Turismul Sustenabil
Dezvoltarea durabila ( 1) se defineste in general ca fiind un proces de dezvoltare capabila sa satisfaca atat nevoile generatiei actuale fara a diminua , in sens negativ, interesele generatiilor care vor veni dupa noi. In continuare, dezvoltarea durabila mai inseamna recunoasterea faptului ca nivelul de bunastare sociala a omenirii, dezvoltarea economiei raportat la mediul inconjurator, sunt interdependente, respectiv un mediu care sufera calitativ de poluare la toate nivelele, va reusi la randul lui sa influenteze in timp, in mod negativ, dezvoltarea economico – sociala si a calitatii vietii pe plan mondial.
La fel ca si orice alta activitate economica, activitatea turistica trebuie sa adopte si sa promoveze la randul ei conceptul de dezvoltare durabila, mai ales ca este o activitate total dependenta de resursele oferite cu atata generozitate de natura inconjuratoare si implicit tot ceea ce este legat de ea (mostenirea arhitecturala, mestesuguri traditionale si a traditiilor etnografice, folclorice impreuna cu cele culturale) a fiecarei comunitati care le pune la dispozitia consumatorului de turism dar le si distribuie, la randul ei, la alti utilizatori.
Inca din 1992, la Summitul Mondial din Rio de Janeiro, majoritatea statelor lumii au constientizat, pentru prima oara, importanta cruciala a actiunilor, la toate nivelele, pentru realizarea eficienta a obiectivelor promovate prin conceptul de dezvoltare durabila. Tot aici” Programul de actiune 21 pentru sectorul de calatorii si turism, spre o dezvoltare durabila” a devenit un adevarat motor a unui numar urias de proiecte si initiative ce au vizat, la toate nivelele, dezvoltarea durabila. Devenind foarte repede obiectivul principal al politicii de viitor a Uniunii Europene, dezvoltarea durabila este inclus atat in cadrul Tratatului de la Maastricht in anul 2001 cat si in cadrul Summitului de la Goetheborg careia, ulterior in 2002, i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona. Comisia a fost nevoita ca in 2005 sa inceapa un nou proces amplu de revizuire a Strategiei de Dezvoltare Durabila, care s-a desfasurat in mai multe etape:
in februarie 2005, s-a publicat o evaluare initiala critica privind nivelul progresului inregistrat din 2001, Comisia evidentiind o serie de directii viitoare de urmat in ceea ce priveste dezvoltarea non-durabila, care au generat efecte negative in ceea ce priveste: schimbarile climatice la nivel global, cresterea saraciei si a excluziunii sociale, amenintari asupra sanatatii publice, epuizarea resurselor naturale si afectarea biodiversitatii
in iunie 2005, se adopta de catre sefii de stat si de guverne din Uniunea Europeana, o declaratie noua privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile prin care se sustinea ca Agenda reannoita de la Lisabona reprezinta o componenta esentiala al atotcuprinzatorului obiectiv al dezvoltarii durabile
dupa consultarea precauta cu mai multe persoane si institutii de specialitate implicate, comisia prezinta pe 13 septembrie 2005 o noua propunere de revizuire, constand din evidentierea clara a 6 prioritati , respectiv: schimbarea climatica la nivel global, sanatatea populatiei, excluziunea sociala, transporturile, resurse naturale si saracia prin identificarea cailor de urmat, care sa rezolve aceasta problema.
La Goetheborg, in anul 2006, se adopta in final Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana extinsa, ca rezultat al procesului de reannoire inceput inca din 2004 (2). Dezvoltarea durabila mai este privita si sub urmatoarele aspecte:
– in sfera socio-economica reprezinta, pe plan mondial, pastrarea capacitatilor economice si a nivelului de trai si pentru viitoarele generatii. Ma refer in special la economisirea resurselor naturale regenerabile la nivelul celor existente si necesare generatiei actuale si redresarea factorilor de mediu afectati de fenomenul de poluare globala
– pe plan spiritual are, insa, o importanta covarsitoare, insemnand pastrarea, protejarea si conservarea traditiilor arhitecturale, a mestesugurilor traditionale, culturale si etnografice in folosul generatiilor care ne vor urma, precum si integrarea lor inpoliticile de dezvoltare viitoare.
––––––––
(1) Inca din octombrie 1987, aceasta definitie este formulata prima data in Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare a ONU, cunoscut ulterior mai ales, sub denumirea Raportul Brundtland –dat dupa numele fostului prim ministru al Norvegiei d-na Gro Harlem Bruntland“. Dizolvata ulterior in luna decembrie 1987, aceasta comisie a fost inlocuita de Centrul pentru Viitorul Nostru Comun, in aprilie 1988, dupa numele Raportului ,,Our common Future”, notiunea de sustenabilitate se definea clar ca fiind “satisfacera nevoilor de azi fara a sacrifica abilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi”.
(2)
3.1.2) Turismul durabil
Turismul durabil, in acceptiunea generala, frecvent utilizata de specialisti, reprezinta “dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul si marketingul turistic, capabile sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului cu asigurarea exploatarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare.”(3)
Acest concept de dezvoltare durabila a turismului, pe scurt, poate fi perceput sub mai mulre aspecte, cum ar fi:
– toate resursele turistice naturale, antropice, culturale, istorice, etnografice, trebuie sa beneficieze de o protectie eficienta si continua astfel incat sa poata fi utilizate si de catre generatia viitoare cel putin la nivelul de care s-a bucurat in societatea actuala
– gestionarea constienta si planificata a dezvoltarii activitatii turistice trebuie astfel facuta incat sa nu rezulte dezechilibre grave de natura ecologica, de factura sociala, umana sau culturale in regiunile turistice amenajate
– apararea consecventa, pe toate planurile si mijloacele a calitatii mediului din regiunile turistice vizate si la nevoie, sa se amelioreze sau chiar sa se imbunatateasca conditiile de mediu, venind chiar si in sprijinul comunitatii locale in derularea actiunii de protejare si sporire a calitatii acestuia
– destinatiile turistice trebuiesc astfel intretinute si conservate incat sa nu se altereze potentialul lor de atractivitate turistica si nici cea comerciala. Cu cat o regiune turistica devine desueta, neantretinuta si nu ruseste sa ofere nivelul de satisfactie asteptat de catre turisti, cu atat isi va pierde din valoarea sa de atractivitate si va deveni nesemnificativa pe piata turistica. Aici se regasesc, din pacate, statiunile turistice vechi, intrate demult “ pe linie moarta” si care numai printr-o actiune revitalizanta, din toate punctele de vedere, mai poate sa-si recapete renumele turistic si comercial de alta data.
– profitabilitatea derularii activitatii turistice trebuie sa fie simtita pe toate nivelele comunitatii locale. De aici si necesitatea ca proiectele in domeniul turismului sa fie coordonate si derulate astfel incat sa fie benefice mai ales pentru locuitorii regiunii.
In acest context, trebuie sa subliniem faptul ca din ce in ce mai multi dintre cei implicati, intr-o forma sau alta, in activitatile de turism au devenit perfect constienti de efectele nefaste, necontrolabile provocate de dezvoltarea agresiva a activitatii turistice, de efectul impactului indus asupra mediului inconjurator si a populatiei din acea zona. Tocmai de aceea, in ultimele decenii, s-a urmarit foarte atent ca aceasta expansiune a fenomenului turistic, la nivel global, sa se realizeze intr-un mod cat mai echilibrat, respectandu-se conditiile naturale si antropice specifice fiecarei zone turistice vizate si care sa poata garanta mentinerea echilibrului firesc ce trebuie sa existe intre om si natura, evitarea sau chiar excluderea exploatarii pana la epuizare ale resurselor ce ne-au mai ramas pe Terra, limitarea la maximum a poluarii si a altor posibile impacte negative asupra mediului inconjurator.
3.1.3) Formele si principiile turismului durabil
Din necesitatea intrinseca a protejarii valorilor inestimabile ale cadrului natural, antropic, social si cultural care impreuna formeaza zestrea comuna a umanitatii in general, impreuna cu satisfacerea dezideratelor populatiei locale si a turistilor de a se bucura in continuare de aceste valori, a obligat oarecum fortat, nasterea unor noi forme de turism durabil. Toate aceste obiective, principii si cerinte ale dezvoltarii turistice durabile se regasesc in urmatoarele forme ale turismului, respectiv ecoturism, turism montan, turism cultural, turism rural, agroturism.
Asadar asisistam la aparitia unei forme speciale de turism durabil, denumit generic Turismul pentru natura si care practic raspunde tuturor principiilor formelor de turism direct dependente de un mediu natural de calitate si atractiv prin formele unui peisaj spectaculos si salbatic. In aceasta categorie speciala de turism vom gasi turismul de aventura si cel extrem (cu conditia sa nu afecteze in mod negativ zona in care se propune a se desfasura), drumetia montana, ecoturismul – care promoveaza urmatoarele tipuri de activitati: vizitarea unor zone si situri naturale protejate sau nu, activitati specifice turismului de aventura, implicari in activitati de cercetare, catalogare si observare ale zonelor naturale de exceptie ( formatiuni geomorfologice, hidrografice, pesteri, avene, fenomene naturare spectaculoase, flora, fauna) si nu in ultimul rand, activitati bazate pe descoperirea, promovarea si protejarea potentialului natural, antropic, cultural si traditional autohton.
Indiferent de formele de turism promovate dar care au ca scop protejarea mediului inconjurator, trebuie sa se respecte urmatoarele principii ale turismului durabil:
– armonizarea dintre activitatile traditionale si economice locale existente deja cu activitatile turistice ce se doresc promovate in zona
– initierea acestor tipuri de activitati turistice cu mijloace proprii, apartinand comunitatii locale si exercitarea unui control riguros, de orientare exclusiv pe principii ecologice a acestei dezvoltari turistice
– utilizarea codurilor de buna practica in activitatea de turism manifestate la toate nivelele (local, zonal, national, regional), avand ca baza legislativa standardele internationale consacrate in acest domeniu
– activitatea de turism sa fie generatoare de stabilitate a fortei de munca pe plan local, contribuind astfel substantial la ridicarea calitatii vietii in cadrul comunitatii locale
– activitati eficiente de monitorizare si control ale impactului direct generat de diferitele activitati turistice iar cu aceasta ocazie stbilindu-se (functie de anumite zone turistice) a unei limite de toleranta benefice zonelor respective.
– utilizarea atenta si responsabila in acelasi timp a principiilor de dezvoltare durabila pe termen cat mai lung in detrimentul interesului particular (egoist si meschin de altfel) manifestat prin dorinta castigului imediat , indiferent de mijloace.
In concluzie, se dovedeste clar ca practicarea turismului pentru natura, corespunde activitatilor bazate pe observarea, respectarea si admirarea naturii in stransa relatie si deplina armonie cu activitatile umane, micsorand astfel impactul negativ asupra mediului inconjurator si, de ce nu, sa valorifice, la maximum, efortuile economice benefice pe plan local.
3.1.4) Analiza tipurilor de impact intre turism si mediul inconjurator
Notiunea de impact, in general, presupune o analiza pragmatica privind relatia intrinseca intre turistul ca si participant la activitatea turistica, resursa turistica si produsul turistic, care se desfasoara incepand cu simpla vizita a unui obiectiv turistic si se se termina cu modul de asigurarea a pachetului de sejur si de servicii turistice, cu rolul de a pune in valoare obiectivul respectiv precum si cu felul in care va arata resursa turistica dupa consumarea actului turistic..
Impactul exercitat asupra unei zone turistice date este influentat direct de urmatorii factori :
– cadrul natural in care se desfasoara activitatea turistica precum si de varietatea potentialului turistic in sine.
– existenta infrastructurii generale capabile sa asigure deopotriva atat circulatia, accesibilitatea cat si caile de informare sigure spre zonele turistice
– prezenta structurilor turistice specializate fie in activitati de cazare, alimentatie publica, fie in cele de agrement
– functie de tipul de activitate turistica promovate
– asigurarea de personal bine pregatit, cu experienta in activitatile specifice fiecarui tip de turism
– functie de modul de gestionare a mediului natural
Toate aceste elemente care definesc activitatea de turism determina mai multe tipuri de impact si care, la randul lor, pot imbraca forme pozitive sau negative de manifestare.
3.1.4.1) Impactul social
Reprezinta influenta covarsitoare a turismului asupra modului traditional de viata a locuitorilor unei zone date, asupra perceperii influentelor reciproce asupra largirii orizontului spiritual si profesional. In timp ce modul de viata pe plan socio-economic este influentata din ce in ce mai mult de tendintele globalizatoare, grija pentru pastrarea elementelor cu specific traditional va trebui sa ocupe un loc foarte important in planificarea atenta si responsabila a viitoarelor asezari propuse a fi incluse in activitati turistice. Prin sprijinirea acestor actiuni, practic se pot asigura caile de pastrare a identitatii socio-culturale, prin dobandirea si apoi exercitarea unei personalitati aparte in cadrul turistic local, regional, national si chiar mondial. Insa din pacate, aceasta intentie de a valorifica patrimoniul natural si cultural al unei zone turistice, prezinta in acest plan social, atat impact pozitiv cat si unul negativ.
Impactul pozitiv este reprezentativ prin:
– oportunitati de noi locuri de munca si afaceri in turism si domenii conexe acesteia, cu precadere pentru tineri (elevi, studenti, femei etc.)
In acest caz obiectivele si directiile de actiune prevad sustinerea tinerilor din mediul rural cat si a celor care provin din familiile cu posibilitati financiare reduse in asigurarea egalitatii de sanse in obtinerea de noi locuri de munca, sprijinirea concreta a intreprinzatorilor si a tinerilor fermieri, prin programe educationale, de consiliere si consultanta care sa dezvolte initiativa antreprenoriala si sprijinirea asigurarii ajutorului bancar prin credite speciale pentru studenti
– ridicarea standardelor culturale si educationale, de crestere a curateniei si a igienei publice, atingerea unui confort general de apreciat in localitatile turistice.
Un exemplu in acest sens sunt comunele invecinate Capusul Mare si Izvorul Crisului situate pe soseaua europeana care leaga Cluj-Napoca de orasul Huedin, localitati foarte apreciate si cautate de catre turisti datorita harniciei si a a traditiilor ce s-au pastrat cu foarte mare grija pe aceste meleaguri. Aproape intreaga populatie este ocupata cu producerea si comercializarea obiectelor de artizanat care sunt expuse intr-o aranjare foarte atenta chiar in fata portilor fiecarei gospodarii aflate de-alungul soselei europene ce strabate cele doua localitati. Aceasta ocupatie, transmisa din generatie in generatie, a facut ca cele doua localitati sa devina cele mai bogate din judet. Toti turistii sunt atrasi de produsele traditionale din lemn, de la jucarii pana la obiecte de uz casnic si de uz general , impodobite cu motive populare florale specifice locului.
(http://www.primaria-capusumare.ro/pagina/turism ,
(http://www.primariaizvorucrisului.ro/pagina/cultura-i-inva-amant )
– scaderea imbucuratoare a diferentelor dintre categoriile socio-profesionale, din punct de vedere a veniturilor realizate
Odata cu patrunderea finantarilor europene nerambursabile destinate sprijinirii integrarii, reducerii si combaterii segregarii sociale, s-a simtit o redefinire a profesiilor si a ocupatiilor traditionale unde, in paralel apar profesii noi, netraditionale iar modul in care se intervine prin formare profesionala se faciliteaza hotarator si accesibilitatea femeilor inspre zonele profesionale si ocupationale traditional masculine contribuind astfel la cresterea incluziunii si implicit si a veniturilor generate de aceste activitati.(Perspectiva femeii-Perspectiva Socio-Profesionala, pag.13)
– schimbarea atitudinii etnice, diminuarea prejudecatilor cu caracter national, disparitia treptata a barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale
Avand in vedere faptul ca activitatea de turism in general imbraca forme de coeziune culturala, facilitand atat legaturile interculturale directe intre turisti si populatia locala in calitate de gazda cat si coagularea sentimentelor reciproce de intelegere si toleranta atat de necesara asigurarii durabile a atractivitatii potentialului turistic rural romanesc. In acest context vom vedea grupuri de turisti englezi, francezi, germani , spanoili sau polonezi care vor dori constant sa ne fie oaspeti si sa se bucure de existenta pura a unui patrimoniu rural unic cu care ne putem mandri. Multe dintre administratiile anumitor localitati au constientizat faptul ca modul cel mai eficient de a-si asigura dezvoltarea culturala,sociala, economica si turistica este implicarea in proiecte de cooperare intre colectivitatile din tara noastra cu una similara dintr-o alta tara europeana prin sustinerea ambelor administratii locale. Astfel, cele doua comunitati infratite reusesc sa deruleze proiecte comune si activitati concentrate pe diferite teme promovand intelegerea reciproca a intereselor comune si a diferentelor inerente exprimate de catre reprezentantii celor doua comunitati. Ceea ce este foarte interesant de remarcat in aceasta infratire este ca comunitatile reusesc sa-si pastreze in continuare caracterul independent dar , in acelasi timp, reusesc sa atinga impreuna un nivel net superior deautoritate.(Ghidul infratirii intre localitati- pag.2)
refacerea starii de sanatate si a fortei de munca a populatiei locale
Avand in vedere ca starea de sanatate este un factor hotarator in asigurarea productivitatii si eficientei activitatii creative, ofera un proces de imbatranire in conditii mai sanatoase la nivelul populatiei locale, ofera speranta imbunatatirii standardelor de trai si contribuie direct la ridicarea conditiilor dezvoltarii comunitatii. Deci, starea buna a sanatatii populatiei poate sustine recuperarea si dezvoltarea economica pe toate planurile, inclusiv si a turismului.( Sanatate 2020: un cadru european de politici, pag.1)
Impactul negativ se poate resimti prin:
– modernizarea familiei taranesti traditionale
Începuta cu mult timp in urma si care, din pacate, continua si in zilele noastre, modernizarea oarecum fortata a satului romanesc reprezinta rezultatul unui proces complex de inlocuire treptata a vietii traditionale cu modele noi de viata iar aceasta tendinta nociva de modernizare inseamna practic transformarea radicala a tuturor componentelor esentiale ale acestui spatiu social. Iata ca, dupa ce a fost nevoita brutal sa parcurga perioada neagra a taranimii ,, cooperativizate,, se vede acum obligata sa se reantoarca iarasi spre gospodariile taranesti care s-a dovedit a fi un proces la fel de dificil si continuu care se desfasoara intr-un context ciudat, dar sigur, al unui ,,rural,, modernizat sub influentele unei ,,urbanizari,,dublate de patrunderea inevitabila a civilizatiei industriale. Aceasta transformare zbuciumata a vietii ruralului va trebui sa faca obiectul unor analize pluridisciplinare in care specialistii in sociologia rurala vor trebui sa aprofundeze aceasta problematica si sa ajunga in final la concluzii favorabile rezolvarii acestor dileme. (http://biblioteca.regielive.ro/referate/geografie/modernizarea-ruralului-sociologie-207583.html )
– pierderea identitatii locale prin perturbarea si pierderea inevitabila a modului de viata traditional, in cadrul structurilor sociale, acceptarea voita a influentelor negative pe plan social de catre populatia locala
Realitatea inconjuratoare a spatiului rural reflecta evidente tendinte de dezagregare privind problemele coeziunii comunitatii rurale actuale si a modului sau de actiune. Si atunci, aceasta traditie trebuie cautata in alta parte care poate fi regasita in cadrul vechilor organizari urbanistice si arhitecturale, se regasesc pastrate in fragmentele economiei rurale si mestesugaresti. De fapt suntem datori sa cautam si sa protejam activ ,,dinspre exterior,, in acelasi timp cu aplicarea principiilor reformative adresate comportamentului local. Aceste legaturi o data refacute, se permite ca procesul sa redevina liber.(T.O.Gheorghiu, S.M.Bica, A.Schwalie, L.Rosiu, C. Blidariu Mestesugul traditional rural: revitalizarea satului romanesc prin mestesugul traditional, Timisoara, Ed. Orizonturi Universitare, 2010, pag.15)
– disparitia definitiva a ocupatiilor traditionale (pastorale, silvicultura, artizanat, mica industrie etc.) in favoarea unor activitati si servicii turistice care sa aduca venituri importante intr-un mod mai rapid
limitarea oportunitatilor profesionale
Un exemplu privind asigurarea accesului persoanelor din mediul rural, indiferent de originea lor etnica, varsta, gen, religie in derularea de programe speciale ce vizeaza formarea profesionala finantate de Uniunea Europeana au fost derulate sub indrumarea directa a unor echipe de psihologi, experti si formatori au ajutat ca sute de oameni din intreaga tara( Alba, Cluj, Brasov, Harghita) sa poata dezvolta abilitatile si experienta personala si sa devina competitivi pe piata fortei de munca. (http://www.agerpres.ro/economie/2014/02/14/proiectele-ue-cresc-oportunitatile-de-pe-piata-muncii-din-romania-13-14-29)
inducerea caracterului pur comercial al culturii locale
Din pacate, multi dintre mesterii populari contemporani, in goana dupa profitul imediat, cu orice pret sau siliti, in unele situatii, de mediul socio-profesional, recurg in cele din urma la asa numitul nomadism mestesugaresc, in care treptat latura strict comerciala si kitsch-ul inlocuiesc definitiv si irecuperabil bunul simt atat de caracteristic taranului roman si creatiei sale (http://www.mestesuguritraditionale.ro/pagini.php?p=54&id=141 )
probleme acute de securitate sociala
In Romania, problemele radicale ale spatiului rural reprezinta de fapt un amalgam social privind insecuritatea intregii societati romanesti de fapt,iar ale carei populatie din mediul rural este obligata de imprejurari sa-si asigure propriile strategii de supravietuire pe cont propriu, intr-un mediu social slab dezvoltat, din care, din pacate, liniile de dezvoltare coerenta comuna lipsesc cu desavarsire.( Ilie BĂDESCU,Ion GLODEANU,Adela ȘERBAN,Lucian DUMITRESCU,Veronica DUMITRASCU, Romania Prioritate a unei strategii de politici sociale, Bucuresti 2013, pag.4)
competitia acerba intre turisti si localnici in privinta cumpararii sau a inchirierii de imobile traditionale
O data cu aparitia finantarii activitatilor de turism din fonduri europene nerambursabile, in aproape toate localitatile apartinand unor zone cu potential turistic de mare valoare se confrunta cu problema instrainarii voite sau fortate a unor imobile (terenuri si case traditionale) cu intentia de a le transforma, in cabane, case de vacanta sau pensiuni. Acest lucru poate sa duca la dezechilibre sociale si economice prin inlocuirea treptata a localnicilor cu investitori noi si o data cu dezvoltarea turistica a zonei vor creste si preturile de achizitie ale imobilelor care se vor reflecta, negativ din pacate, la nivel valoric asupra prestatiilor turistice. In concluzie, va supravietui si va fi apreciat doar acei care vor avea cele mai mici preturi si cele mai bune prestatii turistice si recreative si vor reusi sa pastreze, in continuare, farmecul local si traditiile specifice zonei. In aceasta situatie se gasesc localitatile din zona Parcului National Apuseni, Belis-Fantanele, Marisel, Rasca, Valea Draganului, Baisoara,(judetul Cluj), Arieseni, Albac, Scarisoara, Horea, Garda (Alba)
3.1.4.2) Impactul economic
Este un factor esential in cresterea sau decaderea unei zone turistice si se manifesta printr-o evidentiere a dezvoltarii la nivel local, regional si zonal a localitatilor mai putin favorizate, sub aspectul resurselor economice acumulabile.
Impactul pozitiv se resimte prin:
– interesul crescut fata de cererea cu preponderenta a produselor alimentare traditionale poate stimula productia locala
Este bine cunoscut faptul ca gastronomia si produsele alimentare traditionale sunt singurele posibilitati de a valorifica produsele de ferma si trebuiesc considerate pe termen lung ca elemente ale identitatii culturale romanesti. Mai mult decat atat , importanta acestor produse este data de faptul ca fac parte integranta din patrimoniul cultural imaterial al Romaniei. Totodata, ca stat membru al Uniunii Europene, Romania este hotarata sa fructifice prevederile Regulamentului nr. 1151/2012 deoarece detine un patrimoniu gastronomic necatalogat. Prin intermediul reformei Politicii Agricole, in perioada 2014-2020 vor fi sprijinite asociatiile de producatori impreuna cu lanturile alimentare scurte, atat pentru productia micii industrii alimentare cat si pentru industria de pescuit si acvacultura. Conform Propunerii de Regulament (COM(2011) 627 final [2011/0282 (COD)], privind sprijinul pentru dezvoltare rurala acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala(FEADR), Comisia Europeana a inclus subprogramul tematic cu privire la lanturile alimentare scurte, masuri de sprijin financiar pentru acestea, masuri de incurajare a cooperarii pe lantul de productie. Acest nou concept pune micii fermieri impreuna, pentu ca produsul traditional sa ajunga in cel mai scurt timp la consumator.
(http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15029128-romnia-drumul-colonie-alimentara-gastronomie-locala.htm)
– aparitia unei noi activitati de depozitare si conservare a alimentelor (aici se poate observa interventia controlata prin programarea sosirilor de turisti cu anticipatie, cu cateva luni macar, inainte de inceperea perioadei turistice active) si implicit o aprovizionare bazata pe aceleasi principii a acestor produse. Acest caz este valabil atat in cazul turismului intensiv din zonele de mare atractivitate cat si in zonele greu accesibile si izolate. Pe intregul parcurs al procesului complex privind productia- circulatia-consumul produsul alimentar este supus unor factori interni si externi care pot sa duca la degradarea acestuia. Tocmai acest lucru se doreste a fi evitat prin asigurarea unor spatii special amenajate si anume, in depozite. Timpul de pastrare si conservarea a produselor alimentare este specifica fiecarui produs si se pune la dispozitia unitatilor turistice ori de cate ori este necesar, in functie programul turistic programat a se derula.
http://www.scritub.com/management/DEPOZITAREA-SI-PASTRAREA-MARFU25543.php
– reorientarea politicii de dezvoltare a viitoarelor zone ce urmeaza a fi introdu-se in circuitul turistic, care sa fie localizate pe terenuri fara valoare agricola dar cu potential interesant din punct de vedere turistic si implicit obtinerea acestora cu preturi de achizitionare mult mai scazute comparativ cu zonele turistice consacrate
Intr-una din concluziile principale ale Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului in Romania, se propune incurajarea autoritatilor locale, judetene si regionale in promovarea si dezvoltarea planurilor integrate cu privire la dezvoltarea echilibrata si eficienta a activitatii de turism (care include si formele de turism rural si agroturism) , inclusiv a tuturor elementelor de infrastructura, pentru evitarea unei dezvoltari lipsite de coordonare. Totodata, este benefic extinderea sistemului de marcare a tuturor obiectivelor turistie, in conformitate cu standardele Uniunii Europene si inserarea in tesutul turistic actual a traseelor turistice tematice, punandu-se in valoare , in acest fel si a zonelor mai putin cunoscute dar cu potential turistic deosebit. ( Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului National 2007 – 2026, Concluzii principale, pag.11)
– dezvoltarea infrastructurii utilitatilor necesare activitatilor turistce (apa potabila, canalizare, gaz metan) precum si de producere, stocare si utilizare eficienta a energiilor neconventionale de tip ecologic( energie solara, eoliana, geotermala),contribuind astfel la imbunatatirea conditiilor de protejare eficienta a mediului inconjurator
Este bine de stiut ca cele mai eficiente surse pentru obtinerea de energie sunt cele care se gasesc pur si simplu in mediul inconjurator si in cantitati infinite(inepuizabile). Acestea sunt capabile sa protejeze eficient si continuu atat sfera activitatii umane cat si a mediului inconjurator. Pentru incurajarea investitiilor in acest domeniu, Uniunea Europeana si-a propus, initial, ca pana la sfarsitul anului 2020 sa fie capabila sa-si asigure 20% din consumul final de energie primara din surse regenerabile, estimare depasita de ritmul dezvoltarii din ultimii ani in acest domeniu. Romania se situeaza pe locul 10 in topul celor mai atractive state din lume pentru investitiile in energie eoliana si pe locul 13 in totalul surselor regenerabile, din totalul de 40 de tari, aceste performante fiind determinate de mediul favorabil de reglementare, reusind substantial sa incurajeze investitiile , mai ales in proiectele de promovare a energiei eoliene.(M. Papatulica,P. Prisecaru Dinamica energiilor regenerabile in UE si Romania, Academia Romana, Institutul National de Cercetari Economice, Bucuresti 2013)
– impunerea dezvoltarii retelei automatizate si digitalizate de comunicatii (telefon, telegraf, telex, fax, tv.cablu, fibra optica, internet)
In ultiii zece ani, tehnologiile informatiei si comunicatiilor (TIC), au devenit , pentru marea majoritatea populatiei, o parte integranta a vietii cotidiene, a majoritatii activitatilor economice, culturale, stiintifice, sportive, inr-un cuvanta intregii noastre vieti sociale. Dezvoltarea continua si rapida a TIC, au reusit pana la urma sa transforme intr-un mod radical societatea noastra sub multe aspecte incepand cu relatiile interumane si intercomunitare, continuand cu caile prin care se poate dispune de uriasa varietate de servicii( sanatate si asistenta medicala, invatamant , cercetare si inginerie, industrie, comert, turism , mass-media, transporturi)si nu in ultimul rand de modul in care noi reusim sa reprezentam societatea in care traim. In concluzie , in utilizarea TIC trebuie trebuie sa fim deosebit de atenti si sa ne adaptam mereu la schimbarile de ordin social, sa fim constienti ca va trebui sa invatam noi meserii, sa fim mai abili,mai buni, mai constiinciosi, perfectionand continuu relatiile sociale, intr-un cuvant este cea mai mare provocarepentru dezvoltarea continua, reprezentand un exemplu inspirat siemotionant al progresului uman. ( St, Iancu, Unele probleme sociale, economice, juridice si etice ale utilizarii tehnologiei informatiei si comunicatiilor, Bucuresti, 2001
Impactul negativ se manifesta prin:
– promovarea fortata a bucatariei internationale in defavoarea bucatariei traditionale locale
Daca ne uitam atent deasupra hartii gastronomice al continentului european, observam cu uimire ca am fi complet pierduti daca nu am avea gastronomia rurala care, inca mai prezinta cu mandrie intreaga mostenire gastronomica lasata din strabuni pana in zilele noastre dar care se transforma si ele, incet in taine uitate. Lupta impotriva expansiunii gastronomiei internationale, a ajuns si in satele si bucatariile traditionale, care sunt puse pe plan secund sau amestecate cu cele care nu au nici o legatura cu traditionalul romanesc. La 4 km de comuna Baciu, pe o proprietate de 20 ha exista”Sungarden”, un complex turistic foarte bine organizat dar varietatea gastronomica oferita turistilor se bazeaza, din pacate, pe bucataria internationala si doar o mica parte este bucatarie traditionala.
– intensificarea cererii pentru produsele alimentare cu mult peste capacitatea obisnuita ce se poate asigura de catre populatia locala
Ca raspuns la unele nevoi de prima necesitate, in cazul produselor agroalimentare, cererea este dependenta direct de numarul populatiei dintr-un segment de piata. Desi manifestarea cererii pentru produsele agroalimentare, la nivelul pietei zonale . este direct proportionala si aici cu densitatea populatiei, in cazul fiecarei zone distributia acesteia nu este uniforma. Si asa se observa o manifestare a unui fenomen de concentrare ale produselor la nivelul zonelor urbane aglomerate dar si fenomenul unui autoconsum specific doar populatiei rurale ceea ce genereaza diferente notabile atat la nivelul cererii totale a pietei , fie urbane fie rurale, dar se va resimti si la nivelul cererii individuale.
(http://www.scritub.com/management/marketing/Marketing-Agroalimentar-refera51871.php )
– dezvoltarea accelerata a zestrei edilitare si a infrastructurii turistice in detrimentul spatiilor agricole si a zonelor verzi, fapt ce duce la dezechilibre in cadrul habitatelor si chiar la catastrofe ecologice greu de redresat
Conditiile de mediu si asigurarea echilibrului in zonele turistice existente sau cele in dezvoltare necesita o coordonare foarte atenta si responsabila din punct de vedere urbanistic. Se urmareste ca la nivel regional, judetean si local sa se infiinteze Comitete Guvernamentale de Infrastructura Turistica cu scopul de a se identifica si gestiona rezolvarea la timp a acestor probleme. Legislativ, este stabilita clar o ierarhizare a cadrului de urbanism prin care sa se poata oferi recomandari practice privind dezvoltarea la nivel national. Actul de baza reprezintaPLANUL DE Amenajare a Teritoriului National ( PATN), aprobat inca din anul 2007 si este obligatorie respectarea ierarhiei de planificare din sectiunea 6- privitor la activitatea de turism. Este util de a se lua masuri specifice cu privire la cresterea gradului de constientizare a administrarii atente si responsabile a zonelor rurale si chiar includerea de conditii de protejare a mediului in autorizatiile de functionare ce se vor obtine de la Oficiul National de Turism si in certificatele de clasificare.
( Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului National 2007 – 2026, Concluzii principale, pag.15-16)
– subjugarea voita ale activitatilor traditionale si economice locale fata de expansiunea agresiva a serviciilor turistice si migrarea populatiei spre acest segment de piata.
Avem de a face cu puterea de convingere a artei traditionale. Acei mesteri care iubesc cu adevarat trecutul, mostenirea si mestesugul primit si cultivat cu atata grija si ardoare de la bunici si strabunici nu se lasa tentati sa se abata de la principiile bine dobandite si in care se incred.Si bine fac.Ei acum sunt cautati numai de acei turisti care cred in arta autentica si cultura populara iar cei care gonesc numai dupa castigul imediat, intra in trista categorie de fabricanti de kitschpopular. Iar singura sansa a supravietuirii artei traditionale sunt targurile unde si acolo multi se uita dar nu cumpara nimic.
– adoptarea voita a unor modele arhitecturale si de organizare functional-urbanistice total straine zonelor si traditiilor locale
Pentru evitarea bruscarii traditionalului construit, este nevoie de bun simt si de creativitate, de rabdare si de multa dorinta de pastrare a ceea ce este trainic si bun. Daca exista dialog ntre generatii, armonie in alegerea a tehnicilor si a materialelor ce vor alcatui sau repara cladirea traditionala, atunci nimic nu este pierdut definitiv ci este un bun castigat sau chiar recastigat si pentru generatia viitoare.
– slabirea sau chiar disparitia activitatilor mestesugaresti si a celor economice traditionale reale, respectiv a celor care nu au legatura directa cu turismul
In ceea ce priveste pastrarea mestesugului in comunitatile rurale, lucrurile se schimba radical. O data cu expansiunea industriei moderne “care face tot”, societatea atat de la sat cat si de la oras, s-a obisnuit deja , de decenii sa-si asigure sculele si uneltele de uz casnic si de uz gospodaresc, prin cumparare directa fie din hipermarketuri tehnice( Praktiker, Baumax, Dedeman sau Ambient) fie din retelele locale specializate in acest scop. Putini mai stiu ca in trecut au existat si meserii ( care au avut deosebit succes la nivelul societatii de atunci ) de fierar, de dulgher, tamplar, rotar, dogar, de vasarit, cojocar, opincar, cizmar, curelar, olar, pietrar, sobar, fantanar.
3.1.4.3) Impactul cultural.
Este un factor hotarator in relatia dintre turisti, activitatea turistica si populatia locala care, din pacate, nu intodeauna se resimte benefic pe plan local.
Impactul pozitiv este dat de:
– dezvoltarea si revigorarea traditiilor etnografice, multiculturale si religioase
In sprijinul dezvoltarii comunitare in Transilvania prin activitatile de turism si comert, se organizeaza in fiecare an, incepand inca din anul 2005, un festival itinerant de cultura si gastronomie traditionala, sub denumirea , consacrata deja, Transilvania Fest. Acest festival vine in sprijinirea concreta a traditiilor si obiceiurilor specifice doar zonei Transilvane, prin conectarea si sprijinirea activa a micilor producatori.in totalitatea programelor promovate pana acum, festivalul a adus in prim plan, modul de viata traditional si formele contemporane de implicare in comunitate. Denumit initial Turda Fest( pe valea Ariesului, in Turda si cu o editie la Cluj – Napoca), acest festival a devenit Transilvania Fest incepand cu a 6-a editie. in anul 2010, cand festivalul a fost organizat la Biertan, iar in anul 2011 a fost organizat la Blaj, in anul 2012 la Miercurea Ciuc.
http://www.macea.ro/pagina/analiza-swot-cultura-si-spiritualitate
– prezenta turistilor impune automat diversificarea cererii si a ofertei de artizanat precum si de calitatea produselor artizanale
Avantajul de a te afla pe un drum european intens utilizat de catre turistii din toate colturile lumii este bine pus in valoare de catre locuitorii localitatii Izvorul Crisului din judetul Cluj, de pe urma vanzarii obiectelor de artizanat pe care le confectioneaza. La doar 1662 de locuitori ai comunei, peste 200 de asociatii familiale sunt angrenati in aceasta adevarata industrie a artizanatului de buna calitate. Supravegheate cu camere de luat vederi, magazinele sunt ticsite pur si simplu cu marfa de tot soiul, pentru toate gusturile si pentru toate buzunarele. O buna parte din marfa confectionata, numai manual, este destinata pentru strainatate si la preturi mult mai scumpe decat cele care se gasesc pe piata interna. Iata ca in timp, prin aceasta munca asidua , satenii au acumulat averi considerabile, lucru reflectat si de casele de bun gust construite , dovedesc cu prisosinta belsugul de care au parte.
http://www.libertatea.ro/detalii/articol/satul-miliardarilor-36367.html
– incurajarea cresterii interesului populatiei locale pentru pastrarea si conservarea obiectivelor de interes turistic, natural, cultural si care astfel se pot valorifica in folosul comunitatii
– incurajarea actiunilor de pe plan cultural si religios, prin initierea de trasee de pelerinaj la manastiri si zone sau spatii sacre cu scopul punerii in valoare a satisfacerii sentimentului de sacralitate, de respect deosebit fata de valorile morale si crestine.
Pornind de la intelesul clar al fenomenului, pelerinajul religios are motivatii multiple si mai ales, semnificatii spirituale profunde atunci cand este trait intens si inteles corect. Pelerinii sunt sunt oameni sau turisti care doresc sa participe activ la vizite si veneratii ale locurilor sfinte, biblice, mormintele martirilor, moaste ale sfintilor, icoane facatoare de minuni sau locuri sacre, unde locuiesc mari duhovnici. Un astfel de pelerinaj este organizat in fiecare an, de patru ani incoace, numit si Pelerinajul Tinerilor pe Jos de la Iclod la Manastirea Nicula, judetul Cluj de catre Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului, Asociatia Tinerilor Crestini Ortodocsi Cluj, Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani, Filiala Cluj si Facultatea de Teologie Ortodoxa precum si de preoti si duhovnici din parohiile de pe raza episcopiei. La acest pelerinaj pot participaturisti si alte persoane iubitoare de asemenea evenimente. Tot aceasta Asociatie a Tinerilor Crestini-Ortodocsi Cluj organizeaza unpelerinaj similar si in judetul Bistrita-Nasaud.
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/pelerinajul-intelesul-folosul-pelerinajului-68447.html
Impactul negativ este dat de:
– schimbarea mentalitatii, a valorilor morale traditionale a populatiei locale in contactul direct si sub influenta turistilor
Puterea credintei si a valoilor morale traditionale reusesc sa –i uneasca pe oameni si sa promoveze valorile morale corecte si utile in viata – omenia, iubire fata de semeni, spirit curajos si de colaborare, dragoste si grija fata de natura si promoveaza modele de conduita sanatoase in viata, demne urmat.. Taria cu care trebuie pastrate aceste valori, nu trebuie slabita sub nici o forma iar prin exemplul integrator al societatii traditionale sa reuseasca sa se pastreze nealterata si in fata generatiilor care vor urma.
– adoptarea de catre populatia locala a unui comportament si a unei atitudini noi, atribuita turistilor
In general, cultura reprezinta un factor hotarator ce-l transforma intr-un bun de consum, oferind turistilor posibilitatea de a trai experienta unei culturi total diferite, aducand un profit substantial comunitatii din care face parte. Pe de alta parte, activitatea turistica poate afecta comunitatile traditionale catre care se indreapta amenintand atat stilul de viata cat si produsele locale din cauza atitudinii puternic invazive, care pune o presiune uriasa din afara. Iata ca exemplu, un sat din varful muntelui, obisnuit doar cu cresterea animalelor, transformat peste noapte in destinatie turistica, sunt nevoiti localnicii sa deschida buticuri, baruri si restaurante, renuntand astfel foarte usor si fara regrete la fostul lor mod de viata.
– aparitia inevitabila a kitsh-ului in interpretarea artei, a expresiei in arhitectura si a portului pseudopopular precum si a muzicii manelizate fortat
Oricat de mult am lupta impotriva prostului gust, a inesteticului si a nonvalorii care ne inconjoara, intotdeauna va exista o majoritate covarsitoare carora le va place acest mod de exprimare nonculturala a kitsch-ului. Acesta va depinde de cele mai multe ori de perceptia privitorului, de nivelul educatiei acestuia, kitsch-ul copiaza fideladevarata valoare intr-o mica sau mai mare masura devenind in final un estetic necesar. Putem afirma in final ca kitsch-ul reprezinta un amestec rudimentar intre falsitate si incultura pe care-l intalnim, aproape inevitabil peste tot.
– aparitia de tensiuni , agresiuni si antagonism in relatiile inter umane locale atunci cand fenomenul turistic devine deja un fenomen de masa, nesupravegheat, suprasolicitant si conduce la disparitia definitiva a sentimentului de mandrie fata de propria cultura.
Prin dezvoltarea turismului intr-o anumita zona, se creeaza noi locuri de munca. Cu toate acestea, datorita programului dificil impreuna cu orele lungi petrecute la lucru, ii fac deseori pe oameni sa devina irascibili, mai putin sociabili. Prin urmare, acestor persoane le este din ce in ce mai greu sa tina contactul cu persoanele din jurul lor.
3.1.4.4 )Impactul turistic
3.1.4.4.1) Impactul pozitiv al turismului asupra mediului
Dupa cum se stie, activitatea turistica in general, constituie una dintre cele mai dinamice activitati umane si in care, din ce in ce mai multi oameni devin interesati in descoperirea de noi destinatii si culturi, indiferent de distantele la care se afla. Atractivitatea unei zone turistice, care beneficiaza din plin si de resurse naturale iesite din comun, va creste o data cu afluxul mare de turisti interesati si de posibilitatea cunoasterii laturii traditional – culturale ale populatiei locale. Atata timp cat activitatea turistica impreuna cu natura inconjuratoare reusesc sa coabiteze impreuna in armonie, beneficiile de pe urma turismuluisunt reflectate pozitiv in aceasta simbioza.Singurele modalitati concrete prin care se poate manifesta aceasta reusita relatie este reabilitarea si respectiv conservarea mediului inconjurator si cel antropic.
Activitatea de reabilitare si reconversie in sine, este un proces plin de responsabilitate, implicand utilizarea abila a unor cunostinte pluridisciplinare si o experienta practica indelungata si care reprezinta, pe scurt, reintroducerea in circuitul de valori a unei cladiri sau a unui ansamblu de cladiri respectiv a unei zone urbane sau rurale, in urma careia destinatia noua aleasa este cu totul alta decat a destinatiei initiale. Asa se intampla si in procesul de reconstructie ecologica a mediului natural, aflate in stadii mai putin avansate de degradare. Acest proces este din ce in ce mai des invocat deoarece prezinta o sustenabilitae mare, este durabila in timp, si ofera ocazia unica a ecosistemului sa se poata autoregla si reintegra in mediul natural cu usurinta.
Trebuie insa sa subliniem un fapt foarte important, in timp ce procesul de conservare in sine, constand in pastrarea conditiilor si formelor cat mai originale, nealterate practic al mediului inconjurator, procesul de reabilitare implica interventii substantiale in utilizarea conditiilor puse la dispozitia noastra din partea mediului natural. In aceasta categorie, exemplele cele mai elocvente de salvare prin turism a acestui segment de patrimoniu sunt reprezentate de vechile cladiri si platforme industriale care au fost salvate practic si transformate ulterior, foarte inspirat de altfel, fie in muzee tematice ( muzeul sarii, muzeul uneltelor si tehnicilor de minerit, muzeul morilor de panificatie si a preselor de ulei ), fie in constructii cu destinatie strict comerciala, de agrement, spatii de expozitii si de manifestari culturale (festivaluri, conferinte tematice, congrese si alte manifestari cultural – politice etc)
In aceeasi categorie se gasesc si castelele medievale si orasele-cetati precum si vechile resedinte si castele nobiliare si regale sau cladiri monumentale risipite pe intreg teritoriul Transilvaniei si care, din nefericire, au fost lasate de-alungul secolelor in ignoranta si uitare, au redevenit (prin grija zecilor de investitori din tara si din strainatate) fie spatii de cazare, pentru majoritatea turistilor dornici sa afle mai mult despre istoria, cultura si arta acestei vaste zone multiculturale, fie spatii pentru muzee,expozitii de arta populara si obiecte traditionale, ateliere sau chiar centre de perfectionare in domeniul reabilitarii si conservarii patrimoniului arhitectural si cultural. Aici putem da ca si exemple, efortul urias depus de Fundatia Transilvania Trust care, impreuna cu Institute of Building Conservation (IHBC) au obtinut fonduri de la fundatii particulare care s-au folosit in finantarea directa a lucrarilor de reabilitare si restaurare a Castelului Banffy, Bontida, jud. Cluj precum si propunerea, in faza de proiect de licenta, intocmit de catre subsemnatul,in anul 2013, cu ocazia absolvirii Facultatii de Arhitectura ‘ Spiru Haret” din Bucuresti, avand ca si subiect ‘ Patrimoniul cultural al familiei Banffy – Potential de valorificare turistica prin restaurare, reconversie si extindere a Castelului Banffy din Rascruci.
Ca si exemplu viu doresc sa amintesc de localitatea Malancrav din judetul Sibiu care, datorita proiectelor finantate de catre fundatia Mihai Eminescu, patronata de Printul Charles, a devenit un renumit obiectiv turistic.mai exact localnicii au fost ajutati sa deschida diferite ateliere mestesugaresti si sa produca suc de mere si de pere ecologic si sa restaureze Conacul Apafi cu scopul de a gazdui turisti veniti”ca la bunici”. Aceasta fundatie, inca din anul 2000 a fost infiintata in scopul de a sprijini financiar eforturile de conservare si de punere in valoare a peisajului natural si cultural al localitatilor din Transilvania si care au in patrimoniul lor biserici fortificate, implementand peste 1100 de proiecte in 49 de sate si 6 orase, in valoare totala de 4,92 milioane de euro.In toate aceste proiecte, un rol determinant au avut comunitatile locale care s-au implicat atat in alegerea lor cat si in derularea acestora pana la capat.Este de remarcat faptul ca zona este inclusa si in Aria Protejata Natura 2000.
http://m.mediafax.ro/social/reportaj-malancrav-sat-izolat-devenit-obiectiv-turistic-datorita-fundatiei-patronate-de-printul-charles-galerie-foto-10876192
Prin activitatile de conservare, practic se pastreaza si se utilizeaza, pe cat posibil intacte, atat mediul natural cat si cel antropic iar de cele mai multe ori, activitatile turistice, impreuna cu activitatile de consrvare fiind indisolubil legate una de cealalta. Numeroase monumente istorice de arhitectura ce pastreaza specificul local sau de factura medievala, eclectica sau stiluri specifice influentelor vest si central europene alaturi de situri renumite din punct de vedere arheologic au fost practic salvate de la distrugere datorita interesului crescut, mai ales in ultima perioada, a turistilor fata de aceste valori inestimabile ale trecutului. Sute de case sasesti, ale svabilor si chiar cele traditionale romanesti, cu valente istorico-arhitecturale de exceptie din zona Nasaudului, a Brasovului, Sibiului si Hategului au fost practic salvate de la demolare tocmai datorita valorii lor de atractie turistice deosebite.
Pentru demonstrarea impactului pozitiv a activitatilor turistice asupra mediului, nu putea lipsi prezentarea localitatii Sancraiu, din judetul Cluj care, pentru proiectele de salubrizare, traditii si infrastructura a primit indicatorul de sat european. Aceste proiecte, majoritatea finantate din fonduri nerambursabile prin Programul National de Dezvoltare Rurala au mai vizat realizarea unui program de colectare si de transport al deseurilor menajere, introducerea apei potabile in toate localitatile din comuna, instalarea unei centrale telefonice digitale de retea internationala, realizarea unui laborator de informatica cu acces la internet, a unui centru de informare comunitara si organizarea unei tabere de creatie. Aceasta localitate mai este renumita si pentru festivalul maceselor, organizat in fiecare an la inceputul toamnei.
http://ziuadecj.realitatea.net/politica/proiect-de-3-milioane-de-euro-la-sancraiu–36566.html
Iata ca aceste ultime exemple demonstreaza foarte elocvent cum poate beneficia mediul inconjurator de pe urma activitatilor turistice, salvandu-se valorile de patrimoniu apartinand mostenirii locuitorilor acestor zone istorice care , altfel s-ar fi pierdut in intregime pentru totdeauna. Totodata, atragem foarte serios atentia ca atat resursele naturale ale tarii noastre cat si cele faurite atat de iscusit de-alungul timpului de catre mana omului, trebuiesc foarte bine pastrate pentru ca ele sunt disponibile de-a lungul vietii noastre doar o singura data si daca nu suntem atenti si ignoram factorii de conservare, capacitatea de atractivitate si de existenta a destinatiei turistice va fi compromisa in totalitate. Iar pentru pastrarea sub un control riguros al acestui fenomen, toti participantii la activitatile turistice trebuind sa constientizeze in mod clar utilitatea promovarii dezvoltarii durabile in general iar succesul afacerii in sine, va depinde covarsitor de protectia absoluta a resurselor epuizabile.
3.1.4.4.2) Impactul negativ al turismului asupra mediului
Activitatile turistice desfasurate haotic si nesupravegheat in zonele turistice au contribuit inevitabil la degradarea accentuata a mediului inconjurator. Analizele comparative ale rezultatelor periculoase pentru mediu pe care le genereaza unele industrii, ale caror efecte in timp pot fi limitate, in cel mai fericit caz, activitatea de turism poate sa contribuie direct atat la stoparea efectelor degradarii cadrului natural, ca si consecinta a activitatilor desfasurate, cat si in sensul actiunilor de de protejare si conservare a mediului inconjurator, prin implementarea unor reglementari specifice clare, care o data aplicate, s-au dovedit deosebit de eficiente acestui scop.
Dintre actiunile cu efect negativ prin care se manifesta unele activitati turistice, se remarca si cele care prin activitatile necorespunzatoare asupra mediului natural, in scopuri recreative, de agrement la care se adauga , regretabil de altfel, si interventiile brutale ale omului asupra peisajului si a resurselor naturale ale zonei. Asemenea actiuni agresive se regasesc mai ales in zonele turistice de mare atractivitate, situate de regula in zone aglomerate din aproprierea centrelor urbane sufocate de aglomeratie. Un asemenea exemplu viu o reprezinta statiunile climaterice Predeal, Azuga, Busteni, Poiana Tapului, Sinaia care, prin insiruirea lor de-alungul raului Prahova, reprezinta una dintre cele mai atractive zone turistice din Romania. Insa datorita accesului comod si rapid in zona, de la Bucuresti -147 km, Ploiesti – 87 km, Brasov – 25 km, in loc sa ofere mult ravnita odihna asteptata de catre turisti, datorita superaglomeratiei ce se naste atat cu ocazia sarbatorilor, a vacantelor de vara si de iarna cat mai ales in fiecare sfarsit de saptamana datorata turistilor, incepand cu gasirea locurilor de parcare pentru masini, cozile la centrele de inchiriere a dotarilor si echipamentelor turistice moderne inclusiv la mijloacele de transport pe cablu (teleferic,teleschi, telescaun, telegondola) pana la locurile pe partiile de diferite categorii pentru schiori si in fine, o alta aglomerare in apropierea locurilor obiectivelor de interes turistic, duc in cele din urma ca turistii sa se simta mai obositi si mai stresati decat la inceputul sejurului. Mai mult decat atat, in aceste zone, turistii nu se mai pot bucura de linistea naturii si a prezentei faunei salbatice in apropierea acestor zone aglomerate.
Totodata, lipsa voita sau nevoita a reglementarilor minimale privind atitudinea comportamentala a turistilor, in general, la care se mai adauga si o monitorizare excesiva a zonei turistice, influenteaza direct si nefast calitatea mediului natural si pun in pericol integritatea si conservarea obiectivelor turistice obisnuite dar mai ales cele de patrimoniu. Iata unele situatii intalnite mai des:
– una dintre cele mai frecvente cauze de degradare a mediului o reprezinta fluxul voit haotic, nesupravegheat a turistilor in afara treseelor marcate, prevazute cu amenajari speciale cu scop recreativ in perioadele de sfarsit de saptamana. In acest caz pagubele pricinuite sunt foarte grave, deseori ireversibile si constau in distrugerea florei si a vegetatiei protejate, tulburarea biotopurilor specifice constand din animale si pasari salbatice, dizlocarea de stanci sau roci apartinand formatiunilor naturale protejate, disparitia plantelor endemice (declarate ca monumente ale naturii), printr-o colectare abuziva a florei.
– distrugerea ireversibila a unor elemente si obiective turistice naturale sau antropice, printr-un flux turistic iresponsabil, fara supravegherea unui ghid de specialitate, bun cunoscator a zonelor cu veleitati atribuite ca unicat( pesteri, defilee, izbucuri, avene, chei etc.)
– aceeasi soarta a degradarii si distrugerii se confrunta si monumentele istorice, de arhitectura, de arta si de cult, apartinand patrimoniului national sau mondial, prin vizitarea intensiva si in conditii improprii – lipsa dotarilor tehnice minimale obligatorii (iluminare, ventilare, securizare si protectie impotriva dezastrelor naturale sau cauzate de om) care duc la distrugerea grava a formatiunilor calcaroase sau de gheata din interiorul pesterilor, a frescelor si picturilor reigioase interioare sau exterioare apartinand bisericilor sau manastirilor, a ocbiectelor de arta din cadrul unor monumente istorice
– in aceasta categorie sensibila se incadreaza si zonele turistice des vizitate, destinate pentru recreere, situate imediat in apropierea cabanelor turistice montane, din jurul statiunilor turistice, in apropierea raurilor si a lacurilor naturale sau antropice si care nu sunt prevazute, din pacate, cu amenajari speciale pentru popas si campare, oferind la sfarsitul fiecarui sezon turistic, o imagine dezolanta in care obiectivul principal ocupa deseurile de tot felul, din materiale ne biodegradabile
– un alt fenomen de poluare a luat amploare ingrijoratoare o data cu promovarea turismului cu automobilul, cu ajutorul caruia se poate ajunge si in zonele greu accesibile nu demult. In aceasta situatie se gasesc turistii curajosi, indolenti si fara nici o jena si care deviaza voit de la traseele amenajate special pentru accesele cu auto si se aventureaza in zonele cele mai pitoresti ( poieni, pajisti alpine si subalpine, fanete sau de-a lungul firelor de apa) provocand distrugerea arbustilor, strivirea sub rotile automobilelor a florei spontane, poluarea atmosferei cu gazele arse de la esapament, poluarea solului cu pete de ulei, motorina si alte substante ne biodegradabile.
– de acelasi efect nefast al poluarii si a disrugerii se resimte si in statiunile balneoclimaterice si de divertisment situate atat in zonele turistice deluroase cat si din zonele montane sau parcuri si rezervatii naturale situate in toate zonele de relief. Aici se simte clar lipsa acerba a spatiilor de parcare a masinilor personale si a autocarelor pentru turisti, acest fenomen contribuind nefast asupra factorilor naturali de cura (afectand direct aerosolii, stratul de ozon etc) si contribuind la degradarea efectelor curative ale tratamentelor balneare specifice – sursa generatoare de fapt a afluentei turistice spre aceste zone.
– influente negative grave asupra mediului inconjurator sunt generate si de supraevaluarea capacitatilor de primire si tratament ale statiunilor in comparatie cu capacitatile reale de exploatare rationala si ecologica a resurselor naturale de cura , nerespectarea principiilor generale si specifice privind exploatarea si protejarea substantelor minerale de cura balneara(ape minerale de cura externa si interna), evitarea si chiar stoparea exploatarii zacamintelor, pana la epuizarea acestora
lipsa masurilor de asigurarare a controlului riguros si responsabil ale resurselor supra si subterane prin instituirea unor perimetre de protectie ( sanitare, hidrogeologice) impotriva anumitor agenti potentiali de poluare. Controlul riguros si responsabil asigurat impotriva riscurilor de contaminare a lacurilor sarate curative din jurul fostelor saline Turda, Cojocna, Dej din judetul Cluj sau ale lacurilor de acumulare din spatele barajelor de la Gilau, Somesul Cald , Tarnita, Fantanele – Belis tot din acelasi judet si Lesu Ursului in judetul Bihor le revine atat autoritatilor locale, ale organizatiilor neguvernamentale cat si celor guvernamentale de protectia calitatii apelor cat si de protectia mediului. –
absenta amenajarilor profesionisste pentru vizitarea unor pesteri si a altor obiective subterane sau supraterane de mare atractie turistica, duc inevitabil la degradarea partiala sau totala, ireversibila, a acestora. Aici putem aminti: pesterile de la Focul viu, de la Vartop, de la Cetatile Ponorului (Muntii Apuseni), defilee si chei deosebit de pitoresti Cheile Galbenei,CheileTurzii,CheileAiudulu(MuntiiApuseni)
http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL-SI-MEDIUL71151.php
– aparitia voita a unor amenajari improvizate si rudimentare, neautorizate urbanistic, necorespunzatoare din punct de vedere al sigurantei alimentelor, lipsa dotarilor igienico-sanitare, periculoase din punct de vedere al circulatiei rutiere ( tarabe de tot felul, parcari, imprejmuiri si alte constructii parazite) in zone pitoresti si pline de farmec cum ar fi Cheile Bicazului, traseul rutier Transfagarasan si Transalpina, Cheile Rametilor, Manastirea Sambata
– intarzierea elaborarii unor planuri urbanistice de dezvoltare sistematizata a localitatilor si a statiunilor turistice sau lipsa unor strategii de dezvoltare planificata din punct de vedere al potentialului turistic al acestor zone, duc inevitabil la disfunctionalitati, caracterizate prin:
amplasarea inconstienta si iresponsabila, in zone de risc natural (inundatii, alunecari de teren, avalanse, turbulente), ale obiectivelor si amenajarilor cu caracter turistic ,
nerespectarea prescriptiilor minimale ce trebuiesc asigurate pentru proiectarea obiectivelor cu destinatie turistica (amplasament, accesibilitate, functionalitati interioare intre compartimente, asigurarea cu utilitati, insorire, integrare in ambient, protejarea mediului, confort, igiena, aspect exterior)
nerespectarea cadrului natural, a caracteristicilor pozitive ale amplasamentului ales pentru constructiile turistice cu ignorarea voita a mostenirii etnologice si a arhitecturii traditionale specifice zonei (terasari fortate ale versantilor, amenajari fortate de accese peste parauri, indesiri fortate cu cladiri noi intre cele traditionale avand forme si stil total straine locului)
ocuparea abuziva si intensiva a amplasamentelor cu constructii si obiective turistice( aglomerari de cladiri fara respectarea distantelor si proportiilor traditionale locului, ocuparea abuziva si neautorizata a terenurilor libere sau a celor destinate spatiilor verzi, parcarea autovehiculelor si a microbuzelor in zone interzise sau direct pe zona verde )
3.1.4.5) Impactul mediului asupra turismului
Pentru turism, mediul inconjurator este factorul cel mai puternic care poate influenta in mod pozitiv sau negativ calitatea si reusita acestei activitati.
3.1.4.5.1)Impactul pozitiv al mediului
Impactul pozitiv al mediului inconjurator se poate simti prin insasi conditiile oferite prin componentele care definesc practic cadrul natural, reprezentat prin:
relieful deosebit de atragator, echilibrat dispus pe intreaga suprafata a tarii – aici ma refer la arcul Carpatic, cu depresiunile intramontane aferente acestora impreuna cu dealurile care le inconjoara, facand tranzitia lina spre vastele campii.
Lacurile naturale si cele antropice, situate in mai toate formele de relief impreuna cu bazinele hidrografice ale raurilor care coboara rapid spre zonele colinare si de ses, toate varsandu-se direct sau indirect in fluviul Dunare
clima, care in zona tarii noastre este deosebit de prietenoasa in perioada calduroasa a anului, inlesnind productia agricola de la pomii fructiferi de diferite soiuri, vita de vie, leguminoase, pana la cereale, oferind conditii optime in acelasi timp si pentru dezvoltarea florei si faunei salbatice si deosebit de aspra iarna , cu zapezi si temperaturi deosebit de scazute dar care confera acel farmec deosebit, specific mai ales cu ocazia sarbatorilor de iarna
existenta monumentelor si a rezervatiiloor naturale si stiintifice impreuna cu fauna , vegetatia si flora spontana protejata aferenta
Toate aceste elemente amintite mai sus contribuie substantial la o atractivitate turistica deosebita ce creste de la un an la altul, exercitand o puternica influenta pozitiva asupra activitatii turismului in general si in particular a turismului rural si a agroturismului. In acelasi timp, particularitatile potentialului antropic exceptional al turismului, reprezentata prin vestigii arheologice (arhaice, antice, feudale), monumente unice de arhitectura si arta (cetati,castele,palate,fortificatii,biserici,manastiri), prezenta elementelor de etnografie si folclor multicultural autentic (romanesc, secuiesc, sasesc, sarbesc, slovac, turcesc), evenimente cultural-artistice completate cu realizarile contemporane , pe plan tehnico-economic si social, asezarile urbane si cele rurale de exceptie pastrate oarecum in originalitatea lor milenara (Cetatea Sighisoarei, Sibiu, Rasnov, Biertan, Prejmer, Saschiz, Calnic, Viscri), pot la randul lor sa redevina, indiscutabil, un pol deosebit de interesant de atractie atat pentru turistii autohtoni cat mai ales pentru cei din strainatate
http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_Rom%C3%A2nia
3.1.4.5.2) Impactul negativ al mediului
Impactul negativ al mediului inconjurator asupra activitatii turistice se pot simti direct prin dezastrele naturale manifestate in ultima vreme in aproape toate zonele tarii noastre – aici ma refer la inundatii , alunecari de teren, cutremure puternice si avalanse, toate reprezinta un avertisment deosebit de tragic pentru populatia locala care sunt nevoite sa traiasca in conflict continuu cu natura dezlantuita.
Zona cea mai activa din punct de vedere seismic in Romania este regiunea Vrancea care , practic determina seismicitatea intregii tari si unde se se produc cele mai mari magnitudini. In decursul timpului, seismele din aceasta regiune au afectat, in special orasele din sudul si estul tarii, cele mai puternice fiind consemnate in anul 1940, pe 10 noiembrie, M=7,4 Richter si in 1977, pe 4 martie, M=7,2Richter. Din fericire, baza materiala a statuinilor turistice au fost mai putin afectate direct de efectele nefaste ale seismelor. In schimb multe monumente istorice au avut de suferit in urma acestor evenimente geologice.
www.cutremur.net/p/cutremurele-din-regiunea-vrancea.html
Alte fenomenele naturale care afecteaza anual Romania sunt inundatiile datorate atat ploilor torentiale sezoniere cat si a topirii bruste a zapezilor primavara. Cele mai semnificative au fost consemnate cele din 23-24.05.1970 cu pagube estimate la 10 miliarde lei, cele din 30.06-03.07.1975 cu pagube estimate la peste 10 miliarde lei, cele din 24.12 1995-05.01.1996 cu pagube de peste 31 miliarde lei. Cele mai active bazine hidrografice s-au dovedit afi cele ale raurilor Somes ,Mures, Cris, Jiu, Olt, Siret, Prut si Dunarea. Toate aceste manifestari au si o puternica amprenta negativa datorate comportamentului iresponsabil al omului manifestate prin defrisarile masive efectuate asupra padurilor de conifere sau de foioase, ignorarea efectuarii lucrarilor de protejare directa a cursurilor de apa prin lucrari de regularizari , indiguiri sau alte lucrari de incetinire a puterii de curgere a apelor curgatoare.
https://ro.scribd.com/…/Principalele-Tipuri-de-Dezastre-Naturale-in-Romania
Din punct de vedere al pericolului de producere a avalanselor de zapada ,in Romania cele mai predispuse sunt masivele Rodnei,Calimani, Bucegi, Fagaras, Retezat, Bihor. Aceste pericole pot fi evitate printr-o monitorizare prin mijloacele moderne de detectare a tendintelor de pierdere a stabilitatii zapezii pe versantii expusi spre zonele puternic insorite si unde si forta vantului isi pune si ea amprenta. Aceste monitorizari sunt urmarite de echipe speciale de salvamont echipate special pentru interventii la aparitia acestor pericole.
Nici forta vantului nu este de neglijat, la viteze care depasesc limita celor 60 km/ora pot deveni deosebit de periculoase atat localitatilor din zonele urbane sau rurale cat mai ales amenajarilor turistice de tip camping sau a cladirilor si amenajarilor turistice izolate (refugii montane, cabane, pensiuni,), a instalatiilor de transport pe cablu(teleferic, telescaun, telegondole, teleschi) si cele mai periculoase fiind cele manifestate in ultimul deceniu prin dezastrele ecologice cauzate de culcarea la pamant a miilor de hectare de padure de molid in judetele Harghita, Covasna, Suceava, Neamt, aceste distrugeri facilitand foarte rapid manifestarile de inundatii grave ale acestor zone.
Din pacate, turistii care urmaresc prin intermediul mass-mediei, manifestarile devastatoare prin care se poate manifesta mediul inconjurator ( inundatii, uragane, taifunuri, avalanse de zapada in zonele montane) si care sunt dornici de liniste, recreere si aventura in conditii de siguranta, sunt nevoiti sa se reorienteze precaut spre alte destinatii turistice mai sigure.
3.1.4.6) Analiza impactului spatiului construit asupra mediului inconjurator.
3.1.4.6.1) Generalitati
Gasirea unor solutii avantajoase care sa se reflecte in caracteristicile constructiv-functionale ale cladirilor si care sa garanteze atat bunastarea, cat si coexistenta grupurilor care compun ecosistemul global, aici ma refer la elementele anorganice, organismele vii si oamenii – este scopul principal al proiectarii pe principii durabile. Iar acest deziderat se poate face doar prin promovarea unor solutii viabile, bazate pe cele trei nivele ale cadrului conceptual, respectiv pe principii, strategii si metode. Acestea, la randul lor, trebuie sa corespunda celor trei obiective principale ale unei educatii arhitecturale privind relatia cu mediul, respectiv crearea unei protectii eficiente fata de mediul inconjurator, constientizarea si explicarea relatiei durabile intre cladirea care functioneaza ca un ecosistem si care se relationeaza si traieste indisolubil cu mediul inconjurator, precum si initierea in elaborarea de proiecte de cladiri speciale, in concordanta cu conceptul de dezvoltare durabila.
Toate aceste principii insumeaza in sfera lor, un set unic de strategii, a caror insusire sa conduca la o intelegere mai eficienta a interactiunii durabile cu mediul inconjurator. In consecinta, se doreste crearea bazelor unei analize a metodelor de aplicabilitate specifice, pe care atat constructorii, arhitectii,designerii impreuna cu alti specialisti vor putea pune in practica, avand ca scop final reducerea efectelor negative aduse de catre cladiri asupra mediului inconjurator.
3.1.4.6.2) Constructiile si arhitectura ca parte a dezvoltarii durabile
Arhitectura, ca parte integranta a sectorului de constructii, este considerata ca una dintre cele mai importante si mai dinamice forme ale activitatii economice, fiind initiatorul fara echivoc al procesului de conceptie, realizare si coordonare ale acestei activitati si este direct raspunzatoare pentru pastrarea unui echilibru real intre aceasta activitate si mediul inconjurator.
Cu totii suntem constienti de faptul ca o cladire, in decursul existentei sale, afecteaza echilibrul mediuliui inconjurator, atat pe plan local (la nivelul satului), dar si pe plan global (prin expansiunea, fara precedent,la nivel macro-zonal a tuturor localitatilor, in detrimentul zonelor traditional agricole si a zonelor verzi) la care se suprapun ingrijorator efectele de poluare ale diferitelor activitati umane, unele dintre ele devenind ireversibile si greu de controlat.
Revenind la activitatea de constructii, se observa urmatoarele fenomene demne de luat in seama. Astfel, dezvoltarea unui santier in urma caruia rezulta o cladire sau un ansamblu de cladiri, aceasta activitate influenteaza in mod negativ inca din fazele incipiente de organizare pana la finzalizarea acesteia, intervenind cu factori perturbatori ai caracteristicilor ecologice initiale existente, de care se bucura amplasamentul respectiv. Desi doar temporar, aparitia echipamentului tehnologic de construire si a personalului angajat intr-un asemenea santier, influenteaza totusi semnificativ echilibrul ecologic local existent iar activitatea de fabricare a materialelor de constructie au, la randul lor, impact asupra mediului inconjurator.
Dupa punerea in functiune a obiectivului nou construit, apare impactul de lunga durata, de data aceasta asupra mediului. Aici ne referim la energia si apele folosite de catre consumatori, care produc gaze toxice evacuate direct in atmosfera si ape uzate preluate de sistemele de canalizare. De asemenea, activitatile de exploatare si transport a tuturor resurselor si materiilor prime, folosite in procesele de fabricatie a materialelor de constructii, precum si in operatiile de constructie si exploatare au, de asemenea, efecte negative asupra mediului inconjurator. Suntem constienti de faptul ca , atata timp cat va exista crestere economica si imbunatatire a conditiilor de viata, va exista si o cerere la acelasi nivel in ceea ce proveste dezvoltarea resurselor pentru constructii si arhitectura, aici ma refer la teren pentru constructii, cladiri si produse pentru cladiri, energie si alte resurse care sa sprijine satisfacerea acestor nevoi, iar toate acestea vor duce, inevitabil, la amplificarea impactului combinat al constructiilor si arhitecturiii asupra ecosistemului uman , in acceptiunea globala.
In concluzie, rolul hotarator al unei proiectari durabile este de a gasi solutii tehnice si tehnologice viabile (care sa se regaseasca in caracteristicile constructive intrinseci ale cladirilor) capabile sa asigure o garantie a bunastarii si coexistentei, in cele din urma, a celor trei grupuri constitutive ale ecosistemului global – elementele anorganice, organismele vii si oamenii.
3.1.4.7) Despre principiile proiectarii durabile:
Pentru satisfacerea cerintelor proiectarii durabile, trebuie indeplinite cele trei nivele obligatorii ale cadrului conceptual de aplicare – principii, strategii si metode, corespunzand altor trei obiective fundamentale de educatie arhitecturala, care privesc protejarea mediului inconjurator, respectiv:
crearea unei protectii eficiente a cladirii fata de mediul inconjurator
constientizarea si explicarea relatiei durabile intre ecosistemu – cladire
– initierea elaborarii de proiecte speciale de cladiri, in concordanta cu conceptul de dezvoltare durabila
Asadar, toate aceste principii insumeaza in sfera lor de activitate un set unic de strategii a caror insusire sa conduca, cu siguranta, la o intelegere mai eficienta a unei interdependente pe principiile durabile de interactiune cu mediul inconjurator. In acest mod, se stabilesc definitiv, bazele unei analize profunde privind aplicabilitatea metodelor specifice pe care, atat arhitectii, constructorii, cat si alte categorii de specialisti le-ar putea pune in aplicare, in scopul clar al reducerii efectelor negative produse de catre cladiri asupra mediului inconjurator.
3.1.4.7.1) Principiul economiei de resurse
Conform acestui principiu, printr-o economisire a resurselor de concepere a obiectelor sau a ansamblurilor arhitecturale proiectate, specialistul implicat in aceasta activitate reuseste o reducere substantiala a utilizarii resurselor neregenerabile in activitatea de constructii.
Existenta unui flux continuu de resurse naturale si artificiare care se regasesc atat in interiorul, cat si in exteriorul cladirilor, incepand cu producerea materialelor de constructii si continua pe toata durata de exploatare a constructiei, in scopul asigurarii unui mediu favorabil bunastarii si a desfasurarii in conditii optime a activitatii umane.
In cazul unei examinari amanuntite a unei cladiri, usor se poate stabili dualitatea reperelor intre care se poate asigura un flux:
fluxul de intrari – corespunzator resurselor care converg spre cladire (materiale de constructii si instalatii, energie, utilitati, bunuri de consum,) considerate ca un ecosistem
fluxul de iesiri – corespunzator resurselor care parasesc cladirea (materiale rezultate in urma utilizarii lor, ape uzate tehnologic si menajer, materiale reciclabile, energie consumata, aer poluat etc), considerata ca un ecosistem.
Insa, pe termen lung, conform legii conservarii fluxului resurselor, orice resursa care
intra intr-o cladire considerata ca ecosistem, in cele din urma va trebui sa paraseasca acea cladire, cantitativ, resursele care intra intr-un sistem fiind diferit fata de cele care parasesc sistemul.
Aceasta diferenta rezulta in urma unor procese umane asupra resurselor, pe timpul utilizarii lor in cladire. Iata ca elementele definitorii ale fluxurilor de intrare-iesire sunt complexe, cu volume, forme si implicatii finale variate asupra echilibrului mediului inconjurator.
Principiile de economisire a resurselor se bazeaza, practic, pe 3 strategii specializate
conservarea energiei
conservarea apei
conservarea materialelor.
a.) Conservarea energiei:
Orice cladire, ca sa poata fi utilizata in scopul pentru care a fost proiectata, are nevoie constant de alimentare cu energie pe tot timpul exploatarii acesteia. Aceasta energie consumata pentru asigurarea energiei vitale (de incalzire, racire, iluminare, de functionare a echipamentelor tehnice si tehnologice aferente), din pacate, nu poate fi recuperata. In functie de tipul, de conditiile de accceptare si de amploarea impactului cu mediul data de consumul total de energie, pe cladire, va diferi intotdeauna de tipul si valoarea energiei livrate. Toate sursele conventionale de generare a energiei electrice care functioneaza cu emisii de noxe in atmosfera (CO2, CO, SO2, NO2) rezultate din arderea de combustibil solid (carbune), cele nucleare produc emisii periculoase radioactive, iar hidrocentralele au nevoie de inmagazinarea unor cantitati uriase de apa, prin intermediul unor baraje de retinere -toate acestea duc la dereglari grave ale ecosistemelor din care fac parte bazinele hidrografice, precum si a faunei si florei aferente acestor zone.
b.) Conservarea apei
Cladirile, in general, au nevoie de cantitati insemnate de apa, in vederea asigurarii apei pentru consum menajer, tehnologic, prepararii hranei, pentru functionarea instalatiilor sanitare, pentru stropirea zonelor verzi etc., iar toata aceasta cantitate de apa are nevoie de tratamente speciale pentru asigurarea calitatii, asigurarea alimentarii sistemului de instalatii cu consumuri imense de energie.
Tehnologiile de varf puse in aplicare in functionarea cladirilor noi pot reduce semnificativ consumul de energie, aici ma refer la utilizarea panourilor solare pentru furnizarea ecologica si ieftina a apei calde menajere si chiar a apei tehnologice, utilizarea panourilor solare fotovoltaice si a turbinelor eoliene pentru furnizarea ecologica si inepuizabila a energiei electrice necesare functionarii intregului sistem de dotari a unei cladiri, statii biologice de decantare si limpezire a apelor menajere si a celor tehnologice, utilizarea sistemelor inteligente de gestionare si programare a consumurilor de energie si utilitati necesare functionarii ecologice si economice a cladirilor si lista poate continua.
c.) Conservarea materialelor
Scopul principal al constructiilor durabile sau verzi este de a reduce la minimum emisiile de carbon rezultate din exploatarea cladirilor, prin utilizarea materialelor de constructii reciclate. In mod traditional, in categoria acestor materiale sunt cuprinse lemnul reciclat, usi si cadre de la alte cladiri sau alte materiale reziduale de la alte constructii. Utilizarea repetata a acestor materiale in activitatea de constructii noi pot limita cantitatea de deseuri ducand la reducerea achizitiilor noi de materiale de constructie.
Un alt mod de a folosi materialele reciclate este achizitia de produse noi fabricate din materiale reciclate, respectiv contoare, obiecte de mobilier, materiale de finisaj precum si alte tipuri de materiale de constructii care contin intre 30-100% de materiale reciclate.
In schimb, pentru designul interior, in care pot fi inglobate cele mai multe materiale de constructii reciclate, se pot utiliza produse ecologice, fabricate cu deosebita grija, tocmai pentru a minimiza orice efect negativ asupra mediului inconjurator.
3.1.4.7.2) Principiul proiectarii pentru intregul ciclu de viata
Modelul conventional adopotat pentru ciclul de viata al unei cladiri este unul liniar, incluzand patru faze importante:
faza de proiectare
faza de constructie
faza de exploatare si intretinere
faza ultima – de desfiintare.
Acest principiu prevede, in ansamblul ei, intreg ciclul de viata, incepand de la
aprovizionare cu materii prime si pana la reintoarcerea acestor materiale in natura, bazandu-se, practic, pe considerentul ca materialele sufera transformari, de la anumite forme utilizabile la forme nefolositore sortite disparitiei. Iata ca ciclul de viata al cladirii se poate diviza in urmatoarele faze:
faza de pre-constructie
faza de constructie
faza de post-constructie
Intre aceste faze exista legaturi de continuitate si delimitari stricte. Aceste faze pot fi
dezvoltate conform unor strategii clar delimitate, prin proiectare pe intreg ciclul de viata al cladirii, avand ca si obiectiv principal minimizarea impactului acesteia asupra mediului inconjurator.
Pentru fiecare faza amintita mai sus este necesara o analiza individuala care sa ne conduca la o intelegere cat mai buna a procesului de proiectare a unei cladiri, precum si a modului de punere in opera a materialelor componente utilizate in acest proces, a modului de utilizare si exploatare a cladirii, in timpul vietii acesteia si urmarirea efectelor pozitive si negative asupra ecosistemului din care face parte.
Analiza fazei de pre-constructie
Este deosebit de importanta aceasta faza, deoarece, practic, acum se stabilesc toti parametri care vor caracteriza definitiv existenta durabila a constructiei. Acum se stabileste amplasamentul, in functie de destinatia functionala a cladirii, proiectarea integrala a acesteia, din punct de vedere arhitectural, constructiv si echiparea cu instalatiile interioare si exterioare aferente, alegerea calitativa a materialelor componente care vor imbraca cladirea.
In contextul promovarii principiilor dezvoltarii durabile in procesul de concepere a cladirii, este vitala analiza consecintelor prin care procesul de proiectare poate influenta protectia mediului inconjurator, prin reorientarea utilizarii materialelor reciclabile, prietenoase cu natura, eliminandu-se, pe cat posibil, acele materiale care necesita consumuri mari de energie (minereu de fier utilizat pentru fabricarea otelurilor in constructii, bauxita pentru fabricarea aluminiului, nisipurile si pietrisurile din raurile noastre, utilizate in fabricarea betoanelor, lemnul padurilor noastre pentru usi si ferestre, structurile acoperisurilor, argila pentru fabricarea caramizilor si tiglelor si lista poate continua), toate contribuie, hotarator si inreversibil, in degradarea mediului incojurator.
Tot aici putem aminti si proiectarea expansiunii fara precedent a localitatilor, in detrimentul spatiilor verzi, a terenurilor agricole, intr-un cuvant, in defavoarea naturii insasi, care nu are unde sa se retraga din fata acestui fenomen. In concluzie, in fazele premergatoare de stabilire exacta a directiei de dezvoltare, trebuie sa se tina seama si de urmatoarele obiective principale asumate de activitatea de proiectare in urbanism:
determinarea durabila a structurii functionale a localitatilor
utilizarea rationala si echilibrata a terenurilor necesare functiunilor urbanistice din localitati
asigurarea conditiilor optime de locuire a populatiei si a unui nivel de trai decent
asigurarea esteticii compozitionale in realizarea cadrului construit si amenajarea durabila a cadrului natural din localitati
protejarea, conservarea, punerea in valoare si revitalizarea monumentelor istorice, precum si a ptrimoniului natural
protejarea populatiei si a cadrului natural si construit de poluare, de riscurile naturale si de cele tehnologice previzibile.
In concluzie, un imobil proiectat pe principiile durabilitatii si sustenabilitatii
diminueaza considerabil impactul asupra mediului inconjurator, pe intreaga durata a ciclului de viata al cladirii. Aceasta abordare sustenabila trebuie privita si din punct de vedere economic, in scopul real de reducere a costurilor, utilizandu-se metode verzi de constructie, toate avand ca scop eficientizarea, din punct de vedere energetic a cladirilor.
Analiza fazei de constructie
Faza de constructie este practic, stadiul din cadrul ciclului de viata al unei cladiri care este finalizata si intra in faza de exploatare. In cadrul strategiei de proiectare durabila, se analizeaza cladirea si produsele de exploatare, din prisma cailor de reducere a impactului pe care il are consumul de resurse asupra mediului inconjurator, considerandu-se si efectele pe care le are cladirea si mediul asupra sanatatii ocupantilor.
Obiectivul de a construi durabil si in primul rand, de calitate, reprezinta o perspectiva si un deziderat la nivel global. Cladirile construite pe principii durabile sunt economice, ecologice si economisesc resursele naturale. Aceste constructii ofera tuturor ocupantilor confort si un mediu sanatos si se poate integra perfect cu mediul socio-cultural. Acesta este modul practic in care cladirile durabile isi pastreaza valoarea lor ridicata pe termen mediu si lung, atat pentru investitori, proprietari, cat si utilizatorilor, in egala masura.
Iata cum consumul de resurse si efectele acestora asupra mediului inconjurator, pe durata ciclului de viata al unei cladiri, pot fi reduse prin urmatoarele mijloace:
in primul rand, sustinerea unei proiectari mai eficiente, cu ajutorul careia sa se analizeze, pragmatic, folosirea resurselor, pe de o parte si necesitatile si functionalitatea cladirilor, pe de lata parte si care sa tina cont, in final si de scenariile de demontare.
eficientizarea proiectelor, astfel incat sa fie capabile sa asigure folosirea, intr-o masura mai mare, a unor produse mult mai eficiente, din punctul de vedere al utilizarii resurselor si din punct de vedere strict al economiei de energie.
sustinerea proceselor de fabricatie a produselor de constructie care sa fie mult mai eficiente, din punct de vedere al utilizarii resurselor, respectiv prin folosirea de materiale reciclate, prin reutilizarea materialelor existente si prin utilizarea la scara larga a deseurilor drept combustibil
sustinerea lucrarilor de constructie si renovare mai eficiente, din punctul de vedere strict al utilizarii resurselor, respectiv prin reducerea volumului de deseuri din constructii si mai ales, prin reciclarea si reutilizarea materialelor si a produselor, avand ca si scop final diminuarea cantitatilor de deseuri depozitate
In faza de utilizare a unei cladiri,consumul de energie, incepand de la sistemul de
incalzire si terminand cu cel de iluminat, intra sub incindenta mai multor regulamente ale Uniunii Europene. Pentru ca evaluarea efectelor asupra mediului sa poata fi abordate in mod cat mai eficace, este obligatoriu sa fie luat in considerare intregul ciclu de viata al unei cladiri. In caz contrar, pot fi trecute cu vederea doar anumite efecte sau pot sa apara si probleme suplimentare, in alte etape ale ciclului de viata. Astfel, unele solutii pentru imbunatatirea eficientei energetice a unei cladiri, in etapa de utilizare, ar putea face ca produsul de reciclare, intr-un stadiu ulterior, sa fie mai dificil de utilizat si mai constisitor.
Se stie deja destul de bine ca acele cladiri proiectate intr-un mod care reduc efectele negative asupra mediului, pe durata ciclului de viata, ofera beneficii economice directe, respectiv consturi de exploatare si de intretinere mult mai reduse, o amortizare mai lenta si valoarea activelor mai ridicata. Mai ofera in plus efecte sociale pozitive, in privinta imbunatatirii sanatatii si a productivitatii.
In contextul cresterii sensibilizarii, in randul proiectantilor, a producatorilor si a furnizorilor, costurile au scazut, datorita faptului ca sistemul de aprovizionare se adapteaza si ea la noile cerinte si practici.
Analiza fazei post-constructie
Se considera ca aceasta faza incepe acolo unde timpul de utilizare al unei cladiri a expirat, ca urmare a unor decizii luate de catre proprietar sau de catre utilizator. Aceasta etapa devine, pentru materialele de constructie ale unei cladiri, resurse pentru alte cladiri care se reintorc in natura.
Strategia de proiectare durabila este axata asupra reducerii deseurilor de constructie, prin reciclare sau reutilizare a cladirilor si a materialelor de constructie.
In general, un deseu reciclabil reprezinta un ”deseu care poate constitui materie prima intr-un proces de productie pentru obtinerea produsului initial sau pentru alte scopuri”. Deci, tinta majora , cand ne referim la un deseu reciclabil, este aceea de a-l putea transforma, prin implicarea diferitelor tehnologii si tratamente, in materie prima. Conform Strategiei Nationale de Gestionare a Deseurilor (SNGD), reutilizarea, respectiv reciclarea deseurilor, este o prioritate in abordarea gestiunii deseurilor.
Cand se aminteste de ”deseuri din constructii si demolari”, ne referim la acele deseuri care provin din activitati ce vizeaza constructia cladirilor si a infrastructurii civile, desfiintarea partiala sau totala a cladirilor si a infrastructurii civile si alte lucrari de modernizare sau de intretinere a constructiilor, in general.
In Romania, statistic vorbind, cantitatea de deseuri provenind din lucrarile de desfiintare, este mult mai mica in momentul de fata decat in multe tari ale Uniunii Europene, insa, in viitor, se preconizeaza cresteri semnificative la acest tip de deseu, in special ca urmare a activitatilor de construire de cladiri noi, de renovare si reconstructie a cladirilor existente, precum si de desfiintare a cladirilor vechi.
Deseurile rezultate din activitatile de constructie si demolari ofera o sursa importanta de materie prima pentru lucrarile de constructii si nu numai. Astfel, se pot valorifica, in conditii de siguranta, materialele de pe santierele de constructii, cum ar fi plasticul, hartia, lemnul, cartonul, metalele, cablurile, solutiile si substantele de lacuit si de vopsit, cauciucul. Dar trebuie avut in vedere ca aceste deseuri din constructii e necesar sa fie colectate selectiv si separat, tinandu-se cont atat de gradul de curatenie, cat si de poluare cu substante periculoase. La fel, materialele rezultate din lucrarile de desfiintare, precum ar fi: cimentul, tigla, caramizile, betonul, ipsosul, lemnul, metalul, sticla. Solurile naturale indepartate, care nu sunt poluate, este bine sa fie reutilizate direct pe santier sau in apropierea acestuia si se pot reutiliza la amenajarea peisajului, in agricultura sau chiar in silvicultura.
Totodata, este recomandata evitarea acelor materiale care pot cauza viitoare probleme de poluare, fiind esential pentru reducerea gradului de poluare pe termen lung si vital, in acelasi timp, pentru sanatatea oamenilor si a planetei.
3.1.4.7.3) Principiul proiectarii pentru om
Este cel mai important principiu al proiectarii durabile. Daca principiul de economisire a resurselor si proiectarea pentru intreg ciclul de viata al unei cladiri se refereau la eficienta si conservare, principiul proiectarii pentru om se preocupa de componentele ce definesc ecosistemul global, in care sunt incluse mediul antropic in care oamenii isi desfasoara activitatea in stransa interdependenta cu natura inconjuratoare (relieful, flora, fauna). Acest principiu este rezultatul scopului umanitar de a se respecta si proteja lanturile vitale ale ecosistemelor care asigura supravietuirea tuturor organismelor vii. In societatea moderna a sec.XXI, statistic vorbind, mai mult de 70% din viata oamenilor se petrece in interiorul cladirilor, respectiv a localitatilor aglomerate. In consecinta, un rol esential al arhitecturii si urbanismului este cel de a pregati mediul construit capabil sa asigure ocupantilor acestuia atat sanatatea, bunastarea, confortul psihologic si conditiile optime desfasurarii, in continuare, a activitatilor creative si productive in relatie sanatoasa cu natura. Pastrarea calitatii mediului este vitala in preocuparile pentru conservarea energiei conventionale si in promovarea in totalitate a noilor surse de energie ecologice capabile sa protejeze si sa revigoreze mediul inconjurator. Odata intelese aceste deziderate, proiectantii de cladiri (de la arhitecti, urbanisti, constructori, instalatori, electronisti), trebuie sa puna pe prim plan reconsiderarea aasigurarii calitatii mediului construit si al zonelor din jurul acestora. Aici intervine, inevitabil, promovarea performantei in proiectare, cautarea celor mai viabile solutii pentru a trata componentele ce alcatuiesc universul antropic sa respecte si sa protejeze componentele vitale ale universului natural, care ne inconjoara si cu care convietuim.
Cele trei componente principale ale proiectarii pentru om se concentreaza asupra coexistentei dintre cladiri si mediul inconjurator, precum si intre cladiri si ocupantii acestora si sunt urmatoarele:
protejarea, pastrarea si conservarea conditiilor naturale. Arhitectii, urbanistii si constructorii vor cauta tehnici si tehnologii moderne capabile sa minimizeze impactul noilor cladiri asupra ecosistemului local in care urmeaza sa fie integrate.
proiectarea ecologica in domeniul sistematizarii si urbanismului. In urma unei proiectari cooperative, avand ca scop reducerea consumului de energie si de apa, principalele beneficii ale acestor servicii pot fi zonele rurale si urbane impreuna cu zonele administratiilor geografice in care sunt integrate, iar rezultatul unei asemenea dezvoltari nu trebuie sa fie altul decat un mediu antropic mai placut, nepoluat si total deschis catre natura.
confortul pentru om, in contextul proiectarii durabile, este obligat sa tina cont de confortul uman, asigurat atat in mediile de la serviciu, cat si in cel de acasa, rezultatul final fiind imbunatatirea productivitatii, in general si a sanatatii si bunastarii populatiei, in special.
Aceste principii ale proiectarii durabile enumerate mai sus presupun implicari serioase
pluridisciplinare, profesioniste in rezolvarea problemelor de protejarea mediului, in stransa legatura cu rezolvarea problemelor specifice arhitecturii si constructiilor. Strategiile evidentiate in acest capitol ale fiecarui principiu, sunt concentrate pe subiecte concrete, specifice, avand ca scop final o intelegere mai responsabila in ceea ce priveste interactionarea prietenoasa intre cladire, zona aferenta acesteia si mediul interior, exterior, pe plan local, zonal si global.
3.1.4.8) Forme de protectie si conservare a mediului si a potentialului turistic
Aceasta actiune de protejare si conservare a potentialului turistic si a mediului este diferita in complexitatea ei, implicand o colaborare pluridisciplinara si se dovedeste cu atat mai eficienta cu cat cadrul de manifestare juridico-administrative este mai adecvata, sustinuta cu resurse economice pe un fond legislativ bine conturat si dublata de o activitate educational-cetateneasca responsabila. Este de neconceput o pregatire clara in contextul dezvoltarii durabile de protejare a mediului inconjurator, fara implicarea directa a familiei si a scolii in acest sens, deoarece exemplul personal al parintilor, urmat de cel al educatorilor si al profesorilor este esentiala, aceasta fiind de fapt, prima lectie despre natura pe care o vor invata copiii. Nu putem vorbi de o atitudine responsabila, de respect fata de mediul inconjurator, daca societatea noua, in plina formare, nu are pregatirea necesara pentru a face fata dezideratului turismului durabil.
In general atitudinea populatiei rurale si urbane din tara noastra este prietenoasa fata de mediu si favorabila promovarii implementarii energiilor regenerabile iar pentru mai mult de jumatate din populatia tarii problemele protectiei mediului se afla pe locul secund dupa saracie. Primele rezultate obtinute in urma derularii unor campanii ecologice la nivel national (Barometrul Verde Romania, 2008), realizata de catre Fundatia Terra Mileniul III si AsociatiaAlma -Ro, sprijinit financiar de catre CEE Trust. Specialistii implicati in acest studiu apreciaza ca adultii se adapteaza cel mai greu la constrangerile ecologice.Un alt studiu intreprins prin ,, Ecologismul in Romania,, in 2008, realizat de data aceastaon-line, concluzioneaza faptul ca tinerii sub 35 de ani, sunt cel mai putin interesati de ecologie in general. Din totalul respondentilor implicati, aproape 20% au specificat ca nu au auzit de nici o actiune ecologista iar marea majoritate sunt foarte pesimisti in privinta rezultatelor concrete ale acestor campanii. S-a dovedit interesant faptul ca persoanele avand varsta peste 35 de ani, au participat la campanii ecologiste(plantari de arbusti si copaci, igienizari si colectari de deseuri). In concluzie, in ultimii ani populatia se dovedeste a fi din ce in ce mai interesata concret de problemele mediului de turism si recreere, dovedindu-se mai atenti si mai grijulii in aceasta privinta.
(M. Comanescu, Cresterea responsabilitatii fata de mediu, Economie teoretica si aplicata. Vol.XVII(2010)No. 5 (546)p.45)
Iata cateva dintre actiunile cele mai la indemana, privind protectia si conservarea potentialului turistic si al mediului:
conservarea resurselor turistice naturale si antropice, astfel incat si generatia viitoare sa se poata bucura cel putin, atat cat s-a putut bucura generatia noastra;
implementarea constienta a ideilor de conservare a mediului, atat populatiei locale, cat, mai ales, vizitatorilor si turistilor;
– cresterea nivelului de trai al comunitatii locale; implicarea responsabila si eficienta, atat a autoritatilor locale, guvernamentale si nonguvernamentale cat si a agentilor economici privati, in transpunerea componentelor turismului durabil;
– ajutorul mijloacelor mass-media in promovarea potentialului turistic.Toate tarile cu vechi traditii in activitatea turistica au reusit sa-si impuna o planificare a activitatilor turistice la nivel national, avand ca punct de plecare aspectul esential al protejarii resurselor proprii de turism, in contextul dezvoltarii durabile. In acest scop, s-au luat in considerare urmatoarele obiective principale:
– economic – hotarator in alegerea, valorificarea si imbunatatirea modului de utilizare si exploatare a resurselor turistice. Dezvoltarea turismului este proportionala cu cresterea nivelului de trai al populatiei. Astfel, persoanele cu venituri mici practica un turism de scurta durata, situate la distante scurte utilizand baze de cazare si servicii ieftine. Persoanele cu venituri mari sunt atrasi de practicarea turismului de lunga durata, la distante mari de casa, utilizand mijloace de transport confortabile. In concluzie, activitatile turistice pot deveni componente sociale demne de luat in seama doar atunci cand venitul mediu depaseste cifra de 500 dolari/locuitor.
social – esential in pastrarea fortei locale de munca si sprijinirea practicarii meseriilor traditionale si absorbtia eficienta a populatiei inspre sfera turistica cu pastrarea si valorificarea la nivel local a castigurilor realizate din aceasta activitate
ecologic – cel mai important in lupta impotriva fenomenelor de degradare si
poluare accentuata a mediului si mentinerea unui echilibru sigur si pe termen lung in exploatarea resurselor turistice. Promovarea utilizarii surseloe de energie regenerabila (energia solara, eoliana, geotermala, a mareelor) este un alt factor deosebit de important in mentinerea unui mediu ambiant sanatos.
Practic, activitatea de planificare a turismului reprezinta singura forma de control a viitorului, privind strategia atat de sensibila si responsabila de protejare a mediului. Mai mult decat atat, planificarea ecologica implica o supraveghere si o analizamai complexa a tuturor elementelor componente ale mediului, avand ca scop principal asigurarea celor mai eficiente modele in dezvoltarea amenajarii teritoriale durabile.
In timp ce planificarile pe termen mediu si scurt sunt foarte avantajoase pentru sprijinirea dezvoltarii la nivel local si regional, prognozele pe termen lung, la nivel national, sunt doar orientative, de estimare si de informare privind perspectivele viitorului. Cu ajutorul direct al statului, se poate stabili concret si eficace un cadru general administrativ si legislativ de protejare a resurselor naturale si antropice, controlul regimului de exploatare ale acestor resurse care, oricum sunt limitate si reusita realizarii unor investitii durabile importante in acest delicat domeniu.
Avand ca reper specificul potentialului turistic al Romaniei, actiunile majore care vizeaza protejarea si conservarea mediului, precum si a resurselor turistice, se pot cristaliza, prin urmatoarele masuri:
– control stiintific riguros si rational, legat de exploatarea resurselor turistice, iar ritmul exploatarii acestora sa fie cu mult sub ritmul lor de reciclare si regenerare si in ceea ce priveste interactiunile directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu, sa fie cu mult sub limitele capacitatii lor de a le suporta direct;
– asigurarea unor planuri speciale de amenajare si organizare eficienta a zonelor, a traseelor si a obiectivelor de interes turistic;
– asigurarea unei organizari administrative eficiente, respectiv prin ONG-uri sau alte tipuri de organizatii non-profit particulare, avand si sprijinul nemijlocit al unor profesionisti cu experienta, in privinta aplicarii unei exploatari turistice rationale a parcurilor si rezervatiilor naturale, impreuna cu asigurarea unor protectii reale si eficiente. In acelasi mod se va proceda si in cazul amenajarilor de pesteri accesibili turistilor interesati direct si de aceste frumuseti , devenind, astfel, obiective controlate de atractie speciale, venind in ajutorul diversificarii inspirate a ofertei turistice romanesti.
– in actiunile speciale de organizare adecvata a conditiilor reale din punct de vedere turistic in care se gasesc zonele montane, actiuni menite sa faciliteze, intr-o perspectiva benefica, practicarea turismului de munte, printr-o localizare adecvata a tuturor peisajelor atractive, impreuna cu domeniile planificarii sporturilor de iarna, cu rol hotarator in redactarea proiectelor de amenajare a viitoarelor obiective turistice (poteci, marcaje, asigurarea de conditii facile de accesibilitate in zone cu dificultate mare – cabluri de sprijin,scarite metalice,tiroliene de traversare a obstacolelor naturale, apoi amenajarea sau modernizarea punctelor de belvedere, asigurarea de dotari si instalatii moderne, pentru practicarea sporturilor de iarna, construirea sau reamenajarea de cabane si refugii montane, instalatii moderne de transport pe cablu, asigurarea unei supravegheri a activitatii turistice, cu echipaje specializate, de tip salvamont etc.), avand ca obiectiv principal pastrarea conditiilor de conservare a habitatelor delicate combinate cu activitati de replantare, in scop regenerativ si de protectie, a padurilor de conifere si foioase;
– amenajarea zonelor atractive noi si a celor existente conform standardelor ecologice, a traseelor turistice dificile, frecvent utilizate si implicit, a localitatilor rurale apartinand administrativ acestor zone , in spiritul asigurarii unei echipari turistice competitive si ecologice, in acelasi timp;
– pregatirea permanenta si atenta a populatiei in spiritul cultivarii unei constiinte ecologice responsabile si a sentimentului de dragoste, respect si apropiere fata de natura, pentru siturile si zonele istorice, fata de monumentele de arhitectura si arta create si pastrate, de-a lungul secolelor. Extinderea acestor actiuni educative la nivelul intregii tari poate asigura reusita efortului urias ce se depune pentru insuflarea atitudinii de respect si mai ales, de responsabilitate comportamentala fata de resursele naturale, avand ca nobil scop, ocrotirea si pastrarea lor si pentru generatia urmatoare. In acest context laudabile sunt activitatile ce le desfasoara privind dezvoltarea turismului de calitate de catre Asociatia de Ecoturism Tara Dornellor care dovedesc responsabilitati fata de natura si valorile culturale ale acestei zone.
3.1.4.9) Politici, legislatie, reglementari in domeniu
In prezent, Romania dispune de o serie de documente eentiale, prin care si-a impus stabilirea unei politici eficiente, aplicabile la scara nationala si care vizeaza protectia mediului, in general, indiferent ca se refera la dezvoltare durabila in mediul rural, problemele derivate ale mediului urban, biodiversitate ori schimbari climatice, bazate pe urmatoarele reglementari:
– Tratatul de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, care a fost parafat pe 25 aprilie 2005, la Luxembourg,care cuprinde sase articole impreuna cu cele cinci parti ale protocoalelor anexa care cuprind, inclusiv, angajamentele Romaniei de transpunere, implementare si control al aplicarii intregului pachet legislativ comunitar
– Planul National de Dezvoltare 2007-2013 (PND), prin care s-a stabilit clar strategia de programare si planificare multianuala, din punct de vedere financiar, care a dirijat si sprijinit directia de dezvoltare economico-sociala a Romaniei, respectand cu strictete principiile consacrate ale Politicii de Coeziune ale Uniunii Europene;
– Cadrul Strategic National de Referinta 2007-2015 (CSNR), validat de catre Comisia Europeana pe 25 iunie 2007, avand ca scop principal coordonarea interventiilor prioritare privind Instrumentele financiare ale UE din interiorul politicii de colaborare economico-sociale, fiind practic, elementul de legatura intre Planul National de Dezvoltare 2007-2013 si cel al Uniunii Europene, elaborate prin Orientarile strategice comunitare cu privire stricta la Coeziunea 2007-2013 si Strategia revizuita si completata de la Lisabona;
– Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila a Romaniei Orizonturi 2010-2030, prin care s-au stabilit, in mod concret, obiectivele esentiale de tranzitare, in timp real, spre modelul de dezvoltare superioara, ale valoarii adaugate;
– Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei 2013-2020-2030, prin care, inca din 2008, s-au stabilit urmatoarele strategii obiective, pe termen scurt, mediu si lung (Guvernul Romaniei 2008, p.4):
– Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile, conform exigentelor UE, in ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei.
Orizont 2030: impunerea unui prag valoric mediu al Romaniei apropiat de cel al taririlor membre Uniunii Europene avand ca reper indeplinirea indicatorilor dezvoltarii durabile.
http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/strategia-nationala-a-romaniei-2013-2020-2030/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul Sustenabil (ID: 148403)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.