Turismul Rural Si Agroturismul
CUPRINS
Introducere
Cap. 1. Turismul activitate economico-socială
Turismul activitate economică complexă. Relația turism – economie națională
Dimensiunile fenomenului turistic pe plan național și mondial
Indicatorii cu ajutorul cărora se determină locul și rolul turismului în economie
Estimări ale circulației turistice mondiale 2010-2020
Turismul și activitatea socială
Cap. 2. Piața turistică. Circulația turistică
2.1. Piața turistică. Concept. Complexitatea și particularitățile pieței turistice
2.2. Cuantificarea pieței turistice
2.3. Cererea turistică și circulația turistică în România
2.4. Oferta turistică. Specificul resurselor turistice ale României
2.5. Baza materială a turismului
Cap. 3. Turismul rural și agroturismul
3.1. Conceptul de turism rural și agroturism
3.1.1. Conceptul de turism rural
3.1.2. Noțiunea de agroturism
3.2. Relația turism rural – turism clasic
3.3. Relația turism rural – agroturism
3.4. Turism rural – turism durabil
3.5. Motivațiile ecologice ale relației turism rural – agroturism – turism durabil
3.6. Factorii care influențează evoluția turismului rural și agroturismului în România
3.7. Baza materială a turismului rural și agroturismului
Cap. 4. Experiența internațională în domeniul turismului rural și agroturismului
4.1. Turismul rural și agroturismul în UE
4.2. Turismul rural și agroturismul în statele din Centrul și Răsăritul Europei
4.3. Turismul rural și agroturismul în alte zone pe plan mondial
Cap. 5. Mixul de marketing în domeniul turismului rural și agroturismului
5.1. Marketingul turistic, componentă a marketingului serviciilor
5.2. Mixul de marketing în sfera turismului rural și agroturismului
5.2.1. Particularitățile politicii de produs
5.2.2. Ciclul de viață al produsului agroturistic
5.2.3. Politica de distribuție
5.2.4. Politica de preț
5.2.5. Politica promoțională
Cap. 6. Rolul agroturismului în relansarea economică și socială a spațiului rural românesc
6.1. Beneficiile economice și sociale ale agroturismului
6.2. Cadrul legislativ al dezvoltării turismului rural și agroturismului în România
6.3. Forme actuale de organizare a turismului rural și agroturismului
6.4. Clasificarea unei pensiuni turistice rurale
6.5. Criterii de clasificare a pensiunilor turistice rurale
6.6. Analiza indicatorilor activității de turism
6.7. Protejarea drepturilor beneficiarilor de servicii turistice
Cap. 7. Potențialul turistic al județului Arad
7.1. Prezentare generala a potențialului turistic al județului Arad
7.1.1. Potențialul turistic natural al Județului Arad
7.1.2 Elemente ale potențialului turistic antropic
7.2. Informații generale despre județul Arad
Cap. 8. Tendințe si perspective ale evoluției turismului rural și agroturismului în județul Arad
Principalele zone turistice ale județului Arad
Strategia de dezvoltare a turismului rural arădean 2005-2009
Unități de turism rural și agroturism in județul Arad
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
În prezent turismul reprezintă un domeniu distinct de activitate, o componentă de maximă importanță a vieții economico – sociale și care evoluează în mod constant sub influența modificărilor survenite în civilizația contemporană.
În zilele noastre, eforturile specialiștilor se orientează pentru stabilirea cu rigurozitate științifică a conținutului turismului, interdependențelor acestuia cu celelalte elemente ale economiei. În acest sens, în cadrul primului capitol am abordat principalele definiții date turismului, fie de către specialiști români, fie de către specialiști străini mai puțin cunoscuți în literatura de specialitate din noastră.
Numeroasele definiții date turismului se află în strânsă legătură cu obiectivele generale ale politicii economice, cu fenomenul de globalizare și cu efectele generate de activitatea turistică.
Turismul contemporan reprezintă în prezent o “industrie” care se extinde rapid sub influența: creșterii bunăstării populației, schimbărilor demografice, timpului suplimentar alocat călătoriilor, mobilității crescânde a populației, dezvoltării mijloacelor de transport etc.
Sistemul turistic este format în prezent din patru părți integrate: piața, călătoria, destinația și marketingul.
Indicatorii cu ajutorul cărora se determină locul și rolul turismului în economie sunt considerați, în principal, următorii:
soldul balanței de plăți turistice (activ, pasiv sau echilibrat);
efectul mutiplicator al turismului;
ponderea populației ocupată în turism din totalul populației ocupate;
ponderea turismului în formarea P.I.B.;
ponderea cheltuielilor turistice în totalul cheltuielilor de consum;
ponderea turismului în total export și în total import;
indicatorii circulației turistice (numărul total al turiștilor, număr total zile turist, număr mediu de turiști, durata medie a sejurului, densitatea circulației turistice, referința relativă a turiștilor).
În secolul XXI se preconizează o continuă dezvoltare a turismului. Astfel: numărul turiștilor în anul 2020 va crește la 1,6 miliarde persoane față de 564 milioane în 1995, respectiv cu 284% (de 2,84 ori). În anul 2020 Europa va continua să dețină primul loc în total turiști, respectiv 44,8% (în scădere însă față de 1995, 59,4%). În același an, China va trece pe primul loc cu o cotă de piață de 8,6% față de S.U.A. 6,4% și Franța 5,8%.
În țările Europei Centrale și de Est, numărul turiștilor străini va crește de la 77,2 milioane în anul 1995, la 245 milioane în 2020, respectiv de 3,17 ori.
Dezvoltarea turismului are nu numai importanță economică ci și socială și culturală deoarece va determina:
creșterea bunăstării comunităților locale;
păstrarea unui echilibru între interesele comunităților locale și cele ale turiștilor;
suplimentarea resurselor bugetare ale comunităților locale.
În cadrul capitolului al doilea, sunt prezentate particularitățile pieței turistice, evoluția pieței în intervalul 1950 – 2004. În România, turismul rural se practică de peste 6 decenii, cunoscând un proces de amplificare după anul 1989. În prezent există importante organisme în domeniul turismului rural și agroturismului:
Comisia Zonei Montane (C.Z.M.R. din anul 1990);
Federația Română pentru Dezvoltare Montană (F.R.D.M. din anul 1993);
Agenția Română pentru Agroturism (din anul 1995);
Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural din România (A.N.T.R.E.C. înființată în anul 1994) – în prezent fiind cel mai important organism existent în țara noastră.
În anul 2004 existau în România 892 pensiuni turistice rurale (inclusiv agroturistice) cu capacitatea de cazare de 2.276 mii locuri, clasificate de la 1 – 4 margarete și din care numai 12% erau de 3 și 4 margarete, fapt ce generează, după părerea mea, o anumită rezervă din partea turiștilor străini obișnuiți cu un confort superior.
În capitolul al treilea am tratat conceptul de turism rural și agroturism în viziunea atât a specialiștilor români cât și a celor străini. Tot aici am analizat:
relația turism rural – turism clasic;
relația turism rural – agroturism;
turism rural – turism durabil;
factorii care influențează evoluția turismului rural și agroturismului în România;
baza materială a agroturismului și componentele acestuia.
În cadrul capitolului al patrulea am prezentat experiența internațională din domeniul turismului rural și agroturismului în:
Uniunea Europeană (Franța, Austria, Germania, Belgia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria);
alte zone: S.U.A., China, Australia.
Am prezentat și Programele Europene privind dezvoltarea turismului rural în Uniunea Europeană (“Expert”, “The Village I Love”, “Interregional Celtic Cooperation”, “European Rural Tourism Net – Work”) etc.
Capitolul al cincilea cuprinde: particularitățile mixului de marketing în domeniul turismului rural și agroturismului. Am prezentat aici:
produsul turistic individual și produsul turistic total;
particularitățile produsului turistic rural și agroturistic;
ciclul de viață al produsului agroturistic;
înnoirea produselor turistice;
particularitățile distribuției în turismul rural;
mecanismul formării prețurilor în pensiunile turistice rurale și agroturistice;
stadiul actual și deficiențele politicii de promovare în cazul turismului rural și agroturismului.
Un loc important în conținutul volumului îl ocupă problema beneficiilor economice și sociale ale agroturismului. În acest sens am prezentat: efecte, avantaje, constrângeri în cadrul turismului rural. Am mai tratat punctele tari și punctele slabe ale turismului rural prin metoda SWOT, precum și cadrul legislativ al dezvoltării turismului rural și agroturismului în România cu aspectele pozitive și negative.
O atenție deosebită am acordat și criteriilor de clasificare a pensiunilor turistice rurale prin utilizarea sistemului de margarete. Extinderea turismului rural și agroturismului impune, conform normelor europene, protejarea drepturilor beneficiarilor de servicii turistice în conformitate cu prevederile Legii nr. 63 / 2001 și Ordonanței guvernului nr. 21 / 1992, precum și a altor acte normative.
Unul din obiectivele principale ale lucrării îl reprezintă prezentarea amplă a potențialului turistic al județului Arad: cultural – istoric (muzee, clădiri de patrimoniu și monumente istorice, evenimente culturale etc.); turism balnear, curativ – recreativ (Moneasa, Lipova etc.); turism religios (lăcașe de cult – mănăstiri, biserici); turism rural (pensiuni rurale și agroturistice). Am analizat aici și potențialul turistic natural: munți, dealuri, câmpii, climă, rețeaua hidrografică, flora, fauna etc.
În tratarea potențialului turistic al județului Arad am pornit de la analiza punctelor tari și a celor slabe, a oportunităților și amenințărilor ce pot apărea în valorificarea acestuia.
Ultimul capitol cuprinde tendințe și perspective ale evoluției turismului rural și agroturismului în județul Arad. Aici am analizat și prezentat:
principalele zone turistice ale județului Arad (Lunca Mureșului, Podgoria, Valea Mureșului, Valea Crișului Alb, Codru Moma, ștrandurile termale, municipiul Arad);
strategia de dezvoltare a turismului rural arădean în perioada 2005 – 2009, elaborat de Consiliul Județean Arad.
Un loc important am acordat prezentării unităților de turism rural și agroturism din județ și anume: Cabana “Dalas” – Moneasa, Vila “Lucia” – Moneasa, “Perla Cetății” – Șiria, “La Foresteria – Galșa”, “Faleza” – Lipova, “La Gura Raiului” – Julița, S.C. Elim S.R.L. – Buteni, motel “ONYX” – Sebiș, “Safary” – Vladimirescu, “Xenia” – Moneasa, popasul turistic “Jimon” – Bîrzava.
În cadrul acestor unități, am urmărit: capacitatea de cazare, clasificarea (pe margarete sau stele); numărul turiștilor; număr mediu de înnoptări, venituri anuale, cheltuieli anuale, profit, productivitatea muncii / angajat, cheltuieli la 1.000 lei / venituri.
După părerea mea, agroturismul și turismul rural pot contribui la dezvoltarea durabilă a spațiului rural prin:
utilizarea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, dezvoltare, protejare, conservare);
menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;
integrarea formelor respective de turism în strategia locală, regională și națională;
dezvoltarea și promovarea ofertei turistice prin mijloace clasice și moderne;
realizarea infrastructurii generale și tehnico – edilitare în conformitate cu cerințele unui turism civilizat modern;
sprijinirea economiilor locale;
implicarea comunităților autorităților locale în extinderea și modernizarea sectorului turistic;
realizarea unor asociații de sprijinire a turismului rural și agroturismului în spațiul rural (între sate, comune, zone agroturistice);
formarea și instruirea de manageri și lucrători la nivelul cerințelor practicării unui turism civilizat;
extinderea acțiunilor de promovare a zonelor turistice respective prin acțiuni pe piața turistică internă și internațională;
promovarea unei oferte turistice diferențiatn conformitate cu prevederile Legii nr. 63 / 2001 și Ordonanței guvernului nr. 21 / 1992, precum și a altor acte normative.
Unul din obiectivele principale ale lucrării îl reprezintă prezentarea amplă a potențialului turistic al județului Arad: cultural – istoric (muzee, clădiri de patrimoniu și monumente istorice, evenimente culturale etc.); turism balnear, curativ – recreativ (Moneasa, Lipova etc.); turism religios (lăcașe de cult – mănăstiri, biserici); turism rural (pensiuni rurale și agroturistice). Am analizat aici și potențialul turistic natural: munți, dealuri, câmpii, climă, rețeaua hidrografică, flora, fauna etc.
În tratarea potențialului turistic al județului Arad am pornit de la analiza punctelor tari și a celor slabe, a oportunităților și amenințărilor ce pot apărea în valorificarea acestuia.
Ultimul capitol cuprinde tendințe și perspective ale evoluției turismului rural și agroturismului în județul Arad. Aici am analizat și prezentat:
principalele zone turistice ale județului Arad (Lunca Mureșului, Podgoria, Valea Mureșului, Valea Crișului Alb, Codru Moma, ștrandurile termale, municipiul Arad);
strategia de dezvoltare a turismului rural arădean în perioada 2005 – 2009, elaborat de Consiliul Județean Arad.
Un loc important am acordat prezentării unităților de turism rural și agroturism din județ și anume: Cabana “Dalas” – Moneasa, Vila “Lucia” – Moneasa, “Perla Cetății” – Șiria, “La Foresteria – Galșa”, “Faleza” – Lipova, “La Gura Raiului” – Julița, S.C. Elim S.R.L. – Buteni, motel “ONYX” – Sebiș, “Safary” – Vladimirescu, “Xenia” – Moneasa, popasul turistic “Jimon” – Bîrzava.
În cadrul acestor unități, am urmărit: capacitatea de cazare, clasificarea (pe margarete sau stele); numărul turiștilor; număr mediu de înnoptări, venituri anuale, cheltuieli anuale, profit, productivitatea muncii / angajat, cheltuieli la 1.000 lei / venituri.
După părerea mea, agroturismul și turismul rural pot contribui la dezvoltarea durabilă a spațiului rural prin:
utilizarea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, dezvoltare, protejare, conservare);
menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;
integrarea formelor respective de turism în strategia locală, regională și națională;
dezvoltarea și promovarea ofertei turistice prin mijloace clasice și moderne;
realizarea infrastructurii generale și tehnico – edilitare în conformitate cu cerințele unui turism civilizat modern;
sprijinirea economiilor locale;
implicarea comunităților autorităților locale în extinderea și modernizarea sectorului turistic;
realizarea unor asociații de sprijinire a turismului rural și agroturismului în spațiul rural (între sate, comune, zone agroturistice);
formarea și instruirea de manageri și lucrători la nivelul cerințelor practicării unui turism civilizat;
extinderea acțiunilor de promovare a zonelor turistice respective prin acțiuni pe piața turistică internă și internațională;
promovarea unei oferte turistice diferențiate care să prezinte particularitățile acesteia pe diferite zone agroturistice.
Autorul
CAPITOLUL 1
TURISMUL ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ
1.1. TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICĂ COMPLEXĂ.
RELAȚIA TURISM – ECONOMIE NAȚIONALĂ
În prezent turismul reprezintă un domeniu distinct de activitate, o componentă de maximă importanță a vieții economico-sociale pentru un număr tot mai mare de țări de pe mapamond.
Turismul evoluează în mod constant sub modificările apărute în cadrul civilizației contemporane, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. De asemenea turismul acționează ca un factor stimulator al progresului și dezvoltării prin vastul potențial uman și bineînțeles material pe care îl antrenează în desfășurarea sa.
Eforturile specialiștilor se orientează la ora actuală înspre a stabili cu rigurozitate științifică a conținutului turismului, a interdependențelor sale cu celelalte elemente ale economiei.
Chiar dacă elemente ale turismului sunt prezente încă din cele mai vechi timpuri, precum pelerinajele grecilor din antichitate, sau vizitele romanilor la apele termale din provinciile imperiului, turismul s-a cristalizat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Nevoia omului de a călători a persistat de-a lungul istoriei. Însă până în epoca modernă majoritatea călătoriilor erau efectuate din necesitate și mai puțin din plăcere, asta din cauză că o călătorie era dificilă și periculoasă. Legătura etimologică între cuvântul englezesc “travel” (călătorie) și cel franțuzesc “travail” (muncă) este clară. Călătoria este o activitate care se petrece la fiecare nivel educațional și al venitului populației.1
Turismul este o activitate complexă ce implică o combinație de elemente materiale și psihologice. Elementele materiale sunt constituite din cazare, transport și atracțiile turistice, iar elementele psihologice sunt reprezentate printr-un spectru larg de atitudini specifice, respectiv dorințe și emoții umane.2
Definirea turismului este o etapă esențială în cadrul cercetării acestuia iar existența a numeroase definiții in legătură cu acest subiect ne demonstrează complexitatea și importanța fenomenului turistic.
Definirea turismului este un lucru dificil și trebuie menționate câteva elemente esențiale:
turismul este invizibil din punct de vedere statistic – există lacune în înregistrarea datelor turistice la nivelul fiecărei țări cât și la nivel global;
există moduri diferite în fiecare țară de a culege datele statistice legate de turism;
datele pot diferi de la o țară la alta din varii motive: schimbările granițelor, discontinuități în culegerea datelor etc.3
Într-o primă etapă turismul poate fi considerat o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber.
Noțiunea de turism reprezintă acțiunea de a te deplasa pentru a vizita diverse locuri și obiective, acest lucru implicând și staționarea temporară în localitățile de destinație.
Michaud, directorul Consiliului Superior al Turismului Francez, arată că turismul grupează ansamblul activ de producție și consum, generate de deplasările de o noapte sau mai multe, de la domiciliul obișnuit, motivul călătoriei fiind plăcerea, afacerile, sănătatea sau participarea la o reuniune profesională, sportivă, religioasă etc. Lesley Pender spune: „ Un bun este un obiect, un lucru, în contrast cu un serviciu care este un efort, o acțiune”. Astfel știm că turismul este un serviciu căruia i se aplică o serie de caracteristici specifice: imaterialitatea, nestocabilitatea, inseparabilitatea unui serviciu de persoana prestatorului și de cea a utilizatorului, eterogenitatea sau simultaneitatea producției și a consumului.4
Societatea de turism a Marii Britanii a adoptat o definiție mai scurtă elaborată de Burkart și Medlik: „turismul este o mișcare temporară a oamenilor către destinații diferite de cele unde locuiesc și muncesc și activitățile lor în timpul șederii lor la aceste destinații.”.5
O definiție foarte interesantă provine și de la David Weaver și Laura Lawton prin volumul „Tourism Management”: turismul este suma de fenomene și relații pornind de la interacțiunile dintre turiști, industria turismului, guvernele gazdă, universități și organizațiile non – guvernamentale, în cadrul procesului de atragere, transport, găzduire și organizare a acestor turiști și a altor vizitatori.6
World Tourism Organization – W.T.O. (Organizația Mondială a Turismului – O.M.T.) a propus o definiție pentru turismul național: poate fi considerat turist național orice persoană care vizitează un loc care nu constituie domiciliul său obișnuit, situat in interiorul țării sale de reședință și având un scop diferit de acela al exercitării unei activități remunerate și efectuând o ședere cu o durată de cel puțin o înnoptare (24 ore).7
Turismul are ca obiect o producție și un consum de bunuri sau servicii eterogene care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor, a non-rezidenților.8
O definiție foarte interesantă provine de la Jafari, care descrie turismul ca fiind constituit din studiile asupra omului departe de habitatul său, asupra industriei care răspunde nevoilor sale și totodată din studiile asupra impactului pe care omul și industria împreună le au asupra mediului economic și socio-cultural.9
Poate cea mai cuprinzătoare definiție a turismului ne este oferită de către profesorul elvețian W. Hunziker: “Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare”.10
Principiile turismului includ următoarele elemente:
turismul este un ansamblu de relații și fenomene;
două elemente sunt fundamentale: călătoria spre destinație (elementul dinamic) și șederea (elementul static);
acest tip de activitate se desfășoară în afara locului de reședință;
această deplasare are loc pe o perioadă de timp scurtă;
vizitarea obiectivelor are loc din diverse motive, însă din start este exclusă mutarea permanentă în acea zonă sau angajarea într-un loc de muncă plătit;
vizitatorul va utiliza resursele și serviciile locale;
nu este un proces neutru în totalitate și poate produce avantaje sau dezavantaje considerabile societății.
Astfel turismul poate fi văzut ca fiind un fenomen, nu o activitate de producție și ca o experiență ori proces, nu ca un produs.11
De-a lungul anilor conținutul noțiunii de turism s-a modificat și s-a îmbogățit cu noi elemente, însă în concluzie turismul este o activitate complexă cu o încărcătură economică vastă și care este poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare economice.
De asemenea definind turismul va trebui să ne îndreptăm privirea și spre turist și spre modul de definire al acestuia.
În anul 1937, la recomandarea Comitetului de Statistică a Ligii Națiunilor, s-a acceptat definiția următoare pentru turistul străin: orice persoană care se deplasează pentru o durată de timp de cel puțin 24 de ore într-o altă țară, diferită de cea în care se află domiciliul său stabil.
Astfel turiști pot fi considerați:
persoanele care efectuează o călătorie de plăcere sau agrement sau pentru orice alte motive (de familie, de sănătate);
persoanele care călătoresc cu scopul de a participa la conferințe sau reuniuni științifice, diplomatice, religioase, sportive etc.;
persoanele care se află în călătorii de afaceri;
persoanele aflate în croaziere maritime, chiar în cazul în care durata șederii lor în țara vizitată este mai mică de 24 de ore.
Nu sunt considerați turiști:
persoanele care sosesc într-o țară, cu sau fără contracte de muncă, pentru a ocupa o funcție sau pentru a exercita o activitate profesională;
persoanele care vin să se stabilească cu reședința definitivă într-o țară;
studenții și elevii care locuiesc temporar în străinătate;
persoanele care circulă provizoriu în zonele de frontieră (excursioniștii), precum și persoanele care domiciliază permanent într-o țară, dar lucrează într-o altă țară (navetiștii);
călătorii în tranzit care nu se opresc în țară chiar dacă durata traversării depășește 24 de ore.
Această definiție a fost acceptată în cadrul Reuniunii de la Dublin din anul 1950 și de către Uniunea Internațională a Organismelor Oficiale de Turism – U.I.O.O.T. (care s-a transformat ulterior în Organizația Mondială a Turismului – O.M.T.). Organizația Mondială a Turismului a adus doar o singură modificare definiției de mai sus privind includerea în categoria turiștilor a studenților și elevilor care locuiesc temporar in străinătate.12
Fig. 1. 1. Vizitatori și alte categorii de călători
Sursa: adaptat după Oraganizația Mondială a turismului (1975) p.22.
Literatura de specialitate din domeniul turistic pune accentul pe beneficiul economic, social și psihologic pe care-l aduce turismul, fapt ce se bazează pe atragerea de valută în țară, dezvoltarea relațiilor internaționale, deschiderea orizonturilor intelectuale și culturale, crearea premiselor pentru o mai bună înțelegere între diferite națiuni. Fără îndoială că ofertele turistice pot spori calitatea experienței umane atât din punct de vedere spiritual cât și material, așa cum reliefează Krippendorf, (1987) în cartea The Holiday Makers.
Vacanța (călătoria), înseamnă:
recuperare și regenerare;
integrare socială;
evadare;
comunicare;
lărgirea orizontului;
eliberare;
împlinire;
bucurie, fericire.
În literatura turistică există și voci care exprimă și păreri critice cu privire la fenomenul turistic. În cartea “The Golden Hardes” Turner și Ash (1975) descriu turismul ca fiind o boală ce se răspândește în toată lumea. În anii `80 au apărut analize sau critici argumentate, ca cele ale lui Krippendorf care considera turiștii ca fiind devoratori de peisaje.
Există anumite caracteristici ale fenomenului turistic care și-au pus amprenta asupra analizei fenomenului turistic:
– creșterea continuă a numărului de turiști;
– dorința de a avea cât mai multe locații;
– dorința de a avea o atitudine corectă față de mediu.
Odată cu schimbările sociale care au intervenit s-a ajuns la o modificare a structurii cererii turistice și turismul alternativ începe tot mai mult să câștige teren în paleta preferințelor turiștilor. Tabelul numărul 1.1 analizează aceste tendințe.
Conferința Națiunilor Unite pentru turism și călătorii internaționale (Roma 1963) a susținut că “turismul este o activitate umană, fundamentală și eminamente de dorit, care merită elogiile și încurajarea tuturor popoarelor și tuturor guvernelor”, recunoscând rolul însemnat al turismului pentru întărirea economiei țărilor prin stimularea comerțului internațional.
La Roma în 1963 în cadrul Conferinței Națiunilor Unite asupra turismului și călătoriilor internaționale s-a recomandat utilizarea termenului de vizitator care desemnează persoana care vizitează o țară, alta decât cea de reședință, pentru alt motiv decât desfășurarea unei ocupații remunerate în țara vizitată. Această definiție ajută la prezentarea a două categorii de vizitatori:
turiști – care sunt vizitatori temporari care stau cel puțin 24 de ore în țara vizitată și ale căror motive de călătorie sunt : afaceri, familie, reuniuni, recreere, sport, odihnă, religie sau studii;
excursioniști – care sunt vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere stând mai puțin de 24 de ore în țara pe care o vizitează.
Călătorul (turistul) în tranzit este persoana care traversează o țară, chiar poate rămâne mai mult de 24 de ore, cu condiția ca opririle să fie de scurtă durată și să aibă alte scopuri decât cele turistice.
Combinarea acestor elemente de spațiu și timp pot de asemenea produce patru mari categorii de turiști:
vizitatori internaționali de o zi (international stayovers) – care sunt persoanele ce rămân într-o o destinație diferită de țara de origine pentru cel puțin o noapte (de exemplu: un turist din Arad care stă doua săptămâni în Paris);
excursioniști internaționali (international excursionists) – care nu trebuie să stea la destinație o zi întreagă (de exemplu: un turist din Arad care stă 3 – 4 ore în portul din Miami);
vizitatori naționali sau interni de o zi (domestic stayovers) – persoanele care stau cel puțin o zi, într-o destinație care se află în țara de reședință, însă în afara mediului obișnuit de zi cu zi (de exemplu: turistul din Arad care merge pentru o săptămâna la Mamaia);
excursioniști naționali sau interni (domestic excursionists) – persoanele care stau mai puțin de o zi, într-o destinație care se află în țara de reședința, însă în afara mediului obișnuit de zi cu zi.
Figura nr. 1. 2. Conținutul complex al noțiunii de turism
Sursa: O.M.T. Tourism Trends Worldwide and in Europe
În anul 1991 în cadrul Conferinței Internaționale asupra Statisticii Voiajelor și Turismului de la Ottawa, o nouă definiție a turismului a fost adoptată, definiție care poate acoperi toate domeniile temporale și spațiale specifice călătoriilor naționale dar și internaționale: turismul se referă la activitățile desfășurate de către persoane pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioada consecutivă care nu depășește 12 luni, cu scop de loisir, afaceri sau alte motive.
Astfel conform acestei definiții putem identifica formele principale ale turismului:
turismul intern (domestic tourism) se referă la rezidenții unei țări care călătoresc doar în interiorul țării de reședință;
turismul receptor (inbound tourism) se referă la non – rezidenții care călătoresc într-o țară;
turismul emițător (outbound tourism) rezidenții țării care călătoresc în afara țării.
Tabelul nr. 1.1. Evoluția socială și dezvoltarea turismului alternativ
Sursa: Prosser R., Social Change and the Growth in Alternative Tourism, Ecotourism – A Sustainable Option, Edited by Wiley, UK, 1994
Turismul are un rol foarte important în economie prin contribuția deosebită la atenuarea șomajului. Complexitatea industriei turistice, varietatea preferințelor și gusturilor consumatorilor turiști, necesitatea personalizării și individualizării vacanțelor, posibilitatea redusă de automatizare-mecanizare a operațiunilor, face din sectorul turistic un puternic consumator de forță de muncă. Pe de altă parte creșterea numărului de persoane care fac călătorii, mărirea distanțelor călătoriilor, a timpului vacanțelor duce implicit la mărirea numărului persoanelor implicate în procesul de servire a turiștilor. World Travel and Tourism Council aprecia la 192 de milioane persoane numărul celor angajați direct în turism, adică 8% din totalul forței de muncă ocupată la scară mondială – 1 din 12 lucrători din lume lucrează în turism. Pentru 2005, același for estima o creștere de aproape 2 ori a numărului lucrătorilor, ajungându-se la circa 338 milioane persoane, făcând din turism cea mai largă industrie din lume.
Motive pentru a nu călători:
Uneori oamenii refuză o călătorie din varii motive. Unele dintre cele mai comune sunt: “nu îmi pot permite” sau “nu am timp”. De cele mai multe ori aceste motive sunt doar scuze nefondate pentru a ascunde adevăratele probleme pe care un călător crede că le-ar putea avea: frica de necunoscut, frica de zbor cu avionul, lipsa încrederii într-o călătorie într-o țară unde nu cunoaște limba etc.13
I. Niță și C. Niță, făcând o comparație cu alte domenii de activitate, prezintă numeroasele avantaje ale turismului:
valoarea adăugată în turism față de alte ramuri este superioară, datorită și faptului că importul de materii prime, în acest sector este nesemnificativ;
nu este o ramură energointensivă;
permite transformarea în valută a unor resurse materiale și umane, care nu pot fi exploatate pe altă cale;
utilizează în mare măsură, materii prime autohtone;
cursul de revenire în turism este avantajos comparabil cu alte ramuri, deoarece realizându-se ca export invizibil, prețul produselor turistice nu mai este încărcat cu cheltuieli de ambalare, taxe vamale, asigurare;
turismul antrenează direct și indirect importante consumuri de cantități însemnate de produse industriale;
asigură dezvoltarea echilibrată a tuturor zonelor țării.
Diferența cea mai importantă dintre turism și diferitele forme de recreere14 constă în faptul că este nevoie de consumatori să călătorească pentru a putea consuma turism. Recreația nu implică întotdeauna o călătorie. Un joc de tenis este recreație, la fel și o vizită la teatru, dar distanța parcursă până la teren sau la sala de spectacol este minimă. Astfel persoana în cauză nu își părăsește locuința pentru o lungă perioadă de timp. Călătoria implică însă deplasarea persoanei de la reședința sa pentru a locui temporar într-o alta zonă.
Importanța deosebită a turismului în economia națională rezidă din caracterul de ramură a economiei de interfață și sinteză, datorat diversității ramurilor încorporate în conținutul prestației industriei turistice. Legăturile dintre turism și celelalte ramuri ale economiei sunt complexe și de amploare, îmbrăcând forme diferite, manifestându-se indirect sau direct, periodic sau permanent, pe orizontală sau pe verticală. De exemplu, pentru desfășurarea activității turistice sunt necesare input-uri din alte ramuri: industrie alimentară, agricultură, industria construcțiilor și indirect a materialelor de construcții, energetică, construcții de mașini. Legăturile directe sunt acelea cu telecomunicațiile, transporturile, arta și cultura. Din acestea rezidă poziția importantă a turismului în structura mecanismului economic și rolul său activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei societății.
Tabelul 1.2. Tipologia efectelor turismului asupra economiei
sursa: Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, 2000, pag.24
1.2. DIMENSIUNEA FENOMENULUI TURISTIC PE PLAN NAȚIONAL ȘI MONDIAL
Turismul contemporan este o industrie vastă care se extinde rapid, iar principalele motive pentru această explozie sunt fenomenele specifice sfârșitului secolului XX: creșterea bunăstării populației, schimbările demografice de amploare, timpul suplimentar alocat călătoriilor, mobilitatea crescută a populației, dezvoltarea mijloacelor de transport, tehnologia de ultima oră aplicată la toate nivelele și nu în ultimul rând maturizarea industriei turistice.15
Au existat mari schimbări în cazul produselor turistice și a consmului acestora, și se pot identifica patru faze distincte fiecare dintre ele caracterizate prin diferitele forme de transport sau de substanță a accesului social la turism:16
în prima etapă, turismul a fost constrâns din punct de vedere social, turiștii venind în primul rând din zonele mai bogate ale nordului european în Italia sau Grecia era perioada anterioară existenței transporturilor pe căile ferate;
în faza a doua, începând cu secolul XIX, clasele de mijloc din țările bogate efectuau călătorii romatice în Europa ne-industrială, astfel zona Mării Mediterane a devenit spațiul de vacanță cel mai apreciat la nivel mondial;
în cea de-a treia etapă a apărut turismul de masă modern;
turismul verde este cel care a readus la viață zonele ne-industrializate din nordul și centrul Europei.
Turismul organizat a apărut de îndată ce turismul s-a manifestat ca un fenomen de masă.17 Dezvoltarea economică a țărilor din întreaga lume, corespunzător cu eliminarea totală sau parțială a barierelor comerciale și cu lărgirea și globalizarea economiei mondiale au ajutat la crearea unor condiții favorabile turismului internațional și al celui național, condiții care au fost influențate și de atragerea în circuitul turistic a unor noi zone și de îmbunătățirea calității vieții. Turismul este o sursă de venit importantă pentru orașe, regiuni sau state.18
Sistemul turistic are patru părți integrate:
piața – această parte se referă la necesitatea de a cunoaște comportamentul consumatorului care apare în constrângerile de ordin social și cultural;
călătoria – se referă mai ales la segmentele călătoriei, fluxul de vizitatori și caracteristicile acestora;
destinația – se axează pe atracțiile turistice, dar și pe politicile de vânzare aplicate acolo;
maketingul – implică planificarea de marketing și utilizarea instrumentelor de marketing.19
Influența asupra turismului se manifestă din multiple direcții, turismul evoluând sub incidența unor factori numeroși, diferiți ca rol și ca natură. Factorii de influență precum: creșterea economică, timpul liber sau mutațiile demografice, afectează într-un mod sau altul, în proporții variate, întregul domeniu al turismului, făcând totodată destul de dificilă observarea cu acuratețe a influenței fiecărui factor în parte.
Este extrem de important a se vedea un mod de clasificare și grupare a acestor factori de influență a turismului.20
Astfel după importanța lor avem:
Factori primari – care sunt esențiali pentru evoluția circulației turistice precum: oferta turistică, veniturile populației, mutațiile demografice sau mișcarea populației, prețurile, timpul liber;
Factori secundari – climatul și cooperarea internațională, condițiile de organizare a activității turistice, facilitățile de oferire a vizei, serviciile complementare.
După durata acțiunii lor există:
Factori cu influență permanentă – puterea de cumpărare a populației, mutațiile demografice, creșterea alocată timpului liber, stabilitatea politică;
Factori sezonieri – care au o acțiune ciclică precum: succesiunea anotimpurilor, activitatea în agricultură, structura anului școlar;
Factori conjuncturali sau accidentali – crizele economice și politice, confruntările armate, catastrofele naturale.
După natura sau conținutul acestora avem:
Factori economici – veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică, prețurile și tarifele;
Factori demografici – evoluția cantitativă și numerică a populației,
Factori sociali – urbanizarea, timpul liber, moda;
Factori psihologici, educativi și de civilizație – nivelul de instruire, nevoia și dorința de cunoaștere și de cultură, temperamentul, caracterul individual;
Factori tehnici – parametrii tehnici ai echipamentelor și instalațiilor specifice, performanțele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții, dotările tehnice ale unităților hoteliere;
Factori naturali – așezarea geografică, relieful, clima, poziția față de principalele căi de comunicații;
Factori politico-organizatorici – formalitățile la frontiere, regimul de acordare a vizelor, conflictele sociale, etnice sau religioase.
În funcție de direcția de acțiune:
Factori exogeni (exteriori activității de turism) – evoluția demografică, sporul natural al populației, creșterea veniturilor, creșterea gradului de urbanizare, mobilitatea crescută a populației (datorată motorizării);
Factori endogeni (interiori activității de turism) – lansarea de noi produse turistice, diversificarea gamei de servicii oferite, ridicarea nivelului de pregătire a personalului angajat în serviciile turistice, nivelul tarifelor, facilitățile de preț.
După profilul de marketing avem:
Factori ai cererii turistice – veniturile populației, urbanizarea, timpul liber, dinamica evoluției populației;
Factori ai ofertei turistice – diversitatea și calitatea serviciilor, costul prestațiilor, condițiile naturale, baza materială, nivelul de pregătire;
Factori ai confruntării cerere-ofertă – distribuția agențiilor de voiaj, sistemul legislativ, calitatea infrastructurii.21
Fazele dezvoltării destinațiilor turistice:
Faza de pre – turism – călătorii de afaceri și vizite personale – efecte: impact minim asupra comunității;
Faza de călătorie – frecvență crescută a vizitatorilor independenți – efecte: oportunitățile de afaceri sunt recunoscute de către întreprinzători, populația locală este primitoare sau ostilă vizitatorilor;
Faza de turism in masă – grupuri de turiști care sosesc regulat – efecte: ocupația localnicilor depinde într-o mare măsură de turism și de investiții;
Faza de management turistic – turismul este recunoscut ca o industrie în zonă – efecte: infrastructură dezvoltată, creștere planificată, elemente de protecție a mediului.22
Pentru a vedea cât mai clar cum este influențată activitatea de turism va trebui să fie prezentați factorii reprezentativi care au o influență decisivă asupra evoluției de ansamblu a fenomenului turistic.
Veniturile populației reprezintă principala condiție pentru manifestarea cererii turistice și astfel, suportul material și obiectiv al dezvoltării turismului.
Veniturile populației exprimă sintetic nivelul de dezvoltare economică și socială a unei țări, și indirect, posibilitățile oferite pentru practicarea turismului. Astfel sporirea veniturilor individuale, care sunt un rezultat al creșterii economice și al produsului intern brut, influențează fără tăgadă structura consumului în sensul majorării ponderii cheltuielilor pentru turism.23
Veniturile populației au ca scop acoperirea și satisfacerea unor nevoi vitale (determinate de nevoile fiziologice), iar pe măsură ce nivelul global al veniturilor crește, partea destinată de fiecare persoană în parte, satisfacerii nevoilor vitale scade relativ. Disponibilitățile bănești rămase după satisfacerea nevoilor vitale vor fi îndreptate spre cerințele care asigură un anumit grad de confort și în ultimă instanță spre subvenționarea activităților legate de timpul liber.
Astfel o creștere a veniturilor într-o anumită proporție va duce la o sporire a cheltuielilor turistice. Veniturile reprezintă un factor cu acțiune complexă care influențează cantitativ circulația turistică prin modificarea numărului turiștilor și calitativ prin determinarea duratei deplasării, realizării călătoriei în interiorul sau în afara țării, prin distanța pe care se efectuează călătoria sau opțiunea pentru un mijloc de transport.
Un alt factor important este reprezentat de către prețurile și tarifele practicate, ca mijloc de dezvoltare a turismului. Influența prețurilor se desfășoară pe mai multe planuri, vizând produsul turistic atât in ansamblul său cât și pe fiecare din componentele sale: transportul, cazarea, alimentația. De asemenea prețurile se manifestă diferit în raport cu piața internă și cea internațională și produce mutații calitative și cantitative.
Relația dintre prețuri și tarife este una specială: practicarea unor tarife ridicate poate limita accesul la serviciile turistice reducându-se astfel numărul de turiști, în același timp însă tarifele scăzute stimulează cererea. Dar pot exista reacții adverse când tarifele prea mici pot scădea încrederea clienților în calitatea serviciilor.
Astfel raportul calitate-preț are un rol esențial în formarea cererii turistice. Se va impune astfel implementarea unei politici riguroase în domeniul prețurilor, tarifele trebuind să fie temeinic fundamentate, reflectând cu fidelitate calitatea prestațiilor.
Oferta turistică reprezintă un alt factor major pentru stimularea dezvoltării turismului. Oferta turistică este constituită din atracții naturale și antropice, forța de muncă, echipamente și are o influență asupra consumului turistic.
Țări cu resurse mai modeste și cu valori mai reduse pot fi compensate prin calitatea superioară a prestațiilor. Bogățiile unei țări constituite din valori naturale precum: relief, climă, floră, faună, valori istorice sau de cultură sunt elemente esențiale exercitând forțe de atracție puternice asupra fluxurilor turistice.
Industria turistică cuprinde o varietate mare de afaceri care urmăresc îndeplinirea unui singur scop: furnizarea de produse și servicii necesare sau dorite de călători.24
Progresul tehnic, un alt factor are și el o influență asupra urbanizării, asupra industrializării, mobilității populației, calității mediului. Dotarea cu automobile și perfecționarea infrastructurii rutiere și a căilor și mijloacelor de transport sunt manifestări ale progresului tehnic. Astfel va fi permisă deplasarea a tot mai multe persoane spre destinații turistice aflate la distanțe mari.
De asemenea progresul tehnic se manifestă și asupra performanțelor și calității serviciilor turistice oferite de agențiile de voiaj prin transmiterea computerizată și ultrarapidă a informației.
Evoluția demografică corelată cu dinamica populației influențează turismul în toate componentele sale. Astfel o creștere ar numărului de turiști poate fi datorată creșterii numerice a populației, însă doar în țările cu o economie dezvoltată, unde turiștii își pot permite și au la dispoziție condiții materiale bune pentru o călătorie turistică.
Turiștii tineri au o importanță deosebită, tineretul reprezintă circa 30-35% din totalul populației și au o deschidere mai mare spre nou și o receptivitate sporită față de turism (circa 60-70% din totalul tinerilor vor întreprinde o călătorie). Aceasta datorită faptului că au o nevoie mai mare de instruire, au dorințe de distracție mai intense și au timp liber mai mult.
Însă persoanele de vârsta a treia reprezintă la rândul lor o importantă rezervă de lărgire a pieței turistice, acest lucru datorându-se creșterii duratei medii de viață. Datorită creșterii speranței de viață, companiile turistice internaționale se vor adresa unui număr tot mai mare de turiști în vârstă, cu un venit stabil și cu mai puține responsabilități legate de familie. Deși creșterea populației în Europa se apropie de zero și interesul pentru turismul extrafrontalier este mare încă de pe acum, se estimează că cererea pentru călătorii în scop turistic va spori, ca funcție a îmbătrânirii populației. De exemplu, în Europa, în anul 1980 aproximativ 25% din populație a fost cu vârsta de peste 65 de ani, iar în anul 2025 se prefigurează ca această cifră să crească cu încă 29,2%. Luând în considerare persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 și 65 de ani, numărul de europeni care fac parte din „piața matură” este de circa 100 de milioane.
Media speranței de viață în Europa în 1980 era de 72,2 ani față de 57,3 ani în restul lumii, astăzi în schimb, media duratei de viață a crescut la aproximativ 75,4 ani pe continentul european și la 65,3 ani în restul lumii. Populația îmbătrânită din Europa și din America de Nord reprezintă un potențial imens în ceea ce privește activitățile dedicate timpului liber, inclusiv turismului. Atenția țărilor puternic industrializate va fi îndreptată acum mai ales înspre categoria celor de vârsta a doua și a treia, a organizării timpului lor liber și a asistenței sociale pentru aceștia. Aceste schimbări vor fi foarte variate și extinse, începând de la ceea ce doresc în general persoanele în vârstă, până la cele mai amănunțite preferințe ale lor. Pe scurt: o piață cu un potențial imens, care merită a fi investigată cât mai rapid.
Numărul de membri dintr-o familie poate fi un alt factor de influență în ceea ce privește industria turistică. Familiile mici, cu mai puțini copii, vor avea moduri diferite de a cheltui banii și pe deasupra o mobilitate crescută, axându-se în special înspre petrecerea timpului liber și spre călătoriile de plăcere.
Distribuția populației pe categorii sociale și profesionale determină clar faptul că segmentele de populație cu nivel de pregătire superior manifestă mai mult interes față de consumul turistic
Un alt factor nu mai puțin important este reprezentat de preocupările legate de siguranța și protecția mediului înconjurător. Pe de o parte urbanizarea, într-o continuă expansiune, va obliga consumatorii să caute natura și mediul cât mai nepoluate, iar pe de altă parte există deja presiuni intense în cadrul statelor lumii cu privire la politicile ecologiste și de protecție a mediului înconjurător.
La finele anilor 1970 Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD – 1980) a formulat secvența de impact asupra mediului înconjurător, care conține 4 etape în care se pot vedea efectele turismului asupra mediului:
activitățile de stres (stressor activities) – care inițiază secvența de impact asupra mediului (restructurarea și deteriorarea mediului, producerea de reziduuri toxice, activitățile turistice, etc.);
stresul de mediu (environmental stress) – care alterează mediul înconjurător prin intermediul activităților de stres;
efectele asupra mediului (environmental responses) – reprezintă schimbările care apar ca rezultat al stresului, acestea pot fi directe sau indirecte și imediate sau pe termen lung;
efectele datorate activităților omului (human responses) – care de asemenea pot fi directe sau indirecte și imediate sau pe termen lung.
World Travel and Tourism Council (WTTC) a creat în anul 1991 Centrul de Cercetări Asupra Mediului Turistic (World Travel and Tourism Environment Research Centre – WTTERC) care să monitorizeze cu atenție industria turismului și efectele sale asupra mediului înconjurător.
Mediul înconjurător a devenit o „mega – forță”, care va influența fără echivoc toate tipurile de produse sau servicii pe care le vom găsi în viitorul apropiat pe piață. Numărul în creștere al turiștilor interesați de mediul înconjurător va obliga într-un fel sau altul companiile de turism internațional să-și revadă politicile privind mediul și să le adapteze noilor cerințe.
Timpul liber este un factor determinant în turism și în zilele noastre acest element este mult mai prezent datorită diminuării duratei zilei de muncă, creșterii timpului alocat concediului de odihnă, reducerii săptămânii de lucru etc.
Procesul de urbanizare influențează și turismul însă nu are totdeauna efecte pozitive, relația sa cu mediul putând fi una de stres asupra mediului după cum am amintit anterior.
Moda, tradițiile, obiceiurile, dorința de instruire ca factori psiho-sociologici își aduc aportul în influențarea industriei turismului. Manifestările cultural-științifice, sărbătorile tradiționale și evenimentele sportive pot stimula interesul și pot atrage în circuitul turistic noi segmente ale populației.
Un alt factor nu mai puțin important ca și ceilalți îl constituie și acțiunile guvernamentale și facilitățile acordate de organizatorii de turism. În această categorie putem înscrie: legislația, acordurile internaționale, sistemul de acordare a vizelor etc.
1.3. INDICATORII CU AJUTORUL CĂRORA SE DETERMINĂ LOCUL ȘI ROLUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE
Balanța comercială a unei țări, permite cunoașterea cu exactitate a importurilor și exporturilor realizate de o țară, prin corelarea intrărilor cu ieșirile într-o perioadă determinată de timp. “Comerțul invizibil” alcătuiește așa – numita “balanță invizibilă” care este parte din balanța de plăți externe.
Turismul internațional25 influențează “balanța comerțului invizibil” și “balanța de plăți externe”. Încasările din “operațiunile invizibile”, precum și plățile în contul lor, determină prin soldul lor în mod apreciabil soldul definitiv al balanței de plăți dintr-o țară. Situația balanței de plăți afectează direct și Produsul Național Brut. Pentru a exemplifica acest lucru ne folosim de ecuația:
Y = C + I + G +(E – H)
unde:
Y – Produs Național Brut;
C – cheltuieli cu bunuri de consum;
I – cheltuieli pentru bunuri investiționale;
G – cheltuieli guvernamentale;
E – exporturi;
H – importuri
Dacă importurile26 de turism sunt mai mari decât exporturile de turism, soldul este negativ iar P.N.B. (Y) va fi și el mai mic, unde exporturile de turism sunt cheltuielile făcute de către turiștii străini în țara noastră.
Balanța de plăți27 reflectă ansamblul creanțelor și debitelor unei țări în relație cu străinătatea, iar influența turismului asupra acesteia poate fi redată prin intermediul soldului balanței valutare a turismului care, în funcție de natura sa – pozitivă sau negativă – poate compensa, reduce sau agrava o balanță de plăți deficitară.
Sinteza influențelor28 operațiunilor invizibile asupra soldului total al balanței conturilor curente este:
reduce soldul activ al balanței comerciale;
compensează, cu ponderi diferite, soldul pasiv al balanței comerciale;
sporește soldul activ al balanței comerciale;
acoperă, uneori cu excedent, soldul pasiv al balanței comerciale;
în anumite cazuri majorează pasivul, soldul total al balanțelor operațiunilor curente.
Turismul este un stimulator al investițiilor în infrastructură, al micilor afaceri conexe fenomenului turistic, iar investiția inițială în turism induce investiții importante în sectorul terților, incluzând investiții în hoteluri, restaurante, zone comerciale, porturi, aeroporturi.
Oscar Snack, mai prezintă efectul multiplicator al turismului bazat pe teoria “randamentului” sau a “multiplicatorului”. Aplicat la turism, efectul multiplicator ne indică influențele turismului asupra venitului național, generate de influența cheltuielilor turistice în activitatea sectoarelor productive. Turismul este una din activitățile economice, de ale cărei venituri beneficiază aproape toate sectoarele economiei. Venitul turistic antrenează noi cheltuieli, acestea devenind la rândul lor, venituri pentru alte activități economice.
Efectul multiplicator se manifestă în două forme: efectul multiplicator al încasărilor din turism, respectiv efectul unei unități de cheltuială bănească a turismului, din punct de vedere al creării de noi venituri în economia națională și efectul multiplicator al investițiilor străine. O cheltuială primară efectuată de un turist, de exemplu, într-un hotel, va fi utilizată pentru noi investiții (echipament, instalații), pentru plata personalului, pentru plata unor bunuri sau servicii sau achitarea unor datorii. Beneficiarii banilor la rândul lor vor utiliza banii primiți pentru a acoperi nevoile lor personale sau a achita propriile lor datorii, astfel banii cheltuindu-se de mai multe ori, prin repartizare între diferite sectoare ale economiei naționale, generând de fiecare dată noi venituri.
Din punct de vedere economic, încasările obținute de la vizitatorii străini sunt exporturi pentru țările (arealele) receptoare de fluxuri turistice. Datorită faptului că banii proveniți din exterior circulă în economia locurilor vizitate de turiști și sunt cheltuiți și recheltuiți de mai multe ori până ce dispar din circuitele economice, Keynes a denumit “injectări” pentru economie exporturile realizate din prestațiile turistice, asociate cu consumul de bunuri materiale și implicit cu cheltuielile interne. Dar, dacă acești bani sunt imobilizați în economiile populației sau sunt folosiți pentru plata unor obligații fiscale, sau pentru importuri, își pierd valoarea stimulativă, și sunt numiți de Keynes “scurgeri” spre alte destinații. Cu cât este mai mare volumul acestor scurgeri, cu atât este mai redus efectul multiplicator al turismului. Keynes susține faptul că creșterea economică este posibilă când “injectările” sunt mai mari decât “scurgerile”.
Efectul multiplicator29 al turismului poate fi evidențiat prin formula:
unde:
A – este proporția cheltuielilor care rămân în arealul analizat după deducerea scurgerilor către alte areale;
B – este proporția veniturilor cheltuite de rezidenți pe plan local, pentru procurarea bunurilor și serviciilor produse în limitele arealului considerat;
C – este proporția cheltuielilor rezidenților care se transformă în venituri locale după deducerea scurgerilor.
Cercetătorii americani Robert W. McIntosh și Charles R. Goeldner folosesc următoarea formulă care demonstrează mecanismul de acționare a efectului multiplicator:
Multiplicatorul turistic
reprezintă coeficientul de elasticitate absolută (a) a consumului turistic.
O altă formulă folosită în cuantificarea efectului multiplicator al turismului este:
K = (impactul direct + impactul indirect + impactul indus) / impactul direct30
unde:
impactul direct cuantifică efectele primei runde de circuit monetar provenit de la turist, ca de pildă proporția dintre unitatea monetară cheltuită de turistul consumator într-un restaurant și cheltuielile unui restaurant pentru procurarea materiilor prime necesare preparatelor comandate de respectivul client;
impactul indirect cuantifică efectele derivate ale rundelor adiționale cauzate de recircularea unității monetare inițiale a turistului ca de exemplu pentru procurarea unor bunuri și servicii de către firmele din alte sectoare care au contribuit la furnizarea materiilor prime restaurantului respectiv, care sunt necesare prestării serviciilor de alimentație solicitate de respectivul client;
impactul indus cuantifică efectele derivate cauzate de angajații unei firme care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte sectoare de afaceri, de exemplu salariații unui hotel cheltuiesc o parte a salariului lor pentru cumpărarea de haine, alimente din rețeaua comercială locală.
Unitățile respective la rândul lor cheltuiesc și ei o parte din venituri pentru achiziționarea altor bunuri și servicii în arealul în care locuiesc.
Dacă analizăm evoluția ponderii populației ocupate în hoteluri și restaurante în totalul populației, se constată o scădere a populației ocupate în turism, față de anul de referință 1990.31
Tabelul 1.3. Populația ocupată în turism (hoteluri și restaurante):
Sursa: Anuarul Statistic al României 2005
Literatura de specialitate32 menționează o serie de indicatori de măsurare a aportului turismului la dezvoltarea economiei naționale:
1. Aportul (ponderea) încasărilor turistice în P.I.B.:
unde:
IT – totalitatea încasărilor din turism;
P.I.B. – Produsul Intern Brut.
2. Ponderea cheltuielilor turistice în totalul cheltuielilor de consum:
unde:
Ct – cheltuielile turistice ale populației;
Cc – cheltuielile de consum ale populației.
3. Ponderea personalului folosit în sectorul turistic față de totalul populației active:
unde:
Pt – personal ocupat în turism;
Pa – populația activă.
4. Aportul turismului în exportul de mărfuri:
unde:
It.ex. – încasări de la turiști străini (externi);
Ex.mf. – exportul de mărfuri.
5. Ponderea cheltuielilor turistice în importul de mărfuri:
unde:
Cte – cheltuielile turistice ale populației în alte țări;
Im.mf. – importul de mărfuri.
Indicatorii circulației turistice
Numărul total de turiști 33 Σt sau T este un indicator absolut care reprezintă numărul persoanelor (români și străini) care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și stau cel puțin o noapte într-o unitate de cazare turistică în zone vizitate din țară, motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate.
Astfel, pe scurt el cuprinde persoanele care rămân cel puțin 24h în țară sau altă localitate vizitată, alta decât cea în care domiciliază fără a efectua o activitate plătită. Numărul de turiști se împarte astfel:
După circulația turistică în turiști români, turiști străini;
După scopul vizitelor: odihnă, recreare, vacanță; în tranzit; afaceri și motive profesionale, mic trafic de frontieră; personal însoțitor;
În funcție de mijloacele de transport folosite: rutiere, feroviare, aeriene, navale;
Pe categorii socio-profesionale după: sex, vârstă etc.
număr total de zile turist: este un indicator ce se obține ca produs între numărul de turiști t, și durata activității turistice sau durata sejurului exprimată în zile z, perioada totală luată în calcul este 1 an.
Σ z•t = Σy
numărul mediu de turiști exprimă circulația turistică medie într-o anumită perioadă de timp, și arată numărul mediu de sosiri pe zi:
t = Σ z•t / Σz
durata medie a sejurului z se calculează ca raport între numărul total de zile turist și numărul total de turiști și oferă informații34 complete în legătură cu amploarea activității turistice:
z = Σ z•t / Σt
Evoluția în timp a acestui indicator este foarte importantă deoarece scoate în evidență atitudinea consumatorilor față de activitatea turistică, atitudine determinată de o serie de factori cum ar fi: veniturile, politica de prețuri sau timpul liber.
densitatea circulației turistice este o mărime relativă care leagă circulația turistică cu populația autohtonă a țării receptoare. Se calculează ca raport între numărul turiștilor ce vizitează o țară, zonă sau stațiune sau numărul total de zile-turist și numărul populației autohtone.
d t = Σ t / ΣP sau Σ z t / Σ P
referința relativă a turiștilor: este un indicator de intensitatea circulației turistice ce arată tendințele fluxurilor turistice spre o anumită destinație. Indicatorul se obține ca raport între numărul total al turiștilor dintr-o țară A spre o destinație B și populația rezidențială a țării A
Pr = Σ t / P
Evoluția principalilor indicatori care evidențiază locul și rolul turismului în economia națională se prezintă astfel:
1. Structura populației ocupate – în perioada anilor 1990 – 2004, populația ocupată în turism a scăzut de la 186 mii persoane în anul 1990, la 148 mii persoane în 2004, respectiv cu 38 mii, adică 20,4%. Până în anul 2000, populația ocupată în turism a cunoscut o scădere permanentă, după care a început din nou să crească.
În anul 1990 în turism lucrau 1,72% din totalul populației ocupate; în anul 1995 doar 1,3%; în 2000 1,06%, pentru ca în 2004 să crească la 1,62%.
Tabel nr. 1.4. Structura populației ocupată în România
Sursa: Calculat pe baza Anuarului statistic al României 2004.
Structura pe vârste a populației ocupată în anul 2004 în hoteluri și restaurante se caracteriza printr-un grad mai ridicat de întinerire decât media pe economia națională, la cele cuprinse între 15 și 24 ani și 25 – 34 ani, fenomen pozitiv și chiar necesar în acest domeniu de activitate. De asemenea, în același an, femeile reprezentau 66,6% din forța de muncă ocupată față de 45,6% pe total economie națională fiind mai mare cu 21%.
Tabel nr. 1.5. Structura pe vârste a populației ocupată în anul 2004
– în % –
Sursa: Calculat pe baza Anuarului statistic al României 2004.
2. Contribuție la formarea V.A.B. (valoare adăugată brută).
În anul 1990, calculul se făcea pe produs intern brut dar împreună, turism și comerț, ponderea fiind 4,9% iar în 1995 11,7%. În anul 2000, calculul s-a făcut pe baza valorii adăugate brute și a fost 2,68%, iar în 2004 2,09% dar numai pentru activitatea de turism fără comerț.
Tabel nr. 1.6. Structura P.I.B. și V.A.B.
* Calculat pe baza P.I.B., comerț + turism.
Sursa: Anuarul statistic al României, anii 1996 și 2005.
În perioada 2000 – 2004, contribuția turismului la formarea V.A.B. a scăzut de la 2,68% la 2,09% respectiv cu 0,59%.
Activitatea din hoteluri și restaurante calculată în U.S.D. a fost în anul 2000* 877.813 mii U.S.D. Valoarea adăugată brută pe o persoană ocupată în turism exprimată în U.S.D. a fost 9.567 U.S.D. în anul 2000 și 10.705 U.S.D. în anul 2004 crescând cu 10,9%.*
Valoarea serviciilor turistice / locuitor calculate în U.S.D. au fost în anul 2004 de numai 74 U.S.D., cu mult sub nivelul înregistrat în alte țări vecine: Bulgaria, Ungaria, Slovenia etc.**
* Calculul în U.S.D. s-a făcut pe baza următorului raport de schimb valutar 2000 – 1 U.S.D. = 21.692,74 lei și în 2004 – 28.909,77 lei.
** Serviciile turistice luate în calcul au fost activități hoteliere, agenții turistice, restaurante, campinguri și alte facilități pentru cazare de scurtă durată conform Anuarului Statistic al României pe anul 2005.
3. Structura balanței de plăți externe
În perioada anilor 2000 – 2004 atât balanța de plăți externe pe total economie națională cât și turismul au avut sold negativ; în economia națională 1.494 mil. Euro în 2000 și 5.099 mil. Euro în 2004 iar în turism 73 mil. Euro în 2000 și 28 mil. Euro în 2004.
Ponderea turismului în soldul negativ a scăzut de la 4,9% în 2000 la 0,55% în 2004, fenomen datorat, în principal, reducerii cheltuielilor efectuate de turiștii români în străinătate: de la 466 mil. Euro în 2000, la 434 mil. Euro în 2004.
Tabel 1.7. Structura balanței de plăți externe a României
Sursa: Calculat pe baza Anuarului statistic al României 2005.
1.4. ESTIMĂRI ALE CIRCULAȚIEI TURISTICE MONDIALE 2010 – 2020
În secolul XXI se preconizează o continuă dezvoltare și expansiune a turismului rural, combinate cu preocupările pentru protecția mediului înconjurător.35
Conform estimărilor specialiștilor care au elaborat un studiu privind perspectivele dezvoltării sectorului turistic36, la nivelul anului 2020 se va înregistra cifra de 1.602 milioane de sosiri de turiști internaționali, corespunzătoare unei rate medii anuale de creștere 4,3% (având ca bază anul 1995).
Tabel 1.8. Estimarea sosirilor de turiști internaționali pe regiuni O.M.T.,
în perioada 1995 – 2020
Tabel nr. 1.9.
Se poate observa că astfel cea mai ridicată rată a sosirilor este estimată în regiunea Asia de Est / Pacific, cu 7,0%, urmată de Orientul Mijlociu cu 6,7%. Europa va primi în continuare cel mai mare număr de turiști internaționali, dar acesta va scădea sub 50% din numărul total al sosirilor.
Tabel nr. 1.10. Sosirile de turiști și încasările la nivel internațional
în perioada 1980-2020
Sursa: Neacșu N., Băltărețu A., Economia turismului. Lucrări practice, statistici reglementări, Ed. Uranus, 2005, pag. 279
Tabel nr. 1.11. Topul primelor zece țări de destinație turistică la nivelul anului 2020
Sursa: W.T.O., 1997
Creșterile cele mai spectaculoase37, se vor înregistra în zona Europei Centrale / Est, unde o pondere semnificativă a sosirilor se estimează a fi înregistrată în Federația Rusă (47,1 mil. turiști, respectiv 19,2% din total) și Republica Cehă (cu 44 mil. sosiri, respectiv 18%), care însumează împreună 37,2% din total zonă.
Tabel nr. 1.12. Estimarea sosirilor de turiști internaționali în Europa,
în perioada 1995 – 2020
Sursa: W.T.O. 1997
Se apreciază, de asemenea38, că statele situate în această zonă, aparținând fostului la lagăr socialist, vor cunoaște o dublare a numărului de sosiri față de anul 1995, încă la nivelul anilor 2016.
Europa de Vest și Europa Sudică vor avea o rată mai scăzută a numărului de sosiri, ca urmare și a tendinței de saturare a acestor piețe turistice.
Principal factor ce va contribui la o creștere susținută a turismului în zona Central / Est Europeană îl constituie forța crescândă, în timp de la nivelul inițial redus, la o cerere tot mai frecventă pentru formele particulare de turism (în aer liber, aventură etc.) în toate zonele, dar cu precădere în zona Europei Centrale / Est. Ca urmare se va înregistra o majorare substanțială a cererii intraregionale pentru această zonă.
Pe de altă parte, destinațiile în devenire sau aflate în stadiu de refacere din zonă cunosc, în prezent, o puternică dinamică de dezvoltare bazată pe elaborarea unor strategii susținute.
Performanța ocupației turistice este germenul dezvoltării turismului pe glob.39
La nivel european, principalele tipuri de produse turistice care vor contribui la creșterea cererii vor fi:
dezvoltarea stațiunilor de mare capacitate;
dezvoltarea stațiunilor secundare, ca de exemplu: Marsalforn și Xlendi – Malta, litoralul Atlanticului de Sud din Portugalia, unde dezvoltarea este limitată de faptul că majoritatea zonelor costiere înconjurătoare – ca Vila Nove de Milfoentes și Zambujeira do Mar – sunt clasificate ca parcuri naționale ș.a.;
orașe secundare, ca Ierusalim (Israel), Leon, Bilbao, Sevilia, Valencia, Barcelona (Spania), Verona, Florența (Italia), Salsburg (Austria) ș.a.;
zone rurale ca deșertul Neguev (Israel), Asturia (Spania), Toscana (Italia), din țările Scandinave sau din Austria și Elveția.
1.5. TURISMUL ȘI ACTIVITATEA SOCIALĂ
Dezvoltarea turismului are nu doar o importanță economică, ci și un impact deosebit în viața socială și culturală a comunităților locale.40
Cele patru principii de ghidare pentru dezvoltarea turismului sunt:
dezvoltarea turismului trebuie să fie îndreptată către bunăstarea comunităților locale;
dezvoltarea turismului trebuie sa păstreze un echilibru între interesele comunităților locale și cele ale turiștilor;
dezvoltarea turismului trebuie făcută cu acordul și participarea comunităților locale;
dezvoltarea turismului trebuie implementată astfel încât să aducă bani la bugetul local, dar și să îmbunătățească nivelul traiului în cadrul comunităților locale.41
Studiile realizate de Organizația Mondială a Turismului cu privire la efectele turismului asupra economiei naționale au fost grupate în trei categorii:
efecte asupra strategiei globale a dezvoltării unei țări (zone) sau efecte globale;
efecte parțiale asupra economiei naționale, respectiv asupra agenților, sectoarelor, variabilelor și macrodimensiunilor fundamentale ale economiei;
efecte externe, în domeniul socio-cultural, fizic și cel al resurselor umane cu rezultate economice indirecte.
Luiz Moutinho, membru al Departamentului de Studii de Management al Universității din Glasgow, Marea Britanie, a observat că atunci când piețele se globalizează42 deosebirile regionale devin importante. Astfel trebuie să ne dăm seama că vor exista capcane atunci când modurile de abordare trec cu vederea deosebirile de ordin cultural și regional, dar totodată pot exista probleme atunci când considerăm că există prea multe similitudini. Astfel, concret, cu cât modul de viață al consumatorilor devine mai uniform și mai omogen, cu atât ei se vor agăța mai mult de valorile tradiționale.
Tradițiile și obiceiurile străvechi, care altfel ar dispărea din cauza concepțiilor moderne care sunt considerate uneori depășite, pot fi salvate și chiar fructificate prin cererea tot mai mare a pieței turistice. Consumatorul pare a fi interesat de experiențe noi în locurile care emană istorie, de obiceiurile si tradițiile altor popoare și de modul lor de trai. Turistul nu mai dorește doar un loc pentru odihnă oriunde ar fi el în natură, ci vrea să-și satisfacă curiozitatea cu ceea ce au creat alte civilizații de-a lungul mileniilor.
În plus, nevoile și preferințele consumatorilor pe întreg globul vor deveni universale și totodată43 mai specializate. Chiar dacă diferențele vor rămâne de la țară la țară, companiile internaționale vor lansa produse și servicii standardizate, care pot acoperi imediat aceste noi nevoi. Paradoxul omogenității și al varietății va permite existența unei mai mari deosebiri si totodată a unei mai mari unicități in ceea ce privește preferințele consumatorilor.
Tendințele semnificative în turism44, din punct de vedere calitativ, sunt următoarele:
mulți turiști doresc să participe la distracții, sport și aventură și să asimileze cunoștințe despre istoria, cultura și natura zonelor pe care le vizitează. Turiștii sunt mult mai activi din punct de vedere fizic și psihic decât în deceniile anterioare;
mulți turiști doresc să-și satisfacă anumite interese și hobby-uri. Există în turism multe tipuri de interese turistice speciale, având la bază natura și viața sălbatică, așezările istorice, modele culturale, activitățile economice și interesele profesionale;
turismul pentru cei ce vizitează zone ancestrale, devine în multe zone tot mai important. Ecoturismul, turismul cultural și de aventură au evoluat rapid ca forme de dezvoltare turistică. Turismul religios realizat de persoanele ce vizitează așezări sacre, legate de credința lor religioasă, va rămâne o categorie turistică semnificativă;
mulți turiști caută destinații și produse turistice noi. Această opțiune creează oportunități de dezvoltare a unor zone turistice noi și de îmbunătățire și extindere a destinațiilor existente;
turiștii sunt interesați de menținerea și îmbunătățirea sănătății lor, și de aceea stațiunile balneare au luat amploare. Hotelurile și stațiunile includ facilități pentru efectuarea de exerciții fizice, a fost stimulat interesul pentru tratamente medicale tradiționale;
turiștii preferă vacanțe mai scurte, dar mai frecvente pe parcursul unui an. Apare astfel posibilitatea dezvoltării mai multor destinații turistice, care să ofere turiștilor facilități și activități pe tot parcursul anului;
mulți pensionari de vârstă înaintată, dar activi, mai ales cei cu venituri mari, călătoresc; tinerii și adulți călătoresc încă în număr mare; persoanele cu handicap călătoresc ca turiști. Pentru toți aceștia pot fi proiectate facilități și servicii speciale, indiferent de sezon;
turiștii devin din ce în ce mai experimentați și mai sofisticați în deprinderile lor de călătorie și așteaptă atracții, facilități și servicii de bună calitate;
turismul de afaceri continuă să se extindă și poate aduce beneficii multor zone. Multe persoane care călătoresc în scop de afaceri pot fi considerați turiști pe timpul staționării lor în zonă;
turiștii sunt sensibili la problemele de mediu și la cele sociale și caută destinații turistice bine proiectate, nepoluate, evitând destinațiile proiectate incorect și cu probleme de mediu sau sociale;
stațiunile mai vechi sunt îmbunătățite și renovate, pentru a corespunde așteptărilor actuale ale turiștilor;
sectorul turistic folosește din ce în ce mai mult tehnologia modernă. Internetul a devenit un important instrument de informare și marketing.
Principalele bariere45 în dezvoltarea turismului sunt în general legate de infrastructura organizațională, situația economică și la nivel operațional:
cerere locală redusă;
calitate slabă a serviciilor turistice oferite;
lipsa organizațiilor turistice naționale, regionale și locale;
lipsa sistemului de informații în turism;
taxe mari pe serviciile turistice;
calitatea tot mai scăzută a statisticilor în turism.
Tabel nr. 1.13. Efectele benefice și negative ale turismului
Sursa: Laws E., Tourism Marketing, Service and Quality Management Perspectives, Stanley Thornes Publishers Ltd., 1991, pag. 156
Eric Laws consideră46 că impactul cel mai profund al turismului asupra valorilor tradiționale constă in relațiile sociale care sunt aduse în sfera economică: bunurile și serviciile care erau până nu demult o parte a vieții de zi cu zi a comunității sunt acum comercializate și oferite ca marfă.
CAPITOLUL 2
PIAȚA TURISTICĂ. CIRCULAȚIA TURISTICĂ
2.1. PIAȚA TURISTICĂ. CONCEPT. COMPLEXITATEA ȘI PARTICULARITĂȚILE PIEȚEI TURISTICE
În același fel ca și comerțul, turismul și-a constituit o piață proprie unde se întâlnesc cererea cu oferta. Piața turistică este parte integrantă a pieței în general, și a pieței serviciilor în particular astfel are o serie de elemente comune cu acestea însă și caracteristici diferite, specifice.
Piața turistică1 reprezintă totalitatea actelor de vânzare și cumpărare (tranzacțiilor) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relațiile pe care le generează și spațiul geografic și chiar timpul în care se desfășoară. De asemenea piața turistică mai poate fi definită ca fiind sfera de confruntare între oferta turistică și cererea turistică.
Produsul turistic este ansamblul de bunuri și servicii necesare pentru stimularea activității specifice de consum turistic.
Oferta turistică este definită ca ansamblu al activităților indispensabile pentru producția și distribuția lor, iar cererea turistică este reprezentată de totalul nevoilor sociale pentru consumul produsului turistic. Cererea turistică apare totdeauna ca fiind opusă ofertei turistice și totodată conjugată cu ea.
Piața turistică este caracterizată printr-o serie de particularități specifice cum ar fi:
complexitatea pieței – este rezultat al faptului că oferta și produsele turistice au un conținut aparte fiind alcătuite din bunuri și servicii, din elemente tangibile și intangibile. Astfel apare noțiunea de segmentare a pieței, produsul turistic fiind extrem de eterogen;
opacitatea pieței – este redată de prezența în structura produsului turistic a elementelor intangibile, raportul cerere-ofertă fiind mult mai greu de evaluat și de realizat;
caracterul fragmentat al pieței – există o multitudine de subpiețe turistice datorate în cea mai mare măsură raportului cerere-ofertă, care este determinat pe de o parte de varietatea elementelor constitutive ale produsului iar pe de alta parte de diversitatea nevoilor consumatorilor;
modul de manifestare a concurenței pe piață – este generată în mare măsură din cauza opacității pieței, iar raportul cere-ofertă este influențat de caracterul limitat al informării clientului și de imposibilitatea cunoașterii calităților reale ale produselor;
elasticitatea și dinamismul – piața este extrem de ușor de influențat de variațiile mediului extern, evoluția sa a fost dinamică sub aspectul următorilor factori: nivelul de dezvoltare a economiei, gradul de ocupare a forței de muncă, calitatea mediului, progresul tehnic și tehnologic, cadrul legislativ și climatul politic etc;
mobilitatea pieței turistice – este determinată de modul de manifestare a cererii, oferta având de fapt o poziție dominantă, adaptarea sa la cerere fiind limitată relativ.
concentrarea in timp și spațiu – concentrarea este specifică atât cererii cât și ofertei turistice.
Pe larg cererea reprezintă dorința pentru un anumit produs, dublată de posibilitatea și decizia de a-l cumpăra. Cererea turistică este astfel o componentă a cererii globale, o parte integrantă a acesteia.
Cererea turistică2 este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât pentru a munci sau pentru a îndeplini activități remunerate.
Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populației pentru serviciile turistice, care își găsește echivalent în oferta turistică în timp și spațiu. Consumul turistic este format din cheltuielile făcute de subiecții cererii pentru achiziționarea de bunuri și servicii legate de motivația turistică.
Consumul turistic are o sferă de acoperire mai mare decât cererea, deoarece și în cadrul turismului se poate vorbi de autoconsum. Față de ofertă în schimb, consumul turistic are o sferă de acoperire mai restrânsă, fiind în acest caz echivalent cu producția (produsele turistice, din cauza caracterului lor intangibil, nu pot fi stocate, astfel că ceea ce se produce trebuie consumat).
Fig. nr. 2.1. Raportul consumului turistic cu cererea, oferta și cu producția
Sursa: Minciu Rodica, Economia turismului, Ed. Uranus, București, 2001
Cererea și consumul turistic se caracterizează prin următoarele3 trăsături specifice:
dinamism accentuat – cererea și consumul sunt influențate de o serie de elemente de natură economică, socială, demografică, politică sau psihologică;
cererea și consumul turistic se caracterizează prin labilitate în motivații, în funcție de experiența acumulată în timp sau în funcție de ocupația, personalitatea, vârsta sau educația individului;
complexitate și eterogenitate – datorate varietății segmentelor de consumatori și diversității gusturilor și opiniilor acestora sau datorate complexității și omogenității ofertei ;
concentrare – care la rândul ei poate fi: în timp (sezonalitate), în spațiu (generează fluxurile turistice) și în motivație.
Oferta turistică4 reprezintă cea de-a doua categorie esențială de definire a pieței turistice și poate fi definită ca fiind valoarea bunurilor și serviciilor create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate, în general un an.
De asemenea oferta mai poate fi definită astfel: ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea lor de către turiști sau elementele de atracție care motivează călătoria și cele destinate să asigure valorificarea primelor.
Oricum trebuie înțeles că oferta turistică nu se limitează doar la elementele potențialului natural și antropic ci trebuie să ne referim când o definim și la mijloacele de producție a serviciilor turistice, baza materială și forța de muncă. Totalitatea bunurilor și serviciilor create în sfera turismului desemnează, mai degrabă, producția turistică.
Sfera de cuprindere a ofertei este mai cuprinzătoare decât cea a producției, iar ca existență, oferta turistică are o structură bine definită, pe când producția nu poate exista în afara ofertei fiind realizabilă doar in măsura în care cererea se va manifesta.
Particularitățile ofertei turistice sunt5:
complexitatea și eterogenitatea – oferta și producția turistică sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente diferențiate însă prin conținut, comportament, sectorul economic de unde provin;
creșterea diversificată – ca o consecință a eterogenității și rigidității componentelor;
rigiditatea ofertei turistice – produsele nu pot fi stocate, nu pot fi mutate pentru a întâmpina turiștii (ei trebuie să se deplaseze) etc.;
adaptabilitatea parțială la cerere – pot apărea situații de insuficiență a ofertei datorită dezechilibrelor în raportul cerere-ofertă.
Circulația turistică la nivel internațional s-a cifrat de exemplu în anul 1998 la circa 625 milioane de persoane, înregistrate ca sosiri în țările primitoare de turiști.
Evoluția circulației turistice este analizată pe plan internațional cât și intern la nivelul țărilor primitoare sau emitente de turiști după câteva criterii din care putem desprinde următorii indicatori:
dinamica sosirilor de turiști în turismul internațional;
repartiția în spațiul geografic regional a mișcării turistice;
structura curentelor turistice;
evoluția indicatorilor economici și financiari ai industriei turistice.
Anii '60 au marcat o explozie în ce privește creșterea turismului european, urmată îndeaproape de o scădere în anii '70 datorată crizei petrolului. Astfel la începutul anilor '80 aceasta tendință de instabilitate încă se manifestă, însă a urmat o perioadă de consolidare începând cu anii 1984-1985.6
Datele oferite de OMT (Organizația Mondială a Turismului) evidențiază faptul că pe plan mondial, în anul 2004 turismul s-a caracterizat prin următoarele valori:
763 milioane sosiri (11 % creștere față de anul 2003);
623 miliarde USD încasări (8,9 % creștere față de anul 2003).
La încasări în 2004 nu au avut loc schimbări majore față de anul 2003 în primele 7 poziții. SUA (74 de miliarde dolari) continuă să fie pe primul loc la mare distanță de Spania (45 de miliarde) și Franța (41 miliarde).
Tabel nr.2.1. Tendințe în turismul internațional:
Sursa: WTO, Tourism Highlights 2005 Edition
În 2004 primele 10 destinații turistice în termeni de sosiri au contabilizat împreună 363 de milioane de sosiri internaționale de turiști sau aproape jumătate din sosirile de turiști la nivel mondial. În ceea ce privește încasările situația este similară cu o valoare a încasărilor celor 10 destinații turistice de 321 de miliarde dolari.7
Tabel nr. 2.2. Sosirile internaționale ale turiștilor pe țări
Sursa: WTO, Tourism Highlights 2005 Edition
În 2004 Germania8 și-a menținut prima poziție ca topul țărilor care cheltuiesc cel mai mult în turism, poziție pe care a câștigat-o în 2003 în detrimentul SUA. Este important de menționat că aceste rezultate în dolari SUA, motiv pentru care au fost influențate de cursul de schimb între euro și dolar, favorabil zonei euro. În consecință în ciuda creșterii cheltuielilor turistice ale SUA cu 14% după trei ani de rezultate negative, SUA și-a menținut locul 2. Pe altă parte ca reflectare a slăbirii dolarului, cheltuielile în turismul internațional ale rezidenților germani exprimați în dolari SUA au crescut cu aproape 10%. În aceiași situație a fost și Canada care aparent a avut o creștere substanțială (10,8%) exprimată în USD, care exprimată în moneda națională a fost relativ modestă
Competitivitate regională9
Această analiză este bazată exclusiv pe datele oferite de Word Travel and Tourism Council (WTTC) în cadrul așa-numitului “Monitor de competitivitate” elaborat în parteneriat cu Christel de Hann Turism and Travel Research Institute de la Universitatea din Nothingham – Marea Britanie.
Acest Monitor de competitivitate este de fapt un cadru analitic care:
oferă o înregistrare a indicatorilor de politică și a evoluțiilor care au impact asupra industriei turismului și a călătoriilor;
compară statisticile naționale, politicile și angajamentele guvernamentale pentru 2004 indică eficacitatea politicilor naționale pentru a atrage investiții străine directe și a cheltuielilor ale turiștilor pe o piață competitivă;
arată importanța planificării strategice și nevoia ca industria turismului și călătoriilor să fie inclusă în politicile și deciziile guvernamentale;
Analiza competitivității în turism se bazează pe o serie de indici de 8 indici – indicele
competitivității prețului, indicele Human Tourism, indicele infrastructurii, indicele mediului, indicele tehnologiei, indicele resurselor umane, indicele deschiderii, indicele social – a căror valoare pe o scală de la 0 la 100 arată performanța fiecărei țări comparativ cu alte țări.
Valoare 0 reprezintă cea mai mică valoarea a indicelui, iar valoarea 100 cea mai mare. Sursele de date pentru acești indicatori sunt reprezentate în mare parte de indicatorii de dezvoltare elaborați de Banca Mondială, dar și de rapoarte ale ONU și ale WTTC.
În analiza competitivității în turism s-au luat ca țări de referință pentru comparație 8 țări din apropierea României care sunt considerate țări concurente în turism: Bulgaria, Croația, Serbia și Muntenegru, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia și Ucraina.
Analiza globală face referire la compararea țărilor supuse analizei din punct de vedere al valorilor celor 8 indici. Prezentăm această situație în cele ce urmează:
Tabel nr.2.3. Analiză globală
Notă:
* calculat prin media aritmetică a indicilor pentru care există informații disponibile
n.a. – datele nu sunt disponibile.
Au existat o serie de factori pozitivi determinanți care au influențat dezvoltarea turismului:
relansarea economică a unor regiuni mai slab dezvoltate;
stabilirea unor legături etnice între diverse populații ale globului;
creșterea numărului de consumatori și inclusiv a numărului de turiști;
capacitatea sporită a populației de a efectua călătorii peste hotare (timp liber mai mult, venituri mai mari);
sporirea schimburilor comerciale internaționale;
influența noilor tehnologii și a computerizării.
Însă au existat și factori negativi de influență precum:
riscurile de conflict între cei care promovează turismul și populațiile locale;
lipsa de fonduri.
2.2. CUANTIFICAREA PIEȚEI TURISTICE
În România turismul rural se practică de peste șase decenii, dar în mod sporadic și neoficial prin cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale.
În mod organizat, în cadrul rețelei de turism, încă din anii 1967-1968 s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turiști pe litoralul românesc al Mării Negre.
Începând din anul 1972, ca urmare a Ordinului Ministrului Turismului nr. 297/1972, Centrul de cercetări pentru promovarea turismului internațional a trecut la identificarea și selecționarea unor localități pentru a fi lansate și promovate în turism. În urma acestor studii, de comun acord cu oficiile județene de turism și organele administrative locale, s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional circa 118 localități rurale
Cu începere de la 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 se declară experimental sate de interes turistic denumite ”sate turistice” 13 localități rurale: Leresti, Rucăr, Fundata, Sirnea, Rășinari, Sibiel, Tismana, Vaideeni, Hălmagiu, Bogdan-Vodă, Vatra Moldoviței, Murighiol și Sfântu Gheorghe. Prin același ordin s-a aprobat cadrul de organizare și de funcționare a activității turistice, ca și de promovare în turism a acestor localități.10
În anul 1974 prin Decretul nr. 225 s-a interzis cazarea turiștilor străini în locuințele particulare, astfel satele turistice devenind azi nefuncționale turismului internațional. Dar o parte din satele turistice amintite au fost incluse în programele cu caracter cultural și folcloric pe care ONT Carpați București le-a contractat cu diferite firme în străinătate.
De aceea s-a permis ca o excepție de la Decretul nr. 225/1974, vizitarea și înnoptarea grupurilor de turiști străini în satele Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan. În realitate, numai satele turistice Sibiel și Lerești beneficiau de această excepție.
După anul 1989 interesul pentru turismul rural renaște. Iau naștere diverse asociații și organisme care își propun afirmarea și dezvoltarea turismului în zonele rurale.11
Din rândul acestora le amintim pe cele mai reprezentative:
Comisia Zonei Montane C.Z.M.R. (1990) în cadrul căreia s-a creat primul compartiment de agroturism, unde s-au pus bazele organizatorice ale turismului rural din țara noastră;
Federația Română pentru Dezvoltare Montană F.R.D.M. (înființată în 1993 – prin reorganizarea C.Z.M.R.), care își propunea sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvoltarea agroturismului;
Agenția Română pentru Agroturism (1995) ce își propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internațional de turism;
Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic și cultural din România – ANTREC (1994), membră a Federației Europene de Turism Rural (EUROGÎTES), care s-a dovedit a fi dinamică, performantă și viabilă, realizând în mare parte scopurile propuse.
Începând cu anul 1994 Ministerul Turismului prin protocolul încheiat cu Federația Română pentru Dezvoltare Montană privind colaborarea în promovarea și dezvoltarea agroturismului și îmbunătățirea cadrului legislativ, dovedește un interes deosebit pentru această formă de turism.
Astfel prin Ordinul Guvernului nr. 62/1994 și Legea nr. 145/1994 se stabilesc facilități pentru dezvoltarea sistemului de turismul rural din zona montană, Delta Dunării și litoralul Mării Negre.
Urmare a activității dinamice desfășurate de către ANTREC, săptămânalul economico – financiar Capital a acordat asociației premiul Oskar – Capital pentru anul 1995, confirmând prin aceasta “inițiativa cu cel mai mare impact social” a anului.
Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic și cultural din România ANTREC reunea la sfârșitul anului 1995 peste 2.000 de membri în 15 filiale. Activitatea turistică s-a desfășurat în cadrul a 1.240 de echipamente (ferme, pensiuni sau gospodării țărănești), care au atras 18.500 turiști (din care 3.500 turiști străini) cu un sejur mediu de 4 zile / turist.
Anul următor, 1996, a marcat o creștere a dimensiunilor la 25 de filiale și ridicarea nivelului calitativ al echipamentelor, serviciilor și a întregii activități. Tot în acest an a început derularea primului Program Phare pentru turism rural în țara noastră.
În anii 1997-1998 ANTREC a ajuns la un număr de 3.000 de membri și 30 de filiale județene, la mai mult de 1.000 de pensiuni turistice și agroturistice omologate și aproximativ 150.000 turiști români și străini cu un sejur mediu de 4 zile / turist.
2.3 CEREREA TURISTICĂ ȘI CIRCULAȚIA TURISTICĂ ÎN ROMÂNIA
Cererea turistică se manifestă într-un număr practic nelimitat de variante, nuanțate sau nuanțabile de la un client potențial la altul în funcție de o serie de criterii precum:
Motivațiile clientelei și preferințele turiștilor pentru atracțiile oferite;
Tipologia socioprofesională, familia și forma de turism în care se desfășoară călătoria clientului;
Sursele financiare și sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în funcție de structura serviciilor;
Caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport, modalitățile de cazare etc.).12
Componentă a pieței agroturistice – cererea agroturistică, exprimând un cerc de nevoi de ordin superior, este extrem de elastică față de acțiunea factorilor de influență. Între factorii cu acțiune specifică o deosebită importanță prezintă durata concediilor, dimensiunea timpului liber, programarea vacanțelor, mărimea veniturilor etc.
Cererea agroturistică are un mare grad de mobilitate datorită faptului că turismul trebuie să “migreze” până în zona de existență a produsului turistic.13
Deplasarea unor categorii de purtători ai cererii turistice de o mare diversitate în ceea ce privește nevoile exprimate, diversitate determinată de marea varietate a zonelor din care provin, imprimă cererii agroturistice un caracter eterogen.
În secolul nostru, ca urmare a industrializării asistăm la extinderea marilor aglomerații urbane. Tendința generală a fost cea de migrație a populației de la sat spre oraș. Tinerii plecați din sate au întemeiat familii la oraș și si-au schimbat modul de viață. Însă aceasta categorie socială a rămas legată de sat din punct de vedere spiritual și sentimental.
astfel se conturează primul segment al cererii agroturistice care e constituit din cei care au plecat cândva de la sat în oraș iar acum se întorc pe meleagurile natale cu familia și copiii ca turiști;
cel de-al doilea segment poate fi constituit din tinerii care poate vin pentru prima dată la țară și unde pot ajuta la desfășurarea unor munci ușoare pe lângă gospodărie: păscutul bobocilor, udatul florilor, adunatul ouălor din cuibare etc.;
un al treilea potențial purtător al cererii agroturistice este orășeanul care, fie că are sau nu origini rurale, este plictisit și obosit de ritmul citadin, de blocuri de beton și autostrăzi aglomerate. El dorește ca în concediu să respire aer curat, să evadeze cât de departe de aceste surse de stres;
agroturismul este preferat și de persoanele cu venituri mai mici, care nu-și permit un concediu într-o stațiune clasică, apelând în schimb la această variantă de turism care este ieftină și accesibilă;
nu în ultimul rând, poate exista cerere și din partea celor cu posibilități financiare deosebite, care plictisiți de turismul de tip industrial doresc să încerce ceva nou.
Tabel 2.4. Sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică
Mii turiști
Sursa: Anuarul Statistic al României 2005.
Se poate observa o creștere constantă însă nu foarte accentuată a numărului de sosiri în cadrul hotelurilor si motelurilor din anul 1999 și până în anul 2004. O creștere asemănătoare se manifestă și în cazul pensiunilor turistice urbane si rurale în acești ani.
Tabel 2.5. Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică
Sursa: Anuarul Statistic al României 2005.
2.4. OFERTA TURISTICĂ. SPECIFICUL RESURSELOR TURISTICE ALE ROMÂNIEI
Oferta turistică este definită ca ansamblu al activităților indispensabile pentru producția și distribuția lor, iar cererea turistică este reprezentată de totalul nevoilor sociale pentru consumul produsului turistic. Cererea turistică apare totdeauna ca fiind opusă ofertei turistice și totodată conjugată cu ea.
Oferta turistică reprezintă una dintre cele doua categorii esențiale de definire a pieței turistice și poate fi definită ca fiind valoarea bunurilor și serviciilor create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate, în general un an.14
Potențialul constituie condiția esențială a dezvoltării turismului în limitele unui spațiu. Potențialul turistic al unei zone poate fi definit prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează la amenajări pentru vizitarea și primirea călătorilor.
Organizația Mondială a Turismului15 (World Tourism Organization) consideră potențialul turistic al unei țări sau regiuni ca fiind ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului și constituie premise pentru dezvoltarea activităților de turism.
Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropic, prin valoarea lor cantitativă și calitativă pot deveni atracții turistice și se pot constitui adevărate resurse turistice pentru turism.
Pentru a defini conținutul potențialului turistic există noțiuni precum atracții turistice și resurse turistice, termeni pe care unii autori îi consideră identici în schimb ce alți specialiști îi consideră diferiți.
Astfel conceptul de atracție turistică exprimă latura afectivă, cognitiv-estetică a elementelor potențialului turistic, care influențează anumite sectoare ale cererii turistice prin impresiile produse.
Atracțiile turistice au o sferă de cuprindere mai mică, și se limitează doar la elementele care atrag atenția producând impresie.
Conceptul de resursă turistică este mult mai complex incluzând, pe lângă atracțiile turistice, și elemente naturale sau antropice, care pot fi valorificate direct în activitățile turistice. Astfel resursele turistice se referă atât la atracția turistică și la modul ei de exploatare cât și pentru a defini mijloacele necesare desfășurării activității turistice, respectiv resurse naturale, materiale, umane sau financiare.
În paralel cu noțiunile de potențial, turistic, atracție turistică și resursa turistică mai există și termenul de fond turistic sau patrimoniu turistic, care reprezintă totalitatea resurselor naturale, social-culturale, și istorice de valorificare turistică, ce alcătuiesc baza ofertei potențiale a unui teritoriu. Mai este denumit și oferta turistică primară, premisa esențială în amenajarea turistică a unei zone și în dezvoltarea unor forme de turism.
Fig. nr. 2.2. Structura potențialului turistic
Sursa: Minciu R., Economia turismului, Ed. Uranus, București, 2001, pag 161
Potențialul turistic al României constituie16 oferta turistică primară, care, cumulată cu structurile turistice existente alcătuiesc oferta turistică reală sau patrimoniul turistic.
Patrimoniul turistic are o serie de caracteristici specifice17 precum:
eterogenitatea – datorată marii diversități a componentelor ofertei;
rigiditatea – nu se poate deplasa către consumator, ci consumatorul trebuie să vină în spațiul turistic;
diferențierea conținutului ofertei pe categorii de turiști în funcție de vârsta, profesie, preferințe, posibilități financiare etc.
Patrimoniul turistic alături de cererea turistică este parte componentă a pieței turistice, între cele două elemente fiind relații de interdependență.
Unii specialiști includ în potențialul turistic și infrastructura turistică astfel punând semnul egalității între potențialul turistic și patrimoniul turistic.
Potențialul turistic poate fi clasificat după următoarele criterii18:
Criteriul genetic care evidențiază două mari categorii de potențial turistic și anume:
potențialul natural compus din: climă, relief, floră, faună, hidrografie;
potențialul antropic alcătuit din: resurse turistice, antropice, materiale, (precum obiectivele istorice, culturale, religioase, etnografice sau sportive) și manifestările antropice cu funcție turistică.
Criteriul funcționalității care împarte potențialul turistic în:
potențial turistic funcțional sau activ;
potențial turistic disponibil sau latent.
Criteriul capacității divizează potențialul în următoarele grupe:
potențial turistic total sau absolut ;
potențial turistic relativ.
Criteriul limitei de consum diferențiază:
potențialul turistic inepuizabil – resurse turistice care nu pot fi teoretic epuizate (clima, relieful, hidrografia);
potențialul turistic epuizabil – care conține elemente care se pot epuiza la un moment dat.
Însă cea mai frecvent utilizată clasificare a potențialului turistic împarte atracțiile turistice după conținutul lor în:
Potențial turistic natural care are la rândul său o serie de componente precum: relief, climă, hidrografie, faună, floră, rezervații.
Relieful – este o atracție turistică excelentă pentru odihnă și recreere, prin peisajul oferit, prin fenomenele geologice, prin tipurile sale (carstic, glaciar, vulcanic);
Clima și condițiile climaterice – creează cadrul adecvat practicării sporturilor de iarnă sau turismului climatic și curelor, prin temperaturile înregistrate, regimul precipitațiilor (grosimea și persistența stratului de zăpadă);
Vegetația – prin bogăția și varietatea speciilor de plante, prezența unei flore specifice sau monumente ale naturii, atrage turiștii pentru vizitarea parcurilor naturale, pentru cercetări științifice botanice;
Fauna – crearea de parcuri și rezervații naturale
Hidrografia – apele au o importanță vitală și hidrografia este reprezentată de debitul râurilor, de suprafața lacurilor sau mării, prezența deltei sau a apelor minerale și termale.
Potențialul turistic antropic reunește creațiile omului de-a lungul timpului concretizate în elemente de cultură, artă, istorie și civilizație, reprezentând ansamblul de obiective create de societate care îndeplinesc condițiile valorificării pe plan turistic. Astfel avem:
Vestigii arheologice și monumente de artă – cetăți castele, palate, statui;
Elemente de etnografie și folclor – portul popular, muzica, obiceiuri și tradiții străvechi, serbări și târguri, arhitectură populară, manifestări și credințe religioase;
Instituții și evenimente culturale și artistice: muzee și case memoriale, teatre, festivaluri, concursuri sportive, târguri și expoziții;
Realizări tehnico-economice și științifice contemporane: baraje, poduri, viaducte, porturi, centre comerciale, centre științifice;
Așezări umane: centre urbane și rurale, sate turistice.
Totodată atracțiile turistice mai pot fi clasificate după:
gradul de polarizare al acestora și astfel avem atracții concentrate și atracții dispersate;
după punctul de vedere al valorii avem: resurse unice (rare la scară mondială), resurse de creație (originale, însă întâlnite în mai multe zone ale lumii) și resurse atractive (resurse comune multor zone turistice pe glob).
1. Potențialul turistic natural19 reprezintă elementul fundamental în crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. El este denumit și fond turistic natural sau ofertă turistică primară și este compus din totalitatea resurselor turistice existente în cadrul natural al unui spațiu:
unități, tipuri și forme de relief;
tipuri și subtipuri climatice;
ape de suprafață și subterane;
etaje de vegetație;
Fondul turistic natural și atractivitatea sa este dată de trăsăturile care individualizează componentele sale și poate fi descrisă prin:
valoarea peisagistică a unităților de relief din acel spațiu;
varietatea tipurilor genetice și a formelor de relief;
calitățile unor factori climatici;
calitatea și densitatea elementelor componente ale biosferei;
diversitatea florei și faunei.
Relieful reprezintă un element major în structura potențialului turistic al unui teritoriu, fiind suportul material al desfășurării20 activităților turistice.
Criteriile care identifică și definesc potențialul turistic al reliefului sunt următoarele:
dispunerea treptelor de relief;
gradul de complexitate și tipurile de relief: glaciar, carstic, vulcanic;
forme de relief deosebite: defilee, chei, peșteri;
gradul de accesibilitate ca obiectiv turistic;
modul de concentrare a formelor de relief;
energia formelor de relief;
dispunerea pantelor etc.
a. Munții Carpați21 acoperă 1/3 din suprafața României și sunt o zonă importantă din punct de vedere turistic prin întinderea lor, configurație, structură sau altitudine. Carpații au câteva particularități care le conferă un loc distinct în cadrul ierarhiei sistemelor montane din Europa:
diversitatea peisagistică datorată structurilor geologice și tipurilor de relief precum: peisaje alpine și glaciare în Făgăraș, Retezat, Parâng și Munții Rodnei, peisaje carstice în Munții Aninei, Mehedinți, Cernei, abrupturi calcaroase în Piatra Craiului sau chei și defilee: Bicazului, Turzii, Oltețului, Oltului, Jiului sau Dunării;
potențial speologic valoros – există peste 10.000 de peșteri, România fiind situată astfel pe locul 3 pe continentul european: Urșilor, Scărișoara, Topolnița, Cetățile Ponorului;
accesibilitate sporită datorită altitudinii mai reduse, poziției centrale și configurației;
varietatea foarte bogată a formelor de relief, plus o importantă rețea hidrografică, flora și fauna deosebite și așezări umane.
b. Zona dealurilor subcarpatice și podișurilor – se impune în primul rând datorită varietății și bogăției resurselor balneare:
apele minerale și termale din stațiunile Tușnad, Herculane, Covasna, Vatra Dornei, Slănic Moldova;
lacurile terapeutice ale căror ape au particulariățti precum: salinitate ridicată sau heliotermie: Sovata, Ocna Mureș, Ocnele Mari, Someșeni, Cojocna, Slănic Prahova sau Telega (la altitudinile medii), Amara și Lacul Sărat (în zona de câmpie) sau Techirghiol (în zona litoralului);
nămolurile terapeutice de tip sapropelic la Sovata, Ocnele Mari, Săcele, Amara și Techirghiol, nămolurile minerale de izvor de la Sângeorz, Felix și Someșeni sau turbe descompuse chimic: Vatra Dornei, Borsec, Geoagiu, Tușnad.;
salinele de la Târgu Ocna, Slănic Prahova, Praid;
emanațiile naturale de gaze terapeutice: mofete (CO2) și solfatarelor (hidrogen sulfurat H2S)
aeroionizarea care are efecte benefice asupra organismului prin prezența unui climat aero-electric cu ionizare naturală negativă.
c. Zona de câmpie are mai puține de atracții naturale în general reprezentate de flora și fauna specifică, rețeaua hidrografica și resursele balneare.
d. Un loc aparte îl ocupă în cadrul potențialului turistic al României litoralul Mării Negre și Delta Dunării.
Litoralul Mării Negre se întinde de-a lungul a 245 km și prezintă o mare varietate de atracții, elementele sale definitorii impunându-se prin valoarea lor precum: plaja, apa de mare, bioclimatul marin, resursele balneare și vegetația.
Orientarea sa este spre est și sud-est, astfel existând o îndelungată expunere la soare (circa 10 ore pe zi), lățimea mare (50-500m), calitatea superioară a nisipului.
Apa de mare are salinitatea destul de redusă (17 – 18 mg/l); împreună cu acțiunea valurilor, sau prezența aerosolilor oferă condițiile practicării unor cure specifice sau a sporturilor nautice.
Delta Dunării este una dintre cele mai reprezentative și mai valoroase zone turistice din țară. Potențialul său turistic este oferit de următoarele elemente ale cadrului natural:
plajele din zona litorală: Sulina, Sf. Gheorghe sau Petrișor;
dunele de nisip: Caraorman, Sărăturile;
vegetație bogată și extrem de variată: pădurile de la Letea și Caraorman, zăvoaie de plută, stufărișuri, specii rare;
fauna piscicolă și ornitologică;
fond cinegetic și piscicol bogat.
Hidrografia – datorită funcțiilor multiple pe care le îndeplinește în turism apa este un element esențial în atragerea vizitatorilor. Există tipuri diverse de râuri:
de graniță precum: Dunărea, Tisa, Prutul;
de interior: Mureș, Olt, Argeș, Siret, Jiu, Someș, Târnave.
Și de asemenea există o mulțime de lacuri de cele mai variate tipuri:
lacurile glaciare și de munte: Bucura și Zănoaga în Munții Retezat, Capra și Bîlea în Făgăraș, Lala și Buheascu în Rodna;
lacurile de tip carstic: Zaton în Mehedinți și Vintileasa în Argeș;
lacurile de tip vulcanic: Sf. Ana în Harghita;
lacurile de baraj natural: Lacul Roșu din Bicaz;
lacurile cu valoare balneară sau sărate: Lacul Sărat, Amara, Techirghiol, Ocna Sibiului.
Clima de tip temperat a României este un alt factor de o reală valoare turistică, valorile de temperatură înregistrate, regimul eolian și pluviometric, precum și calitatea sa de mijloc terapeutic sporesc și stimulează călătoriile turistice.
Fauna și flora au o importanță majoră în cadrul potențialului turistic al țării noastre.
Vegetația este reprezentată prin areale forestiere, arborete și pajiști precum și prin existența unor specii rare deosebite, toate acestea ajutând la crearea unui spațiu turistic destinat recreării și agrementului. Nu în ultimul rând vegetația sporește valoarea celorlalte componente ale potențialului turistic prin influența sa asupra climatului dar și asupra esteticii.
Fauna ca element component al fondului turistic, are importanță cinegetică și științifică deosebită, România având o varietate foarte mare de specii (aproximativ 3600 de specii) dintre care unele pe cale de dispariție, ceea ce face ca interesul științific, coroborat cu turismul instructiv-educativ, să fie foarte însemnate.
Monumentele naturii sunt reprezentate de existența unor elemente naturale rare cu o valoare de excepție și care au impus crearea de arii protejate, pecuri și rezervații. Astfel avem rezervații ale biosferei, parcuri naționale, rezervații științifice, rezervații de conservare a naturii și monumente naturale.
2. Potențialul turistic antropic22 este reprezentat de ansamblul de obiective create de om și de societate și care îndeplinesc condițiile valorificării turistice. Societatea contemporană întâmpină o creștere numerică a fondului turistic antropic datorită progresului tehnologic și a urbanizării accelerate.
Atractivitatea componentelor de tip antropic este determinată de următoarele caracteristici:
unicitatea – face ca obiectivelor antropice să le fie sporită atractivitatea din punct de vedere turistic;
dimensiunea obiectivului turistic antropic – dimensiuni mari (Palatul Parlamentului) sau dimensiuni mici (obiecte de artă din muzee);
vechimea unor obiective;
ineditul rezultă din modul și locul de amplasare, arhitectura deosebită, natura materialului sau chiar culoarea specifică;
funcțiile îndeplinite de anumite edificii.
Componentele cele mai importante ale potențialului turistic antropic sunt următoarele:
Vestigiile arheologice care există pe teritoriul țării noastre sunt numeroase și extrem de valoroase pentru istoria și civilizația noastră cât și pentru cea universală:
cetățile grecești de pe țărmul Mării Negre datând din sec. VII – VI î.Hr.: Tomis, Callatis, Istria, Enisala;
cetățile dacice din Munții Orăștiei: Sarmisegetuza, Grădiștea Muncelului, Costești;
castrele romane: Drobeta, Potaissa, Tibiscum, Apullum, Napoca;
cetățile medievale din sec. XI-XII: Biharia, Severin sau XIV – XV: Neamț, Suceava, Alba Iulia, Sighișoara, Tîrgoviște, Curtea Veche de la București.
Monumentele istorice, de artă și arhitectură care datează din perioade istorice diverse și care reflectă evoluția civilizației pe meleagurile românești:
mănăstirile din Bucovina (cu fresce exterioare) din sec. XV – XVI: Voroneț, Humor, Sucevița, Moldovița;23
bisericile de lemn din Maramureș sec. XVIII: Bogdan Vodă, Botiza, Ieud, Călinești, Surdești;
cetățile țărănești și bisericile fortificate din Transilvania (Rășinari, Silmnic, Biertan, Cristian) sau din Oltenia (Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneți, Cula Greceanu de la Măldărași);
castele și palate: Bran, Peleș, Mogoșoaia, Cotroceni, Hunedoara (Corvinești);
edificii religioase, monumente și statui: Biserica Neagră, Turnul Chindiei, Arcul de Triumf din București, ansamblul sculptural al lui Brâncuși.
Instituțiile și evenimentele cultural-artistice sunt o altă componentă a potențialului turistic antropic:
edificiile unor instituții culturale: Ateneul Român, Opera din București, cea din Cluj sau din Timișoara, Palatul Culturii din Iași sau Arad, teatre etc.;
muzee și case memoriale (în România avem peste 450 de muzee diverse);
evenimente culturale: festivaluri muzicale, de film, de teatru, expoziții, târguri, serbări.
Arta și tradiția populară care prin specificul lor sau prin originalitate generează fluxuri turistice:
creația artistică: artizanatul și arta meșteșugărească, portul, muzica, dansul popular;
arhitectura populară;
manifestările tradiționale, sărbători populare specifice zonelor, târguri, festivaluri;
localitățile urbane și rurale.
Agroturismul24 este o modalitate de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, cultural, turistic, uman și tehnico-economic.
Oferta agroturistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa spațială și etnoculturală, organizată și condusă de fermieri, oameni ai satului. Ofertele de turism din mediul rural reprezintă un segment al pieței turistice și de aceea trebuie abordate prin cercetări de marketing la nivelul unității și pe ansamblul localității, însă toate acestea necesită crearea de asociații ale fermierilor.
Oferta turistică din spațiul rural este diversă:
cazare în variate tipuri de structuri de primire turistică – pensiuni turistice rurale, cabane, hanuri, hoteluri și moteluri rustice, campinguri etc.;
alimentație – gastronomie specifică zonelor etno-folclorice;
produse agroalimentare naturale și fructe de pădure;
dotări pentru agrement – terenuri de sport, pârtii de schi;
programe și dotări culturale;
poteci pentru drumeție etc.25
Spațiul rural de la munte și până în Delta Dunării și litoralul Marii Negre, cu excepția unor arii de câmpie, oferă condiții favorabile dezvoltării turismului rural și agroturismului.
Oferta turistică rurală este dispersată în 31 de județe care acoperă, în general, ariile montane și deluroase, dar și de câmpie, de deltă și litoral marin.
În cataloagele ANTREC26 sunt promovate circa 800 de pensiuni turistice rurale, din peste 3.000 de locații înregistrate. Cele mai multe se găsesc în județe cu tradiție în turismul rural precum: Brașov – 140, Cluj – 73, Sibiu – 68, Alba – 63, Maramureș – 37, Gorj – 36, Suceava – 35 etc.
Urmărind, pe zone etnofloclorice și unități de relief, se observă că oferta turistică rurală27 se concentrează în următoarele areale:
Oaș – Depresiunea Oaș și Munții Oaș: satele Bixad, Călinești;
Maramureș – Depresiunea Maramureș și munții Rodna, Maramureș, Țibleș, Gutâi: Botiza, Vadu Izei, Ieud, Săpânța, Rozavlea, Ocna Șugatag, Săliștea de Sus, Bogdan Vodă, Dragomirești;
Bucovina – Obcinele Bucovinei, Depresiunea Dorna și Depresiunea Câmpulung Moldovenesc – Humor: Ciocănești, Dărmănești, Dorna Arini, Iacobeni, Poiana Stampei, Panaci, Neagra Șarului, Sadova, Frasin, Vama, Vatra Moldoviței, Mănăstirea Humorului, Putna etc.;
Neamț – aria montană, dealurile subcarpatice, valea Bistriței: Ceahlău, Durău, Oglinzi, Vânători – Neamț, Agapia, Băltățești, Borca, Fărcașa, Poiana Teiului Pângărați etc;
Bârgău-Bistrița – Munții Bârgăului, dealurile Bistrița – Năsăud: Bistrița Bârgăului, Colibița, Lunca Ilvei, Prundu Bârgăului, Susenii Bârgăului, Sant, Anieș, Telciu, Tiha Bârgăului etc.;
Harghita – Munții Gurghiu – Harghita, Giurgeu – Hășmașu Mare, depresiunile Gheorghieni – Ciuc, aria deluroasă Praid – Corund, Sovata – Odorhei: Praid, Corund, Harghita Băi, Dănești, Carta, Sântimbru Băi, Izvorul Mureșului etc.;
Țara Bârsei – Depresiunea Brașov – Covasna și munții limitrofi precum Bodoc, Baraolt, Perșani, Ciucului, Întorsurii, Piatra Mare, Postăvaru: Arcuș, Băile Balvanyos, Ilieni, Sânzieni, Zăbala, Șugaș Băi, Turia, Malnaș Băi, Zagon, Perșani, Cristian, Poiana Mărului, Ghimbav etc.;
Bran – Fundata – culoarul Bran, Munții Bucegi, Piatra Craiului: Bran, Bran – Pedeluț, Bran – Simon, Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, Sohodol, Sirnea, Fundata, Peștera etc.;
Țara Făgărașului – Depresiunea Făgăraș, Munții Făgăraș: Bucium, Sâmbăta de Jos, Avrig, Cârțișoara, Șercaia etc.;
Mărginimea Sibiului – Depresiunea Sibiului și Munții Cindrel: Sibiel, Rășinari, Gura Râului, Orlat, Poplaca, Jina, Săliște, Cisnădioara, Cristian etc.;
Valea Arieșului – Țara Moților – Munții Bihor, Trascău, Metaliferi: Albac, Arișeni, Gârda de Sus, Lupșa, Întregalde, Remetea, Scărișoara;
Dealurile Clujului – Munții Vlădeasa, Muntele Mare: Băișoara, Beliș, Bologa, Ciucea, Margău, Gilău, Poieni, Sâncraiu, Valea Drăganului, Călățele, Vânători etc.;
Vrancea – Depresiunea Vrancea, Munții Vrancei: Câmpeni, Greșu, Vidra, Soveja, Lepșa, Tulnici, Mera, Vulcăneasa, Negrilești, Vizantea, Naruja, Țifești etc.;
Teleajen-Prahova – Munții Ciucaș, Baiului, dealurile prahovene: Slon, Drajna, Cerașu, Măneciu, Cheia, Valea Doftanei, Trăisteni, Telega, Cornu, Breaza etc.;
Rucăr-Muscelele Argeșului – Culoarul Rucăr-Dragoslavele, Munții Piatra Craiului, Iezer, Leaota, Dealurile Argeșului: Brădet, Lerești, Rucăr, Dragoslavele, Bughea de Sus, Bughea de Jos, Corbeni etc.;
Valea Oltului – Dealurile Vâlcii, Defileul Oltului, Valea Lotrului, Munții Coziei, depresiunile Jiblea-Loviștei, Dealurile Vâlcii: Mălaia, Costești, Vaideeni, Voineasa, Vlădești, Săliște, Băile Govora etc.;
Tismana-Polovragi – Dealurile Gorjului, Munții Parâng, Vâlcan: Polovragi, Baia de Fier, Stănești, Săcelu, Tismana, Peștișani, Runcu, Topești etc.;
Mehedinți – Podișul Mehedinți: Balta, Cireșu, Nadanova, Cloșani, Ponoarele etc.;
Vlăsia – Câmpia Vlăsiei: Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Grădiștea, Siliștea Snagovului, Ciolpani, Otopeni etc.;
Delta Dunării: Crișan, Sfântu Gheorghe, Uzlina, Murighiol, Mila 23, C.A. Rosetti, Periprava, Mahmudia, Caraorman etc.;
Litoralul Mării Negre: Agigea, 2 Mai, Limanu, Vama Veche.
2.5. BAZA MATERIALĂ A TURISMULUI
Desfășurarea activității turistice presupune existența, alături de elemente de atracție, a unor resurse materiale adecvate, capabile să asigure satisfacerea cerințelor turiștilor pe durata și cu ocazia realizării voiajelor.
În ceea ce privește baza materială a turismului rural, aceasta este formată din totalitatea gospodăriilor țărănești amenajate pentru primirea turiștilor, atestate în acest sens și racordate la o formă de organizare. În cadrul unui sat turistic celula așezării umane o reprezintă gospodăria țărănească. O gospodărie țărănească atestată este acea gospodărie particulară care îndeplinește condițiile necesare pentru practicarea turismului rural și este încadrată într-o clasă de confort, conform unor criterii prestabilite. Funcțional ea se compune dintr-o micro – platformă agro – economică, alcătuită din locuința propriu – zisă, spații auxiliare (bucătărie de vară, magazii etc.) și din anexele gospodărești (grajduri, fânețe, cotețe).
Gospodăria atrasă în circuitul turistic rural trebuie să răspundă unor cerințe legate de activitatea de turism. Să fie capabilă să primească turiști, să asigure atât condiții optime de cazare, cât și condiții de asigurare a hranei cu produse naturale, la alegere pentru turiști, oferind totodată și o sumă de servicii ca: parcare în gospodărie, loc de joacă pentru copii, spații de recreere și odihnă, călăuză turistică, asistență la activitățile de producție (dulgherit, tăbăcărie, împletit etc.) și meșteșugărești, participare la manifestări culturale tradiționale. Totodată ea trebuie să ofere turiștilor o amplasare favorabilă, o încadrare optimă în peisajul geografic al localității, să aibă aspect plăcut de ordine și curățenie, cu construcții bine întreținute, încadrate în spații verzi.
Alături de gospodăria țărănească, în cadrul bazei materiale a agroturismului mai sunt incluse pensiunile turistice și pensiunile agroturistice.
În ceea ce privește analiza bazei tehnico – materiale a turismului rural, aceasta presupune identificarea numărului de pensiuni turistice și agroturistice, a capacității lor de cazare, a distribuției lor pe forme de proprietate și pe categorii de confort, a distribuției lor în teritoriu.
Evoluția numărului de pensiuni turistice și agroturistice reflectă baza materială din ultimii ani a acestei forme de turism. Politicile statului cu privire la sprijinirea turismului, în general și a turismului rural, în mod special, interesul manifestat de unele organisme neguvernamentale, cât și inițiativele private au dus la creșterea numărului de pensiuni turistice și agroturistice.
Tabel 2.6. Evoluția numărului de pensiuni turistice rurale
(Sursa: Anuarul Statistic al României 2005)
Datele statistice prezentate în tabel indică o evoluție ascendentă a numărului de pensiuni turistice rurale și agroturistice existente în țara noastră, în perioada 2000 – 2004. Astfel, la nivelul anului 2004 existau cu 123% , mai multe pensiuni turistice decât în anul 2000.28
Un indicator ce reflectă cu mai multă precizie oferta turismului rural îl reprezintă capacitatea de cazare existentă în pensiunile turistice și agroturistice, exprimată în număr de locuri.
Tabel 2.7. Evoluția capacității de cazare existentă în pensiuni turistice rurale și agroturistice
(număr de locuri)
(Sursa: Anuarul Statistic al României 2005)
La nivelul capacității de cazare se înregistrează aceeași evoluție ascendentă ca și în cazul numărului structurilor de primire turistică specifice turismului rural. Totodată se poate remarca faptul că, dacă pe total țară numărul de locuri de cazare cunoaște o scădere cu 98,54% în 2004 față de 2000, la nivelul pensiunilor turistice rurale (și incluzând aici și pensiunile agroturistice) evoluția sa este pozitivă, iar ritmurile de creștere sunt spectaculoase: 265,37%.
Din punct de vedere al structurii echipamentelor de cazare turistice rurale pe forme de proprietate se poate observa faptul că acestea se află în majoritate în proprietate privată. Gospodarul, țăranul, proprietarul de casă din mediul rural sunt cei care își pun la dispoziția turiștilor gospodăria, oferindu-le acestora serviciile de cazare. Acest lucru este favorabil pentru dezvoltarea turismului rural întrucât fiecare proprietar de pensiuni turistice și agroturistice va fi interesat să atragă tot mai mulți turiști pentru a obține câștig, îmbunătățindu-și calitatea serviciilor pentru a se putea diferenția de ceilalți ofertanți de pe piață.
Distribuția unităților de cazare din cadrul turismului rural pe categorii de confort reflectă nivelul calitativ al ofertei, fiind și un răspuns la cererile turiștilor în ceea ce privește condițiile de cazare.
Tabel 2.8. Distribuția pensiunilor turistice rurale și agroturistice pe categorii de confort,
în anul 2004
(Sursa: Anuarul Statistic al României 2005)
* Pensiuni turistice rurale incluzând și pensiunile agroturistice
Fig. 2.3. Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune, pe categorii de confort, în anul 2004
Sursa: CNS, Turismul României – Breviar statistic, ediția 2005.
Din tabelul în care este prezentată distribuția pensiunilor turistice și agroturistice pe categorii de confort, se observă că majoritatea structurilor turistice sunt de categorie inferioară.
Condițiile oferite de pensiunile de 1 și 2 flori (margarete) răspund cel mai bine cerințelor turiștilor, având în vedere conjunctura actuală a economiei naționale, când puterea de cumpărare a populației este scăzută, iar cererea pentru turism, reprezentând o nevoie de ordin superior, este de asemenea scăzută.
Distribuția pensiunilor turistice rurale și agroturistice și a capacității lor de cazare pe destinații turistice reflectă zonele de pe cuprinsul țării ale căror resurse naturale și antropice sunt cele mai variate și mai puternic valorificate din punct de vedere turistic. Majoritatea pensiunilor turistice rurale și a pensiunilor agroturistice se găsesc în zona stațiunilor montane și în alte localități, desemnând prin aceasta așezările rurale. Zona montană concentrează cel mai mare număr de pensiuni turistice rurale și agroturistice. Carpații nu au constituit niciodată un vid geografic, ei fiind considerați leagănul de formare a poporului român, întrucât aici s-a format și păstrat limba, obiceiurile, folclorul, meșteșugurile etc. și tot aici acestea se mai pot găsi și astăzi.
Tabel 2.9. Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și capacitatea de cazare turistică pe tipuri de structuri și destinații turistice, în anul 2004 (%)
Sursa: CNS, Turismul României – Breviar statistic, ediția 2005.
Totodată Carpații oferă resurse naturale deosebit de atractive pentru turiști. Clima, hidrografia, flora, fauna, monumentele naturii sunt puncte de atracție pentru iubitorii de vacanțe în satele montare românești. Numărul pensiunilor turistice rurale și agroturistice diferă de la regiune la regiune și de la județ la județ, întrucât și modul de distribuție al atracțiilor turistice este diferit.
Fig. 2.4. Turiștii cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe destinații turistice, în anul 2004
Sursa: CNS, Turismul României – Breviar statistic, ediția 2005
CAPITOLUL 3
TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL
3.1. CONCEPTUL DE TURISM RURAL ȘI DE AGROTURISM
3.1.1.Conceptul de turism rural
La o primă vedere încercarea de a defini conceptul de turism rural pare a fi o sarcina ușoară. După cum Lane1 sugera “este turismul care are loc la țară”, dar chiar și aceasta simplă afirmație conține elemente ambigue. De exemplu definiția conceptului de turism poate varia și totodată poate fi greu de definit și termenul de “zona rurală”. Țările pot avea criterii diferite prin care clasifică o zonă ca fiind rurală sau non-rurală (urbană) și de asemenea termenul de “rural” poate fi atât un element pur geografic cât și o descriere a caracteristicilor culturale a comunităților de la țară.
În cartea “The Business of Rural Tourism International Perspectives”2 găsim o impresionantă trecere în revistă, a încercărilor de definire a turismului rural pe care încercăm să o redăm cât mai exact:
Studiul inovativ dar puțin cunoscut scris de Keane3 în domeniul turismului rural, oferă o serie de încercări de definire a turismului rural, confirmând existența unei varietăți de termen folosiți pentru a descrie activitatea turistică în mediul rural: agroturism, turismul de fermă, turism rural, turism ușor (soft tourism), turism alternativ, turism verde și multe altele având semnificații diferite de la o țară la alta. Keane afirmă, de asemenea, că este dificilă evitarea unora din confuziile legate de aceste definiții deoarece termenul “turism rural” a fost adoptat de Comunitatea Europeană pentru a defini întreaga activitate turistică în mediul rural. Însă aceste definiții nu ajută prea mult la stabilirea adevărului înțeles al termenului turism rural dată fiind dificultatea definirii acestuia. Robinson4 (1990) în analiza sa asupra schimbărilor din mediul rural subliniază faptul că termenul “rural” a rămas greu de definit în studii academice, cu toate că concepțiile populare despre zonele rurale sunt bazate pe imaginea idilică și rustică a vieții la țară.
Robinson comentează după cum urmează definirea termenului rural “… în trecut s-a încercat ignorarea structurilor politice și economice comune în medii urbane și rurale… În termeni simpli … mediul “rural” se definește luând în considerare un caz particular de probleme. O listă selectivă, a acestor probleme puse în discuție ar putea include: depopularea, deposedarea în zone îndepărtate de marile centre ale metropolelor; accentul pus pe activitățile primare; conflictele dintre aspectele unui peisaj și dezvoltarea unor activități economice; conflicte între nevoile locale și legile emise de legislatorii urbani” (Robinson, 1990). Prin urmare orice definire a turismului rural necesită recunoașterea calităților principale a ceea ce înseamnă “rural”. Multe din statisticile naționale folosesc un criteriu aparte pentru a defini termenul rural, deseori bazat pe densitatea populației în anumite așezări, dar și această încercare presupune o atenție sporită deoarece nu există un acord universal asupra densității populației care ar face distincție între populația urbană și rurală.
În 1990 Robinson a cumulat principalele definiții date de diferite grupuri social economice despre stabilirea criteriului ce definește ruralul. În lumea dezvoltată, importantă este diversitatea abordărilor folosite de numeroși cercetători care accentuează conceptul pendulării urban – rural ca și un mijloc de stabilire a diferitelor nivele de ruralitate și a caracteristicilor esențiale ale ruralului. Pe de altă parte articolul incitant scris de Hoggart5. (1990) “Let’s do away with rural” afirmă că “este prea multă lejeritate încatalogarea regiunilor, în analize empirice și folosirea nediferențiată a termenului de rural, acest fapt fiind în detrimentul progresului în teoria socială” (Hoggart, 1990), acest termen fiind confuz datorită diferențelor intra – rurale și similaritățile inter – rurale. (Hoggart, 1990) mai susține faptul că o clasificare a regiunilor urbane și rurale are o valoare limitată. Din acest motiv progresele recente în teoria socială pot să ofere un număr important de interpretări legate de conceptualizarea mediului rural și activitățile turistice. După părerea lui Cloke6 spațiile rurale au fost asociate în mod tradițional cu funcții specific rurale: agricultură, spații puțin populate, așezări disperate și ruralitate a fost conceptualizată în termenii depărtării și dependenței de activitățile economice rurale.
În consecință Mormont7 (1990) consideră ariile rurale ca și un set de spații sociale suprapuse, fiecare pe propria sa logică, instituții și rețele de actori (de exemplu, utilizatori și administratori). Savanții consideră că spațiul rural este necesar să fie definit în termenii percepuți de ocupanții acestuia, ca și construcțiile sociale unde ocupanții spațiilor rurale interacționează și participă în activități asemănătoare turismului.
Nu se discută doar nevoia de a folosi conceptele existente precum “centru” și “periferie” în legătură cu turismul rural ca și concepție simplistă a regiunilor de la țară ci de a se pune întrebarea despre modul în care regiunile rurale pot fi folosite pentru a furniza servicii turistice și modul în care spațiile rurale se înscriu în circuitul afacerilor în sensul orientării spre economia de piață. Anii `90 pot fi caracterizați ca o epocă a schimbărilor în mediu rural, schimbări rapide și o dezvoltare semnificativă a turismului rural față de perioadele anterioare: astfel o critică asupra acestui proces indică o creștere a importanței ruralului în anii `90. Ne întâlnim din nou cu întrebările puse de Bramwell8.
Creează simpla existență a turismului în zone rurale, un turism rural având importanță în afara unor combinații evidente de activități particulare într-un mediu specific? Cu alte cuvinte, ajută caracteristicile speciale ale mediilor rurale la formarea unui model de turism care este aici particular rural? Un mod de a privi aceste proporții este acela de a examina care sunt elementele distinctive ale turismului rural.
Lane9 (1994) pune problema continuității istorice în dezvoltarea turismului rural și examinează unele din caracteristicile cheie a căror combinație dau caracterul distinctiv al turismului rural.
Bramwell10 (1994) sugerează că în ciuda problemelor legate de definirea conceptului de “rural” ar fi o greșeală negarea opiniei generale, cum că mediile rurale pot avea caracteristici distinctive sau că această teorie poate avea consecință pentru interacțiunile social – economice în mediile rurale. Părerile și percepțiile pe care oamenii le au despre mediul rural sunt diferite față de cele pe care le au despre mediile urbane, fapt ce reprezintă un punct important de plecare în stabilirea caracterului distinctiv a turismului rural. De fapt Squire11 (1993) este de acord că atât reprezentările sociale cât și imaginile personale ale mediului rural condiționează dorința oamenilor de a vizita mediul rural cu țel turistic și ce vor vedea ei în această vizită. Lane12 (1994) accentuează impactul schimbărilor în turismul rural începând din anii `70 menționând numărul mult mai mare al excursioniștilor care vizitează acum zone rurale. Din studiul lui Patmore13 (1983) asupra recreației reiese impactul pe care-l are deținerea autoturismelor în dispersarea turiștilor față de nodurile fixe ale căilor de transport. În consecință, turismul s-a modificat în sensul îndepărtării de stațiunile tradiționale spre sate cu adevărat rurale, în căutarea unor regiuni sălbatice accesibile doar unor turiști mai flexibili. În ciuda acestei creșteri puternice a cererii pentru turismul rural, Lane14 (1994) recunoaște absența unor surse sistematice de date referitoare la turismul rural, în timp ce nici Organizația Mondială de Turism, nici Organizația pentru Dezvoltare Economică nu au măsuri potrivite în acest sens. În plus nu există o înțelegere între țările membre, despre modul în care să se măsoare acest fenomen. În acest sens este importantă lucrarea lui Lane deoarece elimină noțiunile simpliste despre turismul rural ce-l descriu drept turismul care are loc la țară. Lane numără șapte motive ce fac dificilă definirea complexă a turismului rural ce se pot aplica în toate situațiile:
Turismul urban și cel bazat pe stațiuni climaterice nu se limitează doar la medii urbane ci acoperă ariile rurale.
Chiar mediile rurale sunt dificil de definit și criteriile folosite diferă în mod esențial.
Nu orice turism ce are loc în spațiile rurale este neapărat “rural” – aceasta poate fi de asemenea “urban” ca și formă doar localizat într-un spațiu rural. În această categorie putem încadra așa zisele “sate de vacanță”.
În mod istoric turismul a fost întotdeauna un concept urban; majoritatea turiștilor trăiesc în mediu urban. Turismul poate fi privit ca și o influență urbanizatoare asupra mediilor rurale încurajând schimbările culturale și economice și noile construcții.
În diferite regiuni s-au dezvoltat forme diferite ale turismului rural. Vacanțele de tip “turism de fermă” se întâlnesc în numeroase părți: Germania și Austria, însă sunt mult mai rare în S.U.A. și Canada.
Ariile rurale sunt într-un proces complex de schimbare. Impactul globalizării, comunicațiile și telecomunicațiile au schimbat condițiile de piață și orientarea spre produsele tradiționale. Dezvoltarea ecologiei a condus la un control sporit a celor din “afară” asupra folosirii pământului și dezvoltării resurselor. Cu toate că unele zone rurale sunt în decurs de depopulare, în altele se observă un flux de populație ce se stabilește acolo la pensionare sau pentru a practica noile afaceri “ne-tradiționale”. Diferența, cândva foarte evidentă dintre rural și urban este acum ștearsă de urbanizare, naveta de la distanță și apariția caselor de vacanță.
Turismul rural este o activitate complexă, multilaterală: nu doar un turism bazat pe ferme. El include vacanțele de tip ferme dar de asemenea și vacanțele naturale și ecoturism, plimbări, cățărări, călărie, aventura, sportul, vânătoarea, turism de studiu, turismul legat de arte și tradiție și în anumite zone, turismul etnic. Dar există de asemenea un interes general și pentru forme mai puțin specializate ale turismului.15
Acest aspect este subliniat de studiile piețelor de turism din Germania, unde principala motivație a unei vacanțe este aceea de a oferi relaxare, liniște, pace, în împrejurimi rurale.
Turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potențialului natural și uman al satelor.16
Prin urmare, turismul rural în forma cea mai pură ar trebui să fie:17
Practicat în zonă rurală.
Rural din punct de vedere funcțional – bazat pe caracteristicile speciale ale lumii satului, întreprinderi mici, spații deschise, contact cu natura și lumea sălbatică, tradiții societăți și practici tradiționale.
La scară rurală atât în ceea ce privește clădirile cât și așezările, prin urmare la scară mică.
Cu caracter tradițional având o dezvoltare lentă și organică și având legătură cu familiile din partea locului, în mare măsură afaceri controlate local și dezvoltate pentru prosperitatea zonei pe termen lung.
De diferite forme reprezentând modelul complex al spațiului rural, economic, istoric și așezarea acestuia.
Lane (1994) afirmă de asemenea că următorii factori trebuie luați în considerare în definirea turismului:
– tipul vacanței;
– așezarea;
– stilul conducerii;
– gradul de integrare în comunitate.
Folosind conceptul de continuitate se poate face diferență între turiștii specific rurali sau urbani și cei care se încadrează într-o categorie intermediară. Așadar orice definiție acceptabilă a turismului trebuie să stabilească parametrii cererii și ofertei de experiență turistică și gradul de încadrare în continuitatea spațiului urban – rural.
Tabel 3.1. Evaluarea comparativă a componentelor definitorii ale turismului rural
Sursa: Hall D., Kirkpatrick , Mitchell M., Rural Tourism and Sustainable Business, Channel View Publications UK, 2005, pag. 355-356
3.1.2 Noțiunea de agroturism
Agroturismul18 constă în organizarea activităților de primire a turiștilor și a tuturor serviciilor turistice la nivelul unității agricole (Buciuman). Agroturismul cuprinde atât activitatea turistică propriu – zisă (cazare, pensiune, circulație turistică, prestarea serviciilor turistice de bază și suplimentare), cât și activitatea economică de regulă agricolă (munca câmpului, creșterea animalelor, activități de prelucrare a produselor agricole în gospodării și de comercializare a acestora către turiști sau prin rețele comerciale).
Agroturismul19 poate fi definit, ținând cont de activitățile care gravitează în jurul gospodăriilor țărănești, ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească, spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii etnofolclorice și documentare, precum și multe activități specifice.
Felizitas Romeiß Stracke (1983)20 vede în vacanța de la țară o stare de echilibru în triunghiul dorințelor reprezentat de:
eliberare de reguli și constrângeri;
eliberarea de aglomerarea plină de beton și zgomot;
eliberarea față de stresul civilizației și poluării.
Din punctul de vedere al spațiului de cazare, al asigurării bazei materiale, agroturismul poate fi definit ca și o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți.
Comisia Zonei Montane definește agroturismul ca “o formă particulară de turism, mai complexă, cuprinzând atât activitatea turistică propriu – zisă (cazare, pensiune, circulație turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază și suplimentare), cât și activitatea economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turiștilor (activități de prelucrare a produselor agricole în gospodărie și comercializarea acestora către turiști sau prin rețelele comerciale, precum și modul de petrecere a timpului liber”.
Agroturismul21 poate fi privit ca și un sistem cibernetic complex ale cărui elemente intră într-o strânsă relație de interdependență (Fig. 3.1.1). Agroturismul poate fi analizat ca și un sistem cibernetic deschis, asupra căruia se exercită numeroase influențe din mediul extern și care, la rândul său influențează mediul exterior.
Agroturismul22 poate fi totodată și o modalitate de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, cultural, turistic, uman și tehnico-economic.
Fig. 3.1. Agroturismul: sistem cibernetic
(Sursa: Ghereș M., Agroturism, de la tradiție la oferta comercială, Ed. Risoprint, Cluj Napoca 2003)
3.2. RELAȚIA TURISM RURAL – TURISM CLASIC
Deosebirile dintre turismul clasic – comercial și agroturism au fost sintetizate de prof. univ. dr. Eugen Buciuman după cum urmează:
Tabel 3.2. Caracteristicile23 turismului clasic comparativ cu ale agroturismului:
Sursa: Buciuman, E. Economia turismului rural și a agroturismului, Alba Iulia, 1999.
3.3. RELAȚIA TURISM RURAL – AGROTURISM
Specificitatea turismului rural se bazează pe o trilogie fundamentală24:
Comunitatea rurală de primire strâns legată de istorie, de tradiții, de obiceiuri străvechi, se caracterizează prin comportamente dependente de un sistem relațional particular.
Patrimoniul este determinat de elemente naturale, culturale și construite.
Profesorul Buciuman, pornind de la părerile lui Valery Platin subliniază cele șase valori ale patrimoniului:
valoarea evenimențială este dată de capacitatea monumentului, site-ului sau manifestării să facă să se vorbească despre ele, în special prin mass – media;
valoarea de modernitate ce este ilustrată de elementele tehnice ale patrimoniului și de funcționalitatea acestora: servicii alimentare și de cazare, dotări;
valoarea de notorietate ce se realizează prin intermediul massmediei, publicității și promovării locurilor de petrecere a vacanțelor;
valoarea de individualizare caracteristică mediului rural care permite turistului să vadă locuri aparte bine individualizate, pe care le poate fotografia, de la care poate cumpăra suveniruri;
valoarea încărcăturii simbolice ce se leagă de dimensiunile afective și emoționale pe care le vehiculează imaginea patrimoniului;
valoarea de participare, patrimoniul integrându-se ca element în sânul altor activități ca de pildă drumeții, activități sportive.
Mediul înconjurător este favorizant dezvoltării turismului rural numai în măsura în care un program de dezvoltare turistică este însoțit de o analiză precisă a interacțiunilor generate de spațiul și oamenii care-l locuiesc, practicile culturale, istoria regională și comportamentele sociale, obiceiurile și tradițiile, care vor permite o mai bună înțelegere și abordare a spațiului rural.
Dacă turismul rural privește organizarea activității turistice în cadrul comunității rurale, a unei zone, a unei regiuni, agroturismul tratează fenomenul turistic doar în interiorul exploatației agricole.
Conceptul de turism rural are o sferă de cuprindere mai largă decât cel de agroturism. Turismul rural practicat în motelurile, hotelurile din mediul rural are ca și personal de deservire o forță de muncă salariată și calificată pentru meseria pe care o depun, bucătari, chelnerițe, pe când în agroturism personalul este format din membrii familiei care îndeplinesc toate posturile menționate mai sus ca pe o muncă auxiliară, pentru care nu au o calificare specială atestată printr-o școală de bucătari, chelnerițe, recepționere etc.
Deși se desfășoară în spațiul rural agroturismul și turismul rural sunt două concepte care, pentru unii autori au același conținut iar pentru alții sunt două noțiuni diferite25. Practica arată că aceste două noțiuni se identifică până la un anumit nivel, au un numitor comun care scoate în evidență atât elementele de comunitate, de incluziune, cât și elementele diferite care le conduc la departajare, la diferențiere.
Astfel turismul rural este o formă de turism26 care se desfașoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale și economice) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și pensiunile agroturistice. Utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță, ferme, etc. și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivații: odihnă și recreere, tranzit, cultură, cunoaștere, religie, practicarea unor sporturi etc.
Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice precum și la oferta turistică “standard” de tip industrial.
Agroturismul este un concept de dată mai recentă în UE, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legatură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile specifice care au avut alte destinații decât agricole. Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țarâ – de obicei ca activitate secundară – activitatea desfășurată în gospodăria proprie rămânând, deci, principala ocupație și sursă de venit.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice rurale și agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural.
Spațiul rural satisface prin componentele sale o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit sportiv, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir.
Prin aceasta agroturimul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural, cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.
3.4. TURISM RURAL – TURISM DURABIL
Încă din 1987, Comisia Mondială de Mediu și Dezvoltare, prin raportul întitulat “Notre avenir a tous” cunoscut și sub denumirea de ”Raportul Brundtland“ și prezentat Adunării Generale a ONU, a definit dezvoltarea durabilă viabilă și susținută ecologic ca ”garanție a nevoilor prezentului, fără să compromită capacitățile de satisfacere a propriilor nevoi a generațiilor care vin“.27
Conferința ONU cu tema ”Mediu și dezvoltare“, care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992, a pus în discuție protecția mediului și sprijinirea unei industrializări mai puțin distructive, ca și găsirea căilor de înlocuire a dezvoltării economice intensive cu o dezvoltare durabilă.
Scopul final al dezvoltării durabile este satisfacerea nevoilor actuale fără a periclita calitatea vieții generațiilor următoare.
Principiile dezvoltării durabile în documentele Conferinței de la Rio de Janeiro sunt următoarele:
respect și grija pentru comunitatea ființelor vii;
îmbunătățirea calității vieții;
conservarea vitalității și diversității Terrei;
diminuarea epuizării resurselor neregenerabile;
menținerea activităților în cadrul capacității de suportabilitate a Terrei;
modificarea atitudinii personale și a procedurilor de promovare a dezvoltării durabile;
sprijinirea comunităților să poarte grija mediului în care trăiesc;
crearea unor rețele naționale de monitorizare pentru integrarea armonioasă a dezvoltării cu conservarea;
crearea unei alianțe globale.
Industria turistică a adoptat conceptul de dezvoltare durabilă, formulându-se noțiunea de turism durabil, care după publicația OMT ”Turismul în anul 2010“ (1994), dezvoltă ideea precum ca: “dezvoltarea durabilă a turismului satisface nevoile actuale ale turiștilor și a regiunilor – gazdă, protejând și lărgind posibilitățile pentru viitor. Este astfel conceput încât conduce la un management al tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice, sociale și estetice pot fi îndeplinite, în același timp păstrându-se diversitatea biologică, precum și sistemele de suport ale vieții”.28
Marile companii industriale de pe mapamond al căror impact poluator potențial sau real asupra mediului este de mare amploare, precum companiile extractoare și prelucrătoare de petrol și substanțe chimice, adeseori întâmpina controale legale foarte stricte, care le îndeamnă să opereze la standardele cerute. În schimb efectele asupra mediului create de către industria turistică par a fi difuze și insignifiante, contrastând puternic cu efectele produse de alte industrii. Aceste efecte comparate cu cele ale marilor companii industriale nu par la fel de amenințătoare, dar de fapt un sector economic în creștere precum este turismul are o influență cumulativă asupra mediului înconjurător, o influență care se manifestă de fapt la nivel global.29
Turismul durabil reprezintă dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic, care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile următoare.30
Astfel sub genericul de turism durabil se cuprind toate formele de turism, care în dezvoltarea și practicarea lor, se bazează pe principii ecologice, adică fără să deranjeze sau să distrugă mediul natural și construit, moștenirea istorică și culturală, ci dimpotrivă să le protejeze, conserve și să le amelioreze sau să le îmbunătățească.
În dezvoltarea durabilă a turismului se impune ca necesitate respectarea de către autorități, comunități, întreprinzători și agenți de turism a unor principii generale între care amintim:
mediul înconjurător are valoare intrinsecă, deosebit de mare pentru turism, de el trebuie să se bucure și generațiile viitoare;
turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă, complexă, de care să beneficieze mediul ambiant, comunitățile locale și turiștii;
relația dintre mediul ambiant și turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung, iar dezvoltarea turismului, la rândul său, nu trebuie să ducă la degradarea mediului, ci dimpotrivă, la protejarea, conservarea și îmbunătățirea acestuia;
dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se desfășoară: ecologice, sociale, economice, culturale etc.;
scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;
industria turistică, guvernele, autoritățile responsabile cu protecția mediului și organismele internaționale trebuie să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune în practică.31
În ansamblul economiei locale, turismul rural și agroturismul se definesc ca fiind forme de valorificare durabilă a spațiului rural prin:
exploatarea resurselor naturale, a valorilor și tradițiilor cultural-istorice, a imobilelor rurale, a produselor agricole;
comercializarea produselor de marcă, ilustrative ale identității etnografice locale și regionale care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație, divertisment, cultura, servicii diverse etc.;
dezvoltarea locală durabilă și ca un răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o noua coeziune oraș-sat.
Agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă în spațiul rural prin:
utilizarea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, dezvoltare, protejare, conservare);
menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;
integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și locală;
dezvoltarea și promovarea ofertei turistice, precum și realizarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare;
sprijinirea economiilor locale;
implicarea comunităților și autorităților locale în sectorul turistic;
consultarea specialiștilor și a membrilor comunității locale în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale.32
3.5. MOTIVAȚIILE ECOLOGICE ALE RELAȚIEI TURISM RURAL – AGROTURISM – TURISM DURABIL
Turismul rural își desfășoară activitatea în spațiul rural având o sferă de cuprindere mai larga decât agroturismul.
Agroturismul prezintă unele trăsături care-l diferențiază de turismul tradițional33:
Consumul turistic se petrece în mediul rural;
Oferta turistică este autentică, originală, diversă și personalizată, este organizată și condusă de fermieri;
Este o activitate economica complementara exploatației agricole și nu un substitut al acesteia;
Oferă populației cu venituri mai reduse posibilitatea de petrecere a timpului liber în mediul rural;
Nu necesită învestiții mari pentru amenajări;
Se evită marile aglomerări turistice;
Nu este compatibil cu turismul de masa.
Agroturismul este un concept de dată mai recentă în UE cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și cu construcțiile care au avut o destinație diferită de cea agricolă. Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară.
Astfel revenind la definirea agroturismului din punctul de vedere al spațiului de cazare acesta poate fi descris ca activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat pentru primirea de turiști.
Iar din punctul de vedere al activităților care gravitează în jurul gospodăriei țărănești, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul turiștilor.
Dintre structurile turismului rural care se dezvoltă în spațiul rural fac parte: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere școlare, tabere de creație artistică, sate de vacanță.
Există o serie de organizații non-guvernamentale si organisme publice dedicate dezvoltării și aprofundării relației turism-mediu precum: World Tourism Organization WTO (Organizația Mondiale a Turismului – OMT), The World Travel and Tourism Council (WTTC), World Wide Fund for Nature (WWF) și Campaign for Environmentally Responsible Tourism (CERT).34
Ecoturismul, după specialiștii Organizației Mondiale a Turismului (OMT), este o formă de turism legată de cunoașterea și protejarea mediului – biodiversitate, fauna, ecosisteme etc. – insistând pe necesitatea educării turiștilor în problematica mediului și a mijloacelor de menținere a acestuia.
Abia în anii 1950 au fost ridicate primele întrebări serioase legate de mediul înconjurător de către Carson (1963), Boulding (1966), Forrester (1971), Meadows (1972) și Schumacher (1973).35
Specialiștii declară că cercetările despre impactul turismului asupra mediului înconjurător sunt încă la început și că este nevoie de o abordare multidiciplinară pentru a investiga aceste lucruri în profunzime.36
În anul 1996 Uniunea Mondială pentru Conservare formulează următoarea definiție: ”ecoturismul este călătoria responsabilă fată de mediu, în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii, care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă și aducătoare de beneficii pentru populația locală“.
Tabel 3.3. Definirea ecoturismului de-a lungul anilor
Sursa: Weaver D., Ecotourism, John Wiley & Sons Australia, 2001, pag. 6.
Organizația Mondială a Turismului (OMT) recomandă pentru început, dezvoltarea cu precădere a acestei forme de turism în zonele protejate, iar Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (UICN) arată în anul 1992, că „ecoturismul este acel segment al turismului care implică străbaterea zonelor naturale, relativ netulburate, pentru a admira peisajul și a te bucura de lumea plantelor și animalelor sălbatice a acestora”.
O altă definiție mai apropiată de conceptul de dezvoltare durabilă, evidențiază că ecoturismul este un turism practicat în spații naturale sălbatice sau puțin modificate de om și care trebuie să constituie și să asigure protecția naturii și dezvoltarea culturală și economică a comunităților locale” (UICN, 1992).
OMT are o altă definiție pentru ecoturism, care este relevantă: „forma de turism în care principala motivație este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale”.
Adesea, acolo unde se practică ecoturismul, trăiesc comunități de oameni cu tradiții ancestrale, ceea ce face necesară protecția identității și culturii locale, pentru ca dezvoltarea turismului să fie benefică și pentru aceste populații. Ecoturismul se detașează de celelalte forme de turism prin legătura mult mai directă și strânsă cu mediul natural și cultural.37
În contextul turismului mondial, ecoturismul are o dezvoltare rapidă, atrăgând turiști cu respectul pentru natură și cultura locală, astfel că, în anul 1996, acesta reprezenta circa 20% din călătoriile internaționale în regiunile ecologice sau cu potențial natural, cu peste 2 miliarde USD încasări (Conferința Mondială Ecotur, 1997).38
Figura 3.2. Criteriile de bază ale ecoturismului
Sursa: Nistoreanu Puiu, Ecoturism și turism rural, pag.75, Editura ASE, 2003.
Asigurarea dezvoltării și gestionării corecte a ecoturismului are la bază câteva principii de planificare și anume:
aplicarea de măsuri foarte stricte pentru protejarea florei, faunei, ecosistemelor și după caz a siturilor arheologice, istorice sau a culturii locale;
crearea pentru turiști a unor echipamente de cazare ecologice și a tot ceea ce implică acest lucru;
normele capacității optime de primire pot fi admise, astfel ca amenajările turistice să nu fie excesive, iar locurile extrem de aglomerate cu turiști;
redactarea și difuzarea unui cod de conduită al turiștilor și vizitatorilor, cu privire la ecoturism și respectarea dispozițiilor înscrise în acest cod;
punerea la dispoziție a unor ghiduri bine întocmite, care să informeze turiștii și să sensibilizeze cu privire la biodiversitatea și mijloacele de protecție a mediului înconjurător;
deprinderea populației locale în a participa la dezvoltarea turistică, în scopul de a scoate locuri de muncă și venituri din turism, de a educa turiștii în respectul față de cultura și tradițiile locale.
Figura 3.3. Analiza turismului alternativ
Sursa: Page S., Dowling R, Ecotourism, Prentice Hall, 2002, pag 23
Ecoturismul, componentă a dezvoltării durabile, este cunoscut și sub noțiunile de turism „verde”, turism „moale” sau turism „blând”, în sensul ca această formă de turism, cu o paletă largă de activități, se desfășoară în spații rurale, are cele mai reduse implicații în degradarea și poluarea ecosistemelor naturale.
Condițiile care trebuie îndeplinite relevă obiectivele certe ale acestei forme de turism:
conservarea și protejarea naturii, folosirea resurselor umane locale;
caracterul educativ și respect pentru natură;
conștientizarea protejării naturii în rândul turiștilor și comunității locale;
minimalizarea impactului negativ asupra mediului natural și socio-cultural.
Astfel ecoturismul presupune, în practicarea sa, desfășurarea atât a activităților turistice, cât și a celor economice conexe, într-un mediu agreabil, nepoluat, cu priveliști pitorești și nealterate.
Figura 3.4. Ecoturismul ca formă a turismului durabil
Sursa: Nistoreanu Puiu, Ecoturism și turism rural, pag.77, Editura ASE, 2003.
Practicarea ecoturismului impune protejarea zonelor sau a resurselor turistice, care sunt destinate studierii, admirării naturii, recreerii și refacerii fizice și psihice.
Ecoturismul presupune conducerea, organizarea și dezvoltarea activității de turism cu scopul de a nu deranja sau distruge echilibrul natural, mediul înconjurător cu resursele turistice naturale și valorile culturale și istorice sau tehnico-economice și de a realiza o exploatare durabilă a acestora.
Tabel nr. 3.4. Impactul turismului asupra mediului:
Sursa : Tribe J., Font X., Griffiths N., Vickery R., Yale K., Environmental Management for Rural Tourism and Recreation, Cassel UK, 2000, pag. 42
Dezvoltarea ecologică a turismului vizează patru direcții:
direcția economică – exploatarea durabilă a resurselor turistice și a mediului înconjurător natural și construit;
direcția ecologică – protejarea și conservarea resurselor turistice și a ecosistemelor ce se circumscriu acestora (reducerea deșeurilor, reciclarea lor, diminuarea scoaterii terenurilor din circuitul agricol și silvic);
direcția socială – protejarea și dezvoltarea economică și socio-culturala a comunităților locale din arealul respectiv, dezvoltarea economiei tradiționale, creșterea numărului de locuri de muncă, valorificarea elementelor cultural-istorice care exprimă identitatea culturală;
direcția financiară – surse de finanțare pentru protejarea mediului, a habitatelor naturale și construite și a economiei comunităților locale.
3.6. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ EVOLUȚIA TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA
Unul dintre factorii care a ajutat la apariția și dezvoltarea agroturismului îl constituie complexitatea societății moderne. Omul modern depune tot mai puțin efort fizic astfel încât pentru compensare încearcă să-și petreacă timpul liber în mijlocul naturii, agroturismul ajutând la acest lucru.
Un alt factor de influență este reducerea duratei săptămânii de lucru, oamenii dispunând de mai mult timp liber pe care și-l alocă petrecerii într-un mod cât mai plăcut.
Preocuparea pentru găsirea unor noi formule de vacanță tinde să devină un fenomen de masa, reflectând cât mai fidel preferințele turiștilor.
Un factor nu mai puțin important îl reprezintă nostalgia pentru locurile natale, atrăgând în acest mod locuitorii orașelor spre zonele rurale.
Pe lângă acești factori mai există o serie de elemente care pot influența evoluția turismului rural și a agroturismului specific României:
Turismul rural și agroturismul sunt mai ieftine în comparație cu turismul clasic;
Populația României este în mare parte o populație de “primă generație de veniți în oraș”, care mai păstrează încă nostalgia gospodăriei părinților sau bunicilor, unde și-au petrecut vacanțele;
Zonele montane, de deal sau alte zone oferă spațiu deosebit pentru petrecerea la “iarbă verde”;
Exploatațiile agricole familiale din țară pot oferi produse alimentare naturale care sunt foarte căutate de către orășeni.
Regiunile rurale au fost întotdeauna sufletul culturii românești și până în 1950 România a fost o societate predominant agrară. Sub conducerea comunistă din anii 50 cca. 95% din terenul arabil a fost luat în proprietatea statului. Astfel în 1991 agricultura a reprezentat doar 27,5% în ce privește populația ocupată, comparabil cu 75% în perioada postbelică.39
O motivație posibilă pentru dezvoltarea turismului rural și a agroturismului este exprimată foarte convingător într-o declarație a dr. Andre Lwoff – laureat la premiului Nobel: “Când ești un european trăit în mediul gălăgios al metropolelor continentale, deslușești că acolo, în Țara de Sus, după cum o numiți dvs., cei din România, cunoști și trăiești împlinirea sentimentului liniștii…Frumusețea mănăstirilor vizitate și ambianța, liniștea climatului, iată de ce m-a bătut gândul să mă stabilesc acolo”.40
Întreaga comunitate rurală are de câștigat de pe urma turismului rural și a agroturismului, care devine astfel un factor al dezvoltării rurale:
Pentru turiști:
prețurile sau tarifele practicate sunt mai reduse și astfel mai convenabile pentru turiști;
diseminarea locurilor de primire pe tot întinsul spațiului rural permite turiștilor să viziteze de fiecare dată altă regiune;
varietatea de confort și a tarifelor permite turiștilor să aleagă cele mai bune variante în raport cu posibilitățile și dorințele lor;
contactul direct cu natura, cu activitățile agricole și mai ales cu lumea rurală și cu tradițiile ei ajută citadinii să descopere tot ceea ce există în acest spațiu.
2. Pentru exploatațiile agroturistice:
veniturile din turismul rural și din agroturism ajung direct la familiile agricultorilor fără a mai trece prin filierele naționale să internaționale de turism care drenează veniturile respective în afara zonelor rurale
agricultorii și familiile lor câștigă o competență profesională în domeniul prestațiilor de servicii turistice, care trebuie făcute într-un mod profesional;
se pot asigura locuri de muncă pentru șomerii din zonele rurale;
vor exista dotări cu elemente moderne a spațiului de găzduit.
3. Pentru comunitatea rurală locală:
agroturismul este generator direct de venituri pentru membrii comunității locale;
ajuta la dezvoltarea infrastructurilor și la ameliorarea normelor de locuit;
permite prevenirea degradării mediului înconjurător;
ajuta la evitarea cheltuirii unor fonduri publice importante pentru infrastructuri.
4. Pentru regiune:
agroturismul sprijină eforturile de conservare în regiune a veniturilor provenite din turism, în loc de a fi pierdute în favoarea producătorilor și investitorilor străini;
turismul rural ajută la prevenirea tensiunilor sociale precum și la conservarea sau dezvoltarea tradițiilor locale, la reducerea diferențelor de dezvoltare între regiuni;
asigură o mai bună înțelegere și cooperare interregională.
3.7. BAZA MATERIALĂ A TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI
Baza tehnico-materială a turismului este reprezentată de ansamblul mijloacelor tehnice de producție utilizate în scopul obținerii de bunuri și servicii specifice destinate consumului turistic.
Pentru ca un teritoriu să devină de interes turistic potențialul său turistic trebuie să îndeplinească două cerințe:
să dispună de resurse naturale și antropice;
să dispună de infrastructură și bază materială.
Fig. nr. 3.5. Evoluția înnoptărilor în structurile de primire turistică cu
funcțiuni de cazare turistică
Sursa: Anuarul Statistic al României 2004
Diversitatea satului românesc ca potențial turistic natural și cultural-istoric va determina în viitor noi posibilități de dezvoltare a turismului rural. Pentru aceasta trebuie remediate în timp și spațiu, în următorii ani, deficiențele unei politici negative de sistematizare și amenajare a spațiului rural.
Prioritățile vor trebui stabilite în funcție de gradul de dezvoltare economico-socială, de posibilitățile viitoare de dezvoltare a turismului, de gradul de viabilitate a localităților rurale.
În politica de amenajare și dotare a localităților rurale ca sate turistice se detașează două tipuri de priorități:
a. Priorități cu caracter general:
modernizarea și dezvoltarea infrastructurii generale: modernizarea căilor de comunicație, lucrări hidrotehnice de regularizare a râurilor, platforme ecologice de depozitare a deșeurilor;
menținerea și dezvoltarea patrimoniului cultural-istoric și etno-folcloric;
asigurarea dezvoltării microeconomice, inclusiv a agroturismului, revigorarea vieții sociale și culturale pentru stabilizarea populației și îndeosebi a tineretului;
dezvoltarea și asigurarea autonomiei primăriilor locale și stabilirea bugetelor locale, a priorităților de utilizare a acestora;
menținerea unui grad cât mai redus de poluare.
b. Priorități cu caracter special:
exploatarea mai eficientă a resurselor turistice și a terenurilor agricole;
dezvoltarea posibilităților de industrializare parțială a produselor agricole în plan local, cu punerea la dispoziția turiștilor a subproduselor cu caracter ecologic, realizarea de complexe agroindustriale zonale;
punerea în valoare a caselor tradiționale, fără proprietar, cu valoare de monument și a altor clădiri, prin amenajarea și asigurarea unor servicii turistice de cazare, masă, agrement (pensiuni turistice rurale);
valorificarea prin dotări de agrement a resurselor de ape minerale, oglinzilor de apă, a pantelor favorabile sporturilor de iarnă, a arealelor cu fond cinegetic sau a manifestărilor etno – folclorice și meșteșugurilor tradiționale;
crearea unor ateliere și centre artizanale, amenajarea accesului pentru vizitarea monumentelor istorice și de artă.41
Amenajarea și echiparea spațiului rural sunt acțiuni complexe care necesită investiții mari și se referă la: modernizarea și dezvoltarea infrastructurii (căi de comunicație, alimentare cu apă, energie electrică și termică, lucrări de canalizare, stații de epurare, telecomunicații, platforme pentru deșeuri etc.), realizarea unor dotări tehnico-edilitare, dotări sanitare, culturale sau comerciale.
Un loc important în acest demers îl au inventarierea și analiza resurselor turistice naturale și antropice, precum și stabilirea tipologiei satului și a funcției turistice, în raport cu care se stabilește forma de turism ce se poate organiza și promova.
Pe de altă parte, aceste amenajări trebuie să se realizeze în contextul protejării și conservării mediului înconjurător și al valorificării durabile a resurselor turistice locale.
CAPITOLUL 4
EXPERIENȚA INTERNAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI
4.1. TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Europa rurală trece printr-un proces de schimbare ireversibil, problemele din agricultură și din zonele împădurite, împreună cu lipsa interesului pentru viața la țară a generațiilor tinere a forțat guvernele și administrațiile locale să găsească alternative viabile.1
În multe zone rurale turismul a devenit un element esențial al economiei chiar dacă de multe ori acest lucru nu este observat cu claritate.2
Consiliul Europei a lansat campania pentru “Lumea Rurală” care a avut cu siguranță o incidență puternică asupra dezvoltării turistice a acestor regiuni. Raportul Adunării Parlamentare cu privire la turismul rural și integrarea sa într-o politică globală invită toate statele membre să promoveze turismul rural care – prin protejarea mediului și a identității culturale locale – poate contribui la realizarea unui contact social care va garanta, într-o politică europeană integrată, echilibrul eco – cultural și social dintre oraș și sat. Ca o contribuție la Anul European al Turismului (1990), Consiliul Europei a elaborat un ghid pentru promovarea turismului “inteligent”, adică promovarea unui turism care să protejeze mediul și care să reprezinte o sursă complementară de resurse financiare pentru populația rurală și ca un factor important de stopare a depopulării satelor. Parlamentul European a elaborat un raport cu privire la crearea parcurilor, protejarea și dezvoltarea agroturismului.
Comisia Uniunii Europene prin raportul Viitorul Lumii Rurale, ca și prin reforma fondurilor structurale și incidentelor asupra dezvoltării turismului rural, subliniază importanța pe care trebuie s-o acorde această comisie sectorului economic. Programele operaționale din aproape toate regiunile și majoritatea planurilor de afaceri ale grupărilor locale de dezvoltare în cadrul inițiativei LEADER conțin proiecte novatoare și demonstrează că “actorii” locali (prestatorii de servicii agroturistice și conexe) se implică în dezvoltarea armonioasă a unui turism rural de înalt nivel.
Dezvoltarea integrată, echilibrată și pe termen lung – așa numitul tip de dezvoltare “durabilă” sau “susținută” – presupune existența unor politici comunitare care să susțină și dezvoltarea turismului rural – “turismul verde” – , pentru valorificarea spațiului rural. În această privință merită să amintim Planul de acțiuni comunitare în favoarea turismului și Programul comunitar de politică și acțiuni în materie de mediu și de dezvoltare durabilă (Consiliul Uniunii Europene, 1990, 1993). De asemenea, s-au alocat fonduri structurale (Fondul de Dezvoltare Structural și Fondul Regional) pentru dezvoltarea turistică a zonelor rurale și pentru pregătirea profesională în domeniu.
Dezvoltarea turismului rural în țările UE și nu numai, are două coordonate de bază: oferirea unui produs turistic specific într-o zonă anume și dezvoltarea unei rețele la nivel European, care să ofere o mai mare accesibilitate produselor de turism rural. Ambele coordonate se află în strânsă legătură cu elementul “calitate”, considerat a fi un mijloc de dezvoltare a turismului în zonele rurale, după cum stipulează Decizia Consiliul Uniunii Europene 92 / 4213. Ca urmare a experiențelor realizate în cursul Anului European al Turismului, acțiunile comunitare în favoarea turismului rural merg în direcția susținerii definiției, creării și comercializării produselor “turism rural” într-o rețea Europeană identificabilă prin mărcile de calitate.
Unii autori afirmă pe baza evoluției faptelor și a literaturii consultate că sfârșitul secolului trecut ar putea reprezenta perioada în care satele, mai ales cele din zonele montane, au început să exercite o atracție pentru un număr din ce în ce mai mare de orășeni. Viața la țară este ceea ce viața la oraș nu poate oferi.4
Dr. H. Potthoff susține că motivele apariției și dezvoltării turismului rural au fost următoarele:
schimbarea comportamentului excursioniștilor;
promovarea formei de turism care țintește dezvoltarea economică a zonelor rurale;
necesitatea protecției naturii și a mediului înconjurător;
strategii de dezvoltare pentru “turismul ușor”.
Aceste motive însă au dus la o serie de schimbări și efecte precum:
odată cu integrarea în Uniune Europeană se poate conta pe îmbunătățirea condițiilor de viață;
odată cu creșterea veniturilor prin integrarea europeană și prin reducerea orelor de muncă, vor spori fondurile bănești și timpul liber afectat pentru călătorii.5
La fel ca în restul Europei, turismul rural din Spania nu pornește de la o realitate zero, deoarece a existat ca o reîntoarcere a emigranților din orașe spre sate. Fără îndoială, el a înregistrat un avânt marcant în toată Europa, legat atât de schimbări în ceea ce privește cererea, cât și de recesiunea agriculturii.
Comparativ cu celelalte țări din Uniunea Europeană, în Spania există o dezvoltare mai mică în materie de turism rural. Spania are un turism intern foarte bine înrădăcinat, înțelegând prin aceasta turismul care se referă la așezările care nu sunt pe coastă, fără nici un fel de specificație calitativă. Mai mult de un milion de spanioli își petrec vacanțele în locurile de origine; fără îndoială, în termeni economici, veniturile financiare ale populației sunt reduse, ele provenind de la casele rudelor sau a prietenilor.
Se pot stabili trei etape în evoluția turismului rural din 1967, an în care se realizează primele acțiuni de turism rural, până azi:
Prima etapă: în 1967 a început editarea ghidului Gospodării țărănești, rod al colaborării între Ministerele Agriculturii și Turismului.
Etapa a doua: ulterior s-a impus promovarea și comercializarea turismului rural în Spania. S-au acordat ajutoare economice asociațiilor și întreprinderilor care erau considerate ca potențiale destinații turistice și care ofereau eventuale servicii de cazare și alte activități de divertisment în mediul rural. Aceste ajutoare au încetat în 1985.
A treia etapă: din 1985 până astăzi, turismul rural s-a promovat prin mecanisme generale de dezvoltare ale Ministerului Turismului, chiar dacă aceste stimulente sunt practic pe cale de dispariție, o dată cu transferarea progresivă a competențelor în materie de turism la Comunitățile Autonome.
În Spania se încearcă introducerea conceptului de turism rural, sprijinindu-se pe dezvoltarea turistică diversificată într-o mică zonă, numită “nucleu turistic rural”. În alte zone se încearcă punerea în mișcare a dezvoltării turistice rurale, începând cu etapa agroturismului.6
În alte cazuri, s-au implementat strategii de dezvoltare globală rurală, care încearcă să îi conducă atât pe agenții locali, cât și pe cei regionali și naționali printr-o diversitate de măsuri suplimentare, căutând sinergia dintre proiecte.
Condițiile geografice și climatice din Spania permit dezvoltarea experiențelor turistice particulare ca turismul cinegetic sau, ca în cazul Teruel, unde s-a potențat turismul rural, ca o formă de a împiedica procesele erozive de pierdere a solului. În acest sens, din cauză că una din problemele ambientale mai grave ale Spaniei este eroziunea – deșertizarea unor mari zone, ar trebui să se stimuleze menținerea micilor nuclee rurale, unde agricultorul este cel mai bun conducător al mediului rural, pentru că el îl cunoaște cel mai bine. Probabil că unica formă de evitare a exodului rural este diversificarea activităților fundamental turistice.
Turismul rural în Franța are vechi tradiții și realizează cote maxime de diversificare, organizare și promovare. O mare parte a echipamentelor sunt denumite “case rustice” și sunt controlate și omologate prin Federația Națională “Gîtes Ruraux”, care cuprinde circa 37.000 de gospodării. Zonele cele mai importante sunt: Haute Savoie, Saone, Loire, Cotes d’Armor și Bas-Rhin precum și Bourgogne, Bretagne sau Alsace.
Începând cu anul 1970 organizațiile de turism rural din Franța s-au constituit într-o asociație generală denumită: Tourisme en espace rural (T.E.R.), asociația respectivă având în evidența sa peste 4.000 de sate turistice.
Un “gîte” este o casă de vacanță în mediul rural construită sau amenajată după criteriile unei Carte de Calitate și oferă garanții privind echipamentul, prețul sau calitatea primirii. Toate unitățile sunt localuri independente (case, castele sau apartamente în case țărănești) construite sau restaurate de proprietari și echipate modern în vederea închirierii lor pentru vacanță.7
În Germania în anul 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare de la Marea Nordului până în Alpi care își propunea construirea a 2.000 de locuințe de vacanță. Cele mai dezvoltate regiuni în ceea ce privește turismul rural sunt Schwartzwald și Messen. Această dezvoltare e datorată legislației anti-trust, încurajarea permanentă a afacerilor și nu în ultimul rând, datorită conceptului tradițional german asupra familiei.
În prezent turismul rural e practicat în proporție de 2/3 din spațiul rural german și două mari organizații reprezintă interesele agricultorilor: Societatea germană pentru agricultură (D.L.G.) și Organizația pentru stimularea opiniei publice (I.M.A.). Aceste două organizații au început să colecteze adresele fermelor care s-au arăta dispuse să primească turiști, iar în 1967 D.L.G. a editat prima broșură cu adrese conținând peste 900 de ferme disponibile.
Structura hotelieră din Austria este de tip familial ceea ce face să-i conserve caracterul tradițional. Turismul rural reprezintă mai mult de 80% din oferta turistică austriacă. Turismul rural reprezintă pentru economia austriacă aproximativ 15% din PIB, deoarece există un interes foarte mare din partea diverselor administrații.8
În Italia oferta de turism rural se compune din hoteluri, oferta turistică a particularilor și în principal din agroturism. Există trei organizații remarcabile: Confederazione Nazionale dei Coltivatori Diretti, care a creat asociația TerraNostra, Confederazione Generale Dell’Agricultura, care a creat Agriturist și Confederazione Italiana Coltivatori care a creat Turismo Verde.
Turismul rural din Belgia a început să se dezvolte în anii ’70, din oferta de cazare evidențiindu-se două tipuri principale: cazarea în casa locuitorului (case rurale, apartamente, cazare în fermă sau camere de oaspeți) și agroturismul (campinguri în ferme, cabane în ferme și case de oaspeți). Oficiul de promovare turistica (O.P.T.) este însărcinat cu promovarea întreprinderilor mici și mijlocii și îndeplinește funcția de tour-operator de turism rural în comunitatea belgiană.
Turismul rural9 se realizează în majoritatea cazurilor în acele regiuni care beneficiază de ajutor financiar din partea Fondului de Dezvoltare Structural și Fondul Regional al Uniunii Europene, care în ultimii ani s-au redus simțitor. De exemplu, în cadrul sprijinului acordat de UE pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare în mediul rural, locul cel mai important îl ocupă măsurile de încurajare a turismului rural și a pregătirii profesionale în domeniul turismului. Aceasta presupune finanțarea investițiilor menite să creeze facilități în domeniul turismului, cum ar fi: cazarea la ferme țărănești, dezvoltarea parcurilor naturale, a activităților sportive (golf, schi etc.).
Inițiativa LEADER
În anul 1990, Comisia UE a adoptat o nouă inițiativă pentru dezvoltarea rurală, intitulată LEADER (“Links between Actions for this Development of the Rural Economy” – “Legături între acțiunile pentru dezvoltarea economiei rurale”). Conform acestei inițiative, Comunitatea și-a propus să încurajeze integrarea dezvoltării rurale la nivel local. Prin inițiativa LEADER s-a înființat o rețea de circa 100 grupuri de acțiune în domeniul localităților rurale. Fiecare grup avea următoarele sarcini: dirijarea subvențiilor pentru finanțarea zonelor geografice proprii:
furnizarea de informații întregii Comunități Europene cu privire la măsurile și fondurile menite să încurajeze dezvoltarea rurală în zonă;
pregătirea profesională a forței de muncă și asigurarea asistenței tehnice;
dezvoltarea turismului rural;
încurajarea creării de firme mici, întreprinderi meșteșugărești și asigurarea de servicii locale;
exploatarea și comercializarea produselor agricole locale.
Programe europene privind dezvoltarea turismului rural
Pentru încurajarea turismului rural, în țările Uniunii Europene și în altele, s-au elaborat o serie de programe (Euroturism, 1992).
Se remarcă programele: “Expert”, “The Village I Love”, “Data Base on Rural Tourism Services”, “Interregional Celtic Cooperation”, “European Rural Tourism Network”, “Transnational Agri – Toursim Information Centre”, Study on Rural Toursim” etc.; în unele dintre acestea a fost implicată și România.
1. Programul “EXPERT”, al cărui obiectiv principal l-a reprezentat încurajarea dezvoltării turismului rural în regiunile și țările participante (Belgia, Germania, Ungaria, Luxemburg, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Slovacia, Franța, Polonia, Rusia, Suedia), se bazează pe principiile de inovare, transferabilitate, dezvoltare durabilă și profitabilitate. Sectorul vizat a fost cel al “turiștilor specializați” cum ar fi: organizațiile profesionale, școlile, universitățile, grupurile, având a anumită vocație. După primul an de funcționare a fost creată Asociația pentru Dezvoltarea Turismului Rural (ATRAC), cu scopul de a încuraja turismul rural și cultural și de a continua proiectele programului “EXPERT”.10 Proiectul a permis crearea unor activități ale turismului rural luând în considerare protejarea mediului înconjurător, dar și crearea unei rețele cuprinzând 17 țări.
2. Programul “THE VILLAGE I LOVE” organizat de EUROTER are 51 de modele de proiect.
Acest program este o publicație trilingvă (germană, engleză și franceză) și tratează probleme în materie de turism rural prin organizarea unor concursuri. Astfel, în anul 1990, “Anul European al Turismului”, au fost prezentate cele mai bune 51 proiecte din 14 țări europene.
Programul “DATA BASE ON RURAL TOURISM SERVICES” (Baza de date a serviciilor de turism rural). Proiectul vizează armonizarea informațiilor disponibile cu serviciile necesare turismului rural, pentru a facilita contactele între prestatorii de servicii de turism rural și agenții. Programul a fost testat în regiunile Friuli – Venezia – Giulia și oferit altor regiuni de către Ministerul Italian al Turismului.
Utilizarea noilor tehnologii în turismul rural este foarte importantă deoarece ține cont de distanțele lungi și de nevoia de stabilire de rețele de comercializare.
3. Programul “INTERREGIONAL CELTIC COOPERATION”
Proiectul a promovat crearea unei identități comune a civilizației și culturii celte, alături de conștientizarea protecției mediului pe tot timpul sezonului turistic.
4. Programul “EUROPEAN RURAL TOURISM NET – WORK”, organizat de EUROGÎTES în colaborare cu 12 organizatori din turismul rural în 9 state europene și EUROTER.
Acest proiect11 comportă trei elemente: asistență tehnică pentru elaborarea unei rețele de pensiuni turistice în cadrul spațiului rural german, spaniol, ungar, portughez, român și ceh. În plus, permite cunoașterea pieței europene a turismului rural și asistă la crearea unui program de informare și promovare a locuințelor turistice rurale din fiecare țară. Activitățile federației propun trimiterea de specialiști în aceste țări, formarea profesională a celor ce girează activitatea turistică a satelor și a proprietarilor de ferme și pensiuni turistice.
Acest proiect contribuie la menținerea vieții rurale în Europa și asistă, de asemenea, țările din estul Europei și Europa Centrală în eforturile lor de dezvoltare rurală.
5. Programul “TRAINING SEMINAR FOR RURAL TOURISM OPERATORS”
Pentru a diversifica sursele pentru dezvoltare rurală și a îmbunătăți calitatea produselor turismului rural au fost organizate cinci seminare de pregătire profesională pentru operatorii din mediul rural avându-se în vedere mai ales, femeile. Seminariile au avut ca obiectiv îmbunătățirea cunoștințelor de tehnici de management și marketing ale participanților, ca și aspectele relevante ale comerțului și taxelor legale, cuplate cu ore instructive de planificare a investițiilor și de calculare a costurilor. Participanții au fost pregătiți să inițieze și să realizeze activități de marketing în domeniul rural, în comun sau individual.
6. Programul pentru o dezvoltare integrată a turismului rural, reprezintă cea de-a treia etapă a strategiei UE pentru o dezvoltare durabilă a turismului rural, pe baza acțiunilor la nivel local, care beneficiază de strategia LEADER și de fondurile structurale.
Proiectul, la care au participat Danemarca, Ungaria, Irlanda, Marea Britanie și Portugalia, s-a aplicat în mai multe regiuni și a avut ca scop realizarea dezvoltării socio – economice pe termen lung în zonă, printr-o abordare integrală a activităților socio – economice, culturale și de mediu.
Prin acest program se realizează diversificarea economiilor țărilor respective prin dezvoltarea activității agroturistice pe tot parcursul anului, implicit crearea de noi locuri de muncă în perioadele de extrasezon și promovarea unui produs turistic rural.
Fiecare participant (fiecare țară) a elaborat câte un model de program, iar toate activitățile au inclus reuniuni, seminarii, întâlniri la nivel interregional.
7. “AGRICULTURA – MEDIUL – TURISMUL”, proiect elaborat de Franța, Italia, Spania și Belgia, a urmărit realizarea unei “deschideri” a agriculturii către alte activități, în special pentru sudul Europei.
Scopul programului a fost crearea și dezvoltarea unui produs turistic rural de înaltă calitate, care să țină cont de protejarea mediului, de cultura locală și care să realizeze noi legături între agricultură, mediu și turismul rural. Activitățile programului au inclus realizarea unui studiu de caz la nivel intercomunal, precum și patru seminarii interregionale pe baza acestor studii.
S-a studiat, de asemenea, posibilitatea dezvoltării unui sistem de conectare a turismului rural și sectorului agricol, plecând de la analizele detaliate a zece manifestări europene: seminarii, teste și schimb reciproc de informații. Programul pune accent pe calitatea turismului prin cunoașterea naturii. El se axează pe transferul de tehnologie și experiență, pe baza unor studii de caz concrete.
8. PROGRAMUL SAPARD (Programul Special de Accedere pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală), cu un buget anual de 520 milioane de euro în perioada 2000 – 2005, derulat de către UE pentru sprijinirea procesului de restructurare agricolă în țările central și est europene, concură prin obiectivele sale, și la dezvoltarea turismului rural în aceste țări, inclusiv în România.
9. OPERATION VILLAGES ROUMAINES (BELGIA), prin programele pilot realizate în România (1993 – 1997), a avut în vedere următoarele: susținerea dezvoltării descentralizate, regionale a turismului; susținerea dezvoltării sectorului privat în dezvoltarea de forme alternative de turism (crearea de produse și activități specifice turismului rural); crearea de asociații turistice locale care să funcționeze în rețea și formarea responsabililor turistici locali; producerea și difuzarea materialelor de promovare a produselor turistice rurale; dezvoltarea resurselor umane cu formarea de formatori și de agenți de dezvoltare locală; transmiterea de know – how în rândul prestatorilor de servicii turistice din mediul rural.
Aceste programe s-au derulat în sate din Bucovina, Maramureș, Alba, Sibiu și Brașov (Bran – Moeciu).
Măsuri de stimulare a activității de turism rural
În Germania în anul 1992 s-a pus în aplicare un program de pregătire a operatorilor din domeniul turismului rural (în speță, agroturismul) pentru fermierii din West Flanders și din provincia Limburg. Programul cuprindea toate informațiile practice necesare dezvoltării agroturismului, consultanță în domeniul juridic și fiscal, marketing, management și asistență privind posibilitățile de sprijin financiar etc. Obiectul programului avea în vedere conștientizarea populației locale asupra posibilităților pe care agroturismul le-ar putea oferi. Ca urmare a acestui proiect s-au înregistrat rezultate pozitive. De exemplu, numărul de localnici care oferă cazare a crescut cu peste 50% ( de la 60 la 93 de case), în anul 1993.12
Proiectul a inclus și crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale și locale, asigurând pe de altă parte, locuri de muncă pentru doi manageri de proiect care oferă consultanță și asistență noilor operatori din domeniul turismului rural.
Intervenția statului în vederea sprijinirii financiare, a dezvoltării turismului rural, se realizează la nivelul forurilor centrale sau de land, iar aceste ajutoare sunt atribuite organizațiilor. Măsurile de susținere a turismului la fermă (agroturism) prevăd asistență financiară în anumite domenii.
Astfel, în anii 1994 – 1995 s-au investit de către landul Bavaria cca. 1,5 miliarde DM, din care 6 milioane DM numai pentru studii de marketing și promovare. Prin regimul fiscal din Germania, prestatorii particulari sunt supuși impozitării pe venit iar în anumite landuri, prestațiile sunt supuse TVA (în Baden – Wurttenberg și Renania – Palatinat). În landul Renania – Palatinat se prevede, în plus, o taxă de ocupare pentru un spațiu de primire.
Ca urmare a dezvoltării turismului rural, în Germania s-au înregistrat la nivelul anului 1996, circa 20 milioane de turiști (germani, americani, olandezi, austrieci, japonezi etc.), cu peste 654 milioane de înnoptări și o cifră de afaceri de cca. 5 milioane de DM (Uwe Schulte, Simpozionul de turism rural, Mangalia, 1997).
În Italia, utilizarea noilor tehnologii a căpătat importanță pentru turismul rural, luând în considerare distanțele de parcurs și lipsa de promovare.
Autoritățile italiene se preocupă într-o mare măsură și de protejarea mediului prin agroturism. De fapt, nu este posibilă dezvoltarea cu succes a agroturismului, dacă peisajul și mediul nu și-au conservat calitățile lor tradiționale. În același timp, susținerea dezvoltării agroturistice poate să reprezinte un sprijin indirect adus protejării mediului rural.
Prin regimul fiscal italian, organizațiile turistice rurale plătesc impozit pe venitul obținut din agroturism, precum și TVA de 9%.
În Belgia, Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea spațiului de cazare în mediul rural și de sensibilizare a proprietarilor de imobile rurale din Wallonia pentru a restaura și valorifica gospodăriile în mod eficient în turismul rural.
Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală și agricolă a regiunii Wallonia, să diversifice activitățile regiunii, arătându-se totodată că mediul natural și rural, în general, nu este afectat negativ prin turismul rural. Proiectul subliniază și necesitatea protejării mediului înconjurător, sugerându-se în același timp, o activitate concretă și rentabilă într-o regiune mai puțin dezvoltată turistic.
El permite, de asemenea, transformarea imobilelor nefuncționale în structuri de primire turistică, locuibile, integrând astfel agricultura în activitatea turistică. Regimul fiscal din Belgia prevede un impozit pe venitul realizat din activitatea turistică, considerată ca fiind complementară. De asemenea, pentru camerele pensiune se aplică un TVA unic.
Sprijinul din partea statului constă în acordarea de subvenții regionale pentru finanțarea popasurilor turistice și subvenții ale anumitor provincii, pentru același scop.
Asociația Fetourag este subvenționată, în proporție de 30% de către Comunitatea franceză având în același timp și unele bonificații asupra dobânzilor acordate de către Uniunea Europeană, iar organizația Vlaamse Federatie primește fonduri din partea UE și a Băncii Agricole Belgiene.13
În Spania. Sprijinul financiar din partea statului pentru dezvoltarea activității de cazare la cetățeni constă în:
subvenții pentru reabilitarea patrimoniului cultural și imobiliar din localitățile cu mai puțin de 2.000 locuitori, din Catalonia și Insulele Canare;
subvenții pentru investiții (30%) în Galicia și Austria;
Agroturism Basc primește subvenții din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50% din totalul subvenției provinciei.
Prin regimul fiscal adoptat, activitatea de turism dezvoltată astfel, nu este supusă impozitării.
În Franța, în localitatea Auvergne s-au acordat subvenții pentru structurile agroturistice de primire, acestea obținând astfel, clasificări de minimum două stele.
De asemenea, se constată – conform unui studiu de fezabilitate – că cererea pentru hanurile turistice este sensibilă la următoarele elemente: autenticitate, arhitectură specifică, valorificarea superioară a produselor rurale și dotări cu echipamente de calitate. În perspectivă, se va avea în vedere realizarea unui catalog “Auberge de Pays”, a cărui marcă este în proprietatea Camerei Regionale de Comerț și Industrie AUVERGNE și care urmărește extinderea rețelei de hanuri și în alte regiuni sau comitate ale Franței, contribuind astfel la promovarea și dezvoltarea turismului rural.14
4.2. TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL ÎN STATELE DIN CENTRUL ȘI RĂSĂRITUL EUROPEI
În Polonia există circa 3.000 de sate turistice din care 200 au o activitate deosebită. Dezvoltarea într-o asemenea măsură a acestei forme complementare de cazare se datorează și faptului că baza materială tradițională nu a putut satisface solicitările tot mai numeroase ale turiștilor.
Prin promovarea satelor turistice respective în Polonia se realizează asigurarea condițiilor necesare pentru ca un număr cât mai mare de turiști să-și poată petrece vacanța în condiții avantajoase, contribuind totodată la descongestionarea centrelor turistice supraaglomerate și la completarea capacității de cazare.15
Statul polonez încurajează promovarea turismului rustic, sprijinind locuitorii care pun la dispoziția turiștilor spatii de cazare, prin acordarea de credite la banca agricolă sau prin casele de economii. De asemenea locuitorii satelor turistice sunt degrevați de unele impozite asupra veniturilor realizate din serviciile turistice.
În cele 200 de sate turistice cu activitate deosebită sunt peste 20.000 de locuri de cazare, iar coeficientul de utilizare a acestora este foarte ridicat, existând o ocupare de 100% în lunile de vârf și de 60 – 65% în extra-sezon.
Cazarea turiștilor în mediul rural polonez16 a început în urmă cu peste 3 decenii, deoarece baza de cazare din centrele turistice de stat erau supraaglomerate nu puteau satisface cererea de cazare a turiștilor străini și autohtoni. Pentru omologarea și valorificarea satelor turistice se urmărește, în mare, următoarele:
existența inițiativei locale pentru crearea unor sate turistice care trebuie să îndeplinească unele criterii minimale: peisaje naturale plăcute, climat favorabil, căi de acces corespunzătoare, condiții bune de cazare, masă, agrement și sanitare;
analiza cererilor comitetelor de inițiativă locală de către inspectori ai Centrului de Informație din Varșovia, pentru a stabili încadrarea într-o anumită categorie de confort, după care urmează ca satele atestate să funcționeze pe baza unui act normativ emis de Departamentul de Turism;
în planul local de activitatea turistică răspunde un deputat sau un salariat al primăriei, ca reprezentanți ai comitetului de inițiativă locală. La ajutorarea acestei activități contribuie și unele organizații locale, ca de pildă Asociația Tinerilor Țărani;
sejurul în aceste case se poate face direct prin relațiile turiști – gazde sau prin mijlocirea unui birou de turism local (care nu percepe comisioane pentru aceste intermedieri);
satele dispun de tăblițe indicatoare, iar casele turistice au o emblemă specifică;
promovarea satelor turistice se face prin publicarea oferită de presă, radio, reviste, televiziune, pliante și broșuri informative.
Practicarea acestui tip de turism este sprijinit de către stat prin credite preferențiale, acordate de Banca Agricolă, de Casele de economii, pentru dezvoltarea gospodăriilor cuprinse în circuitele turistice. Locuitorii din satele turistice, care oferă servicii turistice sunt, de asemenea, degrevați de unele impozite rezultate din activitățile turistice.
În Polonia, prin programul TOURIN II17 inițiat în anul 1996 de Administrația de Stat pentru Turism și Sport și finanțat Phare de UE, s-a urmărit realizarea unei Strategii de Dezvoltare a Turismului Rural, care are ca obiective:
dezvoltarea turismului rural ca o alternativă la turismul clasic;
identificarea arealelor rurale propice pentru dezvoltarea turismului rural;
susținerea inițiativei rurale și a cooperării dintre sectoarele public și privat în dezvoltarea turismului rural;
protejarea mediului și a culturii locale în spațiul rural;
promovarea strategiilor de marketing, crearea de centre de informare turistică, pregătirea forței de muncă locale, crearea de centre model pentru turismul rural, odihnă, recreere.
În Slovacia în anul 1992, Ministerul Agriculturii a întocmit programul de dezvoltare a turismului rural sub titulatura Conceptul dezvoltării turismului rural, care include toate cele treisprezece regiuni ale Slovaciei. În anul 1994 în mediul rural au fost asigurate 5.678 locuri de cazare.
Turismul rural în Ungaria18 se împarte în șapte zone principale:
Transdanubia de Vest aflată la poalele munților Sopron și Koszeg, și este cea mai verde parte a țării. La lacul Ferto se află un parc național în care sunt o mulțime se specii de păsări și animale protejate;
Transdanubia Centrală este renumită prin tradiția culturii vinurilor. În munții Gerecse și Vertes găsim cel mai mare lanț de cetăți de apărare din Ungaria;
Transdanubia de sud se află la poalele munților Mecsek și Villany și se caracterizează printr-o vegetație submediteraneană;
Nordul Ungariei este considerat Pământul Cetăților, aici se află renumitele cetăți de la Eger și Sarospatak. Cetatea Fuzer a fost locul secret unde s-a ascuns coroana maghiară după ocuparea Ungariei de către turci;
Centrul Ungariei, supranumit și Țara Întâlnirilor se află în locul de întâlnire a munților cu pusta maghiară, aici este locul de refugiu față de viața stresantă a Budapestei în liniștea și pacea dealurilor Godolo și Visegrad;
Platoul de Nord este renumit prin tradiția culinară a pustei maghiare. Aici tradițiile sunt respectate și sunt transmise din generație în generație. Rețeta gătirii tocanei d oaie este un secret păstrat cu sfințenie de generații de ciobani. Aici se spune că poți simți “gustul pustei maghiare”;
Platoul de Sud este scăldat din belșug de razele soarelui și este supranumit și Ținutul nisipurilor aurii. Zarzavaturile, ceapa, ardeiul, boiaua și usturoiul produse aici sunt renumite în toată lumea. Aici se organizează în sprijinul creării de evenimente, tabere de manufactură în care turiștii sunt inițiați în tainele olăritului, pielăriei.
În Ungaria există o mulțime de organizații19, asociații, fundații, care au ca scop promovarea turismului rural. Printre acestea putem aminti: Association for Rural Tourism, Pecs, Ormasag Regional Development Association, Association for Rural Tourism in South Danubian German Ethnics Region, Association for the Protection of the Village, Willage Travel Centre / Budapest, Association for Tourism and Ornithology, Country Tours Travel Agency etc.
Din catalogul ofertelor pentru agroturism putem să constatăm grija deosebită pentru prezentarea regiunilor, a facilităților oferite turiștilor, iar fiecare casă este însoțită de poză, dotări ale casei, dar și posibilități de agrement. Astfel, sub pozele unor pensiuni agroturistice putem citi: teren de tenis, loc pentru fript frigărui, sub altele citim, cursuri de călărie, cunoașterea animalelor, loc pentru pescuit, altele oferă ca agrement plimbări cu trăsura, bazin de înot, închirieri biciclete, loc de campare, iar altele se laudă cu terasă pentru plajă și ieșire privată pe malul Tisei, și programe de vânătoare și pescuit, TV Satelit. Altă pensiune are grădină cu lac și pădure privată de 1 hectar, bazin de înot, pivniță privată de vinuri în care se pot organiza întruniri pentru 25 – 50 de persoane. Prețurile variază între 500 și 1.200 de forinți pe persoană și noapte. Atenția deosebită cu care sunt prezentate toate avantajele, facilitățile, dar și facilitățile de agrement explică avansul pe care-l are Ungaria în domeniul organizării și promovării agroturismului în comparație cu România.
În Ungaria înainte de al doilea război mondial, vacanțele în mediul rural reprezentau un procent de 35 – 45% din totalul excursiilor, pentru ca după anul 1945 acea formă de turism să dispară complet20, întâlnind numeroase obstacole în reorganizarea pieței: lipsa unui cadru instituțional adecvat, situația financiară precară și relativa subdezvoltare a zonelor cu cele mai atractive resurse turistice, interesul scăzut manifestat de organizațiile profesionale de turism, lipsa unor aptitudini de conducere a afacerilor din partea țăranilor, și îmbătrânirea populației rurale.21
Dezvoltarea turismului rural a fost inclusă fără prea mare succes în planurile regionale de dezvoltare începând cu anul 1960.22 Acest lucru se datora și faptului că mare parte din populația urbană avea rude în mediul rural, iar motivul vacanțelor în mediul rural era vizitarea rudelor și mai puțin de a vedea tradiții și obiceiuri rurale, necontribuind la creșterea veniturilor din turism rural, deoarece înnoptatul la rude se făcea fără nici o plată.
Un alt factor de care trebuie să se țină cont este faptul că majoritatea segmentului clasei mijlocii maghiare, dețin case, sau vile în mediul rural, și puține dintre acestea au în apropiere și mici exploatații agricole. Această categorie nu este interesată de dezvoltarea școlilor în mediul rural, deoarece copiii lor merg la școală în mediul urban. Ei favorizează dezvoltarea, însă dezvoltarea infrastructurii și dezvoltarea anumitor servicii în zonă.23
Noi măsuri consacrate revitalizării spațiului rural au fost luate începând cu anul 1980, care și-au găsit rolul în creșterea numărului de vizitatori străini interesați pe de o parte de oferta turistică din apropierea atracțiilor turistice datorită prețurilor considerabil mai mici, iar pe de altă parte atrași de programele folclorice și programele de călărie specifice platoului central și zonei de est. În zilele de azi, spectacolele cu cai sunt organizate și în regiunea lacului Balaton, foarte cochet amenajat pentru atragerea turiștilor. Ungaria de luptă în continuare cu contracararea imaginii “low price – low quality”.
Promovarea turismului rustic în Bulgaria este încurajată de către stat. Satele turistice sunt omologate de către Balkanturist și declarate ca atare prin Hotărârea Guvernului.
Pentru a deveni sat turistic localitatea rurală trebuie să îndeplinească condiții care se referă la cadrul natural, căi de acces, posibilități legate de cazare, masă sau agrement.
Omologarea și încadrarea spațiului de cazare în sate turistice se face de către o comisie constituită de Sfatul Popular, iar Balkanturist încheie prin birourile sale teritoriale contracte de închiriere cu deținătorii de spații de cazare, în special pentru turiștii străini. Pentru cetățenii care asigură turiștilor cazare și servicii suplimentare, perioada stabilită prin contract cu Balkanturist se consideră vechime în câmpul muncii.
În Bulgaria a existat preocuparea de a transforma unele localități rurale în “centre unicate”24 destinate în special turismului internațional. De exemplu, transformarea orașului Sozop în centru “unicat” al turismului bulgar s-a realizat prin rezolvarea unor probleme ca:
Îmbunătățirea condițiilor de cazare, alimentație, agrement, folosirea maximă a fondului particular de locuințe prin prelungirea perioadei de exploatare și optimizare a spațiilor de cazare;
păstrându-și dimensiunile arhaice, așezarea a reușit să-și păstreze individualitatea. S-au înființat mici ateliere pentru vechi meserii, în care turistul să aibă un contact direct cu procesul de fabricație, cu renașterea unor vechi tradiții. S-au realizat expoziții permanente de tip bazar.
4.3. TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL ÎN ALTE ZONE PE PLAN MONDIAL
Turismul rural în SUA25
Statul american a luat două inițiative importante pentru a sprijini dezvoltarea turismului rural în S.U.A.: prima, Fundația Națională pentru Turism Rural, și o organizație non – profit, privată pentru sprijinirea dezvoltării turismului rural, și o a doua, Programul Național, un program pentru coordonarea, planificarea și conducerea turismului. Acestea sunt urmate de un studiu de caz al francizei pentru camping, „Kampground of America” localizat de-a lungul autostrăzii „Peak to Peak” în Colorado. Pentru furnizarea informațiilor prin care se înțeleg problemele asociate turismului rural în America în anii ’90, este necesar să se ia în considerare problemele și caracteristicile mediului înconjurător și implicațiile lui în turism.
În S.U.A. astăzi există 2.288 regiuni rurale care conțin 21% (51 milioane) din populația națiunii și 83% din teritoriul național, iar din 1992, comunitățile non – metropolelor asigură 18% din locurile de muncă și generează 14% din câștigurile ei. Economia Americii rurale s-a schimbat de-a lungul anilor de la dependența de agricultură la asigurarea serviciilor (turistice, pensionare, proprietăți funciare, comerț, restaurante) și la producția industrială. Astăzi sectorul serviciilor are ca angajați mai mult de 50% din populația rurală iar fabricile asigură slujbe pentru 17% din forța de muncă rurală. Datorită vastității pământului și a populației în S.U.A., nu sunt nici exacte și nici simple caracteristicile generale ale turismului rural. Departamentul pentru agricultură segmentează comunitățile rurale într-un număr de categorii, două dintre ele oferind o pătrunzătoare evaluare a turismului în SUA. O categorie este conținută de comunitățile care au servicii puternic orientate, iar cea de-a a doua include pe acelea influențate de prezența conducerii locale federative. O regiune „service” este clasificată ca fiind una care a arătat creșteri recente în domeniul transporturilor, serviciilor publice, vânzării en-gros și en-detail, finanțe, asigurări și proprietăți imobiliare. Comunitățile localizate aproape de locuri naturale și antropice asigură frecvent oportunități de recreație și turism.
Succesul sectorului de servicii în statele federale este de asemenea, frecvent asociat cu dezvoltarea turismului. 50% sau mai mult din veniturile comunităților dependente de servicii provin din perioada 1987 – 1989. Aceasta include o creștere de peste 3 milioane de locuri de muncă din 1979 – 1989, răspunzând de 83% din locurile de muncă de la țară. Raportul USDA spune că economia serviciilor comunitare au mers bine în anii ’80. Veniturile totale au crescut cu aproape 9%, iar veniturile din servicii au crescut cu 24%. Numărul de locuri de muncă a crescut repede. Deși, per total, veniturile din sectorul servicii au fost cele mai mici, din toate celelalte sectoare studiate, slujbele din acest sector au tendința de a fi cele mai bine plătite. Se preconizează faptul că se vor înregistra creșteri semnificative ale cererii de servicii turistice și de recreere în zonele situate în apropierea celor cu frumuseți naturale. Rapoartele USDA spun că rata creșterii medii a slujbelor în ținuturile federale au întrecut chiar și rata creșterii medii a slujbelor în metropole. Dar, din nou veniturile / slujbă au scăzut. Populația acestor locuri a crescut de asemenea semnificativ (9%) datorită creșterii numărului populației active și a celei pensionate. Noi slujbe de la cele sezoniere, la cele full – time, acoperă nevoile publicului american. Viitorul acestor regiuni, din punct de vedere al grijii pentru mediul înconjurător, va fi influențat de schimbări ale politicii federale. Astfel de politici vor reflecta, în mod cert, un rol mai mic jucat de guvernul federal în favoarea conducerii locale. Starea și oportunitățile unei Americi rurale în creștere sunt exprimate de Hobbs, specialist în sociologie rurală, care argumentează faptul că există două Americi rurale – una reală și cealaltă imaginară. Cea imaginară este produsul unor imagini, unele bazate pe experiență iar altele create, și altele bazate pe percepțiile selective și nostalgii. Amândouă sunt importante pentru că exercită o influență asupra politicilor de dezvoltare a fermelor agro – turistice. O componentă importantă a dezvoltării turismului rural este abilitatea de a combina imaginarul cu realul și integrarea efectivă a acestuia în realitatea rurală americană.
Cu toate că S.U.A. și-a revizuit politica de turism în 1970,26 odată cu modificările Actului Internațional de Călătorie, creând Comisia Națională de Resurse Turistice, iar apoi în 1974, prin studiul Politica Națională a Turismului, doar în 1981 Administrația pentru Călători și Turism a fost înființată în cadrul Departamentului de Comerț. Acest birou condus de un secretar și amplasarea sa a ridicat turismul la un nivel federal. În ciuda existenței politicilor de lungă durată în SUA, care afectează arealele rurale, prima țintă a fost agricultura și modul de viață care afectează arealele rurale, prima țintă a fost agricultura și modul de viață ce decurge de aici. Doar în 1982 au apărut legi privind dezvoltarea turismului rural în SUA. Chiar dacă, cineva ar putea spune că politicile turismului rural au apărut odată cu autorizarea Parcului Național în 1916, sau chiar mai devreme cu Parcul Național de la Yellowstone în 1872, doar mai târziu, în 1980 s-au elaborat studii privind implicațiile dezvoltării turismului pentru economia rurală. Întitulat „Studiul Național al Turismului Rural și al Dezvoltării Micilor Întreprinzători”, acest studiu a confirmat că zonele rurale ale SUA sunt necesare pentru revitalizarea economiei, având și resurse naturale, culturale și istorice în jurul cărora poate fi construită economia turismului. Studiul concluziona faptul că turismul și călătoriile pot fi o unealtă importantă pentru revitalizarea economică și că ar trebui să fie o componentă esențială a strategiilor economice. În plus, a fost identificată nevoia de politici generale și a răspunsurilor strategice ale guvernului.
Politica federală și rezoluțiile strategice au decurs din crearea Fundației Naționale a Turismului Rural (FNTR). Această fundație non – profit are rolul de a planifica, dezvolta și implementa proiecte și programe care să dezvolte turismul prin atragerea de vizitatori străini.
Programul trebuie să cuprindă:
dezvoltarea și distribuirea de materiale educaționale și promoționale cu privire la atracțiile oferite de America rurală;
dezvoltarea unor resurse care să asiste turismul rural;
participarea la administrarea teritoriului.
Autorizarea Fundației a reprezentat primul efort major, la nivel federal, de susținere a dezvoltării turismului în teritoriile rurale ale SUA. Prin desemnarea FNTR ca instrument principal pentru dezvoltarea și promovarea turismului rural, Congresul a recunoscut valoarea experienței rurale atât a turismului intern cât și internațional; importanța turismului pentru economia rurală; lipsa unui efort coordonat pentru atingerea dezvoltării turismului rural. FNTR nu este finanțată din bugetul public, iar activitățile sale sunt conduse de un consiliu de directori format din conducători ai industriei turistice, reprezentând sectorul privat și interesul public.
Membrii consiliului stabilesc politici, pornesc programe și stabilesc prioritățile. În consiliu mai sunt și membrii ai Serviciului Național al Parcurilor, Serviciului Forestier al SUA, Biroul Afacerilor Indiene etc., având un rol neoficial și nici drept de vot. Finanțarea fundației provine din donații. Misiunea fundației este de a contribui la dezvoltarea calității vieții în America rurală, încurajând promovarea turismului în aceste zone cu scopul de a crește importul și exportul de vizitatori. În parteneriat cu agenția de coordonare a pământului, unul din scopuri este acela de a promova un turism mai puțin cunoscut și în unele cazuri de a devia traficul din parcurile și locurile supraaglomerate.
Turismul rural în China27
Întreprinderile de turism rural
Nu a fost posibil să se determine exact câte întreprinderi private erau cuprinse în turismul rural și nici serviciile înrudite turismului în teritoriile rurale pentru că statisticile naționale sunt insuficiente, întrucât multe dintre acestea acționează și în afara sectorului turistic. Având în vedere numărul vizitelor în scop turistic din China, nu ar fi o greșeală să presupunem că pot să existe peste 2 milioane de întreprinderi înrudite turismului în teritoriile rurale. Gormsen a încercat să facă o numărătoare națională a hotelurilor în 1991 și a constatat că acestea se ridicau la un număr de 98.686 de unități de cazare. Acestea nu au fost clasificate în funcție de locația lor (sat / oraș) ci în funcție de felul investitorilor, naționali sau străini. Din total doar 2.130 au fost clasificate ca „locuințe turistice internaționale” din care doar 421 erau societăți cu capital străin sau cooperative.
Din localitatea din care provine un autor contemporan (Li), statul colectivizat al lui Sun Ming Ting în comitatul Zhongshan, provincia Guangdong, a obținut o compensație pentru terenul arabil care a fost vândut guvernului pentru o nouă autostradă între Zhulai și Guangzhon. Aceasta a fost combinată cu ajutoare financiare substanțiale de la rudele din Hong Kong și din alte părți și au investit într-un mic hotel (100 de camere), construit în 1993. Hotelul a fost construit în mod special din cauza inexistenței unor locuințe lângă sat care să facă față traficului VFR. Noul drum a deschis satul pentru companiile de transport îndeosebi pentru autobuze, care acum folosesc hotelul în mod regulat. Lew (1995) a analizat rolul compatrioților chinezi în investițiile în industria turismului chinez și a remarcat o tendință de investire în societăți turistice în satele lor natale.
În anii ’90,28 case particulare din localități rurale au fost date de asemenea în folosința turiștilor naționali. Gormsen a adus ca exemplu un sat turistic special în sudul orașului Xi’an în care guvernul nu numai că asigură apartamente noi pentru 94 de familii printr-un program urban, dar să le și dea o căsuță pe familie, de asemenea. Aceste clădiri pot fi considerate ca și case de primit oaspeți folosind propriile lor fonduri și credite de stat. O familie a raportat că în 1986 cele 20 de paturi ale lor au fost ocupate în fiecare noapte timp de nouă luni, prin urmare, ei și-au petrecut vacanța de iarnă în sudul Chinei, aceasta cu ajutorul profitului obținut.
Complexul de peșteri deține o structură extensivă de posibilități de cazare în zonă în mare parte finanțată de Banca de Dezvoltare a Chinei și este deținută și administrată de biroul districtului Zang Chun la fel ca și de Compania de Management Regional din Ling Xiao. Este adiacent satului Yu Leung Hang și cuprinde un mic hotel (60 de camere, construit în 1993), un restaurant cu o capacitate de 200 de locuri, două magazine de suveniruri, birouri de management, casa managerului, un mic depozit, o suprafață pentru picnic la intrarea în peșteri cu 20 de mese, trei poduri peste râul Jade care trece prin peșteri, trei vaporașe, scări în interiorul peșterilor, un generator de 40 KVA care asigură iluminarea peșterilor, un turn de apă, o parcare (sunt de fapt puține mașini, dar are o capacitate de 30 de autobuze), și un complex de toalete moderne în împrejurimea restaurantului. Investiția totală a companiei la sfârșitul anului 1993 a fost de aproximativ 9,8 milioane de yuani (2,9 milioane de USD) care a inclus un nou împrumut în 1993 pentru construirea unui hotel de două – trei stele pentru oaspeții internaționali.
În satul Yu Xi, cam la 10 km în aval unde râul Jade trece prin trei munți iar peșterile sunt accesibile cu vaporașul, compania a construit un mic baraj cam de 10m înălțime care traversează intrarea în peștera din mijloc, pentru a da posibilitatea utilizării râului pe parcursul întregului an.
Infrastructura care a costat cam 1 milion de yuani, conține o parcare pentru autobuze și alte vehicule, o potecă de beton lungă de 250 m construită în josul barajului, un debarcader, un magazin de suveniruri, locuința managerului și toalete publice, toate construite lângă peretele barajului în 1985. Conducerea a susținut că în 1992 și 1993, totalul veniturilor companiei a ajuns la cifra de 4 milioane de yuani (0,5 milioane de USD) pe an, aduse de mai bine de 2 milioane de vizitatori pe an. S-au perceput taxe de intrare diferențiate: pentru chinezi – 10 yuani, iar pentru vizitatorii străini – 20 de yuani. Acest mod de percepere a taxelor este foarte familiar în China.
De ambele părți, locuitorii din Yu Leung Hang și cei din Yu Xi au conceput numeroase piste de afaceri. Acestea includ tarabe unde se vând fructe, băuturi, vederi, suveniruri și altele. Serviciile pe care le asigură includ caligrafia personalizată și călătoria pe ponei. Conducerea a estimat că acest gen de afaceri a generat aproximativ 1,5 milioane de yuani (150.000 USD) pe an.
Acest fel de întreprindere se regăsește literalmente în mii de astfel de locuri în China. Swain (1993) a remarcat participarea femeilor din minoritatea Sani Yi în numeroase meserii oferite de întreprinderea din Yunnan. Gormsen declară că au fost peste 6.600 de paturi pentru turiștii străini în regiunea Huang Shan a provinciei Anhui în hotelurile de stat, și 729 de angajatori și 1.266 de angajați în mici afaceri de turism, cu multe oportunități pentru locuințe private, de asemenea.
Liu (1992) ne arată unul din cele câteva studii de caz cu privire la dezvoltarea turismului rural în China cu o analiză a impactului turismului în Yesanpuo din provincia Hebei. În timp ce a fost relativ închisă către Beijing, această regiune muntoasă a fost izolată pentru câteva secole și de la începutul Dinastiei Ming țăranii au fost scutiți de a asigura forță de muncă și de a produce pentru autoritățile imperiale. După revoluția din 1911, teritoriul a rămas ca o enclavă autonomă. În timpul războiului chino – japonez în anii 1930, multe sate izolate au fost aparent surprinse că japonezii au fost înfrânți patru decenii mai devreme. Până la acea zi, mulți țărani urmau încă obiceiurile dinastiei Ming și purtau îmbrăcăminte la modă pentru acea perioadă.
Dezvoltarea turismului a început în 1985 cu declararea a 460 km2 din Yesanpuo ca teritoriu preferențial de către Guvernul Provinciei Hebei. Guvernul provinciei a asigurat infrastructura de bază (drumuri de acces pentru a suplimenta prima cale ferată care a fost construită pe acel teritoriu în anii 1970. Districtul a format o companie care să construiască câteva mici hoteluri și locuri deschise. Cum argumentează Liu “turismul a deschis porțile Yesanpou-ului, care au fost închise pentru 500 de ani”. Oficialitățile au inițiat un program care să-i convingă pe țăranii conservatori să-și deschidă porțile pentru a întâmpina cererea. Mulți țărani au fost în cele din urmă de acord, dar inițial au refuzat recompensa: obiceiul local cerea ca oaspeții veniți în casă să fie tratați ca și rudele, și să percepi o taxă însemna să-și pierzi obrazul. A luat câțiva ani ca principiile de obținere a profitului să înlocuiască tradiția. Cum tot mai mulți țărani erau implicați și concurența în creștere, o parte din afaceri au fost preluate. Acestea includeau tururi cu căruțe trase de cai, călărie pe ponei, închirieri de arme pentru vânătoare și chiar și proprii câini pentru eventuale fotografii.
Turismul rural în Australia29
Ecoturimul australian și proiectul Undara
Cea mai mare parte a continentului australian este alcătuit din zone rurale aflate departe de aglomerările urbane. Zonele îndepărtate si sălbatice aflate în parcul național Undara sunt vizitate anual de turiști din toate colțurile lumii. Ghizii din savană conduc mici grupuri de ecoturiști sus pe dealul rotund din roci granitice și spun povestea Undar-ei.30 Peste granița întinderii de eucalipt care este “Undara Volcanic National Park” ei arată spre o serie de conuri mai joase și creste și interpretează scena. Monologul lor descrie atracțiile cam așa:
Lava din acel con Undara, curge încet pe câmpie și se varsă în râurile din vale. A creat această întreagă câmpie bazaltică formând cea mai lungă scurgere de lavă de peste tot. Ceva unic a fost creat când râul de lavă urmând râurile a început să se răcească și să se solidifice pe margini și deasupra în timp ce în centru roca incandescentă continua să se scurgă. În final erupția s-a sfârșit și lava s-a drenat în vale lăsând în urmă tuneluri complet îngropate sub durul bazalt. Aceste tuburi, de 6 km lungime – posibil cele mai lungi din lume – ar fi rămas îngropate pentru totdeauna, dar în timp apa a realizat secțiuni în acoperiș care erodat s-a prăbușit. Unde tavanul s-a prăbușit tufișuri de viță de vie și flori tropicale ascund intrarea în tunelurile întunecate. Doar recent acestea sunt exploatate și acum este posibil să experimentăm confortabil și în siguranță aceste unicate geologice cu vegetația și viața sălbatică specială pe care o are. Bine ați venit în Experimentul Undara.
În termeni de experiență anterioară trăită nimic nu poate pregăti vizitatorul pentru intrarea în tuburile de lavă. Fiecare depresiune este plină cu bolovani imenși, tufișuri de viță de vie și copaci tropicali imenși. Ceea ce pare să fie un tufiș este de fapt un străvechi smochin care a reușit să supraviețuiască peste prăbușirea bolovanilor de dedesubt. Aerul este mai rece și irespirabil. Zgomotul ploii își face simțită prezența pe pereții grotelor, în timp ce vizitatorii sunt atrași de zgomotul păsărilor care zboară pe deasupra. Deasupra intrării fiecărei caverne, pardoseala s-a ridicat datorită secolelor de depuneri, vizitatorii impresionați stau în liniște. Fiecare cavernă este unică; unele sunt mici și boltite, altele par fără sfârșit. Liliecii trăiesc în cele mai lungi caverne vizitate. Vizitatorii primesc măști de hârtie pentru a putea suporta mirosul de amoniac.
Când turul se termină, ghizii conduc microbuzul înapoi pe drumurile prăfuite în timp ce oaspeții fotografiază cangurii care se găsesc aici din abundență. Sosind la “Undara Lava Lodge” la lăsarea serii turiștii sunt puși în fața dilemei de a servi o băutură rece la bar sau să se îndrepte direct spre dușuri. Unii dintre oaspeți sunt cazați în vagoane de tren modificate în acest scop, în timp ce alții folosesc corturi sau propriile lor rulote. După o cină luată afară sub un smochin sau în mașinile pregătite pentru a se lua cina în ele, ghizii spun povești în jurul focului de tabără sau conduc expediții în tufișurile întunecate pentru a cerceta viața de noapte. Dimineața oaspeții fac o scurtă plimbare până la baza de granit și se bucură de micul dejun l omului tufișurilor.
Tema experimentării unor trăiri inedite
Ca și atracția pentru tuburile de lavă și mai mica legătură cu viața sălbatică sunt alte teme ce pot fi descrise ca aparținând ieșirilor. Localizarea tuburilor de lavă în mijlocul savanei înseamnă că sunt o parte intrinsecă a ieșirilor și această temă își găsește exprimarea în câteva moduri diferite.
Experimentarea unor trăiri inedite se poate a fi trăite în câteva moduri diferite și poate include de exemplu micul dejun luat în tufișuri, dejunurile sub forma grătarelor, dejunuri luate tot printre tufișuri în savană sau printre eucalipți la kilometri depărtare de “Lava Lodge”, masa fiind gătită la foc deschis și așezată simplu pe pământ, iar cangurii, kookaburr-ii și goann-ele sunt privitorii interesați. Meniul – care include “bush tucker” ca și friptură și ouă “dumper” (gătite la foc deschis fără drojdie) și “ceai billy” (ceai negru fiert într-o cană de cositor deasupra focului deschis) – reflectă de asemenea această temă. Numele “Swag’s Tent Village” este evocarea itinerarului unui vestit aventurier care străbătea ținutul cu “swag” – ul echipament de camping, împachetat într-o pătură pe umăr. Această figură este subiectul multor balade și cântece. În jurul focurilor de tabără unde ghizii spun povești, cântă cântece și recită balade tufișurilor la lumina flăcărilor reflectă de asemenea tradiția pionierilor.
Începuturile expedițiilor în necunoscut s-au realizat cu ajutorul cailor sau cu ajutorul diligențelor trase de boi. Lava Lodge are o diligență cu zece locuri cu care se transportă oaspeții la Heritage Hut. Există planuri să se construiască un Heritage Hut (muzeu al pionieratului) situat în savană la 2 km de Lava Lodge tur care se va face cu diligența. Există posibilitatea de a realiza mici safariuri prin pădure și prin ținutul ierburilor până la o piscină naturală la 12 mile de Lava Lodge.
Istoria căilor ferate este și ea arătată prin piața locurilor de cazare de la Lava Lodge, locuri de cazare care constau într-o garnitură de vagoane din secolul XIX foarte bine restaurate și transformate, care se află sub arborii de cauciuc. “Fettler’s Licensed Bistro” constă de asemenea dintr-un număr de vagoane restaurate așezate în jurul pieței centrale (“Fettlers” este numele australian dat celor care întrețin liniile ferate). Arhitectura clădirilor – restaurantul, barul, clădirea administrației, recepția, magazinul și centrul de conferințe – sunt o oglindă a stilului distinctiv al gărilor izolate din Australia.
CAPITOLUL 5
MIXUL DE MARKETING ÎN DOMENIUL TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI
5.1. MARKETINGUL TURISTIC, COMPONENTĂ A MARKETINGULUI SERVICIILOR
Sfera serviciilor, acel “al treilea val” își pune tot mai mult amprenta pe dezvoltarea economică a unei țări, performanțele sale economice fiind tot mai mult legate de ponderea și dezvoltarea terțiarului. Importanța deosebită pe care o are turismul în dezvoltarea economică, conduce la necesitatea implementării unui marketing turistic de succes.
Succesul unei companii depinde de abilitatea corpului executiv de a organiza sistemul de marketing în relație cu mediul extern.1 Asta înseamnă:
a răspunde la schimbările mediului;
a previziona direcția și intensitatea acestor modificări;
a utiliza resursele interne pentru a se adapta la schimbările mediului extern.
Marketingul serviciilor se remarcă prin accentul deosebit pus pe relația dintre client și personalul de servire, pe ambianță și implicit pe calitatea serviciului.
Philip Kotler reprezintă triunghiul Firmă – Cumpărători – Angajați care are ca și laturi: Marketingul intern, Marketingul extern și Marketingul interactiv.
Fig. 5.1. Relația Firmă-Cumpărători–Angajați
Sursa: Kotler Philip, Managementul marketingului, Editura Teora, 1997
Marketingul extern2 este o denumire care semnifică plasarea întregii acțiuni, undeva în afara firmei, la "prima” întâlnire cu clientul. Datorită nevoii de servicii comensurată prin cercetarea de marketing, firma de servicii proiectează și aduce pe piață oferta unui serviciu potențial, prin intermediul unui mix specific axat pe componenta centrală – produsul oferit, corelat corespunzător cu promovarea (publicitatea și personalul de contact), distribuția (vânzare efectivă în cele mai multe cazuri) și prețul (orientativ sau ferm).
Marketingul intern al firmei3 se bazează pe ideea centrală a considerării angajatului drept client intern al firmei și abordarea relației cu acesta într-o manieră de marketing. Mixul specific are ca și componentă principală comunicația internă (promovarea), care este corelată cu postul proiect conform nevoilor firmei (produs), salariu bonusuri și alte recompense (preț), precum și managementul aferent (distribuție).
Marketingul interactiv4 se concentrează pe contactul dintre client și prestator și implică alcătuirea unui mix specific, bazat pe componenta sa centrală produsul creat și livrat constituit din ambianță, personal de contact, echipamente, participarea clientului. Acțiunile promoționale se bazează în primul rând pe publicitatea la locul vânzării, personală etc., distribuția se axează în primul rând pe preluarea comenzii, organizarea plății, iar prețul este acel preț efectiv al prestării serviciului.
O altă direcție importantă în marketingul serviciilor a fost trasată de Cristopher Lovelock5 care introduce modelul managementului integrat al serviciilor, care pune în evidență opt elemente variabile în legătură cu care managerii din organizațiile prestatoare de servicii pot lua decizii. Aceste elemente sunt: locul și timpul, procesul, productivitatea și calitatea, personalul, promovarea și educarea consumatorilor, aspecte fizice, prețul serviciului oferit și promovarea: 1 – product; 2 – place; 3 – the process; 4 – productivity and quality; 5 – the human element – person; 6 – physical aspects – the visual and tangible aspects of services; 7 – the price; 8 – promotion. Metafora vizuală a celor 8 P este un caiac ușor cu vâsle, de genul ambarcațiunilor universităților britanice Oxford și Cambridge folosite în întrecerile anuale pe Tamisa, lângă Londra an de an, de 150 de ani încoace. Viteza caiacului este dată de forța fizică a celor opt vâslași, reflectând în același timp armonia și coeziunea lor. Pentru a atinge o eficiență maximă, fiecare din cei opt vâslași trebuie să împingă vâsla la unison cu ceilalți, urmărind direcția indicată de cârmaci, o armonie și o coeziune similară în integrarea celor 8 P este cerută pentru succesul în oricare din domeniile competitive ale serviciilor. Cârmaciul este metafora managementului, el stabilind direcția, ritmul, motivând echipajul și urmărind îndeaproape bărcile competitoare.
Elemente ale produsului – sunt toate componentele unui serviciu de performanță care creează valoare pentru consumatori. Managerii trebuie să selecteze caracteristicile atât ale produsului de bază (un bun sau serviciu) cât și serviciile suplimentare care trebuie să fie în concordanță cu așteptările clienților și să fie competitive în lupta concurențială.
Locul și timpul se referă la deciziile de conducere care stabilesc locul, timpul, data și modul în care se livrează serviciile consumatorului.
Livrarea poate implica canale de distribuție fizice sau electronice în funcție de natura serviciilor furnizate.
Procesul descrie modul și ordinea în care sistemele de operare a serviciilor funcționează. Dacă procesele sunt proiectate defectuos, ele pot provoca iritarea consumatorilor din cauza livrării ineficiente, birocratice, în timp lung. Procesele insuficient puse la punct fac greutăți activității personalului de contact cu clientul, cauzează productivitate scăzută și sporesc riscul eșecului serviciilor.
Productivitate și calitate se referă la cât de eficient sunt transformate intrările în procesul serviciilor în ieșiri care adaugă valoare pentru consumator. Calitatea se referă la gradul în care un serviciu îi satisface pe consumatori prin modul în care vine în întâmpinarea nevoilor, dorințelor și așteptărilor acestuia. Calitatea serviciilor este deosebit de importantă în stimularea loialității consumatorilor. Îmbunătățirea productivității este foarte importantă pentru a menține costurile sub control, fără ca aceasta să însemne rabaturi la calitatea serviciilor prestate.
Elementul uman este de o deosebită importanță în servicii deoarece consumatorii vor judeca deseori calitatea serviciilor prestate în funcție de percepția lor cu privire la personalul care le prestează.
Promovare și educare se referă la toate activitățile de comunicare și stimulentele menite să faciliteze preferința față de un serviciu sau furnizor anume. În marketingul serviciilor o parte esențială a comunicării este menită educării consumatorilor, mai ales când este cazul unor clienți noi. Modalitatea transmiterii comunicațiilor poate diferi de la agenți de vânzare, traineri, televiziune, mass – media, până la broșuri, pliante, afișe, web – site – uri.
Aspectele fizice sunt elemente de materialitate care oferă tangibilitate unui serviciu perceput în general ca abstract. Clădirile îngrijit mobilate, peisajele din jurul lor, echipamentele, amabilitatea personalului, broșurile, imprimatele, sunt elemente de o deosebită importanță care marchează profund impresiile consumatorilor de servicii.
Prețul este un element ce trebuie abordat distinct în cadrul marketingului serviciilor, el se referă atât la cheltuirea banilor cât și a timpului și efortului de către consumatorii serviciului. Trebuie să se țină seama și de elasticitatea cererii pentru servicii turistice în raport cu venitul. Serviciile turistice sunt bunuri superioare, al căror consum crește relativ mai mult decât venitul (Ev > 1) dar este condiționat de atingerea unui anumit prag al venitului care să asigure satisfacerea nevoilor situate crescător în piramida lui Maslow.
Fig. 5.2.
Sursa: Alina Bădulescu, Elemente de microeconomie, Editura Universității Oradea, 2000.
Elasticitatea cererii față de venit este indicatorul care comensurează influența veniturilor asupra cererii turistice, și se calculează cu ajutorul formulei:
unde: C – cererea sau consumul turistic; V – veniturile; – variația.
Veniturile turiștilor influențează cantitativ circulația turistică prin modificarea numărului turiștilor, dar și calitativ, determinând durata deplasării, distanța călătoriei, intensitatea plecărilor în vacanță, opțiunea pentru un anumit mijloc de transport.
Marketingul serviciilor poate fi adaptat cu succes metaforei copacului concepută de McDermotte și Chan ca și ilustrare a filosofiei care stă la baza managementului relației inteligente și flexibile (MSRIF).
Elena Porumb în “Managementul strategic al resurselor materiale”6 pornind de la “FIRMS Theory” dezvoltată de Chan și McDermotte vorbește despre filosofia MSRIF care constă “în realizarea unei echipe de lucru care are ca valori supreme relațiile bazate pe sinceritate, integritate și încredere". Aceste relații speciale stau la baza asigurării unor comunicații deschise și dau posibilitatea rezolvării problemelor în mod creativ. Organizația este privită ca un copac care are rădăcinile numite sinceritate, încredere, integritate, iar trunchiul crește pe măsura misiunii acesteia. Domeniile cheie spre care se concentrează organizația sunt imaginate drept ramuri ale organizației. Aceste ramuri sunt:
calitatea totală și servirea consumatorului;
managementul resurselor umane;
managementul lanțului de aprovizionare;
managementul organizațiilor rurale de distribuție;
fabricația (conceperea produsului turistic) și marketingul de clasă mondială;
managementul global al mediului;
managementul relațiilor cu societatea civilă.
Acest copac are, dacă ramurile rodesc, frunze și fructe care se numesc:
loialitate și fidelitate din partea consumatorului;
angajament și implicare din partea salariaților;
cooperare din partea furnizorilor de servicii complementare:
colaborare din partea distribuitorilor (tour – operatori, agenții de turism);
respect sau / și colaborare din partea firmelor concurente.
Ultimul element, frunzele sugerează dezvoltarea viitoare a organizației, prin procesul de reinvestire a profitului.
Utilitatea acestui model este deosebită făcând puntea de legătură între marketingul serviciilor și marketingul relațional. Marketingul relațional se bazează în esență pe construcția afacerii punând baza pe relații. Spre deosebire de marketingul tranzacțional care în esență se axează pe vânzări, pe câștigarea unor noi clienți și pe terminarea relației cu clientul în momentul încheierii afacerii, marketingul relațional se bazează pe cultivarea unei relații de durată cu cel cu care s-a încheiat tranzacția, pe crearea unor structuri care să sprijine relațiile, pe concentrarea cu prioritate pe așteptările, dorințele și sentimentele oamenilor și pe convingerea că un client mulțumit va reveni cu noi cereri pentru serviciul odată cunoscut, fiind un element activ în promovarea serviciilor firmei cu care întreține relații fructuoase și de lungă durată. Tocmai intangibilitatea serviciilor, trăsătura lor de bază este cea care face ca firma turistică să fie foarte sensibilă la părerea celor care au fost deja beneficiari ai serviciilor prestate, iar câștigarea lor de partea firmei conduce la împărtășirea de către aceștia a experienței fericite și altor posibili clienți.
Fig. 5.3. Conceptele de bază ale marketingului
Sursa: Kotler Ph., Bowen J., Makens J., Marketing for Hospitality and Tourism, Prentice Hall, 2006 pag. 13
Utilizarea mai bună a marketingului în turism poate produce următoarele efecte benefice:
reduce izolarea în zonele rurale;
ajută la utilizarea mai eficientă a resurselor;
ajută industria turismului în a obține acces pe piețele turistice externe.7
5.2. MIXUL DE MARKETING ÎN SFERA TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI
5.2.1. Particularitățile politicii de produs
Întreprinderea de turism – ca orice altă întreprindere modernă – acționează în strânsă interacțiune cu diferitele componente ale mediului extern, caracterizate, la rândul lor, printr-un pronunțat dinamism. În același timp, piața la care își raportează activitatea înregistrează frecvente schimbări la care trebuie să se adapteze în permanență. În aceste condiții, performanța unei întreprinderi va depinde de modul în care, pe de o parte, își folosește resursele și mijloacele de care dispune, pe de altă parte, de măsura în care își conectează activitatea la condițiile mediului în care acționează. Sinteza unui astfel de demers se va regăsi în modul în care întreprinderea de turism își va defini marketing-ul mix. 8
5.2.1.1. Conceptul de marketing – mix
Conceptul de marketing – mix exprimă orientarea activității de marketing a întreprinderii –în funcție de resursele interne și de condițiile pieței – prin combinarea într-un tot unitar, coerent, sub forma unor programe, a elementelor politicii de produs, de preț, de distribuție și de promovare.9 Rezultă că marketingul – mix include atât variabilele controlate de întreprindere, prin care se poate acționa în cadrul pieței, cât și condițiile de mediu (piața) care pot influența la un moment dat (în anumite situații) activitatea desfășurată și rezultatele sale economice.
Fig. 5.4. Mixul de Marketing
Sursa: Mawson S., The Fundamentals of Hospitality Marketing, Continuum Publishers, 2000, pag.52.
Datorită complexității sale, marketingului–mix i se atribuie, în același timp numeroase alte semnificații; astfel, el este considerat, deopotrivă, o optică (în sensul că trebuie să evidențieze obiectivele, strategia și mijloacele folosite, variabilele de marketing prin intermediul cărora întreprinderea acționează în cadrul pieței), un obiectiv, respectiv, căutarea unui optim (optimizarea mixului de marketing are în vedere alegerea optimă a mijloacelor) și o problemă (găsirea celei mai bune combinații între variabilele de marketing controlate de întreprindere – problemă capitală a merketingului – mix).
Marketingul–mix poate fi definit și drept arta și știința de a alege, a combina și a doza, din ansamblul factorilor endogeni, pe cei care pot asigura atingerea obiectivelor vizate pentru o anumită perioadă cu minimum de eforturi materiale. De subliniat însă, că obiectivele și mijloacele utilizate pentru atingerea lor sunt strâns legate între ele, restrângerea sau creșterea numărului de obiective antrenând o reacție (o modificare) în același sens, a mijloacelor pentru găsirea unui echilibru între cele două părți ale unei ecuații care să conducă la cele mai bune rezultate (performanțe) economice.
În general, variabilele de marketing ce pot fi utilizate de către întreprindere se diferențiază în funcție de: gradul lor de divizibilitate (măsura în care resursa de marketing este disponibilă într-o anumită cantitate); gradul lor de suplețe (măsura în care ele pot fi manevrate); dimensiunile care le caracterizează (modificarea unor variabile poate fi unică – de exemplu, prețul -, în timp ce pentru altele – de pildă, publicitatea – o modificare poate afecta numeroasele lor dimensiuni); caracterul impactului lor, care poate fi imediat (cazul acțiunilor de promovare) sau se va produce în viitor (cazul publicității).
În literatura de marketing sunt menționate diverse moduri de grupare și integrare a variabilelor de marketing în cadrul mixului de marketing. Dintre acestea, cea mai cunoscută aparține lui E.J. McCarthy10, care se prezintă sub forma vectorului:
(P1, P2, P3, P4) t
în care P1 = produsul; P2 = prețul; P3 = plasarea (distribuția); P4 = promovarea.
Potrivit celor “4 P”, principalele variabile de marketing pot fi grupate astfel (figura 5.5):
Fig. 5.5. Variabilele acțiunii de marketing – cei “4P”
Teoretic, utilizând această reprezentare vectorială, se poate simboliza marketingul – mix P1 – P2 – P3 – P4 corespunzător produsului “i”, vândut clientului “j”, într-o zonă geografică “k”, la momentul “t”, în felul următor:
(P1, P2, P3, P4) ijkt
În funcție de obiectivele urmărite și de strategia de piață adoptată, întreprinderea de turism are la dispoziție numeroase posibilități de combinare a variabilelor de marketing. Astfel, dacă o întreprindere dispune de 5 niveluri de preț, 6 niveluri de cheltuieli promoționale, 4 canale de distribuție și 3 niveluri de calitate pentru același produs, rezultă posibilitatea utilizării a 360 mixuri de marketing (5 6 4 3). În măsura în care într-o astfel de combinație se introduc și alte variabile sau dacă pentru fiecare dintre variabile sunt avute în vedere mai multe valori, numărul mixurilor posibil de constituit va fi considerabil mai mare.
Mixuri de marketing diferite pot rezulta chiar și din combinarea a numai două variabile. De exemplu, dacă se consideră numai două mijloace de acțiune – publicitatea și distribuția – se pot determina cel puțin trei mixuri posibile, în funcție de nivelurile de alocare a bugetului (cheltuielilor) de marketing pentru cele două variabile.
5.2.1.2. Politica de produs
Trebuie să se facă următoarea distincție atunci când se vorbește de produsul turistic9.
Produsul turistic individual sau specific (de exemplu, o locație de turism rural sau o întreprindere de activități de recreere);
Produsul turistic total, care este combinarea diverselor produse turistice specifice (de exemplu, turismul rural din Valle de Jerte în Cáceres, cu resurse turistice în zonă, cu diverse oferte de cazare și activități de recreere).
Politica de produs trebuie sa cuprindă următoarele11:
crearea produsului care poate fi chiar stațiunea respectivă;
marca sub care se dorește a fi comercializată stațiunea;
crearea imaginii produsului turistic;
testarea produsului;
modul de lansare a produsului pe piața turistică.
Produsele turistice se compun din anumite servicii suplimentare, care conferă caracter personalizat și calitate, adică valoare adăugată și, de aici, diferențierea.
În plus, produsele de turism rural necesită o stare bună de conservare a resurselor naturale, locații integrate în mediul înconjurător, puncte comerciale unde se găsesc obiecte de artizanat și produse specifice zonei, restaurante bazate pe gastronomia locală, servicii de activități suplimentare și o semnalare adecvată.
Produsul turistic12 nu este definit prin elementele materiale ca atare, ci prin serviciile sau prestațiile realizate prin intermediul lor (transport, cazare, alimentație, agrement). Serviciile care dau conținut produsului turistic – denumite servicii turistice – se constituie într-un ansamblu de cel puțin patru tipuri de bază, total diferite ca natură, cum ar fi: servicii de transport, de cazare, de alimentație și de agrement. Dintre toate serviciile care dau conținut produsului turistic, indispensabil este serviciul de agrement, în lipsa căruia, celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a turismului.
Fig. 5.6. Principalii intermediari și principalele canale de distribuție în turism
Canalul 1
Canalul 2
Canalul 3
Canalul 4
Sursa: Bucur-Sabo M., Marketing turistic, Editura IRECSON, 2006, pag. 215
Mediul natural oferă suportul teritorial pentru desfășurarea activităților. În momentul propunerii noilor activități, trebuie să se țină seama de capacitatea de primire a mediului în scopul de a nu îl supraîncărca. În plus mediul deține resurse de o inestimabilă valoare ca apa, fauna, flora sau peisajul în ansamblu.
Tabel 5.1. Resurse pasive
Sursa: Henche B.G., Marketing în turismul rural, Editura IRECSON, 2004.
Activități
Activitățile turistice sunt un factor de primă pentru atragerea turiștilor. 13
În mediul rural, acestea se caracterizează prin protejarea mediului înconjurător, natural și social și prin faptul că se bazează pe resursele naturale și culturale existente în mod concret în ținutul respectiv.
În general, trebuie să se facă distincție între activitățile care se desfășoară în interiorul locației și cele din exterior.
În interiorul casei viața trebuie să fie activă. O locație de turism rural nu trebuie să fie un loc numai pentru a te odihni în pat, ci trebuie să fie amenajată sau pregătită pentru ca turistul să realizeze diverse activități, jocuri de masă, lectură, concerte, degustări de produse tipice, expoziții, cursuri de pictură, restaurări de mobilier etc.
Pe de altă parte, turismul rural este o formă de conviețuire cu ecosistemul nostru. De aceea, există multe activități pe care le poate desfășura turistul și în exteriorul locației, care îi vor permite un contact cu peisajul natural și cultural al locului de destinație.
Tabelul 5.2.Activități (resurse active)
Sursa: Henche B.G., Marketing in turismul rural, Editura IRECSON, 2004.
În sfârșit, adăposturile reprezintă o modalitate de cazare destinată călătorilor tineri, construcție putând fi o casă de țară, un castel sau un hotel convențional. Dormitoarele sunt repartizate pe sexe și fiecare dintre ele poate avea mai multe paturi. Unele au un orar precis, altele sunt deschise zi și noapte.
Alte servicii
Pentru a completa produsul turistic rural14, alături de resursele turistice trebuie să se adauge serviciile turistice. Acestea pot fi de bază, ca transport, cazare (prezentate anterior) și restaurant sau suplimentare, ca informare, servicii sanitare, bancare, activități sportive și socio – culturale etc.
Tabelul 5.3. Servicii turistice
Sursa: Henche B.G., Marketing in turismul rural, Editura IRECSON, 2004.
Restaurantul este un proces care implică pregătirea, prezentarea și servirea de mâncăruri și care poate fi oferit integral în locația rurală sau independent de aceasta. În restaurantul rural, utilizarea produselor autohtone va da o valoare suplimentară ofertei turistice a zonei.
Artizanatul, plantele medicinale, mierea și produsele proprii ale ținutului pot contribui la creșterea veniturilor care provin din comercializarea altor produse și a ofertei de cazare.
În plus, foarte importantă este bune comunicare a zonelor turistice, cu șosele bine semnalizate și, în acest sens, proprietarii de locații și întreprinderile de activități trebuie să colaboreze cu unitățile publice pentru a facilita ajungerea turiștilor la destinație, folosind o semnalizare adecvată, bine pusă în evidență și adaptată la mediul înconjurător.
Oferta de turism rural, activitățile, locațiile și serviciile trebuie să aibă niște caracteristici clare (Centrul European de Formare Ambientală și Turistică, CEFAR – NATOUR, 1983) 15:
integrare, în sensul adaptării și fără impact asupra mediului;
susținere, de fapt un echilibru optim între utilizarea resurselor și întreținerea și conservarea lor;
calitate, ca trăsătură distinctivă a structurii de primire, a restaurantului și a activităților de turism rural;
ofertă integrală, o ofertă articulară care să cuprindă activități, cazare și alte servicii.
În definitiv, nu se caută numai obiective economice; există și o componentă socială și de mediu care este prioritară. Se caută, în principal crearea unui flux economic în locul de înființare, care să provoace inevitabila revitalizare economică și socială a zonei și, în plus, protejarea și îmbunătățirea mediului înconjurător.
Produsele economice sunt intangibile, de aceea este foarte important să se desemneze conținutul informativ, pentru a obține tangibilitatea sa. Dar acest conținut nu trebuie să fie numai literatura din pliant, ci trebuie să includă diverse acțiuni:
itinerare semnalizate;
hărți, ghiduri și publicații;
ghizi și însoțitori;
centre de recepție pentru primire, informații, activități, animație și servicii necesare;
locații cu un design arhitectonic determinat și bazate pe ospitalitate;
intermediari, ca agenți de turism, asociații, tur – operatori, mijloace de comunicație.
Înnoirea produselor turistice
Crearea de noi produse turistice reprezintă16 “mijlocul prin care se asigură atingerea simultană a tuturor obiectivelor politicii de produs turistic”. Înnoirea produselor turistice este un instrument al politicii de marketing, utilizat în operaționalizarea alternativelor strategice de creștere a complexității și calității lor, menținând obiectivul strategic de satisfacere totală a necesităților și dorințelor consumatorului. Ea este impusă și de schimbarea preferințelor, apariția noilor tehnologii, precum și de eforturile și realizările concurenței. Fiecare produs își are ciclul său de viață, respectiv se naște, traversează câteva etape de creștere și ajunge eventual la declin deoarece noile produse ce apar satisfac mai bine nevoile sau dorințele consumatorului. Întreprinderile de turism pot obține noi produse prin achiziție de noi destinații și licențe pentru noi servicii sau prin utilizarea propriilor cercetări pentru lărgirea și modernizarea produselor existente.
Prin produse turistice noi17 se înțeleg atât produse originale, cât și produse cu îmbunătățiri, respectiv noi mărci de produse pe care întreprinderea le obține prin eforturi proprii. În principiu, paleta de tipuri noi de produse turistice pornește de la inovațiile majore și se termină la schimbări de stil, fiind recunoscute șase tipuri caracteristice:
inovații majore (produse noi, necunoscute până în momentul apariției);
noi apariții (produse substitut);
noi servicii pentru piața actuală (produsele existente pe alte piețe);
extinderea liniei de servicii (produsele actuale se completează cu servicii suplimentare);
perfecționarea produselor existente (modificarea serviciilor auxiliare fără modificarea serviciului de bază);
schimbarea stilului (același serviciu se oferă prin schimbări ale personalului, comportamentului acestuia și / sau modificarea mediului ambiant).
Apariția noilor produse oferă întreprinderii șansele obținerii unui profit mai mare sau pierderi însemnate în cazul în care produsele nu sunt acceptate de consumatori. Din acest motiv, obținerea noilor produse turistice trebuie să fie rezultatul unui proces care, după Kotler, trebuie să cuprindă ca etape generarea de idei, selectarea de idei, crearea și testarea conceptului de produs, elaborarea strategiei de marketing, analiza afacerii, crearea produsului, testarea pieței și comercializarea.
Mai trebuie menționate următoarele elemente extrem de importante legate de produsul turistic:
produsul turistic se află într-un proces de continuă diversificare și îmbunătățire fiind în strânsă legătură cu structura cererii;
în cadrul consumului de produse alimentare, cele naturale din producția proprie dețin o pondere importantă în cadrul pensiunilor agroturistice, dar și în cadrul pensiunilor turistice rurale;
calitatea unor produse și structura sortimentală specifică unor zone turistice reprezintă un factor de atracție pentru turiștii autohtoni, dar mai ales pentru turistii străini.
5.2.2. Ciclul de viață al produsului agroturistic
Pe parcursul existenței sale, orice produs turistic traversează mai multe faze reunite sub denumirea ciclu de viață.18 Prin ciclul de viață al produsului turistic înțelegem perioada cuprinsă între generarea ideii de nou produs turistic și dispariția produsului respectiv de pe piață. Acest interval de timp se împarte în două subcicluri:
1. ciclul de “inovație”;
2. ciclul de dezvoltare economică
Includerea în ciclul de viață a primului segment – ciclul de “inovație”19 – se justifică prin aceea că toate activitățile regăsite aici (identificarea ideilor de produse turistice noi sau ameliorate; cercetarea fundamentală și aplicativă în domeniu; creația turistică; concretizarea produsului nou sau ameliorat; cercetările de marketing etc.) își pun amprenta asupra viitoarei evoluții a produsului pe piață.
Din momentul lansării produsului turistic pe piață și până la dispariția sa de pe arena pieței – ciclul de dezvoltare economică – sunt parcurse următoarele faze: introducerea, creșterea, maturitatea, declinul.
Astfel studierea prezenței pe piață a componentelor ofertei turistice se realizează cu ajutorul ciclului de viață al produselor. Acesta semnifică intervalul de timp cuprins între momentul apariției ideii de nou produs și cel al dispariției sale definitive din sfera schimbului, interval ce se subdivide, de regulă, într-un număr de etape diferite ca lungime, ce alcătuiesc fazele ciclului de viață. Acestea se pot prezenta grafic într-un sistem de axe, marcând evoluția în timp a vânzărilor, ce se înscriu într-o formă de S mai mult sau mai puțin alungită. Reprezentarea grafică (fig. 5.7) este întregită de curba evoluției costurilor de cercetare – dezvoltare a viitorului produs și de curba beneficiilor.
Fig. 5.7. Ciclul de viață al produsului turistic
Sursa: Balaure V., Cătoiu I., Vegheș C., Marketing turistic, Editura Uranus, 2005.
Fazele evolutive clasice ale ciclului de viață le regăsim și în cazul produsului turistic, având aceleași caracteristici generale analizate în teoria de marketing. Trebuie să remarcăm însă faptul că, în turism, etapele de lansare și de declin se suprapun de regulă cu perioadele de extrasezon (trimestrele I și IV), iar cele de creștere și de maturitate se regăsesc în trimestrele II și III, această evoluție specifică repetându-se în fiecare an calendaristic până în momentul dispariției respectivului produs turistic de pe piață.20
În succesiunea lor cronologică,21 fazele ciclului de viață sunt următoarele: etapa 0 – punerea la punct (tehnică și comercială) a produsului turistic; etapa I-a – lansarea (introducerea) pe piață; etapa II-a – creșterea; etapa III-a – maturitatea; etapa IV-a – declinul.
a) Etapa lansării (introducerii) se caracterizează printr-o creștere lentă a vânzărilor, un anumit grad de risc, eforturi de marketing importante (investiții materiale și financiare necesare conceperii și realizării produsului, publicității etc.) pentru dezvoltarea cererii primare; întreprinderea acționează pe o piață restrânsă, iar profiturile sunt nesemnificative; în această etapă a lansării, cheltuielile se situează de regulă la un nivel mai ridicat datorită unei exploatări mai reduse a bazei materiale; tot în această etapă, întreprinderea are posibilitatea observării caracteristicilor pieței turistice căreia i se adresează noul produs; de obicei, se constată solicitarea produsului de către un număr relativ redus de consumatori – în special cei cu venituri ridicate – existența unor canale limitate de distribuție și un număr scăzut de concurenți ca și faptul că este stimulată o cerere turistică nediferențiată.
În cazul lansării unui nou produs turistic,22 întreprinderea trebuie să aibă în cadrul programului de marketing toate acțiunile posibil de realizat în diferitele etape din timpul vieții produselor, respectiv:
utilizarea intensivă a bazei materiale prin sporirea consumului mediu / zi – turist;
lărgirea gamei de servicii și promovarea unor programe turistice diversificate;
atragerea de noi segmente de consumatori care să solicite produsul turistic etc.
b) Pe măsură ce produsul este tot mai bine primit de consumatori și se realizează o deblocare a cererii, ceea ce corespunde cu trecerea într-o nouă etapă a ciclului de viață a produsului, cea a creșterii; în această etapă, produsul este cunoscut și acceptat de noi segmente de consumatori, iar vânzările și profiturile înregistrează creșteri importante. Din această etapă, întreprinderea începe să se confrunte cu un număr mai mare de concurenți, ceea ce duce la sporirea concurenței între produsele turistice similare aparținând altor întreprinderi.
Strategia de marketing recomandată23 – în acest stadiu are drept obiective:
creșterea rapidă a pieței produsului prin: cercetarea și descoperirea altor segmente de piață cărora să se adreseze; ameliorarea calității produsului; continuarea eforturilor promoționale; controlul distribuției etc.
îmbunătățirea imaginii produsului oferit. Toate eforturile întreprinderii țintesc pozițiile concurenței.
Urmează apoi perioada de maturitate24 a produsului turistic, etapă în care creșterea vânzărilor se încetinește și se stabilizează, produsul fiind acceptat și solicitat de cea mai mare parte a consumatorilor potențiali; în condițiile în care concurenții obligă întreprinderea, pentru menținerea nivelului vânzărilor, la eforturi de marketing relativ costisitoare, profiturile înregistrează o tendință de scădere.
Strategiile de marketing recomandate pentru produsele turistice aflate în stadiul maturității sunt:
căutarea unor piețe – țintă;
creșterea consumului pentru consumatorii existenți;
repoziționarea;
ajustarea mixului de marketing25
d) În sfârșit, în ultima etapă a ciclului de viață a produsului turistic – cea de declin -, se ajunge la o restrângere a segmentelor de piață ce continuă să prefere produsul respectiv și, evident, la o reducere a vânzărilor, în timp ce profiturile sunt practic inexistente; în această etapă, întreprinderea nu mai este interesată în desfășurarea de acțiuni promoționale care devin foarte restrânse.
Unele produse turistice par eterne, prelungindu-se foarte mult faza de maturitate; altele oferă imaginea unei îmbătrâniri care durează de mult timp. La unele produse turistice, după o fază de maturitate sau declin, se trece într-o altă perioadă de creștere, parcurgându-se deci un ciclu și un reciclu (ca urmare spre exemplu, a eforturilor promoționale. La alte produse poate surveni o înlocuire prematură, rapidă, fără a se mai intra în faza de maturitate. Este cazul produselor turistice insuficient pregătite, prelucrate, și deci inadaptate cerințelor clienților.26
Pe de altă parte, constatăm că ciclul de viață al produselor turistice devine din ce în ce mai scurt, astfel că aranjamentele turistice oferite la începutul secolului XX s-au perimat pe parcurs, fiind înlocuite sau modificate, ca urmare a modificărilor survenite în cererea turistică. Specificăm, însă, că viața comercială a unui produs diferă de cea fizică, astfel că, de exemplu, un produs de tip stațiune își continuă viața fizică și după ce a fost retrasă din circuitul turistic.
În plus, produsul turistic având un caracter modular, diferitele sale componente au durate de viață diferite. Astfel, patrimoniul turistic va înregistra cea mai mare longevitate, suscitând interesul turiștilor timp de sute sau chiar mii de ani, în schimb un produs turistic de tip eveniment poate să aibă o durată de viață de o zi.27
Cicluri atipice de viață ale produsului turistic datorate crizelor economice, evenimentelor de ordin politic, aplicarea unor programe de dezvoltare a unor noi produse turistice etc.:
Ciclul reînnoit (revigorat) apare atunci când declinul este urmat de relansare, apoi de celelalte faze.
Fig. 5.8. Ciclul revigorat
Sursa: Nedelea A., Politici de marketing in turism, Editura Economică, 2003, pag. 37.
Un astfel de exemplu îl constituie produsele turistice hoteliere care, ajunse în etapa de declin, sunt relansate ca urmare a unor investiții în modernizarea amenajărilor puse la dispoziția consumatorilor (cazinouri, cluburi de noapte, săli de fitness, acces la internet, săli de conferințe, pentru turismul de congrese etc.), creșterea numărului de servicii care pot fi asigurate de structura de primire.28
Ciclul comprimat se caracterizează prin faptul că durata fazelor sale este foarte scurtă. Această situație o întâlnim în cazul produselor turistice de tip “eveniment”.
Fig. 5.9. Ciclul comprimat
Sursa: Nedelea A., Politici de marketing in turism, Editura Economică, 2003, pag. 37.
Ciclul de viață al unui produs este un concept de valoare, capabil să sesizeze tendința produsului în relație cu întreaga piață și cu segmentele acesteia, în scopul evaluării cererii viitoare a pieței.29
Ideea ciclului de viață a produsului turistic a fost aplicat și în contextul destinațiilor turistice prin ciclul de viață al zonei turistice (Tourist Area Life Cycle – T.A.L.C.).30 Astfel conform ciclului de viață al zonei turistice, destinațiile turistice trec printr-o evoluție similară cu cea a produselor. Etapele ciclului de viață sunt aceleași ca și în cazul produselor: lansare, creștere, maturitate și declin.
5.2.3. Politica de distribuție
În definirea conținutului distribuției trebuie pornit de la accepțiunea clasică potrivit căreia aceasta este formată din totalitatea activităților care au loc în spațiul și timpul care separă producția de consum.31 În turism, întrucât prestatorul de servicii și consumatorul sunt separați în spațiu și timp, distribuția cuprinde totalitatea activităților care se desfășoară pentru realizarea efectivă a consumului. Așadar, în sfera distribuției se include: rețeaua de unități în care urmează a se întâlni prestatorul de servicii și consumatorul și unde, în cele mai multe cazuri, se vor efectua actele de vânzare – cumpărare anticipată, urmate de livrarea, recepția și consumul produselor și serviciilor, la care se adaugă relațiile care iau naștere între participanții implicați în procesul distribuției și care preced, însoțesc și uneori încheie acest proces, respectiv: fluxul negocierilor și al tranzacțiilor, desfășurat în absența produsului (serviciului) pe baza ofertei prezentate de prestator; fluxul titlului de proprietate, asupra unui serviciu care urmează a fi prestat ulterior, particularizat prin vânzarea – cumpărarea unui drept, individualizat în mod specific (rezervarea unei camere de hotel, a unui loc într-un mijloc de transport, efectuarea unei excursii etc.); fluxul informațional, generat de modificările care pot apărea între momentul vânzării și cel al livrării, fluxul promoțional, care precede vânzarea și însoțește prestația, fluxurile finanțării, riscului, comenzilor și plăților (decontărilor)32.
În turism distribuția constituie, deci, o importantă pârghie a activității de vânzare a produselor și serviciilor, de stimulare și atragere a clienților potențiali. Ea implică utilizarea simultană și combinată, a unor activități specifice care să contribuie la atragerea consumatorului de produse și servicii turistice spre o stațiune, zonă sau țară ofertantă de asemenea produse.
Ca și pentru oricare tip de industrie, distribuția în sectorul turistic poate fi definită foarte simplu, ca o legătură între producător și consumator. 33
După optica de marketing ca funcție impresarială, obiectivul distribuției va fi să pună produsul la dispoziția consumatorului, în cantitatea solicitată, la momentul oportun și în locul unde dorește să îl achiziționeze, implicând în același timp realizarea unui ansamblu de activități, cum ar fi informarea, promovarea și prezentarea produsului la punctul de vânzare, în scopul de a stimula achiziționarea acestuia.
Funcția de bază a distribuției ca instrument de marketing turistic este de a facilita accesul potențialului consumator la informațiile referitoare la servicii sau la destinația oferită (accesul la informații, nu la produsul în sine) și de a-i facilita într-un fel efectuarea rezervării anticipate.
În turism funcțiile distribuției poartă amprenta caracteristicilor produsului turistic34, fiind deci deosebite comparativ cu cele ale distribuției bunurilor materiale. Între altele, ele decurg din faptul că:
a) produsul turistic reprezintă o combinație de bunuri de consum și servicii – alimentație, cazare, transport, agrement – care nu pot fi comercializate ca oricare altă marfă sau expediate consumatorului, dimpotrivă, beneficiarul serviciilor turistice trebuie să se deplaseze către produs pentru a-l achiziționa și consuma;
b) produsul turistic nu poate fi stocat și păstrat pentru a răspunde unei cereri viitoare și nu poate fi nici transportat în zonele în care se formează și manifestă cererea turistică ceea ce determină furnizorii (prestatorii) de servicii turistice să apeleze la diferite categorii de intermediari (agenții de voiaj, organizatori de voiaje, turoperatori, agenții de rezervare a locurilor etc.) care, la rândul lor promovează politici de piață proprii și urmăresc obiective de multe ori diferite de cele ale întreprinderilor de turism.
În cazul distribuției produselor și serviciilor turistice, nu se oferă o mobilitate fizică a produsului, ci consumatorul este acela care se deplasează spre locația pusă la dispoziție de ofertant. Accesibilitatea produsului sau a destinației, înțelegând prin aceasta ușurința mai mare sau mai mică cu care vizitatorul poate ajunge la serviciile oferite, mărește sau micșorează numărul alternativelor în ceea ce privește canalele de distribuție care pot fi utilizate.
Distribuția din perspectiva marketingului35, implică folosirea timpului, a locului, a situației și a posesiei. Diferitele aspecte care influențează distribuția variază ca importanță, în funcție de produsul turistic care se analizează.
Utilitatea conceptului de timp se referă la posibilitatea unui consumator de a dispune de bunuri și servicii, în momentul în care acesta se hotărăște să le achiziționeze. Această situație generează în sectorul turistic două probleme. Pe de o parte, este vorba de consecința pe care o implică față de marile fluctuații ale cererii și de capacitatea limitată a ofertei (Middleton, 1994) și, pe de altă parte, de imposibilitatea de depozitare a produselor turistice.
Utilitatea conceptului de loc va contribui la localizarea produselor în amplasamentul cel mai adecvat pieței țintă spre care se îndreaptă. În sectorul turistic, dată fiind separarea geografică dintre locul de utilizare al produselor și consumatori, acest factor de distribuție capătă o relevanță specială, facilitând posibilitatea de cunoaștere și contractare a produselor turistice în locul de origine al turistului (Laws, 1991).
Utilitatea conceptului de situație se referă la ansamblul transformărilor materiale destinate prezentării bunurilor și serviciilor pentru cumpărare și / sau consum, cum ar fi pregătirea, crearea de sortimente etc. Industria turistică are specificații importante legate de această utilitate. În majoritatea cazurilor, consumatorul va solicita un ansamblu de produse suplimentare, transport, cazare, restaurant, activități culturale și recreative care, în principiu, sunt produse de întreprinderi și / sau instituții diferite, mai ales când se face referire la oferta de turism rural, unde puterea tur – operatorilor este minimă și se angajează să distribuie oferta la întreprinderi independente.
În sfârșit, prin furnizarea produsului și / sau a dreptului de utilizare a acestuia se contribuie la utilizarea conceptului de posesie. În cazul turismului nu există posesie fizică a produsului, dar, în anumite cazuri, se impune posesia de documente care facilitează dreptul de folosire al acestuia (Middleton, 1994). În cazul turismului rural, ca în multe cazuri, rezervarea se face în mod direct, documentele de transfer bancar sau e-mailul de confirmare a rezervării din partea locației reprezintă documentele care consemnează dreptul de utilizare a produsului în viitor.
Crearea utilităților descrise anterior va depinde atât de tipul produsului turistic vândut, cât și de tipul clientului care îl solicită. Astfel, turiștii care vin pentru relaxare au o varietate de alternative și o mai mare flexibilitate în comparație cu turiștii care fac afaceri; de aceea se impune o strategie de distribuire diferită. În plus, turistul care vine pentru relaxare este foarte sensibil la preț (elasticitate ridicată a cererii față de preț).
De asemenea, există diferențe între turiștii autohtoni și cei străini în momentul alegerii canalelor de distribuție pentru cumpărarea produselor turistice. În mod normal, turiștii autohtoni își fac direct rezervările și folosesc vehiculul propriu, în timp ce turiștii internaționali sunt mult influențați de intermediari (Bigné, 2002).
Turismul rural este un concept luat în considerare de puțină vreme în strategia de comercializare a operatorilor turistici. Principalul inconvenient care apare în momentul oferii acestui tip de prestări de servicii este mobilizarea locației. Operatorii nu sunt obișnuiți să prelucreze problema cazării în zonele rurale, ci numai în interiorul unui sistem clasic de hoteluri, deoarece se lovesc de două probleme principale:
trebuie să mobilizeze un volum minim de cazare care să justifice introducerea ofertei într-un catalog;
trebuie să garanteze o anumită normă de cazare care să corespundă cu specificația catalogului. Este motivul pentru care operatorii turistici clasici preferă să lucreze cu sistemul hotelier, în loc să lucreze cu locațiile rurale dispersate, care nu sunt catalogate prin stele sau alte variante, ceea ce îngreunează distribuția lor.
În cazul agențiilor de voiaj se observă, de asemenea, puține inițiative de distribuție de turism rural. Agențiile de voiaj constituie, fără îndoială, un element determinant în distribuția sistemelor turistice, acționând ca intermediari, producători și consilieri, deși nu se implică prea mult în distribuția turismului rural.
În domeniul turismului rural nu există încă un sistem centralizat la nivel regional sau național prin care să se realizeze contactul dintre cerere și ofertă. Astfel opțiunea turiștilor pentru o anumită zonă turistică continuă să fie determinată de informațiile primite de la alți turiști, de la rude, prieteni și în mai mică măsură de la o rețea de distribuție oficială.
5.2.4. Politica de preț
Prețul este o preocupare centrală a responsabililor de marketing36 din toate sectoarele. Dar, în mod frecvent, poate fi considerat ca o obsesie autentică din partea acestor responsabili de marketing din întreprinderile turistice, în special când acționează în segmentul turismului de sejur, așa cum se întâmplă în cazul turismului rural.
Prețul poate fi definit ca fiind suma de valori pe care consumatorul o dă pentru beneficiul de a avea sau de a utiliza un produs sau un serviciu37, astfel prețul este o variabilă de marketing care are o importanță fundamentală în sectorul turistic. Motivele care explică această importanță sunt:
prețul este un instrument pe termen scurt, cu care se poate acționa cu o flexibilitate mai mare decât cea pe care o au alte instrumente de marketing;
prețul este un instrument de apreciere a calității pentru mulți consumatori. Există o tendință de asociere a prețurilor mari cu calitatea sporită;
prețul acționează ca un dispozitiv de reglare a volumului cererii. Modificarea prețului permite să se intervină, parțial, asupra intensității fluxurilor de cerere, aspect foarte important în sectorul turistic, datorită perioadelor de vârf și a celor de scădere a activității care se întâlnesc în turismul de vacanță;
prețul acționează ca filtru selector al tipului de clientelă, element foarte evident în sectorul turistic, deoarece există persoane care se îndreaptă spre anumite locații sau destinații nu pentru un plus de calitate a serviciilor, ci pentru tipul de oameni care merg la aceste destinații;
prețul este singura variabilă care intervine direct asupra veniturilor și beneficiilor;
prețul este un instrument competitiv puternic pe piețele unde există puține reglementări.
Elementul preț are un rol foarte important în comercializarea și rentabilizarea unei oferte de turism rural pe termen lung. Prețul trebuie ajustat în funcție de necesitățile pieței spre care se îndreaptă oferta și acest preț trebuie să se stabilească în funcție de sezoane, weekend-uri, zile libere din săptămână sau evenimente speciale, grupuri sau cereri speciale.
Sunt numeroși factorii care influențează determinarea prețului pentru produsul turistic. Trebuie să se țină seama de relația dintre componentele sale și, în plus, de analiza competenței și de factorii de diferențiere și competitivitate.
În momentul studierii instrumentului preț și al utilizării sale în turismul rural, trebuie să se ia în considerare faptul că acest tip de turism reprezintă serviciile turistice care se oferă consumatorului. Caracteristicile speciale ale serviciilor trebuie să fie revizuite, deoarece vor influența fixarea prețurilor. Aceste caracteristici38 sunt:
stabilirea prețurilor pentru servicii este totdeauna mai dificilă decât în cazul produselor tangibile, deoarece calculul exact al costurilor, asociat cu prestarea de servicii, în majoritatea cazurilor, este mult mai complicat;
intangibilitatea. Lipsa unei baze tangibile pentru serviciile pure implică imposibilitatea înmagazinării lor. Intangibilitatea serviciilor creează dificultăți la stabilirea prețurilor acestora, însă când produsele au o bază materială, este mai simplă clasificarea lor, așa cum se întâmplă în cazul prânzului într-un restaurant sau a dejunului într-o locație de turism rural. În aceste cazuri un consum de materii prime, ca alimentele, care pot fi evaluate la prețul pieței, la care va trebui să se adauge amortizările elementelor imobiliare (camere frigorifice dintr-un restaurant) și cheltuielile de personal;
inseparabilitatea de serviciile turistice, adică faptul că producția și consumul sunt simultane și se produc la sediul ofertantului face ca, în situația în care clientul cumpără pentru prima oară, nivelul de incertitudine privind serviciul pe care îl va primi, să fie mai mare. Acest lucru facilitează asocierile de preț–calitate.
Serviciile se prestează într-un anumit moment și într-un loc anume. Pentru petrecerea unei vacanțe într-un sat pe vârfurile din Europa, trebuie să te deplasezi până acolo, lucru care nu se petrece și cu restul produselor care se pot produce în țări sau locuri foarte diferite de cele unde se consumă.
Bunurile produse pot fi depozitate și transportate. Serviciile nu se pot transporta, consumatorul trebuie să se deplaseze spre locul unde i se oferă. Locațiile din turismul rural nu percep aceleași prețuri pentru aceeași categorie sau pentru că se află într-o zonă geografică sau alta. caducitatea serviciilor face să fie imposibilă depozitarea lor atunci când cererea este inferioară ofertei. În acest sens, camera unei case rurale sau masa la un restaurant de țară, nevândute într-o zi, sunt potențiale venituri pierdute pentru totdeauna, irecuperabile.
majoritatea întreprinderilor din sectorul turistic trebuie să facă față fluctuațiilor cererii, atât în funcție de sezonul din an, cât și de ziua săptămânii sau de intervalul orar din cadrul aceleași zile.
Ofertele și promoțiile servesc la stimularea cererii când se contractează în funcție de sezon, așa cum se întâmplă în turismul rural. Casele rurale, de exemplu, oferă tarife mai mici pentru clienții care înnoptează de luni până joi, în timp ce pentru sfârșitul de săptămână nu este nevoie să se stimuleze cererea.
capacitatea fixă. Pe termen scurt, o întreprindere cu activități de relaxare, un restaurant sau o casă rurală, au un nivel de capacitate care nu poate fi mărit, exceptând mici înțelegeri. Corecta gestionare a binomului cerere – capacitate se schimbă, deci într-o variabilă fundamentală, iar prețul se poate utiliza pentru a gestiona această capacitate în funcție de cerere.
omogenitate sau eterogenitate. O altă caracteristică a serviciilor este lipsa lor de uniformitate. Un consumator va prefera un restaurant sau o cazare rurală mai ieftină decât alta, cu condiția ca produsele să fie similare. Pe măsură ce un serviciu capătă un caracter special sau unic, va exista o libertate mai mare de a fixa prețul. Doar acele întreprinderi care reușesc să se diferențieze, să iasă în evidență datorită unui atribut important pentru consumatori (tip de bucătărie, apartenența la o asociație cu o imagine de marcă a calității, poziționarea clădirii, priveliști din camere, activități de relaxare pe care nu le oferă alte întreprinderi etc.) ar putea percepe prețuri mai ridicate, care vor fi, în plus, indicatori de calitate ai prestației.
cererea este foarte sensibilă și poate prezenta fluctuații importante ca o consecință a evenimentelor imprevizibile, cum ar fi o criză politică, starea vremii sau dezastre naturale. Astfel, de exemplu, după criza din 11 septembrie s-a produs o reducere a cererii de zboruri internaționale, din cauza fricii de atentate teroriste, ceea ce a făcut ca veniturile turismului rural din Spania să crească în lunile noiembrie și decembrie 2001, deoarece consumatorii preferau să călătorească cu mașina și la destinații mai apropiate.
În domeniul turismului politica de preț39 este marcată de o serie de particularități, între care:
existența unor opțiuni clare pentru efectuarea călătoriilor turistice în anumite perioade ale anului calendaristic, cu familia sau cu copii însoțitori, a preferințelor pentru diferite forme de turism sau anumite destinații (munte, litoral, stațiuni balneare) ori pentru un cadru natural caracterizat prin frumusețea peisajelor etc. limitează posibilitățile de decizie ale turiștilor în privința prețurilor;
multitudinea caracteristicilor unei oferte (destinații) turistice în privința poziționării, cadrului natural, serviciilor, facilităților acordate, sezonului turistic etc. conferă prețului o transparență mult mai redusă;
diversitatea componentelor imateriale, intangibile ale produsului turistic face dificilă evaluarea lor prin intermediul prețului; din acest punct de vedere se consideră, de pildă, că numeroasele elemente ale cadrului natural, arhitectonica unităților etc. care determină atractivitatea unei destinații turistice, pe lângă faptul că nu intră în calculul costurilor, nu pot fi reflectate decât în mod limitat și subiectiv în prețul la care este comercializată o anumită ofertă turistică întrucât percepția lor este foarte diferită în masa clientelei turistice;
faptul că marea majoritate a prețurilor produselor turistice se stabilesc anterior efectuării călătoriei (sejurului) are o dublă semnificație, respectiv, pe de o parte, cunoașterea anticipată a prețului la care este comercializată o anumită ofertă (destinație) constituie un semnal informațional despre existența ofertei, pe de altă parte, reprezintă o informație cu privire la calitatea acesteia reflectată în nivelul prețului, informații necesare în procesul de evaluare a alegerii de către turistul potențial;
pentru asigurarea unui grad cât mai ridicat de utilizare a bazei materiale (capacități de transport, cazare etc.), pentru stimularea cererii este necesar un sistem de facilități integrat într-o politică de preț globală; în acest sens sunt de reținut practicile prin care se acordă reduceri de preț pentru familiile cu copii, pentru rezervări timpurii, tarife speciale pentru rezervări tur – retur (în cazul mijloacelor de transport), prețuri diferențiate în funcție de perioada din cadrul sezonului sau din afara sezonului turistic, tarife speciale pentru rezervări cu o zi înainte de termenul limită, reduceri de preț pentru cumpărări de ultim moment (în acest caz, reducerile se acordă numai pentru unele servicii – de exemplu, pentru utilizarea cât mai completă a capacităților de transport sau a celor de cazare ;
în cele mai multe cazuri, ofertanții de produse și servicii turistice își stabilesc prețurile în funcție de canalele de distribuție folosite, respectiv, categoriile de intermediari utilizate în procesul de comercializare; întrucât partea ce revine intermediarilor (agențiilor de turism) din prețul de vânzare al unui produs (destinații) este în general limitată, aceștia au posibilități reduse de manevrare a prețului, cu alte cuvinte, politica de preț a intermediarilor va fi marcată de nivelul prețurilor și tarifelor practicate de ceilalți agenți implicați în configurarea produsului turistic global (unități de cazare, de transport etc.);
în elaborarea politicii de preț a întreprinderilor de turism se au în vedere și condițiile în care se poate renunța la un serviciu achiziționat (renunțarea la o rezervare pentru un serviciu de transport sau de cazare), respectiv, stabilirea cuantumului sumei din prețul la care a fost cumpărat produsul (serviciul) ce va fi returnat turistului în cazul renunțării sau nefolosirii acestuia; precizarea condițiilor în care se poate renunța la un produs achiziționat sau neconsumarea acestuia se constituie astfel într-o componentă a politicii globale de preț a întreprinderilor ofertante de produse și servicii turistice;
de cele mai multe ori, suma totală necesară pentru satisfacerea integrală a nevoilor, preferințelor etc. turiștilor la locul de destinație este superioară prețului la care a fost achiziționat un produs (excursie, sejur etc.) atât în cazul unei oferte forfetare, cât și a unei rezervări (cumpărări) numai a unei părți din oferta globală; astfel de situații sunt determinate de nivelul prețurilor (tarifelor) practicate de numeroșii agenți locali care prin oferta lor contribuie la satisfacerea cât mai deplină a variatelor nevoi, motivații sau preferințe ale turiștilor la locul de destinație, respectiv, unități comerciale, restaurante, servicii publice, personale, culturale, sportive, muzee, excursii etc.; cu excepția unor aranjamente între întreprinderile de turism și o parte a agenților locali (de exemplu, stabilirea unor tarife reduse pentru vizitarea în grup a muzeelor, pentru participarea în grup la manifestări culturale sau sportive etc.) întreprinderile de turism (agențiile de turism) au o influență minimă în stabilirea prețurilor și tarifelor practicate de către firmele ce își desfășoară activitatea în zonele de interes turistic.
Alături de aceste particularități,40 asupra politicii de preț a întreprinderilor de turism își pun amprenta numeroase elemente care influențează, direct sau indirect, mecanismul de formare a prețurilor pe piața turistică, între care: caracterul efemer al ofertei, intangibilitatea variatelor componente ale produsului turistic, caracteristicile segmentelor de piață vizate, imaginea unei zone sau destinații turistice, amploarea activităților promoționale, caracteristicile și diversitatea elementelor din infrastructura generală a zonelor turistice, sistemul de facilități folosit pentru stimularea cererii, politicile utilizate de organismele publice pentru dezvoltarea circulației turistice etc.
În domeniul turismului rural nu există o metodologie unică de calcul a costurilor de cazare și masă, stabilirea prețurilor fiind facută spontan și individual de către proprietarii pesniunilor.
5.2.5. Politica promoțională
Întreprinderile și organizațiile turistice41 utilizează aceleași instrumente promoționale ca și alte sectoare cu activitate economică, dar trebuie să țină seama de anumite aspecte diferențiate care afectează, în special, turismul rural:
problema principală pentru întreprinderile turistice este cum să materializeze intangibilul și multiplele atribute ale serviciului. De aceea în mod normal, există puține companii cu o activitate coerentă și constantă;
este evident rolul pe care Administrațiile Publice îl exercită în promovarea turistică, în special, în cazul promovării zonelor și destinațiilor turistice. Acțiunile de promovare în turism impun o strânsă colaborare între sectorul privat și Administrație dacă se dorește creșterea efectivității. În acest sens, în turismul rural trebuie să se scoată în evidență acțiunile promoționale realizate în cooperare de către micile locații de turism rural, prin intermediul asociațiilor, unindu-și eforturile de promovare în beneficiul reciproc;
scoate în evidență ponderea specifică a anumitor activități promoționale ca:
târgurile turistice;
relațiile cu ziariștii, prin impact pozitiv al articolelor din reviste și al reportajelor televizate;
materialul tipărit: pliante, cataloage etc.;
publicitatea are o pondere relativ mai mică în sectorul turistic, comparativ cu alte sectoare de bunuri de consum;
este evident, fără nici o îndoială, că cea mai bună promovare în turism sunt părerile favorabile ale rudelor și prietenilor. Majoritatea investigațiilor confirmă importanța opiniilor și recomandărilor rudelor și prietenilor (“din gură în gură”) ca sursă de informație mai relevantă, atât în momentul în care se hotărăște unde se va călători, cât și în momentul planificării călătoriei. De aici reiese extraordinara importanță de a avea clienți satisfăcuți.
Publicitatea este un mod foarte eficient de a ajunge la un număr mai mare de beneficiari. Produsele sunt cunoscute în măsura în care acestea sunt prezentate la televizor, se regăsesc în paginile de publicitate, inserate într-o revistă sau în ideea creativă de promovare adoptată de o marcă.
Obiectivul unei campanii publicitare poate fi acela de a face cunoscut produsul – serviciul la un număr cât mai mare de persoane pentru a-i incita să cumpere, de a mări notorietatea sau de a schimba imaginea produsului și de a informa mai bine publicul asupra caracteristicilor unui produs.
În termeni de procentaj privind volumul de vânzări, publicitatea are o pondere relativ mai mică în sectorul turistic comparativ cu alte sectoare de activitate economică, iar ponderea este chiar mai mică dacă se compară campaniile de turism intern sau turism rural cu campaniile de turism de soare și plajă.
Trebuie să se țină seama că dispersarea geografică a potențialilor clienți este enormă, iar dimensiunea întreprinderilor de turism rural se reduce, deoarece utilizarea publicității este slabă, iar majoritatea acestor întreprinderi nu își pot asuma costul unei campanii publicitare.
Destinațiile și întreprinderile de turism rural posedă canale sau instrumente alternative publicității pentru a comunica cu potențialii clienți, cum ar fi:
comunicarea “din gură în gură”: este recunoscută influența vechilor clienți în momentul promovării locațiilor și destinațiilor de turism rural, produs în care relația personală este mult mai directă decât în cazul altor produse turistice;
pliantele, cataloagele și materialul tipărit: au un rol substitutiv publicității;
relațiile publice: impactul unui reportaj bun, cu fotografii de bună calitate, depășesc cu prisosință o campanie publicitară foarte costisitoare (în turismul rural și de natură se utilizează cu precădere reviste specializate și reviste de decorațiuni în care se prezintă, în special, locațiile de turism rural);
promovarea realizată în cooperare: asociațiile de întreprinzători de turism rural sunt, în mod normal, cei însărcinați să își unească eforturile cu micii întreprinzători, promovând grupuri de locații sau destinații concrete de turism rural;
Internet: pentru turismul rural, în special pentru întreprinderile de cazare și activități de relaxare, reprezintă un mijloc important de promovare, mai ales dacă se ține seama că cea mai mare parte a turiștilor care cumpără acest tip de turism o fac independent și nu prin agențiile de voiaj.
Internet-ul a implicat o revoluționare în domeniul promovării42 și al distribuției turistice. Dacă clientul hotărăște să caute pe cont propriu în World Wide Web, poate găsi hoteluri, campinguri, hanuri, case rurale, întreprinderi care oferă activități de relaxare etc.
Întreprinderile care utilizează rețeaua sunt tot mai numeroase iar obiectivul multora dintre ele este de a vinde direct clientului, evitând intermedierea și economisind comisioanele.
Conform OMT, cele patru țări care cheltuiesc cel mai mult în turism (Statele Unite, Germania, Japonia și Marea Britanie) reprezintă 80% din populația care beneficiază de Internet la nivel mondial. Pe de altă parte, vânzarea călătoriilor ocupă al treilea loc în clasamentul produselor vândute cel mai mult prin rețea.
Profitând, serviciile comerciale online, Web, CD-Rom și tehnologiile hibride, organizațiile de marketing de voiaj și turism pot îmbunătăți dezvoltarea produselor, comunicării și promovării, distribuirii și plasamentului. Încorporând aplicații media într-un plan de marketing al organizațiilor de voiaj se pot asigura informații mult mai relevante, aprofundate și la zi despre orice produs sau destinație și poate fi organizat într-un așa fel încât să încurajeze călătorii:
să își prelungească vizitele și să urmeze anumite atracții;
să ia masa în mai multe restaurante în locații diferite;
să cumpere mai extensiv și în special tipuri specifice de produse din locații ca bazarul sau strada;
să facă excursii pentru a fi martor la evenimente speciale și culturale;
să aibă informațiile necesare pentru a face rezervări din timp la teatru, concerte și alte bilete și mijloace de a cumpăra de la distanță biletele în avans;
să folosească destinația ca o bază pentru excursii scurte, de o zi sau două;
să identifice priveliști unice sau neobișnuite care nu sunt în mod normal găsite în ghizii turistici;
să folosească hărți care să încurajeze planificarea de excursii pe cont propriu care arată itinerarii de diferite lungimi;
să folosească alternative publice și de transport în scopul de a economisi, care încurajează bugetarea pentru șederi mai lungi.
Numeroase organizații și întreprinderi implicate în ramura industrială a turismului au efectuat implicații substanțiale pentru folosirea tehnologiilor Internet ca parte integrantă a strategiei lor de marketing.
Rețeaua Internet elimină multe din barierele care existau în comunicarea firmă – client, prin desființarea obstacolelor create de geografie, zonele orare și amplasare. Distanța față de piața pe care dorim să ne orientăm acțiunile face din Internet unul din principalele canale de comunicație puse în discuție, datorită economicității sale foarte mari în termeni de costuri și timp, în comparație cu modalitățile tradiționale. Cu toate acestea este evidentă complementaritatea între Internet și alte instrumente de distribuție.
Când de verifică pagina web a unui hotel sau a unei locații rurale și nu se găsesc informații privind prețul, caracteristicile camerelor etc., hotelul pierde o posibilă afacere. De aceea, când se analizează paginile web ale locațiilor rurale, trebuie să se vadă:
posibilitatea de rezervare on – line;
existența fotografiilor din interiorul și exteriorul locației;
posibilitatea de comunicare on – line (e-mail);
existența informației actualizate;
posibilitatea de a analiza informația în limbă străină;
gradul de dificultate pentru efectuarea rezervării;
existența informației referitoare la preț.
Este imposibil să se determine cu exactitate impactul specific Internet-ului, din cauza vitezei cu care se produc schimbările și a comportamentului imprevizibil al navigatorilor pe Internet (Ruíz Mafe, 1998). Fără îndoială trebuie să ne gândim că și creșterea răspunsului publicului nostru țintă față de utilizarea Interne-ului ca alternativă de comunicare va depinde în mod fundamental de doi factori:
valoarea pe care informația o adaugă produsului.
Acesta este unul din principalele avantaje ale Internet-ului, deoarece turismul rural este un ansamblu de atribute tangibile și intangibile, iar valoarea adăugată prin informație este una din aceste valori intangibile.
Informația privind produsul ar trebui să se refere nu numai la locație, ci și la activitățile de relaxare, la resursele zonei (naturale și culturale), la cartografia didactică etc. Grație aplicării tehnologiei multimedia, se reușește să se organizeze și să se prezinte mai bine o mare cantitate de informație, putându-se crea un loc dinamic, inclusiv în trei dimensiuni, în care clientul să poată încerca produsul.
eficiența impresarială prin utilizarea Internet-ului ca și canal bidirecțional.
Înainte de contractarea serviciului, consumatorul va trebui să clarifice anumite detalii, mai ales atunci când este vorba de un produs atât de specific și nou cum este produsul de turism rural. E-mail-ul se prezintă ca un mijloc economic de conexiune directă cu furnizorul turistic.
În domeniul comunicării și promovării turismului din România, printre obiectivele ce vor fi urmărite menționăm:43
reconsiderarea locului turismului intern în cadrul turismului românesc și creșterea atracției produselor turistice românești pe piața internă;
impulsionarea circulației turistice interne;
creșterea numărului vacanțelor petrecute de români în țară;
creșterea ponderii cheltuielilor pentru practicarea turismului în țară în structura bugetelor de cheltuieli ale populației;
atragerea cât mai multor segmente de consumatori atât din interior, cât și din afara țării, precum și adaptarea strategiei promoționale la specificul fiecărei piețe;
recâștigarea piețelor pierdute după 1989 și penetrarea pe noi piețe turistice;
fidelizarea clientelei turistice actuale;
crearea unei imagini sugestive a turismului românesc, atât sub aspectul potențialului său, cât și al caracteristicilor sociale, culturale, psihologice, specifice poporului nostru;
sugerarea unei imagini de multilateralitate a ofertei, care poate să satisfacă o gamă diversificată de motivații și preferințe turistice;
comunicarea unei imagini cât mai exacte a produsului turistic românesc, evidențiindu-se caracterul de unicitate a ofertei turistice autohtone, reflectat printr-un relief divers, într-un mediu natural, nepoluat și neaglomerat, precum și multitudinea elementelor de cultură: folclor, monumente, obiceiuri, tradiții;
scoaterea în evidență a produselor reprezentative ale ofertei noastre turistice: litoral, stațiuni balneare și montane, regiuni cu atracții culturale constând în monumente istorice și de artă.
Obiectivele strategice pe termen mediu include:44
restructurarea programelor și instrumentelor promoționale în vederea stimulării intereselor populației pentru destinațiile turistice din țară;
asigurarea accesului larg al populației la practicarea turismului în România prin promovarea unui sistem stimulativ de facilități tarifare la nivelul agenților economici, precum și prin măsuri de protecție socială la nivelul statului;
conștientizarea prin diferite mijloace educaționale, la nivelul clientelei potențiale, a calităților produsului turistic românesc și a competitivității sale, comparativ cu produse similare de pe piața internațională;
creșterea fluxurilor turistice interne și dezvoltarea acestora în spațiu, respectiv lărgirea numărului zonelor, regiunilor, stațiunilor etc., antrenate în turismul intern, și în timp, prin creșterea duratei sezonului turistic;
creșterea duratei medii a sejururilor, actualmente situate la un nivel scăzut (3,3 zile total), în special pentru zona de litoral (6,6 zile) și zona balneară (7,5 zile), considerate ca produse turistice de sejur mare;
creșterea încasărilor medii / turist și pe zi / turist.
În domeniul turismului rural nu există încă un sistem centralizat la nivel regional sau național care să promoveze turismul rural si agroturismul.
CAPITOLUL 6
ROLUL AGROTURISMULUI ÎN RELANSAREA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A SPAȚIULUI RURAL ROMÂNESC
6.1. BENEFICIILE ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE AGROTURISMULUI
Între agroturism și dezvoltarea economico-socială a zonelor rurale există o relație de corespondență, de reciprocitate.
Activitatea agroturistică, prin complexitatea ei, va contribui la dezvoltarea în ansamblu a zonelor rurale respective, iar această dezvoltare, la rândul ei, va determina o creștere a circulației turistice, astfel formându-se un adevărat circuit.
Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariția unui cadru construit de calitate, ce are ca efect îmbunătățirea aspectului arhitectonic al satului, consolidându-se astfel gospodăria țărănească. Vor accepta asistența unui arhitect în vederea realizării unei case funcționale, cu un grad de confort mai ridicat, de aceasta beneficiind atât turistul cât și proprietarul.1
Gospodăria țărănească se va restructura: este preferabil ca spațiul destinat animalelor să fie cât mai departe de locuință, circulația turiștilor prin gospodărie să nu se intersecteze cu cea a proprietarilor prea mult etc.
Crește interesul gazdei pentru întreținerea casei, pentru asigurarea curățeniei în gospodărie și în împrejurimile acesteia.
Țăranul ce posedă o gospodărie agroturistică este mai prosper decât ceilalți, ca urmare el va fi dispus să investească în scopul creșterii nivelului de trai și în scopul prosperării întregii gospodării și comunități rurale al cărei membru este.
Ca urmare a circulației turistice se dezvoltă activități economice pe plan local, pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole și neagricole. Indirect, asistăm la creșterea numărului de locuri de muncă, pentru că noii angajați nu lucrează numai în activitatea turistică, ci sunt încadrați și în activitatea productivă sau servicii.
Are loc în același timp și dezvoltarea serviciilor de diferite tipuri, ceea ce are ca efect creșterea gradului de prosperitate a zonei. Astfel o circulație turistică în creștere face posibilă și mai ales, necesară, modernizarea infrastructurii locale.
Practicarea agroturismului are și efecte de natură culturală: creșterea nivelului de cultură și civilizație al locuitorilor din zona rurală respectivă, lărgirea orizontului de cunoaștere al acestora, schimb de experiențe și cunoștințe între sat și oraș. Agroturismul se constituie într-o experiență inedită pentru cei doi parteneri ce intră în contact: gazda și turistul.
Observăm că agroturismul exercită o influență complexă asupra mediului extern economic, social și cultural, dezvoltarea sa punându-și amprenta asupra nivelului general de dezvoltare a zonei.
Agroturismul reprezintă un proces economico – social complex, ce cuprinde atât activitatea turistică propriu – zisă (cazare, pensiune, circulație turistică, prestarea serviciilor turistice de bază și suplimentare), precum și modul de petrecere a timpului liber cât și activitatea economică, de regulă agricolă – producție agricolă, activități de prelucrare a produselor agricole în gospodării și de comercializare a acestora către turiști sau prin rețele comerciale.
Ținând cont de complexitatea proceselor care au loc în domeniul agroturistic, elaborarea unor programe de susținere a agroturismului trebuie să țină cont de numeroasele funcții2 pe care le îndeplinește această formă de turism:
reducerea sau chiar oprirea migrației populației montane și în primul rând a populației agricole montane din zonele respective;
asigurarea unui nivel de trai și de civilizație comparabil cu cel din zona de șes din mediul urban, care să stimuleze stabilirea populației active în zonă și să determine chiar procesul invers, acela de migrație a populației spre zona de munte;
valorificarea complexă a resurselor naturale ale zonei de munte prin producerea unor bunuri alimentare nepoluate și a unor bunuri de o deosebită valoare nutritivă de categoria mult apreciatelor produse “BIO” din țările dezvoltate;
protecția mediului, combaterea tuturor factorilor de poluare și păstrarea muntelui curat, chiar în condițiile dezvoltării acestuia pentru conservarea condițiilor de viață sănătoasă locuitorilor săi și celor care consumă produsele sale;
realizarea pe cât posibil a autonomiei energiei electrice a gospodăriilor și localităților din zonă prin valorificarea resurselor hidrologice existente în aceste zone;
armonizarea raporturilor dintre sectorul agricol în mod general și sectorul creșterii animalelor în mod special și sectorul silvic din zona agroturistică;
folosirea industriilor pentru prelucrarea produselor agrozootehnice, a altor industrii și meșteșuguri din zona montană;
folosirea resurselor și căderilor de apă în scopuri energetice și piscicole.
Am mai putea adăuga la cele spuse de Profesorul Buciuman și:
conservarea tradițiilor și obiceiurilor populare;
crearea unei motivații puternice pentru rămânerea la sat a tinerei generații de agricultori;
creșterea gradului de cultură și civilizație a comunităților rurale;
accesul la elementele specifice progresului tehnic și asimilarea lor în cadrul gospodăriilor.
Impactul economic
Impactul economic al turismului rural a fost un domeniu intens de cercetare punându-se accent pe rolul turismului de panaceu pentru toate neajunsurile economice și sociale ale regiunilor rurale. Butler și Clark3 precizează însă faptul că turismul în mediul rural nu este în mod necesar soluția magică pentru dezvoltarea regiunii.
Studiile lui Butler și Clark4 identifică principalele probleme legate de dezvoltarea turismului în relație cu:
veniturile mici;
probleme legate de forța de muncă locală;
numărul limitat de investitori în medii rurale;
afirmația, că turismul ar trebui să fie un supliment și o șansă principală de venit a economiei rurale.
Johnson5 (1994) a observat că la comunitățile cu activitate economică scăzută și cu turism slab dezvoltat, activitatea turistică va fi văzută ca și un motor al dezvoltării în zona respectivă. În acest sens Butler și Clark6 concluzionează: “Domeniul în care sunt necesare cercetările este cel al relațiilor schimbătoare dintre activitatea turistică și comunitatea gazdă. Turismul este în puține cazuri doar singura activitate economico – rurală. În ultimele decenii regiunile rurale au trecut prin schimbări esențiale în compoziția socială, au trecut la o nouă formă de polarizare socială. Sunt necesare cercetări suplimentare în legătura dintre compozițiile sociale neuniforme ale zonelor rurale, dezvoltarea neuniformă în spațiu a turismului și relația problematică dintre aceste două”.
Turismul de fermă7
Studiul făcut de Kariel8 (1982) asupra impactului socio-cultural al turismului în Alpii Austrieci, ilustrează natura interdependentă a economiei societății și peisajului în mediul rural. Studiul a remarcat de asemenea, că în stadiile recente ale răspândirii turismului în zonele rurale, venitul din turism a fost mai ușor de obținut decât cel din agricultură. În acest context, turismul la ferme poate să ofere un mod de a facilita diversificarea agriculturii. Conform concepției lui Evans9 (1992) cercetările asupra turismului la ferme se pot împărți în două categorii:
O bibliografie tot mai bogată despre diferitele tipuri de diversificare a activității fermelor ca o opțiune majoră adoptată de familiile de fermieri pentru a ajuta restructurarea afacerilor, necesitată de veniturile din ce în ce mai mici ale fermelor.
Una concentrată asupra turismului la ferme, dar deși aceste studii sunt cele mai amănunțite, ele sunt analizate critic de Evans10 datorită lipsei lor de claritate în definiții, deoarece ele nu fac distincția dintre găzduire (casă și masă) și componentele recreaționale ale turismului la ferme. Evans11 consideră pe drept cuvânt că componentele analitice ale studiilor sunt prea simpliste, concentrându-se asupra costurilor și beneficiilor economice presupuse ale acestui tip de inițiative și asupra caracteristicilor și atitudinilor familiilor de fermieri față de o astfel de dezvoltare. Cu toate aceste neajunsuri ale cercetărilor asupra turismului la ferme și preocupările legate de marketingul turistic, o problemă majoră rămâne absența unor studii naționale precise asupra creșterii și dezvoltării turismului la ferme. Totuși, Dernoi12 (1983) și Frater13 (1983) trec în revistă situația din Europa, Wrathall14 (1980) examinează dezvoltarea “locuințelor rurale” din Franța și Vogeler (1977) discută situația din Statele Unite, în timp ce Oppermann (1995, 1996) evaluează turismul la ferme din Germania de sud.
Studiul lui Evans și Ilbery15 (1992) asupra Angliei și regiunii Wales a descoperit aproape 6.000 de afaceri rurale de găzduire. Ei au încercat de asemenea, o analiză geografică a distribuirii acestor locuri de găzduire în Anglia de sud – vest, Cumbria, comitatele de la granița Wales, Yorkshire-ul din Nord și coasta de sud-est a Angliei, locuri cunoscute pentru acest gen de activitate. Zonele cu altitudine ridicată și Anglia de sud – vest au fost locațiile dominate, cu o varietate de moduri de operare (pat și mic – dejun, aprovizionare proprie, închiriere de teren pentru corturi sau mașini cu rulotă) și un marketing centrat pentru a satisface forme speciale ale cererii turistice (weekend – uri, pauze sau concediile tradiționale de două săptămâni). Cu toate acestea, Evans (1992)16 recunoaște absența cercetărilor naționale asupra motivului pentru care activitățile economice rurale au continuat în această direcție și asupra factorilor ce le-au influențat pentru a începe.
Evans și Ilbery (1992)17 indică de asemenea, contradicții inerente în studiile existente, deoarece descoperirile lor ilustrează că și afacerile fermelor mai mari s-au diversificat incluzând și turismul la ferme, (Ilbery 1991)18. Deși studiul lor îl contrazice pe a lui Frater19 (1982), el ilustrează că munca familiei e mult folosită pentru serviciile de găzduire la fermă. Astfel de cercetători scot de asemenea în evidență necesitatea turismului rural și rolul marketingului, sfaturilor financiare și a nevoii de agenți externi pentru a crea rețele pentru dezvoltarea activității. Totuși Maude și van Rest20 (1985) spun că datorită veniturilor limitate ale micilor fermieri și constrângerilor legislației existente, turismul la ferme nu a o metodă eficace pentru abordarea gravei probleme a veniturilor mici din gospodăriile din zonele de munte, deoarece ei spun că turismul rural a fost în mod greșit considerat ca un pilon de bază într-o politică a agriculturii diversificate. În consecință, concentrarea și dezbaterea continuă asupra turismului rural au îndepărtat atenția de la o dezbatere mai critică asupra semnificației mai largi a turismului rural într-un context economic. Totuși, într-un context de mediu, a continuat să se dezvolte o dezbatere critică legată de impactul turismului rural.
Agroturismul
Spațiul rural românesc este printre puținele din Europa în care se mai păstrează, încă nealterate, valențele tradiționale spirituale, cu precădere cele etnofolclorice, viața socio – economică și mediul înconjurător. Prin aceste calități, mediul rural oferă condiții favorabile dezvoltării agroturismului și turismului rural.
Satele românești dispun de resurse turistice de mare varietate: tradiții și valori etnofolclorice (arhitectură populară, meșteșuguri, obiceiuri, manifestări folclorice, port și folclor popular etc.), monumente istorice și de artă, cadrul natural nepoluat și cu un potențial divers (ape minerale, bioclimat, aspecte peisagistice pitorești, domeniu schiabil etc.). La acestea se adaugă o infrastructură adecvată (energie electrică, alimentare cu apă, accesibilitate ușoară și alte dotări tehnico – edilitare), gospodării, în cea mai mare parte, confortabile și, nu în ultimul rând, ospitalitatea proverbială a țăranului român.
Toate acestea permit realizarea unei oferte larg diversificată care să se adreseze tuturor categoriilor de turiști.
Dar, experiența internațională și cu precădere cea germană sau franceză, arată că agroturismul (ca turism intern) este practicat în special de familiile cu copii și categorii ale populației cu venituri reduse (85% în Germania, din circa 1.600.000).
Deci și în cazul României, dezvoltarea agroturismului ar fi o șansă de stimulare a cererii turistice din partea unor categorii sociale dezavantajate economic: populația tânără și de vârsta a treia, populația cu venituri reduse, sub cele medii pe țară etc.
În sprijinul acestor afirmații stau următoarele considerente:
1) Oferta “agroturismului” se deosebește de cea clasică, specifică turismului tradițional, prin:
originalitate, specificitate și o largă diversificare în raport cu zona etnofolclorică, aria geografică, obiceiurile și tradiția fiecărei gospodării care prestează această formă de turism dar și cu paleta largă de produse agro – alimentare ce diferă de la o localitate la alta și în cadrul aceleași zone;
prezența în meniuri a unor produse agricole locale, unele chiar cu “tentă” ecologică;
adresabilitatea largă a ofertei turistice locale din mediul rural, care poate satisface, chiar în același spațiu, o paletă mare de motivații: odihnă și recreere, educație, instrucție, cunoaștere, practicarea unor sporturi, a drumeției etc.
2) Agroturismul dă posibilitatea cunoașterii mai bine a spațiului rural cu toate valențele sale naturale, spirituale și ocupaționale, de către populația din mediul urban.
3) Sub aspectul costurilor din partea turiștilor, oferta agroturistică este avantajoasă față de cea clasică, fiind cu mult sub nivelul tarifelor acesteia.
4) Fluxurile turistice fiind dispersate în sate aflate la distanțe apreciabile între ele, chiar în aceeași zonă (Bran – Moeciu, Bucovina, Maramureș, Dobrogea etc.), agroturismul nu produce mari aglomerații, turiștii simțindu-se în natură, liberi, fără acea “presiune” specifică stațiunilor turistice.21
Tabel 6.1. Efectele turismului rural asupra comunităților rurale
Tabel 6.2. Analiza mediului economic, analiza SWOT.22
6.2. CADRUL LEGISLATIV AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA
Cadrul legislativ actual ce reglementează activitatea turistică de tip rural se află sub incidența unui pachet de legi, din care unele cu caracter general, fiind aplicabile întreprinderilor mici și mijlocii, indiferent de tipul de activitate (Decretul – lege nr. 54/90, Legea nr. 300/2004), în timp ce altele (O.M.T. nr.510/2002, H.G. 1.328/2001, H.G. 31/1996, O.G. 63/1997, H.G. 237/2001 ș.a.) au fost elaborate și promulgate, exclusiv pentru promovarea activității turistice în mediul rural. Principalele prevederi legislative sunt cele ce autorizează activitatea turistică, reglementează aspectele de avizare tehnică și clasificare, gestiunea financiară și evidența circulației turistice. Acestea sunt completate benefic de legile care stimulează interesul pentru prestarea de servicii turistice. Decretul Lege nr. 300 / 200423, privind libera inițiativă, pune în evidență materializarea atuurilor unei persoane sau a asociațiilor familiale de a dezvolta activități de anvergură mai mică pe linia turismului rural.
Legea nr. 31 / 1991, privind organizarea și funcționarea societăților comerciale, creează coordonatele înființării agenților economici cu vocație în desfășurarea de activități specifice turismului rural, cât și cu activități conexe pentru dezvoltarea turismului rural.
Dreptul de a desfășura activități de servicii turistice rurale îl au numai agenții economici autorizați. Calitatea de agent economic autorizat poate fi dobândită ca persoană fizică autorizată potrivit Decretului – Lege nr. 54 / 1990, nr. 300 / 2004, este specifică asociației familiale sau societății comerciale având ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni clasificate în zonele cu vocație turistică, care dispun de mai multe atuuri în realizarea activității de turism rural, scopul principal al acestor agenți economici este profitul obținut prin valorificarea resurselor locale specifice activității de turism, care în mod implicit participă la dezvoltarea și implementarea turismului rural.
Forma cea mai avantajoasă este să se solicite, autorizarea ca asociație familială, întrucât calitatea de persoană fizică autorizată nu poate acoperi o activitate eficientă, în toate componentele sale. Dacă vă constituiți ca SRL, veți avea nevoie de un statut, avizele sunt mai numeroase, și deci înființarea durează mai mult, taxele sunt mai mari, vi se cere un capital social etc.
Ca activitate secundară, cel puțin la început, turismul rural nu solicită folosirea de salariați din afara familiei. Varianta înființării ca persoană fizică nu acoperă specificul activității, presupunând că ceilalți membrii ai familiei se vor ocupa în unele momente de asigurarea condițiilor de găzduire a oaspeților.
Înființarea unei asociații familiale este înlesnită de către Camera de Comerț și Industrie și către Primărie. În vederea emiterii autorizației pentru desfășurarea de activități economice în mod independent sau în cadrul unei asociații familiale, trebuie să se asigure la primăria de care aparține agentul economic, o documentație care va cuprinde:
cerere tip;
rezervarea denumirii la Oficiul Registrului Comerțului;
certificat de cazier fiscal al persoanei solicitante, respectiv al fiecărui membru al asociației familiale;
copie după actele de identitate;
actele din care să rezulte domiciliul sau reședința;
certificat medical pentru persoana fizică, respectiv pentru fiecare membru al asociației familiale, prin care să ateste starea sănătății pentru desfășurarea activității pentru care se solicită autorizația;
declarație pe propria răspundere că îndeplinește condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar – veterinar, protecția mediului, protecția muncii și apărării împotriva incendiilor;
copie după documentele, care dovedesc pregătirea profesională pentru desfășurarea activității pentru care solicită autorizarea.
Înainte de înființarea asociației familiale, trebuie stabilit numele firmei, adică denumirea asociației familiale. Legea 26 / 1990 privind Registrul Comerțului prevede că în cazuri precum cel al unei asociații familiale, firma se compune din numele familiei scris în întregime sau din numele de familie și inițiala prenumelui. Suplimentar sunt admise mențiuni care să arate precis persoana sau felul activității (în cazul de față turismul rural).
Documentația asociației familiale, stabilită de deținător va fi stabilită la Oficiul Registrului Comerțului, care este organizat pe lângă Camera de Comerț și Industrie Județeană. Se va achita o taxă pentru verificarea anteriorității firmei și rezervarea firmei pentru o perioadă de 3 luni interval de timp suficient pentru obținerea autorizației de funcționare de la primărie. În mod normal, conform H.G. 364 / 1996, dacă pensiunea nu va fi mai mare de 5 camere, sunteți scutit de prezentarea altor acorduri și avize.
Numărul de ordine sub care este înmatriculată asociația familială și anul înmatriculării vor fi menționate pe toate actele pe care, eventual, le veți emite. Acest tip de firmă nu necesită existența unui cont în bancă.
După obținerea autorizației de funcționare, Oficiul Registrului Comerțului înregistrează asociație familială și eliberează certificatul de înmatriculare, al cărui indicii (denumire, număr de ordine, anul înmatriculării) sunt menționate pe actele emise de agentul economic în cauză.
6.3. FORME ACTUALE DE ORGANIZARE A TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI
Agenții economici (particulari, asociații familiale, societăți comerciale) autorizați în baza legislației existente pot deveni membrii activi ai unor federații, fundații sau asociații de tipul organizațiilor neguvernamentale care nu urmăresc realizarea de profit și împreună pot constitui rețele de turism rural care să dispună de un management propriu, programe proprii și se pot afilia la circuite turistice naționale și internaționale.
Trecând în revistă24 cadrul legislativ privind modul de înființare a entităților care participă la dezvoltarea turismului rural, putem evidenția și câteva forme de organizare întâlnite în practicarea turismului rural.
Forma cea mai simplă a turismului rural constă în a oferi o cameră de găzduire, la solicitarea unui turist ocazional (în trecere, care trebuie să înnopteze în localitatea respectivă sau se află în zonă cu afaceri sau pur și simplu face o drumeție). Această formă s-a dezvoltat mai mult în jurul stațiunilor balneoclimaterice datorită capacității de cazare insuficiente a acestora. Cererea turistică în continuă creștere a stimulat satele din jurul stațiunilor să amenajeze și să pregătească un anumit număr de camere pentru găzduirea turiștilor care nu mai găseau locuri în stațiune. Această formă de organizare este o formă sezonieră, uneori ocazională, proprietarul gospodăriei pune la dispoziția turiștilor doar spațiul de cazare, fără a oferi și alte servicii (pensiune, agrement etc.).
Avantajul acestei forme este că satisface cererea turistică și asigură un venit suplimentar gospodăriei (chiar dacă prețurile practicate sunt mai mici decât în cadrul turismului clasic).
Dezavantajul constă în lipsa unui sistem de protecție, atât a gazdelor, cât și a oaspeților ca și lipsa unui program care să răspundă cerințelor turiștilor și să fie oferit acestora.
Ferma agroturistică este o formă de organizare și practicare a agroturismului în cadrul fermelor, a gospodăriilor țărănești care dispun de spații de cazare și sunt în măsură să ofere turiștilor anumite servicii, asigurarea produselor alimentare de bază făcându-se în gospodăria proprie. La acest nivel, programele agroturistice pot să includă și activități recreative, de agrement în cadrul fermei sau în împrejurimi. De obicei sunt plasate în zone cu o circulație turistică mai redusă, care nu dispun de atuurile clasice ale turismului modern; se redescoperă ale fenomene care duc la nostalgie, tradiție, etnografie și folclor, viață autentică rurală cu multe elemente naturale. Rezultă deci necesitatea promovării, catalogării acestor ferme, prezentarea lor în ghiduri și pliante, pentru a putea fi racordate la rețelele de turism și agroturism.
O altă formă de organizare se întâlnește la nivelul agenților economici autorizați, atestați și agreați de organismele de resort. Agentul economic poate fi o persoană fizică ce dispune de o gospodărie amenajată în scopul primirii turiștilor, o asociație familială sau o societate comercială care își valorifică, la un moment dat, excedentul de cazare și care dispune de un program agroturistic. La nivelul acestei forme se asigură protecția consumatorului, prin dobândirea autorizației de funcționare.
Întâlnim această formă de organizare cu preponderență în zonele ce dispun de un cadru natural bogat, acolo unde circulația turistică este mare și unde infrastructura rurală este suficient de dezvoltată.
Dintre avantajele acestei forme putem enumera:
participă la satisfacerea cererii turistice;
practică prețuri competitive;
dispune de un program agroturistic propriu;
asigură protecția consumatorului (respectiv a turistului);
devine contribuabil pentru administrația locală;
dispune de un management propriu și poate fi integrat.
Organizarea turismului rural și a agroturismului în cadrul agențiilor de turism, operează cu programe proprii sau cu programe puse la dispoziție de alte persoane (fizice sau juridice) și de către solicitanții de servicii. Ele prestează anumite servicii pe bază de comision.
Serviciile agenției constau, fie din promovarea programelor oferite de organizatorii de turism rural sau agroturism, fie în organizarea de excursii (pe baza programelor oferite de gospodăriile și fermele din mediul rural).
În etapa actuală există agenții de turism cu posibilități de promovare a turismului rural și a agroturismului, însă nu există și programe corespunzătoare.
Alte forme de organizare ale turismului rural sunt reprezentate de fundații, asociații și federații, create ca organisme neguvernamentale care să promoveze dezvoltarea activităților de economie rurală și turism rural, prin sprijinirea pregătirii și valorificării potențialului satelor românești.
Aceste forme asociative reunesc toate inițiativele locale și izolate, pentru a crea entități capabile să reprezinte anumite aspecte din segmentele vieții economico – sociale rurale.
Nivelul de reprezentare al acestor forme asociative va fi în funcție de structura participațiilor la asociere, de caracterul democratic al alegerii conducerii, de reprezentativitatea membrilor în consiliul de conducere al asociației, de strategia și programele propuse și realizate la un moment dat, de capacitatea managerială în realizarea strategiei propuse.
În funcție de aceste coordonate se poate aprecia nivelul de acțiune al unei astfel de asociații, care poate fi definită la nivel local, regional, național sau internațional.
Prin statutul de înființare, care de fapt reprezintă regulamentul de organizare și funcționare al asociației, dispun de strategii proprii, de management propriu în realizarea strategiei, de sisteme de agreere și atestare a participanților la crearea rețelelor proprii și toate acestea în limitele legislației în vigoare.
Această formă de reprezentare a turismului rural, prin asociații, federații etc. are capacitatea și libertatea ca ori de câte ori constată că nivelul legislativ este în neconcordanță cu realitatea să poată formula propuneri de îmbunătățire a acestuia; să poată promova acțiuni de susținere pentru completarea cadrului legislativ în domeniu.
Nivelul actual al dezvoltării turismului rural în România, în principal, este determinat de acțiunile întreprinse de aceste organizații neguvernamentale care, după 1989, au început să acționeze în acest plan.
Dimensiunile în timp și spațiu ale dezvoltării coordonatelor turismului rural sunt foarte mari, ceea ce creează premisele multiplicării și coeziunii tuturor formelor de organizare și acțiune pentru dezvoltarea turismului rural.
Prin efectul Legii nr. 21 / 1924 se pot crea și organiza forme asociate cu personalitate juridică de tipul organismelor neguvernamentale și nelucrative care pot avea drept scop promovarea turismului rural. Organizațiile non – profit pot sprijini crearea de agenți economici specializați care să fie îndrumați și sprijiniți în realizarea unei strategii de dezvoltare a turismului rural la nivel local, regional, național și internațional.
Federația Română pentru Dezvoltare Montană (F.R.D.M.) s-a înființat în anul 1991 și a elaborat un program vast privind dezvoltarea și implementarea agroturismului în România. În cadrul acestui program au fost inițiate și susținute propuneri legislative care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ care exista până la momentul respectiv în domeniul agroturismului. Prin programul său F.R.D.M. a creat o politică și un management propriu, contribuind la dezvoltarea agroturismului în România. Pentru realizarea obiectivelor propuse, F.R.D.M. a strâns în jurul său toate inițiativele și forțele dornice și capabile să contribuie la dezvoltarea turismului rural și agroturismului în România; a creat noi entități economice sau non – profit; a pus bazele unor proiecte și programe de promovare internă și externă a produselor agroturistice.
Ca urmare a coordonatelor aceste strategii pentru valorificarea potențialului turistic românești F.R.D.M. a întreprins acțiuni și colaborări la nivelul organismelor guvernamentale și neguvernamentale, pe plan național și internațional. Astfel, prin protocolul din 3 februarie 1994 încheiat cu Ministerul Turismului, s-au pus bazele cooperării în vederea realizării în comun al unor acțiuni în dezvoltarea turismului rural, în elaborarea cadrului legislativ adaptat la realitățile actuale, în identificarea de mijloace financiare care să contribuie la promovarea, dezvoltarea și implementarea agroturismului în România. În cadrul acestor acțiuni F.R.D.M. a promovat un proiect de lege pentru susținerea turismului rural, a derulat un program PHARE, a asigurat o bază de date necesară editării în condiții grafice moderne a unui ghid agroturistic cu primele 2.000 de gospodării atestate în perioada 1991 – 1994.
Asociația Turistică “Botiza”, înființată în anul 1993, în localitatea Botiza, județul Maramureș, este o asociație turistică locală, care dispune de un program agroturistic propriu specific obiceiurilor și tradițiilor locale. Fondatorul asociației, profesorul Muche Ion, promovează turismul rural sub deviza “Botiza – Paradis turistic”.
Asociația Operațiunea Satelor Românești, cunoscută și ca “Operation Villages Roumains” (O.V.R.), a fost constituită în 1988 – 1989 pentru a proteja satele românești de campania de sistematizare a satelor, inițiată de fostul regim.
Programul de sistematizare și modernizare a satelor prevedea demolarea multor sate și cătune, care trebuiau să dispară ca așezări rurale. Asociația a avut un rol de luptă contra acțiunilor regimului comunist, contribuind la întârzierea multor acțiuni de strămutare a gospodăriilor țărănești. Ulterior, după 1990, asociația a acționat sprijin și ajutor umanitar, iar în anii 1991 – 1992 a desfășurat activități de parteneriat în scopul dezvoltării democrației locale și a dezvoltării satelor românești. În cadrul acestor acțiuni, O.V.R. a pus în funcțiune o rețea de turism rural cuprinzând localități din județele: Maramureș, Alba, Bistrița – Năsăud, Brașov și Sibiu. În dezvoltarea turismului rural, asociația O.V.R. a adoptat o strategie proprie, a creat mijloace proprii de promovare a turismului rural, a realizat pliante, a marcat satele turistice cu o siglă proprie și a participat efectiv la schimburi de turiști din țările Comunității Europene.
Asociația de Turism Montan Prahova este o asociație non – profit care reunește reprezentanții consiliilor locale din 18 localități ale județului Prahova, având ca scop stimularea și dezvoltarea turismului rural în zonă.
Prin intermediul fundației internaționale de asistență Inter – Assist cu sediul în Elveția, asociația a beneficiat de un program de asistență în promovarea produsului turistic local, concretizat în editarea unui pliant și catalog de promovare, cuprinzând oferta de cazare a asociației. Catalogul, ce beneficiază de o prezentare grafică de excepție, la nivelul standardelor internaționale este structurat logic, pe localități și, în cadrul acestora, pe entități turistice, cuprinzând date și informații utile, suficiente pentru a alege și pentru a intra în legătură directă cererea cu oferta de servicii turistice.
Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) este o organizație neguvernamentală și non – profit, înființată în toamna anului 1994 cu sprijinul Ministerului Turismului, având un important rol în dezvoltarea turismului rural și agroturismului. O parte din fondatorii aceste asociații s-au format în cadrul Federației Române pentru Dezvoltare Montană (FRDM), unde au beneficiat de experiența, realizările și sprijinul federației în realizarea unei strategii în favoarea turismului rural. Strategia ANTREC în dezvoltarea turismului rural și agroturismului are următoarele direcții de acțiune:
desfășurarea unor acțiuni de formare și perfecționare pentru toți participanții la turismul rural, organizate prin cursuri de diverse specialități și forme de pregătire. Modul de instruire și formare se desfășoară prin cursuri, seminarii și tabere de instruire cu scop tematic;
acordare de asistență tehnică și consultanță fermelor și pensiunilor agroturistice în întocmirea documentațiilor necesare omologării acestora ca entități turistice și includerea lor în banca de date în vederea asamblării unei rețele agroturistice;
promovarea turismului rural și a marketingului turistic, utilizând metode și tehnici moderne, care să permită crearea unei rețele proprii de turism și racordarea acesteia la turismul european. Este avută în vedere editarea de pliante, broșuri, înregistrări video și cataloage, prin care să fie pus în valoare potențialul turistic rural din România; acțiuni de informare și publicitate, prin editarea unui Buletin Informativ ANTREC cu periodicitate lunară și a unei reviste “Viața la țară”, care să ilustreze potențialul turistic al satelor românești.
În cadrul acțiunilor de promovare, ANTREC este deja membră din anul 1995, a asociației de profil EUROGÎTES. Această calitate va contribui la promovarea turismului românesc și peste granițele țării noastre. În catalogul EUROGÎTES pe anul 1996, realizat sub patronajul Federației Europene de Turism Rural, România este prezentată cu 20 de gospodării și este alături de oferta agroturistică din țări cu tradiție ca: Franța, Elveția, Belgia, Irlanda și altele.
În cadrul programului PHARE, pentru dezvoltarea turismului în România, ANTREC a fost desemnată pentru supervizarea acțiunilor de promovare și marketing; proiectul prevede crearea unei rețele naționale de promovare și rezervare a ofertei și cererii turismului rural, concepută ca un sistem integrat și computerizat, cu posibilități de racordare la piața turistică europeană.
Până în prezent, ANTREC are 14 filiale, altele sunt în curs de constituire. Din păcate nu toți posesorii de pensiuni turistice sunt înscriși în organizațiile oficiale. Un exemplu elocvent îl poate constitui chiar județul Arad care nu are sediu sau filială ANTREC, cele mai apropiate fiind în județele învecinate.
Experiența țării noastre, deși de scurtă durată, arată că turismul rural și agroturismul capătă din ce în ce mai mulți adepți. Necesitatea unirii eforturilor tuturor celor implicați în aceste forme de turism apare din ce în ce mai evidentă. Astfel apare necesitatea organizării unor organisme neguvernamentale de promovare a turismului pe zone turistice, inclusiv prin crearea unui sistem informațional adecvat, prin intermediul căruia să se cunoască oferta și fie stimulată cererea.
6.4. CLASIFICAREA UNEI PENSIUNI TURISTICE RURALE
Spațiile unei pensiuni turistice rurale
Dotările25 din camerele și grupurile sanitare destinate turiștilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziția turiștilor. În interiorul acestor spații nu se admit lucruri personale ale proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte, bibelouri, alte obiecte personale care ar stânjeni turiștii).
Structura spațiilor de cazare poate fi:
camere;
garsoniere;
apartamente;
suite.
Camera trebuie să asigure turistului odihnă și posibilitatea de a desfășura diferite activități. De asemenea, în acest spațiu turistul trebuie să își depoziteze bagajul în condiții decente.
Astfel, în cameră trebuie să existe în mod obligatoriu:
un pat sau mai multe paturi.
Începând cu 4 flori, este obligatoriu ca peste somieră sau peste salteaua relaxa să se pună o saltea de lână cu grosimea minimă de 5 cm.
Pentru fiecare loc de dormit, trebuie să existe o plapumă, pled sau pătură, câte două pentru fiecare persoană, cearceaf pentru pat și cearceaf plic pentru pled / pătură / plapumă.
Începând cu 2 flori este obligatorie cuvertura pentru acoperirea patului, iar la 4 și 5 flori este obligatorie husa de protecție.
Patul poate fi:
pat simplu cu lățimea minimă de 0,90 m;
pat matrimonial, cu lățimea minimă de 1,40 m;
pat dublu, cu lățimea de 1,60 m.
Lungimea minimă a patului este de 1,90 m pentru 1 și 2 flori și de 2 m pentru categoriile superioare.
noptiere cu etajere;
veioze sau aplice la capul patului (obligatorii începând cu 2 flori);
o masă sau măsuță, scaune (câte unul pentru fiecare loc de cazare);
pahare (câte două bucăți pentru fiecare loc de cazare);
scrumiere (opțional);
oglindă sau masă de toaletă;
televizor, aparat de radio, vaze cu flori, începând cu 3 flori;
cuier;
spații amenajate pentru haine sau dulap cu umerașe (cel puțin câte 4 pentru fiecare loc de cazare);
suport pentru bagaje (opțional);
prosoape pentru față;
perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii;
perii pentru haine și pantofi;
prosoape plușate pentru baie;
perdele transparente;
halat de baie (începând cu 4 flori).
Garsoniere / apartamente
Sunt spații de cazare26 în care zona de odihnă, lucru și alte activități este bine delimitată și de mai mare amploare. În cazul garsonierei cele două zone sunt separate prin amplasarea mobilierului sau printr-o draperie, glasvand, în timp ce în cazul apartamentului acestea sunt despărțite printr-un perete despărțitor.
Aceste spații se dotează suplimentar, în funcție de categoria de clasificare, cu demifotolii, canapea, fotolii, frigider, set de pahare pentru apă, băuturi spirtoase etc.
Suita – este compusă din două camere standard care pot funcționa împreună sau separat, ce pot fi despărțite printr-o ușă.
Spații pentru prepararea și servirea mesei
Pensiunile turistice rurale trebuie să dețină spații pentru prepararea și servirea mesei diferențiate în funcție de categoria de clasificare acordată, conform normelor prevăzute în Ordinul ministrului turismului nr. 510 /2002.27
Pensiunile agroturistice
Acestea sunt unități28 de cazare cu capacități reduse, care funcționează în clădiri independente sau în casele cetățenilor ce asigură cazarea și alimentația turiștilor din ferma proprie.
Turismul rural s-a dezvoltat ca o reacție de opoziție cu marile aglomerări orășenești, și se adresează tuturor categoriilor de cetățeni, putând fi practicat individual și în grupuri mici, având o mai mare libertate de mișcare și îmbinându-se cu cunoașterea unor obiceiuri străvechi ale satelor, în plus, față de turismul clasic, turismul rural oferă o gamă largă și diversificată a locurilor de cazare, precum și a alimentației, întrucât gospodăriile individuale nu seamănă una cu alta, și de cele mai multe ori, nici modul de preparare a mâncărurilor nu este același.
Pentru a crea un confort sporit turiștilor, gospodăriile intrate în circuitul turismului rural trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
anexele pentru creșterea păsărilor și animalelor vor fi întreținute în permanență, și vor fi amplasate cât mai departe de camerele unde sunt cazați turiștii;
căile de acces trebuie să fie, de asemenea, bine întreținute;
holul de primire trebuie să aibă o suprafață de minim 12 m2, și va fi mobilat și decorat în specificul zonei respective;
curtea gospodăriei va fi prevăzută cu spații verzi, pomi, arbuști, flori, spații de joacă pentru copii, care vor fi bine întreținute;
bucătăria, camera pentru alimente și camera unde se servește masa vor fi dotate cu veselă adecvată și mobilier necesar;
prepararea meniurilor poate fi făcută de către gazdă, sau de către turiști;
camerele de dormit vor fi dotate conform normelor în vigoare și li se va asigura un televizor;
grupul sanitar va fi prevăzut cu cabină, duș, apă caldă și apă rece.29
Potrivit H.G. 58 / 1997 clasificarea structurilor de primire turistice este obiectul de activitate al Autorității Naționale în Turism, mai exact Direcția de Autorizare și Control, cu sediul central în București, B-dul Dinicu Golescu nr. 38, sector 1, având și reprezentanțe în teritoriu care funcționează în orașe precum: Arad, Bacău, Baia Mare, Buzău, Cluj Napoca, Constanța, Craiova, Deva, Iași, Miercurea – Ciuc, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea și Sibiu.
Clasificarea structurilor de primire turistice se face de Ministerul Turismului care, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 58 / 1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, aprobată și modificată prin Legea nr. 755 / 2001, este singura instituție abilitată să desfășoare activități de autorizare în domeniul turismului, H.G. 413 / 2004 stabilește organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Turism.
Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr. 510 / 200230 (Anexa nr. 1), pentru aprobarea Normelor metodologice și a criteriilor privind clasificarea structurilor de primire turistică, pensiunile turistice urbane și pensiunile turistice rurale sunt clasificate la 5, 4, 3, 2, 1 stele, respectiv 5, 4, 3, 2, 1 flori (margarete).
Conform aceleași hotărâri, pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri, în mediul rural, și până la 20 de camere în mediul urban, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condiții de pregătire și servire a mesei.
Categoria de clasificare a pensiunilor se atribuie în funcție de respectarea criteriilor, înscrise în H.G. 1328 / 200131 și se exprimă prin numărul de flori (margarete), pentru pensiunile din mediul rural se atribuie margarete iar pentru cele din mediul urban stele, la care au fost încadrate cele mai multe din camere. Prin urmare, pot exista camere încadrate la o categorie inferioară sau la o categorie superioară (cu o floare sau stea) în funcție de dotările și de nivelul de confort. În situația în care pensiunea nu îndeplinește nici condițiile minime pentru categoria o stea / floare (margaretă), ea nu poate fi clasificată.
În cazul în care sunt asigurate serviciile minime, precum și respectarea normelor igienico – sanitare și de confort termic, ea poate fi clasificată la categoria o stea / floare (margaretă) pentru o perioadă limitată de maxim un an.
Documentația necesară pentru obținerea certificatului de clasificare
Pentru obținerea certificatului de clasificare, proprietarii și administratorii de pensiuni turistice vor întocmi o documentație cu următorul conținut:
cerere de eliberare a certificatului de clasificare;
certificat constatator de la Registrul Comerțului, conform Legea nr. 26 / 1990 din care să rezulte obiectul de activitate și structura acționariatului, în cazul persoanelor juridice;
fișă de prezentare a pensiunii, cu înscrierea tuturor criteriilor minime, conform OMT 510 / 2002 și precizarea, în dreptul fiecăruia, a modului de îndeplinire, în funcție de tipul de pensiune și numărul de stele sau flori (margarete) solicitat;
copie după autorizația de funcționare;
copie după certificatul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului, însoțit de fișa anexă cu avizele și autorizațiile legale (P.S.I., sanitară, sanitar – veterinară, de mediu și de protecția muncii, după caz, pentru fiecare structură turistică ce face obiectul clasificării);
autorizația emisă de primărie în termenul Legii nr. 300 / 2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent;
schița privind amplasarea în zonă a unității;
schița privind structura, amplasarea și nominalizarea camerelor, respectiv a spațiilor de alimentație;
avizul specific privind amplasamentul și funcționalitatea obiectivului, emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului – Autoritatea Națională pentru Turism, în cazul construcțiilor noi;
copii de pe actele de calificare a personalului pensiunii, și de la unitățile de alimentație.
În vederea întocmirii dosarului de depunere a documentației necesară clasificării, este recomandabil a se solicita consultanță tehnică din partea reprezentantului zonal al Oficiului de Autorizare și Control în Turism sau reprezentanților asociațiilor profesionale din turism, ca de exemplu ANTREC și Asociația Județeană de Agroturism (A.J.A.) – Vâlcea.
Eliberarea și anularea certificatului de clasificare
Documentația de clasificare se transmite Autorității Naționale pentru Turism, – Direcția Generală de Autorizare și Control (denumită în continuare D.G.A.C.), sau prin reprezentantul unei asociații profesionale din turism (ANTREC și Asociația Județeană de Agroturism), care verifică îndeplinirea criteriilor de clasificare și întocmește certificatul de clasificare.
Certificatul de clasificare va fi însoțit de fișa privind încadrarea nominală a camerelor și respectiv, fișa privind structura spațiilor de alimentație destinate servirii turiștilor, prin care se stabilesc capacitatea și structura unității.
Proprietarii și administratorii de pensiuni turistice va solicita D.G.A.C. din cadrul Autorității Naționale pentru Turism clasificarea structurilor de primire turistice și a structurilor de alimentație destinate servirii turiștilor cu minimum 60 zile înainte de darea lor în folosință.
Verificarea la fața locului a îndeplinirii criteriilor se face de către reprezentanții Autorității Naționale pentru Turism, D.G.A.C., cu sprijinul și colaborarea unor specialiști desemnați de consiliile județene, consiliile locale și de reprezentanți ai asociațiilor profesionale din turism, în prezența reprezentantului agentului economic în cauză.
În funcție de condițiile concrete constatate în unitatea verificată, se pot propune în mod excepțional unele compensări pentru dotări și servicii în vederea acordării sau menținerii categoriei.
Eliberarea certificatului de clasificare se face în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii documentației de clasificare complete, din partea agentului economic care deține și administrează structura de primire turistică.
La expirarea acestui termen, proprietarii și administratorii de pensiuni turistice pot pune în funcțiune pe propria răspundere structura turistică respectivă la numărul de stele (flori) solicitat, urmând ca la primirea efectivă a certificatului de clasificare să își continue activitatea la categoria înscrisă în certificatul obținut. Punerea în funcție este condiționată de obținerea autorizațiilor legale:
autorizația sanitară de funcționare;
autorizația sanitar – veterinară (numai pentru unitățile de alimentație);
certificatul de înmatriculare;
actul constitutiv sau autorizația de funcționare;
avizul / autorizația de prevenire și stingere a incendiilor – P.S.I.;
autorizația de mediu.
Se exceptează pensiunile turistice formate din maximum 5 camere și apartamentele și camerele de închiriat în locuințe familiale.
După obținerea, certificatului de clasificare (Anexa nr. 2) va fi afișat la loc vizibil, de exemplu în holul de la intrare în casă, rezervat oaspeților sau în salonul de primire. Pe fațada casei sau la intrare se montează o plachetă (standardizată), care indică categoria de clasificare a pensiunii prin numărul de margarete sau stele atribuite (de la 1 – 4). Condițiile care au stat la baza acordării certificatului de clasificare trebuie respectate de toate pensiunile pe întreaga perioadă de funcționare a lor. Nerespectarea acestor cerințe atrage după sine declasificarea (reducerea numărului de margarete / stele) sau chiar retragerea certificatului de clasificare, ceea ce echivalează cu pierderea dreptului de funcționare a pensiunii respective.
Declasificarea și retragerea certificatului de clasificare se propune în urma constatărilor făcute de reprezentanții Direcției Generale de Autorizare și Control (denumită în continuare D.G.A.C.). Astfel, conform H.G. nr. 1328/ 2002, care prevede condițiile minime legate de furnizarea apei pentru spălat, temperatura în camere pe timp de iarnă (min. 18° C) și lipsa de igienă a grupurilor sanitare se sancționează cu retragerea imediată a certificatului de clasificare.
În situația în care s-au modificat condițiile care au stat la baza acordării clasificării, astfel încât nu se mai asigură categoria de clasificare acordată, agentul economic este obligat să solicite o nouă clasificare a structurii de primire turistice în cauză, în termen de 30 de zile de la apariția modificărilor. În același termen este obligatorie solicitarea eliberării unui nou certificat de clasificare în cazul trecerii structurii turistice în proprietatea și în administrarea altui agent economic.
Certificatele de clasificare eliberate vor fi vizate de D.G.A.C. din 3 în 3 ani. Proprietarii și administratorii de pensiuni turistice vor solicita vizarea cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea termenului de 3 ani de la emiterea acestuia sau de la ultima viză.
În termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii agentului economic D.G.A.C. la proceda la reverificarea structurii de primire turistice în cauză și va acorda un nou certificat de clasificare, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile și criteriile minime de clasificare pentru categoria respectivă. La această verificare vor participa reprezentanți ai asociațiilor profesionale din turism, ca de exemplu ANTREC sau Asociația Județeană de Agroturism (A.J.A) – Vâlcea.
În caz contrar, structura de primire turistică va fi clasificată la o categorie inferioară. Dacă nu sunt îndeplinite cel puțin condițiile și criteriile pentru categoria minimă de clasificare, se procedează la retragerea certificatului de clasificare.
Titularul certificatului de clasificare poate solicita reclasificarea structurii de primire turistice prin transmiterea la D.G.A.C. a unui memoriu justificativ, dacă în urma unor lucrări de modernizare și de îmbunătățire a dotărilor și serviciilor estimează că aceasta corespunde unei categorii superioare de clasificare. Memoriul justificativ va fi însoțit de documentația de clasificare amintită mai sus, în măsura în care s-au produs modificări în privința structurii spațiilor, a capacităților, a echipării sanitare etc.
6.5. CRITERII DE CLASIFICARE A PENSIUNILOR TURISTICE RURALE
Amenajarea spațiilor unei pensiuni turistice rurale
Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr. 510 / 2002,32 amplasarea pensiunii turistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor.
Construcția unei pensiuni turistice presupune obținerea autorizațiilor prevăzute de Legea nr. 50 / 1991 privind regimul juridic al construcțiilor și Hotărârea Guvernului nr. 31 / 1996.
Pentru desfășurarea de activități de turism, o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilități:
alimentare cu apă;
racord la rețeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu;
alimentare cu energie electrică;
sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid, solid sau gaz metan) care să asigure temperatura în spațiile destinate cazării turiștilor de cel puțin 18°C în sezonul rece;
sistem de evacuare a deșeurilor menajere.
Criterii minime privind clasificarea pensiunilor turistice
Pensiunile turistice33 sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, și până la 20 de camere în mediul urban, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei.
Amplasarea pensiunilor turistice urbane și a pensiunilor turistice rurale trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare și de orice ale elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor.
Dotările din camerele și din grupurile sanitare destinate turiștilor vor fi puse în exclusivitate la dispoziția acestora. În interiorul acestora nu se admit lucrurile personale ale locatorului (articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, bibelouri sau alte obiecte care ar putea stânjeni turiștii).
Spațiile34 pentru prepararea și servirea mesei, în cazul în care sunt destinate și pentru consumatori din afară, numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare, dar nu mai mic de 20 de locuri la mese, se clasifică ca unitățile de alimentație pentru turism, potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului.
Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de camping vor respecta, pentru montarea corturilor și rulotelor, criteriile privind echiparea sanitară și dimensiunea parcelelor.
Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor prevăzute în prezenta anexă și de realizarea următorului punctaj minim, rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute în anexa 1.5.1. la prezentele norme metodologice.
Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul:
1) pentru pensiuni turistice urbane
– de 5 stele 150 puncte
– de 4 stele 120 puncte
– de 3 stele 80 puncte
– de 2 stele 40 puncte
2) pentru pensiuni turistice rurale
– de 5 margarete 150 puncte
– de 4 margarete 120 puncte
– de 3 margarete 80 puncte
– de 2 margarete 40 puncte 35
6.6. ANALIZA INDICATORILOR ACTIVITĂȚII DE TURISM
1. Numărul de unități agroturistice:
Tabel nr. 6.3. Numărul de unități agroturistice
Sursa: Anuarul Statistic al României 2005
* Pensiuni turistice rurale incluzând și pensiunile agroturistice
Fig. 6.1. Numărul de unități agroturistice existente în anii 1996, 2000, 2002, 2003, 2004
Se poate observa o creștere semnificativă a numărului de pensiuni turistice rurale și agroturistice începând cu 1996 când au existat cca 61 de pensiuni, iar în perioada următoare acest număr a crescut la 400 în anul 2000, la 682 de pensiuni în 2002, 781 în 2003 și 892 de pensiuni în anul 2004.
2. Capacitatea de cazare existentă (locuri) :
Tabel 6.6.2. Capacitatea de cazare existentă
Sursa: Anuarul Statistic al României 2005
* Pensiuni turistice rurale incluzând și pensiunile agroturistice
Fig 6.2. Capacitatea de cazare existentă (locuri) în anii 1996, 2000, 2002,2003
Numărul de pensiuni turistice rurale și implicit de locuri de cazare a crescut în fiecare an, manifestându-se o evoluție spectaculoasă din anul 1996 când existau doar aproximativ 330 locuri de cazare și comparând cu anul 2004 când numărul locurilor de cazare a crescut la peste 9000.
3. Capacitatea de cazare în funcțiune (mii locuri / zile) :
Tabel 6.6.3. Capacitatea de cazare în funcțiune (mii locuri/zile)
Sursa: Anuarul Statistic al României 2005
* Pensiuni turistice rurale incluzând și pensiunile agroturistice
4. Numărul de turiști cazați în pensiunile agroturistice (mii turiști):
Tabel 6.6. Numărul de turiști cazați în pensiunile agroturistice (mii turiști):
Sursa: Anuarul Statistic al României 2005
* Pensiuni turistice rurale incluzând și pensiunile agroturistice
Numărul turiștilor români și străini cazați în pensiunile turistice rurale și agroturistice, ca urmare a creșterii numărului unităților de cazare, a cunoscut o evoluție continuă în perioada anilor 1996-2004.
5. Înnoptări în structurile de primire turistică (mii turiști):
Tabel 6.7. Înnoptări în structurile de primire turistică (mii turiști):
(Sursa: Anuarul Statistic al României 2005)
* Pensiuni turistice rurale incluzând și pensiunile agroturistice
6. Clasificarea unităților agroturistice pe margarete (număr unități) :
Tabel 6.8. Clasificarea unităților agroturistice pe margarete (număr unități) :
Sursa: Anuarul Statistic al României 2005
* Pensiuni turistice rurale incluzând și pensiunile agroturistice
Fig. 6.3. Clasificarea unităților agroturistice pe margarete (număr unități)
Pentru turiștii autohtoni se manifestă o preferință mai mare pentru unitățile cu una sau două margarete datorită tarifului redus, în schimb pentru turiștii străini alegerea constă în principal în pensiunile cu trei sau patru margarete. Lipsa pensiunilor cu dotări superioare de trei sau patru margarete poate duce la un fenomen de reținere din partea turiștilor de peste hotare.
6.7. PROTEJAREA DREPTURILOR BENEFICIARILOR DE SERVICII TURISTICE
Privind protecția consumatorilor de turism rural36, se apreciază că o deosebită importanță într-o astfel de analiză o prezintă activitatea de protecție și sprijinirea participanților la dezvoltarea turismului rural, ca parte componentă a turismului românesc, în continuă expansiune.
În aceste sens, trebuie avută în vedere protecția mediului înconjurător, a cererii și ofertei turistice, o protecție economică și socială a fermei agroturistice.
Definirea protecției și sprijinirea participanților la turismul rural presupune în primul rând, identificarea acestora. Se are în vedere faptul că la acțiunile turismului rural participă țăranul (gospodarul), turistul, agentul de turism, firma de turism, programul și nu în ultimul rând, mediul înconjurător. Fiecare dintre aceștia are nevoie temporar sau permanent de sprijin și protecție.
Turiștii care se deplasează în mediul rural în scopul relaxării și realizării diferitelor activități în mediul ambiant trebuie să fie informați și să cunoască prevederile legislative privind protecția mediului.
De asemenea, amplasarea entităților agroturistice trebuie făcută în locuri ferite de surse de poluare și de orice alte elemente ce ar putea pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor.
Proprietarii gospodăriilor atestate trebuie să aibă temeinice cunoștințe în domeniul protecției mediului și să contribuie la informarea și educarea turiștilor, astfel încât aceștia să nu întreprindă acțiuni care să contravină protecției mediului. În prezent, legislația în vigoare37 prevede sancționarea unor activități cum ar fi:
recoltarea sau capturarea în scopul comercializării, inclusiv la export, de către persoane neautorizate, a plantelor, animalelor din flora și fauna sălbatică;
dislocarea, deteriorarea sau distrugerea marcajelor și a panourilor de avertizare destinate protecției mediului;
schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, fără acordul autorităților pentru mediu competente, precum și realizarea de construcții sau orice alte amenajări în perimetrul acestora;
culegerea, deținerea și / sau comercializarea plantelor declarate monumente ale naturii, capturarea prin orice mijloace, deținerea și / sau comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum și dislocarea, deținerea și / sau comercializarea, inclusiv la export a unor piese mineralogice, speologice și paleontologice provenite din locuri declarate monumente ale naturii sau din colecții de asemenea piese, cu excepția cazurilor aprobate de autoritățile pentru mediu;
neluarea de către proprietarii sau administratorii legali a măsurilor de salubrizare și igienizare a terenurilor aferente plasamentelor turistice;
desfășurarea de activități cu impact negativ asupra mediului;
nerespectarea de către proprietarii sau administratorii legali a dispozițiilor în vigoare și a măsurilor speciale stabilite de autoritatea pentru mediu, pentru protecția și conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice, în special pentru protecția speciilor de plante și animale ce constituie monumente ale naturii sau sunt amenințate cu dispariția.
Aceste activități, precum și altele care aduc prejudicii mediului înconjurător, se sancționează cu amenzi, în funcție de gravitatea faptelor săvârșite.
Principalele drepturi ale consumatorilor de servicii agroturistice sunt38:
să fie protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea, ori să le afecteze drepturile și interesele legitime;
să fie informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor;
să fie despăgubiți pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor, folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege.
Atestarea sau agreerea ofertei de cazare de către ofertantul produsului agroturistic sau de organizatorul rețelei de turism făcută în conformitate cu normele și standardele în vigoare pune la adăpost turistul, acesta fiind astfel protejat.
Preocupările managementului turismului rural39 vin în întâmpinarea protecției turistului prin existența unor criterii minime de calitate care se regăsesc în toate procedurile de implementare, ca de exemplu:
atestarea sau certificarea gospodăriilor și fermelor după criteriile stabilite de legislația în vigoare și de organismele specializate;
prezentarea programelor agroturistice, cu precizarea serviciilor minime și a celor obligatorii, precum și a celor opționale ca formă de diversificare a atracției;
existența unui contract de închiriere sau unui alt tip de contract între participanții la rețeaua turistică;
obligativitatea brevetelor și licențelor de turism ce atestă atât existența specialiștilor în coordonarea și realizarea serviciilor, cât și a condițiilor minime necesare ce trebuie asigurate de agenții economici care alcătuiesc rețeaua turistică;
oferta spațiului de cazare să fie în concordanță cu elementele care au condus la stabilirea clasei de confort înscrisă în documentele de agreere;
asigurarea hranei turiștilor să fie realizată în condiții igienice și calitative corespunzătoare;
animalele din gospodăria proprie, care reprezintă surse de aprovizionare pentru turiști, trebuie să fie sănătoase și să respecte normele de sănătate normele sanitar veterinare în creșterea și sacrificarea acestora;
produsele alimentare care nu provin din gospodăria proprie trebuie să corespundă criteriilor calitative și să posede certificate sanitar – veterinare. Turiștii trebuie să fie informați în legătură cu existența în zona respectivă a unor fructe, ciuperci sau ierburi otrăvitoare, trasee periculoase, existența animalelor sălbatice, capriciile climatice, echipamentul adecvat în vederea unei drumeții etc.
Legislația de reglementare în domeniul serviciilor turistice:40
Legea nr. 63 / 2001 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice;
O.G. nr. 21 / 1992 cu modificările ulterioare privind protecția consumatorilor.
Un pachet de servicii turistice presupune ofertarea a cel puțin două activități de acest gen, dintre care nu va lipsi cazarea și transportul. La acestea se pot adăuga orice alte activități (masă, excursii organizate, vizitarea unor obiective turistice sau culturale, mese festive etc.).
Turismul poate fi intern sau internațional, iar agenția de turism poate fi “tur – operatoare” (organizatoare) sau “detailistă”, care vinde / intermediază serviciul turistic pus la dispoziție de agentul “tur – operator”, în scopul obținerii unui comision.
Când deplasarea se efectuează cu autocare, există posibilitatea ca mijloacele de transport să nu aparțină agenției, ci unei firme specializate în această activitate, cu care agenția a încheiat un contract.
În cazul excursiilor internaționale, pot exista agenții corespondente locale, cu care firma organizatoare a încheiat un contract sau convenții de colaborare.
Oricâte verigi intermediare s-ar interpune în lanțul dintre consumator și agenția turistică prin care a fost achiziționat pachetul de servicii, răspunderea în fața legii aparține vânzătorului.
Drepturile consumatorilor la cumpărarea unui pachet de servicii turistice
Drepturile turiștilor41 sunt precizate în O.G. nr. 107 / 1999 modificată, iar prestatorul de servicii turistice trebuie să le cunoască și să le respecte. Necunoașterea drepturilor de către consumator nu-l absolvă pe vânzător de cazurile în care nu le respectă – în totalitate sau în parte.
În cazul EXCURSIILOR ÎN GRUP, organizate de agenție, cele mai importante drepturi sunt:
A. Informațiile de ordin general se transmit consumatorului, de preferință în scris, înaintea încheierii contractului. Ne referim aici la faza “de explorare”, în care potențialul turist se informează asupra ofertei.
B. Informațiile din materialele publicitare angajează răspunderea agenției de turism.
C. Agenția este datoare să încheie un contract cu consumatorul, în formă scrisă. Materialele publicitare puse la dispoziția consumatorului în vederea încheierii contractului, catalogul firmei sau pliantele, trebuie să conțină informațiile cerute de legislație. Data nașterii contractului este cea la care consumatorul primește confirmarea scrisă a rezervării, transmisă de organizatorul călătoriei.
D. Contractul, indiferent de forma sa (scrisă, catalog, pliant etc.) trebuie să cuprindă informații multiple – minimum 17 aspecte precizate textual în lege -, dintre care cele mai importante sunt cele referitoare la: preț, rută, taxe suplimentare, servicii de masă, clasificarea hotelurilor, a restaurantelor și a mijloacelor de transport rutier (acolo unde este cazul), numărul minim de turiști la formarea grupului etc.
ÎN EXCURSIILE LA CARE PACHETUL DE SERVICII TURISTICE SE OFERĂ LA CEREREA CONSUMATORILOR:
A. Agenția este obligată să emită un bon de comandă, care să cuprindă – pe lângă cele conținute în ofertă – informații despre masă, categoria unităților de alimentație publică și alte servicii solicitate de turist.
B. După semnarea bonului de comandă, în termen de maximum 60 de zile, agenția de turism confirmă în scris convenția. Omiterea confirmării îi dă consumatorului dreptul la rezilierea contractului, cu returnarea avansului și a tuturor sumelor precizate în această convenție.
C. Data încheierii contractului, în aceste cazuri, este cea la care se primește confirmarea scrisă.
Rezilierea
A.42 Dacă modifică una dintre prevederile esențiale ale contractului, agenția este obligată să îl informeze pe client despre aceste schimbări cu minimum 15 zile înaintea plecării în excursie. În cinci zile de la data primirii informației, consumatorul are dreptul să opteze pentru rezilierea înțelegerii, solicitând fie retrocedarea sumelor achitate, fie acceptarea la același preț sau la un preț inferior – dar cu rambursarea diferenței – a unei alte excursii propuse de agenție. În asemenea situații, consumatorul poate solicita și o despăgubire.
B. Din inițiativa sa, consumatorul poate rezilia contractul oricând, caz în care va despăgubi agenția cu cel mult costul excursiei. În situația în care prețurile stabilite în contract sunt majorate cu peste 10%, turistul poate rezilia contractul, iar agenția îi va rambursa toate sumele plătite până atunci. Prețurile stabilite în contract nu pot fi majorate în cursul celor 20 de zile calendaristice care preced data plecării.
C. Când nu mai poate participa la o excursie, consumatorul are dreptul de a transfera călătoria turistică unei terțe persoane, situație în care răspunde – solidar cu cesionarul – de plata integrală a costului excursiei.
D. Dacă, după începerea călătoriei, anumite părți importante din program nu se mai realizează din diverse motive, consumatorii pot accepta alternative propuse de agenție, fără majorarea prețului. De asemenea, pot primi sume ce reprezintă diferența de preț pentru serviciile neprestate sau, în cazurile justificate, au dreptul să li se asigure – pe cheltuiala agenției – transportul până la locul de plecare sau într-un alt loc convenit.
E. Acțiunile în justiție ca urmare a vătămării corporale sau a pierderii vieții în timpul excursiei se prescriu la doi ani de la momentul prevăzut în contract ca dată de finalizare a prestației, iar în caz de deces, chiar începând cu data acestuia, dar nu după mai mult de trei ani de la încheierea prestației.
Reclamații
Mai ales în cazul excursiilor externe43, trebuie avut în vedere faptul că strângerea ulterioară a dovezilor cu privire la: subclasificarea unor hoteluri sau restaurante, la condițiile improprii de locuit, cheltuielile suplimentare neanunțate, modificările de trasee sau părți din program este aproape imposibil de realizat. De aceea, dacă intenționezi să formulezi o reclamație la întoarcere, trebuie să aduni dovezi despre faptele ce urmează a fi incriminate. Astfel de dovezi pot fi:
înregistrări video sau fotografii;
pliante ale hotelului ce urmează a fi reclamat;
bonuri sau chitanțe de plată a accesului la obiectivele turistice vizate;
chitanța de plată a unor taxiuri, ca probă a cheltuielilor necuvenite, atunci când transportul cade în sarcina organizatorului;
declarații semnate ale unor persoane din grup, care confirmă cele sesizate de tine și se raliază la reclamație etc.
CAPITOLUL 7
POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI ARAD
7.1. PREZENTARE GENERALĂ A POTENȚIALULUI TURISTIC A
JUDEȚULUI ARAD
Clasificarea generală a formelor de turism practicate in județul Arad
1. Turism cultural-istoric
Județul Arad1, ca spațiu istorico-geografic a fost cunoscut și străbătut de importante artere de circulație încă din vechime, aflat în contact permanent cu civilizația occidentală, ceea ce a însemnat și tranzitarea acestor locuri de numeroși călători. Poartă de intrare în țară dinspre Ungaria, Aradul este situat într-o bogată zonă viticolă pe malurile râului Mureș, care face o buclă amplă, înconjurând Cetatea construită în secolul al XVIII-lea și apoi unduindu-se până spre orașul Szeged, în țara vecină.2
Astfel, o primă trecere în revistă a valorilor cultural-istorice relevă bogăția și diversitatea patrimoniului arhitectural:
cetăți medievale: Șiria, Șoimoș, Dezna – sec.XIII, Ineu – sec.XVII
castele și conace pe Valea Mureșului: Odvoș, Căpâlnaș, Bulci, Conop, Castelul regal de la Săvârșin
Bazarul turcesc din Lipova – 1672
– Muzee: Complexul Muzeal Arad și secțiile Artă, Istorie și Științele naturii
Muzeul de artă bisericească și obiecte de cult – Mănăstirea Gai
Muzeul memorial “Vasile Goldiș” Arad
Muzeul orașului Lipova
Muzeul “Ioan Slavici și Emil Monția” Șiria
Muzeul “Adam Muler Guttenbrun” Zăbrani
Muzeul de artă și etnografie Săvârșin
Muzeul Viei și Vinului Miniș
Muzeul Codrii și Lunca Beliului
Puncte muzeale locale: Bata, Buteni,
Macea (Expoziția de caricatură -”Ștefan Popa Popa-s”- Castelul Csernovics)
Monumentul Eroilor de la Păuliș
Tabăra de sculptură Căsoaia
Casa memorială Eugen Popa – Săvîrșin
– Clădiri de patrimoniu și monumente istorice în municipiul Arad:
Palatul Administrativ, Palatul Cultural, Palatul Cenad, Palatul Neuman,
Palatul de Justiție, Palatul Finanțelor, Casa Kelemen, Palatul Băncii
Naționale, Palatul Szantay, Palatul Bohuș, Hotel Ardealul;
Alte clădiri și construcții cu valoare de patrimoniu: “Înalta Preparandie”, Casa cu Lacăt, Casa parohiei catolice din Aradul Nou, Casa cu ghiulele, Teatrul Vechi, Cetatea Aradului, Vama Veche, Turnul de Apă, Podul Traian;
– Monumente: Statuia Sfântului Ioan de Nepomuk (1729)
Evenimente culturale : “Primăvara arădeană”, Festival Internațional de Artă a Animației “Euromarionete”, Târgul de carte, Festivalul de Teatru de Cameră și Underground, Bienala Națională de Desen, Festivalul Minorităților, Zilele muzicii sacre.
2. Turism balnear, curativ-recreativ
Apele minerale3, acest dar al naturii a fost prețuit din vremuri străvechi, oferind și în prezent posibilități de ameliorare a sănătății ca și de recreere, atât generațiilor tinere cât și mai vârstnice. Stațiunea-emblemă a județului nostru rămâne:
Stațiunea balneo – climaterică Moneasa, supranumită “Perla Apusenilor”, a intrat în circuitul turistic de peste un veac. Așezare pitorească, aflată la 100 km de mun. Arad, înconjurată de culmile muntoase calcaroase ale masivului Codru Moma, străbătută de cursuri de apă limpede, de păduri și pajiști naturale întinse, localitatea este cunoscută pentru izvoarele sale tămăduitoare încă de pe vremea romanilor.
1865: a avut loc prima analiză chimică a apelor;
1886: localitatea a devenit oficial stațiune balneară;
cea mai întinsă rezervație mixtă din județ unde sunt întrunite condițiile naturale necesare formării unei concentrații ridicate de microioni negativi, cu efect curativ asupra sistemului nervos;
ape semitermale (24-33 grade Celsius), bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, hipotone recomandate în tratarea afecțiunilor sistemului locomotor, nervos, a glandelor endocrine, a bolilor ginecologice și de nutriție;
climat blând pe tot parcursul anului;
trasee turistice accesibile și marcate;
structuri de cazare diverse – hoteluri, pensiuni, vile și camping.
Stațiunea Lipova – Băi este situată într-o zonă colinară în imediata vecinătate a orașului Lipova și la cca. 30 km de Arad. Resursele sale naturale în ape minerale au fost cunoscute din timpul ocupației otomane.
1854: a avut loc prima analiză chimică a apelor;
1892: localitatea a fost recunoscută oficial stațiune balneară;
1928: Borvizul de Lipova a fost premiat cu “medalia de aur” la Expoziția balneo-climaterică de la București, fiindu-i acordat titlul de ”Furnizorul Curții Regale”;
apele minerale feruginoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, sunt recomandate în cazul bolilor cardiovasculare, hepatobiliare, căi urinare, tulburări endocrine și afecțiuni ale aparatului circulator și locomotor.
Ștrandurile cu apă geotermală de la Dorobanți, Curtici, Șofronea, Macea.
3. Turism religios
Diversitatea comunităților4 etnice ce trăiesc alături de români, precum maghiarii, germanii, sârbii, slovacii, bulgarii, evreii, rromii se reflectă în diversitatea cultelor existente: ortodox, romano-catolic, reformat, evanghelic-luteran, neoprotestant, greco-catolic, mozaic.
Cele mai cunoscute lăcașe de cult cu valoare istorică sunt:
Mănăstirea ortodoxă Hodoș-Bodrog, comuna Felnac, una din cele mai vechi așezăminte monahale din România, fiind atestată în anul 1177;
Mănăstirea ortodoxă sârbă Bezdin, sat Munar, comuna Secusigiu;
Catedrala romano-catolică Sf.Maria Radna (1756), construită pe locul unei foste biserici a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1520 și distrusă de către turci pe la 1551; lângă catedrală se află Mănăstirea franciscană (1747);
Biserica ortodoxă din Lipova, cu pictură religioasă datată în sec. al XV-lea, refăcută în stil baroc , sec.al XVIII lea;
Schitul Feredeu, comuna Șiria, cu izvorul tămăduitor de la care îi provine și numele;
Biserica Catolică din Vinga construită în anul 1892, în stil neogotic, ridicată de către comunitatea bulgară din Vinga;
Biserici de lemn din sec.XVIII-XIX: Obârșia, Corbești, Roșia, Petriș, Poiana;
în municipiul Arad: Mănăstirea ortodoxă “Sf.Simion Stâlpnicul”- Gai, Biserica ortodoxă sârbă “Sf. Petru și Pavel”, Catedrala ortodoxă “Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, Catedrala romano-catolică “Sf. Anton de Padova”, Sinagoga neologă, Biserica Roșie evanghelic-luterană, ș.a.
4. Turismul rural
Caracteristicile5 geografice și etnografice ale spațiului rural arădean reprezintă elemente de luat în considerare de către majoritatea turiștilor care își doresc petrecerea vacanței la țară, departe de aglomerația urbană.
Oferta turistică actuală propune:
pensiuni rurale: Șiria, Cladova, Miniș, Julița, Hălmagiu, Brusturi, Galșa, Păuliș, Buteni, Cladova;
meșteșuguri tradiționale: olărit – Târnăvița, Bârsa; țesături: Șicula, Almaș; împletituri nuiele: Ineu, Fântânele, Beliu; pictură naivă: Brusturi, Hălmagiu;
curiozități: mori de apă – Brazii, Secaș, Iacobini, Troaș;
lăcașe de cult, obiectiv turistic : biserici de lemn din sec.XVIII-XIX (Obârșia, Corbești, Roșia, Petriș, Troaș, Poiana, Măgulicea)
sărbători tradiționale: târguri – Târgul de Fete de pe Muntele Găina; Târgul codrenilor – Văsoaia; nedei – Tăcășele, Șortoc, Dieci, Nedeia Țării Hălmagiului;
obiceiuri de vară: Praznicul de pită nouă – Pecica, Beliu;
obiceiuri de toamnă: “La cules de vie în Podgorie” – Șiria, ”Balul strugurilor” – Pâncota;
obiceiuri de iarnă: colindatul în Ajunul Crăciunului; “Dubașii din Săvârșin”;
manifestări culturale intrate în circuitul turistic: “Festivalul cântecului și jocului din Țara Zarandului” de la Moneasa, Parada portului popular și Târgul meșterilor – Moneasa; Festivalul folcloric “La izvor de cânt și dor”- Lipova; “Parada fanfarelor”- Festivalul internațional al muzicii de fanfară – Buteni;
gastronomie locală: specialități culinare – brânzeturi din lapte de vacă, oaie sau bivoliță; preparate din carne: cârnați, maioș, caltaboș, slănină afumată; plăcinte – ”întorsuri” cu varză, cartofi sau brânză; cozonaci – coardă cu mac sau nucă; eveniment gastronomic: “Festivalul cătlanelor” – Moneasa;
degustări de vinuri produse în Podgoria Miniș – Măderat, la cramele de la: Păuliș, Miniș; metode tradiționale de producere a țuicii din fructe.
5. Turism ecologic, de agrement
Pare să fie6 o necesitate izvorâtă din dorința redescoperirii naturii, de a cunoaște îndeaproape flora și fauna, adevărate tezaure naturale, cu valoare științifică, turistică și peisagistică însemnată și de care județul Arad nu duce lipsă. Dimpotrivă, pentru vizitatorii care preferă acest tip de turism, propunerile sunt cu adevărat tentante:
rezervațiile botanice “Dosul Laurului” – Zimbru, Poiana cu Narcise de la Rovina, rezervația naturală mixtă Moneasa;
Grădina Botanică Macea;
Parcuri dendrologice: “Arboretum Silva” – Gurahonț, Săvârșin, Odvoș, Căpâlnaș, Bulci;
păduri seculare de fag (Archișel – com. Archiș și Luncșoara – Hălmăgel), de gorun (Groșii Noi – com. Bârzava);
Pădurea Ceala, lacul Moltăreț și Insula Mureș (zonă de agrement situată la 2 km de Arad și ocupă o suprafață de 1560 ha);
Pădurea Vladimirescu – situată la o distanță de 7 km de municipiul Arad, bogată în vegetație și faună specifică pădurilor de luncă;
trasee montane marcate în Munții Zarandului, Codru – Moma și Bihorului;
lacuri: Ghioroc și Tauț – amenajate cu plaje de nisip – oferă posibilități de practicare a sporturilor nautice.
7.1.1. Potențialul turistic natural al Județului Arad
Munții
În partea nord-estică7 se află Munții Codru – Moma, orientați NV – SE, cu vârfurile Pleșul (1.112 m) și Momuța (930 m). Ei sunt situați între Crișul Negru și Crișul Alb, având o creastă lungă de aproximativ 92 km. Altitudinile lor maxime formează limita dintre județul Arad si Bihor. Ca urmare, pe teritoriul județului Arad se află doar versantul sudic al acestei unități muntoase.
În Munții Codru – Moma, într-o mică depresiune butonieră ce pătrunde în unitatea lor dintre sud-vest, la confluența pârâului Băilor cu Pietrosu, se află stațiunea balneo – climaterică Moneasa, renumită pentru apele sale termale, pentru împrejurimile de un deosebit pitoresc ale culmilor împădurite, precum și pentru numeroasele forme carstice de suprafață și de adâncime. Tot aici întâlnim cariera de marmură, impresionante căderi de apă și lacuri artificiale.
În acest masiv muntos, în apropierea localității Zimbru, pe Valea Luștilor, într-un desiș al pădurilor de foioase, se află rezervația de ilex aquifolium, un renumit relict al florei terțiare de pe teritoriul patriei noastre, pe care localnicii îl numesc impropriu "laur". Chiar locul unde se găsește rezervația poartă denumirea de “Dosul laurului”.
Între Valea Crișului Alb si Valea Mureșului se află Munții Zarandului.
Spre est, prin Măgura Ciunganilor (891 m) ei fac trecerea spre Munții Metaliferi, iar la vest, spre Câmpia Tisei se termină printr-un abrupt amenajat în mare parte pentru cultura viței de vie (Păuliș, Șiria). Terasele viticole ne amintesc de aspectul ținuturilor mediteraneene, din sudul însorit al Europei.
Deși au denumirea de munți, înfățișarea lor nu este prea impresionantă, deoarece piscurile lor cele mai înalte nu ating decât 860-890 m. (Highiș, Drocea, Breaza și Măgura Ciungenilor).
Spre sud, culmile coboară descrescând înspre râul Mureș, care, în lupta cu natura, și-a construit aici ultimul său defileu. Munții, datorită altitudinilor reduse și aspectului vălurit, dau un relief maturizat în care se individualizează numeroase trepte periferice.
Contactul brusc cu Câmpia de Vest, denivelarea accentuată față de Munții Bihorului, precum și culoarele Crișului și Mureșului care mărginesc Munții Zarandului, indică puternicele frământări tectonice pe care le-au suferit aceștia, în decursul vremii.
În partea estică a județului se întâlnește o mică porțiune din Munții Bihorului cei mai masivi dintre toți Apusenii cu pante care conduc pe poteci șerpuite, printre codrii seculari, spre frumosul “Târg de fete” de pe Muntele Găina. Subsolul montan al județului prezintă multe taine. Suntem convinși că cercetările geologice vor aduce la suprafață noi și diverse materii prime pentru industria locală și națională. În prezent se extrage marmura, piatra de construcție, diatomita, etc. Izvoarele minerale și termale, pădurile, fânețele și pășunile naturale completează bogăția caracteristica munților românești.
Dealurile
Între masivele8 muntoase și câmpie se interpune o treaptă de trecere, cu înălțimi de 200 – 400 m, cunoscute sub denumirea de piemonturi. Dealurile piemontane din județ au luat naștere prin depunerea materialelor erodate și cărate de râurile ce coborau din munți la sfârșitul erei terțiare și în perioada cuaternară. Pe aliniamentul Păuliș – Șiria, acolo unde Munții Zarandului coboară brusc în câmpie, dealurile lipsesc.
După așezare, regiunile deluroase se divid în două mari subunități: Piemontul Lipovei și dealurile piemontane din bazinul Zarandului.
Piemontul Lipovei este limitat la nord de defileul Mureșului, iar la sud de Valea Begăi și a Timișului. Această regiune deluroasă mai poartă numele de podișul Lipovei, datorită configurației reliefului și desfășurării sale în două trepte: una, cea mai înaltă, în partea nordică, paralelă cu Valea Mureșului și a doua, mai joasă, în sud. O mare parte din Podișul Lipovei aparține județului Arad și se integrează unității geografice a dealurilor piemontane bănățene. Culmile dominante sunt dispuse radial. Din rândul celor cu altitudine mai mare se pot menționa: Dealul Scaunelor (374 m), Dâmbul Cornilor (320 m), Dealul Ciuha (339 m). Partea de vest a podișului se contopește ușor cu câmpia prin intermediul altitudinilor de 150 – 160 m.
Din punct de vedere climatic, în acest podiș, temperatura medie anuală este cuprinsă între 10 și 11° C, iar între iarnă și vară nu se înregistrează amplitudini mari. Precipitațiile sunt bogate (750 mm anual), ceea ce face ca pădurile de foioase să acopere mari suprafețe. Piemontul este bine populat și străbătut de numeroase căi de comunicație. Cultura cerealelor, pomicultura, vița de vie, creșterea animalelor sunt îndeletnicirile de bază ale locuitorilor.
Piemonturile din Bazinul Zarandului se găsesc situate de o parte și de alta a Crișului Alb, pe rama nordică a Munților Zarandului și pe cea vestică a lanțului muntos Codru – Moma. Dealurile piemontane din nordul Munților Zarand poartă denumirea unor localități sau a apelor care le drenează.
Astfel, se pot aminti: Dealurile Nadășului, cunoscute și sub numele de Dealurile Cuiedului sau piemontul Cigherului, Dealurile Almașului, Rostocilor etc.
În zona deluroasă există o climă mai blândă, generată de adăpostul natural față de invaziile de aer rece din nord și nord vest. Vegetația dominantă o constituie pădurile de foioase (quercineele). Pe dealurile Joia Mare și Rostoci se întâlnește arbustul Ruscus aquleatus (ghimpele), un arbust mediteranean. Pe pantele sudice și sud – estice se întind numeroase livezi tinere de pomi (Aldești, Cuied, Buteni), pășuni și fânețe, iar culturile de cereale urcă de multe ori până spre culme.
Eruptivul nou deranjează zona dealurilor piemontane prin prezența înălțimilor vulcanice (350 – 400 m) care predomină conglomeratele andezitice și andezitul. Din aceasta categorie fac parte dealurile Dieci, Pleșa, Usumal, Măgura Mocrei, ș.a.
Piemonturile din Bazinul Zarandului, împreună cu zona joasă a Crișului Alb, fac parte din unitatea geografică, cunoscută sub denumirea Depresiunea Zarandului sau țara Zarandului, în care pătrunde ca un golf adânc și Câmpia Vestică. Această depresiune se întinde spre vest până la aliniamentul localităților Mâsca și Beliu, având după cum se vede, o largă ieșire spre câmpie.
În partea de vest a județului, de la poalele munților și piemonturilor până la hotarul țării se întinde Câmpia Mureșului și o mică porțiune din Câmpia Crișului Alb. Câmpia Mureșului mai poartă denumirea de Câmpia Aradului. Ea este cea mai întinsă dintre subdiviziunile Câmpiei Tisei și se desfășoară între Crișul Alb și Bega. Ca extindere, ea depășește în vest și granițele județului deci și ale țării, atingând în apropierea Tisei, lățimea de 150 km. Câmpia Mureșului este încadrată de lunci foarte largi.
Din punct de vedere fizico-geografic, ea prezintă doua subunități: Câmpia subcolinară a Vingăi, ce se reduce la un piemont restrâns în sudul Mureșului și Câmpia joasă a Mureșului.
Câmpia Vingăi: încadrată între Valea Mureșului și Valea Begăi, ea constituie o regiune de trecere între dealurile piemontane ale Lipovei și Câmpia joasă a Timișului. Văile largi care o străbat radial îi imprimă un caracter piemontan, și despart interfluvii întinse, ce se racordează la terasele de pe Mureș și Bega.
Câmpia joasă a Mureșului: prezintă caractere generale comune tuturor celorlalte câmpii de loess din marea Depresiune Panonică. Pe întinsul ei se observă numeroase meandre părăsite și vechi cursuri de apă ale Mureșului (Sarasz, Aranka), care-i determină în unele cazuri compartimentarea. Panta redusă a câmpiei, sărurile solubile și mutarea loessului prin tasare au dat naștere unor zone de crovuri inegal răspândite. O astfel de zonă apare în nord-vestul Câmpiei Maco – Pecica, cu adâncimi de 2 – 3 m și un diametru variabil de la 2 la 10 m.
Ca urmare a structurii sale geologice, câmpia are în adâncime numeroase pânze de apă freatică cu debit apreciabil, folosite la irigații in bazinul legumicol al Aradului, cât și în alte localități din câmpie.
Între 200 și 400 m există pânze de apă de adâncime, renumite pentru calitățile lor potabile, scoase la suprafață prin multe fântâni arteziene. Solurile caracteristice în această unitate de relief sunt: cernoziomurile, cernoziomurile levigate, iar în lunci licovistile. În ansamblu ele sunt foarte prielnice culturilor de cereale și legumiculturii și produc producții mari la hectar (Pecica, Nădlac, Vinga, Sântana, Curtici, Macea și altele). Pe aliniamentul Curtici – Macea, Sânmartin Socodor, există soluri sărăturoase – solonețuri și solonceacuri. Sărăturile de la Sânmartin sunt declarate rezervații naturale.
Clima
Județul Arad9 se încadrează în general în clima temperat continental-moderată, cu ierni nu prea friguroase și veri relativ călduroase, cu influențe ale climatului oceanic și ușoare influențe sud-vestice și nordice.
Starea atmosferică se află sub acțiunea frecventă a curenților reci, din direcția nord-est, nord și nord-vest, încadrați în circulația aerului rece arctic și siberian precum și a curenților pe verticală cu caracter local.
Temperatura medie multianuală oscilează în jurul valorii de 8 – 10° C, teritoriul județului fiind încadrat de izoterma de 21° C a lunii iulie și cea de 2° C a lunii ianuarie. În zona montană, temperatura medie a sezonului cald se ridică numai până la 15-17° C.
Trecerea de la rama montană vestică la câmp se face printr-un climat de dealuri și depresiune. În câmpie, clima suferă influențele maselor de aer oceanic dinspre vest și a celor continentale dinspre est, ce vin pe culoarul Mureșului. Valorile medii ale precipitațiilor atmosferice se diferențiază altitudițional. În regiunile montane, media anuală atinge 1.000 mm ca urmare a ascensiunii norului umed de proveniență vestică. Pe versantul sudic al munților Zarand (stația Vărădia de Mureș) 50,2 % din cantitatea de precipitații cade în sezonul cald, numărul zilelor cu ploi fiind de 139 pe an. În zona de câmpie, media precipitațiilor atmosferice oscilează în jurul cantității de 600 mm.
Excedentul de umiditate al câmpiei vestice față de celelalte regiuni de egală altitudine din restul țării, se explică prin faptul că acest ținut este frecvent acoperit de mase de aer temperat oceanic. O deosebită importanță în cadrul practicării turismului o are durata de strălucire a soarelui. Media anuala este de 1.750 – 1.900 ore, variind în funcție de relief și unii factori climatici.
Apele curgătoare
Râurile legendare10 și “purtătoare” de doine și amintiri, Crișul Alb și Mureșul, scaldă teritoriul județului Arad. Mureșul, după ce izvorăște din inima țării (Muntele Hășmașul Mare) de la un loc cu fratele său Oltul, traversează marea Depresiune Transilvană și se încumetă să sape impresionantul defileu Deva – Zam – Lipova. Din defileul Mureșului, porțiunea Zam – Lipova se găsește pe teritoriul județului Arad, fiind situată între culmile Munților Zarand la nord și “Podișul” Lipovei la sud.
Mureșul, după ce “culege” zeci de pâraie venite dintre culmile Zarandului (V. Corbești, V. Troașului, V. Bârzavei, V. Milovei, V. Cladovei, etc.), iese în câmpie la Păuliș.
Alcătuit din “strâmturi”, acolo unde munții coboară brusc până în albia majoră și șesuri în care apele lenevesc în meandre adânci, Defileul Mureșului – dar al naturii este de un pitoresc desăvârșit.
Mureșul trece prin municipiul Arad și se îndreaptă spre Tisa, părăsind teritoriul țării noastre în vestul orașului Nădlac.
Crișul Alb pătrunde în județ în dreptul satului Ionești. El scaldă Țara Zarandului pe care o împarte prin cheile de la Tălagiu și Cociuba în trei compartimente: Depresiunea Hălmagiului, Gurahonț și Depresiunea Zarandului. Și pe valea Crișului Alb întâlnim șesuri largi dintre care cel mai reprezentativ este în zona satului Pescari, unde se poate vorbi chiar de o regiune de subzidență locală. Primește numeroși afluenți.
Pe partea dreapta se pot menționa râurile: Hălmagel, Leucii, Tăcășelelor, Cremenoasa, Zimbrului, Dezna și altele, iar pe stânga, Tălagiu, Hontișorul, Chisindia și Cigherul. În amonte de Buteni, din Crișul Alb se desprinde Canalul Morilor.
În nord, pe o porțiune mică, județul nostru este scăldat de apele Crișului Negru. El primește de aici un afluent – râul Teuz.
În ultimul timp au fost efectuate și sunt în curs de executare, îndiguiri și amenajări hidrografice. În luncile Mureșului, Crișului Alb, Teuzului, Cigherului și a altor râuri, prin amenajare de canale și diguri au fost redate agriculturii sute de hectare de pământ arabil. Barajul Tauț pe Cigher, se înscrie în marile lucrări de regularizare a râurilor și îmbunătățirilor funciare din țară. Acesta constituie un important punct turistic și de agrement.
Caracterul variat al apelor (munte, deal, câmpie) prezența unei faune piscicole diverse, cât și ingenioasele lucrări de regularizare și irigații oferă rețelei hidrografice din județ un plus de atracție.
Flora
Flora județului nostru se încadrează în subregiunea european-siberiană cuprinzând elementele a două provincii: est-carpatica și daco – ilirică cu o serie de elemente specifice: ponto-mediteraneene (cireșul de Bărăgan); elemente sudice și sud-estice (fluierătoarea); sud-mediteraneene (stejar pufos); elemente endemice (specie de jales).
Județului Arad îi sunt caracteristice următoarele zone de vegetație:
1. Zona vegetației de câmpie, reprezentată prin vegetația de silvostepă și vegetația forestieră de câmpie.
Astfel sunt prezenți arborii: cerul, garnița, gorunul și altele, iar ca elemente de tip stepic, păiușurile, alături de specii mezo-xerofile și mezofile de tip ponico-panonic și în parte, mediteranean.
2. Vegetația dealurilor și podișurilor, reprezentată prin pădurile de fag, gorun, cer, carpen, precum și de plante termofile ca: alun turcesc, castanul dulce, liliacul sălbatec și uneori ghimpele.
3. Vegetația de munte (munți mijlocii) caracteristică prin păduri de quercinee și fag, păduri pure de fag și uneori rășinoase.
Pe lângă importanța recreativă și reconfortantă a vegetației, exemplarele rare, declarate monumente ale naturii trezesc mare interes. Arbustul Ilex aqufolium, un relict al erei terțiare, vegetează la corpul de pădure numit “Dosul laurului” pe valea Luștilor, în perimetrul satului Zimbru, lângă vârful Runcu, pe versantul sudic al Munților Codru-Moma.
Sub acest aspect interesant e și parcul dendrologic din Macea, plantat în urma cu peste 100 de ani. Astăzi el acoperă o suprafață de 17 ha. Întâlnim aici arbori și arbuști ocrotiți de lege și declarați monumente ale naturii ca: tisa (Taxus baccata), ghimpele (Ruscus aculeatus), alunul turcesc (Corylus colurna), specii rare cu importantă fitogenetică: arborele pagodelor (Ginko biloba), nucul american (Juglans nigra), platani (Platanus aceriforia), tei (Tilia cordata) și altele. Parcul este pus la dispoziția științei și a vizitatorilor.
Mai enumerăm câteva specii rare declarate monumente ale naturii existente dispersat pe teritoriul județului: arborele tulipan (Liriodendron tulipferes), originar din America de Nord, plantă ornamentală din familia Magnoliaceae, întâlnită la Barațca; magnolii (Magnolia Yulan) la Barațca, Pâncota, Ghioroc; Pinul de Himalaia (Pinus ponderosa), specia cu conuri foarte lungi, la Barațca; arborele mamut (Sequcia gigantea) găsit în două exemplare la Măderat; doi stejari seculari în parcul de la Petriș; stejari seculari la Lipova, Vidra, Vârfuri; ghimpele (Ruscus aculeatus), un subarbust xeromorfic de pe versantele Zarandului de mijloc; iedera albă (Daphne blagayana), exemplar rar cu frunze semperviriscente și frumoase flori galbene aurii, găsit la Avram Iancu (Vârfurile) etc.
Alături de vegetația spontană, vegetația cultivată este tot atât de variata și bogată, oferind mari posibilități de cultură agricolă. Podgoria Aradului, atestată documentar încă din perioada anilor 1000 – 1033, renumită astăzi prin, cantitatea vinurilor sale și prin producțiile mari la hectar (5.000-6.000 kg) cuprinde “dealurile” Pâncotei, Minișului, Șiriei, Ghiorocului, Păulișului.
Dintre soiurile de viță de vie (Vitis vinifera) putem aminti: soiul de masă (2% din producția totală de struguri), Chasselas dore, Regina viilor, Hamburg etc.; soiuri pentru vinuri albe: Mustoasa de Măderat, Riesling italian etc. și soiuri pentru vinuri roșii: Cadarca, Sauvignon, Cabernet, etc.
Pe dealuri întâlnim întinse livezi de pomi. Meri, (Malus pumila) cu soiurile: Ionathan, Parmen auriu, Batule etc.; caiși (Armeniaca vulgaris) cu soiurile timpurii de Arad; piersici (Persica vulgaris) cu soiurile: Maylower, Amsden, Chempion, Elbertta; cireși (Cerasus avium) cu soiurile: timpurii de mai (Napoleon); pruni (Prunus insititia) cu soiurile: locale d'Ageu, Anna Spat etc.
Fauna
Fauna județului se încadrează în marea regiune faunistică holarhtica, în subregiunea europeo-siberiană.
În subprovincia carpatică (districtul Carpaților Occidentali) și subprovincia pontico – central – asiatică (districtul panonic), întâlnim următoarele zone faunistice: zona faunistică a pădurilor, zona faunistică a stepelor, zona faunistică de luncă și baltă și zona faunistică a apelor curgătoare. Bogăția animalelor terestre și acvatice creează posibilitatea dezvoltării unui turism sportiv intens – vânătoarea și pescuitul.
Deosebit de importante pentru această zona vestică sunt domeniile de vânătoare din regiunea montană și deluroasă, precum și cele din regiunea de câmpie, ca: pădurea Dumbrava, Berechiu, Ciala, Pecica, Turnu, Rovine, Șiștarovăț, Iacobini, Lunca Ineu, Adea, Chișineu Criș, Săvârșin, Troaș, Prisaca etc., unde se pot vâna: mistreți, lupi, vulpi și altele, iar în zona de câmpie iepurele, fazanul, potârnichea și altele.
Pe lângă aceste specii expuse vânatului, în fauna județului întâlnim și exemplare rare dintre care unele sunt declarate monumente ale naturii, prezentând interes științific și turistic. Amintim dropia (Otis tarda), una din cele mai mari păsări din România, considerată drept o perlă a câmpiilor românești. Specia a fost găsită în hotarele localităților: Șimand, Nădab, Olari, Cintei, Sânmartin și altele.
În grupuri mai mici, în lunile calde de vară și la începutul toamnei apar în bălțile și lacurile de pe teritoriul localității Seleuș, egreta mică (Egretta garzetta) și egreta mare (Egretta alba), specii de o frumusețe nespusă cu un penaj de un alb strălucitor. De altfel, deosebita lor frumusețe este și una din cauzele răririi lor.
Tot în perimetrul comunei Seleuș au fost văzute exemplare de lopătari (Platalia leucorodis), iar la Pâncota și Șimand a fost întâlnită acvila de câmp (Acvila heliaca).
De o ocrotire specială se bucură și cele trei specii de animale care reprezintă fala Carpaților românești, întâlnite și în județul Arad: cerbul lopătar (Cervus dama), colonizat în pădurile de pe teritoriul localității Chișineu Criș, cerbul carpatin (Cervus elaphus) pe care-l întâlnim în pădurea Balta Ineu și căpriorul (Capreolus capreolus), prezent în număr mare în Munții Zarandului și Codru Moma, ele coboară până în zonele de câmpie.
În apele care ferestruiesc munții și scaldă câmpiile se găsesc variate specii de pești. În apele repezi de munte se poate pescui păstrăvul (Salmo trutta fario). În cursul mijlociu al râurilor, în zona deluroasă, apele sunt populate de numeroase specii de pești, dintre care enumerăm: scobarul, cleanul, mreana, iar în zonele de câmpie se pot pescui: somnul, bibanul, crapul, știuca, babușca.11
Munții județului Arad se întind în perimetrul a două orașe și a 35 de comune ocupând o suprafață mai mare de 50% din cea a județului. În localitățile aflate în perimetrul montan, sau la poalele munților, trăiesc 74.309 (conform Recensământului din 2002) persoane înregistrându-se o scădere demografică comparativ cu anul 1992. Acest lucru este determinat atât de sporul natural negativ cât și de migrarea populației din zona rurală montană. Se constată în același timp și un proces de îmbătrânire a populației, ponderea persoanelor vârstnice (peste 60 de ani) deținând un procent de peste 25% din numărul total de locuitori ai așezărilor respective. Consecința acestei regresii demografice este depopularea satelor, realitate care ar trebui să dea de gândit forurilor administrative care, prin diverse metode, ar trebui să intervină și să soluționeze această problemă care se accentuează în arealul montan al județului Arad.12
7.1.2. Elemente ale potențialului turistic antropic
Omul, prin prezența ori activitatea sa13, este purtător al tradițiilor sau creator al unor lucruri care, prin importanța sau unicitatea lor, devin obiective turistice de prim ordin. În acest sens, la nivelul zonei montane a județului Arad se regăsesc variate elemente al căror potențial turistic este pus, mai mult sau mai puțin, în valoare.
Constituind fundamentul spiritual al comunității, pe care se clădește întreaga civilizație a satului montan, tradițiile și obiceiurile sunt adânc înrădăcinate în sufletul și conștiința omului. El le păstrează pentru a-și definii sensul în viață, le etalează pentru a se identifica în cadrul comunității și le transmite pentru a-și asigura continuitatea în fața timpului care se scurge implacabil.
Renumite sunt astfel sărbătorile populare care se țin anual în câteva din comunele sau satele montane arădene. Amintim în acest sens nedeile de la Zimbru și Tăcășele (iunie), sânzienele de la Bârzava (iunie), nedeia de la Șortoc și vestitul Târg al Fetelor de pe Muntele Găina (iulie). La Beliu se desfășoară Praznicul de Pită Nouă (august) pentru ca Văsoaia să fie gazdă pentru Târgul Codrenilor (sfârșitul lunii august) unde se întâlnesc localnici ai satelor învecinate, și nu numai. Junii Crișului din Dieci etalează frumusețea jocului și portului popular al locului din care se trag, pentru ca la Moneasa să se desfășoare anual un renumit festival de muzică populară. Toamna constituie un prilej de bucurie pentru oamenii din Podgoria Aradului, iar rodul viței de vie este conturat prin sărbătoarea “La cules de vii” ce se ține în fiecare an în luna octombrie.
Permanența locuirii în zona montană este subliniată de numeroase vestigii arheologice și istorice găsite în perimetrul montan al județului nostru. Au fost identificate mai multe așezări fortificate “Latene” (cultură geto – dacică) încadrate temporal între secolele III înainte de Christos – II după Christos, la Berindia, Cladova, Săvârșin și Vărădia de Mureș. Evului mediu îi corespund urmele fortificației de pământ de la Cladova, cetăților de la Hălmagiu, Pâncota și Vărădia de Mureș, pentru ca la Șiria să se păstreze urmele unei vechi bazilici (sec. XIII – XV).
Puterea credinței, păstrată nealterată, este exemplificată prin numeroasele biserici de lemn existente în Țara Zarandului sau în lungul Văii Mureșului, biserici care dovedesc în același timp și măiestria localnicilor în prelucrarea lemnului. Cele mai reprezentative biserici de lemn apar în ținutul Hălmagiului, la Bodești (hramul Pogorârea Sfântului Duh – 1750 – 1760), Cristești (hramul Sfinții Arhangheli Gavril și Mihail – 1860), Hălmagiu (hramul Adormirea Maicii Domnului – 1440, biserica voievodală), Ionești (hramul Sfântul Mucenic Gheorghe – 1730), Luncșoara (hramul Sfântul Mucenic Gheorghe – 1835), Lucăcești / Vâsdoci (hramul Sfinții Arhangheli), Tisa (hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel – 1770) și Țărmure (hramul Sfinții Arhangheli Gavril și Mihail – 1780).
Nu mai puțin importante sunt bisericile de lemn de la Agrișu Mic (sec. XVIII), Buceava Șoimuș (hramul Sfântul Mucenic Dimitrie), Budești (hramul Înălțarea Domnului – 1772), Ciuntești (hramul Buna Vestire – 1725), Groșeni (hramul Înălțarea Domnului – 1907), Mădrigești (hramul Sfântul Mucenic Gheorghe – 1804) și Poiana (hramul Nașterea Maicii Domnului – 1751).
În lungul văii Mureșului se găsesc alte biserici de lemn a căror rezonanță în sufletul localnicilor nu este discutabilă. Amintim astfel bisericile de la Corbești (hramul Nașterea Maicii Domnului – 1800), Roșia Nouă (hramul Sfântul Mucenic Dimitrie – 1809), Troaș (hramul Sfinții Trei Ierarhi – 1782) și Julița (hramul Intrarea Maicii domnului în Biserică – 1787).
În perimetrul orașului Lipova sunt localizate alte obiective de cult care prezintă o valență turistică de prim rang. Este vorba de Mănăstirea Sfânta Maria Radna, ridicată pe fundația unei vechi bazilici franciscane, care datează din secolul al XVI – lea, localizată în Radna și biserica ortodoxă cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aceasta din urmă este atestată pentru prima dată în 1338, pentru ca în secolul al XVIII – lea să primească stilul baroc în exterior și se construiește turnul în stil rococo. În același timp, biserica ortodoxă adăpostește un punct muzeal unde pot fi admirate obiecte vechi: carte veche, icoane pe lemn, potire, veșminte bisericești etc. În pridvorul bisericii a fost instalată urna cu cenușă a doamnei Marilena Bocu (soția lui Sever Bocu, guvernator al Banatului).
O conotație istorică au și troițele ridicate în memoria lui Ioan Buteanu (amplasată la Gurahonț), Avram Iancu sau Eroilor Neamului (ambele în Hălmagiu). În parcul fostului castel Bohus din Șiria putem admira statuia Baronesei Antonia Bohus (ridicată în 1910), precum și busturile lui Mihai Eminescu, Emil Monția și Ioan Rusu Șirianu.
În valea Mureșului întâlnim și câteva castele sau conace care, prin stilul lor arhitectonic, ies în evidență polarizând atenția turiștilor. Amintim astfel castelul de la Săvârșin construit în secolul al XVII – lea amplasat într-un frumos parc fiind în prezent reședință regală. În apropiere este situat castelul Salbek, ctitorit în secolul al XIX – lea, care poate fi observat în localitatea Petriș. În Conop este localizat conacul lui Cicio Pop (ridicat la sfârșitul secolului al XVIII – lea), pentru ca la Odvoș să reziste în timp castelul Konopi. La Pâncota se ridică palatul Schulkovschi, palat atestat în secolul al XIX – lea.
De pe înălțimile Munților Zarand valea Mureșului este dominată de ruinele cetății de la Soimoș, cetate care în perioada secolelor XIII – XV a constituit un obiectiv strategic important. În nord – vestul acestui masiv se păstrează, în ruine și ea, cetatea de la Șiria (secolele XIII – XVII) din care era observată întreaga Câmpie a Aradului. La baza frontului vestic al Munților Zarand, în localitatea Covăsânț, s-au păstrat ruinele turnului vechii biserici care datează din secolul al XVIII – lea. Intrarea pe valea Moneasa este străjuită de ruinele cetății Dezna, cetatea de aceeași importanță și vârstă ca cele de la Șiria și Șoimoș.
Oamenii de vază ai Aradului14 s-au născut și au copilărit la poalele munților din județul nostru, pentru ca mai apoi să ducă mai departe renumele frumoaselor meleaguri unde au văzut pentru prima dată lumina zilei. Ne referim astfel la Sabin Drăgoi, Sava Tekelya și Ioan Slavici în cinstirea cărora s-au realizat casele memoriale de la Seliște, Cuvin, respectiv la Șiria.
Informații prețioase și valori inestimabile sunt adăpostite de muzeele situate în diferite localități limitrofe munților. De regulă, în colecțiile acestora predomină piese care aparțin locului sau sunt legate de oamenii acestora, prin care sunt păstrate și etalate diverse aspecte specifice locurilor. La Săvârșin există un muzeu de artă și etnografie, pentru ca nu departe de localitatea amintită, la Troaș, să avem un muzeu care cuprinde multe piese populare (port popular, case de lemn, mori de apă etc.). În casa Missics – Bocu, din Lipova, există muzeul orășenesc care deține o colecție valoroasă de picturi și elemente de artă populară.
Comuna Ghioroc este comuna în care se găsesc trei muzee, fiecare având specificul său. În satul Miniș, într-una din cele mai vechi case, se găsește Muzeul Apiculturii întemeiat de ing. Kovacs Arpad, un apicultor care promovează o viață sănătoasă bazată pe diferite produse apicole. În Ghioroc se găsește Muzeul Viei și Vinului, în incinta Stațiunii de cercetare viticolă Miniș. Este pusă astfel în evidență tradiția viticolă din această parte a țării, zonă în care vinurile specifice sunt: Mustoasa de Măderat, Feteasca Regală, Cadarca, Burgundul, respectiv un vin special denumit de specialiștii locului drept Mara. La intrarea în localitatea Ghioroc, după pod pe partea stângă, se găsește Muzeul Tramvaiului Electric (cunoscut și sub denumirea de “Săgeata Verde”). Acest tramvai lega Aradul de Podgorie, respectiv localitatea Radna de Pâncota. A funcționat din primul deceniu al secolului XX până în 1991 când a fost scos din funcție. În prezent există câteva vagoane care au fost restaurate și care, la cerere, circulă între Arad și Ghioroc, având statutul de tramvaie turistice.
La Șiria funcționează Muzeul Memorial Ioan Slavici în castelul Bohus. Colecția muzeului cuprinde diverse obiecte care au aparținut scriitorului Ioan Slavici și a compozitorului Emil Monția. În incinta primăriei există și un mic punct muzeistic dedicat Pompierului. La Bocsig există muzeul Ioan Vidu, pentru ca nu departe, la Beliu, să putem vizita Muzeul “Codrii și Lunca Beliului” care are un specific etnografic. Nu mai puțin important este Muzeul Țării Zarandului de la Sebiș care surprinde specificul acestei frumoase regiuni arădene. Pe alocuri se mai găsesc mori de apă, dar care funcționează într-o mică măsură (la Hălmăgel, Botfei sau Obârșia).
O formă foarte interesantă de locuire rurala a constituit-o pentru zonele de câmpie “sălașul” agricol, locuit permanent sau temporar, format dintr-un număr variabil de case. Peisajul rural de “sălașe” este foarte evident între Arad și Nădlac.15
Tradițiile sunt încă vii cu toate că tânăra generație nu se arată foarte interesată de obiceiurile strămoșești, iar excepția întărește regula. Sunt vii prin meșterii populari care se încăpățânează (în sensul bun al cuvântului) să creeze mai departe obiecte într-un mod arhaic, dar în care pun toată priceperea și tot sufletul lor, dând viață lutului, fierului sau lemnului. În comuna Vârfurile mai lucrează puțini fierari, țesători și furcași, în Șicula țesători, în Beliu împletitori de nuiele, în Buteni curelar și dogar, în Pâncota pălărier, pentru ca olari să găsim în Târnăvița și Bârsa. În ultima localitate menționată a fost revitalizată arta olăritului de către prof. dr. Ioan Godea.
7.2. Informații generale despre Județul Arad
Județul Arad, poarta de vest la hotarele României, își întinde cei 7.658 km2 ai săi (suprafața județului: 775.409 ha; suprafața municipiului Arad: 4.618 ha), din inima Apusenilor până în câmpia largă și netedă a Mureșului și Crișului. Se învecinează cu județele Bihor, Alba, Hunedoara și Timiș. Hotarul de vest al județului se confundă cu o parte a graniței de vest a țării. Ca suprafață este al șaselea județ din țară. Din punctul său cel mai sudic Labașinț (45º 58' lat. N) până în punctul cel mai nordic Berechiu (45º 38' lat. N) – distanța măsoară aproximativ 90 km, iar din extremitatea estică satul Târnăvița (28º 39' long. E) și cea vestică orașul Nădlac (20º 45' long. E) sunt 160 km.16
Amplasament17: județul Arad este situat în vestul României, la intersecția unor importante artere de circulație naționale și internaționale. Poartă de intrare între Europa occidentală și sud-estul continentului, județul Arad dispune de 4 puncte de trecere a frontierei la granița cu Ungaria: Nădlac, Vărșand și Turnu pentru trafic rutier de persoane și marfă, Curtici pe cale feroviară.
Populația totală (recensământ 2002): 461.789 locuitori din care 82,2% sunt de naționalitate română, 10,7% maghiară, 3,8% rromi, 1,0% germani, 1,3% slovaci, 0,4% ucraineni, 0,3% sârbi, 0,3% alte naționalități.
Relieful variază de la zone joase de câmpie, sub 100 m, la cele colinare și muntoase (cea mai mare altitudine se află în Munții Bihorului – Vf.Piatra Aradului – 1.428,8 m). Zone deosebite: Munții Zărand, Codru-Moma, Bihorului, Metaliferi, Defileul Crișului Alb între Vârfurile și Aciuța, Depresiunea Sebișului, Gurahonț, Hălmagiu, Dealurile Lipovei, Câmpia Mureșului, Crișurilor, Lunca Mureșului.
Hidrografie: principalele cursuri de apă sunt Mureșul și Crișul Alb. Mureșul, al doilea râu ca lungime și ca suprafață hidrografică din România, după Dunăre, străbate județul pe o lungime de 250 km. Apele de adâncime sunt de mai multe tipuri: termale, semitermale bicarbonate, carbogazoase, feruginoase, sulfatate clorurosodice, fiind utilizate în scopuri curative. Lacuri ce permit desfășurarea activităților de agrement: Tauț, Ghioroc.
Clima: continental – moderată, cu slabe influențe mediteraneene. Iernile nu sunt prea reci, verile sunt călduroase, cu un regim climateric în funcție de altitudinea reliefului. Temperaturile medii anuale sunt 11º C în zonele de câmpie și 5 – 6º C pe culmile munților.
PUNCTE TARI
Infrastructura rutieră18 (drumuri naționale și europene modernizate și poziția geografică – poartă de intrare în țară: 3 PCTF rutiere și unul feroviar) favorizează dezvoltarea turismului de tranzit;
Resurse de apă geotermală (Curtici, Macea, Șofronea, Dorobanți, Moneasa, Arad) și minerală (Lipova) ce a dezvoltat turismul balnear (Lipova – stațiune de interes local și Moneasa – stațiune de interes național);
Varietatea peisajului (alternanța deal – câmpie – munte): Valea Mureșului, Crișului Alb, peisajul montan de la Moneasa, Hălmăgel, Hălmagiu, peisajul carstic din Munții Codru Moma (Peștera Liliecilor, Peștera cu Apă de la Moară), zone viti-vinicole (Podgoria Aradului, zona Târnova-Ineu), lacuri (Ghioroc, Tauț);
Fond cinegetic și salmonicol, rezervații naturale, arheologice, monumente istorice și de arhitectură, cetăți, lăcașe de cult (biserici de lemn, mănăstiri din sec. al XVI-XVIII) muzee, tradiții și obiceiuri ce favorizează dezvoltarea agro-turismului;
Trasee montane marcate în munții Zarandului, Codru – Moma, Bihorului, practicabile și în cicloturism;
Municipiul Arad este membru AVEC, Asociația orașelor culturale europene;
Comuna Hălmagiu face parte din Rețeaua europeană de turism rural, în cadrul proiectului INTERREG IIIC;
Servicii modernizate de poștă și telecomunicații (telefonie mobilă, televiziune prin cablu locală), aeroport;
Desfășurarea de festivaluri și sărbători, spectacole de teatru, concerte ale filarmonicii, vernisaje, concursuri sportive; 19
Varietatea structurilor de cazare: pensiuni, cabane, popasuri turistice, camping-uri, vile, hoteluri de la 1 stea la 4 stele
Experiență în derularea de programe ale Uniunii Europene în domeniul turismului;
Existența unui Birou de informare turistică în Municipiul Arad;
Existența Centrului Cultural Județean;
Existența învățământului liceal și superior în domeniul turismului;
Capacitatea de comunicare in alte limbi de circulație internațională (engleză, germană, franceză) a locuitorilor și ospitalitatea populației;
Obiceiuri, tradiții și artizanat cu multiple influențe culturale etnice: maghiare, germane, sârbești, slovace, bulgărești;
Existența unor unități de prestări-servicii diversificate (ateliere de reparații auto, spălătorii, benzinării);
Existența structurilor ce favorizează turismul de afaceri: zone industriale, EXPO Arad (primăvara organizează Târgul de turism), hoteluri ce oferă posibilitatea organizării de conferințe și întâlniri de afaceri);
Pagini web de promovare a Aradului: www.arad.ro, www.virtualarad.net, www.cityinfo.ro/arad, www.primariaarad.ro, www.cjarad.ro, www.darnick.com, www.luncamuresului.ro, www.statiuneamoneasa.ro, www.manastireabodrog.ro, www.arad-bekes.ro ;
ONG-uri în domeniul turismului: Condor Club Arad, Asociația Turiștilor Montani, Steaua Nordului, Prietenii Naturii, Cercetașii României, Veniți cu Noi, Liliacul;
Drumul european de drumeție de lungă distanță E7, care traversează județul Arad de la vest la est;
Proiectul Phare “Lunca Mureșului”, derulat de Direcția Silvică, prin care s-a înființat parcul natural de-a lungul râului Mureș, de la Pădurea Ceala până la granița cu Ungaria.
PUNCTE SLABE
Drumuri nemodernizate20 și infrastructură edilitară insuficientă în zonele agro-turistice (rețele de apă, canalizare și telefonie, stații de epurare);
Amenajarea floristică insuficientă;
Lipsa unor centre de informare turistică în Punctele de trecere a frontierei, în gară și aeroport precum și în stațiuni și orașe;
Calitatea serviciilor turistice;
Promovarea insuficientă a resurselor și posibilităților de servicii turistice;
Lipsa unui sistem de indicatoare turistice rutiere și insuficiența marcajelor turistice montane;
Grad scăzut de folosire a instrumentelor financiar-bancare moderne (cartea de credit, viramentul prin Internet);
Lipsa dotărilor de interes public în special în spațiul rural;
Diminuarea unor activități specifice (agrement nautic, sporturi de iarnă, hipism);
Mijloacele de transport public din județ (autobuze, trenuri) uzate fizic și moral și insuficiente;
Lipsa spațiilor de agrement amenajate în zonele împădurite;
Lipsa pensiunilor cu specific agroturistic;
Descentralizarea administrativă locală redusă;
Exploatarea insuficientă din punct de vedere turistic a obiectivelor istorice și de arhitectură;
Insuficienta promovare în rândul populației a acțiunilor cultural – artistice;
Insuficienta valorificare a vechiului tramvai Săgeata Verde;
Promovare redusă prin intermediul souvenir-urilor;
Inactivitatea agențiilor de turism în organizarea de trasee turistice în județul Arad;
Ofertă restrânsă pentru agrement;
Lipsa ghizilor calificați pentru prezentarea atracțiilor turistice locale;
Insuficiente materiale de promovare turistică a județului.
OPORTUNITĂȚI
Dezvoltarea21 cooperării transfrontaliere în domeniul turismului în contextul realizării Euro – Regiunii Dunăre – Mureș – Criș – Tisa;
Diversificarea serviciilor, înființarea de IMM (Asociații Familiale și Societăți Comerciale) în agroturism;
Dezvoltarea cooperării interregionale în cadrul creat de ARE (Adunarea Regiunilor Europei) și AREV (Adunarea Regiunilor Europei Vinicole), ce deschide perspective de colaborare pe probleme turistice (consultanță, transfer de know–how, ridicarea calității serviciilor;
Stabilirea de parteneriate și derularea de proiecte cu orașe, zone din alte țări: Spania, Italia, Germania, Franța, Austria;
Regiunea de dezvoltare economică 5 Vest (Arad, Caraș – Severin, Hunedoara, Timiș) dă posibilitatea dezvoltării unor concepte și strategii de dezvoltare turistică regională (Conceptul de Dezvoltare Regională în care turismul este ales ca domeniu țintă, proiecte turistice comune);
Depunerea de proiecte în cadrul finanțărilor interne și externe;
Crearea unei asociații pentru dezvoltarea și promovarea turismului în zona Aradului;
Organizarea de trasee turistice în jud. Arad;
Includerea Cetății Aradului, a Cetății Ineului în circuitul turistic;
Organizarea de festivaluri la nivel național și internațional;
Participarea la târguri de turism naționale și internaționale: București, Budapesta, Viena, Berlin.
AMENINȚĂRI
Nerespectarea reglementărilor legale care are ca rezultat afectarea mediului, a zonelor protejate, a fondului silvic, poluarea apelor;
vecinătatea / concurența județelor cu potențial turistic bine dezvoltat și valorificat (Bihor, Timiș, Alba, Hunedoara)
Degradarea monumentelor istorice și de arhitectură;
Pierderea tradițiilor și obiceiurilor în zona rurală;
Migrarea populației tinere la oraș;
Poluarea culturală;
Nivelul scăzut de trai al unui segment important al populației.22
CAPITOLUL 8
TENDINȚE ȘI PERSPECTIVE ALE EVOLUȚIEI TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI IN JUDEȚUL ARAD
8.1. PRINCIPALELE ZONE TURISTICE ALE JUDEȚULUI ARAD
Lunca Mureșului
zona Parcului Natural "Lunca Mureșului", administrat de Direcția Silvică Arad;
Centru de informare va fi construit în Pădurea Ceala, în cadrul proiectului Phare.
Podgoria arădeană
zona cuprinsă între localitățile Pâncota și Barațca;
zona montană până la Valea Cladovei;
centru de informare: Muzeu Șiria.
Valea Mureșului
zona cuprinsă între localitățile Lipova și Petriș;
zona montană până la creasta Munților Zărand;
zona la sud de râul Mureș, până la limita cu județul Timiș;
centru de informare: Muzeu Lipova.
Valea Crișului Alb
zona cuprinsă între localitățile Ineu și Hălmagiu;
zona la sud de râul Crișul Alb, inclusiv Munții Zărand, versantul nordic;
depresiunea Hălmagiu;
depresiunea Gurahonț;
centru de informare: de înființat la Ineu, Hălmagiu sau la Buteni – muzeul local.
Codru – Moma
zona cuprinsă între localitățile Moneasa – Hășmaș, Sebiș – Moneasa;
centru de informare: de înființat la Moneasa;
Ștrandurile termale
zona cuprinsă între localitățile Șofronea, Curtici, Macea, Dorobanți;
centru de informare: de înființat la Grădina botanică din Macea.
Municipiul Arad
zona centrală, rezervație de arhitectură;
Ștrandul Neptun, Aradul Nou;
pădurile de luncă la est și vest: Vladimirescu, Ceala 1
8.2. STRATEGIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI RURAL
ARĂDEAN 2005-2009
Ce se urmărește:2
să se pună la dispoziția partenerilor (posibili investitori) o analiză complexă asupra ceea ce înseamnă potențialul și perspectivele turismului arădean;
să se creeze cadrul constructiv de colaborare a tuturor celor interesați pentru o dezvoltare durabilă a acestui important domeniu de activitate;
să se elaboreze un document credibil pentru ca decidenții politici să trateze turismul ca o prioritate.
De ce este necesară o strategie:
pentru că nu există o abordare strategică la nivel județean;
pentru că turismul arădean poate aduce prosperitate economică;
pentru că actualul context național și internațional este favorabil implementării unei strategii zonale și regionale cu impact real asupra economiei, societății și mediului.
Direcții strategice prioritare de dezvoltare a turismului în județul arad în perioada 2005-2009:
I. Dezvoltarea resurselor umane
II. Programe de dezvoltare, parteneriate
III. Promovarea și diversificarea ofertei turistice
Tabel 8.1. Parteneriate, programe de dezvoltare
Tabel 8.2. Promovare turistică
Tabel 8.3. Agrement, festivaluri, evenimente
3 Vezi nota.
8.3. UNITĂȚI DE TURISM RURAL ȘI AGROTURISM ÎN JUDEȚUL ARAD
În județul Arad există mai multe pensiuni turistice rurale răspândite pe întreaga suprafață a teritoriului, atât în zona montană cât și în cea de câmpie, oferind o ambianță plăcută într-un cadru deosebit.
Tabel 8.4. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul Arad
Număr
1) Date provizorii
Sursa: www.insse.ro (http://www.insse.ro/publicatii/buletin_judetean/buletin/arad.doc.)
Tabel 8.5. Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în județul Arad
Număr
1) Date provizorii
Sursa: www.insse.ro (http://www.insse.ro/publicatii/buletin_judetean/buletin/arad.doc.)
Tabel 8.6. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în județul Arad
%
1) Date provizorii
Sursa: www.insse.ro (http://www.insse.ro/publicatii/buletin_judetean/buletin/arad.doc.)
Moneasa
Lăsând în urmă mica depresiune a Rănușei, Valea Monesei ia aspectul unor chei cu versanți prapastioși. Dupa 1 km pătrundem în comuna Moneasa, așezată pe valea îngustă cu acelși nume. La 400 de metri de centrul comunei, ne apare in față o mică depresiune "butoniera" în care se găsește așezată frumoasa stațiune balneo-climaterică Moneasa, apreciată ca "Perla Apusenilor".
Așezată în partea de sud-vest a Munților Codru Moma, la altitudinea de 290 m, comuna Moneasa, care are o populație de circa 1500 locuitori, și îmbrățișeaza prin așezarea ei stațiunea, fiind dispusă atât în amonte cât și în aval de stațiune, pe pârâul care poartă același nume. În comuna Moneasa, în fața Primăriei, clădire a unui fost conac, se află "Monumentul pietrarului", dedicat muncitorilor care lucreaza la renumitele cariere de marmură de aici.
Cariera de la Moneasa este remarcabilă prin metodele moderne de exploatare a rocii și prin calitatea acesteia, dar mai ales pentru peisajul impresionant pe care îl oferă marele front în trepte. În baza frontului se exploatează marmura neagră, iar deasupra marmura roșie.
La est de Moneasa se află colonia Jumelt, unde se găsește cuptorul pentru topit fier, înalt de circa 10 m și construit la mijlocul secolului al XIX-lea, din piatră de granit cu captușeală de cărămida în interior. Acest cuptor este un important vestigiu al intensei activități de prelucrare a fierului care se practica în sectorul Sebis-Moneasa, în secolele XVII-XIX.
Stațiunea balneo-climaterică Moneasa este renumită încă din secolul al XVI-lea, mai ales datorită izvoarelor sale mezotermale. Ea a fost atestată documentar pentru prima dată la 1597. Valorificarea izvoarelor termale pe scară largă a început dupa 1866, iar clădirile cele mai importante, ca de exemplu pavilionul băilor au început sa fie construite după 1881. Apele termale au temperatura de 25-32°C și sunt ape bicarbonate, calcice, magnezice, sodice, hipotone, toate având efect binefăcător în cazul asteniei nervoase și al îmbolnăvirilor aparatului locomotor și a sistemului nervos periferic. La aceasta mai contribuie și aerul plăcut ozonat al parcului din jurul stațiunii și a pădurilor din apropiere.
Stațiunea are trei hoteluri (Moneasa, Codru-Moma și Parc), numeroase vile și locuri de agrement cum ar fi: discoteci (vara funcționează și o discotecă în aer liber), cofetării, restaurante, baruri, bibliotecă etc. Renumit este și lacul cu bărci, un mic lac artificial unde se pot face plimbări cu bărci sau cu hidrobiciclete, precum și ștrandul.
Lângă stațiunea Moneasa, pe muntele Tinoasa și în valea Viezurilor, se găsesc mai multe peșteri. Majoritatea au intrări sub forma de aven și din această cauză sunt recomandate numai speologilor.
În jurul stațiunii pot fi făcute excursii scurte și interesante dintre care amintim: Peștera Liliecilor (1 oră), Grota urșilor (10 minute), Cuptorul de fier (10 minute), Izvorul Piatra cu Lapte (20 minute), Cariera de marmură (45 minute). În apropierea stațiunii Moneasa, la poalele cetății Dezna într-un cadru de un pitoresc aparte s-a redeschis Hanul Dezna. Pentru doritorii de trasee mai lungi, traseele din munții Codru Moma cu marcaje proaspăt refăcute, pot oferi impresii de neuitat. (sursa: www.virtualarad.net)
Pensiunea “Cabana Dallas” este situată în stațiunea Moneasa într-o regiune cu mare potențial turistic, renumită prin peisajele sale pitorești și prin obiectivele turistice naturale. Dezvoltarea turismului rural în această zonă este susținută de cererea turiștilor interni și externi pentru oferta locală.
Tabel 8.7. Pensiunea “Cabana Dallas” – Moneasa
1. Profitul / turist :
2. Venitul / turist :
3. Cheltuieli / turist :
4. Productivitatea muncii :
5. Cheltuieli la 1000 lei venituri :
Vila “Lucia” se afla tot în stațiunea Moneasa, este o pensiune cochetă, plină de căldură, un loc perfect pentru relaxare la poalele munților. Pensiunea era în plină renovare, proprietarii dorind să îmbunătățească condițiile oferite turiștilor.
Tabel 8.8. Vila “Lucia” – Moneasa
1. Profitul / turist :
2. Venitul / turist :
3. Cheltuieli / turist :
4. Productivitatea muncii :
5. Cheltuieli la 1000 lei venituri :
Șiria
Comuna Șiria se mândrește cu bogate tradiții istorice medievale. Localitatea, atestată documentar încă din secolul al XIV-lea, a fost resedința unui cnezat sau voievodat. În secolul următor devine resedința unui vast domeniu, care cuprindea o mare parte din actualele județe Arad si Hunedoara. Acest uriaș domeniu a aparținut o vreme și lui Iancu de Hunedoara (1444-1445). În componența domeniului intrau o serie de cnezate și voievodate românești ca: Arăneag, Cladova, Căpâlna, Ciuci (azi Vârfurile), Hălmagiu, etc. Referitor la acest domeniu dispunem de unul dintre cele mai timpurii urbarii (1525), izvor extrem de prețios privind populația și economia acestei regiuni.
Deasupra Șiriei se văd și acum ruinele cetății feudale, ridicată probabil în secolul al XIII-lea, la care se poate ajunge pe un drum practicabil, care pornește din centrul comunei. Se pare că partea cea mai veche a fost donjon-ul, restul zidurilor adăugându-i-se treptat până în sec. XVI. În 1331 cetatea dispunea deja de o garnizoană însemnată condusă de un castelan. La construirea părților vechi ale cetății au fost folosite și cărămizi romane, ștampilate cu semnul Legiunii a XIII-a Gemina.
În a doua jumătate a secolului al XV-lea, cetatea a fost deținută de Matei Corvin, fiind aici închis și unchiul său Mihail Salajanul. Pe la 1461-1464 cetatea ajunge în posesiunea familiei Bathory, devenind centru vestit al anarhiei feudale.
În 1514 cetatea este ocupată de cetele țărănești ale lui Gheorghe Doja. Spre mijlocul secolului al XVI-lea ea cade sub stăpânirea otomană, fiind eliberată doar în 1595. În 1599-1600 fortăreața găzduiește garnizoana lui Mihai Viteazul, iar în 1607 ajunge din nou sub stăpânire otomană și rămâne ocupată până la 1693. Cetatea se menține aproape intactă până în 1784, când va fi distrusă de trupele habsburgice, pentru a nu ajunge pe mâna răsculaților.
În imediata apropiere a cetății se află releul de televiziune care acoperă o importantă zonă a câmpiei de vest și care retransmite programele naționale de televiziune și mai multe posturi de radio. De pe dealul cetății pornesc poteci turistice marcate în direcția Beredeului, Căsoaiei și in direcția nordică către Valea Arăneagului.
Sub dealul cetății se poate vizita castelul Bohuș, construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Castelul constă dintr-un singur corp de clădiri cu 30 de camere. Partea principală are o fațadă și terasă prevăzute cu coloane dorice. Castelul reprezintă tipul conacului de câmpie, construit în stil neoclasic. În această clădire au fost duse tratativele între generalul Gorgey, comandantul suprem al armatei revolutionare maghiare din 1848-1849 și generalul Frolov, împuternicitul țarist în preajma capitulării necondiționate din 13 august 1849.
În castel este instalat muzeul memorial închinat marelui scriitor roman Ioan Slavici (1848-1925) născut la Șiria. Muzeul, inaugurat în 1960, prezintă momente din copilăria, anii de școală primară petrecuti la Șiria, apoi din anii studiilor de la Arad, Timișoara, Budapesta și Viena. Vizitatorul poate cunoaște astfel aspecte din vasta activitate literară, politică și pedagogică a lui Ioan Slavici. O serie de obiecte ale scriitorului sunt păstrate aici, cum ar fi biroul său de lucru, mobila din sufrageria locuinței sale de la București, manuscrise, ediții din operele sale.
Castelul este încadrat de trei monumente artistice: bustul lui Ioan Slavici (1848-1925), executat de Ioan Tolan, bustul lui Mihai Eminescu (1850-1889), de același sculptor și statuia lui Ion Russu-Șirianu (1864-1909), opera sculptorului C. Bălăcescu. La o mica distanță de castel se ridică monumentul Antoniei Bohuș, ce s-a facut cunoscută datorită sprijinirii revoluționarilor închiși după 1849, printre care și Eftimie Murgu și activității duse pentru emanciparea femeilor.
Centrul Șiriei, încadrat de primărie și de cele trei castele a cunoscut o serie de evenimente importante. Aici în 1848 s-a vestit pentru primaă în tot județul Arad desființarea sarcinilor iobăgești. Tot aici s-au adunat în toamna aceluiași an țăranii răsculați, militând rămășițelor feudale și pentru libertatea națională. Pe aici au trecut și masele de alegători care după 1900 în repetate rnduri au ales ca deputat pe Stefan Cicio Pop, militant de seamă al Partidului Național Roman, căruia i s-a încredințat în 1918 mandatul pentru Adunarea Națională de la Alba Iulia.
Pe strada Vasile Alecsandri la numarul 6 găsim ruinele medievale. Ele păstrează zidurile unei capele construite în stil romantic de tranziție. De proporții impunătoare, zidurile de piatră șlefuită, străjuite în anumite locuri de contraforturi, ating în unele părți înălțimea de 8-10 m. Realizările recente permit șirienilor să se mândrească cu roadele obținute de pe pământurile comunei care sunt azi mai darnice, mai împodobite cu vii. Sute de case, într-o arhitectură specifică, din mijlocul cărora răsar impunătoare edificii cum este frumoasa clădire a școlii, completează tabloul localității străjuite secole de-a rândul de bătrâna cetate. (sursa: www.virtualarad.net)
Situată pe o colină plină de verdeață la poalele cetății Șiria, pensiunea “Perla Cetății” oferă turiștilor români și străini toate condițiile necesare petrecerii unei vacanțe plăcute în mediul rural: meniuri tradiționale, specialități și vinuri alese din podgoriile zonei.
Tabel 8.9. Pensiunea “Perla Cetății” – Șiria
1. Profitul / turist :
2. Venitul / turist :
3. Cheltuieli / turist :
4. Productivitatea muncii :
5. Cheltuieli la 1000 lei venituri :
Galșa
Localitatea Galșa este atestată documentar înca din 1214 și are bogate tradiții viticole. În centrul așezării se găsește un castel construit în secolul al XVIII-lea. Corpul principal al acestuia prezintă elemente ale stilului baroc, iar adăugirile ulterioare i-au introdus și elemente neoclasice.
În trecut aici a existat o biserică de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" sfințită în 1715. În 1749 este înlocuită cu actuala biserică de piatră, edificată "în formele simplificate ale barocului de provincie" cu un iconostas datorat lui Stefan Tenețchi. Piața din fata bisericii ortodoxe, care datează din secolul al XVIII-lea, evocă anul revoluționar 1848, când locuitorii din Galșa, adunați aici, au militat pentru revendicări sociale și naționale.
Plecând de la Galșa spre Ineu, străbatem un câmp jos, pe alocuri mlăștinos și inundabil, în care rătăcesc numeroase pâraie. Întreaga zonă face parte din așa numita Podgorie a Aradului, nume ce și-l justifică prin întinsele suprafețe ocupate cu viță de vie. Ea se întinde sub forma de semicerc, de la Valea Muresului până la Mocrea, pe pantele însorite ale Munților Zărandului. Este zona cu cele mai vestite suprafețe viticole din județ. Cultura viței de vie se face în terase, o adevărată geometrie a pământurilor în trepte. Se cultivă soiuri diverse cum ar fi struguri pentru masă: chasselas dore, regina viilor, etc, pentru vinuri albe: mustoasă de Măderat, Riesling italian, etc, pentru vinuri roșii: cadarcă, cabernet, sauvignon, etc. Pivnițele sunt săpate în deal, cele mai renumite fiind cele de la Miniș. Viile, colinele și pivnițele împrăștiate pe deal justifică gustul localnicilor pentru frumos și liniște, dragostea pentru viață și natură. (sursa: www.virtualarad.net)
O pensiune elegantă și modernă, “La Foresteria” din localitatea Galșa îmbie turiștii la o vacanță petrecută în mijlocul naturii și a spațiului rural, oferind găzduire si un mediu plăcut prin facilitățile prezente în cadrul pensiunii..
Tabel 8.10. La Foresteria – Galșa
1. Profitul / turist :
2. Venitul / turist :
3. Cheltuieli / turist :
4. Productivitatea muncii :
5. Cheltuieli la 1000 lei venituri :
Lipova
Orașul Lipova cuprinde astăzi trei vechi localități: Lipova la sud de Mureș, Radna și Șoimoș la nord de Mureș. Orașul Lipova are o mare vechime, fiind atestat documentar încă din secolul al XII-lea. El a devenit în secolele XV-XVI un important centru meșteșugăresc, aici funcționând mai multe bresle și un puternic vad comercial. (sursa: www.virtualarad.net)
Centrul Lipovei este Piața Unirii, azi transformată în parc, unde se ținea odinioară târgul. Aici a poposit în 1849 Nicolae Bălcescu, venind din tabăra lui Avram Iancu, travestit în vânzător de donițe, deoarece era urmărit de autoritățile habsburgice. Tot în aceasta piață se găsesc trei monumente istorice importante: vechea biserică ortodoxă, vechea școală românească și bazarul.
Biserica ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” este o capodoperă a artei feudale românești. Construită în trei etape, s-a îmbogățit în secolul al XIV-lea (pe la 1338) cu pronaosul in stil bizantin, după cât se știe pe cheltuiala cnejilor români din valea Mureșului și poate – potrivit tradiției – chiar a lui Basarab I, domnul Țării Românești. Puternica comunitate românească din Lipova, investind sume considerabile, în 1797 a prelungit biserica până a luat forma actuală. În anul 1928 i s-au adăugat galeriile în interior. În exterior, bisericii și în special turnului, i s-au impregnat la sfârșitul secolului al XVIII-lea elemente ale stilului baroc și rococo.
Bazarul provine probabil din a doua etapă a stăpânirii otomane (1613-1716). Proporțiile lui impunătoare confirmă datele cuprinse în documente privind intensul schimb de produse care a avut loc aici între comercianții proveniți din cele trei țări române și din țările centrului Europei. Bazarul, așa cum a supraviețuit până astăzi, și-a păstrat în mare măsură forma fațadei de odinioară, străjuită de 8 pilaștri masivi cu aspect cilindric, legați între ei prin arcade. În centrul clădirii se găsește un frontispiciu triunghiular, decorat cu 5 discuri ceramice figurale care par a fi de proveniență mai târzie. În spatele coloanelor există un larg pasaj, unde comercianții, potrivit datinei orientale, expuneau marfa, la îndemana cumpărătorilor. Încăperile bazarului, în decursul secolelor, au fost transformate și adaptate altor cerințe. Sub bazar însă se păstrează o uriașă pivniță, folosită inițial pentru magazii.
Vechea școală românească construită la începutul secolului al XIX-lea cu elemente în stil baroc, a fost una din primele școli românești supraprimare din aceste părți.
Importanța turistică a orașului este amplificată prin așezarea sa în ultima strâmtură a Mureșului, fiind străjuit de înălțimile stâncoase ale Munților Zărandului.
Stațiunea balneo-climaterică Lipova este situată la 3 km de centrul Lipovei, într-o regiune păduroasă pe valea pârâului Șiștarovăț, la o altitudine de 138 m. Izvoarele minerale au fost descoperite de păstori incidental în primăvara anului 1818. În anul următor s-a inceput împadurirea locului și construcția clădirilor din piatră. În decursul celor peste 150 de ani de existență stațiunea a trecut deseori prin momente grele. Băile sunt indicate pentru afecțiuni ale tubului digestiv și cardio-vasculare.
Radna (azi Lipova II) este situată la nord de Mureș și se concentrează în jurul străzii Avram Iancu, care lângă podul pârâului Radna se lărgește într-o piață.
Pe panta dealului se găsește biserica Sf. Maria și vechea mănăstire. Începuturile mănăstirii datează din jurul anului 1551, fiind întemeiată de călugării franciscani veniți din Bosnia. A fost construită în etapa dintre 1727 și 1826, predominând elementele în stil baroc. Actuala biserică, începută în 1756 și terminată integral în 1782, este dominată atât în interior, cât și în exterior de stilul baroc. În 1911 ambele turnuri ale bisericii au fost înălțate cu 31 m în actuala formă.
În Radna se afla și cimitirul eroilor (în cimitirul local), unde își dorm somnul de veci numeroși eroi care și-au dat viața lor tânără în luptele din zona Păuliș în 1944, în lupta împotriva invadatorilor.
Continuând drumul spre est ajungem la cetatea Șoimoș (azi Lipova III) loc renumit pentru cetatea cu aceeași denumire, excelent plasată la o altitudine de 129 m. Aceasta domină drumul străvechi ce ducea spre centrul Transilvaniei.
Primele informații documentare despre cetate, ridicată în centrul unui cnezat românesc, provin din 1278. În jurul anilor 1440-1446, cetatea este refăcută din temelie de Iancu de Hunedoara. Lucrarea este condusă de acelasi iscusit meșter care a realizat și splendida fortăreața de la Hunedoara. În 1509 cetatea și domeniul revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg, care practică o crâncenă exploatare. Ea este asediată în 1514 de răsculații români și maghiari, conduși de Gheorghe Doja. După o scurtă rezistență, garnizoana cetății condusă de voievodul de Ciuci se răscoala împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern și se alătură răsculaților. Potrivit tradiției, tabăra răsculaților ar fi fost așezată pe Dealul Cioilor, în apropiere.
În anul 1541 cetatea devine temporar reședința principelui Transilvaniei. În aceasta perioadă ea este întărită și înfrumusețată în stilul Renașterii, totodată adaugându-i-se bastioanele externe. În curtea interioară se văd până azi unele profile de piatră artistic sculptate, de la apartamentele princiare situate la etaj. În anii 1552-1699 cetatea joacă un rol important în luptele de apărare a țărilor române duse împotriva cotropitorilor otomani, fiind pierdută de mai multe ori, iar în 1599-1600 trece sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. În secolul al XVIII-lea își pierde treptat importanța militară, iar în 1788 este părăsită de garnizoană, cetatea ruinându-se treptat. În ultimii ani s-au luat măsuri pentru consolidarea ruinelor cetății aceasta fiind vizitată anual de mii de turiști. (sursa: www.virtualarad.net)
Complexul turistic “La Faleza” este amplasat lângă localitatea Lipova, pe malul râului Mureș și oferă o gamă largă de servicii turistice, ceea ce face ca pensiunea să fie permanent căutată de turiștii români și străini.
Tabel 8.11. Pensiunea “La Faleza” – Lipova
Julița
Pe șoseaua națională nr. 7, la km 77 spre stânga pe un drum pietruit, la o distanță de 1 km de la șosea este situat satul Julița. Aici atenția vizitatorului este reținută de biserica de lemn (langă biserica nouă) din centrul satului, cu o vechime de peste 200 ani, strămutată în acest loc pe la 1800.
Biserica tencuită în exterior se impune prin turnul său înalt din lemn, de rezonanță barocă, reunind o gamă variată de decorații suprapuse. În interior, pictura de factură bizantină, datată din 1813, a fost realizată de cel puțin trei meșteri populari, dintre care unul din Brad, iar ceilalți din renumitul centru de la Lupșa Mare (jud. Alba). Biserica păstrează și o frumoasă colecție de cărți românești vechi.
Una dintre cele mai frumoase pensiuni din județul Arad, pensiunea “La Gura Raiului” își merită cu prisosință numele. Amplasată într-o zonă montană minunată și într-un cadru pitoresc, pensiunea oferă tot ce și-ar dori un turist împătimit, care fuge de monden și de stress-ul zilnic din orașele mari.
Tabel 8.12. Pensiunea “La Gura Raiului” – Julița
Buteni
Comuna Buteni, este o localitate cu frumoase tradiții de luptă pentru libertate socială și națională. În toamna anului 1849, a trecut pe aici Nicolae Bălcescu, travestit în straie moțesti, coborând din tabăra lui Avram Iancu prin valea Crișului Alb cu gândul de a părăsi imperiul habsburgic, fiind urmărit de autorități, intenție pe care o comunică printr-o scrisoare prietenului său Ion Ghica.
În anul 1728 a fost sfințită biserica de lemn cu hramul "Bunavestire" care devenind neîncăpătoare, în anul anul 1794, parohia cere aprobarea construirii unui nou locaș de cult. În 1802, protopopul Gavril Bucatos al Butenilor, sfințea noua biserică de zid. Biserica a avut un iconostas sculptat în 1809 de Ioan Novacovici, mutat în biserica edificată între 1927-1929 după planurile arhitectului Conrad Richter din Timișoara. Noul locaș de cult are hramul celui vechi.
Comuna are o merituoasă tradiție și pe linie muzicală, dispunând de un cor renumit pe plan național, în cei peste 90 ani de activitate câștigând numeroase premii și evidențiindu-se prin calitatea interpretării și a repertoriului. Alături de faima cântecului, a străbătut întreaga țară frumusețea portului popular butincenesc, creație a meșterilor populari locali, care transmit din generație în generație arta țesutului, a cusutului, a broderiei, a renumitelor cojoace și șube răspândite în toata valea Crișului Alb.
Dintre tradițiile populare, păstrate cu autenticitate, poate fi amintit un obicei după care primăvara fiecare poartă este împodobită cu armindeni (crengi de tei cu frunze verzi), simbol al dragostei oamenilor față de rodul pământului. (sursa: www.virtualarad.net)
Pensiunea “Elim” oferă o ambianță plăcută într-un cadru deosebit, pe malul Crișului Alb cu o vedere panoramică asupra masivului Codru Moma. Este situată pe DN 79° Vărșand-Vârfurile-Deva la km 74, la intrarea în Munții Zărandului.
Tabel 8.13. Pensiunea “Elim” – Buteni
Tabel 8.14. Analiza comparativă a pensiunilor
Se poate observa că unul dintre factorii care influențează cel mai mult gradul de ocupare al pensiunilor din județul Arad este chiar locația acestora. Pensiunile localizate în zona Moneasa atrag turiștii mai ales prin renumele și frumusețea zonei turistice montane. Inexistența unor programe serioase de promovare si impulsionare a turismului rural arădean își pun amprenta asupra numărului mult mai scăzut al vizitatorilor comparativ cu alte județe.
De asemenea din păcate nu toți posesorii de pensiuni turistice sunt înscriși în organizațiile oficiale. Lipsa unei filiale a Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) în județul Arad poate fi considerat un element de influență negativ și care împiedică cunoașterea zonelor turistice atractive de către turiștii români și mai ales de către cei străini.
Agroturismul și turismul rural pot contribui la dezvoltarea durabilă în spațiul rural prin:
utilizarea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, dezvoltare, protejare, conservare);
menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;
integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și locală;
dezvoltarea și promovarea ofertei turistice, precum și realizarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare;
sprijinirea economiilor locale;
implicarea comunităților și autorităților locale în sectorul turistic;
consultarea specialiștilor și a membrilor comunității locale în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale.
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ANEXA 1
Criterii minime privind clasificarea pe stele sau margarete a pensiunilor turistice urbane și rurale
Sursa: Stoian M., Managementul pensiunii, pag.31, ANTREC, 2005.
ANEXA 2
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII: MOTEL “ONYX”
CONTACT (nume și funcție): PATKÓ MARIOARA
ADRESĂ: SEBIȘ, str. Republicii nr. 81
TELEFON: 310701; 0742439942
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) _______
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da X mic dejun X tarif: 10
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: teren de tenis, lac cu barca, pescuit, plajă.
ANEXA 3
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII: “SAFARY”
CONTACT (nume și funcție): HORGE MIRCEA
ADRESĂ: Vladimirescu, jud. Arad
TELEFON ________________________________
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE: 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) 1 h
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da X mic dejun X tarif: inclus
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: teren de volei, fotbal, tenis de masă, teren de joacă pentru copii, pescuit.
ANEXA 4
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : CABANA “DALLAS”
CONTACT (nume și funcție): DALE CRĂCIUN
ADRESĂ: Moneasa nr. 162, jud. Arad
TELEFON: 0257/313202
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE 1 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) 560
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da X mic dejun X tarif _________
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: biliard, tenis de masă.
ANEXA 5
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : “PERLA CETĂȚII”
CONTACT (nume și funcție) : FRUJA ARSENIE
ADRESĂ: Șiria, str. Spiru Haret nr. 139
TELEFON: 0257 – 531185
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE: 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2): 5.000
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun X tarif : în preț
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă X tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detailați: drumeții.
ANEXA 6
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : S.C. “ELIM” S.R.L.
CONTACT (nume și funcție): MARGAIAN BENIAMIN
ADRESĂ : Buteni nr. 815, jud. Arad
TELEFON: 0257 / 320467
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE: 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) _______
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da X mic dejun X tarif: 80.000
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: Teren de tenis, plajă.
ANEXA 7
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII: VILA “LUCIA”
CONTACT (nume și funcție): CIGHIREAN LUCIA
ADRESĂ: Moneasa nr. 162A, jud. Arad
TELEFON: 0257 – 313103
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE: 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2): 90
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da nu X
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun tarif _________
nu X demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da X nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da
Detaliat: drumeții
ANEXA 8
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII: “XENIA”
CONTACT (nume și funcție): VATRAN PETRU
ADRESĂ: Moneasa nr. 123, jud. Arad
TELEFON: 0257 – 313079
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE __________________ stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2): 1.720
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun tarif _________
nu X demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da nu X
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da nu X
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu X
da
Detaliat: drumeții
ANEXA 9
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : POPAS TURISTIC “JIMON”
CONTACT (nume și funcție): JIMON NICOLAE
ADRESĂ: Bîrzava
TELEFON: 0744646955
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) _______
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun tarif _________
nu X demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da X nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: tenis, fotbal.
ANEXA 10
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : “LA FORESTERIA”
CONTACT (nume și funcție): Roberto Giarollo, Serato Corrado
ADRESĂ: Galșa, nr. 831
TELEFON: 0722916793
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE 3 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) _______
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun tarif _________
nu X demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da X nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: tenis, fotbal.
ANEXA 11
Județul Arad
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ANEXA 1
Criterii minime privind clasificarea pe stele sau margarete a pensiunilor turistice urbane și rurale
Sursa: Stoian M., Managementul pensiunii, pag.31, ANTREC, 2005.
ANEXA 2
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII: MOTEL “ONYX”
CONTACT (nume și funcție): PATKÓ MARIOARA
ADRESĂ: SEBIȘ, str. Republicii nr. 81
TELEFON: 310701; 0742439942
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) _______
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da X mic dejun X tarif: 10
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: teren de tenis, lac cu barca, pescuit, plajă.
ANEXA 3
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII: “SAFARY”
CONTACT (nume și funcție): HORGE MIRCEA
ADRESĂ: Vladimirescu, jud. Arad
TELEFON ________________________________
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE: 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) 1 h
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da X mic dejun X tarif: inclus
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: teren de volei, fotbal, tenis de masă, teren de joacă pentru copii, pescuit.
ANEXA 4
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : CABANA “DALLAS”
CONTACT (nume și funcție): DALE CRĂCIUN
ADRESĂ: Moneasa nr. 162, jud. Arad
TELEFON: 0257/313202
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE 1 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) 560
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da X mic dejun X tarif _________
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: biliard, tenis de masă.
ANEXA 5
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : “PERLA CETĂȚII”
CONTACT (nume și funcție) : FRUJA ARSENIE
ADRESĂ: Șiria, str. Spiru Haret nr. 139
TELEFON: 0257 – 531185
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE: 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2): 5.000
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun X tarif : în preț
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă X tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detailați: drumeții.
ANEXA 6
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : S.C. “ELIM” S.R.L.
CONTACT (nume și funcție): MARGAIAN BENIAMIN
ADRESĂ : Buteni nr. 815, jud. Arad
TELEFON: 0257 / 320467
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE: 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) _______
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da X mic dejun X tarif: 80.000
nu demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: Teren de tenis, plajă.
ANEXA 7
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII: VILA “LUCIA”
CONTACT (nume și funcție): CIGHIREAN LUCIA
ADRESĂ: Moneasa nr. 162A, jud. Arad
TELEFON: 0257 – 313103
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE: 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2): 90
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da nu X
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun tarif _________
nu X demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da X nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da
Detaliat: drumeții
ANEXA 8
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII: “XENIA”
CONTACT (nume și funcție): VATRAN PETRU
ADRESĂ: Moneasa nr. 123, jud. Arad
TELEFON: 0257 – 313079
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE __________________ stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2): 1.720
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun tarif _________
nu X demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da nu X
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da nu X
ACCES CU ANIMALE: da nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu X
da
Detaliat: drumeții
ANEXA 9
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : POPAS TURISTIC “JIMON”
CONTACT (nume și funcție): JIMON NICOLAE
ADRESĂ: Bîrzava
TELEFON: 0744646955
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE 2 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) _______
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun tarif _________
nu X demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da X nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: tenis, fotbal.
ANEXA 10
FIȘA PENSIUNII TURISTICE
DENUMIREA PENSIUNII : “LA FORESTERIA”
CONTACT (nume și funcție): Roberto Giarollo, Serato Corrado
ADRESĂ: Galșa, nr. 831
TELEFON: 0722916793
FAX _____________________________________
e-mail ____________________________________
Pagină Internet _____________________________
CLASIFICARE 3 stele / margarete
SUPRAFAȚA UNITĂȚII (m2) _______
SPAȚII DE CAZARE:
SPAȚIUL DE SERVIRE A MESEI: da X nu
ASIGURARE MASĂ: da mic dejun tarif _________
nu X demipensiune tarif _________
pensiune completă tarif _________
ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ: da X nu
TELEFON: da X nu
MAȘINA DE SPĂLAT: da X nu
ACCES CU ANIMALE: da X nu
POSIBILITĂȚI DE AGREMENT: nu
da X
Detaliat: tenis, fotbal.
ANEXA 11
Județul Arad
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul Rural Si Agroturismul (ID: 124673)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.