U3glyph55țîIVERSITATEA DI3glyph55țî ORADEA [618393]

U3glyph55țîIVERSITATEA DI3glyph55țî ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE TURISM ȘI SPORT
PROGRAM DE STUDIU: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ
FORMA DE Î3glyph55țîVĂȚĂMÂ3glyph55țîT: CU FRECVE3glyph55țîȚĂ

LUCRARE DE LICE3glyph55țîȚĂ

COORDO3glyph55țîATR ȘTII3glyph55țîȚIFIC:
Lect. Univ. dr. Petru PEȚA3glyph55țî

ABSOLVE3glyph55țîT:
Șerban Alin MUREȘA3glyph55țî

ORADEA
H2020H

U3glyph55țîIVERSITATEA DI3glyph55țî ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE TURISM ȘI SPORT
PROGRAM DE STUDIU: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ
FORMA DE Î3glyph55țîVĂȚĂMÂ3glyph55țîT: CU FRECVE3glyph55țîȚĂ

ÎMBU3glyph55țîĂTĂȚIREA TEH3glyph55țîICII I3glyph55țîIȚIERII
COPIILOR LA Î3glyph55țîOT
PRI3glyph55țî PROCEDEUL SPATE

COORDO3glyph55țîATOR ȘTII3glyph55țîȚIFIC:
Lect. Univ. dr. Petru PEȚA3glyph55țî

ABSOLVE3glyph55țîT:
Șerban Alin MUREȘA3glyph55țî

ORADEA
H2020H

1

CUPRI3glyph55țîS

CAPITOLUL I ………………………………………….. …………………………………………… 2
1.1. I3glyph55țîTRODUCERE ………………………………………….. ………………………………… 2
1.2. SCURT ISTORIC ………………………………………….. ………………………………. 2
1.3. I3glyph55țîFLUE3glyph55țîȚA Î3glyph55țîOTULUI ASUPRA ORGA3glyph55țîISMULUI ………………………….. 10
1.4. CO3glyph55țîTRAI3glyph55țîDICAȚII ………………………………………….. ………………………… 14
CAPITOLUL II: ………………………………………….. ………………………………………. 15
2.1. IPOTEZA DE LUCRU ………………………………………….. ………………………. 15
2.2. SCOPUL LUCRĂRII ………………………………………….. ………………………… 15
2.3. SARCI3glyph55țîILE LUCRĂRII ………………………………………….. ……………………. 15
2.4. REFLECTAREA ACESTEI IDEI Î3glyph55țî MATERIALUL BIBLIOG RAFIC
STUDIAT ………………………………………….. …………………………………………… .. 16
2.5. METODELE DE LUCRU FOLOSITE ………………………………………….. …… 18
CAPITOLUL III ………………………………………….. ………………………………………. 19
3.1. ORGA3glyph55țîIZAREA STUDIULUI ………………………………………….. …………….. 19
3.2. PARTICULARITĂȚILE Î3glyph55țîOTULUI – PERIOADA A3glyph55țîTEPUBE RTARĂ,
COPII CU VÂRSTA 8H9 A3glyph55țîI ………………………………………….. ……………………. 21
3.3. TEH3glyph55țîICA ȘI METODICA Î3glyph55țîVĂȚĂRII PROCEDEULUI SPAT E ȘI LIBER . 29
3.3.2. Metodica învățării procedeului spate ………………………………………….. ……. 32
3.3.3. Tehnica procedeului liber ………………………………………….. …………………. 35
CAPITOLUL IV ………………………………………….. ………………………………………. 43
A3glyph55țîALIZA REZULTATELOR ȘI I3glyph55țîTERPRETAREA LOR ………………………….. 43
CAPITOLUL V ………………………………………….. ………………………………………… 45
CO3glyph55țîCLUZII ȘI PROPU3glyph55țîERI ………………………………………….. …………………… 45
BIBLIOGRAFIE ………………………………………….. ………………………………………. 47
A 3glyph55țî E X E ………………………………………….. …………………………………………… ….. 48

2
CAPITOLUL I

1.1. I3glyph55țîTRODUCERE

Înotul fiind un sport de o deosebită utilitate, i s e acordă în zilele noastre, o importanță
deosebită, stabilindu0i0se următoarele caracteristi ci:
0 mijloc recreativ, larg răspândit în rândul persoane lor active;
0 sport aplicativ care slujește oamenilor de toate vâ rstele;
0 mijloc igienic prezentând efecte favorabile asupra organismului;
0 sport ce se practică atât individual cât și pe echi pe.
Înotul poate fi practicat de oameni de toate vârste le și poate fi învățat încă din timpul
copilăriei, de la vârsta de 4 0 5 ani, fiind folosi t ca un mijloc eficient de întărire și menținere a
sănătății și fiind completat de acțiunea factorilor naturali ai mediului ambiant ajutând astfel la
călirea organismului.
În același timp, înotul poate fi privit ca un mijlo c accesibil și util în scopul întăririi și
tratări diferitelor deficiențe fizice sau pentru am eliorarea stării de sănătate. Practicarea
sistematică a înotului contribuie la dezvoltarea mu ltilaterală a organismului și la formarea
unor calități moral0mentale deosebite, cum sunt: ho tărârea, curajul, perseverența. Apă, aer,
soare; o serie de factori legați de sănătatea omulu i care în condițiile desfășurării înotului,
acționează direct asupra organismului.
Cunoscând valoarea socială a înotului, atât din pun ct de vedere al întăririi / sănătății,
cât și al caracterului aplicativ utilitar consider că înotul trebuie să facă parte din bagajul de
cunoștințe motrice al fiecărui om al zilelor noastr e.

1.2. SCURT ISTORIC

Înotul este practicat încă din cele mai vechi timpu ri, ca o deprindere necesară
asigurării existenței în condițiile în care natura scoate în calea omului ape și râuri pe care
trebuie să le înfrângă. Se pare că omul știe să îno ate încă de acum 3000 0 4000 de ani.

3
Săpăturile arheologice precum și istoria, legendele și baladele populare atestă
vechimea înotului. Platon, în vechea Eladă, își pun ea întrebarea dacă un om "poate fi bun de
vreun serviciu dacă nu știe să înoate".
La români înotul era folosit ca mijloc milităresc a lături de altele perfecționate pentru
acele vremuri. În Evul mediu înotul decade din cauz a educației religioase din aceea vreme,
canalizând individul în direcția cultivării spiritu lui în detrimentul trupului.
În perioada Renașterii are loc "reânvierea" înotulu i, în secolele XV 0 XVI când el
devine obligatoriu pentru cel care voia să fie cons iderat un om armonios dezvoltat.
La jumătatea secolului XVIII apar și primele compet iții de înot în Anglia, Rusia,
Franța.
În perioada următoare au apărut diverși maeștri de înot, printre care și francezul Roger
care inițiază o " Metodă infailibilă de învățare a înotului în puține zile ", acesta utilizează ca
material ajutător o centură trecută pe sub axile, c u care acesta susținea elevii la suprafața apei.
La noi în țară la început, înotul era practicat în mod empiric ca o necesitate igienică.
Primă școală de înot apare la Arad în 1821, mai târ ziu în timpul Școlii Mihăilene, înotul este
introdus ca materie obligatorie de învățare, de căt re Gheorghe Asachi (1940 0 1941).
Primul manual editat, "Cartea maestrului de înot", ne oferă cunoștințe legate de
învățarea diferitelor procedee de înot și sărituri, noțiuni de igienă și salvare de la înec.
În anul 1875 sub egida "Societății culturale române ști de arme, gimnastică și dare la
semn" apare la București un alt manual de învățare a înotului, "Instrucția practică pentru
învățământul elementar al înotăriei".
Leagănul natației europene rămâne Anglia care iși c rează federația sa de specialitate la
sfârșitul secolului XIX.
Procedeul tehnic cunoscut poartă numele de "ower", James Trudgeon inițiază un alt
mod de a înota, mai rapid în 1875, care îi va aduce titlul de câștigător al Campionatelor
Angliei.
Brațele se deplasează alternativ pe deasupra apei, picioarele execută mișcarea
specifică procedeului bras.
Consacrarea natației ca disciplină sportivă are loc o dată cu desfășurarea primei ediții a
Jocurilor Olimpice moderne, Atena (1896) unde este introdusă în program. Aici cât și la
următoarele olimpiade, Paris – (1900), Saîint0Louis e – (1904), Londra – (1908), bazinele de
concurs nu au încă dimensiunile impuse prin regulam ent. în anul 1920 apare marele înotător
John Weismuller 0 " invincibiluV 0 la jocurile olimpice de la Paris câștigă proba de 100 m cu

4
timpul de 0'59" fiind primul om care coboară sub gr anița celor 60" pe această distanță. La
Jocurile Olimpice de la Amsterdam, adaugă și perfor manța din proba de 200 m în mai puțin
de 2'10".
În 1926 un german, Erich Raidemacher, provoacă stup oare generală în timpul unei
competiții prin utilizarea înotului fluture 0 bras.
În 1928 japonezii se impun prin probele de la bras, unde intervin aducând modificări
la Jocurile Olimpice din Los Angeles (1932) sunt do minate de ei. Natația feminină cunoaște o
dezvoltare mult mai târziu ca și cea masculină, în perioada 1920 0 1925 se înscriu nume pe
tabelele de recorduri mondiale.
Istoria reține în principal pe: Anette Kelerman și Fanny Denak, ambele din Australia.
Prima femeie care înoată proba de 100 m în mai puți n de 1 minut este australianca
Dawn Fraser – 1956. După această perioadă care este acaparată de sportivi din S.U.A. și
Australia apar și unii sportivi buni în Europa și a nume: din fosta U.R.S.S. în special la probele
masculine, iar la probele feminine afirmându0se spo rtivele din R.D.G.
La noi în țară mult timp înotul s0a desfășurat în m od izolat fară a avea un caracter
organizat. După construirea primului "Bazin de înot at" în anul 1879 prin sporirea numărului
de amatori de înot, ia ființă prima secție în 1896. Baza materială insuficientă încă nu permite
organizarea concursurilor oficiale decât în spații libere. Concursul care se desfășoară pe
Dunăre între localitățile Măcin și Gheat avea o lun gime de 14 km.
În 1921 la Timișoara și Oradea se organizează prime le meciuri de polo, în bazin.
Prima ediție de înot se desfășoară la Timișoara cu prilejul inaugurării ștrandului din acest
oraș. În perioada dintre cele doua războaie mondial e activitatea sportivă este stimulată prin
înființarea a unui număr mare de asociații sportive , cea mai importantă fiind "Liga navală
română". În anul 1903 se constituie Federația Român ă de Natație, ceea ce va atrage după sine
lărgirea bazei materiale.
În 1933 s0au afiliat 46 de cluburi la F.R.N, ceea c e va impune creșterea numărului de
concursuri și campionate naționale. Primii instruct ori de înot beneficiază de manualul apărut
sub îndrumarea lui Th. Spinu. Dintre sportivii de f runte ale acelor timpuri amintim: Manole
Florescu, Jan Slăvescu, Attila Kelemen. Declanșarea războiului va avea repercursiuni și
asupra activității sportive, aceasta fiind abandona tă.
După această perioadă prin modernizarea metodelor d e antrenament precum și
perfecționarea cadrelor de specialitate, vor crește performanțele sportivilor, calitativ, vizibil
apropiindu0se de nivelul european și mondial.

5
România începe să participe și la competiții intern aționale prin echipa de polo pe apă
care ocupă locul III la Campionatul Mondial Univers itar de la Budapesta, iar în 1958 la
Campionatele Europene Feroviare ocupă locul I.
Înotul începe urcarea pe treptele ierarhice ale eli tei mondiale, ceva mai timid.
Primele rezultate sunt obținute la concursuri balca nice, Campionatele Europene de
juniori și Concursul Prietenia. Fetele se lansează înaintea băieților, situându0se în poziții
avansate ale topului mondial al seniorilor.
În 1961, Sanda Iordan ocupă la Sofia în cadrul Jocu rilor Mondiale Universitare, locul
I. la proba 200 m bras, Cristina Balaban în 1966 la Campionatele Europene de la Utrech
(Olanda) ocupă locul III în procedeul spate.
În 1982 0 eleva acesteia din urmă 0 Carmen Bunaciu va ocupa locul III. în proba de
200 m spate la Campionatele Mondiale din Ecuador. A ceasta de0a lungul carierei sale (1978 0
1986) cucerește 13 medalii.
În 1984 0 prima medalie olimpică la Los Angeles a f ost obținută de 0 Anca Pătrășcoiu 0
la spate, din Baia Mare.
În 1986 0 la Madrid 0 titlul mondial la proba de 50 m îi revine Tamarei Costache din
Ploiești care constituie și un prim record mondial 25,28 sec . la 50 m liber. În plus aceiasi
Tamara Costache a stabolit un nou record mondial și la 100 m liber cu timpul de 54,40 sec.
Apogeul natatiei feminine este dat de dubla campion ă olimpică de la Sidney 2000, Diana
Mocanu care la doar 16 ani a câștgat tilurile olimp ice la probele de 100 si 200 m spate.
Ultima campionă olimlpică a natației românești este actuala președintă a federației
române de înot, Camelia Potec la Atena 2004 în prob a de 200 m liber.
La baieti performanțele au venit mai greu, astfel c ă doar în 2019 înotătorul Robert
Glinta a reușit să câștige medalia de bronz la Camp ionatul European de la Glasgow în proba
de 100 m spate.
Înotul începe să se extindă pe suprafața întregii ț ări prin apariția unor centre de
pregătire a sportivilor în localitățile: Baia Mare, Reșița, Ploiești, Brăila, Pitești, Hunedoara,
Suceava, Bacău, Oradea etc. Apar și nume noi de perf ormeri: Noemi Lung, Luminița
Dobrescu, Robert Pinter, Flavius Vișan, Copariu Liv ia, Crișan Marius, Cristian Ponto și mai
târziu Beatrice Coadă, Carla Negrea, Diaconescu Lon na, Răzvan Petcu etc. În general înotul
românesc este prezent în marea familie a natației m ondiale de performanță.

6
Evolutia procedeelor de înot

a) Evoluția procedeului craul

La începuturile înotului sportiv, care aparțin școl ii engleze de natație, nu se făcea
deosebirea asupra felului cum înotau sau concurau î notătorii. Cei care preferau mișcările de
bras aveau câștig de cauză.
Prin comparație, înotul care diferă de tehnica bras ului a fost numit înot "liber" și astăzi
regulamentul oficial permite teoretic încadrarea în termenul "liber" orice mișcare de înot
diferită de bras, spate sau fluture, precizare care lasă să se înțeleagă de ce procedeul craul mai
are denumirea și de "înot liber".
În perioada 1840 – 1850, tehnica nouă de înot apăru tă a fost denumită "ower" și se
deosebea de bras prin faptul că înotătorul înainta culcat pe o parte, vâslea cu bratul prin
apă, deHa lungul trunchiului, după care brațul era condus prin aer înainte. Picioarele au
executat forfecări laterale derivate din mișcarea d e bras. 1
În anul 1873 apare tehnica "trudgeon" care era mai eficientă decât tehnica "ower"
deoarece ambele brațe lucrau alternativ, iar coordo narea lor cu forfecarea picioarelor permitea
o înaintare explozivă, rapidă.Tehnica de înot craul apare, în 1897 fiind demonstrată pentru
prima dată de înotătorii australieni.
Abia în anul 1911 americanul Duke Kahenomoku reușeș te să "doboare" recordul
mondial la 100 yarzi liber, folosind tehnica craul pe toată lungimea cursei. Cu această tehnică
în 1922 Johny Weismuller reușește să înoate 100 m l iber în mai puțin de 1 minut. Tehnica lui
Weismuller este astăzi considerată "clasică" coordo narea era de 6 mișcări de picioare la 2 de
brațe, corpul înainte, având o poziție înaltă pe ap ă, brațele alunecau mult, vâslirea era scurtă
iar umerii erau conduși mult deasupra apei, ca și c oatele. Prin anii 1930 craulul a fost
perfecționat de înotătorii japonezi. Ei au descoper it eficacitatea mișcărilor de picioare la
ambele faze ale mișcării, ascendentă și descendentă .
În permanență concurența cu japonezii și mai târziu cu australienii, înotătorii
americani au perseverat în perfecționarea procedeul ui. După cel de al doilea război mondial,
craulul se perfecționează îndeosebi la mișcarea bra țelor. Americanii descoperă efectul "rotirii

1 Dumitrescu N. 0 ”Inotul sportiv”0 Editura Cultură F izică și Sport 01952

7
brațului" din articulația umărului. Traiectoria vâs lirii se lungește devine sinusoidală și începe
să apară diferențierea între tehnica de craul vitez ă și craul fond.

b) Evoluția procedeului spate

Din punct de vedere sportiv putem afirma că înotul spate s0a dezvoltat concomitent cu
tehnica de înot bras, încă din prima jumătate a sec olului XX0lea. De fapt, era vorba de o
tehnică obținută prin "răsturnarea" brasului. Școal a engleză de înot a perfecționat aceste
mișcări, amplificând acțiunea, de ducere concomiten tă a brațelor prin aer deasupra capului.
Tehinica de inot spate a debutat prin exersraea îno tului bras. În anul 1912 americanul
H. Hebner a descoperit o nouă tehnică și ea copiată de data aceasta de la procedeul craul .
Hebner înota avand o poziție apropiată de cea din c raul cu capul ridicat, piciorele se miscau
aducând genunchii peste nivelul apei, brațele „cose au” apa și erau aduse din spate apropiat
de axul înaintării: mișcări asemanatoare se pot întâ lni și azi la polo pe apă.2
La început procedeul spate, numit de englezi back0c rawl (spate 0 craul), avea
caracteristicile asemănătoare craulului primitiv. C orpul puțin întins pe spate capul și umerii
mult ridicați, brațele conduse aproape de suprafața apei pentru a intra în apă mult pe spate,
determinând o permanentă răsucire a corpului.
Picioarele se mișcau puternic scoțând genunchii din apă. Inotătorii urmăreau să
crească viteza de înaintare prin adoptarea unui rit m ridicat de mișcare a tuturor segmentelor.
În perioada de ascensiune a înotului japonez (1930 0 1940) mișcarea picioarelor a fost
perfecționată, astfel că genunchii nu mai apăreau l a suprafața apei, iar amplitudinea mișcărilor
era cu mult diminuată. De asemenea, japonezii au "c ulcat" mai mult corpul pe apă, fapt ce a
permis intrarea brațelor în apă și efectuarea unor vâsliri mai adânci. Ritmul mișcărilor de brațe
a scăzut considerabil prin dirijarea adâncă a vâsli rilor, în schimb s0a intensificat ritmul
mișcărilor de picioare.
În perioada anilor 1956 0 1960 australienii au adus și ei o serie de îmbunătățiri la
tehnica de înot spate, au întărit forța vâslirilor, prin adâncirea mișcării și bineînțeles, au
diminuat mișcările de picioare, sporind frecvența c iclurilor de brațe.
Tehnica procedeului spate este asemănătoare cu cea a craulului, diferențele provenind
de la poziția de înaintare care schimbă doar sensul de acționare a mușchilor și a principalelor
articulații.

2 Cretulesteanu Gh. – “Inot”0 Bucuresti 0 1995

8
Mobilitatea umerilor și a gleznelor este o condiție foarte importantă pentru reușita
unui spatist.
Spre deosebire de craul, la spate nu există nici o mișcare asimetrică față de poziția de
înaintare ceea ce face ca învățarea acestui procede u să fie mai ușoară.

c) Evoluția procedeului bras

În prima lucrare de învățare a înotului este mențio nată pentru prima dată tehnica de
înot bras. Autorul (Nicolaus Wynmann) folosește ase mănarea cu mișcările de înot ale broaștei
și ne convinge că se referă la înotul bras propriu0 zis. În terminologia înotului denumirea
provine de la cuvântul francez "brasse", a amesteca cu putere, care a fost adaptat în limba
română 0 brass.
Procedeul brass, cel mai vechi procedeu cunoscut a debutat în programul întrecerilor
olimpice abia în 1904, pe distanța de 440 yarzi.
Din anul 1908 a apărut și distanța de 200 m și abia din 1968 proba de 100 m ocupă
locul meritat apărut.
Brasul anilor 1900 0 1930 avea o tehnică lipsită de subtilități 0 se înota în poziție foarte
înaltă, cu capul mult ridicat, mișcările având un v ădit contur circular amplu și în continuă
mișcare.
Modelul cel mai reprezentativ al acelor ani a fost "brasul german" 3, în care regăsim
poziția înaltă a corpului, mișcările ample, circula re dar și pauza de alunecare, care impunea
înaintării un ritm precis și cadențat.
În 1935 procedeul fluture devine de sine stătător f apt ce a permis brasului clasic o
"conservare" fericită pentru activitatea competițio nală.
În perioada 195001957 apare varianta de "bras sub a pă", la care înotătorul executa mai
multe cicluri de mișcări în imersie, fară respirați e, sub apă, mișcarea brațelor era mai eficientă
contribuind substanțial la creșterea vitezei.
În jurul anului 1960 s0au conturat noi tendințe, un ele perfecționări aparțin școlii
japoneze de înot. înotătorul japonez Osaky a demons trat o tehnică de brass cu corpul mult
scufundat, iar lucrul brațelor era întărit prin lun gimea traiectoriei de vâslire, ceea ce a permis
sporirea tempoului atât la brațe, cât și la picioar e.

3 Penția D. 0"Inotul – Activitate sanogenă" 0 Editura Mirtou 0 Timișoara 01995

9
În prezent asistăm la o nouă perfecționare a proced eului prin reconsiderarea
elementelor de înot delfin. Acestă "delfinizare" a brasului permite aplicarea unei forțe sporite
în mișcarea brațelor. Cei care încearcă această nou ă variantă sunt în situația de a putea fi
descalificați dacă ondulația aduce capul prea scufu ndat sub linia suprafeței apei. Brasiștii cu o
bună mobilitate a centurii scapulare pot realiza mi șcarea cu ajutorul umerilor, fapt ce0i
scutește de angrenarea neregulamentară a capului.

d) Evoluția procedeului future

Procedeul fluture, cel mai nou dintre procedeele de înot sportiv, are o apariție și
evoluție interesantă. De la evoluția procedeului br ass reamintim momentul în care F.I.N.A.
(1935) a separat brassul de fluture cu picioare bra ss, în aceeași perioadă în S.U.A., Jack Sieg
și antrenorul lui David Armbruster demonstrau mișcă rile viitorului procedeu denumit astăzi
fluture0delfin. Tehnica de înot fluture 0 brass a c ontinuat să figureze pe lista probelor de
concurs pe distanța de 200 m, ulterior introducându 0se proba de 100 m care inițial era
destinată fetelor.
În anul 1951 procedeul delfin reapare în Europa, pr omovat de înotătorul maghiar
G.Tumpek, iar în 1953 F.I.N.A, recunoaște oficial n oua tehnică cu care s0au realizat
performanțe incomparabil mai bune decât cele obținu te cu tehnica anterioară.
Procedeul flutureHdelfin este caracterizat de o miș care naturală, plină de vigoare și
armonie a întregului corp. Elementul inedit este on dulația care începe de la umeri, se
transmite trunchiului, apoi membrelor care biciuies c apa cu o mișcare asemănătoare celei
întânite la delfin. 4
Prin anii 1960, procedeul fluture0delfin se executa cu mișcări aplatizate, ondulația
fiind proprie numai mișcărilor de picioare, iar lab ele loveau apa scurt și foarte des. Fiind cel
mai tânăr procedeu de înot poartă în el potențialul unor noi "inovații" care să01 facă și mai
rapid.

4 Penția D. 0"Inotul – Activitate sanogenă" 0 Editura Mirtou 0 Timișoara 01995

10
1.3. I3glyph55țîFLUE3glyph55țîȚA Î3glyph55țîOTULUI ASUPRA ORGA3glyph55țîISMULUI

Influența favorabilă a înotului asupra organismului este subliniată în majoritatea
lucrărilor de specialitate. Unii autori au încercat să alcătuiască o clasificare a exercițiilor fizice
în funcție de efortul depus, ei situează în mod fre cvent înotul pe primul loc. începând de la
simpla intrare în apă cu efecte imediate și până la modificările de adaptare a multor funcțiuni.
Aceste modificări se manifestă la nivelul unor orga ne sau sisteme privite izolat, dar și asupra
procesului general de creștere, de călire și întări re a rezistenței organismului, de mărire a
capacității generale de efort.
O primă categorie de influențe sunt determinate de scufundarea corpului în apă.
Pierzând considerabil din greutatea reală, înotător ul are senzația deosebită față de cele
obișnuite în viața terestră, similar stării de impo nderabilitate. El constată că poate să facă ce
vrea cu corpul lui sfidând legile gravitației. Buna dispoziție pe care o crează deplasarea în
mediu acvatic se răsfrânge favorabil și asupra psih icului constituind o metodă de odihnă
activă accesibilă tuturor. Asocierea apei cu ceilal ți factori naturali ajută la călirea
organismului, deci la creșterea rezistenței acestui a.
În cadrul lucrului cu copii se impun o serie de reg uli privind acomodarea organismului
cu mediul acvatic, aceasta diferă de la un individ la altul. Contactul prelungit cu apa rece
provoacă o serie de modificări reflexe, care duc la pierderea căldurii. Cei care nu sunt
obișnuiți cu staționarea îndelungată în apa rece, l i se recomandă ca la apariția frisoanelor,
invinețirea buzelor sa să iasă din apă. În cazul îno tătorilor de performanță acest lucru nu
constituie întreruperea antrenamentului.
Nu se recomandă nici efectuarea antrenamentelor în apă prea caldă deoarece crează
obișnuința de a lucra în mediu cu temperatura mai r idicată.
Din punct de vedere a funcției respiratorii deosebi m două mari categorii de reacții:
a) de "orientare" a mecanismului respirator
b) de "condiționare" a respirației la efort.
Intrarea în apă este un act neobișnuit mai ales pen tru cei care nu știu să înoate sau
pentru cei care nu au făcut încălzire prealabilă a organismului. În aceste situații se manifestă o
formă de neadaptare limitată dar resimțită direct p rin "disconfort respirator". Apa îl obligă pe
înotător să0și controleze respirația. Astfel prima fază inspirația se execută repede, luând o
cantitate de aer mai mare decât este necesar. Inspi rația greșită se repercutează și asupra altor
faze, apneea se prelungește iar expirația se execut ă superficial fară a goli suficient plămânii.

11
La reluare, inspirația se execută forțat și după ma i multe încercări apare senzația de sufocare.
Alte manifestări care apar în condiții de efort din punct de vedere al respirației sunt dereglarea
mecanismului actului respiratorie datorită oboselii care apare la înotător ceea ce impune
recomandarea ca autocontrolul expirației să devină o preocupare pentru înotători. Poziția
orizontală favorizează mișcările de inspirație, iar pentru expirație este solicitată diafragma și
musculatura abdominală care înving presiunea apei. Înotul, prin specificul lui, contribuie la
dezvoltarea cutiei toracice, aceasta asigură o capa citate vitală mai mare în comparație cu alte
discipline sportive. Tipul costal superior de respi rație este condiționat de aprovizionarea cu
O2, acest tip se caracterizează prin dezvoltarea ju mătății superioare a cutiei toracice și este
specifică înotătorilor.
Metabolismul poate fi îmbunătățit prin aplicarea un ui regim judicios de efort aerob,
care să obișnuiască treptat organismul să lucreze î n condiții de economie de efort.
La începători acest lucru se obține prin planificar ea unor eforturi de intensitate mică și
medie care să nu suprasolicite organismul. Simpla i ntrare în apă, dar mai ales practicarea
înotului, stimulează activitatea sistemului cardiov ascular. Intrarea în apă provoacă tahicardie
și intensifică circulația, iar înaintarea solicită acest sistem sub forme specifice de
funcționalitate. Astfel, în primul rând inima are d e distribuit sângele pe o arie anatomică
mare, efortul angajând întregul corp. Vasele fiind solicitate să transporte sângele în corpul
aflat în poziția orizontală ușurează activitatea in imii.
Această ușurare la care se adaugă și elasticitatea mare a vaselor la copii, nu trebuie să0
i determine pe antrenori să folosească eforturile m ari, deoarece conduc sigur la
suprasolicitare. Angajamentul inimii trebuie să par curgă un proces ascendent gradat. Inima se
adaptează repede la cele mai variate tipuri de efor t, la copii începători acest lucru trebuie
realizat prin gradarea efortului, tocmai pentru a p ermite trecerea treptată de la angajarea
cantitativă la adaptarea calitativă. Odată cu evolu ția biologică a organismului și a gradului de
antrenament eforturile anaerobe pot fi incluse cu d iscernământ, utilizarea lor fiind la
aprecierea medicului. Astfel, este indicat ca la co pii începători probele de concurs să fie
completate, cu unele pe distanțe lungi în locul uno r probe care se situează în zona anaerobă,
mult prea grele pentru organismul tânăr.
Aparatul locomotor este și el influențat de practic area înotului. începătorii efectuează
mișcările cu un grad mare de încordare și imprecise . Pe măsură ce ei înaintează în pregătire
experiența motrică se îmbogățește, ajungând să dobâ ndească o serie de simțuri specifice

12
(simțul apei), consecință a dezvoltării supleței ge nerale a creșterii mobilității articulare, a
gradului de relaxare a musculaturii.
Datorită faptului că efortul se desfășoară cu corpu l în poziție orizontală influențează și
asupra sistemului osteoarticular favorizând creșter ea. Mișcările fiind lipsite de încordări mari
contribuie la dezvoltarea fuziformă a musculaturii iar caracterul simetric al mișcărilor de înot
exclude instalarea unor deficiențe ale coloanei, aș a cum se întâmplă în alte discipline.
Cu toate acestea practicarea greșită a înotului poa te duce la apariția spatelui cifotic,
lordozei, poziții greșite a labelor, ținutei hipert felaxate, legănare în timpul mersului etc. ce nu
pot fi înlăturate decât cu ajutorul mijloacelor com plexe ale pregătirii pe uscat. La marii
înotători aceste deficiențe lipsesc tocmai datorită unei pregătiri multilaterale, desfășurată
sistematic.
Înotul are influență și asupra metabolismului solic itând un consum caloric mai mare
în comparație cu alte discipline. Dacă unui nesport iv o ședință de înot îi stimulează "pofta de
mâncare", la un înotător de performanță consumul en ergetic este cu mult mai mare decât la
un nesportiv.5
Când am analizat problema respirației am vâzut că o rganismul este "antrenat" să
devină eficient prin folosirea economică a oxigenul ui. Același fenomen îl întâlnim și la
regimul caloric. Principala sursă de obținere a nec esarului caloric sunt alimentele, la care se
adaugă vitaminele și oligoelementele, care ajută la alcătuirea unui regim alimentar
corespunzător solicitărilor de efort. Procesele de producere metabolică devin eficiente prin
efectuarea antrenamentelor în mod sistematic. Când antrenamentul este întrerupt din diverse
cauze consumul caloric scade iar organismul începe să depună sub forma grăsimilor, resursele
energetice neîntrebuînțate.
Din cauza acestui lucru alimentația înotătorului tr ebuie urmărită zilnic. Rația
alimentară se alcătuiește în următoarele proporții: 15 0 18 % proteine, 60 070% glucide, 150
20% lipide, fară a neglija vitaminele și sărurile m inerale deosebit de importante în susținerea
efortului, dar și în procesele de refacere după efo rt. Practicarea sistematică a înotului reclamă
un regim caloric de cca. 60 Kcal/kg corp zilnic, ma i mult decât un adult activ.
Controlul greutății corporale trebuie să0i preocupe pe antrenor și pe sportiv, dar mai
ales pe înotătoarele ajunse la vârsta pubertății.

5 Olaru M. 0 Magda E. 0"Lecții de înot" 0 Editura Cons iliului Național pentru Educație Fizică
și Sport 0 București – 1970

13
Practicarea înotului, influențează și activitatea s istemului nervos ca orice formă de
practicare a exercițiului fizic. Înotul poate fi co nsiderat un "stimul" preluat și prelucrat de
sistemul nervos care la rândul său declanșează o "r eacție" de adaptare la condițiile care l0au
generat. Această reacție de adaptare este generală, complexă și pozitivă. Adaptarea la mediul
acvatic a fost apreciată ca fiind nelimitată. Studi i recente atrag atenția că, în cazul înotului
"expunerea la apă" trebuie gradată, de exemplu pent ru copii de vârstă școlară mică
antrenamentele nu vor avea durată prea mare și un n umăr încărcat de lecții în ciclul
săptămânal|.
Practica a evidențiat că unii antrenori folosesc în activitatea cu începătorii aceleași
metode și mijloace din pregătirea înotătorilor de p erformanță, păstrând însă proporțiile firești
impuse de diferențele de vârstă. Acest mod de instr uire nu este recomandabil, deoarece
organismul unui copil nu funcționează după aceleași principii de efort, de adaptare etc. cu ale
organismului unui adult. Cei care procedează astfel dovedesc necunoașterea particularităților
anatomofiziologice ale organismului copiilor, super ficialitate în muncă, lipsă de experiență în
alegerea mijloacelor adecvate fiecărei vârste.
Practicarea greșită a înotului: învățarea, pregătir ea forțată, se identifică în anumite
situații cu condițiile " sindromului general de adaptare ".6
În acest caz antrenorul trebuie să urmărească cu at enție factorii de "stress" care se pot
manifesta local sau general. Sistemul nervos este d irect vizat în această situație. Șederea
prelungită în apă, măsurile metodice unilaterale, e xcesele pedagogiei, apropiate de noțiunea
"dresură" pot stresa sistemul nervos afectând impli cit eficiența practicării înotului.
Datorită particularităților înotului, amintim în pr imul rând efectele profilactice
exercitate de acest sport asupra organismului dar ș i rolul lui în combaterea unor afecțiuni cum
sunt deviațiile coloanei vertebrale și deficiențele globale de dezvoltare. Înotul terapeutic în
apă caldă depășește ca eficiență orice alta terapie .
În afecțiunile aparatului locomotor sau după imobil izări prelungite, înotul ajută la
reeducarea neuromotorie sau osteoarticulară. Acelea și efecte favorabile le întâlnim și în cazul
unor afecțiuni reumatismale, insuficiențe respirato rii, tulburări circulatorii, neuropsihice, când
acțiunii medicamentelor le este preferat înotul ca tratament.
Iată de ce înotul este considerat ca cel complex sp ort, fiind cel mai eficace mijloc de
antrenare a întregului organism.

6 Olaru M. 0 Magda E. 0"Lecții de înot" 0 Editura Cons iliului Național pentru Educație Fizică
și Sport 0 București – 1970

14
1.4. CO3glyph55țîTRAI3glyph55țîDICAȚII

Dacă contraindicațiile nu sunt luate în considerare înotătorii se pot îmbolnăvi.
În primul rând, nu se face baie în locuri neverific ate de organele sanitare sau interzise
de acestea. Copiilor care nu se află în deplină sta re de sănătate, li se va interzice intrarea în
apă până la restabilirea completă.
Este bine ca după terminarea lecțiilor de înot elev ii să aibă posibilitatea să se spele
măcar pe față, pentru a evita eventualele infecții. La primele semne de frig se recomandă
mărirea intensității exercițiilor sau ieșirea din a pă, continuând dacă temperatura aerului o
permite, cu exerciții pe uscat. Dacă după lecția de înot există posibilitatea efectuării unui duș
cald, el va fi neapărat urmat de unul rece, cu scop ul de a preveni răceala.
După duș, copii își vor șterge bine urechile și păr ul, iar dacă temperatura este scăzută,
vor schimba imediat echipamentul și vor îmbrăca un halat. Este contraindicat să se intre în
apă încălzit în urma jocului sau a expunerii îndelu ngate la soare, căci retragerea rapidă a
sângelui din vasele capilare de la suprafața corpul ui ar putea afecta aparatul cardiovascular
expunând copii la îmbolnăvire.
Intrarea în apă se va face la cel puțin 1 0 2 ore d e la masă, deoarece o parte însemnată
din sângele corpului este concentrată în jurul apar atului digestiv, în vederea digestiei.
Scufundările și jocurile în apă efectuate la adânci mi mai mari nu sunt permise decât
după un antrenament sistematic, pentru a preîntâmpi na inflamațiile canalului auditiv care pot
să apară la înotători. Tot în acest scop se recoman dă copiilor să nu se spele cu săpun în urechi.
Acțiunea chimică a săpunului combinat cu apa contri buie la dizolvarea stratului de ceară ce 0
acoperă pielea foarte sensibilă a canalului, dând p osibilitatea bacteriilor să o atace.

15
CAPITOLUL II:

2.1. IPOTEZA DE LUCRU

Metoda clasică de inițiere în înot a copiilor const ă în începerea inițierii prin învățarea
procedeului liber, urmat de învățarea procedeului s pate.
Ipoteza de lucru a prezentului studiu este începere a inițierii în înot a copiilor prin
învățarea procedeului spate, continuând cu procedeu l liber, metodă care prezintă avantaje față
de metoda clasică.
Verificarea acestei ipoteze constituie scopul lucră rii și se realizează prin sarcinile
acestuia.

2.2. SCOPUL LUCRĂRII

Scopul lucrării este verificarea eficienței metodei de inițiere prin procedeul spate și
craul, procedeul spate având prioritate în acest pr oces.

2.3. SARCI3glyph55țîILE LUCRĂRII

Principalele sarcini luate în atenția cercetării su nt:
• informarea asupra metodelor de inițiere a copiilor;
• studierea metodei clasice de inițiere;
• studiul ei comparativ cu metoda enunțată în această lucrare;
• elaborarea unui plan de inițiere și a conținutului lecțiilor, pentru inițierea în
înot a copiilor prin metoda clasică și prin metoda expusă în lucrare;
• evidențierea contribuției unității de învătământ, a cadrului didactic precum și a
părinților la realizarea scopului lucrării.

16
2.4. REFLECTAREA ACESTEI IDEI Î3glyph55țî
MATERIALUL BIBLIOGRAFIC STUDIAT

În materialul bibliografic studiat, autorii abordea ză diferit acestă problemă. 1 .
Mircea Olaru în lucrarea sa " Să nu ne temem de apă " expune învățarea progresivă a
înotului ca find o variantă relativ nouă folosită d e unii antrenori din țară, din Germania și
Rusia și anume: prioritatea acordată procedeului sp ate în suita mijloacelor și lecțiilor de
antrenament. Brasul odată însușit limitează mult posibilitatea î nvățării corecte a înotului
liber, iar craulul, ca procedeu primar de începere a învățării este greu de abordat din cauza
multiplelor probleme cu apa din poziția de înot cu capul în apă.7 Frânarea instruirii poate fi
evitată dacă primul procedeu propus spre învățare e ste înotul spate. Aspect important cel puțin
din 2 considerente:
• mișcările de înot spate ajută la realizarea transfe rului pozitiv la fel de bine ca
procedeul liber deci și el poate înlocui instruirea prin procedeul brass.
• problemele care sunt întâlnite la învățarea prin pr ocedeul liber, dispar.
Învățarea progresivă se realizează mai bine prin pr ocedeul spate, iar treptele de bază
ale formării deprinderilor de înot trebuie să fie a stfel parcurse încât accentul să cadă pe
învățarea și perfecționarea înotului spate. 8
Avantajele metodei expuse de Mircea Olaru sunt:
• acomodarea subacvatică este cea mai scurtă, ea dure ază atât cât elevul reușește
să câștige suficientă încredere, convingându0se că, o dată ajuns sub apă corpul său
ajutat de câteva mișcări poate să plutească sau să înainteze cu mășcări elementare;
învățarea pozițiilor fundamentale de plutire și îna intare permit începerea orientării
spre tehnica procedeului spate. Lucrul în poziția c ulcat pe piept se reduce în
favoarea plutei pe spate în diferite variante sau s e combină aceste două elemente;
• învățarea mișcării de picioare se poate realiza în aceași măsură atât prin
mișcări de craul, cât și prin cele de spate. O indi cație importantă se referă la
necesitatea încă de acum să se întroducă în instrui re primele elemente din
înaintarea ondulatorie și exersarea pe uscat a mișc ării de picioare bras, indicație

7 Olaru M.0 "Să nu ne temem de apă” 0 Editura Sport Tu rism București 01988
8 Olaru M.0 "Să nu ne temem de apă” 0 Editura Sport Tu rism București 01988

17
care odată respectată asigură premizele învățării c oncomitente a celor patru
procedee, în scurt timp.
• învățarea exercițiilor cu coordonare simplificată p une accent pe mișcări
derivate din procedeul spate, exerciții care pot as igura lecției un volum ridicat de
înot
Pe lângă acestea mai pot fi programate exercițiile de "înot școală", prin miscari de înot
liber.
Ultima mare etapă a învățării coordonării globale e ste ușor de realizat prin înotul spate
urmând ca treptat, în funcție de înclinațiile încep ătorului sau de măiestria antrenorului să fie
introduse celelalte procedee.
H.Wiffenberger în lucrarea sa "Î notul și săriturile în apă ", cunoscând
particularitățile de sex, vârstă, fizice și psihice ale copiilor, admite că unii copii au aptitudini
pentru un procedeu de înot, alții pentru altul. Ast fel, cei de vârstă preșcolară 3 H 5 ani, vor
învăța în majoritatea cazurilor mai repede procedeu l spate, deoarece respirația este mult
ușurată de poziția corpului. 9
Au apărut treptat noi procedee de înot: liber, spat e, delfin (fluture). Intereseul de a
învăța cât mai mulți copii să înoate i0a determinat pe unii instructori să opteze pentru
începerea învățării cu procedeul liber, datorită as emănării tehnicii cu mișcările naturale și mai
ales cu procedeul spate.
În prezent remarcăm tendința de a începe învățarea înotului cu procedeul spate,
datorită ușurinței respirației, lucru deosebit de i mportant în munca de instruire cu grupe mari
de copii.

9 Wiffenberger H. 0"Inotul și Săriturile în apă" 0 Ed itura Stadion 01972

18
2.5. METODELE DE LUCRU FOLOSITE

Metodele de cercetare folosite în domeniul sportulu i trebuie să reflecteze fidel
realitatea, dar să nu se limiteze la culegerea de d ate, ci să afle modalități, căi de influențare
favorabilă a dezvoltării armonioase și a creșterii performanței.
În sport se folosesc o multitudine de metode de cer cetare. Dintre acestea a0și aminti
metodele pe care le0am folosit în cadrul studiului.
Documentarea este metoda prin care cercetătorul int ră în posesia datelor privitoare la
rezultatele obținute de alți cercetători în domeniu l temei respective. Aceasta presupune
căutarea surselor bibliografice, consultarea lor, s oluționarea, prelucrarea și interpretarea
informațiilor.
Observația activă și dirijată, ca metodă de cerceta re presupune urmărirea conștientă și
după un scenariu dinainte stabilit, precum și cu aj utorul unor mijloace tehnice menite să
surprindă fenomenele și procesele urmărite.
Convorbirea reprezintă o conversație dirijată, desf ășurată pe baza unui plan și a unor
întrebări formulate în prealabil și numerotate de c ercetător. Cu ajutorul acestei metode se
urmărește cunoașterea Unor opinii, confruntarea ace stora și dezbaterea unor probleme. Este
necesar să se stabilească un climat de încredere, d e sinceritate între el și subiect.
Pe parcursul acestei lucrări am folosit metoda stud iului.

19
CAPITOLUL III

3.1. ORGA3glyph55țîIZAREA STUDIULUI

Cadrul general al inițierii a fost influențat favor abil de următorii factori:
• vârsta omogenă (809 ani);
• componenții grupei provin din aceeași colectivitate școlară (clasa a II0a,
Colegiul National „Onisifor Ghibu”), acomodarea înt re aceștia fiind făcută
anterior;
• Interesul față de sport în general și față de înot în special, manifestat de
învățătoarea clasei, profesoara de educație fizică și sport, părinți și copii.
Prima acțiune privind studiul a constat în cunoaște rea și selectarea copiilor care au
prezentat interes față de învățarea înotului, aceas ta desfașurându0se în perioada 20
septembrie010 octombrie 2019. Simultan cu aceasta a m asigurat accesul la baza de inițiere și
am stabilit programul de desfășurare a activității, comunicându0l tuturor participanților și
stabilind o legătură alianță și reciprocă cu acești a. De asemenea, în această perioadă am
realizat obținerea materialelor didactice specifice necesare: jucării, plute, cerculețe, cercuri
etc.
După parcurgerea acestei etape am participat cu ant renorul coordonator dna. prof.
Cristina Madău, implicată în programul de inițiere înot subventionat cu 50% din costul
cursului de catre Primaria Municipiului Oradea, dem arat în toamna anului 2009.
Cursul de inițiere a durat o perioadă de 6 saptaman i cu doua sedinte saptamanale
acestea avand durata a doua ore, din care 45 de min ute antrenamentul fiind efectiv în apă.
Aceste lectii de înot s0au desfașurat conform planu rilor din anexe, în perioada octombrie0
noiembrie 2019.
Scopul acestui curs de initiere este ca elevii clas elor a0II0a de la Colegiul National
„Onisifor Ghibu” să poată învața cu plăcere și în m odul cel mai corect tehnica de înot la
stilurile craul și spate.
Prima zi a debutat cu un moment organizatoric, refe ritor la: prezență, ținută,
comportamentul în baza sportivă, spălatul la duș, u tilizarea garderobei și împărțirea copiilor în
2 grupe în mod aleatoriu, astfel:
• Grupa studiu (căștile rosii) denumită Grupa ROȘIE
• Grupa martor (căștile albastre) denumită Grupa ALBASTRĂ

20
O importanță deosebită am acordat explicării necesi tății respectării regulilor de igienă,
cu referire la spălatul la duș înainte și după bazi n, utilizând săpun și prosop individual precum
și folosirea papucilor (șlapi) adecvați pentru star ea de sănătate a copiilor precum și a altor
persoane care utilizează baza sportivă.
Pentru desfășurarea studiului în condiții bune, le0 am explicat copiilor scopul propus,
modalitatea de desfășurare a orelor de inițiere, ac centuând în mod deosebit importanța
desfășurării lor în mod disciplinat, rezultatele ac estuia fiind condiționate de recepția corectă a
comenzilor și executarea lor.
După epuizarea momentului organizatoric din prima l ecție s0a trecut la inițierea
copiilor propriu0zisă. În fiecare zi înaintea intră rii copiilor în apă am executat cu ei exerciții
de dezvoltare fizică generală de încălzire a organi smului pe uscat precum și exerciții specifice
înotului care după aceea au fost adaptate la intrar ea copiilor în apă.
În prima săptămână, cea de organizare și cea de obiș nuire a organismului cu apa și
învățarea plutei, am lucrat cu ambele grupe împreun ă.
Începând cu cea de0a doua săptămână și până la term inarea cursului de inițiere am
procedat la învățarea înotului pe grupe. Cu grupa m artor am început inițierea cu învățarea
procedeului liber și continuând cu învățarea proced eului spate, iar cu grupa studiu am început
inițierea prin învățarea procedeului spate și apoi cu învațarea procedeului liber.
Activitatea de inițiere s0a desfășurat în paralel c u cele 2 grupe, astfel:
0 în următoarele 5 sedinte de pregatire grupa studiu fost inițiată pentru învățarea
procedeului spate (începând cu pluta pe spate), iar grupa martor a parcurs etapele
de inițiere pentru învățarea procedeului liber (înc epând cu pluta pe piept);
0 ultimele 5 sedinte de pregatire ale cursului de ini țiere au continuat cu învățarea
procedeului spate pentru grupa martor și respectiv a procedeului liber pentru
grupa studiu.
La încheierea programului zilnic de inițiere am org anizat verificări sub formă de
concurs pe grupe de copii separat și în formații co mbinate pentru fixarea elementelor însușite,
menținerea interesului copiilor și evaluarea gradul ui de învățare.
Pentru desfășurarea celor 2 modalități de inițiere au fost parcurse etapele prevăzute în
tehnica și metodica învățării înotului, prezentate în continuare.
Metoda de verificare a copiilor pe parcursul cursul ui de inițiere și în finalul acestui
curs este explicată în capitolul următor al acestei lucrări.

21
3.2. PARTICULARITĂȚILE Î3glyph55țîOTULUI – PERIOADA
A3glyph55țîTEPUBERTARĂ, COPII CU VÂRSTA 8H9 A3glyph55țîI

Când învață copilul să înoate?
Procesul învățării unei tehnici de înot – craul, sp ate, bras sau fluture, presupune o bună
capacitate de coordonare atât a brațelor cu picioar ele, cât și a brațelor cu respirația.
Din punct de vedere al dezvoltării psihomotorii la copii, această capacitate de
coordonare debutează la 4 ani și se desăvârșește în jurul vârstei de 5 ani. Astfel, procesul
învățării unei tehnici de înot poate începe cu succ es în jurul vârstei de 405 ani.

Când face un copil performanță sau care este pragul când treci copilul de la
amator la înotător în cadrul unui club?
Copiii sunt persoane dinamice prin excelență. Metab olismul extrem de eficient le
conferă cantități uriașe de energie pe care le pot utiliza în cadrul activităților fizice. Un sistem
muscular dezvoltat își va arăta beneficiile pentru tot restul vieții.
E bine ca aceste exerciții fizice să se desfășoare în mod organizat și la intervale
regulate de timp pentru o evoluție constantă. Calen darul competițional prevede în cazul
înotului, ca și vârstă, pe cea de 9010 ani, vorbim aici de competițiile oficiale. Dar pregătirea
pentru concursuri începe mai devreme cu ajutorul în trecerilor organizate de cluburi sportive
începând cu vârsta de 607 ani.

Care este frecvența recomandată pentru un copil car e face înot de plăcere?
În situația în care înotul este o activitate recrea tivă și copilul participă și la alte
activități sportive, frecvența recomandată este de o ședință pe săptămână. În perioadele în care
înotul este singura activitate sportivă practicată, se recomandă 2 ședințe într0o săptămână.

Care sunt beneficiile acestui sport?
Educația acvatică are o serie amplă de beneficii, a tât pentru o dezvoltare fizică
armonioasă, cât și pentru sănătatea emoțională.
− Îmbunătățește funcțiile congnitive ale micuțului. M ișcările specifice din bazin în care
micuțul trebuie să își coordoneze mai multe părți a le corpului „împing“ creierul să creeze
tipare neuronale mai complexe. În acest context, mi cuțul își va îmbunătăți capacitățile
lingvistice, inclusiv rapiditatea cu care va învăța să citească sau să scrie. Potrivit unui studiu

22
desfășurat în Australia, copiii care învață să înoa te din primele luni de viață sunt mai avansați
cu până la 1 an față de copiii care nu desfășoară a ceastă activitate.
− Îmbunătățește capacitățile sociale. În timpul cursu rilor, micuții iau contact direct cu
supraveghetorii, cu părinții și cu alți copii. De a ceea, ei își dezvoltă de mici capacitatea de a
interacționa cu oamenii și de a se adapta foarte ra pid într0un mediu nou. Toate acestea la un
loc înseamnă, în același timp, că, atunci când vor crește, bebelușii se vor transforma în copii
care au încredere în ei și în talentele lor, sunt m ai competitivi și se simt mai bine cu propria
persoană.
− Este o formă de exercițiu care folosește toți mușch ii corpului. Din acest motiv, micuții
familiarizați cu bazinul de înot au o structură fiz ică puternică și armonioasă. Mai mult de atât,
o astfel de activitate contribuie simțitor la dezvo ltarea și întreținerea cardiacă și pulmonară.
− Îmbunătățește funcțiile motrice. În cuvinte mai sim ple, acest lucru înseamnă că
datorită înotului, copii au funcția de echilibru ma i bine dezvoltată, prind mai bine cu mânuțele
și își coordonează mult mai ușor mișcările.
− Îmbunătățește considerabil somnul. Cei mai mulți di ntre părinți sunt familiarizați cu
puseurile de creștere, perioade în care cei mici se dezvoltă văzând cu ochii. Acest lucru
înseamnă, în același timp, că cel mic este mai agit at, mai mofturos și doarme mai puțin.
Cursurile de înot pot îmbunătăți considerabil acest e momente neplăcute pentru cel mic și
pentru părinți, în egală măsură pentru că vor creșt e calitatea somnului la bebeluși și copii.
− Poate crește pofta de mâncare. Așa cum spuneam mai sus, un astfel de exercițiu
implică toți mușchii corpului. De asemenea, mișcări le specifice sportului implică un consum
mare de energie și, prin urmare, pofta de mâncare a micuțului ar putea crește considerabil, în
special la finalul cursului.
− Este una dintre cele mai bune modalități de a comba te obezitatea infantilă. Atunci
când nu are cauze patologice, obezitatea la copii a re drept cauze lipsa de mișcare și o
alimentație necorespunzătoare. Din fericire, un beb eluș familiarizat cu înotul are șanse mari să
ajungă un copil îndrăgostit de apă și de mișcare, î n general.
− Beneficiile emoționale pe care le presupune înotul sunt foarte importante, mai ales în
condițiile în care și din punct de vedere psihic co pilul se află în dezvoltare. Înotul poate
îmbunătăți starea emoțională, contribuie la scădere a anxietățiii și este un factor major în
privința creșterii încrederii în sine. Acest lucru este dat de faptul că cel mic învață să înoate,
își depășește frica de apă și câștigă în plus abili tăți de supraviețuitor. Mai mult, înotul poate

23
ajuta copilul să socializeze și să0și formeze un gr up nou de prieteni printre copiii care merg la
bazin.

Inițierea copiilor în practicarea înotului
Inițierea copiilor în practicarea înotului se încep e de timpuriu, în jurul vârstei de 405
ani. Obiectivele inițierii în acest sport sunt urmă toarele: dezvoltarea fizică armonioasă și a
capacității motrice a copiilor. „Pornind de la idee a potrivit căreia stăpânirea unui sistem variat
de priceperi și deprinderi motrice constituie baza pregătirii chiar și la sportivii de înalt nivel,
acesteia trebuie să0i fie acordată o atenție deoseb ită. Prin repetări corespunzătoare se poate
forma o varietate de priceperi și deprinderi motric e de bază” (I. Sidonon). 10 Mijloacele de
realizare a acestor obiective sunt următoarele comp lexe de exerciții:
− mijloace de acomodare cu apa;
− mijloace de respirație acvatică;
− mijloace de plutire și alunecare;
− mijloace de învățare a tehnicii lucrului membrelor superioare și
− inferioare;
− mijloace de învățare a tehnicii de coordonare prima ră în procedeele craul
− și spate.
Este important de precizat că între vârsta cronolog ică și cea biologică există unele
discrepanțe, motiv care duce la efectuarea de inves tigații pentru stabilirea vârstei biologice,
aceasta din urmă fiind importantă în individualizar ea eficientă a antrenamentului sportiv.
În procesul de creștere se remarcă și o intensifica rea a metabolismului bazal care este
în proporție de 10020% superior adultului (C. M. Co lwin). 11 Nevoia de vitamine și alimente
este și ea crescută, în mod special necesarul de pr oteine.
Legea Mark0Janesen referitoare la fragilitatea și s ensibilitatea țesutului muscular
evidențiază riscurile la care este supus aparatul l ocomotor al copilului în cazul unui
antrenament antifiziologic, cu încărcături ce depăș esc posibilitățile și care pot avea drept
consecințe leziuni la nivel osos, cartilaginos, ten dinos și ligamentar. Aparatul locomotor al
copilului, neavând rezistența adultului, impune int roducerea gradată a exercițiilor cu
îngreuiere. Antrenamentul de forță pentru copii și juniori presupune:
− asigurarea unui timp suficient de refacere după ant renamentul predominant de forță;

10 Sidonon I., Relația între stadiile evolutive și per formanța la înot
11 Colwin, C. M., Swimming into the 21st Century, Edit ura Human Kinetics

24
− evitarea alternării bruște a încărcăturii;
− evitarea exercițiilor cu haltere, pe deasupra capul ui, în special în timpul puseului de
creștere la pubertate; la această vârstă, greutatea proprie, este suficientă ca încărcătură;
− evitarea lucrului static de durată, este preferat l ucrul dinamic

O primă etapă a selecției o constituie selecția med ico0biologică, ce reprezintă numai o
fațetă a procesului complex de selecție, la înot ur mărind mai mult caracterizarea fiziologică a
efortului și, într0o măsură mai mică, varietatea mo delului biologic al marilor performeri.
Cerința majoră din punct de vedere fiziologic, vize ază factorii favorizanți ai capacității
aerobe (rezistența), cei dimensionali (somatici) și funcționali. Pe planul motricității cerințele
sunt: rezistența, îndemânarea, mobilitatea, coordon area, forța în regim de viteză și elasticitatea
musculară. Pe plan neuro0psihic cerințele se traduc prin: perseverență, voință, dârzenie,
rezistență la stress, atenție de lungă durată, pe f ond de oboseală și monotonie, capacitate de
depășire a stărilor de disconfort fiziologic.
O caracterizare generală, medico0biologică, a maril or performeri arată astfel :
− Vârsta optimă la fete 15 – 18 ani, la băieți 17 –21 ani;
− Greutatea specifică mică, sub 1g/cmc;
− Corp în “picătură” (toracele și centura scapulară b ine dezvoltate, diametrul
bitrohaterian mic, picioare lungi, subțiri, talie î naltă și greutate de 8 –11 kg sub numarul de
cm peste 100, capacitate vitală cu 20% mai multă fa ță de normal, anvergura mare cu 104 –
106% față de talie, labele picioarelor mari);
− Coordonare foarte bună, forță în regim de rezistenț ă, în special la musculature centurii
scapulare, capacitate aeroba foarte mare, anaerobă globală bună și foarte bună;
− Calitățile psihice bine dezvoltate (voință, dârzeni e, perseverență, atenție).
La nivelul selecției inițiale se pune accent pe sta rea de sănătate, pe datele culese în
urma cercetării antecedentelor familiale, și mai pu țin pe criterii morfo0funcționale care, la un
copil de 607 ani, nu au caracter definitoriu.
Starea de sănătate se va stabili printr0un examen c linic pe aparate, cât mai complet. În
cazul în care se ivesc probleme pe care medicul spo rtiv nu le poate rezolva singur, acesta
recurge la consultul specialiștilor, pentru elucida rea diagnosticului și precizarea
compatibilității sau incompatibilității practicării sportului de performanță.

25
În privința stării funcționale ne va interesa integ ritatea funcțională a tuturor aparatelor
și în special a aparatului cardiovascular și cel re spirator care se adaptează cel mai repede la
efortul fizic și care răspund prompt solicitărilor impuse.
Având în vedere că intensitatea efortului crește de la o etapă la alta, exigența la
examenul medico0sportiv va spori și ea.
Se va acorda o mare atenție stării de sănătate a sp ortivilor pe parcursul întregii
activități sportive, prin examinări minuțioase, fii nd necesar să se facă în plus față de
examinările amintite anterior și alte probe de efor t, conform cerințelor elaborate de Centrul de
Medicină Sportivă în “Selecția medico0biologică în sport”.
În etapa inițială a selecției, examenul trebuie să precizeze:
0 nivelul de dezvoltare fizică generală a copiilor, în funcție de sexul și de grupa de vârstă din
care fac parte;
0 aspectele de dezvoltare fizică favorizante pentru obținerea performanței, în scopul de a fi
dirijat spre probele respective;
0 deficiențele fizice, care contraindică sportul de performanță.
Copiii vor fi supuși unui examen antropometric pent ru a determina: statura, greutatea,
bustul, lungimea membrelor inferioare, anvergura, l ungimea palmei și a labei piciorului,
perimetrul toracic, diametrul biacromial și bitroha terian.
Statura (înalțimea corpului) se va compara cu medii le pe țară pentru a aprecia dacă
copilul se încadrează în media vârstei sale, dacă e ste subdezvoltat sau din contră, prezintă o
dezvoltare corespunzătoare unei grupe de vârstă sup erioare. Acest lucru constituie un
indicator important în aprecierea vârstei biologice , iar la înot sunt preferați copiii cu o statură
peste media pe țară.
Greutatea se va compara cu mediile pe țară, dar se va raporta în special, la talie, pentru
a aprecia starea de nutriție.
Prin măsurarea bustului și a membrelor inferioare s e poate face o comparație astfel
încât, copiii cu membre inferioare lungi sunt prefe rați copiilor cu membre inferioare scurte.
Un alt indicator în selecția înotătorilor este anve rgura, care este de preferat să fie mai
mare decât înălțimea corpului. Perimetrul toracic î n repaus, în inspirație profundă și în
expirație forțată se măsoară pentru a aprecia elast icitatea toracică. Cu cât diferența va fi mai
mare, cu atât sportivii vor fi mai avantajați în sp orturile de rezistență cardio0respiratorie, așa
cum este înotul.
Diametrul biacromial și bitrohaterian este un indic ator al selecției copiilor înotători.

26
Raportul dintre cele două diametre trebuie să fie î n favoarea diametrului biacromial,
acest lucru influențând forma corpului unui înotăto r care, cum am arătat mai sus, este în
“picătură”.
Selecția pubertară reprezintă momentul cel mai impo rtant pentru practicarea înotului
de performanță. La acest nivel se evidențiază ampre nta morfologică și funcțională a pregătirii
stagiale. În acest moment al selecției, sportivul t rebuie să reediteze micro0profilul biologic al
marelui performer de mâine. Față de caracterizarea anterior prezentată, subliniez:
0 volum cardiac de categoriile II și III;
0 coordonare motrică și echilibru dinamic, abilitat e motrica, bine dezvoltate;
0 capacitate de concentrare a atenției și rezistenț ei bine dezvoltate;
0 forța musculară a brațelor bună, în raport cu gre utatea corporală;
0 simț kinestezic bine dezvoltat;
0 perseverență și dârzenie bine dezvoltate.
În cele ce urmează vom face referire la caracterist icile esențiale ale fiecăreietape de
creștere, începând cu vârsta școlară (6018 ani).
La vârsta școlară mică (antepubertară) este evidențiată atracția copiilor către
întrecerile sportive. Este o etapă favorabilă pentr u învățare, pentru pregătirea tehnică de bază.
Creșterea în această perioadă este în general unifo rmă, accelerându0se către sfârșitul
perioadei.
La nivelul sistemului nervos, creierul are o greuta te aproximativ egală cu cea a
adultului, însă din punct de vedere funcțional dezv oltarea lui nu este completă; se constată o
mai bună dezvoltare a sistemului de semnalizare.
La nivelul aparatului locomotor oasele sunt mai ela stice, ceea ce determină tendința
spre deformare a acestora la solicitările de tracți une, presiune și răsucire. La vârsta
antepubertară, fibrele musculare sunt relativ mai l ungi decât la adult, iar porțiunile tendinoase
sunt mai scurte.
Tonusul muscular este mai scăzut la copii de vârstă antepubertară față de adult,
favorizând efectuarea mai amplă a mișcărilor în art iculații, dar îngreuiază efectuarea unor
mișcări fine, diferențiate, de precizie.
La nivelul sistemului cardiovascular, cordul reacți onează puternic, însă neeconomic la
efort; irigația coronariană este bogată; mecanismel e de reglare sunt încă slabe până la 7 ani,
din cauza dezvoltării lor insuficiente, permițând s olicitări ușoare.

27
Frecvența cardiacă în repaus este în medie de 100/m in la vârsta de 6 ani, 90/min la 7
ani, 84/min la 8 ani și 80/min la 12 ani (L. Cirlă) .12
Dezvoltarea toracelui este devansată de cea a membr elor. Mușchii respiratori,
insuficient dezvoltați, nu pot asigura mărirea core spunzătoare a volumului toracelui în efort,
amplitudinea mișcărilor respiratorii fiind relativ mică.
În efortul fizic, posibilitățile de mărire a volumu lui cutiei toracice într0o respirație
amplă sunt reduse, accelerându0se astfel frecvența respiratorie.
Asigurarea echilibrului corpului în timpul mișcăril or întâmpină dificultăți din cauza
analizatorului kinestezic, insuficient dezvoltat, c ât și a centrului general de greutate care este
situat mai ridicat față de sol.
Modificările care apar la nivelul aparatului locomo tor sunt reprezentate de creșterea
oaselor în grosime, prin depunerile de săruri miner ale și prin consolidarea structurii
funcționale intime, devenind astfel rezistente la a cțiunea factorilor mecanici de presiune,
tracțiune și răsucire.
Articulațiile sunt slab dezvoltate, iar ligamentele nu asigură suficientă rezistență la
tracțiuni și răsuciri.
Mușchii se dezvoltă pe seama alungirii fibrelor, pe creșterea în grosime, forța lor fiind
încă mică. Lungimea fibrelor musculare determină cr eșterea valorii lucrului mecanic, cu
condiția ca greutatea să nu depășească forța global ă a mușchiului.

MOTRICITATEA LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ – PERIOADA
A3glyph55țîTEPUBERTARA 6H10/11 A3glyph55țîI
Școlarul mic, influențat de integrarea în mediul șc olar cu implicații mari în plan
psihic, de personalitate, afectiv, este supus unor solicitări crescute, care sunt resimțite diferit
în funcție de dezvoltarea sa biologică. În această perioadă creșterea și dezvoltarea morfo0
funcțională a școlarilor sunt mai rapide și în gener al mai uniforme decat în etapele anterioare.
Masa musculară se dezvoltă relativ lent, tonusul mu scular are valori mai scazute, ceea
ce favorizează efectuarea unor mișcări cu amplitudi ne în diverse articulații. Forța musculară
este relativ redusă, iar menținerea echilibrului ne cesită un efort suplimentar.
Activitățile cognitive favorizează o dezvoltare int electuală evidentă, influențată și de o
plasticitate deosebită a sistemului nervos, avantaj functional ce conferă copilului o mare
receptivitate în comparație cu adulții.

12 Cirlă, L., Înot – aptitudinile psihomotrice și preg ătirea tehnică

28
De mare utilitate este prezentarea la aceasta vârst ă a noțiunilor noi, inclusiv a
structurilor motrice prin intermediul ambelor siste me de semnalizare.
Copilul care a căpătat un plus de forță față de eta pa de varstă anterioară, ester capabil
să realizeze o impulsie puternică a piciorului de b ataie, o relativă cooperare a forțelor
orizontale și verticale, o acțiune coordonată a bra țelor, o extensie completă a piciorului de
impulsie în timpul zborului, elemente importante în executarea deprinderilor motrice de bază.
La 7 ani se manifestă tendința de modificare a ritm ului, insuficient structurată iar la 9
ani copilul începe să conștientizeze necesitatea ru perilor de ritm, variind accelerarea cu
decelarea. La 11 ani, se atinge o forma eficientă î n sensul realizării unei curse uniform
accelerate și anticipării, reglării fuleului înaint e de prag, din timp și mod precis.
Caracteristicile psiho0fizice extrem de favorabile achiziționării de structuri motrice
trebuie exploatate în mod just în vederea învățării tehnicilor fundamentale coordonate grosier
la început, dar consolidate ulterior. În probele sp ortive ce necesită o însușire precoce a tehnicii
– înot, gimnastică – copiii îți perfecționează chia r repertoriul gestual specific.
Dozarea corectă a efortului la copiii antepubertari , cu evitarea suprasolicitării sau
subsolicitării, trebuie să asigure o valorificare c ompletă a capacității reale de efort și
posibilități crescute de progres.

29
3.3. TEH3glyph55țîICA ȘI METODICA Î3glyph55țîVĂȚĂRII PROCEDEULUI
SPATE ȘI LIBER

PROCEDEUL SPATE:
La începuturile înotului de competiție procedeul sp ate a fost considerat ca și
versiunea rasturnată a procedeului craul. Aceasta i mpresie a scazut în intensitate în perioada
în care a fost la moda teoria propulsiei prin rezis tență. Credința că procedeul spate este întrH
adevar o versiune răsturnată a procedeului craul sH a întarit când a aparut teoria portanței
care sHa aplicat mecanismul acestui procedeu. Asemă nările celor doua procedee de vâslit
sunt remarcabile.13

3.3.1. Tehnica procedeului spate

Poziția corpului:
Corpul înotătorului se află într0o poziție ușor obl ică, cu capul scufundat până la nivelul
urechilor, astfel încât musculatura gâtului să fie relaxată într0o poziție cât mai naturală. Bărbia
este ușor în piept, cu privirea îndreptată în sus ș i spre înapoi către labele picioarelor. Pieptul
trebuie să fie puțin deasupra apei, șoldurile sub s uprafața apei pentru a permite picioarelor
execuția unei mișcări eficiente, în care labele la terminarea bătăii ascendente să se găsească
imediat sub suprafața apei.
Această poziție, comparativă cu alte procedee este mai greu de menținut, datorită
tendinței de coborâre a picioarelor, urmând șoldulu i. Pentru menținerea echilibrului este
necesar a se executa mișcări de forfecare ale picio arelor. în timpul vâslirii brațelor, corpul se
rotează în axa sa longitudinală cu aproape 45° de o parte și de alta. Aceasta pentru a permite o
tracțiune cât mai eficientă în timpul mișcării în j os, precum și posibilitatea de revenire a
brațului din apă, la care trebuie să participe în m od succesiv umerii, șoldurilor și coapsele.
Greșeli:
0 capul se află mult prea sus, fară a avea partea occ ipitală în apă;
0 orizontalizarea corpului prin ridicarea șoldurilor prea sus va determina
activitatea picioarelor.

Mișcarea brațelor:
Brațele vâslesc în mod alternativ, urmând o traiect orie semicirculară în forma literei
"S" 0 în timpul fazei active 0 din apă, căreia i se succede o fază pasivă, de relaxare, executată
prin aer.

13 Ernest W. Maglischo – “Să inotam mai repede” – Bucu resti 01990

30
Intrarea. La vâslitul din procedeul spate, bratele trebuie să intre în apă inaintea
capului și în continuarea umerilor. Brațele trebuie să fie complet întinse. Mâna trebuie să
intre în apă cu degetul mic in jos, cu palma spre e xterior. În acest fel mâna poate taia apa la
intrare cu un minim de turbulență.14
Intrarea brațului se face sus, deasupra capului, av ând cotul extins, iar palma orientată
spre înafară, într0un unghi de 90°, astfel încât de getul mic să ia primul contactul cu apa. De
aici mâna se flexează din articulația pumnului, dep lasându0se în jos, înainte și înafară, până la
o adâncime de cea. 45 cm. Palma ia forma de căuș pe ntru a "prinde" mai bine apa. Odată cu
îndoirea cotului și rotirea brațului spre înăuntru din articulația scapulo0humerală, mișcarea se
execută după o traiectorie curbilinie, spre în jos și înafară, până la o adâncime de aproximativ
45055 cm.
Îndoirea maximă a brațului ajunge la 90°0110° în pu nctul cel mai de jos al vâslirii.
Umerii și șoldurile se rotează de partea brațului c are execută tracțiunea cât mai în
forță.
Împingerea echivalează cu mișcarea în sus, spre înă untru și înapoi, până aproape de
suprafața apei la aproximativ 15020 cm, unde palma își schimbă orientarea deviind apa spre
înapoi, în jos și înăuntru, până când brațul se ext inde complet sub coapsă, încheind mișcarea.
Viteza de deplasare a mâinii crește în tot timpul m ișcării în sus, atingând maximum în
momentul de tranziție, corespunzând schimbării orie ntării palmei spre în jos. În timp ce palma
se îndreaptă spre în jos, umărul începe să se rotez e spre în sus, pe deasupra apei, astfel încât să
părăsească apa înaintea brațului. Concomitent se pr oduce rotirea corpului în partea opusă,
favorizând scoaterea brațului din apă cu muchia pal mei, pentru a produce minimum de
rezistență.
Orientarea palmei poate fi înspre afară, ieșind cu degetul mic în sus, sau spre înăuntru,
cu degetul mare în sus.
În funcție de aceasta, brațul în drumul său aerian în sus, înainte și apoi în jos se va
poziționa pentru a0și pregăti următoarea intrare în apă.
În timpul revenirii, brațul și mâna sunt cât mai re laxate.
Greșeli:
0 intrarea brațului în apă dincolo de linia mediană a corpului;
0 intrarea brațului în apă mult prea în lateral;
0 izbirea apei cu dosul palmei;

14 Ernest W. Maglischo – “Să inotam mai repede” – Bucu resti 01990

31
0 tracțiunea nu urmează traiectoria curbilinie, ci se produce liniar;
0 mișcarea acvatică se execută cu brațul întins;
0 în timpul tracțiunii nu se realizează poziția de "c ot înalt";
0 orientarea palmei nu se schimbă pe tot parcursul mi șcării, astfel încât
înclinația să fie favorabilă realizării forței de p ortanță 0 35°040°;
0 palma după depășirea celui mai adânc punct, nu se m ișcă diagonal, ci
pe direcția în sus, lucra evidențiat prin aruncarea apei;
0 finalizarea mișcării se face spre înapoi și nu în j os;
0 revenirea brațului se face prin lateral;
0 nu iese mai întâi umărul din apă, ci palma.

Coordonarea mișcărilor de brațe
Intrarea unui braț în apă corespunde momentului de vâslire spre în jos a brațului opus.
Intinderea brațului de atac se asociează cu rotirea corpului în axa sa longitudinală, de această
parte, favorizând ieșirea din apă a celuilalt braț. Revenirea corpului la poziția orizontală se va
realiza la începerea tracțiunii în jos a brațului d in apă.
Greșeli:
0 revenirea prea rapidă a brațului în drumul său aeri an, astfel încât
înotătorul să nu aibă timpul necesar pentru a reven i cu corpul în poziție
orizontală.

Mișcarea picioarelor:
Bataia piciorelor constă dintrHo mișcare altrenativ ă în sus și în jos. Mecanismul este
foarte asemănător cu bătaia fluturată din procedeul craul cu deosebirea că înotatorul înoată
culcat pe spate, bataia în jos la procedeul spate c orespunde celei în sus, la craul și invers. 15
Ea se aseamănă cu mișcarea executată în procedeul l iber, cu deosebirea că spatistul în
momentul începerii fazei ascendente va avea picioru l în flexie mai mare.
Momentul propulsiv corespunde unei biciuiri puterni ce de jos în sus, spre suprafața
apei.
Laba piciorului se află într0o poziție naturală, ce va solicita o mobilitate foarte mare la
nivelul gleznei.

15 Ernest W. Maglischo – “Să inotam mai repede” – Bucu resti 01990

32
Piciorul coboară cu gamba întinsă datorită presiuni i apei, exercitată de sus în jos.
Adâncimea maximă până la care a coborât este de cca . 38045 cm, cu ceva mai jos de nivelul
bazinului.
Greșeli:
0 coborârea piciorului la o adâncime mult prea mare, ceea ce va necesita
un efort suplimentar din partea gambei;
0 executarea mișcărilor asemănător pedalării biciclet ei, evidențiată prin
scoaterea genunchilor și coapselor din apă;
0 labele picioarelor nu revin până la suprafața apei.

Coordonarea mișcărilor de picioare:
În timp ce un picior se află în punctul cel mai îna lt al fazei ascendente, celălalt se va
afla în poziția cea mai adâncă a fazei descendente. De regulă, picioarele execută mișcări pe
verticală în sus și în jos, dar odată cu rotirea co rpului într0o parte sau alta ele se deplasează
ușor diagonal. Acestă execuție are rol propulsiv, d ar și stabilizator al poziției corpului.

Respirația:
Prin faptul că înotătorul se află cu fața în sus, a vând căile respiratorii libere, actul
respirator se produce în condiții ușurate, dar după aceeași tehnică ca și în procedeul liber.
Inspirația se execută pe gură în timpul revenirii u nui braț, iar expirația corespunde fazei de
revenire a celuilalt braț.

Coordonarea mișcărilor de picioare cu cea de brațe:
Coordonarea se realizează spontan, fiind folosite a proape fară excepție șase bătăi de
picioare la un ciclu de brațe.

3.3.2. Metodica învățării procedeului spate

Invățarea mișcării picioarelor
Exercițiile executate pe uscat sunt cele identice c u cele prezentate pentru procedeul
liber.
Exercițiile executate în apă:

33
1. Din poziție culcat dorsal cu capul și brațele later al, sprijinite pe bara de la
marginea bazinului (sparge val) mișcări alternative ale picioarelor. Se va urmări
ridicarea șoldurilor spre suprafața apei.
2. Din culcat dorsal, brațele îndoite din coate, apucâ nd de jos bara cu palmele,
capul sprijinit, mișcarea alternativă a picioarelor . Pieptul se ridică cât mai sus, la
suprafața apei.
3. Din aceeași poziție inițială, depărtare de bară pri n extinderea brațelor cu
menținerea corpului în apă, executarea mișcărilor d e picioare cu labele orientate
spre interior. Se revine în cazul în care șezuta în cepe să coboare.
4. În perechi, împingerea de la perete, în poziție cul cat dorsal cu brațele pe lângă
corp, executarea mișcărilor de picioare, partenerul susține executantul de sub
axilă.
5. Din culcat dorsal, cu capul sprijinit pe scândura d e antrenament, deplasare cu
ajutorul mișcărilor de picioare.
6. Același exercițiu, cu întinderea brațelor sus, reve nire cu capul pe scândura de
antrenament în cazul în care corpul începe să se sc ufunde.
7. Din culcat dorsal cu capul în apă, brațele pe lângă corp, pieptul cât mai sus la
suprafața apei, mișcarea picioarelor. în cazul în c are corpul începe să se scufunde
se poate executa o vâslire simultană de brațe, pent ru revenire la suprafață.
8. Din poziție fundamentală de plutire dorsală, execut area mișcărilor de picioare
se va urmări realizarea unei poziții ușor oblice pe apă, astfel încât să permită o
mișcare eficientă a picioarelor prin biciuirea cu l aba piciorului până la suprafața
ei.

Invățarea mișcării brațelor și a respirației
Exerciții executate pe uscat:
1. Din stând ușor depărtat, brațele sus, palmele orien tate spre înafară, vâslire spre
înapoi a unui singur braț. Se va urmări traiectoria sinusoidală descrisă de palmă.
2. Din aceeași poziție inițială, vâslire alternativă d e brațe, cu revenire în poziție
inițială. în prima parte a fazei de tracțiune, se v a menține poziția de "cot înalt".
3. Din stând depărtat cu un braț sus, vâslire alternat ivă de brațe. Mișcarea se va
executa cât mai aproape de corp, orientând permanen t palma față de direcția de
mișcare.

34
Exerciții executate în apă:
1. Din poziție de plutire dorsală, ținând în mâini plu ta, executarea mișcărilor de
vâslire cu un singur braț revenire și recuperare.
2. Efectuarea aceluiași exercițiu, dar cu vâslire alte rnativă de brațe. Se inspiră în
timpul fazei de revenire a unui braț și se expiră l a revenirea celuilalt.
3. Din poziție de plutire dorsală, cu brațele sus, pal mele orientate spre înafară,
vâslire simultană de brațe, cu coatele în ușoară fl exie și apoi extensia spre coapse.
Tracțiunea se va executa cât mai aproape de corp.
4. Impulsie de la perete în poziție de plutire dorsală , cu brațele sus, alunecare prin
apă și vâslire alternativă de brațe.

Coordonarea mișcării picioarelor cu cea a brațelor
Exerciții executate în apă:
1. Din poziție de plutire dorsală, cu brațele sus, îna intare cu ajutorul mișcărilor de
picioare coordonate cu vâslirea unui singur braț.
2. Impingere de la perete în poziție fundamentală de p lutire, executarea mișcărilor
de picioare, coordonate cu vâslire alternativă de b rațe.
3. Din alunecare pe apă, în poziție culcat dorsal cu u n braț sus, celălalt pe lângă
coapsă, mișcarea de picioare, coordonată la șase bă tăi cu schimbarea brațelor. Se
va urmări, ca această schimbare să se producă simul tan, astfel încât un brat să se
afle în faza de atac iar celalalt în faza de degaja re.
4. Din poziție ghemuită, cu mâinile apucând mânerul bl ocstartului, împingerea
picioarelor în perete, cu extensia capului și brațe lor, alunecare prin apă în poziție
fundamentală de plutire, urmată de executarea mișcă rii picioarelor coordonate cu
vâslirea alternativă a brațelor.
5. Din aceeași poziție inițială, executarea startului prin împingerea brațelor în
perete și apoi a picioarelor, imersia totală a corp ului în apă, alunecare în poziție
fundamentală de plutire, urmată de mișcarea picioar elor coordonate cu vâslirea
alternativă de brațe. Pentru revenire mai rapidă la suprafața apei, capul se va
înclina spre înainte cu bărbia în piept, după care va lua poziția obișnuită.
6. Idem, cu executarea după start a mișcărilor ondulat orii ale picioarelor și vâslire
alternativă de brațe.

35
Întrucat bătaia piciorelor pare să joace un rol de frunte în acest procedeu de vaslit, se
recomandă ca spatiștii să folosească o miscare a pi ciorelor de 6 bătăi. Aceste bătăi nu trebuie
să fie executate cu toată forța în timpul întegii î ntreceri.

Poziția corpului:
Înotătorii de spate au mai multe probleme cu mentin erea aliniamentului orizontal și
lateral decât înotătorii altor procedee. Aceștia au tendința de a „ședea” în apă, cu șoldurile
jos și capul sus , stricând aliniamntul orizontal, și mai au tendința de revenire laterală, ceea
ce duce la deranjarea aliniamentului lateral. 16
Aliniamentul orizontal. Corpul unui spatist trebuie să fie aproape orizontal la
suprafața apei. Partea din înapoia capului trebuie să fie în apă, aceasta ajunganduHi până
imediat sub urechi (Siajul produs va acoperi urechi le înotătorului). Bărbia trebuie să fie
puțin stransă cu ochii ațintiți spre înapoi și în s us, spre labele piciorelor. 17

3.3.3. Tehnica procedeului liber

Pozitia corpului
În tehnica modernă a procedeului liber, corpul este culcat ventral pe apă, cu o ușoară
înclinație, astfel încât să se beneficieze de forța de portanță creată prin diferențele de presiune
dintre suprafața ventrală și cea dorsală. În cazul probelor de sprint, înclinația este cu ceva mai
mare, cca. 3°05° mai sus, datorită forței de portan ță produse sub corp, din cauza vitezei
sporite. Capul se află în prelungirea trunchiului, privirea ușor înainte și în jos, pentru a
menține orientarea spre înainte.
În timpul vâslirii, corpul se rotează ușor în jurul axei sale longitudinale, pentru a
menține aliniamentul umerilor, șoldurilor și picioa relor în cadrul lățimii corpului, astfel încât
să se reducă rezistența frontală.
Greșeli:
0 spatele este prea rotunjit, iar capul sub apă;
0 capul este ținut mult prea sus, în mod nenatural.

16 Ernest W. Maglischo – “Să inotam mai repede” – Bucu resti 01990
17 Ernest W. Maglischo – “Să inotam mai repede” – Bucu resti 01990

36
Mișcarea picioarelor:
De modul de adoptare a poziției corpului pe apă, ac tivitatea picioarelor este favorizată,
putând a se efectua imediat sub suprafața ei. Mișca rea este alternativă, în plan vertical și ușor
laterală în timpul întoarcerii capului pentru respi rație, conferind stabilitate corpului.
Așa cum am arătat, execuția pornește din articulați a coxofemurală, piciorul fiind rotat
spre interior, astfel încât la nivelul labelor să s e obțină o suprafață mai mare de acțiune.
Greșeli:
0 executarea unor bătăi prea adânci ale picioarelor, mai jos de 30035 cm;
0 amplitudine prea mică a mișcării în jos;
0 neexecutarea mișcărilor pe verticală ci în lateral prin îndoirea unui genunchi,
de obicei de partea spre care se respiră.

Mișcarea brațelor:
Vâslirea se execută alternativ, angrenând în activi tate și umerii. Fiecare braț în drumul
său parcurge o fază activă prin apă și o fază pasiv ă prin aer. Traiectoria descrisă de palmă are
o formă eliptică, pornită spre înafară până depășeș te cu ceva linia umărului, apoi spre înăuntru
și în jos pe sub corp, aproape de linia sa mediană, continuându0se în sus și înafară prin
extensia brațului din articulația cotului, până în dreptul coapsei. De aici, urmează faza sa
aeriană, în care brațul trece pe deasupra apei, rel axat, cu cotul îndoit pentru a permite
antebrațului să execute o ușoară rotație externă, c oncomitent cu rotarea umărului pe deasupra
apei, pentru a reduce rezistența frontală de înaint are.
In timpul vâslirii, între ele brațele trebuie să0și sincronizeze activitatea astfel încât unul
dintre ele intră în apă, iar celălalt își încheie f aza de împingere. În acest fel, brațul care intră î n
apă poate fi întins înainte și poate fi plasat într 0o poziție eficientă pentru aplicarea forței de
portanță, în timp ce celălalt își termină mișcarea în sus. Dacă brațul care vine nu intră în apă
până când celălalt nu a ieșit, va urma o fază de di minuare a accelerației între mișcarea în sus a
unui braț și mișcarea în jos a celuilalt, ceea ce v a duce la reducerea vitezei de înaintare.
Momentele de vâslire trebuie să se succeadă fără în trerupere.
Trebuie să precizăm, că brațele în raport cu apa de zvoltă o mișcare de înaintare și nu
de retragere cum am fi tentați să spunem dacă rapor tăm aceasta față de corp. Față de mișcarea
picioarelor, brațele au o pondere mult mai mare în special în probele de distanță medie sau
lungă. Propulsia realizată de brațe este de 506 ori mai mare comparativ cu cea a picioarelor.

37
De aceea se recomandă întărirea musculaturii la ace st nivel, în special pentru fete, care dispun
de o putere musculară mai redusă în brațe.
Greșeli:
0 introducerea brațului cu cotul mult prea îndoit;
0 introducerea palmei în apă dincolo de linia mediană a corpului;
0 izbirea apei cu mâna;
0 introducerea mai devreme a brațului;
0 după intrarea mâinii în apă, rotarea imediată a pal mei spre interior și începerea
mișcării în jos;
0 mișcarea în jos se execută cu palma presând asupra apei spre fundul bazinului
"sprijinit pe apă";
0 nu se menține cotul în "poziție înaltă" în timpul t racțiunii;
0 palma trece pe sub corp dincolo de linia sa mediană ;
0 vâslirea laterală, prin rotarea mai devreme a mâini i la începerea mișcării spre
înăuntru, înainte de a intra în interiorul lățimii umerilor;
0 scurtarea mișcării spre înăuntru, prin inițierea un ei întinderi rapide a cotului;
0 apa este aruncată în sus cu palma, degajarea facând u0se fară a orienta spre
înăuntru;
0 revenirea brațului pe deasupra apei cu cotul întins repezindu01;
0 revenirea brațului prin lateral, razant cu suprafaț a apei;
0 întinderea brațului spre apă cu cotul sub nivelul p almei împingând antebrațul
prin apă.

Coordonarea mișcărilor de brațe cu cele de picioare :
La un ciclu de brațe se pot efectua 2, 4 sau 6 bătă i de picioare. Mișcarea picioarelor,
alături de mișcarea brațelor însumându0se, contribu ie la propulsia corpului prin apă.
Cea mai utilizată coordonare este de 6 bătăi la un ciclu de brațe. Deci, ar veni 3
mișcări de picioare pentru vâslirea unui braț și 3 pentru celălalt. Mișcarea în jos a piciorului se
produce în timpul încheierii momentului de tracțiun e a brațului, de pe aceeași parte.
Cel mai propulsiv moment corespunde bătăii descende nte a piciorului însoțit de
mișcarea de tracțiune a brațului, spre în jos. Aces t lucru se poate explica prin faptul că, aceste
mișcări coborâtoare fac ca apa să fie deviată spre înapoi datorită diferențelor de presiune
create, exercitând o forță de portanță spre înainte . Dimensiunea forței de propulsie a

38
picioarelor este mult diminuată față de cea a brațe lor. Totodată mișcarea picioarelor are rolul
de a echilibra vâslitul brațelor. Sincronizarea miș cărilor de brațe cu cea de picioare se produce
spontan fără ca înotătorul să fie preocupat de acea sta.

Respirația și coordonarea globală
Actul respirator se produce prin răsucirea capului în lateral, concomitent cu ușoara
rotire a corpului de aceeași parte. Inspirația treb uie să aibă loc în momentul în care corpul este
rotit maximum de partea respectivă.
Respirația este legată direct de activitatea brațel or. Momentul întoarcerii capului
pentru inspirație corespunde fazelor în care brațul trece de la mijloc spre în jos, la mișcarea
înăuntru, iar celălalt braț atacă apa. Acțiunea bra țului pe partea care se inspiră creează un gol
de apă în dreptul capului, suficient pentru a degaj a gura și a favoriza inspirația fără ridicarea
capului din apă. Imaginea este aproape imperceptibi lă, dând senzația de respirație sub apă.
După inspirație fața revine în apă odată cu rotirea corpului, în momentul în care brațul,
pe a cărei parte s0a respirat, revine pe deasupra a pei spre înainte, pentru a începe o nouă
vâslire.
Odată ajuns capul în apă începe expirația lentă a a erului, la început pe gură și în final
pe nas și pe gură. Ea se va executa controlat, în a șa fel încât tot aerul să fie dat afară. O
expirație incompletă va atrage după sine limitarea cantității de aer ce urmează a fi inspirat.
De obicei, se utilizează o respirație alternativă s tânga 0 dreapta pentru a echilibra
mișcarea de rotație a trunchiului în jurul axei sal e longitudinale, cu toate că aportul de oxigen
scade și deci oboseala apare mai devreme. Crește în să capacitatea vitală prin mărirea
ventilației pulmonare.
Greșeli:
0 răsucirea prea devreme a capului;
0 răsucirea capului mult spre înapoi;
0 ridicarea capului spre înainte pentru inspirație.

Învățarea mișcărilor de picioare si a respirației
Exerciții executate pe uscat:
1. Din așezat cu ambele brațe sprijinite înapoi, picio arele ridicate la 45° având
genunchii întinși și labele orientate spre interior , se execută mișcarea de picioare
pornită din articulația coxo0fumorală.

39
2. Din culcat ventral cu brațele sus, picioarele în af ara suprafeței de sprijin, se
execută aceeași mișcare, eventual corelată cu ridic area alternativă de brațe.
3. Execuțiile pe uscat au rolul de a familiariza execu tantul cu mișcarea în sine,
iară a fi recomandate în utilizarea sistematică, de oarece sub influența apei,
mișcarea îmbracă o altă formă.
Exerciții executate în apă:
1. Din așezat pe marginea bazinului, cu brațele spriji nite înapoi, picioarele în apă
poziționate cu labele spre interior, execută mișcar ea de forfecare. Se urmărește
tempoul și amplitudinea execuției.
2. Pe marginea bazinului, din culcat ventral cu brațel e sus, gambele în apă,
executarea mișcărilor de picioare. Progresiv, corpu l coboară tot mai mult în apă.
3. În apă, culcat ventral cu brațele sus sprijinite pe bară sau "sparge val" mișcarea
alternativă de picioare.
4. Din poziție culcat ventral brațele întinse sus, cap ul în apă menținând aerul în
piept, forfecări de picioare.
5. Același exercițiu cu inspirație scurtă la suprafața apei urmată de expirație
prelungită în apă. Nu se va modifica poziția corpul ui pe apă. Fața se ridică din
apă, prin ușoara înclinare a capului.
6. Din stând cu un picior sprijinit la perete, brațele sus, inspirație urmată de
menținerea aerului în piept, impuls de la perete în poziție fundamentală de plutire,
executarea mișcărilor de picioare.
7. Din culcat ventral cu brațele sprijinite pe scândur a de antrenament, privirea
spre înainte, mișcarea picioarelor.
8. Din poziția de plutire pe apă cu brațele sprijinite pe scândura de antrenament,
executarea mișcărilor de picioare coordonate cu teh nica respirației, spre înainte.
9. Scufundare, împingere de la perete, alunecare pe su b apă în poziție
fundamentală de plutire, executarea mișcărilor de p icioare coordonate cu
respirație.
10. Din așezat pe marginea bazinului, cu scândura ținut ă în mâini, dezechilibrare
spre înainte, săritură cu împingere de la perete, a lunecare prin apă. În poziție
fundamentală de plutire, executarea mișcărilor de p icioare coordonate cu
respirație spre înainte.

40
11. Cu un braț sprijinit pe scândura de antrenament, ce lălalt pe lângă corp,
executarea mișcărilor de picioare coordonate cu res pirația. Corpul se întoarce în
lateral, de partea brațului coborât, fără a fi scos din apă.
12. Impuls de la perete în poziție fundamentală de plut ire, mișcarea picioarelor,
urmată de coborârea unui braț pe lângă corp și resp irație laterală.
13. Din ghemuit pe marginea bazinului, dezechilibrare s pre înainte, săritură în apă,
alunecare pe sub apă în poziție de plutire, urmată de executarea mișcărilor de
picioare și apoi de respirație.

Învățarea mișcării brațelor coordonate cu respirați a
Exerciții utilizate pe uscat:
1. Din stând aplecat cu brațele sus, executarea mișcăr ii de vâslire a unui singur
braț, apoi cu celălalt alternativ cu revenire totde auna la poziția inițială. Se respectă
succesiunea de întindere a brațului spre înainte, î ndoire pe sub corp în timpul
vâslirii și din nou întindere lângă coapsă.
2. Același exercițiu executat cu respirație laterală, spre partea brațului care
vâslește.
Exerciții executate în apă:
1. Mers prin apă cu vâslire alternativă de brațe
2. Stând depărtat cu trunchiul aplecat, brațele sus, f ața în apă menținând aerul în
piept, executarea mișcării de vâslire a unui braț, cu respirația laterală.
3. La marginea bazinului, în poziție de plutire cu men ținerea aerului în piept,
vâslire alternativă cu respirație laterală.
4. Împingere de la perete în poziție de plutire ventra lă, deplasare prin mișcări de
picioare, brațele sprijinite pe stinghie, vâslirea unui braț.
5. Din așezat pe marginea bazinului cu scândura de ant renament în mâini, sărituri
în apă urmată de forfecări ale picioarelor coordonat e cu vâslirea unui braț și
respirație laterală.
6. Din ghemuit de pe marginea bazinului, săritură și e xecutarea acesluiași sistem
de acționare din poziție fundamentală de plutire.

Înot global 0 coordonarea mișcărilor de brațe, pici oare și respirație
Exerciții executate în apă:

41
1. În poziție de plutire cu brațele sprijinite pe marg inea bazinului executarea unei
vâsliri de braț la trei bătăi de picioare. La încep ut aerul se menține în piept, apoi se
va coordona cu respirație laterală.
2. Același sistem de acționare, cu vâslire alternativă de brațe
3. Din sprijin la marginea bazinului, mișcarea picioar elor coordonată cu respirația
la un ciclu de 2 brațe.
4. Exercițiile anterioare executate din alunecare cu b rațele sprijinite pe cadrul
plutitor.
5. Din poziție de plutire cu un braț sus, celălalt pe lângă corp după 6 bătăi de
picioare, vâslire cu schimbarea poziției brațelor.
6. Înot prin coordonare globală 0 brațe și picioare, f ără respirație.
7. Înot cu respirație la 2, 3,4 sau 5 vâsliri de brațe .
8. Din ghemuit pe marginea bazinului degetele picioare lor fixând muchia
peretelui, brațele sus, capul între brațe, dezechil ibrare spre înainte concomitent cu
extensia picioarelor, săritură în apă, alunecare în poziție de plutire, urmată de
mișcările picioarelor coordonate cu vâslirea brațel or și respirație.
9. Idem cu plecare din stând aplecat ușor depărtat cu brațele sus.

Exercițiile utilizate în cadrul metodicii al invăță rii procedeelor spate și liber atât pe
uscat cât și în apă sunt prezentate pe larg în cadr ul proiectelor didactice anexate acestei lucrări
din 0 Anexe.

42

43
CAPITOLUL IV

A3glyph55țîALIZA REZULTATELOR ȘI I3glyph55țîTERPRETAREA LOR

Verificarea copiilor în cadrul cursului de inițiere s0a axat pe:
a)verificarea parțială
b)verificarea finală
Verificarea parțială:se realizează la sfârșitul fie cărei ore de inițiere, constând într0un
concurs pe grupe. În acest concurs s0a verificat re alizarea sarcinilor. La sfârșitul fiecărui
concurs primii 3 din fiecare grupă, care erau cei m ai buni, au fost recompensați cu câte un
punct roșu. Aceste puncte roșii se acumulau în fiec are zi, iar la finalul cursului cel care a
acumulat cele mai multe puncte roșii, a fost premia t cu o diplomă.
Aceste verificări parțiale sunt descrise în proiect ele didactice anexate acestei lucrări.
Verificarea finală: a avut loc în ultima zi a cursu lui de inițiere, s0a desfășurat în
bazinul cu apă adâncă și a constat într0un concurs în care copii trebuiau să înoate 25 m. S0a
concurat pe grupe: grupa martor și grupa studiu. S0 au făcut serii de câte 5 copii pentru a evita
ciocnirea între ei. Primii 2 din fiecare serie au p articipat mai departe în cadrul finalei unde
primii au fost premiați cu câte un punct roșu, adic ă cu câte o notă 10.
Având în vedere lungimile înotate de copii, în cadr ul verificării în proba de 25 m
spate, luate din tabelul nr. IV, în analiza compara tivă pe grupe, putem trage concluzia că 80%
dintre copii aflați în grupa studiu, au înotat pest e 20 m, pe când în grupa martor doar 70% din
copii au înotat peste 20 m.
Din tabelul nr. V, precum analizând dinamica evoluț iei a grupelor, la proba de 25 m
liber, reiese că 60% dintre copiii din grupa studiu au înotat peste 20 m, iar din grupa martor
50%.
Din aceste date putem trage concluzia că, în genera l, copii aflați în grupa studiu s0au
descurcat mult mai bine la sfârșitul cursului de in ițiere.
Tabelele III, IV, V se găsesc în 0 Anexe.
Din tabelul nr.III, cu punctele roșii, reiese că:
o grupa studiu 0 a acumulat în cadrul cursului 37 de puncte roșii (note de 10),
cele mai multe fiind primite de Potra Silviu (7).
o grupa martor 0 acumulează în cadrul cursului 26 de puncte roșii, cele mai multe
fiind primite de Ivan Radu (6).

44
Aceștia au acumulat așa multe note de 10 prin faptu l că au fost prezenți aproximativ la
toate orele cursului, Potra Silviu având doar o abs ență, iar Ivan Radu două absențe.
Chiar dacă băieții au câștigat la ambele grupe, put em să observăm și evoluția fetelor
din fiecare grupă:
o grupa studiu – Neagu Silvia care a acumulat 5 punct e roșii.
o grupa martor – Tuduc Adriana 4 puncte roșii, cu toa te că cea din urmă neavând
posibilități fizice prea mari, datorită dorinței ei de a învăța și practică înotul, a
realizat în final o performanță destul de bună față de alți copii capabili.
Pe baza acestor date vom trece la elaborarea conclu ziilor și propunerilor acestei
lucrări.

45
CAPITOLUL V

CO3glyph55țîCLUZII ȘI PROPU3glyph55țîERI

O activitate care necesită timp, răbdare și fler pe dagogic, înotul rămâne la latitudinea
instructorului specializat, singurul care îi poate învăța pe copii, corect tehnicile de natație. De
aceea, începând cu vârsta de 4 ani (vârsta ideală p entru a da copilul la înot, conform
Academiei Americane de Pediatrie), copiii sunt aște ptați de antrenori la cluburile de înot.
Probabil cel mai important argument de a trimite co pilul la cursuri de inițiere de înot este
faptul ca înotul este singurul sport recomandat de specialiști pentru copiii pana0n 10 ani!
Acest lucru se datorează și beneficiilor de ordin f izic și psihic pe care le aduce înotul:
contribuie la dezvoltarea capacității toracice, con struieste un corp armonios, conferă
independență și încredere în sine.
Motivul: mușchii și articulațiile se pun în mișcare fără a fi nevoite să suporte vreo
greutate, adică nu este afectată deloc creșterea co pilului.
Înotul este benefic pentru copii, deoarece contribu ie la dezvoltarea funcțiilor
cognitive, dezvoltarea atenției, dezvoltarea unui c omportament concentrat către atingerea de
obiective. Toate acestea au aplicații în viața de a dult sub forma rezolvării situațiilor dificile.
Înotul construiește corpul într0un mod foarte frumo s și dezvoltă personalitatea armonios:
psihicul este modelat în așa fel încât se va obișnu i cu munca, va fi ghidat de ambiție în orice
acțiune.
Copiii care învață să înoate fără antrenor, cu ajut orul părinților, prietenilor sau singuri
ajung de cele mai multe ori să înoate incorect, înt r0un mod care îi solicită inutil și îi obosește.
„Părinții pot desfășura foarte bine activitatea de acomodare în apă a copilului, primul contact
cu apa, joaca în apa, bălăceală și relaxare, dar pa rtea de inițiere în tehnica înotului trebuie
făcută de către un specialist în domeniu”. Speciali știi îi avertizează pe părinți că dacă încearcă
să își învețe singuri copiii să înoate, micuții „îș i formează niște deprinderi care nu sunt
corecte, nici eficiente”.
În urma studiului efectuat privind inițierea copiil or în înot începând cu procedeul spate
am tras următoarele concluzii:
• după obișnuirea cu apa, în momentul începerii învăț ării plutei pe spate,
copii din grupa studiu nu au avut acea frică de apă pe care au avut0o copii din

46
grupa martor, având capul afară din apă ei au avut o perspectivă mai largă,
amplă a vizualizării mișcărilor ce le avea de execu tat;
• au putut să0și coordoneze mai bine mișcarea de pici oare și brațe;
• respirația este ușurată având capul afară și neîntâ mpinând presiunea
apei;
• deosebit de prețioasă este utilizarea obiectelor aj utătoare, care dau o
prezentare metodică planului de învățare, ajută mai ales copiilor fricoși să
învingă teama;
• înlătură posibilitatea de însușire a procedeelor în mod incorect;
• copii din grupa studiu au învățat să înoate mai rep ede și mai corect față
de copii din grupa martoră;
• copii care nu au reușit să învețe să înoate fiind s upuși la același regim
de efort cu ceilalți copii au un comportament rețin ut fiind timorați sau le0a
lipsit motivația necesară pentru a învăța să înoate ;
• exercițiile efectuate pe uscat sunt aplicate în apă în funcție de etapa de
învățare la care se află copii.
În urma studiului efectuat propun ca inițierea în î not a copiilor de vârstă mică să fie
începută cu învățarea înotului prin procedeul spate .

47
BIBLIOGRAFIE

1. Dumitrescu 3glyph55țî. H ”Inotul sportiv”H Editura Cultur ă Fizică și Sport H1952
2. Lervin G. –“Inotul pentru copii" H Editura Stoia n – 1974
3. Olaru M.H "Să nu ne temem de apă” H Editura Sport Turism București H1988
4. Olaru M. H“Inot” H Editura Sport H Turism H Bucur ești H1982
5. Olaru M. H Magda E. H"Lecții de înot" H Editura Consiliului 3glyph55țîațional pentru
Educație Fizică și Sport H București – 1970
6. Penția D. H"Inotul – Activitate sanogenă" H Edit ura Mirtou H Timișoara H1995
7. Wiffenberger H. H"Inotul și Săriturile în apă" H Editura Stadion H1972
8. Ernest W. Maglischo – “Să inotam mai repede” – B ucuresti H1990
9. Cretulesteanu Gh. – “Inot”H Bucuresti – 1995
10. Baroga, L., Educarea calităților motrice combin ate, Editura SportHTurism,
București, 1985
11. Colwin, C. M., Swimming into the 21st Century, Editura Human Kinetics,
Illinois, 1992
12. Cirlă, L., Înot – aptitudinile psihomotrice și pregătirea tehnică, Editura
Printech, București, 1999
13. Epuran, M., Psihologia educației fizice și spor tului, Editura SportHTurism,
București, 1980
14. Hahn, E., Antrenamentul sportiv la copii, C.C.P .S., București, 1996
15. Maglischo, E., Swimming Fastest, Mayfield Publi shing Company
16. Sidonon I., Relația între stadiile evolutive și performanța la înot, Editura ASE,
București, 1977

48

A 3glyph55țî E X E

49
Proiect didactic nr. 1
LOC DE DESFĂȘURARE:
Bazin Acoperit CRIȘUL
Durata: 45 min

Efectiv: 20 copii

TEMELE LECTIEI:
1. Organizarea activității grupei
2. Acomodarea cu apa
3. Învățarea scufundării acvatice

50
Veriga Conținut Durata Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org. colect . 0 organizare: tabel, prezența
0 împărțirea pe grupe:
0 grupa martor
0 grupa studiu
0 prezentarea instrucțiilor 10' 0 organizarea grupei
0 împărțirea
colectivului
0 așezarea pe
marginea bazinului Pregătirea aparatulu locomotor și a
marilor funcții pt. efort 0 variante de mers și alergări
0 ex. de influențare selectivă
0 ex. de gimnastică pentru încălzirea
brațelor, trunchiului și picioarelor
0 rotiri de trunchi
0 rotiri de brațe, înapoi, înainte;
alternativ, simultan
0 aplecări ți îndoiri de trunchi
înainte și lateral
0 fandări înainte pe un picior și pe celălalt 10' 0 în formație de cerc
0 răsfirați pe toată
suprafața
0 0 ex. de mobilitate pe uscat 10' 0 câte 2 persoane Formarea reprezentării privind
procedeul de înot 0 demonstrația cadrului didactic a
procedeului liber și spate
0 corectarea copiilor de către profesor
0 se pune accent pe mișcarea brațelor
efectuată de toți copii pentru procedeul
spate și liber
0 intrarea în apă cu ajutorul profesorului
0 aruncarea apei din palme sub formă de
ploaie
0 sărituri din așezat pe marginea bazinului 5'
5'
5' 0 în aceiași formație

51
Proiect didactic nr. 2
LOC DE DESFĂȘURARE:
Bazin Acoperit CRIȘUL
Durata: 45 min

Efectiv: 20 copii

Materiale: plute, jucării, cerculețe etc.

TEMELE LECTIEI:
1. Acomodarea cu apa
2. Învățarea plutirii și alunecării
3. Învățarea respirației acvatice

52
Veriga Conținut Durata Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org.
colectivului 0 verificarea prezenței
0 verificarea echipamentului 5' 0 0 în linie pe rând Pregătirea aparatulu locomotor 0 ex. din gimnastică: mers, alergare, ex.
de gimnastică pentru încălzirea
mușchilor brațelor, trunchiului,
picioarelor
0 ex. de mobilitate a articulației
umărului prin rotiri de brațe rapide în
poziție aplecată din trunchi, executarea
mișcării de brațe pentru procedeul liber
0 mișcarea brațelor 20' 0 în formație de cerc
0 răsfirați pe toată
suprafața adiacenta
bazinului Acomodarea organismului cu
apa 0 duș
0 pe marginea bazinului așezat cu
picioarele în apă, la primul fluier mai
încet, iar la două semnale oprire
0 stropitul cu apă a colegului
0 „cine stă mai mult cu capul sub apă"
0 joc:„cine culege mai multe cercuri" 5'
5'
0 în linie câte unul pe
marginea bazinului în
lungimea lui
0 în cerc
0 primii trei din
fiecare grupă primesc
câte un punct roșu
0 în coloană câte 3 Invățarea plutirii și
alunecării 0 cu ambele grupe 0 pluta cu împingere
de la perete cu ajutor
0 același lucru fără ajutor 10'

53
Proiect didactic nr. 3
Jocul: " se grupează pe 3 coloane
0 se aruncă cercurile " cine ia mai multe cercurii ră mâne în concurs,
0 în final se aruncă toate cercurile " cine culege mai multe cercuri câștigă.
Câștigătorul primește o jucarie.
0 Concurs: „Cine stă mai mult cu capul sub apă"
0 se execută pe grupe (martor si studiu)

Primii trei care stau cel mai mult cu capul sub apă din fiecaere grupă primesc câte punct
roșu la acest concurs.

LOC DE DESFĂȘURARE:
Bazin Acoperit CRIȘUL
Durata: 45 min

Efectiv: 20 copii

Materiale: plute, jucării, cerculețe etc.

TEMELE LECTIEI:
0 Repetarea plutei și a alunecării procedeul liber
0 Grupa studiu: învățarea plutei pe spate
0 Grupa martor: învățarea mișcării de picioare a proc edeului liber
0 Repetarea respirației acvatice

54
Veriga Continut Dur. Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org. colectivului 0 verificarea prezenței
0 verificarea echipamentului 5' 0 0 stând în linie pe
două rânduri, pe grupe Pregătirea aparatulu locomotor 0 ex. din gimnastică: mers, alergare, 0
0 ex. din gimnastica de bază: ex. de încălzirea
mușchilor brațelor, trunchiului, picioarelor
0 ex. de influențare selectivă
0 ex. specifice pentru învățarea mișcării de
brațe 0 liber și spate
0 ex. de mobilitate a articulației umerilor și
gleznelor
0 mișcări de picioare stând pe marginea
bazinului cu picioarele în apă 10' 0 în coloană pe un
rând
0 răsfirați pe toată
suprafața Acomodarea
organismului cu apa 0 duș
0 intrarea în apă prin sărituri de pe marginea
bazinului 5' 0 0 se ține copilul de
mână

55

Repetarea plutei și alunecării la
procedeul liber 0 pluta pe piept cu împingere de la perete cu
pluta ajutatoare
0 același exercițiu fără pluta ajutatoare 5' 0 se pornește câte doi
pe lungimea bazinului
0 se execută cu toată
grupa învățarea plutei pe spate cu grupa
studiu învățarea mișcării de picioare la procedeul
liber cu grupa martor 0 Grupa studiu : se pune în poziție de plută
fiecare copil cu ajutor (se ține copilul de corp
și i se lasă picioarele sub apă într0o poziție
relaxată) după care se împinge și se lasă să
alunece cât poate în această poziție
0 Grupa martor : se execută pe lățimea
bazinului împingere de la perete cu bătaie din
picioare, cu pluta avand brațele sprijinite de
bară: „cine bate mai tare"
10'

10 ' 0 0 linie la marginea
bazinului 0 toți o dată
pe rând trebuie să
fie cu
corpul
relaxat
la semnal
toți o dată
și pe rând
execută

56
Proiect didactic nr. 4
LOC DE DESFĂȘURARE:
Bazin Acoperit CRIȘUL
Durata: 45 min

Efectiv: 20 copii

Materiale: plute, jucării, cerculețe etc.

TEMELE LECȚIEI:

/square4 Repetarea plutei și a alunecării " gr. martor: libe r + bătaie din picioare " gr. studiu:
spate
/square4 Învățarea: " gr. martor: mișcarea de brațe din stân d în apă
/square4 Grupa studiu: pluta pe spate cu bătaie din picioare
/square4 Concurs pe grupe

57
Veriga Conținut Doz. Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org.
colectivului 0 verificarea prezenței
0 verificarea echipamentului, a
sănătății copilului 5' 0 0 așezat pe marginea
bazinului, pe grupe Pregătirea aparatulu locomotor 0 joc de atenție
0 ex. din mers și alergare
0 ex. specifice gimnasticii pentru
încălzirea organismului
0 ex. de influențare selectivă
0 ex. specifice pentru învățarea
mișcării de brațe la procedeul liber din
poziție de stând și stând cu trunchiul
aplecat
0 ex. specifice pentru învățarea
mișcării de picioare la spate 20' 0 răsfirați pe toată
suprafața
0 stând pe marginea
bazinului cu picioarele
în apă Dezvoltarea
unei calități
motrice 0 ex. de îndemânare
0 coordonare 5' 0 0 aceeași formație Adaptarea
organismului
cu apa 0 duș
0 intrarea în apă 5' 0 0 pe lungimea
bazinului lecția
anterioară Grupa martor:
0 pluta pe piept, pe lungimea
bazinului, cu împingerea de la perete
0 același lucru cu bătaie din picioare 5'

5' 0 Repetarea
elementelor învăț ate
în lecție Grupa studiu: 0 pluta pe spate 10' 0

58

Grupa studiu:
0 mișcarea picioarelor cu brațele
întinse sprijinite pe marginea bazinului
0 culcat dorsal cu scândura între
mâini, mișcarea picioarelor, cu
întinderea brațelor pe apă, la început cu
ajutor
10'

10' 0 0 pe lățimea bazinului Învățarea. Gr. martor H mișcarea c
Gr. studiu H bătaia din picioare Grupa martor:
0 stând 0 executarea mișcării brațelor
la semnal
0 așezat pe scări 0 executarea mișcării
brașelor pe apă cu capul în apă
0 același lucru cu respirație la un ciclu
de brațe
0 mișcarea de brațe din deplasarea cu
picioarele pe fundul bazinului în
poziție de aplecat cu capul în apă
0 pluta + mișcarea picioarelor cu
scândură
5'
5'

5'

10' 0 0 stând pe lungimea
bazinului Grupa studiu:
0 „Cine se împinge cel mai mult, de la
perete în piuă pe spate."
0 primii trei primesc puncte roșii 0 Concurs pe grupe Grupa martor:
0 „Cine se împinge de la perete cu
bătaie din picioare, cel mai mult fără
respirați la liber"
0 pe lungimea bazinului mic
0 primii ztrei primesc puncte roșii 15' Aprecierii și
conculzii 0 adunarea pentru duș
0 acordarea punctelor roșii
0 aprecieri asupra activității copiilor 5' 0

59
Proiect didactic nr. 5
LOC DE DESFĂȘURARE:
Bazin Acoperit CRIȘUL
Durata: 45 min
Efectiv: 20 copii
Materiale: scânduri

Temele lecției:
/square4 Repetarea elementelot învățate în lecția anterioară
/square4 Învățarea: H Grupa martor: H respirației la procede ul liber
/square4 Grupa studiu: H mișcarea brațelor la
/square4 Procedeul spate
/square4 Concurs pe grupe

60
Veriga Conținut Doz Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org.
colectivului 0 verificarea prezenței
0 verificarea echipamentului 5' 0 0 în linie pe două
rânduri, pe grupe Pregătirea aparatulu
locomotor și a marilor
funcțiuni pentru efort 0 dezvoltarea fizică prin mijoace
nespecifice: mers, alergare
0 ex. din gimnastica de bază
0 ex. de influențare selectivă
0 ex. specifice pentru învățarea mișcării de
brațe la procedeele spate și liber 10' 10' 0 0 în formă de cerc
pe toată suprafața Dezvoltarea
unei calități
motrice 0 exemplu de mobilitate la nivelul
articulațiilor gleznelor 5' 0 Adaptarea organismului
cu apa 0 duș
0 săritură liberă în apă stând pe marginea
bazinului 5' 0 0 stând pe
lungimea bazinului Repetarea elementelor învățate
în lecția anterioară 0 scufundări cu menținerea aerului în piept
Grupa martor repetă cu scândura, mișcarea
de picioare cu deplasare pe marginea
bazinului fără ajutor Grupa studiu execută
același lucru pe piept și repetă stând la
marginea bazinului câteva mișcări ale
brațelor 5'
5'
5'
5' 0 0 aliniați la
margine bazinului pe
lungimea sa

61

învățarea .
Gr. martor H înot liber fără respirație și respiraț ia pe loc la trei brațe
și din mișcare Gr. studiu H mișcarea brațelpr Grupa studiu:
0 mișcarea de brațe stând la marginea
bazinului în picioare
0 în poziție dorsală mișcări de brațe cu
ajutor
0 se folosește și scândura Grupa martor:
0 înot liber fără respirație pe lungime
0 stând aplecat cu capul pe apă la marginea
bazinului 0 mișcare de brațe cu respirație la
trei brațe
0 aceeași poziție dar cu deplasare în apă, se
execută mișcarea brațelor cu respirație la trei
brațe 5
10'
10'

10' 0 pe lungimea
bazinului câte unul
execută
0 se pornește câte
unul 0 se
corectează Aprecierii și conculzii Grupa martor:
0 înot liber cu brațe și picioare fără
respirație, până unde poate fiecare
0 cei care rezistă cel mai mult, primii
trei primesc cîte un punct roșu
Grupa studiu:
0 înot pe spate cu bătaie din picioare
0 primii trei care înoată cel mai mult
primesc puncte roșii
0 adunarea pentru duș
0 acordarea punctelor roșii
0 aprecieri asupra activității copiilor
0 diferite exerciții pentru acasă 20'

10'

62
Proiect didactic nr. 6
Loc de desfășurare :
Bazin Acoperit CRIȘUL
Durata:45 de min
Efectiv: 20 copii Materiale: plute

Temele lecției:
/square4 Repetarea elementelor învățate în lecția anterioară
/square4 Învățarea procedurilor complecte pe grupe
/square4 Concurs pe grupe

63
Veriga Conținut Doz. Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org.
colectivului 0 verificarea ținutei
0 verificarea prezenței 5' 0 organizarea grupei Pregătirea aparatulu
locomotor și a marilor
funcțiuni pentru efort 0 dezvoltarea fizică prin mijoace
nespecifice: mers, alergare șerpuită
0 ex. din gimnastica de bază
0 ex. de influențare selectivă
0 mișcarea brațelor la procedeele spate
și liber 20' 0 în cerc Dezvoltarea
unei calități
motrice 0 ex. de mobilitate la nivelul
articulațiilor gleznelor și umerilor 5' Adaptarea
organismului cu
apa 0 duș
0 intrare liberă în apă stând
0 la bară mișcarea picioarelor
0 grupa studiu 0 spate
0 grupa martor 0 liber 10' 0 în linie la marginea
bazinului
0 se execută cu
respirație Repetarea elementelor
învățate în lecția
anterioară 0 scufundări în ritm respirator Grupa
studiu execută pluta cu scândura +
mișcarea picioarelor și mișcarea brațelor
pe loc fără ajutor Grupa martor execută
înot liber cu pluta fără respirație și
același lucru cu respirație la trei brațe 5' 10'
15' 0 câte unul pe lungimea
bazinului învățarea
prInvatarea ocedeelor
complete pe grupe Grupa studiu:
0 înot spate pe lungumea bazinului cu
ajutor, unde este cazul fără scândură
Grupa martor:
0 înot liber pe lungimea bazinului fără 10'

10' 0 se lucrează paralel cu
ambele grupe pe
lungimea bazinului
0 pornește câte unul din
fiecare grupă la semnal.

64
scândură
0 introducerea respirației la 2 brațe Concurs Grupa studiu:
0 înot spate cât mai mult
Primii trei care înoată mai mult fără
oprire vor primi câte un punct roșu
Grupa martor:
0 înot liber fără respirație
Primii trei care înoată cel mai mult
fără oprire și fără respirație vor primi
câte un punct roșu. 20' 0 se marchează pe
marginea bazinului
până unde înoată
fiecare Concluzii și aprecieri 0 adunarea pentru duș
0 acordarea punctelor roșii
0 aprecieri asupra activității copiilor
0 diferite teme pentru acasă 10'

65
Proiect didactic nr. 7
Loc de desfășurare
Bazinul Acoperit CRIȘUL
Durata: 45 min
Efectiv:20 copii
Materiale: plute și jucării
Temele lecției:
/square4 Repetarea elementelot învățate în lecția precedentă
/square4 Învățarea: Grupa studiu H a mișcării de brațela pro cedeul liber cu respirație
/square4 Repetarea plutei cu bătaie din picioare Grupa marto r H pluta pe spate cu bătaie
din picioare și mișcarea brațelor la procedeul spat e
/square4 Concurs pe grupe

66
Veriga Conținut Doz. Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org.
Colectivului 0 verificarea ținutei
0 verificarea prezenței 5' 0 organizarea grupei Pregătirea aparatulu
locomotor și a marilor
funcțiuni pentru efort 0 dezvoltarea fizică prin mijoace
nespecifice: mers, extensii cu arcuiri de
brațe, mers în ghemuit, mers fandat,
alergare
0 ex. din gimnastica de bază
0 ex. de influențare selectivă
0 mișcarea brațelor la procedul liber
0 mișcarea brațelor la procedul spate
0 sprijin așezat 0 mișcarea picioarelor 10'

15' 0 în coloane câte doi
0 răspândiți pe iarbă Dezvoltarea
unei calități
motrice 0 ex. de mobilitate la nivelul
articulațiilor gleznelor și umerilor 5' Adaptarea
organismului
cu apa 0 duș
0 intrare liberă în apă a copiilor 5' Repetarea elementelor invatate in lectia
anterioara Grupa studiu:
0 picioare spate cu scândura pe lățimea
bazinului
Grupa martor:
0 picioare liber cu scândura pe lățimea
bazinului
0 același lucru fară scândură
0 același lucru cu mișcare de brațecu
respirație, la procedeul liberó bătăi din
picioare, un ciclu de brațe 10'

5'

10' 0 pornire la semnal
câte unul

0 se trece pe marginea
bazinului și se
lucrează simultan cu
ambele grupe

67

Invatarea Grupa studiu a procedeului liber
Grupa martor a procedeului spate Grupa studiu:
0 repetarea plutei cu bătaie din picioare
0 executarea mișcării brațelor pe
marginea bazinului stând aplecat cu
capul pe apă
0 același lucru cu deplasare în apă
0 executarea procedeului liber fără
respirație
Grupa martor:
0 pluta pe spate cu bătaie din picioare
0 executarea mișcării brațelor din
stând, cu așteptare 0 executarea
procedeului spate 5'

5'

5'

5'

5'

5' 0 se lucrează paralel
cu ambele grupe pe
lungimea bazinului

0 pornește câte unul
din fiecare grupă la
semnal. Concluzii si propuneri Grupa studiu:
0 pluta pe piept cu bătaie din picioare
și mișcarea brațelor fără respirație
Grupa martor:
0 pluta pe sapate cu bătaie din picioare
și mișcarea brațelor
Primii trei din fiecare grupă care înoată
cel mai mult primesc câte un punct roșu.
0 adunarea pentru duș
0 acordarea punctelor roșii
0 aprecieri asupra activității copiilor 15'

10'
0 se pornește la semnal
câte unul pe lungimea
bazinului

68
Proiect didactic nr. 8
Loc de desfășurare:
Bazinul Acoperit CRIȘUL
Durata: 45 min
Efectiv: 20 copii

Materiale: plute și jucării

Temele lecției:
/square4 Grupa studiu: H aprofundarea procedeului spate.
/square4 Grupa martor: H aprofundarea procedeului liber
/square4 Învățarea: Grupa studiu: H coordonarea mișcării de brațe și picioare cu respirație
la procedeul liber
/square4 Grupa martor: H coordonarea globală la procedeul sp ate
/square4 Concurs pe grupe

69
Veriga Conținut Doz. Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org.
Colectivului 0 verificarea ținutei
0 verificarea prezenței 5' 0 așezat pe marginea
bazinului Pregătirea aparatulu locomotor și a
marilor funcțiuni pentru efort 0 dezvoltarea fizică prin mijoace
nespecifice: mers pe vârfuri, alergare cu
genunchii sus, alergare cu pendularea
gambei înapoi, mers
0 ex. din gimnastica de bază
0 ex. de influențare selectivă
0 mișcarea brațelor la procedul liber cu
respirație
0 mișcarea brațelor la procedul spate
0 sprijin așezat 0 mișcarea picioarelor 10'

10' 0 câte doi în jurul
terenului
0 în formație de cerc pe
toată suprafața de lucru Dezvoltarea
unei calități
motrice 0 ex. de mobilitate la nivelul
articulațiilor gleznelor și umerilor 5' Adaptarea
organismului cu
apa 0 duș
0 săritură liberă în apă urmată de
scufundări în ritm respirator 5' Repetarea
elementelor învătate
în lecția anterioară Grupa studiu:
0 aprofundarea procedeului șapte Grupa
martor:
0 aprofindarea procedeului liber 15'

10' 0 pe lungimea bazinului
0 pornire la semnal
0 se lucrează simultan
cu grupele

70

învățarea Grupa studiu a
procedeului liber Grupa martor a
procedeului spate Grupa studiu:
0 cu scândura procedeul liber cu
respirașie la 6 bătăi din picioare la un
ciclu de brațe
0 fără scândură 0 același lucru Grupa
martor:
0 înot spate cu scândura
0 același lucru fără scândură
0 se trece la înot pe lungimea bazinului 5'

10'

10'

10' 0 pe lățimea bazinului
0 se pornește la semnal
câte unul pentru a
observa greșelile
0 se lucrează similtan
cu grupele la semnal Concurs pe grupe 0 Grupa studiu:
0 procedeul liber
0 Grupa martor:
0 procedeul spate
0 Cine înoată cel mai mult fără oprire.
Primii trei din fiecare grupă primesc câte
un punct roșu. 15' Concluzii și
aprecieri 0 adunarea pentru duș
0 acordarea punctelor roșii
0 aprecieri asupra activității copiilor
0 indicații pentru acasă 10' 0 adunați pe marginea
bazinului

71
Proiect didactic nr. 9
Loc de desfășurare: Bazin Acoperit Crișul
Durata: 45 min
Efectiv: 20 copii
Materiale: plute

Temele lecției:
1. Acomodarea cu bazinul mare
2. Repetarea procedeului spate și liber în bazin pe gr upe
3. Concurs pe grupe

72
Veriga Conținut Doz. Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org.
Colectivului 0 verificarea ținutei
0 verificarea prezenței 5' 0 în linie pe marginea
bazinului Pregătirea aparatulu locomotor și a
marilor functiuni pentru efort 0 varietate de mersuri și alergări
0 influențare selectivă:
0 ex. din gimnastica de bază
0 mișcarea brațelor liber cu trunchiul
aplecat cu simularea respirației o parte 0
mișcarea brațelor spate
0 sprijin așezat 0 mișcarea picioarelor 10'

10' 0 în coloană
0 în formație de cerc pe
toată suprafața Dezvoltarea unei
calități motrice 0 ex. de mobilitate la nivelul
articulațiilor gleznelor și umerilor 5' Adaptarea organismului cu
apa 0 duș
0 intrarea liberă în apă urmată de
scufundări și mișcarea de picioare
0 scufundări
0 mișcarea picioarelor cu sprijin pe
marginea bazinului cu capul în apă și cu
respirație 5'

5' 0 la marginea bazinului

73

Repetatrea elemtelor invatate in lectia anterioara 0 0 pluta cu bătaie din picioare cu
0 plută ajutătoare (didactică) 0
procedeul liber
0 0 același lucru cu mișcarea brațelor la
0 procedeul liber
0 0 același lucru fără plută ajutătoare
(didactică), mișcarea
0 brațelor și picioarelor la procedeul
0 liber și spate
0 0 același lucru la procedeul liber cu
0 introducerea respirației la un ciclu de
0 brațe și 6 bătăi din picioare, precum și
0 introducerea respirației la spate 10'

5'

10'

10'

5' 0 ambele grupe fac
același lucru
0 se pornește la semnal Concurs pe grupe 0 Pe lungimea bazinului mare
0 0 cine înoată mai mult fară oprire cu
0 respirație:
0 0 grupa studiu 0 spate
0 0 grupa martor 0 liber 20' Concluzii si aprecieri 0 Primii trei copii din fiecare grupă
0 primesc câte un punct roșu.
0 0 adunarea pe marginea bazinului
0 0 acordarea punctelor roșii
0 0 aprecieri asupra activității copiilor
0 0 unele conculzii 10' 0 adunați pe marginea
bazinului

74
Proiect didactic nr. 10
Loc de desfășurare
Bazinul Acoperit CRIȘUL
Durata:45 min
Efectiv:20 copii
Materiale: plute
Temele lecției:
/square4 Repetarea și perfecționarea de către ambele grupe a procedeelor spate și liber
/square4 Concurs pe grupe

75
Veriga Conținut Doz. Indicații metodice
Formații de lucru Observații Org.
Colectivului 0 verificarea ținutei
0 verificarea prezenței 5' 0 pe marginea bazinului Pregătirea aparatulu
locomotor și a marilor
funcțiuni pentru efort 0 dezvoltare fizică prin mijloace
nespecifice: mers, alergare
0 ex. din gimnastica de bază pentru
încălzirea organismului
0 mișcarea brațelor la procedeul liber
0 mișcarea brațelor la procedeul spate
0 sprijin așezat 0 mișcarea picioarelor 5'

5'

5' 0 răspândiți pe iarbă Dezvoltarea
unei calități
motrice 0 ex. de mobilitate la nivelul articulațiilor
gleznelor și umerilor 5' Adaptarea
organismului
cu apa 0 duș
0 săritură liberă în apă
0 scufundări 5' Repetarea elementelor învățate în lecția
anterioară 0 pluta pe piept cu plută ajutătoare
(didactică) + bătaie din picioare
0 pluta pe spate cu plută ajutătoare
(didactică) + bătaie din picioare
0 același lucru cu mișcarea brațelor la
ambele procedee
0 fără plută ajutătoare (didactică), înot
liber fără respirație
0 același lucru pentru procedeul spate
0 înot liber cu respirație 5'

5’

10' 0 se lucrează pe
marginea bazinului
0 toți o dată la semnal
0 se efectuează
corectări

76

Concurs pe grupe 0 Pe lungimea bazinului mare 0 cine
înoată mai mult fără oprire cu respirație:
0 grupa studiu 0 procedeul liber
0 grupa martor 0 procedeul spate
0 Primii trei copii din fiecare grupă
primesc câte un punct roșu. 15' Refacerea
organismului dupa
efort 0 joc în bazin mic
0 duș cu apă caldă 10' Concluzii si aprecieri 0 adunarea pe marginea bazinului
0 acordarea punctelor roșii
0 acordarea pe grupe a unei jucării celor
care au obținut cele mai multe puncte
roșii pe întreaga perioadă a cursului
0 conculzii finale cu privire la lucrul
copiilor pe intreaga perioadă a cursului
de înot. 10' 0 așezat pe marginea
bazinului

77
TABEL nr. 1 – Prezența la cursurile de inițiere îno t
Grupa 3glyph55țîumele Prenumele Octombrie 3glyph55țîoiembrie
15 17 22 24 29 31 05 07 12 14 19 21 GRUPA STUDIU
(Căștile ROȘII) 1.CABA ALI3glyph55țî p p p p p p p p a p p a
2.DAT A3glyph55țîCA p p p p p p a a p p p p
3.BUZLE RAUL p p p p p p a p p p p a
4.GAVRA COR3glyph55țîEL p p p p p p a p p p a a
5.LUPSE ALEXA p p p p p p a p p a p p
6.3glyph55țîEAGU SILVIA p p p p p p p p a a a a
7.POTRA SILVIU p p p p p a p p p a p p
8.SABAU DA3glyph55țîIEL p p p p p a p a p p p p
9. MA3glyph55țî CRISTIA3glyph55țî p p p p p a a a a p p p
10.BOHUS RALUCA p p p p p a p p p p a p GRUPA MARTOR
(Căștile ALBASTRE) 1.BU3glyph55țîGAU SOFIA a p p p p p p p p p p p
2.CRAI3glyph55țîIC RARES p p p p p p a p a p a a
3.HORVATH EVA p p p p p p a p p p p p
4.HERPUT LIA p p p p a p a a p a p p
5.HODOS ALI3glyph55țîA p p p p a a a a p a p p
6.IVA3glyph55țî RADU p p p a p a a p p p p a
7.ROB DOREL p p p p p p a a a a a p
8.REV3glyph55țîIC BOGDA p p a p p p p a p p a p
9.TUDUC ADRIA3glyph55țîA p p p a a p p p p p a p
10.BARBU RODICA p p p p a p a p a p p a

78
TABEL nr. 2 – cuprinzând datele de naștere a copiilo r din grupă
3glyph55țîr. Numele Prenumele An Ziua Luna
1 CABA ALI3glyph55țî 2010 5 Februarie
2 DAT A3glyph55țîCA 2010 26 Noinembrie
3 BUZLE RAUL 2011 15 Ianuarie
4 GAVRA COR3glyph55țîEL 2011 28 Martie
5 LUPSE ALEXA 2011 17 Februarie
6 3glyph55țîEAGU SILVIA 2010 19 Martie
7 POTRA SILVIU 2010 15 Noiembrie
8 SABAU DA3glyph55țîIEL 2010 6 Aprilie
9 MA3glyph55țî CRISTIA3glyph55țî 2010 7 Mai
10 BOHUS RALUCA 2010 19 Iulie

1 BU3glyph55țîGAU SOFIA 2010 27 August
2 CRAI3glyph55țîIC RARES 2010 21 Martie
3 HORVATH EVA 2010 29 Iulie
4 HERPUT LIA 2011 10 August
5 HODOS ALI3glyph55țîA 2011 12 Septembrie
6 IVA3glyph55țî RADU 2010 23 Noiembrie
7 ROB DOREL 2011 9 Martie
8 REV3glyph55țîIC BOGDA3glyph55țî 2010 13 Octombrie
9 TUDUC ADRIA3glyph55țîA 2010 2 Iunie
10 BARBU RODICA 2011 14 August

79
TABEL nr. 3 – cu punctele roșii acordate după fieca re concurs câștigătorilor fiecărei
grupe

Din prima grupă cel care a acumulat cele mai multe puncte roșii a fost Potra Silviu, iar
din grupa a doua a fost Ivan Radu

3glyph55țîr. 3glyph55țîumele Prenumele Octombrie 3glyph55țîoiembrie
Total
15 17 22 24 29 31 05 07 12 14 19 21
1. CABA ALI3glyph55țî • • • 3
2. DAT A3glyph55țîCA • • • • • 5
3. BUZLE RAUL • • • • • 5
4 GAVRA COR3glyph55țîEL • • • 3
5. LUPSE ALEXA • • • 3
6. 3glyph55țîEAGU SILVIA • • • • • 5
7. POTRA SILVIU • • • • • • • 7
8. SABAU DA3glyph55țîIEL • • 2
9. MA3glyph55țî CRISTIA3glyph55țî • • 2
10. BOHUS RALUCA • • 2

1. BU3glyph55țîGAU SOFIA • • « 3
2. CRAI3glyph55țîIC RARES • • • 3
3. HORVATH EVA • • 2
4. HERPUT LIA • • • 3
5. HODOS ALI3glyph55țîA • • 2
6. IVA3glyph55țî RADU • • • • • • 6
7. ROB DOREL 0
8. REV3glyph55țîIC BOGDA3glyph55țî • • 2
9. TUDUC ADRIA3glyph55țîA • • • • 4
10. BARBU RODICA • 1

80
TABEL nr. 4 – cuprinzând lungimea înotată de subiecți în cadrul v erificării finale H
ambele grupe H procedeul spate – în bazinul acoperi t ”CRIȘUL” (33m)

3glyph55țîr. 3glyph55țîumele si Prenumele lungimea/m
1 CABA ALI3glyph55țî 19
2 DAT A3glyph55țîCA 23
3 BUZLE RAUL 25
4 GAVRA COR3glyph55țîEL 17
5 LUPSE ALEXA 16
6 3glyph55țîEAGU SILVIA 21
7 POTRA SILVIU 25
8 SABAU DA3glyph55țîIEL 21
9 MA3glyph55țî CRISTIA3glyph55țî 23
10 BOHUS RALUCA 25

11 BU3glyph55țîGAU SOFIA 13
12 CRAI3glyph55țîIC RARES 24
13 HORVATH EVA 18
14 HERPUT LIA 21
15 HODOS ALI3glyph55țîA 17
16 IVA3glyph55țî RADU 23
17 ROB DOREL 24
18 REV3glyph55țîIC BOGDA3glyph55țî 19
19 TUDUC ADRIA3glyph55țîA 25
20 BARBU RODICA 22

81

19 25 25
16
13 19 24
16 21 21
11 19
14 17
13 23
20
17 24
21
0510 15 20 25 30
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Procedeul spate

82
TABEL nr. 5 – cuprinzând lungimea înotată de subiecți în cadrul v erificării finale H
ambele grupe H procedeul liber – în bazinul acoperi t ”CRIȘUL” (33m)

3glyph55țîr. 3glyph55țîumele si Prenumele lungimea/m
1 CABA ALI3glyph55țî 19
2 DAT A3glyph55țîCA 25
3 BUZLE RAUL 25
4 GAVRA COR3glyph55țîEL 16
5 LUPSE ALEXA 13
6 3glyph55țîEAGU SILVIA 19
7 POTRA SILVIU 24
8 SABAU DA3glyph55țîIEL 16
9 MA3glyph55țî CRISTIA3glyph55țî 21
10 BOHUS RALUCA 22

11 BU3glyph55țîGAU SOFIA 11
12 CRAI3glyph55țîIC RARES 19
13 HORVATH EVA 14
14 HERPUT LIA 17
15 HODOS ALI3glyph55țîA 13
16 IVA3glyph55țî RADU 23
17 ROB DOREL 20
18 REV3glyph55țîIC BOGDA3glyph55țî 17
19 TUDUC ADRIA3glyph55țîA 24
20 BARBU RODICA 21

83

19 25 25
16
13 19 24
16 21 21
11 19
14 17
13 23
20
17 24
21
0510 15 20 25 30
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Procedeul liber