic negativa asupra femeii, afirmând: „ Durerile, dezamăgirea, înving curajul pacientei, realizând tabloul de care toți obstetricienii ar trebui sa le fie rușine”. Tabloul „lipsa de curaj si frica” este generat de doua mari greșeli in îngrijirea femeii si anume, singurătatea si ignoranta. Nu exista singurătate mai mare in viata unei ființe umane decât sa fii singur cu suferințele tale.
Prokop arata ca uciderea nou-nascutului este un delict specific, sustinand ca de fapt primul strigat al copilului declanseaza in majoritatea cazurilor actul de ucidere. Criminologul iugoslav Milan Milutinovici, atrage atenția asupra influentei stărilor fiziologice la femei care pot declanșa tendințe infracționale. Relevante sunt studiile lui Klaus asupra coportamnetului matern uman la primul contact cu nou-născutul. Astfel, parturientele (lehuzele) sugarilor normali ezita la început, apoi isi ating copilul cu degetele, pentru ca la patru –opt minute sa-l mângâie, spre deosebire de mamele imaturilor la care comportanemtul este mult mai ezitant.
Bowlby, care a studiat același fenomen, constata ca apropierea mamei deriva nu numai din înzestrarea sa înnăscuta, ci si dintr-o lunga istorie ai relațiilor interpersonale in familia de origine si din îndelungata absorbitre a valorii si a culturii.
Thomas Burton, descrie doua modele de depresie: endogena – obișnuita de cauza organica (Bio-chimica) si depresie exogena – legata de factori situaționali. Analiza depresiei la femeile gravide, in timpul nașterii si imediat după aceasta, demonstrează însumarea deopotrivă a factorilor bio-chimici ocazionați de tulburările de sarcina si naștere cu factorii situaționali prezenți de la caz la caz. Pentru conjunctura situaționala obișnuita nefericita a pruncucigașelor, cel de-al doilea motiv al depresiei se adăuga constant celui bio-chimic.
Tomorung observa apariția unor tulburări psihice de mica intensitate, dar care uneori pot genera acte cu caracter infracțional datorate disfuncțiilor endocrine (hipertiroidie, hipoparatiroidie, disfuncții hipofizare, suprarenaliene si altele).
Gerchow arata ca factorul hotărâtor in reacția pruncucigașelor, nu este numai traumatismul femeii ci si diferiți factori patogenici.
Schmidt si Hirschmann, deși considera ca nu exista un tip temperamental de pruncucigașa, constata doua grupe de femei culpabile:
– 60% femei cu slaba personalitate (infantile);
-40% femei cu caractere puternice (femei frigide cu voința de fier in obținerea scopului propus, femei cu tendințe isterice);
La prima grupa apare un puternic sentiment de singurătate, iar la a doua grupa o incapacitate endogena cu atitudine de refuz al ajutorului acordat.
Colectivul Universitarii din Mainz a ajuns la concluzia ca delictul pruncuciderii ar fi o fapta complexa, ale cărei rădăcini trebuie căutate in multitudinea încordărilor interne precum si in situații externe. Factorii determinanți ai conflictului in accepțiunea scolii amintite ar fi:
– apariția sarcinii;
– relația fata de procreator;
– perspectiva condițiilor de viata cu un copil;
– obiceiurile;
– concepțiile de viata.
La nivelul acestei universitati s-a statuat opinia potrivit căreia felul cum a acționat pruncucigașa dovedește personalitatea mamei, intelegand prin aceasta starea fizica, psihica, educația, experiența si atitudinea etica. Se afirma ca așa-zisul „conflict” nu are nimic comun cu casatoria legitima sau cu situația de femeie necăsătorita, cu primiparitatea sau multiparitatea, totul depinzând de personalitatea femeii si de influentele mediului înconjurător.
Datele prezentate demonstraeza multitudinea si complexitatea faptelor care pot influenta starea psihica premergătoare nașterii, precum si manifestările psihice acute in timpul nașterii si imediat după epuizarea acesteia. Investigarea factorilor amintiți contribuie la aprecierea structurii personalitatii, a statusului psihic, precum si a manifestrilor psihologice din timpul actului de naștere, permitand evaluarea discernământului in momentul comiterii faptei.
Informațiile din literatura prezentate au sugerat cercetătorilor romani investigarea psihologica a unui lot de femei in timpul actului de naștere. In acest scop a fost utilizat testul Wodworths Matheus, fiind practicat la o suta de femei in timpul travaliului, imediat după naștere si la cinci zile după naștere. De asemenea, a fost efectuat testul Lűscher in aceleași condiții, la cincizeci de femei, iar la sase cazuri au fost efectuate ambele teste, fiind dozat si acidul manilvandelic pentru aprecierea concentrației catecolamidelor in stresul consecutiv nașterii. Aceste metode au permis investigarea următorilor indici de personalitate:
– emotivitate simpla;
– obsesie psihastenie;
– tendințe schizoide;
– tentinte paranoide;
– tendințe depresiv-hipocondrice;
– tendințe impulsiv-epileptice;
– instabilitate;
– tendințe antisociale- perversiuni.
Acești indici au fost cuantificați in limitele „tendințe ușoare” sau „tendințe manifesta”.
Studiul întreprins sugerează obligativitatea investigațiilor psihologice pentru caracterizarea structurii fundamentale a personalitatii, eventual încadrarea in una din cele patru grupe de manifestare constatate de grupul cercetătorilor pe lotul de femei investigate in timpul nașterii. Implicit se pot exprima prezumții privind posibilele tendințe de manifestare in situații de stres care la autoarea unei fapte de pruncucidere au un determinism mult mai complex.
Relevanta pentru stabilirea stării psiho-somatice a femeii in timpul nașterii, este si aprecierea statusului obstetrical, a complicitatii intervenite. Aceste observații sunt utile atât interpretării psihiatrico-judiciare, cat si confirmării stării de lehuzie, respectiv a semnelor nașterii recente, fapt ce poate motiva invitarea in comisie a unui obstetrician.
Expertiza psihiatrico-judiciara are un rol primordial in stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii de ucidere a nou-nascutului, prezuma investigații extrem de riguroase fiind necesara si dificila estimarea retroactiva a stării psihice in momentul comiterii faptei.
Studiul criminologic (cauzele si condițiile infracțiunii) se realizează si prin compararea unor analize statistice întocmite la noi in tara de V.V. Drăgan si de profesorul Mina Minovici.
Criminalitatea reala in ceea ce priveste uciderea de noi nascuti,depaseste cu aproape criminalitatea depistata, la care se adaugă si un număr mic de fapte nejudecate datorita decesului mamei. Aceasta ineficienta in depistarea criminalitatii reale se explica prin usurinta cu care poate fi înlăturat cadavrul nou-nascutului sau/si prin instalarea rapida a putrefacției, a posibilelor depasari si implicit imposibilitatea de a stabili cu certitudine cauza decesului.
CAPITOLUL III
INFRACTIUNEA DE UCIDERE A NOU-NASCUTULUI SAVARSITA DE CATRE MAMA
SECTIUNEA I
NOTIUNE SI CARACTERIZARE
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului savarsita de catre mama reprezintă o varietate a infracțiunii de omor savarsita in condiții specifice, care justifica incriminarea distincta si atenuarea sancțiunii penale.
Termenul romanesc de "pruncucidere" este inlocuit cu "ucidere a nou-nascutului" in actualul cod penal si are o semnificație proprie, mai restrânsa decât noțiunea de ”infanticid,, folosita in terminologia multor legislații. Infanticidul este încadrat la omucidere, fiind considerat o forma speciala a acesteia, in care se acorda circumstanțe atenuante sau agravante in raport cu situația sociala a femeii.
In timp ce infanticidul este considerat de multe legislații penale ca una din formele omorului calificat, pruncuciderea/uciderea nou-nascutului definește omorârea nou- născutului de către propria-i mama.
Uciderea nou-nascutului este fapta mamei care aflata intr-o stare de tulburare psihica isi ucide imediat copilul nou născut.
Conceptul acestei infracțiuni reprezintă rezultatul evoluției gandirii juridice socialiste fundamentata pe noile condiții social-economice. Fundamentarea juridica a infracțiunii de ucidere a nou-nascutului pornea altădată de la situația deosebit de grea in care mama naturala se găsea după naștere, situație ce justifica întrucâtva actul ei, insistându-se in special pe atmosfera insuportabila provocata de opobriul opiniei publice(situația morala)si de condiții economice precare in care se aflau aceste femei(situația materiala) in general.
Astăzi, in tara noastră, când întreaga legislație acorda o omeneasca atenție ,o ocrotire speciala, atât sub raport material cat si moral mamei si copilului, indiferent ca este copil din casatorie sau dinafară ei, tratamentul atenuant al pruncuciderii nu-si mai poate găsi justificările amintite mai sus.
Codul penal in vigoare, incriminând uciderea nou-nascutului, a ținut seama de datele oferite in deosebi de stiinta medicala potrivit cărora exista situații când din cauza nașterii si imediat după aceea, femeia poate avea anumite stari ce-i pot provoca o tulburare fizica si psihica de natura a o împinge la uciderea propriului copil.
A fost deci, firesc, ca in codul penal in vigoare conținutul infracțiunii de ucidere a nou-nascutului sa corespunda noii concepții cu privire la cauza care justifica atribuirea unui grad redus de pericol social generic infracțiunii de ucidere a nou-nascutului.
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului fiind in esența o fapta de omor, supusa insa unei sancțiuni atenuante, face parte din grupul infracțiunilor savarsite asupra unui membru al familiei si este prevăzuta de articolul 200 din Codul Penal.
Potrivit articolului 200 Codul Penal, uciderea ori vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama consta in –uciderea copilului nou născut, savarsita imediat după naștere,dar nu mai tarziu de 24 de ore, de către mama aflata intr-o stare de tulburare psihica, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Deși infracțiunea de ucidere a nou-nascutului beneficiază de o reglementare distincta in articolul 200 Cod Penal, ea nu este altceva , in esența , decât tot un omor, insa intr-o modalitate diferita, constând in aceeași activitate specifica omorului (uciderea) savarsita in anumite circumstanțe cu caracter atenuant, cum sunt cele care privesc calitatea speciala a subiectului activ (mama), calitatea speciala a subiectului pasiv (copilul nou născut), timpul comiterii (imediat după naștere dar nu mai mult de 24 de ore)si starea subiectiva in care se gaseste (tulburarea psihica).
Aceste circumstanțe au un caracter personal, fiind de natura sa atragă doar atenuare a omorului in condițiile articolul 200 Cod Penal. Acesta înseamnă ca in lipsa acestor circumstanțe, uciderea constituie cel puțin una din celelalte modalitati ale omorului (omorul prevăzut de articolul 188, Cod Penal, deoarece copilul nou- născut este întotdeauna o persoana in neputința de a se apăra ,in sensul legii).
SECTIUNEA A II -A
ASPECTE LEGISLATIVE SI SITUATII TRANZITORII
Fapta de ucidere a nou-nascutului este incriminata in legislațiile penale ca o varianta atenuata a omuciderii si constituie, fie o infracțiune de sine stătătoare cu denumire proprie si cu conținut normativ specific propriu, fie ca o forma sau o circumstanța atenuanta a infanticidului.
In legislația romana, aceasta atenuare are in vedere existenta anumitor stări psiho-fiziologice in care se regaseste mama, care nu echivalează cu o stare de inconștienta si care, deci, fara a exclude capacitatea psihica a făptuitorului, sunt de natura sa explice, dintr-un anumit punct de vedere, uciderea copilului nou-născut de către mama sa. Așadar, având existenta acestor stări, legiutorul roman a sancționat mai ușor, comparative cu omorul, aceasta fapta.
Infracțiunea a fost incriminata deosebit de la o epoca istorica la alta si de la stat la stat.
In vechea legislație penala din tara noastră, precum si in legislația actuala a multor state burgheze, uciderea nou-nascutului este încadrata la omucidere si considerate ca o forma speciala a acesteia, in care se acord circumstanțe atenuante sau agravante in funcție de situația sociala a mamei pruncucigașe.
In Antichitate, uciderea nou-nascutului era pedepsita la fel de sever ca orice omor. Legile medievale nu distingeau nici ele intre infanticid si orice alta omucidere, deși faptul ca unele din aceste legi prevedeau o pedeapsa mai grava(ardere pe rug), pentru pruncucidere ar putea conduce la o concluzie contrara. In realitate, aceste pedepse mai aspre se aplicau celor care suprimau viata unui copil (infanticizi) si nu mamei către, in anumite condiții disperate, comitea asemenea fapte.
Cesare Beccaria, combatant cu vehementa legiuirile feudale, a fost promotorul ideii ca mama natura trebuie pedepsita mai bland. El avea in vedere, in special, pe mama care, in urma unui viol sau alte împrejurări deosebite, dădea naștere unui copil si care se vedea in alternative: dezonoare sau uciderea copilului.
Mai târziu, atenuarea pedepsei pentru uciderea nou-nascutului a fost justificata, pornindu-se de la ideea ca mama naturala se găsea după naștere, intr-o situație deosebit de grea, datorita atmosferei generale de condamnare a femeii care a dat naștere unui copil inafara casatoriei: opinia publica era intoleranta la asemenea acte. Pe de alta parte, situația mamei era agravata de lipsurile economice in care se zbatea, lipsita de sprijinul tatalui copilului si de ajutorul colectivitatii.
Tinand seama de aceste circumstanțe, toate legislațiile moderne au prevăzut un regim juridic mai blând pentru fapta mamei naturale care isi ucide copilul imediat după naștere.
Exista legislații (de exemplu Codurile penale danez din 1930 si islandez din 1940) care folosesc pentru caracterizarea uciderii nou-nascutului criteriul tulburării in care se afla mama, datorita nașterii, stării de disperare sau slăbiciune etc. Aceeași concepție stătea la baza reglementarii răspunderii pentru pruncucidere si in codul penal anterior, care, avea in vedere, de asemenea, uciderea copilului natural deci din afara casatoriei.
In legislația penala romana uciderea nou-nascutului a avut o reglementare interesanta:
– În Codul penal de la 1864 denumirea de pruncucidere era folosita pentru uciderea unui copil nou-născut de către mama sa (articolul 230). Pruncuciderea era sancționata cu o pedeapsa mai ușoara (recluziunea in loc de munca silnica pe viata) când era savarsita de mama asupra unui copil nelegitim.
– Codul penal din Transilvania, in articolul 284, prevedea pedepsirea, de asemenea, cu recluziune pana la 5 ani pe mama care, cu intenție, isi va ucide copilul natural in timpul nașterii sau imediat după naștere.
– Codul penal din 1936 a dat o formulare mai clara dispoziției de incriminare a pruncuciderii, prevazand in articolul 465, ca savarseste aceasta infractiune mama care isi ucide copilul natural inainte de a fi expirat termenul legal de declarare la oficiul starii civile.
Codul penal din 1969 a adoptat o alta conceptie in acest domeniu, si ca urmare, incriminarea faptei de pruncucidere primind un continut diferit.
Așadar, in codul din 1864, cat si cel din 1936 nu admiteau o sancționare mai puțin severa decât cazul când copilul nou născut era nelegitim, iar fapta era savarsita de mama naturala.
Codul penal in vigoare tratează uciderea si vatamarea nou-nascutului ca doua fapte distincte ce au ca unic si calificat autor pe mama,aflata in stare de tulburare psihica,tulburare ce va fi stabilita printr-o evaluare psihologica.
Spre deosebire de codul penal anterior, care prevedea condiția ca uciderea copilului sa fi fost savarsita de catre mama aflata in "stare de tulburare pricinuita de nastere", codul penal in vigoare cere ca uciderea copilului sa se fi comis intr-un interval de timp determinat in mod expres si anume nu mai tarziu de 24 de ore iar mama sa se afle intro stare de "tulburare psihica" (doua conditii ce trebuiesc indeplinite cumulativ)
Cat privește pedeapsa, codul penal anterior prevedea pentru pruncucidere o pedeapsa intre 2 si 7 ani. iar in noua legislatie pedeapsa prevazuta este intre 1 si 5 ani.
In viziunea legislației penale romane, o persoana, pentru a fi responsabila de fapta savarsita, trebuie sa posede capacitatea de a hotăra in mod liber asupra acțiunilor sale; este teza clasica a liberului arbitru, care fundamentează răspunderea penala in general, pe ideea libertatii omului de a lua hotărâri in cunostinta de cauza.
In cazul uciderii nou-nascutului de catre mama, aflata prada unei tulburări psihice nu are o capacitate deplina de asi da seama de caracterul actului sau si de a fi stăpâna pe voința sa, astfel ca poate comite o fapta de suprimare a vieții copilului nou-născut.
Nu se poate tăgădui nici in prezent persistenta unei anumite mentalitati de respingere, de opobriul fata de mamele care nasc un copil in afara casatoriei.
Copilul din flori ,continua sa ramana o trista realitate. Tendința de respingere a mamei care da naștere unui copil in condițiile arătate se manifesta îndeosebi la nivelul familiei de origine, a grupului de prieteni, a mediului cultura in care traieste persoana respectiva.
Pentru găsirea legii mai favorabile sub raportul incriminării se va tine seama de datele concrete ale situației tranzitorii.
SECTIUNEA A III-A
OBIECTUL INFRACTIUNII DE UCIDERE A NOU-NASCUTULUI
3.3.1 Obiectul juridic generic
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului face parte din grupul infracțiunilor savarsite asupra unui membru de familie si are același obiect juridic generic ca al tuturor infracțiunilor din acest grup si anume: relațiile sociale care privesc apărarea membrilor familiei sub totalitatea atributelor lor (viata, integritatea corporala, inviolabilitatea sexuala, libertatea demnitatea).
Infracțiunile savarsite asupra unui membru de familie, si implicit uciderea nou-nascutului, prezintă, in general, un ridicat grad generic de pericol social, determinat, pe de o parte, de importanta relațiilor sociale ce constituie obiectul protecției penale si de gravele urmări ce le poate avea pentru societatea noastră prin savarsirea acestor infracțiuni, iar pe de alta parte de faptul ca infracțiunile contra persoanei se realizează de obicei prin folosirea unor mijloace sau procedee violente si au o frecventa deseori mai ridicata in raport cu alte categorii de infracțiuni.
Normala formare, desfasurare si dezvoltare a relațiilor sociale legate de ocrotirea juridica a valorilor sociale nu ar fi posibila fara combaterea eficace -folosind si mijloacele dreptului penal- a tot ce este primejdios sau vatamator pentru existenta umana.
3.3.2 Obiectul juridic special
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului are ca obiect juridic special relațiile sociale care ocrotesc dreptul la viata a copilului nou născut si care sunt vătămate sau puse in pericol prin atingerea adusa valorii sociale aparate de legea penala prin incriminarea acestei fapte.
Societatile umane din toate timpurile au ocrotit prin legi specifice persoana umana, sanctionand proporțional cu faptele lor pe cei ce atentau la integritatea corporala, libertatea, demnitatea, sănătatea si mai ales la viata omului. In Declarația Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a Organizației Națiunilor Unite in anul 1948,se arata printre altele ca – toate ființele se nasc libere si egale in drepturi si demnitate; orice ființa umana are dreptul la viata, la libertatea si securitatea persoanei sale; toți copiii, indiferent daca s-au născut in cadrul casatoriei sau in afara acesteia se bucura de aceeași ocrotire sociala-.
Sanctionand faptele grave prin care se aduce atingere vieții copilului nou- născut, legiuitorul ocrotește implicit relațiile sociale care iau nastere si se dezvolta in jurul acestei valori.
Odată expulzat , copilul are calitatea de nou-născut, oricât de scurt ar fi intervalul de timp in care nou-născutul a trăit.
In stiinta medicala, exista controverse daca calitatea de nou -născut trebuie sau nu condiționata de o anumita durata de viata. Aceasta a determinat in unele legislații, stabilirea unui termen in cadrul căruia fapta sa fie considerata ucidere a nou-nascutului: acest termen este cel de declarare a nașterii, după acest termen uciderea copilului nu mai constituie "ucidere a nou-nascutului" ci omor agravat (infanticid).
In noua legislatie,legiuitorul a fixat un asemenea termen,nu mai tarziu de 24 de ore de la nasterea copilului . Prin aceasta expresie se fixează un interval limitat foarte apropiat de momentul nașterii in care trebuie sa se comită fapta; daca fapta se comite intr-un moment mai îndepărtat si nu imediat după naștere, fapta va constitui violenta in familie.
. Nu are relevanta daca nou-născutul este un copil normal sau anormal, dar interesează ca acesta sa se fi născut viu, nu neapărat viabil, adică înzestrat cu capacitatea de a trai.
3.3.3 Obiectul juridic material
Obiectul material al infracțiunii îl constituie corpul copilului nou-născut viu, asupra căruia se exercita activitatea de ucidere.
Ca element de noutate fata de legislatia veche avem vatamarea fatului in perioada sarcinii de catre femeia insarcinata,fapta care in noua legislatie corespunzatoare articolului 202,alin.7 Cod Penal ,nu mai este incriminata.
Daca acțiunile violente de natura sa-i cauzeze nou-nascutului moartea au fost comise intr-un moment posterior intervalului ,, imediat după naștere dar nu mai tarziu de 24 de ore”, fapta constituie infracțiunea de violenta in familie prevăzuta de articolul 199 raportat la articolul 188 sau articolul 189 NCP chiar daca starea de tulburare psihica post natala exista.
Situații particulare pot apărea nu neapărat- imediat după naștere, ci chiar ,in timpul nașterii, existând leziuni traumatice de autoasistenta, sub forma de leziuni localizare la capul fătului, fata sau gat, echimoze, hematoame, rupturi ale parților cavitații bucale, fracturi ale mandibulei rezultate din introducerea degetelor mamei in cavitatea bucala a fătului.
SECTIUNEA A IV-A
SUBIECTII INFRACTIUNII DE UCIDERE A NOU-NASCUTULUI
3.4.1 Subiectul activ
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului are subiect active calificat unic. Autorul infractiunii nu poate fi decât mama copilului nou-născut.
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului este suscectibila de a fi savarsita de mai multe persoane. Mama copilului poate fi instigata sau ajutata la uciderea nou născutului de către o alta persoana, străina fata de copilul ucis, sau chiar de o ruda apropiata a acesteia ( exemplu: tatăl copilului, bunica, bunicul, verisoara etc.).
Uciderea nou-nascutului constituie un tip aparte de omucidere întrucât calitatile pe care trebuie sa le întrunească atât subiectul activ, cat si subiectul pasiv sunt elemente constitutive ale acestei infracțiuni si nu circumstanțe atenuante ale omorului.
Pornindu-se de la acesta premisa, se susține ca încadrarea juridica a faptei participanților in mod distinct de fapta autorului se afla in dezacord cu principiul unitatii de infracțiune, precum si cu caracterul dependent al acțiunii participanților de cea a autorului principal.
In literatura de specialitate s-a mai susținut ca, in materia circumstanțelor penale trebuie făcute anumite diferentieri. Astfel, trebuie sa se facă distincție intre circumstanțele personale si circumstanțele pur personale, după cum influenteaza sau nu gravitatea faptei si calificarea ei legala.
Deci circumstanțele personale, care influenteaza gravitatea faptei si calificarea ei legala, trebuie asimilate, in ceea ce privește efectele, in caz de participație, cu circumstanțe reale. De aici concluzia ca, întrucât calitatea de mama influenteaza asupra gravitații faptei, cat si asupra calificarii legale, aceasta înseamnă ca, in cazul in care mama este ajutata de o alta persoana la uciderea copilului ei nou născut, acea persoana sa răspundă pentru complicitate la infractiunea de ucidere a nou-nascutului.
In cazul uciderii nou-nascutului, exista o fapta de omor care poate fi savarsita de orice persoana care indeplineste condițiile generale cerute de lege pentru a deveni subiectul acestei infracțiuni.
In concepția legiuitorului pentru ca fapta de omor sa fie privilegiata in parte, persoana făptuitorului trebuie sa îndeplinească doua condiții si anume:
a) subiectul activ al infracțiunii are calitatea de mama a copilului;
b) mama copilului, in momentul savarsirii faptei, se afla intr-o stare de tulburare psihica si in intervalul de timp stabilit de legiuitor. Aceste circumstanțe sunt personale, ele nu se răsfrâng asupra altor persoane deoarece presupun o anumita stare psihica in care se afla mama ucigasa, stare pe care participanții nu o pot avea in legătura cu copilul născut de autoarea principala.
S-a susținut ca mama aflata intr-o stare de tulburare psihica păstrează aceasta circumstanța personala in orice condiții, adică nu numai când este autoare a faptei de ucidere a nou-nascutului, dar si atunci când este instigatoare sau complice la uciderea copilului sau nou-născut savarsita de alta persoana.
Ca urmare, in acest caz, mama instigatoare sau complice urma sa răspundă pentru instigare sau complicitate la uciderea nou-nascutului. Nu s-ar putea invoca argumentul ca n-ar fi posibil ca instigatorul sau complicele sa răspundă pentru o alta infracțiune decât cea comisa de autorul principal.
Din moment ce acest argument a fost abandonat când a fost vorba de răspunderea instigatorului si complicelui la fapta de ucidere a nou-nascutului a mamei (participanții răspund pentru omor calificat, iar mama pentru uciderea nou-nascutului), ar putea fi abandonat si in ipoteza inversa a mamei instigatoare sau complice la fapta aceluia care isi ucide copilul nou-născut.
3.4.2 Subiectul pasiv
Subiectul pasiv special si imediat al infracțiunii este tot calificat: copilul nou- născut. Subiectul pasiv general si mediat este societatea lezata întotdeauna prin savarsirea unei infracțiuni si dispariția unuia din membrii săi.
Despre starea de nou-născut se poate vorbi din momentul in care procesul nașterii a luat sfarsit, copilul a fost expulzat din corpul mamei si si-a început existenta proprie in intervalul de timp stabilit de legiuitor(nu mai mult de 24 de ore).
Nașterea nu cuprinde exclusiv evenimentul final, ci ansamblul travaliului, adică si perioada de debut a procesului nașterii, urmata de fazele parcurse de ființa umana in efortul ei de trecere de la mediul intrauterin la ambianta externa. In fazele respective se pot ivi complicații, afecțiuni congenitale grave, accidente etc., de care tre sa se tina seama in stabilirea condiției de nou-născut viu.
Interesează daca nou-născutul era viu in momentul nașterii.
Un copil se naște viu când manifesta un țipat, mișcare respirație, semne distinctive unanim acceptate. Putem avea situația ca nou-născutul sa fie viu, dar aparent sa prezinte semnele morții, aceasta ca urmare a stării de asfixie, instalata prin întreruperea prematura a circulației placentare sau obturării cailor respiratorii prin mucus. Este posibila o respirație intrauterina fara viata extrauterina ulterioara, in cazurile in care circulația placentara s-a întrerupt incursul travaliului, membranele s-au rupt si aerul in cavitatea uterina este inspirat de făt.
Nu are importanta daca era viabil sau nu, datorita unor malformații congenitale sau datorita nașterii înainte de termen. De asemenea nu interesează daca a fost sau nu tăiat cordonul ombilical, daca a fost sau nu eliminata placenta.
In general, s-a stabilit ca viata copilului născut după a 28-a saptamana de sarcina este, in mod normal, asigurata; înainte de acest termen, copilul s-ar putea dezvolta numai prin mijloace speciale, iar cel născut înainte de luna a 6-a nu are nicio șansa de supraviețuire.
In cazurile in care procesul nașterii se declanseaza in mod natural si este vorba de un făt viu, orice acțiune violenta a mamei asupra copilului, având drept scop uciderea acestuia, constituie uciderea nou-nascutului sau vatamarea fatului.
Se poate întâmpla ca violentele sa aibă un caracter accidental, cum ar fi: intervenții chirurgicale necesare, asfixiere involuntara a copilului, expulzii precipitate urmate de izbirea copilului de un plan dur, dar acestea sunt cazuri particulare, care urmează sa fie identificate si puse in legătura cu elementul intentional. De regula, momentul când se considera ca o ființa umana a primit calitatea de nou-născut este momentul declansarii procesului nașterii, in condiții de normalitate, asupra unui făt viu. Timpul cat ar mai fi de trăit daca nu ar fi fost ucis, adică viabilitatea nu este determinata in ceea ce priveste uciderea nou-nascutului.
In opinia pediatrilor din punct de vedere medical, pentru cazurile de naștere normala, durata maxima a stări de nou-născut este de 10-14 zile.
In practica judiciara, stabilirea calitatii de nou născut se face pentru fiecare caz in parte pe baza expertizei medico-legale pe cadavrul nou-nascutului. Este insa de necontestat faptul ca nou-născutul poate avea aceasta calitate numai un timp foarte scurt după naștere, astfel sa fie îndeplinita cerința legii ca omorârea copilului sa se facă imediat după naștere dar nu mai tarziu de 24 de ore.
De asemenea semnele nașterii recente sunt vizibile si pe corpul mamei si acesta putând face obiectul unei expertize medico-legale.
Așadar in ceea ce privește copilul asupra căruia a fost savarsita fapta de ucidere, interesează calitatea acestuia de nou-născut, fiind lipsit de importanta daca acesta este dintr-o relație de intamplatoare, dintr-o relație de concubinaj sau dintr-o relație legala, daca filiația fata de tata a fost stabilita sau nu. Nu are importanta nici daca nou-născutul este perfect normal din punct de vedere fizic si psihic sau prezintă dizabilitati, daca starea de sănătate este buna sau nu.
SECTIUNEA A V-A
PARTICIPATIA PENALA
Participația la infracțiunea de ucidere a nou-nascutului este o problema extrem de controversata in literatura penala si in juristprudenta, plecând de la cele doua concepții, privind natura juridica a infractiunii (infracțiune distincta de omor sau forma atenuanta a omorului). Controversa se datorează factorului care particularizează aceasta infracțiune in raport cu omorul.
Infractiunea de ucidere a nou-nascutului este susceptibila de a fi savarsita de mai multe persoane, sub forma complicitatii si a instigarii.
Distingem doua situatii :
– cand mama copilului nou-nascut poate fi instigata sau ajutata la uciderea copilului ei nou-nascut de catre o persoana, aflata sau nu in legatura de rudenie cu aceasta (tatal, bunicii, etc.) ;
– cand mama nou-nascutului este ea cea care ajuta sau instiga o alta persoana (ruda sau nu cu nou-nascutul) la uciderea acestuia.
In practica judiciara si literatura de specialitate problema sanctionarii participantilor ridica dificultati dupa cum :
– participantul a instigat sau ajutat pe mama nou-nascutului sa savarseasca infractiunea,
– participantul a fost instigat sau ajutat de mama nou-nascutului ;
– dupa cum uciderea nou-nascutului este considerata o infractiune autonoma,infractiune cu subiect calificat unic ;
– dupa cum uciderea nou-nascutului este o forma atenuata a omorului, forma aparte de omucidere, tinand cont legatura speciala existenta intre subiectul activ si cel pasiv.
Unele instante au considerat ca cel care ajuta pe mama la uciderea copilului nou-nascut trebuie sanctionat pentru complicitate la infractiunea de ucidere a nou-nascutului, pe cand altele au considerat, dimpotriva ca trebuie sanctionat pentru complicitate la infractiunea de omor calificat prevazuta se articolul 189, Cod penal.
Potrivit unei alte opinii, uciderea nou-nascutului este in esența, o fapta de omor, supusa insa unei sanctionari atenuate sau, cu alte cuvinte, o forma atenuata a omorului. In consecința participanții la savarsirea infracțiunii de ucidere a nou-nascutului trebuie sa răspundă pentru omor, independent de încadrarea juridica a faptei penale savarsita de autor, calitatea de mama a subiectului activ cat si starea de tulburare psihica (care ii diminuează discernământul) constituind circumstanțele personale care nu se răsfrâng asupra celorlalți participanți.
Cealalta ipoteza de lucru avuta in vedere si anume cand mama este cea care instiga sau ajuta o alta persoana sa ucida copilul ei nou-nascut, ridica de asemenea dificultati in ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei si sanctionarea participantilor .
Este posibila incadrarea faptei savarsite de mama in instigare sau complicitate la omor calificat, chiar daca ea a actionat sub dominarea starii de tulburare psihica, deoarece autorul infractiunii este o alta persoana. Insa nu este posibila incadrarea faptei mamei in instigare sau complicitate la uciderea nou-nascutului, pentru ca infractiunea are subiect activ calificat, unic.
SECTIUNEA A VI-A
LATURA OBIECTIVA A INFRACTIUNII DE UCIDERE A NOU-NASCUTULUI
3.6.1 Elementul material
Elementul material consta intr-o acțiune (inacțiune) de ucidere exercitata asupra victimei (nou-născutul), prin mijloace apte a suprima viata acesteia, rezultat cere se constata, de regula, prin acte medico-legale. In jurisprudența s-a considerat ca infracțiunea de ucidere a nou-nascutului poate fi savarsita numai prin actiune. In consens cu orientarea practicii judiciare si a literaturii de specialitate, uciderea se poate realiza ca si in cazul omorului, atât prin acțiune cat si prin inacțiune.
Infracțiunea se poate manifesta prin omisiunea îndeplinirii unor acte de importanta vitala pentru copil, cum ar fi nehrănirea copilului, lăsarea in frig, abandonarea copilului intr-un loc sau mod care-l expune la moarte si pe care mama avea obligația legala sa le execute.
O alta cerința esențiala este aceea ca acțiunea sau inacțiunea îndreptata spre uciderea victimei sa aibă loc ,, imediat după naștere’’: se fixează astfel timpul de comitere(nu mai mult de 24 de ore), adică limitele de timp sau perioada de timp in care uciderea copilului nou-născut atrage calificarea de ucidere a nou-nascutului; perioada de timp desemnata prin aceasta condiție nu trebuie interpretata intr-un sens riguros cronologic, ci trebuie delimitata după criterii medicale morfofiziologice. Astfel, momentul inițial al acestei perioade este momentul in care s-a terminat expulzia fătului si acesta dobandeste viata extrauterina (chiar daca nu a fost inca separat de mama prin tăierea cordonului ombilical si chiar daca nu s-a eliminat placenta), adică momentul terminării nașterii fiziologice, iar perioada curge la scurt timp după aceasta, pana când se mențin semnele nașterii recente pe corpul copilului si starea de tulburare a mamei, care-i conferă o responsabilitate diminuata sau atenuata.
Cerința legii este îndeplinita daca nou-născutul este ucis in momentul nașterii sau in perioada imediat următoare acesteia, cat timp copilul păstrează inca pe corp urmele nașterii recente.
In literatura de specialitate se apreciază ca in cazurile in care procesul nașterii se declanseaza in mod naturaliar fătul este viu, orice acțiune violenta a mamei asupra corpului copilului, având drept scop uciderea acestuia,daca aceasta reuseste si se incadreaza in intervalul de 24 de ore hotarat de legiuitor, constituie infracțiunea de ucidere a nou-nascutului respectiv violenta in familie (dupa scurgerea celor 24 de ore)
In aceasta situație se considera ca deși copilul nu a intrat inca in viata extrauterina, el este, din clipa când s-a declanșat procesului nașterii naturale, o ființa distincta de organismul mamei si beneficiază de protecția penala.
Desigur, acțiunile sau omisiunile intenționate trebuiesc deosebite de posibilele accidente care produc in timpul nașterii , altele după naștere.
In timpul travaliului ,poate interveni compresiunea capului in filiera pelvigenitala, îndeosebi când extracția se face cu forceps; exista leziuni traumatice de autoasistenta ,sub forma de leziuni focalizate la cap, fata sau gat, echimoze, hematoame, rupturile cavitatii bucale, fracturi ale mandibulei rezultate din introducerea degetelor mamei in cavitatea bucala a fătului.
După naștere, semnificative pentru stările accidentale sunt cazurile de arsuri, electrocutări, intoxicații si căderea copilului din mâinile mamei sau a altei persoane. In acest din urma caz, medicul legist trebuie sa efectueze un examen foarte atent pentru a stabili, in raport cu locul si forma leziunilor sau altor elemente, daca ele din lovirea capului de un corp dur sau din căderea acestuia de la inaltime pe un plan dur.
O alta cerința esențiala pentru existenta infractiunii de ucidere a nou-nascutului, este starea de tulburare psihica; interpretarea acestei expresii trebuie făcuta prin prisma datelor stiintelor medicale, medico psihologice si psihologice, data fiind importanta actului biologic al nașterii si al fazei imediat următoare acestuia.
Psihologia si stintele medicale subliniază ca nașterea nu este un proces pur fiziologic, ci un proces psihosomatic complex care este determinat de factori psihici, in așa fel ca procesele biologice sunt intensificate, sau din contra, inhibate (pana la oprirea travaliului) de anumite influente psihice care actioneaza asupra lor; ca procesul fiziologic al nașterii este acompaniat de un proces psihic, specific care-l influenteaza.
Psihologia nașterii înregistrează printre cele mai caracteristice manifestări psihice care insotesc procesul nașterii, alături de puternicele senzații de durere specifice acesteia si o serie de emoții, sentimente, afecte cum sunt: teama sau frica de naștere, temerea de a muri in cursul nașterii, teama de a nu naște un copil mort sau cu malformații monstruoase, teama fata de pericolele reale care amenința viata femeii sau a copilului, temeri care izvorăsc din alte cauze, cum ar fi perspectivele nefavorabile ale propriei situații materiale sociale sau ale copilului, ori sentimente de rușine si dezonoare, in cazul nașterii din afara casatoriei etc. Toate aceste emoții, sentimente, dispoziții, afecte fac parte insa din cadrul proceselor afective normale.
Noțiunea de ,, tulburare psihica’’ nu se refera insa la stările psihice normale, ci la tulburările de natura psihopatologica, adică la stările psihopatologice consecutive nașterii. Ele pot fi provocate de diverși agenți nocivi, de diferite origini , care actioneaza apoi, asupra stării de responsabilitate a femeii (asupra capacitatii de a intelege si voi, adică asupra constiintei si voinței), pe care o diminuează sau restrânge, făcând sa scadă controlul constiintei asupra conduitei personale pana la limita premergătoare iresponsabilitatii.
Din punct de vedere medico-psihiatric, aceste tulburări psihopatologice apar in perioada următoare nașterii, cunoscuta sub denumirea de perioada post-partum, perioada puerperala sau puerperiu si de aceea, manifestările afecțiunile sau tulburările psihice care au loc in aceasta perioada sunt denumite, in ansamblul lor, psihoze post partum sau psihoze puerperale.
In raport cu apariția lor, majoritatea autorilor fac distincție intre psihoze post-partum propriu-zise si psihoze de lactație.
Dintre acestea actioneaza in perioada care ne interesează, adică imediat după naștere, numai psihozele post partum propriu-zise ; acestea au o etiologie specifica si forme clinice variate (de exemplu, psihoza puerperala clasica, psihoza maniaco-depresiva, tulburări schizofreniforme etc.)
Psihozele post-partum propriu-zise pot fi generate de factori nocivi de diverse origini (infecții, autointoxicatii, psihotraumatisme, anemii, carente endocrine episodice etc.) care, deși pot fi semnalați in jurul procesului nașterii si in perioada primelor trei luni posterioare nașterii, declanseaza fenomenele sau tulburările psihice in perioada post-partum, începând chiar din primele zile după naștere.
Dar este posibil, de asemenea ca unele afecțiuni mintale preexistente sau concomitente nașterii (epilepsia, stări nevrotice etc.) sa dea loc la psihoze, sub forma unor crize de psihoza maniaco depresiva sau puseuri de epilepsie sau schizofrenie etc.
Evoluția acestor psihoze poate fi diferita: unele se epuizează in câteva zile (de exemplu, formele rapide ale confuziei mintale simple), altele durează mai multe luni sau pot deveni cronice .
In sfera tulburărilor psiho-patologice post-natale ar putea fi cuprinse si alte afecțiuni psihice, ca de pilda psihopatiile, care manifestându-se pe terenul psihofiziologic imediat posterior nașterii, ar putea sa conducă la un comportament aberant pernicios, generator de fapte de pericol social, culminând cu ucidea copilului nou-născut.
In cauzele penale referitoare la uciderea nou-nascutului, existenta acestor stări de tulburare psihopatologica post-partum in momentul ucideri copilului nou-nascut, trebuie sa reiasă cu certitudine împrejurările concrete de fapt ale cauzei, stabilite pe baza de probe concludente, constatări clinice si medico-legale sau expertize psihiatrice; ele nu pot fi deduse din discuții cu caracter general privind ipotezele sau posibilitatile teoretice de declanșare si o manifestare a tulburărilor psihopatologice post-partum.
Din cele expuse, putem conchide ca cerința esențiala pentru existenta puciderii nou-nascutului este ca subiectul activ al infracțiunii -mama victimei- sa îndeplinească condiția de a se fi aflat, in momentul comiterii infracțiunii, intr-o stare de responsabilitate atenuata, pricinuita de o astfel de tulburare psihica post- natala.
Pe de alta parte legislația romana este ,,toleranta” cu acele cazuri de ucidere a nou-nascutului, in așa-zisele ,,nașteri neviabile” ,înainte de termen, mama nefiind pusa sub acuzare sau sancționate in vreun fel.
Având in vedere fragilitatea copilului nou-născut precum si dependenta lui aproape totala de cea care l-a născut, mijloacale utilizate pentru a realiza pruncuciderea sunt de minima intensitate.
Informațiile mass-media ne oferă o imagine sugestiva pentru maniera de abordare a presei scrise si vorbite a cazurilor de ucidere a nou-nascutului:
„cadavrul unei fetite nou-născute abandonat intr-un canal”,
,,cadavrul unui nou-născut găsit in groapa de gunoi”,
,,copil nou-născut asfixiat de mama cu o punga de nailon”,
,,nou-născut aruncat inWC”,
,,nou-născut mâncat de șobolani a fost găsit in container”,
,,mama si-a ucis fetita nou-născuta apoi a ascuns-o sub pat intr-un sac de rafie”,
,,punga cu fetuși aruncata pe gârla”,
,,nou-născut aruncat de la etajul IV al blocului in care locuia”,
,,nou-născut semiingropat in cimitir” si exemplele ar putea continua.
3.6.2 Urmarea imediata
Urmarea imediata consta in moartea copilului nou-născut, care poate surveni imediat după trecerea unui interval de timp (spre exemplu expunerea nou-nascutului la frig, dezvoltarea unei bronsiolite care va duce la decesul acestuia).
Daca s-a produs un alt rezultat, cum ar fi vătămarea grava a sanatatii ori infirmitatea copilului, un astfel de rezultat nu se mai incadreaza la infractiunea de ucidere a nou-nascutului ci la cea de vatamare a fatului consfintita de articolul 202 NCP ,un alt vid in vechea legislatie care nu pedepsea tentativa de omor asupra fatului.
3.6.3 Raportul de cauzalitate
Raportul de cauzalitate intre actul de violenta savarsit de mama asupra propriului copil si rezultatul constând in moartea copilului, trebuie sa fie stabilit.
Pentru existenta infracțiunii este lipsit de importanta daca acțiunea sau inacțiunea făptuitorului a fost suficienta prin ea insasi sa producă moartea victimei sau daca acest rezultat s-a produs in concurenta cu alte cauze sau împrejurări preexistente, concomitente sau survenite.
De cele mai multe ori datele consemnate in raportul de expertiza medico legal conduc la stabilirea cauzei morții copilului. Sunt arătate leziunile din organismul copilului care au provocat moartea, proveniența acestor leziuni, daca au fost rezultatul factorilor patologici sau al factorilor violenți (traumatizanți).
Unii autori opinează ca cele mai dificile cazuri, sunt cele mai dificile cazuri sub acest aspect, sunt cele in care contribuția mamei la moartea copilului se coroborează cu alți factori cum ar fi: afecțiuni intrauterine, anomalii de dezvoltare-malformații, imaturitate sau alte situații in care moartea copilului are loc la scurt timp după nastere. In aceste situații expertiza medico legala trebuie sa stabilească daca copilul era viu la momentul savarsirii actelor de agresiune.
Daca copilul era viu dar neviabil, mama va răspunde pentru savarsirea infracțiunii de ucidere a nou-nascutului. I se poate retine insa o circumstanța atenuanta, având in vedere ca evoluția bolii sau a malformației congenitale conduce spre un rezultat sigur -moartea copilului- coroborata cu împrejurarea ca mama era in stare de tulburare puternica si deci in imposibilitatea de a aprecia corect situația si starea de sănătate a copilului.
Raportul de cauzalitate dintre activitatea de ucidere si moartea copilului trebuie sa existe in toate cazurile. Acest raport exista chiar si atunci când la producerea rezultatului au contribuit si alte cauze sau împrejurări preexistente, concomitente sau survenite. Daca moartea copilului s-a produs imediat după naștere, dar datorita unor malformații congenitale incompatibile cu viata, legătura de cauzalitate intre acțiunea sau inacțiunea mamei si moartea copilului nu exista, iar fapta nu constituie infracțiune.
SECTIUNEA A VII –A
LATURA SUBIECTIVA A INFRACTIUNII DE UCIDERE A NOU-NASCUTULUI
Uciderea nou-nascutului, are ca forma specifica de omor se savarseste cu intenție care poate fi directa sau indirecta ,activitatea de ucidere fiind savarsita in circumstanțe ce au caracter atenuant:
– calitatea speciala a subiectului activ –mama
– calitatea speciala a subiectului pasiv -nou-nascutul
– timpul comiterii -imediat după naștere(nu mai mult de 24 de ore)
– starea subiectiva in care se afla făptuitoarea -tulburare psihica
Daca făptuitoarea nu a acționat cu intenția spontana determinata de starea de tulburare psihica ci a pus in executare o hotărâre luata anterior, atunci uciderea constituie modalitatea de omor calificat examinata mai sus, prevăzuta de articolul 189 lit.a, Cod penal -pentru ca fapta a fost premeditata si un aspect pe care eu personal il consider esential si agravant in acelasi timp este imposibilitatea nou născutului de a se apăra, in sensul legii,aspect pe care noua lege penala nu-l mai prevede.
In cazul in care uciderea se datorează culpei mamei fapta va primi încadrarea prevăzuta de articolul 192 Cod penal -ucidere din culpa.
In cazul in care, hotărârea de a ucide este anterioara, preexistenta apariției tulburării consecutive nașterii nu mai poate fi vorba de despre o intenție de a ucide formata ca efect si sub imperiul respectivelor stări de tulburare psiho-patologica si, in consecința ,nici de încadrarea faptei ca infracțiune de ucidere a nou-nascutului prevăzuta in articolul 200 Cod Penal. In aceste cazuri, hotărârea de a ucide copilul ce se va naște este luata de regula, cu mult timp înainte.
Creșterea semnificativa din ultima perioada a faptelor de ucidere a copiilor nou-nascuti, cele mai multe intens mediatizate, impune readucerea in atenția teoreticienilor si practicienilor a controversatei si insuficient clarificate sintagme-stare de tulburare psihica-, împrejurare care da mamelor ucigașe posibilitatea de a fi sancționate mai puțin sever.
La fel de bine, in conturarea imaginii concrete, individualizate, de producere a faptei ar putea fi avute in vedere si alte elemente precum: vârsta foarte tânăra a mamei, starea de primipara, totala neinițiere referitor la etapele actului de naștere, nașterea neasistata, igiena necorespunzătoare a locului in care s-a produs nașterea, starea socio-economica a mamei, travaliul dificil si cu dureri mari, copil nedorit, carente educative si culturale etc.
Din punct de vedere psihologic, sarcina si perioada post-partum se caracterizeaza prin modificări ale imaginii corporale, activări ale unor conflicte psihologice, vulnerabilitatea persoanei pentru tulburări psihice fiind circumstanțial crescuta.
Concepțiile medicale moderne considera insa ca, fiind stări fiziologice normale ale organismului, sarcina si perioada post partum nu constituie factori etiologici organici in geneza tulburărilor psihice.
Daca se admite ca starea de tulburare pe fond patogen ,,face sa scadă controlul constiintei pana la limita iresponsabilitatii”, înseamnă ca o recunoaștere a faptului ca ne aflam in fata unei intenții infracționale puternic viciate, situata la limita dintre responsabilitate si iresponsabilitate.
Datorita forței cu care starea de tulburare psihica se manifesta, aducând subiectul pana la limita dincolo de care se trece in domeniul iresponsabilitatii, intenția directa vedem ca se poate manifesta in cazuri foarte rare.
In cazul uciderii nou-nascutului, prevederea si urmărirea rezultatului caracteristice intenției directe nu se manifesta pe un fond de luciditate necesar si suficient pentru constituirea de către agent a unei strategii oricât de simple si prin intermediul unei voințe care mobilizează efectiv si concomitent resursele psihofizice ale făptuitorului la comiterea urmării imediate a infracțiunii.
Nu mai puțin existenta intenției indirecte pare sa fie incompatibila cu tulburarea vecina cu iresponsabilitatea. Făptuitorul are in vedere doua urmări si anume: una imediata, intermediara, si una finala. Pentru producerea acesteia din urma el accepta conștient producerea unei urmări prevăzute de legea penala. Este atât de important scopul final pentru el, încât accepta riscul savarsirii unei infractiuni. Acceptarea conștienta a unei situații pare sa fie mai aproape de condițiile intenției indirecte. In prezenta stării patologice de tulburare, intenția nu poate fi desprinsa decât cu mare greutate si n-ar putea fi, de regula, decât o intenție indirecta.
Pe de alta parte, sunt de examinat efectele pe care le au asupra răspunderii penale a mamei, accidentele care survin cu ocazia nașterii, de natura sa provoace moartea copilului. In acest caz, lipsește intenția autoarei, fiind exclusa răspunderea acesteia.
Actele involuntare ale făptuitoarei nu intra sub incidența infracțiunii de ucidere a nou-nascutului; aceste acte ar putea atrage răspunderea penala pentru culpa (spre exemplu ,atunci când mama ucide copilul din neatenție sau neglijenta, fara prezenta elementului ,, tulburare psihica”).
SECTIUNEA A VIII-A
FORME , MODALITATI, SANCTIUNI
3.8.1 Forme
Uciderea nou-nascutului, fiind ca si omorul o infracțiune materiala care are ca urmare imediata producerea unui rezultat, este suscectibila de desfasurare in timp si deci, de efectuarea unor forme imperfecte; acte pregătitoare (preparatorii), si tentativa.
Cele doua forme nu sunt pedepsite in cazul infracțiunii de ucidere a nou-nascutului. Aceste acte pot capata, insa, relevanta penala in situația in care fapta a fost savarsita si s-a produs uciderea copilului, ele fiind in acest caz impartite in doua infractiuni distincte si anume vatamarea nou-nascutului in cazul in care in urma tentativei esuate acesta ramane cu traume fizice si/sau psihice respectiv omor calificat in cazul in care fapta a fost pusa la cale anterior nasterii(premeditare).
Infracțiunea se consuma in momentul in care acțiunea de ucidere a produs moartea copilului. Daca nu se produce rezultatul, violentele exercitate se vor putea încadra in unul din textele care incriminează vatamarea nou-nascutului sau vatamarea fatului (articolul 200 alin.2 respectiv-202 alin.2 Cod Penal.).
3.8.2 Modalitati
Uciderea nou-nascutului poate prezenta diferite modalitati faptice, determinate de împrejurări in care s-au comis faptele; de aceste modalitati se va tine seama la stabilirea pedepsei, in măsura in care ele s-au răsfrânt asupra stări de tulburare.
3.8.3 Sancțiuni
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului este sancționata cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
După cum se observa, limitele de pedeapsa sunt substanțial reduse fata de cele in care se aplica pedeapsa pentru omor .
Infracțiunea de omor nu se asimilează cu cea de omor, in ceea ce privește aplicarea unor agravante speciale; daca o inculpata, care a savarsit o infracțiune de ucidere a nou-nascutului, savarseste un omor, nu se face pentru acest omor aplicarea agravantei privind pluralitatea de crime, in cazul Decretelor de grațiere care exceptează de la grațiere pe infractorii vinovați de omor, nu se extinde excepția si la uciderea nou-nascutului.
Toate acestea dovedesc ca legiuitorul nostru a avut in vedere starea neuropsihica specifica si contribuția ei la savarsirea faptei. Tratamentul penal care i se aplica infractoarei nu are rolul de a o intimida pentru ca in viitor sa nu mai savarseasca fapte penale si, de altfel, in raport cu caracterul episodic al tulburărilor pricinuite de nașterea copilului, o asemenea intimidare nici nu ar avea sens.
Se pretinde de la infractoare- urmare a executării pedepsei moderate care i se aplica- ca in viitor sa se mobilizeze intr-o mai mare măsura, sa elimine contradicțiile psihice care o înconjoară si sa dea dovada de o forța mai mare de stăpânire de sine, astfel încât sa nu mai savarseasca acte infracționale.
SECTIUNEA A IX-A
ASPECTE PROCESUALE
Acțiunea penala pentru infracțiunea de ucidere a nou-nascutului se pune in mișcare prin plângere, prin denunț sau din oficiu.
Urmărirea penala se efectuează in mod obligatoriu, de către procuror (articolul 305 Cod procedura Penala), iar fapta este de competenta materiala a tribunalului (articolului 27 punctul 1 litera a Cod Procedura Penala) respectiv a parchetului de pe langa acesta.
Pentru stabilirea cauzelor morții se recurge la constatarea medico legala (articolul 144 Cod procedura Penala), iar atunci când nu s-a întocmit un raport de expertiza medico legal este obligatorie efectuarea unei expertize medico legale (articolul 177 alineat 3 Cod procedura Penala).
Pentru administrarea probelor se întreprind următoarele activitati:
– Elaborarea versiunilor cu privire la autoarea infracțiunii isi au punctul de plecare in rezultatele cercetării faptei si datele medico-legale privind examinarea cadavrului. De asemenea pentru elaborarea versiunilor prezintă o importanta deosebita declarațiilor martorilor care au descoperit cadavrul si investigațiile făcute in teren in jurul femeilor semnalate cu o viata dezordonata.
– Reconstituirea se recomanda in cazurile când se impune stabilirea traseelor parcurse de mama pruncucigașa de la locul unde a suprima viata fătului pana la locul abandonării cadavrului, pentru a verifica aptitudinile făptuitoarei de a desfasura activitati ori de a verifica afirmațiile acesteia despre nașterea precipitata sau despre producerea involuntara a leziunilor.
– Percheziția si ridicarea de înscrisuri se recomanda in toate cazurile, urmărindu-se descoperirea obiectelor sau instrumentelor care au produs moartea noului născut, a obiectelor si mijloacelor de transport, precum si lenjeriei sau imbracamintei purtătoare de urme. Se vor ridica, de asemenea , scrisori, rețete, fise medicale-din care rezulta starea de graviditate, starea psihica, locurile spitalicești in care s-a tratat, persoanele care au ajutat-o la comiterea actului pruncucigaș, etc.
De asemenea, se va face o constatare medico-legala asupra împrejurării daca, copilul era nou-născut atunci când a fost ucis, aceasta in special când uciderea este descoperita după ce a încetat starea de covalescenta a lehuzei.
EXPERTIZA PSIHIATRICO- LEGALA
Expertiza medico legala se desfasoara de o comisie formata dintr-un medic legist si doi medici psihiatri. Nu rareori același medic legist executa si autopsia victimei si expertiza psihiatrica a mamei. Legea prevede ca examenul psihiatric se efectuează cat mai aproape de momentul comiterii faptei, având in vedere caracterul tranzitoriu al unor tulburări psihiatrice cu manifestări grave de comportament social.
Actul de expertiza se elaborează după observație clinica, in timpul spitalizării când aceasta a avut loc si in baza antecedentelor medicale, penale, anchetei sociale din dosarul cauzei cat si mobilul si modul de comitere a faptei antisociale. Ancheta sociala este obligatorie si trebuie sa fie detaliata cu date referitoare la vârsta femeii, starea civila (căsătorita sau nu),gradul de pregătire profesionala, locul de munca, relațiile cu sotul, existenta altor copii in familie.
Pentru stabilirea inculpatei in infractiunea de ucidere a nou-nascutului se pun doua probleme:
a) Identificarea femeii care a nascut,fiind necesar un examen genital pentru evidentierea transformarilor morfofiziologice suferite de organism in timpul nasteriisi,eventual,depistarea unor urme de violent ape abdomen,organe genitale etc.Uneori se recurge la identificare pe baza grupei sanguine.
b) Stabilirea capacitatii de discernământ in momentul nașterii si comiterii faptei, deci a responsabilitatii din punct de vedere medical. In caz de omor prin omisiune, aprecierea conduitei mamei este mai dificila necesitând observarea spitaliceasca mai îndelungata si analiza detaliata a dosarului cauzei.
Bazele teoretice ale expertizei psihiatrice sunt complexe si legate de: cercetarea clinica, examinările paraclinice, investigațiile biogenetice, interpretarea neurofiziologica, cercetarea sociologica.
Cercetarea clinica vizează surprinderea simptomatologiei, printr-o observație dinamica, complexa, de urgenta, reconstituind antecedentele patologice, ale subiectului, elementele motivaționale si analiza atitudinii ulterioare. Un alt scop al cercetării este excluderea simulării prin aprofundarea psihologica si medico-biologica.
Cu toate ca personalitatea unui individ nu poate fi cunoscuta in complexitatea ei numai prin aplicarea unor teste, totuși investigația psihologica este in măsura sa realizeze unele tendințe si trăsături caracteristice: instabilitatea, impulsivitatea, inadaptabilitatea la mediul social, imaturarea afectiva. Ele trebuie utilizate intr-un moment optim de aplicare in diferite etape ale expertizei, pentru a putea sesiza date semnificative, de ordin criminologic, diagnostic sau prognostic.
Examinările paraclinice au un rol principal de probare si obiectivare a diagnosticului si de reconstituire a circumstanțelor bio-psiho-sociologice cat mai apropiate de momentul comiterii faptei. Investigarea electroencefalografica, la cele mai variate si mai diverse condiții fiziologice si patologice cum sunt vârsta, echilibrul endocrinohumoral, repausul, activitatea, emoțiile etc., constituie o metoda prețioasa pentru dovedirea modificărilor funcționale cerebrale in funcție de aceasta putând fi orientat si tratamentul de specialitate adecvat. Investigațiile bioenergetice se integreza tot mai mult in cercetarea structurii personalitatii, pornind de la premise ca in etiologia tulburărilor psihice intervine si factorul ereditar; pentru estimarea valorii factorilor biogeni in raport cu cei sociogeni se impun cercetări de genetica biochimica, alături de aprofundarea unor aspecte legate de morfologia cromozomului X etc.
Pentru stabilirea autoarei infracțiunii de ucidere a nou-nascutului, un rol însemnat îl are examenul dermatoglifelor ca structuri transmisibile ereditar. Examenul dermatologic da posibilitatea stabilirii cuplului procreator al victimei.
Interpretarea neurofiziopatologica este necesara la explicarea manifestărilor agresive materne de comportament cu răsunet antisocial, legate de condițiile biopsihopatologice . Astfel, se pot explica orientarea autoagresiva sau heteroagresiva, decompresările comportamentale deviate ale femeii in etapa gestationala si puerperala.
Cercetarea sociologica contribuie la rezolvarea dublului rol al expertizei: de precizare a cauzalitatii si orientare a masurilor de prevenire si tratare a infractoarei. Ea servește in primul rând reconstituirii structurii personalitatii delincvente si modului cum s-a încadrat in mediul social.
Metodologia expertizei medico-legale psihiatrice este sinteza unei cercetări multidisciplinare cu scopul de obiectivare riguros stiintifica a problemelor ce-i stau in fata dar, in același timp, trebuie pusa in legătura si cu necesitatea continua de găsire a unor soluții in vederea asigurării si creșterii eficientei judiciare de prevenire si combatere a infractionalitatii.
5.8.2 Mijloacele de ucidere a nou-nascutului
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului poate fi comisia prin acțiune sau intenție directa, când se utilizează mijloace care prin natura lor, dovedesc o activitate prestata in scop de suprimare a vieții nou-nascutului.
Infracțiunea de ucidere a nou-nascutului poate fi comisiva si prin inacțiune (intenție directa) in mod pasiv, prin îndeplinirea obligațiilor de acordare a îngrijirilor strict necesare nou-nascutului pentru a supraviețui.
In pruncuciderea activa sau comisiva, femeia isi ucide copilul prin manopere violente:
-asfixie in diferite moduri
-traumatisme (lovituri de obiecte boante sau arme albe, cu capul de obiecte dure etc.)
Asfixia mecanica este procedeul cel mai des utilizat in practica.
Sufocarea se poate produce prin astuparea orificiilor respiratorii externe, prin obstruarea faringelui, ingroparea in pamant, compresiune traco-abdominala, închiderea intr-un spațiu lipsit de aer, etc.
Sufocarea se face prin aplicarea de obiecte moi, cuvertura, pătura, plapuma, prosop, perna pe fata copilului, basma, fara a lăsa urme. La autopsie se constata numai urme/ semne generate de asfixie.
Astuparea orificiilor respiratorii externe se face cu corpuri care lasă urme (excoriații, echimoze, hemoragii, situate pe fata, in jurul gurii si a nasului), cum este de exemplu mana.
Obstruarea faringelui se face cu corpi străini (hârtie, cârpe, vata) care, de obicei, se gasesc la autopsie, sau cu degete, care lăsa urme de violenta.
Asfixie prin sufocare cu corp strain
Îngroparea nou-născutului in pamant sau in alt mediu pulverulent, va putea fi dovedita prin găsirea, pe cai aeriene si digestive, a particulelor din mediul respectiv: pamant, nisip, cereale, faina etc.
Compresiunea toraco-abdominala poate ramane fara urme de violenta externa. Diagnosticul medico-legal se face ca si la sufocare, prin excluderea altor cauze patologice.
Închiderea in spatii lipsite de aer (saci de material plastic, cutii, lăzi) pune aceleași probleme de diagnostic diferențial.
Strangularea cu mana lasă urme evidente si caracteristice la nivelul gatului sub forma echimozelor ovale, cu zgaraieturi, si a hemoragiilor in straturile profunde, cu sau fara fracturi ale oaselor si cartilagiilor laringelui. Deseori, alături de leziunile de strangulare, sunt întâlnite si cele de sufocare.
Asfixie-sugrumare
Strangularea cu lanțul lasă pe gat santul caracteristic. Atunci când corpul delict (sfoara, sarma, curea, etc.) nu se gaseste infasurat in jurul gatului, santul de strangulare va
trebui diferențiat de unul produs de cordonul ombilical.
Asfixie-strangulare Asfixie circulara de cordon ombilical
Înecarea se poate face prin aruncarea noului născut in apa (put, râu, latrina) sau introducerea intr-un recipient cu apa ( găleata, lighean).
Lovirea corpul noului născut cu sau de corpuri contondente este o alta metoda folosita in pruncuciderea. Traumatismului cranio-cerebrala poate fi produs fi produs prin mai multe mecanisme: lovirea directa a capului cu un corp dur, lovirea capului de un plan dur (perete, mobila) sau aruncarea de la inaltime. Oricare ar fi mecanismul de producere, aceste leziuni sunt grave. Diferențierea lor fata de traumatismului obstetrical se face după criterii arătate. Leziuni traumatice se mai pot găsi si la alte segmente ale corpului; fracturi ale membrelor, rupturi de organe interne, asociate sau nu cu traumatismul cranio-cerebral.
Plăgile prin instrumente ascuțite se gasesc in special la nivelul gatului si a capului.
Strangulare si plaga a gatului Plagi intepate precordiale
Agenți fizici (căldura) si cei chimici sunt rar intalniti in pruncucidere.
Uciderea pasiva sau prin omisiune se datorează lipsei se îngrijiri, prin privarea voluntara de îngrijirile necesare unui nou-nascutului- cordonul este nelegat, copilul nu este îmbrăcat si cel mai adesea este expus intemperiilor, la care nou-născutul este foarte sensibil.
Sensibilitatea mare la frig a nou-nascutului se datorează suprafeței mari in raport cu volumul corpului care favorizează pierderea de căldura, ca si finețe si umiditatii epidermului, astfel ca moartea se poate produce chiar la o temperatura de 8-10 grade Celsius. Gh. Scripcaru, citează faptul ca expunerea nou-nascutului neinfasat la 32 grade Celsius timp de 24 de ore, poate produce moartea nou-nascutului.
Lipsa alimentației poate fi suportata mai multe zile, nou-născutul neâncepand a fi alimentat decât din a 2-a zi de viata.
Omisiunea involuntară poate duce de asemenea la moartea copilului. Ea se produce în cazul in care mama se află în imposibilitatea de a acorda asistenta copilului prin pierderea cunostintei.
Înlăturarea cadavrului este adesea făcuta prin aruncarea lui la distanta de domiciliul femeii. Cadavrului este împachetat si lăsat pe câmp, aruncat in râu, pe șantiere, sub poduri alteori îngropat. Cadavrele îngropate la o adâncime mica pot fi dezgropate de animale domestice sau de prada si mâncate in parte, prezentând răni muscate, sfasieri, lipsuri ale membrelor sau ale organelor.
Nuo-nascut decapitat, dezmembrat
Alteori, cadavrul este aruncat, după ucidere in wc-uri sau este secționat, pentru a putea fi aruncat in mai multe locuri diferite.
EXAMINAREA MEDICO-LEGALA A MAMEI IN CAUZA
Examinarea femeii se face pentru stabilirea semnelor de naștere recenta și pentru stabilirea tulburărilor psihice.
Se procedează la un examen clinic general, examen ginecologic, examene de laborator care vor pune in evidenta semnele de sarcina, de naștere recenta si perioada in care a avut loc nașterea.
Tulburările care survin imediat după naștere pot avea cauze si intensitati variate:
– tulburări psiho-emotionale;
– hemoragii in timpul nașterii;
– soc obstetrical.
Starea de tulburare psihică se poate stabili cu atât mai exact, cu cât acest examen se face mai aproape de momentul nașterii. Comportamentul mamei va putea fi apreciat prin cercetarea cu atenție a antecedentelor patologice, evoluției sarcinii, constituției somato-psihice, condițiile in care a avut loc nașterea.
În uciderile de nou-născuti cu motivație bizară, se pune problema examenului psihiatric al mamei, putându-se astfel constata că actul de ucidere este motivat psihologic fie prin debutul unei psihoze, fie prin agravarea unei boli psihice preexistente.
În epilepsie ,uciderile nou-nascutilor pot fi explicate printr-o echivalenta epileptica cu confuzia faptului comis iar debilitatea mintala ca si in psihopatie, prin răceala afectiva si impulsivitate față de copilul, evident nedorit. Soluționarea acestor probleme se face după regulile metodologice ale expertizei psihiatrice medico-legale.
Decesul matern după naștere stinge acțiunea penala pentru fapta de ucidere a nou-născutului.
În acte de hetero-asistenta (necalificată și/ sau calificată) constatarea medico-legală în cazul decesului matern după naștere permite aprecieri privind culpa persoanei care a asistat nașterea, nefiind exclus și un act de participație la uciderea nou-născutului.
CAPITOLUL IV
LEGATURA UCIDERII NOU-NASCUTULUI CU ALTE INFRACTIUNI
Infracțiunea de ucidere a nou-născutului se aseamănă cu celelalte infracțiuni din grupa omuciderii prin obiectul juridic și material, cât și prin activitatea tipică, dacă se dovedește de fiecare dintre aceste infracțiuni prin calitatea subiectului activ (numai mama nou-născutului poate fi autoare în cazul infracțiunii de ucidere a nou-născutului ) calitatea subiectului pasiv (victima trebuie să fie nou-născut), condiția specială cerută pentru latura obiectivă pentru ca uciderea să aibă loc imediat după nașterea(nu mai mult de 24 de ore) și condiția specială cerută pentru latura subiectivă privind „ starea de tulburare psihică” a autoarei.
Față de infracțiunea de omor, prevăzuta de articolului 188, Codul Penal, uciderea nou-născutului se deosebește prin condiția „stării de tulburare psihica”, sub aspectul laturii subiective și prin condiția „intervalului de 24 de ore imediat după naștere” sub aspectul laturii obiective.
Date fiind dificultatile de determinare a acestor condiții, organul de urmărire penala, efectuează uneori trimiterea in judecata pentru infracțiunea cea mai grava, adică omor calificat, considerând ca revine apărării sarcina de a dovedi elementele caracteristice infracțiunii mai ușoare si a provoca schimbarea încadrării juridice.
Un asemenea procedeu este greșit.
Organul de urmărire penala are obligația sa examineze fiecare element al infracțiunii pe care o retine, insistând asupra particularitatilor si a tuturor împrejurărilor care servesc la încadrarea juridica corespunzătoare.
Uciderea nou-nascutului mai trebuie diferențiata de infracțiunea prevăzuta de articolul 203 Cod Penal.
Aceasta infracțiune este privitoare la punerea in primejdie a unei persoane in neputința de a se îngriji, deci se comite, nu cu intenția de a ucide copilul aflat fara ajutor imediat după naștere, nu este îndreptata împotriva vieții acestuia, ci împotriva îndatoririlor legale de îngrijire a copilului de către acela care-l are sub paza. Daca abandonarea, de către mama sa, a copilului nou-născut s-a făcut cu intenția de a-l ucide si nu pentru a se sustrage de la îndatoririle legale de sprijin, fapta se califica ca fiind ucidere a nou-nascutului.
Astfel, s-a decis că mama care, după nașterea unui copil viu, l-a dus într-o curte vecină unde l-a lăsat în frig dezbrăcat, din aceasta cauză copilul a încetat din viată, a comis infracțiunea de ucidere a nou-născutului și nu pe aceea de punere în primejdie a unei persoane în neputința de a se îngriji, deoarece aceasta din urmă presupune numai intenția autorului de a se sustrage de la îndatoririle legale de pază și îngrijire, fără intenția de provocare a morții victimei.
În ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă prevăzuta de articolul 192 Codul Penal. Subiectul pasiv poate fi orice persoană, deci și nou-născutul, iar subiectul activ poate fi și mama care-și ucide copilul nou-născut din culpa.
PARTEA SPECIALA
CAPITOLUL V
STUDIUL DE CAZ
Socotesc utilă aducerea în discuție a cazurilor de ucidere a nou-nascutului, având în vedere relativa lor frecvență în practica expertizei medico-legale psihiatrice și angajarea unei maxime responsabilități din partea experților (legiști și psihiatri) în stabilirea discernământului.Legislația tării noastre accepta uciderea nou-născutului ca o infracțiune de omucidere, dar o tratează deosebit de celelalte forme, îi conferă un conținut nou prin recunoașterea unei stări psihice fiziologice, anormale, , fără a provoca tulburări de constiință, poate duce la abolirea discernământului, stare de natură să explice conduita deviantă a femeii imediat după naștere.
Pentru realizarea infracțiunii de ucidere a nou-născutului sunt necesare următoarele elemente juridice: să existe o omucidere prin comisiune sau omisiune, să se execute asupra unui copil nou-născut, imediat după naștere(nu mai mult de 24 de ore), să fie savârșită de mama copilului, iar acesta (mama) să prezinte o tulburare psihică, deoarece motivația conduitei patologice a mamei duce la responsabilitate atenuantă.
Din cele trei mari probleme ale expertizei medico-legale în uciderea nou-născutului (examenul cadavrului, examenul femeii și examenul locului unde a născut femeia), interesează sub aspect psihiatric, în special, examenul mamei și anume respectul referitor la stabilirea tulburărilor pricinuite de naștere.
Dificultatea psihiatrică nu apare în cazurile extreme, cu tulburări psihice evidente, ci în cazurile în care în momentul expertizării (care este destul de tardiv după comiterea faptei) mama apare fără tulburări psihice majore.
Astfel, se impune o enumerare a cazurilor de ucidere a nou-născutilor..
Poveștile cu nou-născuti, ființe nevinovate, omorați înainte de a spune duiosul cuvânt „ mama”, par a fi simple ficțiuni. Nicio minte sănătoasa nu-și poate imagina un părinte coborând mâna criminală asupra celui căruia i-a dat viată. Astfel, în județul Mureș, șapte bebeluși au fost omorâți în decurs de o jumătate de an. Sărăcia și indiferența, lipsa de responsabilitate și conștiința transforma mame în criminali. Motivele și modul în care au fost uciși copiii diferă de la un caz la altul.
Prin urmare, în data de 17 mai 2014, un bebeluș a fost găsit plutind pe râul Mures, în apropiere de baraj. Când a fost descoperit, nou-născutul era în stare avansată de putrefacție. În urma autopsiei, s-a constatat că pruncul prezenta fracturi costale și plăgi la nivelul capului. Autorul faptei nu a fost descoperit.
Un alt caz de ucidere a nou-născutului a fost semnalat o lună mai târziu, pe data de 7 iunie, când un nou-născut a fost găsit aruncat într-un tomberon- autorul de asemenea a rămas necunoscut.
Jurnalul „ Ziarul de Garda” din Republica Moldova cuprinde un articol ce atrage atenția unui caz de ucidere a nou-nascutului : „La 8 Martie, miercuri, in timp ce, prin decizie de Guvern, cetatenii sărbătoreau Ziua Femeilor, intr-un sat din nordul Republicii Moldova, o femeie a comis o fapta ieșita din comun. Având 21 de ani, 5 clase, nefiind căsătorita, ea locuia cu parintii si frații in aceeași casa. Astfel, miercurea trecuta, fiind intr-a opta luna de sarcina, s-a dus in gradina , unde nimeni nu ar fi dorit niciodată sa se nască sau sa nască, intr-un closet unde nu exista medici, bisturiu pentru tăierea ombilicului, unde nu exista oameni care sa dea un sfat despre naștere. Aceasta fata a adus pe lume un baiatel. In casa erau doi parinti si doi frați, dar nimeni nu ar avea idee ca ea este însărcinata si ca suporta singura chinurile nașterii. O mare frica a facu-o pe fata sa ascundă sarcina si ceea ce i s-a întâmplat. Peste câteva ore, unul dintre frați, care a mers in gradina, a descoperit pruncul in groapa wc-ului. Au fost solicitați medicii si acum ambii se afla in spital”.
Ziarul „ Curierul Național” in anul 2014 cuprindea un articol intitulat „ După ce a născut, Cosmina si-a aruncat pruncul de la etaj”: „O tânăra de 24 de ani din Alba Iulia risca sa fie acuzata de ucidere a nou-nascutului sau omor , după ce si-a aruncat copilul nou-născut pe geam de la etajul I al firmei la care lucrează. C.T. a născut neasistata in grupul sanitar al firmei, după care si-a aruncat pruncul pe geam, fetita murind instantaneu. Legiștii au stabilit drept cauza a decesului un traumatism cranian, cu hemoragie craniana. Tânăra este necăsătorita si, se pare ca parintii ei nu știau de sarcina. Ea urmează sa fie supusa unei expertize medico-psihiatrice. In funcție de rezultatul acesteia, procurorii urmează sa facă încadrarea juridica a faptei….”
In ziarul timișorean „ Timpolis-slujba legii”, este adus la cunostinta cititorilor un alt caz de pruncucidere: „ Trei ani pentru uciderea bebelușului”: „ O femeie de 32 de ani, din comuna Balint, a fost condamnata de Tribunalul Timis, la 3 ani de închisoare pentru pruncucidere. O.R. a născut un bebeluș in câmp, in luna mai 2014, dar pentru ca mai avea doi copii acasă si o matusa de intretinut, a strangulat nou-născutul cu un batic, apoi a aruncat corpul in mărăcini…”
Gazeta de Vâlcea a prezentat in numărul 465 un caz intitulat : „Arestata pentru pruncucidere”: „ O tânăra din comuna Castranova, județul Dolj, a fost reținuta de politistii din Vâlcea, fiind suspendata de pruncucidere. S.P., de 33 de ani, a fost data in urmărire locala si surprinsa de oamenii legii in orașul Horezu, unde era insotita de un bărbat. S.P. este cercetata pentru ca in luna ianuarie ar fi născut un copil pe care l-a abandonat imediat intr-un wc. Pruncul a fost găsit mort din cauza condițiilor, iar femeia a dispărut de acasă. S.P. a fost preluata de IPJ Dolj si a fost audiata. Cazul este in curs de cercetare si urmează sa se stabilească vinovata femeii.”
Caz șocant la Dubasarii Vechi, Republica Moldova; o femeie a născut intr-un lan de porumb si a îngropat copilul de viu. Potrivit politiei, micuțul a reușit sa iasă la suprafața, dar nu a supraviețuit. La câteva zile, o tânăra, in vârsta de 18 ani, s-a simțit rău si a apelat la ajutorul unui medic. Acesta a stabilit ca născuse recent si a anunțat politia. Tânăra si-a recunoscut vina . Ea le-a spus politistilor ca a ucis copilul pentru ca-i era rușine de parinti.
La Cahul, intr-o lada de gunoi, a fost depistat cadavrul unui prunc. Politia a stabilit ca A.C., intretinand relații intime cu mai multi barbari, a rămas însărcinata. Când a inteles ca era gravida, era deja prea târziu si a hotărât imediat după naștere sa-si abandoneze copilul.
O fata de 16 ani, din comuna Batos, județul Mures, a născut normal, după care si-a abandonat copilul. Acesta a fost găsit mort, dar in urma autopsiei s-a constatat ca prezenta modificări histopatologice semnificative la nivelul plămânilor. Chiar daca se nastea in condiții de maxima competenta medicala si era îngrijit cum trebuia, exista riscul ca acest copil sa moara, deoarece s-a constatat un proces inflamator intrauterin la nivelul plămânilor, lucru care este semnificativ, motiv pentru care cazul nu intra la pruncucidere.
Libertatea prezintă in numărul de sâmbăta, 24 februarie 2014, un caz șocant „ Bebeluș mâncat de șobolani”: „ Un nou-născut a fost mâncat de viu de șobolani, după ce mama acestuia, Valentina Munteanu (40 de ani), din Bacău, l-a ascuns intr-un cufăr din casa, imediat după ce l-a născut, de teama soțului. Femeia a susținut ca a recurs la acest gest barbar, deoarece soțul ei i-a spus ca nu mai vrea copii. Ei aveau deja trei micuți,. Acum, femeia va fi cercetata penal pentru pruncucidere”.
R.V., de 21 de ani, studenta la Facultatea de Subingineri, căsătorita, șotul student la Politehnica, a fost internata pentru o noua expertiza medico-legala psihiatrica. Din dosarul cauzei rezulta ca pacienta a născut in timp ce calatorea cu trenul spre comuna natala (unde urma sa-si sărbătoreasca nunta), neasistata, in condițiile improprii ale unui wc de tren, nașterea având un caracter precipitat si manifestându-se cu dureri acute, amețeli, hemoragie abundenta. Setul de examinări a permis stabilirea faptului ca pacienta avea o personalitate labila, cu decompensări, nevrotice reactive. Atât la procuratura cat si in clinica a avut reacții puerile de apărare (afirmând la început ca n-a știut ca este gravida), precum si manifestări de tip disociativ. S-a considerat ca a prezentat tulburări pricinuite de naștere, in condițiile unei nașteri premature, neprevăzute si nefavorabile atât ca loc cat si ca moment psihologic.
In practica s-a reținut ca inculpata, însărcinata la termen a rămas sa doarmă la o colega de serviciu. In timpul nopții dându-si seama ca naște a trezit-o pe gazda rugând sa fie chemata salvarea. Intre timp a expulzat copilul pa care l-a învelit intr-un cearșaf iar când soții au ieșit din camera l-a izbit pe copil cu capul de podea, ucigându-l (moartea a fost constatata la spital peste aproximativ o ora de la lovire).Fapta a fost încadrata ca omor prevăzut de articolul 188 alin.1, Cod penal. Instanța tinand cont de expertiza psihiatrica care concluziona ca in momentul lovirii copilului inculpata nu se afla in vreo tulburare psihica. Ulterior sentința a fost desființata, retinandu-se in sarcina inculpatei infracțiunea prevăzuta de articolul 188 alin.1 Cod penal. Conform redactării textului care prezuma mama ce-si ucide copilul imediat după naștere in intervalul de 24 de ore stabilit de legiuitor, a fi intr-o stare de tulburare psihica; pentru a retine omorul aceasta prezumție trebuie răsturnata cu probe concludente.
Acestea sunt doar unele din multiplele cazuri de ucidere a nou-nascutilor care se savarsesc din ce in ce mai des in zilele noastre.
DISCUTII SI ANALIZA CAZURILOR
SECTIUNEA I
ANALIZA CAZURILOR
Rezultatul cercetărilor criminologice in materia data demonstrează ca uciderea nou-nascutilor este specifica tuturor societatilor, indiferent de perioada istorica sau teritoriu, de nivelul dezvoltarii culturale, economice sau sociale. Aceasta infracțiune exista inca din cele mai vechi timpuri, fiind una dintre cele mai antice infractiuni. Cauza este ascunsa in constiinta inculpatei si nu poate fi justificata prin lipsa banilor sau a locuinței, care, la rândul lor, pot fi considerate doar factori ce favorizează aceasta infractiune.
Consider ca textul de lege actual a reusit sa umple vidul legislativ din vechiul cod penal prin introducerea unei durate bine determinate de timp cat si prin schimbarea sintagmei de"tulburare pricinuita de nastere" cu cea de "tulburare psihica".
Pornind de la o definiție operaționala a discernământului (funcția psihica de sinteza, care se manifesta in capacitatea subiectului de a concepe planul unei acțiuni, scopul ei, ordinea etapelor desfasurarii ei si rezultatul, consecințele care decurg din savarsirea ei, capacitatea subiectului de a organiza motivat activitatea sa) se considera ca aceasta funcție depinde de structura personalitatii subiectului si structura constiintei acestuia in momentul comiterii faptei.
Cat privește structura constiintei ea se refera la nivelul la care funcționa in momentul comiterii faptei si raportul ei cu structura constiintei in momentul expertizarii. Daca in general, stabilirea structurii constiintei in momentul comiterii faptei, care in cazul pruncuciderii este de importanta decisiva pentru formularea concluziei expertizei.
Conduita caracteristica femeii, sub raport biologic si sociocultural, isi poate pune amprenta si isi poate găsi expresia in diverse tipuri si modalitati de delincventa, printre actele de pruncucidere. Personalitatea sa se caracterizeaza si se individualizează prin anumite particularitati structurale, caracterizate printr-o emotivitate crescuta, o disponibilitate mai mare spre anxietate si susceptibilitate, reacții mai intense la stres.
O noțiune recenta in literatura de specialitate este cea de neonaticid.
Termenul a fost creat de Resnik si definește omorârea copilului nou-născut in primele 24 de ore ale vieții sale. El este echivalent, acum, cu termenul romanesc de ucidere a nou-nascutului. Pana la sfarsitul primului an , omorârea copilului va fi denumita infanticid, iar după primul an filicid.
Printre factorii care intervin in comiterea neonaticidului de către o tânăra femeie, amintim gradul maturitatii emoționale si cognitive si dilema sa legata de faptul ca e mama solitara sau ca sarcina nu a fost planificata, de rușinea in fata familiei, teama de rejecție, teama de distrugerea carierei, teama de lipsuri economice, etc.
Rațiuni adiționale pentru negarea sarcinii pot include tinerețea, furia fata de tatăl copilului, traume psihologice sau sexuale in copilărie, factorul de neligimitate sau izolarea sociala.
Intr- unul din cazurile prezentate anterior, lipsa de cultura a mamei , de experiența si de educație a mamei ar fi putut duce la efectuarea infracțiunii de pruncucidere.
In alt caz, deși infractoarea avea un grad de cultura mai ridicat, si-a aruncat copilul de la etaj, din cauza ca parintii nu știau iar ea era necăsătorita.
După cum am menționat cauzele care le determina pe mame sa comită aceasta infracțiune sunt multiple. Acestea țin de structura persoanei, gradul de dezvoltare intelectuala in momentul expertizei, gradul de instruire generala si profesionala, gradul de educație familiala, experiența de viata a subiectului etc.
Actul neonaticidului ridica si probleme teoretice si diagnostice. „ Sindromul neonaticidului” include negarea sarcinii, tăinuirea ei si nașterea singura (in majoritatea cazurilor) de obicei intr-un loc izolat.
In ultimii ani, infracțiunea de ucidere a nou-nascutului este întâlnita din ce in ce mai des. Auzim din ce in ce mai des la televizor știri cum ar fi: un nou-născut a fost găsit mort intr-un tomberon, sau, cadavrul unui copil nou-născut a fost găsit plutind pe malul unei ape, sau a fost găsit îngropat in spatele casei….. sau a fost găsit mort intr-un wc, etc.
Cercetările politiei au scos la iveala cine au fost mamele ucigașe, dar in unele cazuri nu. Telespectatorii raman socati de cele văzute si auzite la televizor. In prima faza pe cel care a putut face o asemenea fapta, după care isi pun multe întrebări si in mintea lor se derulează tot felul de scenarii.
Toata lumea condamna, dar nimeni nu se întreba : Ce motive o fi avut aceasta femeie pentru a comite aceasta fapta? sau: De ce si-a omorât copilul?
La aceasta întrebare noi, societatea ar fi trebuit sa știm sa răspundem, dar suntem preocupați de alte lucruri, pentru a ne putea apleca si asupra acestei probleme.
Si, totuși cine ar trebui sa se ocupe pentru a preveni si stopa savarsirea acestei infracțiuni?
In mod firesc, serviciile de prevenire au primul si cel mai important rol pentru ca astfel de fapte sa nu se mai întâmple: adică scoală, biserica, mass-media. Apoi urmează serviciile de intervenție propriu-zisa: spitalele, instanțele judecatoresti, serviciile de consiliere, serviciile de semnalare a victimelor violentei. Nu in ultimul rând, un rol important îl au serviciile de semnalare a cazurilor de ucidere a nou-nascutilor.
De ce ajung ca mamele sa-si omoare copiii pe care i-au purtat in pântec noua luni?
Specialiștii au încercat, după studii îndelungate, sa găsească răspunsuri la aceste întrebări si sa încerce unele aplicații pe grupuri de oameni, din diverse categorii sociale. Concluzia lor, cea mai importanta, a fost ca viitoarele mame nu sunt suficient de educate sa dea naștere unui copil.
Coroborate cu aceasta cauza mai sunt si alte elemente cum ar fi: sărăcia, disperarea , violenta in familie, frica, psihoza postnatala prin care trece mama etc.
In general, femeile care isi ucid copiii la naștere sunt tinere, sărace, necăsătorite, izolate social si cu un nivel redus de educație.
Multe femei recurg la aceasta infracțiune pentru a scăpa de un copil nedorit de ea, de soț, de parinti etc.
Altele recurg la acest gest din cauza ca nu au posibilitati materiale pentru a creste copilul, nu puteau sa-l crească si sa-i ofere un trai liniștit si lipsit de griji.
Astfel, inculpata A.O. a fost condamnata pentru infracțiunea de ucidere a nou-nascutului. De ce? Fiindcă inculpata si-a dat seama ca este însărcinata si s-a prezentat la medic pentru o întrerupere de sarcina, dar acesta a refuzat intervenția, sarcina fiind in luna a VI-a. Inculpata a ascuns faptul ca este însărcinata, iar după ce a născut l-a izbit de câteva ori cu capul de dușumea, cauzându-i moartea ca urmare unui grav traumatism cranian. La întrebarea pusa de achetatori – de ce si-a omorât copilul ?,aceasta a răspuns : „ Fiindcă nu aveam posibilitati materiale pentru a creste copilul si totodată nu mi-am dat seama ce fac.
Ce putem face pentru a nu se ajunge la aceste lucruri?
În primul rând cred că femeile ar trebui informate despre metodele contraceptive, in tara noastră acest subiect fiind inca delicat. Aceasta este primul pas pentru a nu se ajunge la o sarcină nedorita si apoi la infracțiunea de ucidere a nou-născutului.
Apoi consider că ar trebui informate,femeile,că uciderea nou-născuților nu este o soluție pentru rezolvarea problemelor lor.
Din punctul meu de vedere consider că, o femeie care ramane însărcinata, dar nu-și dorește copilul, în cel mai rău caz poate să-l dea spre adopție, nu să fie omorât.
În ziua de azi multe adolescente își încep viața sexuală foarte devreme, cum ar fi ,13-14 ani. Ele nu sunt îndeajuns de mature să fie mame, să aibă o viață de familie, să poată duce o sarcină și să-și crească copilul.
Cred că singura soluție ar fi să se facă o informare în masă asupra metodelor contraceptive, iar combinarea unei pedepse cu o consiliere psihologică va fi cu siguranța mai constructivă decât pedepsele strict punitive.
CONCLUZII GENERALE SI PERSONALE
„ Toți parintii trebuie să știe că ființa pe care au conceput-o împreună este autonomă, ca are dreptul să trăiască o viață numai a ei, care nu este nici a tatălui, nici a mamei, ci propria sa viață, care începe să se dezvolte în uter. Parintii trebuie să fie gata să însoțească dezolarea copilului care le-a fost dăruit, înca din momentul conceperii, trebuie să-i fie alături pe drum…să-l călăuzească, atâta tot”.
Este este o realitate dură: mamele își ucid copiii; de foame, de sărăcie, de frica, de rușine. Consider că, mamele își omoară pruncii atunci „ când cerberii rațiunii se opresc”.
Tinerele de astăzi nu mai respectă preceptele morale, nu mai știu ce înseamnă rușinea.
Ele își trag oprobriul public, sunt arătate cu degetul (din diverse motive, pentru că sunt foarte tinere etc.). Sunt profund încărcate cu un sentiment de vinovătie, se simt frustrate.
Multe dintre ele au astfel de trăiri înca de când copilul se află în viața intrauterină, apoi sentimentele ajung la apogeu odată cu nașterea copilului.
Mama face o psihoza postnatală, intră în stări de fobie. Unele sunt îngrijorate să nu li se îmbolnăvească bebelușul, iar altele iși doresc moartea. Pentru cele din urmă, un copil înseamnă un sfârsit. Nu sunt pregătite să devină mame, nu-și doresc copiii și nu sunt pregătite să-i crească.
Acestor femei le lipsește educația, le lipsește mediul social favorabil în care să-și crească copiii.
Uciderea nou-născutului constituie infracțiunea care contrazice instinctul matern și datoria sacră de reproducere, cât timp erosul, ca formă a instinctului de conservare, constituie cea mai naturală și mai accesibilă posibilitate de a evita precaritatea și temporalitatea vieții și de a aspira către transcendența, alături de foame, frică și apărare, forme ale aceluiași instinct de conservare.
În același timp, uciderea nou-născutului constituie și infracțiunea cea mai monstruoasă, deoarece se exercită asupra unei ființe fragile, fruct al erotismului, asupra unei persoane lipsite de apărare.
Fiind o varietate de specie a omorului, uciderea nou-născutului face parte din categoria infracțiunilor săvârsite asupra unui membru al familiei. Starea de tulburare psihică este astăzi valorificată doar în conținutul infracțiunii de ucidere a nou-născutului, nu și în cazul altor infracțiuni de violență ce s-ar putea comite de mamă, aflată într-o stare de tulburare psihică.
În cuprinsul acestei lucrări am încercat să punctez elemente componente ale infracțiunii de ucidere a nou-născutului și importanța studierii acesteia .
Consider că denumirea de” ucidere a nou-născutului” ar trebui să fie înlocuită cu noțiunea de „ neonaticid” considerând-o mai corectă din punct de vedere legislativ, științific și al dreptului penal.
Cu scopul perfectării legislației penale în vigoare, propun următoarea redactare a articolul 200 din Codul Penal al României:
Art. 200. Neonaticidul
Uciderea propriului copil nou-născut în timpul nașterii sau în primele 24 de ore după naștere, de către lehuză, care se află într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
BIBLIOGRAFIE
1. Codul penal, cu ultimele modificări aduse prin OUG nr. 3/2014 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, actualizat la 07.02.2014, Colecția La Zi, Editura C.H. Beck, București
2. Art. 200, Legea 286/ 2009- Codul penal, astfel cum aceasta a fost rectificata si ulterior modificata (in ce privește intrarea in vigoare) , publicata in Monitorul Oficial al României, nr. 510 din 01. 02.2014
3. Vladimir Belis, „Tratat de medicina legala”, vol I, Editura Medicala, București, 1995
4. Vladimir Belis,” Tratat de Medicina Legala”, vol. II, Editura Medicala, București, 1995
5. Vladimir Belis, Medicina Legala- „Curs pentru facultatea de drept, ediția a V-a revizuita si adăugita”, Editura Juridica, Bucuresti,2005
6. Valentin Iftenie, „Medicina Legala”, ediție revizuita si adăugita, Editura Stiintelor Medicale, Bucuresti,2004
7. Gh. Scripcaru, C. Scripcaru, „Medicina Legala”, Editura Cugetarea, Fundația pentru Cultura si Stiinta „ MOLDOVA” Iași, 1996
8. Gheorghita Mateut, „Drept Penal Special- Sinteza de teorie si practica judiciara”, vol.I, Editura Luminalex, Bucuresti, 2006
9. M. Kiersibadu, „Medicina judiciara”, Editura medicala, București, 1958
10. Mina Minovici, „ Tratat complet de Medicina Legala”, vol. I, SOCEC, București, 1928
11. Alexandru Boroi, „ Infracțiuni contra vieții”, Editura All Beck, București, 1999
12. Alexandru Boroi, „Infracțiuni contra vieții”, Editura Național, București, 1996
13. V. Dragomirescu, „Problematica si metodologia medico-legala”, București, Editura Medicala, 1980
14. Tudorel Toader, „Drept penal. Partea Speciala”, Editura All Beck, București, 2002
15. Irinel Rotaru, „Violenta domestica in dreptul penal roman”, Editura All, București, 2006
16. I.Quai, M. Terbancea, V. Margineanu, Lidia Popa, „Teoria si Practica Medico-Legala”, Vol II, Editura Dacia , Cluj Napoca,1979
17. K. Manolescu, „Pruncuciderea”, in vol. Medicina Legala, Editura Medicala, București, 1967
18. Mircea Lazarescu, „Psihopatologie clinica”, Editura Helicon, Timișoara, 1994
18. Marieta Avram, Flaviu Baias,- „Legislația familiei”, Editura All, București, 1996
19. Liliana Lăcrămioara Pavel, „Medicina Legala”, Note de curs, Galați, 2006
20. F. Medesan, E. Dumitru, „Copilul nou-născu”t, Editura Medicala, București, 1961
21. V. Drăgan, „Pruncuciderea din punct de vedere juridic si medico-legal”, Timișoara, 1932
22. Gh. Scripcaru, M. Terbancea, „Patologie medico-legala”, Editura Didactica si pedagogica, București, 1978
23. Vasile Berchesan, Ion- Eugen Sandu, „Cercetarea infracțiunii de pruncucidere”, in „Tratat de metodica criminalistica” Editura Carpați, Craiova, 1994
24. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Rodica Stanoiu, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Victor Rosca, „Explicații Teoretice ale Codului Penal Roman- Partea Speciala”, Vol. III, ediția a II-a , Editura All Beck, București, 2003
25. Ion Eugen Sandu, „Metodica cercetării infracțiunii de pruncucidere”, in Curs de criminalistica, vol. III, Academia de politie A. I. Cuza, București
26. N. Drugescu, „Pruncuciderea”, in Medicina Legala, Editura Teora, București, 1992
27. V. Dragomirescu, „Metodologia expertizei medico-legale psihiatrice”, Comunicare la Conf. Nat. Med. Leg. Iași, 1968
28. N. Geormaneanu, „Patologie Perinatala”, Editura Medicala, București, 1972
29. Valentin, Iftenie, „Medicina Legala”, Ediție revizuita si adăugita, Editura Stiintelor Medicale, 2006
30. Gh. Scripcaru, C. Scripcaru, „Medicina Legala”, Editura Cugetarea, Iași, 1996
31. Martino Bernard, „ Bebelușul este o persoana. Povestea minunata a nou-nascutului”,Editura Humanitas, București, 2002
REVISTE SI PUBLICATII PERIODICE:
O. Stoica, „Unele considerații cu privire la infracțiunea de pruncucidere”, A.T.C., 1972
Curierul Național, NR. 3636, Ediția I, Vineri, 14 februarie, 2003
Mădălina Cora, „Aspecte teoretice in materia infracțiunii de pruncucidere”, in Revista Dreptul, anul XIV, seria a-III-a, nr. 5/2003
Alexandru Boroi, „Participația penala in cazul infracțiunii de pruncucidere”, in Revista de Drept Penal, anul III, nr. 4/1996, oct.-dec. București,
M.C. Munteanu, „Discuții privind sintagma „imediat după naștere” in cazul infracțiunii de pruncucidere”, in Revista Dreptul, anul x, seria a-III-a, nr. 4/1999.
Aurelian Ardelean, procuror in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mures, „Mame criminale", in ziarul Zi de Zi din data de 30. 11. 2005.
Ziarul de Garda, nr. 76 din 16 martie 2006- Republica Moldova.
Timpolis- in slujba legii, nr. 802 anul XIII, 17-20 ianuarie 2002.
Bebeluș mâncat de șobolani”, Libertatea Zi de Zi, ediția naționala, nr. 5315, sâmbăta, 24 februarie 2007.
DECIZII
Tribunalul Suprem, colegiul penal, decizia nr. 963/ 1958 in „ Legalitatea populara” nr. 10/1958
Tribunalul Suprem, Secția penala, decizia nr. 3865/1971
Tribunalul Suprem, Secția penala, decizia nr. 688, 1988 (nepublicata).
Tribunalul Suprem, Secția. penala., decizia nr.51/1975
Tribunalul Suceava, sentința penala nr. 184/ 4 sept 2002, in Revista Dreptul, anul XV, eria a III-a, nr. 6/2004
Tribunalul Suprem ,Secția penala, decizia nr. 510/ 1963
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Uciderea Nou Nascutului (ID: 130159)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.