Ubicuitatea Sistemelor Informatice de Evidenta Speciala In Spatiul European

=== 121534f6524ae7bf35ba796364d3f0812707630e_39915_1 ===

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIȚIE ,,Alexandru Ioan Cuza”
FACULTATEA DE POLIȚIE

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT

MANAGEMENTUL OPERAȚIONAL LA FRONTIERA EXTERNĂ SCHENGEN

UBICUITATEA SISTEMELOR INFORMATICE DE EVIDENȚĂ SPECIALĂ ÎN SPAȚIUL EUROPEAN

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

Profesor coordonator SERGIU VASILE

ABSOLVENT,

DUROI DENISA

București
2014

CUPRINS

Capitolul 1. Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice ………9

Subcapitolul 1.1 Structura și organizarea Agenției europeane pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice ……………………………………………………………….11

Capitolul 2. Spațiul Schengen – Sistemul de Informații Schengen …………………………………..14

Subcapitolul 2.1 Sistemul de Informații Schengen – SIS ………………………………………18

Subcapitolul 2.2 Biroul SIRENE – Supplimentary Information Requested at the National Entries ………………………………………………………………………………………………………..20

2.2 1.Atribuțiile SIRENE ………………………………………………………………………………..22

Subcapitolul 2.3 Categorii de date în cadrul Sistemului Informatic Schengen …………….22

2.3 1 Semnalări în Sistemul de Informații Schengen privind persoanele …………………….23

2.3 2 Semnalări în Sistemul de Informații Schengen privind obiectele ………………………24

Subcapitolul 2.4 Accesul la baza de date a Sistemului de Informații Schengen …………..25

Subcapitolul 2.5 Protecția datelor în Sistemul de Informații Schengen ……………………..26

Capitolul 3. Evoluția Sistemului de Informații Schengen – SIS I și SIS II ……………………………27

Subcapitolul 3.1 SISone4all – Propunerea Portugheză …………………………………………..28

Subcapitolul 3.2 Sistemul de Informații Schengen de generația a doua– SIS II …………..30

Capitolul 4. Proiectarea, dezvoltarea și implementarea Sistemului de Informații Schengen de generație II – SIS II. Disfuncționalități și soluții ……………………………………………………………34

Subcapitolul 4.1 Soluția ideală pentru gestionarea întârzierii finalizării proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II ……………………………………………………………41

4.1.1 Cauzele generatoare de probleme la nivelul termenelor limită impuse ……………….42

4.1.2 Incidente pe parcursul derulării proiectului SIS II ………………………………………….44

Capitolul 5. Sistemul de Informații privind Vizele – VIS …………………………………………………57

Subcapitolul 5.1 Accesul la baza de date a Sistemului de Informații privind Vizele …….59

Subcapitolul 5.2 Categorii de date incluse în VIS ……………………………………………,…..60

Capitolul 6. Sistemul EURODAC ……………………………………………………………………………….70

Concluzii …………………………………………………………………………………………………………..77

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………….80

Anexe……………………………………………………………………………………………………………….86

UBICUITATEA SISTEMELOR INFORMATICE DE EVIDENȚĂ SPECIALĂ ÎN SPAȚIUL EUROPEAN

La nivel european s-a conturat în ultimii ani necesitatea existenței unui spațiu liber comun privind circulația atât a persoanelor, cât și cea a mărfurilor și capitalurilor, finalizarea Convenției de Aplicarea Acordului de la Schengen reprezentând unul dintre pașii majori realizați în acest sens.

Desființarea controalelor de la nivelul frontierelor interne ale statelor europene membre, ca și intensificarea controalelor la nivelul granițele externe spațiului Schengen au impus eficientizarea și modernizarea continuă a sistemelor de informații de la nivel european.

Crearea și ulterior dezvoltarea spațiului Schengen a atras după sine, pe lângă libera circulație a persoanelor și a mărfurilor/capitalurilor, și necesitatea unor măsuri specifice, adoptate la nivelul tuturor statelor europene membre, pentru preîntâmpinarea și diminuarea eventualelor pericole legate de securitatea internă a tuturor țărilor implicate.

Astfel s-a impus necesitatea adoptării la nivel european, de către toate statele membre, a unor numeroase măsuri vizând întărirea securității la nivelul granițele externe ale spațiului european, atât prin intensificarea cooperării dintre diversele forțe de poliție la nivel național și european, cât și intensificarea colaborării dintre diversele autorități judiciare (în ceea ce privește combaterea și diminuarea semnificativă a fenomenului criminalității transfrontaliere).

Dintre măsurile comune adoptate de statele europene membre ale spațiului Schengen, pot fi menționate :

Eliminarea tuturor controalelor la nivelul frontierelor interne

Stabilirea unor reguli stricte vizând traversarea frontierelor externe

Separarea strictă a fluxurilor de pasageri, atât în porturi cât și în aeroporturi

O ideală armonizare a regulilor vizând condițiile în care autoritățile naționale acordă diversele vize

Adoptarea unor măsuri comune privindu-i pe solicitanții de azil

Introducerea și respectarea strictă a regulilor vizând supravegherea și urmărirea transfrontalieră, la nivelul tuturor forțele de poliție ale statelor membre Schengen

Dezvoltarea semnificativă a cooperării de tip judiciar, în special prin intermediul unui sistem bine elaborat și rapid privind extrădările și modalitățile de implementarea deciziilor judecătorești la nivel european

Crearea la nivelul Uniunii Europene unui sistem special, Sistemul Informatic Schengen (SIS), de care beneficiază toate statele membre

SIS reprezintă cel mai elaborat sistem informatic la nivel centralizat european ce le permite tuturor autorităților ce sunt competente în cadrul statelor membre să colaboreze strâns pentru menținerea ordinii publice, dar și a securității naționale la nivelul teritoriilor naționale

Ulterior, urmare a noilor aderări la spațiul european, dar și a evoluțiilor tehnice și de tip legal de la nivelul comunității europene, s-a impus dezvoltarea unei noi generații a Sistemului de Informații Schengen, respectiv Sistemul de Informații Schengen de a doua generație.

SIS II, ce a intrat în funcțiune în cursul anului 2013 (după o întârziere de câțiva ani), este format dintr-un sistem de tip central – C.SIS, dintr-o secțiune la nivel național – N.SIS), ca și dintr-o infrastructură specială de comunicații între C.SIS și N.SIS, aceasta asigurând conectarea on-line a tuturor sistemelor de nivel național la sistemul central.

La nivel european, sistemele informatice de evidență specială, din cadrul cărora face parte și SIS II, sunt gestionate de către o instituție special creată în acest scop de către Uniunea Europeană, respectiv de Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice.

Agenția, ce a început să funcționeze începând cu data de 1 decembrie a anului 2012, este organizată și își desfășoară activitatea în conformitate cu Regulamentul nr. 1077/2011 al PE și al Consiliului (25 octombrie 2011), având la bază tratatul privind funcționare Uniunii Europene.

În momentul luării deciziei de înființare a Agenției europeane pentru gestionarea sistemelor informatice PE a avut în vedere faptul că aceasta va funcționa ca o autoritate de gestiune la nivel european, ea fiind responsabilă cu gestionarea operațională și diverse aspecte ale infrastructurii de comunicații ale mai multor instituții cum ar fi:

Sistemul de Informații Schengen de generația a doua

Sistemul de informații privind vizele – VIS

EURODAC

Sistemul de informații Schengen, SIS II, a fost instituit și funcționează în baza Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 1987/2006 din 20 decembrie 2006 și a Deciziei 2007/533/JAI (12 iunie 2007) privind înființarea, funcționarea, utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS II).

Atât Regulamentul, cât și Decizia menționate anterior prevedeau faptul că pe perioada de tranziție, gestionarea de tip operațional a SIS îi revenea Comisiei, ulterior o altă autoritate urmând să fie declarată responsabilă cu aceasta.

VIS – ce reprezintă abrevierea sistemului de informații privind vizele – a luat ființă ca urmare a Deciziei 2004/512/CE a Consiliului (8 iunie 2004) privind Sistemul de informații în domeniul vizelor. De asemenea, de gestionarea operațională a VIS (reglementată atât prin Regulamentul nr. 767/2008 al PE și al Consiliului (9 iulie 2008), cât și prin Regulamentul VIS privind schimbul de date între statele membre, vizând vizele de scurtă ședere) a fost responsabilă, pe perioada de tranziție, tot Comisia, gestionarea sa operațională fiind preluată ulterior de către Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice..

Sistemul EURODAC, înființat pentru compararea amprentelor digitale în vederea punerii în aplicare a convenției de la Dublin, funcționează în baza Regulamentului (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului (11 decembrie 2000), normele fiind prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului .

Urmare a analizelor și a numeroaselor rapoarte elaborate de către instituțiile abilitate, organismele europene au ajuns la concluzia că se impunea instituirea unei autorități unice de gestionate, ulterior perioadelor de tranziție ale Sistemului de Informații Schengen, ale VIS și ale sistemului EURODAC, responsabilă cu diverse aspecte ce vizează infrastructura de comunicații, dar și cu alte sisteme informatice la scară foarte largă, aceasta putând asigura rata maximă de utilizare a capitalului și a resurselor umane.

Astfel, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au luat decizia înființării agenției responsabile cu gestionarea de tip operațional, pe o perioadă lungă de timp, a SIS II, a tuturor aspectelor legate de infrastructura de comunicații, dar și a VIS și EURODAC.

Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice este o agenție de reglementare cu personalitate juridică, ea având autonomie juridică, financiară și administrativă.

Principala funcție a Agenției constă în îndeplinirea tuturor atribuțiilor ce îi revin privind gestionarea de tip operațional a SIS II, gestionarea de tip operațional a VIS și a sistemului Eurodac, ca și a sistemelor informatice europene, cu toate măsurile tehnice rezultate din acestea, incluzând și atribuții legate de utilizarea tehnică a acestor sisteme de informații.

De asemenea, Agenției îi revine și responsabilitatea să pregătească, să dezvolte și să gestioneze la nivel operațional toate sistemelor IT ce sunt suplimentare la scară largă, acestea fiind menționate în cadrul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE – art. 67-89). Toate atribuțiile i-au fost încredințate Agenției prin intermediul instrumentelor legislative aferente, după evaluările de impact aferente.

EUROPOL (respectiv Oficiul European de Poliție), ca și EUROJUST (ce reprezintă Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară), cele două instituții care au dreptul să acceseze și că consulte direct toate datele ce sunt introduse în SIS II (conform Deciziei 2007/533/JAI), dețin statutul de observator la toate reuniunile consiliului de administrație al Agenției europeane pentru gestionarea operațională, când pe agenda acesteia există diverse aspecte ce vizeaza punerea în aplicare a Deciziei anterior menționate.

La prelucrarea datelor cu caracter personal, Agenția pune în aplicare Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al P.E. (18 decembrie 2000) privind protecția persoanelor fizice și libera circulație a acestor date, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor având dreptul de a accesa toate informațiile ce îi sunt necesare în cadrul anchetelor întreprinse.

De asemenea, în cadrul dezvoltării și gestionării sistemelor informatice la scară europeană, Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice are în vedere cele mai exigente standarde profesionale europene și internaționale, inclusiv strategia Uniunii Europene privind gestionarea informațiilor.

CAPITOLUL 1. AGENȚIA EUROPEANĂ PENTRU GESTIONAREA OPERAȚIONALĂ A SISTEMELOR INFORMATICE

Prin lege, Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice răspunde de gestionarea operațională atât a Sistemului de informații Schengen de a doua generație, cât și de cea aferentă VIS și Sistemului EURODAC. Tot în sarcina sa intră și pregătorea, dezvoltarea ca și gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, conform prevederilor art. 67-89 din TFUE.

Prin gestionarea de tip operațional se înțelege realizarea de către Agenție a tuturor atribuțiilor ce îi revin în vederea funcționării la cele mai înalte standarde de calitate a sistemelor informatice la scară largă, având în vedere toate dispozițiile specifice ce sunt aplicabile fiecărui sistem în parte.

Tot Agenției îi revine și responsabilitatea asigurării infrastructurii de comunicații ce este folosită pentru sistemele informatice, acestea nefăcând între ele schimb de date și nepermițând comunicarea informațiilor și a cunoștiințelor, exceptând cazul în care există un temei de natură juridică în cauză.

Având în vedere toate instrumentele de tip legislativ ce stau la baza reglementprii sistemelor informatice la scară largă, Agenția europeană pentru gestionarea operațională are în vedere:

Operarea în regim de siguranță, eficacitate și continuitate a sistemelor informatice la scară largă

Gestionarea cât mai eficientă a acestor sisteme informatice, cu asigurarea responsabilității acestora, din punct de vedere financiar

Asigurarea unor standarde ridicate de calitate tuturor serviciilor ce le sunt funizate utilizatorilor sistemelor informatice în cauză

Asigurarea continuității sistemelor informatice

Asigurarea unui nivel maxim de protecție a datelor, având în vedere toate normele în domeniu, dar și dispozițiile aplicabile fiecărui sistem informatic în parte

Asigurarea unui nivel maxim de securitate a datelor

Utilizarea structurilor ideale pentru gestionarea tuturor proiectelor vizând dezvoltarea cât mai eficientă a sistemelor informatice la scară largă

Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice are diverse atribuții legate de:

SIS II – atribuții ce îi sunt conferite prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, dar și prin Decizia 2007/533/JAI, ca și atribuții vizând formarea, pentru utilizarea tehnică a SIS II, a personalului SIRENE (solicitarea unor informații suplimentare la diferite intrări naționale) și a experților în diversele aspecte tehnice ce privesc evaluarea Schengen

VIS – ce îi sunt conferite prin intermediul Regulamentului (CE) nr. 767/2008 și Deciziei 2008/633/JAI, cu diverse alte atribuții ce privesc formarea în domeniul tehnic al VIS

EURODAC – toate atribuțiile care i-au fost conferite prin Regulamentele nr. 2725/2000 și (CE) nr. 407/2002, dar și cele privind infrastructura comunicațiilor și cele vizând formarea în domeniul tehnic

Prin intermediul diverselor instrumente legislative ce reglementează atât dezvoltarea și instituirea, cât și operarea și utilizarea sistemelor informatice la scară largă, Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice îi revin și diverse atribuții referitoate la infrastructura comunicațiilor, ce includ gestionarea operațională și securitatea, acestea fiind sunt repartizate între instituție și Comisie, prin încheierea unor acorduri de lucru operaționale.

De asemenea, Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice, prin intermediul tehnicilor specifice de criptare, ia și pune în aplicare diverse măsuri de securitate, în vederea preîntâmpinării unor incidente în timpul citirii, copierii, modificării sau ștergerii neautorizate a datelor ce au un caracter personal, fie în timpul realizării unor transfere de date ce au caracter personal, fie în timpul transportului suporturilor de date.

Nici un fel de informație de tip operațional nu poate circula în cadrul infrastructurii de comunicații a sistemelor informatice fără a fi criptată.

Trebuie menționat faptul că Agenția europeană pentru gestionarea operațională poate încredința unor entități sau unor organisme externe din cadrul sectorului privat, diverse atribuții ce privesc gestionarea de tip operațional a infrastructurii comunicațiilor, respectivului furnizor de rețea fiindu-i aplicate toate măsurile de securitate stabilite de lege. În plus, acesta nu are accesul permis, sub nici un motiv, la diversele date de tip operațional incluse în SIS II, în VIS, în EURODAC sau în SIRENE (aferent SIS II).

De asemenea, Agenției europeane pentru gestionarea operațională îi revine gestiunea cheilor de criptare, acestea neputând fi încredințate, sub nici un motiv, altor entități din cadrul sectorului privat, indiferent de structura contractelor încheiate.

Instituției îi revine sarcina de a monitoriza toare evoluțiile ce survin în domeniul cercetării privin gestionarea de tip operațional a SIS II, VIS; EURODAC sau alte sisteme informatice, ea având obligația de a informa regulat, atât Parlamentul European, cât și Comisia Europeană și Consiliul cu privire la toare aspectele legate de protecția datelor din sistem.

Subcapitolul 1.1 Structura și organizarea Agenției europeane pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice

Organism al Uniunii Europene cu personalitate juridică, Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice beneficiază, la nivelul fiecărui stat, de cea mai extinsă capacitate juridică ce îi este acordată unei persoane juridice (având în vedere dreptul național respectiv), ea putând:

Dobândi sau înstrăina diverse bunuri imobile și mobile

Să se constituie ca parte în diverse acțiuni judiciare

Încheia acorduri ce vizează sediul și amplasamentele sale, pe teritoriul statelor membre gazdă

Sediul Agenției europeane pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice se află în Estonia (Tallinn), ea fiind reprezentată de către un director executiv. Structura sa de conducere și gestionare include:

Consiliul de administrație

Directorul executiv

Grupurile consultative

Responsabilul cu protecția datelor

Responsabilul cu securitate

Responsabilul cu ținerea contabilității

Consiliul de administrație al Agenției europeane pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice are mai multe funcții și atribuții, cum ar fi:

Numirea și eliberarea din funcție, în condițiile legii, a directorului executiv

Supravegherea activității directorului executiv vizând punerea în aplicare a deciziilor sale

Stabilirea structurii organizatorice, cu consultarea prealabilă a Comisiei

Stabilirea Regulamentului intern (după consultarea prealabilă a Comisiei)

Aprobarea acordului privind sediul Agenției și a acordurilor vizând amplasamentele tehnice și de siguranță, la propunerea directorului executiv

Adoptarea măsurilor ce se impun, legate de statutul funcționarilor

Adoptarea măsurilor ce sunt necesare pentru detașarea experților naționali

Adoptarea programului de lucru multianual, după consultarea grupurilor consultative

Adoptarea unui plan multianual vizând politica de personal

După recepționarea avizului de la Comisie, ținând cont de procedura bugetară anuală, dar și de programul legislativ al UE, până la finele lunii septembrie a fiecărui an trebuie să adopte (cu o majoritate de 2/3 din numărul voturilor membrilor săi) programul anual de lucru pentru anul următor, acesta fiind ulterior înaintat PE, Comisiei și Consiliului, cu publicare

Adoptarea, până la 31 martie a fiecărui an, a raportului anual de activitate pentru anul anterior, cu compararea rezultatelor obținute în raport cu obiectivele ce au vizat programul de lucru. Acest raport, adoptat, trebuie să fie înaintat Parlaentului European, Comisiei, Consiliului și Curții de Conturi europene până la data de 15 iunie, el fiind ulterior și publicat

Îndeplinirea strictă a funcțiilor ce îi revin în ceea ce privește bugetul agenției

Adoptarea normelor financiare vizând agenția

Numirea unui contabil ce acționează în mod independent în indeplinirea atribuțiilor ce îi revin prin lege

Asigurarea punerii în practică a tuturor rezultatelor și recomandărilor existente în rapoartele de audit, în rapoartele de evaluare internă și externă

Adoptarea măsurilor de securitate ce se impun

Adoptarea unui plan de redresare a agenției, în situația unui dezastru

ETC

CAPITOLUL 2. SPAȚIUL SCHENGEN – SISTEMUL DE INFORMAȚII SCHENGEN

Uniunea Europeană poate fi definită ca fiind rezultatul cooperării și relaționării la nivelul statelor europene, cooperare care a fost demarată în anul 1951, între Belgia, Franța, Germania, Olanda, Italia și Luxemburg.

Ulterior, celor șase state li s-au alaturat altele, în diverse perioade de timp, respectiv:

Anul 1973 – Irlanda, Regatul Unit și Danemarca

Anul 1981 – Grecia

Anul 1986 – Portugalia și Spania

Anul 1995 – Austria, Suedia și Finlanda

Anul 2004 – Ungaria, Cipru, Slovenia, Letonia, Estonia, Polonia, Malta, Cehia

Anul 2007 – România, Bulgaria

Anul 2013 – Croația

Astfel, Uniunea Europeană s-a transformat într-o organizație puternică ce are ca principal scop consolidarea unei Europe puternice și unite atât pe plan economic și social, cât și pe plan politic și geopolitic, în cadrul acesteia fiind menținute identitățile naționale ale tuturor statelor componente.

Încă din anii ’80 mai multe state europene au început să fie preocupate de importanța și limitele libertății de mișcare în cadrul european, Germania, Belgia, Franța și Luxemburg luând ulterior decizia creării unui spațiu nelimitat intern, în ceea ce privește frontierele.

Astfel, la data de 14 iunie a anului 1985 a fost semnat la Schengen (Luxemburg) un acord privind frontierele naționale, acesta fiind urmat cinci ani mai târziu de Convenția de Aplicare a Acordului Schengen – CAAS –19 iunie 1990.

Convenția de Aplicare a Acordului Schengen a intrat în vigoare în anul 1995, când la frontierele interne ale țărilor semnatare au fost eliminate controalele, fiind creată o unică frontieră externă, la nivelul căreia toate controalele erau realizate în conformitate cu anumite reguli, strict stabilite.

Așa s-a ajuns la instaurarea unor reguli comune în domeniul migrației persoanelor, a vizelor, a azilelor, în paralel cu instituirea unor măsuri specifice ce vizează cooperarea la nivel european în domeniul vamal, judiciar și polițienesc.

Toate statele semnatare ale acordului Schengen au adoptat o serie întreagă de măsuri vizând :

Eliminarea tuturor controalelor la frontierele interne, în paralel cu stabilirea și implementarea unor reguli stricte privind traversarea frontierelor de tip extern

Separarea strictă a fluxurilor de pasageri, atât în aeroporturi, cât și în aeroporturi

Armonizarea legislației privind condițiile de acordare a vizelor

Stabilirea unor reguli comune pentru toate persoanele ce solicitau azil

Elaborarea și implementarea unui set de reguli privind supravegherea și urmărirea de tip transfrontalier a tuturor organelor de poliție de la nivelul statelor membre

Dezvoltarea și consolidarea cooperărilor de tip judiciar dintre satte, cu ajutorul unui sistem eficient de extrădare, ce vizează și implementarea la nivel european a deciziilor instanțelor judecătorești

Crearea și implementarea Sistemului Informatic Schengen – SIS

Aceste măsuri, alături de Acordul Schengen, de Convenția de Aplicare a acestuia, dar și de declarațiile și deciziile ce au fost ulterior adoptate de Comitetuk Executiv Schengen (1990), ca și de numeroasele protocoale privind acordurile de aderare constituie împreună acquis-ul Schengen.

Spațiul Schengen reprezintă zona de liberă circulație în Europa, în cadrul căreia statele membre au decis să elimine controalele la nivelul frontierelor interne, fiind astfel posibilă traversarea dintr-un stat membru în altul, fără opriri pentru controale amănunțite.

Demn de semnalat este faptul că spațiul Schengen nu reprezintă Uniunea Europeană și nici invers, existând state membre ale UE care nu sunt incluse în spațiul Schengen (Irlanda, Marea Britanie), dar și state Schengen ce nu fac parte din UE (Norvegia, Islanda).

Acquis Schengen reprezintă totalitatea regulilor și a măsurilor ce sunt implementate de către statele membre, dar și a deciziilor și a declarațiilor adoptate, a acordurilor de aderare, a Acordului Schengen și a Convenției de Implementarea Acordului Schengen.

În prima fază, acquis-ul Schengen nu a fost inclus în cadrul legislativ de tip comunitar, modificarea intervenind după semnarea în octombrie 1997 a Tratatului de la Amsterdam (ce a intrat în vigoare la 1 mai 1999), printr-un Protocol special.

Astfel s-a inclus acquis-ul Schengen în legislația comunitară a Tratatului privind UE, în cadrul Titlului IV- Vize, azil, imigrație și alte politici (ce vizează libera circulație a persoanelor).

Drept urmare, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Amsterdam, locul Comitetului Executiv Schengen (ce fusese stabilit prin Acordul Schengen) a fost luat de către Consiliul UE, de la 1 mai 1999 Secretariatul Schengen fiind încorporat în Secretariatul General al Consiliului.

Pentru prevenirea eventualelor probleme ce ar fi putut fi generate, în securitatea internă a statelor membre Schegen, prin eliminarea controalelor de la frontierele interne, au fost luate mai multe măsuri în domeniul :

Circulației persoanelor – vize și cooperarea la nivel consular

Cooperării polițienești – Cu sprijin reciproc acordat polițiilor din statele membre, în domeniul asisțentei judiciare, schimb de ofițeri între diversele poliții naționale, misiuni de urmărire și supraveghere transfrontalieră și acțiuni intense de cooperare la nivel transfrontalier, la nivelul granițelor interne (înființarea unor servicii comune ale vămilor, poliției și poliției de frontieră, pentru toate statele membre)

Cooperării judiciare

La nivel european, principala preocupare în domeniul de gestionare a frontierelor vizează în special asigurarea respectării unor reguli stricte, cu aplicarea corectă a tuturor măsurilor adoptate.

Pentru atingerea acestui deziderat, au fost elaborate și implementate mai multe acte, precum :

CFS – Codul Frontierelor Schengen – prin care este reglementată trecerea persoanelor la nivelul la frontierele din spațiul Schengen

FFE – Fondul pentu Frontierele Externe – are în vedere identificarea și stabilirea unui nivel optim privind repartizarea sarcinilor financiare la nivelul gestionării frontierelor externe spațiului Schengen

SIS – Sistemul de Informații Schengen – vizează înființarea unor baze de date centralizate, cu scopul gestionării eficiente atât a frontierelor, cât și a migrației persoanelor

VIS – Sistemul de Informații privind Vizele

Eurodac – bază de date la nivel european privind amprentele digitale necesare identificării solicitanților de azil, dar și a imigranților ilegali

De departe, cea mai eficientă măsură este înființarea sistemului comun de urmărire transfrontalieră polițienească, cunoscut și sub numele de Sistemul Informatic Schengen, în care toate statele membre introduc direct datele din bazele naționale de date.

La aceasta se adaugă și protecția datelor ce au caracter personal, constând în dreptul oricărei persoanei fizice de a beneficia de confidențialitatea caracteristicilor ce pot duce la identificarea sa, în paralel cu obligația statului membru de a adopta și implementa măsuri adecvate de protecție, dat fiind faptul că mare majoritate din informațiile transferate între statele membre conțin informații personale.

Prevederile Convenției Schengen sunt în acest moment implementate de mai multe state membre, adoptarea măsurilor specifice făcându-se etapizat :

Anul 1985 – Germania, Olanda, Franța, Belgia, Luxemburg

Anul 1990 – Italia

Anul 1991 – Portugalia și Spania

Anul 1992 – Grecia

Anul 1995 – Austria

Anul 1996 – Suedia, Finlanda și Danemarca

Anul 2001 – Norvegia, Islanda

Anul 2007 a fost anul în care la spațiul Schengen au adoptat alte state europene, inițial luându-se măsura eliminării controalelor la frontierele terestre și maritime pentru acestea. Ulterior, s-a decis și eliminarea controalelor la nivelul frontierelor aeriene ale Cehiei, Poloniei, Ungariei, Lituaniei, Lituaniei, Ungariei, Estoniei, Sloveniei și Slovaciei.

Diferența majoră dintre statutul de membru al Uniunii Europene și stat membru al spațiului Schengen constă în eliminarea controalelor la nivelul frontierelor interne.

Subcapitolul 2.1 Sistemul de Informații Schengen – SIS

Prevederile legislative privind SIS sunt incluse în cadrul Titlului IV al Convenției de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS), (art. 92-119). Conform acestora, fiecare stat ce este membru al spațiului Schengen este obligat să creeze și să implementeze un sistem național informatic (N.SIS), prin intermediul căruia să se poate conecta, pentru schimb de informații la unitatea centrală (respectiv CS SIS).

Pe bună dreptate, Sistemul de Informații Schengen (denumit și SIS) poate fi considerat drept ”coloana vertebrală” a spațiului Schengen, el conținând cea mai valoroasă bază de date comună la nivel european.

SIS are drept scop atât menținerea, la nivel european, a securității publice, cât și sprijinirea cooperării polițienești și judiciare europene, ca și gestionarea tuturor controalelor realizate la frontierele externe ale spațiului Schengen.

Astfel, toate statele membre ale spațiului Schengen și care au acces la SIS, pot introduce diverse „alerte” vizând atât persoanele ce sunt fie puse sub urmărire, fie declarate dispărute, cât și diversele bunuri ce au fost declarate pierdute sau furate, ori diversele interdicții de intrare/ieșire.

Sistemul de Informații Schengen poate fi accesat direct de către toți oficialii ce sunt autorizați să aplice legea la nivel european și care au nevoie, pentru desfășurarea în bune condiții a activității, să acceseze numeroasele informații ce sunt introduse și prelucrate de sistem.

Demn de menționat este faptul că schimbul de informații de tip complementar sau suplimentar în ceea ce privește diversele alertele introduse în SIS îi revin, ca și responsabilitate unei structuri de tip permanent, la nivel național, ce este denumită SIRENE (respectiv Supplementary information request at the national entry).

SIS le permite tuturor autoritățile desemnate din cadrul statelor membre, ca printr-o procedură de căutare de tip automat, să dețină accesul la toate semnalările ce privesc persoane, dar și obiecte la controalele de la frontiere, să facă diverse verificări necesare autorităților vamale, în cadrul unor controale judiciare, dar și în cazul acordării permiselor de ședere ori a vizelor.

Prin intermediul Sistemului de Informații Schengen se reușește menținerea atât a ordinii și a securității publice, cât și a securității statului respectiv, avându-se în vedere prevederile CAAS.

Astfel, toate statele membre Schegen nu pot realiza diverse căutări în bazele de date ce aparțin celorlalte state membre, ci doar în CS.SIS, în acest fel fiind asigurat accesul la toate alertele emise de către statele membre Schengen.

De asemenea, orice stat membru are dreptul să decidă dacă este cazul sau nu să introducă în SIS o semnalare vizând o persoană sau un bun, semnalarea neputând fi nici modificată și nici ștearsă decât de către statul care a introdus-o.

Toate aceste semnalări sunt introduse în SIS pe categorii special desemnate, de bunuri sau de persoane căutate, dar și în corespondențe, scopul alertelor vizând în principal căutarea, identificarea ori nepermiterea accesului într-un stat membru.

În momentul în care, după introducerea datelor, s-a remarcat o potrivire între semnalarea introdusă de un stat și datele ce sunt obținute de către alt stat, apare așa numitul hit, respectiv o corespondență la nivelul celor două seturi de date. În acest fel, SIS reușește să fie un adevărat instrument de control la frontierele statelor membre.

În timp, ca urmare a dezvoltării Sistemului de Informații Schengen, s-a impus necesitatea implementării SIS II (a doua generație) Comisia UE luând în discuție acest proiect încă din anul 2005.

Ca urmare a divergențelor apărute, s-a reușit adoptarea bazei legale abia în anul 2006, aceasta incluzând în principal:

Regulamentul (EC) nr. 1987/2006 al PE și al Consiliului (20 decembrie 2006) privind înființarea, organizarea și funcționarea SIS II – Sistemul de Informații Schengen de a doua generație

Regulamentul (EC) nr. 1986/2006 al PE vizând accesul SIS II de către toate serviciile statelor membre ce sunt responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor

Decizia Consiliului 2007/533/JAI în ceea ce privește înființarea, funcționarea ca și utilizarea SIS II

Subcapitolul 2.2 Biroul SIRENE – Supplimentary Information Requested at the National Entries

SIRENE are un rol esențial în buna funcționare a Sistemului Informatic Schengen, el fiind interfața umană a SIS, punctul comun în contactul stabilit între statele membre Schengen.

SIRENE a fost înființat ca urmare a necesității schimbului de informații de la nivelul statelor membre, în ceea ce privește cooperarea internațională polițienească, reglementată prin prevederile Convenției de Aplicarea Acordului Schegen.

Conform alin. 2, din articolul 7 al Deciziei nr. 533/2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea SIS II, fiecare stat membru are dreptul să își desemneze „autoritatea care asigură schimbul tuturor informațiilor suplimentare în conformitate cu dispozițiile Manualului SIRENE“.

Toate schimburile de informații între Birourile SIRENE ale statelor membre sunt realizate printr-un sistem de tip work-flow, ce este dezvoltat și implementat de către fiecare stat membru al spațiului Schengen. Sistemul work-flow are în componența sa și un serviciu de tipul mesageriei tip e-mail, al cărui serverul central la se găsește la Strasbourg.

Principalul rol al Biroului SIRENE constă în furnizarea, în timp real, a informațiilor solicitate de utilizator, acesta având și posibilitatea de a complete informația cu diverse date suplimentare, în timpul cel mai scurt.

SIRENE funcționează pe sistemul mesageriei electronice, la nivel structural acesta putând fi evidențiat astfel:

Sursă captură – www.schengen.com

Activitatea în cadrul Biroului SIRENE este una de tip dispecerat, acesta fiind practic disponibil 24 de ore, șapte zile pe săptămână. În acest fel se asigură în mod ideal continuitatea întregului flux de informații în cadrul tuturor birourilor național echivalente SIRENE.

Sistemul de Informații Schengen este un sistem de tip hit/no-hit, în cadrul căruia toate semnalările sunt destul de succinte, iar informațiile suplimentare (de la introducerea în sistem și până la descoperirea lor) sunt elaborate și distribuite de către SIRENE, sub forma unor formulare (documente de tip tipizat).

În țara noastră, SIRENE a fost creat încă de acum zece ani, el urmând să devină operațional în momentul în care România va adera la Spațiul Schengen.

2.2 1.Atribuțiile SIRENE

Biroul SIRENE are mai multe atribuții, dintre acestea enumerând:

Procesarea tuturor datelor ce privesc persoanele și obiectele, în conformitate cu prevederile art. 95 – 100 din cadrul Convenției Schengen

Coordonarea acțiunilor specifice, transmiterea informațiilor suplimentare și procesarea rezultatelor furnizate

Furnizarea asistenței juridice internaționale reciproce, în conformitate cu prevederile art. 39 și art. 46 din cadrul Convenției Schengen privind cooperarea polițienească în vederea combaterii și soluționării infracțiunilor

Acordarea sprijinului necesar tuturor autorităților judecătorești ale statelor membre în ceea ce privește cazurile de extrădare și cazurile de repatriere ale persoanelor suspecte, pe calea aerului

Furnizarea tuturor informațiilor necesare, în baza unor cereri legale privind accesul la datele persoanel, vizând datele ce sunt stocate în cadrul SIS, dar și în cadrul bazelor naționale de date ale polițiilor statelor membre

Redactarea liniilor directoare ce privesc utilizarea legală a SIS, de către autoritățile, ca și serviciile subordonate

Organizarea diverselor cursuri de formare profesională în domeniu

Participarea la diverse acțiuni ce au un impact ridicat la nivel transfrontalier

Subcapitolul 2,3 Categorii de date în cadrul Sistemului de Informații Schengen

În cadrul Sistemului de Informații Schengen sunt regăsite toate categoriile de date ce sunt furnizate de către fiecare stat membru al spațiului Schengen, informațiile fiind necesare pentru buna realizare a scopurilor menționate în cadrul art. 95 – 100 din cadrul CAAS, Decizia 2007/533/JAI a Consiliului UE (12 iunie 2007), a Regulamentului nr.1987/2006 și a Regulamentului nr.1986/2006.

2.3 1 Semnalări în Sistemul de Informații Schengen privind persoanele

Importanța semnalării unui caz în cadrul Sistemului de Informații Schengen (SIS) îi revine statului semnalant, principalele semnalări ce vizează o persoană putând face referire la diverse aspecte, precum :

Persoanele ce fac obiectul fie unor proceduri de extrădare, fie unor proceduri de predare în baza unui mandat european de arestare

Persoanele de altă naționalitate, declarate cetățeni inadmisibili, și împotriva cărora a fost dispusă o măsură de nepermitere a intrării în țară

Persoanele de altă naționalitate, declarate cetățeni inadmisibili, împotriva cărora s-a dispus măsura expulzării de pe teritoriul unui stat membru

Persoanele de altă naționalitate, declarate cetățeni inadmisibili, împotriva cărora s-a dispus returnarea pe teritoriul unui stat membru

Persoanele de altă naționalitate, declarate cetățeni inadmisibili, împotriva cărora s-a dispus o măsură de îndepărtare de pe teritoriul unui stat membru

Persoanele dispărute sau cele care, în interesul propriei protecții ori pentru prevenirea unor amenințări, trebuie să fie plasate provizoriu, într-un loc sigur de pe teritoriul unui stat membru – numai la solicitatea autorității competente ori a autorității judiciare ce are competența în domeniu

Persoanele ce au fost citate să se prezinte în fața unor autorități judiciare, ca urmare a unei proceduri penale ce vizează fapte pentru care acestea au fost urmărite penal

Persoanele cărora trebuie să li se aducă la cunoștiință o hotărâre de tip penal

Persoanele ce sunt în centrul unei supravegheri discrete sau sunt supuse unui control specific

2.3 2 Semnalări în Sistemul de Informații Schengen privind obiectele

În ceea ce privește semnalările obiectelor ce pot fi introduse în cadrul SIS, merită amintite :

Vehiculele cu motor, ce au o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3 și care au fost declarate furate, sunt tăinuite ori pierdute

Toate documentele ce privesc autovehiculele și care au fost furate, tăinuite sau pierdute

Plăcile conținînd numere de înmatriculare ale autovehiculelor ce au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute (art. 100 lit. f CAAS./ art. 38 lit. 2f Decizia

Remorcile, dar și rulotele ce au o greutate netă mai mare de 750 kg și care au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute

Armele letale ce au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute

Toate datele ce privesc înscrisuri oficiale necompletate și care au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute

Toate documentele de identitate eliberate de statele membre, precum pașapoarte, cărți de identitate sau permise de conducere și care au fost furate, ori însușite ilegal sau delcrate pierdute

Bancnotele sau titlurile de valoare ce au fost furate, tăinuite sau declarate pierdute

Permisele de reședință, ca și documentele de călătorie ce au fost furate, însușite ilegal, declarate pierdute sau anulate

Diverse ambarcațiuni și aeronave

Diverse echipamente industriale, containere sau motoare exterioare

Diverse valori imobiliare, ca și mijloace de plată (cecuri, cărți de credit, obligațiuni și /sau acțiuni) care au fost furate, însușite ilegal, declarate pierdute sau anulate.

Subcapitolul 2.4 Accesul la baza de date a Sistemului de Informații Schengen

În ceea ce privește accesul la toate datele ce sunt conținute în cadrul Sistemului Informatic Schengen acesta le este acordat, în exclusivitate, numai :

Autorităților ce au responsabilități în controlul frontierelor

Autorităților ce sunt responsabile cu diverse controale vamale sau polițienești în interiorul statelor membre, ca și autoritățile ce sunt responsabile cu atenta coordonare și supraveghere acestor controale

Autorităților naționale judiciare – autoritățile ce sunt responsabile cu demararea urmăririlor penale, a celor responsabile cu diverse anchete judiciare

Autorităților ce au responsabilitatea să emită vize

Autorităților de la nivel central ce sunt responsabile în examinarea cererilor de viză diverse

Autorităților de la nivel central ce sunt responsabile cu emiterea permiselor de rezidență și cu administrarea legislației ce privește străinii – conform prevederilor legate de circulația persoanelor CASS

EUROPOL – Oficiul European de Poliție – Europol

Membrii EUROJUST și asistenții lor

Autorităților guvernamentale ce sunt responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare – acces direct

Autorităților non- guvernamentale ce sunt responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare – acces indirect

Subcapitolul 2.5 Protecția datelor în Sistemul de Informații Schengen

În cadrul SIS, marea majoritate a informațiilor conținute de acesta este ocupat de datele ce au caracter personal, motiv pentru care CAAS a prevăzut numeroase măsuri ce vizează protecția împotriva accesului neautorizat, ca și utilizarea abuzivă fie din partea unor state membre, fie din partea unor persoane ce sunt neautorizate.

Conform CAAS, datele din SIS pot să fie utilizate doar în scopurile ce sunt clar specificate în interiorul fiecărei categorii de semnalare, putând fi copiate diverse date numai în scop strict tehnic.

Aceste date, conform legislației europene, nu pot fi utilizate sub nici o formă în scop administrativ, excepțiile fiind clar prevăzute, nerespectarea lor fiind percepută ca o neîndeplinire a prevederilor specificate în CAAS.

Solicitarea accesului la datele personale conținute în SIS poate fi făcut numai de către persoanele direct implicate, față de care se are în vedere legislația în domeniul național vizând protecția datelor persoanelor din statul membru implicat.

Demn de semnalat este faptul că toate datele personale ce sunt incluse în cadrul SIS pot fi păstrate anumite perioade de timp, iar in situația ăn care semnalările diverse nu sunt eliminate, acestea nu pot fi menținute de către statele membre o perioadă mai mare de trei ani.

În situația în care legislația unui stat prevede acest lucru, perioadele în care datele personale pot fi păstrate în SIS pot fi și mai scurte decât limitele impuse în cadrul CAAS.

De asemenea, toate statele membre au obligația de a asigura un nivel de protecția datelor persoanelor de nivel minim egal cu cel menționat în cadrul Convenției CE.

CAPITOLUL 3 EVOLUȚIA SISTEMULUI DE INFORMAȚII SCHENGEN

– SIS I, SIS II

În prima fază, Sistemul de Informații Schengen a fost prevăzut să funcționeze în cele 15 state care erau membre ale Convenției Schengen – SIS 1. Cum începând cu anul 2001 la această Convenție au aderat și alte state, sistemul a fost extins, el incluzând și Norvegia și Islanda, cu un loc aferent de rezervă, respectiv SIS 1 +.

În ciuda faptului că SIS ar fi trebuit să fie operațional încă din anul 1992, el a început să fie folosit abia trei ani mai târziu, la data de 26 martie 1995 fiind conectate primele state, respectiv Germania, Franța, Olanda, Belgia, Luxemburg, Spania și Portugalia.

În anul 1997 acestor țări li s-au alăturat Italia (26 octombrie), Austria (1 decembrie) și Grecia (8 decembrie), în ciuda faptului că între Grecia și restul țărilor Schengen controalele au continuat încă trei ani, ele fiind eliminate abia la data de 26 martie 2000. Suedia, Danemarca, Islanda, Finlanda și Norvegia s-au conectat la SIS în anul 2001.

Sistemul Informatic Schengen este structural alcătuit din :

C. SIS – sistemul central – ce este localizat la Strasbourg

N. SIS – componentele la nivel național ale SIS – existente la nivelul fiecărei țări membre, obligatoriu

C.SIS – sistemul central – se asigură ca toate fișierele de date incluse în cadrul secțiunilor naționale, respectiv în N.SIS, sunt identice, informațiile fiind transmise on-line. În cadrul său sunt incluse toate semnalările de persoane și toate semnalările de obiecte, el nedeținând nici un fel de date ce nu sunt prevăzute în cadrul CAAS.

C. SIS permite de asemenea și schimbul de informații suplimentare între diversele țări membre, schimbul fiind realizat cu ajutorul birourilor naționale SIRENE.

Dintre toate statele europene, Franța este cea care are rolul de gestiona central aflat Strasbourg.

Grafic, structura Sistemului de Informații Schengen poate fi reprezentată astfel :

Sursa captură – www.schengen.com

În cazul SIS 1+ se utilizează rețeaua SISNET, în acest fel fiind colectate toate informațiile de la statele ce sunt membre ale spațiului Schengen.

Subcapitolul 3.1 SISone4all – Propunerea Portugheză

În anul 2004, cadrul Uniunii Europeane s-a extins, la acesta aderând state ca Slovenia, Slovecia, Cehia, Estonia, Polonia, Lituania, Cipru, Letonia sau Malta.

În ciuda faptului că erau state membre ale UE, acestea nu se puteau bucura de toate beneficiile aferente spațiului de justiție, libertate și securitate, ele nefiind încluse în spațiul Schengen.

Pentru aceasta s-a avut în vedere extinderea spațiului Schengen și punerea în aplicare din 2007 a SIS II, pentru integrarea noilor țări membre ale Uniunii Europene.

Cum operaționalizarea SIS II s-a dovedit a fi destul de dificilă, Portugalia a venit în luna august a anului 2006 cu o soluție temporară, respectiv cu propunerea de implementare a sistemului SISone4all.

Acestea avea în vedere conectare temporară, la SIS 1+, prin cadrul sistemului național din Portugalia, a nouă din cele zece țări noi membre ale UE (cu precizarea că Cipru urma să fie conectată direct la sistemul SIS II).

În acest fel s-a reușit eliminarea controalelor diverse existente la nivelul frontierelor interne, Irlanda și Marea Britanie optând să urmeze exemplul Ciprului.

Ulterior, în cursul lunii mai a anului 2008, și Elveția și-a exprimat dorința de se conecta prin intermediul SISone4ALL.

Varianta SISone4ALL, soluția găsită de statele membre pentru SIS 1+, consta în clonarea de către fiecare nouă țară membră a Uniunii Europene, dar neinclusă în spațiul Schengen, a secțiunii propuse de Portogalia, aceasta fiind aplicabilă și aplicației SIRENE.

Trebuie menționat faptul că toate cele nouă state care au devenit membre ale Uniunii Europene în anul 2004 au fost evaluate Schengen în perioada 2006-2007 și chiar dacă riscurile privind dezvoltarea și implementarea unui proiect tehnic nou, în același timp cu implementarea celebrului SIS II erau destul de serioase, țările au căzut de acord cu privire la faptul că această soluție era vitală pentru cooperarea la nivel european, urmare a eliminării controalelor la nivelul frontierelor interne.

Ca urmare a acestei soluții s-a reușit consolidarea unui spațiu european solid atât din punct de vedere economic, social, politic și cultural, cât și din punctul de vedere al securității la nivel de stat, în paralel cu o bună gestionare a migrației persoanelor, dar și a criminalității și a fenomenelor diverse de tip transfrontalier.

În perioada 6 – 7 decembrie a anului 2007 a avut loc la Bruxelles Consiliul JAI, ocazie cu care toți miniștrii de interne ai țărilor membre ale Uniunii Europene au căzut de acord asupra Deciziei Consiliului Europei în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne ale noilor state membre, dar și aplicarea acquis-ului Schengen.

Noile măsuri au fost puse în aplicare pentru frontierele maritime și terestre începând cu finele anului 2007 (21 decembrie), din data de 29 martie 2008 acestea fiind aplicate și pentru frontierele aeriene.

Așa se face că, de la data de 21 decembrie 2007, cunoscutul spațiu Schengen s-a mărit atât spre partea de est cât și spre cea de sud cu alte nouă state membre, evenimentul fiind marcat atât la nivel european cât și la nivel național, fiind organizate numeroase ceremonii la frontierele acestora.

În etapa următoare, ce a constat în eliminarea controalelor la frontierele aeriene interne, a demarat la data de 30 martie 2008, dată de la care au fost eliminate și controalele la aeroporturile acestor țări.

Subcapitolul 3,2 Sistemul de Informații Schengen de generația a doua– SIS II

Urmare a Tratatului de la Amsterdam și a consecințelor acestuia la nivel legal, dar și a necesităților semnalate pe parcursul derulării SIS, în paralel cu mărirea Uniunii Europene, s-a impus dezvoltarea și implementarea unei noi generații a Sistemului de Informații Schengen, discuțiile referitoare la acestea fiind demarate încă din anul 2005.

Din cauza atât a unor probleme de ordin tehnic, dar și a divergențelor ce au apărut pe măsura derulării discuțiilor, toate documentele legale referitoare la SIS II au ajuns să fie adoptate abia un an mai târziu, acestea fiind ulterior publicate și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (între decembrie 2006 și august 2007).

Baza legală a SIS II

La baza legală a Sistemului Informatic Schengen II au stat :

Regulamentul nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (20 decembrie 2006) vizând înființarea și organizarea, ca și funcționarea Sistemului Informatic Schengen – SIS II

Regulamentul nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al CE cu privire la accesarea SIS II de către toate serviciile responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor, din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene

Decizia Consiliului nr. 2007/533/JAI privind înființarea și funcționarea, ca și utilizarea Sistemului Informatic Schengen II – SIS II

Sistemul Informatic Schengen II a fost astfel conceput încât el poate fi cu ușurință utilizat de către toți angajații serviciilor incluse, el fiind mai omogen și mult mai rentabil decât varianta inițială SIS.

Avantajele SIS II sunt numeroase, sistemul informatic permițând:

Conectarea unui număr mult mai mare de utilizatori – de cel puțin două ori

Extinderea accesului și pentru EUROJUST și EUROPOL

Extinderea accesului și pentru toți magistrații din statele membre, care au în lucru diverse spețe la nivel european

Extinderea accesului pentru toate autoritățile ce au ca sarcină emiterea certificatelor de înmatricularea autovehiculelor

Extinderea accesului pentru autoritățile ce sunt responsabile cu emiterea diverselor vize

Extinderea accesului pentru autoritățile centrale ce au ca sarcină examinarea diverselor cereri de acordarea vizelor

Extinderea accesului autorităților de la nivel central ce au sarcina de a emite permise de rezidență

Administrarea eficientă a bazei legale ce privește străinii, cu respectarea prvederilor CAAS vizând circulația persoanelor

Gestionarea mai eficientă a unui volum mult mai mare de date

Gestionarea mai eficientă a unor noi categorii precum:

Diverse utilaje de tip industrial – mașini destinate construcțiilor diverse, etc

Diverse ambarcațiuni, aeronave, dar și nave și motoare pentru acestea

Plăcuțe de înmatriculare pentri diversele categorii de vehicule

Diverse documente aparținând vehiculelor de pe teritoriul UE

Diverse alte documente de înregistrare auto

Diverse tipuri de documente de identitate fie în alb, fie completate

Diverse tipuri de cărți de credit și de cecuri

Hârtii de valoare de diverse tipuri

Punerea în aplicare a prevederilor art. 95, din cadrul CAAS, vizând mandatul european de arestare și integrarea acestuia în SIS II

Stocarea, arhivarea, dar și interogarea diverselor date biometrice – cum ar fi amprentele digitale sau fotografiile, foarte utile în situația unor urmăriri de persoane

Prelucrarea diverselor date ce privesc o persoană de identitatea căreia s-a abuzat în diverse împrejurări

Căutările se realizează direct în C. SIS

Realizarea unei căutări poate fi combinată în cadrul SIS II, respectiv se pot combina căutările privind semnalările de persoane cu cele vizând obiectele

Conectarea și realizarea căutării este destul de simplă, cu impact minim asupra utilizatorilor

Existența opțiunii de a se renunța la copia la nivel național a SIS II

Datele suplimentare pot fi însoțite de traducerile aferente

Din punct de vedere arhitectural, Sistemul Informatic Schengen II – SIS II are în componența sa:

SIS II central, care la rândul său este format din :

CS – SIS – funcția de suport tehnic, include o bază de date, denumită baza de date a SIS II

NI – SIS – interfața națională de tip uniform

N SIS II – un sistem național pentru fiecare țară membră a Uniunii Europene, acesta comunicând cu SIS II central. N SIS II poate avea în componența sa un fișier de date (un fel de copie la nivel național), acesta putând fi copia fidelă sau parțială a bazei de date centrale SIS II

O infrastructură de comunicații între CS-SIS – NI-SIS, aceasta fiind de tipul unei rețele virtuale criptate, special destinată tuturor datelor conținute în SIS II, dar și schimbului de informații dintre diferitele birouri aparținând SIRENE

În cazul apariției unor defecțiuni, gestionarea bazei de date de rezervă este asigurată de către Austria (sediul la Sankt Johann – Pongau)

Sistemul de Informații Schengen II le oferă utilizatorilor :

Permisiunea interogării directe în cadrul Sistemului Central – statele membre au astfel posibilitatea să renunțe la eventualele copii naționale

Să-și păstreze, la nivel național, câte o copie a bazei de date centrale, aceasta putând fi totală sau parțială

CAPITOLUL 4. PROIECTAREA, DEZVOLTAREA ȘI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE INFORMAȚII SCHENGEN – SIS II. DISFUNCȚIONALITĂȚI ȘI SOLUȚII

Este bine cunoscut faptul că Sistemul de Informații Schengen – SIS II, intrat în funcțiune începând cu data de 9 aprilie 2013, poate fi folosit numai de către polițiștii de frontieră, de către organele de poliție din diversele state membre, de autoritățile vamale aferente acestora, ca și de către toate autoritățile ce sunt competente în materia acordării vizelor și de către autoritățile judiciare de pe întreg teritoriul spațiului Schengen.

În acest moment, toate autoritățile naționale ale statelpr membre ale spațiului Schengen (din Austria, Estonia, Belgia, Finlanda, Republica Cehă, Franța, Danemarca, Germania, Islanda, Grecia, Italia, Ungaria, Letonia, Liechtenstein, Luxemburg, Lituania,Malta, Norvegia, Țările de Jos, Portugalia, Polonia, Slovacia, Spania, Slovenia, Elveția și Suedia) au dreptul de a introduce alerte în cadrul SIS II.

Sistemul de Informații Schengen – SIS II are în componența sa diverse informații (denumite alerte) ce privesc diferite persoane ce ar putea să fie implicate într‑o infracțiune gravă comisă pe teritoriul european sau care sunt suspectate că nu au dreptul de intrare sau de rezidență în cadrul Uniunii Europene.

De asemenea, Sistemul de Informații Schengen – SIS II mai conține și numeroase alerte privind unele persoane dispărute, ca și diverse obiecte pierdute sau furate, precum bancnotele, autovehiculele, documentele de identitate ori armele de foc.

Primul Sistem de Informații Schengen – SIS I, ce a fost dezvoltat sub forma unui proiect interguvernamental condus de Franța, a devenit operațional începând cu anul 1995.

Sub coordonarea aceluiași stat, Sistemul de Informații Schengen (SIS I) a funcționat până în luna mai a anului 2013, când s-a dispus înlocuirea sa cu Sistemul de Informații Schengen (SIS II).

Atât Sistemul de Informații Schengen SIS I, cât și Sistemul de Informații Schengen SIS II au fost structurate din sistemele naționale ce au fost dezvoltate și implementate de către toate statele membre, acestea fiind conectate la sistemul central cu ajutorul unei rețele atent elaborate :

Sursa captură – http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/

Decizia înlocuirii Sistemului de Informații Schengen SIS I cu Sistemul de Informații Schengen din generația a doua (SIS II) a fost luată în luna decembrie a anului 1996, cinci ani mai târziu Consiliul luând hotărârea să-i încredințeze Comisiei Europene întrega responsabilitate pentru dezvoltarea și implementarea acestui proiect.

Mai mult, în anul 2001 s-a stabilit ca termen limită pentru implementarea SIS II anul 2006.

De gestionarea proiectului s-a ocupat Direcția Generală Afaceri Interne (aferentă Comisiei Europene), aceasta luând decizia să externalizeze serviciul de dezvoltarea sistemului central al SIS II.

Inițial, statele membre au luat decizia înlocuirii Sistemului de Informații Schengen SIS I cu Sistemul de Informații Schengen din generația a doua (SIS II) din nevoia conectării la acesta a numeroaselor țări ce urmau să devină membre.

Mai mult, Sistemul de Informații Schengen din generația a doua (SIS II) trebuia să fie conceput având în vedere ultimele descoperiri în materie de tehnică, dar și numeroase funcții suplimentare, precum :

Categorii noi de alerte

Posibilități multiple de crearea unor legături diverse între numeroasele alerte existente

Dezvoltarea considerabilă a capacității de stocarea documentelor asociate diverselor alerte

În conformitate cu baza legală ce a stat la baza înființării Sistemului de Informații Schengen SIS II, acesta ar fi trebuit să funcționeze începând cu anul 2007, lucru care însă nu s-a putut realiza.

Și asta fie din cauza amânărilor repetate vizând adoptarea bazei legale, fie din cauza întârzierilor în pregătirea centrului SIS II (în Franța), ca și a numeroaselor întreruperi legate de diferitele contracte tehnice aferente, vizând funcționarea SIS II.

Termenul pentru intrarea în funcționare a SIS II a fost ulterior amânat până la data de 17 decembrie 2008, numeroasele propuneri privind operaționalitatea acestuia, dar și alte probleme colaterale ducând la nerespectarea continuă a termenelor limită impuse.

Ulterior intrării în funcțiune a SIS II (abia în cursul anului 2013), Curtea de Conturi Europeană a întocmit un raport de audit, instituția examinând cauzele care au dus la nefinalizarea la timp a sistemului SIS II, dar și respectarea estimărilor inițiale în ceea ce privește costurile aferente implicate.

Raportul de audit dat publicității în 2014 scoate în evidență o analiză privind justificările de tip economic care au stat la baza proiectului, atât din punctul de vedere al costurilor implicate, cât și din cel privind beneficiile SIS II pentru toate statele membre.

Astfel, specialiștii Curții de Conturi Europene au avut în vedere, la realizarea auditului privind proiectul Sistemului de Informații Schengen (SIS II) mai multe aspecte, precum :

Modul în care Comisia Europeană a reușit să respecte sau nu termenele impuse pentru finalizarea proiectului SIS II

Dacă finalizarea Sistemului de Informații Schengen a fost realizată de către Comisie cu respectarea estimărilor inițiale privind costurile

Având în vedere modificările majore aduse costurilor inițiale aferente proiectului SIS II s-a realizat verificarea faptului dacă acestea au implicat sau nu justificări de natură economică și tehnologică

Întârzieri impardonabile

Comisia Europeană se poate mândri cu faptul că deține o experiență semnificativă în domeniul dezvoltării și implementării unor proiecte IT de anvergură, specialiștii acesteia fiind renumiți pentru soluțiile de succes oferite direcțiilor generale diverse din statele membre.

Trebuie menționat faptul că, în cadrul Comisiei Europene, Metodologia standard privind dezvoltarea software este cunoscută sunt numele de Rational Unified Process, aceasta fiind dată publicității încă din anul 2004, cu ocazia Communication on the improvement of information technology governance in the Commission.

Ulterior, Metodologia standard a fost completată în cursul anului 2011 cu metodologia PM 2 vizând gestionarea proiectelor de anvergură în domeniul IT.

Comisia Europeană a reușit să finalizeze Sistemul de Informații Schengen – SIS II abia după șase ani de la termenul limită planificat inițial, costurile aferente fiind însă și ele de opt ori mai mari decât valoarea bugetului inițial estimat (vezi Anexa 1).

Astfel, inițial, în luna decembrie a anului 2001 Consiliul Uniunii Europene a stabilit printr-un Regulament că data limită pentru finalizarea proiectului vizînd Sistemul de Informații Schengen SIS II să fie luna decembrie a anului 2006, în acest fel statele ce urmau să devină membre ale Uniunii Europene în anul 2004 având astfel posibilitatea să adere la spațiul Schengen (și implicit la SIS II) pănă la data implementării proiectului.

Conform studiului de fezabilitate ce a fost întocmit de către Comisia Europeană în cursul anului 2003, termenul limită 2006 era unul rezonabil, cu condiția ca toate cerințele implicate să fie stabile, iar specificațiile aferente proiectului să fie elaborate în cel mai scurt timp.

Ulterior, după doar câteva luni, Comisia Europeană a constatat și recunoscut public faptul că termenul de finalizare a proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II nu este unul rezonabil, SIS II fiind imposibil de finalizat și implementat până în anul 2006.

În ciuda acestei realități, nu s-a trecut la modificarea termenului limită privind finalizarea proiectului decât la finele anului 2006.

Raportul de audit ulterior realizat de către Curtea de Conturi Europeană a evidențiat faptul că marea majoritate a autorităților implicate în realizarea și implementarea proiectului vizând SIS II au considerat încă din start termenul acordat ca fiind nerealist, nimeni însă nesesizând Comisia Europeană cu privire la acest aspect.

Așa se face faptul că întârzierea finalizării proiectului SIS II de aproape 75 de luni s-a datorat în principal faptului că termenul de finalizare nu a fost impus în baza unor analize tehnice pertinente, după cum reiese din raportul de audit al Curții de Conturi Europene.

Pe lângă acesta, întârzirea a mai avut la bază și alte motive, precum :

Lipsa expertizei necesare pentru asigurarea supravegherii eficace a contractelor – 30%

Instabilitatea cerințelor privind sistemul informatic – 22 %

Lipsa de angajament a unor state membre, dar și relațiile de colaborare între acestea, ce uneori au fost total nesatisfăcătoare – 17 %

Stabilirea termenului de finalizare nu s-a realizat pe baza unei analize tehnice specializate – 16 %

Diversele mecanisme decizionale ce s-au dovedit neinspirate – 11 %

Sursă captură – http://www.eca.europa.eu/ro/Pages/AudiovisualLibrary.aspx

Atât întârzierea privind finalizarea proiectului SIS II, cât și costurile aferente acestuia (ce au fost depășite de opt ori) au fost puse atât pe seama contextului dificil de guvernare (ce a dus la limitarea considerabilă a capacității Comisiei Europene în ceea ce privește identificarea soluțiilor ideale necesare problemelor operaționale apărute), cât și pe seama numeroaselor deficiențe semnalate în gestionarea proiectului, de către CE.

Implicațiile întârzierii finalizării proiectului SIS II

Astfel, urmare a acestor probleme, proiectul Sistemului de Informații Schengen – SIS II a fost grav afectat (în special până în cursul anului 2009) datorită numeroaselor cauze, precum:

Termenul de finalizare inițial nu a fost unul deloc realist, stabilit pe baza unei documentații tehnice specifice

Comisia Europeană nu a reușit să își actualizeze proiectul de buget, la nivel global, din anul 2003, decât în cursul anului 2010

Marea majoritate a cerințelor privind Sistemul de Informații Schengen SIS II au fost modificate în timp, în încercarea de a se răspunde pozitiv tuturor nevoilor invocate de utilizatori

Aceste cerințe, de asemenea, nu s-au dovedit a fi suficient de stabile în perioada anterioară fazei finale a proiectului – stabilită pentru anul 2010

Sistemul de Informații Schengen SIS II în formă finală s-a dovedit a avea o capacitate net mai dezvoltată decât cea gândită inițial în anul 2001

Comisia Europeană nu a considerat necesar să aloce proiectului personalul suficient (care să aibă și experiența în domeniu necesară) ce putea asigura gestionarea în condiții de eficacitate maximă a activității de dezvoltare a proiectului SIS II, în condiții de externalizare

În prima fază de realizare a proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II, contractantul principal, ce avea drept responsabilitate dezvoltarea proiectului, nu a reușit să livreze un sistem cu performanțele solicitate și impuse, acestea fiind mult sub nivelul preconizat

Toate relațiile de colaborare dintre statele membre și Comisia Europeană s-au dovedit neconforme în procesul de dezvoltare și implementare a Sistemului de Informații Schengen SIS II, CE nereușind să scoată în evidență și să valorifice la maxim experiențele utilizatorilor finali implicați în proiect. Ulterior, după trei ani de la expirarea termenului limită (în 2006), lucrurile au început să se miște, ca urmare a înființării în anul 2009 a Consiliului pentru gestionarea unui program global

De asemenea, în prima fază, au existat numeroase probleme legate de toate părțile ce erau interesate în luarea deciziilor cheie

Comisia Europeană a luat decizia să majoreze considerabil valoarea inițială a principalului contract, acesta crescând, prin intermediul unor acte adiționale, de la suma de 20 de milioane de euro la fabuloasa sumă de 82 de milioane de euro. În ciuda faptului că procedura era menționată în cadrul Regulamentului Financiar, exista un risc major ca prețul final achitat să nu fie unul competitiv cu nivelul proiectului

Subcapitolul 4.1 Soluția ideală pentru gestionarea întârzierii finalizării proiectului Sistemului de Informații Schengen – SIS II

Cum Comisia Europeană nu a reușit să finalizeze la termenul stabilit proiectul privind Sistemul de Informații Schengen SIS II, s-a impus necesitatea adaptării Sistemului de Informații Schengen – SIS I în luna decembrie a anului 2007, pentru conectarea la acesta a noilor state membre ale Uniunii Europene.

Modificările aduse Sistemului de Informații Schengen SIS I au reprezentat SISone4all, aceasta fiind o copie a sistemului național din Portugalia.

SISone4all a reprezentat soluția de urgență găsită pentru cele nouă state care au aderat la UE, obiectivul principal fiind însă SIS II.

Demn de semnalat este faptul că cea de-a zecea țară, Cipru, nu a reușit să implementeze din timp normele Schengen, motiv pentru care aceasta nu s-a putut alinia spațiului Schengen și implicit la SISone4all.

Ulterior, autoritățile responsabile au convenit la numeroase alte prelungiri ale termenului inițial de finalizate a proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II, dar nici acestea nu au putut, din păcate, să fie respectate.

În acest fel s-a ajuns la situația în care cerințele vizând SIS II să fie permanent modificate, respectiv :

Termenul inițial de finalizare a proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II a fost prelungit, din decembrie 2006 până în luna decembrie a anului 2008

Ulterior, termenul din decembrie 2008 a fost prelungit până luna iunie a anului 2010

În luna iunie a anului 2010, Comisia Europeană a dat publicității calendarul final vizând finalizarea și implementarea Sistemului de Informații Schengen SIS II, acesta fiind ulterior aprobat de către Consiliu

Noul termen, stabilit pentru luna martie a anului 2013, a fost respectat de această dată, Sistemul de Informații Schengen SIS II fiind lansat în cursul lunii aprilie 2013 (cu peste șase ani de întârziere față de termenul inițial stabilit pentru aceasta)

De la lansarea Sistemului de Informații Schengen SIS II, a urmat o lună de monitorizare strictă și întrucât nu s-au semnalat disfuncționalități, acesta dovedindu-se complet operațional, el i-a luat locul SIS I în luna mai a anului trecut.

4.1.1 Cauzele generatoare de probleme la nivelul termenelor limită impuse

Trebuie semnalat faptul că principalul motiv ce a dus la toate aceste amănări în finalizarea și implementarea Sistemului de Informații Schengen – SIS II a constat în incapacitatea Comisiei Europene de a furniza personal calificat, cu experiență corespunzătoare în asigurarea supravegherii corespunzătoare a modului de derulare a contractelor.

Concret, întârzirea punerii în aplicare a Sistemului de Informații Schengen SIS II s-a datorat :

Numărului prea redus de specialiști ai Comisiei Europene, ce dețineau o experiență semnificativă în gestionarea unor proiecte de IT de amploare

Numărului prea mic de specialiști ai Comisiei Europene, ce aveau experiență semnificativă în diversele probleme aferente aderării la Schengen

Performanțelor reduse manifestate de principalul contractant ce se ocupa cu dezvoltarea proiectului și ulterior implementarea acestuia

Unor diverse litigii de tip contractual

Modului ineficient de monitorizare a rezultatelor principalului contractant ce era responsabil cu dezvoltarea și implementarea proiectului SIS II de către Comisia Europeană

Lipsei de claritate în exprimare și comunicare între Comisia Europeană și principalul contractant, vizând cerințele și nevoile aferente proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II

Pare părea greu de crezut faptul că, în cursul anului 2002, din echipa proiectului de amploare a Sistemului de Informații Schengen SIS II, organizată la nivelul Comisie Europene, făceau parte doar patru membri, ce erau supravegheați de un singur șef de unitate.

Un an mai târziu, în anul 2003, echipa s-a întregit cu alți patru membri, un reprezentant al Direcției Generale de Informatică din cadrul CE participând doar în faza inițială a proiectului la câteva reuniuni.

În aceste condiții, cum Comisia a ignorat faptul că un proiect de amploarea SIS II avea nevoie de resurse maxime pentru finalizarea și implementarea în timp util, nu este deloc o surpriză faptul că finalizarea acestuia s-a făcut cu o întârziere cu șase ani termenul inițial stabilit de autorități.

De altfel, în conformitate cu o cerere datată 2005 și adresată conducerii responsabie, s-au solicitat de nenumărate ori alocarea resurselor suplimentare pentru proiectul SIS II, în realizarea acestuia fiind semnalate numeroase crize, ca și incapacitatea fizică de a face față diverselor probleme ce erau sesizate de către statele membre.

La toate acestea se adăuga și aspectul (deloc de neglijat) privind personalul angajat cu contract pe termen scurt, acesta neavând nici experiența, dar nici competența tehnică necesare realizării și implementării proiectului.

De altfel, lipsa de experiență de la nivelul Comisiei Europene a fost ulterior semnalată și de către principalul contractant ce era responsabil cu asigurarea calității, aproape 50 % din totalul personalului ce era implicat în acest proiect de amploare fiind angajat în baza unor contracte ce expirau în următorul an.

Ca urmare a auditului ce a fost realizat în cursul anului 2006 de către Serviciul de Audit Intern al Comisiei Europene, care a stabilit că întreg personalul implicat în proiectul SIS II era competent, dar suprasolicitat, Direcția Generală Afaceri Interne a decis să aloce resurse suplimentare, numărul personalului fiind mărit insignifiant.

Așa se face că, dacă la finalul anului 2007, la nivelul personalului responsabil cu SIS II din cadrul DG Afaceri Interne erau 12 angajați permanenți, după cinci ani acesta a fost crescut cu doar 5 funcționari.

Deficiențele semnalate la nivelul dezvoltării și implementării proiectului SIS II au fost deseori semnalate de către statele membre, anterior anului 2009 Comisia Europeană nedispunând de personalul corespunzător din punct de vedere al experienței și al calificării în domeniu.

Mare parte dintre acestea, ca și principalul contractant, ce era responsabil cu partea de dezvoltare a proiectului, și-au exprimat cu numeroase ocazii propunerile vizând alocarea de experiențe suplimentare în domeniul IT, acestea fiind disponibile în cadrul Direcției Generale de Informatică.

De altfel, conform Raportului Serviciului de Audit Intern (iunie 2006) vizând managementul tehnologiei informației, la nivelul Comisiei Europene nu erau resurse de personal suficiente pentru a face față cu brio numeroaselor solicitări generate de nivelul de externalizare a serviciilor.

4.1.2 Incidente pe parcursul derulării proiectului SIS II

În data de 22 octombrie a anului 2004, contractul privind dezvoltarea proiectului Sistemului de Informații Schengen – SIS II, ca și cel al Sistemului de informații privind vizele (denumit VIS – Visa Information System) i-a fost atribuit cunoscutului consorțiu HPS.

La mai puțin de o lună, respectiv în ziua de 18 noiembrie a anului 2004, HPS a fost nevoit să își suspende activitatea, ca urmare a unei contestații ce a fost depusă de unul dintre ofertanții respinși.

Contractul a fost reluat abia la finele lunii ianuarie a anului următor, întârzirea fiind datorată în principal metodei folosită de către Comisia Europeană în evaluarea ofertelor. Conform acestei metode, nu s-a putut stabili cu certitudine faptul că s-a avut în vedere acceptarea ofertei cele mai bune la alocarea contractului.

Așa se face faptul că oferta declarată căștigătoare a fost evaluată de către Comisie ca fiind cea mai ieftină, în ciuda faptului că, în realitate, prețul propus de compania căștigătoare era unul mult mai mare.

Toate cele șapte oferte au fost evaluate inițial din punct de vedere al calității, fiind realizată o evaluare tehnică. Ulterior s-a avut în vedere și evaluarea financiară.

Urmare a acestor analize, dintre toate cele șapte oferte, doar consorțiul HPS și ofertantul care a depus ulterior contestația au reușit să obțină cele mai bune rezultate la capitolul calitate tehnică, punctajele obținute fiind aproximativ egale (respectiv punctajul obținut de HPS fiind cu doar 0,4 % mai ridicat decât cel al ofertantului contestatar).

Ulterior s-a realizat și evaluarea financiară a celor două oferte, rezultatele acesteia fiind combinate cu punctajul tehnic. Ca urmare a evaluării financiare, s-a concluzionat că oferta consorțiului HPS este cu 43 % mai ieftină, acesta obținând un punctaj la nivel global mai mare.

În ciuda acestui aspect, în realitate prețul pe care l-a propus în oferta sa HPS era cu un procent de 3,5 % mai mare decât prețul ofertantului contestatar, respectiv de 38,1 milioane de euro, față de doar 36,8 milioane de euro.

Așa se face că oferta HPS a fost considerată de către Comisie ca fiind mai profitabilă, în ciuda faptului că aceasta era mai costisitoare, contractul fiind împărțit în nu mai puțin de 15 loturi.

Și asta deoarece Comisia a calculat pentru fiecare lot câte un punctaj separat, având în vedere raportul dintre ofertelor celor doi competitori, ulterior fiind adunate punctajele, dar fără între prețurile fixe și obiectele ce urmau să fie comandate în mod separat, ca urmare a necesităților.

La final, punctajul financiar obținut de către competitorul declarat câștigător nu reflecta nici pe departe oferta de la nivel global.

Ulterior, Curtea de Justiție Europeană a respins cererea privind aplicarea unor măsuri de tip provizoriu ce a fost depusă de competitorul respins, sub motivația că nu există suficiente elemente probatorii care să poată demonstra prejudiciile grave invocate de acesta.

Curtea de Justiție Europeană a recunoscut însă faptul că s-au comis numeroase erori grave în evaluarea ofertelor de către Comisie.

De asemenea, Comisia nu a dispus nici de personalul suficient și specializat care să poată asigura în mod corespunzător contratul, prevenind în același timp și eventualele rezultate neconcludente obținute de către principalul contractant, ce era responsabil cu dezvoltarea proiectului.

De altfel, acest lucru este menționat și în cadrul auditului ce a fost realizat la finalul anului 2006 (anul în care ar fi trebuit ca SIS II să devină funcțional), Serviciul de Audit Intern al Comisiei Uniunii Europene criticând modul de gestionare a proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II, principalului contractant ce era responsabil de dezvoltarea acestuia nefiindu-i solicitată nici un fel de garanție cu privire la faptul că acesta are capacitatea de a finaliza proiectul la timp, dar mai ales în conformitate cu toate specificațiile tehnice.

În plus, s-a stabilit și faptul că în faza inițială a proiectului Comisia nu a dispus de personal experimentat pentru evaluarea profesională a calității rezultatelor obținute pe parcursul derulării acestuia, dar nici pentru monitorizarea performanțelor contractantului.

De asemenea, rezultatele testelor operaționale a fost aprobat de către Comisie, doar având în vedere feedback-ul recepționat de la principalul contractant (ce era responsabil de dezvoltarea proiectului) și de la contractantul responsabil cu asigurarea calității.

Testele operaționale, ce au fost realizate pentru prima oare în anul 2008 (fiind testat atât sistemul central cât și sistemele naționale ale statelor membre) reliefau de fapt eșecul, acestea scoțând în relief principalele probleme ce existau în sistem.

Ulterior, după anul 2009, activitatea Comisia s-a îmbunătățit substanțial, aceasta având capacitatea să evalueze corect calitatea rezultatelor obținute în urma testelor operaționale.

Probleme diverse la nivelul colaborării părților implicate în proiectul SIS II

Trebuie menționat și faptul că, pe parcursul derulării proiectului SIS II (mai ales în primii ani), relațiile dintre Comisia Uniunii Europene și statele membre au fost destul de încordate, colaborarea dintre acestea fiind de multe ori aproape inexistentă, din motive diverse:

În ciuda faptului că a recrutat experți din diversele state membre, Comisia nu era un utilizator direct al sistemului, ea nedispunând nici de cunoștiințele necesare privind unele practici ale utilizatorilor finali, dar nici cunoștiințele ce îi erau necesare pentru a putea întelege care sunt nevoile operaționale, dar și cerințele utilizatorilor

De asemenea, Comisia nu a reușit să valorifice la un potențial maxim experiența tuturor statelor membre ce erau și utilizatori finali ai SIS II, acestea cunoscând și sistemul deja existent SIS I. În ciuda faptului că de-a lungul timpului au existau numeroase reununi de lucru, în cadrul cărora statele membre și-ar fi putut prezenta opiniile (cum ar fi reuniunile managerilor de proiect la nivel național, reuniunile Grupului de acțiune al SIS II; reuniunile Comitetului SIS II, ori reuniunile „Prietenilor SIS II”) Comisia nu a reușit să se implice, înainte de anul 2009, în mod activ. În aceste condiții unele dintre statele membre s-au simțit excluse din cadrul procesului de tip decizional și au reacționat în consecință

Comisia nu a reușit să le ofere statelor membre un cadru adecvat de comunicare cu principalul contractant ce era responsabil cu dezvoltarea proiectului

De asemenea, în ciuda faptului că a primit în repetate rânduri numeroase cereri din partea statelor membre privind furnizarea unei copii a contractului principal de dezvoltarea proiectului SIS II, Comisia Uniunii Europene nu a reușit să le onoreze decât în momentul în care a primit o recomandare expresă din cadrul Serviciului juridic (abia în anul 2009)

Multe dintre statele membre implicate în proiect nu erau deloc convinse că SIS II ar fi necesar

Rezultatele foarte slabe obținute în primii ani au afectat grav încrederea statelor membre cu privire la capacitatea Comisiei Uniunii Europene de a finaliza proiectul SIS II

Modificări de atitudine

Ulterior, după anul 2009, situația a început să se îmbunătățească treptat, Comisia Uniunii europene înființănd în acel an și un Consiliu pentru gestionarea programului global (denumit GPMB – Global Project Management Board).

În acest fel, utilizatorilor finali din cadrul statelor membre le-a fost permis să își aducă contribuția la faza finală a proiectului, având în vedere experiențele acumulate. De altfel, la reuniunile săptămânale organizate de către GPMB lua parte nu doar Comisia, ci și diverși experți din statele membre, dar și contractanți. În acest fel s-a reușit interacționarea strânsă între statele membre (utilizatorii finali) și principalul contractant ce era responsabil cu dezvoltarea proiectului.

După doi ani de la schimbarea de atitudine a Comisiei Uniunii Europene, cu ocazia reexaminării realizată de către CEPS (Centrul de Studii Politice Europene), s-a constatat o îmbunătățire considerabilă a modului de gestionare și dezvoltare a proiectului SIS II.

De altfel, urmare a acestei verificări, CEPS a reușit să pună în evidență stadiul de dezvoltare a Sistemului de Informații Schengen – SIS II, după o perioadă în care toate părțile implicate în proiect au decis să se implice în mod activ, lăsând la o parte disensiunile din faza inițială a proiectului.

Conform Centrului de Studii Politice Europene, după 2010, cadrul de guvernanță a Sistemului de Informații Schengen – SIS II a început să capete contur, după cum o demonstrează și schema dată ulterior publicității de către CSPE:

Sursă captură – http://www.ceps.be/

Note :

Săgețile din figura de mai sus indică sensul de raportare în cadrul proiectului SIS II

Prin Țările membre se înțelege tatele ce sunt membre ale spațiului Schengen

Termenul FoSIS reprezintă organizația Prietenii SIS II

Prin termenul SIS II TF se reprezintă Grupul de acțiune SIS II

Prin SIS TECH s-a definit Grupul de lucru pentru chestiuni Schengen (respectiv configurația SIS TECH)

Prin SIS SIRENE se înțelege Grupul de lucru pentru chestiuni Schengen (respectiv configurația SIS SIRENE)

Prin CATS s-a definit Comitetul, așa cum acesta este prevăzut în legislație

NPM definește Reuniunea managerilor naționali de proiecte

Prin GPMB se identifică Consiliul pentru gestionarea programului global

Prin MDC s-a definit Principalul contractant responsabil de dezvoltare

QAC reprezintă Contractantul responsabil de asigurarea calității

TAG reprezintă Grupul consultativ privind testele operaționale (este un grup de lucru consultativ din cadrul Comitetului SISVIS)

CMB reprezintă Comitetul de gestionare a modificărilor (reprezintă grupul de lucru consultativ al Comitetului SISVIS)

Comitetul SISVIS (VIS) reprezintă Comitetul care asistă asupra Comisiei la dezvoltarea SIS II și asupra Sistemului de informații privind vizele

SIS II TECH reprezintă Configurația SIS II TECH a Comitetului SISVIS

SIRENE reprezintă Configurația SIRENE a Comitetului SISVIS

Pe perioada derulării proiectului privind Sistemul de Informații Schengen – SIS II, puține au fost părțile direct intresate care cunoșteau cu exactitate ce autoritate era responsabilă pentru adoptarea deciziilor cheie.

În ciuda faptului că periodic erau întocmite procesele verbale ale reuniunilor din cadrul Comitetului SISVIS, pănă în anul 2009 nu a existat niciun fel de registru cu privire la deciziile adoptate în cadrul proiectului, care să le permită statelor membre atât urmărirea derulării acestuia, cât și înțelegerea facilă a tuturor motivelor și elementelor care stăteau la baza luării deciziilor importante.

Mare majoritate a statelor membre implicate în proiectul SIS II erau convinse că deciziile cheie sunt adoptate numai de către Comisia Uniunii Europene. Ulterior, după ce aceasta a dispus înființarea Consiliului pentru gestionarea programului global în 2009, percepția la nivelul decizional s-a modificat radical, după cum se poate observa și în figura dată publicității de către Comisia de Audit a Uniunii Europene:

Sursă captură – Raportul de Audit întocmit de Curtea de Conturi Europeană cu privire la proiectul Sistemului de Informații Schengen – SIS II

Sistemul de Informații Schengen – SIS II, care trebuia inițial să devină operațional începând cu anul 2006, ar fi trebuit, conform contractului inițial încheiat în anul 2004 să poată gestiona pănă la 15 milioane de alerte. Această capacitate putea fi mărită, fără alte modificări tehnice, SIS II putând da curs la aproximativ 22 de milioane de alerte

În anul 2007 însă s-a remarcat o creștere considerabilă a numărului de alerte, motiv pentru care s-a luat decizia modificării cerințelor inițiale în ceea ce privea capacitatea Sistemului de Informații Schengen – SIS II.

Prin intermediul unui act adițional ce a fost încheiat pentru faza de finalizare a proiectului SIS II s-a luat în calcul modificarea considerabilă a Sistemului de Informații Schengen de generația a doua, acesta putând avea capacitatea de a gestiona un număr de 70 de milioane de alerte, cu posibilitatea măririi capacității pănă la numărul de 100 de milioane de alerte.

În luna martie a anului 2013, când a fost pus în funcțiune, SIS II a fost nevoit să facă față unui număr de 46 de milioane de alerte, alertele înregisrate în baza de date a Sistemului de Informații Schengen fiind planificate să evolueze astfel:

Sursă captură – Curtea de Conturi Europeană, având la bază statisticile Consiliului, documentația tehnică a SIS II și studiului volumetric ce a fost realizat în anul 2009 de către Comisia Uniunii Europene

Dezvoltarea și implementarea Sistemului de Informații Schengen – SIS II nu a fost deloc una lipsită de surprize, cea mai mare dintre acestea constând în valoarea totală a proiectului.

Așa se face faptul că, în luna iunie a anului 2001, Consiliul estimase drept cost total al dezvoltării proiectului SIS II suma de 14,6 milioane de 2001, Comisia a comunicat ca valoarea s-a majorat la suma de 23 de milioane de euro.

Iar după alți doi ani valoarea proiectului a fost din nou modificată, Comisia estimând de această dată că acesta va costa aproximativ 35,3 milioane de euro.

La finalul proiectului, s-a concluzionat că Sistemul de Informații Schengen – SIS II a costat nu mai puțin de 188,6 milioane de euro (de opt ori suma prevăzută inițial).

Ulterior, Curtea de Conturi Europeană a reușit să evidențieze, în cadrul Raportului de Audit intocmit, sumele cheltuite cu SIS II, pe ani și categorii de cheltuieli, respectiv :

Sursă captură – Curtea de Conturi Europeană, la capitolul Cheltuieli aferente SIS II

Majorarea fabuloasă a cheltuielilor necesare dezvoltării și implementării proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II este pusă de multe dintre autoritățile responsabile pe seama bugetului inițial alocat proiectului, ce a fost nerealist. Acesta, ca și estimarea ulterioară din anul 2003 au avut la bază un termen limită de asemenea nerealist (2006), toate erorile datorându-se în principal inexistenței unei analize tehnice de specialitate.

Dintre cauzele care au stat la baza ceșterii considerabile a costurilor SIS II, identificate de către Comisia de Audit Europeană, pot fi enumerate :

Durata mult mai lungă a proiectului decât estimările inițiale – 31 %

Modificările dese privind cerințele SIS II – 27 %

Erori în estimarea bugetului inițial – 24 %

Slaba performanță a contractantului – 10 %

Capacitatea deosebită de negociere a contractantului – 5 %

Sursa captură – Raportul de Audit al Curții de Conturi Europene

Trebuie menționat și fapul că a fost majorată considerabil și valoarea contractului principal de dezvoltare a Sistemului de Informații Schengen – SIS II, Comisia reușind, prin intermediul mai multor acte adiționale, să îi ofere contractantului în loc de 20 de milioane de euro cât erau prevăzuți inițial, nu mai puțin de 82 de milioane de euro.

Conform contractului inițial ce a fost încheiat în luna octombrie a anului 2004 cu consorțiul HPS pentru dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen SIS II, valoarea acestuia era de 20,3 milioane de euro.

Contractul cu HPS prevedea un preț fix, fără specificarea costurilor implicate de pachetele de lucru de dimensiuni reduse, prin intermediul cărora putea fi realizate diverse ajustări, fără ulterioare renegocieri contractuale.

Așa se face că prin intermediul actelor adiționale contractului, valoarea acestuia a fost majorată de patru ori, suma finală achitată contractantului HPS fiind de 82,4 milioane de euro.

Conform Raportului de Audit a Curții de Conturi Europene, pe perioada derulării proiectului Sistemului de Informații Schengen SIS II, valoarea contractului vizând dezvoltarea acestuia a suferit serioase modificări :

Sursa captură – raportul de audit al Curții de Conturi Europene

În ciuda faptului că toate costurile legate de proiectul Sistemului de Informații Schengen SIS II au crescut considerabil pe parcursul dezvoltării acestuia, la finalizarea sa s-a constatat o diminuare semnificativă a beneficiilor estimate.

Astfel, beneficiul principal, ce ar fi constat în conectarea unui număr cât mai mare de state membre la SIS II după extindere, s-a dovedit a fi aproape irelevant după implemnetarea în anul 2007 a SISone4ALL.

Așa se face că, dacă la începutul proiectului SIS II, principalul motiv consta în conectarea la Sistemul de Informații Schengen a unui număr cât mai mare de state, la finalul acestuia s-a ajuns la o diminuarea semnificativă, după cum reiese tot din cadrul Raportului de Audit al Curții de Conturi Europene :

Sursa captură – Cutea de Conturi Europeană – Raportul de Audit vizând SIS II

CAPITOLUL 5 SISTEMUL DE INFORMAȚII PRIVIND VIZELE – VIS

VIS – sistemul de informații privind vizele – a fost instituit prin intermediul Deciziei 2004/512/CE a Consiliului (8 iunie 2004) privind Sistemul de informații în domeniul vizelor. Gestionarea operațională a VIS (reglementată atât prin Regulamentul nr. 767/2008 al PE și al Consiliului (9 iulie 2008), cât și prin Regulamentul VIS privind schimbul de date între statele membre, vizând vizele de scurtă ședere) i-a revenit, în perioada de tranziție, Comisiei Uniunii Europene, ulterior sarcina fiind preluată de către Agenția europeană pentru gestionarea de tip operațional a sistemelor informatice.

Decizia Consiliului Uniunii Europene privind instituirea Sistemului de Informații privind Vizele – SIV a fost luată la propunerea Comisiei, proiectul fiind luat în discuție încă din cursul lunii iunie a anului 2002. Astfel, Consiliul UE a decis, urmare a unui studiu de fezabilitate anterior elaborat, că se impunea în regim de urgență stabilirea și dezvoltarea unui sistem comun privind identificarea datelor implicate în procesul de acordare a vizelor.

Sistemul de Informații privind Vizele reprezintă sistemul aferent schimbului de date între statele membre Schengen în ceea ce privește vizele, prin intermediul acestuia toate autoritățile naționale implicate putând atât să introducă și actulizeze diverse date de profil, cât și să consulte, pe cale electronică, întreaga bază de date.

Sistemul de Informații SIV este structurat astfel:

SC – SIV – Sistemul Central de Informații

NI – SIV – interfața aferentă fiecărui stat membru Schengen – aceasta are rolul de a asigura permanent legătura cu autoritatea centrală la nivel național, ce este competentă în țara respectivă

O infrastructură de comunicații între SC – SIV și NI – SIV

În ceea ce privește obiectivul SIV, funcționalitățile dar și responsabilitățile acestuia, ca și condițiile și procedurile vizând schimbul de date între diferitele state membre ale spațiului Schengen privind atât cererile de viză de scurtă ședere, cât și deciziile aferente acestora (deciziile de anulare a vizei, de retragere sau de prelungirea vizelor), toate sunt prevăzute în cadrul Regulamentului nr. 767/2008 al PE și al Consiliului, adoptată la data de 9 iulie 2008 – Sistemul de informații privind vizele, ca și schimbul de date ce are loc între statele membre în privința vizelor de ședere redusă – Regulamentul VIS.

Beneficiile conferite de VIS

Prin intermediul dezvoltării și implementării SIV s-a avut în vedere în principal ”îmbunătățirea punerii în aplicare a politicii comune în materie de vize, a cooperării la nivel consular și a consultărilor care au loc între autoritățile centrale responsabile în domeniul vizelor prin facilitarea schimbului de date între statele membre” privind cererile de acordare a vizelor, dar și deciziile aferente acestora, urmărindu-se:

Simplificarea procedurii privind solicitarea vizelor

Prevenirea eludării criteriilor de stabilire de către țara membră competentă examinarea unei cereri în domeniu

Facilitarea proceselor privind combaterea fraudelor diverse

Facilitarea diverselor controale la nivelul punctelor de trecerea frontierelor externe și a controalelor de pe teritoriul statelor membre Schengen

Facilitarea identificării persoanelor care nu îndeplinesc condițiile privind intrarea, șederea sau rezidența pe teritoriul unui stat membru

Facilitarea identificării persoanelor care nu mai îndeplinesc condițiile privind intrarea, șederea sau rezidența pe teritoriul unui stat membru Schengen

Posibilitatea punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003

Prevenirea unor amenințări privind siguranța internă a unui stat membru al spațiului Schengen

Subcapitolul 5.1 Accesul la baza de date a Sistemului de Informații privind Vizele

Baza de date a Sistemului de Informații privind Vizele poate fi accesată numai pentru prevenirea unor infracțiuni grave, ca și pentru depistarea și cercetarea unor infracțiuni de tip de terorist și a altor infracțiuni grave.

Conform Regulamentului VIS, în cazul în care există motive temeinice pentru consultarea datelor aflate în SIV, autoritățile competente din statele membre se pot adreaa cu o cerere scrisă sau pe cale electronică, solicitând accesarea informațiilor necesare.

Demn de menționat este faptul că EUROPOL poate accesa Sistemul de Informații pentru Vize numai în limitele mandatului, când acest lucru este strict necesare îndeplinirii unor sarcini sau misiuni.

Toate consultările datelor aflate în baza SIV se realizează în cadrul unor puncte de acces central, ce au rolul și de a asigura toate condițiile necesare ce sunt stabilite prin prevederile Deciziei 2008/633/JAI a Consiliului (23 iunie 2008) vizând prevenirea, depistarea și cercetarea unor infracțiuni grave sau a infracțiunilor de terorism.

În acest sens, toate statele membre au dreptul să își desemneze mai multe puncte de acces, în funcție de structura administrativă, dar și organizațională.

În cazuri excepționale, autoritățile interesate se pot adresa cu cereri scrise (înaintate verbal sau pe cale electronică) direct punctelor de acces centrale, acestea putând face verificarea ex post a îndeplinirii condițiilor privind accesul, dar și a situației de excepție invocată.

Toate datele ce sunt obținute în SIV prin intermediul invocării situațiilor excepționale nu pot fi nici transferate și nici puse la dispoziția unui alt stat ori organizație internațională, decât în situația în care acest demers este vital pentru prevenirea și identificarea unor infracțiuni de terorism sau a altor infracțiuni considerate grave.

Evidența privind tranferurile de date ce sunt realizate, ca și punerea acestora la dispoziția diverselor autorități naționale ce au competență în domeniu revine în sarcina statelor membre Schengen, cu respectarea legislației naționale.

Subcapitolul 5.2 Categorii de date incluse în VIS

În cadrul Sistemului de Informații privind Vizele sunt înregistrate numai anumite categorii de date, respectiv:

Datele alfanumerice privind persoana care solicită viza, ca și vizele solicitate, ce sunt eliberate, refuzate ori anulate, retrase ori prelungite, precum:

Numărul cererii de acordare a vizei și diverse informații ce privesc stadiul procedurii

Autoritatea și sediul acesteia care a primit cererea, cu specificarea cazului în care cererea a fost prezentată unei autorități ce vizează un alt stat membru Schengen

Numele (numele de naștere, numele anterior) al persoanei care depune cererea, cu prenume, precizarea sexului, a datei, a locului și a țării în care s-a născut

Cetățenia la naștere și cetățenia actuală

Numărul și tipul documentului de călătorie, autoritatea emitentă, data eliberării, dar și data expirării

Data și locul adresării cererii

Tipul vizei solicitate în cerere

Toate datele ce vizează persoana care adresează o invitație șisau care își asumă responsabilitatea tuturor cheltuielilor de întreținere, pe perioada de ședere, a solicitantului

Durata șederii și destinația principală

Scopul călătoriei, data planificată pentru sosire și pentru plecare

Frontiera unde a avut loc prima intrare ori rutele de tranzit aflate în planificare

Reședința persoanei care solicită viza

Ocupația actuală a acesteia și angajatorul – în cazul studenților, denumirea instituției de studiu

Numele și prenumele părinților, în cazul în care solicitantul este minor

Fotografia solicitantului de viză, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1683/95

Datele dactiloscopice – amprentele digitale ale solicitantului

Diversele legături cu alte cereri

Atât accesul la SIV cât și introducerea ori modificarea sau ștergerea unor date din baza Sistemului de Informații pentru Vize se poate realiza numai de către personalul special autorizat pentru aceasta, de către autoritățile ce au responsabilități în materie de vize.

Desemnarea autorităților responsabile revine în sarcina fiecărui stat membru Schengen, lista personalului autorizat să acceseze baza de date și să introducă diverse informații în aceasta, să le consulte, modifice ori să le șteargă fiind comunicată de către statul respectiv Comisiei ori de câte ori survin modificări.

Sistemul de Informații pentru Vize are un sediu central la Strasbourg. acesta asigurând executarea tuturor funcțiilor de supraveghere și de gestionare tehnică.

Pe lângă acesta mai există un sistem de rezervă (localizat în Sankt Johann im Pongau – Austria), ce are capacitatea de a asigura toate funcționalitățile aferente SIV-ului central principal, în cazul funcționării deficitare a acestuia.

Conectarea Sistemul de Informații pentru Vize la sistemul național aferent fiecărui stat membru Schengen se realizează cu ajutorul interfeței naționale proprii țării respective.

De asemenea, fiecărui stat membru Schengen îi revine responsabilitatea de a desemna o autoritate la nivel național, ce este autorizată să acceseze Sistemul de Informații pentru Vize și să se conecteze la acesta, prin intermediul interfeței naționale.

Măsuri speciale pentru prelucrarea datelor în VIS

În plus, statele membre sunt obligate să aplice diversele proceduri automatizate privind prelucrarea datelor, în sarcina acestora fiind incluse și :

Dezvoltarea sistemului național privind vizele și/sau adaptarea acestuia la Sistemul de Informații pentru Vize

Organizarea, dar și gestionarea, funcționarea, ca și întreținerea sistemului național aferent vizelor

Gestionarea, dar și reglementarea accesului personalului din cadrul autorităților naționale la Sistemul de Informații pentru Vize, având în vedere prevederile Regulamentului Vis

Achitarea diverselor cheltuieli ce sunt aferente sistemelor naționale, ca și a cheltuielilor cu conectarea acestora la interfața națională

Achitarea costului investițiilor, ca și a cheltuielilor de exploatare pentru întreaga infrastructură de comunicații dintre interfața la nivel național și sistem

Instruirea personalului vizând normele de securitate și de protecția datelor, înaintea autorizării acestuia de prelucrare a datelor ce sunt înregistrate în cadrul Sistemului de Informații pentru Vize

Garantarea prelucrării legale a tuturor datelor care trebuie să fie:

Colectate în mod legal

Transmise Sistemului de Informații pentru Vize numai conform procedurii legale

Transmise Sistemului de Informații pentru Vize în mod exact, dar și actualizat

De asemenea, la nivel național, Autoritatea de administrarea datelor din cadrul Sistemului de Informații pentru Vize are de îndeplinit o serie de cerințe, precum :

Luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru asigurarea securității la nivelul VIS central, dar și la nivelul infrastructurii de comunicații dintre acesta și interfețele naționale, fără însă a se aduce atingere vreunei responsabilități a unui stat membru Schengen

Garantarea faptului că la datele ce sunt prelucrate pentru Sistemul de Informații pentru Vize are acces doar personalul special autorizat în acest sens

Conform Regulamentului VIS, toate datele ce sunt recuperate din Sistemul de Informații pentru Vize pot să fie păstrate în cadrul unor fișiere naționale numai în situații relevante, clar specificate de legislație.

Un stat membru are dreptul să păstreze în dosarele naționale toate datele pe care le-a introdus în Sistemul de Informații pentru Vize. Orice încălcare a acestor prevederi se consideră un abuz, care este sancționat conform legislației.

Conform legislației, în cadrul Sistemului de Informații pentru Vize pot fi consultate, de către diversele autorități ce sunt responsabile și autorizate în domeniul vizelor competente, fără identificarea solicitanților, exclusiv pentru realizarea unor raportări sau pentru elaborarea unor statistici, următoarele tipuri de date:

Informații diverse privind un anumit stadiu al procedurii

Autoritatea competentă ce este responsabilă în domeniul vizelor, cu sediul acesteia

Cetățenia solicitantului la momentul depunerii cererii

Date privind frontiera unde este localizată prima intrare

Data, ca și locul în care s-a realizat cererea sau diverse alte decizii legate de viză

Tipul vizei solicitate sau al vizei eliberate

Tipul documentului de călătorie al solicitantului

Motivele care stau la baza luării unei decizii în ceea ce privește fie cererea de viză, fie viza

Date privind autoritatea competentă și responsabilă în domeniul acordării vizelor (cu sediul acesteia), care a decis să respingă cererea de acordare a unei vize (cu data la care s-a făcut respingerea)

Scopul călătoriei solicitantului

Cazurile semnalate în care s-a constatat că aceeași persoană a solicitat acordarea de vize de la diverse autorități responsabile în materie, specificându-se și sediul autorităților, dar și datele de respingere

VIS – introducerea datelor

În cadrul Sistemului de Informații pentru Vize pot fi introduse o serie întreagă de date, în funcție de situație, precum:

1.Date ce sunt introduse la depunerea cererii de acordare a vizei

În această situație, autoritatea ce este responsabilă în materia vizelor din statul membru respectiv introduce în cadrul dosarului de cerere mai multe date cum ar fi :

Numărul cererii de acordarea vizei

Diverse informații privind stadiul procedurii

Autoritatea care a preluat cererea (cu sediul său), ca și mențiunea specială în cazul în care respectiva cerere a fost introdusă autorității dintr-un alt stat membru

Diversele date ce sunt preluate direct din formularul de cerere de acordarea vizei, precum:

Numele solicitantului, numele acestuia la naștere (ca și numele purtat anterior), cu menționarea prenumelui, a sexului, dar și a datei, locului și statul de naștere

Cetățenia actuală a solicitantului, dar și cetățenia acestuia la naștere

Tipul, dar și numărul documentului de călătorie al solicitantului, cu menționarea autorității care l-a eliberat, dar și al datei de eliberare/expirare al acestuia

Locul și data introducerii cererii privind viza

Tipul vizei care este solicitată

Toate datele privind persoana care formulează o invitația și/sau care își și asumă oate cheltuielile de întreținere aferente solicitantului, pe toată perioada șederii acestuia

Care este destinația principală, dar și durata șederii de tip planificat

Scopul călătoriei solicitantului

Data planificată de sosire și de plecarea solicitantului

Frontiera primei intrări a solicitantului, ori ruta de tranzit planificată a acestuia

Reședința solicitantului

Ocupația actuală a solicitantului și angajatorul – în cazul studenților fiind menționată denumirea instituției la care acesta studiază

Numele și prenumele părinților, în cazul minorilor

O fotografie a persoanei care face solicitarea, având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 1683/95

Amprentele digitale ale solicitantului, cu respectarea legislației actuale

2. Date ce sunt adăugate în situația eliberării vizei

Dacă se ia decizia acordării unei vize, la dosarul cererii solicitantului sunt adăugate diverse date, cum ar fi :

Diverse informații vizând stadiul procedurii, menționându-se faptul că s-a eliberat viza solicitată prin cerere de către solicitant

Menționarea autorității ce a eliberat viza (și sediul acesteia), dar și dacă eliberarea s-a realizat în numele unei alte țări membre

Menționarea locului și a datei privind decizia de eliberarea vizei solicitate

Tipul vizei acordate

Numărul autocolantului aferent vizei

Teritoriul pe care este autorizat să călătorească deținătorul vizei

Data de la care începe să curgă viza, ca și data la care încetează perioada de valabilitate a acesteia

Numărul de intrări ce sunt autorizate de către viză pe teritoriul pentru care aceasta este valabilă

Durata de ședere, ce este autorizată prin viza acordată

În eventualitatea în care persoana care a solicitat o viză fie își retrage cererea fie renunță la ea mai devreme de adoptarea unei decizii privind eliberarea sau respingerea vizei, se impune clasarea cererii, cu menționarea motivelor acesteia, ca și da datei de clasare

3. Date ce sunt adăugate în situația suspendării examinării unei cereri de viză

În eventualitatea în care o autoritate responsabilă în materia vizelor și care reprezintă o altă țară membră a spațiului Schengen este obligată să procedeze la suspendarea examinării cererii de viză, sunt adăugate diverse date dosarului de cerere, precum :

Informații diverse privind stadiul procedurii, menționându-se faptul că s-a ajuns la suspendarea examinării cererii

Autoritatea care a dispus suspendarea examinării cererii, cu menționarea sediul acesteia

Locul și data la care s-a luat decizia suspendării examinării cererii

Statul membru Schengen ce are competența de a examina cererea

4. Date ce sunt adăugate dacă se ia decizia refuzării vizei

În situația luării măsurii de refuzare a unei vize, autoritatea ce este responsabilă în domeniul vizelor trebuie să adauge date precum :

Informații diverse privind stadiul procedurii, cu mențiunea și a faptului că s-a refuzat viza

Autoritatea ompetentă care a refuzat viza, cu menționarea sediului acesteia

Locul și data la care s-a luat decizia de refuzarea vizei

Motivul sau motivele care au stat la baza luării deciziei de refuzare a vizei. Dintre acestea pot fi menționate :

Solicitantul vizei nu are un document de călătorie valabil

Solicitantul vizei deține un document de călătorie fals

Solicitantul vizei deține un document contrafăcut

Solicitantul vizei nu poate justifica scopul și condițiile de ședere

Solicitantul vizei prezintă un risc de imigrare ilegală specific

Solicitantul vizei a staționat, pe parcursul unei perioade de șase luni, deja jumătate din perioadă pe teritoriul statelor membre Schengen

Solicitantul vizei nu are suficiente mijloace de subzistență, raportate cu perioada și modalitatea de ședere

Solicitantul vizei nu deține suficiente mijloace de subzistență raportat la perioada de întoarcere în statul de origine ori cel de tranzit

Pe numele solicitantului vizei este a fost emis un avertisment privind refuzarea înregistrării în cadrul Sistemului de informații Schengen (SIS)

Pe numele solicitantului vizei este a fost emis un avertisment privind refuzarea înregistrării și/sau în registrele naționale

Solicitantul vizei este considerat ca fiind o persoană ce reprezintă o amenințare pentru ordinea publică, ori a siguranței interne și a relațiilor internaționale dintre statele membre

5. Date ce sunt adăugate în situația anulării vizei, a retragerii acesteia sau a reducerii perioadei de valabilitate

În eventualitatea în care autoritatea competentă în domeniul acordării vizelor ajunge să ia o decizie în sensul anulării, a retragerii sau reducerii perioadei de valabilitate a unei vize, sunt adăugate următoarele date :

Diverse informații privind stadiul procedurii, menționându-se faptul că viza respectivă a fost fie anulată, fie retrasă, fie durata acesteia de valabilitate redusă

Autoritatea competentă care a luat decizia să anuleze sau să retragă viza, ori să-i reducă acesteia durata de valabilitate

Locul și data luării deciziei de anulare, retragere sau reducerea perioadei de valabilitate a unei vize

Dacă este cazul, notă în momentul expirării vizei

Numărul autocolantului aplicat vizei, dacă reducerea perioadei acesteia impune și un nou autocolant de viză

Motivul ori motivele pentru care s-a luat decizia anulării, a retragerii sau diminuării perioadei de valabilitate a vizei, cum ar fi :

Expulzarea deținătorului vizei – în situația reducerii perioadei

Lipsa mijloacelor de subzistență corespunzătoare, aferente duratei de ședere planificată

6. Date ce sunt adăugate în situația prelungirii vizei

Dacă autoritatea competentă ia decizia prelungirii unei vize, sunt adăugate :

Diverse informații privind stadiul procedurii, menționându-se faptul că viza s-a prelungit

Autoritatea competentă care a prelungit viza, cu menționarea sediului acesteia

Locul și data luării deciziei de prelungirea vizei

Numărul autocolantului de viză, în situația în care visa este prelungită prin aplicarea unui autocolant nou

Data începând cu care începe să decurgă prelungirea vizei

Data la care va expira prelungirea vizei

Perioada cu care s-a prelungit durata autorizată de ședere

Teritoriul pentru care deținătorul vizei are autorizația să de a călători

Tipul vizei ce a fost prelungită

Motivul sau motivele care au dus la luarea deciziei de prelungire a vizei, cum ar fi :

Caz de forță majoră

Motive de natură umanitară

Motive întemeiate, de natură profesională

Motive de ordin personal, serioase

Prin dezvoltarea și implementarea VIS s-a avut în vedere îmbunătățirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor la nivel comun în ceea ce privește vizele, cu dezvoltarea cooperării la nivel consular, ca și a colaborărilor la nivelul autorităților centrale ce au diverse competențe în materia vizelor.

Demn de menționat este faptul că Sistemul de Informații VIS nu a intrat în funcțiune, în cadrul tuturor consulatelor statelor membre ale spațiului Schengen (la nivel global) în același timp, el fiind implementat treptat.

Astfel, în luna octombrie a anului 2011 VIS a început să fie funcțional în consulatele statelor Schengen, aflate pe teritoriul Africii de Nord, emitente de vize. În cursul anului 2012 a venit rândul consulatelor din Golful Persic și din Orientul Mijlociu, sistemul de informații urmând să fie disponibil la nivel global în mod etapizat.

În condiții de totală operaționalitate, VIS este conectat permanent atât cu consulatele statelor membre Schengen ce acordă vize, cât și cu toate punctele de trecerea frontierelor externe ale acestora.

Astfel, la nivelul punctelor de frontieră, Sistemul de Informații VIS le oferă posibilitatea polițiștilor de frontieră să facă diverse verificări, cum ar fi verificarea conrespondenței dintre o persoană care a solicitat o viză și persoana care deține viza biometrică.

O primă verificare vizează compararea amprentelor digitale ce sunt scanate de către polițiști la punctele de trecere al frontierelor cu cele anexate datelor de tip biometric ce sunt stocate vizei.

O altă verificare facilitată de către VIS poate consta în compararea unei amprente digitale colectată la un post de trecere a frontierei cu întreg conținutul bazei de date aparținând acestui Sistem de Informații, VIS urmând să devină cea mai vastă bază de date de tip biometric la nivel global (când se va atinge capacitatea maximă).

Concluzionând, Sistemul de informații privind vizele (VIS) are în vedere îmbunătățirea permanentă a modalităților de punere în aplicare a politicilor comune în domeniul vizelor, ca și a cooperării la nivel consular și a consultărilor între diversele autorități centrale, aceste obiective fiind vizând în principal:

Simplificarea la maxim a procedurii prin care se solicită vizele

Prevenirea fenomenului cunoscut sub denumirea de „visa shopping”

Combaterea fraudelor

Ușurarea controalelor realizate la toate punctele de trecerea frontierelor externe, ca și la cele de pe teritoriul statelor membre Schengen

Acordarea asistenței necesare pentru identificarea tuturor persoanelor ce nu îndeplinesc condițiile de intrare, condițiile de ședere sau condițiile rezidență pe teritoriul țărilor membre

Facilitatea punerii în aplicare a Regulamentului Dublin II

Prevenirea potențialelor amenințări la adresa siguranței naționale a statelor membre Schengen

Cum se dorește menționerea disponibilității VIS în orice moment al zilei, dar și accesarea bazei complexe de date numai de către persoanele special autorizate, în scopuri precise, Sistemul de Informații VIS are integrate multiple nivele de securitate maximă.

CAPITOLUL 6 SISTEMUL EURODAC

Sistemul EURODAC a fost înființat pentru compararea amprentelor digitale în vederea punerii în aplicare a convenției de la Dublin, el funcționând în baza Regulamentului (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului (11 decembrie 2000), normele de aplicare fiind fiind prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului .

Prin intermediul sistemului EURODAC toate statele membre ale Uniunii Europeane au posibilitatea să își aducă aportul la identificarea solicitanților de azil, dar și a persoanelor care au în trecut a fost prinse pe când treceau fraudulos o frontieră ce era externă UE.

Prin compararea amprentelor diverse, statele europene pot stabili cu exactitate dacă o persoană care solicită azil, sau un cetățean străin ce a fost identificat ca aflat ilegal într-un stat al Uniunii Europene, a mai solicitat în trecut azil într-un alt stat european ori a intrat în mod fraudulos pe teritoriul acesteia.

Prin intermediul EURODAC, pe lângă amprente, statele europene pot transmite și diverse date precum:

Statul Uniunii Europene de origine

Sexul persoanei supusă verificării

Locul și data la care s-a formulat cererea de azil sau a fost reținută persoana în cauză

Numărul de referință specific

Data la care s-a procedat la prelevarea amprentelor

Data la care datele colectate au fost transmise unității centrale

În sistemul EURODAC pot fi colectate datele persoaelor care au împlinit cel puțin vârsta de 14 ani, datele colectate fiind transmise unității centrale cu ajutorul punctelor naționale de acces.

În cazul persoanelor care solicită azil, datele specifice trebuie păstrate în sistemul EURODAC pe o perioadă de zece ani, excepție făcând situația în care persoana în cauză reușește să dobândească cetățenia unui stat membru al Uniunii Europene, situație în care datele sale urmează să fie șterse în cel mai scurt timp.

De asemenea, datele ce îi privesc pe cetățenii străini ce au fost reținuți pentru trecerea de tip fraudulos a unei frontiere externe sunt păstrate pe o perioadă de doi ani, începând cu data de la care au fost prelevate amprentele acestora.

Demn de menționat este faptul că, în această perioadă de timp, datele trebuie să fie șterse în cel mai scurt timp, în situațiile în care:

Cetățeanul a primit un permis de ședere

Cetățeanul a părăsit teritoriul Uniunii Europene

Cetățeanul a reușit să obțină cetățenia unui alt stat membru al Uniunii Europene

În eventualitatea în care, pe teritoriul unui stat european, sunt descoperiți ilegal cetățeni străini, amprentele acestora pot fi comparate cu cele existente în cadrul bazei de date centrale, în acest fel stabilindu-se cu exactitate dacă respectiva persoană a formulat o cerere de azil și într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Ulterior transmiterii amprentelor în vederea realizării comparației, acestea nu mai sunt păstrate în cadrul sistemului EURODAC.

Toate statele europene ce transmit către EURODAC diverse date cu caracter personal sunt obligate să asigure o desfășurare legală a modului de prelevare a amprentelor, dar și operațiilor diverse vizând prelucrarea datelor, transmiterea acestora, ori conserrvarea sau ștergerea lor.

Toate activitățile de prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul EURODAC, ce sunt desfășurate în statele europene, sunt atent monitorizare atât de organismele de supravegherela nivel național, cât și de câtre Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD).

Regulamentul ce stă la baza funcționării EURODAC este aplicabil nu numai statelor membre ale Uniunii Europene, ci și țărilor care aplică (în urma unor acorduri internaționale) Regulamentul Dublin, respectiv Elveția, Islanda și Norvegia.

Sistemul EURODAC include:

O unitate centrală – ce este echipată cu un sistem performant informatizat de recunoașterea amprentelor digitale. Aceasta este responsabilă de gestionarea întregii baze de date a sistemului

O bază de date centrală în cadrul căreia sunt prelucrate, pentru compararea datelor dactiloscopice ale persoanelor ce solicită azil și alte altor categorii de străini, diverse date precum:

Statul de origine al persoanei

Locul și data înregistrării cererii de azil

Sexul persoanei care solicită azil

Numărul de referință ce este folosit de către statul de origine al solicitantului

Data la care sunt transmise unității centrale datele privind solicitantul

Data la care au fost introduse în cadrul bazei centrale datele solicitantului

Diverse detalii privind destinatarul sau destinatarii datelor ce sunt transmise, ca și menționarea datei la care acestea au fost transmise

Mijloace specifice pentru transmiterea datelor între baza de date centrală și statele membre

Trimestrial, unitatea centrală a sistemului EURODAC realizează diverse statistici ce vizează activitatea sa, precum:

Numărul de seturi de date ce au fost transmise în domeniul solicitanților de azil

Numărul rezultatelor pozitive în ceea îi ce privește pe solicitanții de azil care au formulat cerere de azil într-un alt stat

Numărul rezultatelor pozitive ce au fost înregistrate în cazul solicitanților de azil cu vârsta de cel puțin 14 ani, ce au fost reținuți de către autoritățile competente de control pentru trecerea frauduloasă a frontierei unui stat membru, venind dintr-un stat țert, pe calea apei, a aerului sau pe uscat

Numărul total al datelor dactiloscopice pe care unitatea centrală le-a solicitat statului de origine a doua oară, datorită faptului că primele date dactiloscopice trimise de acesta nu au putut fi comparate prin utilizarea sistemului recunoașterea amprentelor digitale informatizat

În ceea ce privește responsabilitatea privind utilizarea datelor în sistemul EURODAC, statul de origine are prin lege obligația de a se asigura că:

Toate amprentele digitale sunt recoltate cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare

Toate datele datele dactiloscopice specifice sistemului EURODAC sunt transmise în cel mai scurt timp unității centrale, în condițiile legii

Toate datele transmise unității speciale sunt actualizate și corecte

Datele aflate în baza centrală EURODAC sunt înregistrate, conservate,ori corectate și șterse numai cu respectarea strictă a dispozițiilor legale

Toate rezultatele obținute în urma comparării datelor dactiloscopice ce sunt transmise de către unitatea centrală EURODAC sunt utilizate numai cu respectarea dispozițiilor legale

De asemenea, conform legii, statul de origine are obligația de a asigura și securitatea datelor EURODAC înainte și în timpul transmiterii acestora către unitatea centrală, ca și să asigure securitatea datelor ce sunt primite de la unitatea centrală EURODAC. Tot statul de origine este responsabil și cu identificarea finală a tuturor datelor EURODAC.

În cadrul sistemului EURODAC, securitatea datelor este asigurată de către statul membru de origine, care prin lege este obligat să adopte toate măsurile ce sunt necesare în vederea:

Împiedicării accesului persoanelor neautorizate la nivelul instalațiilor naționale – verificări diverse

Împiedicarea citirii, copierii, modificării sau a ștergerii datelor ori suporturilor de date din cadrul sistemului EURODAC de către dverse persoane ce nu sunt autorizate în acest sens

Garantarea posibilității de verificare și de stabilire a ulterioare a datelor ce au fost înregistrate în sistemul EURODAC, cu precizarea datelor exacte – controlul înregistrării datelor

Împiedicarea înregistrării neautorizate a unor date în sistemul EURODAC, ori a modificărilor și ștergerilor similare – controlul introducerii datelor

Garantării accesului la datele EURODAC a personalului autorizat, numai în cadrul strict de competență – controlul accesului

Garantării posibilității de verificare și de transmiterea datelor înregistrate în cadrul sistemului EURODAC prin intermediul echipamentelor speciale de transmiterea datelor – controlul transmiterii

Împiedicării citirii, copierii, modificării sau ștergerii neautorizate a datelor atât în timpul traansmiterii acestora către EURODAC, cât și în timpul transportului privind suporturile de date dinspre și către unitatea centrală – controlul transportului

Pentru fiecare solicitant de azil ce are vârsta minimă de 14 ani, statul membru are obligația de a-i lua acestuia, în cel mai scurt timp, amprentele digitale ale tuturor degetelor, acestea fiind transmise în scurt timp unității centrale. În ceea ce privește procedura de prelevarea amprentelor digitale, aceasta este stabilită în conformitate cu practica națională a țării respective, dar și cu garanțiile ce sunt prevăzute de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și de către Convenția Organizației Națiunilor Unite vizând Drepturile Copilului.

Toate datele privind amprentele digitale ale persoanelor care solicită azil sunt imediat înregistrate în baza de date centrală din cadrul unității centrale ori, dacă sunt îndeplinite cerințele de natură tehnică, direct de către statul membru de origine.

Toate datele dactiloscopice ce sunt transmise de către statele membre sunt comparate la nivelul unității centrale cu datele dactiloscopice ce au fost transmise de către un alt stat membru și sunt deja înregistrate în baza centrală de date.

Rezultatul pozitiv sau cel negativ al comparației datelor dactiloscopice sunt transmise statului membru, de către unitatea centrală a sistemului EURODAC, în cel mai scurt timp.

De asemenea, rezultatele comparației sunt verificate imediat de către statul respectiv, identificarea finală fiind realizată de acesta, în colaborare cu restul statelor membre, în conformitate cu prevederile Convenției de la Dublin.

În baza centrală a sistemului EURODAC este permisă numai înregistrarea unor anumitor date, cum ar fi:

Menționarea statului de origine, a locului și datei la care a fost depusă cererea de azil

Datele dactiloscopice ale solicitantului

Sexul solicitantului de azil

Numărul de referință ce este folosit de către statul de origine

Data amprentării solicitantului

Data la care au fost transmise unității centrale datele solicitantului

Data la care aceste date au fost introduse în cadrul bazei centrale de date EURODAC

Diverse detalii ce privesc destinatarul datelor ce au fost transmise, ca și data la care s-a realizat acest lucru

Exceptând cazul în care statul membru de origine solicită restituirea suportului ce este folosit la transmiterea diverselor date în sistemul EURODAC, unitatea centrală distruge toate suporturile, după ce au fost înregistrate datele în cadrul bazei centrale de date.

Regulamentul privind funcționarea sistemului EURODAC prevede și motivele pentru care se impune verificarea persoanelor străine, ce au prezentat o cerere de azil anterioară, într-un alt stat membru, respectiv dacă:

Persoana în cauză a declarat că a prezentnt cererea de azil într-un alt stat, fără însă a-l menționa

Persoana în cauză nu solicită azil, însă se opune să fie returnată în statul de origine, declarând că se află în pericol în aceasta

Persoana în cauză face demersuri în încercarea de a impiedica îndepărtarea sa. Aceasta refuză să fie transparentă în stabilirea identității de către statul membru, ea fie prezentând documente false, fie refuzând să prezinte vreun document

În cadrul sistemului EURODAC, dacă un stat înregistrează date diverse direct în baza centrală de date, acestea pot fi modificate sau șterse în mod direct.

În situația în care datele nu sunt direct înregistrate de către statul membru de origine, datele aflate în baza centrală de date EURODAC pot fi modificate ori șterse numai la solicitarea statului în cauză.

Prin lege, unitatea centrală a EURODAC nu poate transfera și nici să pună la dispoziția unei autorități dintr-un stat terț diverse date ce sunt înregistrate în cadrul bazei sale centrale de date, exceptând cazul în care solicitarea este autorizată printr-un acord încheiat la nivel de Comunitate, cu respectarea criteriilor și a mecanismelor pentru determinarea statului ce este responsabil cu examinarea cererii de azil aflate în discuție.

De asemenea, unitatea centrală EURODAC este obligată prin lege să păstreze evidența operațiunilor privind prelucrarea datelor din cadrul unității centrale, acestea reliefând scopul accesării unor date, data și ora la care s-a realizat accesarea, datele ce au fost folosite pentru interogare, ca și numele unității ce procedează la introducerea sau la extragerea datelor, cu precizarea numelor persoanelor ce sunt responsabile.

Toate aceste evidențe pot să fie foloiste doar pentru controlul protejării datelor și pentru asigurarea securității acestora, conform prevederilor legale.

CONCLUZII

Ca urmare a deciziei de desfințarea controalelor de la nivelul frontierelor interne ale statelor europene membre, urmată de o intensificarea acontroalelor la nivelul granițele externe spațiului Schengen s-a impus în timp și eficientizarea și modernizarea continuă a sistemelor informatice de evidență specială în spațiul european.

Crearea și ulterior dezvoltarea destul de rapidă a spațiului Schengen a atras, pe lângă libera circulație a persoanelor și a mărfurilor/capitalurilor și necesitatea adoptării unor măsuri comune specifice, de către toate statele europene, în acest fel reușindu-se prevenirea eventualelor pericole ce ar fi putut fi generate și care ar fi afectat grav securitatea internă a tuturor țărilor implicate.

La nivel european, toate statele membre au convenit să adopte numeroase măsuri comune în domeniul întăririi securității la nivelul granițele externe, acest obiectiv vizând în paralel și intensificarea cooperării dintre diversele forțe de poliție de la nivel național și nivel european, ca și intensificarea colaborării dintre diversele autorități judiciare, penttru combaterea și diminuarea semnificativă a fenomenului criminalității la nivel transfrontalier.

În seria măsurile comune ce au fost adoptate de către statele europene membre ale spațiului Schengen se înscriu eliminarea tuturor controalelor la nivelul frontierelor interne, stabilirea unor reguli stricte vizând traversarea frontierelor externe, separarea strictă a fluxurilor de pasageri (în porturi cât și în aeroporturi), armonizarea regulilor vizând condițiile în care autoritățile naționale acordă vizele, uniformizarea condițiilor privind persoanele care solicită azil, introducerea și respectarea strictă a unor reguli în domeniul supravegherii și urmăririi transfrontaliere, crearea unui sistem informatic special, Sistemul Informatic Schengen, care să poată fi accesat de către toate statele membre

Sistemul de Iinformații Schengen este pe bună drepttate considerat ca fiind cel mai elaborat sistem informatic la nivel centralizat european, acesta permițându-le autorităților competente din toate statele membre să colaboreze la un înalt nivel atât pentru menținerea ordinii publice la nivel național și transfrontalier, cât și pentru asigurarea și menținerea securității naționale.

Sistemul de Iinformații Schengen de generația a II –a a devenit operațional în luna martie anului 2013, în ciuda faptului că autoritățile stabiliseră inițial termenul de dezvoltare și finalizare a proiectului ca fiind anul 2006. SIS II este alcătuit dintr-un sistem de tip central (C.SIS), o secțiune la nivel național (N.SIS), și o infrastructură specială ce asigură comunicarea între C.SIS și N.SIS, prin conectarea on-line la nivel central a tuturor sistemelor naționale.

SIS II face parte din sistemele informatice de evidență specială existente la nivel european, alături de VIS (Sistemul de Informații privind Vizele) și de sistemul EURODAC. Toate sistemele informatice de evidență specială de la nivel european, la care au accest statele membre, sunt gestionate de instituția special creată în acest scop la nivelul Uniunii Europeane, Agenția europeană pentru gestionarea operațională.

Această agenția funcționează din luna decembrie a anului 2012, a fiind organizată și desfășurându-și activitatea după prevederile unui regulament adoptat de UE. Instituția are rolul de a gestiona nu doar sistemele informatice de la nivel european, ci și alte aspecte ce privesc infrastructura comunicațiilor unor instituții diverse, respectiv a Sistemului de informații Schengen, a Sistemului de informații privind vizele și a sistemului EURODAC.

Principala funcție a acestei agenții constă în gestionarea operațională a SIS II, VIS și Eurodac, dar și a sistemelor IT la scară largă din spațiul de libertate european, cu toate măsurile și problemele tehnice generate de aceste sisteme informatice.

Agenției este responsabilă și cu pregătirea, dezvoltarea și gestionarea operațională a sistemelor IT suplimentare la scară largă, ea având permanent în vedere o operare a sistemelor informatice europene în condiții de maximă siguranță, eficacitate și continuitate, o gestionare cât mai eficientă a acestora, ca și asigurarea unor standarde ridicate de calitate tuturor serviciilor ce le sunt funizate utilizatorilor sistemelor informatice în cauză.

În plus, instituția are și rolul de a asigura continuitatea sistemelor informatice la nivel european, cu asigurarea unui nivel maxim de protecție și securitate a datelor, având în vedere toate normele în domeniu, dar și dispozițiile aplicabile fiecărui sistem informatic în parte.

De asemenea, în sarcina agenției intră și gestionarea tuturor proiectelor, cu utilizarea soluțiilor ideale pentru o dezvoltare cât mai eficientă a sistemelor informatice la nivel european.

Cel mai complex sistem informatic la nivel european, la care au acces toate autoritățile competente din cadrul statelor membre, este SIS II, scopul acestuia fiind acela de menținere la nivel european a securității publice, cu sprijinirea cooperării polițienești și judiciare europene și gestionarea eficientă a tuturor controalelor ce sunt realizate la frontierele externe ale spațiului Schengen.

Acest sistem informatic complex le permite autorităților din toate statele membre ale spațiului Schengen, care au autoritatea să acceseze SIS II, să introducă diverse „alerte” vizând persoanele ce sunt fie puse sub urmărire, persoanele declarate dispărute, dar și bunurile ce au fost declarate pierdute sau furate, ori diversele interdicții de intrare/ieșire pe teritoriul unei țări.

Sistemul de Informații Schengen poate fi accesat direct de către toți oficialii ce sunt autorizați să aplice legea la nivel european și care au nevoie, pentru desfășurarea în bune condiții a activității, să acceseze numeroasele informații ce sunt introduse și prelucrate de sistemul informațional.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

A. Boroi, I. Rusu Ion, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Editura C.H.Beck, București, 2008

I.C. Mihai, Noțiuni de informatică și informatică aplicată, Editura Sitech, 2010

A. Sarcinschi, Vulnerabilitate, risc, amenințare. Securitatea ca reprezentare psihosocială, Editura Militară, 2009

Autori străini :

J. A. O’Brien, Enterprise Information Systems, Hill 2007

D.G. Firesmith, Engineering Security Requirements, Journal of Object Technology, vol. 1, Jan-Feb. 2003, pp. 53-68

R. Jacksta, Smart Borders: The Implementation of US-VISIT and other Biometric Control Systems, VA, October 26-27, 2004

A. Joshi, S. T. King, G. W. Dunlap and P. M. Chen, Detecting Past and Present Intrusions through Vulnerability – Specific Predicates, SOSP ’05: Proceedings of the Twentieth ACM Symposium on Operating Systems Principles, ACM Press, New York, USA, 2005, pp. 91–104.

G. Hophe, B. Woolf, Enterprise Integration Patterns: Designing, Building, and Deploying Messaging Solutions, 2003

C. Kalloniatis, Modern Information Systems, InTech, 2012

L. McLaughlin, How to Find and Fix 10 Real Security Threats on Your Virtual Servers, CIO, 2007

D. Robert, Galliers and Wendy L. Currie, Management Information Systems: Critical Perspectives and New Directions , Oxford 2011

T. Tidwell, R. Larson, K. Fitch and J. Hale, Modeling Internet Attacks, Proceedings of the 2001 IEEE Workshop on Information Assurance and Security, United States Military Academy, West Point, NY, 5-6 Jun. 2001

Site-uri consultate :

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2006.381.01.0001.01.ENG,

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=OJ:L:2007:205:TOC

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2004.213.01.0005.01.ENG

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2008.218.01.0060.01.RON

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2002.062.01.0001.01.ENG

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2001.008.01.0001.01.ENG

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32011R1077

http://eur-lex.europa.eu/legal content/RO/ALL/;ELX_SESSIONID=JLQcT7LQpnwy1LVdPBtvbYh9QBTK5hdJs5G5KG2cD42zRlGvflgJ!-635884387?uri=CELEX:32007D0533,

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32007D0533

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:381:0004:0023:EN:PDF

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/

http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/court-auditors/index_ro.htm

http://www.eca.europa.eu/ro/Pages/AudiovisualLibrary.aspx

Cadru legislativ:

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE

Regulamentul nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene din 25 octombrie 2011

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 1987/2006 din 20 decembrie 2006

Decizia 2007/533/JAI (12 iunie 2007) privind înființarea, funcționarea, utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS II)

Regulamentul nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene din 25 octombrie 2011

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Regulamentul (CE) nr. 2424/2001 al Consiliului (6 decembrie 2001) privind dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen (SIS II) – JO L 328

Convenția de Aplicare a Acordului Schengen – CAAS

Decizia 2006/1007/JAI a Consiliului (21 decembrie 2006) privind modificarea Deciziei 2001/886/JAI vizând dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen (SIS II) (publicată în JO L 411, 30.12.2006

Regulamentul (CE) nr. 1988/2006 al Consiliului (21 decembrie 2006) privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 2424/2001 privind dezvoltarea SIS II, publicată în JO L 411, la data de 30.12.2006

Decizia 2004/512/CE a Consiliului, 8 iunie 2004, privind Sistemul de informații în domeniul vizelor

Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului (24 octombrie 2008) privind migrarea de la Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II), publicat în JO L 299, în data de 8.11.2008

Decizia 2008/839/JAI a Consiliului (24 octombrie 2008) vizând migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la SIS II, publicată în JO L 299, la data de 8.11.2008

Regulamentul (EC) nr. 1987/2006 al PE și al Consiliului (20 decembrie 2006) privind înființarea, organizarea și funcționarea SIS II – Sistemul de Informații Schengen de a doua generație

Regulamentul (CE) nr. 45/2001al P.E. (18 decembrie 2000) privind protecția persoanelor fizice și libera circulație a acestor date

Decizia 2001/886/JAI a Consiliului European privind dezvoltarea SIS II , publicată în JO L 328 (13.12.2001)

Convenția Schengen privind cooperarea polițienească în vederea combaterii și soluționării infracțiunilor

Regulamentul (UE) nr. 541/2010 al Consiliului (3 iunie 2010) privind modi¬ficarea Regulamentului (CE) nr. 1104/2008 vizând migrarea de la Sistemul de Informații SIS 1+ către Sistemul de Informații Schengen SIS II, publicat în JO L 155 (22.6.2010)

Regulamentul (UE) nr. 542/2010 al Consiliului (3 iunie 2010) privind modificarea Deciziei 2008/839/JAI vizând migrarea de la Sistemul de Informații Schengen – SIS 1+ către Sistemul de Informații Schengen SIS II, publicat în JO L 155, la data de 22.iunie.2010

Raportul Serviciului de Audit Intern privind manage¬mentul tehnologiei informației în cadrul DG – Justiție, Libertate și Securitate, datat 8 iunie 2006

Regulamentul nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (20 decembrie 2006) vizând înființarea și organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Schengen

Regulamentul (EC) nr. 1986/2006 al PE vizând accesul SIS II de către toate serviciile statelor membre ce sunt responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor

Regulamentul nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene din 25 octombrie 2011

Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (9 iulie 2008)

Regulamentul VIS privind schimbul de date între statele membre, vizând vizele de scurtă ședere

Regulamentului (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului (11 decembrie 2000), Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu COM (2010) 385 final, Prezentarea generală asupra modului de gestionare a informațiilor în spațiul de libertate, securitate și justiție, Bruxelles, 20 iulie 2010

Comunicarea Comisiei COM – 2005, 490 privind schimbul de informații în temeiul principiului

disponibilității, 1 octombrie 2005

Comunicarea Comisiei COM – 2010 – 252, 26 mai 2010

Comunicarea Comisiei COM – 2010 – 316 – 18 iunie 2010

Concluziile Consiliului privind O strategie de gestionare a informațiilor pentru securitatea internă a UE, Consiliul Justiție și Afacerile Interne, 30 septembrie.2009 – Strategia Uniunii Europene privind gestionarea informațiilor

Concluziile președinției – Programul de la Haga, 4/5 noiembrie 2004 și concluziile Președinției, Bruxelles, 4-5 noiembrie 2004 – Anexa 1. 14292/1/04 REV 1.

Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter

personal (ETS nr. 108), din cadrul Consiliul Europei, 28 ianuarie 1981

Decizia nr. 1258 a Curții Constituționale a României din data de 8 octoembrie 2009

Decizia Prüm – Decizia 2008/615/JAI a Consiliului, ce a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210, la data de 6 august 2008)

Decizia de punere în aplicare corespondentă – Decizia 2008/616/JAI a Consiliului, ce a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210, la data de 6 august 2008

Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului privind combaterea terorismului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 164 la data de 22 iunie 2002, ulterior modificată prin Decizia cadru 2008/919/JAI a Consiliului, ce a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 330 din 9 decembrie 2008

Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 privind instituirea Sistemului de informații privind vizele (VIS)

Regulamentul nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS), cu modificările aduse prin prevederile art. 54

Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului privind simplificarea schimbului de informații și date

operative între autoritățile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial L 386 din 29 decembrie 2006

Declarația privind combaterea terorismului, Consiliul European, din 25 martie 2004

Directiva 2002/58/CE privind asigurarea confidențialității și comunicațiilor electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 201, în data de 3 iulie 2002

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui Cod comunitar de vize – Codul de vize

Decizia 2008/633/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind accesul la Sistemul de informații privind vizele (VIS) în vederea consultării de către autoritățile desemnate ale statelor membre și de către Europol în scopul prevenirii, depistării și cercetării infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave

Grupul viitorului – Raportul Grupului consultativ informal la nivel înalt privind viitorul politicii

europene în domeniul afacerilor interne, Libertate, securitate, viață privată — Afaceri interne europene într-o lume deschisă, iunie 2008

Hotărârea Curții Constituționale din Germania, Bundesverfassunggericht 1 BvR 256/08, din data de 11 martie 2008

Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE, ce a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105, din 13 aprilie 2006

Directiva 95/46/CE privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, la data de 23 noiembrie 1995

ANEXA 1

Dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen SII. Cronologie

Sursa capturii – Curtea de Conturi Europeană