Turismul Si Calatoriile
Introducere
Turismul si calatoriile reprezinta o ramura economica de sine statatoare care oferă o sumă de produse( de consum și de investiție), precum și servicii pe care le preia din alte ramuri cu activitate economică legată direct sau indirect de turism. Prin intermediul acestora, dar și în mod direct, activitatea din turism se reflectă atât în PIB, cât și pe plan social, prin crearea de locuri de muncă. În acest context, turismul se identifică sub forma unei piețe de desfacere pentru oferta marii majorități a ramurilor producătoare de bunuri și servicii, cât și pentru oferta de muncă din societate, fiind un fenomen economic și social global, cu implicații majore asupra economiei mondiale.
Două organisme internaționale, Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor( WTTC) și Organizația Mondială a Turismului( UNWTO) monitorizează permanent stadiul de dezvoltare atins de industria turismului și călătoriilor, instrumentul de evaluare utilizat, Contul Satelit al Industriei Turistice( TSA), fiind special concepute în acest scop.
România se înscrie în circuitul turistic internațional cu valori turistice unicat atât din categoria resurselor turistice naturale, antropice, cât și culturale, a căror valorificare inteligentă ar putea determina creșterea substanțială a rolului industriei turismului în cadrul economiei naționale, cu efecte pozitive, de lanț, la nivelul întregii societăți. În prezent, în țara noastră, turismul are o contribuție indirectă de 6,3% din PIB și 3,1% din ocuparea forței de muncă, cifrele corespunzătoare la nivelul contribuției directe fiind de 5,2% și 1,9%. În 2013, România a fost vizitată de 6,3 milioane turiști străini, numărul celor care au înnoptat din totalul menționat fiind de 1,2 milioane persoane.
Prin relief, așezare geografică și potențial turistic, țara noastră dispune de condiții favorabile dezvoltării turismului montan. Zonele turistice montane sunt concentrate în jurul arcul carpatic, stațiunile montane amenajate fiind diferențiate sub aspectul ofertei turistice asigurate, altitudinii la care sunt localizate și, corespunzător, al atractivității exercitate asupra cererii turistice. În anii din urmă, turismul montan românesc nu s-a mai numărat printre „ sectoarele preferate” ale ministerului de resort, deși anul 2003, anul lansării programului „ SUPERSCHI în Carpați” prefigura o evoluție susținută a produsului turistic montan, în planul imaginii, dar, mai ales, sub aspect financiar.
Lucrarea se dorește o continuare a cercetărilor științifice la nivelul turismului montan românesc care să ușureze, într-o oarecare măsură, preocupările stakeholderilor implicați efectiv în desfășurarea activităților de turism montan, în direcția identificării direcțiilor și căilor de evoluție în viitor. De asemenea, lucrarea poate fi un punct de plecare pentru conturarea unor programe de marketing complexe, atât de necesare la nivelul zonelor turistice montane din România.
CAPITOLUL I
Caracteristici ale turismului montan
Noțiunea de tip de activitate turistică, înseamnă reprezentarea esențializată a unui lucru, fenomen, proces, menit să definească prin expresia sa o însușire sau un ansamblu de însușiri cu caracteristici dominante, iar în sens restrâns indiviualizat, tipul de practică turistică apare ca un exemplu reprezentativ al fenomenului turistic, printr-o expresie sau formă de prezentare. Pe baza tipizării se ajunge la tipologie, ceea ce înseamnă diferențieri în planul unei structuri cu scopul de a studia analitic, dar mai ales sintetic.
Tipuri și forme ale turismului
Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri. Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T. ) definește turiștii ca fiind persoanele ce călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată.” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial.
Turismul este vital pentru foarte multe țări, cum ar fi Egipt, Grecia, Liban, Spania și Tailanda, și pentru unele națiuni-insule ( Bahamas, Fiji, Maldive) datorită aportului financiar consistent obținut din afacerile cu bunuri și servicii și oportunităților de angajare în industria serviciilor asociată turismului. Industria serviciilor include serviciile de transport( transportul aerian, croazierele, taxiurile) și serviciile de ospitabilitate( cazarea, inclusiv hotelurile și stațiunile, veniturile din divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică și teatrele).
Tipul de activitate turistică ne ajută să diferențiem structural organizarea internă a acestui fenomen socio-economic și să înțelegem apariția și dezvoltarea acestui fenomen în concordanță cu dezvoltarea societății întru-un anumit timp, pe un teritoriu concret. Tipurile de turism au la bază un anumit suport criterial: scop, destinație, durată, dinamică, iar în esența sa, un mod de producție cu un tip de economie, o practică turistică, un habitat, o comunitate umană cu specifitatea sa, subaspect motivațional, dar pot fi și alte criterii în schemele de tipizare. Forma de turism după natura sa de manifestare marchează caracteristicile tipului de turism și nu conținutul său. Astfel, în literatura de specialitate se disting mai multe criterii. Swizewski C. și Oancea D.,( 1977) disting trei categorii mari de tipuri de turism: -structural( montan, sportiv, cultural, comercial); -dinamic( drumeție, de circulație, de tranzit); -staționar( cu sejur scurt, mediu, lung). După libertatea de alegere al locului de destinație turismul poate fi divizat în două tipuri: -condiționat( medical, sportiv); -voluntar când alegerea locului de destinație este pur subectiv.
Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/ combinarea serviciilor( transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.
În practica turistică există o serie de criterii și posibilități de grupare a formelor de turism:
în funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge:
– turismul intern practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale;
– turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință. Turismul internațional se subdivide în turism emițător( outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță, și turism receptor( incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.
după modalitatea de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:
– turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur.
– turismul pe cont propriu, numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice.
– turismul semiorganizat( mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.
în funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:
– turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte( 1-2 zile) în același perimetru.
– turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui în:
– turism de sejur scurt se mai numește și turism de weekend, presupune una sau două înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reședință;
– turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor( 12 – 15 zile);
– turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depășește, de regulă, 30 zile. Este practicat în general de turiștii de vârsta a treia care efectuează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte ridicate.
din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:
– turism continuu( permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic( de exemplu turism cultural, de afaceri);
– turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță( ocazional).
după mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în: drumeții, turism rutier, turism feroviar, turism naval, turism aerian.
în funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:
– turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;
– turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;
– turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne;
– turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;
– turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;
– turismul de cumpărături( shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități( țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local( național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.
după caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:
– turismul particular( privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare. Aceste persoane și atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de transport și recurg la servicii deosebite și forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;
– turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilități financiare relativ limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport;
– turismul pentru tineret constituie o formă particulară a turismului social, adresându-se, cu precădere, categoriilor tinere ale populației. Această formă de turism apelează la tabere de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;
– turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni.
după categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi: turism pentru tineret, turism pentru populația activă, turism pentru pensionari.
după caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism mai pot fi grupate în:
– turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;
– turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și week-end aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă( schi, săniuță, bob, patinaj, snowbord);
– turismul în stațiunile balneo-climaterice reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază Europa este concentrată în România, iar efectele acestora pentru sănătate au fost atestate de-a lungul secolelor;
– turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.
În continuare se mai pot menționa, tot după caracteristicile socio- economice ale cererii și ale clientelei și:
– turismul politic ia în considerare participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atracție pentru călătorie. Astfel o derivată de la forma politică este cea guvernamentală (aproximativ 6-8% din călătoriile internaționale sunt realizate de oficialități politice)
– turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru desfășurarea unor activități diverse cum sunt vizionarea de spectacole, expoziții etc. Datorită acestei accepțiuni el are o sferă de cuprindere extrem de largă și deci este destul de dificil de particularizat în raport cu alte forme de turism. De regulă proporția turismului urban intern deține cote superioare celui internațional. La toate acestea este necesar de adăugat că circa 80% din vizitele la oraș reprezintă turism urban pur iar 20% este turism complementar, vizitarea zonelor urbane fiind asociată altor forme de petrecere a vacanței( litoral, munte, circuite).
– turismul rural reprezintă una din cele mai reușite soluții în ceea ce privește armonizarea cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile și se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale.
Formele de turism prezentate oferă o imagine a complexității activității, a proprietății serviciului turistic de a se particulariza în raport cu specificul cerințelor fiecărui turist sau grup de turiști, a varietății problemelor ce trebuie soluționate de organizatorii de turism.
Turismul montan
Muntele a reprezentat și reprezintă pentru omul modern o atracție deosebită pe tot parcursul anului. Turismul montan se bucură de recunoaștere internațională deoarece s-a constatat că există un mare interes al populației globului pentru vizitarea regiunilor montane, la care se adaugă dimensiunile mondiale ale zonelor montane; 24 % din suprafața Terei este ocupată de regiuni montane, unde trăiește o populație de 12% din totalul mondial, iar un plus de 14% din populația globului se află la contactul regiunilor montane cu regiunile limitrofe. Zonele montane asigură sursele de apă de bază la nivel mondial, constituind, de asemenea, o componentă esențială a biodiversității globale.
Turismul montan include o paletă largă de activități de recreere, spirituale și economice care se desfășoară în diverse regiuni montane. Este o sursă economică importantă a multor comunități montane, generând locuri de muncă, venituri care, în cele din urmă, permit localnicilor să-și organizezeze și continue traiul în conformitate cu tradițiile și rădăcinile culturale proprii.
Turismul montan, ca și concept al industriei turismului, reprezintă o formă de turism „ de interferență” derivat din:
turismul de iarnă – formă de turism individualizată pe baza criteriului sezonalității, care prezintă două caracteristici distincte, după motivul pentru care se face deplasarea, respectiv turismul pentru zăpadă și turismul pentru soarele căutat și în timpul iernii,
turismul de agrement, turismul de odihnă sau recreere, turismul sportiv – forme de turism individualizate în funcție de motivațiile deplasărilor,
turismul de sejur, care în funcție de timpul disponibil pentru călătorii poate fi un sejur lung, mediu sau scurt.
Coordonatele evidențiate reprezintă baza diferențierii variantelor de practicare ale activităților turistice în zonele montane, între care se identifică: turismul pentru sporturi de iarnă, turismul itinerant montan, turismul de drumeție montană, turism-alpinism și turism climateric montan pentru odihnă și agrement.
Turismul pentru sporturi de iarnă este o formă de turism sportiv, care se intercondiționează cu celelalte activități din stațiunile climaterice montane. Este dependent de anumite condiții morfoclimaterice, pe de o parte, de dotări caracteristice în spațiul mijlociu al muntelui, între stațiuni și regiunea înaltă, precum și de infrastructura specifică din stațiunile ce servesc de bază de desfășurare, pe de altă parte.
Turismul itinerant montan se leagă de zona montană la peste 1500 m, fiind dependent de căi de acces de o factură aparte( poteci turistice, drumuri forestiere), precum și de factori naturali morfopeisagistici ce atrag iubitorii muntelui.
Turismul de drumeție montană este foarte răspândit și stimulat de valoarea peisagistică de o mare diversitate a regiunii montane înalte, dependentă de substratul litologic și de învelișul vegetal ce înregistrează etajarea altitudinală. Punctele nodale în desfășurarea drumeției montane sunt cabanele amplasate în poziții favorabile, alese atât din punct de vedere al accesului, cât și din punct de vedere al amplasării în apropierea unor obiective turistice cu impact.
Turismul-alpinism este o formă exclusiv sportivă a turismului montan, practicat de o categorie restrânsă de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate special în acest scop. Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite: versanți cu pante abrupte, ridicați până la verticală și energie de relief de sute de metri.
Turismul climateric montan pentru odihnă și agrement este o formă de turism de stațiune( sejur), practicat în cadrul stațiunilor climaterice montane. Amenajările turistice sub forma stațiunilor se identifică prin dimensiune, respectiv numărul de locuri de cazare asigurat și dotări aferente, de complexități diferite. Aceste amenajări aparțin în exclusivitate spațiului montan și sunt legate de componenta peisajistică orientată spre factorul relief, la care se adaugă condițiile climatice și bioclimatice stimulative pentru odihnă și agrement.
Amenajarea domeniului schiabil și crearea mijloacelor de transport pe cablu- este coordonata strategică ce trebuie apreciată ca având prioritate absolută în amenajarea turismului montan deoarece pârtiile și telefericele reprezintă esența ofertei de iarnă, iar realizarea lor trebuie totdeauna să preceadă finalizarea celorlalte echipamente( de cazare, agrement, alimentație)- în funcție de aceste coordonate și pe baza unor norme și indici de corelație vor fi dimensionate amplasate și structurate toate elementele funcționale ale unei stațiuni montane în condițiile respectarii următoarelor cerințe: 1. încadrarea pârtiilor de schi în normele tehnice în normele tehnice internaționale elaborate cu federația internațională a schiorilor 2. asigurarea unor pârtii și a unor raporturi ideale între structura pârtiilor și structura cererii, se apreciază că trebuie să predomine pârtiile foarte ușoare, ușoare și medii, 3. amenajarea și extinderea suprafețelor pentru practicarea schiului de fond și al celui de plimbare care are tot mai mulți adepți 4. orientarea spre Nord a pârtiilor de schi este absolut obligatorie la altitudinea de 1600-1800m.
Forme ale turismului montan:
Mountain Biking-ul reprezintă călătoria cu o bicicletă ce poartă același nume, pe cărările bătătorite sau nu, ale munților, dealurilor, pădurilor sau ale oricărui teren mai accidentat. Fiind un sport extrem, și în acest caz este nevoie de echipament de protecție. Cei care sunt pasionați de acest sport pot alege pădurile și împrejurimile comunei Panaci.
Asemeni drumețiilor pe munte, mountain biking-ul este o activitate care oferă turistului posibilitatea de relaxare și detașare de cotidian. Un alt atu al acestui sport este faptul că în timpul unei astfel de excursii, turistul poate fotografia peisajele pitorești ale locului.
Alpinismul, în accepțiunea cea mai largă a cuvântului, desemnează orice activitate recreativă sau sportivă care are ca scop ascensiunea în munți, pe itinerarii greu accesibile, ce necesită tehnică, echipament și experiență corespunzătoare. Alpinismul implică, în majoritatea cazurilor, asumarea unei doze mai mici sau mai mari de risc, datorită naturii traseelor care pot fi deseori o combinație de pasaje de stâncă, zăpadă sau gheață, cu factorii de risc implicați. Acestora li se daugă, în unele cazuri, dificultățile pe care le ridică accesul la traseul propriu-zis, găsirea liniei acestuia, durata ascensiunii, schimbările de vreme, etc. Alpinismul a evoluat de-a lungul anilor, Federația Internațională de Alpinism( UIAA) incuzând următoarele activități:
1. Drumeția montană( trekking) este forma cea mai simplă de mers pe munte, până la limita zăpezii permanente/ a ghețarului( în munții înalți), cu cel mai mare număr de practicanți.
2. Alpinismul( mountaineering) există în două forme: clasic și tehnic. Alpinismul clasic este forma originală a mersului pe munte, pe ghețar, zăpadă și stâncă, având ca obiectiv general atingerea unui vârf. În plus față de drumeție, se folosește un echipament tehnic specific precum: pioletul, colțarii, coarda, hamul. Alpinismul tehnic este forma mai complexă a mersului pe munte, pe pereți verticali de gheață și stâncă, care a apărut la finalul secolului XIX, la peste 100 de ani de la apariția alpinismului. În plus față de forma clasică a alpinismului, se folosește un echipament tehnic foarte specializat: pitoane, micro-pitoane, protecții mobile, șuruburi de gheață, scărițe, pioleți tehnici, colțari tehnici etc. Această ramură are două subcategorii principale: cățărarea pe stâncă( rock climbing)și cățărarea pe gheață(ice climbing);
3. Schiul de tură( ski touring) este deplasarea pe munte iarna, pe schiuri cu legături speciale, care permit ridicarea clăparilor de pe schi, pentru a ușura mersul. În plus, cu schiurile de tură se poate merge în pantă, datorită așa numitelor ” piei de focă” care se lipesc pe talpa schiului. Deoarece se schiază în afara pârtiilor amenajate, schiul de tură necesită numeroase cunoștințe de munte cu zăpadă( alpinism clasic). Din această cauză este o ramură a alpinismului, coordonată de UIAA și nu a schiului alpin, respectiv a FIS. Fiecare din activitățile amintite mai sus s-au dezvoltat independent, dând naștere la numeroase alte subcategorii de activități, unele devenind competiționale: cățărarea sportivă, cățărarea pe gheață, schi-alpinismul.
Escalada reprezintă o atracție deosebită pentru sportivii amatori și alpiniștii profesioniști. Escalada începe în luna mai și se termină în luna octombrie. Sezonul de escaladă pe gheață începe în decembrie și se termină în martie. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin lege și reprezintă o zonă montană( stâncării, grohotișuri, văi, doline, păduri de conifere, păduri în amestec, pajiști, stepe, pășuni alpine) de un deosebit înteres geologic, peisagistic, floristic și faunistic ce adăpostește un număr de specii de plante( floarea-reginei, papucul doamnei, argințica, jneapăn) și animale( cocoș de munte, minuniță, ciocănitoare de munte) dintre care unele foarte rare. Pe teritoriul ariei naturale protejate se află o formațiune de stânci calcaroase cunoscută sub numele de Pietrele Doamnei, denumire de la care provine numele rezervației.
Parapantismul sau zborul cu parapanta este un sport aeronautic recreativ sau competițional. Parapanta face parte din categoria aparatelor de zbor dirijabile ușoare.
Considerat de foarte mulți un sport extrem, zborul cu parapanta a început în ultimul timp să atragă tot mai mulți adepți. Dacă la început acest sport era practicat doar de către cei care urmaseră cursuri specializate de parașutism sau de pilotaj, mai nou, zborul cu parapanta în tandem este accesibil tuturor celor care vor să zboare. Astfel, având în vedere o serie de factori favorabili, respectiv condițiile climaterice favorabile din zonă, altitudinea reliefului de pe teritoriul comunei precum și intensitatea curenților de aer, orice turist dornic de senzații extreme se poate bucura de acest sport.
Parapantismul este de multe ori privit ca un sport mai riscant decât este în realitate. Bineînțeles că există un mare potențial de rănire pentru cei ignoranți sau cei rău pregătiți. Siguranța în acest sport este direct proporțională cu îndemânarea și simțul pilotului. Este important de știut că aproape toate accidentele de zbor cu parapanta sunt datorate erorilor de pilotaj. Echipamentul de parapantism este foarte bine construit și dacă este folosit cu grijă nu va ceda niciodată. De exemplu, o parapantă obișnuită are 30 de corzi conectate la coloane și fiecare dintre ele este atât de rezistentă încât poate susține întreaga greutate a pilotului. Din punct de vedere aerodinamic parapantele noi, din afara categoriei celor avansate sau de competiție, tind să-și revină din majoritatea incidentelor fără intervenția pilotului. Dat fiind faptul că echipamentul omologat nu va ceda, se poate spune că parapantismul este un sport foarte sigur. Pilotul însuși este indicatorul nivelului său de siguranță în zbor. În general pilotul bun nu va zbura în locuri care prezintă provocări( riscuri) nerezonabile pentru nivelul său de pregătire. Pilotul bun nu se va lăsa influențat de exemplele negative ale altora. Pilotul bun va zbura doar în zile cu vreme favorabilă pentru zbor.
Turism Cinegetic. Probabil ca nu întâmplător pescuitul și vânătoarea au devenit astăzi adevărate hobby-uri pentru mulți dintre semenii noștri. Vânătoarea( în latină venatio) este activitatea care constă în prinderea sau uciderea unor animale sălbatice. Vânătoarea nu este o activitate specific umană deoarece există și alte ființe vii care vânează. În zilele noastre, termenul de vânătoare practicată de oameni se referă la vânătoarea efectuată în condițiile legii, spre deosebire de braconaj, în care se obțin aceleași efecte dar în mod ilegal. Departe de pescuitul „ tradițional”, pe care mulți îl percep ca pe o formă de procurare a hranei sau ca pe un bătrân plictisit ce fixează o plută nemișcată, așteptând ore în șir să tragă peștele, pescuitul sportiv este un mod de viață, un mod extrem de eficient de relaxare.
1.3. Caracteristicile ofertei turismului montan pe plan internațional
Țările reprezentative pe glob în sectorul turismului montan sunt țări dezvoltate din punct de vedere economic, care dispun de un potențial natural favorizant, dar în egală măsură impresionanat, și care au avut resursele investiționale necesare amenajării zonelor montane în folosul practicării activităților turistice, foarte ridicate și cu rentabilități financiare evidente după scurgerea unei anumite perioade de timp. Între aceste țări, cele mai semnificative sunt cele grupate în jurul masivelor montane din Europa.
Munții Carpați sunt cei mai lungi din Europa, întinzându-se pe o distanță de 1500 km. Caracteristica predominantă a turismului montan în aceste țări este diversitatea. Procesul de amenajare turistică acordă o atenție sporită corelării capacităților de cazare cu suprafața domeniului schiabil, capacitatea de transport pe cablu, precum și cu numărul vizitatorilor în tranzit.
Munții Alpi, cu o suprafață de 181.498 km², arie care include 5814 localități și unde locuiesc 14,2 mil. persoane, reprezintă cea mai valoroasă regiune montană din lume și dispune de un potențial de profil extrem de valoros care însumează 25% din totalul turismului mondial. Datorită înălțimilor mari și ghețarilor existenți zăpada nu se topește niciodată, permițând practicarea non-stop a schiului.
Munții Pirinei sunt amenajați în vederea practicării turismului montan în baza concepției specifice stațiunilor integrate( circa 14), la altitudini de peste 1500 m și bazate, în principal, pe practicarea sporturilor de iarnă. Stațiuni de profil se află și în Munții Cantabrici și Sierra Nevada.
Munții Scandinaviei( Norvegia, Suedia, Finlanda) reprezintă o atracție turistică principală pentru locuitorii țărilor menționate, preocupările centrale de amenajare vizând diversificarea activităților de agrement și oferirea de facilități și vacanțe combinate.
Munții Balcani( Bulgaria) au fost introduși în circuitul turistic montan internațional pein amenajarea a trei stațiuni de valoare europeană: Boroveț, Pamporovo și Vitoșa, echipate la nivelul stațiunilor similare din Alpi, în mare parte în colaborate cu firme franceze și austriece de profil.
Munții Apalachi( SUA și Canada)și Munții Stâncoși( SUA) au fost amenajați pe baza unor proiecte de anvergură adaptate profilului turiștilor americani.
1.4. Stadiul actual al dezvoltării turismului montan la nivel european
Țările europene grupate în jurul Munților Alpi se constituie în cei mai importanți promotori și ofertanți ai turismului montan mondial, afirmație justificată prin elementele potențialului natural și cultural-istoric de care dispun, la care se alătură gradul de dezvoltarea atins în organizarea tehnico-materială a turismului montan ca urmare a implementării unor proiecte ample și costisitoare de amenajare turistică cu desfășurări continue, facilitățile existente și faptul că lansează trendurile modei în activitățile de profil. În sprijinul acestei afirmații vor fi prezentate cele mai mari stațiuni de schi din lume, toate fiind situri europene, analiză realizată după dimensiunea domeniului schiabil, dotarea cu mijloace de transport pe cablu și posibilitățile de interconectare a traseelor incluse.
Franța posedă unele dintre cele mai bune și renumite stațiuni montane din lume care sunt amplasate în Munții Alpi și în Munții Pirinei. În Alpii Francezi se regăsesc cele mai mari domenii schiabile, între care Les Trois Vallées( considerat cel mai mare din lume), lungimea totală a pârtiilor de schi fiind de 600 km.
Italia este o altă destinație de top a turismului montan european și mondial, regiunile specializate în organizarea acțiunilor turistice de acest tip fiind Vale d’Aosta, Trentino cu cele două provincii Trento și Bolzano( cunoscută și sub denumirea de Süd Tirol Alto Adige), Piemonte, zona Venezia, Sicilia( care dispune de condițiile necesare practicării schiului pe Muntele Etna), ș.a.
Elveția, o țară eminamente montană, se prezintă pe piața internațională a turismului montan cu o ofertă consistentă alcătuită din stațiuni turistice de prestigiu și domenii schiabile de anvergură.
Austria este o țară europeană ai cărei locuitori își câștigă existența, într-un procent însemnat, datorită implicării în organizarea turismului montan.
Principalele regiuni austriece renumite pentru concentrarea spațiilor montane sunt: Carinthia, Zona sudică, Salzburg, Styria, Tirol, Zona de Nord și Vorarlberg.
Germania se identifică pe piața europeană a turismului montan prin stațiuni renumite cum sunt Garmish-Partenkirchen, Oberstdorf, Berchtesgaden, Oberjoch, Mittenwald și altele, create inițial pentru turismul estival și adapatate ulterior pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Capitolul al II-lea
Piața turismului montan în România
În țara noastră numeroase grupari asociații și societăți de turism care au funcționat începând cu secolul XIX, au avut contribuții remarcabile la echiparea turistică a zonei montane, de activitatea acestora se leagă de fapt propagarea și dezvoltarea turismului montan.
Odata cu reorganizarea activității de turism prin înființarea Oficiului Național de turism și mai ales dupa al II lea Razboi Mondial, s-au realizat numeroase investiții pentru dezvoltarea stațiunilor montane: Sinaia, Predeal, Poiana Brașov, Păltiniș, Borsa, Semenic, Stâna de Vale.
2.2. Oferta turismului montan în România
Configurația variată a teritoriului țării noastre, cadrul natural complex și armonios structurat fac ca România să dețină un potențial deosebit de valoros, ca premisă a dezvoltării unei activități turistice eficiente. Zona montană, una dintre cele trei componente definitorii ale strucurii peisagistice din țara noastră (alături de Dunăre și de Marea Neagră, cu fâșia de litoral) și contribuie într-o foarte mare măsură la diversitatea și complexitatea potențialului turistic al României.
2.1.2. Echipamentele turistice
Desfășurarea activității turistice presupune existența unui suport material format dintr-o serie de elemente care să asigure cazare, masa, modalitati de relaxare si distractie a turiștilor.
2.1.2.1. Echipamentele de cazare
În stațiunile montane funcționează în prezent 1047 unități de cazare, dintr-un total la nivelul întregii țări, de 5079 de unități, ceea ce reprezintă 20,6% din numărul total al echipamentelor de cazare înregistrate pe teritoriul României.
Datele furnizate de Institutul Național de Statistică în varianta datelor TEMPO-online, evidențiază la nivelul anului 2014 câteva situații particulare. În structură, oferta de cazare pe tipuri de unități, este caracterizată prin ponderea covârșitoare deținută de pensiunile turistice, în special cele rurale( 44%), la care se adaugă pensiunile urbane( 19%). Împreună, aceste două tipuri de structuri de cazare alcătuiesc peste 60% din totalul echipamentelor de cazare care funcționează în zona montană a României. Unitățile reprezentative de cazare pentru turismul montan, respectiv cabanele, au o pondere scăzută, de 7%, iar vilele reprezintă 13% din totalul ofertei de cazare în spațiul turistic montan al țării noastre.
Aceeași analiză, a modalității de repartizare a capacităților de cazare din stațiunile montane, dar prin prisma numărului de locuri de cazare disponibile( locuri-zile), evidențiază o situație diferită. Hotelurile sunt unitățile care dispun de cea mai mai mare ofertă de cazare în zonele montane( 38%), urmate de pensiunile turistice rurale( 19%), pensiunile turistice urbane( 13%), cabanele( 11%), vilele turistice( 10%).
Această situație se reîntâlnește, de altfel, la nivelul întregii țări, fiind evidentă nevoia stringentă de ridicare a gradului de confort a structurilor de primire turistice, în vederea concurării pe poziții relativ egale cu ofertele turistice internaționale.
2.1.2.2. Echipamentele de alimentație și dotările pentru agrement
Unitățile de alimentație, ca elemente funcționale de bază ale unei stațiuni turistice, contribuie într-o măsură foarte mare la atractivitatea și calitatea ofertei turistice. În stațiunile turistice montane structura unităților este diversă, variind de la restaurante clasice sau cu specific, la braserii, baruri, cofetării. În corelație cu capacitatea de cazare, repartiția în teritoriu evidențiază aceeași concentrare a unităților de alimentație în stațiunile de pe Valea Prahovei și în Poiana Brașov, care se remarcă totodată și prin varietatea mai mare și calitatea sporită a serviciilor, comparativ cu celelalte stațiuni montane.
Practicarea turismului pentru sporturi de iarnă este stimulată și de crearea unei infrastructuri tehnice, formate din mijloace de transport pe cablu și pârtii amenajate. Se remarcă, din acest punct de vedere, cu o dezvoltare la scară comparativă pentru România, regiunea montană Bucegi – Munții Bârsei, care concentrează peste 60% din mijloacele mecanice pe cablu din lungimea pârtiilor și din turiștii care sunt atrași de acest sport. Dimensiunile turismului pentru sporturile de iarnă sunt limitate de intervalul restrictiv de practicare, raportat la perioada de iarnă, cu strat de zăpadă favorabil, ca și grosime, stabilitate și persistență. Intervalul de practicare poate fi prelungit cu avansarea în altitudine unde, la peste 2000 m, sezonul poate să se extindă pe 6 luni.
Alte dotări de agrement. În afara amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, celelalte dotări de agrement sunt slab reprezentate. Agrementul sportiv se realizează prin terenuri de sport și un număr foarte redus de piscine acoperite, spa-uri sau patinoare. Se manifestă, de asemenea, o slabă valorificare a suprafețelor lacustre pentru agrement( plimbări cu bărci, platforme pentru pescuit, hidrobiciclete, etc.).
În cele mai multe stațiuni agrementul se bazează în special pe drumeția montană, mai ales ca acțiuni neorganizate; se organizează programe de vizitare a obiectivelor turistice din apropiere( peșteri, cascade, castele mănăstiri, etc.). În Munții Făgăraș se practică, pe trasee potrivite și în organizarea monitorilor specializați, schiul de tură. Interesul mondial pentru practicarea turismului de aventură s-a manifestat și în țara noastră, astfel că zona Munților Făgăraș, Piatra Craiului, Bucegi, stațiunea Gura Humorului, Valea Bistriței ș.a., s-au impus prin oferte turistice specifice. Turismul ecvestru în zonele montane se dezvoltă timid, la fel și pescuitul sau vânătoarea, zonele rurale aflate în apropierea siturilor montane întregind însă atractivitatea turistică.
2.1.3. Stațiuni turistice de interes național și local cu profil montan din România
Hotărârea Guvernului României nr. 852 din 13 august 2008 care aprobă normele și criteriile de atestare a stațiunilor turistice, realizează o listare a localitățile care sunt atestate ca stațiuni turistice de interes național ( 37 stațiuni) și de interes local( 46 stațiuni) din țara noastră. Actul normativ nu realizează o separație a stațiunilor în funcție de profilul activităților turistice principale, dar, pornind de la elementelor de conținut prezentate în capitolul anterior, autoarea a realizat o selecție a localităților care dispun de condițiile necesare practicării turismului montan, ca activitate turistică principală. Numeroase stațiuni balneoclimaterice sunt amplasate în zone montane, dar motivația turistică principală a frecventării lor este indisolubil legată de organizarea turismului de cură și de întreținere a sănătății, ceea ce a determinat neincluderea acestora în lista propusă.
Similar a fost alcătuită lista localităților atestate ca stațiuni turistice de interes local cu profil turistic montan, o listă ceva mai consistentă care cuprinde localitățile Arieșeni, Băile Homorod, Borșa, Bran, Cheia, Durău, Harghita-Băi, Izvorul Mureșului, Moieciu, Păltiniș, Pârâul Rece, Praid, Semenic, Stâna de Vale, Straja, Timișu de Sus, Zona Fâtânele și Zona Muntele Băișorii( 18 localități).
Stațiunile turistice montane românești de interes local
În această categorie sunt incluse 18 stațiuni și zone montane de interes local din țara noastră: Arieșeni, Băile Homorod, Borșa, Bran, Cheia, Durău, Harghita Băi, Izvorul Mureșului, Moieciu, Păltiniș, Pârăul Rece, Praid, Semenic, Straja, Stâna de Vale, Timișu de Sus, Zona Fântânele și Zona Muntele Băișorii.
2.2. Strategii de marketing pentru dezvoltarea turismului montan românesc
Aplicarea și dezvoltarea marketingului turistic este de neconceput fără un flux continuu și de informații cu privire la mediul intern sau extern al organizației turistice. Cercetările de marketing permit firmelor de turism să realizeze investigarea competentă a tuturor activităților de marketing, cu obiectivul final al evaluării interdependențelor dintre componentele mediului socio-economic, dintre acesta și organizația turistică, a legităților care caracterizează evoluția proceselor și fenomenelor studiate. Este însă cunoscut faptul că managerii unor organizații turistice preferă să adopte decizii în mod intuitiv, principalele explicații fiind determinate de lipsa de încredere asupra rezultatelor cercetărilor oarecum simpliste pe care și le pot permite dublată de convingerea că o firmă mică se poate descurca și în lipsa acestora.
Pe primul palier se situează ansamblul turismului montan românesc care, în opinia autoarei, reprezintă un sector al turismului din România, ce se prezintă pe piața turistică internă și internațională sub forma unui amalgam alcătuit din ofertele individuale ale prestatorilor turistici, deci ale firmelor care oferă servicii turistice în zonele montane. Abordarea sa sub forma unei destinații turistice este neviabilă, la acest moment, întrucât ministerul de resort, singurul organism, în organizarea actuală, care ar putea asuma această sarcină, nu și-a dovedit, în timp, capacitatea de a gestiona un demers de asemenea amploare. Treptat, pe seama conturării și definitivării imaginii României ca destinație turistică internațională, efectele se vor putea răsfrânge și resimți și la nivelul sectorial al turismului de litoral, balnear sau montan.
Cel de-al doilea palier al abordărilor este reprezentat de stațiunea Poiana Brașov, o stațiune emblemă a turismului montan românesc, pentru care strategiile de marketing formulate în scopul dezvoltării activităților turistice pot constitui punctul de plecare pentru elaborarea unui plan al dezvoltării strategice cu scopul declarat, al remodelării imaginii acesteia în varianta unei destinații turistice autentice.
2.3. Analiza SWOT a turismului montan românesc
Stabilirea obiectivelor și definitivarea strategiilor de marketing vor urmări amplificarea punctelor tari, înlăturarea, diminuarea și corectarea efectelor punctelor slabe, valorificarea oportunităților existente și contracararea impactului amenințărilor mediului extern.
Punctele tari ale turismului montan românesc
peisaj natural deosebit, în unele cazuri original, bine păstrat, calitatea mediului relativ bună, climat temperat pe timp de vară, vegetație abundentă,
un domeniu schiabil în continuă evoluție, interesul firmelor private în dotarea acestuia cu instalații de transport pe cablu, zăpadă artificială și de iluminat,
existența unor obiective turistice naturale și culturale excepționale,
patrimoniu cultural bogat, atât în privința elementelor tangibile – construite, cât și intangibile – spirituale( autenticitatea moștenirii etnografice),
o parte dintre stațiunile balneare sunt localizate în zonele montane,
distanțele mici care separă aglomerațiile urbane de stațiunile și localitățile turistice
montane,
investiții private însemnate în structurile de cazare și alimentație,
dezvoltarea centrelor de wellness în unitățile hoteliere,
diversitatea florei și faunei, din care numeroase specii unice sau cu cea mai mare densitate în Europa( carnivorele mari), ihtiofauna specifică pâraielor de munte( păstrăv), ecosisteme deosebite, multitudinea rezervațiilor naturale,
interesul crescut față de reabilitarea traseelor turistice montane marcate,
valențele speologice deosebite ale zonelor montane,
condiții de securitate, rata criminalității redusă,
pentru turiștii străini prețurile sunt accesibile, atât în ceea ce privește pachetele de călătorie cât și serviciile la destinație,
inițiative de înființare a unor centre și birouri de informare turistică,
participarea la expoziții și târguri turistice în țară și străinătate,
interesul crescut pentru învățământul turistic,
Punctele slabe identificate în evoluția turismului montan românesc
Principalele dificultăți pe care le întâmpină stațiunile montane românești sunt comune cu cele ale turismului montan mondial și pot fi rezumate prin prisma unui număr de trei factori: naturali, structurali și specifici pieței.
Între factorii naturali cei mai semnificativi sunt factorii climatici care îngreunează de la un an la altul derularea normală a acțiunilor pe perioada sezonului de iarnă, datorită lipsei căderilor suficiente de zăpadă și fenomenului de încălzire care afectează păstrarea stratului de zăpadă, inclusiv a celui artificial; insuficiența teritoriului care determină cantonarea proceselor de producție în limitele teritoriale existente și îmbătrânirea populației care influențează reducerea potențialului cererii pentru produsele turistice montane, cu precădere în sezonul de iarnă.
În rândul factorilor structurali se evidențiază, în primul rând, dificultățile de integrare ale ofertelor firmelor implicare în derularea producției turistice montane, individualizate prin fragmentare excesivă, ceea ce favorizează dificultăți de garantare a unei politici unitare; destinațiile montane, într-o măsură însemnate, suferă ca imagine, suferă și pe plan economic prin absența acțiunilor coordonate care le-ar permite reducerea costurilor operaționale și, de asemenea, se confruntă cu impactul negativ al diversității nedorite a calității serviciilor turistice prestate.
Cei mai reprezentativi factori ai pieței care afectează negativ evoluția stațiunilor montane sunt creșterea numărului destinațiilor montane noi, în special ca expresie a fenomenului globalizării, cu implicații negative numeroase pe fondul accentuării concurenței și evoluția cererii pentru turismul montan în direcția sporirii exigențelor calitative, o înclinație către produsele „ totul-inclus”, care nu se potrivesc fragmentării tipice întâlnite în marea parte a stațiunilor montane și, corespunzător, o reducere a fidelității clienților.
Acestor puncte slabe generalizate la nivelul destinațiilor montane, li se alătură următoarele slăbiciuni specifice turismului montan românesc:
deteriorarea calității esteticii peisajului și a biodiversității din cauza unor exploatări abuzive a pădurii, construcții necontrolate, abandonarea culturilor agricole,
neîntreținerea peisajului cultural,
poluarea apelor și a solului cu deșeuri menajere în perimetrul așezărilor omenești și, mai ales în arealele turistice, asociate și cu poluarea fonică,
apariția pagubelor cauzate de animalele sălbatice( din cauza reducerii suprafeței necesare populațiilor respective),
lipsa parcărilor, deficiențe în organizarea traficului, lipsa traseelor de ocolire, lipsa aleilor pietonale în așezările de interes turistic,
capacitatea redusă a domeniului schiabil, lipsa instalațiilor de transport pe cablu utilizabile și în sezonul estival( telecabina, telegondolă), lipsa caracterului de rețea sau sistem al domeniului schiabil, pârtiile fiind scurte, insuficient diversificate, întreținerea insuficientă a domeniului schiabil existent,
amplasarea stațiunilor românești la altitudini reduse comparativ cu alte țări,
deficiențe grave legate de dezvoltarea serviciilor de agrement în zonele montane,
lipsa unor complexe balneare cu ofertă diversificată de servicii de agrement funcționabile tot timpul anului,
prețuri mari ale serviciilor prestate turiștilor români în stațiunile montane care favorizează deplasarea acestora către destinații montane din alte țări cu o ofertă de profil mai variată, completă și care asigură experiențe și grade de satisfacții ale consumului turistic montan mai mari, sau spre oferte mai ieftine( Bulgaria, Austria), cu un raport preț-calitate avantajos,
lipsa sau insuficiența centrelor de informare turistică în orașe, stațiuni și alte localități de interes turistic din zona montană,
lipsa distribuției organizate și coordonate din punct de vedere profesional a materialelor informative ale întreprinderilor turistice, ale localităților și zonelor turistice montane, și mai ales, ale obiectivelor turistice,
lipsa, insuficiența sau ineficiența acțiunilor de promovare a turismului montan românesc la nivel internațional și național,
menținerea prestigiului redus al locurilor de muncă din turism si industria ospitalității, migrația continuă a forței de muncă în alte țări, competențe lingvistice reduse în privința limbilor străine de circulație internațională,
lipsa unor programe naționale, regionale, județene de cercetare a pieței turistice și a evoluției ofertelor și a trendurilor cererii,
slaba cooperare între toți factorii implicați în dezvoltarea turismului montan: autoritățile naționale, cele locale, prestatorii de servicii turistice.
Oportunitățile semnalate la nivelul turismului montan românesc
interesul crescând al consumatorilor turistici față de diferite forme de turism activ: drumeție, cicloturism, turism ecvestru, alpinism, sporturi de iarnă, etc.,
interesul locuitorilor din marile orașe față de practicarea turismului în zonele montane, creșterea interesului general al cetățenilor români pentru activități de relaxare, de păstrare și refacere a sănătății, pentru servicii de tip wellness, creșterea relativă a timpului liber și a veniturilor discreționare, elemente care favorizează sporirea cererii interne pentru turismul montan,
statutul de stat-membru al Uniunii Europene crește încrederea investitorilor și a turiștilor față de destinațiile turistice din țară, totodată permite accesare unor fonduri semnificative pentru dezvoltarea infrastructurii de bază, a resurselor umane, dar și a infrastructurii și serviciilor turistice, precum și pentru finanțarea activităților de marketing,
dezvoltarea unor tehnologii informaționale și comunicaționale care cresc eficiența eforturilor de distribuție și de promovare către piețele- țintă.
Amenințările dezvoltării viitoare ale turismului montan românesc
intensificarea competiției turistice internaționale pe fundalul competitivității reduse a ofertei turistice montane naționale,
recesiunea economică actuală afectează nivelul fluxului de turiști.
întârzierea unor investiții publice în infrastructura de transport rutier și feroviar,
creșterea riscurilor climatice, lipsa sau insuficiența stratului de zăpadă în sezonul de iarnă, temperaturi neobișnuite pentru anumite perioade ale anului.
investițiile necesare dezvoltării în domeniul turismului și ospitalității sunt evaluate la sume ridicate( pentru construcția de hoteluri, amenajarea domeniului schiabil, construirea facilităților pentru agrement), iar perioada de amortizare este mare, cuprinsă între 10-20 ani, ceea ce diminuează vizibil apetența investitorilor, în special a celor români, în impliccarea în proiecte de anvergură. Sunt preferate mai degrabă investițiile „ artizanale”, construcția unei unități de cazare de capacitate medie sau mică, într-o stațiune turistică de renume reprezentând, în primul rând, o investiție imobiliară, funcționarea ei fiind, pentru foarte mulți proprietari, o chestiune de ordin secundar,
deteriorarea continuă a peisajului natural și cultural reduce atractivitatea zonelor
montane.
Realitățile constate prin trecerea în revistă a punctelor forte, a punctelor slabe, a oportunităților și amenințărilor semnalate în evoluția de perspectivă a turismului montan românesc evidențiază potențialul și câmpul larg de acțiune al programelor și politicilor de marketing turistic.
2.4. Strategii de produs la nivelul operatorilor turistici din zonele montane
Zonele montane din România se identifică pe piața turistică națională și internațională printr-un ansamblu de componente, naturale și antropice, care le asigură perspective reale de evoluție și oportunități viabile pentru demararea ofensivei în contextul concurențial actual. Fără a-și propune să intre în competiție directă cu turismul montan din țările de tradiție, amplasate în jurul Munților Alpi, în principal datorită diferențelor asociate condițiilor naturale favorizante, precum și a detașării acestora sub aspectul dezvoltării tehnico-materiale asigurate în timp, turismul montan din România poate accede, în continuare, în direcția loializării consumatorului român, a consolidării piețelor străine câștigate și a atragerii consumatorilor turistici din țările limitrofe, pentru care deplasarea către stațiunile montane românești nu presupune efort financiar și temporal.
Toate aceste deziderate pot deveni realitate în contextul implicării reale a statului român în vederea sprijinirii evoluției pozitive a stațiunilor și localităților montane din țara noastră, conștientizării de către autoritățile și comunitățile locale a potențialului economic și social reprezentat de dezvoltarea turistică durabilă, precum și în ideea trezirii la realitățile actuale, mondiale, ale prestatorilor turistici care să înțeleagă și aplice postulatul, general valabil, conform căruia satisfacția consumatorului generează profituri maxime pe termen mediu și lung.
Strategia de dezvoltare a produsului turistic montan reprezintă, în acest context, o direcție de urmat, ținând cont, în primul rând, de rezultatele cercetării întreprinse care au demonstrat că principala lipsă a stațiunilor montane este cea dezvoltării insuficiente, în cel mai bun caz, a serviciilor de agrement. Mai ales în cazul turiștilor care nu schiază, dar și pentru cei care practică aceste sport, petrecerea timpului liber este o problemă constantă. Acest subiect necesită o abordare distinctă, respectiv a organizării activităților de agrement, atât pentru sezonul de vară cât și pentru cel de iarnă. Se evidențiază, de asemenea, ponderea ridicată a turiștilor tineri amatori ai turismului montan, pentru care agrementul activ reprezintă principala motivație a consumului turistic.
În privința agrementului pe perioada verii lipsesc sau sunt insuficiente terenurile de sport, condițiile de relaxare de genul piscinelor, ștrandurilor, lacurilor amenajate pentru scăldat( cu dotări adiționale precum bărci, pontoane, ambarcațiuni ușoare, etc.), excursiilor turistice organizate pe trasee cu grade diferite de dificultate, în împrejurimi, cu ghizi însoțitori, care pot fi promovate prin unitățile de cazare, de exemplu, care, la rândul lor, le pot oferi gratuit turiștilor fideli, sau ca bonus pentru sejururi mai lungi, dezvoltarea în continuare, în ideea că primii pași au fost parcurși, a activităților de rafting( sunt numeroase zone montane care permit practicarea acestui sport), parapantă, a ascensiunilor montane( pentru care condițiile naturale existente sunt ideale), oferirea unor programe de inițere în speologie, valorificând astfel imensul potențial turistic al al țării noastre, de cunoaștere a florei și faunei specifice diferitelor areale montane, dezvoltarea activităților de pescuit acolo unde acest lucru este posibil, a cicloturismului, mountain biking-ului, enduroturismului( România are piste enduro omologate, cum este cea de la Lăzarea în județul Harghita), iar lista enumerărilor poate continua. Toate aceste elemente evidențiază diversitatea piețelor de nișă care pot fi țintite de către operatorii turistici din zonele montane.
Referitor la activitățile de agrement pe perioada iernii prioritățile vizează dezvoltarea domeniului schiabil. Condițiile naturale existente, altitudinile relativ joase de amplasare ale stațiunilor montane românești sunt elemente care nu trebuie să descurajeze, ci să conștientizeze existența unor posibilități mai reduse pentru a crea condiții optime de schi pentru cunoscătorii acestui sport, categoriile de clientelă vizate fiind, în principal, începătorii și cei cu deprinderi medii.
Atenția ar trebui îndreptată către dezvoltarea pârtiilor de schi cu nivel scăzut și mediu de dificultate, coroborat cu îmbunătățirea condițiilor tehnice existente( pregătirea terenului, instalații de transport pe cablu, instalații de producere a zăpezii artificiale, atenția acordată stării zăpezii, iluminarea).
Strategia de diferențiere definește o alternativă menită să determine evoluția pozitivă a turismului montan românesc. Această variantă de evoluție asigură premizele satisfacerii necesităților de consum ale unor grupuri diverse de turiști, diferențierile fiind asociate, în primul rând, tarifelor practicate pentru serviciile turistice prestate, dar și conținutului serviciilor și programelor turistice comercializate.
În privința ofertei de cazare, diferențierea echipamentelor în funcțiune ar putea reprezenta o prioritate. Analiza structurilor turistice cu funcțiuni de cazare prezentată în cuprinsul capitolului 4 a evidențiat o lipsă acută a funcționării cabanelor și vilelor turistice, unități cu caracter reprezentativ pentru turismul în mediul montan. Este cunoscut faptul că, în ultimii ani, un număr însemnat de cabane din zonele montane au ars, construcțiile nefiind refăcute, ceea ce a contribuit la scăderea constantă a numărului cabanelor existente.
Un alt element al diferențierii este cel asociat categoriilor de confort ale echipamentelor de cazare. Se remarcă ponderea majoritară a unităților de confort scăzut, respectiv 2 și 1 stele și unitățile neclasificate, cu un total cumulat de 54%, urmate de unitățile de 3 stele, 32%, unitățile de 4 stele cu o pondere de 13% și cele de 5 stele reprezentând 1% din totalul spațiilor de cazare în funcțiune în zonele montane. În mod necesar, aceste date se corelează cu preferințele de cazare, deopotrivă ale turiștilor români și străini, analiza menționată identificând atracția exercitată de unitățile de confort redus în preferințele turiștilor români și o situație total opusă la nivelul consumatorilor străini, aceștia alegând să se cazeze, în primul rând, în unități de 5 stele, urmate de cele de 4 stele, celelalte categorii de confort fiind slab reprezentate. În măsura în care prestatorii serviciilor de cazare vor considera că atragerea turiștilor străini reprezintă un deziderat, diferențierea echipamentelor de cazare în sensul creșterii gradului de confort oferit reprezintă un demers necesar.
O abordare similară este necesară și utilă și în cazul serviciilor de alimentație. Orice deplasare turistică, dar, în special, cele organizate către localitățile montane, amplasate departe de marile aglomerații urbane, induc turistului dorința consumului de preparate culinare diferite celor consumate în viața cotidiană. Așa se explică specializarea unui număr important de restaurante în oferirea de preparate tradiționale românești și a produselor vânătorești.
Așadar, strategia calității este o garanție sigură pentru asigurarea premizelor succesului. Îmbinarea fericită a așteptărilor cu realitatea, a promisiunilor cu serviciile efective, precum și perpetuarea obiceiului de a oferi turiștilor experiențe de vacanță pozitive sunt elementele necesare, dacă nu cumva chiar obligatorii, pentru supraviețuirea pe piața turistică. Aprecierile turiștilor sunt în permanență comparate cu motivațiile deplasării către stațiunea turistică. Fiind vorba de zonele montane, liniștea, aerul curat, posibilitățile de recreere și odihnă sunt atributele cele mai însemnate pentru asigurarea satisfacției. Aplicarea instrumentelor de măsurare a așteptărilor clienților, a calității serviciilor oferite nu sunt la îndemâna prestatorilor mici, dar la nivelul firmelor mari care funcționează în turismul montan și, mai ales, la nivelul organizațiilor locale centralizate( în eventualitatea înființării acestora), utilizarea acestor instrumente își va dovedi, în timp, utilitatea.
Normativele de clasificare ale structurilor de primire turistice în vigoare îi obligă pe hotelieri să redacteze „ chestionare pentru testarea opiniei turiștilor cu privire la calitatea serviciilor oferite”. Atâta timp cât managerii unităților de cazare nu vor găsi modalitățile de convingere a clienților lor să completeze aceste chestionare( organizarea unor tombole cu câștiguri simbolice, oferirea gratuită a unei băuturi, a unui desert la completarea chestionarului, etc.), ele vor rămâne maculatură fără niciun efect sau rezultat palpabil. O asemenea abordare este cu atât mai importantă, cu cât direcționarea eventualelor dezvoltări nu pot fi concepute în lipsa consultării turiștilor.
Sporirea competitivității presupune și luarea în considerare a ideeii de cooperare. Colaborarea și cooperarea îi pot determina pe cei implicați nu doar să se confrunte între ei, dar să conștientizeze, la un moment dat, că o competiție sănătoasă le este egal utilă, poate contribui la îmbunătățirea calității ofertelor și este un element esențial al procesului de inovare, cu atât mai mult atunci când prestatorii turistici sunt numeroși și niciunul dintre ei nu are forța și dimensiunea necesară pentru a se impune în fața celorlalți. În acest context leadershipul are un rol fundamental, respectiv un actor sau câțiva actori care să garanteze și să își asume buna funcționare a “ sistemului” fondat prin colaborarea voluntară a marii majorități a actorilor prezenți, condiție apreciată tot mai mult ca fiind indispensabilă pentru o dezvoltare eficace. Evidențierea tuturor acestor aspecte, precum și constatările rezultate din cercetarea calitativă întreprinsă, întăresc convingerea că una dintre soluțiile posibile rezidă în înființarea unor asociații sau, așa cum sunt cunoscute în literatura de specialitate, Organizații de Marketing ale Destinațiilor de Vacanță, care să își concentreze atenția asupra imaginii de ansamblu a zonelor montane, asupra caracteristicilor turistice esențiale dar care nu intră în sfera directă de acțiune a prestatorilor de servicii turistice, care să asigure, deopotrivă, coroborarea și concentrarea politicilor și strategiilor de marketing al destinației montane privită ca un produs turistic individualizat.
Strategia de înnoire și de inovare a ofertei turistice reprezintă, de asemenea o oportunitate și o soluție necesară pentru dezvoltarea unei stațiuni turistice montane, pentru creșterea competitivității și atractivității acesteia. În spațiile montane din țara noastră inovarea s-ar putea realiza în câteva direcții:
inițierea unor programe turistice gastronomice, de tipul “ ruta brânzei”, de exemplu;
valorificarea reală, creativă a potențialului cultural local, a tradițiilor și obiceiurilor comunităților care găzduiesc stațiunile montane, organizarea și permanentizarea unor sărbători tradiționale românești, a unor evenimente culturale specifice;
inovare în materie de organizare, gestiune și marketing.
De asemenea, inovarea nu este completă și fezabilă fără aplicarea unor sisteme de gestiune durabile.
Turismul românesc, în general, iar turismul montan din țara noastră, în special, prezintă un potențial de dezvoltare excepțional. O bună înțelegere a valorilor reale care caracterizează sectorul turistic românesc, o analiză permanentă a evoluțiilor preferințelor de consum specifice, a segmentelor clientelei turistice și a trendurilor turistice internaționale, însoțite de conturarea unor strategii de marketing adaptate în consecință, sunt doar câteva dintre elementele necesare și esențiale pentru evoluția benefică, dorită, așteptată de atâta timp, a fenomenului turistic din România.
Capitolul al III-lea
Turismul în Stațiunea Poiana Brașov
Prin sfera atractivității stațiunea Poiana Brașov dispune de potențial turistic format atât din resursele naturale propriu-zise, ale spațiului geografic( relief, ape, vegetație, faună) cât și din derivatele acestora respectiv resursele climatice. Astfel natura prin intermediul resurselor proprii, poate fi considerată un aliat al stațiunii, de la o implicare minimală până la o implicare complexă.
3.1. Stațiunea Poiana Brașov- așezare geografică
Stațiunea turistică Poiana Brașov este situată în partea centrală a țării, în Munții Postăvaru din cadrul Carpaților de Curbură, la sud de Depresiunea Brașovului. Munții Postăvaru aparțin, împreună cu Masivul Piatra Mare( de care îi separă valea Timișului), de grupul Munților Bârsei. Perspectiva ce se deschide din Vârful Postăvarul, este foarte largă privirea cuprinzând întreaga Țară a Bârsei până dincolo de Olt, către nord și est – lanțul Carpaților Răsăriteni, iar către sud și est Munții Bucegi, Piatra Craiului și culmile îndepărtate ale Făgărașului.
Tot din muntele Postăvarul fac parte Pietrele lui Solomon și stâncile Tâmpei din raza orașului Brașov.
Stațiunea se găsește la poalele Muntilor Postăvarul la est și ale Munților Poiana Brașov la est, pe un platou întins, larg ondulat cu altitudini cuprine între 950 -1050 m. Masivul Postăvarul situat la nord-vest între Valea Cheii – Valea Timișului și Poiana Brașov atinge înălțimea maximă de 1804 m în Vârful Postăvarul.
Culmile montane care se găsesc în apropierea stațiunii au altitudini cuprinse între 1000 – 1450 m – Pisiac, Poiana Ursului, Prăpastia Lupului, Muchia Groapa Lungă, Poiana Ruia, exceptie fac Vârful Postăvarul( 1799 m), Muchia Cheii, Stejărișul, Tâmpa, etc. Prezența calcarelor, a gresiilor și conglomeratelor conferă Munților Postăvarul peisaje deosebite. Versantul vestic care domină stațiunea este mai înclinat cu numeroase pârtii, este mai slab fragmentat și prezintă unele pante reduse.
Prin poziția sa, în zona centrală a țării, stațiunea Poiana Brașov se află la distanțe apreciabile de punctele de frontieră( peste250 km).
Această perla a turismului montan, renumită mai ales pentru sporturile de iarnă, se află la 12 km de municipiul Brașov, situată pe E60 și o diferență de nivel de 430 m, pe un drum județean modernizat, care a fost dat în folosință în anul 1965 și urmează în cea mai mare parte traseul de culme al unui vechi drum de căruțe.
3.2. Potențialul turistic
Activitatea turistică este determinată de satisfacerea unor nevoi ca odihna, recreerea, distracția, cunoaștere; Acest lucru este posibil în condițiile existenței unui cadru adecvat, nepoluat, a unor valori de cultură, artă și civilizație capabile să trezească interesul turiștilor, să genereze și să stimuleze călătoria.
Parte integrantă a ofertei turistice, potențialul constituie, prin dimensiunile și varietatea componentelor sale prin valoarea și originalitatea acestora, condiția esențiala a dezvoltării turismului în limitele unui perimetru.
Potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă ansamblul elementelor ce se constituie ca atracții turistice și care se preteaza unei amenajări pentru vizitare și primirea călătorilor.
Pentru definirea conținutului potențialului turistic, în literatura de specialitate sunt consacrate noțiuni ca: atracții turistice și resurse turistice.
Atracțiile turistice se limitează la elementele care atrag atenția, produc impresie, incită la călătorie.
Resursele turistice – noțiunea este utilizată pentru a desemna motivul de vizitare, se referă atât la atracția propriu-zisă cât și la modul de exploatare. De asemenea, pentru exprimarea ansamblului atracțiilor se mai utilizează și conceptele de 'fond turistic' și 'patrimoniu turistic'.
Potențialul turistic natural
Datorită reliefului, complex ca forme și nivele, se semnalează variațiuni climatice multiple manifestate în cadrul aceluiași sezon. Poziția și frumusețile naturale ale Poienii Brașov, climatul alpin agreabil, – fiind numită și „ Poiana Soarelui” -, peisajul încântător ce se desfășoară în acest loc, nenumaratele posibilități de petrecere a timpului liber, constituie o permanentă atracție pentru turiștii români și străini.
Poiana Brașov este o stațiune cu activitate permanentă. Astfel, iarna sunt întrunite condiții pentru practicarea schiului și a altor sporturi de sezon, iar în celelalte anotimpuri climatul favorizeaza drumețiile și excursiile.
Condițiile de climă asigură un strat de zăpadă între 50 cm în Poiana Brașov și 100 cm pe masivul Postăvaru. Stratul de zăpadă în Poiana Brașov durează în medie cam 120 zile pe an, fiind ideal pentru ski sau snowboard.
În celelalte anotimpuri climatul favorizează drumețiile și excursiile. Totalitatea caracteristicilor de relief și implicit cele climatice, explică producerea frecvențelor inversiuni de temperaturile întâlnite pe versanții văilor sau în depresiuni. Adeseori, în timp de iarnă mai cu seamă, în vreme ce depresiunile sunt acoperite cu nori sau bântuite de frig, în Poiana Brașov, pe Postăvarul sau la Predeal, timpul este senin, mercurul termometrului urcă până la +150C( la soare), oferind turiștilor posibilitatea să facă băi de soare. Urmare a varietății reliefului, elementele climatice particulare se fac simțite în permanență și sub diferite intensități calorice: este cazul așa- numitelor brize de munte, în fond curenții de aer ce se deplasează pe timpul zilei de jos în sus, spre piscuri, seara direcția vântului schimbându-se dinspre înălțimi spre văi. Așadar din punct de vedere climatic se diferențiază două zone absolut distincte, și anume: zona montană, cu precipitații abundente, mai cu seamă în timpul iernii, și diferențe mici de temperatură, respectiv zona depresionară, cu un mai pronunțat caracter continental Clima este tonic stimulantă specifică zonei de munte.
Aerul este curat, plin de ozon și fără praf. Presiunea atmosferică scăzută și ionizarea atmosferică sunt factori de tratament recomandați în tratarea nevrozelor astenice, supraîncărcărilor psihice și intelectuale, anemiei, bolilor endocrine și respiratorii( pneumonii, astm bronșic etc.).
Potențialul turistic antropic
Factorul antropic reprezintă totalitatea acțiunilor omului în raport cu natura, precum și urmările acestora asupra reliefului, condițiilor naturale, vegetației și faunei. De cele mai multe ori, acest este un factor negativ.
Relieful antropic se referă la relieful format prin intervenția omului sau care reflectă totalitatea transformărilor mari datorate omului: lacuri artificiale( lacuri de acumulare), canale( Canalul Dunare-Marea Neagră), cariere, exploatări miniere de suprafață, baraje, diguri, halde de steril( din activitățile miniere), ramblee, deblee etc.
Se pot enumera următoarele obiective antropice:
– vestigiile arheologice
– monumentele istorice, de artă și arhitectură
– instituțiile și evenimentele cultural artistice
– arta și tradiția populară
– localitățile urbane și rurale
Denumirile principalelor obiective turistice din Poiana Brașov sunt deosebit de sugestive, făcând trimitere la origini istorice, cum ar fi: restaurantul „ Șura Dacilor”, Hotelul „ Acasă la Dracula”, sau la mediul natural care înconjoară stațiunea: Hotelul „ Piatra Mare”, Hotelul „ Alpin”, Hotelul ” Sport” Restaurantul „ Stâna Turistică”.
Elementele de etnografie și folclor se întâlnesc și se îmbină armonios atât în arhitectura acestor locații cât și în programele artistice care sunt oferite turiștilor.
Componentele potențialului natural și antropic prezintă interes prin valoarea estetică, cognitivă și recreativă – distractivă, calitatea factorilor naturali de cură, posibilitatea practicării unor sporturi.
Turismul de afaceri în Poiana Brașov cuprinde o varietate de forme distincte ale turismului de afaceri printre care se numără: călătorii ale individului în scopul afacerilor în general, deplasarea zilnică spre și de la locul de muncă aflat înafara zonei de reședință a lucrătorului, conferințele și întrunirile locale, regionale și naționale organizate de asociații și corporații, marile congrese și convenții internaționale, cursuri de formare și inițiere, exhibiții, lansări de produs, turism de motivare, migrația forței de muncă pe termen scurt, schimburi adresate studenților și cadrelor didactice, deplasarea în scopul transportului unor produse către piața unde se vor vinde, livrarea produselor la consumatori, servicii militare desfășurate în alt loc decât baza utilizată de obicei, călătorii în scopuri caritabile, călătoriile oamenilor din guvern în folosul statului, etc
Natura elementelor de atractivitate( muntele, traseele turistice), posibilitatea utilizării diverselor mijloace de transport au condus la segmentarea pieței turistice în funcție de motivația turiștilor. Astfel în Poiana Brașov se disting următoarele forme de turism: de agrement, cultural, de odihnă și recreere, sportiv, de cumpărături și de reuniuni( afaceri și congrese ).
Servicii de cazare
3.3. Tipuri de turism
Poiana Brașov este o stațiune pentru sporturile de iarnă din România, fiind o atracție turistică de renume internațional. Ea dispune de 8 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate, terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri și restaurante. Cazarea este asigurată în hoteluri de lux, pensiuni, vile sau cabane. De asemenea, în Poiană se află o stație de ambulanță și una de poliție precum și un oficiu poștal. Poiana Brașov este poate cea mai frumoasă și mai dotată stațiune climaterică din țară. Poziția și frumusețile ei naturale – cărora omul le-a adus foarte multe și interesante amenajări moderne constituie o permanentă atracție pentru sutele de mii de turisti din țară sau de peste hotare. Oferta turistică a stațiunii Poiana Brașov, se structurează pe activități specifice, după cum urmează: activități de agrement specifice sezonului de iarnă, sezonului de vară și activități ce se desfășoară pe tot parcursul anului. Iarna sunt întrunite condiții pentru practicarea schiului și a altor sporturi de sezon, iar în celelalte anotimpuri climatul favorizează drumețiile și excursiile. Domeniul schiabil deține pârtii cu diverse grade de dificultate, pentru toate categoriile de schiori( Pârtiile Lupul, Ruia și Kanzel-cu grad ridicat de dificultate, Pârtiile Sulinar și Slalom – cu grad mediu de dificultate, și Pârtiile Dumul Roșu, Bradul( prima partie din România prevăzută cu instalație de zăpadă artificială și iluminare nocturnă). Lungimea totală a pârtiilor( în număr de 8) este aproximativ 13,8 km, iar diferența de altitudine variază între 28 – 775m, transportul pe cablu, alături de domeniul schiabil, satisfăcând gusturile cele mai exigente. Pentru transportul pe pârtii, prețul biletelor este însă destul de mare. Chiar dacă se apelează la cartele cu sistem de punctaj teoretic mai avantajos, un schior hotărât consumă o astfel de cartelă cu 30 de puncte în două zile, plătind pentru ea 51 lei; o cartelă cu 240 de puncte costă 250 lei. Pentru un transport cu telefericul se consumă 4 puncte, iar cu telecabina 8 puncte. Ascensiunea în Masivul Postăvarul se efectuează cu două telecabine( Kanzel și Capra Neagră), o telegondolă, iar iarna cu cele 6 teleschiuri. Iarna Poiana Brașov rămâne locul preferat pentru practicarea schiului alpin, schiului fond, a snowboardului, a săniușului și nu în ultimul rând, al plimbărilor cu sănii trase de cai sau cu motoscuterele pentru zăpadă( snow mobile).
Ski-ul, se poate realiza pe pârtiile special amenajate, în timpul sezonului de iarnă:
1) Bradul: pârtie de schi pentru începători situată la vestul hotelului cu același nume. Are o lungime de 458 m, o diferență de nivel de 77 m, altitudinea sosirii fiind 1035 m. Această pârtie dispune de instalație de iluminat, teleschi și pârtie artificială utilizabilă și vara.
2) Drumul Roșu: pârtie de schi ușoară în Masivul Postăvarul. Are o lungime de 3820m, 630 m diferență de nivel, altitudinea sosirii în Poiana Brașov fiind de 1120 m. Dispune de urcare cu telegondola Cristianul Mare.
3) Kanzel I și II: pârtie dificilă de schi în Masivul Postăvarul. Are o lungime de 350 m, o diferența de nivel de 134 m, altitudinea sosirii fiind de 1660. Dispune de instalație de teleschii.
4) Pârtia Lupului: pârtie dificilă, rezervată competițiilor în Masivul Postăvaru. Are o lungime de 2860 m, o diferență de nivel de 775 m, sosirea fiind altitudinea de 950 m. Dispune de instalația pe cablu( telecabinele Kenzel și Postăvarul și telegondola Cristianul Mare).
5) Ruia I și II: pârtie dificilă de schi în Masivul Postăvarul. Are o lungime de 540 m, o diferență de nivel de 194 m, altitudinea sosirii fiind 1510 m.
6) Slalom Special: pârtie pentru schiori cu pregătire medie. Are o lungime de 575 m, înclinare medie de 38% și o diferență de nivel de 217 m. Dispune de teleschii și de instalație de iluminat.
7) Sulinar: pârtie pentru schiori cu pregătire medie în Masivul Postăvarul. Are o lungime de 2440 m, diferență de nivel de 645 m, sosirea în Poiana Brașov fiind la altitudinea de 1055 m. Urcarea se face cu telegondola Cristianul Mare, cu teleschiul, precum și cu telecabina Kanzel și telecabina Postăvarul.
8) Stadion: pârtie pentru începători. Are o lungime de 300 m. Se urcă cu teleschiul.
Transportul turistic pe cablu în Poiana Brașov se realizează cu Telecabine și Telegondole.
Pentru formele de turism cum sunt: sporturile de iarnă, alpinismul, aceste instalații joacă un rol esențial, stimulând sau îngrădind dezvoltarea lor.
Se are în vedere extinderea rețelei rutiere și pietonale, precum și amenajarea unor locuri de parcare supraetajate la intrarea în stațiune
În Poiana Brașov se poate face baie în piscinele încălzite din cadrul hotelurilor Piatra Mare și Alpin. În cadrul piscinelor clienții au acces la: bar, fitness, masaj, saună.
Baza sportivă Olimpia din Poiana Brașov și patinoarul aflat în apropierea satului de vacanța oferă posibilitatea închirierii patinelor.
Cheile Râșnoavei, aflate la 9 km de Poiana Brașov pun la dispoziția amatorilor o instalație de bungee-jumping.
Poiana Brașov oferă amatorilor de senzații tari posibilitatea zborului cu parapanta, în tandem( însoțit de instructor).
Altitudinea de 1800 m și condițiile optime, precum și peisajele unice pe care clientul le poate fotografia, fac din acesta experiența una absolut unică.
Poiana Brașov oferă posibilitatea călăriei sau învățarea acesteia în orice sezon.
Există și posibilitatea de a participa la plimbări agreabile cu sania și trăsura trase de cai. Serviciile sunt oferite de centrul de echitație Poiana Brașov. Centrul dispune de cai din rasa gidan, hutul și lipitan și oferă și condiții de cazare.
Plimbările cu Atv-ul sunt deosebit de savuroase și oferă posibilitatea de a explora cărările mai puțin cunoscute ale muntelui.
Poiana Brașov dispune de numeroase firme care închiriază Atv-uri. Grupurile pot obține și un discount rezonabil.
Fiind o locație atrăgătoare din punct de vedere al agrementului, Poiana Brașov devine un centru de desfășurare a multor evenimente din cadrul turismului de afaceri, dat fiind faptul că foarte importante pentru cei care călătoresc în scop de afaceri sunt atât relaxarea cât și renumele destinației.
În sezonul de vară, turiștilor li se oferă posibilitatea drumețiilor montane:
• Poiana Brașov – Cabana Postăvarul, pe versantul nordic al Masivului Postăvarul. Marcaj: bandă galbenă. Durata: 2-21/ 2 ore. Traseu ușor accesibil;
• Poiana Brașov – Drumul Vechi – Brașov. Marcaj: bandă roșie. Durata: 31/ 2 – 4 ore. Accesibil tuturor excursioniștilor;
• Poiana Brașov – Cabana Cristianul Mare. Marcaj: cruce roșie. Durata: circa 3 ore. Traseu ușor accesibil; practicarea diverselor sporturi( tenis de câmp, mountainbike, paintball, echitație, pescuit de agrement pe lacul din stațiune, windsurf și plimbări cu barca la Lacul Moacsa 40km), plimbări cu căruțe trase de cai.
Pe parcursul întregului an, oferta este întregită de practicarea înotului în piscinele din stațiune, a curelor de saună și masaj, a gimnasticii de întreținere, a joggingului, a sporturilor de agrement( popice, biliard, tenis de masă), a diverselor jocuri distractive, a numeroaselor excursii în Brașov și împrejurimi, de organizare de mese festive la restaurantele cu specific din Poiana Brașov sau Brașov și de programul de variate din discoteci și restaurante.
La 1.700 m altitudine se pot petrece momente de relaxare în Pub-ul Kanzel, iar în sezonul de iarna la barul Apres-Ski situat pe pârtia Bradul, se poate savura în tihnă un ceai fierbinte sau un delicios vin fiert.
Poiana Brașov este de asemenea renumită ca stațiune turistică și pe timpul verii. Este apreciată mai ales pentru faptul că este situată înte munți.
Iarna sunt întrunite condiții pentru practicarea schiului și a altor sporturi de sezon, iar în celelalte anotimpuri climatul favorizeaza drumețiile și excursiile.
Stațiunea este de asemenea, locul favorit de antrenament și relaxare în scopul obținerii de perfornanțe, al sporturilor de performanță din diferite discipline. Cercetarea medicală a demonstrat benefica influență a curei de altitudine în ceea ce privește creșterea capacității de efort și concentrare, a eliberării de stres.
În stațiunea Poiana Brașov există și posibilitatea practicării de gimnastică medicală sub supraveghere strictă.
Seara turiștii au mai multe posibilități de a-și petrece timpul liber, fie în discoteci( Violeta, Sport, Ciucaă și altele), fie în restaurante cu orchestră( Capra Neagră, Ciucaș, Vânătorul). La cererea acestora se pot organiza cine cu specific: haiducesc, românesc, ciobănesc, vânătoresc, etc.
De asemenea se pot organiza excursii de o zi în stațiunile din zonă, vizitându-se obiective de larg interes turistic( Râșnov, Brașov, Predeal, etc).
Actuala ofertă a stațiunii poate satisface cele mai exigente cerințe ale turiștilor români și străini, fiecare sezon având o paletă largă de agrement. Activitatea turistică cea mai intensă se desfășoară pe perioada sezonului de iarnă, când oferta turistică are mari compartimente: oferta turistică specifică și oferta turistică complementară( apreschi – activități de agrement pe tot parcursul anului).
De asemenea, Poiana Brașov poate găzdui diferite consfaturi, întruniri, simpozioane pentru grupuri de 150-200 de persoane, asigurându-se cazarea, masa și săli de conferința, la care se adaugă seara și la sfârșit de săptămână, variate programe de agrement, excursii prin împrejurim. Poiana Brașov rămâne unul din locurile preferate pentru organizarea întâlnirilor de afaceri, congrese și seminarii. În prezent stațiunea se află într-o continuă transformare. Pe zi ce trece apar tot mai multe locații noi, crescând gradul de confort și satisfacție al turiștilor ce aleg să-și petreacă vacanțele în stațiune. Cunoscută ca o stațiune climaterică permanentă și de sporturi de iarnă, Poiana Brașov se lasă a fi descoperită de vizitatori ca o oaza de liniște care te face să te detașezi rapid de mediul citadin. Vara turistul învățat cu muntele poate să facă drumeții montane în masivul Postăvarul și împrejurimi descoperind numeroasele trasee marcate, dar poate să surprindă și adevarata natură, intrând pe potecile umblate numai de sălbăticiuni. Iarna îi stau la dispoziție turistului pârtiile de schi de diferite grade de dificultate destinate atat începătorilor cât și avansaților în arta schiului. Transportul pe munte este asigurat cu mijloace mecanice pe cablu.
Poiana Brașov este cea mai renumită stațiune pentru sporturile de iarnă din România și totodată un important centru turistic internațional. Ea dispune de 8 pârtii de schi, cu grade diferite de dificultate( o pârtie olimpică, trei pârtii pentru coborâre și slalom uriaș, o pârtie pentru slalom special, doua trambuline etc.), terenuri de sport( pentru tenis, minigolf, handbal, baschet), un lac, un funicular, un teleferic, un ski lift, bazine acoperite, saune, săli de gimnastică medicală, discoteci, baruri și restaurante etc. Cazarea este asigurată în bună parte în hoteluri de lux sau de categoria A, în vile sau cabane.
3.4 Tipuri de servicii
Serviciile de cazare răspund uneia dintre necesitățile fundamentale ale turismului, și anume odihna și înnoptarea. Fără existența unor astfel de echipamente nu se poate realiza un consum turistic.
În prezent, în Poiana Brașov își desfășoară activitatea 12 hoteluri ce au o capacitate de 403 locuri, clasificate la 3 și 4 stele. Celelalte structuri includ vile, care totalizează 224 de locuri, 5 restaurante și o cabană, cum ar fi Cabana Postăvarul, aflată la altitudinea de 1.602 m și la care se poate ajunge de pe Drumul Roșu – pârtia de schi cu cel mai ușor grad de dificultate sau Cabana Cristianului, situată la 1.704 m altitudine, în prezent în faza de reconstrucție, la care se ajunge cu telegondola, în prezent în faza de reconstrucție. De menționat că în ultimii ani s-au construit multe hoteluri/ vile de capacitate mai mică dar foarte intime care ofera un foarte bun raport calitate/ preț.
Pentru cei care doresc un plus de valoare și o calitate ridicată a serviciilor, Poiana Brașov le stă la dispoziție cu o largă ofertă în domeniul hotelier. Punând clientul pe primul loc angajații reușesc să răspundă la un nivel înalt al calității și cerințelor celor mai dificili clienți.
În stațiunea Poiana Brașov sunt aproximativ 1187 spații de cazare, în hoteluri, pensiuni sau vile, plus încă 240 în construcție. Spațiile de cazare au un grad de confort de la 2 până la 5 stele.
Servicii de agrement
Aceste servicii au ca obiectiv crearea condițiilor pentru distracție și recreere, pentru petrecerea placută a timpului liber. În concordanță cu varietatea destinațiilor de vacanță, cu diversitatea gusturilor și preferințelor turiștilor, mijloacele de agrement se prezintă din punct de vedere al conținutului, într-o gamă foarte variată și anume: terenuri de sport, discoteci, pârtii de schi.
Agrement
Stațiunea Poiana Brașov oferă numeroase modalități pentru petrecerea timpului liber. Cele mai importante activități în Poiana Brașov sunt sporturile de iarnă dar pentru amatorii de distracții sau pentru cei ce vor să experimenteze senzații noi, oferta este diversă. Locul de întâlnire al turiștilor seara este la Clubul Rossignol, aflat chiar la baza pârtiei Subteleferic. Aici pot bea un vin fiert chiar pe terasa clubului în zilele însorite. Iar pentru noapte există Disco Capra Neagră.
Analiza ofertei turistice primare creionează o expunere concludentă a tot cea ce înseamnă oferta turistică din stațiunea Poiana Brașov. Bazată pe prezentarea resurselor turistice pornind de la poziția și delimitarea multicriterială a stațiunii( poziția geografică și accesibilitate, delimitările multicriteriale ale stațiunii, identitatea turistică a stațiunii) și ajungând la evaluarea potențialului natural( potențialul turistic al reliefului, potențialul turistic al climei, potențialul turistic al hidrografiei, potențialul turistic al biosferei) respectiv potențialul turistic antropic.
Fundamentul ofertei turistice din stațiunea Poiana Brașov il constituie varietatea resurselor naturale care în mare parte prezintă o sensibilitate în contextul gradului de exploatare. Prezența antropică aduce un grad de risc asupra echilibrului natural, determinând în timp o scădere a funcției de atracție turistică.
Potențialul antropic al stațiunii Poiana Brașov este mai puțin reprezentativ ca număr de exponate dar este accentuat de inedit. Ineditul ca atracție turistică, în stațiunea Poiana Brașov este dat de modul în care au fost construite restaurantele respectiv biserica „ Sf. Ioan”. Valențele potențialului antropic este dat de tipul materialului utilizat în construirea acestor exponate, vechimea acestora respectiv identitatea fiecărei construcții.
Consider că fiecare construcție care formează potențialul turistic antropic al stațiunii Poiana Brașov se regăsește în esența unicității, prin faptul că fiecare dintre ele înmagazinează o sursă notabilă de atractivitate.
Analiza gradului de dezvoltare turistică expune o analiză a stadiului actual de dezvoltare a turismului în stațiune pe baza detaliilor privind structurile de cazare, de alimentație respectiv de agrement, și formele de turism practicate în stațiunea Poiana Brașov. Rezultatul interpretări datelor rezultate din documentația statistică și de teren scoate în evidență poziția ascendentă a industriei turismului din cadrul stațiunii Poiana Brașov, fapt ce se oglindește și în poziția pe care o ocupă stațiunea în rândul stațiunilor montane din România, din punct de vedere al calității și dinamicii serviciilot turistice oferite.
Această poziție fruntașă a stațiunii Poianna Brașov este periclitată într-o anumită măsură de existența unei arii restrânse de servicii în sfera agrementului.
Dotarea bazei turistice din stațiunea Poiana Brașov se oglindește în formele de turism practicate atât în perioada estivală cât și în perioada hivernală. De menționat este faptul că există o întrepătrundere între mărimea cererii turistice și gradul de dezvoltare al infrastructurii, daca există un grad ridicat de dezvoltare al infrastructurii implicit satisface mai multe segmente ale cererii turistice. Contextul economic al activităților turistice este pus în practică odată cu funcționalitatea infrastructurii turstice.
Gradul de dotare al pârtiilor de schi din stațiunea Poiana Brașov respectiv mijloacele de transport pe cablu utilizate se autoevidențiază în structura cererii turistice și eficiența economică( veniturile realizate).
Stațiunea Poiana Brasov, prin complexul dotărilor bazei de cazare, alimentație, publică respectiv agrement este clasificată ca stațiune de interes național.
Amenajările turistice sub forma stațiunii Poiana Brașov se identifică prin dimensiune, respectiv numărul de locuri de cazare asigurat și dotări aferente, de complexități diferite. Aceste amenajări aparțin în exclusivitate spațiului montan și sunt legate de componenta peisajistică orientată spre factorul relief, la care se adaugă condițiile climatice și bioclimatice stimulative pentru odihnă și agrement.
Din punct de vedere turistic, stratul de zăpadă constituie o sursă valoroasă de venituri pentru populația din stațiunile montane în care se practică sporturi de iarnă. Viabilitatea financiară a turismului de iarnă în stațiunile montane depinde însă de prezența unui strat de zăpadă cu grosimi corespunzătoare pentru practicarea sporturilor de iarnă( schi, snowboard).
Extinderea companiilor transnaționale și pe teritoriul României( Siemens PSE Brașov, Lafarge România, Holcim România, CEZ România, D.T.R. Draxmaier etc), dezvoltarea transportului aerian au contribuit la rândul său la dezvoltarea turismului de afaceri. Alături de compania aeriană natională Tarom, operează mari companii aeriene: Air France, Lufthansa, Alitalia, British Airways. Oferta turismului de afaceri cuprinde i serviciile de închiriere de masini( cunoscute ca rent-a-car).
Diagnoza managementului turistic din stațiunea Poiana Brașov sunt prezentate societățile economice care activează și gestionează unități mai vechi, dinainte de anul 1990 cu o funcționalitate mai puțin performantă și noile unități construite după anul 2000 după alte standarde de calitate ale construcțiilor și serviciilor.
Situația economico-financiară precară a populației autohtone a dus nu numai la micșorarea numărului de sosiri a turiștilor români în stațiune dar și la reducerea duratei medii a sejurului. Explicația scăderii duratei medii a sejurului este dată, pe de o parte, de scăderea calității serviciilor iar, pe de altă parte, de nediversificarea serviciilor, programelor turistice.
Sezonalitatea se reflectă fie în utilizarea incompletă bazei tehnico-materiale și a forței de muncă, influențând negativ calitatea serviciilor turistice și costurile acestora, termenul de recuperare a investițiilor, rentabilitatea; fie în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor afectând în felul acest dezvoltarea circulației turistice.
Perspectivele de dezvoltare turistică în staținea Poiana Brașov prezintă analiza SWOT asupra industriei turistice din stațiunea Poiana Brașov , sunt expuse avantajele stașiunii dar și punctele nevralgice care reduc din atractivitatea turistică. Pe baza interpretării datelor din teren și a datelor economice am creionat oprtunitățile de dezvoltare turistică din perspectiva creșterii concurenței și aplicării practice a cerințelor de dezvoltare durabilă.
Poiana Brașov reprezintă într-adevăr o stațiune montană care are resurse pentru a concura cu cele mai renumite stațiuni de profil. Pentru aceasta mai este însă necesar să se țină cont de îmbunătățirile care trebuie aduse bazei tehnico – materiale, diversficării mijlocelor de agrement astfel încât calitatea serviciilor turistice oferite să se ridice la nivelul cerut de turismul actual.
Schimbările din domeniul turismului sunt rezultatul derulării unui proces continuu de înnoire cantitativă și calitativă în principal a ofertei turistice, iar câștigurile tot mai mari rezultate din acest domeniu, fac ca această forma de turism să capete conotații tot mai mari pe plan local.
Stațiunea Poiana Brașov dispune de elemente naturale și antropice care o individualizează în decorul stațiunilor montane din România.
Diversificarea serviciilor turistice este o soluție optimă atunci când investițiile și previziunile profitabilității acestora sunt sprijinite de cereri ale turiștilor și duc la satisfacerea într-un grad cât mai mare a variatelor opțiuni pe care aceștia le au, făcând ca imaginea turistică pe plan intern și internațional a stațiunii Poiana Brașov să îmbrace elemente de noutate cu un mare grad de atractivitate.
Valorificarea patrimoniului turistic al stațiunii Poiana Brașov are un grad relativ redus, atât în ceea ce privește baza tehnico – materială, cât și oferta de produse turistice. Până să se spună despre stațiunea Poiana Brașov că este o stațiune modernă din toate punctele de vedere mai este foarte mult de muncă și mai trebuie mulți bani pentru investiții.
Chiar dacă Poiana Brașov și-a dovedit forța competitivă atât pe piața internă, mai puțin pe cea externă, posibilitățile sale de dezvoltare nu sunt epuizate, necesitatea diversificării și creșterii calității ofertei fiind absolut necesară.
Oferta de produse ar trebui concepută după modelul celor internaționale. Este inadmisibil să ajungi la un hotel și să nu ți se ofere un pliant al hotelului, o hartă a stațiunii.
Broșura hotelului reprezintă cartea de vizită a acestuia și din moment ce aceasta lipsește, cum se poate vorbi de imaginea turismului la noi în țară? Nu trebuie uitat că numeroși turiști provin, mai ales în stațiunea Poiana Brașov, din străinătate și s-au obișnuit poate, cu un anumit mod de a percepe activitatea turistică.
Un alt element important este cel ce privește personalul care lucrează în turism și în special cei care intră în contact direct cu clientul. Pregătirea și instruirea acestora ar trebui făcută la cele mai înalte nivele, iar modul lor de comportare nu ar trebui să țină de personalitatea și trăsăturile fiecăruia, ci de o calificare pentru munca respectivă.
A dispune de mijloace tehnice care să confere stațiunii o anumită autonomie față de condițiile meteorologice, se consideră astăzi a fi o bună investiție atât din punct de vedere comercial, cât și o problemă de prestigiu tehnologic.
3.5. Infrastructura
Primăria orașului Brașov să se preocupe de elaborarea și aplicarea unui plan de dezvoltare urbanistică a stațiunii. Acesta ar avea rolul să protejeze resursele naturale, să zoneze și chiar să limiteze la strictul necesar construcția de obiective ce nu au legătură directă cu patrimoniul turistic. Din același motiv este necesară introducerea unei discipline severe în acordarea de avize și aprobări pentru construcții definitive sau provizorii în cadrul cărora se desfășoară activități ce afectează negativ activitatea turistică.
Ar trebui să se reglementeze într-un fel s-au altul construcția locuințelor private și temporare deoarece acestea au luat amploare și duc la reducerea originalității stațiunii., unul din elementele esențiale ale atractivității stațiunii.
Căile de acces în Poiana Brașov sunt destul de ușor de străbătut, dar calitatea drumurilor în interiorul stațiunii lasă mult de dorit: sunt înguste, iar iarna, de cele mai multe ori, se poate circula doar într-un singur sens și atunci când ai o mașină 4×4.
După cum s-a constatat, accesul în Poiana Brașov tranzitează orașul Brașov, ceea ce face mai dificilă ajungerea în stațiune comparativ spre exemplu cu stațiunea Predeal.
Dotarea cu autobuze sau microbuze moderne va contribui la deplasarea mai confortabilă a turiștilor până în Poiana Brașov. Acestea ar asigura tranzitarea mai ușoară a orașului Brașov, fără a fi necesară schimbarea mai multor mijloace de transport.
Construirea unei instalații cu circuit închis pentru efectuarea transporturilor turiștilor în incinta stațiunii sau utilizarea unor minicare electrice care să evite poluarea cu gaze și fonic;
Amenajarea unei platforme pentru utilizarea elicopterelor atât pentru transport cât și pentru plimbări sau practicarea schiului în stațiunile învecinate( Clăbucet, Bucegi, Făgăraș );
Urgentarea construirii unui aeroport în zona limitrofă a orașului Brașov; avizarea cu prudență a construirii de noi capacități de cazare, întrucât așa cum s-a tratat problema, stațiunea nu poate depăși capacitatea de 3.500 locuri.
Se impune și dezvoltarea bazei tehnico – materiale necesare pentru practicarea sporturilor în aer liber și pentru activități recreative ale copiilor. S-ar putea amenaja un mic parc cu obiecte specifice jocului copiilor în care aceștia s-ar putea juca sub supravegherea unui angajat.
Iarna, în plin sezon, se creează așa numitele blocaje la telecabine, iar turiștii sunt nevoiți să aștepte foarte mult până să urce pe Cristianul Mare. Pentru înlăturarea acestui fenomen s-au introdus cartelele valorice. Totuși nu au avut un efect prea mare, deoarece numărul mare de turiști nu poate fi servit în foarte scurt timp și continuu. Acest fenomen se întâlnește de regulă sâmbătă și duminică.
Este necesar implementarea unor proiecte cu privire la modernizarea transportului pe cablu prin introducerea unor noi linii de transport de capacități mici și cu o viteză de transport destul de mare astfel încât să se fluidizeze transportul de turiști pe culmile muntelui.
Atingerea și păstrarea parametrilor de performanță ai domeniului schiabil presupune și întreținerea corespunzătoare a zăpezii.
În acest scop, se impune compactarea și regenerarea startului de zăpadă și aport de zăpadă pe pârtii din alte zone prin intermediul unor instalații speciale, inclusiv fabricarea zăpezii artificiale. Fără o preparare continuă a zăpezii pe pârtii și asigurarea ei prin toate mijloacele nu se poate concepe o stațiune competitivă.
Concluzii
În timp, activitatea umană a fost influențată într-un fel sau altul de starea vremii. În ultimele decenii, turismul, devenind și el o activitate economică, este și el sub influența benefică sau nu a climei.
Dezvoltarea climatologiei determină în ultimul timp apariția tot mai multor studii și cercetări privind clima orașelor și implicit a stațiunilor turistice, multe dintre ele fiind orașe. Rolul de factor climatic, sau mai bine zis climatogen, pe care îl are o stațiune turistică odată cu dezvoltarea sa economică și extinderea teritorială este din ce în ce mai evident, iar influența pe care clima o exercită asupra omului, asupra sănătății sale, asupra activităților economice și invariabil asupra turismului devine incontestabilă.
Muntele a exercitat din totdeauna atracție pentru oameni, grație măreției și peisajelor sale,atractivității în tot cursul anului, oferind o paletă largă de modalități de petrecere a vacanțelor. Înzilele noastre, mai mult ca oricând, pentru omul de pretutindeni, dar mai ales pentru cel caretrăiește în mediul urban, muntele reprezintă locul în care acesta se îndreaptă în orice anotimp alanului, în căutarea naturii.
Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, ocomponentă de primă importanță a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare dețări ale lumii.Receptiv la prefacerile civilizației contemporane, turismul evoluează sub impactul acestora,dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potențialuman și material pe care îl antrenează în desfășurarea sa, ca și prin efectele benefice asupradomeniilor de interferență, turismul acționează ca un factor stimulator al progresului, al dezvoltării.
Resursele climatice și bioclimatice au o tot mai mare importanță în dezvoltarea turismului pe teritoriul României și nu numai, deoarece petrecerea timpului liber în anumite regiuni poate avea efect pozitiv( odihnește organismul, îl stimulează, îl fortifică), dar pot apărea și efecte negative asupra sănătății organismului. Astfel, cunoașterea resurselor climatice și bioclimatice poate determina valorificarea lor doar în scop pozitiv asupra organismului uman, turismul de agrement, de recreere sau de odihnă având așadar doar efecte benefice. Turismul a devenit în ultimul timp o preocupare pentru noi toți și așadar, cunoașterea resurselor climatice va determina ca petrecerea timpului liber să aibă intr-adevăr doar efecte pozitive asupra organismului.
În ansamblu, dezvoltarea stațiunilor din România, atât cele din regiunile joase, de câmpie, deal și podiș, cât și cele din regiunile montane ale teritoriului României, s-a bazat pe cunoașterea și studierea amănunțită a resurselor climatice și bioclimatice. Bineînțeles că apare aici și intervenția altor factori: naturali (relieful, vegetația, calitatea peisajului, hidrografia prin cunoașterea apelor minerale, puritatea aerului, ionizarea aerului) sau de natură antropică (importanți fiind aici mai ales cei economici, ca de exemplu apropierea față de orașe, existența căilor de comunicație și transport).
Turismul în România dispune de toate elementele necesare pentru a se dezvolta, pentru a deveni un succes economic și pentru a contribui, nu doar teoretic, ci efectiv la progresul general al societății românești. Turismul montan din țara noastră nu reprezintă o excepție. Se poate afirma, cu multă convingere, că turismul montan românesc are un viitor cert, în măsura în care va reuși să își evalueze corect potențialul, să își recunoască dezavantajele, să își valorifice atu-urile și, mai presus de toate, să asigure satisfacția consumului pentru fiecare turist în parte.
Un aspect este evident: nu poate concura cu țările europene cu tradiție în organizarea turismului montan, respectiv cele care sunt localizate în jurul Munților Alpi. Potențialul natural de care dispun acestea nu poate fi egalat, compensat, prin nicio acțiune managerială, de marketing, strategică sau de altă factură. În plus, investițiile concentrate în spațiul montan al acestor țări, în decursul anilor, le sporește avantajul concurențial și poziția pe piața turistică internațională.
Turismul montan din România nu are concurenți de temut, concurează, în schimb, cu propria capacitate de adaptare la exigențele turiștilor români, în primul rând și, cu cele ale turiștilor străini care au tradiție în a sosi în România. Această concluzie poate fi extinsă asupra întregului sector turistic din țara noastră, iar revigorarea mult dorită se va produce chiar mai rapid decât ar fi de așteptat. Lipsește dorința de cooperare, o strategie de dezvoltare alcătuită cu larga participare a tuturor celor implicați și interesați și, deci, unanim acceptată, dar și profesionalismul unei părți însemnate a actorilor, regizorilor și producătorilor care și-au asumat sarcina de a gestiona potențialul turistic natural valoros al României.
Bibliografie
Albu, G.,R., Managementul dezvoltării turistice durabile la nivel regional- Teorie și aplicații, Editura Infomarket, Brașov, 2005
Candea Melinda, Simon Tamara, Bogan Elena, Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară, 2012
Cazes, G., Le tourisme international: Mirage ou strategie d’avenir, Hatier, Paris, 1989
Căprărescu, G., Managementul strategic al firmei de comerț și turism, ediția a II-a, Editura Wolters Kluwer, București, 2009
Chiriac Alexandru, Luca Constantin, Manualul ghidului de turism, Ed. GemneaPrint, București, 2002
Cristureanu Cristina, Strategii și tranzactii in turismul internațional, Editura C.H. Beck, 2006
Crotts, J.,C., Buhalis, D., March, R.,(eds.), Global Alliances in Tourism and Hospitality Management, The Haworth Hospitality Press, New York, 2000
Draica, C., Ghid Practic de Turism Intern și Internațional, Ed. ALL BECK, București, 2008
Niță Constantin, Niță Ilie, Piața turistică a României. Realități. Mecanisme.Tendințe, Ediția a II-a, Ed. Economica, București, 2008
Oltean Flavia, Gabor Manuela Rozalia, Produse inovative în turismul național și internațional, Ed. C.H. Beck, București, 2015
Pădurean Mihela, Dinamica turismului în strategia urbană, Ed. ASE, București, 2007
Petr Christine, Marketingul turismului, Ed. CH Beck, București, 2011
Cursuri
1. Academia Româna, Societatea Română de Statistică, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Cunoaște România, Editura Economică, 2004
Surse web
Spatiul montan – oportunitati de dezvoltare in conformitate cu principiile turismului responsabil
http://webbut.unitbv.ro/teze/rezumate/2010/rom/Chicos_BaltescuCodrutaAdina.pdf
http://cazare.peisaje-montane.ro/zone-turistice-statiuni-montane-romania.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Trasee_turistice_montane_din_Rom%C3%A2nia
https://gis.modulo.ro/hiking2_0/zoneMontane.html
http://www.turismulresponsabil.ro/wp-content/uploads/2013/04/prezentare-Iulian-Cozma.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul Si Calatoriile (ID: 124674)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.