Turismul Rural In Subcarpatii Buzaului

CUPRINS

LISTA CU FIGURI

LISTA CU TABELE

LISTA CU FOTOGRAFII

PARTEA ÎNTÂI

PROBLEME TEORETICE ȘI METODOLOGICE PRIVIND

TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL

1.CONCEPTUL DE TURISM RURAL ȘI AGROTURISM

Înzestrată cu un potențial turistic de excepție, bucurându-se de o climă favorabilă practicării turismului cu o floră și o faună bogată, cu numeroase monumente istorice, de artă și arhitectură, zonă subcarpatică buzoiană poate satisface prin turismul balnear, cultural etc, cerințele unor segmente importante ale cererii turistice interne și internaționale. Varietatea și bogăția resurselor turistice naturale și antropice conferă acestei zone mari disponibilități pentru turism. Prezența unor fenomene unice în țară – Vulcanii Noroioși, fenomenele de endocarst din Platoul Meledic, – prezența apelor minerale care constituie baza dezvoltării stațiunii balneo-climaterice Sărata Monteoru, bogată în locuri istorice – situri și cetăți dacice, biserici și mănăstiri, zona subcarpatică buzoiană se înscrie printre cele mai atractive zone ale țării noastre. Dacă la acestea se mai adaugă multe din realizările economice și sociale de mare interes pentru orice vizitator precum și bogăția sufletească a oamenilor acestor locuri recunoscuți pentru ospitalitatea lor, putem afirma că zona Subcarpaților Buzăului își poate croi cu succes un drum spre un loc de frunte printre zonele turistice românești.

O bună promovare a nenumăratelor resurse turistice existente aici și modernizarea bazei tehnico – materiale care face posibilă exploatarea acestor resurse, sunt factori importanți pentru relansarea turismului în această zonă. Tocmai de aceea, lucrarea de față își propune să realizeze în mod obiectiv o evaluare a potențialului turistic din această zonă analizând și modalitățile de valorificare ale acestui potențial.

Din ce în ce mai agreat și solicitat pe piața turistică, turismul rural este tratat ca o formă aparte de turism, ce se deosebește fundamental de turismul clasic, care se desfășoară de regulă în mediul urban și are la bază hotelul și restaurantul.

O mare majoritate a teoreticienilor din sfera turismului, acceptă o împărțire a activităților turistice după locul în care acesta se desfășoară. În conformitate cu aceasta turismul din afara sferei orașelor poate fi și este considerat turism rural, el practicându-se în lumea satului.

Deși se desfășoară în spațiul rural, turismul rural și agroturismul sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă același lucru iar pentru alții sunt două noțiuni diferite, (tabelul 1).

Tabelul 1. Definițiile conceptelor de: turism, agroturismul și turismul rural

Practica arată că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel, au un numitor comun care scoate în evidență elemente de identitate, de incluziune cât și elemente diferite care le conduce la departajare, la diferențiere. Se poate afirma faptul că între turismul rural și agroturism există o relație de la întreg la parte, agroturismul fiind unul dintre componentele turismului rural.

Agroturismul și turismul rural sunt activități economice complexe cu o largă sferă de cuprindere care pun în evidență printr-un mecanism propriu circulația turistică.

Fie că este numit turism rural sau agroturism acest tip de turism trebuie înțeles ca un pachet de servicii socio-culturale, sportive și activități specifice mediului geografic puse la dispoziția turistului, având în vedere ca aceasta să se desfășoară în condițiile unor investiții individuale și de conservare a naturii.

Definiția fundamentală a agroturismului trebuie să pornească de la necesitatea găsirii de soluții pentru gospodăriile rurale, în sensul creșterii veniturilor prin valorificarea potențialului economic al acestora, dezvoltând servicii de găzduire și de valorificarea produselor proprii și locale. Din punct de vedere al spațiului de cazare, al asigurării bazei materiale agroturismul poate fi văzut ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți, care poate deveni o ofertă fermă pentru dezvoltarea turismului. Din punct de vedere al activității care gravitează în jurul activităților țărănești, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul persoanelor care pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, agrement.

Turismul rural este o îmbinare a activităților agricole cu serviciile turistice
în interiorul unei gospodării agricole sau ferme, ce constituie o soluție complementară de suplimentare a veniturilor din agricultură, cu efecte pozitive atât de natură economică cât și socială, ce presupune contactul turistului cu activitățile gospodărești, și asigurarea parțială a hranei din produse locale.

În cadrul pensiunilor agroturistice trebuie sa se desfasoare cel putin o activitate legata de :

– agricultura;

– cresterea animalelor;

– cultivarea a diferite tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi, etc.

Turismul rural își desfășoară activitatea de asemenea în mediul rural, dar are o sferă de cuprindere mult mai mare decât a agroturismului, dispunând de o structură funcțională de servicii și cazare eterogenă. Turismul rural acoperă activități turistice apărute și conduse de către locuitorii autohtoni, aceste activități având un caracter permanent, și sunt bazate pe trăsăturile mediului natural și uman specifice zonei respective.

Înțelegând turismul rural și agroturismul în acești termeni, provoacă orășeanului tendința de reîntoarcere spre natură, autentic, spre realitatea pură a vieții și în același timp definim diferențele ce separă net turismul rural de turismul clasic.

Punctele de vedere asupra fenomenului turistic s-au format odată cu evoluția sa iar aspectele fiind considerate a fi definitorii au variat în funcție de optica profesională a celor care își exprimau opiniile. Aceste puncte de vedere caracterizează semnificativ turismul ca fiind deopotrivă, fenomen economic cu implicații asupra oamenilor, dându-le senzația de libertate în timpul vacanțelor, într-un spațiu în care relieful și clima sunt favorabile. Definiția dată de Academia de Turism în 1953 pornește de la valoarea lingvistică a cuvântului :” turismul este termenul care se aplică la călătoria de agrement, ansamblul activităților umane, puse în funcțiune pentru realizarea acestor categorii de călătorii, industrie care contribuie la satisfacerea necesităților turistului …” , turismul se diferențiază de simpla călătorie, prin faptul că persoana care călătorește pe de o parte are alegerea liberă a destinației și pe de altă parte scopul ei este de a-și satisface o plăcere.

Aceste elemente definesc turismul clasic, dar regăsim aici și atribute specifice turismului rural. Cu toate acestea între cele două forme de turism există diferențe notabile. Esențială este aceea care denumește agroturismul un „turism diferit” (tourisme differente-L.A. Devoi) și pe care îl definește ca un gen de turism în care clientul este “ găzduit în casa gazdei “ sale sau în vecinătate și beneficiază eventual și de alte servicii și instalații oferite în cadrul exploatației.

Caracteristicile mai relevante ale celor două forme de turism pot fi rezumate astfel:

TURISMUL CLASIC

-se desfășoară în mediul urban;

-întreprindere comercială ( mare sau mică ) cel mai adesea gestionată ca societate comercială;

-în cea mai mare parte a timpului întreprindere independentă;

-oferă întotdeauna mai mult de o unitate de cazare ( în general între 10 și 100, adesea câteva sute);

-necesită investiții importante și adesea fonduri publice pentru infrastructuri;

-este mai vulnerabil față de conjuncturile și pretențiile economice;

-veniturile intră în circuitul comercial, adesea beneficiile părăsesc localitatea;

-acoperă în general o cazare și servicii costisitoare ceea ce îl face inaccesibil turiștilor cu venituri scăzute;

-necesită plan de ocupare a terenurilor, schemă de amenajare, perturbă adesea mediul și obiceiurile, tradițiile locale, modifică peisajul;

-prin natura sa este mai degrabă centralizat, unitățile sunt grupate apropiat unele de altele;

-prin centralizarea sa se are tendința să izoleze turiștii de populația locală.

TURISMUL RURAL

-se desfășoară în mediul rural;

-activitate la domiciliu;

-cel mai adesea o afacere familială;

-în general sursă secundară de venit (activitatea de bază fiind agricultura și/sau creșterea animalelor);

-unitățile de cazare sunt în număr mic (una sau două, rareori mai mult de șase);

-investițiile pe care le necesită sunt moderate, esențialmente individuale;

-utilizare suplă (ameliorarea normelor de cazare și de petrecere a timpului liber);

-veniturile merg direct la locuitori și rămân în localitate;

-oferă servicii puțin costisitoare accesibile și turiștilor cu venituri mai scăzute;

-se încadrează în structurile existente de locuit, nu antrenează nici o modificare de amenajament și nici de peisaj prin însăși natura sa se adaptează mai bine obiceiurilor locale;

-unitățile sunt în general dispersate în colectivitate sau regiune;

-împiedică sau reduce în mod automat „apartheid-ul turistic“.

În literatura de specialitate, de-a lungul anilor s-au conturat mai multe puncte de vedere cu privire la amenajarea teritoriului. Amenajarea teritoriului reprezintă un efort de dezvoltare planificată aplicată la diferite sectoare ale economiei naționale ‚în vederea realizării unei soluții optime pentru dezvoltarea coordonată a unei zone, într-un ansamblu complet. La conturarea sa concură atât propriile structuri, poziția în teritoriu, căile de acces, valoarea resurselor turistice, dotările de bază materială etc. cât și elementele definitorii ale cererii turistice din zone emitente: populație, venituri, structuri socio-economice.

Combinarea informațiilor referitoare la cele două grupe de componente conduce la desprinderea următoarelor elemente definitorii pentru conceptul de amenajare turistică:

– amenajarea turistică, parte a sistematizării, se integrează în ansamblul sistemic al turismului românesc, înglobând o serie de subsisteme în vederea creșterii eficienței economice și sociale a investițiilor;

– structura zonelor turistice trebuie conceputa ca un sistem transformabil, polifuncțional, care să permită dezvoltări continui și adaptări în funcție de mutațiile intervenite în structura cererii;

– prin dotări și echipări corespunzătoare, prin repartiția funcțională optimă a acestora în teritoriu, se asigură protecția și conservarea calității mediului înconjurător;

– amplasarea în teritoriu a dotărilor se realizează prin menținerea unor proporții corespunzătoare, astfel încât acestea să nu producă degradarea perimetrelor cu resurse turistice valoroase;

– evitarea amplasării unor obiective economice (industriale, agricole etc.) în apropierea arealelor turistice, obiective ce pot stânjeni derularea activității turistice.

În scopul optimizării funcționalității sistemului amenajabil, este necesară cunoașterea și descrierea componentelor și interacțiunii dintre acestea, deoarece orice mutație intervenită poate modifica echilibrul sistemului. Pentru aceasta, se stabilesc formele eventualelor mutații, amplitudinea și intensitatea lor, corelațiile dintre ele și dacă pot sau nu fi controlabile, după cum urmează:

– organizarea zonelor turistice și a subunităților taxonomice într-o viziune sistemică, în care elementele componente ale sistemului turism se integrează ansamblului rețelei și sistemelor sau subsistemelor de localități;

– permanentizarea cooperării între componentele sistemului turism (stațiuni, de regulă) și celelalte localități din cadrul aceleiași zone sau între diferite zone turistice, pentru construirea în comun a unor obiective economice, social-culturale, lucrări tehnico-edilitare, de alimentare cu apă, cu energie electrică etc., în scopul asigurării unei eficiente economice și sociale ridicate a investițiilor;

– menținerea condițiilor de valor de valorificare eficientă a zonelor cu potențial turistic ridicat, prin evitarea amplasării și dezvoltării în zonele respective sau în apropierea acestora a unor obiective care pot conduce la degradarea calității mediului și la perturbarea activității de turism;

– asigurarea unor proporții juste, corespunzătoare resurselor turistice, în dezvoltarea amenajărilor turistice, astfel încât acestea să nu producă o degradare, ca urmare a unor dezvoltări excesive a suprafețelor ocupate cu construcții, a perimetrelor cu resurse turistice variate si cu un mediu natural valoros;

– păstrarea, conservarea și îmbunătățirea condițiilor și calității mediului înconjurător prin amenajări și dotări corespunzătoare, prin repartiția funcțională a acestora în teritoriu și prin crearea, acolo unde este cazul, a unor rezervații naturale care, într-un cadru organizat, parțial și planificat, pot fi vizitate de turiști.

În funcție de trăsăturile caracteristice ale unei zone, precum și de corelațiile posibile între acestea, pot fi stabilite următoarele tipologii de amenajare turistică:

– amenajare bazată pe unicitatea prestației, determinată, de regulă, de caracterul limitat al resurselor turistice;

– amenajarea complexă, cu o infrastructură dezvoltată și o diversitate de unități turistice, dar îndepărtată de piața cumpărătorului;

– amenajarea turistică polivalentă, cu o largă paletă de servicii oferite turiștilor și care se adresează unei diversități a segmentelor cererii;

– amenajarea suprastructurală, specifică zonelor ce au atins un nivel mai ridicat de dezvoltare economică, turismul integrându-se în așa-numita „expansiune a terțiarului".

În funcție de aceste tipologii, stațiunile turistice, cu particularitățile lor, considerate puncte-cheie sau „puncte de cristalizare" în amenajarea unor zone turistice, determină fluxurile turistice între zona de origine și cea de recepție, constituind, totodată, premise în fundamentarea științifică a amenajării turistice.

2. PROBLEMATICA TURISMULUI RURAL ȘI A AGROTURISMULUI, SECTOR PRIORITAR ÎN PROGRAMUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ

Se pare că în epoca contemporană asistăm la un fenomen de ,,retro” în aproape toate domeniile de activitate. Și în turism se face simțit un astfel de fenomen.

Retromania în turismul mondial dar și în cel românesc, îmbracă forma reîntoarcerii la natură, la lumea satului și la alimentele cât mai puțin elaborate, la valorile culturale ale ruralului, la viața sa tihnită, la liniștea nopții, limpezimea izvorului, parfumul florilor din fânul proaspăt cosit și multe alte care par, mai ales pentru omul modern, mai ales citadin scoase din cartea de povești a copilăriei.

Toate acestea poartă numele de turism rural, agroturism, ecoturism, turism verde etc. Sub o denumire sau alta această formă de turism a cunoscut un interes crescând din partea clientului, ducând totodată la o creștere a cererii turistice, ceea ce este determinant pentru prestatorii de servicii turistice, pentru administrația locală, pentru colectivitățile locale și nu în ultimul rând pentru locuitorii satului deschizându-le acestora o nouă perspectivă economică și socială.

Turismul rural și agroturismul sunt considerate activități alternative ce au avut impact și care vor continua să se dezvolte în spațiul rural românesc datorită frumuseții peisajelor, a unei părți substanțiale a teritoriului rural ce se pastrează în stare seminaturală și a păstrării unor importante tradiții și obiceiuri.

Evoluția turismului rural este diferențiată și în funcție de aria geografică unde se desfășoară această activitate, și anume: câmpie, deal, munte.

Spațiul rural deține un potențial ridicat în ceea ce privește practicarea activităților turistice ce au la bază tradițiile și biodiversitatea care au fost bine conservate în timp, (figura 1).

De asemenea, putem valorifica în scop turistic practicarea agriculturii ecologice care deserveste atât activitatea de turism rural și agroturism, cât și protecția mediului.

Figura 1. Harta turistică

Problemele cel mai des intâlnite în mediul rural sunt cele legate de slaba dezvoltare a infrastructurii în general și cea de acces la zonele turistice, în special. Alte probleme sunt legate de faptul ca există un numar redus de trasee turistice, de locuri de popas, de campare sau refugii amenajate, un numar mic de centre de informare turistică, de locuri de recreere, divertisment, de practicare a diverselor sporturi în mediul rural.

Actorii implicați în acest moment în domeniul turismului rural, de altfel într-un numar destul de mic, nu pot realiza o campanie intensă de promovare a serviciilor pe care le pot pune la dispoziția turiștilor. Iar la nivel național s-a realizat o slabă mediatizare a patrimoniului cultural, peisagistic, a diverselor trasee turistice etc.

Prin această măsură vor fi sprijinite activități turistice și agroturistice care au ca scop creșterea atractivității zonei, crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea, marketingul serviciilor și al infrastructurii turistice la scară mică.

În cadrul măsurii se pot realiza multiple investiții la scară mică, precum:
– construcția, modernizarea, extinderea și dotarea cladirilor și a utilităților conexe în vederea practicării turismului și a agroturismului în mediul rural;

– promovare și informare turistică (pliante, panouri, organizare de evenimente și acțiuni de promovare);

– alte lucrări pentru pregătirea terenurilor aferente activităților de recreere și distracție, cuprinzând alei și platforme, spații verzi, baruri, terase în aer liber;

– amenajarea stânilor în vederea practicării agroturismului.

Beneficiarii acestei măsuri sunt, pentru agroturism, producătorii agricoli, membrii gospodariei, iar pentru turismul rural, persoane fizice și juridice care doresc să realizeze investiții în activitățile turistice în spațiul rural definit conform legislației.

Obiectivele acestei măsuri sunt stoparea depopulării spațiului rural, crearea de oportunități pentru noi locuri de muncă, creșterea atractivității spațiului rural, punerea în valoare a patrimoniului cultural, arhitectural și istoric al zonei, valorificarea biodiversității și, bineânțeles, îmbunătățirea condițiilor de viață.

Satul turistic redă specificitatea și originalitatea etno-folclorică locală sau zonală a țării și de aceea trebuie sã fie promovat ca produs turistic global. Este corect ca promovarea satelor turistice să fie făcută menționând peisajul etnografic sau zona etnografică și nu județul.

Turismul rural constituie o șansă pentru zonele defavorizate, prin crearea unui sistem de servicii care includ și oferta de produse autohtone ce duc la noi surse de venituri, (figura 2). Prin dezvoltarea acestuia, se stopează exodul populației sătești spre oraș, se va îmbunătăți infrastructura (drumurile, comunicațiile etc.), va crește confortul la cazare și se vor valorifica pe plan local produsele autohtone (artizanat, legume, fructe, lactate, vinuri, preparate din carne etc.).

Un rol important în practicarea unui turism rural durabil îl constituie formarea și pregătirea țăranului, care să desfășoare activități turistice dar în același timp să protejeze patrimoniul etnografic:

– protejarea și conservarea specificului etnografic. Țăranul trebuie instruit să-și amenajeze cel puțin o cameră în mod tradițional, fără să folosească elemente din alte peisaje sau zone etnografice. Meșterii locali trebuiesc încurajați să-și deschidă centre meșteșugărești în care să-și vândă o parte din produsele lor și ofere posibilitatea turistului să vadă și să cunoască tehnica de realizare a produselor.

– modalități de valorificare turistică a potențialului etnografic. Turistul, în funcție de sejurul pentru care a optat, trebuie să viziteze și să cunoască toate obiectivele importatnte ale zonei.

Figura 2. Sursele potențiale de venit ale gospodăriilor din mediul rural

În acest caz, țăranului îi revine rolul de-ai oferi un itinerariu care să cuprindă pe lângă vizitarea unor muzee, elemente ale cadrului natural, situri arheologice ș.a. și elemente ale patrimoniului etnografic: gospodăriile având o arhitectură tradițională, centre meșteșugărești ș.a. Benefică este implicarea și participarea turistului la diferite sărbători și obiceiuri, nedei, târguri ș.a.

– crearea unor obiective turistice: muzee etnografice sătești, care să intre în administrația primăriei. Ele vor reda specificul etnografic al satului respectiv. Va trebui realizată o broșură care să conțină o caracterizare geografică și etnografică a acestuia, realizată de către intelectualii satului. Pe cât posibil această broșură va trebui să fie însoțită de casete audio, video și CD care să conțină muzică populară locală, anumite obiceiuri și sărbători, meșteșuguri locale ș.a.

Cursurile de formarea a țăranilor trebuiesc făcute de către specialiști din domeniul economiei, geografiei, etnografiei ș.a., dar trebuiesc implicați și intelectuali locali pentru o mai bună informare a populației rurale.

Crearea unui cadru legislativ și instituțional (consultând specialiștii) care să protejeze patrimoniul etnografic. Va trebui revizuită Ordonanța Guvernului din 24 august 1994 în care termenii de pensiune turistică și fermă agroturistică să fie corect definiți: să apară termenul de gospodărie, nu locuință, să apară sursa alimentelor (din surse proprii și locale), să figureze un număr rezonabil de camere (maxim 10 camere). De asemenea, va trebui să apară obligativitatea ca țăranul să-și amenajeze în mod tradițional (să fie în conformitate cu specificul local, nu să folosească kitchuri) cel puțin o cameră iar turiști să fie informați despre specificul etnografic (să cunoască nu numai bucătăria tradițională locală, ci și anumite obiceiuri, ocupații și meșteșuguri ș.a.).

Inevitabil, după modul cum au evoluat așezările rurale în ultimul secol, satul tradițional va dispare în scurt timp. Sarcina noastră este să încercăm să “artificializăm” acest patrimoniu etnografic, prin crearea acestor muzee etnografice sătești. Rămâne de văzut dacă aceste sate turistice vor mai fi peste 20 de ani așezări rurale sau vor deveni mici orășele și dacă vom ști să-i învățăm și pe țărani cât de important este să protejăm acestă bogăție a noastră ( cultura populară).

3. OBIECTIVE STRATEGICE ÎN TURISMUL RURAL

Nu există nici o îndoială că turismul rural sau agroturismul este mult mai convenabil și mult mai acceptabil pentru o mare parte a populației care beneficiază de venituri mai reduse, față de turismul clasic care presupune o cheltuială mai mare.

Climatul și peisajele, etnografia și folclorul, ceramica, artizanatul, fondul cinegetic și piscicol alături de alte elemente specifice mediului rural face ca așezările rurale să dispună de multe posibilități de dezvoltare a turismului rural.

Principalele obiective strategice în dezvoltarea acestei forme de turism sunt:

– stoparea migrației populației din mediul rural spre orașele din apropierea zonei montane și stimularea revenirii, pentru a nu descentraliza astfel fondul etnografic și local;

– asigurarea condițiilor de trai și de civilizație în mediul rural pentru localnici și turiști;

– conservarea și protecția mediului rural și a tradițiilor, obiceiurilor ca factor de atracție al populației autohtone și turiștilor străini spre satele din zona montană sau depresionară;

Este destul de important să amintim aici și motivațiile individului, care îl determină să prefere această formă de turism. Printre acestea se numără:

– reîntoarcerea la natura nemodificată – motivație valabilă pentru toate categoriile de indivizi, ce demonstrează că, omul modern nu se poate rupe de cadrul originar de viață;

– cunoașterea și adeziunea temporară la grupurile de apartenență specifice zonelor rurale – dintre care se desprind familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric etc.;

– cunoașterea, înțelegerea, inventarea și elaborarea contactului nemijlocit cu piese ale tezaurului istoric, ale folclorului, ocupațiilor tradiționale și obiceiurilor populare;

– motivații estetice – ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturalețe etc.;

– curiozitate – satisfăcută prin informații asupra ospitalității populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului, ritualurilor sătești;

– odihna, cura de aer și de fructe, consumul de alimente proaspete și terapia ocupațională;

– sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile;

De-a lungul anilor elementele folclorice și etnografice prin originalitatea și varietatea lor au trezit un interes deosebit turiștilor străini și români.

Satul românesc recunoaște specificitatea turismului rural și agroturismului în funcție de interesele care se manifestă la un moment dat.

În România odată cu procesele de descentralizare, rolul statului a fost preluat de administrația locală și regională. În politicile de dezvoltare rurală rămân de determinat direcțiile strategiei de dezvoltare turistică, activitate ce ar urma să aducă beneficii atât întreprinzătorilor cât și comunităților rurale, locale și regionale.

Fiecare zonă geografică a României se prezintă ca un sistem teritorial de activitate socio-economică care definește un spațiu culturalizat și care se diferențiază corespunzător fizionomiei și funcționalității specifice, fiecărei zone reprezentând cadrul optim de valorificare a condițiilor naturale prin activități desfășurate în cadrul acestuia.

Turismul rural integrat în strategiile de dezvoltare rurală ar rezolva probleme economico-sociale vizând:

– reducerea migrației populației din zona de munte sau din alte regiuni geografice unde există condiții pentru practicarea turismului rural și / sau agroturismului;

– asigurarea unei dezvoltări durabile capabilă să ofere un nivel de viață comparabil cu cel din zona de șes;

– valorificarea complexă a resurselor naturale, producerea unor bunuri specifice cu marcă locală;

– diversificarea ocupațională a populației rurale, îndeosebi cea tânără;

– păstrarea modelelor socio-culturale existente, a tradițiilor populare și a arhitecturii locale;

– conservarea și protecția patrimoniului natural și cel cultural-istoric al zonei de interes;

– protecția mediului și combaterea tuturor factorilor de poluare.

În decursul timpului, spațiul rural a fost delimitat și clasificat în funcție de criterii diferite, precum: densitatea populației, mărimea demografică a așezărilor umane, structura socio-profesională, orientarea producției, coeziunea generală a comunităților rurale, gradul de instituționalizare a funcțiilor lor, distanța față de oraș și caracterul funcțiilor pe care le îndeplinește față de alte comunități. (dupa: Mitrache, S Dezvoltarea economiei rurale în zona colinară pe exemplul Depresiunii Pătârlagele, București 2007)

Spațiul rural poate fi caracterizat printr-o serie de elemente care îi conferă individualitate, autenticitate, specificitate și care îl diferențiază de cel urban prin câteva caracteristici esențiale: activitățile agricole ocupă de regulă cele mai întinse zone, este preponderent un spațiu de producție, în care activitățile sectorului primar au o pondere destul de ridicată din punct de vedere economic.

Introducerea conceptului de dezvoltare a spațiului rural este strâns legată de programele și proiectele Uniunii Europene. Analiza politicii de dezvoltare rurală evidențiază faptul că, până în 1997 acest concept a fost utilizat în special în cercetarea științifică. Preocupările legate de dezvoltarea rurală s-au accentuat după 1998, fiind datorate, pe de o parte necesității de aliniere la cadrul legislativ, cunoscut sub numele de "acquis communautaire" și pe de alta, eforturilor organizațiilor internaționale.

Dezvoltarea durabilă este rezultatul unui îndelungat proces de reflecții, apărute în urma negocierilor purtate în cadrul ONU. Pas cu pas s-a desprins o definiție comun acceptată. Comisia Mondială a Mediului și Dezvoltării a definit dezvoltarea durabilă ca fiind:" un proces de schimbări prin care exploatarea resurselor, orientarea investițiilor, schimbările tehnice și instituționale sunt în armonie și întăresc potențialul actual și viitor al satisfaceri nevoilor oamenilor". (*** Comisia Mondială asupra Mediului și Dezvoltării, 1988, pag. 10)

Punctul de plecare în formularea conceptului de dezvoltare durabilă îl constituie Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare a ONU, cunoscut sub numele de Raportul Brundtland, în care se consemnează ideea potrivit căreia "umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare durabilă, de a garanta satisfacerea necesităților actuale, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități". (***Declarația de la Johannerburg privind Dezvoltarea Durabilă, 2002)

Dezvoltarea durabilă a spațiului rural este un concept relativ nou care a fost supus atenției specialiștilor și politicienilor din întreaga lume, generat de necesitatea rezolvării multiplelor probleme globale ale omenirii, provocate printre alte cauze și de utilizarea unui mod tehnic și tehnologic de producție perimat, bazat pe consumul irațional de resurse, poluare și dezechilibre profunde în ecosisteme. (dupa: Sachs Ignacz, op. cit, 1994)

Aplicarea conceptului de dezvoltare durabilă în spațiul rural nu înseamnă numai o realiniere a forțelor economice și politice la nivel național și internațional, ci și o schimbare fundamentală a relațiilor omului cu mediul său natural, (figura 3).

Figura 3. Conceptul de dezvoltare în spațiul rural

Conceptul de dezvoltare rurală durabilă este intim legat de cel al calității vieții oamenilor din mediul rural și include realizarea celor trei deziderate necesare: bunăstare economică, stabilitate socială și protecția mediului. Calitatea vieții nu poate fi dată de nici una dintre cele trei componente luate separat. În practica și știința economică dezvoltarea rurală înseamnă acel model de evoluție care aduce beneficii majore generațiilor actuale fără însă a prejudicia calitatea vieții generațiilor viitoare.

4. FACTORII GENETICI AI APARIȚIEI ȘI DEZVOLTĂRII AGROTURISMULUI

Turismul rural, în țara noastră, s-a practicat din totdeauna dar spontan, sporadic, întâmplător și mai ales neorganizat. Forma sa cea mai frecvent întâlnită începând din anii 1920-1930 o reprezintă cazarea la cetăteni a vizitatorilor ocazionali ai unei asezări rurale.

Primele încercări de turism rural organizat s-au realizat în anii 1967-1968 pentru grupuri de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre. Se pare că a fost un început promițător pentru că în anul 1972 Ministerul Turismului a trecut la identificarea și selectarea unor localități rurale reprezentative pentru satele românești, ce urmau a fi lansate în turism. În urma acestor studii s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional cca. 118 localități rurale.

Din 1973 s-au declarat experimental sate de interes turistic următoarele 14 localităti rurale: Lerești (Argeș), Rucăr (Argeș), Fundata și Sirmea (Brașov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Murighiol și Crișan (Tulcea), Racoș (Timiș), Sfântu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Vodă (Maramureș), Vatra Moldovei (Suceava), Poiana Sărată (Bacău) și Vaideeni (Vâlcea).

În anul 1974 a fost interzisă cazarea turiștilor străini în locuințele particulare. O breșă s-a creat totuși, printr-o notă care permitea acest lucru numai în satele Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan. Scurta perioadă de oficializare a agroturismului nu a făcut posibilă organizarea activității de turism și nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. După anul 1990 interesul pentru turismul rural a renăscut.

Iau naștere o serie de asociații și organisme care-și propun dezvoltarea turismului rural. Între acestea cităm: Federația Română pentru Dezvoltare Montană (1990), Agenția Română pentru Agroturism (1995) și Asociația Națională pentruTurism Rural Ecologic și Cultural (1994) care mai este cunoscută și sub denumirea de ANTREC. Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat și Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului și Sporturilor, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și însuși Guvernul României.

Urmare a acestor preocupări a apărut Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea turismului rural din zona montană, Delta Dunării și Litoralul Mării Negre. Prin Ordonanta nr. 62/1994 și Ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995 s-au stabilit normele și criteriile de clasificare a pensiunilor și fermelor agroturistice.

Deși eforturi au fost făcute, totuși turismul rural se dezvoltă greu, fără a reuși nici pe departe să pună în valoare întregul potențial pe care îl are țara noastră. În perspectivă se impune o strategie diferentiată, identificând capacități și structuri de primire tradiționale și moderne pentru turismul național și internațional.

Considerăm că trebuie pus accent mai mare pe:

– etalarea produselor gastronomice populare;

– agrement și animație specifice zonelor sătești;

– transport cu mijloace tradiționale;

– pelerinaje către lăcașuri de cult consacrate ;

– vizitarea atelierelor meșteșugărești artizanale.

Turismul rural este unul din segmentele în continuă dezvoltare în România. Agențiile de turism au început să vândă din ce în ce mai mult pensiunile rurale. Din păcate, deși colaborarea dintre și ANTREC (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural) este bună, colaborarea dintre agențiile de turism și pensiuni lasă încă de dorit. Motivele invocate de touroperatori: pensiunile «fură» clienții, chemându-i să vina apoi direct, uitând că o agenție poate asigura un flux permanent de turiști, lipsa de fiscalizare a unor pensiuni. Acestea emit greu facturi, care sunt absolut necesare agențiilor de turism. În plus, pensiunile nu oferă tarife speciale agențiilor, care să poată pune și un comision și apoi să vândă pensiunea sub prețul de recepție, așa cum este normal. În ultimii ani, au fost ridicate numeroase agropensiuni. Multe dintre ele așteaptă ca un turist să le treacă pragul, măcar din când în când. Totuși, lucrurile ar putea merge mai bine și pentru proprietari și pentru agențiile de turism dacă ar reuși să colaboreze.

În România, turismul rural rămâne încă o activitate aflată la început de drum. Nici agențiile de turism nu se străduiesc foarte mult să promoveze turismul rural, dar nici proprietarii de agropensiuni nu sunt dispuși să investească în promovare. Cei care o fac, aleg să plătească pentru crearea și dezvoltarea unui site. Dacă li se cere însă să furnizeze materiale prin intermediul poștei electronice, răspund sincer că nu știu să folosească acest serviciu, așa cum am constatat și noi pe teren . La fel, mulți dintre ei nu au fax, așa că materiale informative pot fi trimise doar prin faxul unei unități poștale, aflată la câțiva kilometri distanță.

Mulți dintre proprietarii de agropensiuni se așteaptă ca, deveniți membri ai unei asociații și plătitori ai unei contribuții, să beneficieze de o avalanșă de clienți. Dificultatea nu este să construiești o pensiune, ci să o faci să fie profitabilă pe termen lung. Credem că mulți, pur și simplu au nimerit în turism, pentru că au avut acces la finanțări și au făcut o pensiune.

Construcția de agropensiuni era până nu demult un sport național. Contribuția anuală pe care o plătesc proprietarii de pensiuni pentru a fi membru ANTREC este de aproximativ 350 de lei. Dar, dincolo de promovarea pe care o pot face agențiile și ANTREC prin intermediul unor programe ca „Vacanțe la țară”, de aspectul caselor și de frumusețea locurilor, cel mai important lucru în turismul rural este omul. În turismul rural nu contează luciul de pe balustradă. Sunt turiști care revin an de an în aceleași locuri și spun că nu își schimbă destinația pentru că, deși nu aveau baie în cameră, au dat peste oameni primitori.

Administratorii nu înțeleg că un turist are nevoie de un pachet de servicii, care să includă activități diverse, și nu doar de cazare și mâncare. În turismul rural, oamenii contează.

5. ROLUL TURISMULUI RURAL ÎN DEZVOLTAREA SATULUI

Majoritatea populației active în zona rurală practică activități agricole, starea de astăzi a satului românesc fiind strâns legată de starea agriculturii.

Alta este situația în zonele montane unde ocupația principală o constituie creșterea animalelor dar și aici ca și în satele agricole singura soluție de supraviețuire a populației o constituie combinarea veniturilor agricole cu cele neagricole pe baza pluriactivității.

Pluriactivitatea prin diversificarea activităților prestate de țărani pare a fi soluția cea mai rațională în dezvoltarea rurală.

În zona de deal, unul dintre atuurile deosebite, de neegalat ale dealurilor îl reprezintă vocația turistică ale acestora, element ce poate genera surse de venit ce pot fi obținute fără a fi necesare investiții deosebite. Potențialul turistic este extrem de complex generat de cadrul natural în toată splendoarea lui cât și de cel etnografic și folcloric ce păstrează nealterate tradițiile specifice. Turismul rural ar urma să aducă un alt tip de viață satelor, mai înviorat, mai puțin monoton și va putea fi considerat un stimul important în acțiunea de fixare a tineretului, deoarece prin activitatea de turism se va realiza o intensificare și simultan o diversificare a tipurilor de raport existente actualmente în mediul sătesc.

În această perspectivă în dezvoltarea rurală ar urma să fie rezolvate deopotrivă două mari componente concretizate în dezvoltarea economică și socială și de factor catalizator într-un alt tip de relații sociale.

Numeroase sate dispun de condiții naturale bune pentru practicarea turismului și care beneficiază de asemenea de un cadru construit pitoresc, cu case și gospodării confortabile, cu oameni ospitalieri ce au o tradiție culturală și artistică proprie cu meșteșugari și artizani talentați. Dar sunt și cazuri în care acest potențial este puțin valorificat.

Agroturismul creat și asistat crează principalele motivații în antrenarea și dezvoltarea unor inițiative, a unor activități tradiționale care multă vreme au fost neglijate, a unor meșteșuguri, în consolidarea și dezvoltarea unor creații artistice locale, legarea unor prietenii, satisfacerea unor nevoi materiale și spirituale ale turiștilor, activități care dinamizează viața economiei locale, activități ce stau la baza dezvoltării economico-sociale a zonelor rurale.

Satul sau zona turistică reprezintă spațiul în care se asamblează toate elementele de dezvoltare locală. Apare interesul de susținere a satului, de îmbunătățire a infrastructurii, de constituire a unei vieți spirituale a satului. Se crează suportul îmbunătățirii serviciilor publice.

În dezvoltarea satului, turismul rural poate și trebuie să devină o activitate importantă pentru gospodăriile rurale, practicarea acestuia constituind o sursă suplimentară de venituri pentru individ dar cu efecte de dezvoltare a comunităților rurale.

Avantajele turismului rural și agroturismului se răsfrâng asupra întregii comunități rurale, fapt ce conferă acestor activități caracterul de „factor de dezvoltare” în mediul rural.

Pentru turiști avantajele imediate s-ar regăsi în prețurile mult mai reduse, convenabile pentru o mare categorie de turiști, dar care nu sunt dispuși să renunțe la un nivel minim de confort.

Printre avantajele propulsate de dezvoltarea și practicarea turismului rural și agroturismului se numără:

– diseminarea locurilor de primire și găzduire pe tot teritoriul rural permite turiștilor să se deplaseze la distanțe convenabile, să-și petreacă timpul liber de fiecare dată în altă regiune, alegându-și locul cel mai convenabil în raport cu dorințele, nivelul lor de cultură, afinități psihologice sau posibilități materiale;

– contactul direct cu natura, cu lumea și activitățile rurale, cu tradițiile, le facilitează implicarea și participarea la acestea creând astfel condițiile unei mai bune înțelegeri reciproce, a problemelor ce guvernează cele două lumi. Pentru structurile de primire rurale, efectul imediat s-ar concretiza în veniturile obținute fără a mai trece prin întreprinderile specializate, contactul este direct întreprinzător – client (turist), veniturile obținute reprezentând o cale importantă de capitalizare și modernizare a exploatațiilor agricole;

– agricultorii și familiile lor dobândesc o competență profesională nouă în domeniul prestațiilor turistice, cărora trebuie să le confere profesionalism și calitate;

– mărirea gradului de ocupare a forței de muncă, dezvoltând sistemul de lucru “la domiciliu”, creșterea veniturilor conducând la stabilitatea locală;

– pentru comunitatea locală rurală, turismul rural este generator direct de venituri pentru aproape toți membrii comunității permițând ameliorarea condițiilor de locuit;

– asigurarea pentru turiști, în general, a unor vacanțe alternative concomitent cu creșterea gradului de cunoaștere și apreciere față de viața rurală tradițională;

– contribuția la educația și instruirea populației turistice tinere, dar și a altor segmente, având în vedere rolul cultural educativ și de lărgire a orizontului de cunoaștere a mediului rural din țara noastră;

– creșterea calității vieții populației locale, ca și a gradului de instruire și cunoaștere a acestuia, strângerea de relații prietenești între localnici și turiști, între localități diferite prin contactul cu turiști sosiți din zone diferențiate socio-economic dar și spiritul cultural;

– ajută la prevenirea degradării mediului înconjurător;

– evită cheltuirea unor sume din fondurile publice pentru infrastructură;

Turismul rural și agroturismul permit conservarea la maxim a veniturilor în cadrul regiunii, ajută la prevenirea tensiunilor sociale, asigură o mai bună înțelegere și cooperare inter-regională, contribuind la reducerea diferențelor între regiuni.

PARTEA A II-A

OBIECTIVELE ȘI STRUCTURA STUDIULUI

1. LOCALIZAREA AREALULUI TURISTIC STUDIAT

Referitor la „localizarea arealului turistic studiat”, au fost incluse rezultatele referitoare la poziția geografică (figura 4, 5), suprafață, limita, împărțirea administrativă bazate pe surse bibliografice, materiale cartografice și cercetarea din teren. Teritoriul analizat, schițat în harta de mai jos, este situat în Regiunea Sud-Est, în partea de N a județului Buzău. Din punct de vedere geografic se află în zona de curbură a Carpaților Orientali, la intersecția drumurilor istorice ce leagă Muntenia, Transilvania și Moldova.

Sursa datelor: Harta topografică a României, scara 1:25.000, Ediția a II-a, DTM, 1982

Figura 4. Poziția zonei de studiu în cadrul României

Figura 5. Împărțirea administrativ-teritorială a arealului studiat

Ca elemente naturale, în cea mai mare parte a sa, zona studiată este situată în unitatea Subcarpaților, subdiviziunea Subcarpaților Curburii, mai exact în zona centrală a acestora numită Subcarpații Buzăului, după numele arterei hidrografice principale. Pe o arie mai restrânsă, în partea nord-estică este o zonă de contact cu Munții Buzăului.

Din punct de vedere a geodiversității zona este foarte cunoscută pentru Vulcanii noroioși, chihlimbarul de la Colți, sarea de la Meledic, Focul Viu, izvoarele de petrol, relieful spectaculos cu “ziduri ale uriașilor” sau “colți de piatră”, pentru peșterile în sare, alunecările de teren și, nu în ultimul rând, pentru peisajele domoale și izvoarele sărate. Nu trebuie să fii specialist pentru a putea admira spectacolul oferit de natură. Aceste fenomene fac parte din geodiversitatea teritoriului și constituie o mare bogăție a zonei.

Ele vor fi punctul forte în activitățile de promovare, de educație, cercetare și de dezvoltare a turismului și în construcția infrastructurii necesare: centre de vizitare, puncte de informare, locuri de popas, poteci de descoperire, pensiuni, puncte de vânzare, centre de închiriere echipamente și altele.

Geodiversitatea reprezintă totalitatea elementelor geologice și geomorfologice dintr-o zonă: rocile și istoria formării lor, resturile fosile, elementele structurale (falii, cutele sinclinale și anticlinale), resursele minerale, mișcările tectonice (puse în evidență prin care rocile au fost deformate), relieful și solurile rezultate din interacțiunea elementelor petrografice, structurale, erozionale și biologice. Teritoriul are o structură geologică extrem de complexă, spectaculoasă atât pentru specialiști cât și pentru nespecialiști. Rocile sedimentare întâlnite la suprafață acoperă o istorie ce începe acum mai bine de 70 de milioane de ani și sunt o calăuză foarte bună pentru evoluția lanțului carpatic.

Cadrul administrativ al județului Buzău include în zona sa deluroasă cea mai mare parte a Subcarpaților Buzăului încadrați între Munții Buzăului la nord și Câmpia Buzăului la sud, precum și o parte din Subcarpații Râmnicului și ai Putnei respectiv Dealurile Budei și parțial Dealul Căpățâna.

În legătură cu poziția lor la exteriorul curburii carpatice apar unele caracteristici de bază ale regiunii. Astfel, accentuarea pantei generale a reliefului datorită mișcărilor tectonice valahice pe lângă structura diferită litologia foarte variată, (figura 6), pe suprafețe restrânse a avut puternice implicații în morfologia Subcarpaților Curburii, cu urmări în numeroase aspecte ale peisajului fizico-geografic.

Poziția sa în spațiul foarte îngust dintre Carpați și Dunăre a făcut ca, în trecut, unele popoare migratoare să pătrundă pe văi în această regiune bine locuită unde economia mixtă le oferea variate posibilități de trai, ceea ce contribuie la explicarea existenței a numeroase sate vechi la contactul dealuri-munți.

Apropierea dintre cotul Carpaților și al Dunării reduce mult distanța dintre Transilvania și porturile dunărene, iar drumurile de pe văile râurilor care traversează Carpații și Subcarpații Curburii înlesnesc legăturile dintre regiunile de dincolo de munți și cele de dincolo de Dunăre. De aceea, această regiune a constituit secole de-a rândul și locul de trecere sau de stabilire a oierilor transilvăneni.

De asemenea, factorul economic evidențiază avantajele așezării sale între regiuni cu produse diferite, ceea ce contribuie la crearea și stimularea schimburilor îndeosebi pe direcția NV-SE.

Sursa datelor: Harta Geologică a României, foaia Covasna L-35-XXVII, scara 1:200.000,

Comitetul de Stat al Geologiei, 1968

Figura 6. Harta geologică

Acest fapt se reflectă în traversarea ei de către căile de comunicație Brașov-Buzău, precum și prin cele de la sudul ei care leagă Muntenia cu Moldova.

Sectorul subcarpatic de pe teritorul Județului Buzău identificat în mare parte cu Subcarpații Buzăului înglobează întregul bazin subcarpatic al Buzăului; de aceea limitele acestuia se identifică pe tot traseul lor cu cele ale bazinului râului.

Limita dinspre munte. Pătrunderea în zona subcarpatică a pintenului montan paleogen Ivănețu-Văleni către sud-vest și a depresiunii sinclinale miocene Drajna-Nehoiu din zona subcarpatică spre nord-est, crează o zonă de întrepătrundere carpato-subcarpatică, făcând ca limita nordică să fie neclară.

La vest de râul Buzău, poziția și caracterul structural al depresiunii Drajna-Nehoiu nu lasă nici o îndoială asupra delimitării subcarpaților. Toate lucrările consemnează traseul limitei, care – pe teritoriul Județului Buzău urmărește aliniamentul localităților – Starchiojd; Chiojdu și Cătiașu. Pe măsura înălțării reliefului însă, a îngustării depresiunii Drajna-Nehoiu și a compartimentării ei în mici bazinete, (Cătinașu, Nehoiu) limita devine mai puțin clară, iar interpretările încep să difere. În această privință, cercetătorii au emis două opinii.

Prima, bazată mai ales pe considerente geomorfologice și structurale, admite că limita se afla la sud de culmea Ivănețu (1191 m), urmărind îndeaproape contactul dintre flișul paleogen și formațiunile miocene, care este pus în evidență atât de o denivelare clară, cât și de ulucul depresionar de contact Sibciu-Brăinești-Lopătari. La vest de râul Buzău s-ar continua (V. și L. Badea, Gh.Niculescu, 1964; V.Tufescu, 1966) pe Valea Curmătura sau pe Valea Muscelului, acestă nesiguranță datorându-se faptului că dealurile Cătiașu și Pătârlagele prezintă diferențiat – și în măsură mai redusă – caracterele montane ale culmii Ivănețului.

Cea de-a doua opinie care are în considerație întregul complex al peisajului geografic umanizat, fixează limita dintre munți și dealuri pe traseul Chiojdu, Nehoiu și apoi pe Bâsca Rozilii până la Varlaam, după care traversează interfluviul Bâsca Mare-Slănic, la estul căruia contactul foarte clar munți-delauri se prezintă sub forma unei denivelări de 300-400m. Sectorul cuprins între această limită geografică și cea morfo-structurală a fost considerat de Vintilă Mihăilescu (1966) ca o zonă de tranziție, datorită îmbinării caracterelor geografice carpatice și subcarpatice. Culmile mai înalte, mai masive și energia de relief mai pronunțată la nord decât la sud de această limită, brusca lărgire a văilor traversale (Bâsca Chiojdului, Buzău, Slănic) și rupturile de pantă din profilul lor longitudinal, pădurile parțial înlocuite cu pășuni de dealuri și fânețe, sate mai numeroase, densitatea mai mare a locuitorilor și utilizare mai complexă a terenurilor din partea de sud îndreptățesc adoptarea acestei limite dintre munți și dealuri.

Limita dinspre câmpie este – la vest de râul Buzău – foarte clară, contactul brusc dintre masivul Istriței (750m) și câmpie (120-150m) fiind marcat de o evidentă ruptură de pantă înregistrată de profilul longitudinal al păraielor Budureasa, Tohăneanca, Năeanca și Groasei.

Deosebirea de peisaj de la nord și sud de această limită, precum și între partea de est și de vest a Masivului Dealul Mare, este evidentă; pantele sudice ale acestui masiv sunt acoperite de o podgorie, care încetează brusc pe linia de contact morfologic la sudul căreia își fac loc ogoarele câmpiei. La vest de Vârful Istrița, urcarea satelor a împins către creastă limita pădurilor, locul lor luându-l vița de vie și în mică măsură livezile de pomi fructiferi. La est de acest vârf, înălțimile mai mari decât în rest și înaintarea mai redusă a satelor către creastă au făcut ca și zona viticolă să fie mai îngustă.

La est de valea Buzăului, câmpia subcolinară cuaternară cu care se continuă către sud piemontul Blăjanilor (dintre Slănic și Câlnău), se prezintă sub forma unui taluz prelung ce coboară în pantă lină și relativ uniformă, terminându-se în terasele de pe stânga Buzăului. Culturile de cereale se îmbină cu cele de viță de vie și pomi fructiferi, făcând ca pâlcurile de păduri să se retragă spre nord până dincolo de Sorești. Adâncimea mare a nivelului freatic (peste 30 m) n-a favorizat așezarea satelor pe interfluviile cu direcție nord-sud, ci a contribuit la coborârea lor pe văi. Așadar, între subcarpați și câmpie există aici un contact morfologic și biogeografic imprecis, convențional stabilit.

Limita Subcarpaților Buzăului către Subcarpații Râmnicului și ai Putnei. În dreptul interfluviului Slănic-Câlnău, regiunea subcarpaților se îngustează brusc (până la 8-10km) datorită lățirii regiunii montane și mai ales a piemontului Blăjanilor, pe care Slănicul îl străbate în cursul său inferior. Extinderea acestui piemont până la vest de valea Slănicului face ca limita de est a Subcarpaților Buzăului să fie mai puțin clară. Considerat sub raport geomorfologic, contactul dintre Subcarpați și piemontul Blăjanilor este definit de dealurile care mărginesc spre est depresiunea Pâclele (L. Badea și Gh. Niculescu, 1964). Dar, pentru că interesează în primul rând funcția geografică a acestor dealuri și unitatea de ansamblu, vom considera ca limită linia cumpenei apelor dintre văile Slănicului și Câlnăului, care trece prin vârfurile Ulmușor (943 m), Cărătnău (633 m), Licoi (522 m) și Blăjani (483 m).

De menționat faptul că teritoriul județului Buzău cuprinde și o parte din Subcarpații Râmnicului și Putnei și anume Dealurile Budei și Vf. Căpățânei. Limita vestică a Subcarpaților Buzăului o constituie valea Teleajenului potrivit lui Vintilă Mihăilescu (1966, p 226-231) iar N. Popp (1971, p 57) stabilește limita dintre Subcarpații Buzăului și ai Teleajănului pe Bâsca Chiojdului și Cricovului Sărat. Date fiind limitele naturale considerate de prestigioși autori care au studiat Subcarpații Buzăului, amintesc faptul că lucrarea de față va analiza zona subcarpatică încadrată în limitele administrative ale județului Buzău.

2. ISTORICUL CERCETĂRILOR

Prin complexitatea reliefului, prin bogăția resurselor sale, prin frumusețea și varietatea peisajelor – cu care a fost înzestrată – însuflețite de oamenii harnici și primitori ai acestor meleaguri, zona subcarpatică buzoiană a atras atenția unui mare număr de geografi care, în decursul timpului au studiat aceste locuri, dedicându-le o mare parte din opera lor.

Un mare interes pentru problemele regiunii – legate mai ales de aspectele reliefului și ale peisajului geografic l-a manifestat în lucrările sale cunoscutul geograf Ion Petrescu Burloiu(1977) – autor buzoian, atașat locurilor pe care le-a străbătut din copilărie. Tânăr student, autorul începe să cerceteze ca geograf pentru ca mai târziu, materialul adunat să facă obiectul unei teze de doctorat.

Asupra limitelor subcarpaților Buzăului s-au pronunțat în decursul timpului atât geografi cât și geologi, fiecare încercând să-i delimiteze conform argumentelor luate în calcul sub aspect geografic sau geologic. De menționat în acest sens Vintilă Mihăilescu (1966, p. 226-231) care stabilește limita vestică a Subcarpaților Buzăului pe Valea Teleajenului și Nicolae Popp (1971, p. 57) care stabilește această limită pe Bâsca Chiojdului și Cricovul Sărat.

În domeniul geografiei umane se remarcă lucrările unor prestigioși geografi care au studiat această zonă : Melinda Cândea (1986), Valeria Alexandrescu (1986), Violeta Nancu (2000) și Ioana Stefănescu. Cu valoroase lucrări despre turismul în această zonă se detașează cunoscuții geografi Mihai Ielenicz și Grigore Posea (1974). “Zona geografică Buzău” este studiată de Olga Horșia (1979). De menționat "Centrul pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului" – Buzău (1999) care prin "Ghidul Turistic al județului Buzău" și "Albumul monografic" al județului Buzău (1997) a încercat o relansare a turismului în această zonă.

La studierea acestei zone și-au adus aportul și anumiți non-geografi printre care Ion Ionescu (1990) și Ion Istrate (1992).

3. OBIECTIVUL, STRUCTURA, ORIGINALITATEA ȘI METODE DE ANALIZĂ

De ce este nevoie de un studiu geografic detaliat al potențialului turisitic din mediul rural al zonei subcarpatice buzoiene ?

În vederea valorificării potențialului turistic natural și antropic, printr-o serie de măsuri care să crească gradul de atractivitate pentru investițiile publice, private sau mixte în dezvoltarea sectorului agroturistic.

Agroturismul, ca unitatea de referință de natură turistică, s-a impus ca un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătura cu mediul ambiant, natural și uman.

În ultimii ani o parte din turiștii români și străini ce ajung în Subcarpații Buzăului se orientează spre pensiuni, fie ele pensiuni urbane, rurale sau agroturistice. Explicația se regăsește în multitudinea avantajelor oferite de acest nou concept de recreere și revigorare în condiții optime, cu tarife ieftine, departe de stresul urban. Cadrul natural subcarpatic prezintă o importanță aparte prin modul de viață rustic, ce oferă condiții excepționale dezvoltării și promovării turismului.

Oferta turistică actuală reprezintă un vector al ospitalității și al obiceiurilor și tradițiilor locale ce păstrează încă naturalețea spațiului natural buzoian.

Promovarea agroturimului în zona aferentă Subcarpaților Buzăului poate oferi premise de dezvoltare a mediului rural, sub toate aspectele sale: investițiile în infrastructură de transport și turistică creează noi locuri de muncă conferind vitalitatea economiei locale. Prin caracteristicile și formele variate de relief ce conferă unicitate spațiului și topoclimatul specific, propice unei stări de sanogeneză optime, Subcarpații Buzăului constituie un obiectiv turistic deosebit pentru turiști și o prioritate în procesul de relansare a turismului românesc atat pe plan intern cât mai ales pe plan internațional.

Obiectivul tezei. Obiectivul prezentei teze cu privire la turismul rural din zona geografică studiată, îl constituie cercetarea geografică în evaluarea potențialului turistic, posibilitățile de valorificare a zonei subcarpatice buzoiene în perspectiva anumitor antreprenori din zonă sau din afară, dornici de a investi din punct de vedere agroturistic în Subcarpații Buzăului și nu în ultimul rând elaborarea unei strategii de dezvoltare a zonei respective și un model de dezvoltare a turismului rural, (figura 7).

Figura 7. Obiectivul privind dezvoltarea turismului rural

Strategia de dezvoltare turistică urmărită, reprezintă menținerea unui număr de turiști în limitele sociale și de mediu permise, prin crearea unor circuite atractive care să vizeze întreaga zonă, pe baza unei promovări adecvate a acesteia.

Delimitarea zonelor turistice din cadrul Subcarpaților Buzăului este realizată pe baza potențialului atractiv al cadrului natural și antropic, precum și pe baza evaluării gradului de ocupare a capacitătii de cazare spre ariile de atracție turistică. Zonele turistice se suprapun peste subunitățile principale de relief și concentrează atât obiective naturale sau antropice, cât și localități turistice.

Structura tezei. Conținutul tezei este structurat în 6 părți:

Titlul, reprezintă rezultatul obiectivului aceastei teze de doctorat, în urma cercetării geografice a zonei subcarpatice buzoiene, a evaluării potențialului turistic și a posibilităților de valorificare, a resurselor naturale și antropice.

În urma întâlnirii cu reprezentanții instituțiilor județene și ai principalilor actori implicați în dezvoltarea locală a rezultat posibilitatea realizării în bune condiții a turismului rural în Subcarpații Buzăului, reprezentând și o strategie de dezvoltare durabilă.

● Prima parte include 5 subcapitole și sunt dedicate problemelor teoretice și metodologice privind turismul rural și agroturismul. În finalul acestei părți este prezentat rolul turismului în dezvoltarea satului.

● Partea a doua este consacrată prezentării unor aspecte privind obiectivele și structura studiului; originalitatea și metode de analiză; localizarea geografică a zonei supuse cercetării; fondul de date și metodele utilizate; spre finalul acestei părți este prezentată sintetic literatura de specialitate (geografică) și specifică analizei spațiale, ce a stat la baza realizării tezei.

● În partea a treia s-au analizat factorii și resursele naturale în dezvoltarea turismului rural și evaluarea potențialului turistic natural al unităților administrativ-teritoriale de bază din zona de studiu.

● Partea a patra face referire la potențialul resurselor antropice în dezvoltarea turismului rural, iar în finalul acestei părți se face referire la manifestările cultural artistice care au loc în zonă, se prezintă ca un factor de atracție deosebit, fiind pentru turiști un element de cunoaștere culturală și îmbogățire a propriului orizont spiritual.

● Partea a cincia este prezentată infrastructura turistică, tipuri de turism și circulația turistică, face referire la baza tehnico-materială din zona de studiu.

● În ultima parte se realizează o analiză SWOT, pentru contextul socio economic și pentru sectorul turism și prognoza dezvoltării turismului rural, având loc și un studiu de caz cu privire la percepția administrațiilor locale și a populației privind disfuncționalitățile și obiectivele de dezvoltare și percepția asupra turismului în cadrul economiei locale, realizat pe baza chestionarelor completate, interviurilor și documentării în teren; s-a realizat evaluarea potențialului turistic al unităților administrativ-teritoriale de bază din zona de studiu, a fost realizată o reprezentare spațială a punctajului, rezultând în final diferite hărți ale potențialului turistic, remarcându-se astfel posibilități viabile de investiții pentru antreprenorii din zonă sau din afara arealului de studiu, în vederea valorificării durabile a zonei subcarpatice buzoiene.

Originalitatea tezei de doctorat. Ținând seama de faptul că în vederea realizării unei teze de doctorat, trebuiesc respectate în mod imperativ concepțiile creației, originalității și cercetării științifice avansate (art. 2. al. (1) din HG nr. 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat) și de propriul ideal, propunerea mea a vizat studierea rolului agroturismului în Subcarpații Buzăului în dezvoltarea acestuia din punct de vedere geografic, respectiv turistic, sub denumirea: „Turismul rural în Subcarpații Buzăului”.

Originalitatea demersului constă în cercetarea complexă din punct de vedere:

– calitativ (a stării de calitate și a utilizării infrastructurii);

– cantitativ (investigații „de teren” și documentări la sediile unor instituții și firme de profil, efectuând analize detaliate în planul propriei activități economice);

– al valorificării resurselor turistice în diferite scopuri (agroturism, ecoturism);

– al identificarii presiunilor, forțelor locale (interacțiunea locală în dezvoltarea agroturismului) și a influențelor schimbărilor climatice cu internalități/externalități induse pe plan local;

– al prognozării unor răspunsuri ce le va furniza arealul propus pentru cercetare, în contextul evoluției agroturismului, infrastructurii și a efectelor schimbărilor climatice.

Pentru a avea o viziune cât mai apropiată de realitate asupra arealului studiat au fost folosite trei tipuri de surse:

– chestionarele completate, pe baza interviurilor și documentării în teren, din care a rezultat un stiudiu de caz;

– datele statistice din diferite documente oficiale (Anuarul statistic, PUG-uri, Sinteze);

– întâlnirea cu reprezentanții instituțiilor județene și ai principalilor actori implicați în dezvoltarea locală.

Întâlnirile, avute în cadrul studiului au permis o mai bună conturare a nevoilor și o ierarhizare a priorităților în realizarea tezei și a elaborării unei strategii durabile de dezvoltare a turismului rural.

Pentru fundamentarea teoretică și metodologică a problematicii aspectelor vizate spre studiere, au fost luate în considerare următoarele resurse:

– consultarea unei bibliografii de specialitate și a bazelor de date internaționale în vederea creșterii calității științifice a lucrării ;

– observarea realității stării actuale a turismului buzoian prin cercetări de teren și cartări la fata locului;

– informațiile furnizate de anumite instituții (companii, regii și societăți comerciale) de specialitate;

– realizarea materialului cartografic prin utilizarea sistemelor geografice informationale (GIS) și a programelor de editare (Adobe Photoshop, CorelDRAW);

Obiectivele supuse studierii au fost comunicate, etapizat sub formă de evaluări, referate, studii și prezentări în comunitatea academică.

Metode de analiză. Pentru elaborarea acestui studiu au fost utilizate o serie de metode, principii și procedee aplicate pe parcursul celor trei etape de cercetare: pregătitoare, de teren și finală.

(1) Etapa pregătitoare – este dedicată studiului individual în vederea documentării prin parcurgerea materialelor de specialitate (lucrări științifice, materiale cartografice), realizarea unor hărți și materiale grafice, elaborarea cuprinsului lucrării, stabilirea traseului pentru observarea aspectelor definitorii ale spațiului analizat, fixarea punctelor de observație, pregătirea echipamentului de teren și a instrumentelor ce vor fi utilizate pe teren.

În această etapă am utilizat următoarele principii și metode:

● metoda cartografică – care în această etapă presupune realizarea unor hărți prin cartarea geomorfologică, pornind de la hărți topografice la scară 1:25000 (care oferă imaginea întregii regiuni) corelate cu hărți la scară 1:50000 și 1:100000 pentru cercetări mai generalizate.

● principiul repartiției spațiale: necesar în etapa de stabilire a poziției geografice, întrucât aceasta este deosebit de importantă atât pentru componentele naturale cât și pentru cele economico-sociale;

● metoda analizei: presupune pentru această etapă parcurgerea materialului bibliografic ce face referire la regiunea analizată în scopul familiarizării cu aspectele generale ce urmează a fi aprofundate.

(2) Etapa de teren – este o etapă amplă în care sunt preluate informații în mod direct prin deplasare pe teren pe un anumit traseu. În acestă etapă extrem de importantă și complexă trebuie urmărite aspecte precum: realizarea unor schițe, schimburi de opinii, fotografierea unor aspecte deosebite, notarea informațiilor, discuții cu localnicii, chestionare. Această etapă este necesar să se repete de mai multe ori pe parcursul întocmirii lucrării pentru o analiză cât mai detaliată.

În această etapă au fost utilizate ca și metode, principii și procedee, următoarele:

● Procedeul reprezentării grafice și cartografice, măsurarea, evidența statistică (preluarea datelor statistice de la diferite instituții: I.N.M.H., Direcțiile de Statistică din Buzău și Agenția pentru Dezvoltare, Direcția Silvică);

● Metoda analizei: cercetarea zonei în mod direct și analiza acesteia pe teren urmărindu-se surprinderea caracteristicilor geografice specifice pentru diferite componente: rețea hidrografică, obiective turistice, caracteristicile așezărilor omenești, ș.a.

● Metoda observției și investigației expediționare: deosebit de importantă pentru elaborarea studiului pe teren întrucât are rolul de a surprinde aspectele definitorii care de cele mai multe ori nu apar pe hărți.

(3) Etapa finală – este destinată studiului individual, acasă, prin care se urmarește analiza detaliată a materialului bibliografic și a celui de pe teren, obținut în etapele anterioare, studierea acestuia și elaborarea textului într-o manieră logică și firească structurat pe probleme, puncte și subpuncte, redactarea textului în formă concisă și prin îmbinare cu materiale grafice și cartografice.

Metodele de analiză necesare tezei s-au aprofundat și completat și cu un stagiu de cercetare național (aprilie, 2012), în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Geografie și Geologie, Departamentul de Geografie.

PARTEA A III-A

FACTORI ȘI RESURSE NATURALE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL

Potențialul turistic natural (fond turistic natural ; ofertă turistică primară) este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de cadrul natural al unui spațiu : unități, tipuri și forme de relief ; tipuri și subtipuri climatice ; ape de suprafață și subterane ; etaje de vegetație sau asociații vegetale – incluzând și modificările produse de intervențiile antropice – care prin valoarea și atractivitatea lor justifică deplasări de populație pentru vizitare și care conduc la amenajări de ordin turistic.

Potențialul turistic (P) rezultă – în opinia lui P. Cocean (1999), din asocierea spațială a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă și, sintetic, el se poate exprima prin formula:

unde P – potențial turistic, F – fond turistic, Bm – baza tehnico-materială.

În foarte multe situații, componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potențialului turistic al unui teritoriu și a dezvoltării industriei turistice.

Atractivitatea cadrului național al subcarpaților Buzăului este dată de trăsăturile care individualizează componentele acestuia și poate fi definită, în principal, prin:

– valoarea peisagistică a zonei colinare existente aici;

– calitățile terapeutice, relaxante ale factorilor climatici, care se identifică cu tipul de bioclimat sedativ, de cruțare cu ușoare nuanțe solicitante;

– biodiversitatea floristică și faunistică – care oferă elemente de cunoaștere științifică și ecologică având și valoare estetică, cinegetică și pisciolă.

Biodiversitatea este fascinantă în egală măsură de toate viețuitoarele, indiferent dacă sunt “frumoase” sau “urâte” “folositoare” sau “dăunătoare”. Totuși, ce ar fi interesant în Subcarpații Buzăului? Răspunsul nu este ușor de dat, fiindcă numărul de subiecte este surprinzător de mare: gărdurarița, colilia, fluturii și, bineințeles, scorpionul, ar fi doar câteva exemple. Biodiversitatea și bogăția patrimoniului natural permit dezvoltarea turismului legat de pădure, vânătoare, pescuit și alte activități ce pot fi incurajate și care pot crea condiții pentru dezvoltarea inițiativei private în acest domeniu.

Partea nordică și nord-estică a teritoriului se află în zona pădurilor montane, de fag și molid, în timp ce în zona central-sudică, în arealul vulcanilor, există elemente de tip stepic precum colilia dintre ierburi și popândăul dintre animale. Cea mai mare parte a teritoriului este însă un mozaic haotic de petice de pădure, tufișuri, pajiști și terenuri arabile, rezultat al activității omului, așa cum se observă din harta alaturată, (figura 8).

La nivelul regiunii cea mai mare pondere din suprafața arabilă este ocupată de pășuni (47%), urmată de fânețe cu 25%, teren arabil cu 17% , livezi cu 9% și vii cu 2%. Această distribuire este ușor de explicat datorită reliefului în care se înscrie regiunea analizată, aceea de spațiu subcarpatic, cu altitudini medii de 350-650 m, pretabilă pășunilor și fânețelor.

Rămășițele de pădure matură, sau fânețele în care există sute de specii de plante la hectar, sunt fiecare in parte zone de refugiu pentru floră și faună, fiecare reprezentând o posibilă arie de interes pentru conservare și de atracție pentru turismul specializat sau pentru specialiști. Ele constituie în același timp elemente importante în atragerea de fonduri europene pentru refacere, conservare, compensații, continuarea unor practici agricole tradiționale.

Toate componentele cadrului național se pot individualiza pe baza unor parametri cantitativi și calitativi, care ne dau valoarea turistică a respectivelor componente.

Figura 8. Harta utilizării terenurilor

1. POTENȚIALUL RELIEFULUI

Subcarpații Buzăului se remarcă din punct de vedere turistic printr-o multitudine de obiective turistice naturale ce caracterizează relieful acestei zone deluroase. Astfel, activitatea turistică a acestui areal este dată atât de specificul zonelor de deal în general cât și prin existența unor elemente naturale unice, specifice numai subcarpaților Buzăului – ex. Vulcanii Noroioși.

În aceste condiții, valențele turistice ale zonei deluroase sunt date de :

– alternanța evidentă a unităților deluroase cu zone depresionare și culoarele de vale importante – Buzăul, Slănicul, Nișcovul etc. ;

– expoziția sudică a versanților care a favorizat apariția unor zone viticole de mare interes turistic în subcarpații Buzăului – Pietroasele, podgoria Dealul Mare ;

– prezența unor locuri cu fenomene geologice bizare sau structuri geologice curioase transformă zonele în care sunt amplasate în veritabile areale de polarizare a fluxurilor de turiști. Prin acestea amintim :

•"Vulcanii noroioși" de la Pâclele Mari și Mici din Depresiunea Policiori care oferă o imagine selenară deosebit de atractivă ;

•"Focul viu" de la Lopătari ;

•Martorul de eroziune de la Grunj ;

•Fenomenele carstice din platoul Meledic.

Acestea sunt unele dintre obiectivele de mare atracție turistică întâlnite în aria subcarpatică buzoiană.

Priviți în ansamblul lor, subcarpații de pe teritoriul județului Buzău pot fi împărțiți în patru grupe (figura 9), acestea urmand a fi prezentate in continuare.

Grupa centrală (Dealurile Botanului) este cuprinsă între Văile Buzăului și Slănic, având un contur sub formă de inimă. Altitudinile maxime sunt în Dealul Blidișel (821 m), vârful Pițigoiului (806 m), vârful Docu (824 m) ; în partea centrală, vârful Botanul are 799 m. Aceste înălțimi constituie importante ținte pentru turiștii care efectuează drumeții în acest areal subcarpatic.

Dealurile Muscelului, situate între văile Bălăneasa, Sibiciu și Buzău, grupează la rândul lor dealurile Blidișel, Muchea și Ursoaia. Blidișelul (821 m) se continuă spre sud prin culmea Muchea (746 m) care dezvoltă un abrupt puternic către sud, spre satele Tulburea, Pietrosu și Valea Roatei.

Figura 9. Subunitățile de relief

Dealul Ursoaia are altitudinea maximă în vârful cu același nume (669 m ) și se dezvoltă pe o structură complexă. Acest masiv deluros este fragmentat de câteva bazinete, cum sunt Muscelul (bazinet de contact, situat în partea superioară a văii Rușăvățului), Pietrosul – Valea Roatei (dezvoltat pe un afluent al Bălănesei, Sibiciu – Pănătău (apendice al Depresiunii Pătârlagele).

Dealurile Dâlma sunt cuprinse între văile Sărățel și Bălăneasa. În partea centrală se află vârful Botanului (799 m) , alcătuit din conglomerate și gresii. Spre sud-est dealurile au o altitudine mai coborâtă și formează o subunitate aparte – dealurile Târcovului. În partea văii Murătoarea (afluent al Bălănesei), cu dealul Posobești (707 m). Între ele, pe valea Murătoarei, se află bazinetul Piatra Albă, continuat, peste o înșeuare, cu bazinetul Odăile.

Dealurile Bocului cuprind partea de nord – est a grupei centrale, având înălțimi ce urcă la peste 800 m, cum sunt, de exemplu, vârful Bocului (825 m), dealul Glodului (807 m), vârful Pițigoiului (806 m). Aceste dealuri sunt fragmentate de văile Slănicelul și Grabicinei în câteva subunități. Partea centrală este ocupată de Dealul Bocului propriu-zis, situat între văile Slănicelului și Grabicinei. În partea de sud a acestui deal s-a dezvoltat bazinetul Păcurile. În partea de răsărit, dealurile Bocului au o structură monoclinală în care valea Grabicinei a dezvoltat o depresiune de flanc, Depresiunea Grabicina. În nord, de află dealul Pițigoiu – Glodul. Acesta din urmă se continuă spre răsărit cu dealul Budineasa (663 m).

Împreaună formează o culme transversală înaltă care merge paralel cu Slănicul, între localitățile Lopătari și Vintilă-Vodă ; extremitățile acesteia sunt formate din vârfurile Pițigoiu (806 m) și Bădinești (591 m). Spre răsărit culmea formează trei ramnificații și anume : culmea Bădineasa, culmea Coca Plină și dealul Coca Seacă.

Din dealul Pițigoiului pornesc spre sud o serie de culmi joase, care se extind spre văile Slănicelului și Sărățelului, trecând și pe la sud de acestea din urmă. Este vorba de culmea Siliștea și dealurile Trestioarei, denumite după micul bazinet de contact în care se cuibărește satul cu același nume ; ele se caracterizează printr-o altitudine mult mai joasă decât cele din jur (circa 500 m) apărând în ansamblu ca o zonă înaltă depresionară.

Culoarul depresionar Rătești – Scorțoasa – Vintilă Vodă se axează pe un sinclinal larg, faliat din loc în loc și urmărit îndeaproape de valea Băligoasa și de partea inferioară a Sărățelului. Depresiunea pornește din valea Buzăului din dreptul satului Rătești și se termină pe teritoriul comunei Vintilă Vodă (în lungul văii Peceneaga afluent pe stânga al Slănicului).

Dealurile Pâclelor sunt delimitate de Slănic și pâraiele Sărățel – Băligoasa. Au o direcție aproape nord – sud și prezintă două culmi paralele, ce se unesc la nord, în dealul Tocilei (598 m). Altitudinile lor oscilează între 300 și 550 m. Despăduririle și pașunatul irațional au dus la amplificarea degradărilor de teren, zona fiind cunoscută sub numele de "Pământurile rele Buzoiene". Vulcanii noroioși de aici, unici în țara noastră, completează acest peisaj, dar îl și înfrumusețează în același timp, dându-i un aspect straniu, selenar. Cei mai de seamă vulcani sunt grupați în două platouri : Pâclele Mici (care sunt și cei mai atractivi) și Pâclele Mari.

Prin frumusețea și unicitatea fenomenelor de aici, zona a fost declarată rezervație geologică și botanică fiind înscrisă în lista rezervațiilor din România din anul 1955.

Rezervația are suprafața de 5 ha și cuprinde cele două fenumene rare – vulcanii noroioși și arbustul gârdurarița.

Luând în consierare întreg peisajul care se remarcă din punct de vedere floristic, geobotanic și geomorfologic, această rezervație face parte din categoria rezervațiilor complexe. Vulcanii Noroioși ocupă o suprafață apreciabilă și sunt cunoscuți de peste un secol, (foto 1).

Foto 1. Vulcanii Noroioși (Foto: Dinu L., 2010)

Au atras atenția specialiștilor prin legăturile pe care le au cu zăcămintele de petrol din zonă și modul de manifestare original. Ei au luat naștere datorită erupției gazelor naturale (metanului) care însoțesc zăcămintele de petrol pe linii de falie ale anticlinalului Berca – Arbănași.

Vulcanii Noroioși sunt grupați sub numele "La Fierbători", "Pâclele Mari", Pâclele Mici" și "Beciu". Apar sub formă de conuri ce ajung la 304 m înălțime și fierbători de noroi (excarații de formă cirulară, care degajă noroi fluid cu urme de petrol, agitat de gaze, dând impresia de fierbere) – V. Sencu, 1985. Noroiul se scurge lent din vulcanii Noroioși și se usucă peste cel anterior favorizând acumularea în decursul timpului a unui strat de grosimea de circa 20 m (M. Bleahu și Calab, 1976).

Grupa sudică : (Istrița – Ciolanu) are caractere locale specifice și anume : contact brusc cu câmpia, masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structură și petrografie, zone depresionare tipic subcarpatice. Pe ansamblu se subdivide în trei unități:

Dealul Istrița cu o direcție vest – est impresionează prin masivitatea dată de formațiunile grezoase și calcaroase și prin prezența bazinetelor depresionare. Atinge altitudinea maximă în vârful Istrița 750 m și poate fi divizat în mai multe subunități – Dealurile Nicșovului, masivul Istrița, creasta Năienilor și dealurile Năienilor.

De remarcat că unul dintre bazinele depresionare ce fragmentează dealul Istrița adăpostește stațiunea balno – climaterică Sărata Monteoru.

Dealul Ciolanu este, de asemenea, unul dintre cele mai masive din cadrul Subcarpaților buzoieni și se dezvoltă aproape în paralel cu dealul Istrița. Spre sud este delimitat de Depresiunea Nișcovului, iar spre nord de izvoarele văii Cricovului și de valea Buzăului. Înălțimile cele mai mari se întâlnesc la Poiana Hoților 737 m, la Poiana Brașov (641 m), vârful Bradului către Măgura până la vârful Cetățuia (632 m). Interesantă din punct de vedere turistic este tabăra de sculptură de la Măgura.

Depresiunea Nișcovului este o depresiune tipic subcarpatică ce se continuă către vest peste o largă înșeauare de (340-400 m) în Depresiunea Sânger Lapoș.

Grupa estică : (Dealurile Câlnăului) situată la răsărit de valea Slănicului, este drenată central de pârâul Câlnău. Ea este delimitată de văile Slănic și Râmnic. Pe teritoriul județului intră și o porțiune situată la est de Râmnic -Dealul Căpățâna.

Grupa cuprinde dealurile Bisocii, ce se prezintă sub forma unui pătrat deliminat de văile Slănic și Râmnic. Altitudinile maxime se ating în dealurile Bisoca (970 m), Ulmușorul (943 m), Șindrila (900 m), iar spre sud Bădicul (814 m). Delimitarea față de munți se face printr-un culoar depresionar care trece prin localitățile : Lopătari, Brebu, Cireșul, Lopătăreasa, Șindrila, Pleși, Jitia, Neculele.

De un deosebit interes turistic se bucură localitatea Lopătari prin prezența în perimetrul său a fenomenului numit "Focul viu", (foto 2). Suprafața pe care o desfășoară fenomenul însumează circa 25 m2 . Existența fenomenului se datorează emanațiilor de gaze din sud – vestul Munților Vrancei în locul cunoscut sub numele de Dealul Smolenului.

Foto 2. Focul Viu (Foto: Dinu L., 2010)

De menționat faptul că focurile vii se întâlnesc și în estul dealului Ciolanu pe interfluviul de pe dreapta văii Ojasca.

Tot sub aspect turistic se pot remarca fenomenele de endocarst din platoul Meledic și peștera de la Mânzălești. Platoul Meledic, cu altitudinea de aproximativ 600 m, se afla în dreapta văii Jgheabului și este mărginit la est de această vale, la nord de pârâul Meledic (afluent al Jgheabului), la vest de Izvorul Sărat și pârâul Sării, iar la sud de răul Slănic. Pe sub un strat de argilă și marne sărăturoase apare sarea. Pe suprafața platoului s-au format câteva doline în care sunt lacuri cu apă dulce, (foto 3).

Foto 3. Lac cu apa dulce –Platoul Meledic (Foto: Dinu L., 2009)

În nordul acestui platou se găsește peștera 6S de la Mânzălești cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală, în care au mai fost identificate alte patru peșteri. Peștera 6S are rețeaua de galerii etajată pe 3 nivele. In interior s-au format în sare diferite tipuri de formațiuni : stalacticte, care apar într-o gamă variată de culori : alb imaculat, roz, gălbui, roșu aprins, cenușiu și maroniu. În număr mai redus se găsesc și stalagmite având înălțimi de câțiva zeci de centimetri și grosimi de 5-8 m. Pe stalactite sau pe crusta de pe pereți apar excentrice formațiuni aciculare ca și cruste de sare și puf de sare.

Peștera de la Mânzălești în sare are o lungime de 1.220 m, fiind cea mai lungă peșteră în sare pe plan mondial (I. Giurgiu, G. Solvasanu, T.Vadeanu, 1980).

Carstul pe sare se dezvoltă pe suprafața de nivelare fragmentată de către mai multe văi scurte, afluente ale Slănicului, Jgheabului și Meledicului. Regiunea se găsește în imediata vecinătate a contactului între munte și subcarpați și corespunde sectorului de dezvoltare a formațiunilor miocene inferioare (aquitanian – tortonian).

Ele sunt reprezentate prin argile, marne și sâmburi de sare. Sarea se găsește la suprafață sau la mică adâncime. Blocuri de câțiva zeci de metri de sare pură se găsesc infiltrate într-o brecie a sării de culoare maronie – vânătă. Ca urmare a acestei alcătuiri petrogrfice, eroziunea și dizolvarea au dus la crearea unui relief cu totul inedit pentru această regiune. Pe de o parte au rezultat ogașe, ravene adânci (pe versanții pe care se produc alunecări și curgeri noroioase), iar pe de altă parte, forme de relief carstic și preudocarstic. Acestea din urmă sunt reprezentate prin următoarele : lapiezurile dezvoltate pe sare, cu lungimi de la câțiva cm până la câțiva decimetri și care au forma liniară și tubulară ; doline circulare cu diametre de la 2-3 cm până la 10-15 m.

Uvalele sunt depresiunile cele mai mari, dezvoltate pe interfluviul dintre valea Izvorul Sărat și Meledic. Au rezultat din îmbinarea dolinelor și au diametre de 40-120 m și adâncimi de la 10 până la 30-40 m. Ele au fundul drept sau fragmentat de o generație nouă de doline și văi.

Ating lungimi de 50-100 m. Se remarcă printr-un bazin superior cu mai multe aliniamente de doline care converg, un sector mijlociu format dintr-un șir de doline adânci de 3-5 m, cu pereți verticali și la care se pot vedea sorburi și chiar mici poduri și un sector inferior unde cursul de apă apare la zi.

Peșterile sunt numeroase, cele mai multe dintre ele apărând pe interfluviul carstic dintre valea Izvorului Sărat și Valea Sării. Ele se găsesc pe fundul dolinelor mari și au lungimi de la câțiva metri până la 1,2 km și chiar mai mult.

În peșteră se găsesc numeroase stalactite cu lungimi până la 1,5 m și grosimi de până la 25-30 m care adesea își schimbă poziția verticală luând forma unei linii frânte spre vârf (stalactite aberante). Modul de formare și configurația lor n-a fost explicată până în prezent se întâlnesc de asemenea stalagmite, cristale de sare etc.

Pe contactul dintre sare și brecia sării se dezvoltă de asemenea avenenise de dizolvare. Prin precipitarea sării din soluții au rezultat și formațiuni de tipul perlelor.

Regiunea este propusă ca rezervație pentru bogăția reliefului carstic dezvoltat pe sare, pentru frumusețea și complexitatea formelor pe care aceasta le îmbracă. Prezintă interes și asociațiile vegetale care se dezvoltă pe formațiunile saraturoase de aici, vegetație dominată de Salicornia și Suaeda.

Are importanță științifică deoarece constituie o regiune în care pot fi urmărite în detaliu o serie de procese carstice dezvoltate la nivelul sării și breciei sării precum și evoluția rapidă a formelor specifice reliefului carstic.

Tot în vecinătatea Slănicului de Buzău și respectiv a Platoului Meledic se află și alte obiective turistice care aparțin cadrului natural. Printre acestea amintim "Stânca de la Grunju" sau "Piatra Albă", (foto 4).

Foto 4. Piatra Albă (Foto: Dinu L., 2010)

Se află în bazinul mijlociu al Slănicului de Buzău, la confluența acestuia cu pârâul Jgheabului, în apropierea localității Mânzălești la o altitudine de aproximativ 400 m. Are o suprafață de 25 m2 . Aparține de comuna Mânzălești.

Stânca de la Grunju este un martor de eroziune prezent în lunca Slănicului. Este alcătuit din tuf dacitic aparținând formațiunii miocene. Eroziunea diferențială, exercitată de către Slănic și valea Jgheabului a dus la scoaterea în evidență a acestui martor mult mai dur în raport cu argilele și nisipurile aparținând acestor formațiuni.

Are aspect conic în bază și o înălțime de aproximativ 20 m. Ea este puternic afectată la creșterea de nivel al Slănicului. În acest sens la viiturile din 1969, 1970 și 1975, o parte din stâncă, în special către latura nordica, a fost erodată.

Are importanța științifică deoarece constituie un loc ideal pentru explicarea procesului de eroziune diferențială, un loc unde se poate demonstra cum constituția petrografică (în cazul de aici tuful dacitic) a contribuit la creearea aspectului deosebit pe care l-a căpătat stânca, se poate crea o imagine concretă a faptului în care eroziunea fluvială la ape mari, poate exercita, prin crearea de surplombe la baza stâncii, rolul sau distructiv. Importanța sa turistică derivă din ineditul poziției sale în albia râului Buzău și a formei sale deosebite.

Accesul la aceste obiective este lesnicios, iar abordarea lor nu implică eforturi deosebite sau risc, starea traseelor fiind în general bună.

Culmea Blăjani situată între Călnău și Slănic, se extinde pe direcție nord-sud, începând cu dealul Cărătnăului (633 m) și trecând prin înălțimi de circa 500 m, ajunge în partea sudică în dreptul localității Blăjani, la 483 m (vârful Blăjani) și 486 m (Vârful Mare).

Dealurile Budei se alungesc între Râmnic și Câlnău și ating altitudinea maximă în Piatra Mare (637 m).

Dealul Căpățânei (591 m) face parte dintr-o culme ce se extinde între Râmnic și Râmna și care are multe similitudini cu dealurile Budei cum ar fi menținerea în alcătuirea lor a pietrișurilor de Cândești.

Grupa vestică (Dealurile Priporului) este constituită dintr-o serie de dealuri relativ înalte și înșeuări largi. Dealul Cornețel (Cornetul) se întinde între Buzău și Bâsca Chioajdului (până la Cătina). Altitudinile maxime se află în dealurile Cornetu 827 m și Cetățuia 713 m).

Dealul Priporului este situat între valea Zeletinului și Bâsca Chiojdului și atinge altitudinea maximă în vârful Priporului 823 m. Culmea Salcia include dealul Salcia 717 m în centru, înșeuarea Cislău – Cricov către sud (între vârful Salcia și Dealul Ciolanu) cu altitudine 400 – 500 m și podurile Frăsinetului – câmpuri extinse la altitudinea de 400 – 500 m care fac trecerea între Valea Buzăului și afluenții Cricovului (Loptana și Chiojdeanca).

Valea Buzăului, în zona subcarpatică are forma unui "S" și e compusă din câteva depresiuni și îngustări. Depresiunea Pătârlagele se dezvoltă la contactul dintre munte și subcarpați. Depresiunea Cislău formată la trecerea Buzăului peste un sinclinal are lățimea maximă către înșeuarea Cislău – Cricov.

Îngustarea de la Ciuta este zona cea mai strâmtă pe care o prezintă valea Buzăului pe tot parcursul subcarpaților.Ea este impusă de masivitatea dealulului Ciolanu.

Chiar șoseaua în această parte, părăsește valea propriu-zisă și urcă în serpentine prin cunoscuta pădure de la Ciuta – loc de agrement pentru o bună parte din buzoieni la sfârșit de săptămână.

Depresiunea Pârscov începe aproximativ de la localitatea cu același nume (gura de vărsare a pârâului Bălăneasa) și continuă până la Berca unde valea schițează o ușoară îngustare. În cadrul acestei depresiuni, Buzăul are cele mai frumoase terase. În curpinsul acestei depresiuni, pe teritoriul comunei Pârscov, la 2 km sud – vest de localitatea Bădila se află rezervația "Blocurile de la Bădila". Ele reprezintă imense olistolite – bucăți de faleză desprinse și rostogolite sau alunecate pe pantă. Unele dintre ele păstrează și zgârieturile din timpul alunecării.

Pe o suprafață de aproximativ 1 ha există circa 40 blocuri, apariții izolate în această zonă. În blocurile de calcar au fost identificate resturi de corali, gasteropode, amoniți, radiolari, calpionel. Majoritatea stâncilor sunt puternic fisurate orizontal și oblic.

Aceste blocuri au o importanță științifică, întrucât oferă posibilitatea de explicare mai precisă a evoluției paleo – geografice a subcarpaților de curbură, dar conferă și o notă aparte peisajului de luncă, ceea ce le transformă într-un obiectiv turistic atraciv.

Pe partea dreaptă a Buzăului, la 800 m în aval se află Hanul turistic Ciuta.

La nord și nord vest de blocurile de calcar datorită existenței unor izvoare sărate se dezvoltă pe o suprafață nu prea mare o vegetație halofilă. Atât existența acestui tip de vegetație cât și prezența blocurilor de calcar de la Bădila constituie rezervația "Sarea lui Buzău" numită astfel deoarece se află lângă un afloriment de sare din albia Buzăului.

Trecerea spre sud către câmpie a zonei colinare buzoiene se face diferit la vest și est de râul Buzău. La vest, subcarpații Istriței iau contact cu câmpia de subsidență prin linii de falii.

Pe această zonă de contact eroziunea a grefat o fâșie de glacis cu caracter net de eroziune în partea superioară și de acumulare în cea inferioară – glacisul Istriței. La est de Buzău contactul este deosebit de lin, trecerea de la subcarpați la câmpoie făcându-se pe nesimțite, mai întâi printr-un piemont de acumulare (piemontul Râmnicului) și apoi printr-un glacis care îmbracă adesea caracter de eroziune și parțial de acumulare. Piemontul urcă până la înălțimi de 300 – 400 m, îmbinându-se cu culmile subcarpatice, pe când glacisul începe aproximativ de la altitudinea de 250 m în jos.

2. POTENȚIALUL CLIMATO-TURISTIC

Clima, alături de relief, constituie o componentă de importanță majoră a potențialului turistic natural al subcarpaților buzoieni favorizând sau dimpotriva inhibând – în anumite situații – organizarea și desfășurarea acivităților turistice.

Regiunea colinară a județului Buzău se încadrează în condițiile climatului temperat continental în care se înscrie întreaga țară. Are un regim termic moderat datorită situării ei la adăpostul munților Buzăului.

Regiunea colinară a județului Buzăului, atât prin altitudine și orientarea culmilor deluroase cât și prin prezența depresiunilor intracolinare introduce unele modificări locale – scăderi de temperatură în raport cu înălțimea, creșterea cantitativă a precipitațiilor la altitudini mai mari, crearea unor topoclimate de adăpost în depresiuni sau a inversiunilor de temperatură.

Impactul elementelor climatice (temperatura, precipitațiile,vântul, nebulozitatea, presiunea atmosferică etc.), fiecare în parte sau, ca un ansamblu unitar, constituie pentru turism ambianța necesară desfășurării lui, dar și o resursă importantă în procesul procesul recreerii și tratamentelor balneoclimaterice și climaterice mai ales, o resursă care oferă posibilități multiple și variate de practicare a turismului (climateric, de agrement, de odihnă și recreere).

Temperatura este un parametru important al condițiilor climaterice, evoluția sa fiind influențată de regimul radiației solare. Intensitatea radiației solare directe este cuprinsă în regiunea subcarpaților Buzăului între 1,4 cal/cm2 /min. în timpul verii și 1,1 cal/cm2 /min.în timpul iernii, aceste valori fiind mai mici cu aproape 25 % pe pantele cu orientare nordică, din această cauză fiind mai îuțin preferate în activitățile de turism.

Semnificative pentru desfășurarea diferitelor forme de turism sunt temperaturile "favorabile" sau "adecvate", de exemplu : temperaturile adecvate pentru petrecerea timpului liber în natură etc.

Există însă și "temperaturi extreme", foarte ridicate sau mult sub 00 C care, de regulă, sunt nefavorabile pentru turism, declanșând stresul bioclimatic.

Cercetările bioclimatice apelează adesea la conceptul de confort termic asigurat de temperaturi ce variază între 16,80 – 20,60 C; sub această limită se resimte inconfortul termic prin încălzire (Teodoreanu Elena, 1983 ).

Analizând tabelul temperaturilor medii lunare din Subcarpații Buzăului se constată că sezonul propice pentru practicarea activităților de turism durează din luna mai până în luna septembrie când temperaturile se încadrează între limitele impuse de conceptul de confort termic – în mai, iunie și septembrie – sau depășesc puțin această limită în iulie și august.

Astfel, măsurătorile de la stațiile meteorologice din zonă au indicat temperatura de 16,40 la Istrița în luna mai și cu 10 C mai coborâtă la Pătârlagele pentru aceeași lună, 20,10 C la Istrița și 18,60 C la Pătârlagele pentru luna iunie și 17,60 C la Istrița și 15,20 C la Pătârlagele pentru luna septembrie. Temperaturile mai coborâte înregistrate la stația meteorologice de la Pătârlagele se datoresc fenomenului de inversiune termică prezent aici.

Astfel se constată diferențe și în cadrul valorilor anuale ale temperaturii aerului, aceste fiind de 9,90 la Pătârlagele și 10,60 C la Istrița.

Precipitațiile, dacă sunt lichide, constituie condiții climatice restrictive, nefavorabile derulării activității turistice.

În cuprinsul subcarpaților Buzăului, cantitățile medii anuale de precipitații de la contactul munți – dealuri (Gura Teghii 826,4 mm/an) decât în depresiunile din interiorul regiunii subcarpatice (Posobești, 569, 3 mm/an).

După escaladarea munților Buzăului, masele de aer fohnizat, încălzit și uscat, lasă în depresiunile de sub munte cantități reduse de precipitații (Chiojdu 540, 0 mm, Nehoiu 655,2 mm, Lopătari 618,00 mm) care se micșorează către sud favorizând în acest fel practicarea activităților de turism în zonă.

De remarcat însă că în cuprinsul subcarpaților, o serie de masive deluroase (Istrița, Ciolanu, Botanu, Bocu) precum și îngustările de văi pe care le creează (Bădila, Colnești), constituie piedici nu numai în calea maselor de aer dinspre nord, ci și a celor dinspre sud care condesnează pe clima lor sud – estică lăsând cantități de precipitații (Ciolanu 66,5 mm, Pârscov 660,0 mm, Vintilă – Vodă 649,8 mm) mai mari decât în zona de la nord – vest de aceste înălțimi (Cislău 543,1 m, Cozieni 566,8 m, Odăile 588,2m).

Stratul de zăpadă interesează din punct de vedere turistic prin perioada în care solul se menține acoperit cu zăpadă. Astfel, numărul de zile din această perioadă este de 80-100 în zona de întrepătrundere carpato – subcarpatică de 60-80 pe culmile dealurilor, iar depresiuni și la contactul subcarpați – câmpie de 40 – 60 (Buzău 40, Pietroasele 42, Pătârlagele 45). Din cauza numărului redus de zile cu zăpadă în cursul unui an, regiunea studiată nu beneficiază nici de dotările corespunzătoare pentru sporturi de iarnă, aceste practicându-se spontan și la scară redusă.

Nebulozitatea, când este accentuată slăbește vizibilitatea și reduce durata de strălucire a soarelui, devenind chiar element de stres. formațiunile noroase izolate sau cele constituite din nori subțiri – tip Cirus – fie întregesc valoarea estetică a peisajelor, fie reduc intensitatea radiației calorice – care are efecte negative asupra organismului uman. În Subcarpații Buzăului , nebulozitatea înregistrează valori minime în subcarpații externi în sudul regiunii, valori medii în zona subcarpaților interni (în centrul regiunii), iar maximă (>5,5) în zona de întrepătrundere carpato – subcarpatică. Maximum de nebulozitate are loc în luna decembrie, iar minimum de nebulozitate în septembrie. Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 50-60, fiind mai mare în părțile sudice decât în cele nordice. Toate acestea constituie amănunte semnificative pentru desfășurarea în bune conduții a activității de turism. De menționat, este faptul că cele mai multe zile cu cer senin se înregistrează în lunile august și septembrie – fiind și cele mai favorabile practicării turismului din acest punct de vedere, iar cele mai puțin în decembrie.

Vântul, în general, influențează negativ activitățile turistice, accentuând disconfortul termic și stresul climatic cutanat (legat de senzația de frig sau căldură), mai ales când se asociează cu temperaturi extreme. În Subcarpații Buzăului însă, vânturile au o frecvență redusă datorată poziției munților Buzăului și masivei culmi a Ivănețului – în calea vântului dominant. Deosebit de importantă din punct de vedere turistic este prezenta în zona a maselor de aer fohnizate care contribuie la crearea unui mediu ambiant plăcut, favorizând activitățile turistice cum ar fi drumeția, plimbările în aer liber etc.

Acest fenomen se simte mai ales primăvara și toamna și se datorează încălzirii maselor de aer în contact cu crestele munților Buzăului. Aceste mase de aer cald coboară peste culmile subcarpatice, prezența lor resimțindu-se atât în climatul plăcut al zonei cât și în cadrul vegetației prin apariția speciilor submediteraneene, contribuind pe ansamblu la senzația de confort psihic al turiștilor. În timpul iernii zona este mai puțin primitoare din cauza crivățului, vântul care aduce viscole și mari scăderi de temperatură. Dinspre vest și sud-vest se resimte în timpul primăverii austrul – vânt uscat care aduce secetă și cer senin. Băltărețul suflă dinspre sud aducând ploaie, iar dinspre nord vântul local "munteanul".

La toate acestea se mai adaugă brizele de culme și cele de vale.

Suma caracteristicilor factorilor climatici din cadrul zonei subcarpatice buzoiene, formează bioclimatul acestei zone, care prin parametrii elementelor componente poate influența organizmul uman sănătos sau bolnav.

Analiza efectuată asupra acestor parametri ne conduce la concluzia că zona beneficiază de un bioclimat sedativ – indiferent (de cruțare) prezent de altfel, în zonele de deal și podiș, caracterizat printr-un climat de dealuri și un covor vegetal variat (de la formațiuni vegetale specifice stepei, silvostepei, pădurilor de foioase) – până la cele mai variate culturi agricole.

Valorile medii anuale și lunare ale temperaturii sunt mai moderate ; nebulozitatea și gradul de umiditate sunt mai ridicate decât în zonele de câmpie, presiunea atmosferică, durata de strălucire a soarelui și vânturile mai moderate – ceea ce face ca adaptarea organismului să se facă mai repede și principalele funcții biologice ale organismului uman să intre în repaus relativ.

3. POTENȚIALUL APELOR

Apa – privită ca resursă turistică, "materie primă" pentru diferite forme de turism, ca element al spațiului geografic definit printr-o mare atractivitate – ocupă un loc prioritar în turism, impunându-se prin multiplele sale forme de organizare : ape subterane, izvoare, rețele hidrografice, lacuri ; prin calitatea sa, și nu în ultimul rând prin conținutul variat de săruri.

Datorită funcțiilor multiple pe care le îndeplinește în actul turistic, prin caracteristicile sale și modalitățile de existență pe teritoriul subcarpaților Buzăului apa a generat aici turismul balnear, turismul de recreere, turismul de sfârșit de săptămână, dar și turismul profesional.

A.Potențialul turistic al apelor curgătoare – focalizează îndeosebi atenția populației urbane, în special, prin turismul de sfârșit de săptămână (week-end).

Regiunea subcarpaților Buzăului este drenată aproape în întregime de râul Buzău și rețeaua hidrografică afluentă. Principala arteră a întregului bazin hidrografic, Buzăul, străbate regiunea subcarpatică pe o distanță de 74 km, iar în cuprinsul lui, turiștii pot practica înnotul în anumite sectoare în care apa curge mai lin, iar adâncimea acesteia o permite. De reținut însă că pe traseul Nehoiu – Cislău, râul prezintă numeroase repezișuri (Păltineni, Valea Lupului, Pătârlagele, Râpile) – unde practicarea înnotului nu este indicată.

Sectoarele cu repezișuri atât cele ale Buzăului cât și cele din lungul afluenților lui atrag însă turiști dornici să observe acest fenomen care ia naștere la traversarea de către râu a regiunilor cu pantă mare.

Pe dreapta, Buzăul primește apele Bâscii Chiojdului, râu cunoscut prin numeroasele sale repezișuri. Între Cislău și Niscov, Buzăul primește pe dreapta mulți afluenți foarte scurți și cu un pronunțat caracter torențial, interesanți pentru fenomenul de torențialitate, dar făcând numeroase pagube în anii ploioși, inundațile provocate accentuând degradarea terenurilor.

Ultimul afluent important al Buzăului pe partea dreaptă este Nișcovul care primește la rândul său câțiva mici afluenți și anume : Tisău, Haleșu, Izvoranu, Bărbunceasca.

Pe partea stângă, Buzăul primește ca afluenți pe Bălăneasa, Murătoarea, Sărățelul, Slănicelu și Slănicul – cel mai mare afluent al Buzăului. Numele acestor râuri fac aluzie la conținutul lor bogat în sare, ceea ce le face deosebit de atractive pentru turism, atât prin importanța fenomenului, cât și prin calitățile lor curative.

La acestea se mai adaugă și râurile care străbat Subcarpații Râmnicului și ai Putnei cuprinși pe teritoriul județului Buzău.

Importanța mare a apelor curgătoare din zonă, constă și în aceea că prezența lor sporește atractivitatea oricărui tip de peisaj – peisaj de pădure, de poiană, etc. – contribuind la relaxarea turiștilor atât prin efectul vizual, dar și auditiv (de la susur la zgomotul produs de apele învolburate în repezișuri) pe care îl are asupra turiștilor.

De asemenea, malurile joase ale râurilor acoperite cu pajiști de luncă oferă condiții excepționale pentru campare, mai ales pentru cei care practică drumeția sau turismul itinerant, dar și turismul de sfârșit de săptămână.

B.Potențialul turistic al lacurilor :

Lacurile din subcarpații Buzăului – prin geneză, mărime și integrare în peisaj prezintă o valoare turistică remarcabilă.

Zonă ce se remarcă îndeosebi prin lacurile naturale. Din această categorie fac parte :

a) Lacuri formate ca urmare a alunecărilor de teren. Acestea au apărut în spatele sau între valurile de alunecare a terenului și sunt prezente la Joseni, Policiori (pe Valea Grabicina), lacul Odăile – Bădila și Lacul de la Mlajet.

b) Lacurile cartsto-saline au apărut în urma dizolvării și a tasării în zonele de sare: grupul de lacuri de la Meledic, Lacul de la Odăile situat la izvoarele Murătoarei. Până în prezent nu au fost create condiții pentru valorificarea proprietăților lor terapeutice.

c) Ochiurile din craterele Vulcanilor Noroioși au dimensiuni mici, forma circulară și caracter efemer.

d) Lacuri de baraj natural formate prin bararea cursului unei ape curgătoare prin alunecări de teren : Lacul Tâlharilor de pe Valea Hansaru, Lacul Casoca etc.

Lacurile din subcarpații Buzăului prezintă un deosebit interes turistic și prin faptul că (unele dintre ele) sunt amplasate în zone care dețin și alte obiective turistice – cum sunt lacurile de la Meledic, lacul Odăile – Bădila, lacurile de la Vulcanii Noroioși, sporind frumusețea acestor zone.

Însă și celelalte lacuri constituie importante puncte de atracție turistică, fiecare dând un plus de atractivitate zonei în care se află.

C.Potențialul turistic al apelor subterane :

Apele subterane, prin formele de organizare hidrografică existente, se implică și ele în derularea actului turistic, constituind obiective naturale de atracție turistică sau "Materie primă pentru diferite activități turistice".

Apele minerale – ocupă un loc aparte în cadrul resurselor turistice potențiale, generând una dintre cele mai vechi forme de turism – turismul balnear. Importanța lor deosebită se datorește eficienței în prevenirea și tratamentul – prin cură internă sau externă – a diferitelor afecțiuni.

În zona subcarpaților Buzăului apele minerale sunt în cantități mari și variate în conținut fiind valorificate într-o mică măsură.Cele mai importante izvoare apar în raza stațiunii balneo – climaterice Sărata Monteoru și sunt sulfuroase, clorosodice, sulfatate și bicarbonatate.

Apele minerale clorosodice dețin cu o concentrație de peste 14 g/l NaCl, sunt considerate ape sărate (hiopertone) și sunt folosite în stațiunea balneo – climaterică Sărate Monteoru. Apele minerale clorurate – sodice hipertone (1-15g/l) provin din izvoarele minerale prezente în zona cutelor diapire și sunt valorificate la Sărata Monteoru în cura internă, inhalații, pulverizații, gargarisme.

Apele iodurate sunt ape minerale cu un conținut de iod de minimum 1mg/l fiind indicate în afecțiuni endocrine, metabolice, gută etc.

Pe lângă cele de la Monteoru, ape minerale mai apar și la Nehoiu, Fișici, Nifon, Lopătari, însă acestea sunt insuficient valorificate.

4. POTENȚIALUL VEGETAȚIEI

Învelișul vegetal joacă un rol deosebit în diversificarea potențialului turistic naturale și contribuie la susținerea fenomenului turistic, generând chiar anumite forme de turism.

Vegetația în general este puternic influențată de condițiile morfologice și climatice, de particularitățile pedologice, geologice și morfometrice care favorizează sau restrâng apariția speciilor vegetale.

În funcție de aceste particularități vegetația naturală a subcarpaților Buzăului aparține etajelor pădurilor foioase mezofile, stejaretelor, silvostepei și stepei, (figura 10).

Referindu-se la rolul pădurii în activitatea de turism Ion Machedon (1996) afirmă că pădurea "… asigură o influență binefăcătoare asupra stării generale a organismului, nu numai prin ameliorarea climatului, ozonificarea aerului și purificarea sa de particulele de praf și alte elemente toxice, ci și prin efectual calmant, de confort psihic caracteristic întregii ambianțe din pădure, prin spectacolul de varietăți (coloristic, cinegetic, peisagistic, muzical etc.) inegalabil pe care pădurea îl oferă vizitatorilor, cu atâta generozitate, în orice anotimp al anului".

A. În componența etajelor pădurii din subcarpații Buzăului se includ:

a) Subetajul pădurilor de amestec – rășinoase și fag întâlnit doar pe culmile mai înalte ale Ivănețului și a Brăzăului. În cadrul acestui subetaj predomină bradul (Abies alba) și molidul (Picea excelsa), iar pe pantele sudice se întâlnește facul (Fagus silvastica) ;

b) Subetajul făgetelor apare în zona de întrepătrunderea carpato – subcarpatică prezentând o dezvoltare mai mare în culmea Ivănețului ;

Arboretele sunt alcătuite din fag la care se adaugă diseminat bradul (Abies pectinata) și paltinul de munte (Ulmul montana).

c) Subarboretul gorunetelor este întâlnit în dealurile Priporu, Cornetu, Salcia și Pănătăului, precum și pe pantele nordice ale culmii Ciolanului și pe culmea Istrița. Se mai întâlnește și la nord și sud de Valea Slănicului, pe dealurile Bocului și Lopătari.

Depresiunile care le înconjoară : Calvini, Pătârlagele, Sibiciu, Ghiocai, Lopătari sunt acoperite cu pajiști secundare și terenuri agricole.

Comunitățile caracteristice acestei fâșii sunt făgeto-gorunete și șleaurile de deal cu gorum și fag; apar carpenul (Carpinus betelus), teiul (Tilia cordata), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus foliacea).

Stratul de arbuști are o componență floristică variată fiind format din corn (Corus mas), sânger (C. sanguina), soc (Sambucus nigra).

Pe lângă aceste foioase mai întâlnim stejarul (Quercus robur), jugastrul (Acer platanoides) sorbul de câmp (Sorbus terminalis), mărul pădureț (Malus silvesticus) etc.

Caracteristică vegetației subcarpaților Buzăului este prezenta pădurilor de stejari mezofili sub forma șleaurilor de luncă.

B. În partea de sud și sud – est a Subcarpaților Buzăului se desfășoară zona silvostepei sub forma unui brâu îngust ce cuprinde pantele sudice și sud – estice ale culmii Istriței și ale Piemontului Blăjanilor.

În componența sa floristică, pădurile apar sub formă de pâlcuri de stejar pedunculat, stejar pufos și stejar brumăriu. Nu lipsesc nici stratul de arbuști alcătuit din aceleași specii ca în gorunete și nici stratul alcătuit din graminee cu rizouri. Stepa pătrunde din sud acoperind îngusta fâșie de contact a glacisului Istriței fiind prezentă până în Depresiunea Pârscov. În lungul apelor se dezvoltă o vegetație de luncă în cadrul căreia abundă specii mezofile și hidrofile – salcia, trestia, papura etc. O particularitate importantă a covorului vegetal al subcarpaților Buzăului o constituie prezența elementelor submediteraneene deosebit de atractivă din punct de vedere turistic. Ele apar printre gorunetele silvostepei de pe versanții cu expunere sudică.Printre speciile submediteraneene se remarcă mojdreanul, cărpinița, liliacul sălbatic etc.

Valoarea turistică a vegetației acestei zone sporește și prin prezența unor rezervații științifice și a unor specii declarate monumente ale naturii care atrag un număr mare de turiști.

Figura 10. Harta vegetației

Printre aceste rezervații se numără :

● Pădurea de stejar (Q. pubescens) de la Crivineni se găsește pe dreapta Buzăului, în apropierea localității de la care și-a luat numele, Crivineni (la nord de Pătârlagele). Ea acoperă partea superioară a versantului estic al interfluviului dintre Valea Muscelului și Valea Buzăului. Are o suprafață de 128 ha.În compoziția floristică a arboretului predomină stejarul pufos, iar către vale apare rar carpenul (Carpinus betelus), tei pucios, (Tilia cordata), calin (Viburum sp.).

Subarboretul este format din mojdrean (Fraxinus ornus), corn (Cornu mas), arțar tătăresc (Acer tataricum), păducel (Crataegus monogyna), crușin (Rhamnus cathartica), măceș (Rosa canina). Se observă regenerarea la stejar, tei și mojdrean.În pătura ierbacee există : Frăgurel (Potentilla miorantha), trifoi (Trifolium apestre), bărbușoara de munte (Arabis turrita), năpraznic (Chrysanthemum corymbosum), morcov (Daucus carota), Poa nemoralis, Festuca valesiaca etc. Pe alocuri după tăierea arboretului s-au format tufărișuri de mojdrean cu corn.Pe versantul sudic în imediata apropiere de pădure se dezvoltă pajiști alcătuite din Botriochloa iscchaemum cu Carex humilis. În compoziția floristică Chrysopogon gryllus, Medicago minima, Thymus collinus, Verbascum phlomoides, Galium verum, Stachya recta etc. Pe solul gălbui, pe o pantă cu înclinare slabă se formează o asociație de Carex humilis cu Festuca rubra, Chrysopogon gryllus, Botriochloa ischaemum, Onobrychis viciifolia, ca și alte elemente pontice ca Linum austriacum, Linum flavum, Tragopogon orientale și numeroase leguminoase. Acestă enclavă de vegetație de pădure mediterană și de pajiști cu numeroase elemente pontice, submediteraneene-pontice și mediteraneene prezintă un deosebit interes științific, adăugând și o notă aparte în peisajul depresiunii Pătârlagele.

Pătrunderea elementelor pontice xerofile se observă și mai la nord, la interferența subcarpaților cu muntele. Acest fenomen s-a observat mai ales în ultimii ani de secetă consecutivă în această parte a țării.

Pădurea de aici reprezintă unul din sectoarele cu poziția cea mai ridicată altimetric din țara noastră. Pădurea de stejar pufos apare ca o insultă între păduri de gorun și fag.

● Rezervația "Muchia cu liliac" se găsește la sud vest de Sătuc (circa 3 km de Berca), pe dreapta Buzăului, la altitudinea de 431 m.

Aici se dezvoltă tufărișuri alcătuite din liliac, scumpie, mojdrean, sorb (Sorbus austrica), crușin, corn, drob, cu diferite plante ierboase xerofile și xeromezofile : Seseli gracile, Malampyrum arvense, Asperula cynanchica, Cnidium silaifolia, Galium verum, Campanula glomerata, Sedum maximum, Inula ensifolia etc. Alături este un arboret din stejar pufos cu scumpie, mojdrean și drob, iar pe versantul nordic apar și gorumul cu mult tei, jugastru, arțar tătăresc, cireș (Cerasus avium) având în stratul ierbaceu plante specifice acestor păduri : Lithosperum purpureo-coerubum, Asparula taurina, Dactylis polygama, Melica uniflora etc.

● Rezervația Pădurea de stejar pufos, cu liliac și scumpire de la Cernătești se află la est de Cernătești. Ca și rezervația Pâclele Mari și Pâclele Mici se găsește în silvostepă, astfel ca vegetația lor se aseamănă foarte mult. Are o suprafață de 1,5 ha.

Liliacul sălbatic (Syringa vulgaris) reprezintă un arbust din familia Oleaecelor – înalt până la 7 m, cu frunze ovale, cordate la bază și flori colorate în diferite nuanțe dispuse în panicule. Ele constituie o particularitate de seamă a covorului vegetal al Subcarpaților, fiind întâlnit azi în zona Pâclelor, în perimetrul vulcanilor noroioși. Prezența lui pe dealul Cernătești se explică prin expoziția sudică a versantului la care se adaugă influența unor factori locali, dintre care cel mai mare rol îl are în prezența înălțimilor ierboase mai mari din est care atenuează mult caracteristicile maselor de aer care bat iarna din direcția nord-est, prezența fohnului precum și inversiunile termice ce se produc frecvent pe culoarul Văii Slănic (în timp ce vara se resimt aici pregnant influențele din câmpia Română).

Arboretul este constituit din : stejar pufos, carpinita (Carpinus orientalis) și mojdrean (Fraxinus ornus) ; în surarborete : liliac (Syrinya vulgaris), scumpie (Cotinus coggygria), salba moale (Euonymus eusopaeus), crucin (Rhamnus cathartica), măceș (Rosa canina) etc.

În pătura ierbacee există plante xeromezofile : Stachya recta, Asparagus verticillatus , Origanum vulgare, Gelium mollugo, etc. ca și plante specifice pădurilor de cvercinee : Aperula taurina, Brachypodium sylvaticum etc. Lângă pădure se întind cenoze stepice de colilie, (Stipa tirsa mai ales), se asociează codominante ca păiușul (Festuca valesiaca) sau bărboasa (Botriochloa ischaemum) cu diferite alte plante xerofile sau zeromezofile stepice pontice sau sudice, mediteraneene și ponto-submediteraneene.

● Pe Dealul Botanu în etajul pădurilor nemorale pătrund elemente stepice formând pajiști stepizate. Alături de pădurea de fag se dezvoltă grupări vegetale formate din stipa capillata, Festuca valesiaca, Agropyron cristatum, Botriochloa ischaemum, Melica ciliata, Taraxacum serotinum, Asperula cynanchica, Calamintha nepeta, scabiosa ochroleuca, Onobrycin viciifolia, Dianthus rahmanii, tragopogon orientalis, Astegalus onobrychis, Carex humilis etc.

Pe o creastă sub vârful Botanu se dezvoltă gruparea vegetală în care predomină Sesleria heufleriana, la care se asociază drobul (Campanula glomerata), trifoiul (Trifoliul alpestre), clopoțel (Campanula glomerata), năpraznicul (Chrysantheum corymbosum), liliuța (Anthericum racemosum), iar alături tufărișuri de liliac, mojdrean, scumpie, păducel, caproi (Lonicera xylosfera), carpen (Clemantis vitalba) și rare exemplare de fag, mesteacăn și paltin, alun, cătina (Virburum opulus), murul (Rubus sp.), tulichina (Lilium martagon), iar pe versant se dezvoltă pădurea de fag cu mălaiul cucuiului (luzula luzuloides).

Această stațiune cu tufărișuri de mojdrean și scumpie de pe Dealul Botanu a fost propusă ca rezervație naturală.

● Rezervația botanică Lacul Manta se găsește pe interfluviul dintre Valea Chiojdului și Buzău, la altitudinea de peste 900 m, spre nord vest de Pătârlagele (circa 7 km pe linie dreaptă). Lacul s-a format la izvoarele unui pârâiaș de sub Vărful Manta spre sud est de aceasta, în etajul pădurilor de fag (Fagus sylvatica).

Prin pădurile de fag tinere se dezvoltă și pâlcuri de mesteacăn (Betula pendula) cu care exemplare de plop tremurător (Populus tremula), arin (Alnus glutinosa), scoruș (Sorbus aucuparia).

Lacul este acoperit cu un strat plutitor de turbam format din diferite specii de mușchi ca și dentița (Bidens tripartitus), papua (Tyoha latifolia), diferite specii de rogoz (Carex), rachitan (Lythrum salicaria), tarsa (Deschampsia caespitosa), pipirig (Scirpus silvaticus), limbarița (Alisma plantago), diferite specii de rugină (Juncus sp.) etc. Pe turbărie s-au instalat arini (Alunus grlutinosa), mesteacăn (Betula pendula), plop tremurător (Populus tumula), salcie (Salix cinera). Împrejurul lacului cresc arini cu salcii, cu tarsa (Deschampsia caespitosa) și diferite plante hidrofile, pe sol turbos.

În partea centrală a lacului arinii și mestecenii sunt mai piperniciți și mai rari și prin tufele lor crește roua cerului (Drosera rotundifolia). Tot aici crește și un pui de pin (Pinus silvestris), iar spre vârful Manta se dezvoltă pădurea de mesteacăn cu afini (Vaccinium syrtillus), în care diseminat se găsesc și rare exemplare de scorus (Sorbus aucuparia). Pe culme crește pădurea de fag în amestec și plop tremurător, alun, iar alături un pâlc de pini, proveniți din plantație.

● Parcul dendrologic Monteoru este situat în sud-estul culmii Istrița, în bazinul superior al pârâului Sărata, în localitatea Monteoru, pe fostul domeniu al familiei Monteoru. Suprafața sa este de circa 2 ha și a fost înființat cu circa 90 ani în urmă. Altimetric se alfă situat între 200-275 m. Versanții acestei culmi sunt fragmentați de mai multe ravene și torenți cu desfășurare est – vest și nord-est – sud-vest care se situează căre albia Sărații.

Există specii forestiere indigene și exotice, care prin varietatea lor prezintă un interes științific deosebit. Parcul oferă un cadru ambiant deosebit de plăcut și atractiv. Aici își dau întâlnire arbori și arbuști specifici pădurilor noastre cu cei originari din estul Chinei, din Japonia și din America de Nord, subliniindu-se varietatea formelor și frumusețea ornamentului, a coloritului frunzelor și a florilor : molidul alb (Picea anies), bradul alb (Abiens alba), tuia (Thuya orientana), tisa (Taxus bascata) cresc alături de plopul alb (populus alba), plopul negru (Populus nigra), scumpia (Cotinus cygria), salcâmul galben (Ladumum anagyroides), pinul comun (Picea excelsa), ienupărul de Virginia (Junpenus Virginiana).

Cele două exemplare de ginkgo (unul fructifică abundent), sunt singurele în județul nostru.Rețin atenția, arțarii, frasinii și castanii ce se fac remarcați prin dimensiunile lor, prin vigurozitatea ieșită din comun.

Se remarcă castanul cu flori galbene (Aesculus octandra), simbovina americana (Cettis occidentalis), paulovina (Pawlonia tementosa) și bujorul de mare (Paconia arborea), arborescent originar din China, fiind identificat la București, Cluj și simeria, înalt până la 2m constituind o raritate floristică.Deși foarte sensibil la curenții de aer rece, se dezvoltă totuși foarte bine, aici lipsit de o protecție specială, nedegerabil nici chiar în lunile foarte friguroase. El înflorește abundent în perioada 25 aprilie – 5 mai. Florile sale sunt mari, bătute, de culoare roz.

Structura variată și complexă a vegetației, aspectul său decorativ, importanța științifică pe care o reprezintă justifică trecerea acestui parc în rândul rezervațiilor naturale ale județului.

Stațiuni cu arborete de stejar pufos și cărpiniță, mojdrean sau cu tufărișuri de liliac și scumpire se mai găsesc lângă localitatea Săpoca, de asemenea, în bazinul Slănicului, pe dealul Răteștilor și în partea de sud – est a Dealului Istrița.

5. POTENȚIALUL FAUNEI

Fauna, ca și vegetația, se impune prin varietate, densitate și valoarea trofeelor din punct de vedere turistic prezentând importanța prin valoarea sa estetică, recreativ-cinegetică și științifică. Deși are o mobilitate accentuată în spațiu, fauna se structurează la rândul său, altitudinal în funcție de etajele de vegetație.

Subcarpații Buzăului sunt populați de o faună de dealuri caracteristică pădurilor de fag și stejar, în care se întrepătrund atât elemente montane, cât și de stepă.

Fauna terestră :

Dintre speciile de pădure, cel mai important element faunistic și vânătoresc este căprioara (Capreolus capreolus), care nu numai că are cea mai largă răspândire dintre toate speciile cinegetice (din pădurile de rășinoase până în stăjerete), dar este și reprezentată prin cele mai mari efective. În ultimii ani, acestea au descrescut în zona montană, însă au crescut în cele de deal și de câmpie, unde au populat – contrar așteptărilor – și fondurile de vânătoare lipsite de păduri.

Această specie care preferă zonele de margini ale pădurilor, este precumpănitoare într-o serie de fonduri vânătorești, ca : Tisău, Grăjdana, Cislău, Rușavățu, Vintilă Vodă, Pătârlagele ș.a. Alături de căprior, mistrețul (Sus scrofa) este, de asemenea, o specie cinegetică valoaroasă, care prezintă o densitate însemnată în făgetele și forunetele din cuprinsul unor fonduri de vânătoare din masivul Dealul Mare (Tisău, Grăjdana, Fura Sărății), urmate de Gura Teghii, Bâsca Mare, Brăești, Cislău etc. Condițiile de hrană mai bune au făcut ca în regiunea de dealuri, numărul exemplarelor de mistreți să se înmulțească mai mult decât în regiunea de munte.

Cerbul carpatin (Cervus elaphus) și ursul brun (Ursus arctos) sunt localizați mai ales în zona de contact carpato-subcarpatică. Cerbul carpatin se găsește în număr mare în fondul ce vânătoare Bâsca Mare, urmat de Gura Teghii, Bisoca și Valea Nehoiu, iar ursul brun de asemenea, la Bâsca Mare, Bisoca, Gura Teghii, Valea Nehoiu ș.a.

Dintre răpitoare, cel mai dăunător element faunistic este lupus (Canis lupus). Deși are o densitate redusă, totuși este prezent în toată regiunea cercetată. Tot cu aceeași largă repartiție, însă cu o frecvență mai mare, trebuie menționată pisica sălbatică (Felix silvestris) îndeosebi la Grăjdana, Cislău, Cătina, Brăești, Colți; nevăstuica (Mustela nivalis) la Cătina, Cislău, Pătârlagele, Monteoru; dihorul (Mustela speciae) mai ales la Pătârlagele, Cislău, Gura Sărății, Grăjdana, Aldeni și viezurele (Meles meles) la Pătârlagele, Cislău, Vintilă Vodă, Gura Teghii, Bâsca Chiojdului. Pisica sălbatică și dihorul se găsesc în toată regiunea subcarpatică a Buzăului și în toate fondurile de vânătoare din această regiune. Un răpitor care era pe cale de dispariție, dar ale cărui efective au crescut în ultimul timp datorită ocrotirii prin lege, este râsul (Linx linx). Această splendidă "panteră" a Carpaților, coboară și în Subcarpați până la aproximativ 700 m altitudine, în pădurile cu stâncării din fondurile : Bâsca Mare, Bisoca, Vintilă Vodă, Brăești, Colți și Bâsca Chiojdului. Iepurele (Lepus eropaeus) este foarte răspândit în această regiune.

Dintre păsări se remarcă : cocoșul de munte (Tetrao urogallus), o adevărată podoabă cinegetică. Trăiește printre rășinoasele din partea de nord a regiunii cercetate, până la limita acesteia cu zona alpină. Se găsește mai ales în fondul de vânătoare Bâsca Mare, Gura Teghii ș.a. O arie de răspândire mult mai întinsă are ierunca (Tetrastes bonasia), care populează nu numai pădurile amestecate de rășinoase și fag, ci și de făgete din cuprinsul fondurilor de vânătoare de la Biscoa, Brăești, Colți și Valea Nehoiu, coborând în zona pădurilor de amestec fag-gorun (Păârlagele, Cislău) și în aceea a gorunetelor la Tisău, Grăjdana, Măgura, Cislău, Pătârlagele. Iepurele și potârnichea (Perdix perdix) constituie cel mai important vânat, atât din punct de vedere economic, cât și vânătoresc sportiv. Ambele sunt specii de păduri, cât și în afara acestora.

În timp ce potârnichea are un areal restrâns la zona de contact a dealurilor cu câmpia (Năeni, Monteoru, Gura Sărății) și în continuare aproximativ până la Cislău – Cozieni – Policiori – Beceni, iepurele are o largă răspândire pătrunzând dinspre câmpie până în zona montană. Deși numărul exemplarelor scade treptat, de la câmpie la munte, chiar și în cele mai nordice fonduri de vânătoare din subcarpați (Bâsca chiojdului, Colți, Brăești, Vintilă Vodă) această specie se află în număr mai mare decât celelalte elemente de faună.

Ca și în domeniul vegetației, în complexele faunistice sunt prezente o serie de elemente submediteraneene, care reflectă condițiile topoclimatice speciale. Cel mai reprezentativ este scorpionul (Euscorpius carpaticus), care înaintează pe afluenții subcarpatici de pe stânga Buzăului până la Colți, Fișici, Gura Văii, Lopătari. Se adaugă prezența termitelor (Leucotermes lucifugus rossi) la Tohani, precum și a ciocănitoarei balcanice (Dryobates syriacus balcanicus).

Deși răspândirea elementelor faunistice este mai puțin în legătură cu factorii fizico-geografici decât a formațiunilor vegetale, totuși și complexele faunistice de dealuri prezintă aceleași particularități de întrepătrundere și amestec cu fauna de munte și câmpie.

Fauna acvatică este reprezentată în mare parte prin cea de altitudini mijlocii : clean și mreană. O mare importanță pentru pescuit o are însă păstrăvul indigen (comun), care pătrunde din regiunea montană în apele de la limita nordică a regiunii subcarpatice (Buzăul, Bâsca Mare, Bâsca Mică). Cleanul și mreana (mult mai puțin carasul, roșioara etc.) pătrund din Siret și urcă pe ape până la limita de nord a regiunii subcarpatice, îndeosebi pe râul Buzău.

Prezența acestor specii în apele din subcarpații Buzăului a favorizat dezvoltarea pescuitului sportiv care se face numai cu undița și cu ajutorul momelei naturale în apele de deal. Înmulțirea peștilor se face pe cale naturală ; în județul Buzău există o singură păstrăvărie la Musa, pe malul stâng al pârâului Bâsca Mică, unde se crește păstrăvul indigen.

Pornind de la abordările teoretico–metodologice de până acum, cu privire la principiile de realizare a zonării turistice a teritoriului, s-a realizat evaluarea potențialului turistic natural al unităților administrativ-teritoriale de bază din zona de studiu, după Institutul de Geografie al Academiei Romane, (tabelul 2, 3, 4); iar în partea finala a tezei a fost realizată o reprezentare spațială a punctajului, rezultând în final diferite hărți ale potențialului turistic.

Tabelul 2. Evaluare cadru natural în Subcarpații Buzăului

(Sursa: realizat după Institutul de Geografie al Academiei Romane)

Tabelul 3. Evaluare arii protejate în Subcarpații Buzăului

(Sursa: realizat după Institutul de Geografie al Academiei Române)

Tabelul 4. Evaluare factori naturali terapeutici în Subcarpații Buzăului

(Sursa: realizat după Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie)

PARTEA A IV-A

FACTORI ȘI RESURSE ANTROPICE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL

Potențialul turistic antropic al subcarpaților Buzăului s-a conturat în timp istoric, îmbogățindu-se treptat în urma ascensiunii creative a oamenilor acestor meleaguri care au produs mereu valori noi în concordanță cu creșterea pretențiilor sale de cultură și civilizație.

Deși mare parte a obiectivelor turistice antropice, existente în prezent, au fost ridicate de oameni în alte scopuri (ex. complexul de așezări rupestre de la Aluniș) ele au ajuns în această ipostază de "potențial turistic" treptat atrăgând în prezent un mare număr de turiști.

Zona subcarpaților Buzăului este deținătoarea unui tezaur remarcabil de vestigii arheologice, monumente istorice de arhitectură și de artă care atestă evoluția și continuitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și a artei poporului român.

Fondul turistic antropic din subcarpaților Buzăului reunește o gamă foarte largă și variată de componente, care pot fi grupate în:

– obiective cultural – istorice;

– obiective etnoculturale și etnofolclorice.

1. POTENȚIALUL SOCIO-ECONOMIC

Viata social-economica din zona Subcarpatilor Buzăului, este o zonă rurală, cu o tendință de îmbătrânire a populației și de migrare, mai ales în străinătate. Locuitorii comunelor din zona de studiu sunt distribuiți inegal, comuna Berca fiind, de departe, cea mai numeroasă și cu ponderea economică cea mai mare.

Principalele surse de venituri provin, în ordinea importanței, din: agricultură, creșterea animalelor, prelucrarea lemnului, industrie, comerț și activități de turism. Excepție face comuna Berca unde peste 2900 locuitori lucrează în industrie, mai ales exctractivă.

Un factor esențial în analiza unui teritoriu îl reprezintă evaluarea resurselor naturale și umane, deoarece prin caracteristicile sale reflectă nivelul de dezvoltare socio-economică. Capitalul uman este unul din elementele majore în dezvoltarea rurală, între populație și economie existând un raport de complexitate și interdependență, (dupa: Rusu, M., Dezvoltarea rurală în România, Institutul de Economie Agrară, 2005, pag. 154). Factorul uman constituie elementul cheie al dezvoltării, principala resursă și principalul factor de producție și obiectivul final al întregii activități economice.

Analiza valorilor indicatorului mărimea demografică evidențiază neuniformitatea demografică a comunelor, (figura 11): cea mai mare comună din punct de vedere demografic este Berca, cu aproape 10.000 locuitori, 55% sunt comune mari cu un număr de locuitori între 5.000-10.000, 40% au între 2000-5000 de locuitori, din punct de vedere demografic acestea fiind comune mijlocii. La nivel de sate, cea mai mare parte a zonei analizate se caracterizează prin predominarea așezărilor de dimensiuni mici și foarte mici, unele dintre ele având chiar sub 50 de locuitori: Buduile-22 de locuitori, Gresia 8 locuitori, Arbănași cu 10 locuitori, Valea Roatei-11 locuitori, Fata lui Nan-12 locuitori, Pârjolești-32 locuitori, Trestieni-41 locuitori. Cea mai mică așezare din punct de vedere demografic este Grabicina de Sus cu numai trei locuitori la nivelul anului 2011, fiind și cel mai intens afectată de procesul de depopulare.

Figura 11. Distribuția așezărilor după numărul de locuitori

Structura populației a presupus împărțirea acesteia pe grupe după anumite caracteristici teritoriale, demografice, socio-culturale. Studiul de față își propune, cu precădere, o analiză a aspectelor economice. Toate modificările intervenite în evoluția și structura populației totale și a populației în vârstă de muncă influențează populația activă și mai departe, populația ocupată.

Pentru analiza structurii populației ocupate, (figura 12), pe domenii de activitate s-au luat ca ani de referință 1992 și 2008. Din prelucrarea datelor obținute de la Institutul de Statistică rezultă o scădere a populației ocupate în cele trei domenii de activitate de la 7813 locuitori în 1992 la 5443 în 2011, situație generată de închiderea multor unități comerciale din zonă sau disponibilizarea unei mari părți din salariați (fabrica de sticlă Rubinul din Berca). La nivel de comună se manifestă o scădere a ponderii populației ocupate în sectorul primar, în toate localitățile analizate, existând comune care nu au nicio persoană ocupată în domeniul primar: Lopătari, Săpoca, Unguriu.

A scăzut și ponderea populației ocupate în sectorul secundar în localități precum Berca, Beceni, Scorțoasa, Măgura din cauza închiderii multor unități industriale în perioada de tranziție. Cea mai lentă scădere se înregistrează în domeniul servicii. Modificările intervenite în economie au determinat schimbări în structura populației ocupate, din punct de vedere al numărului persoanelor angajate pe diferite activități ale economiei și din punct de vedere al mediului în care se desfășoară aceste activități.

Figura 12. Structura populației active și inactive

Șomajul este probabil cel mai de temut fenomen al zilelor noastre. El afectează toate categoriile sociale, reprezintă o stare negativă a economiei, de dezechilibru între cererea și oferta de muncă, în care o parte a populației apte de muncă nu are loc de muncă asigurat, existând un excedent de mână de lucru, o ofertă superioară cererii pe piața muncii, deci numărul solicitanților de locuri de muncă este mai mare decât numărul de locuri de muncă.

Din datele obținute la recensământul din anul 2002 cele mai ridicate valori ale șomajului se întâlnesc în comunele Chiliile cu 61% (121 șomeri, 197 populație activă), Pănătau cu o rată a șomajului de 47% (402 șomeri și 848 populație activă), din cauza lipsei unor unități economice care să poată ocupa populația aptă de muncă. Cele mai scăzute valori ale șomajului se înregistrează în Berca-15%, Bozioru-13% datorită ocupării populației în industria extractivă din zonă sau industria de exploatare si prelucrare forestieră.

Majoritatea celor care au o activitate în spațiul rural folosesc în puține cazuri munca salarială, retribuită, astfel în agricultură se află 2% din numărul de persoane angajate, înregistrate oficial la inspectoratele teritoriale de muncă (2011), iar economia rurală non-agricolă folosește numai 26% din totalul populației active în spațiul rural subcarpatic.

La nivel local, în perioada 1992-2011, se constată o scădere a locurilor de muncă în sectorul non-agricol. Locurile reduse de muncă se datorează și faptului că doar 6% dintre micro-întreprinderile existente în județul Buzău se concentrează în spațiul subcarpatic, adică 5,2 unități la 1000 locuitori. Numărul mare de locuitori din lumea satelor pot deveni consumatori de servicii comunitare și individuale, în măsura în care pot deține mai multe venituri și pot plăti serviciile publice și private oferite. Există localități rurale în care s-au dezvoltat asemenea servicii, dar nu sunt folosite deoarece nu există clienți dispuși să le plătească (alimentare cu apă, canalizare, deșeuri – Cănești, Chiliile).

Dezvoltarea economiei rurale subcarpatice presupune utilizarea resurselor naturale existente, în termenii raționalității și reducerea impactului negativ asupra mediului înconjurător pe care îl au activitățile economice (exploatările pretroliere din zona Berca-Arbănași, exploatările balastiere din zona Viperești, Unguriu), motiv pentru care marea majoritate a programelor și proiectelor comunitare sunt orientate spre susținerea financiară a întreprinzătorilor, utilizatori de servicii ecologice, în concordanță cu cerințele legislative ecologice.

În cei aproape douăzeci de ani de schimbări politice, spațiul rural subcarpatic Buzoian a cunoscut puține progrese. Aspectele negative pornesc de la valorificarea necorespunzătoare și insuficientă a resurselor naturale, de la forța de muncă excedentară, dotarea redusă și resursele foarte mici ale populației. Din evaluările făcute, privind sursele de venituri din mediul rural, rezultă că circa 55% dintre fermieri sunt săraci. Practic în zona analizată se poate vorbi de următoarea tipologie economico-funcțională a gospodăriilor rurale: gospodării cu activități în agricultură și servicii (Chiliile, Cănești, Odăile); gospodării cu activități în legumicultură și creșterea animalelor (Săpoca); gospodării cu activități în exploatare forestieră și agricultură (Lopătari, Beceni, Brăiești, Parscov, Pănătău); gopodării cu activități în exploatare petrolieră și agricultură (Berca, Scorțoasa, Măgura); gospodării cu activități în agricultură și turism (Bozioru, Colți, Lopătari, Viperești, Măgura, Mânzălești); gospodării cu activități mixte (Parscov, Berca, Unguriu, Vintilă Vodă, Cernătești, Pănătău)

Un element esențial în dezvoltarea spațiului rural îl constituie amplasarea obiectivelor non-agricole. Activitatea de amplasare a noilor obiective economice (obiective industriale și de servicii) este complexă, deoarece presupune rezolvarea întregului set de probleme care concură la funcționarea și dezvoltarea sa ulterioară.

Corelând informațiile de la Registrul Comerțului, referitoare la tipurile de activități economice non agricole desfășurate în spațiul rural subcarpatic cu cele din teren, s-a constatat ca există o corelație directă între tipul de resurse și activitățile economice desfășurate. Astfel, în partea nord vestică cu importante resurse forestiere, s-au dezvoltat activități non-agricole de tipul celor de exploatare și prelucrare forestieră și mai puțin activități conexe acesteia, cum ar fi prelucrarea unor produse cu importanță farmaceutică-cătina albă și cătina roșie, fructele de pădure, plante medicinale.

Resursele de țiței și gaze au determinat dezvoltarea industriei de exploatare și prelucrare petrolieră în partea de sud a zonei analizate, în special în comuna Berca, principalul colector al producției de țiței și gaze. Tot prezența acestor resurse a dus și la formarea vulcanilor noroioși din zona Pâclele, cu importanță în dezvoltarea turismului rural.

Insuficient valorificate sunt resursele de sare din comune precum Mânzălești, Lopătari, Odăile, ce ar putea fi folosite în industria alimentară, sau izvoarele sulfuroase din Berca, Fișici, Mânzălești, a căror utilizare ar putea duce la dezvoltarea unui turism balneoclimateric.

O altă resursă importantă ca valoare este și chihlimbarul. Apariția chihlimbarului în zona Buzăului este probabil cunoscută încă din epoci preistorice. Noduli de chihlimbar erau colectați din aluviunile pâraielor ca elemente remaniate în urma proceselor de alterare-dezagragare. V. Giurcă afirma că prezența chihlimbarului în România este menționată într-un hirsov din 1578, când domnul Mihnea Vodă și soția Dna Neaga vizitând biserica construită în secolele IV-V în cătunul Aluniș înzestrează localitatea cu pământ pe care se află multe “cioburi” de chihlimbar de o rară frumusețe.

În spațiul subcarpatic Buzoian există o pondere însemnată de forță de muncă disponibilă, un nivel de educație și pregătire profesională scăzut, o rată a șomajului ridicată, spirit antreprenorial limitat, grad de ocupare în activități non agricole foarte mic, putere de cumpărare scăzută, dezvoltarea unor activități secundare agriculturii fiind benefică pentru reducerea disparităților economice și sociale din spațiul rural și pentru realizarea dezvoltării socio-economice.

Agricultura este un sector cu un potențial considerabil ocupând, prin tradiție, un loc important în structura economiei locale, (figura 13). În toate comunele analizate agricultura este principala ramură economică, cu ponderi foarte ridicate la veniturile locale: 95% în Chiliile, 80% Viperești, 90% în Colți, 75% Săpoca.

Figura 13. Structura populatiei ocupate pe sectoare de activitate

Cele mai scăzute valori se înregistrează în comuna Berca, cu doar 16%, industria asigurând 65% din veniturile populației. Ea reprezintă un factor important al stabilității sociale și al menținerii echilibrului ecologic, este ramura care asigură hrană populației și importante cantități de materii prime pentru industriile alimentare și alte industrii nealimentare.

Bogăția și diversitatea peisajelor cu care natura a înzestrat zona subcarpatică buzoiană, măiestria și hărnicia oamenilor de pe aceste meleaguri, numeroasele resurse ale solului și subsolului existente în acest spațiu, fac din zona colinară a județului Buzău, un areal cu un remarcabil potențial turistic socio-economic valorificat în bună măsură, dar cu multiple posibilități pentru o și mai bună valorificare a lui.

Astfel, expoziția sudică și sud-estică a dealurilor a permis apariția așezărilor omenești care în timp au evoluat atât ca suprafață, cât și sub aspect demografic conducând la formarea de sate și comune mari, (figura 14). Condițiile oferite de această orientare a culmilor deluroase au favorizat cultura viței de vie și a pomilor fructiferi, zona fiind recunoscută pentru podgoriile ei întinse cu o mare productivitate, care au dat naștere vinurilor superioare din subcarpații Buzăului – ex. podgoria Dealul Mare.

Figura 14. Distribuția așezărilor după funcția economic

De asemenea, topoclimatul de adăpost al depresiunilor din subcarpații Buzăului a permis apariția satelor mari, cu gospodăriile grupate pentru o utilizare cât mai eficientă a terenurilor. La contactul dintre dealuri și câmpie apar tot sate grupate, care beneficiază în economia lor atât de bogățiile zonei deluroase – cu vii și livezi, cât și de bogățiile zonei de câmpie – întinse terenuri agricole, dar și de importante resurse de subsol – țițeiul.

Satele de la contactul cu muntele se caracterizează prin prezența în teritoriul lor a unor întinse areale forestiere la care se adaugă principala bogăție a subsolului subcarpaților Buzăului – sarea – cu rezerve impresionante.

Așadar, atât prin originalitatea și bogăția resurselor proprii spațiului geografic aferent, cât și prin specificul etnocultural și etnografic, satul din subcarpații Buzăului poate să se constituie o gamă largă de motivații în turismul organizat și pe cont propriu.

Un număr mare de sate din această zonă, constituie destinații pentru turismul de sejur, turismul de cunoaștere, balneoturism etc.

Așezările rurale, de interes turistic sunt grupate pe baza specificului în câteva tipuri majore:

– satele peisagistice și climaterice se caracterizează prin prezența unui cadru natural atractiv, cu elemente de potențial turistic numeroase și variate, care favorizează petrecerea timpului liber. Așezările turistice de acest tip sunt adecvate turismului de sejur, oferind posibilități de plimbare în aer liber, băi de aer, helioterapie, drumeție – Vintilă Vodă, Berca, Măgura etc.

– satele balneare din zonă susțin turismul balnear de importanță locală, bazându-se pe resurse turistice și valorificate, cum ar fi apele minerale. Astfel, pe lângă cele de la Sărata Monteoru, ape minerale mai apar și la Fișici, Nehoiu, Nifon, Lopătari – fiind mai puțin valorificate, având doar importanța locală.

– sate cu monumente istorice, de artă și arhitectură cu valoare de excepție – Rătești – prin mănăstirea de aici, Cislău, Grăjdana, Măgura – Mănăstirea Ciolanu etc.

– sate cu obiective de interes științific dispun de diferite tipuri de rezervații naturale care prin inedit, unicitate, frumusețe, atrag spre vizitare numeroși turiști – Cernătești, Bădila, Mânzălești, Lopătari etc.

Satele de interes cultural – istoric atrag prin faptul că în aceste sate au trăit și au creat mari oameni de cultură : Vasile Cârlova (1809-1831) la Niscov, Vasile Voiculescu (m. 1963) la Parscov, Constantin Giurașcu (1875-1918) la Chiojdu, istoric și membru al Academiei Române, la Cândești a locuit și a creat : pictorul N. Grigorescu (în 1902, 1903), scriitorii Al. Vlahuță și Barbu Delavrancea.

Sate de interes etno-folcloric – din această categorie fac parte satele de la limita subcarpaților cu munții, în care portul popular, arhitectura, mobilarea și decorarea interioarelor, în sil rustic, muzica și coregrafia populară predomină impunându-se totodată și ca însușiri esențiale ale satului respectiv (Chiojdu, Lopătari, Mânzălești, împrejurimile Nehoiului etc.).

Sate pomi – viticole răspândite îndeosebi pe povârnișurile sudice și sud-estice ale Dealurilor Istriței, (foto 5) aceste sate asigură posibilitatea desfășurării activităților turistice pe toată durata anului, atât în perioada recoltării cât și după aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor și a preparatelor pe baza lor.

Foto 5. Sate viticole (sursa: www.antrec.ro)

În aceste sate (Greceanca, Pietroasa, Vernești, Cândești etc.) o atracție deosebită și în același timp o sursă de venituri, poate să o constituie băuturile răcoritoare și reconfortante preparate din fructe.

În această zonă există și componente de interes turistic, ca de exemplu Centrul de Cercetări Sericicole Cislău, Stațiunea de Cercetări Geografice a Institutului de Geografie București, de cunoaștere globală a mediului de la Pătârlagele; Stațiunea de Cercetări pentru Combaterea Eroziunii, de ameliorare a terenurilor degradate, a Institutului Agronomic București de la Aldeni; Stațiunea de Cercetări Viticole, înființată în 1893, de la Pietroasa ; Stațiunea de Cercetări și Producție Pomicolă, de la Cândești și de la Vernești. Toate aceste stațiuni de cercetare sunt legate de valorificarea superioară a resurselor agricole.

Unele din obiectivele industriale de aici (carierea de diatomită de la Pătârlagele, sonda-mină de petrol de la Sărata Monteoru, zona de extracție a petrolului de la Berca – Arbanasi) constituie și ele puncte de interes turistic, sonda-mină de la Sărata Monteoru fiind singurul loc din țara noastră unde țițeiul se extrage prin galerii.

Un alt argument pentru dezvoltarea turismului rural de aici îl constituie resursele de sare cu importanță în dezvoltarea economică locală la care se adaugă și calitățile terapeutice ale acestora asupra stării de sănătate a oamenilor.

În zona Buzăului rezervele de sare sunt enorme, fiind amplasate la suprafață. Aceste rezerve nu au fost niciodată exploatate organizat, s-a făcut o exploatare populară care reprezintă forma cea mai veche a exploatării sării la noi, anterioară exploatării domnești, înainte chiar de formarea statului feudal când producția era în mâna obștilor țărănești.

Maluri cu sare și ape sărate din această zonă sunt în comunele: Pătârlagele, Cozieni, Viperești, Lopătari, Colți, Chilii, Cănești, Scorțoasa, Mânzălești, Monteoru.

2. POTENȚIALUL CULTURAL ISTORIC

Diversitatea culturala a spațiului, aflat la interferența dintre trei provincii (Muntenia, Transilvania și Moldova), Subcarpatii Buzăului au câte ceva din toate dar, în același timp, și propria identitate, datorată predominării spațiului rural, așezării satelor în lungul văilor, existenței unor puternice și vechi centre religioase și monahale, existenței unor cătune izolate unde vechile tradiții au fost mult timp transmise din generație în generație.

Se poate observa în portul tradițional, zona Bisoca fiind bine cunoscută și în alte elemente precum: arhitectură tradițională, calendarul sărbătorilor de peste an și calendarul târgurilor, obiceiurile de naștere, nuntă, moarte, rețetele tradiționale, rânduiala vieții rurale, legendele și poveștile despre comori și boieri, crucile de hotar, fântânile, troițele și istorisirile despre puterile supranaturale ale unor locuri.

Toponimele si hidronimele sunt cea mai puternică dovadă a legăturii pe care oamenii locului o au cu resursele pământului sau cu lumea animalelor și plantelor. Nume precum Slănic, Sărățel, Cănești, Păcuri, Nucu, Colți sunt doar câteva exemple. Diversitatea culturală, completată de geodiversitate și biodiversitate reprezintă baza dezvoltării socio-economice a zonei de studiu. Dezvoltarea eco / agro / geo-turismului, revigorarea activităților tradiționale (prelucrarea lemnului, țesături, olărit), stoparea migrației, îmbunătățirea calității vieții au la bază păstrarea și valorizarea acestor tradiții.

Întărirea identității locale este cheia și soluția pentru atragerea locuitorilor în proiecte, în dezvoltarea inițiativelor locale, în crearea de IMM-uri, în formarea de asociații și parteneriate.

Inventarierea preliminară a permis identificarea elementelor de patrimoniu cultural local, a persoanelor resursă, a activităților tradiționale, a punctelor muzeale existente, a monografiilor și publicațiilor dedicate zonei, toate constituind o bază pentru evaluări viitoare. Direcțiile de dezvoltare identificate, integrează elementele de geodiversitate, biodiversitate și diversitate culturală.

În rândul obiectivelor turistice antropice din zona subcarpaților Buzăului se înscriu obiective istorice, artă și tradiție populară, instituții și manifestări culturale și construcții contemporane (muzee, case memoriale). Străveche vatră de istorie și civilizație, teritoriul subcarpaților Buzăului a păstrat peste vreme numeroase mărturii care atestă existența și continuitatea de locuire a populației pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri.

Săpăturile arheologice efectuate până în prezent demonstrează faptul că sunt rare cazurile când într-o arie geografică atât de restrânsă s-au concentrat atât de multe așezări omenești aparținând tuturor epocilor cunoscute în istorie. La contactul dintre deal și câmpie au fost descoperite vestigiile unor așezări puternice din epocile bronzului și a fierului. Importanta uniune de triburi tracice a creeat una dintre cele mai interesante culturi ale bronzului carpatic – cultura Monteoru. Primele vestigii ale acesteia au fost identificate în 1895 pe pantele dealului Cetățuia de la Sărata Monteoru.

Epoca fierului se remarcă prin numeroase descoperiri arheologice, iar cea mai interesantă dintre ele este statuia zeiței Anaithis găsită întâmplător în 1893 la Fântânele – Năieni sub culmea dealului Colarea. Tot aici au fost descoperite în 1978 primele vase din ceramică lucrate la roata olarului, datând din secolul al V-lea I.Hr. Din perioada geto-dacă datează singura "davă" din zonă -cetatea de la Gruiul Dării – Pietroasele – apărată de un val de piatră de dimensiuni impresionabile, precum și un mare depozit de statuiete, cea mai importantă dintre acestea fiind cunoscută sub numele de "Lupul de la Cârlomănești".

În perioada stăpânirii romane (306-337 d.Hr.) se construiesc la Pietroasele castrul și termele, în preajma cărora a fost descoperit mai târziu celebrul tezaur "Cloșca cu puii de aur".

Din perioada orânduirii feudale s-au păstrat numeroase vestigii sub forma ruinelor unor ziduri de apărare sau cetăți ca la Vintilă-Vodă și obârșia Cricovului Sărat, ruinele cetății de la Tisău, Berca etc. Complexul așezărilor rupestre se află în aria localităților Nucu – Bozioru, Aluniș – Colți, Ruginoasa – Brăiești și sunt săpate în gresie de Tarcău. Dintre acestea cea mai importantă este Peștera lui Iosif datată din secolul al IV-lea e.n. În peștera naturală Fundul Peșterii se află incizii valoroase, nedeplin elucidate, din epoca bronzului, Hallstatt-ului târziu și feudalism. Toate acestea sunt mărturii revelatorii ale unei istorii care se pierde în negura veacurilor, contactul cu acest adevărat tezaur spiritual dovedindu-se prin intermediul turismului individual sau în grup deosebit de atractiv și de instructiv.

La nivelul teritoriului subcarpaților Buzăului numărul cel mai mare de monumente de arhitectură este reprezentat de cele de cult, fie ansambluri monahale, fie biserici, schituri și mânăstiri, (figura 15). Există o serie de astfel de monumente de artă feudală din secolele XVI-XVII, care constituie obiective turistice ușor de atins, (tabelul 5).

Dintre acestea, din zona sudică a subcarpaților fac parte Mânăstirea Ciolanu, fondată de Doamna Neaga la 1568 ; Biserica Cislău (ridicată la 1569); Biserica Gavanu (1707) ; Schitul Cârnul (construit la începutul secolului al XVI-lea) ; Biserica Barbu (1668) ; Schitu Bradu (1619) ; Schitu Grăjdana, Schitu Rătești (ridicat din lemn înainte de 1634 și refăcut din zid în 1844), (foto 6;7;8;9).

Foto 6. Schitu Rătești Foto 7. Biserica Cozieni

Foto 8. Biserica din Ruginoasa Foto 9. Biserica Găvanu

Figura 15. Harta așezărilor monahale

La Ciolanu există un complex de obiective turistice alcătuit din Mânăstirea Ciolanu, Biserica din imediata vecinătate (ridicată la 1828), cu picturi de N. Teodorescu, N. Solescu și trei icoane de pe catapeteasmă ce aparțin lui Gh. Tăttărescu) poiana cu cele 16 sculpturi ale taberei organizate în 1970, la care se adaugă altele din tabere ulterioare, ruinele Castelului Doamna Neaga și Schitu Nifon. Pe Valea Sibiciului, în satul Aluniș există un schit săpat în stâncă, (foto 10), din a doua jumătate a secolului al XII-lea, iar pe Valea Slănicului, la Vintilă-Vodă, se află o biserică ridicată la 1532.

Monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă, în această categorie se înscriu toate clădirile care au multiple funcționalități – locuințe, sedii ale administrației publice orășenești și comunale, sedii de instituții de stat sau private, muzee și colecții diverse.

Foto 10. Chiliile de la Aluniș (Foto: Dinu L., 2010)

Alături de acestea se înscriu și elemente de factură populară : case, anexe gospodărești construite de meșteri populari cu elemente de stil specifice zonei buzoiene a subcarpaților – ex. Casa din Chiojd.

Muzeele reprezintă instituții de cultură intens vizitate, importante prin anexele lor științifice, artistice și culturale. În subcarpaților Buzăului remarcabile sunt: Muzeul Chihlimbarului de la Colți, (foto 11), și Muzeul Pietrei – muzeul în aer liber în punctul Fântâna Rece de la Măgura.

Foto 11. Muzeul Chihlimbarului de la Colți (Foto: Dinu L., 2009)

Cladiri si case memoriale, aici se includ clădirile și casele memoriale care au aparținut unor valoriși artiști, scriitori, oameni de știință, medici etc. În acest sens se pot menționa : casa memorială Vasile Cârlova de la Cârlovești, casa memorială V. Voiculescu de la Pârscov unde a locuit și a creeat marele poet și prozator buzoian, precum și faptul că la Cândști au locuit și au creeat la începutul secolului nostru Al. Vlahuță, B. Șt. Delavrancea și marele pictor N. Grigorescu.

Arta populară și manifestări etnofolclorice-elemente de potențial turistic, in aria Subcarpații Buzăului, cultura populară românească prezintă câteva trăsături distincte date de:

-vechimea locuirii acestor meleaguri;

-existența unui procent ridicat de populație rurală, cu ocupații meșteșugărești specifice;

-predominanța credinței ortodoxe;

-adaptarea noilor tendințe și a noilor tehnici contemporane la îmbogățirea și înobilarea artei populare.

Arta populară se poate defini ca fiind creația unei comunități, întemeiată pe o lungă tradiție, împletind funcționalul cu esteticul în opere de artă, în care formele și ornamentele sunt gândite ca întreguri destinate să îndeplinescă trebuințele materiale și spirituale ale indivizilor și a colectivităților în materie de arhitectură, organizarea interiorului, țesături, ceramică, unelte, podoabe, prelucrarea materialelor, pictură pe sticlă etc.

În satele din Subcarpații Buzăului elementele de artă populară se întâlnesc frecvent constituind atracții turistice atât fiecare în parte cât și privite ca un tot unitar. Zona etnografică Buzăiană, satele de aici ocupă străvechi vetre de locuire atestate arheologic din paleolitic și confirmate prin comunitatea elementelor de etnografie și folclor.

Privite în ansamblu, satele impresionează prin măreția gospodăriilor cu fața spre soare și zone deschise, pentru ca vederea din fereastră să fie amplă și plină de verdeață. Integrate cu mare grijă în cadrul natural, gospodăriile sunt așezate după teren, după soare, după vale, după direcția vântului și a ploii. Punctul central al satului îl reprezintă bătrâna biserică cu arhitectură ce amintește de casele tradiționale, (figura 16). Cum satele buzoiene au fost în majoritate batrânești, acestea oferă prin mărime, arhitectură și tematica picturală, date socio-economice despre viața și trăirile sătenilor.

Figura 16. Harta caselor tradiționale

Viața modestă, dar plină de mândrie a locuitorilor se citește în pictura interioară a lăcașelor de cult. În afara scenelor religioase, la cererea enoriașilor, pereții bisericilor erau acoperiți cu imagini din viața sfinților ocrotitori ai copiilor, vădanelor și familiei. Un exemplu de necontestat în reprezintă biserica din Jețu – Nehoiu, arsă din păcate dar reconstituită după planurile inițiale. Pictura exterioară din pridvorul bisericii, cu Raiul în stânga și iadul în dreapta, încântată prin decor, prin duioșie, simplitate și modul direct, oarecum satirizant, de prezentare a personajelor din lumea satului.

Interiorul locuințelor sătești, comod prin mobilier și încântător pentru ochi prin decor, este dominant de cromatica deschisă dată de albul pereților, al perdelelor, ștergarelor și cearceafurilor de perete. În trecut era nelipsit ștergarul legat în formă de fluture și pus desupra icoanei pe peretele de răsărit. Un element demn de remarcat pentru ștergarele ornamentale și uzuale din Subcarpații buzoieni este terminația acestora – o margine ajurată obținută prin înodare și încheiată cu ciucuri. Pereții din casa mare – camera de oaspeții – erau acoperiți cu covoare de lână, având ca ornament predominant roata – simbolul soarelui, al cerului și devenit, mai târziu, simbolul divinității.

Pentru zona Buzăului, în mod deosebit la Lopătari și Mânzălești, între decorațiunile de interior se remarcă țesăturile din păr de capră folosite ca preșuri (cele țesute în două ițe în război orizontal) și păretare (cele țesute în război vertical). Vestita creatoare populară Adela Petre a căpătat renume mondial cu aceste țesături, adevărate tapiserii ale epocii noastre.

Mobilierul simplu, realizat din lemn de brad sau stejar, era făcut să satisfacă toate necesitățile interne ale gospodăriei, iar ornamentul fin și discret, din elemente geometrice de veche tradiție, încântau ochiul, transmiteau “mesaje” și erau considerate purtătoare de noroc și sănătate.

Un element etnografic distinct este portul popular specific zonei. Costumul, în ansamblul său se înscrie în tipul carpatic a cărui origine se găsește în portul populației dacice, (foto 12).

Costumul popular femeiesc, reprezentat mai bine datorită deosebirilor de la o zonă la alta, se compune din: ie cu decor în “broci” sau “muște”, fotă de lână cu fond negru și decor în “vergi” roșii și albe, purtată peste un fustar alb; pe cap se purta maramă, tulpan sau batic și în picioare opinci sau pantofi trași peste ciorapi albi din lână și bunbac. Cu totul deosebit pentru zona Subcarpaților Buzăului este portul androcului (fustă creață din lână de culoare brună sau verde).

Foto 12. Portul popular specific zonei (Foto: Zamora V., 2009)

Portul bărbătesc este mult mai simplu și mai comun, asemănânduse cu toate regiunile subcarpatice muntenești. Este compus din cămașă (din croiuri drepte sau “nemțească” cu platcă), pantaloni din pânză (maron) și pantaloni din dimie (iarna), ciorapi albi (iarna), brâu lat, vestă din dimie brună sau neagră, opinci iar pentru cap pălării maron și căciulă, iarna. Costumele pentru copii sunt asemănătoare celor maturi.

Locuitori ai unei zone bogate în calcar, buzoienii s-au remarcat în mod deosebit ca meșteri pricepuți în prelucrarea pietrei. Crucerii de la Năeni, Pietroasele și Ciuta – comuna Măgura au realizat adevărate dantelării de piatră. Dacă la aceasta adăugăm și faptul că la fiecare răspântie străjuiește câte o cruce care uimește nu numai prin decorul feței, ci mai ales prin decorul naturalist de pe spate, brațe sau căciulă, putem spune fără tăgadă că măiestria lucrului în piatră a sălășuit la Buzău.

Dintre elementele de ednografie și folclor care stau drept mărturie a civilizației și culturii populare fac parte: arhitectura și tehnica populară (Chiojdu, Calvin, Catina, Brănești, Colți, Buda); creație artistică populară: produse meșteșugărești, artizanat, ceramică, port popular, folclor literar, muzical și coregrafic (Bisoca, Lopătari, Nehoiu, Cislău etc.); manifestări populare tradiționale (târguri, festivaluri – Gura Teghii, Plaiul Nucului-Lopătari, Lacuri-Bisoca).

Unele din obiectivele industriale ale județului (cariera de diatomită de la Pătârlagele, sonda- mina de petrol de la Sarata Monteoru, zona de extracție a petrolului de la Berca – Arbanasi) constitue și ele puncte de interes turistic. Spre exemplu, sonda- mina de la Sarata Monteoru este singurul loc în țara noastră unde țițeiul se extrage prin galerii.

3. MANIFESTĂRI CULTURALE

Manifestările cultural artistice din Subcarpații Buzăului caracterizate printr-un bogat și variat program au un caracter ocazional și treptat au pierdut din legăturile cu vechile ritualuri devenind evenimente artistice, distractive și de spectacol, (tabelul 6).

Derularea unor programe turistice care includ astfel de manifestări constitue o posibilitate de mărire a importanței lor. Manifestările populare autentice se prezintă ca un factor de atracție deosebit, fiind pentru turiști un element de cunoaștere culturală și îmbogățire a propriului orizont spiritual. În cadrul manifestărilor culturale din Subcarpații Buzăului un loc aparte îl are cea dedicată marelui poet și prozator buzoian Vasile Voiculescu.

“Zilele Vasile Voiculescu” constitue o manifestare culturală ce se desfășoară în fiecare an în luna octombrie, când Inspectoratul pentru Cultură al Județului Buzău, Biblioteca Județeană “Vasile Voiculescu” și Primăria comunei Pârscov, organizează în colaborare cu Uniunea Scriitorilor, Concursul Național de Creație Literară “Vasile Voiculescu”, manifestare ajunsă la a X-a ediție. Concursul, care se finalizează la Casa memorială “Vasile Voiculescu” din Pârscov, reprezintă o încununare a manifestărilor dedicate cunoașterii vieții și operei marelui scriitor născut în această localitate buzoiană. Cu acest prilej, au loc expoziții și lansări de carte, dar mai ales interesante dialoguri între creatorii și consumatorii de literatură.

Festivalul concurs de interpretare a cântecului popular “Toamna Buzoiană” reprezintă o manifestare populară autentică desfășurată pe meleagurile subcarpatice buzoiene.

Când toamna coboară peste Valea Buzăului, aduce nu numai farmecul său, ci și o sărbătoare mult așteptată: Festivalul concurs de interpretare a cântecului popular “TOAMNĂ BUZOIANĂ”, care are loc în fiecare an la Nehoiu, la sfârșitul primei săptămâni a lunii octombrie. Ocupând locul întâi între alte manifestări cultural artistice din Nehoiu, festivalul, a cărui vârstă a ajuns la 29 de ani, reunește soliști vocali și instrumentiști din toate zonele țării, care se întrec pentru a deveni nume de rezonanță în muzica populară românească. Ei aduc astfel la rampă numeroase nestemate ale folclorului nostru.

Specialiști de marcă în folclor apreciază că, în permanenta sa aspirație către mai bun, mai valoros, “TOAMNA BUZOIANĂ” a devenit o adevărată instituție de valorificare a bogatei zone folclorice a Buzăului. Ei reprezintă o importantă contribuție la descoperirea și promovarea celor mai valoroți interpreți de muzică populară.

În fiecare an, în Subcarpații Buzăului se organizează manifestări cultural- artistice, cele folcloirice ocupând un loc aparte prin meritul de a conserva valori tradiționale de port și cântec. Periodic se organizează, (figura 17):

“PE URME DE BALADĂ”la Gura Teghii, în ultima duminică din luna mai;

“TARGUL CUCULUI” la Pătârlagele, în prima duminică după Paște;

“FESTIVALUL SLĂNICULUI” la Meledic-Mânzălești, în a treia duminică din luna iunie;

“FLOARE DE COLTI” la Colți, în a doua duminică din luna iulie;

“TARGUL TRADITIONAL DE SFANTA MARIA” la Cozieni, pe data de 15 august, de Sfânta Maria;

“PE PLAIURI BISOCENE” la Bisoca, a treia duminică din luna august.

“COLECTIA PERMANENTĂ DE ARTĂ POPULARĂ CONTEMPORANĂ DE PE VALEA SLĂNICULUI” la Mânzălești-Grunj.

Importanța mare pentru turism a acestor manifestări constă și în faptul că ele se organizează în zone care dețin și numeroase alte obiective turistice importante, constituind pentru turiști posibilitatea vizitării a cât mai multor puncte de atracție (ex. “Festivalul Slănicului” de la Meledic-Mânzălești).

Figura 17. Festivaluri în arealul de studiu

Tabelul 5. Evaluare monumente istorice de valoare națională și universală din Subcarpații Buzăului

realizat după: Centrul de Studii și Cercetări în Domeniul Culturii

Legenda:

m-monument;

a- ansamblu;

s- sit.

Tabelul 6. Evaluare patrimoniu cultural în Subcarpații Buzăului

realizat dupa: Centrul de Studii și Cercetări în Domeniul Culturii

PARTEA A V-A

INFRASTRUCTURA TURISTICĂ, TIPURI DE TURISM ȘI CIRCULAȚIE TURISTICĂ

1. CĂI DE COMUNICAȚIE

Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestației turistice; el asigură, în principal, deplasarea turiștilor de la locul de reședință la locul de petrecere a vacanței, asigură mobilitatea turiștilor în teritoriul de sejur și contribuie la împlinirea actului turistic.Căile de comunicație – feroviare, rutiere – despre care se poate vorbi în zonă, nu constituie elemente de potențial turistic, dar polarizează, orientează și canalizează fluxurile turistice spre obiectivele ce constituie patrimoniul turistic, având o dublă funcție- transportul turiștilor, dar și transportul de bunuri care au menirea de a satisface diferite trebuințe ale turiștilor, (figura 18).

a) Transporturile feroviare – situate pe primul loc în privința siguranței de circulație și a certitudinii de funcționare (mai puțin influențate de condițiile meteorologice și de stările anotimpuale) este preferat de turiști și pentru prețurile practicate susținând turismul social și printr-o serie de facilități financiare.În regiunea subcarpatică buzoiană transporturile feroviare au și câteva neajunsuri care se referă la neacoperirea unor regiuni cu linii ferate, accesibilitatea limitată în teritoriu,orarul fix dezavantajos în unele situații.Astfel, zona este străbătută de calea ferată ce însoțeștecursul râului Buzău – Buzău – Nehoiașu – care trece pe la Berca, Pârscov, Cislău, Pătârlagele, Nehoiu și Nehoiașu -localități deinteres turistic.Partea sudică, estică și sud-estică, este traversată demagistrala feroviară care vine de la București, merge spre Iași și Suceava trecând prin localitățile Săhăieni, pe la sud de Pietroasele, Merei și apoi spre nord.

b) Transporturile rutiere sunt bine reprezentate în zonă în special prin căi rutiere locale ce se desprind în cea mai mare partea lor din drumul european E85 și pătrund în zona subcarpatică și apoi spre zona montană. Ele ușurează accesul către obiectivele turistice mai greu de vizitat din cauza izolării și includ chiar și drumurile forestiere care în general urmăresc văile, facilitând penetrația spre obiective turistice greu accesibile. Cea mai importantă șosea care traversează zona subcarpatică este șoseaua Buzău – Brașov ce trece paralel cu calea ferată Buzău – Neioașu trecând prin aceleași localități – Berca, Pârscov, Cislău, Pătârlagele etc. Acesta este DN10 din care se desprind o sumedenie de ramificații spre obiectivele turistică din județ – spre "Tabără de Sculptură și Mânăstirea Ciolanu", spre Colți pe DC 69. O altă șosea care traversează zona este DN 1B care după comuna Ulmeni se ramifică spre Monteoru pe DC 47.

Pe Valea Slănicului trece șoseaua ce pornește de la Buzău spre Săpoca – Cernătești – Vintilă Vodă – Mânzălești. Din ea, se desprind drumuri spre Bisoca și Sărulești.

Figura 18. Harta căilor de comunicații

2. INFRASTRUCTURA ȘI DOTĂRILE TEHNICO-EDILITARE

Vor avea în vedere finalizarea rețelei de alimentare cu apă existente și extinderea ei, extinderea rețelei de canalizare, centrala termică și modernizarea căilor de acces spre această zonă.

2.1. RESURSE TURISTICE NEVALORIFICATE

Așa cum am arătat, zona Subcarpaților Buzăului este deosebit de bogată în resurse naturale dar și antropice. Din multitudinea obiectivelor turistice existente aici, unele dintre ele sunt nevalorificate iar altele sunt doar parțial valorificate.

Un exemplu îl constituie fenomenele carstice din platoul Meledic care din lipsa unei baze tehnico-materiale adecvate (în zonă există doar câteva pensiuni la Lopătari și Mânzălești) și a unei slabe mediatizări sunt cunoscute foarte puțin de către potențialii turiști.

La fel se întâmplă și cu “Focul viu” de la Lopătari, un fenomen deosebit de interesant și de atractiv dar mai puțin cunoscut de către turiștii din afara limitelor județului, sau cu “martorul de eroziune de la Grunj”.

Rămânând în sfera potențialului turistic natural, putem afirma că în rândul resurselor turistice nevalorificate din zonă se pot înscrie și izvoarele minerale care apar în raza localităților Nehoiu, Fisici, Nifon, Lopătari. Existența acestora este puțin cunoscută chiar și de locuitorii județului Buzău, importanța lor fiind una strict locală.

Potențialul turistic al vegetației dezvăluie și el câteva resurse turistice mai puțin valorificate cum ar fi de exemplu “Rezervația botanică Lacul Manta.

Referindu-ne la potențialul turistic antropic – deosebit de bogat în această zonă – trebuie încă o dată menționat că Subcarpații Buzăului constituie leagănul “Culturii Monteoru” cu vestigii în tot acest spațiu geografic.

De asemenea, nu trebuie uitat faptul că aici a fost descoperit faimosul tezaur “Cloșca cu puii de aur”. Dacă la aceasta mai adăugăm și faptul că zona dispune de întinse podgorii care au dat naștere vinurilor superioare de aici, putem spune că această zonă se constituie ea însăși într-un adevărat “Tezaur” al turismului buzoian și al întregii țări, faima acestei regiuni putând merge chiar și peste hotare.

Pentru aceasta se pot realiza documentare care să includeă imagini ale întinselor podgorii, imagini ale “Stațiunii de cercetări viticole”, precum și referiri și imagini ale mult controversatului tezaur “Cloșca cu puii de aur”.

Casele memoriale din zonă, importante prin faptul că au aparținut unor valoriși artiști care au crescut, au studiat sau au creat pe meleaguri buzoiene – ex.: Vasile Voiculescu – la Pârșcov – sunt de asemenea resurse turistice mai puțin valorificate și se impune a fi integrate în programele turistice efectuate în zonă.

În aceeași situație se găsesc și cele două muzee în țara noastră : Muzeul Chihlimbarului” de la Colți și Muzeul Pietrei – în aer liber – de la Măgura.

Unicitatea acestor muzee ar trebui să le situeze printre cele mai vizitate muzee din țară și totuși, slaba mediatizare, lipsa unor dotări corespunzătoare, neincluderea lor în cadrul unor programe turistice de anvergură au făcut ca aceasta să rămână încă la stadiul de deziderat.

Puțini turiști știu faptul că zona este deținătoarea singurului loc din țară unde petrolul se extrage prin galerii – în sonda-mină de la Sărata Monteoru, iar valoarea etnografică deosebită a Buzăului este de asemenea puțin cunoscută.

2.2. PROMOVAREA UNOR TIPURI DE TURISM

Județul Buzău dispune încă de resurse turistice nevalorificate, considerate a genera noi tipuri de turism : turism de vânătoare, turism cultural, turism itinerant, agroturism, turism de congrese, turismul “verde” și ecoturismul.

Agroturismul și turismul rural au luat un mare avans în ultimii ani pe plan internațional, când s-a constatat o deplasare a interesului spre turismul rural practicat individual sau în grupuri mici. Cererea pentru produsul turistic românesc (vacanța în satele turistice din România) este deosebit de ridicată în țările scandinave și în țările Europei de Vest. Dezvoltarea turismului rural și a structurilor complemementare ar putea contribui astfel la dinamizarea ofertei turistice românești pe piața internă și pe piața internațională. De aceea se impune integrarea în structurile europene ca o necesitate a înscrierii ofertei turistice în oferta comună europeană pentru a se realiza internaționalizarea turismului românesc.

Agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul persoanelor, care pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și alte activități specifice.

Sate numeroase din județul Buzău ar putea să înscrie turismul rural și agroturismul în cadrul politicii de dezvoltare locală pe viitor. Turismul rural pune în valoare imensul potențial natural, cultural și uman al acestor sate, pe baza căruia se pot elabora și promova produsele turistice la nivel local, regional, național și chiar internațional.

Dezvoltarea rurală integrată prin turism presupune participare activă a populației la operațiunile turistice de primire și animație ce trebuie efectuată conform unui proiect colectiv de dezvoltare.

Turismul rural răspunde unui nume mare de motivații de călătorie ale turiștilor cum ar fi : petrecerea vacanței într-un alt mod, favorabil contractului cu natura, întoarcerea la origini, conviețuirea, cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor localnicilor, cunoașterea florei și a faunei, stabilirea unor relații afective cu locuitorii satelor, posibilitatea consumării unor alimente proaspete și de calitate, dezvoltarea relațiilor om-natură, descoperirea de noi locuri și oameni, conștientizarea nevoii de a duce o viață sănătoasă, căutarea liniștei, interes față de alimentația naturală și rațională.

Spațiul rural reprezintă o rezervă de bogății naturale fundamentale și de structuri sociale de primire. Orășenii consideră că ele trebuiesc păstrate și salvate de poluare și distrugere.

Ecuația fundamentală a turismului rural – cazare la fermă – vacanță petrecută în sat – petrecerea timpului liber în spațiul rural.

Cererea pentru vacanțele petrecute la fermă este foarte mare, în occident încât oferta riscă să deprecieze calitativ. Aceasta este marea problemă a agroturismului, care nu poate fi definit printr-un statut juridic sau un nivel al veniturilor, dar care trebuie să rezulte dintr-o primire și un cadru particular în spațiul rural.

2.2.1. ASPECTE ALE TURISMULUI RURAL

Zona subcarpatică buzoiană este foarte pitorească și impresionează prin existența unor obiective unice în Europa (peștera în sare de la Meledic, vulcanii noroioși, vestigiile rupestre, sonda-mină de petrol de la Sarata Monteoru).

Turismul rural cu valențe culturale, ecologice și odihnă în cadrul naturii, departe de aglomerațiile urbane câștigă tot mai mulți adepți.

În rețeaua turismului rural din această zonă subcarpatică intră pensiuni amplasate în locuri nepoluate, cu peisaje caracteristice zonelor colinare, turiștii având ocazia unor excursii relaxante.

În această zonă, gospodăriile care practică turismul rural sunt :

– 10 pensiuni la Monteoru ;

– 2 pensiuni la Haleș ;

– 4 pensiuni la Săsenii Noi ;

– 6 pensiuni la Colți și Pătârlagele ;

– 4 pensiuni la Gura Teghii ;

– 6 pensiuni la Nehoiu ;

– 2 pensiuni la Tisău ;

– 1 pensiune la Meledic ;

– 20 posibilități de cazare la Mănăstirea Ciolanu.

Importanța este creșterea confortului din case și diversificarea programelor tematice propuse turiștilor. Turismul rural reprezintă o soluție pentru forța de muncă, pentru dezvoltarea locală, întreține meșteșugurile, susține producția agricolă, deschide spiritele și face să evolueze mentalitățile. De asemenea reprezintă o modalitate de dezvoltare echilibrată, de protecție și valorificare a patrimoniului respectiv. Urmează a fi identificate și alte gospodării din județ și sprijinite în vederea omologării pentru practicarea turismului rural, (figura 19).

Figura 19. Pensiuni ANTREC în arealul de studiu

2.2.2. TURISMUL CULTURAL ITINERANT

Datorită faptului că pe teritoriul județului se dezvoltă o vastă rețea rutieră DN 10 (Buzău – Brașov), E 85 (Buzău – Rm.Sărat), DN 22 (Rm.Sărat – Balta Albă), E 20 (Buzău – București) – mulți turiști tranzitează zona spre destinații turistice mai îndepărtate. Prin realizarea unor programe de punere în valoare a potențialului turistic de care dispune județul Buzău, se poate realiza deturnarea fluxurilor turistice și transformarea turismului de tranzit în turism itinerant.

Județul Buzău dispune de un număr mare de valori culturale, din care doar o parte au fost atrase în circuitul turistic – monumente arhitecturale dn secolele XVI, XVII din municipiul Buzău, Complexul Brâncovenesc, Palatul Comunal, monumente de artă contemporană, muzee, case memoriale. Pentru înscrierea acestora în circuitul turistic o problemă de maximă importanță o constituie conservarea și restaurarea acestor valori.

O bază materială a cazării complexă, diversificată (hoteluri în Buzău, hanuri, moteluri și camping-uri) amplasate de-a lungul traseelor turistice, o amplă rețea de unități de alimentație, diversificarea formelor de cazare extrahotelieră în sistem privat vor constitui elemente benefice pentru turismul cultural – itinerant.

Toate acestea trebuie completate de modernizarea căilor de acces care facilitează accesul către zonele sau punctele de interes turistic.

Programele de promovare a acestei forme de turism trebuie să aibă în vedere și latura de divertisment ce trebuie să însoțească activitatea turistică, iar pe de altă parte, elemente șocante, programe tematice, introducerea unor elemente folclorice și organizarea unor excursii de scurtă durată.

2.2.3. TURISMUL DE VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

Județul Buzău dispune de numeroase resurse faunistice. Conservarea domeniului forestier în zonele de munte și în cele subcarpatice a favorizat dezvoltarea potențialului cinegetic, aici întâlnindu-se numeroase exemplare de cerbi, urși, mistreți.

Cu toate acestea, turismul de vânătoare este puțin practicat, acest fapt fiind consecință lipsei unor amenajări corespunzătoare practicării acestei forme de turism, acestea se referă atât la crearea condițiilor pentru habitatul animanelor, cât și la dotări specifice, legate de prezența turiștilor în zonă : castele de vânătoare, puncte de observație de diferite tipuri, puncte de pândă.

Prin amenajarea acestor spații se va realiza și exploatarea rațională a resurselor cinegetice. Astfel de amenajări se pot realiza în apropierea satelor Valea Neagră, Malaia, Lopătari, Cislău. Cazarea turiștilor se poate realiza în unități de tip cabană sau în rețeaua extrahotelieră, în locuințele localnicilor.

De asemenea, județul Buzău dispune și de un însemnat potențial piscicol. În apele de munte trăiește păstrăvul, iar pe afluenții Buzăului din zona subcarpatică se întâlnește lipanul, iar pe cursurile mici din zona de câmpie se poate pescui cleanul.

Pentru promovarea pescuitului sportiv trebuie să se realizeze o bază materială specifică a acestei forme de turism, astfel : se vor amenaja spații pentru campare în apropierea râurilor și lacurilor de acumulare menționate, se vor crea condiții pentru servirea meseri (picnic), se vor realiza lucrări de amenajare a malurilor lacurilor și se vor crea condiții pentru accesul turiștilor în zonele de pescuit.

Aceste activități vor fi completate prin inițierea de cursuri de pescuit sportive, probe de îndemânare, programe care vor atrage noi segmente de turiști (pescari și contemplative).

În continuare voi prezenta un program de promovare a turismului de vânătoare și pescuit sportiv :

Prin bogăția și varietatea resurselor cinegetice și piscicole, județul Buzău constituie un adevărat punct de atracție pentru pasionații de vânătoare și pescuit, pentru că oferă principalele forme de relief : zona alpină, colinară și de șes, zona fiind recunoscută pentru trofeele obținute de-a lungul timpului. În județul Buzău, turiștilor veniți la vânătoare le sunt oferite și posibilități de cazare în cabane de vânătoare, de închiriere arme și de mijloace auto, etc.

Principalele cabane de vânătoare din Subcarpații Buzăului sunt:

• Cabana Viperești (categoria a I-a);

– se află situată în zona comunei Viperești;

– căi de acces : din Buzău pe DN 10 (Buzău – Brașov) până în zona comunei Viperești;

– se pot vâna mistreț și căprior.

• Cabana Bechet (Categoria a III-a);

– se află situată în zona satului Bechet, comuna Bisoca ;

– căi de acces : de la Buzău la Vintilă-Vodă pe DJ 203 K (Buzău-Lopătari), de la Vintilă-Vodă pe un drum local asfaltat până la Bisoca, iar de la Bisoca 1,5 km pe drum nepietruit până la cabană;

– se vânează : urs, cerb, misterț, lup.

• Cabana Crângul Ursului (Categoria a III-a);

– se află situată la 5 km de municipiul Rm.Sărat;

– căi de acces : din Rm.Sărat, pe DJ Rm.Sărat – Puiești până în dreptul pădurii Crângul Ursului, de aici 6 km spre Voetin (4 km drum asfaltat, 2 km drum pietruit);

– se vânează : iepure, fazan, mistreț, căprior, vulpe.

2.2.4. TURISMUL DE AFACERI ȘI CONGRESE

Această nouă formă de turism se va dezvolta în viitor, având la bază premisele legate de dezvoltarea economică generală, de profilul industrial, chimic și prelucrarea lemnului, precum și de specificul balnear – medical al stațiunilor, bogata moștenire etno-folclorică, vestigiile istorice legate de formarea poporului român și continuitatea sa pe aceste meleaguri, reprezintă tot atâtea subiecte pentru organizarea de simpozioane, comunicări științifice, congrese. Astfel, în stațiunea balneo-climaterică Meonteoru pot fi organizate congrese și comunicări pe teme balneo-medicale: proprietăți ale factorilor de cură, calitatea aerului și influența asupra tratamentelor balneo-medicale, rolul culturii fizice medicale în tratamentele efectuate în stațiunile balneare.

În Buzău se recomandă organizarea de comunicări și congrese pe teme istorice : A.I.Cuza – istorie și legendă, cetăți feudale din secolul al XVIII-lea. La aceste manifestări vor fi invitați specialiști români și străini. Astfel, aceștia vor putea cunoaște mai bine meleagurile buzoiene, iar opinia lor favorabilă va fi împărtășită și persoanelor ce intră în contact cu aceștia (potențiali turiști), realizându-se promovarea pe plan național și internațional a produsului turistic oferit de județul Buzău.

2.2.5. ECOTURISMUL

Promovarea ecoturismului în județul Buzău, prin valorificarea ariilor protejate îndeosebi a parcurilor și rezervațiilor naturale ar reprezenta un element nou și cel mai recent segment al industriei turistice buzoiene. Ariile naturale protejate de pe teritoriul Subcarpaților Buzăului care pot constitui resurse pentru dezvoltarea unui turism durabil ecologic sunt : rezervația mixtă geologică și botanică de la Pâclele Mici unde se află Vulcanii Noroioși; Rezervația geologică și paleontologică de la Bădila (blocurile de calcar mezozoic și “Sarea lui Buzău”) ; Focurile Vii de la Lopătari precum și vestigiile rupestre de la Bozioru-Colți-Aluniș.

Valorificarea prin turism a acestor arii protejate presupune asigurarea unui număr corespunzător limitelor impuse ecosistemelor respective și amenajarea de bază materială turistică, organizarea circulației turistice, organizarea punctelor de intrare a turiștilor în parcuri și rezervații, amenajarea pentru vizitarea obiectivelor turistice, refacerea peisajelor și obiectivelor turistice degradate.

Dezvoltarea durabilă a turismului în zonele naturale protejate presupune rezolvarea următoarelor probleme : stabilirea clară a scopurilor de protecție pentru fiecare areal în parte, inventarierea tuturor particularităților naturale și culturale care alcătuiesc potențialul turistic, asigurarea colaborării largi din partea populației și organismelor locale și regionale identificarea tuturor valorilor și găsirea tuturor posibilităților ce pot sta la baza turismului durabil, aprecierea capacității de susținere a diferitelor areale, componente a zonelor naturale protejate, urmărirea și analizarea pieței interne și internaționale și a cerințelor turistice pentru diversificarea și dezvoltarea activității turistice, acordarea consultaților de specialitate pentru sprijinirea agenților de turism, aprecierea finală asupra tuturor aspectelor de impact al turismului în aceste zone, dezvoltarea sistemelor de transport durabile, monitorizarea informațiilor despre zonele naturale protejate privind circulația turistică, consecințele acesteia în vederea respectării standardelor de protejare a mediului, analiza gradului de exploatare a resurselor, cu luarea în considerare a cerințelor de protecție, trranspunerea în practică a planurilor de amenajare și valorificare economică complexă.

Întreaga strategie promoțională și de comunicare va promova ideea de zonă naturală protejată, în contextual realizării de noi produse și a amplificării unui management tehnic. Se impune promovarea unor tipuri de vacanțe care cer cheltuieli energetice reduse care să exploateze la minimim resursele existente, să constituie la protecția și conservarea mediului înconjurător.

2.2.6. TURISMUL VERDE

Alături de noțiunea de turism rural, termenul de turism verde este adesea utilizat, distingându-se de turismul alb (sporturi de iarnă), turismul albastru (vacanțe pe litoral) și turismul de lumini (turismul urban).

Motivația principală a unei asemenea forme de turism este de integrare a turiștilor în mediu natural și uman și pe de altă parte implicația populației locale în furnizarea de servicii pentru turism.

Promovarea turismului verde presupune dezvoltarea activității turistice într-un mediu ambient, nealterat prin asigurarea compatibilității ecologice a ofertelor turistice ale județului.

Pentru practicarea turismului verde pe teritoriul județului Buzău este nevoie de sprijinul factorilor decizionali, de sprijinul administrației locale, de planuri de dezvoltare durabilă, de asigurarea unor servicii turistice de calitate, pentru a se reduce exploatarea excesivă și inadecvată a patrimoniului cultural și natural, de o responsabilitate sporită a agenților turistici și de un cadru normativ și legislativ adecvate.

Practicarea acestei forme noi de turism are la bază analiza impactului și activității turistice asupra protecției resurselor naturale, peisajelor cu valori unice. Presupune o modernizare a infrastructurii, utilizarea unor forme de energie neconvenționale, utilizarea unor tehnici nepoluante, evitarea investițiilor de mare anvergură și o dezvoltare macroeconomică eficientă care să evite supraaglomerarea unor zone. Mediul natural urban și nepoluat constituie pentru turism o resursă a cărei valoare poate fi exploatată prin crearea unor programe turistice adecvate.

Pe teritoriul județului Buzău există foarte multe zone turistice cu mediul natural nepoluat. Se impune ca în aceste programe să fie evidențiate aspectul purității, originalitatea și sloganele gen “zone virgine” însoțite și de un cod de conduită care trebuie respectat de turiștii cumpărători. Pentru agenții economici se vor elabora ghiduri practice pentru a-i ajuta în evaluarea calitativă a factorilor naturali și a mediului, în distribuirea acestor produse precum și în promovarea eficientă a acestora.

2.2.7. TURISMUL DE SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ

Această formă de turism se poate realiza pe întreg teritoriul județului, avându-se în vedere motivațiile diverse ce îi determină pe turiști să practice turismul de week-end (odihnă, recreere, drumeție montană, agrement etc.). Pentru dezvoltarea acestei forme de turism se vor avea în vedere :

-modernizarea, echiparea și întreținerea strandurilor de la Sărata Monteoru;

-crearea unor zone de agrement la intrarea în stațiunea balneară pentru evitarea supraaglomerării.

La Sărata Monteoru se pot amenaja terenuri de sport, popicării, mese de ping-pong.

3. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ

Obiectiv strategic global, cu o finalitate economică importantă, valorificarea superioară a potențialului turistic al țării noastre și implicit al zonei studiate, presupune o corelare sistematică a politicilor de dezvoltare și modernizare din mai multe ramuri economice care sprijină și influențează direct și imediat evoluția industriei turistice.

Pentru realizarea acestui obiectiv se impune modernizarea infrastructurii generale și turistice ca pârghie principală în facilitarea accesului către zonele de interes turistic, dar și ca măsură care sporește calitativ confortul și protecția turiștilor, siguranța comunicării și asigurarea asistenței tehnice și sanitare în timpul călătoriei.

Pentru zona subcarpatică buzoiană modernizarea infrastructurii – în special a celei turistice – se impune cu prioritate în stațiunea balneo-climaterică Sărata Monteoru.

Surse din cadrul “Centrului pentru Promovare și Dezvoltare a Turismului” din Buzău, afirmă că pentru următorii ani se au în vedere îmbunătățiri ale bazelor de cazare, alimentație, agrement, tratament, etc. după cum urmează :

• Cazarea:

În prima etapă, până în anul 2013, se vor urmări :

– modernizarea unităților de cazare, atât a construcțiilor vechi (vilele), cât și a celor noi ;

-lucrări de modernizare de mai mică sau mai mare amploare vizând ridicarea gradului de confort;

– modernizarea camping-ului Monteoru prin înlocuirea căsuțelor și realizarea unor bungalow-uri și amenajarea unei platforme pentru campare;

– modernizarea holurilor de recepție ale hotelurilor, amenajarea unor spații comune prin reorganizarea unor camere în acest sens.

În etapa ulterioară (după anul 2013), se poate avea în vedere construirea unui hotel cu circa 200 locuri, dotat cu restaurant, club de agreement și cu o mini bază de tratament.

•Alimentația:

Problema deosebită este și modernizarea unităților de alimentație care trebuie să prevadă, pe lângă îmbunătățirea confortului și dotării acestora și reprofilarea unora dintre ele în profil dietetic sau cu specific: rotisserie, lacto-bar, ceainărie, restaurant dietetic etc.

Printre unitățile propuse pentru modernizare în prima etapă se include cantinele-pensiune, la care este necesară refacerea fnisajelor exterioare, redotarea bucătăriilor etc.

•Tratamentul:

Modernizarea și dezvoltarea mijloacelor de tratament presupun:

– refacerea sistemului tehnic de exploatare de la izvoarele 1 și 2 cu echipamente noi, rezistente la coroziune:

– îmbunătățirea sub aspect tehnic a captării izvoarelor 4, 5 și 6:

– refacerea perimetrelor de protecție sanitară la toate sursele balneo-minerale de tratament.

– modernizarea instalațiilor de tratament balneo-medical și scoaterea din circuit a celor uzate:

– valorificarea apelor minerale în vederea realizării unui sanatoriu pentru copii cu afecțiuni hepato-biliare.

Realizarea acestei baze de tratament presupune și existența unei surse de apă minerală care să asigure substanța minerală terapeutică. În acest scop este necesară forarea unei sonde de mare adâncime, în perimetrul prevăzut pentru amplasamentul bazei de tratament. În scopul atragerii unor categorii noi de clientelă se poate avea în vedere amenajarea unui centru de frumusețe bazat pe gimnastică de întreținere, saună, tratamente cosmetice, etc.

•Agrementul:

În scopul dezvoltării dotărilor de agreement, se pot avea în vedere :

– realizarea unui complex de agrement în zona parcului, care să cuprindă : biblioteca, săli de jocuri, discotecă, etc. ;

-amplasarea unor mese de beton pentru tenis în apropierea terenurilor de sport existente ;

-amenajarea unui teren de joacă pentru copii.

Varietatea, diversitatea și frumusețea resurselor turistice naturale (relief, ape, izvoare minerale, climă) originalitatea și atractivitatea obiectivelor turistice antropice din subcarpații Buzăului sunt valorificate prin turism cu ajutorul unei baze tehnico-materiale, așa numita "ofertă turistică creată".

Alături de potențialul turistic, baza tehnico-materială contribuie la conturarea, la definirea patrimoniului turistic al zonei subcarpatice buzoiene, facilitează atragerea în circuitul turistic a arealelor cu resurse turistice.

În funcție de mărimea, funcționalitatea gradul de modernizare și integrare în spațiu, baza tehnico-materială polarizează fluxuri turistice mai puternice a teritoriului, modificând fizionomia și structura peisajului natural.

Baza tehnico – materială cuprinde o mare diversitate de dotări, pentru cazare, alimentație, pentru recreere și tratament sau distracții și sport care reprezintă o premiză a realizării circulației turistice.

3.1. STRUCTURI DE CAZARE

Baza de cazare este componenta esențială a oricărei baze tehnico-materiale, cu rol deosebit în susținerea tuturor formelor de turism. Ea cuprinde totalitatea formelor de cazare : hoteluri, vile, moteluri, hanuri, tabere de vacanță, căsuțe etc. și asigură odihna turiștilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate. În subcarpații Buzăului, înainte de 1990, toate echipamentele turistice destinate cazării se aflau în proprietatea statului și erau administrate de O.J.T. Buzău cu întreprinderile aferente.

După 1990 a început o restructurare a activității turistice în tot județul, aceasta incluzând și distribuirea bazei tehnico-materiale. Astfel, se constată constituirea unor societăți pe acțiuni ce desfășoară activitatea turistică în județ.

În momentul de față, activitatea turistică hotelieră este administrată de Ministerul Turismului, Sind.Rom, Centrocoop, Ministerul Învățământului, precum și de către Consiliul Local Administrativ.nMinisterul Turismului este reprezentat de S.C. Pietroasa S.A. care administrează un număr relativ mare (45 %) de hoteluri și vile.

Echipamentele sindicatelor reprezintă proprietatea obștească, fiind administrate de Sind-Rom prin întreprinderea "Direcția Economică a Caselor de Odihnă și Tratament a Sindicatelor".

Situația locurilor de cazare pe organe tutelare se prezintă astfel, ( tabelul 7):

Tabelul 7. Structura echipamentelor de cazare pe organe tutelare

(Sursa:prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău )

Astfel, prin intermediul societăților comerciale, 49 % din locurile de cazare (1.285 locuri) se află sub patronatul Ministerului Turismului, 30 % (771 locuri) sub cel al Centrocoop-ului, 7 % (195 locuri) sub cel al Sind-Rom-ului, iar restul de 6 % (159 locuri) revin Consiliului Local Administrativ.

Baza tehnico-materială a județului Buzău se află în administrația unei Asociații pentru Tineret a Consiliului Local și a 10 societăți comerciale dintre S.C. Pietroasa și S.C. Monteoru S.A.

Tabelul 8. Structura pe societăți a chipamentelor de cazare

(Sursa: prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău )

Se constată potrivit tabelului, (tabelul 8), că o bună parte din echipamentele de cazare din județ, exceptându-le pe cele din orașul Buzău – care dețin cea mai mare pondere – aparțin mai multor societăți care își au sediul în Monteoru – deci în aria subcarpatică buzoiană – și anume S.C. ADMIRAL S.A. – 160 locuri, S.N.C. LEFTER – 120 locuri – UTB MONTEORU – 70 locuri, S.C. MONTEORU S.A. (210 locuri), CASABLANCA S.R.L. -(40 locuri). Astfel, din totalul celor 2.620 locuri de cazare din județ 500 de locuri aparțin societăților din Monteoru ceea ce reprezintă 20 %.

Din punct de vedere tipologic, structurile de primire ale județului Buzău se compun din unități de tip : hotel, han, motel, cabană, camping, vila turistică, tabere de elevi și preșcolari.

Până în 2011, în cadrul rețelei de cazare nu s-au făcut înregistrări privind unități de cazare de tip sate de vacanță, deși potențialul turistic al zonei permite prezența unor astfel de unități, (tabelul 9).

Tabelul 9. Numărul unităților de cazare pe tipuri de unități

(Sursa: prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău )

În cadrul zonei subcarpatice buzoiene, hotelurile se găsesc în stațiunea balneo-climaterică Sărata Monteoru – Hotel Ceres, Hotel Ciuhoiu, Hotel Parc.

Terenurile destinate camping-urilor au crescut și acestea de la o unitate la doua unitati. Această situație este rezultatul alocării a unui spațiu de către Primărie, spațiu care să asigure turiștilor aflați în tranzit parcarea mijloacelor de transport, condiții de cazare și de pregătire a mesei. Cabanele și-au restrâns spațiile turiștilor, astfel încât, nu mai este menționată nici o unitate de acest tip.

Această reducere a numărului unităților de cazare de tip motel și han are urmări negative în dezvoltarea turismului de tranzit, forma de turism ce necesită astfel de amenajări. Se remarcă însă Hanul Ciuta și Hanul Merei.

Numărul vilelor turistice și al taberelor de elevi rămâne aproape constant în intervalul de timp luat în considerare, de menționat fiind faptul că toate cele trei tabere de elevi se află în subcarpații Buzăului – la Arbănași, Sărata Monteoru, Poiana Pinului.

O altă clasificare a echipamentelor de cazare se poate realiza după categoria de confort a acestora. La nivelul întregii țări, până în anul 1989 unitățile de cazare turistică erau clasificate prin “categorii” în ordine descrescătoare : categoria “LUX” categoria a I-a, a II-a,a III-a și a IVa.

În cadrul județului Buzău unitățile de cazare de categoria a I-a se concentrau în orașele Buzău, Nehoiu, Râmnicu Sărat; confort mai redus aveau o parte din casele de odihnă ale stațiunii Monteoru.

Situația centralizătă a structurii echipamentelor de cazare pe categorii de confort în anul 1989 este prezentată în (tabelul 10):

Tabelul 10. Structura pe categorii de confort a echipamentelor de cazare în anul 1989

(Sursa :prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău )

Se remarcă faptul că, în cadrul categoriei I de confort, hotelurile dețineau ponderea cea mai mare, și anume 55 % (691 locuri), urmate de casele de odihnă cu 23 % (290 locuri); vilele și popasurile turistice dețineau ponderi mai mici, 3 % (40 locuri) și respective 2 % (24 locuri); iar cabanele dețin 17 % (213 locuri).

La categoria a II-a, cea mai mare parte o dețineau cabanele 33 % (210 locuri), urmate de popasurile turistice și casele de odihnă cu câte 26 de procente fiecare, ceea ce înseamnă 160 locuri. Hotelurile dețineau o pondere scăzută de numai 15 % (93 locuri).

Categoria a III-a de confort era reprezentativă pentru casele de odihnă, care dețineau o proporție de 88 % (237 locuri) și cabanele 12 % (32 locuri).

Categoria a IV-a era întâlnită numai în cabanele din Munții Penteleu (97 locuri).

După 1989 s-a început o amplă operațiune de reclasificare a unităților de cazare în sistemul de “stele”, criteriu de clasificare folosit de majoritatea țărilor; acestea se aplică conform unui sistem de norme, în funcție de confort, dimensiune, dotări, varietatea și calitatea serviciilor oferite de unitatea de cazare.

În urma aplicării Ordinului nr.56 al Ministerului Turismului privind aplicarea normelor metodologice și criteriilor privind clasificarea pe stele și categorii a structurilor de primire turistice, în 1998, în județul Buzău funcționau următoarele tipuri de unități de cazare turistică :

hoteluri, moteluri, hanuri, vile turistice, căsuțe, bungalow-uri, tabere pentru elevi.

Se constată o uzură înaintată a unităților de cazare (între 50–60%). Fiind construcții vechi, cea mai mare parte dintre ele nu mai pot fi modernizate datorită structurii de rezistență care nu mai permite acest lucru. În ceea ce privește dimensiunile rețelei unităților de cazare pe teritoriul județului Buzău, acestea se pot determina cu ajutorul indicatorilor : numărul de unități (care însă nu este foarte expresiv, unitățile de cazare turistică fiind diferite din punct de vedere al locurilor de cazare) și numărul de locuri de cazare. Dacă în 2006 numărul locurilor de cazare este de 2.841 de locuri, după acest an, se înregistrează o scădere tot mai accentuată ajungând în 2011 la 2.540 de locuri, cu aproximativ 301 locuri mai puțin, ( tabelul 11).

Tabelul 11. Numărul de locuri de cazare turistică

(Sursa :prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău )

Din punct de vedere al structurii numărului de locuri pe tipuri de unități, hotelurile dețin în medie 44 % din totalul locurilor de cazare, taberele pentru elevi 30 %, vilele turistice 13 %, hanurile și motelurile 8 % și campinurile doar 5 %.

O parte din numărul locurilor de cazare din județ se concentrează în aria subcarpatică prin intermediul hotelurilor, vilelor, campingurilor din stațiunea Sărata Monteoru, a hanurilor de la Ciuta, Merei, Poenița (lângă Râmnicu Sărat) și a taberelor de elevi care se concentrează în acest areal – Arbărași, Sărata Monteoru, Poiana Pinului.

3.2. STRUCTURI DE ALIMENTAȚIE PENTU TURISM

Alimentația publică pentru turism, alături de baza de cazare, baza de tratament și agrement, diversifică oferta, contribuind la creșterea puterii de atracție a stațiunilor, orașelor sau altor obiective cu baze turistice la conturarea profilului acestora. Dimensionarea bazei de alimentație publică este dependentă de mărimea capacității de cazare, iar profilul acesteia de complexitatea și specificul funcțional al obiectivelor turistice. Spațiile de alimenție pentru turiști aparțin de regulă marilor hoteluri, dar și unităților independente. Unitățile de alimentație publică din turism reprezintă o structură foarte variată. Ele au fost grupate în patru categorii de unități și anume :

• unități tip restaurant, care cuprind restaurante clasice, restaurante cu specific, grădini de vară, crame, braserii, berării, rotiserii ;

• unități tip bar, din care baruri de zi, baruri de noapte, cafenele, ceainării, discoteci, videoteci ;

• unități tip cofetărie – patisserie ;

• unități tip fast-food care include autoserviri și pizzerii.

În Subcarpații Buzăului, unitățile de alimentație publică, (tabelul 12), pentru turism sunt concentrate în cele două orașe – Nehoiu și Pătârlagele – precum și în stațiunea balneo-climaterică Sărata Monteoru. Întrucât municipiul Râmnicu Sărat se află în zona de trecere de la subcarpați la câmpie – situat pe Piemontul Râmnicului, se vor lua în considerație și unitățile existente aici.

Tabelul 12. Numărul unităților de alimentație în Subcarpații Buzăului

(Sursa:prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău )

Rețeaua unităților de alimentație publică cu funcție turistică din Subcarpații Buzăului totalizează un număr de 1.054 de unități, din care cele mai multe sunt localizate în municipiul Rm.Sărat.

În aria subcarpatică buzoiană se remarcă unitățile de alimentație publică din cadrul stațiunii balneo-climaterice Sărata Monteoru ce cuprind numeroase baruri de zi dar și de noapte, cofetărie, unități de tip fast-food, discoteci, restaurante, precum și cantina restaurant a Hotelului Ceres. La Pietroasele, în cadrul stațiunii de cercetări viticole există o cramă unde turiștii pot face degustări de vinuri.

În privința numărului de locuri din unitățile de alimentație acestea au crescut în ultima perioadă de timp, ceea ce asigură o deservire corespunzătoare a turiștilor, (tabelul 13).

Tabelul 13. Repartiția locurilor la mese pe tipuri de unitate în Subcarpații Buzăului

(Sursa:prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău )

Din analiza pe tipuri de unități a structurilor de alimentație, rezultă că, deși acestea satisfac necesarul în privința numărului de locuri, nu oferă potențialilor turiști posibilități mari de a alege. Astfel, unitățile de tip “Fast-food” care sunt solicitate de obicei de turiștii aflați în transit sau pentru turismul de week-end lipsesc.

Calitatea bazei materiale a fost standardizată în foarte multe țări, inițiindu-se chiar o uniformizare pe plan mondial a nivelurilor calitative ale acesteia. Definirea acestor nivele calitative se face prin “număr de stele” în ordine crescătoare sau pe “categorii” în ordine descrescătoare. Din punct de vedere al standardizării, România a adoptat nivelurile calitative exprimate prin categorii.

La nivelul județului, numărul de locuri din unitățile de alimentație din punct de vedere al categoriei de confort se împarte în :

19.820 locuri la categoria I ; 9.528 locuri la categoria a II-a ; 2.896 locuri la categoria a III-a.

Astfel structura pe categorii a bazei materiale a restructurării în anul 2010 era următoarea: 61 % din locurile la mese se aflau în unități de categoria I (ponderea cea mai mare având-o restaurantele) : 30 % din locuri în unități de categoria a II-a iar restul de 9 % în unități de categoria a III-a.

Caracteristic acestor etape există o gamă întreagă de neajunsuri care în ultima analiză acționează asupra deservirii turiștilor : întreținerea corespunzătoare a clădirilor, dotarea și echiparea precară a acestora, asigurarea unei alimentații publice în condiții civilizate și într-o gamă variată și adecvată specificului local, carențe sub raportul numărului necesar de personal de deservire și de pregătire profesională a acestora.

Numărul unităților de alimentație este relativ mare, existând multe alte unități de mică capacitate, expresie a inițiativei particulare, dar însă neclasificate.

3.3. STRUCTURI DE AGREMENT ȘI TRATAMENT

Agrementul turistic ocupă o poziție importantă în conținutul activității turistice, având un rol important în atragerea clienților și creșterea încasărilor din activitatea turistică.

Ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure individului, unei grupări sociale, o stare de bună dispoziție, să dea senzația unei satisfacții, să lase o impresie și o amintire favorabile, definește conceptul de agrement turistic. Agrementul turistic trebuie să răspundă atât nevoilor turistului (fizice – mișcare și psihice- destindere, recreere, instruire) cât și agenților economici pentru care reprezintă o sursă de creștere a încasărilor și a competitivității stațiunilor turistice.

Agrementul se grupează în câteva categorii mari care sugerează varietatea și importanța acestei componente a bazei tehnico-materiale : mijloace destinate distracțiilor, cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri, mijloace de agrement sportiv, terenuri de sport, centre de călărie, patinaj, sporturi nautice, bazine de înot deschise sau acoperite. La acestea se adaugă unități prestatoare de servicii medicale și instalațiile de cură și tratament balneo – medical. Baza de tratament și agrement existentă pe teritoriul județului Buzău se concentrează în stațiunile balneo-climaterice, marile orașe, precum și orașele turistice de pe Valea Buzăului.

Stațiunea balneară Sărata Monteoru face parte din categoria celor 24 de stațiuni din țară care prezintă interes mondial datorită condițiilor de cură balneară. Sărata Monteoru dispune de o bază de tratament cu o capacitate totală de 1760 proceduri majore în 8 ore și 3021 proceduri asociate (nămolterapie, electroterapie, hoidroterapie, aerosol, parafină, masaj, gimnastică etc) și are următoarele dotări : 4 bazine (2 a câte 30 m.c. și 2 a câte 15 m.c.) pentru hidrokinetoterapie, 6 căzi pentru băi cu plante, secție de hidroterapie cu instalații pentru dușuri (subacval, scoțian, masaj) ; secție de electrofizioterapie cu 40 de instalații, instalații pentru aerosol, sala pentru cultura fizică medicală și sală pentru masaj.

Clădirea bazei de tratament are un grad de uzură avansat, situație existentă și în cazul dotărilor cu caracter general. Cea mai modernă și mai bine întreținută bază de tratament din stațiune se află în incinta Hotelului Ceres. Întrucât apele minerale din această zonă au proprietăți terapeutice recomandate în cure interne și externe, se impune consolidarea bazei de tratament și punerea în valoare a unei noi surse.

TRASEE TURISTICE

Resursele turistice prezentate, deosebit de variate și atractive pot fi valorificate și prin includerea lor în intinerariul unor trasee turistice, (figura 20).

Figura 20. Trasee turistice

În zona subcarpatică buzoiană se pot desfășura trasee atât pe Valea Buzăului spre Nehoiu cât și pe Valea Slănicului spre Mănzălești și Lopătari cât și în zona subcarpatică de contact spre Pietroasele și la nord de orașul Buzău.

Urmărind Valea Buzăului se pot recomanda următoarele trasee:

Cislău

Traseu: Buzău – Cândești (17 km) – Măgura (30km) – Cislău (50 km).

– Itinerar auto pe DN 10

– CFR linia Buzău – Nehioiașu

Traseul are urmatoarele componente:

• CANDEȘTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu și locul probabil al nașterii celebrului tablou “Carul cu boi”;

• SĂTUC – ramificație dreapta către Berca și Vulcanii Noroioșii;

• MĂGURA – ramificație dreapta către Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu);

– Sarea lui Buzău – rezervație geologică;

– Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea);

– Nucu – așezările rupestre;

Localitatea este și punct de plecare în excursiile din zonă și drumețiile montane:

Ex: Cislău – Pătârlagele – Nehoiu – Siriu (45 km) sau Cislău – Bâsceni – Cătina – Corbu – Chiojd – Bâsca Chiojd (27 km).

După O.G.Lecca – autorul Dicționarului istoric, arheologic și geografic, comuna datează din Evul Mediu timpuriu iar numele și-l trage de la “Cislo” care înseamnă loc de strângere a dărilor.

Cislăul a aparținut în primele decenii ale sec. al XVI-lea, clucerilor Vlaicu Tătăranu și Mitrea Vornicul, oameni de încredere ai lui Mircea al II- lea iar mai târziu domnului Mihnea Turcitul care s-a căsătorit cu Doamna Neaga în 1582.

Din comuna Cislău mai fac parte satele Buda, format în 1580 când Doamna Neaga a construit aici o biserică pentru călugări, apoi Bărăști (nume luat de la pârâul Bărasca) și Gura Bâscei (la confluența râului Buzău cu Bâsca).

Datorită faptului că pământurile au aparținut pe rând atât domnilor țării cât și mânăstirilor, viața localnicilora fost deosebit de aspră, ceea ce a dus la răzvrătirea în nenumărate rânduri ale acestora, precum și la “haiducirea” multora dintre ei. Acesta a fost ca folclorul local să aibă o mulțime de doine și balade care desfătarea iubitorilor de folclor.

Ca obiective istorice menționăm Schitul de la Aninoasa din sec. al XIV-lea precum și ruinele curților întărite ale castelului ce a aparținut Doamnei Neaga – sec. al XVI-lea. Localitatea este deosebit de pitorească, așezată într-un cadru natural de o rară frumusețe.

Tot aici, în anul 1894, a luat ființă o herghelie de cai care este în activitate și astăzi și care de-a lungul anilor a furnizat o întreagă pleiadă de campioni naționali și internaționali:1951 – Budapesta, 1952 – Praga, 1953 – Varșovia, 1958 – Budapesta, 1968 în Iugoslavia etc., iar șirul campionilor continuă și astăzi.

Tot pe Valea Buzăului până la nord de Pătârlagele și apoi pe o ramificație spre colți se poate ajunge la așezările rupestre de la Aluniș.

Asezările Rupestre

Traseu: pe DN 10 Buzău – Măgura (30km) – Pătârlagele (60 km) ramificație spre Colți DC 69 (70 km) – Aluniș (75 km) – Nucu (cărare de munte 6 km) – Bozioru – Pârscov – Măgura DJ 203 L – Buzău.

Intinerar auto pe DN 10 din Buzău până la Pătârlagele, apoi ramificație dreaptă pe DC 69 până la Colți, apoi cărare montană 6 km greu accesibilă iarna până la Nucu, drum spre Bozioru, apoi traseu pe DJ 203 L până la Măgura în DN 10. Traseul este recomandabil să se facă în două etape: Buzău – Colți – Aluniș și Buzău – Măgura – Buzioru – Fișici – Nucu.

Traseul are urmatoarele componente:

• CANDEȘTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu și locul probabil al nașterii celebrului tablou “Carul cu boi”;

• SĂTUC – ramificație dreapta către Berca și Vulcanii Noroioșii;

• MĂGURA – ramificație dreapta către Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu);

– Ramificație spre rezervația geologică “Sarea lui Buzău”;

– Basorelief “Fântâna lui Mihai”, cu ramificație spre Tabăra de Sculptură și Mănăstirea Ciolanu (sec.XVI);

• CISLĂU: herghelia de cai de rasă;

• COLȚI –Muzeul Chihlimbarului;

În zona subcarpatică a județului Buzău se află unul din cele mai interesante ansambluri de vestigii rupestre, constituit din chilii și biserici, galerii și cruci de piatră, prezențe ale creștinismului pe aceste meleaguri dintr-o perioadă greu de fixat pe baza materialelor de datare ce le-a furnizat cercetarea până acum.

În triunghiul greu accesibil cuprins între Nucu (Bozioru), Aluniș (Colți) și Pinul (Brăiești) se află un complex de așezări săpate în piatră, înconjurate dintodeauna de o aură de legendă și mister. Cine le-a săpat aici, în locuri cânva izolate, cu răbdare și tenacitate ce nu suferă comparație?

Așezate pe culmile Crucii Spătarului și Martirei, așezările rupestre au trezit interesul cercetătorilor de foarte multă vreme, dar unele din misterele lor continuă și astăzi să nu se lase dezlegate.

Deoarece fiecare așezare reprezintă un unicat atât ca arhitectură cât și ca poziție, ele nu pot fi grupate decât după persupusa lor vechime, în 4 categorii:

• Prima categorie o reprezintă așezările rupestre care au fost săpate în sec.VI-IV î.Chr. și refolosite în Feudalism. Datarea ei s-a făcut după inciziile găsite pe pereții acestor peșteriși care reprezintă 12 pumnale tip Akinakes, 9 vârfuri de lănci și 7 de săgeți.

• A doua categorie o reprezintă așezările săpate în perioada paleocreștină, sec.III-IV e.n., pe ai căror pereți s-au păstrat incizate semnul peștelui și crucea latină cu capetele brațelor lățite. Acestea sunt Peștera lui Iosif, Dionisie Torcătorul, Patra Îngăurită (toate din satul Nucu), Gura Tătarilor (Colții de Sus) și Aluniș ABC (sat Aluniș). Aceste peșeteri (toate săpate de mâna omului) păstrează urme de locuire până la începutul secolului al XIX-lea.

• În a treia categorie de locuințe rupestre se înscriu cele a căror datare nu poate fi coborâtă sub secolul al XIII-lea (din lipsa unor elemente sigure de datare). Și acestee peșteri au fost folosite, chiar dacă cu intermitențe, până la sfârșitul sec. al XVIII-lea sau începutul sec. al XIX-lea. Acestea sunt: Agatonul Nou, Bucătăria, Fundătura (sat Nucu) și peștera din Culmea Pietrei (sat Ruginoasa – Brăiești).

• Din a patra categorie de așezări rupestre fac parte cele ce nu pot fi datate până în prezent, datorită absenței unor elemente care să ajute la determinare vechimiinlor. Acest fapt se datorează atât factorilor externi care au dus la degradarea acestora, cât și datorită intervenției ulterioare a oamenilor, care le-au lărgit și amenajat pentru locuire sau rugăciune.

În concluzie, în perioada de săpare și locuire a așezărilor rupestre din Munții Buzăului se întinde pe o perioada a două milenii și jumătate, constituind în acest fel o extraordinară dovadă de continuitate a locuitorilor acestei zone în aceeași vatră de locuire.

Dacă în perioada prefeudală așezările rupestre au fost folosite ca loc de revugiu și de cult (fapt dovedit de numeroasele inscripții și chiar documente medievale), în perioadele mai vechi, scopul săpării și existenței lor nu este încă cunoscute. Cu atât mai neclar și mai misterios pare acest fapt după descoperirea în peștera de la Aluniș a unei inscripții care nu a putut fi descifrată încă, deși a fost cercetată cu cele mai noi mijloace cunoscute.

O altă caracteristică a unora dintre așezări este dimensiunea lor, uneori incredibil de mare. De exemplu peștera din Vârful lui Dragomir (Gura Tătarilor) străbate versantul dintr-o parte în alta. Nu a putut fi explorată decât pe o lungime de 40 m, datorită prăbușirii provocată de inundațiile din 1975.

De existența unora din aceste așezări se leagă și unele fapte din istoria neamului. În peștera de la Nenciulești (Casa Hoților) s-au ascuns semenii după înfrângerea lor în bătălia de la Sărata (Monteoru) în 1656.

Dar oricare ar fi fost destinația lor inițială, oricare a fost utilitatea lor de-a lungul vremii, astăzi așezările rupestre din Munții Buzăului constitue o chemare irezistibilă pentru turiștii îndrăgostiți de mister, de istorie dar și de frumusețile naturale ale zonei.

Pe un traseu asemănător cu cel precedent se poate ajunge la Colți unde se află vestitul Muzeu al Chihlimbarului.

Muzeul Chihlimbarului – Colți

Traseu: Buzău – Cândești (17 km) – Măgura (30 km) – Cislău (50 km)- Pătârlagele (60 km) – Colți (70km).

Itinerar:

– auto pe DN 10 până la Pătârlagele, apoi pe DC 69 spre Colți;

– CFR linia Buzăului – Nehoiașu până la Pătârlagele sau Valea Sibiciului, apoi auto sau pe jos până la Colți.

Traseul are urmatoarele componente:

• CÂNDEȘTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu și locul probabil al nașterii celebrului tablou “Carul cu boi”;

• SĂTUC – ramificație dreapta către Berca și Vulcanii Noroioșii;

• MĂGURA – ramificație dreapta către Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu);

– Sarea lui Buzău – rezervație geologică;

– Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea);

– Nucu – așezările rupestre;

• CISLĂU: herghelia de cai de rasă;

• COLȚI – ALUNIȘ (5 km): așezările rupestre.

Turistul ajuns în Pătrlagele poate merge la Colți, pe un drum spre dreapta din DN 10, prin Valea Sibiciului, trecând prin localitățile Sibiciu de Jos, Sibiciu de Sus, Valea Sibiciului. De la Colți se poate ajunge la Aluniș unde pot fi vizitate unele din vestitele așezări rupestre din județul Buzău.

De asemenea, pe Valea Buzăului se poate ajunge la Măgura unde se află Muzeul Pietrei – muzeu în aer liber – și Mănăstirea Ciolanu într-un itinerariu intitulat “Călătorie într-o lume a pietrei”.

Traseu: Buzău – Măgura (30km) – Fântâna lui Mihai (32 km) – Nifon (33 km) – Muzeul Pietrei – Tabăra de Sculptură (35 km) – Tisău (36 km) – Grăjdana (40 km) – Cârlomănești (55 km) – Vernești (60 km) – Buzău (70 km).

Itinerar auto pe DN 10 până la Fântâna lui Mihai după care ramificație la stânga spre Tabăra de Sculptură și Mănăstirea Ciolanu până la Haleș. Din ramificație spre stânga până la Vernești pe DJ 10 D, apoi drumul se continuă spre Buzău pe DN 10.

Traseul are urmatoarele componente:

• Fântâna lui Mihai – basorelief;

• Nifon – schit și sanatoriu;

• Muzeul Pietrei – Fântâna Rece;

• Mănăstirea Ciolanu;

• Poiana Pinului – tabăra școlară;

• Haleș – biserică sec. al XIX-lea;

• Grăjdana – ruine biserică sec. VII-lea;

• Cârlomănești – ruine cetate dacică sec. II – I î.Chr.

Din Buzău, urmând DN 10 Buzău – Brașov, turistul urmează Valea Buzăului în amonte, până la Fântâna lui Mihai, basorelief din piatră ridicat de pietrarii din Ciuta și de sculptorul Gheorghe Comanîn memoria oștilor voievodului Mihai Viteazul.

De aici, spre stânga, un drum local urcă Dealul Ciolanului, trecând pe la Nifon unde se află un schit cu hramul “Sf. Pantelimon”. Drumul trece apoi pe la Muzeul Pietrei, un muzeu în aer liber înființat în anul 1978 lângă o fântână cioplită în piatră în formă de cupă de meșterii locali. Aici au fost adunate unele din cele mai reprezentative sculpturi realizate de-a lungul timpului de cioplitori anonimi de pe Valea Buzăului.

Ajungem apoi la Tabăra de Sculptură Măgura. Aici, în poienile Cetățile Tisăului, a avut loc în anul 1970 prima ediție a taberei de scluptură, urmărind continuarea unei vechi tradiții locale; timp de 16 ani, au participat anual la această manifestare câte 16 sculptori cu diferite stiluri de modelare a pietrei. Datorită ineditului expunerii muzeistice în aer liber a sculpturilor și frumuseții zonei, Tabăra de Sculptură reprezintă un loc unic, fiind cel mai mare ansamblu național de sculptură în aer liber din țară.

În imediata vecinătate a Taberei de Sculptură Măgura se află Mănăstirea Ciolanu, o mănăstire cu o bogată istorie și așezată într-un cadru natural de excepție.

Mănăstirea se află pe versantul sud-vetic al Dealului Ciolanu, într-o poiană, fiind alcătuită din două biserici, un muzeu, precum și mai multe chilii. Biserica mică (mai veche), având hramul “Sf. Gheorghe”, a fost construită după tradiție de Doamna Nega (soția Domnitorului Mihnea Turcitul) la sfârșitul secolului al XVI-lea iar după alte izvoare scrise biserica ar fi fost construită în anul 1568 de Dumitru Ciolanu (boier transilvănean) împreună cu doi boieri din Vernești (Radu și Dragomir Sorescu). Pictura biserice datează din1860. Schitul s-a extins ulterior, episcopul Chesarie construind în anul 1828 o biserică nouă, mai mare, cu hramul “Sf. Apostoli”, pictată de Nicolae Teodorescu Pitarul (șeful școlii de zugravi de la Buzău). Biserica are de suferit de-a lungul timpului de pe urma incendiilor și a cutremurelor, fiind refăcută de fiecare dată.

Pictura a fost refăcută tot de către Nicolae Teodorescu și de nepotul său Gheorghe Tătărescu, precum și de Nicolae Șolescu. Se mai păstrează și azi în biserica cae nouă o parte din pictura originală realizată de Gh. Tătărescu și N. Teodorescu (catapeteasma și câteva icoane). Între 1970 și 1984, s-au construit două părți din careul de incintă care cuprinde mai multe case. Aripa de sud adăpostește și muzeul în care se găsesc obiecte de valoare artistică și documentară: unelte casnice legate de ocupațiile localnicilor, manuscrise din sec. al XVI-lea și al XVII-lea, găsite la Ciolanu, inclusiv primele tipărituri ale Episcopiei Buzăului, icoane vechi, obiecte de cult. La Ciolanu au fost îmormântați, în afară de viețuitorii mănăstirii, și unii episcopi ai Buzăului: Filotei, Dionisie Romano, arhiereul Policarp, pictorul Nicolae Teodorescu.

Urmărind zona de contact a Subcarpaților cu Câmpia Română și apoi pătrunzând mai mult în aria colinară, se poate desfășura traseul Buzău – Pietrosele – Sărata Monteoru – Buzău intitulat sugestiv “Drumuri în istorie”.

Buzău – Pietroasele – Sărata Monteoru

Traseu: auto pe DN 1 B (20 km), după comuna Ulmeni ramificație spre Pietroasele pe DJ 203 L (5 km), apoi spre Izvorul Dulce – Gura Sărății pe DJ 203 C și spre Monteoru pe DC 47 (14 km de Pietroasele). Din Monteoru se poate ajunge în Buzău pe DJ 203 G până la Popasul Mierlei de unde drumul continuă spre Buzău pe DN 1 B (22 km de Monteoru).

Traseul are urmatoarele componente:

– Clondiru de Sus – necropolă sec.IX-X e.n;

– Pietroasa Mică – așezare geto-dacică sec. IV-I î.e.n.;

– Izvorul Dulce – așezare sec. IV-III î.e.n.;

– Pietroasele;

– Monteoru.

La 20 km de Buzău, pe DN 1 B, drumul se ramifică către una din cele mai pitorești zone ale județului Buzău: comuna Pietroasele, arie geografică încărcată de istorie,de legendă, de mister, dăruită de Dumnezeu cu oameni harnici care au făcut din zonă o adevărată gură de rai.

Localitatea este așezată la poalele dealului Istrița, unde în 1837 a fost descoperit celebrul tezaur “Cloșca cu puii de aur”, unde și astăzi locuitorii sunt încredințați că zona mai ascunde numeroase comori dar care nu pot fi căutate datorită blestemului de care localnicii sunt încredințați că există și le apără.

Descoperirea Cloștii cu puii de aur din 1837 a fost urmată de o adevărată aventură.

Inițial tezaurul cuprindea 26 piese din aur de cea mai bună calitate și avea încrustate în el o mulțime de pietre prețioase. Găsit de 4 țărani ce lucrau la exploatarea pietrei, tezaurul, atribuit după ultimele cercetări meșterilor daci, dar și cu piese de proveniență vizigotă, a aparținut probabil acestora din urmă sau romanilor care au ridicat aici un castru după recuperarea Daciei în perioada 306-337 e.n. Ascuns de găsitori în podul unei case, a trebuit în scurt timp să fie vândut unui antreprenor datorită faptului că acea casă unde era ascuns trebuia să fie demolată. Dar și cumpărătorul nou l-a ascuns în malul râului Câlnău unde executa un pod, cu gândul de a-l scoate mai târziu din țară. Dar o viitură puternică a rupt malul râului unde era ascuns, ajungând astfel în posesia statului.

Dar epopeea acestuia nu se sfârșise. În 1917 este depozitat la Moscova împreună cu tezaurul țării unde a rămas până în 1956. Dar la restituire, tezaurul mai cuprindea doar 12 piese, care se află acum la Muzeul Național.

Al doilea “tezaur” al zonei este vița de vie, din care se obțin renumite vinuri de Pietroasele medaliate la mai multe târguri internaționale. Aici se află o stațiune de cercetări viticole înființată în anul 1893, unde turiștii pot face degustări de vinuri într-o cramă deosebit de frumoasă.

De la Pietroasele, pe un drum local se poate ajunge în stațiunea Sărata Monteoru. Localitatea este așezată la 86 m, altitudine pe pârâul Sărata; își trage numele de la acesta, iar toponimicul “Monteoru” de la “montur” care este echivalent cu “muntișor”, “muncel” deci un “munte mai mic”.

Apele minerale de la Sărata Monteoru, cunoscute în trecut “Izvoarele sărate de la Monteoru”, au atras atenția specialiștilor din lumea medicală începând cu 1880, acestea fiind puse în evidență odată cu săparea sondelor pentru exploatarea petrolului.

Din 1929 se aplică la Monteoru procedeul de exploatare a petrolului prin galerii. De pe platforma și pereții galeriilor săpate în adâncime ca la o mină de cărbuni picură țițeiul care se scurge într-un puț colector adânc de peste 250 m. Procedeul de exploatare este unic în Europa. Mina de petrol aflată și astăzi în funcțiune constitue una din principalele atracții ale zonei.

Din 1880 Grigore Constantinescu Monteoru devine proprietarul moșiei Sărata Ogrăzile și continuă să cumpere și alte puțuri devenind proprietar exclusiv al exploatărilor de petrol din zona Monteoru.

În anul 1890 medicul francez Guyenot din Paris, studiind apele minerale de le Monteoru, l-a îndemnat pe Grigore Constantinescu Monteoru – proprietarul terenurilor – să facă un stabiliment de băi. Construcția acestuia a început în 1883 după planurile inginerului Eduard Honzik.

Cu ocazia săpăturilor pentru începerea lucrărilor de construcții, acesta descoperă unul din cele mai mari complexe arheologice cu așezări și cimitire care atestă o locuire neântreruptă pe aceste locuri din Neolitic până în sec. XII î.Chr.. Este denumită “Cultura Monteoru”.

Stabilimentul de băi construit era dotat modern cu hoteluri, parc și restaurant, asigurat cu apă potabilă și electricitate. Se mai adaugă apoi un spital, poștă și se face drum de acces la șoseaua națională. Construcțiile au durat până la primul război mondial când au fost distruse aproape total, stare care a persistat până în preajma celui de-al doilea război mondial când este din nou distrusă. După 1955 se începe refacerea acesteia construindu-se treptat actuala bază de agrement.

Stațiunea atrage mulți turiști datorită factorilor naturali, dar și datorită altor atracții. Factorii naturali terapeutici sunt reprezentați în principal de:

– Numeroasele izvoare cu ape minerale concentrate, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, calcice, magnezice, sulfuroase, hipertone;

– Nămolul mineral;

– Bioclimatul sedativ de cruțare.

În prezent, aici există un ștrand cu apă sărată, care împreună cu factorii de climă sporesc atractivitatea zonei.

La Monteoru, la altitudinea de 200-275 m, se află Parcul dendrologic – o pădure de cca. 2 ha., deosebită prin varietatea speciilor forestiere; se întâlnesc aici specii exotice din China, Japonia și America de Nord: ginkgo, bujorul de mare, simbovina americană, castanul cu flori galbene precum și alte specii care dau zonei, prin coloritul florilor și frunzelor, un aspect deosebit.

Sărata Monteoru este o stațiune care dispune de numeroase facilități de cazare, servire a mesei și divertisment: hoteluri, camping, bungalow, unități de cazare agroturistice, restaurante, baruri, teren de sport, precum și bază de tratament.

În circuitul turistic pot fi atrase și numeroase festivaluri de muzică populară desfășurate în aria subcarpatică buzoiană, printre care se numără cel de la Bisoca, Cozieni, Colți, Meledic, Pătârlagele.

Bisoca “Pe plaiuri bisocene”, în a treia duminică din luna august

Traseu: Buzău – Săpoca – Cernătești – Vintilă Vodă – Bisoca.

• Mătești (11 km); o biserică de la 1692;

• Cernătești (19 km): urme arheologice ale unor vechi așezări omenești (cetățuie din epoca bronzului);

– ramificație (din zona Cernătești – Aldeni) către rezervația “Dealu cu liliac” și spre Vulcanii Noroioși;

• Vintilă Vodă (42 km): ruinele cetății Vintilă Vodă din sec. al XV-lea, case țărănești din sec. al XX-lea; în apropiere de Vintilă Vodă se află și ruinele cetății Menedic (sau Meledic); din Vintilă Vodă se poate ajunge la Mânzălești, Lopătari și mai departe la Terca (zonă în care se află “Focul viu”);

• Bisoca: în se află Pădurea Lacuri și Pădurea Bisocăi.

Cozieni “Targul tradițional de Sfânta Maria”, pe data de 15 august, de Sfânta Maria

Traseu: Buzău – Vernești – Cândești – Măgura – Pârscov – Cozieni.

Auto: pe DN 10 Buzău – Brașov până la Măgura, apoi pe drum local (la dreapta) peste râul Buzău până la Cozieni pe valea Bălănesei.

• Vernești (10 km): loc de plecare în excursii pe valea Nișcovului (putând fi vizitată mănăstirea Barbu în satul Leicuiești – comuna Tislău) și mai departe pe dealul Ciolanu spre mănăstiria Ciolanu și Tabăra de sculptură Măgura;

• Cândești (17 km): biserica din 1660, cu pictuiri de Nicolae Grigorescu;

• Sătuc (20 km): ramificație spre dreapta (peste râul Buzău) către Berca și Vulcanii Noroioși;

• Unguriu (22 km): mănăstire din sec. al XVII-lea;

• Măgura (30 km): punct de plecare spre Muzeul Pietrei (în aer liber), Tabăra de sculptură în aer liber Măgura și Mănăstirea Ciolanu unde se păstrează picturi de Gheorghe Tătărescu și Nicolae Teodorescu;

• Pârscov: se poate vizita Casa memorială Vasile Voiculescu; în apropiere se află: “Sarea lui Buzău”, “Blocurile de calcar” și “Stânca conglomerat” (situate în valea Buzăului, în zona satelor Bădila și Rușavăț) și care împreună formează o rezervație paleontologică – geologică;

• Din Cozieni se poate ajunge la Bozioru (și de aici la Fișici – unde se găsesc izvoare minerale – și la așezările rupestre din zona Nucu).

Colți “Floare de colți’’, în adoua duminică din luna iulie

Traseu: Buzău – Vernești – Cândești – Măgura – Cislău – Pătârlagele – Colți.

Auto: DN 10 Buzău până la Pătârlagele, apoi spre drepta peste râul Buzău spre Colți (pe valea Sibiciului).C.F.R.: linia Buzău – Nehoiașu până la Pătârlagele.

• CANDEȘTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu și locul probabil al nașterii celebrului tablou “Carul cu boi”;

• SĂTUC – ramificație dreapta către Berca și Vulcanii Noroioșii;

• MĂGURA – ramificație dreapta către Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu);

– Sarea lui Buzău – rezervație geologică;

– Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea);

– Nucu – așezările rupestre;

• CISLĂU (48 km) – herghelia de cai de rasă;

• PĂTARLAGELE (56 km) – din Pătârlagele se poate ajunge (în continuare pe DN10)la Nehoiu și mai departe spre Siriu, unde se află un lac de acumulare.

• COLȚI (70 km) – se poate vizita Muzeul Chihlimbarului; de la Colți se poate ajunge pe jos la Aluniș (5 km de Colți) unde se pot vizita o parte din vestigiile rupestre buzoiene.

Meledic – Mănzălești “Festvalul Slănicului”, în a treia duminicădin luna iulie

Traseu: Buzău – Săpoca – Cernătești – Vintilă Vodă – Mânzălești.

• Mătești (11 km): o biserică de la 1692:

• Cernătești (19 km): urme arheologice ale unor vechi așezări omenești (cetățuie din epoca bronzului);

– ramificație (din zona Cernătești – Aldeni) către rezervația “Dealul cu liliac” și spre Vulcanii Noroioși;

• Vintilă Vodă (42 km): ruinele cetății Vintilă Vodă din sec. al XV-lea, case țărănești din sec. al XX-lea; în apropiere de Vintilă Vodă se află ruinele cetății Menedic (sau Meledic);

– ramificație spre Bisoca de unde se poate ajunge la Pădurea Lacuri și Pădurea Bisocăi.

În apropiere de Mânzălești se află “Piatra albă” (Grunj), un martor de eroziune din sare, aflat în albia Slănicului, la confluența cu pârâul Jghiab.

La Mânzălești pot fi văzute case cu arhitectură tradițională din sec. al XX-lea, iar în apropiere se află muntele de sare și Platoul Meledic (unde se desfășoară Festivalul Slănicului), precum și peștera Mânzălești (momentan cu intrarea blocată).

Pătârlagele „Targul Cucului”, în prima duminică Paștele ortodox

Traseul: Buzău – Vernești – Măgura – Cislău – Pătârlagele.

Auto: DN 10 Buzău – Brașov.C.F.R.: linia Buzău – Nehoiașu.

• Vernești (9 km): ramificație stânga pe valea Nișcovului, spre Mănăstirea Bradu, spre Dealul Ciolanu (Tabăra de sculptură Măgura, Mănăstirea Ciolanu);

• Cândești (15 km): biserica de la 1660 cu picturi de Nicolae Grigorescu;

• Sătuc: ramificație dreapta spre Berca, Vulcanii Noroioși, Mănăstirea Rătești;

• Unguriu (22 km): mănăstirea din sec. al XVII- lea;

• Măgura: ramificație dreapta spre Pârscov (Casa memorială Vasile Voiculescu), Bozioru (zona Vestigiilor Rupestre) și spre “Sarea lui Buzău”; în dreptul basoreliefului ridicat în memoria oștilor lui Mihai Viteazul, ramificație stânga căte Muzeul Pietrei, Tabăra de sculptură Măgura, Mănăstirea Ciolanu;

• Cislău (48 km): bisericva fostei mănăstiri Cislău (1569), herghelia de cai de rasă.

5. CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Element definitoriu al fenomenului turistic, alături de potențialul turistic și de structurile de primire (baza tehnico-materială), circulația turistică antrenează temporar segmente considerabile din populație, persoane de toate vârstele și din cele mai diferite categorii sociale, reflectând în mod direct modalitățile și nivelul valorificării potențialului turistic natural și antropic.

Evoluția principalilor indicatori ai circulației turistice, în această ramură nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori cu conținut complex. După forma de exprimare (numărul turiștilor, numărul înnoptărilor etc.), aceștia se pot grupa în unități naturale, natural – convențional și valorice (lei, valută). Toți indicatorii ce caracterizează activitatea de turism se pot determina sub forma de indicatori absoluți (globali) și relativi.

În perioada ultimilor ani (2006-2011), circulația turistică din județul Buzău a avut o evoluție asemănătoare cu cea de la nivelul întregii țări, o scădere continuă în prezent , cauzată de situația economică și politică specială pe care o traversează țara noastră în această perioadă.

Această evoluție este rezultatul schimbărilor social-economice cu consecințe asupra nivelului de trai și implicit, a posibilităților de a face turism.

Tabelul 14. Turiști cazați în unități de cazare

(Sursa: prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău – 2011)

În intervalul de timp considerat (2006-2011) se remarcă o creștere a preferințelor turiștilor pentru cazarea, (tabelul 14), în unitățile hoteliere (83% în 2011) și scădere pronunțată a cererii pentru hanuri și moteluri (6,6 % în 2011) și pentru vilele turistice (0,7 în 2011). Aceeași tendință, de ușoară scădere, se remarcă în cazul taberelor (8,1 % în 2011) și o ușoară creștere în cazul camping-urilor (1,2 în 2011).

Aceste tendințe își găsesc explicația în prețurile practicate la nivelul hotelurilor, comparativ cu cele din cadrul unităților tip vilă turistică, de multe ori neexistând o concordanță între calitatea serviciilor oferite și prețurile practicate.

Situația în stațiunea balneo-climaterică Monteoru, conform surselor din cadrul S.C. Monteoru S.A. se prezintă astfel (tabelul 15).

Tabelul 15. Numărul turiștilor cazați în unitățile S.C. MONTEORU S.A.

(Sursa: prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău – 2011)

Pe fondul unei insuficiente mediatizări a produsului turistic oferit de această societate, a condițiilor inadecvate de servire a mesei și de tratament, a unui pachet de servicii de agrement slab prezentat, se remarcă o scădere accentuată a numărului de turiști cazați. Astfel, numărul acestora în 2008 față de 2007 scade cu 66,4 % în 2009 cu 60,2% în 2010 cu 63 %, iar în 2011 cu 65,2 %. Dacă în 2007 se înregistrează 49 de turiști străini cazați în aceste unități, după acest an stațiunea devine de interes exclusiv național.

Evoluția numărului de persoane cazate în stațiunea Monteoru nu are aceeași tendință de scădere ca și la nivelul întregului județ. Astfel, dacă în 2007 stațiunea găzduia 12 % din totalul turiștilor, în 2008 aici erau cazați 5,5 % dintre aceștia, în 2009 6%, în 2010 6,2 %, iar în 2011 7,2%.

Un alt indicator ce permite caracterizarea circulației turistice este și numărul de înnoptări, (tabelul 16, 17). Înnoptarea este intervalul de 24 de ore pentru care turistul beneficiază de găzduire în unitatea turistică, indiferent de durata de ședere efectivă. Numărul înnoptărilor la nivelul județului Buzău a înregistrat o scădere. Evoluția acestui indicator pe perioada 2006-2011 se prezintă astfel:

Tabelul 16. Evoluția numărului de înnoptări în perioada 2006-2011

(Sursa:prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău – 2011)

Se observă și aici tendința de scădere anuală a numărului de înnoptări, mai ales pentru turiștii români, însă în perioada 2010-2011 are loc o mică creștere a numărului de înnoptări.

Astfel, numărul de înnoptări în anul 2011 reprezintă 77% din cele înregistrate la nivelul anului 2006, înregistrându-se un ritm mediu de scădere de 5%.

Tabelul 17. Înnoptările în unitățile de cazare pe tipuri de unități în perioada 2006-2011

(Sursa: prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău – 2011)

Ponderea marea a taberelor în totalul înnoptărilor se explică prin faptul că în aceste unități sunt organizate tabere pentru elevi și preșcolari, cantonamente ale sportivilor. De-a lungul perioadei analizate, înnoptările în unitățile hoteliere manifestă o tendință de scădere (35 % din totalul înnoptărilor în 2011), în timp ce ponderea vilelor turistice crește (33,4 % în 2011) ca urmare a practicării mai intense a turismului pentru tratament (unitățile tip vilă turstică se concentrează în stațiunea Monteoru). Din anul 2010 nu se mai înregistrează înnoptări ale turiștilor în cabane și camping-uri, ca urmare a închiderii acestora pentru reparații sau în urma schimbării destinației.

Un alt indicator ce trebuie avut în vedere este durata medie a sejurului care se calculează ca raport între numărul total și numărul de turiști. Acest indicator, alături de cel al numărului turiștilor cazați în unitățile de cazare turistică, oferă informații mai complete în legătură cu amploarea activității turistice desfășurate pe teritoriul județului Buzău, generând efecte economice direct proporționale cu mărimea sa. Astfel în perioada 2006-2011, durata medie a sejurului a înregistrat următoarele valori (tabelul 18):

Tabelul 18. Durata medie a sejurului în perioada 2006-2011

(Sursa:prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău – 2011)

Evoluția duratei medii a sejurului în perioada 2006-2011 pe teritoriul județului, a înregistrat o creștere de la 2,1 zile în 2006 la 2,7 zile în 2011, fenomen explicat prin creșterea numărului de înnoptări în stațiunea balneo-climaterică Monteoru, pe timpul verii, unde sunt prezenți factorii de cură.

Coeficientul de utilizare a capacității (grad de ocupare) reflectă utilizarea ofertei într-o perioadă determinată, adică nivelul activității în rețeaua de cazare turistică în funcție de capacitatea instalată. Se determină ca fiind raportul între numărul înnoptărilor dintr-o anumită perioadă și capacitate totală în funcție determinată pentru același interval de timp.(dupa: Buletin Statistic-Direcția Județeană de Statistică Buzău-2011;Anuarul Statistic al României).

În România, în anul 2011 se înregistrează o scădere a coeficientului de utilizare a capacității turistice, la 46,7 % cu 19,3 % mai puțin decât în 2006, ( tabelul 19).

Tabelul 19. Gradul de ocupare a capacității în perioada 2006-2011 în România și în

județul Buzău -%-

(Sursa:prelucrare date Buletin Statistic – Direcția Județeană de Statistică Buzău – 2011)

Din situația comparativă se observă că județul Buzău înregistrează valori mai mici ale coeficientului de utilizare a capacității turistice. Cu toate că valoarea coeficient de utilizare a capacității este mai mică, în ansamblu, județul Buzău înregistrează o creștere a acestui indicator. Deși, din 2006 tendința este de scădere, în anul 2010, valoarea coeficientului de utilizare a capacității turistice crește ajungând în 2011 la 31,7 % ceea ce reprezintă o creștere cu 6,2 % față de 2010. Cei patru indicatori prezentați relevă fiecare aceeași tendință menționată anterior. Gradul de ocupare cunoaște o îmbunătățire în anul 2010 față de 2008 ca și sejurul mediu.

PARTEA A VI-A

ANALIZA SWOT ȘI PROGNOZA DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL

1. ANALIZA SWOT PENTRU CONTEXTUL SOCIO ECONOMIC

Analiza detaliată a contextului social-economic, a resurselor, potențialului de dezvoltare au permis efectuarea unei analize SWOT.

Puncte tari:

Agricultura, turismul și activitățile conexe sunt privite atât de locuitori cât și de administrația locală drept principalele direcții de dezvoltare;

Omogenitatea teritoriului. Nu există mari discrepanțe intre diferitele localități ale zonei de studiu, cu excepția comunei Berca unde predomină industria extractivă, in toate celelalte agricultura are ponderea cea mai mare;

Diversitatea naturală este privită ca o potențială resursă exploatabilă durabil;

Marea majoritate a localităților au aceleați tip de probleme: alimentarea cu apă, drumurile, deșeurile, comunicațiile. Aceasta permite elaborarea unor planuri de acțiune care să beneficieze de cointeresarea majorității;

Cetatenii si administratiile au identificat problemele majore si propun solutii viabile;

Există un potențial uman pentru activitățile de turism corelat cu agricultura.

Puncte slabe:

Lipsa unei viziuni pe termen lung. Majoritatea proiectelor, existente, sunt proiecte de infrastructură rutieră și de alimentare cu apă;

Lipsa de formare și de exercițiu in realizarea unor planuri de dezvoltare;

Lipsa parteneriatelor in cadrul aceleiași comunități sau intre comune pentru rezolvarea unor nevoi comune, cu excepția Grupului de Acțiune Locală, inițiat in vederea creării unui teritoriu LEADER;

Lipsa participării civice. Există doar câteva organizații neguvernamentale in toată zona;

Turismul este văzut ca un panaceu dar nu există proiecte concrete in domeniu;

Lipsa unor proiecte de anvergură;

Lipsa unei campanii de informare / promovare / comunicare;

Amenințări:

Izolarea zonei in cadrul regiunii / la nivel național;

Pierderea șansei de a accede la fonduri comunitare;

Depopularea zonei și pierderea valorilor locale;

Oportunități:

Existența fondurilor europene;

Propunerea unui proiect de strategie la nivel județean (Proiect PHARE);

Existența interesului de colaborare din partea partenerilor;

Propunerea unor proiecte de infrastructură, deșeuri, alimentări cu apă, la nivel regional;

Strategia este in concordanță cu planurile naționale de dezvoltare din turism, educație etc.

Resursele zonei pentru turism, zona este rurală, cu o concentrare a locuirii mai ales in lungul văilor, cu raporturi foarte diferite de utilizare a terenurilor intre comunele componente, așa cum reiese din datele prezentate și cu multe resurse turistice insuficient exploatate. Elementele de atracție naturală sunt reprezentate de Vulcanii noroioși, complexul de la Meledic, Focul Viu (Lopătari), Zona Lacurile (Bisoca), siturile SCI (Natura 2000) propuse pentru zona Bisoca – Mânzălești, Meledic, Vulcanii noroioși, Lunca Buzăului, diverse forme erozionale (Tronul lui Negru Vodă), lacurile, chihlimbarul de la Colți, fenomenele geologice ce apar in zona Vintilă Vodă, Colți, Bozioru. Biodiversitatea este și ea foarte diversă, zona fiind situată la confluența dintre trei zone biogeografice: stepică, alpină și continentală.

Cu excepția Vulcanilor noroioși nici unul dintre situri nu are marcaje, puncte de informare,pliante. Singurele informații putând fi obținute din pagini web, de la autorități și de la localnici. Evenimentele specifice sunt legate mai ales de târguri și festivaluri: Pe plaiuri bisocene (Bisoca), Târgul de Sfânta Marie (Cozieni), Târgul de Ziua Crucii (Vintilă Vodă), târgurile săptămânale din lungul văii Slănicului.

Patrimoniul cultural și istoric este inegal repartizat. Deși urmele de locuire sunt frecvent semnalate nu există situri arheologice amenajate. Cele mai importante situri culturale protejate sunt mănăstirile (Rătești, Găvanu, Poiana Mărului) și cele aproximativ 30 de chilii, locuințe rupestre și biserici din zona Aluniș – Nucu.

Serviciile de informare și documentare sunt oferite de monografiile publicate de Consiliul Județean, Muzeul Județean, monografiile câtorva comune și siturile web de turism, majoritatea create și intreținute de amatori. Nu există panouri de semnalizare, puncte de informare, pliante specifice.

Infrastructura rutieră și căile de acces: accesul este asigurat pe calea ferată Buzău – Pătârlagele și rutier de DN 10 (Brasșov – Buzău – Râmnicu Sărat) care strabate la sud o mică porțiune din teritoriu. Din aceasta, in lungul văilor Slănicului, Bălăneasa, Sărățel se desprind drumuri județene și comunale. Majoritatea au porțiuni greu practicabile din cauza alunecărilor de teren și inundațiilor. Marea densitate de drumuri comunale sau forestiere poate fi un element pozitiv pentru turismul de promenadă și descoperire.

Nu există ghizi oficiali pentru teritoriu, activități de orientare și ghidaj pentru anumite grupuri de turiști fiind asigurate de proprietarii unor pensiuni sau cluburi (Colți, Blejani) și parțial de custodele de la Vulcanii noroioși.

Serviciile financiare precum bănci, birouri de schimb sunt disponibile in orașe (Buzău, Patârlagele). Spațiile sau serviciile de recreere sunt foarte puține. In afara siturilor menționate și a Muzeului de la Colți nu există alte facilități. Există excursii organizate ce apelează la ghizi locali dar toate sunt din exterior sau sunt oferite de unii proprietari de pensiuni. Spațiile de campare sumar amenajate sunt in zonele Meledic, Bisoca, Berca.

2. ANALIZA SWOT PENTRU SECTORUL TURISM

Puncte tari:

Potențialul foarte mare oferit de patrimoniul natural și cultural pentru ecoturism;

Lipsa poluării sau distrugerilor datorate activităților umane. Cu excepția anumitor zone precum Lopătari (unde sunt 30 de gatere) și Bisoca unde este un puternic impact negativ al exploatărilor forestiere;

Existența unei agriculturi tradiționale;

Buna poziționare geografică: la intersecția rutelor de comunicare intre Muntenia, Moldova, Transilvania;

Viața rurală relativ nealterată;

Existența unei rețele de drumuri comunale și forestiere cu un mare potențial pentru dezvoltarea drumeției, cicloturismului și turismului ecvestru, turismului de descoperire, turismului de aventură;

Deschiderea administrției județene și a administrațiilor locale pentru realizarea unor proiecte de turism;

Potenialul pe care il are zona pentru a fi creat un geoparc.( Geoparcul Ținutul Buzăului)

Puncte slabe:

Inexistența unui sistem coerent de informare și promovare a zonei;

Lipsa informațiilor pentru a se putea realiza un studiu de piață: număr de vizitatori, interesul localnicilor pentru turism, profilul vizitatorilor etc;

Accesul dificil in teritoriu;

Lipsa unei infrastructuri de cazare, restaurație, ghidaj;

Sezon turistic limitat la 4 – 6 luni;

Lipsa unor finanțări la nivel local pentru inițierea unor proiecte pilot;

Lipsa unei strategii de dezvoltare turistică, in condițiile in care majoritatea celor chestionați văd turismul ca cea mai bună soluție de dezvoltare;

Slaba ofertă de produse locale agricole;

Slaba ofertă de preparate culinare locale in zonă, lipsa unui ghid al rețetelor tradiționale;

Lipsa de incredere și inițiativă in inițierea de proiecte bazate pe utilizarea produselor locale;

Lipsa unei diagnoze teritoriale – ca bază pentru aplicarea de proiecte finanțabile din fondurile structurale.

Oportunități:

Dezvoltarea interesului pentru turismul rural / ecoturism;

Existența unor mari oportunități de finanțare prin fondurile europene;

Patrimoniul cultural și natural poate fi pus in valoare, existența unor activități tradiționale bine păstrate: rețete locale, produse “curate”, lucuitorii atașați valorilor locale;

Memoria unei vieți tradiționale este incă prezentă;

Poziționare bună in Regiunea 2 Sud pentru dezvoltarea unor circuite turistice majore: litoral, deltă, zona Vrancea – Măcin.

Amenințări:

Tergiversarea formării de structuri asociative și lipsa de corelare, la nivel local, regional a diverselor programe / proiecte;

Apariția unor conflicte intre grupuri cu interese diferite: asociații de vânătoare, promotori ai ecoturismului;

Incapacitatea celor interesați de a reacționa intr-un timp scurt pentru realizarea unei strategii care să asigure cadrul de aplicare a proiectelor identificate.

3. STRATEGIA DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A TURISMULUI RURAL

Pe baza analizării situației și a analizei SWOT s-a elaborat punctul de pornire ce este

reprezentat de viziune, un turism sustenabil bazat pe valorificarea obiectivelor turistice existente,

turismul devenind un motor al dezvoltării zonei subcarpatice buzoiene.

Punctele ce au determinat viziunea sunt, dezvotarea turistica sustenabila, trebuie sa se faca prin implementarea unor programe și activități ce trebuie dezvoltate pe termen lung și mediu ținându-se cont de viziunea ecologică prin care mediul natural și resursele locale să nu fie afectate sau deteriorate.

Dezvoltarea economica a zonei de studiu, se poate realiza si datorita dezvoltarii industriei turistice și ridicarea nivelului de trai al cetățenilor prin: cresterea veniturilor directe din turism, efectul multiplicator al turismului prin dezvoltarea generală pe care o angrenează atât în celelalte ramuri ale economiei, cât și pe plan social.

Subcarpatii Buzăului se pot evidentia în primul rând pe baza obiectivelor turistice existente și reprezintă un punct forte al analizei SWOT, fără de care dezvoltarea turistică a unei zone nu se poate realiza. De asemenea trebuie dezvoltate activități de marketing menite să promoveze produsele și serviciile turistice din Subcarpatii Buzăului , dar și tradițiile și cultura buzoiană.

Programe ce stau la baza elaborării strategiei, pentru dezvoltarea și promovarea turismului din Subcarpații Buzăului, (figura 21), trebuie dezvoltate activități ce țin cont atât de posibilitățile locale armonizate cu ideile de dezvoltare națională și regională, pentru a ușura accesarea de fonduri europene. De aceea se dorește o strategie orientată spre o serie de acțiuni ce vizează obiectivele, prioritățile și domeniile de intervenție prin crearea de proiecte posibile.

Strategia trebuie elaborata astfel încât majoritatea domeniilor de intervenție, a priorităților și a ideilor de dezvoltare propuse să fie fundamentate, realizabile și în acelasi timp eligibile spre finanțare în cadrul programelor Uniunii Europene, astfel, un criteriu important în elaborarea Programelor de Dezvoltare și promovarea a turismului și agroturismului îl are corelarea sistemului de obiective a strategiei ce urmează a fi elaborată cu documentele de programe în vigoare.

Figura 21. Realizarea de programe turistice a domeniilor de intervenție si a programelor rezultate

În final s-a realizat un studiu cu privire la percepția administrațiilor locale și a populației privind disfuncționalitățile și obiectivele de dezvoltare și percepția asupra turismului în cadrul economiei locale, realizat pe baza chestionarelor completate, interviurilor și documentării în teren, din care a rezultat un studiu de caz.

Percepția administrațiilor locale și a populației privind disfuncționalitățile și obiectivele de dezvoltare

Percepția asupra turismului în cadrul economiei locale

Pornind de la abordările teoretico–metodologice de până acum, cu privire la principiile de realizare a zonării turistice a teritoriului, s-a realizat evaluarea potențialului turistic al unităților administrativ-teritoriale de bază din zona de studiu. Pentru aceasta au fost stabilite elemente de analiză pentru delimitarea teritoriului analizat precum resurse naturale, resurse antropice, infrastructură specific turistică și infrastructura tehnică, fiecărei unități administrativ-teritoriale accordându-se un punctaj realizat conform Institutului Național de Cercetare –Dezvoltare în Turism, (tabelul 20).

De asemenea, pentru o mai bună evidențiere a distribuției fiecărei structuri turistice la nivelul fiecărei unități adminstrativ-teritoriale, a fost realizată o reprezentare spațială a punctajului, rezultând în final diferite hărți ale potentialului touristic, (figura 22, 23, 24, 25, 26,). Utilizarea mijloacelor grafice în analiza spațială a structurilor turistice din arealul analizat (resursele naturale, antropice, infrastructura turistică si tehnică, iar în final potențialul turistic total rezultat din însumarea celor patru componente) oferă o imagine de ansamblu a potențialului turistic existent, parțial valorificat, remarcându-se astfel posibilități viabile de investiții pentru antreprenorii din zonă sau din afara arealului de studiu, în vederea valorificării durabile a zonei subcarpatice buzoiene.

Tabelul 20. Evaluarea potențialului turistic sub formă de punctaj, pe tipuri de structuri turistice existente la nivelul unităților administrativ-teritoriale

Realizat după Institutul Național de Cercetare –Dezvoltare în Turism

Sursa: prelucrare date Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism

Figura 22. Potențial turistic – resurse naturale

Sursa: prelucrare date Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism

Figura 23. Potențial turistic – resurse antropice

Sursa: prelucrare date Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism

Figura 24. Potențial turistic – infrastructura turistică

Sursa: prelucrare date Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism

Figura 25. Potențial turistic – infrastructura tehnică

Sursa: prelucrare date Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism

Figura 26. Potențial turistic – total

CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE

La nivelul întregii lucrări în care mi-am propus atât o evaluare a potențialului turistic al zonei subcarpatice buzoiene cât și abordarea unor modalități de valorificare a acestui potențial, se impun câteva concluzii care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, din punct de vedere al potențialul turistic natural, se poate spune că zona este înzestrată din plin cu resurse turistice, unele cu valoare unită în țară – Vulcanii Noroioși, iar altele deosebit de interesante ca și fenomene – "Focul viu" de la Lopătari.

Nu lipsesc din această zonă nici resursele turistice precum cele climatice, cele ale apelor prin izvoarele minerale, cele ale vegetației și faunei prin asociațiile vegetale care alcătuiesc "Parcul dendrologic" de la Monteoru sau speciile de animale care alcătuiesc un bogat fond cinegetic. Un asemenea potențial turistic natural se impune a fi protejat atât printr-un cadru legislativ cât și prin educarea populației din zonă care să conștientizeze imensa valoare a acestor resurse turistice.

În ceea ce privește potențialul turistic antropic, se poate spune așa cum am arătat că sunt rare cazurile când într-o arie geografică atât de restrânsă s-au concentrat atâtea vestigii ale tuturor epocilor cunoscute în istorie.

De menținut că strămoșii actualilor locuitori ai acestor meleaguri au creat una dintre cele mai interesante culturi ale bronzului carpatic – cultura Monteoru. Se detașează ca o notă de originalitate complexul așezărilor rupestre de la Aluniș.

Monumentele și ansamblurile de arhitectură de factură religioasă abundă și ele în zonă.

Se impune pentru protejarea și promovarea acestor obiective o întreținere cât mai bună a lor, restaurări ale clădirilor precum și amenajarea unor "muzee ale satului" pentru satele cu resurse etnografice deosebite.

În privința valorificării potențialului turistic din zonă se poate spune că acesta nu este valorificat în întregime, impunându-se măsuri pentru mai bună promovare a lui prin pliante, documentare, ghiduri turistice, trasee turistice etc. , dar și prin modernizarea infrastructurii generale și turistice a bazei tehnico-materiale.

Posibilitățile și direcțiile de valorificare a potențialului turistic sunt multiple, acest lucru realizându-se prin integrarea în circuitul turistic a resurselor turistice nevalorificate și prin promovarea unor noi forme de turism.

BIBLIOGRAFIE

Alecu I., Constantin N., 2006, Agroturism și marketing agroturistic, Editura Ceres, Bucureși.

Andreiași N., Mihăilescu I., Voiculescu N., 1992, Agromontanologia spațiului carpatic românesc, Editura Ex Pronto, Constanța.

Benedek J., Dezsi Șt., 2000, Turismul rural în România – între deziderat și realitate (I), Studia Univ. Babeș-Bolyai, Geographia, 1, Cluj-Napoca.

Benedek J., Dezsi Șt., 2000, Turismul rural în România – între deziderat și realitate (II), Studia Univ. Babeș-Bolyai, Geographia, 2, .

Benedek J., Dezsi Șt., 2003, Basic Features of the Rural Tourism in Romania, in Wuerzburger Geographische Manuskripte, Heft 63, editors: Benedek J., E. Schulz., Wuerzburg.

Beteille R., 1996, L'agritourisme dans les espaces ruraux européens, Annales de Géographie, 592, Edit. Armand Colin, Paris.

Bodnár L., 2000, A turizmus földrajzi alapjai. Eger-Budapest, Nemzeti Tankönyvkiadó.

Botez Gloria și colab., 1998, Îndrumar pentru turismul rural, Rentrop & Straton, București.

Botez Gloria și colab., 1993, Îndrumar pentru turismul rural, Editura Ministerul Turismului și programul PHARE al UE, București.

Bran Florina, Istrate I., 1996, Amenajarea turistica si protectia mediului, Tribuna Economica, nr. 95/1996, Bucuresti.

Bran Florina, Simion Tamara, Marin D., 1997, Turism rural, modelul european, Editura Economică, București.

Burlacu O. (coord.), 1979, Atlas geografic și istoric al județului Buzău, Buzău.

Butură V., 1978, Etnografia poporului roman, Editura Dacia, București.

Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., 2003, Potențialul turistic al României și Amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București.

Cândea Melinda, Simon Tamara, Tătaru Alexandra, 2007, Spațiul rural, turismul rural și agroturismul, Editura Transversal, București.

Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, 2000, România – Potențial economic și turism, Editura Universității, București.

Ciangă N., 1998, Dimensiuni spațial-geografice ale amenajărilor în turismul rural din regiunea carpatică, Studia Univ. Babeș-Bolyai, Geographia, 2, Cluj-Napoca.

Ciangă N., 1998, Turismul rural, factor de conservare, valorificare și dezvoltare a habitatului uman, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Geographia, XLIII, 2, Cluj-Napoca.

Ciangă N., 2001, România. Geografia turismului (partea întâi), Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Ciangă N., Dezsi Șt., 2001, Valorificarea potențialului geografic natural și antropic prin turism rural în județul Bistrița-Năsăud, Studii și cercetări, seria Geologie-Geografie, nr. 6, Bistrița.

Ciangă N., Dezsi Șt., 2005, Turismul rural – aspecte teoretice și conceptuale, Studia Universitatis Babeș- Bolyai, seria Geographia, tom L, nr. 2, Cluj-Napoca.

Clary D., 1995, Les ambiguité de la politique de tourisme dans l’espaces rural français, în Bulletin de l’Association de Geographes français, nr. 1, vol. Le Tourisme Rural.

Cocean P., 1999, Geografia turismului, Ed. Focul Viu, Cluj-Napoca.

Cocean P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., 2002, Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București.

Constantinescu E. M., Dumitra Drăghici, (coord.), (1997), Album monografic al județului Buzău, București

Deligniers V., 1995, Systemique et epoca touristique rural, in Bulletin de l’Association de Geographe français, nr. 1, vol. Le Tourisme Rural.

Dicu G. (coord.),1999, Ghid turistic – Județul Buzău, Editura Alpha, Buzău.

Dicu G. (coord.), 2000, Studiul de promovare a potențialului turistic al Județului Buzău, Editura Alpha, Buzău.

Dinu L., 2011, Romanian village, exponential tool for rural tourism sustainable development and management, Journal of settlements and spatial planning,vol. II, nr. 2, Cluj University Press.

Dinu L., 2012, Romanian village and rural areas: resources for rural tourism development, Romanian review of regional studies, vol. VIII, nr. 1, Cluj University Press.

Erdeli G., Istrate I., 1980, Amenajări teritoriale în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Erdeli G., Istrate I., 1996, Amenajări turistice, Editura Universității din București.

Erdeli G. Gheorghilaș, A., 2006, Amenajări turistice, Editura Universitară, București.

Glăvan V., 2000, Turismul în România, Editura Economică, București.

Minciu Rodica, 1995, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Universității Dimitrie Cantemir, București.

Mitrache Șt. și colab., 1996, Agroturism, turism rural, Editura Fax Press, București.

Mănescu Lucreția,1999, Orașul Buzău și zona sa de influență, Editura Universității, București.

Nistoreanu P., 1999, Turismul rural – o afacere mică cu perspective mari, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Horșia O., 1979, Zona etnografică Buzău, Editura Sport Turism, București.

Ianoș I., Tălângă C., 1994 – Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piața, Editura Academiei București.

Ianoș I., Tălângă C., 2005, Geografie urbană și geografie rurală, Editura Credis, București.

Ielenicz M., 1992, Potențialul turistic al României, Editura Terra, nr.34/1992, București.

Ielenicz M., 2002, Potențialul turistic al României, Terra, 3-4, București.

Ielenicz M., Posea Gr., 1974, Ghid turistic al județului Buzău, Editura Sport Turism, București.

Iordan Bonifaciu S., 1997, România – Ghid turistic, Editura Garamond, București.

Ion Florentina, Dinu L., Novăcescu Petronela, 2010, Current Trends in Unlocking the Potential of Rural Tourism in Romania Case Study: Snagov Area; Journal of Settlements and Spatial Planning, no. 1 (2010) 41-48, Presa Universitară Clujeană.

Ionescu I.,1999, Turismul fenomen special economic și cultural, Editura Oscar Print, București.

Ionescu Gr., (1971), Arhitectura populară în România, București.

Istrate I., Bran Florina, 1995, Amenajarea satelor turistice, în Tribuna economică", nr. 20, 21.

Petrescu Burloiu I., 1977, Subcarpații Buzăului – relații geografice în natură om-natură, Editura Lumii, București.

Petrea Rodica, Petrea D., 2000, Turism rural, Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca.

Petrea Rodica, Pâle Luminița, 2003, Particularitățile turismului rural bihorean, Analele Univ. din Oradea, seria Geografie, XIII, Edit. Universității din Oradea.

Pop C., Banciu V., 1997, Vacanța în nordul Munților Apuseni, Chrysopeea Press, Cluj-Napoca.

Posea G., Ielenicz M., 1971, Geografia Buzăului și a împrejurimilor, Editura Academiei, București.

Pricăjan A., 1972, Apele minerale și termale din România, Editura Tehnică, București.

Pricăjan A., 1985, Substanțele minerale terapeutice din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Pricăjan A., Airinei Ș., 1981, Bogăția hidrominerală balneară din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Rey R., 1985, Civilizație montană, Edit. Știițifică și Enciclopedică, București.

Snak, O., 1976, Economia și organizarea turismului, Editura Sport – Tursim, București.

Snak, O., Baron, P., Neacșu, N., 2001, Economia turismului, Editura Expert, București.

Snak, O., Neacșu N., Baron P., 2000, Economia turismului, Editura Expert, București.

Stanciulescu, G., Lupu, N., Tigu, G., 1998, Dictionar poliglot explicativ de termeni utilizati in turism, Editura All, Bucuresti.

Stancu Al., 1995, Turismul de vânătoare, un produs turistic valoros pentru România, Revista română de turism, nr.1, București.

Stoian Maria, 2002, Marketingul pensiunii, ANTREC, București.

Tacu Al. P., Glăvan, V. (coord.) , 1999, Turismul rural românesc. Actualitate și perspectivă, Edit. Pan Europe, Iași.

Tălângă C., 2000, Transporturile și sistemele de așezări din România, Editura Tehnică, București.

Tinordan M., 1995, Les gîtes ruraux en creuse et dans le Pay de Döme, Bulletin de l’Association de Geographes français, nr. 1, vol. „Le tourisme rural”.

Voicu, Mălina, Voicu, B. (coord.), 2006, Satul românesc pe drumul către Europa, Editura Polirom, București.

*** (1994), Planul strategic general de dezvoltare a turismului în România, Ministerul Turismului, CE PHARE, Horwath Consulting.

*** (1994), Turismul rural, în Revista Carpații României, nr. 1, București.

*** (1995), Strategia turismului rural, F.R.D.M., București.

*** (1998), Catalog ANTREC. Turismul rural – un nou stil de viață, ANTREC, București.

*** (1988), Comisia Mondială asupra Mediului si Dezvoltarii.

*** (2002), Declarația de la Johannerburg privind Dezvoltarea Durabilă.

*** (1998), Parlamentul României, Camera Deputaților. Legislație privind Turismul, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", București.

*** (1998), Strategia ANTREC până în anul 2000, ANTREC, București.

*** (1999), Catalogul pensiunilor turistice și agroturistice, ANTREC, București.

*** (1999), Guvernul României, Ordonanța de Urgență nr. 2171994 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, Monitorul Oficial al României nr. 650/XII.

*** (1999), Norme metodologice și criterii privind clasificarea structurilor de primire turistice Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 242 bis.

*** (2002), Vacanță la țară, CD realizat de ANTREC cu ajutorul MI.

*** (2002, 2003), Catalog național al pensiunilor turistice și agroturistice ANTREC.

*** (2003), Ghid de legislație turistică, vol. II, Legislație actualizată, Editura Lumina Lex, București.

*** (1986), Cercetări geografice asupra mediului înconjurător în județul Buzău, Universitatea București.

WEBOGRAFIE

• http://www.turismbuzau.ro;

• http://www.citbuzau.ro;

• http://www.pndr.ro;

• http://www.informatiipublice.ro;

• http://www.locuridinromania.ro;

• http://www.labuzau.ro;

• http://www.e-calauza.ro;

• http://travelbuzau.com;

• http://www.restromania.ro;

• http://www.scritube.com/geografie/turism/perspectivele-dezvoltarii-acti1152213412.php;

• http://www.cjbuzau.ro;

• http://www.adrse.ro/POR/Comunicate.aspx;

• http://www.agrotour.ro;

• http://www.agroturismapuseni.ro;

• http://www.antrec.ro;

• http://www.clubromania.ro;

• http://www.eurogites.ro;

• http://www.gk.ro;

• http://www.greenagenda.org;

• http://www.ici.ro;

• http://www.infopensiuni.ro;

• http://www.infotravelromania.ro;

• http://www.maramurescounty.ro;

• http://www.mtmm.ro;

• http://www.mtromania.ro;

• http://www.mturism.ro;

• http://www.ovr.ro;

• http://www.pensiunituristice.com;

• http://www.romaniantourism.ro;

• http://www.romaniatravel.com;

• http://www.romaniantourism.ro;

• http://www.rotur.ro/rotur.

ANEXE

Chestionar 1.

CHESTIONAR PENTRU TURIȘTI

(utilizat pentru măsurarea gradului de satisfacție a turiștilor)

Vă rugăm completați sau bifați una sau mai multe variante de răspuns.

1. Cum ați aflat de noi?

Reclamă în pliante, reviste, ziare, prieteni, colegi ce ne-au vizitat

Pagină Internet, Întâmplător

Alte surse _______________

2. Este prima dată când veniți în Subcarpatii Buzaului?

Da Nu

3. Durata sejurului : ___________ zile

4. Scopul sejurului

Odihnă

Recreere

Vizită la mănăstiri

Tratament

Week-end

Afaceri

Alte motive ____________________

5. De ce ați ales această zonă pentru sejurul dvs.?

Ospitalitatea gazdelor

Oferta gastronomică

Cadrul natural

Potențialul cultural

Patrimoniul istoric

Infrastructura

Raportul preț/calitate

Alte motive

6. Care dintre serviciile oferite de noi au răspuns așteptărilor dvs. ?

7. Care servicii turistice nu sunt pe măsura așteptărilor ?

8. De ce servicii turistice noi ați dori să beneficiați ? (eventuale propuneri de

îmbunătățire a serviciilor turistice oferite)

9. Doriți să reveniți ?

Da Nu

10. Unde locuiți ?

Țara ____________________

Localitatea _________________

Vârsta _____________ ani

Studii __________________

Sex M F

Starea civilă ______________

Data____________ Localitatea________________

Vă mulțumim!

Chestionar 2.

CHESTIONAR PENTRU UNITATEA DE PRIMIRE

(completat in vederea dezvoltării de noi produse/servicii turistice in Subcarpatii Buzăului)

Vă rugăm completați sau bifați una sau mai multe variante de răspuns.

1. Denumire unității de primire ________________________________________

2. Tipul unității : ________________________

Categoria de clasificare : _________________________________

Numărul de camere : _______________

Numărul de locuri-pat :___________________

3. Servicii oferite turiștilor (răspuns multiplu, bifați)

Restaurant, săli de tratament medical

Masă la cerere, parcare auto pentru turiști

Pensiune completă, magazin

Piscină, saună, coafură, frizerie, cosmetică

Sală de sport / teren de sport

Alte servicii

4. Programe de agrement oferite turiștilor (răspuns multiplu, bifați)

Vizite la obiective turistice, excursii

Drumeții organizate, datini și obiceiuri

Evenimente culturale, participare la treburi gospodărești

Lecții de ski

Altele___________________

5. Întâmpinați dificultăți în găsirea personalului calificat care să lucreze în unitatea

dvs.?

DA NU

Pentru care dintre următoarele meserii ați mai avea nevoie de personal calificat?

– ospătar

– bucătar

– recepționer

– altceva ___________

6. Câte persoane din cele care lucrează în unitatea dvs. vorbesc o limbă străină?

________

7. Cerințele cele mai frecvente ale turiștilor se referă la:

Condiții de cazare,

Vizite la obiective turistice

Ofertă gastronomică specific zonei

Excursii

Drumeții organizate

Datini și obiceiuri

Evenimente culturale

Altele___________________

8. In ce perioadă a anului sunteți cei mai solicitați ?

(răspuns multiplu, bifați)

1. primăvara 2. vara 3. toamna 4. Iarna

9. Față de anul trecut ( încercuiți câte o variantă de răspuns)

Numărul de turiști români

1. a crescut 2. a scăzut 3. la fel

Numărul de turiști străini

1. a crescut 2. a scăzut 3. la fel

Numărul de înnoptări

1. a crescut 2. a scăzut 3. la fel

Durata sejurului 1. a crescut 2. a scăzut 3. la fel

10. Cum preconizați cererea turistică (numărul de turiști) în anul 2012 ?

( încercuiți câte o variantă de răspuns)

Numărul de turiști români

1. va crește 2. va scadea 3. la fel

Numărul de turiști straini

1. va crește 2. va scadea 3. la fel

11. Cum vă promovați serviciile oferite turiștilor?

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

12. În următorii 2 ani ce produse/servicii turistice intenționați să promovați ?

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

13. Care sunt obiectivele ce atrag turiștii în localitatea dvs ?

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

14. Cum credeți că trebuie să se implice autoritățile centrale și locale în dezvoltarea turismului ?

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

15. Alte propuneri pe care le puteți face pentru creșterea numărului de turiști în

localitatea dvs. :

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

Notă : pentru întrebările 11, 12, 13, 14, 15, completați maxim 4 propuneri.

Data ________________ Localitatea________________

Vă mulțumim!

Chestionar 3.

FISA DE IDENTITATE A UNEI COMUNITĂȚI

(identificare potențial de dezvoltare)

1. DATE GENERALE

Nume comună

Deosebit (De ce merita vizitata comuna?) (Prezentare 250 cuvinte)

Judet / Regiune de dezvoltare / Cod postal

Sate componente

Populatie

Suprafata

Altitudine

Localizare fata de principalele orase

2. TURISM (POTENTIAL) (Viziunea pentru turism / tipul de turism / obiective) (250 cuvinte)

Localizare

Harta cu pozitionarea geografica si Planul comunei / Galerie foto

Cazare

Specific local

Calendar obiceiuri locale (sarbatori, tirguri)

Monumente arheologice, istorice si culturale

Povestiri locale / Etnomedicina locala

Natura / Geodiversitatea / Biodiversitate

Istoria

Trasee turistice propuse / Ghizi locali (adrese) / Galerie foto

3. VIATA DE ZI CU ZI (SOCIAL) (Oamenii locului, cum se vad ei insisi, ce oferia) (250 cuvinte)

Invatamint

Scoli / Gradinite

Proiecte deosebite

Sanatate

Conditii de locuire (Infrastructura)

Informatii Pensiuni / Hoteluri Cabane Camping Foto

Gastronomie Produse locale Mesteri locali Muzee / Case traditionale

Nme / Adresa Nr elevi Nr profesori Internet Cursuri adaptate locurilor

Scurta descriere

Dispensare Medici (Adresa) Asistente (Adresa) Urgente (Spitale, Informatii)

Nr case Apa Canalizare Gaze Epurare apa Electricitate Puturi Fose septice

Comunicatii

Internet Telefonie fixa Semnal GSM Media locala Pagini web

Total Partial Local Tv Radio Ziar

Transport

DN (nr) DJ (nr, km) DC (nr, km) Cale ferata Legaturi auto Interval orar Altele

Copii si tineri

Activitati pentru tineri / elevi

Asociatii locale

Biblioteca

4. RESURSE ECONOMICE (ECONOMIC) (Viziune, potential, oferta) (250 cuvinte)

Proiecte locale (derulate si propuse)

Agricultura

Intreprinderi locale

Servicii

Oportunitati

Vinzari case si terenuri (cine poate oferi informatii)

Servicii organizare festivitati (nunti, petreceri)

5. ADMINISTRARE SI PARTICIPARE PUBLICA (Guvernare-implicare locuitori) (250 cuvinte)

Primarie

Responsabil Birou proiecte / programe / ADL

Consiliul local: Componenta / Comisiile

Transparenta publica

Sedinte de consiliu si ordinea de zi (programate / arhiva), Hotariri (arhiva)

Bugetul de venituri si cheltuieli (anual / arhiva)

Partneriate locale, judetene, nationale, internationale, Exista GAL?

Cadru de dezvoltare aprobat: strategie / plan de actiune / PUG (anul actulizarii) / Charta

Plan de actiune Urgenta / Dezastre (Aprobare / Regulament / Testare / Corelare judet)

Lideri de opinie / persoane resursa

Intilniri publice / Calendar / Facilitatori / Rezultate (arhiva)

PROBLEME LOCALE (cine / cum au fost identificate? Au fost propuse solutii?)

6. IMAGINE SI COMUNICARE (Prin ce a atras atentia localitatea)

Publicatii

Periodice locale (Ziar, Buletin de informare, Revista scolii, gazeta, puncte afisaj)

Mentionari in literatura, carti de specialitate, studii (Lista bibliografica)

Publicatii disponibile

Comunicare

Anunturi oportunitati afaceri

Calendar evenimente

Dosar de presa (comunicate de presa & articole despre comuna)

Fii satului / Personalitati

Colectii ce provin din zona (adresa muzee, institutii)

Filme, Pliante, Ghiduri, Emisiuni tv, Evenimente negative, Alte mentiuni

după: Centrul Geomedia – Universitatea din București

PUNCTE DE INTERES TURISTIC DIN JUDEȚUL BUZĂU

1. Barajul și lacul de acumulare Siriu

2. Monumentul Eroilor de la Siriu

3. Cascada Casoca

4. Munții Penteleu

5. Casa Mitropolitului Irineu Mihalcescu

6. Muzeul Chihlimbarului

7. Biserica în Piatră de la Aluniș

8. Mănăstirea Cârnu-Pănătău

9. Herghelia Cislău

10. Buda-Crăciunești

11. Ion Caraion

12. Casa memorială Vasile Voiculescu

13. Nifon

14. Mănăstirea Ciolanu

15. Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura

16. Mănăstirea Izvoranu

17. Circuitul de motocros de la Izvoranu

18. Mănăstirea Bradu

19. Tabăra de la Poiana Pinului

20. Cetățuia de la Cucuiata

21. Mănăstirea Barbu

22. Biserica Cândeștilor

23. Conacul Cândeștilor

24. Situl de la Carlomănești

25. Mănăstirea Saseni

26. Biserica Verneștilor

27. Focul viu de la Terca-Lopătari

28. Mănăstirea Găvanu

29. Pestera în sare de la Meledic

Platoul Meledic

Lacul Meledic

Tabara de sculptura în lemn

30. Grunjul de la Mânzălești

31. Cetatea lui Vlad Vintila Vodă

32. Tabăra de la Arbănași

33. Rezervația de liliac de la Cernătești

34. Biserica Filipeștilor

35. Pleșcoi

36. Mănăstirea Rătești

37. Vulcanii Noroioși (Berca-Scorțoasa)

38. Zidul Uriașilor ( Com. Valea Sălciei)

39. Biserica Deduleștilor

40. Biserica Băbeni

41. Biserica Răducești

42. Mănăstirea Poiana Mărului

43. Closca cu puii de aur

44. Castrul roman

45. Stațiunea viti-vinicolă Pietroasele

46. Mina de petrol Monteoru

47. Cultura Monteoru

48. Masa lui Bucur

49. Muzeul de Etnografie și Folclor

50. Lacul Vulturilor

51. Pădurea cu Tisa

52. Muntele de sare

53. Manăstirea Cetățuia

54. Cerul straniu

55. Tronul domnitorului Negru-Vodă

Babele de la Budești-Chiliile

56. Vila Monteoru

Tabăra pentru copii Monteoru

57. Campusul pentru copii “Sf. Sava de la Buzău”

58. Casa Florica Cristoforeanu

59. Casa Petre Antonescu

60. Casa Octav Mosescu

61. Complexul Brâncovenesc

62. Casa Gheorghiță Lupescu

Municipiul Buzău

63. Muzeul județean Buzău – centrul de informare turistica (cit)

64. Casa Vergu Mănăilă

65. Conacul Alexandru Marghiloman (Vila Albatros, Parcul Marghiloman)

66. Parcul Crâng

67. Amplasarea originală a lucrărilor „Rugaciune” si Bust “Petre Stănescu”

68. Palatul Comunal

69. Complexul Episcopal (Muzeul Episcopiei, Seminarul teologic)

70. Herghelia Rusețu

71. Lacurile Balta Albă și Amara

după: http://www.cjbuzau.ro/

BIBLIOGRAFIE

Alecu I., Constantin N., 2006, Agroturism și marketing agroturistic, Editura Ceres, Bucureși.

Andreiași N., Mihăilescu I., Voiculescu N., 1992, Agromontanologia spațiului carpatic românesc, Editura Ex Pronto, Constanța.

Benedek J., Dezsi Șt., 2000, Turismul rural în România – între deziderat și realitate (I), Studia Univ. Babeș-Bolyai, Geographia, 1, Cluj-Napoca.

Benedek J., Dezsi Șt., 2000, Turismul rural în România – între deziderat și realitate (II), Studia Univ. Babeș-Bolyai, Geographia, 2, .

Benedek J., Dezsi Șt., 2003, Basic Features of the Rural Tourism in Romania, in Wuerzburger Geographische Manuskripte, Heft 63, editors: Benedek J., E. Schulz., Wuerzburg.

Beteille R., 1996, L'agritourisme dans les espaces ruraux européens, Annales de Géographie, 592, Edit. Armand Colin, Paris.

Bodnár L., 2000, A turizmus földrajzi alapjai. Eger-Budapest, Nemzeti Tankönyvkiadó.

Botez Gloria și colab., 1998, Îndrumar pentru turismul rural, Rentrop & Straton, București.

Botez Gloria și colab., 1993, Îndrumar pentru turismul rural, Editura Ministerul Turismului și programul PHARE al UE, București.

Bran Florina, Istrate I., 1996, Amenajarea turistica si protectia mediului, Tribuna Economica, nr. 95/1996, Bucuresti.

Bran Florina, Simion Tamara, Marin D., 1997, Turism rural, modelul european, Editura Economică, București.

Burlacu O. (coord.), 1979, Atlas geografic și istoric al județului Buzău, Buzău.

Butură V., 1978, Etnografia poporului roman, Editura Dacia, București.

Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., 2003, Potențialul turistic al României și Amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București.

Cândea Melinda, Simon Tamara, Tătaru Alexandra, 2007, Spațiul rural, turismul rural și agroturismul, Editura Transversal, București.

Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, 2000, România – Potențial economic și turism, Editura Universității, București.

Ciangă N., 1998, Dimensiuni spațial-geografice ale amenajărilor în turismul rural din regiunea carpatică, Studia Univ. Babeș-Bolyai, Geographia, 2, Cluj-Napoca.

Ciangă N., 1998, Turismul rural, factor de conservare, valorificare și dezvoltare a habitatului uman, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Geographia, XLIII, 2, Cluj-Napoca.

Ciangă N., 2001, România. Geografia turismului (partea întâi), Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Ciangă N., Dezsi Șt., 2001, Valorificarea potențialului geografic natural și antropic prin turism rural în județul Bistrița-Năsăud, Studii și cercetări, seria Geologie-Geografie, nr. 6, Bistrița.

Ciangă N., Dezsi Șt., 2005, Turismul rural – aspecte teoretice și conceptuale, Studia Universitatis Babeș- Bolyai, seria Geographia, tom L, nr. 2, Cluj-Napoca.

Clary D., 1995, Les ambiguité de la politique de tourisme dans l’espaces rural français, în Bulletin de l’Association de Geographes français, nr. 1, vol. Le Tourisme Rural.

Cocean P., 1999, Geografia turismului, Ed. Focul Viu, Cluj-Napoca.

Cocean P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., 2002, Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București.

Constantinescu E. M., Dumitra Drăghici, (coord.), (1997), Album monografic al județului Buzău, București

Deligniers V., 1995, Systemique et epoca touristique rural, in Bulletin de l’Association de Geographe français, nr. 1, vol. Le Tourisme Rural.

Dicu G. (coord.),1999, Ghid turistic – Județul Buzău, Editura Alpha, Buzău.

Dicu G. (coord.), 2000, Studiul de promovare a potențialului turistic al Județului Buzău, Editura Alpha, Buzău.

Dinu L., 2011, Romanian village, exponential tool for rural tourism sustainable development and management, Journal of settlements and spatial planning,vol. II, nr. 2, Cluj University Press.

Dinu L., 2012, Romanian village and rural areas: resources for rural tourism development, Romanian review of regional studies, vol. VIII, nr. 1, Cluj University Press.

Erdeli G., Istrate I., 1980, Amenajări teritoriale în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Erdeli G., Istrate I., 1996, Amenajări turistice, Editura Universității din București.

Erdeli G. Gheorghilaș, A., 2006, Amenajări turistice, Editura Universitară, București.

Glăvan V., 2000, Turismul în România, Editura Economică, București.

Minciu Rodica, 1995, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Universității Dimitrie Cantemir, București.

Mitrache Șt. și colab., 1996, Agroturism, turism rural, Editura Fax Press, București.

Mănescu Lucreția,1999, Orașul Buzău și zona sa de influență, Editura Universității, București.

Nistoreanu P., 1999, Turismul rural – o afacere mică cu perspective mari, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Horșia O., 1979, Zona etnografică Buzău, Editura Sport Turism, București.

Ianoș I., Tălângă C., 1994 – Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piața, Editura Academiei București.

Ianoș I., Tălângă C., 2005, Geografie urbană și geografie rurală, Editura Credis, București.

Ielenicz M., 1992, Potențialul turistic al României, Editura Terra, nr.34/1992, București.

Ielenicz M., 2002, Potențialul turistic al României, Terra, 3-4, București.

Ielenicz M., Posea Gr., 1974, Ghid turistic al județului Buzău, Editura Sport Turism, București.

Iordan Bonifaciu S., 1997, România – Ghid turistic, Editura Garamond, București.

Ion Florentina, Dinu L., Novăcescu Petronela, 2010, Current Trends in Unlocking the Potential of Rural Tourism in Romania Case Study: Snagov Area; Journal of Settlements and Spatial Planning, no. 1 (2010) 41-48, Presa Universitară Clujeană.

Ionescu I.,1999, Turismul fenomen special economic și cultural, Editura Oscar Print, București.

Ionescu Gr., (1971), Arhitectura populară în România, București.

Istrate I., Bran Florina, 1995, Amenajarea satelor turistice, în Tribuna economică", nr. 20, 21.

Petrescu Burloiu I., 1977, Subcarpații Buzăului – relații geografice în natură om-natură, Editura Lumii, București.

Petrea Rodica, Petrea D., 2000, Turism rural, Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca.

Petrea Rodica, Pâle Luminița, 2003, Particularitățile turismului rural bihorean, Analele Univ. din Oradea, seria Geografie, XIII, Edit. Universității din Oradea.

Pop C., Banciu V., 1997, Vacanța în nordul Munților Apuseni, Chrysopeea Press, Cluj-Napoca.

Posea G., Ielenicz M., 1971, Geografia Buzăului și a împrejurimilor, Editura Academiei, București.

Pricăjan A., 1972, Apele minerale și termale din România, Editura Tehnică, București.

Pricăjan A., 1985, Substanțele minerale terapeutice din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Pricăjan A., Airinei Ș., 1981, Bogăția hidrominerală balneară din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Rey R., 1985, Civilizație montană, Edit. Știițifică și Enciclopedică, București.

Snak, O., 1976, Economia și organizarea turismului, Editura Sport – Tursim, București.

Snak, O., Baron, P., Neacșu, N., 2001, Economia turismului, Editura Expert, București.

Snak, O., Neacșu N., Baron P., 2000, Economia turismului, Editura Expert, București.

Stanciulescu, G., Lupu, N., Tigu, G., 1998, Dictionar poliglot explicativ de termeni utilizati in turism, Editura All, Bucuresti.

Stancu Al., 1995, Turismul de vânătoare, un produs turistic valoros pentru România, Revista română de turism, nr.1, București.

Stoian Maria, 2002, Marketingul pensiunii, ANTREC, București.

Tacu Al. P., Glăvan, V. (coord.) , 1999, Turismul rural românesc. Actualitate și perspectivă, Edit. Pan Europe, Iași.

Tălângă C., 2000, Transporturile și sistemele de așezări din România, Editura Tehnică, București.

Tinordan M., 1995, Les gîtes ruraux en creuse et dans le Pay de Döme, Bulletin de l’Association de Geographes français, nr. 1, vol. „Le tourisme rural”.

Voicu, Mălina, Voicu, B. (coord.), 2006, Satul românesc pe drumul către Europa, Editura Polirom, București.

*** (1994), Planul strategic general de dezvoltare a turismului în România, Ministerul Turismului, CE PHARE, Horwath Consulting.

*** (1994), Turismul rural, în Revista Carpații României, nr. 1, București.

*** (1995), Strategia turismului rural, F.R.D.M., București.

*** (1998), Catalog ANTREC. Turismul rural – un nou stil de viață, ANTREC, București.

*** (1988), Comisia Mondială asupra Mediului si Dezvoltarii.

*** (2002), Declarația de la Johannerburg privind Dezvoltarea Durabilă.

*** (1998), Parlamentul României, Camera Deputaților. Legislație privind Turismul, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", București.

*** (1998), Strategia ANTREC până în anul 2000, ANTREC, București.

*** (1999), Catalogul pensiunilor turistice și agroturistice, ANTREC, București.

*** (1999), Guvernul României, Ordonanța de Urgență nr. 2171994 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, Monitorul Oficial al României nr. 650/XII.

*** (1999), Norme metodologice și criterii privind clasificarea structurilor de primire turistice Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 242 bis.

*** (2002), Vacanță la țară, CD realizat de ANTREC cu ajutorul MI.

*** (2002, 2003), Catalog național al pensiunilor turistice și agroturistice ANTREC.

*** (2003), Ghid de legislație turistică, vol. II, Legislație actualizată, Editura Lumina Lex, București.

*** (1986), Cercetări geografice asupra mediului înconjurător în județul Buzău, Universitatea București.

WEBOGRAFIE

• http://www.turismbuzau.ro;

• http://www.citbuzau.ro;

• http://www.pndr.ro;

• http://www.informatiipublice.ro;

• http://www.locuridinromania.ro;

• http://www.labuzau.ro;

• http://www.e-calauza.ro;

• http://travelbuzau.com;

• http://www.restromania.ro;

• http://www.scritube.com/geografie/turism/perspectivele-dezvoltarii-acti1152213412.php;

• http://www.cjbuzau.ro;

• http://www.adrse.ro/POR/Comunicate.aspx;

• http://www.agrotour.ro;

• http://www.agroturismapuseni.ro;

• http://www.antrec.ro;

• http://www.clubromania.ro;

• http://www.eurogites.ro;

• http://www.gk.ro;

• http://www.greenagenda.org;

• http://www.ici.ro;

• http://www.infopensiuni.ro;

• http://www.infotravelromania.ro;

• http://www.maramurescounty.ro;

• http://www.mtmm.ro;

• http://www.mtromania.ro;

• http://www.mturism.ro;

• http://www.ovr.ro;

• http://www.pensiunituristice.com;

• http://www.romaniantourism.ro;

• http://www.romaniatravel.com;

• http://www.romaniantourism.ro;

• http://www.rotur.ro/rotur.

ANEXE

Chestionar 1.

CHESTIONAR PENTRU TURIȘTI

(utilizat pentru măsurarea gradului de satisfacție a turiștilor)

Vă rugăm completați sau bifați una sau mai multe variante de răspuns.

1. Cum ați aflat de noi?

Reclamă în pliante, reviste, ziare, prieteni, colegi ce ne-au vizitat

Pagină Internet, Întâmplător

Alte surse _______________

2. Este prima dată când veniți în Subcarpatii Buzaului?

Da Nu

3. Durata sejurului : ___________ zile

4. Scopul sejurului

Odihnă

Recreere

Vizită la mănăstiri

Tratament

Week-end

Afaceri

Alte motive ____________________

5. De ce ați ales această zonă pentru sejurul dvs.?

Ospitalitatea gazdelor

Oferta gastronomică

Cadrul natural

Potențialul cultural

Patrimoniul istoric

Infrastructura

Raportul preț/calitate

Alte motive

6. Care dintre serviciile oferite de noi au răspuns așteptărilor dvs. ?

7. Care servicii turistice nu sunt pe măsura așteptărilor ?

8. De ce servicii turistice noi ați dori să beneficiați ? (eventuale propuneri de

îmbunătățire a serviciilor turistice oferite)

9. Doriți să reveniți ?

Da Nu

10. Unde locuiți ?

Țara ____________________

Localitatea _________________

Vârsta _____________ ani

Studii __________________

Sex M F

Starea civilă ______________

Data____________ Localitatea________________

Vă mulțumim!

Chestionar 2.

CHESTIONAR PENTRU UNITATEA DE PRIMIRE

(completat in vederea dezvoltării de noi produse/servicii turistice in Subcarpatii Buzăului)

Vă rugăm completați sau bifați una sau mai multe variante de răspuns.

1. Denumire unității de primire ________________________________________

2. Tipul unității : ________________________

Categoria de clasificare : _________________________________

Numărul de camere : _______________

Numărul de locuri-pat :___________________

3. Servicii oferite turiștilor (răspuns multiplu, bifați)

Restaurant, săli de tratament medical

Masă la cerere, parcare auto pentru turiști

Pensiune completă, magazin

Piscină, saună, coafură, frizerie, cosmetică

Sală de sport / teren de sport

Alte servicii

4. Programe de agrement oferite turiștilor (răspuns multiplu, bifați)

Vizite la obiective turistice, excursii

Drumeții organizate, datini și obiceiuri

Evenimente culturale, participare la treburi gospodărești

Lecții de ski

Altele___________________

5. Întâmpinați dificultăți în găsirea personalului calificat care să lucreze în unitatea

dvs.?

DA NU

Pentru care dintre următoarele meserii ați mai avea nevoie de personal calificat?

– ospătar

– bucătar

– recepționer

– altceva ___________

6. Câte persoane din cele care lucrează în unitatea dvs. vorbesc o limbă străină?

________

7. Cerințele cele mai frecvente ale turiștilor se referă la:

Condiții de cazare,

Vizite la obiective turistice

Ofertă gastronomică specific zonei

Excursii

Drumeții organizate

Datini și obiceiuri

Evenimente culturale

Altele___________________

8. In ce perioadă a anului sunteți cei mai solicitați ?

(răspuns multiplu, bifați)

1. primăvara 2. vara 3. toamna 4. Iarna

9. Față de anul trecut ( încercuiți câte o variantă de răspuns)

Numărul de turiști români

1. a crescut 2. a scăzut 3. la fel

Numărul de turiști străini

1. a crescut 2. a scăzut 3. la fel

Numărul de înnoptări

1. a crescut 2. a scăzut 3. la fel

Durata sejurului 1. a crescut 2. a scăzut 3. la fel

10. Cum preconizați cererea turistică (numărul de turiști) în anul 2012 ?

( încercuiți câte o variantă de răspuns)

Numărul de turiști români

1. va crește 2. va scadea 3. la fel

Numărul de turiști straini

1. va crește 2. va scadea 3. la fel

11. Cum vă promovați serviciile oferite turiștilor?

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

12. În următorii 2 ani ce produse/servicii turistice intenționați să promovați ?

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

13. Care sunt obiectivele ce atrag turiștii în localitatea dvs ?

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

14. Cum credeți că trebuie să se implice autoritățile centrale și locale în dezvoltarea turismului ?

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

15. Alte propuneri pe care le puteți face pentru creșterea numărului de turiști în

localitatea dvs. :

a_______________________________________________________________

b_______________________________________________________________

c_______________________________________________________________

d_______________________________________________________________

Notă : pentru întrebările 11, 12, 13, 14, 15, completați maxim 4 propuneri.

Data ________________ Localitatea________________

Vă mulțumim!

Chestionar 3.

FISA DE IDENTITATE A UNEI COMUNITĂȚI

(identificare potențial de dezvoltare)

1. DATE GENERALE

Nume comună

Deosebit (De ce merita vizitata comuna?) (Prezentare 250 cuvinte)

Judet / Regiune de dezvoltare / Cod postal

Sate componente

Populatie

Suprafata

Altitudine

Localizare fata de principalele orase

2. TURISM (POTENTIAL) (Viziunea pentru turism / tipul de turism / obiective) (250 cuvinte)

Localizare

Harta cu pozitionarea geografica si Planul comunei / Galerie foto

Cazare

Specific local

Calendar obiceiuri locale (sarbatori, tirguri)

Monumente arheologice, istorice si culturale

Povestiri locale / Etnomedicina locala

Natura / Geodiversitatea / Biodiversitate

Istoria

Trasee turistice propuse / Ghizi locali (adrese) / Galerie foto

3. VIATA DE ZI CU ZI (SOCIAL) (Oamenii locului, cum se vad ei insisi, ce oferia) (250 cuvinte)

Invatamint

Scoli / Gradinite

Proiecte deosebite

Sanatate

Conditii de locuire (Infrastructura)

Informatii Pensiuni / Hoteluri Cabane Camping Foto

Gastronomie Produse locale Mesteri locali Muzee / Case traditionale

Nme / Adresa Nr elevi Nr profesori Internet Cursuri adaptate locurilor

Scurta descriere

Dispensare Medici (Adresa) Asistente (Adresa) Urgente (Spitale, Informatii)

Nr case Apa Canalizare Gaze Epurare apa Electricitate Puturi Fose septice

Comunicatii

Internet Telefonie fixa Semnal GSM Media locala Pagini web

Total Partial Local Tv Radio Ziar

Transport

DN (nr) DJ (nr, km) DC (nr, km) Cale ferata Legaturi auto Interval orar Altele

Copii si tineri

Activitati pentru tineri / elevi

Asociatii locale

Biblioteca

4. RESURSE ECONOMICE (ECONOMIC) (Viziune, potential, oferta) (250 cuvinte)

Proiecte locale (derulate si propuse)

Agricultura

Intreprinderi locale

Servicii

Oportunitati

Vinzari case si terenuri (cine poate oferi informatii)

Servicii organizare festivitati (nunti, petreceri)

5. ADMINISTRARE SI PARTICIPARE PUBLICA (Guvernare-implicare locuitori) (250 cuvinte)

Primarie

Responsabil Birou proiecte / programe / ADL

Consiliul local: Componenta / Comisiile

Transparenta publica

Sedinte de consiliu si ordinea de zi (programate / arhiva), Hotariri (arhiva)

Bugetul de venituri si cheltuieli (anual / arhiva)

Partneriate locale, judetene, nationale, internationale, Exista GAL?

Cadru de dezvoltare aprobat: strategie / plan de actiune / PUG (anul actulizarii) / Charta

Plan de actiune Urgenta / Dezastre (Aprobare / Regulament / Testare / Corelare judet)

Lideri de opinie / persoane resursa

Intilniri publice / Calendar / Facilitatori / Rezultate (arhiva)

PROBLEME LOCALE (cine / cum au fost identificate? Au fost propuse solutii?)

6. IMAGINE SI COMUNICARE (Prin ce a atras atentia localitatea)

Publicatii

Periodice locale (Ziar, Buletin de informare, Revista scolii, gazeta, puncte afisaj)

Mentionari in literatura, carti de specialitate, studii (Lista bibliografica)

Publicatii disponibile

Comunicare

Anunturi oportunitati afaceri

Calendar evenimente

Dosar de presa (comunicate de presa & articole despre comuna)

Fii satului / Personalitati

Colectii ce provin din zona (adresa muzee, institutii)

Filme, Pliante, Ghiduri, Emisiuni tv, Evenimente negative, Alte mentiuni

după: Centrul Geomedia – Universitatea din București

PUNCTE DE INTERES TURISTIC DIN JUDEȚUL BUZĂU

1. Barajul și lacul de acumulare Siriu

2. Monumentul Eroilor de la Siriu

3. Cascada Casoca

4. Munții Penteleu

5. Casa Mitropolitului Irineu Mihalcescu

6. Muzeul Chihlimbarului

7. Biserica în Piatră de la Aluniș

8. Mănăstirea Cârnu-Pănătău

9. Herghelia Cislău

10. Buda-Crăciunești

11. Ion Caraion

12. Casa memorială Vasile Voiculescu

13. Nifon

14. Mănăstirea Ciolanu

15. Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura

16. Mănăstirea Izvoranu

17. Circuitul de motocros de la Izvoranu

18. Mănăstirea Bradu

19. Tabăra de la Poiana Pinului

20. Cetățuia de la Cucuiata

21. Mănăstirea Barbu

22. Biserica Cândeștilor

23. Conacul Cândeștilor

24. Situl de la Carlomănești

25. Mănăstirea Saseni

26. Biserica Verneștilor

27. Focul viu de la Terca-Lopătari

28. Mănăstirea Găvanu

29. Pestera în sare de la Meledic

Platoul Meledic

Lacul Meledic

Tabara de sculptura în lemn

30. Grunjul de la Mânzălești

31. Cetatea lui Vlad Vintila Vodă

32. Tabăra de la Arbănași

33. Rezervația de liliac de la Cernătești

34. Biserica Filipeștilor

35. Pleșcoi

36. Mănăstirea Rătești

37. Vulcanii Noroioși (Berca-Scorțoasa)

38. Zidul Uriașilor ( Com. Valea Sălciei)

39. Biserica Deduleștilor

40. Biserica Băbeni

41. Biserica Răducești

42. Mănăstirea Poiana Mărului

43. Closca cu puii de aur

44. Castrul roman

45. Stațiunea viti-vinicolă Pietroasele

46. Mina de petrol Monteoru

47. Cultura Monteoru

48. Masa lui Bucur

49. Muzeul de Etnografie și Folclor

50. Lacul Vulturilor

51. Pădurea cu Tisa

52. Muntele de sare

53. Manăstirea Cetățuia

54. Cerul straniu

55. Tronul domnitorului Negru-Vodă

Babele de la Budești-Chiliile

56. Vila Monteoru

Tabăra pentru copii Monteoru

57. Campusul pentru copii “Sf. Sava de la Buzău”

58. Casa Florica Cristoforeanu

59. Casa Petre Antonescu

60. Casa Octav Mosescu

61. Complexul Brâncovenesc

62. Casa Gheorghiță Lupescu

Municipiul Buzău

63. Muzeul județean Buzău – centrul de informare turistica (cit)

64. Casa Vergu Mănăilă

65. Conacul Alexandru Marghiloman (Vila Albatros, Parcul Marghiloman)

66. Parcul Crâng

67. Amplasarea originală a lucrărilor „Rugaciune” si Bust “Petre Stănescu”

68. Palatul Comunal

69. Complexul Episcopal (Muzeul Episcopiei, Seminarul teologic)

70. Herghelia Rusețu

71. Lacurile Balta Albă și Amara

după: http://www.cjbuzau.ro/