Turismul Viticol din Judetul Vrancea

Cuprins

Cuprins

Introducere

Capitolul 1- Stadiul actual si tendinte privind oenoturismul

1.1 – Oenoturismul in lume

1.2 – Tehnologii de obtinere a vinurilor

1.1.1 – Clasificarea vinurilor

1.1.2 – Procesele tehnologice ale vinurilor

Capitolul 2 – Concepte juridice si standarde ce stau la baza realizarii proiectului

2.1 – Norme si legislatii nationale

Capitolul 3 – Descrierea geografica si turistica a Judetului Vrancea

3.1 – Pozitie geografica

3.2 – Obiective turistice ale Judetului Vrancea

Capitolul 4 – Turismul viticol din Judetul Vrancea

Capitolul 5 – Alegerea solutiei propuse pentru studiu

5.1 – Scopul lucrarii

5.2 – Plan de marketing

Introducere

Capitolul 1

Stadiul actual si tendinte privind Oenoturismul

1.1 Oenoturismul in lume

Oenoturismul în Italia

La o primă vedere, lumea vinurilor italiene te copleșește prin complexitate: mii de producători, mii de soiuri de struguri, mii de denumiri. Ca să o înțelegi, trebuie să abandonezi perspectiva de ansamblu și să te pierzi în amănunte. Acumulezi informația pahar cu pahar.

Institutul Italian de Comerț Exterior (ICE), în colaborare cu Regiunea Abruzzo și Agenția Regională pentru Servicii de Dezvoltare a Sectorului Agricol din Abruzzo (ARSSA), a organizat un tur educațional în această regiune din centrul Italiei.

Regiunea Abruzzo, aflată pe coasta de est a Italiei, se întinde pe o suprafață de 11.000 de km2, împărțiți radical între mare și munte: în aproximativ o jumătate de oră se poate ajunge de pe coastă, care are o lungime de 150 de km, în regiunea muntoasă, aflată înspre interiorul peninsulei. Această trecere rapidă între mare și munte, care presupune diferențe sensibile de climat și sol, face ca produsele zonei sa fie extrem de diverse.

Necesitatea orientării către noi piețe de desfacere i-a făcut pe producătorii locali să se asocieze în organisme care să îi ajute să-și facă cunoscută identitatea regiunii. Unul dintre aceste organisme este Enoteca Regionala din Abruzzo.

150 de producători – 500 de vinuri – Această enotecă s-a constituit prin asocierea a peste 150 de producători de vin din regiune, cu scopul de a promova vinurile zonei. Localizată în micul orășel Ortona, la aproape 30 de kilometri de principalul centru urban al provinciei – Pescara, enoteca organizează periodic tururi pentru ziariști sau pentru pasionați, degustări sau alte evenimente de promovare.

În acest moment, în enotecă sunt prezentate peste 500 de etichete de vin. Tuturor producătorilor din Abruzzo li se oferă șanse egale pentru a își expune vinurile, însă pentru ca un vin să fie admis, el trebuie să satisfacă criterii stricte de calitate. Un comitet special are misiunea de a decide daca un vin îndeplinește aceste condiții.

Enoteca este găzduită de Palatul Corvo (secolul al XVII-lea), iar vinurile sunt etalate într-o expoziție permanentă în încăperile de la parterul clădirii. Oricine este interesat, poate participa la o degustare în atmosfera degajată a wine-bar-ului, sub îndrumarea unui sommelier. Cramele viti-vinicole italiene sunt deschise oricând publicului și dispun de condiții de primire a turiștilor. Programele excursiilor sunt diverse și pot fi organizate de agenții de turism sau turiștii vin de sine stătător la crame pentru a savura vinurile din Abruzzo. Cele mai cunoscute și răspândite soiuri de struguri din această provincie din centrul Italiei sunt Montepulciano și Trebbiano d'Abruzzo. (Însă numele Montepulciano d'Abruzzo nu are nici o legătura cu Nobile di Montepulciano, vin produs în regiunea Toscana și care a împrumutat numele de la cel al orașului în care se îmbuteliază.)

Strugurii Montepulciano sunt printre cei mai apreciați struguri roșii din peninsula, din aceștia obținându-se DOC-ul Montepulciano d'Abruzzo, dar și versiunea rose, Cerasuolo. Alte doua vinuri de referință sunt proaspătul vin alb Trebbiano d'Abruzzo și DOC-ul Controguerra, alb sau roșu. Aceste vinuri pot fi produse numai în cinci orășele din Abruzzo, în zona din nordul localității Teramo, din centrul provinciei. Rămânând în zona Teramo, nu se poate trece cu vederea " perla coroanei " – Montepulciano d'Abruzzo Colline Teramane DOCG.

Aceste zone trebuie să aplice o serie de norme mai stricte chiar decât cele folosite în mod normal pentru vinurile DOC. Vinurile pot fi produse numai în zone clar delimitate, iar recolta nu poate depăși 9.500 kg/ha. Apoi, vinurile trebuie să se " odihnească " în butoaie de stejar pentru cel puțin doi ani sau chiar trei, pentru vinurile care trec în categoria " Riserva ".

Pe lângă posibilitatea de a vizita această regiune sau a degusta vinurile de excepție fabricate aici, turistul are și ocazia de a vedea tehnologiile tradiționale de preparare a vinului sau chiar de a participa la procesul de producție.

La fel excursiile la cramele viti-vinicole pot fi combinate cu vizitarea diferitor orășele sau monumente istorice, arhitecturale și culturale, după solicitarea și interesele consumatorului.

Fig. 1

Oenoturismul în Spania

Dezvoltarea viticulturii în Spania a generat și dezvoltarea turismului viti-vinivcol al acestei țări cu diversificarea nivelului de prestare a serviciilor turistice în cadrul întreprinderilor viti-vinicole, fapt ce plasează Spania ca unul dintre cei mai mari vinificatori ai lumii. Cele mai dezvoltate regiuni în domeniul viti-vonicol sunt La Rioja, Ribera del Duero, Toledo, La Mancha, Penedes, Priorato, Toro, Galicia, Jerez și Andalucia. Pe lângă produsele viti – vinicole ruta vinului include mai multe componente și anume bucătăria tradiționala, cultura și istoria, arta și populația băștinașă. Așadar sunt organizate tururi viti – vinicole în grup cu ghid sau independente, excursii de o singură zi în regiunile viti – vinicole, care includ și activități gastronomice, vacanțe active unde degustarea vinului poate fi combinată cu plimbările ecvestre, golf, curse de degustare și multe altele.

Se lucrează cu grupuri private, familii și prieteni, cupluri, grupurile pot fi de diferite mărimi. Fiecare grup este specific de aceea se lucrează intensiv pentru a obține cea mai bună experiență posibilă.

 Turul viti – vinicol gurmand. Cercetând toate aspectele vinului spaniol, a tipurilor de struguri utilizați și cum sunt crescuți, secretele degustării, savurând bucătăria tradițională, admirând arta, istoria și cultura. Turiștii pot participa la tur în grup sau se organizează un tur privat individual.

 Excursia de o singură zi. Daca turistul nu dispune de mult timp și dorește să experimenteze plăcerea vinului spaniol, se sugerează de asemenea o scurtă excursie în unul din orașele Spaniei.

 Activități gastronomice. Vinul este eternul însoțitor al mesei, deci pentru iubitorii de vin și gurmanzi se oferă activități culinare populare.

 Tapas și vinul. Tapas este o specialitate culinară spaniola. Tapasul poate fi diferit și cu el se servește respectiv diferite tipuri de vin. Se servește tapasul doar în anumite regiuni ale Spaniei.

 Vacanțe viti – vinicole active. Cu multa hrană și vin este de asemenea minunat sa includă și câteva activități, cum ar fi: golf, ciclism, plimbări pe jos sau primblări ecvestre.

 Degustarea vinului. Daca turistul doar dorește degustarea vinului aceasta poate fi organizată sub cele mai diverse forme.

 Tururi private. Pot fi organizate tururi private în aceste regiuni atât pentru grupuri mari cât și pentru două persoane.

 Tururi corporative. Mese și degustații sunt organizate pentru evenimente corporative.

 Tururi viti – vinicole exclusive. Se organizează pentru grupuri mici, sunt asigurate cu ghid local, hotel, vinării selecte, minunate plantații viticole, vinuri spaniole excepționale și bucătărie tradițională.

Turiștii pot alege fie tururile organizate, fie tururile individuale care să corespundă cerințelor și preferințelor acestora. Dacă turistul nu dispune de mult timp, el poate încerca turul de o singură zi, iar dacă are nevoie de activități alege vacanța viti – vinicolă activă.

În Spania există diferite categorii de vinării, recunoscute de mult timp, tradiționale, moderne și ecologice, pentru a reda cunoștințe bune despre vinul din regiune. Orice vizita la o vinărie poate include atât degustarea cât și servirea mesei.

Aceste tururi sunt organizate în așa fel încât să redea o idee adecvată fiecărei regiuni în parte. De obicei se vizitează două vinării pe zi, combinând degustarea vinului cu tururi la situri istorice sau de interes artistic, mănăstiri, castele, biserici sau orășele antice și medievale. Durata fiecărui tur este flexibilă, exista tururi de la 2 zile până la o săptămână.

Alimentația reprezintă o parte importantă din călătorie, cu specialități tipice spaniole sau cu bucătăria modernă spaniolă. Dacă timpul este bun, ceea ce în majoritatea cazurilor este specific Spaniei, atunci și un picnic în natură va fi perfect.

În ceea ce privește cazarea, toate spațiile sunt unice în felul lor și au fiecare un șarm special. Ele sunt construite în diferite stiluri cum ar fi, palate specifice sec. XVIII, mănăstiri caracteristice sec. XIV, sau hotele la vinării. Deci spațiile de cazare sunt diverse și se pot acomoda diferitor cerințe ale consumatorilor, de la hotele luxoase de 5 stele până la pensiuni tipice rurale.

Tururile individuale se pot organiza dacă turistul dorește ca ruta vinului să fie o parte din vacanța sa în Spania. Se sugerează și se planifică itinerarul, se fac toate rezervările necesare la crame, hotel, restaurant. Turistului i se va pune la dispoziție mașina cu care acesta va călători unde dorește. Asemenea călătorii se organizează în deosebi pentru vorbitorii de limbă spaniolă care nu necesită ghid.

O gamă atât de variate de servicii oferite spre consum poate satisface nevoile și dorințele oricărui consumator. Diversele tipuri de excursii se adaptează nemijlocit la cerințele potențialilor clienți atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.

Fig. 2

În Spania “ La Rioja” este zona în care se produce cel mai mult vin roșu de catre cei peste 11000 de cultivatori si 600 crame, având o producție anuală de peste 400 milioane de sticle. Regiunea viticolă are centrul în Longrono, unde în fiecare an pe 11 iunie are loc Fiesta de San Bernabe. În această “confruntare”, participanții aruncă unul spre celălalt cu vin. Există in organizarea unor birouri turistice posibilitatea efectuării unui tur turistic de 102 km care începe la Haro și se sfârșește la Elciego în care se pot vizita nenumerate bodegas și de asemenea minunatul Muzeu al Culturii.

Oenoturismul in Franta

În Franța, toate podgoriile sunt așezate pe cursurile majore de apă (naturale sau făcute de om). Plecând de la această realitate, francezii au dezvoltat un turism viticol pe cât de ingenios și de romantic, pe atât de bănos. Firme specializate închiriază bărci cu motor, vaporașe, cu care poți merge „prin spatele viilor”. Mici restaurante, standuri cu produse locale, pensiuni elegante, toate având amprenta DOC-ului vinurilor de acolo. Mai exact, vinul, notorietatea lui, a făcut să prospere și alte sectoare.

I.Principalele regiuni viticole ale Franței

Topul celor mai populare regiuni: Bordeaux(21%), Alsacia(17%),Champagne(12%), Languedoc-Roussillon (8 %),Valea Ronului(6%), Valea Loarei(5%), Provence, Corsica(3%), s.a.

Franța are trei zone principale unde se cultivă viță de vie: Burgundia, Bordeaux și Champagne. Însă mai există și alte zone, precum cea de pe valea Rhonului, Alsacia și Loirei. În toate aceste zone poți să mergi în perioadele de vară – toamnă, atunci când strugurii încep să se coacă, respectiv în perioadele festivalurilor de culegere a viei și a pregătirii vinului. Însă ai posibilitatea să mergi și primăvara și toamna, pentru că în aceste perioade fluxul turistic nu este chiar atât de mare.

Viticultura reprezintă 10-12% din valoarea producției agricole franceze, iar vinul și distilatele contribuie, într-o mare măsură, la echilibrarea comerțului exterior francez.

Franța este țara cea mai mare producătoare de vinuri cu denumgundia, Bordeaux și Champagne. Însă mai există și alte zone, precum cea de pe valea Rhonului, Alsacia și Loirei. În toate aceste zone poți să mergi în perioadele de vară – toamnă, atunci când strugurii încep să se coacă, respectiv în perioadele festivalurilor de culegere a viei și a pregătirii vinului. Însă ai posibilitatea să mergi și primăvara și toamna, pentru că în aceste perioade fluxul turistic nu este chiar atât de mare.

Viticultura reprezintă 10-12% din valoarea producției agricole franceze, iar vinul și distilatele contribuie, într-o mare măsură, la echilibrarea comerțului exterior francez.

Franța este țara cea mai mare producătoare de vinuri cu denumire de origine controlată (23 milioane hl) și cea mai mare consumatoare de vin (38 milioane hl); consumul de vin pe locuitor (65 l/an/locuitor) demonstrează locul pe care îl ocupă vinul în viața de zi cu zi a cetățeanului francez.

Fig. 3

Oenoturismul in Romania

România deține un important patrimoniu viticol constituit din mari suprafețe ocupate cu vii altoite, pe rădăcini proprii și hibrizi producători direcți, dar și din pepiniere viticole, amenajări și construcții pentru viticultura și vinicultură. Pe lângă acest patrimoniu fizic există în România un extraordinar patrimoniu cognitiv, cultural și științific legat de cultura viței de vie și arta producerii vinurilor.

În România există 7 regiuni viticole delimitate de baza poziției geografice și a tipului de sol. Podgoriile cele mai importante pe regiunile geografice sunt: Banat, Crișana și Maramureș, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania.

Regiunea viticolă a Podișului Transilvaniei are în compunere podgoriile Podgoria Târnave, Podgoria Alba, Podgoria Sebeș-Apold, Podgoria Aiud și Podgoria Lechința. In cadrul acestora se afla 17 centre viticole, separat de care se gaseste si un centru viticol independent (Dej), iar in componenta lor exista numeroase plaiuri viticole. Directia principala de productie a regiunii o constituie vinurile albe, obtinute intr-o gama larga, de la cele de consum curent pana la cele de mare marca, dintre care unele pot fi demi-dulci si chiar dulci. Alaturi de acestea, recunoscute in tara si peste hotare, sunt si vinurile spumante de tip Jidvei, Alba etc.

Dealurile Munteniei și Olteniei

Această regiune corespunde teritorial aproape în întregime cu marea unitate de dealuri și coline cunoscute geografic sub numele de Podișul (sau Piemontul) Getic. Ea se întinde între Subcarpații Getici de la nord și Câmpia Română. În cadrul Regiunii viticole există un număr de 8 podgorii (Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Ștefanești, Sâmburești, Drăgășani, Dealurile Craiovei, Severin și Plaiurile Drancei), în cuprinsul cărora se disting 32 de centre viticole din care trei centre viticole independente (Segarcea, Tg. Jiu și Poiana Crușetu).

Producția de vinuri este destul de diversificată. Cu excepția podgoriei Sâmburești, profilată preponderent pe producerea de vinuri roșii, toate celelalte podgorii produc o gamă largă de vinuri în principal albe, începând de la cele de consum curent, până la cele superioare îndreptățite la denumire de origine și trepte de calitate.

Dealurile Banatului

Situată în sud-vestul României, în triunghiul format de apa Mureșului cu Munții Banatului și frontiera cu Iugoslavia, această regiune întrunește, întrucâtva, condițiile unei singure podgorii. Cu toate că regiunea este profilată în principal pe producerea de vinuri, soiurile pentru struguri de masă nu lipsesc din plantație. Dintre acestea de o mai largă răspândire și o mai bună apreciere se bucură cele din grupa Chasselas, iar pe alocuri se întâlnesc și soiurile Muscat Hamburg și Muscat de Adda. Și unele și altele sunt folosite mai mult pentru consum local în centrele populate ale zonei și mai puțin pentru export.

Crișana și Maramureșul

Regiunea cuprinde 4 podgorii (Miniș-Maderat, Diosig, Valea lui Mihai, Silvaniei) și un număr de 13 centre viticole dintre care două (Halmeu și Seini) sunt independente. Soiurile dominante în cultură sunt cele pentru vinuri și în mai mică măsură pentru masă. Dintre soiurile pentru vinuri se amintesc: Fetească albă, Riesling italian, Fetească regală, Furmint, Pinot gris, Mustoasă de Maderat și Iordana. Dintre soiuri pentru vinuri roșii mai importante sunt Cadarcă și Burgund. Condițiile eco-climatice permit producerea unei game largi de vinuri, începând de la cele albe și roșii de consum curent până la cele de calitate superioară. O favorabilitate bună pentru producerea vinurilor roșii se întâlnește în sudul regiunii, mai ales la Miniș. În podgoria de la Șimleul Silvaniei și parțial la Zalău și Maderat s-a impus și producerea de vinuri spumante.

Colinele Dobrogei

Situată în sud-estul României, corespunde în întregime Podișului Dobrogean, clar delimitat între Dunăre, Marea Neagră și frontiera cu Bulgaria. Particularitățile fizico-geografice ale acestei regiuni viticole sunt imprimate în esență de predominarea reliefului de platou, cu slab-moderată altitudine și fragmentare, de învelișul loessic aproape generalizat și de bioclimatul net continental al stepei-silvostepei pontice, a cărui excesivitate este parțial atenuată de vecinătatea Mării Negre și de masele acvatice din Batile și Delta Dunării. Cadrul natural constituie, desigur, condiția de bază în dezvoltarea viticulturii acestei regiuni, multe dintre vinurile sale fiind solicitate la export încă din antichitate.

Pentru calitatea lor superioară pledează întreaga ambianță a factorilor ecologici, dar suveran se impune climatul cu potențialul său caloric deosebit de avantajos, mai puțin componenta sa hidrică care rămâne deficitară sub aspect natural dar nu dificil remediabilă antropic. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei cuprinde podgoriile Sarică-Niculițel, Istria-Babadag, Murfatlar. În cadrul acestora se află 9 centre viticole (Măcin, Niculițel, Tulcea, Valea Nucarilor, Babadag, Istria, Cernavodă, Medgidia, Murfatlar), iar exterior acestora, încă 5 centre viticole independente (Dăeni, Hârșova, Mangalia, Adamclisi, Chirnogeni). Sub aspect social-economic, rețeaua internă de căi ferate și rutiere, conectată la cea națională, asigură circulația și consumul produselor viti-vinicole pe plan local (inclusiv în zona turistică a litoralului) și în restul țării, iar căile năvale dunărene și maritime înlesnesc exportul. Motivat de faptul că regiunea are două direcții principale de producție (struguri de masă și vinuri), se justifică de ce într-o regiune restrânsă și-au găsit loc numeroase soiuri.

Dintre cele de masă se cultivă Cardinal, Regina viilor, Chasselas, Muscat Hamburg, Muscat de Adda, Afuz Ali, ș.a. Dintre soiurile pentru vinuri albe se amintesc Aligote, Fetească albă, Fetească regală, Pinot gris, Chardonnay, iar dintre cele roșii Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Sangiovese ș.a. Din acest sortiment larg de soiuri se produc numeroase categorii și tipuri de vin, dintre care unele, ca de exemplu cele de la Murfatlar și, în parte, cele de la Sarica-Niculițel, sunt de notorietate mondială.

Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei este cea mai mare și mai renumită regiune viticolă din România. Ea înglobeaza numeroasele plantații din spațiul predominant deluros-colinar, cuprins între Subcarpații Moldovei, Carpații de Curbură, valea Prutului si valea Siretului inferior. Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei cuprinde un număr de 12 podgorii si anume: Podgoria Cotnari, Podgoria Iași, Podgoria Huși, Podgoria Colinele Tutovei, Podgoria Dealul Bujorului, Podgoria Nicorești, Podgoria Ivești, Podgoria Covurlui, Podgoria Zeletin, Podgoria Panciu, Podgoria Odobesti si Podgoria Cotești. Încadrate în aceste podgorii se află un număr de 44 centre viticole la care se adaugă și 8 centre independente: Hlipiceni, Plugari și Probota in nord, Vaslui în centru, Grivița și Nămoloasa în sud, Bozieni și Răcăciuni în vestul regiunii. Regiunea este profilată pe producerea vinurilor și, în mai mică măsură, a strugurilor de masă. Vinurile obținute, în cea mai mare parte albe, sunt într-o paletă largă, începand cu cele de consum curent, până la cele de calitate superioară în mod natural dulci, care pot sta alături de cele mai bune vinuri ale lumii (Sauternes, Lacrima Cristi s.a.). În acest sens, trebuie remarcat faptul că, vinul de Cotnari este înscris în catalogul celor mai bune vinuri ale lumii. Vinurile seci sunt realizate în principal în podgoriile Odobești, Cotești, Panciu. Productia de vinuri roșii are un caracter insular.

Fig. 4 Romania – Harta vinurilor

1.2 Tehnologia de obtinere a vinurilor

1.1.1 Clasificarea vinurilor

Vinul  este o băutură obținută cu o tărie alcoolică de minimum 8,5 vol. % prin fermentația alcoolică exclusivă a mustului de struguri. Vinul este un produs agroalimentar, la care folosirea de arome sau de extracte este interzisă. Singura aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar al butoaielor în care se păstrează.

Clasificarea vinurilor după criterii riguros stiintifice este imposibilă, datorită compoziției chimice complexe. Pe de altă parte, diversitatea calitativă a vinirilor, determinată în principal de arealele în care se cultivă vița de vie precum și diversitatea soiurilor, a făcut ca fiecare țara viticolă să adopte sisteme proprii de clasificare a vinurilor. Conform legislației viticole din țara noastră, clasificarea vinurilor se bazează pe compoziția chimică a lor, însușirile gustativ-olfactive, modul de obținere și destinația lor.

Vinurile se clasifică astfel:

– propriu-zise sau liniștite;

– vin de masă;

– vin cu indicație geografică (IG);

– vin cu denumire de origine controlată (DOC).

În funcție de stadiul de maturare a strugurilor și de caracteristicile lor calitative la cules ,vinurile DOC se clasifică astfel:

– vin cu denumire de origine controlată din struguri culeși la maturitate deplină (DOC-CMD);

– vin cu denumire de origine controlată din struguri culeși târziu (DOC-CT);

– vin cu denumire de origine controlată din struguri culeși la înnobilarea boabelor (DOC-CIB).

– speciale.

– efervescente (cu conținut de bioxid de carbon:

– vin spumant (cu conținut de bioxid de carbon exclusiv endogen și presiune de minimum 3,5 bari).

În funcție de cantitatea de zahăr rezidual, acestea pot fi:

– extrabrut (0-6 g/l);

– brut (6-15 g/l);

– sec (0-12 g/l);

– demisec (12-30 g/l);

– dulce (peste 30 g/l);

– vin petiant (cu conținut de bioxid de carbon exclusiv endogen și presiune de 1-2,5 bari);

– vin perlant(cu conținut de bioxid de carbon total sau parțial exogen și presiune de 1-2,5 bari);

– vin spumos(cu conținut de bioxid de carbon total sau parțial exogen și presiune de minimum 2,5 bari).

– aromatizate:

– vin pelin;

– vermut;

– nearomatizate:

– vin licoros;

– vin de tip oxidativ.

În funcție de conținutul lor în zahăr rezidual vinurile se clasifică astfel:

– seci, cu cel mult 4 g/l zahăr rezidual;

– demiseci, cu 4,1-12 g/l zahăr rezidual;

– demidulci, cu 12,1-50 g/l zahăr rezidual;

– dulci, cu peste 50 g/l zahăr rezidual;

După culoare pot fi:

– vin alb;

– vin rose;

– vin roșu.

În trecut, vinurile liniștite se clasificau astfel:

– Vin de consum curent:

– Vin de masă, cu tăria alcoolică de 8,5-9,5 vol. %;

– Vin de masă superior, cu tăria alcoolică peste 9,5 vol. %;

– Vin de calitate:

– vin de calitate superioară, cu tăria alcoolică peste 10 vol. %;

– vin de calitate superioară cu denumire de origine controlată;

– vin de calitate superioară cu denumire de origine controlată și trepte de calitate;

– cules la maturitate deplină (DOC-CMD);

– cules târziu (DOC-CT);

– cules la înnobilarea boabelor (DOC-CIB).

– Vin de hibrizi.

1.1.2 Procesele tehnologice ale vinurilor

Tehnici de vinificație pentru vinurile albe

Prepararea vinurilor albe implică un proces tehnologic deosebit, specific, deoarece mustul obținut din struguri albi trebuie să fermenteze fără ciorchine, pielița și semințe. După ce au fost culeși, strugurii albi trebuie să fie supuși prelucrării in condiții de igiena cât mai repede posibil, deoarece fermentarea lor se declanșează foarte rapid. Strugurii trebuie să fie bine copți, sănătoși, fără frunze, insecte sau alte elemente care ar putea influența calitatea vinului.

De regulă se parcurg următoarele etape

Controlul de calitate – începe din faza de recoltare a strugurilor când se urmarește ca strugurii culeși să corespundă cerințelor de calitate pentru a asigura obținerea unor vinuri cu parametrii specifici tipologiei de vin dorite. La sosirea strugurilor la cramă se verifică dacă aceștia sunt copți, sănătoși si fără defectele amintite anterior.

Presarea -se face cu ajutorul preselor verticale sau orizontale. Presarea trebuie facută pentru a obține un randament bun, mustul cât mai limpede și fără a sparge sâmburii. În practică, de regulă, la strugurii pentru vinurile albe se scot ciorchinii, în presă se introduc astfel numai boabele ușor zdrobite. La inceput se scurge mustul limpede și apoi cel de presă. Mustul rezultat din presă este supus imediat pregătirii pentru fermentare, mai întâi se separă de depunerile grosiere prin lăsare la limpezire sau prin răcire la temperaturi către 0°C,după care se va trece în vasele în care va fermenta.

Fermentarea – majoritatea vinurilor sunt lăsate să fermenteze în cuve sau cisterne din material inoxidabil, termoreglabile. Tradițional, vinul fermentează în butoaie sau budane din stejar, în crame răcoroase. Temperatura optimă pentru fermentarea vinurilor albe este superioară celei întalnite în pivnițe, motiv pentru care aceasta are loc in cramă. De regulă, fermentarea la temperaturi mai scazute asigură vinului prospetime, o maturare mai rapidă, castig in rezistență, arome si buchet.Această fermentatie are inconvenientul ca se poate opri singură inainte de transformarea intregii cantitați de zahăr din must în alcool, vinurile au o dulceată ușoară și plăcută, dar primavara poate incepe fermentatâția malolactică care poate fi oprită prin tehnologii specifice. Excepție fac vinurile dulci obținute din struguri supracopți, uneori stafidiți și al căror conținut bogat în zahăr nu poate fi transformat în totalitate în alcool.

Maturatea, învechirea -după ce vinul a fermentat se face pritocul, adică operatiunea de tragere a vinului din vasele în care a fermentat, pentru a fi separat de drojdii si alte resturi depuse pe fundul vasului, în recipientele pentru invechire. Unii producători nu fac această operațiune, ei lasă vinul pe drojdii până în momentul îmbutelierii,care este precedată în acest caz, în majoritatea cazurilor de filtrare.

Tehnici de vinificație pentru vinurile roșii

Vinificația în roșu se deosebește de vinificația in alb prin faptul că presarea boștinei se face numai după ce aceasta suferă, impreună cu mustul o perioadă de macerație și fermentare ( în cazul vinificării in alb, presarea se face cât mai repede posibil după obtinerea mustuielii). Tehnologia de obținere a vinurilor roșii prezintă anumite particularități, cum ar fi eliminarea ciorchinilor si zdrobirea boabelor pentru ruperea pieliței precum si fermentarea mustului impreună cu boabele zdrobite.În acest fel, mustul rămâne în contact cu părțile solide ale mustuielii, în cazul în care strugurii se dezbrobonesc, operație considerată obligatorie datorită influenței sale asupra îmbunătățirii calității vinului.Odată cu zdobirea, materiile colorante, in special insolubile devin solubile, in același timp producându- se fermentarea alcoolică si macerația materiilor solide.

Intensitatea culorii, ca și conținutul în materii aromate și tanin, sunt dependente de durata macerării, temperatură și conținutul în alcool al mustului în fermentare. Niciodată disoluția materiilor colorante nu este totală.După ce mustul a fermentat, are loc răvacitul vinului roșu, adică separarea vinului nou, nefermentat complet, de pe bostină. Aceasta se face în momentul în care caciula se lasă și incepe limpezirea. Momentul răvăcitului diferă în funcție de tipologia vinului dorit a se obține, mai ales in funcție de intensitatea culorii dorite și a cantităților de extracte ce urmează a se obtine.Unele vinuri roșii se pot obține prin procedeul cunoscut sub denumirea de macerare carbonică. Prin acest procedeu boabele de struguri se pun întregi în vasele de fermentare. Boabele întregi de deasupra le sparg pe cele de jos. Se umple vasul de fermentare ermetic închis cu bioxid de carbon și se lasă să fermenteze și să se macereze intre 8 si 20 zile. Restul operațiunilor sunt identice cu cele pentru vinificatia clasica a vinurilor roșii.

Tehnici de vinificație pentru vinurile roze

Vinul roze este un tip de vin intermediar, între vinul alb și vinul roșu, între vinul obținut fără macerație peliculară și vinul de macerație. După Institutul Tehnic al Vinului din Franța, vinul roze este produs de fermentație al mustului de struguri cu pielița colorată și pulpa necolorată sau foarte slab colorată, sau al unui amestec de musturi din struguri albi și a unei cantități de struguri negri, cu sau fără macerație, cu constituenți structurali ai mustului, fermentația fiind realizată în așa fel încât culoarea vinului rămâne roz, și cu un anumit conținut în pigmenți antocianici.

Aceste vinuri nu trebuie confundate cu vinurile "pătate", care pot proveni dintr-un amestec întâmplător la prelucrare al strugurilor albi cu mici cantități de struguri colorați sau când vasele de vin roșu, după o condiționare și igienizare sumară, se folosesc pentru vinuri albe.

Se cunosc mai multe tehnici de obținere a vinurilor roze, unele devenind deja tradiționale:

Macerare de scurtă durată

Metoda constă în menținerea în contact a mustului cu părțile solide ale strugurilor, timp de 6 si 24 ore (în funcție de bogăția stru gurilor în antociani). În prealabil, strugurii sunt zdrobiți și desciorchinați, iar mustuiala se sulfitează moderat (60-80 mg/l) și se însămânțează cu levuri selecționate (4-5 celule/ml must). Vinurile roze realizate printr-o macerare de 24 ore poartă și numele: "vinuri de o zi", "vinuri de o noapte" sau „Clairet". În timpul macerării are loc o ușoară fermentare și unele procese de macerare, datorită cărora o parte din pigmenții antocianici din pielițe difuzează în must. Față de vinurile albe, vinurile roze au valori ușor crescute pentru extract, cenușă și tanin.

Obținerea vinurilor roze prin amestecarea vinului alb cu vinul roșu, obținute din aceeași materie primă.

Mustuiala de struguri negri este trecută în căzi sau cisterne metalice (statice sau rotative). Concomitent se efectuează sulfitarea (50-100 mg/l) și însămânțarea cu levuri aparținând speciei S. oviformis La recipient se lasă deschis ștuțul de scurgere încă de la începutul operațiuni datorită cărui fapt 20-25% din mustul ravac se scurge. Această porțiune fermentează, după procedeul în alb, iar mustuiala parțial scursă parcurge etapa de fermentare-macerare timp de 24-36 ore, după care se presează. Vinul roșu obținut se asamblează cu cel alb provenit din scurgerea ravacului, rezultând un vin roze cu caracteristicile menționate mai sus.

Tehnici de vinificație a vinurilor spumante

Prin vin spumant se intelege băutura obținută din vin printr-o a doua fermentare în vase ermetic închise ( sticle sau rezervoare ) și care la temperaturi de 20°C dezvoltă în sticle o presiune de minimum 3,5 atmosfere . Bioxidul de carbon pe care îl conține este de natură endogenă . În rândul consumatorilor vinul spumant este cunoscut sub numele de sampanie .

Principalele caracteristici ale vinurilor spumante

Cele mai importante caracteristici ale vinurilor spumante sunt perlarea si spumarea . Perlarea constă în degajarea bulelor mici de bioxid de carbon după destuparea și umplerea paharelor , iar spumarea este dată de formarea la suprafața vinului a unui strat de spumă care se reînnoiește continuu . Aceste caracteristici rezultă ca urmare a aplicării unei tehnologii speciale, bazate pe efectuarea unei fermentații secundare in recipente închise, în timpul căreia vinul se saturează cu bioxid de carbon de natură endogenă .La vinurile spumante, acumularea CO2 legat este factorul principal care asigură proprietățile specifice pe care nu le au vinurile spumoase .Din practica s-a constatat că in cazul folosirii aceleiași doze de zahăr la amestecul de triaje , după fermentare , nu se obține intotdeauna aceeași presiune .

Capitolul 2

Concepte juridice si standarde ce stau la baza realizarii proiectului

2.1 Norme și legislații naționale

În România, viticultura și vinificația constiutuie activiăți tradiționale de mare importanță economică, dezvoltate în decursul timpului ca rezultat al condițiilor naturale foarte favorabile de care culturile de viță de vie beneficiază pe aproape tot cuprinsul tării.

Viticultura, chiar dacă este mai puțin reglementată decât vinificația, este un domeniu extrem de complex, cu implicații majore asupra dezvoltării durabile a industriei vitivinicole. O condiție importantă pe care activitatea din domeniul vitivinicol trebuie să o respecte o reprezintă definirea clară a normelor legale de obținere și valorificare a acestei ramuri de activitate economică, precum și a măsurilor de sancționare a persoanelor fizice sau juridice care se abat de la respectarea acestora.

Producția viticolă mondială se realizează în prezent prin respectarea unor legislații naționale și international riguroase, iar participarea țărilor producătoare la comerțul internațional de vinuri și produse viniviticole se realizează numai cu condiția ca țările respective să dispună de legislații proprii referitoare la acest domeniu și să le respecte întocmai.

Legislatia privind producerea vinului

În România viticultura constituie o activitate tradițională, de mare importanță economică, dezvoltată armonios în decurs de secole, ca rezultat al condițiilor naturale deosebit de favorabile pe care vița-de-vie le găsește pe tot cuprinsul țării, mai ales în zona colinară din răsăritul și sudul lanțului carpatic, din Transilvania și Dobrogea. În Europa, România ocupă locul 6 la suprafața viticolă, locul 7 la producția de struguri și locul 7 la producția de vin. Patrimoniul viticol reprezintă 1,6% din patrimoniul agricol și 2,4% din suprafața arabilă a României. Gestionarea potențialului de producție al României prin Registrul Plantațiilor Viticole și stabilirea unor mecanisme care să permită organismelor sectoriale din cadrul filierei vitivinicole să asigure o trasabilitate începând cu parcela viticolă, strugurii recoltați până la obținerea vinului, reprezintă condiții care asigură conformitatea cu legislația comunitară care reglementează organizarea comună de piață în sectorul vitivinicol.

Legea viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole, legea nr. 244/2002 republicata 2007

Potentialul de productie vitivinicola
A. Productia vitivinicola 
Sectiunea 1 – Arealele de cultura
Art. 1 
In Romania vita-de-vie se cultiva, cu precadere, in arealele consacrate traditional acestei activitati, situate mai ales in zona colinara, pe nisipuri, precum si pe alte terenuri cu conditii favorabile, denumite areale viticole, care sunt supuse delimitarii teritoriale. 

Art. 2 
(1) Plantatiile de vita-de-vie se grupeaza, teritorial, in zone viticole, regiuni viticole, podgorii, centre viticole si plaiuri viticole. Definitiile acestora sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege. 
(2) Plantatiile de vita-de-vie situate in afara perimetrului delimitat al podgoriilor si centrelor viticole sunt considerate vii razlete. 
(3) Incadrarea zonelor viticole, a podgoriilor si centrelor viticole romanesti in zonele viticole ale Uniunii Europene se realizeaza pe baza studiilor intreprinse de institutiile autorizate ale statului roman. 

Art. 3 
(1) Din patrimoniul viticol national fac parte urmatoarele categorii de plantatii si terenuri: 
a) plantatiile de vita-de-vie roditoare, plantatiile de portaltoi, plantatiile-mama furnizoare de coarde-altoi sau de butasi pentru inradacinare si scolile de vite; 
b) terenurile din arealele viticole rezultate in urma defrisarii viilor, aflate in perioada de pregatire pentru plantare; 
c) alte terenuri din interiorul arealelor viticole care, prin amplasarea lor, completeaza sau unesc masivele viticole existente si care prezinta conditii pentru a fi cultivate cu vita-devie. 
(2) Terenurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c) reprezinta rezerva pentru cultivare cu vita-de-vie. 

Art. 4 
(1) Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale asigura efectuarea si actualizarea lucrarilor de delimitare a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor si a altor produse vitivinicole cu denumire de origine. 
(2) Arealele viticole delimitate pentru producerea vinurilor, a produselor pe baza de must si vin si a strugurilor de masa cu denumire de origine cuprind terenurile situate intr-o podgorie sau intr-un centru viticol care, datorita conditiilor naturale, soiurilor de vita-de-vie cultivate si tehnologiilor de cultura aplicate, permit obtinerea unor produse de inalta calitate, caracterizate prin originalitatea insusirilor de calitate care le recomanda sa poarte denumirea locului in care au fost produse. 

Art. 5 
(1) Evidenta plantatiilor viticole se realizeaza prin Registrul plantatiilor viticole, care cuprinde datele de identificare a tarlalelor, parcelelor viticole si suprafetelor pe soiuri din fiecare parcela, pe persoana fizica si juridica detinatoare, intocmit in baza cadastrului agricol si a planurilor cadastrale actualizate. 
(2) Registrul plantatiilor viticole, actualizat, este tinut la directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene si a municipiului Bucuresti. 
(3) Modelul si instructiunile de completare a Registrului plantatiilor viticole se aproba prin ordin comun al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale si al ministrului internelor si reformei administrative. 

Art. 6 
Producatorii de struguri pentru vin au obligatia de a tine evidenta productiei si a modului de valorificare a acesteia in carnetul de viticultor, al carui model se aproba prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale.

Sectiunea 2 – Producerea materialului saditor viticol
Art. 7 
(1) In viticultura se admite folosirea urmatoarelor categorii de material saditor: 
a) vite altoite; 
b) vite nealtoite din soiuri roditoare; 
c) vite portaltoi. 
(2) Vitele altoite pot fi plantate pe orice tip de sol, iar cele nealtoite, numai pe nisipuri. 
(3) Pentru producerea vitelor sunt admise urmatoarele categorii de material de inmultire: 
a) coarde-altoi; 
b) butasi din soiuri roditoare pentru inradacinare; 
c) butasi portaltoi pentru altoire sau inradacinare. 
(4) Materialul de inmultire prevazut la alin. (3) trebuie sa provina din plantatii-mama specializate sau din plantatii viticole recunoscute si autorizate pentru inmultire. 

Art. 8 
(1) Producerea, controlul calitatii si comercializarea materialului saditor viticol si de inmultire se fac cu respectarea prevederilor legale in vigoare privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea calitatii, comercializarea si folosirea semintelor si a materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante. 
(2) Baza materiala aferenta sectorului de producere a materialului saditor viticol, respectiv complexuri de altoire si fortare, terenuri pentru asolamente, plantatii-mama de portaltoi si coarde-altoi, este protejata prin lege in sensul respectarii destinatiei initiale, indiferent de detinatorii actuali sau viitori.

Vinurile si produsele pe baza de must si de vin

Art. 16 
(1) Vinul este un produs agroalimentar. 
(2) Clasificarea vinurilor se face conform dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comuna a pietei vinului. 

Art. 17 
Folosirea de arome sau de extracte la producerea vinurilor este interzisa. Singura aromatizare acceptata este cea datorata contactului vinului cu lemnul de stejar. 

Art. 18 
(1) Vinul de hibrizi direct producatori sau de hibrizi interspecifici cu rezistenta relativa la boli, asa cum sunt definiti la art. 12 alin. (3), este destinat numai consumului familial, obtinerii alcoolului de origine vinicola, precum si a otetului. 
(2) Vinul rezultat in urma unui amestec intre vin de hibrizi direct producatori si vin provenit din soiuri nobile este considerat vin de hibrizi direct producatori si va fi valorificat in conditiile prevazute la alin. (1). 
(3) Este interzisa fabricarea pichetului, obtinut prin epuizarea cu apa a tescovinei proaspete sau fermentate, cu sau fara adaos de zahar, in vederea comercializarii pentru consumul uman direct.

Art. 25 
(1) Dreptul de utilizare a denumirii de origine controlata pentru producerea vinurilor se acorda prin certificate de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor DOC, cu aplicarea insemnelor de certificare a acestei categorii de calitate, eliberate de O.N.D.O.V. 
(2) In faza de productie, producatorul poate sa solicite O.N.D.O.V. declasarea unui vin DOC in vin de masa. 
(3) Declasarea vinurilor DOC se face pe baza unor proceduri elaborate de O.N.D.O.V. 
(4) Declasarea vinurilor DOC se stabileste de O.N.D.O.V. in cazul in care: 
a) vinul a suferit alterari din punct de vedere calitativ; 
b) vinul a fost supus unor tratamente sau practici oenologice neautorizate pentru aceasta categorie de calitate. 

Art. 26 
Producatorii de vin care poseda licenta de fabricatie eliberata in conditiile legii pot cumpara struguri pentru vinificatie numai de la producatorii care detin carnet de viticultor in anul de recolta respectiv, cu obligatia de a mentiona in evidentele primare cantitatea si soiul strugurilor cumparati.

Capitolul 3

Descrierea geografica și turistică a Judetului Vrancea

3.1 Poziție geografică

Vrancea este un județ situat în sud estul României. Are reședința în municipiul Focsani. Județul Vrancea este situat la granița dintre regiunile istorice Moldova și Muntenia, care erau despărțite de râul Milcov. Este cuprins intre coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică. Situată în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali, Vrancea constituie o punte de legătură între cele trei provincii istorice – Moldova, Țara Românească și Transilvania. Ca așezare, se învecinează cu județul Bacău la nord, la nord-este cu județul Vaslui, la est cu județul Galați, cu județul Brăila la sud-est, la sud cu județul Buzău, iar la vest cu județul Covasna. Vrancea cuprinde un teritoriu foarte variat atât din punct de vedere al altitudinii și al formei, cât și ca origine și vârste geologice.

Vrancea este situata în regiunea viticolă ce corespunde aproape în totalitate zonei piemontane prin care se face tranzacția intre Carpato-Subcarpații Curburii și Câmpia Română de Est. Deși, ca suprafață, este cea mai mică regiune viticolă a României (200 km lungime pe 3 – 10 km lățime), ea particularizează prin cea mai mare omogentitate a condițiilor ecologice valoroase viticulturii, prin cea mai mare producție la hectar și prin cel mai mare procent de utilizare viticolă a teritoriului agricol (peste 50%, cu variații între 25% și 75%), încă poate fi considerată ca regiumea cu cel mai tipic peisaj viticol din țară.

Relief

Caracteristică din punct de vedere altimetric, este dispunerea reliefului în trepte ce coboară de la vest spre est, Astfel, treapta vestică, cea mai mai înaltă, este alcătuită din culmi și masive muntoase, cu aspect de măguri, ale căror altitudini oscilează între 960 – 1783 m. Ele formează munții Vrancei, care domină printr-o diferență de nivel de 300 – 600 m, un prelung uluc depresionar situat la est de linia ce unește localitățile Tulnici, Văcăria, Neculele. Depresiunea ce se întinde spre nord până la vest de Soveja este fragmentată de către văi transversale, într-o serie de culmi deluroase, ale căror altitudini variază între 500 – 850 m. Către este acestă este străjuit de culmi și masive deluroase, înalte de 600 până la 1000 m. La est de culmile înalte vestice se află un al doilea uluc depresionar, cu altitudine mai mică decât primul ( 350 – 650 m ). În partea estică a lui se găsesc dealuri înșirate pe un singur aliniament, fragmentat de văi transversale (Sușița, Putna, Milcov ). Acestea sunt dealurile înalte estice, ale căror altitudini variază între 600 – 996 m. Variațiile originii, formei, alcătuirii interne și vârstei principalelor forme de relief determină diferențierea în cadrul teritoriului a mai multor unități și subunități de relief – Munții Vrancei, dealurile subcarpatice și Câmpia Siretului – eșalonate în ordinea înălțimii și vechimii, de la vest la est.

Hidrografie

Teritoriul județului Vrancea este străbătut de mai multe cursuri de apă. Siretul formează limita estică a județului, fiind din punct de vedere economic cel mai important. Râul Putna curge de la vest la est pe o lungime de 144 km. Cu ajutorul principalilor săi afluenți, Putna își adună apele din zona Curburii Carpaților prin intermediul Zăbalei ( cu o lungime de 64 km ), Milcovului ( 68 km ) și a Râmnei ( 56 km ) . Ea mai primește direct un număr de 15 afluenți, a căror lungime variază între 5 și 25 km. Milcovul primește, la rândul său, 9 afluenți, iar Râmna numai 5. Partea sudică a județului este străbătută, în parte, de cursul Râului Râmnic, având afluenți pâraiele Râmnicelul, Motnăul și Coțatcu. Zona nordică a județului este dominată de pârâul Sușița, lung de 68 Km, ce adună apele a 7 afluenți. Acest curs de apă traversează, ca și Putna, cele trei principale trepte de relief, mulți, dealuri și câmpie. Variațiile condițiilor climatice, de la o treaptă de relief la alta, a determinat o variație a valorii scurgerii medii multianuale, în aceeași direcție. În timpul primăverilor și a verilor se scurge 10 – 25 % din volumul anual de apă. Cea mai mică cantitate de apă, 3 – 7 % din volumul anual, se scurge în intervalul toamnă-iarnă. Când viiturile, frecvente primăvara, au origine pluvială, scurgerea minimă se produce iarna, cât și în intervalul vară-toamnă, când rezervele subterane sunt în mare măsură epuizate. În toate bazinele hidrografice despădurite, versanții sunt intens desecați. De aceea, sunt justificate cu prisosință acțiunile de reîmpădurire a Vrancei. Izvoarele minerale de tipul celor sărate se găsesc pe văile Poeniței, Boului, Rupturile, în jurul Măgurei Spineștilor, în Valea Cerbului. Izvoarele sulfuroase sunt în valea pârâului Furul, Sclifii, la Jitia, la Sările, la Pucioasele, în valea pârâului Motnăul Puturos, Motnăul Mic, Valea Neagră la Poiana Păcurii, Andreiașu de Sus, Valea Reghiorul, Valea pârâului Preda și cea a pârâului Râșcanu, la Vâlcăneasca

Climă

Dispunerea reliefului în trepte, ce coboară către est, deschide larg spațiul în primul rând influențelor est-continentale dar, în același timp, și climatului nordic și sudic. Totodată, Carpații de curbură au funcția unui deversor natural pentru masele de aer vestice. Influența reliefului este predominantă în traseul izotermelor. Câmpia are o temperatură medie anuală mai mare de 9 grade Celsius, dealurile subcarpatice, inclusiv glacisul subcarpatic între 6 și 9 grade Celsius, iar munții între 2 și 6 grade Celsius. Circulația diferită a maselor de aer, de la o perioadă la alta, determină schimbări nepericuloase ale stării vremii, tocmai datorită faptului că teritoriul județului Vrancea este destul de deschis maselor de aer de proveniență și cu proprietăți diferite, formate în zone situate la mii de kilometri.

Aici se primește o cantitate de precipitații mai mare de 400 mm. Relieful determină însă, o repartiție inegală de precipitații. Astfel, în Câmpia Siretului, treapta de relief cea mai joasă, cantitatea medie de precipitații este mai mică de 600 mm, în regiunea dealurilor subcarpatice, însă ea nu depășește decât local 800 mm, pe când în regiunea muntoasă această cantitate ajunge până la 1200 mm.

Intervalul cel mai ploios este mai – iunie, iar cel mai uscat decembrie – februarie, cu prelungiri până în luna martie. Căderile de precipitații în cantități mai mari de 30 mm în 24 ore sunt foarte frecvente pe întreg teritoriul județului. Cea mai mare cantitate de precipitații, 199.5 mm în 24 ore, a fost înregistrată în depresiunea intra-deluroasă Mera. Foarte frecvente sunt cantitățile cuprinse între 40 și 80 mm în 24 ore, ceea ce arată agresivitatea mare a precipitațiilor și, implicit, rolul important pe care îl are scurgerea superficială, fie în pânze, fie concentrată, în eroziunea solurilor de pe întinsul teritoriului județului, în special a celor din regiunea dealurilor și glacisului subcarpatic. Referitor la căderile de zăpadă și păstrarea lor pe sol, în regiunea muntoasă și în dealurile subcarpatice înalte aceasta persistă 80 – 120 de zile, pe dealurile joase, iar pe dealurile Tutovei rămâne între 60 – 80 zile.

Soluri, floră și faună

Județul Vrancea are o cuvertură de soluri foarte variată și complexă, datorită diversității condițiilor geografice. În Câmpia Siretului, ele sunt constituite din cernoziomuri levigate și compacte, precum și cernoziomuri freatice-umede levigate, ce ocupă partea mai joasă a câmpiei înalte. O caracteristică pentru câmpia joasă și luncile râurilor este existența solurilor aluvionare cu carbonați. Glacisul subcarpatic și dealurile înalte estice sunt acoperite cu soluri brune-gălbui, soluri brune tinere de grohotișuri. În văile principale se găsesc soluri aluvionare nisipoase crude, necarbonate, superficiale, poduri de terase cu soluri brune de pădure, soluri luto-nisipoase, luto-argiloase sau brune podzolite cu pseudoglei. Culmile dealurilor din partea înaltă a depresiunii și culmile dealurilor sud-estice, unde procesul de eroziune este foarte activ, au un înveliș de soluri brune, brune-gălbui tipice și divers podzolite, în mare parte cu caracter scheletic. În regiunea dealurilor înalte vestice, terenurile sunt acoperite cu soluri brune, brun-gălbui tipice și brun-gălbui crude superficiale, cu soluri brune în diferite stadii de eroziune. Pe suprafețe întinse apar : roca de bază și materialele de pantă. În depresiunile submontane, pe podurile teraselor, predomină solurile brune tipice, mai ușor podzolite sau pseudogleizate. Solurile ce acoperă suprafețele luncilor sunt superficiale și scheletice, în părțile mai stabile tinzând către un sol brun. Culmile muntoase mai joase au un înveliș de soluri montane brune de pădure, predominant ușoare, sau predominant grele, în funcție de roca parentală, formată din soluri montane brune de pădure, precum și din soluri montane podzolice și din podzoluri. Culmile montane mai înalte au soluri montane brune acide podzolice, podzoluri humio-feruginoase, humus brut și podzoluri turboase. Cu excepția regiunilor de câmpie, ce se încadrează în domeniul silvostepei, vegetația județului Vrancea aparține în întregime zonei de pădure. Culmile Vrancei sunt acoperite cu molidișuri pure, înconjurate, la exterior, de un brâu de brădet pur și în amestec. Din loc în loc, în porțiunile cele mai înalte, pădurea face loc unor rariști de molid, ienupăr și pajiști montane. Culmile muntoase mai joase, ca și partea dealurilor în alte vestice, sunt acoperite cu făgete montane pure sau în amestec. În regiunea dealurilor subcarpatice, pădurea s-a păstrat pe culmile plate și în porțiunea superioară a versanților, fiind constituită din făgete, făgete-gorunete, gorunete-făgete și șleauri de deal. În depresiuni apare stejărișul de talie pitică, petice și porțiuni de făgete montane pure și de amestec. În zona dealurilor Tutovei, interfluviile sunt acoperite, din loc în loc, de gorunete, iar în regiunea de câmpie apar insule de păduri cu stejar pedunculat. Pajiștile ocupă o bună parte a teritoriului de pe care pădurea a fost defrișată.

Poziția geografică, particularitățile reliefului și compoziția învelișului vegetal și-au pus amprenta și asupra compoziției și răspândirii faunei. Vrancea deține un important cinegetic renumit nu numai în țara noastră dar și departe, peste hotarele ei. În zona montană se întâlnește cerbul, care uneori coboară până în zona depresionară.Ursul apare cam în aceleași zone montane, dar cu precădere în Zboina Neagră. Aria lui de răspândire se întinde până în Măgura Odobești. Căprioara trăiește pe un spațiu foarte întins din zona montană până în cea de silvostepă, la fel și pisica sălbatică. intre mamifere mai pot fi citate următoarele specii : mistrețul, jderul, veverița, nevăstuica, iar în zona de dealuri și câmpie iepurele și ariciul.

Demografie

Economie

Industria vinului este puternic reprezentată în județul Vrancea

Județul Vrancea are o industrie diversificată, în care ponderea o dețin industria textilă și a confecțiilor (aproape 50% din totalul producției, dar și 50% din totalul de resurse umane angajate), alimentară și a băuturilor (aproape 20% din total industrie și angajează 30% din total resurse umane), producția de mobilier, industria celulozei, hârtiei și cartonului, industria de mașini și echipamente, industria de aparataj electric. Industria textilă și de confecții este puternic orientata spre export – 90% din exporturile județului fiind reprezentate de confecții. Un alt sector competitiv este cel al industriei lemnului, care deține 31% din restul exporturilor.

Configurația reliefului și bogăția pășunilor favorizează creșterea animalelor, în special a ovinelor și a bovinelor, activitate ce asigură materia primă pentru industria alimentară. Industria alimentară este încă orientată spre piața națională, deși este una dintre industriile competitive ale județului. Ea se dezvoltă cu precădere în mediul rural, valorificându-se astfel resursele umane din această zonă a județului.

În ceea ce privește industria vinului, din cele 16 mari firme de vinificație din România, 3 sunt localizate în Vrancea, lucru care reflectă puternica reprezentare a potențialului vinicol în acest județ. În Vrancea s-au înființat 12 noi combinate de vinificație cu sprijinul programului SAPARD. Renumele vinurilor vrâncene a trecut granițele țării, fapt dovedit de mulțimea de medalii și premii cucerite la diverse concursuri internaționale.

Turism

 Vrancea, vatră străveche a etnografiei și folclorului românesc și a unor valori culturale remarcabile, deține un peisaj pitoresc, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumusețe aparte: Cascada Putnei, Rezervația Cheile Tișiței, Păstrăvăria și Schitul Lepșa, Focul Viu de la Andreiașu, unic în țară. Totodată, mausoleele de la Mărăști, Mărășești și Soveja, atracție turistică aparte, vorbesc de istoria acestui ținut. 
          Relieful este alcătuit din munți și dealuri subcarpatice, câmpie și luncă și este completat de locurile și monumentele istorice, regiunea fiind purtătoarea unui străvechi și valoros tezaur al civilizației și culturii populare.
         Poziția geografică și cadrul natural și cel cultural istoric favorizează diferitele forme de turism: de circulație, de sejur, cultural, rural, de vânătoare și pescuit, agromontan sau de week-end. Dezvoltarea acestuia este garantată de promovarea unor proiecte privind reabilitarea și echiparea edilitară a zonelor turistice, stimularea inițiativelor private în turism, îmbunătățirea structurii informaționale privind oportunitățile turistice, conștientizarea populației asupra avantajelor și implicațiilor agroturismului, protecția mediului, consultanță pentru diversificarea turismului de afaceri, asistență individuală pentru turismul de vânatoare și pescuit.
        Turismul de sejur, în zonele montane, de podgorie sau ses este favorizat de existența a numeroși factori naturali care pot determina mai multe forme de petrece a vacanțelor, de odihnă și recreere, în stațiuni balneoclimaterice, cu peisaj pitoresc, nepoluat și cu particularități microclimatice deosebite. Soveja este unul din locurile cu cel mai ozonat aer din țară, iar Vizantea se remarcă prin apele sale minerale. 
         Vititurismul este practicat toamna, în timpul culesului, pentru must, și permanent, pentru degustări de vinuri la Panciu, Odobești, Cotești și împrejurimile lor.

3.2 Obiective turistice ale Judetului Vrancea

Atracții turistice – obiective și locuri de interes

Variatia, volumul si valoarea resurselor turistice ale judetului Vrancea au favorizat dezvoltarea si promovarea unor forme de turism precum turismul montan ce se desfasoara sub forme variate.

Turismul axat pe monumentele istorice reprezintă un fenomen economico – social, puternic ancorat în viața societății vrâncene.

Mausoleul Eroilor de la Mărășești este unul din cele mai impresionante memoriale din Europa închinate celor care au luptat în Primul Război Mondial. Edificiul de la Mărășești impresionează prin monumentalitate și grandoare, putând concura oricând pentru Cartea Recordurilor. Imaginat ca o Bazilică a eroismului românesc, numită uneori chiar „Biserică a Neamului”, având o Cupolă care amintește de tiparele clasice ale bazilicilor, cu o imensă cruce de piatră pe vârful Cupolei, Mausoleul se impune prin statura sa, creind o atmosferă de religiozitate și mister.

Fig. 5

 Mausoleul Eroilor Mărăști
Dacă Statuia Victoriei de la Tișița și Mausoleul de la Mărășești glorifică marea bătălie dusă de Armata Română împotriva Armateri Germane și amintesc de eroismul ostașilor români în „Bătălia de la Mărășești”, Mausoleul de la Mărăști amintește de luptele de la Mărăști din iulie 1917. Intrucât pe aceste locuri Armata Română a stropit cu sînge fiecare metru de pământ apărat, iar printre victime s-au aflat nu numai soldați, ci și civili, iar pierderile colaterale au fost uriașe s-a înființat în noiembrie 1917 Societatea Mărăști, cu scopul de a reconstrui satul Mărăști distrus în timpul luptelor din iulie 1917.

Fig. 6

Monumentul Unirii Focșani
Veritabilă frescă în imagini a Unirii de la 1859, Obeliscul Unirii din Piața cu același nume este monumentul care reprezintă cel mai fidel episoadele Unirii și personajele care au înfăptuit-o. Așa cum Columna lui Traian înfățișează în cele 113 basoreliefuri istoria cuceririi Daciei, Obeliscul din Piața Unirii prezintă o suită se scene cu aceste personaje, astfel încât cel care-l privește să poată urmări geneza Unirii, cu personalitățile care au marcat acest eveniment și momentele importante din anii.

Fig. 7

Mausoleul Eroilor Focșani
Oraș al Unirii prin excelență, locul unde de un secol și jumătate, an de an, ziua Unirii este sărbătorită mai cu intensitate decât Ziua Națională, Focșaniul este în același timp și unul din rarele orașe din România unde a fost construit în perioada interbelică un cochet Monument al Eroilor. Puțini sunt cei care știu că Focșaniul – două localități cu același nume până în 1862, una în Moldova, alta în Muntenia – a jucat un rol important din punct de vedere militar până târziu, la jumătatea secolului trecut. Fiind două orașe de frontieră până în 1862, era firesc să găsim aici o importantă aristocrație militară, care a contribuit la dezvoltarea celor două localități.

Fig. 8

Casa memorială Ion Roată
Situată în satul Gura Văii, din comuna Câmpuri, pe Drumul Național 2D, care leagă Focșanii – capitala administrativă a județului Vrancea, de Soveja – odinioară perla stațiunilor montane vrâncene, într-un cadru geografic splendid, în apropierea unor salbe de obiective turistice, printre care bisericile de lemn din Vrancea arhaică și rezervațiile naturale din Munții Vrancei, Casa memorială “Ion Roată” este, din punct de vedere simbolic poarta de intrate în istoria fostului Ținut al Putnei, mai cu seamă în viața țăranilor clăcași care trudeau pe moșiile acestui ținut, față de Vrancea arhaică locuită numai de răzeși – oameni liberi, care exploatau în comun bogățiile naturale și nu depindeau de moșia vreunui boier. Din acest punct de vedere, Casa memorială “Ion Roată”, cu toate poveștile moșului din Gura Văii, reprezintă o frescă a țărănimii clăcașe moldave, pentru care Unirea ar fi trebuit să însemne ieșirea din robie și un viitor mai bun.

Fig. 9

Mausoleul Eroilor Soveja
Mausoleul de la Soveja încheie șirul monumentelor tip mausoleu, legate de Primul Război Mondial, prezentate în acest ghid și dă tușa finală descrierilor acestor obictive turistice. Privit din punct de vedere al poziționării geografice, Mausoleul Eroilor de la Soveja este ultima etapă vrânceană a excursului inițiatic prin care am descoperit pe parcursul acestei lucrări majoritatea monumentelor legate de Primul Război Mondial. De la Monumentul Eroilor din Focșani, situat în fostul cartier al cazărmilor, la faimosul Monument de la Mărășești – considerat o culme a măiestriei arhitectonice românești în domeniu – la Mausoleul de la Mărăști, am trecut, etapă cu etapă, prin locurile importante unde acum un secol s-au scris cele mai sublime pagini de eroism românesc.

Fig. 10

Casa memorială Alexandru Vlahuță Dragosloveni
Amplasată în mijlocul Podgoriilor de la sud de Milcov, pe Drumul European 85, între Focșani – capitala administrativă a județului Vrancea și Râmnicu Sărat – reședință a fostului județ Râmnicu Sărat, Casa memorială „Alexandru Vlahuță” de la Dragosloveni este unul din cele mai importante obiective turistice din partea de sud a județului Vrancea. Pentru cei care vizitează azi Casa memorială surpriza vine din descoperirea în locuința scriiorului a unor mici unghere marcate de trecerea prietenilor săi, cum ar fi de pildă masa albă de brad a lui Caragiale, balconul din care scriitorii bucureșteni admirau viile podgorenilor sau colțul de birou în care prefera să citească Barbu Ștefănescu Delavrancea, ori cărțile vechi răsfoite adesea de Nicolae Iorga sau fereastra de la care pictorul Nicolae Grigorescu admira crepusculul.

Fig. 11

Rezervatia naturala „Cheile Tisitei” – Una dintre principalele atractii ale zonei atat pe timp de vara, cat si in sezonul rece este rezervatia naturala Cheile Tisitei. Aici, paraul Tisita a sapat o vale adanca intre Tisaru Mare si magura Rapa Caprei, formand aceste chei de o deosebita frumusete.Văile sunt înguste cu aspect de canion ce alternează cu bazinete depresionare (La Pândar,Lunca Largă,Gurguiata). Zona are o frumusete sălbatică. Drumul se îngusteaza de câteva ori,trece peste stânci ,trece peste apă,sau pe lângă pereți de piatră,aproape verticali,extrem de accidentali. Rezervatia naturala, aflata la 850 de metri altitudine, masoara 4,5 kilometri lungime, fiind una dintre cele mai mari zone protejate de pe teritoriul Vrancei. Daca vizitati rezervatia, cu putin noroc puteti intalni pe versantii stancosi cateva capre negre, colonizate în 1982, specie ocrotita prin lege. Tot aici traieste si o pasare de dimensiuni mici, denumita fluturasul de stanca. Pe teritoriul rezervatiei s-au identificat 853 de specii de insecte,din care 527 specii de fluturi, si alte animale salbatice, printre care si ursi, insa pe acestia nu si-ar dori sa ii intalneasca de aproape nici un turist. 

MANASTIREA LEPSA. Indiferent in ce perioada a anului veniti la Lepsa, puteti intra macar cateva minute in mica bisericuta a Manastirii Lepsa. Amplasata intr-un cadru natural deosebit de pitoresc si ingrijita cu multa dragoste de maicute, Manastirea Lepsa este unul dintre cele mai vechi asezaminte spirituale din spatiul vrancean. Manastirea, care poarta hramul "Nasterea Maicii Domnului", a fost initial ridicata in anul 1789 de localnici pe locul primit ca danie "de batranul Grigorie Gherman din Tulnici". Daramata in 1927 si refacuta din lemn in 1936, aceasta manastire a fost reinfiintata dupa anul 1989. 

CASCADA PUTNEI. La cativa kilometri de Lepsa se afla Cascada Putnei, o rezervatie naturala in miniatura. Aici ajungeti coborand pe niste scari de piatra protejate cu balustrade. Cascada are circa 80 de metri lungime, iar apa se strange intr-un lac cu o adancime de aproximativ 12 metri. Turistul poate poposi mai mult aici, admirand frumoasele "bulboane" sau ochiuri de apa formate prin curgerea puternica a raului. Iarna, peisajul este imbogatit de bulgarii de zapada adunati pe malurile raului. Un scurt rastimp petrecut langa valtoarea apelor Putnei va poate relaxa si revigora psihic, cascada avand, intr-o oarecare masura, si un efect terapeutic. 

PASTRAVARIA LEPSA. Daca va place mancarea, si mai ales, mancarea buna, pregatiti-va pentru un ospat pe cinste cu aperitiv, felul principal si felul secundar PASTRAV. Infiintata in 1955, cu o capacitate de 10 tone de pastravi, pentru consum si repopularea apelor, Pastravaria Lepsa este una din principalele surse de pastrav proaspat pentru unele dintre restaurantele de top din intreaga Romanie, de aici putand fi achizitionat la preturi foarte atractive pastrav pentru consum personal. 

Capitolul 4

Turismul viticol din Judetul Vrancea

Dintre toate provinciile Romaniei, Moldova a beneficiat cu siguranta de cel mai constant si mai agresiv marketing in privinta vinurilor sale. Atestarile istorice se intersecteaza la tot pasul cu legenda, la un moment dat fiind aproape imposibil de separat realul de imaginar.

Dincolo de toate insa, ramane farmecul incontestabil al povestilor cu si despre vinurile Moldovei, despre oamenii care le-au creat si despre cei care au fost surse de inspiratie. Un traseu oenoturistic pe meleagurile moldovenesti va ramane cu siguranta o experienta de neuitat.

Exista in Romania un loc, in care istoria si natura s-au unit pentru a crea o altfel de comoara-acesta este taramul binecuvantat al podgoriilor din Vrancea, care invita turistii sa viziteze renumitele crame din zona: Panciu, Odobesti si Cotesti.

In aerul curat de tara, in mirosul de struguri proaspat zdrobiti, o vacanta in Vrancea se poate transforma intr-un sejur special. Depresiunile colinare, dealurile inalte si pajistile inundate de soare asteapta sa fie descoperite de catre turistii ce doresc o evadare in cotidian.

Pe meleagurile Vrancei, de-a lungul secolelor, cultivarea vitei de vie, rodul acesteia, strugurii ca si produsul obtinut prin stoarcerea acestora,vinul, au fost la fel de prezente in viata locuitorilor ca si biserica.

Situata pe treptele Subcarpatilor de Curbura, Podgoria Panciu se gaseste in mijlocul viilor din nordul judetului Vrancea. Scaldata de apele Putnei la vest si de apele Susitei la est, Podgoria Panciu este un mic paradis al vitei de vie, unde stapane sunt soiurile de Babasca neagra, Galbena, Plavaia, Feteasca Neagra si Feteasca Alba. Panciu are un sistem bine dezvoltat si atractiv de beciuri si un punct de degstare pentru vinurile sampanizate. Prima atestare documentara a Podgoriei Panciu dateaza din secolul XVI, dar vechimea cultivarii vitei de vie pe teritoriul podgoriei o constituie fragmentul de vas carpic, descoperit in localitatea Padureni, care are ca ornament o coarda de vita de vie cu doi struguri stilizati.

Fig. 12 Podgoria Panciu

Podgoria Panciu are o intindere de aproximativ 10.000 de hectare. Din punct de vedere climatic, podgoria este situata in plina zona temperata, ceea ce face ca vinurile albe si cele rosii sa aiba o aroma speciala, sa fie echilibrate cum spun oenologii. Acestia mai spun ca vinurile din Panciu mai pot fi catalogate drept licori avand „un caracter vioi” obtinut atat din soiuri de struguri autohtoni, precum Plavaie, Galbena, Babeasca Neagra, Feteasca Alba si Feteasca Neagra, dar si din alte soiuri de struguri de vin aclimatizate, precum Feteasca Regala, Rieslingul Italian, Aligote, Sauvugnon, Muscat Ottonel, Pinot Noir si Merlot, care au devenit la fel de renumite in podgorie.

„Averea” podgoriei, strugurii, este valorificata de mai multe societati comerciale de vinificatie care respecta standardele de calitate in domeniul producerii vinului. Acestea au fost retehnologizate cu fonduri de la Uniunea Europeana, vinurile fiind obtinute prin tehnici de ultima generatie, mare parte din cantitatile obtinute fiind „invechite” prin metodele traditionale in beciuri si hrube istorice. Zona este profilata pe producerea vinurilor albe-seci care sunt folosite si pentru obtinerea vinurilor spumante, dupa metoda champanoise, care isi are sorgintea in Franta. „Sampania” creata in Panciu acopera cele mai pretentioase gusturi si asteptari, producandu-se vinuri spumante albe-seci, demiseci sau demidulci, rose, dar si sampanie rosie. „Sampania” alba este un ansamblu de minim trei soiuri de vin diferite. Unul dominant, Sauvignon Blanc, confera finete si vioiciune lichidului „creator” de euforie, o treime a acestuia este Pinot Gris, care ii da putere si gust profund, iar in completare Feteasca Alba, cea care ii ofera prospetime si fructuozitate. „Sampania” rosie este tot un cupaj din trei vinuri: Pinot Noir, Merlot si Feteasca Neagra.

Fig. 13

Sticlele continand asemenea vin spumant sunt tinute pentru invechire in unghi de aproximativ 50 de grade intre sase si doisprezece luni, perioada in care sunt rotite in fiecare saptamana in beciurile existente la Panciu. Dintre acestea „Hrubele lui Stefan cel Mare” au cea mai mare notorietate, atat prin dimensiuni cat si prin calitatile vinului spumant produs prin fermentarea naturala, fiind clasificate drept monument istoric si plasate sub protectia UNESCO.

Pe langa hrubele „Stefan cel Mare”, in Panciu mai exista alte doua beciuri monumente istorice. Este vorba de beciul „Marin Stefan”, datat in secolul XIX si beciul „Vladoianu”, tot din secolul XIX, dar legedele locale vorbesc despre faptul ca in Panciu beciurile nedescoperite ar fi chiar de dimensiunea orasului.

Hrubele „Stefan cel Mare”, aflate in administrarea unei firme de stat din anul 1949, iar in prezent aflate in proprietate privata, producand prin metoda clasica Champenoise, cel mai bun vin spumant, au devenit o adevarata atractie turistica, punct de plecare pe „drumul podgoriilor Vrancene”, care continua pe DJ 205 B, prin Tifesti, Bolotesti si Jaristea spre o alta podgorie celebra intinsa majestuos pe dealurile Magurei Odobesti.

Podgoria Odobești este una din cele mai vechi și vestite podgorii din țară. Ocupând zona colinară paralelă cu Munții Vrancei, podgoria, ce include și orașul Odobești, este situată între dealurile înalte și câmpie, la adăpostul celei mai înalte măguri, Măgura Odobeștilor (996 m) cu renumitele plaiuri Sarba, Vărsătura, Pădureni și Scânteia, fiind mărginită de râul Milcov și Putna.

Orașul Odobești este așezat în partea central-estică a tării, fiind delimitat de paralela 45°46” latitudine nordică și meridianul 27°40” longitudine estică.Teritoriul orașului ocupă o poziție marginală în Câmpia Română, având o altitudine medie de 150 m.La sud de Odobești curge râul Milcov.

Orașul Odobești face parte din țara Vrancei, straveche vatra de civilizatie romaneasca ce constituie un punct de legatura intre cele trei provincii istorice, Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania.

Podgoria Odobesti se intinde pe raza localitatilor Bolotesti, Jaristea si Odobesti, arealul viticol fiind de aproximativ 7000 de hectare. Podgoria Odobesti este una din cele mai renmite si mai vechi podgorii romanesti, primele mentiuni documentare despre aceasta datand din secolul al XVII-lea.

In studiile sale, Nicolae Iorga arata ca, inca de pe vremea lui Petru Rares si mai ales in timpul lui Vasile Lupu, faima vinurilor de Odobesti era definit stabilita, un insemnat comert facut de negustorii cazaclii, care duceau aceste vinuri spre targurile din Podolia si Rusia, aducand de acolo blanuri, piei si alte produse.

Avand in vedere importanta acestei zone, la Odobesti s-a infiintat in anul 1936 Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Odobesti. In urma cercetarilor, aici suny produse soiuri noi de vin, cum ar fi Sarba (un vin semiaromat, omologat in anul 1972) si Babeasca Gri (omologat in anul 1975).

De departe, cel mai faimos vin din podgoria Odobesti este Galbena de Odobesti, vin produs dintr-un soi de strugure romanesc, care se cultiva doar in aceasta zona. Galbena de Odobesti a fost cunoscuta in Moldova sub mai multe sinonime precum: Galbena de Capatanu, Poama Galbena, Bucium de Poama Galbena. Galbena de Odobesti este un soi viguros,lastarii acestuia pot creste, din primavara pana in toamna, la 3-4 metri si chiar mai mult. Din Odobesti, „Drumul Podgoriilor Vrancene” trece pe la Beciul Domnesc, monument istoric aflat in apropierea orasului, inscris in Registrul National al Patrimoniului Turistic si pe lista de conservare UNESCO.

Fig.14

Beciul Domnesc este o crama subterana, contruit in vremea lui Stefan cel Mare, care are 62 de metri lungime si 13,4 metri adancime, fiind singurul asemenea obiectiv realizat din piatra ponce. Aflat, in prezent, in administrarea unei firme din Focsani, el adaposteste cea mai mare colectie de vinuri vechi, fiind astfel cea mai mare vinoteca profesionista din Romania.

Fig. 15

''Drumul" podgoriilor vrâncene continuă, apoi, spre comuna Vârteșcoiu, unde se ajunge după ce călătorul trece podul peste râul Milcov din Moldova în Țara Românească. Până la Unirea Principatelor Române, 24 ianuarie 1859, Milcovul era granița naturală dintre cele două provincii românești.De o parte și de alta a șoselei, cât vezi cu ochii, mii de hectare de vie se întind de la poale până pe coamele dealurilor din zonă. Drumul șerpuiește prin satul Beciul către Faraoane, pe lângă fosta moșie a lui Duiliu Zamfirescu, cel ce a scris pe pridvorul conacului său cunoscutul roman ''Viața la țară', inspirat, cel mai probabil, de vederea panoramică din zonă, care merge dincolo de Focșani, în timp ce în spatele conacului, la apus, dealurile Vrancei capătă culori fascinante toamna. De la Faraoane, șoseaua se îndreaptă printre plantații de viță de vie spre Cîrligele, iar în continuare intră într-o altă celebră podgorie vrânceană, Cotești.

Fig. 16

Podgoria Cotesti este la fel de celebra ca si restul podgoriilor din Vrancea. Cu o istorie de peste 600 de ani, este o podgorie in totalitate valaha. Centrul podgoriei, comuna Cotesti, este atestat documentar din anul 1471. Localitatea si capatat numele de la capitanul Stan Cotea Odobescu, care a primit un domeniu in aceasta zona ca danie din partea domnitorului Tarii Romanesti. Despre Podgoria Cotesti, apar primele mentiuni in anul 1580, pe vremea domnitorului Mihnea Turcitul. Din punct de vedere al cresterii vitei de vie, zona cunoaste o dezvoltare deosebita dupa anul 1900, cand pe langa soiurile de vita traditionale, mai sunt aduse si soiuri de vie din Franta si Italia. In Podgoria Cotesti au fost contruite, de-a lungul secolelor, unele dintre cele mai frumoase manastiri din judetul Vrancea – manastirea Dalhauti, manastirea Varzaresti, manastirea Cotesti si manastirea Recea. De asemenea, tot in Podgoria Cotesti poate fi vizitata si casa memorial “Alexandru Vlahuta”, dar si Muzeul Comunal Cotesti. Podgorenii din Cotesti nu sunt doar oameni priceputi la vinuri ci si mari iubitori ai traditiilor si obiceiurilor din aceasta zona. Asa se face ca aici, in Cotesti exista si o colectie muzeala particulara a uneltelor agricole folosite in viticulture.

Cele mai renumite soiuri de vinuri ale podgoriei Cotești sunt Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagra, alături de vinurile din categoria Pinot, Merlot, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Babească Neagră, Merlot și Cabernet Sauvignon.Din sortimentele de vin autohton se mai cultivă și Galbena de Odobești și Frâncușa. Vinurile de aici se încadrează în toate cele patru mari categorii: sec, demisec, demidulce, dulce.

În Podgoria Cotești se produce unul din cele mai bune vinuri din soiul Șarbă. Vinul produs aici este încântător prin tonurile și senzațiile dulci, cu note ușor amărui. Este un vin semiaromat și ușor, iar gustul său este bine structurat și are o aciditate echilibrată. Se poate consuma în mod optim la o temperatură de 10–12°C împreună cu carne de pasăre sau legume, dar și alături de o carne de porc fragedă.

Pe meleagurile Vrancei, de-a lungul secolelor, cultivarea viței de vie, rodul acesteia, strugurii ca și produsul obținut prin stoarecerea acestor fructe, vinul, au fost la fel de prezente în viața locuitorilor ca și biserica.

''Fabricarea vinului este un termen inadecvat. Este vorba despre crearea vinului. Dintr-un strugure cu metehne nu poate ieși altceva decât un vin cu metehne. Cei mai renumiți oenologi nu se pot lăuda că dintr-un strugure rău au făcut un vin bun. În schimb cei mai ageamii oenologi pot afirma că dintr-un strugure bun au făcut un vin bun", spune Horia Furtună, un cunoscut viticultor din zona Cotești, care a adăugat că ''vinurile vrâncene se pot mândri cu medaliile obținute".

Dar, a completat un alt viticultor cunoscut din Vrancea, Ion Popescu, ''munca în podgorie nu-i o întrecere sportivă, ai câștigat medalia olimpică, te retragi și rămâi în istorie cu performanța, cu recordul care ți-a adus laurii''. ''În viticultură și vinificație nicio medalie din lume nu te pune la adăpost. Nu te scutește ca în fiecare an să faci totul pentru a-ți onora aurul, argintul ori bronzul câștigat", spune el.

Ce ar trebuie făcut de acum înainte pentru a menține statutul înregistrat de viticultorii vrânceni? După spusele unuia dintre ei, Vasile Nica, ar fi ''cultura și stabilizarea solurilor în zone precis delimitate, testate de înaintași, astfel încât atunci când atunci zici Băbească să știi că asta înseamnă Panciu".

Capitolul 5

5.1 Scopul lucrarii

Principalul scop al proiectului este valorificarea naturii și viticulturii, oferind turistilor posibilitatea de a participa la anumite activități cum ar fi culesul strugurilor și fabricarea vinului.

Un alt scop este acela de a organiza mai multe vacanțe și programe turistice personalizate în judetul Vrancea pentru grupuri și individuali, creșterea vânzărilor de vin si creșterea segmentului de piață în următorii ani prin diversificarea ofertei și atragerea clienților.

Tour-operatorul Mondo Travel Focsani promoveaza in Romania turismul de calitate care sa corespunda necesitatilor si exigentelor clientilor prin servicii de cea mai buna calitate si de standarde internationale, oferind pachete turistice oriunde in lume. Orientarea spre cerintele clientului, promptitudinea si calitatea sunt doar cateva din serviciile oferite de aceasta intreprindere si este ceea ce diferentiaza compania de ceilalti concurenti de pe piata.

Prezentare generala a agentiei « SC.MONDO TRAVEL.SRL «

Denumirea agentiei : Mondo Travel ; societatea SC MONDO TRAVEL SRL

Sediul agentiei : Focsani, Strada Mihail Kogalniceanu nr. 2, bl. F1/1 ; puncte de lucru : Bucuresti, Bd. Al. I. Cuza, nr. 95 ; Cluj Napoca, Bd. Eroilor, nr. 24

Nr. Certificat de inmatriculare la Registrul Comertului : J39/163/2002

Licenta de turism : 2258 (Tour Operator)

Activitati desfasurate :Activitati ale agentiilor turistice, activitati specifice ale agentiilor tour-operatoare

Personal total : 3 persoane

Echipamente in dotare : laptop-uri, sisteme PC, multifunctionale (copiator, scanner, imprimanta), telefonie fixa si mobila

Numere de telefon/fax si e-mail : 0337.405.405 ; e-mail : [anonimizat]; web : www.mondotravel.ro

Produse si Servicii

Prin departamentele sale specializate ( Ticketing, Incoming, Turism intern, Turism extern, Organizare evenimente) Mondo Travel ofera servicii complete de rezervari si emitere de bilete de avion pe rute interne si internationale, rezervari on-line in peste 100.000 de hoteluri din intreaga lumea, cazari la preturi preferentiale in hoteluri din Bucuresti, dar si din tara, rezervari si emitere de bilete de odihna si tratament pe litoralul romanesc si in statiunile montane, programe de week-end, emitere de asigurari medicale si carte verde, vacante exotice si croaziere, tranferuri aeroport-hotel-aeroport si inchirieri masini, organizare de excursii extreme pentru grupuri si turisti individuali. Mondo Travel are, de asemenea, cateva pachete turistice adresate pietelor extreme, care includ : turismul de afaceri, circuitul lui Dracula, calatorii in Delta Dunarii, circuit de vizitare a manastirilor din Moldova si Bucovina-pelerinaj, turism montan in Poiana Brasov, Predeal, Sinaia si Busteni, oferte de turism litoraj in Mamaia, Costinesti, Mangalia, Neptun-Olimp. Oferta pentru piata extrema desi nu este foarte bogata, acopera principalele forme de turism cu care se mandreste tara noastra : litoral, montan si cultural.

Obiective ale companiei

Analizand situatia prezentata mai sus, consider ca sansa de dezvoltare pentru Mondo Travel o constituie crearea de pachete turistice dedicate unor segmente bine delimitate de consumatori, apartinand pietei extreme. Astfel, Mondo Travel poate beneficia de pe urma procesului e rebranding al tarii, in urma caruia, se spera, Romania va aparea strainilor drept o drestinatie turistica atractiva. Pentru urmatorii 2 ani, compania isi propune cresterea diversitatii si a personalizarii pachetelor turistice pentru piata externa si atragerea, prin intermediul unei promovari sustinute, a consumatorilor straini in Romania, in special, in Judetul Vrancea. Scopul agentiei Mondo Travel consta in promovarea oenoturismului Vrancean pe piata germana cu pachetul turistic « Vrancea – Wine Country ». Se urmareste includerea zonei Vrancea in circuitul international, iar prin lansarea pe piata a acestui produs se urmareste, de asemenea si cresterea vanzarilor tour-operatorului si ocuparea pozitiei de lider pe piata acordand servicii de calitate superioara, la standarde inalte si cu cea mai buna tehnologie, in vederea atragerii segmentelor de consumatori vizate.

5.2 Plan de marketing

Obiective generale de marketing

Cu ajutorul obiectivelor de marketing se urmareste modificarea in sens favorabil a perceptiilor potentialilor consumatori. Se va asigura formarea unor idei corecte despre firma si despre produsele pe care compania le ofera, dar si despre avantajele lor. Obiectivele de marketing pot de natura cantitativa printre care se numara : o cota de piata de 30 % ; 5% in primul an de functionare si 25% in al doilea an de functionare, obtinerea unei rate de profit de 50%, gradul de acoperire a pietei de 60%. Pe langa obiectivele cantitative, in planurile de marketing se regasesc si obiective calitative : atragerea segmentelor de consumatori de pe piata germana, acordarea de servicii de calitate superioara, promovarea pe plan extern a traditiilor si obiceiurilor locale din judetul Vrancea, promovarea podgoriilor si a vinurilor vrancene in Germania.

Analiza SWOT a produsului « Vrancea – Wine Country »

Analiza SWOT a pachetului turistic oferit este menita sa evidentieze punctele forte si punctele slabe ale acestuia, precum si oportunitatile si amenintarile de pe piata.

Puncte forte:

Destinatie renumita pe plan intern pentru podgorii de vita nobila;

Organizarea anuala a “Festivalului International al Viei si Vinului Bachus”;

Organizarea festivitatii anuale “Zilele Orasului Panciu”

Festivalul Toamna Odobeșteană – organizat în luna septembrie;

Masuri concrete de protective a mediului;

Obiceiuri si traditii culturale locale;

Existent fortei de munca.

Cadru natural deosebit (aer puternic ozonat, mediu nepoluat);

Unicitatea produsului pe piata romaneasca;

Produs complex si complet- acopera cerintele publicului tinta;

Acoperirea unui numar ridicat de obiective turistice.

Puncte slabe:

Destinatie foarte putin cunoscuta pe plan extern;

Infrastructura turistica slab dezvoltata;

Putine locuri de munca.

Oportunitati:

Preocuparile Consiliului Judetean Vrancea pentru dezvoltare rurala durabila;

Atragerea unui numar considerabil de investitori;

Crearea unor dotari de agreement de catre Consiliul Judetean Vrancea;

Lansarea unui proiect pentru valorificarea potentialului viti-vinicol “Drumul podgoriilor”

Deschiderea judetului Vrancea catre turism

Amenintari:

Ofertarea in tarile europene a unor produse turistice calitativ superioare si mai ieftine;

Concurenta ridicata din partea unor tari renumite pentru oenoturism precum Franta, Italia, Spania etc.

Lipsa fondurilor material.

Datorita potentialului turistic de exceptie, Consiliul Judetean Vrancea a inteles ca valorificare acestor bogatii ale judetului reprezinta o alternative catre progresul economic al judetului. Acest lucru face ca tendintele de crestere ale produsului turistic “Vrancea – Wine Country” sa fie remarcate si sa se actioneze in directia imbunatatirii infrastructurii pentru turism, a stimularii dezvoltarii micii industrii locale, adoptarea unor masuri concrete de diversificare a ofertelor turistice si de protectie a mediului, precum si de crearea unor noi locuri de munca.

Se observa faptul ca pachetul turistic detine o serie de avantaje, fiind un produs unic si inovator pe piata. Pe de alta parte, tocmai noutatea si unicitatea produsului poate fi un dezavantaj, deoarece nu este foarte cunoscut si nu beneficiaza de promovare anterioara, cum se intampla in cazul altor obiective turistice din Romania.

Piata intreprinderii

Piata intreprinderii reprezinta spatial economico-geografic in care compania este prezenta cu produsele si serviciile sale, unde potentialul sau uman, material si financiar ii confera o anumita influenta si un anumit prestigiu. Procesul de adaptare a ofertei intreprinderii la necesitatile pietei presupune un efort de cuantificare, analizare si identificare a pietei. In urma unui proces de analiza, in functie de caracteristicile pietei careia i se adreseaza, intreprinderea va decide pentru ce alternativa strategica de abordare a pietei va opta. Astfel, piata tour-operatorului Mondo Travel este o piata eterogena, pe care exista diferente intre consumatori, insa este posibila o grupare a acestora, in functie de caracteristici, in grupuri relativ omogene, ce pot fi abordate in mod diferit.

Activitatea de segmentare a unei piete incepe cu etapa de macrosegmentare, dupa care intreprinderea identifica piata pe care va actiona, urmata de o microsegmentare, in urma careia identifica segmentele existente pe acea piata. Astfel, dupa principalele criterii de segmentare, tour-operatorul isi propune abordarea unui segment de consumatori, dintre acei consumatori pasionati de degustarile de vin in cadrul rural (consumatorii de oenoturism), care cunosc produsul si nu l-au utilizat, dar care au o atitudine pozitiva, entuziasta fata de acesta si la care exista predispozitia de cumparare. Segmentul tinta ales de agentia Mondo Travel pentru comercializarea produsului „Vrancea – Wine Country” este constituit de consumatori germani, cu varste cuprinse intre 35 si 55 de ani, cu venituri medii si mari.

Obiective programului de lansare a pachetului turistic

Obiectivul de marketing este reprezentat de penetrarea pietei germane formata din consumatori cu varsta intre 35 si 55 de ani, prin lansarea produsului „Vrancea – Wine Country”. Produsul este destinat atat sa indeplineasca nevoile consumatorilor germani, cat si sa demonstreze inca o data ca preocuparile principale ale tour-operatorului este satisfacerea completa a clientilor si oferirea unor produse competitive de calitate superioara.

Principala caracteristica a produsului este ca a fost conceput special pentru turistii pasionati de vin si vie, de degustarile de vin, dar si pentru cei care iubesc viata la tara si atmosfera linistita oferita de un cadru natural exceptional.

Strategii de marketing

Strategia de piață:

Strategia de piață reprezintă o componentă foarte importantă a strategiei generale de dezvoltare a întreprinderii. Prin aceasta se stabilește poziția pe care întreprinderea trebuie să și-o asigure în interiorul mediului pentru a-și realiza finalitatea în condițiile unei eficiențe corespunzătoare.

În funcție de dimensiunile și trăsăturile pieței, agenția adoptă o strategie a creșterii, respectiv a dezvoltării activității de piață pe piața germană.

În funcție de poziția agenției față de structurile pieței, agenția va adopta strategia concentrată, deoarece aceasta își concentrează atenția asupra unui segment de piață (cel german), căruia îi cunoaște foarte bine necesitățile.

În funcție de poziția agenției față de schimbările pieței, agenția alege ca alternativă strategia adaptivă, fiind necesară anticiparea schimbărilor pieței.

În funcție de exigențele pieței, opțiunea strategică a agenției ia forma strategiei exigenței ridicate, ceea ce presupune acordarea unei atenții deosebite calității produselor și serviciilor destinate satisfacerii consumatorilor.

În funcție de nivelul competiției, agenția va adopta o strategie defensivă, urmând ca după atingerea cotei de piață vizate să se urmărească creșterea acesteia și obținerea poziției de lider.

Strategia de promovare

Pentru promovarea produsului turistic s-a ales folosirea unui mix de tehnici promotionale, care au ca scop prezentarea circuitului turistic viti-vinicol publicului german. Avand in vedere faptul ca produsul turistic se afla in faza de lansare, se va cauta informarea potentialilor clienti in legatura cu aparitia si prezenta pe piata a noului produs si atragerea acestora in procesul de cumparare. In acest scop, se va utiliza ca metoda ca metoda de promovare publicitatea de informare pe plan international, cu actiune intarziata, urmarindu-se obtinerea de efecte ce se vor realiza in timp.

Tour-operatorul Mondo Travel va cauta sa promoveze, in special, imaginea destinatiei in randul consumatorilor germani. Pentru acest lucru, agentia va adopta o strategie concentrata, adica isi va concentra efortul promotional spre un singur segment de piata, si anume, segmentul tintit. De asemenea, agentia va folosi si strategia pull (de tragere), strategie ce implica activitati de marketing, mai ales publicitate si promovare pe piata de consum, directionate catre utilizatorul final si menite sa il faca pe acesta sa solicite produsul turistic de la intermediari, determinandu-i astfel pe acestia sa ia legatura cu tour-operatorul.

In cazu publicitatii, aceasta se va realiza prin intermediul reclamelor tiparite in reviste de specialitate si a celor difuzate la televizor, publicitate in presa, alegandu-se publicatiile cu cel mai mare tiraj si de profil din Germania ,prin intermediul cataloagelor, brosurilor si pliantelor, internetului si a materialelor audio-vizuale ( CD-uri de prezentare a zonei Vrancea sau a Romaniei, filme cu caracter documentar etc.), publicitate pe internet, pe site-urile germane cu cel mai mare trafic in domeniile: actualitati, calatorii, cat si pe site-urile romanesti de turism.

In privinta publicitatii pe internetm se vor folosi bannere de diferite dimensiuni pe site-uri cu trafic ridicat. Pe langa afisarea acestor banner se doreste si trimiterea de newslettere catre abonatii acestor site-uri, prin care sa li se aduca la cunostiinta existenta si unicitatea acestui produs.

Strategia de produs

Strategia de produs este fundamentată pe obiectivele globale ale întreprinderii, în strânsă legătură cu strategiile de preț, distribuție și promovare.

De asemenea, alternativele strategice adoptate de întreprindere trebuie riguros corelate cu etapa din ciclul de viață al produselor, precum și cu potențialul întreprinderii și imaginea acesteia, fără a fi neglijate nici așteptările consumatorilor.

Având în vedere faptul că produsul se află la începutul etapei de lansare pe piața germană, pentru a răspunde exigențelor specifice acestei piețe și, în special celor ale segmentului țintă de consumatori, pentru început, touroperatorul poate opta pentru o strategie de adaptare.

Astfel, adaptările ce se pot pot aduce produsului pentru lansarea lui pe piața germană pot fi adaptări obligatorii, cerute de legislația și reglementările legate de circulația turistică între cele două țări (Germania – ca țară emițătoare, și România – ca țară receptoare). De asemenea, mai pot fi aduse adaptări indispensabile solicitate de așteptările și de exigențele consumatorilor germani.

Mai târziu, pe măsură ce produsul va ajunge în faza de creștere, agenția va putea adopta o strategie a diferențierii calitative, în ideea realizării unei imagini puternice de marcă a produsului și a maximizării cotei de piață. Iar în faza de maturitate, agenția se va gândi la o strategie de înnoire a produsului, căutând să mobilizeze întregul său potențial uman, material și financiar în vederea menținerii cotei de piață și a maximizării profitului în ceea ce privește produsul respectiv.

Însă, înainte de a se putea vorbi de adaptarea produsului la piața germană, trebuie avută în vedere promovarea imaginii județului Vrancea ca destinație, și mai ales a României, ca spațiu de comercializare a pordusului turistic ce urmează a fi lansat.

Strategia de distribuție:

Deciziile referitoare la strategia de distribuție au un impact hotărâtor asupra capacității firmei de a îndeplini obiectivele sale de marketing și asupra celorlalte componente ale mixului.

Agenția va distribui produsul turistic „Vrancea – Wine country” printr-un canal scurt, folosind doar un intermediar, și anume, agențiile de turism detailiste din Germania. De asemenea, agenția va alege o distribuție exclusivă, această strategie permițându-i să păstreze controlul asupra distribuirii produsului, urmărind o bună imagine a acestuia.

Astfel, prin alegerea acestei strategii, agenția urmărește să obțină o imagine de prestigiu, un control ridicat asupra canalului, o stabilitate a prețului și profituri mari. Intermediarii vor fi puțini, vor fi stabiliți pe criterii precise și vor avea o reputație bună, care să contribuie în mod semnificativ la creșterea imaginii agenției, dar și a destinației.

O astfel de opțiune strategică în ceea ce privește distribuția va putea fi adoptată datorită, în principal, calității produsului turistic, dar și a segmentului țintă vizat, segment compus din consumatori dispuși să se deplaseze la agențiile de turism detailiste pentrua cumpăra produsul, chiar dacă agențiile respective nu se află în zona lor de reședință.

Strategia de pret

Avand in vedere faptul ca nu exista agentii care sa ofere produse similare, pretul acestui pachet turistic nu poate fi stabilit in functie de concurenta. Fiind un produs nou, o evolutie a cererii nu poate fi inca studiata, astfel incat nu poate fi stabilit nici un functie de cerere. Drept urmare, pretul circuitului va fi calculat in functie de costuri.

Prețul fiind doar un element al marketingului mix, elaborarea unei strategii eficiente de preț trebuie să coreleze prețul cu celelalte trei elemente ale mixului. Prețul unui produs sau serviciu se bazează pe calitățile și trăsăturile acestuia – cu cât acestea sunt mai bune, cu atât pretul stabilit este mai mare. Astfel, produsul turistic ce urmează a fi lansat, fiind unul de calitate, va avea un preț ridicat, urmărindu-se prin aceasta și atingerea unui obiectiv general al agenției (atingerea unei cote de piață ridicate).

De asemenea, prețurile practicate sunt direct corelate cu modalitățile de distribuire a produselor. Astfel, produsul turistic „Vrancea – Wine country” presupune comercializarea în locuri special amenajate (agenții de turism detailiste din Germania, saloane de prezentare, Internet) ceea ce înseamnă costuri ridicate și, implicit, prețuri mai mari.

În ceea ce privește corelarea prețului cu activitatea promoțională, prețurile mari practicate pentru noul produs turistic pot furniza fondurile necesare programelor de informare a consumatorilor asupra produsului respectiv.

Astfel, touroperatorul a decis să adopte strategia prețului înalt, menită să valorifice existența unor categorii de consumatori care sunt dispuși să plătească prețuri ridicate pentru un produs de care sunt interesați în mod deosebit. Această strategie prezintă pentru agenție o serie de avantaje demne de luat în seamă. În primul rând, o astfel de strategie este foarte potrivită segmentului țintă vizat de agenție (consumatori pasionați de degustări de vinuri, cu venituri medii și mari, cu o atitudine pozitivă față de produs și la care există predispoziția pentru cumpărare). În al doilea rând, un preț mai ridicat încă de la începutul prezenței pe piață a produsului va genera un nivel mai mare al veniturilor și, implicit, profit, comparativ cu practicarea unor prețuri mai scăzute. Și în al treilea rând, recuperarea cheltuielilor de cercetare și a celor promoționale, cheltuieli foarte mari, se va face mult mai rapid.

Buget

Stabilirea bugetului necesar pentru lansarea produsului „Vrancea – Wine country” presupune analiza cheltuielilor ce vor fi efectuate pentru diferitele operațiuni incluse în planul de lansare.

Cheltuielile de bază pentru lansarea produsului:

Cheltuieli cu cercetările de piață efectuate pentru dezvoltarea conceptului de produs (chestionare, sondaje);

Cheltuieli cu materialele folosite pentru elaborarea chestionarelor;

Cheltuieli cu personalul angajat în efectuarea cercetărilor de piață;

Cheltuieli cu spațiile folosite în cercetările de piață și alte cheltuieli aferente (energie, apă etc.)

Cheltuieli cu remunerațiile personalului angajat în procesele de cercetare-dezvoltare, producție.

Cheltuieli accesorii lansării produsului turistic:

Cheltuieli cu instruirea forțelor de vânzare;

Cheltuieli cu instruirea personalului angajat în departamentul de marketing și resurse umane;

Cheltuieli cu identificarea contactelor cu intermediarii (agenții de turism, hoteluri, pensiuni turistice etc);

Cheltuieli cu studiile efectuate pentru a stabili zona Germaniei pentru lansarea noului produs (remunerația personalului angajat în astfel de cercetări și mijloacele materiale folosite);

Cheltuieli cu introducerea pe piață a noului produs turistic;

Cheltuieli cu materialele publicitare necesare lansării (tehnicile folosite în acțiunile publicitare din presă, radio, televiziune, publicitatea prin tipărituri, pe Internet etc);

Cheltuieli cu tehnici de protecție a mediului înconjurător;

Cheltuieli cu asigurarea calității noului produs.

Produsul oferit de catre agentia Mondo Travel propune un circuit cu caracter oenoturistic in Vrancea, atractiile principale fiind cramele raspandite in tot acest judet. Acest sejur se va desfasura in perioada septembrie-octombrie ale fiecarui an.

Transportul turistilor pe perioada turului este asigurat de agentie. Se va inchiria un autocar cu capacitate de minim 20 de locuri, care ii va transporta pe turisti de la aeroport la hotel si inapoi, dar si in diferitele locatii ce urmeaza a fi vizitate: crame, podgorii.

Programul oferit clientilor va consta in principal in vizitarea si prezentarea cramelor si podgoriilor din judet.

Programul turistic oferit cuprinde printre multe alte obiective si Crama Garboiu, aflata in podgoria Cotesti.

Crama Garboiu este o crama autentica si pitoreasca care acopera o istorie presarata cu pasiunea si mestesugul vinului care se regaseste in viile roditoare din zonele Cotesti si Dumbraveni din judetul Vrancea.

Recondiționată și modernizată de curajoasa familie Gîrboiu, fosta cramă a boierului Zamfirescu – Conu” Alecu cum îi spuneau sătenii, făcea în anii ”30 unele dintre cele mai bune vinuri din țară. Păstrând acea tradiție, familia Gîrboiu a reușit să dea un suflu nou zonei și să reînvie plăcerea localnicilor de a face un vin bun. Ajutate de soarele lin care aruncă raze hrănitoare spre viile întinse peste dealurile Coteștilor, vinurile Crama Gîrboiu adună toată savoarea și buchetul unui vin cu har, meșteșugit de-a lungul vremurilor.
Crama Gîrboiu a luat ființă în 2005, pe baza fostei crame a boierului Zamfirescu, printr-o investiție de peste 2 milioane de Euro, cu ajutorul unui program Sapard. Așezată in podgoria Cotești din Vrancea, Crama Gîrboiu deține vie în arealele viticole din Cotești și Dumbrăveni.  In cele peste 200 ha de vie pe care le deține Crama Gîrboiu se regăsesc soiuri românești consacrate ca Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră dar și soiuri de vin recunoscute internațional ca Sauvignon Blanc, Merlot, Cabernet Sauvignon și Traminer. Crama Gîrboiu deține și soiul specific doar zonei Vrancea – Sarba, fapt ce atestă unicitate ofertei de vinuri a cramei. Sarba este un soi de vin relativ nou, înființat în anii ”70 la Stațiunea de Cercetări Viticole din Odobești, un soi deosebit, semiaromat, cu un caracter distinct, care are la bază soiul Tămâioasă Românească.

Fig. 17
Profitând de o zonă climatică foarte bună pentru cultivarea viței de vie, de podgorii întinse și fertile, de o tehnologie modernă și inovativă, vinurile Crama Gîrboiu respectă blazonul ținutului Vrancei, cea mai importantă zonă din Moldova viticolă. Realizate de o echipă pasionată și dinamică, vinurile de masă – gustoase și proaspete sau vinurile de soi – savuroase și distincte, sunt vinuri de calitate, curate și corecte, așa cum doar într-o cramă românească autentică și adevărată se pot găsi.

Crama are o suprafață de 4000 de metri pătrați, unde se află zona de procesare a strugurilor, depozitul cu o capacitate de 2 milioane de litri, linia de îmbuteliere și sistemul de ambalare bag-in-box (pungă în cutie).

Echipamentele sunt modele de ultimă generație. Procesele de macerare și fermentare a vinurilor se fac în cisterne din oțel inoxidabil, la temperatură controlată; maturarea se face în butoaie fabricate din lemn franțuzesc.

Fig. 18

  Crama Gîrboiu dorește să producă și să ofere consumatorilor cele mai bune vinuri, renumite prin unicitatea locului și prin soiurile cultivate ale binecunoscutei podgorii de la Cotești, precum și de tradiția recunoscută de sute de ani de fabricare a vinului bun.

Branduri de vin: Crama Gîrboiu, Varancha, Livia, Epicentrum, Bacanta.

Fig.19

 RELIEF
Teritoriul comunei Dumbraveni este amplasat la contactul dintre Subcarpatii de Curbura si Campia Romana. Limita dintre cele doua unitati de relief corespunde in mare cu alineamentul drumului european E 85, la nord de Valea Ramnei ea fiind situata mai la est de acesta.
Principalele unitati geomorfologice prezente de la est la vest sunt Campia Inalta a Siretului si Glacisul Piemontan .
Campia Inalta a Siretului ocupa jumatatea estica a teritoriului si are altitudini cuprinse intre 100 si 150 m, rezultand o panta generala mai mica de 2 % cu orientare spre est.

CLIMA
Teritoriul comunei Dumbraveni are o clima temperat continentala cu temperatura medie multianuala de 9.6°C. Cea mai ridicata temperatura medie anuala este de 21.6°C pentru luna iulie iar cea mai scazuta are valoarea de -3.8°C in luna ianuarie.
Cantitatea de precipitatii medie multianuala este de 573.2 mm, cu maximum de precipitatii in lunile mai, iunie si iulie cand cad 194 mm. Perioada cea mai secetoasa din timpul anului este ianuarie, februarie si martie cand cad 90 mm.

SOLURI
Principalul tip de sol existent in perimetrul analizat din comuna Dumbraveni este US 20 = preluvosol mezostagnic, lutoargilo , dezvoltat pe luturi, vie, tasat, desfundat, erodat slab.

Pensiunea “Hanul lui Ureche” este o pensiune agroturistica situata la doar 10 kilometri de Crama Garboiu. Este locul perfect pentru a petrece o vacanta de neuitat in mijlocul plantatiilor de vita de vie. In cadrul acestei pensiuni turistii au inedita oportunitate de a evada din rutina incarcata cu stres, griji si ganduri negative din jurul vietii datorita linistii de aici, dar si prin atmosfera create in aceasta unitate cu ajutorul petrecerilor cu dansuri si cantece traditionale romanesti, organizate in cadrul pensiunii.

Intrucat pensiunea agroturistica dispune de o crama si de o casa de vinuri, oaspetii au prilejul favorabil de a observa si participa la viata rurala si la prepararea produselor viniviticole. Pentru crearea bunei dispozitii sunt organizate seri cu petreceri in cinstea vinului si dansuri populare.

Infiintata in anul 2004, a ajuns in scurt timp un producator important de vinuri din zona Vrancea si foloseste utilaje si tehnologii moderne pentru producerea si imbutelierea vinurilor.

Vinurile sunt fabricate conform unor tehnologii speciale din struguri de soi, recoltati pe podgoriile insorite ale Vrancei. Aceste vinuri se remarca printr-o perlare frumoasa, buchet fin si arome parfumate. Profesionalismul si sufletul vinificatorilor companiei sunt incorporate in aceste perle ale vinificatiei clasice.

Casa de Vinuri „ Hanul lui Ureche” este situata in comuna Gura Calitei judetul VRANCEA, comuna care are intrare din E 85. Sigla si denumirea vinului "Vinul lui Ureche" sunt marci inregistrate. Capacitatea de productie este de o suta cinci zeci de mii de litri, iar recerea de la must la vin se face prin mecanisme mecanice si termice. Vinul este depozitat in cele mai noi si performante recipiente din inox.

Dintre soiurile produse de catre crama noastra mentionam: FETEASCA REGALA, REASLING, SARBA, SOUVIGNON BLANC, MUSCAT OTONEL, ALIGOTE, MERLOT, CABERNET SOUVIGNON.

În funcție de caracteristicile construcției, calitatea dotărilor și serviciilor oferite, pensiunea agroturistică este clasificată și i se atribuie un numar de 4 margarete. Clasificarea se face de catre Ministerul Turismului, conform Anexei1.

Pensiunea are o capacitatede 20 locuri, adica 10 camere, dintre care 10 camere duble. Camerele sunt dotate cu: pat, dulap, cuier, 2 noptiere, 2 fotolii, o masuța cu pahare și vază pentru flori, TV cu cablu, telefon fix, aer condiționat, baie proprie. Costul unei nopți în apartament este de 25 euro, iar în timpul campaniei de cules este de 30 euro. Tariful pentru o camera dublă este de 20 euro/noapte, iar pe perioada campaniei este de 25 euro/noapte, iar pentru o camera single de 15 euro/noapte, respectiv 20 euro/noapte. Tarifele au fost stabilite în moneda internatională euro pentru a fi clare strainilor. Se poate adauga un pat suplimentar în unele camere, contra cost, 10 euro/noapte cu mic dejun inclus. Copiii de 1-3 ani beneficiază de o reducere de 100%, iar cei cu vârsta între 4-12 ani o reducere de 40%.

Serviciile oferite de pensiune, care intra în costul cazarii sunt:

acces cu automobilul;

parcare auto cu o capacitate de 7 locuri;

activitați gospodarești;

grătar;

loc de joaca pentru copii;

restaurant;

living;

încalzire centrala;

apa calda non-stop;

internet WI-FI;

TV cablu;

card de credit acceptat;

muzică populara live.

Amplasarea în spațiu

Pensiunea este amplasata in comuna Urechesti, judetul Vrancea, la 20 de kilometri de orasul Focsani, pe drumul national DN2 E85.

Structura de cazare este localizata pe un teren de 650 mp, având o suprafața de 420 mp și o parcare de 60 mp. Accesul catre pensiune se realizeaza prin intermediul unei alei pavate, decorată cu flori de sezon. În apropierea pensiunii se află locul de joaca pentru copii de 60 mp si foisor.

Toate încăperile , inclusiv restaurantul, salonul, camerele pentru oaspeți sunt decorate în stil tradițional românesc.

Crama este prevazuta cu urmatoarele unități:

unitate pentru desfășurarea fluxului tehnologic;

unitate pentru fermentația finală;

unitate de îmbuteliere;

unitate de depozitare și maturare;

grup sanitar;

laborator;

vestiar;

o unitate de prezentare cu scop turistic a utilajelor folosite pentru producerea de vinuri,;

o sală amenajată cu mese, unde turiștii au posibilitatea de a degusta din vinuri după prezentarea utilajelor;

Sala vinificatie

Societatea dispune de tehnologie de imbuteliat si de baxat. Pe masura ce vinul se apropie de faza de imbuteliere strictetea masurilor de igiena creste. Scopul principal al igienei este de a asigura sanatatea vinului. Nerespectarea igienei duce la afectarea calitatii vinului ce poate merge pina la pierderea totala a lui.Operatiunile de igienizare fac parte integranta din procesul de vinificatie si au aceeasi importanta ca si fermentarea, limpezirea sau stabilizarea.

Sala depozitare

Vinul este depozitat in recipiente din inox. Capacitatea de productie este de o suta cinci zeci de mii de litri. Trecerea de la must la vin se face prin mecanisme mecanice si termice.

Amplasarea cramei este aproape de vie și în apropierea căilor de acces, iar la intrare întâlnim o rampă de acces, naturală care face ca descîrcarea strugurilor să fie mai uoară.

Crama este suficient de încăpătoare și cu un mare cubaj de aer. Astfel încât să permită depozitarea și păstrarea utilajelor de prelucrare a strugurilor (zdrobitor, presă, eventual pompă) și păstrare vaselor de fermentare a mustului și a celor destinate stocării vinului nou. Vinurile se păstrează în cramă până la venirea primelor geruri, când sunt trecute în pivnițe.    

Crama este foarte bine luminată, aerisită, totdeauna curată și are o temperatură între 10 si 150 C.

Tehnologia generala de obținere a vinului

Pregatirea si amenajarea cramei

Înainte cu 2-3 săptămâni de începerea campaniei de vinificare se pregătește crama, se curăță interiorul ei, se văruiesc pereții, tavanul și postamentele vaselor. Pardoseala de ciment sau asfalt se spală cu soluție de carbonat de sodiu de 2% sau cu soluție de SO2 1% și, apoi, se spală cu apă. În sălile de fermentație se verifică sistemul de ventilație pentru asigurarea unei bune aerisiri. Vasele de fermentare și depozitare se repară și se condiționează. Trebuie să se asigure capacitatea de depozitare corespunzătoare recoltei evaluate de struguri. De asemenea, se verifică starea de funcționare a utilajului tehnologic. În afară de aceste măsuri tehnice, mai trebuie luate și măsuri organizatorice în vederea începerii campaniei de vinificare. Astfel:

 se asigură aprovizionarea cu materiale(bulgări, pastile sau fitile de sulf, butelii cu bioxid de sulf, carbonat de sodiu) , aparatură pentru analiza curentă a mustului la recepție, pâlnii de fermentare, termometre pentru măsurarea temperaturii mustului în vasele de fermentare;

 se asigură personal necesar și instruirea lui pentru a cunoaște cu precizie operațiile ce trebuie să le execute;

 se asigură mijloacele de transport pentru struguri, musturi sau vinuri, precum și pentru angajați, dacă este necesar.

Tehnologia obținerii mustului de struguri. Obținerea mustului tehnologic de calitate impune respectarea urmatoarelor reguli:

prelucrarea strugurilor imediat dupa cules si intr-un timp cat mai scurt;

evitarea aerării și oxidării mustului;

evitarea îmbogățirii mustului cu metale (Fe, Cu, etc.);

colectarea și vinificarea separată a diferitelor fracțiuni de must.

Strugurii trebuie să ajungă la locul de prelucrare cu boabele întregi altfel sunt expusi la schimbări dăunatoare.

Există numeroase tipuri de vase folosite la transportul strugurilor (lădite din lemn sau material plastic, saci din material plastic, butoaie de lemn etc) însă în ultimul timp s-a generalizat transportul strugurilor cu ajutorul benelor (recipiente metalice fixate pe platforma remorcilor), capacitatea acestora fiind de 1-12 tone.

Din punct de vedere tehnic și economic, satisfacerea cerintelor tehnologice necesită asamblarea diferitelor utilaje de prelucrare în linii tehnologice adecvate tipurilor de vin ce urmeaza a fi preparate.

Tehnologia de producere a vinurilor albe

Vinurile albe se obțin, în principiu, din soiuri cu struguri albi.

Termenul de vin alb, folosit în mod curent din timpuri îndepărtate, este impropriu dacă ne referim la adevăratul înțeles al cuvântului „alb”, deoarece nici un vin nu are aspectul zăpezii sau al laptelui. Încetățenit probabil prin contrast cu vinul roșu, termenul este totuși folosit convențional pentru orice vin care are culoare galben-verzuie, galben-pai, galben-aurie până la galben-chihlimbarie.

Toate vinurile albe prezintă câteva trăsături comune datorate soiului sau sortimentului de soiuri din care provin precum și tehnologiei aplicate în producerea lor. Privit în ansamblu, în procesul de obținere a lor, ca al oricărui vin de altfel, se disting trei faze: prefermentativă, fermentativă și postfermentativă. Fiecare din aceste faze prezintă o anumită importanță în desăvârșirea calității vinului.

În faza prefermentativă, care ține de la cules până la obținerea mustului, operațiunile tehnologice de zdrobit, desciorchinat, scurgere, presare trebuie realizate rapid și conduse astfel încât să se favorizeze extracția elementelor utile calității, limitându-se cât mai mult a celorlalte, considerate ca dezavantajoase (C. Flanzy ș.a., 1998). Macerația, care ar putea începe de la cules în cazul recoltatului mecanic, trebuie evitată pe cât posibil printr-o separare a mustului ravac din vasele de transport și un transport rapid la cramă pentru prelucrare.

Sulfitarea este o operaținune tehnologică obligatorie, deoarece dioxidul de sulf protejează recolta de oxidare, inhibă activitatea microorganismelor indigene și favorizează deburbarea mustului.

În faza fermentativă se urmărește ca declanșarea, desfășurarea și desăvârșirea fermentației alcoolice să se realizeze la termen și în condiții cât mai bune, pentru a se obține o bună aromă secundară (numită de fermentație), element de mare însemnătate pentru calitatea vinurilor albe lipsite, de multe ori, de aroma primară (varietală).

Tehnologia de producere a vinurilor albe de masă

În legislația vitivinicolă românească este stipulat că vinurile albe de masă, ca de altfel și cele roșii și roze din aceeași categorie de calitate, se obțin din soiuri de mare producție (Galbenă de Odobești, Zghihară de Huși, Aligoté etc.) cultivate în podgorii specializate în acest scop (Odobești, Panciu, Ivești ș.a.). De asemenea, ele pot fi obținute și din soiuri pentru vinuri de calitate, atunci când strugurii acestor soiuri nu îndeplinesc condițiile prevăzute pentru astfel de vinuri.

Tot în categoria vinurilor de masă sunt încadrate și cele obținute din viile răzlețe, precum și cele rezultate în urma vinificării strugurilor de masă cu însușiri mixte, care nu corespund normelor de calitate stabilite prin standarde pentru consumul acestora în stare proaspătă. În fine, vinurile de masă pot fi obținute și din așa numiții hibrizi complecși (numiți și hibrizi interspecifici sau soiuri cu rezistentă sporită), proveniți din hibridări între specia Vitis vinifera și alte specii ale genului Vitis.

Tăria alcoolică dobândită a vinurilor de masă trebuie să fie de minimum 8,5% vol – 9% vol.

Așa cum arată și numele, aceste vinuri sunt cele populare, care se consumă în mod obișnuit în timpul meselor, nu atât pentru a descoperi în ele anumite calități deosebite, ci mai mult cu scopul de a se bucura de efectele benefice ale vinurilor. Dintre aceste efecte pot fi amintite cele igienice (în special antiseptice), de favorizare a digestiei, antistres etc., în cazul unui consum moderat, de preferință către sfârșitul mesei, când stomacul este în plină activitate.

La fel ca și în cazul celorlalte vinuri albe, cele de masă trebuie să aibă, în momentul punerii în consum, maximum 210 mg/L dioxid de sulf total. În general, vinurile de masă se produc și se comercializează ca vinuri seci, respectiv cu un conținut de zahăr până la maximum 4 g/L. Cele cu conținut de zahăr nefermentat (demiseci sau demidulci) sunt vinuri care au numai importanță locală și care, pe ansamblu, dețin un procent desul de redus.

Producerea vinurilor albe de masă se face după o tehnologie specifică, prezentată succinct în cele ce urmează.

Culesul strugurilor se efectuează la maturitatea tehnologică, când mustul are un conținut de zahăr de minimum 144,5 g/L – 153 g/L.

Transportul strugurilor se face rapid, de obicei în vehicule cu bene basculante fixate pe remorci sau pe autocamioane, pentru ca strugurii să ajungă la locul de prelucrare cât mai întregi și nezdrobiți.

Recepția strugurilor se face atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Recepția cantitativă se execută prin cântărirea strugurilor la cântarul tip basculă-pod, la cântarul cu benă basculantă sau, mai nou, la buncărul de recepție prevăzut cu sistem automat de cântărire. Recepția calitativă se face prin analize sumare, dintre care obligatorie este determinarea zahărului (refractometric sau densimetric).

Zdrobitul strugurilor se execută cu ajutorul zdrobitoarelor, a fulopompelor sau egrafulopompelor si reprezinat prima etapa de procesare a strugurilor in sistemul de productie.

Sulfitarea mustuielii, pentru a-i asigura protecția antioxidantă, se face cu 40−60 mg/L dioxid de sulf, când strugurii au fost sănătoși și cu 80−140 mg/L dacă au fost mucegăiți. În cazul când de la cules până la prelucrare au trecut mai mult de patru ore, iar vremea este călduroasă, se preferă ca jumătate din dozele amintite să fie administrate direct pe struguri în vasele de transport sau în buncărul de recepție.

Presarea boștinei se realizează fie cu prese cu membrană, de capacitate mare, fie cu prese mecano-hidraulice, dar cel mai adesea se folosesc prese continue perfecționate, cu diametrul șnecului mare, care au o presiune de lucru mai redusă.

Asamblarea mustului constă în amestecarea mustului ravac cu cel rezultat de la

presarea I și II la presele discontinue, sau a musturilor de la ștuțurile I și II la presele cu acțiune continuă.

Limpezirea mustului se realizează pe cale gravitațională urmată de o decantare după 6−10 ore. Pentru a nu se declanșa fermentația alcoolică în timpul sedimentării, trebuie ca în must să existe un conținut de 25−35 mg/L dioxid de sulf liber.

Trecerea mustului din vasele de limpezire în cele de fermentare se face deschis, pentru a se asigura o ușoară aerare care să favorizeze declanșarea rapidă a fermentației.

La vasele în care a fost tras se lasă un gol de fermentare, care reprezintă 8−10% din

capacitatea lor în cazul budanelor și 12−15% la cisterne.

Supravegherea și conducerea fermentației alcoolice constă, în principal, în urmărirea nivelului și evoluției temperaturii și, eventual, a densității (date care vor fi transpuse pe un grafic pentru fiecare vas de fermentare în parte) și în luarea unor măsuri pentru a se evita depășirea unor temperaturi mai ridicate de 25 °C. Rareori se face un control microscopic (numai în cazul unor fermentații nedorite) și la fel, destul de rar, determinarea alcoolului și a concentrației în zahăr.

Umplerea vaselor de fermentare (facerea plinului) se efectuează imediat după terminarea fermentației tumultoase și apoi periodic, la 4−6 zile, până la tragerea vinului de pe depozitul de drojdie. Tragerea vinului de pe depozit are loc imediat după terminarea fermentației alcoolice, mai ales în situația când acesta provine din recolte avariate, sau la circa trei săptămâni când provine din struguri sănătoși. Operațiunea se execută semideschis și, deschis, numai când vinul prezintă miros sulfhidric, iz de drojdie sau alte mirosuri. Sulfitarea vinului are scopul de a asigura un conținut de 20−30 mg/L dioxid de sulf liber și se aplică concomitent sau după tragere de pe depozitul de drojdie. Stocarea vinului are loc în cisterne, budane sau butoaie. Durata de stocare este de maximum un an, timp în care se aplică pritocurile necesare și sulfitarea pentru a asigura menținerea unui nivel de 20−30 mg/L dioxid de sulf liber. Temperatura optimă de păstrare este de 10−14 °C. Bentonizarea se face după tragerea vinului de pe depozit sau cu ocazia primului pritoc, cu doze stabilite prin microprobe.

Îmbutelierea se face cu puțin timp înainte de livrarea vinului în consum. Fiind vorba de vinuri seci, ea poate fi la rece, deși uneori, din măsuri suplimentare de precauție, mulți producători o preferă încă pe cea la cald. Înainte de îmbuteliere, vinului trebuie să i se asigure un conținut de 20−30 mg/L dioxid de sulf liber.

Vinuri albe demiseci și demidulci

Aceste vinuri, față de cele albe seci din aceași categorie de calitate, se realizează într-un număr mai restrâns de podgorii și numai din acele soiuri care sunt capabile să acumuleze, până la maturitatea deplină, cantități ridicate de zaharuri și care, prin supracoacere și stafidire, să se concentreze și mai mult. Culesul strugurilor se efectuează când conținutul de zaharuri din must este de minimum 200 g/L pentru vinurile demiseci și între 210–250 g/L pentru cele demidulci. Recepția calitativă, privind autenticitatea și puritatea soiului, proveniența geografică a strugurilor, starea fitosanitară a recoltei etc., trebuie să fie cât mai riguroasă. Zdrobirea, desciorchinarea și presarea se execută diferențiat, în funcție de gradul de supramaturare a recoltei, ținându-se seama de faptul că, în cazul strugurilor stafidiți, mustul se obține mai mult prin presare decât prin scurgere liberă. Macerarea mustuielii este facultativă, dar ea poate fi luată în considerare în cazul producerii anumitor vinuri, mai ales atunci când stugurii au fost atinși de putregaiul nobil. Deburbarea este de obicei sumară, fiind asociată cu o sulfitare moderată (50–60 mg/L dioxid de sulf). Uneori se apelează și la un tratament cu bentonită (0,5–1,5 g/L). Maiaua care se adaugă pentru fermentare este preferabil să fie constituită din levuri care au o redusă putere alcooligenă (definită prin gradul alcoolic maxim realizat într-un must bogat în zahăr) și un randament ridicat în alcool (minimum 1 mililitru de alcool pur din 1,7 g zahăr). Se preferă o încărcătură levuriană de peste 1⋅106/Ml, pentru a înfrunta concurența levurilor indigene, existente încă în număr ridicat ca urmare a unei deburbări sumare, precum și datorită faptului că o concentrație ridicată în zahăr jenează parte din levuri. Fermentația alcoolică va fi supravegheată, luându-se măsuri ca temperatura să nu depășească 20 °C.

Având în vedere că durata de fermentare este cu atât mai lungă cu cât concentrația în zaharuri este mai mare, pe lângă controlul temperaturii, densității, conținutului de zahăr și a gradului alcoolic, se va determina și aciditatea volatilă, având grijă ca aceasta să nu depășească limitele normale. Sistarea fermentației alcoolice se face înainte ca zahărul să fie complet metabolizat, astfel încât acesta să rămână într-o concentrație corespunzătoare vinului ce urmează a fi obținut: demisec sau demidulce.

Rareori, și mai mult în tehnologia preparării unor vinuri spumante cu grad alcoolic scăzut (cum este cazul producerii vinului Muscat Spumant de Bucium-Iași, de exemplu), se apelează și la fermentări succesive care duc la epuizarea mustului în azot asimilabil, epuizare care face ca înmulțirea și activitatea levurilor să fie mult diminuată (V.D. Cotea, 1985). Condiționarea și stabilizarea microbiologică a vinului trebuie să fie efectuate imediat după sistarea fermentației și tragerea vinului de pe drojdie. În multe situații, aplicarea unei filtrări sterilizante s-a dovedit absolut necesară. Tratamentul cu acid sorbic, în doză de maximum 200 mg/L, poate fi aplicat în măsura în care beneficiarii admit acest conservant în produsul finit. Maturarea în butoaie variază de la un vin la altul, preferându-se o durată de minimum opt luni. Există și situații când aceste vinuri pot fi livrate și ca vinuri tinere, după o stocare de numai 3-4 luni. Temperatura de păstrare a vinului este de preferat să fie cât mai apropiată de 10 °C, astfel încât reacțiile care au loc în acest timp să fie lente. Îmbutelierea este obligatoriu să fie sterilă, pentru a nu ajunge la modificări microbiologice nedorite în produsul finit. Învechirea este facultativă. Pentru vinurile de mare marcă ea poate să dureze și peste un an de zile. Vinurile albe cu denumire de origine controlată cu conținut de zahăr se realizează, așa cum deja s-a subliniat, numai în unele podgorii și doar din câteva soiuri. În țara noastră, cele mai reputate în producerea unor asemenea vinuri sunt podgoriile Cotnari, Murfatlar, Pietroasa, Târnave, Alba, Sebeș-Apold. Dintre soiuri se amintesc : Grasă de Cotnari, Fetească albă, Chardonnay, Pinot gris, Sauvignon blanc, Riesling italian, Traminer roz ș.a.