Turismul Zonei Periurbane Cluj Napoca

CUPRINS

INTRODUCERE

ARGUMENT

METODOLOGIE

Capitolul I : ZONA PERIURBANĂ- DEFINIȚIE ȘI DELIMITARE

Capitolul II : RESURSE ATRACTIVE ALE ZONEI PERIURBANE CLUJ-NAPOCA

2.1 Obiective turistice naturale

2.2 Obiective turistice antropice

Capitolul III: INFRASTRUCTURA TURISTICĂ DIN ZONĂ PERIURBANĂ A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA

3.1 Accesul- căile de comunicație

3.2 Servicii de cazare

3.3 Servicii de alimentație

3.4 Servicii de agrement

Capitolul IV: TIPURI ȘI FORME TURISTICE PRACTICATE ÎN ZONA PERIURBANĂ CLUJ-NAPOCA

Capitolul V: CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Capitolul VI: PROPUNERI DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC DIN ZONA PERIURBANĂ CLUJ-NAPOCA

INTRODUCERE

Lucrarea de față se dorește a fi o contribuție la studiul potențialului turistic din zona Cluj-Napoca cu privire directă către zona periurbană a orașului care dispune de reale valențe turistice încă puțin exploatate.

Analiza turismului din acest perimetru trebuie făcută metodic și mult profesionalism pentru a scoet în evidență valori turistice care nu au fost încă cunoscute sau care au în opinia altor specialiști din domeniu o valoare limitată. Acest lucru se întâmplă datorită lipsei studiilor de specilitate și lipsei de interes din partea persoanelor de decizie, comunitatea locală de a aplica anumite programe și proiecte de dezvoltare regională. Programul Regio implementat în multe zone ale României a dat anumite rezultate și este de recomandat ca acesta să fie aplicat și în acest caz.

Lucrarea de licență este structurată în șase capitole care să atingă absolut toate elementele turistice care ar putea avea un impact deosebit privind stimularea fluxurilor de turisști către această zonă. Se știe că cei mai mulți turiști vin din orașul Cluj-Napoca și este interesant de văzut cum am putea să atragem către Someșeni, Gilău și Cojocna și alte fluxuri turistice din late destinații inclusiv internaționale. Pentru asta este nevoie să facem o analiză a potențialului turistic natural și antropic din această zonă, acest lucru se va face în al doilea capitol, după ce în prealabil va fi definită zona periurbană în primul capitol.

Obiectivele turistice vor fi prezentate cu elementele caracteristice definitorii, cu date privind istoricul, elemente de arhitectură sau evenimente deosebite de care sunt legate , personalități istorice în cazul celor antropice iar în cazul celor naturale, se va urmări depistarea acelor elemente care pot să suscite interesul turiștilor.

Al treilea capitol vizează elementele de infrastructură turistică, spațiile de cazare, tip, capacitate, grad de confort, apoi accesul, starea căilor de comunicație, posibilitățile de servire a mesei dar și de agrement, care există, în ce stadiu sunt și ce s epoate face pentru îmbunătățirea situației acolo unde este cazul.

Capitolul IV, propune tipuri și forme de turism care se pot practica aici pe baza celor analizate în capitolele anterioare, în timp ce ultimul capitol are în vedere circulația turistică cu analiza unor parametrii turistici: număr de sosiri, număr de înnoptări, număr turiști străini.

Ultimul capitol este dedicat propunerilor de stimulare a activității turistice din zona periurbană a municipiului Cluj-Napoca, propuneri care vor fi deduse în urma analizelor din fiecare capitol anterior.

ARGUMENT

Consider că această lucrare are de parte a ei numeroase argumente care o pot face să fie o nișă în domeniul geografiei turismului, și mai ales pentru studiul turismului din zona turistică Cluj-Napoca.

În cele ce urmează prezint câteva argumente pe care le consider cele mai sugestive:

Profesionalismul și experiența profesorului coordonator

Abordarea unei tematici moderne cu mult potențial de studiu

Utilizarea unor metode de cercetare specifice geografiei turismului

Folosirea unei bibliografii de specialitate, diversă cu autori recunoscuți din domeniul geografiei turismului

Inserarea de numeroase imagini, care să susțină conținuturile și ideile din text

Lucrul cu date statistice obținute de la Institutul Național de Statistică

Dorința de cunoaștere a autorului și pasiunea pentru studiul obiectivelor turistice

Utilizarea diferitelor tipuri de hărți

O temă interesantă din punct de vedere turistic care vizează analiza unei resurse turistice apreciată peste hotare dar în mare parte ignorată în România

Utilizarea internetului, o surselor selectate atent pentru obținerea de informații si verificarea lor prin comparație.

Descrierea, din mai multe surse bibliografice a obiectivelor turistice pentru creșterea interesului turiștilor, îmbinarea mai multor tipuri de turism, realizarea unui produs turism complet

Dinamica lucrării care nu-și propune doar să prezinte o situație de pe teren ci să aducă sugestii și propuneri viabile pentru îmbunătățirea situației

Utilizarea unor metode de cercetare moderne și specifice conforme cu obiectivele propuse pentru prezenta temă

METODOLOGIE

În realizarea prezentei lucrări am folosit diverse instrumente de analiză și norme metodologice astfel încât prin intermediul acestor mijloace să pot atinge obiectivele propuse.

În acest sens am utilizat diverse metode ți procedee cum ar fi problematizarea, lectura explicativă, lectura independentă, utilizarea unei bibliografii cât mai selective și cu autori recunoscuți pentru activitatea prestată de-a lungul timpului. În lucrare se mai regăsesc și rezultate ale observațiilor sistematice și independente.

Am utilizat ca metode complementare vizionarea unor înregistrări video, iar dintre metodele utilizate pentru redactarea efectivă a textului am folosit documentarea, investigarea, ancheta, monografierea, rezumarea, informarea, comunicarea științifică, descoperirea și proiectarea.

Am încercat să respect cerințele de conținut, privind atingerea obiectivelor propuse, prezentarea esențialului, respectarea condițiilor de reprezentare cartografică, redarea succesiunii logice a realităților.

Sunt descrise principalele metode folosite în studiul de față:

– Metoda deductivă

– Metoda inductivă

– Metoda analizei

– Metoda comparativă

– Observația directă, vizuală și instrumentală

– Metode statistico-matematice

– Metodologia specifică regionării geografice

– Metode cartografice

Capitolul I

ZONA PERIURBANĂ- DEFINIȚIE ȘI DELIMITARE

Zona periurbană reprezintă „un areal situat în jurul aglomerațiilor (orașe + banlieuri), respectiv “franjurile” sau marginile aglomerației, dar fără să fie înglobate în urban. Este spațiul supus avansării frontului urban, un loc de contacte unde se inter-penetrează și se înfruntă lumea urbană și cea rurală, având drept consecințe transformări profunde în plan demografic, economic, social și cultural “.

El rezultă din deplasarea și diseminarea funcțiunilor urbane în spațiul rural și are drept trăsături dominante caracterul rezidențial relativ recent, pregnanța mișcărilor pendulare și caracterul de subansamblu al orașului.

Marginile urbane sunt zone caracterizate prin procese de schimbare funcțională, disputate din punctul de vedere al utilizării terenului (din folosință rurală trecând într-una urbană). Competiția funcțională cu efecte negative asupra mediului le conferă statutul de zone fragile ecologic .

Teritoriu periurban în legislația română este definit drept „suprafața din jurul municipiilor și orașelor, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relații în domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru muncă, asigurări cu spații verzi și de agrement, asigurări cu produse agroalimentare etc.” .

Spațiile naturale periurbane – reprezintă totalitatea unităților de spațiu verde existente în perimetrul urban și în zona periurbană constituie, într-o structură spațio-funcțională unitară, în funcție de factorii naturali, social-economici și de mediu construit, sistemul spațiilor verzi urbane și periurbane.

Această definiție subliniază caracterul funcțional complex al spațiilor verzi precum și relația complementară a celor două caracteristici- vegetația și dotările specifice-reunite într-un ansamblu armonios organizat. Vegetația determină categoria funcțiilor de protecție și de ameliorare a calității mediului înconjurător, iar dotările determină categoria funcțiilor cultural-educative, de odihnă și agrement.

“Între un oraș și regiunea sa se țes numeroase fire de legărură. Ele corespund diferitelor forme de raporturi și de influență, suprapunându-se și combinându-se, fără să fie, în mod necesar, integral reprezentate. Ansamblul lor constituie zona de influență, care se întinde până acolo unde pătrund diversele forme de raporturi cu orașul. Aici, accentul nu se pune pe oraș, ci pe regiunea care depinde de oraș ”

Zona metropolitană Cluj este localizată în județul Cluj, Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România. Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) are o poziție geografică

strategică, fiind poarta de intrare în România dinspre Uniunea Europeană și Ucraina.

Delimitarea zonei metropolitane a fost realizată de Consiliul Județean și de consiile locale. În realizarea teritoriului au fost luate în calcul criterii economice, politice și sociale. Astfel, Zona Metropolitană Cluj-Napoca include municipiul Cluj-Napoca și 17 comune înconjurătoare: Aiton, Apahida, Baciu, Bonțida, Borșa, Căianu, Chinteni, Ciurila, Cojocna, Feleacu, Florești, Gârbău, Gilău, Jucu, Petreștii de Jos, Tureni and Vultureni. La sfârșitul anului 2009 comuna Feleacu s-a retras din asociație, iar comuna Sânpaul s-a alăturat zonei metropolitane. Aceste localități se încadrează într-un radius de 30 km împrejurul municipiului Cluj-Napoca, distanță optimă pentru dezvoltarea spațiului suburban. Suprafața Zonei Metropolitane Cluj-Napoca reprezintă 23% din suprafața județului, și include 55% din populația județului.

Limitele zonei metropolitane sunt:

NORD – comunele Dăbâca, Panticeu, Așchileu (Sânpaul e membră în prezent)

SUD – comunele Iara, Mihai Viteazul, Săndulești, Ploscoș

VEST – comunele Aghireșu, Căpușu Mare, Mărișel (parțial limită comuna Gilău din ZMC cu

județul Sălaj)

EST – comunele Sic, Suatu, Palatca, Mociu

Suprafața totală a zonei metropolitane este de 1 537,54 km², iar populația de 392.562 locuitori

Există planuri pe termen lung ca într-o ulterioară și naturală etapă de dezvoltare a zonei metropolitane se va ajunge la depășirea structurilor administrative ale județului, urmând ca mai multe localități din județele învecinate să adere la această zonă metropolitană.

Zona metropolitană Cluj-Napoca este una dintre cele mai mari zone metropolitane din România. Din punct de vedere demografic cea mai populată zonă metropolitană constituită este Zona metropolitană Cluj având o populație de 392.562 locuitori, urmată de Zona metropolitană Constanța cu 387.953 locuitori, în timp ce a treia zonă ca populație este Zona metropolitană Iași cu o populație de 350.002 locuitori. Zona metropolitană Cluj este singura zonă metropolitană constituită care a avut un spor pozitiv al populației între 2002 și 2011. Celelalte zone au înregistrat scăderi moderate sau masive a populației .

Fig 1 Zona periurbană a orașului Cluj-Napoca, sursa: www.casa-construct.ro

Harta din figura 1 prezintă și numărul de locuitori pentru fiecare localitate, pentru a observa astfel situația demografică a acestei regiuni iar în fig 2 este o altă hartă mai detaliată

Fig 2 Zona metropolitană Cluj-Napoca, sursa: www.primariaclujnapocaă Cluj având o populație de 392.562 locuitori, urmată de Zona metropolitană Constanța cu 387.953 locuitori, în timp ce a treia zonă ca populație este Zona metropolitană Iași cu o populație de 350.002 locuitori. Zona metropolitană Cluj este singura zonă metropolitană constituită care a avut un spor pozitiv al populației între 2002 și 2011. Celelalte zone au înregistrat scăderi moderate sau masive a populației .

Fig 1 Zona periurbană a orașului Cluj-Napoca, sursa: www.casa-construct.ro

Harta din figura 1 prezintă și numărul de locuitori pentru fiecare localitate, pentru a observa astfel situația demografică a acestei regiuni iar în fig 2 este o altă hartă mai detaliată

Fig 2 Zona metropolitană Cluj-Napoca, sursa: www.primariaclujnapoca.ro

Mai multe comune învecinate cu municipiul Cluj-Napoca au cunoscut în ultimii ani o dezvoltare semnificativă. Comunele Baciu, Apahida și Florești au ajuns suburbii ale municipiului datorită dezvoltării facilităților, utilităților și a infrastructurii. Alte comune au cunoscut și ele o dezvoltare semnificativă sau moderată, cel mai corect fiind încadrate la o zonă peri-urbană aflată în planul secund față de municipiul Cluj-Napoca. Printre aceste comune putem enumera Jucu, Gilău, Feleacu și Chinteni care au cunoscut o dezvoltare semnificativă sau moderată dar au păstrat și caracteristici specifice mediului rural.

Capitolul II

RESURSE ATRACTIVE ALE ZONEI PERIURBANE CLUJ-NAPOCA

2.1 OBIECTIVE TURISTICE NATURALE

FĂGET

CONCREȚIUNI DE FELEAC

Despre concrețiunile de Feleac sunt legende cu zmei, de prin vremea împăraților răzbat amintiri ale viitorilor soldați care trebuiau să-și duca cu ei ghiuleaua și cele mai renumite erau cele duse de clujeni-se mai gasesc unele pe la Budapesta. Se mai numesc si pietrele însufletite, și trovanti.

Concrețiunile sferoidale sau bolovanii uriași din piatra de lângă Feleac se mai numesc și ouale de Feleac. Un geolog roman le-a dat denumirea de trovanti. Astfel de concrețiuni, trovanți, se mai gasesc și în alte locuri din țară, de exemplu lângă Costești în județul Vâlcea, sau pe teritoriul satului Casolt din județul Sibiu.

Formarea acestor concrețiuni este rezultatul proceselor de difuzie și precipitare. Formarea lor se datorează diagenizării sedimentelor în condiții de presiune diferită față de stratele din jur, realizându-se cimentarea. Aceste forme rămân în urma eroziunii și transportului sedimentelor din jur, ele neputând fi erodate în același ritm.

Fazele minerale disperse se concentrează în jurul unor centre, de ex. fragmente de scoici. Concrețiunile cresc spontan din centru către periferie, formând sfere simple sau unite, sau alte forme plastice, ce se aseamănă cu sculpturile lui Constantin Brâncusi. În liantul concrețiunilor pot fi prinse și alte roci, de dimensiuni mai mari și de alta origine decât a trovantilor

Geologic sunt nuclee care adună, în timp, cu ajutorul apelor  subterane nisip și minerale și datorită cărora au forme ciudate.

Pot fi întâlnite pe Dealul Feleac,în localitatea Feleacu, pe Valea Căprioarei și în Cluj prin cartiere sau pe lânga instituții sub formă de pietre ornamentale .

Fig 1 Misterioșii trovanți de pe Dealul Feleacului, sursa: citynews.ro

REZERVAȚIA BOTANICĂ FÂNEȚELE CLUJULUI

Situată pe Dealul Bogomaiu de 609 m altitudine, are o suprafață de 75 ha, protejează peste 400 specii vegetale reprezentante ale stepelor pontice și pontico-mediteraneene, fiind singura arie din țară pentru vipera de stepă

Este ciudată prezența acestor plante de stepă într-o regiune geografică în care clima nu corespunde celei din zonele unde cresc de obicei. Explicația specialiștilor este că Fânațele Clujului sunt niște oaze de vegetație de stepă păstrate aproape intacte dintr-o perioadă străveche, mai caldă și uscată, când specii din Siberia au migrat spre Occident și au ajuns până la noi .

Rezervația botanică are o suprafață totală de câteva zeci de hectare, fiind formată din trei arii protejate. Rezervația este împărțită în două sectoare de către Valea Fânațelor (Valea Caldă). Partea de nord poartă numele de Copârșaie, iar cea sudică – Valea lui Craiu.

Fig. 2 Panoul de la intrarea în rezervație, sursa: transilvania-magica.ro

Fânațele Clujului au intrat în atenția specialiștilor încă de la începutul secolului trecut, aceștia luptându-se de atunci pentru protejarea acestei zone.

Încă din 1925, o suprafață de 7,5 hectare din Fânațele Clujului a fost desemnată arie protejată, fiind chiar îngrădită pentru a se limita pagubele produse de oamenii sau animalele care ar fi pătruns în acel perimetru. 

Din păcate, începând cu 1950, o mare parte a zonei a fost sacrificată de administrația comunistă, în locul vegetației de stepă apărând terenuri arabile.

Accesul în Rezervația Fânațele Clujului este relativ simplu. Din Cluj, din zona cartierului Iris, se merge pe strada Valea Fânațelor, cea care “taie” Dealul Sfântu Gheorghe. 

De pe coama acestui deal, priveliștea este superbă, la sud aflându-se orașul, care poate fi văzut în întregime “de sus”, iar la nord putând fi văzute glimeele, denumite și copârșaie (sicrie) de către localnici din cauza formei specifice, de pe Dealul Bogomaia. Drumul este relativ bun până la rezervație, însă în interior acesta nu este amenajat, așa că este recomandabil să fie parcurs fie pe jos, fie cu bicicleta, pentru a vă putea bucura pe deplin de priveliște.

Vulnerabilitatea acestei zone protejate este reprezentată de următoarele riscuri:

– suprapășunatul, în special cu ovine

– tasarea solului afânat

– cosirea necontrolată a vegetației mezofile

Fig 3 Vedere dinspre oraș către rezervație, sursa: transilvania-magica.ro

Fig 4 și 5 Biodiversitatea rezervației cu vipera de fâneață și plante specifice de stepă, sursa: mobellino.blogspot.ro

APELE MINERALE DE LA SOMEȘENI

Băile Someșeni constituie un obiectiv turistic care a adus faimă zonei, acestea fiind reorganizate în stațiune de către bine-cunoscutul profesor Dominic Stanca în 1927, care era și proprietarul stațiunii. Nămolul și apele minerale de la Someșeni Băi erau folosite cu mult inainte de organizarea profesorului ca tratamente pentru diverse boli, chiar și pentru diabet.

În momentul de față băile sunt dezafectate, necesitând investiții serioase pentru repunerea lor în funcțiune. Au existat mai multe tatonari din partea municipalității pentru a le reface, dar până în prezent, acestea nu s-au soldat cu rezultate concrete.

Unul din cele 24 foraje executate între anii 1929-1965 la Someșeni a străbătut orizontul de sare gemă între adâncimile de 20-120 m. Sub stratul de sare s-a intâlnit un strat de 4-5 m grosime de sulfați și carbonați, cu frecvente intercalații argiloase. Masivul de sare se găsește aproape de suprafața terenului. Aceasta explică mineralizarea clorosodică a apelor celor 27 izvoare din raza stațiunii balneare.

Apele minerale sunt clorurate, bicarbonatate, sulfatate, sodice .

Tabel nr 1 Compoziția chimică a invoarelor minerale de la Someșeni mg%o

Sursa: Dr.Munteanu L și dr Stoicescu Ctin, Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România 1978

Dacă între cele două războaie mondiale, Băile Someșeni atrăgeau turiști cu sutele din toată Europa, acum sunt în paragină.  Aici au fost amenajate mai multe bazine de înot cu apă și Băile Someșeni au devenit unul dintre locurile preferate de scăldat ale clujenilor și nu numai .„Izvoarele descoperite de doctorul Stanca sunt printre cele mai importante din Europa. Nu degeaba veneau în perioada interbelică turiști taman din Anglia și Franța", afirmă istoricul Gheorghe Bodea . De nămolul și izvoarele descoperite (fiecare cu proprietăți diferite) s-au putut bucura mii de turiști, majoritatea din Ungaria, dar și din alte țări.  Câte 400-500 de turiști anual veneau doar din Ungaria, scria medicul Stanca.

După 1989, băile au început să se degradeze, astfel că în anii 2000 s-au închis de tot. Clujenii mai vin de la izvoarele de aici doar ca să-și umple sticlele și bidoanele cu apă, convinși că îi ajută în tratarea afecțiunilor de stomac, rinichi și multe altele. cu apă. 

APELE MINERALE DE LA BĂILE COJOCNA

Stațiune balneo-climaterică aflată în estul comunei Cojocna . Stațiunea se află la o altitudine de 340 m, lângă Pârâul Valea Sărată.

În zonă au existat încă din timpul ocupației romane exploatări de sare, pe locul cărora au fost amenajate mai multe băi calde . Deasupra ocnelor părăsite ale minelor de sare atestate documentar din secolul al XII-lea și folosite din perioada romană până în Evul Mediu s-au format mai multe lacuri saline. Minele s-au transformat în lacuri saline, iar apa acestora a dobândit proprietăți terapeutice. Două dintre lacuri, Toroc și Lacul Mare, au fost transformate în băi, frecventate în timpul verii.

Factorii naturali de cură sunt reprezentați de apa minerală clorurată, sulfatată, sodică, magneziană și calcică provenită din lacul din localitate, dar și bioclimatul excitant de stepă.

Tabel nr 2 Compoziția chimică a laczurilor cu ape minerale de la Cojocna mg%o

Sursa: Dr.Munteanu L și dr Stoicescu Ctin, Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România 1978

Factorii terapeutici naturali din com.Cojocna sunt menționați în diferite perioade de timp. Conform buletinelor de analiză din anul 1962 (C.A.Ionescu, Eugenia Costin-Deleanu, E.Cociașu, 1965) apa salină din Lacul Toroc și Lacul Mare a fost caracterizată ca fiind clorurată- sodică, de mare concentrație (mineralizare 62,5 – 133,8 g/l) având urmatoarele indicatii terapeutice, sub forma de bai de cura externa: bolile aparatului locomotor (artrite si poliartrite cronice, reumatism, osteite si periosteite, miozite, fibromiozite si tendinite); boli ale sistemului nervos (radiculite, plexite, nevrite si polinevrite); boli ginecologice (cervicite cronice, metroanexite, sechele postinflamatorii); dermatoze cronice (psoriazis, neurodermite, prurit) (E. Cociasu, 1965; Tr. Dinculescu si al. 1975; N. Teleki, L. Munteanu, C. Stoicescu si al. 1984).

La fel, conform buletinelor de analiza eliberate in 1988 de IMFBRM, apa minerala din bazin si lac este clorurata-sodica de mare concentratie cu indicatie de cura externa pentru urmatoarele afectiuni: stari preartrozice, reumatism degenerativ, reumatism abarticular, afectiuni ale sistemului nervos periferic, sechele musculo-articulare dupa traumatisme, afectiuni ginecologice.

2.2 OBIECTIVE TURISTICE ANTROPICE

Comuna Feleacu

Pe aici trecea odiniaoră vechiul drum roman care lega Napoca de Potaissa

Biserică atribuită lui Ștefan cel Mare, terminată în anul 1516, arhiepiscopie între anii 1486-1550 .

Fig 9 Biserica ortodoxă “Sf.Parascheva” din Feleacu, sursa: google earth

A fost construită pe locul alteia mai vechi, probabil de lemn, atribuire contestată de medievistul Adrian Andrei Rusu , în timp ce alte surse afirmă că Ștefan cel Mare doar a sprijinit ridicarea bisericii. Monument de arhitectură gotică, a fost zidită în piatră în perioada când goticul pătrundea tot mai mult în arhitectura românească de tip biserică-sală cu 2 travee boltite în cruce pe ogive și absidă poligonală decrosată cu boltă pe nervuri, posedă picturi murale și icoane din secolul al XVIII-lea. Biserica a fost restaurată în anul 1925, sub patronajul regelui Ferdinand al României, după planurile arhitectului Károly Kós, când a fost ridicat și turnul. Biserica "Cuvioasa Paraschiva" a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului este înscrisă pe lista monumentelor istorice din Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-II-m-A-07613).

La mănăstirea Feleacu a fost copiat un liturghier slavon, în 1481, și un tetraevanghelier, în 1488, din ordinul arhiepiscopului Daniil care-și avea reședința aici.

Fig 10 Localizarea geografică a comunei Feleacu, sursa: www.manastirea-feleacu.ro

Alte obiective turistice de natură antropică sunt:

Biserica ortodoxă din satul Vâlcele, construcție 1922

Biserica romano-catolică din satul Gheorghieni, construcție secolul al XV-lea, monument istoric

Situl arheologic „Dealul Cetății” de la Gheorghieni

Cercetarea arheologică preventivă de la Gheorghieni – Valea Mare a fost demarată cu scopul de a elibera de sarcină arheologică o suprafața de teren afectată de construirea Centurii de ocolire Est a municipiului Cluj – Napoca. Situl arheologic este plasat pe malul stâng al Văii Mari, la poalele sudice ale Dealului Tufele Roșii și la est de Dealul Cetății, într-o zonă bogată în zăcăminte de sare. Cele mai numeroase descoperiri arheologice aparțin epocii bronzului (fragmente ceramice, obiecte din os și bronz). Este vorba în special despre o necropolă cu morminte de incinerație în urnă (uneori cu cistă) și de inhumație (întinși orizontal sau în poziție chircită). Nu lipsesc nici elementele de habitat, patru locuințe și cinci gropi fiind amplasate la limita necropolei. Primei epoci a fierului îi aparțin două locuințe de suprafață și trei gropi, cu material specific (fragmente ceramice, chirpic) ce ar putea fi atribuit sciților. Restul descoperirilor, două locuințe adâncite în pământ, trei gropi și un canal, aparțin perioadei timpurii a Evului Mediu (sec. VIII – XII) .

Fig. 11 Situl arheologic de la Gheorgheni, sursa : www.mnit.ro/cercetare_arheologie-preventiva

Situl arheologic „Pusta Grofului” de la Gheorghieni

Tumulii preistorici de la Vâlcele

Așezare din epoca romană de la Vâlcele

Pârtia de schi din satul Feleacu

Gilău

Localitatea Gilău este considerată posibilă reședință a voievodatului român condus de Gelu, sec.IX-X, fiind menționată din anul 1212 .

Se remarcă prin câteva obiective turistice de o mare valoare istorică:

1. Castrul roman de la Gilău

Astăzi ruine, se află în sudul comunei Gilău. Vechiul castru roman a fost ridicat pentru apărarea orașului roman Napoca, situat la circa 25 km est.

A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-a urmat.

Castrul măsoară 138 x 221 m.

A fost construit din pământ și lemn de o cohortă, în timpul împăratului Traian (53-117). Unitatea militară ala Siliana, mutată aici din Panonia, a mărit castrul și l-a întărit cu lucrări în piatră (turn cu curtină în care s-a descoperit o diplomă militară din 21 iulie 164). S-au descoperit porțile: principalis dextra, principalis sinistra, decumana principia,praetorium, bastioanele N-V și S-V . Lucrările arheologice au evidențiat de asemenea vestigii ale locuirii daco-romane din secolul al III-lea (cești dacice, borcane, castroane, catarame, aplice, pandantive de harnașament etc.). Tot aici a mai fost descoperit și un tezaur monetar compus din 1.170 denari romani din sec. II–III, cu piese de la împăratul Marc Aureliu(Marcus Aurelius, 121-180) până la împăratul Filip Arabul (Marcus Iulius Philippus, 198-249), ascuns de invazia carpilor de la jumătatea secolului al III-lea.

Tipul construcției este zid de piatră, perioada de activitate a fost localizată începând cu anul 106 d.H., unitatea militară prezentă fiind legiunea Ala Siliana așa cum s-a arătat mai sus,, face parte din unitatea administrativă a Daciei Porolissensis.

Castrul roman este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Fig 12 Castrul roman de la Gilău, sursa: www.floresti-gilau.ro

2. Castelul de la Gilău (Castelul Wass-Banffy)

Din punct de vedere al arhitecturii, acesta se încadrează stilului Renașterii transilvănene, are o formă dreptunghiulară, cu două nivele – parter și un etaj, având 30 de camere și o curte interioară.

Fig. 13 Vechiul castel de la Gilău, sursa: citynews.ro

Situat în mijlocul unui parc natural de aproximativ 15 hectare, acesta s-a ridicat pe locul unei foste cetăți medievale, care se suprapune, la rândul ei, peste castrul roman care străjuia antica Napoca. Ca să ajungi la el, trebuie să mergi pe o alee de piatră de peste 100 de metri.

De altfel, în zonă s-au făcut descoperiri marcante, fiind dovezi istorice importante. Printre ele se pot enumera o serie de topoare din piatră, dar și monede romane și un medalion funerar roman. De departe însă “vedeta” colecției este o statuetă din bronz, numită “Venus din Gilău”.

Castelul de la Gilău a fost construit în urmă cu aproximativ 8-9 secole, fiind o lungă perioadă casa episcopilor, în secolul al XV-lea, și apoi, în secolul XVI, timp de 2 ani, locul de suflet al principesei cu origini poloneze Izabela Jagiello Zapolya, fiica regelui Poloniei Sigismund și văduva regelui Ungariei Ioan I . Se pare că a fost stăpânit un timp și de Mihai Viteazu. Numele său provine din limba maghiară, de la substantivul „gyalu”, echivalentul cuvântului „deal” în limba română. O altă variantă pentru istoria denumirii ar fi aceea că provine de la numele voievodului Gelu, care a dus o luptă chiar în zona în cauză.

În perioada 1475-1501, ansamblul a fost reconstruit în manieră renascentistă. În 1871, castelul este grav avariat de un incendiu, fiind ulterior renovat în mai multe rânduri.

După naționalizare și până în perioada 1960, castelul a fost folosit ca școală silvică, devenind școala pentru copiii cu dizabilități. În ultimele decenii a fost folosit de Liceul din Gilău. Castelul a trecut apoi printr-un lung proces de retrocedare, fapt care a făcut ca autoritățile județene să nu poată investi în reabilitarea și punerea în valoare a acestuia.

3. Conacul Gallus

Este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010, cu cod LMI CJ-II-m-B-07672.

A fost construit în secolul al XIX-lea și poartă numele fostului proprietar.

Satul Liteni

Cetatea Lita

Datează din secolul XIII, a fost pentru o vreme centru al comitatului Cluj.

Este o cetate medievală construită la 3 km sud-vest satul Liteni (în maghiară Magyarléta) din județul Cluj pe o stâncă deasupra Văii Iara.

Atestată documentar din anul 1324 sub numele „Castrum Leta”, cetatea a avut un trecut foarte zbuciumat. În anul 1405 împăratul Zsigmond Luxemburgi (Sigismund de Luxemburg, 1368-1437) a dăruit cetatea orașului Cluj, mai târziu a împărțit moșiile cetății in trei părți: lui Jakcs Janos, lui Vana (un judecător) și lui Laszlo (voievod de Beiuș).

După moartea împăratului Sigismund de Luxemburg cetatea a trecut mai întâi în proprietatea lui Losonczi Dezsö, iar mai târziu (după anul 1441) în proprietatea lui Herepei Márk.

Fig 14 Ruinele Cetății Lita din sec.XIII, sursa: www.bialog.ro

În anul 1456,Ioan de Hunedoara a dăruit cetatea unei verișoare a lui Pongracz Janos (Csolnokosi Klara). După ce familia acesteia s-a stins, cetatea a trecut succesiv în mâinile mai multor proprietari (Perenyi Orsolya, Corvin Janos, Balassa Ferenc, Artanhazi Bornemissza Boldizsar).

A fost grav avariată ca urmare a exploziei magaziilor de pulbere din subteranele cetății la 12 februarie 1562, în urma unui asediu. În 1569 ruinele și pădurile aferente din vecinătate au fost dăruite lui Geczy Janos care a făcut cetatea din nou locuibilă, descendenții lui locuind aici timp de un secol (până aproximativ în a doua jumătate a secolului al XVII-lea) . Numeroase legende se leagă de numele Geczy (numele "Cetatea Geczy" vine din aceasta perioadă). Nu există date precise asupra datei și cauzelor abandonării definitive a cetății, dar este probabil că aceasta s-a petrecut în timpul luptelor Curuților conduși de Francisc Rákóczi al II-lea la începutul secolului al XVIII-lea.

Cojocna

Biserica de lemn din Cojocna

Datează din anul 1796 . Are hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului

Biserica de lemn Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Cojocna, situată în mijlocul cimitirului sătesc, a fost construită între anii  1795-1796, pe colina din partea nord-estică a localității și refăcută la anumite perioade de timp, în anii 1850, 1875 și1880.

Este o construcție atipică pentru zonă, ca si biserica din Apahida vecină, întrucât e clădită din bârne de brad, îmbinate în cheotoare dreaptă și în coadă de rândunică și așezate pe o fundație de piatră, probabil de la început. Nu este exclusă cumpărarea ei de la meșteri dintr-o zonă de munte, dată fiind puținătatea lemnului de construcție din aria de silvostepă, despre care biologii clujeni afirmă că n-ar fi fost niciodată împădurită și n-ar fi trecut prin procese de defrișare masivă, cum se considera până nu demult.

Din punct de vedere planimetric evidențiază același tip de pronaos și naos înscrise într-o formă rectangulară, ce continuă spre răsărit cu absida poligonală, decroșată, a altarului, cu acoperiș separat, mai scund decât restul bisericii. Acoperisul se întinde și peste târnațul fixat pe toată lungimea sudică a construcției. O particularitate a turnului-clopotniță este reprezentată de forma ei.

Pronaosul este tăvănit, iar pe grinzile lui laterale sunt fixați stâlpii susținători ai turnului clopotniță, cu un sistem mai complicat de consolidare decât la alte biserici, cu galerie deschisă, cu arcade si coif octogonal. Bolta semicilindrică din naos este înălțată pe pereții laterali, dar susținută pe câte o bârnă din interiorul edificiului. Acoperișul pentru pronaos și naos este unitar,întretăiat de forma sveltă a turnului, vezi fig 15 și 16 de mai jos.

Fig 15 Biserica de lemn din Cojocna, sursa: google earth

Alte obiective turistice din Cojocna sunt:

Așezarea fortificată Cojocna

Biserica reformată-calvină din anii 1822-1825

Cimitirul Eroilor din Al Doilea Război Mondial- construit în anul 1944, este amplasat lângă Biserica Ortodoxă din centrul localității. Acesta are o suprafață de 500 mp. În acest cimitir sunt înhumați 54 de eroi, din care 3 cunoscuți și 54 necunoscuți, în morminte individuale și comune.

Apahida

Pe teritoriul comunei Apahida s-au făcut importante descoperiri arheologice, între care cimitirul celtic din sec.III-II. î.C. și mormintele goților din sec.V d.C. Au fost descoperit două tezaure: primul, găsit în 1889, constă dintr-un sicriu conținând trupul unui bărbat care purta numele de Omharus, fiind una dintre căpeteniile gepizilor. Mormântul conținea numeroase obiecte ornamentale specifice gepizilor. Un al doilea tezaur a fost descoperit în 1968, la 300 m distanță de primul, cu ocazia efectuării unor excavări destinate instalării unor stâlpi de beton. Acest al doilea tezaur, mult mai bogat decât primul, conținea mormântul unui bărbat care a fost identificat după accesoriile existente ca fiind o altă căpetenie gepidă. Cele două tezaure au dus la ipoteza conform căreia în zonă s-ar afla o necropolă de inhumație a căpeteniilor gepide, ipoteză confirmată și de faptul că în 1978 un sătean din zonă a descoperit întâmplător o altă podoabă ornamentală similară celor găsite în primele două tezaure .

Cele mai interesante dovezi care vorbesc despre vechimea comunei Apahida sunt cele din "epoca dacică". În literatura arheologică românească, prin "epoca dacică" se înțelege cea de-a doua vârstă a fierului (Latène), iar prin civilizație daco-getică se înțelege cultura materială și spirituală specifică acestei vârste. Problema etnogenezei dacice a dat naștere la discuții, dar e sigur că, spre sfârșitul celei de a doua vârste a fierului, Herodot îi cunoaște pe geți ca ramură distinctă a numerosului neam tracic. Această relatare este suficientă pentru a-i considera pe daco-geți drept creatori ai principalelor culturi ale primei vârste a fierului pe teritoriul românesc. În literatura arheologică românească, dar și străină, este bine fixată această perioadă, ceea ce face ca de civilizația daco-getică să fie legate toate descoperirile datate din perioada Latène. 
Cel mai vechi obiect de timp Latène (secolul III î.e.n.) descoperit în zona Clujului a ieșit la iveală cu ocazia săpăturilor de salvare întreprinse în necropola celtică de incinerație de la Apahida, săpături efectuate de E. Orosz între anii 1900 – 1941. Este vorba despre un coif fragmentar de bronz, placat cu o foiță subțire de aur, datat din secolul IV î.e.n. S-a formulat părerea că cimitirul de la Apahida aparține fazei Latène C. În această necropolă s-au descoperit vase de lut ars, lucrate cu mâna (două străchini, un vas mare, bitronconic, un vas mare cu gură largă, o cană cu toartă supraînălțată și un vas mic, decorat cu proeminențe). Așadar, necropola se prezintă ca o tipică necropolă celtică de incinerație, dovezi că localnicii daci se îngropau aici împreună cu celții. 
Prezența celtică este confirmată și de necropola de la Dezmir, descoperită în anul 1938, când au fost dezvelite trei morminte de incinerație care cuprindeau piese celtice: un fragment de brățară de bronz cu incizii transversale adânci, o fibulă de bronz, de tip Latène C, o sabie de fier, vase de lut ars etc. Alături de acestea s-au găsit obiecte care nu pot fi atribuite celților, cum ar fi: o serie de vase mari, lucrate de mână, decorate cu butoni, cești cu toartă supraînălțată, o strachină și un inel lucrat în bronz. Majoritatea vaselor lucrate cu mâna sunt atribuite localnicilor daci, deci este vorba despre un cimitir celto-dacic, dovedind o interesantă conviețuire a celor două populații pe teritoriul Someșului Mic în secolul III î.e.n. 
Faptul că această zonă a fost locuită, în același timp, de celți și de daci este confirmat de săpături de dată mai recentă (1961), care au pus în lumină la numai câțiva km de Dezmir o așezare dacică, cu urme de semibordeie și cioburi de vase dacice lucrate cu mâna și roata. Sunt vase mari și chiupuri din pastă foarte bună, consistentă, bine arsă, de culoare cărămizie, cu un singur fel de decor executat prin incizie: linii vălurite, încadrate de linii drepte. 
Aceste descoperiri arată că avem de-a face cu o așezare dacică, cu începere în secolul III (II) î.e.n., și care se continuă în secolul I î.e.n. și își găsește sfârșitul odată cu cucerirea romană. 

Pe teritoriul comunei există biserici de mai multe confesiuni: 6 ortodoxe (Corpadea, Dezmir, Pata, Sânnicoară și Apahida), 4 penticostale (Sânnicoară, Apahida, Corpadea, Dezmir), 4 baptiste (Dezmir, Pata, Sânnicoară, Apahida), 2 reformate (Pata, Bodrog) , una greco-catolică (la Apahida, retrocedată în 2003 de către BOR) și o "Sala a Regatului" a Martorilor lui Iehova.

Biserica românească de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" a fost construită în anul 1806 de meșterul lemnar Ghiran Ioan din Nadiș și pictată în 1808 de Ioan Pop din Unguraș, azi Românași, județul Sălaj .

Este clădită cu bârne de brad, îmbinată atât în cheotori drepte, cât și în cheotori nemțești. Ea are un plan dreptunghiular unitar pentru pronaos și naos, la corpul central al construcției adăugându-se altarul poligonal, bine proporționat și simetric situat, cu unghi în axă

Descrisă prima dată de harnicul cercetător Atanasie Popa, în 1931, biserica adăpostea vechi icoane datând din secolul al XVIII-lea, preluate din mai multe biserici de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului.

În anul 1917, în decursul primului război mondial, austro-ungarii au confiscat [din biserică] cele 2 clopote mari, lăsând-o cu clopotul cel mic și cu toaca. După unire, în anul 1924 credincioșii au reusit să cumpere un clopot cu suma de 10.196 lei.

Fig 16 și 17, Biserica de lemn din Apahida și Monumentul Eroilor , sursa: wikimapia

Capitolul III:

INFRASTRUCTURA TURISTICĂ DIN ZONĂ PERIURBANĂ A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA

3.1 ACCESUL- CĂILE DE COMUNICAȚII

Se remarcă magistrala rutieră E60 (DN1): București – Brașov – Cluj-Napoca – Oradea – Budapesta – Viena.

Municipiul Cluj-Napoca se află aproximativ la mijlocul distanței dintre București și

Budapesta.

Autostrada Transilvania, având o lungime de 415 km, este unul din proiectele majore prevăzute la nivel național a fi finalizat în 2013. Aceasta pornește din centrul României, de la nord-vest de Brașov si trece pe la S, SV de Cluj-Napoca prin comunele din inelul al doilea al zonei metropolitane: Tureni, Ciurila, Petreștii de Jos, Gilău, până la Oradea, la granița cu Ungaria. După finalizarea lucrărilor, autostrada va reprezenta o parte importantă a sistemului

național de autostrăzi, asigurând o legătură cu restul Europei .

Drumurile judetene care asigură conexiunile între municipiu si comune, precum si între comune sunt deteriorate. Drumurile comunale sunt deteriorate, necesitând modernizări, legăturile cu satele apartinătoare este dificilă datorită calitătii drumurilor vicinale .

Transportul public de persoane asigurat în municipiu de regie autonomă de transport public. Rețeaua de transport public acoperă 43 de linii, dintre care 3 sunt deservite de tramvai, 6 de troleibuz, restul liniilor fiind deservite de autobuze. Din aceste linii, 8 sunt linii

preorășenești, spre Baciu, Chinteni, Florești, Apahida, Luna de Sus, Dezmir, Someșu Rece, Pata-Boju. În comune transportul public este realizat de operatori privati, selectati pe bază de licitatie.

Fig 18 Harta căilor de comunicație din zona Municipiului Cluj-Napoca, sursa:www.hartionline.ro

Fig 19 Căi de acces în Municipiul Cluj-Napoca, sursa: www.primariaclujnapoca.ro

Densitatea drumurilor în Zona Metropolitană Cluj este de 0,36 km/kmp, mai mare

decât densitatea națională (0,36 km/kmp) și mai mică decât cea județeană (0,39 km/kmp) .

Lungimea totală a drumurilor judetene în ZMC este de 380,207 km repartizată astfel:

DJ 103G: Tureni-Ceanu Mic-Aiton-Gheorgheni-Cluj Napoca 28,087 km

DJ 103K: Gârbău (DJ 108C)-Căpușu Mare 4,700 km

DJ 103M: Vâlcele (DN 1)-Rediu-Aiton(DJ 103G) 8,180 km

DJ 103T: Feleacu (DN 1)-Releu TV 2,450 km

DJ 103U: DN1-Camping Făget-Cabana Nouă 3,000 km

DJ 103V: Someșu Rece-Stolna-DJ 107M-VlahaVălișoara-DJ 107L 16,570 km

DJ 105L: Florești (DN 1)-Mănăstirea Tăuți 3,500 km

DJ 105S: Cluj-Napoca (DN 1C)-Pata-Boju 12,000 km

DJ 105T: Cluj-Napoca (DN 1F)-Popești-Corușu- Săliștea Nouă-Săliștea Veche-Berindu 21,750 km

DJ 107J: Săvădisla (DJ 107M)-Finișel 9,000 km

DJ 107L: Petreștii de Jos-Crăiești-Lita (DJ 107M) 22,950 km

DJ 107M: Luna de Sus-Vlaha-Săvădisla-Liteni 21,800 km

DJ 107N: Gura Râșca-Someșu Rece (DJ 107P) 23+000-36+200 13,200

DJ 107P: Gilău (DN 1)-Someșu Rece-Someșu Cald- Acumularea Tarnița 16,000 km

DJ 107R: Cluj-Napoca (DN 1)-Sălicea-Ciurila-Filea de Jos-Filea de Sus 27,850 km

DJ 107S:DJ 107N (Gura Râșca)-Măguri Răcătău 7,000 km

DJ 108C: DN 1F-Viștea-Gârbău 8,500 km

DJ 109: Răscruci (DN 1C)-Borșa-CiumăfaiaVultureni 21,000 km

DJ 109A: Cluj-Napoca-Chinteni-Deușu-VecheaFăureni-BăbuŃiu-Soimeni 33,000 km

DJ 109D: Coasta-Viștea-Jucu de Sus-Juc Herghelie (DN 1C) 16,460 km

DJ 109S: Vechea (DJ 109A)-Deușu-SânmartinGiula-Borșa (DJ 109) 14,320 km

DJ 109V: Cluj-Napoca (DJ 109A)-Pădureni-Satu Lung-DJ 109S (Giula) 15,390 km

DJ 161: DN 16 (Căianu Vama)-Gădălin-Bonțida 17,000 km

DJ 161A: Apahida-Moriști-Cojocna-Iuriu de Câmpie 21,000 km

DJ 161G: Vaida Cămăraș-Căianu 7,000 km

DJ 161K: DN 16 (Căianu Vama)-Barai 6,500 km

DJ 170B: Topa Mică (DN 1F)-Așchileu Mic 2,000 km

TOTAL: 380,207 km

În ceea ce privește circulația rutieră în municipiu există disfuncționalități generale

cauzate de lipsa unor legături funcționale între punctele de penetrare în municipiu (după cum reiese și din PUG-ul în vigoare în 2009). Astfel, traversarea pe direcția V-E (Oradea – Dej) precum și pe direcția S-N (Turda – Zalău) se face prin centrul orașului, din lipsa de alternative pentru traseele ocolitoare (constrângerile de relief fac dificilă realizarea acestora). Traversarea este îngreunată de aglomerația la intrarea/ieșirea din oraș, mai ales la ore de vârf, cauzată de lățimea insuficientă a benzilor de circulație. De asemenea, lipsesc legăturile funcționale între centrul orașului și marile cartiere de locuit. Aceste aspecte sunt evidențiate în studiul de circulație. Între deficiențele privind configurația existentă a rețelei stradale se numără lipsa unor artere de tip “inelar” pe PLANUL INTEGRAT DE DEZVOLTARE – POL DE CRESTERE CLUJ-NAPOCA 2009-2015 76 trasee care să ocolească zona centrală (legătura între principalele penetrații – DN 1 Turda, DN1 Florești, DN 1 C Apahida, DN 1 Baciu – tranzitează prin centrul lor diferite cartiere).

În Planul de amenajare a teritoriului de la nivel regional sunt menționate următoarele caracteristici ale rețelei feroviare din regiune:

a) Radialitatea este una dintre caracteristicile semnificative ale rețelei feroviare din regiune, aceasta fiind pusă în evidență prin prezența a două sectoare importante ale magistralelor trei și patru (din cele opt ale României). Sectorul din magistrala trei intră în regiune dinspre nodul feroviar Războieni pe la Călărași-Turda, (Dealurile Măhăceni), după care se continuă pe la Câmpia Turzii – Apahida (vestul Câmpiei Transilvaniei) – Cluj-Napoca – Aghireșu (culoarele Someșului Mic și Nadășului) – Huedin – Oradea (linia Crișului Repede), prin aceasta realizându-se, apoi, legătura cu Ungaria prin punctul de frontieră Episcopia Bihorului.

b) Inelaritatea este considerată ca o altă caracteristică importantă a rețelei feroviare a României, în Regiunea de Nord-Vest, inelului pericarpatic intern corespunzându-i sectorul de cale ferată Războieni – Câmpia Turzii – Cluj-Napoca – Dej (segmentul de la Cluj-Napoca la Dej fiind definit ca linia Culoarului Someșului Mic, care realizează legătura dintre magistralele trei și patru) – Beclean – SărăŃel – Monor – Deda, iar în cel pericarpatic extern se înscrie sectorul Ciumeghiu – Oradea – Satu Mare – Halmeu (linia Câmpiei de Vest), pe la ultima localitate având loc legătura feroviară cu Ucraina.

c) Legăturile transcarpatice ale inelului pericarpatic intern cu cel extern se realizează pe traseele ce urmăresc văile Nadășului și Crișului Repede (Cluj-Napoca – Oradea), Someșului (Dej-Satu Mare), Someșului Mare și Ilvei și apoi depresiunile Dorna și Câmpulung și Podișul Sucevei (Beclean – Ilva Mică – Vatra Dornei – Câmpulung Moldovenesc – Suceava).

Privitor la modernizarea prin electrificare rețelei feroviare a regiunii, în 2002 s-au

demarat lucrările pentru această acțiune pe ultimul sector al magistralei a treia, respectiv Cluj-Napoca – Oradea, finalizarea acestui demers fiind, desigur, în strânsă corelație cu posibilitățile de alocare a investițiilor necesare. Densitatea cea mai ridicată a fluxului de călători este caracteristică distanțelor scurte din vecinătatea centrelor urbane mari ale regiunii, aceasta fiind o consecință a navetismului zilnic spre locul de muncă, fapt pentru care pe anumite trasee din zonele respective au și fost introduse mijloace mai eficiente, între acestea înscriindu-se, spre exemplu, automotorul, cu două vagoane (în jur de 100 de locuri) pe sectorul de cale ferată Cluj-Napoca – Ciucea.

Perspectiva în ceea ce privește transportul de călători pe calea ferată nu este

optimistă în etapa următoare, mai cu seamă dacă se are în vedere concurența accentuată a ultimei perioade dintre aceasta și deplasarea populației cu mijloace auto, care este mai rapidă (ca timp de a ajunge la destinație) și se realizează la prețuri mai reduse. Pentru a concretiza cele subliniate, este suficient să fie menționate și numai câteva dintre traseele de circulație, unele chiar clasice, cu mijloace feroviare, pe care au fost introduse numeroase curse auto: Cluj-Napoca – Dej – Salva – Sighetu Marmației, Cluj-Napoca – Zalău – Satu Mare, Cluj-Napoca – Dej – Baia Mare, Cluj-Napoca – Bistrița, Cluj-Napoca – Turda – Alba Iulia – Sibiu – Râmnicu Vâlcea, cu continuare până la București etc

În ceea ce privește transportul aerian, aeroportul Cluj-Napoca, poziționat pe drumul european E 576, asigură legături cu diferite localități din Europa și din afara Europei.

Fig 20 Aeroportul internațional Cluj-Napoca care deservește și zona periurbană a orașului, sursa: ziuaveche.ro

După cum este evidențiat în PATR, lucrările de reconstrucție și modernizare la aeroportul Cluj-Napoca își au începuturile încă din jurul anului 1960, acestea desfășurându-se aproximativ pe durata unui deceniu, în anul 1970 fiind finalizate lucrările pentru realizarea unei piste betonate de 1.850 m lungime și 30 m lățime, cu acostamente asfaltate de câte 7,5 m lățime, a aerogării și a celorlalte utilități. Acțiunea de modernizare complexă a aeroportului a continuat, inclusiv după anul 1990. Instituția aeroportuară de la Someșeni a ajuns la standarde internaționale sub toate aspectele (în anul 2001 a avut loc inaugurarea noii Aerogări) iar în septembrie 1996 a fost deschis traficului internațional de pasageri și marfă (statut de aeroport internațional). Începând cu sfârșitul lunii martie 1998 pe Aeroportul Internațional Cluj-Napoca operează cursa regulată București – Cluj-Napoca – Budapesta.

Localizarea aeroportului Cluj-Napoca în proximitatea râului Someșul Mic și

caracteristicile de relief din zona de amplasare a aeroportului favorizează apariția ceții.

Astfel, decolarea precum și aterizarea sunt dificil de realizat uneori datorită condițiilor meteo nefavorabile. Apare nevoia modernizării balizajului luminos la o categorie superioară cat. a II-a, ceea ce va duce la atenuarea problemelor legate de ceață și, de asemenea, vor scădea minimele de operare necesare pentru aeronave la aterizare.

Fig Harta destinațiilor internaționale dinspre aeroportul internațional Cluj-Napoca, sursa: hairportcluj.ro

Pista de aterizare pentru avioane este insuficient de lungă, ridicând probleme în

decolarea și aterizarea în special a avioanelor de capacitate medie și mare. În viitor, pe aeroport vor opera într-o pondere semnificativă aeronave din gama mediu și lung curier, cu capacități de operare superioare aeronavelor utilizate în prezent. Pentru atragerea acestei categorii de trafic, pista trebuie să fie dezvoltată din punct de vedere al dimensiunilor fizice și a capacității portante, astfel încât aeronavele ce operează să nu fie restricționate din punct de vedere al greutății de operare, respectiv de creștere a PLANUL INTEGRAT DE DEZVOLTARE – POL DE CRESTERE CLUJ-NAPOCA 2009-2015 eficienței companiilor aeriene. Astfel, apare nevoia realizării unei piste de aterizare pentru avioane cu o lungime de 3500 metri, mai ales în contextul numărului crescând de călători. În condițiile extinderii pistei de aterizare, apare și nevoia regularizării cursului râului Someș.

3.2 SERVICII DE CAZARE

Din datele statistice comparative 1996-2001-2006 se poate observa o concentrare a unităților de cazare în localitățile: Cluj-Napoca, Cojocna, Feleacu, Florești, Gilău, Tureni.

Tabel 1 Nr unități de cazare pentru loc. Cluj-Napoca, Cojocna, Feleacu, Florești, Gilău, Tureni

Sursa: www.insse.ro, fișele localităților

Se observă în intervalul 1996 – 2006 o tendință generală de creștere a numărului

unităților de cazare în localitățile mai sus prezentate.

Se simte influența dezvoltării Clujului în zonă, tocmai de aceea localitatea Feleacu

apare în grafic cu 1 unitate de cazare. O altă explicație pentru existența câtorva unități de cazare în localitățile Tureni, Feleacu, Florești și Gilău ar fi că aceste localități sunt situate de-a lungul drumurilor de interes național precum și a distanțelor relativ mici între acestea și municipiul Cluj-Napoca.

Creșterea numărului unităților de cazare din Gilău în anul 2006 față de anul 1996

poate fi datorată creșterii atracției turistice a zonei dar și dezvoltării infrastructurii și a drumului ce leagă Cluj-Napoca de Oradea. Zona Gilău – Tarnița atrage un număr însemnat de turiști.

Tabel 2 Nr locuri în unitățile de cazare pentru loc. Cluj-Napoca, Cojocna, Feleacu, Florești, Gilău, Tureni

Sursa: www.insse.ro, fișele localităților

Concentrarea unităților de cazare în Cojocna ne indică importanța băilor din acea

zonă. Tendința de scădere a numărului de locuri de cazare poate fi o consecință a faptului că în perioada 1996 – 2006 nu s-au realizat investiții pentru reabilitarea băilor din Cojocna (reabilitarea a început în luna februarie a anului 2008).

În privința gradului de confort, numărul unităților de cazare cu un grad ridicat de confort de 4-5 *,exceptând Municipiul Cluj-Napoca, este foarte mic: 1 unitate în Gherla și

1 unitate in Florești, 1 pensiune din Florești.

3.3 SERVICII DE ALIMENTAȚIE

Distribuția numerică a unităților încadrate acestei categorii la nivelul localităților relevă următoarea situație:

– Bar de zi – 7 unități (1 în Apahida, Dezmir, 2 în Florești, respectiv 3 în Gilău);

– Bistro – 2 unități, în Florești și Jucu;

– Cafe bar – 2 unități, în Florești și Apahida;

– Fast food – 1 unităte în Vâlcele – Feleacu;

– Restaurant cu autoservire: 1 unitate în Florești

– Restaurant clasic:1 unitate în Apahida, Dezmir, Făget, , Florești, , Jucu, 7 în Gilău,

Numărul de unități de alimentație publică care deservesc și serviciile turistice sunt puține numeric, unele au categorii inferioare și nu pot asigura eventualele fluxuri turistice către zona turistică periurbană a Muncipiului Cluj-Napoca.

3.4 SERVICII DE AGREMENT

Relevă o slabă dezvoltare și diversificare la scara întregului județ, nu numai la nivelul zonei periurbane, fiind reprezentat de doar câteva produse clasice destinate fie sezonului estival ștranduri și piscine în Cojocna, fie hibernal (pârtiile de schi de la Feleac), produsele neclasice, precum parcurile tematice, festivalurile tematice, drumurile tematice, reuniunile de afaceri și congrese sau altele fiind, de asemenea, cu mult sub nivelul la care resursele care pot favoriza dezvoltarea acestora și posibilitățile de valorificare aferente ar putea îndreptăți zona periurbană a orașului Cluj-Napoca să le regăsească cu o participare mult mai consistentă în oferta turistică, să contribuie la conturarea unor fluxuri turistice convergente mai bine conturate și la o valorificare care să sporească eficiența economică a sectorului turistic pe ansamblul său.

Capitolul IV

TIPURI ȘI FORME TURISTICE PRACTICATE ÎN ZONA PERIURBANĂ CLUJ-NAPOCA

Prezența în proporții variate a resurselor atractive naturale și antropice, gradul diferențiat de accesibilitate al rețelei rutiere, precum și poziția în teritoriu a orașului Cluj-Napoca – punct turistic nodal de atragere și dispersie a fluxurilor turistice în cadrul județului Cluj și a întregii regiuni de Nord-Vest, influențează de-asemenea și activitatea turistică din zona periurbană. Se constituie premise favorabile practicării unei palete variate de tipuri și forme de turism (alături de care se vor putea dezvolta forme noi, cu condiția unor amenajări responsabile a teritoriului și a unor modernizări, diversificări și readaptări funcționale care se impun) și permit totodată conturarea unui profil turistic complex și a unor areale cu funcții turistice specializate sau complexe.

Turismul cultural

Se situează în vârful piramidei posibilităților de afirmare datorită unui potențial atractiv conferit de prezența unei game variate de obiective istorice, religioase, etnografice, culturale, monumente, obiective economice cu atribute turistice în zona periurbană a orașului Cluj-Napoca

Acest tip de turism poate îmbrăca, mai frecvent,pentru zona periurbană a Municipiului Cluj-Napoca două forme de practicare și anume , turismul rural și turismul religios:

– Turismul rural are o puternică tentă culturală prin valorificarea obiceiurilor, tradițiilor sau

folclorului local, componente ale civilizației rurale încă bine conservate în multe dintre

localitățile rurale din zona periurbană clujeană și din acest punct de vedere se remarcă localități ca Apahida, Feleacu, Bodrog, Rediu sau Florești.

– Turismul religios are în vedere valorificarea obiectivelor religioase ale regiunii periurbane, dar mai ales manifestările organizate de acestea (hramuri, pelerinaje). Această formă de turism este favorizată de existența unor importante de lăcașuri de cult.În contextul în care în perioada actuală circulația persoanelor înspre centrele religioase cu rezonanță au un impact în creștere, turismul religios poate fi stimulat prin organizarea unor manifestări asemănătoare la alte mănăstiri precum cea de la Tăuți, care pot avea un impact relevant în acest sens, economia locală putând fi strâns conectată și adaptată la cerințele clientelei pelerinajelor religioase.

Turismul curativ

Este favorizat de existența deține unor resurse importante legate de saliferul ce străbate axial, de la nord-est la sud-vest județul, ceea ce poate genera, prin amenajări adecvate, creșterea competitivității sale în plan regional.

Turismul curativ poate îmbrăca două forme de practicare:

– Turismul balnear este condiționat de prezența apelor minerale clorurate și sulfuroase, respectiv

a nămolurilor terapeutice de la Băile Someșeni, Cojocna, Nivelul modest al amenajărilor (cu excepția, poate a localității Cojocna, aflată în plin proces de modernizare) sau lipsa lor explică în mare parte gradul încă limitat de exploatare actuală a acestor resurse, calitativ și cantitativ, însemnate

Băile Someșeni

Este o stațiune balneo-climaterică amplasată în cartierul Someșeni în partea estică a municipiului al municipiului Cluj-Napoca (la 4 km de zona sa centrală), la o altitudine de 360 și ocupând suprafață de 6,2 hectare.

Calitățile surselor de apă (bicarbonate, cloruro-sodice și radioactive) de pe teritoriul Băilor Someșeni sunt date de faptul că sub terenul complexului balnear se află un masiv de sare (diapir) localizat la mică adâncime. Valențele terapeutice ale zonei Băilor Someșeni au fost descoperite în jurul anului 1880 de un grup de cercetători maghiari. După 40 de ani, cercetările au fost continuate de către doctorul ginecolog Dominic Stanca (proprietarul stațiunii și cel care inițiat și finalizat în 1927 demersurile organizării locației ca stațiune balneară, care însă a fost confiscată de autoritățile comuniste, ulterior, timp de două decenii, Băile Someșeni fiind fost abandonate și, în final, au fost retrocedate moștenitorilor lui Dominic Stanca), acesta apreciind sursele de apă de aici ca fiind „o anomalie geologică”. Particularitatea zonei este dată de faptul că în Băile Someșeni se întâlnesc sursele de apă dulce termală și minerală (care fac parte din același bazin/acvifer ca și izvoarele din zona Băilor Felix), precum și ape sărate care provin din același filon cu izvoarele cu apă sărată de la Turda, având astfel proprietăți curative diferite. Unul dintre aceste izvoare este folosit pentru dizolvarea pietrei la rinichi, altul este un izvor unic în Europa, care are ca efect reducerea glicemiei și este folosit pentru tratarea diabetului. Izvoarele cu apă sărată sunt folosite pentru tratarea reumatismului. De asemenea, nămolul are proprietăți curative folosite în tratarea afecțiunilor ginecologice ori a leziunilor post-operatorii.

În prezent băile sunt dezafectate, necesitând investiții importante pentru repunerea lor în

funcțiune. Au existat mai multe tatonări din partea municipalității pentru a le achiziționa de la

urmașii doctorului Stanca și a le reabilita, dar până în prezent acestea nu s-au soldat cu rezultate

concrete.

În anul 2008 s-a lansat un proiectul de reabilitare a Băilor Someșeni, investiție estimată la 90 de milioane de euro, procesul de modernizare a complexului balnear fiind realizat în urma încheierii unui parteneriat între proprietarul băilor (Gidro Stanca, care a pus la dispoziție o parte din terenul stațiunii), societatea Băile Someșeni SRL și Primăria Cluj-Napoca (care se va ocupa de partea de infrastructură), principalul investitor fiind un om de afaceri care deține o treime din suprafața stațiunii. Proiectul era prevăzut a se derula etapizat pe o perioadă de 8 ani, primii doi ani vizând finalizarea zonei băilor termale, în paralel derulându-se lucrările la unitățile de cazare și servirea mesei, în ultima etapă urmând a se edifica zona de sanatoriu și a clinicile de recuperare. S-a prevăzut și reanalizarea tuturor izvoarelor din arealul băilor sub raportul potențialului de substanțe minerale conținute și al calităților curative. Studiile existente relevă existența unui potențial termal al apelor de la Someșeni, astfel că apele pot fi grupate atât pentru a deservi o zonă de tratamente, cât și una de agrement prin amenajarea unui parc acvatic sportiv.

Proiectul prevedea o investiție din partea municipalității între trei și cinci milioane de euro,

precum și din fonduri europene, orientate înspre amenajarea străzilor, a unui sens giratoriu care

să faciliteze accesul din centura de ocolire și a unui pasaj peste calea ferată.

În anul 2010, coproprietara Băilor Someșeni (Ioana Stanca Gidro), și-a exprimat dorința de a iniția reabilitarea și extinderea vechii baze de tratament. Inițial, proiectul de transformare a ruinelor vechilor amenajări prevedea amenajarea băilor pe o suprafață de peste 16 hectare. Din această suprafață, numai 5,1 ha reprezentau suprafața destinată băilor în perioada interbelică. Terenul suplimentar (cca. 17 ha) aparținea parțial unui om de afaceri, iar restul se afla în proprietatea administrației locale. Lipsa de finanțare, pe de o parte, dar și problemele legate de revendicările unor parcele nu au permis realizarea proiectului (inițiat în 2008) care ar fi urmat să ducă la apariția unui parc acvatic de distracții (aqualand), proiect estimat la circa 90 de milioane de euro. Ulterior, a existat o intenție de a demara procesul de reabilitare într-o primă fază pe suprafața de 5,1 ha prin încercarea de a accesa finanțare din fonduri europene, suma estimată reabilitării fiind, în această formulă, de cca. 23 de milioane de euro, stațiunea urmând a oferi atât ape minerale pentru tratament, cât și materii prime pentru realizarea unor produse cosmetice, după modelul celor obținute din apele minerale din stațiunea Vichy din Franța. Aceste intenții au fost abandonate din cauza neînțelegerilor dintre moștenitorii băilor (ajunse în instanță).

Fig 21 Băile Someșeni, o stațiuni care are nevoie de investiții seriose pentru reabilitare, sursa: ipate.ro

Următoarea inițiativă a aparținut principalului investitor (Valentin Nica), care a anunțat că intenționează realizarea unei asocieri cu Primăria Cluj-Napoca în vederea reluării proiectului anunțat încă din 2008. Proiectul a obținut și un certificat de urbanism pentru reabilitarea și modernizarea Băilor Someșeni (bazine exterioare, parc, servicii, accese, amenajări exterioare, branșamente și racorduri la utilități, organizare de șantier), viitoarea investiție urmând o derulare etapizată (prima etapă ar prevedea captarea izvoarelor minerale și edificarea logisticii subterane, în a doua etapă urmând realizarea construcțiilor, spa-ul, bazinele acoperite și cele din aer liber, pentru ca în etapa a treia să urmeze realizarea lucrărilor de amenajare a lacului cu apă sărată și a plajelor).

Zăcământul hidromineral Someșeni dispune de 27 izvoare cu ape clorurate, bicarbonatate, sulfatate, sodice, calcice, cu rezerve importante cantitativ (debitul cumulat izvoarelor fiind estimat la cca. 450.000 l/24h). Apele minerale pot fi utilizate atât pentru cura internă în afecțiunile gastro-intestinale, cât și în cură externă sub formă de băi, în bolile aparatului locomotor, în bolile sistemului nervos, în bolile ginecologice și dermatoze cronice

În perimetrul Băilor Someșeni există și nămol sapropelic acumulat într-o zonă de înmlăștinire cu o suprafață de cca. 1 ha situată în aval de linia de captare a izvoarelor, analizele efectuate relevând proprietăți terapeutice similare cu cele ale nămolului de la Techirghiol.

La extremitatea estică a Băilor Someșeni sistemul de cute diapire continuă, iar pe marginea de

vest a depresiunii se întâlnește masivul de sare cu numeroase izvoare sărate de la Lobadaș.

În proximitatea perimetrului în care sunt localizate Băile Someșeni, se găsesc și alte izvoare

minerale legate de prezența diapirului (masivelor de sare).

Astfel, dintr-o cută anticlinală, situată ceva mai spre vest, apare masivul de sare de la Turda, iar

pe o a treia cută anticlinală apare masivul de la vest de satul Crairât, înconjurat de asemenea de

izvoare sărate.

Băile Someșeni dispun de o suprafață de aproximativ un hectar de nămol de turbă a cărui formare încă nu s-a încheiat;

La vest de Cojocna este situat un mic masiv salin cuprins între satele Pata și Gheorgheni, unde apar de asemenea o serie de izvoare sărate.

De asemenea, la marginea satului Sic, pe valea omonimă, situată pe o cută diapiră având direcția

nord-sud, marnele și nisipurile fine badeniene redresate spre verticală au permis aflorarea unui

masiv de sare înconjurat de izvoare sărate.

În perimetrul Băilor Cojocna se găsesc ape clorurate utilizabile pentru tratarea bolilor aparatului locomotor, reumatismului cronic, ulcerelor varicoase, boli ale sistemului nervos, boli

ginecologice și dermatoze cronice.

Apariția lor de datorează amplasării pe un masiv de sare (parte a diapirului desfășurat pe aliniamentul Ocna Dej – Săcălaia – Sic – Gădălin – Cojocna – Turda – Ocna Mureș), în care Pârâul Sărat (Valea Cojocna) – care îl străbate în zona mediană a sculptat o microdepresiune cu fundul plat și versanți abrupți.

Pe seama exploatărilor de sare, până la începutul secolului XX localitatea era deosebit de prosperă, având organizarea administrativă de oraș (populația a solicitat retragerea acestui titlu).

Fig 22 Unul din lacurile cu apă sărată din Cojocna, sursa: ziuadecj.realitatea.net 

În anul 1883 bazele stațiunii au fost puse, când au început să utilizeze efectele terapeutice al apei sărate din gropile formate pe masivul de sare. La sfârșitul secolului al XIX-lea se fac primele amenajări pentru băile reci și calde, construindu-se și o parte din hotelul-restaurant.Până în anul 1927 băile funcționau doar cu un singur lac care a fost artificial amenajat în acest scop (Lacul Băilor). Ulterior prin umplerea bazinelor formate au rezultat și alte lacuri de diferite dimensiuni, dintre care se distinge Lacul Durgău .

La intrarea în incinta Băilor sărate se află un hotel cu o capacitate de cazare de 56 locuri, construit la începutul secolului XX cu funcțiile afectate de natura solului, dar care a încetat să funcționeze din anul 1988. Tot la intrare se află un restaurant-bar construit în 1912 cu o

capacitate de 180 locuri. Pavilionul de la intrare a fost construit în 1912, are o arhitectură

specifică de epocă și structura din lemn aparent. În incintă sunt cabine, grupuri sanitare, dușuri,

anexe. În zona din afara incintei băilor (strada Sanatoriului) sunt grupate un hotel cu 3 etaje și o

capacitate de 72 locuri și o bază de tratament (ambele au funcționat o singură lună în anul 1988),

și un sanatoriu pentru copii (ulterior spital) construit în 1932 (în prezent nu funcționează datorită

afectării fundațiilor de natura solului).La acestea se adaugă hotelul construit în 1999 (având o capacitate de 30 locuri), campingul (construit în 1994, compus din 10 căsuțe din lemn și o capacitate de 20 locuri).

Teritoriul vizat de amenajarea turistică cu ape sărate din perimetrul Cojocna, delimitat la o suprafață de 48 ha, a fost împărțit în mai multe zone și subzone: zona băilor cu funcțiuni balneare și agrement (11,8 ha), zona pentru turism, tratament și cazare (6 ha), zona pentru locuințe și funcții complementare (10,2 ha), zona pentru sport (2 ha), zona spațiilor verzi și de agrement plantate (9,7 ha), zona de mică industrie și gospodărie comunală, zonă de circulație și parcare (6,5 ha), zona oglinzilor și cursurilor de apă (1,4 ha).

În anul 2005 s-a reușit realizarea unui amplu proiect, de reabilitare și reamenajare funcțională cu

finanțare europeană prin intermediul unui proiect regional PHARE (cu titlul “Creșterea valorii

potențialului balnear al lacurilor sărate din Regiunea Nord-Vest” și o valoare de 5,5 milioane de

euro). Proiectul și-a propus înființarea unui parc balnear integrat în Podișul Someșan în vederea

unei mai bune punere în valoare a potențialului balnear natural al băilor sărate din localitățile

Dej, Cojocna și Beclean (Figa) prin reabilitarea, modernizarea și extinderea facilităților balneare

existente în cele trei locații (organizarea activităților turistice, construirea unei noi baze

materiale, amenajări ale spațiilor pentru agrement, ocrotirea mediului înconjurător și protejării

ale potențialului existent).

Proiectul a început să fie pus în aplicare la începutul anului 2008, amenajările eligibile vizând refacerea bazei de tratament din partea sudică a lacurilor sărate, reamenajarea celor două lacurisărate din incintă și îmbunătățirea infrastructurii (arealele rezervate plajelor și a căilor de acces la suprafețele lacustre, reamenajarea bazinului cu apă caldă din cadrul bazei de tratament, sala de tratamente cu nămol, masaj și saună, solarul lacului 2, grupuri sanitare, amenajarea a două terenuri de minifotbal și două de tenis, dotate cu instalație de nocturnă, alei).

Dincolo de aspectele pozitive semnalate, al căror impact se resimt în afluxul în creștere de turiști

înregistrat, au existat și continuă să persiste o serie de probleme și disfuncții: pe lângă faptul că

hotelul din incinta băilor nu a beneficiat de reabilitare (nefiind eligibil în proiect), calitatea

lucrărilor efectuate lasă, pe alocuri, de dorit, au existat o serie de disfuncții legate respectarea

termenelor de execuție a lucrărilor și de întârzierea/amânarea demarării unor licitații pentru o

serie de lucrări de reabilitare (în cazul hotelului nou, din cauza faptului că încă nu s-a demarat

procedura de licitație pentru vânzare nu cel nou, deși există HCL), trenarea obținerii avizului

sanitar pentru băile calde din baza de tratament etc.

Cele două hoteluri din stațiune (a căror capacitatea este de circa 130 de locuri), aparținând Primăriei, nu au fost incluse în programul de renovare, intenționându-se asocierea Primăriei cu

un investitor privat care să le renoveze. Evoluțiile ulterioare au consemnat renunțarea de către

primăria la ideea vânzării hotelurilor (anulându-se licitația preconizată pentru acest scop),

aceasta intenționând inițierea lucrărilor de renovare din fonduri proprii, situația fiind similară și

în privința bazei de tratament (s-au obținut fondurile necesare finalizării reabilitării de la

Consiliul Județean Cluj).

Ca urmare, numărul total al locurilor de cazare utilizabile este de doar 30 (aparținând singurei

unități de cazare funcționale din Cojocna – o pensiune), însă în condițiile în care cele trei hoteluri

vor fi renovate și puse în funcțiune, stațiunea Cojocna va putea dispune de 210 locuri de cazare.

– Turismul climateric favorizat de existența unui climat de deal cu atribute curative, un bioclimat sedativ-indiferent de cruțare, întânit la altitudini cuprinse între 200-800 m , se caracterizează printr-un clikat de dealuri și un covor vegetal variat. Valorile medii ale temperaturii variază între 6-9 grade Celsius, temperaturile sunt mai moderate iar nebulozitatea și gradul de umiditate mai ridicate față de zona de câmpie, durata de strălucire a Soarelui și vânturile sunt mai moderate.

Turismul de drumeție este stimulat în primul rând de valoarea morfopeisagistică care reprezintă repere vizate frecvent pentru cei adepții unei astfel de forme de practicare a turismului. În pofida avantajului net al spațiului montan din acest punct de vedere,

nici spațiul deluros propriu-zis nu este privat de practicarea drumeției, ba dimpotrivă, cu atât

mai mult cu cât și traseele montane au ca bază de plecare localitățile situate în zona depresionară

sau în cea de contact cu aceasta.

Turismul de agrement piscicol (pescuitul sportiv sau de agrement) dispune de condiții propice de afirmare datorită existenței unei rețele hidrografice dense și, mai ales, nepoluate, dar cu un regim de scurgere puternic afectat de defrișările masive efectuate în ultimul secol și accentuate în ultimele două decenii, repercutate negativ și asupra potențialului biologic piscicol, mult diminuat. Acesta se poate practica de-a lungul principalelor râuri ale județului (Someșul Mic, Someșul Mare), în zona iazurilor, care se constituie în importante domenii pentru o mare diversitate de specii ce pot fi recoltate (cu dominanța ciprinidelor) sau a lacurilor de acumulare din bazinul Someșului Cald.

Turismul extrem (zboruri cu parapanta sau deltaplanul, motocros, cicloturism, river rafting etc.) își poate găsi locuri de practicare favorabile în zona montană unde declivitatea pantelor, diferențele de nivel pe alocuri apreciabile sau fragmentarea terenului, coroborate cu aportul favorabil al componentei dinamice (curenții de aer) sau de natură hidrografică sunt propice practicării unor astfel de activități.

Turismul mixt sau polivalent rezultă din asocierea spațială a două sau a tuturor tipurilor precedente în vederea unei satisfacerii rapide și complexe a nevoilor turiștilor. Frecventă este asocierea dintre turismul recreativ și cel cultural în cadrul turismului rural, devenit o formă cu impact în continuă creștere la nivelul acesteii.

Alte forme de turism ce se pot practica cu succes sunt:

Turismul cultural-științific specializat (inclusiv didactic-educativ) și de vizitare (agrement) este favorizat de existența unor obiective sau areale naturale (declarate ca rezervații sau care „aspiră” la acest statut) cu valoare științifică sau culturală semnificativă, care s-ar putea constitui (cu precădere în perioada sezonului estival), în puncte de focalizare a unei cereri turistice motivate de studierea acestora în scop științific sau formativ-didactic, pentru formarea de specialiști sau „învățăcei” din varii domenii: istorie-arheologie (numeroasele situri arheologice aparținând epocii bronzului final, diseminate pe întrega zonă), ecoturism (la baza derulării acestei forme de turism – care presupune conștientizarea ecologică și activitățile legate de natură,

inclusiv observarea florei și faunei – stau ariile naturale protejate din județ, afirmarea sa

contribuind la conservarea acestor areale și aducând în același timp venituri pentru populație).

Turismul de tranzit este facilitat în afirmarea sa de traversarea județului Cluj de către arterele rutiere internaționale E60, E81 și E576 ce se întâlnesc sau pornesc la Cluj-Napoca pentru a conecta județul pe toate direcțiile cu restul țării, traversând și zona periurbană. Totodată, traversarea sa de către magistralele feroviare 300 (București-Episcopia Bihorului) și 400 (București-Dej-Halmeu), ambele cu conexiuni transfrontaliere, facilitează o dată plus tranzitul spre și dinspre orice locație dințară și străinătate. Tot în acest context, Aeroportul Internațional Cluj-Napoca facilitează într-o măsură din ce în ce mai vizibilă, un trafic aerian spre diverse destinații interne și externe în creștere continuă în ultimii ani.

Capitolul V

CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Numărul de turisti care vizitează lacurile sărate într-o zi obisnuită ajunge până la 2.500, iar în weekend la Băile Cojocna merg circa 4.500 de persoane, din tot judetul, cu toate acestea în prima zi în care Baile Cojocna au funcționat în acest an nu a fost una prea productivă. Doar 70 de persoane au ales să își petreacă timpul liber duminică, la Băile Cojocna.

În graficul de mai jos este redată situația sosirilor turistice la nivelul întregii zone periurbane.

Tabel nr 2 Sosiri turistice și indicele de utilizare netă a capacității în funcțiune pentru zona periurbană Cluj-Napoca

Sursa: Primăria Municipiului Cluj-Napoca

Datorită investițiilor din domeniul turismul, în privința amenajărilor turistice pentru cazare, dar și tratament, numărul de sosiri a înregistrat pentru perioada 2001-2004 o creștere imporantă, de asemenea o creștere semnificativă a avut-o numărul de înnoptări, fapt determinat de construirea unor noi unități de cazare dar și de posibilitatea efectuării unor sejururi mai d e lungă durată având ca scop principal tratamentul balnear.

Cu toate acestea există încă minusuri importante, dacă stațiunea Băile Cojocna, dispune de unități de cazare de tip pensiuni și vile statiunea Băile Someșeni nu dispunde decât de cazare în locații neclasificate, fapt care impune realizarea unor investiții urgente în această localitate. Este recunoscut că majoritatea turiștilor vin din Cluj-Napoca sau Dej și se practică de regulă un turism de week-end.

Capitolul VI:

PROPUNERI DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC DIN ZONA PERIURBANĂ CLUJ-NAPOCA

realizarea unor trasee turistice, de o zi/ circuite, cu plecare din Cluj (la Someșeni,

, Cojocna, Apahida, Făget etc)

exploatarea ideii de ‘turism intelectual’ (biserici, arhitectură, atmosferă)

realizarea unor indicatoare spre obiectivele turistice

exploatarea expertizei locale (ghizi oferiți de anumite instituții)

restaurarea și punerea în traseul turistic a bazinelor cu apă minerală de la Someșeni

punerea în funcțiune a unei linii Cluj tours – autobuz turistic cu program de 1-2 ori pe

zi în special în sezon cu extindere spre punctele turistice din zona periurbană

centrarea, printre altele, pe nevoile turiștilor interni (cetățeni români), și chiar locali

(clujeni și alții – ex. parinții studenților etc)

amenajarea cu prioritate a periurbanului in vederea dezvoltarii ‘turismului de

weekend’

amenajarea cu prioritate a zonei pietonale

asigurarea faptului că profilul turistic este congruent cu profilul cultural și social al

comunității (universitar)

păstrarea fațadei clădirilor cu valoare istorică și modificarea / modernizarea

interioarelor

realizarea unei hărți turistice/ culturale a zonei

identificarea unui element de inovație – care să aduca valoare adăugată orașului în

raport cu alte destinații turistice similare

organizarea de festivaluri

dezvoltarea aeroportului

CONCLUZII

Zona periurbană a municipiului Cluj-Napoca dispune de de reale resurse turistice, fie că este vorba despre resurse balneare: lacuri, ape minerale, nămoluri terapeutice sau de valori istorice și culturale, descoperiri arheologice foarte valoroase, castre romane, fortificații medievale sau lăcașuri de cult din secole diferite, zona periurbană clujeană are încă numeroase carențe în privința dezvoltării și implementării turismului. Astfel dacă la capitolul căi rutiere, situația s-a mai îmbunătățit prin construirea unor drumuri noi sau reabilitarea altora mai vechi deși și aici s-ar impune implementarea unor programe europene de reabilitare a drumurilor, structurile de primire turistică în anumite localități nu există sau sunt la un nivel inferior de clasificare sau sunt neclasificate, dotările pentru agrement sunt minime sau lipsesc cu desăvârșire. Precumpănește turimul de week-end cu sosiri principale din orașul Cluj-Napoca.

BIBLIOGRAFIE

Cândea M., Cimpoieru I., Bran F.,Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Ed. Universitară,București, 2006

Cândea Melinda, Erdeli G. Simon T. România-potențial turistic și turism, Editura Universitații din București, 2001

Cinezan, Vladimir (2003). Comuna Apahida: studiu monografic. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință

Cîmpian, Felicia Elena (2002). Bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Aspecte istorico-etnografice și arhitectură tradițională. Cluj Napoca: Risoprint

Crișan Viorica, P. Pupeză, S. Nagy, B. Gergely, T. Tecar, Gheorghieni, com. Feleacu, jud. Cluj, Punct: Valea Mare, în CCA, 2009, nr. 150

Cucu V. Ștefan M. România-ghid și atlas al monumentelor istorice, Editura Sport-Turism, București, 1979

Garnier,J., Chabot,G.- Geografia urbană, ed. Științifică, București,1971

Ghinea D. (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică

Grange A., Michelot J.-L. “Espaces Naturels Périurbains (ENP): Typologie et Politiques Métropolitaines”, Florence Balandras – Parc Nature Miribel-Jonage (Rhône-Alpes, France

Munteanu L, Stoicescu C. Grigore L. Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport-Turism, București 1979

Pascu I.M România-ghid auto-turistic, Editura Coresi, București, 2003

Rusu A., Ștefan cel Mare și Transilvania. Un inventar critic, date nevalorificate și interpretări noi

„Zona Metropolitana Urbana” . CJ Cluj

„Situatia locuintelor si persoanelor recenzate pana la sfarsitul zilei de 31 Octombrie 2011 pe judete si localitati” . INSSE

PLANUL INTEGRAT DE DEZVOLTARE pentru Polul de Creștere CLUJ-NAPOCA ZONA METROPOLITANĂ CLUJ 2009 – 2015

fosile.wordpress.com

primariacj.ro

Direcția de Urbanism Consiliul Județean Cluj

adevarul.ro/locale/cluj-napoca/baile-someseni-statiune-englezi

Cojocna își deschide băile calde din octombrie, 3 septembrie 2012, Claudiu Padurean, România liberă

www.transilvania-magica.ro

www.infopensiuni.ro

www.ghidvideoturistic.ro

www.academia.edu, Efemerul regat al Gepizilor în Transilvania

ANEXE