Turismul Rural In Romania pe Exemplul Obcinele Bucovinei
CUPRINS
CAPITOLUL I Turismul rural. Notiuni introductive ……………………………………3
1.1. Definirea noțiunii de turism rural ……………………………………………3
1.2. Componentele produsului turistic rural ……………………………………6
1.3. Specificul turismului rural ……………………………………………………..7
1.4. Formele de manifestare ale turismului rural ……………………………11
1.4.1. Agroturismul ………………………………………………………13
1.4.1.1. Conceptul de agroturism ……………………….13
1.4.1.2. Agroturismul în unele țări europene ……….14
1.5. Baza tehnico-materială a turismului rural ………………………………18
1.6. Exigențele turismului rural …………………………………………………..22
CAPITOLUL II Turismul rural – o posibilitate de dezvoltare economică a colectivităților locale ………………………………………………………………………………………..25
2.1. Efectele pozitive ale turismului rural asupra localităților ………….25
2.2. Turismul rural – factor de dezvoltare a localităților …………………29
CAPITOLUL III Raportul dintre turismul rural și celelalte forme de turism…33
3.1. Turismul rural și turismul urban (clasic)…………………………………33
3.2. Turismul rural și turismul social ……………………………………………35
3.3. Asociații ale prestatorilor de servicii turistice în mediul rural …..37
CAPITOLUL IV Programe internaționale de finanțare a turismului rural în România ………………………………………………………………………………………………………….40
4.1. Inițiativa în dezvoltarea turistică ………………………………………….40
4.2. Programe internaționale de finanțare a turismului rural ……………41
CAPITOLUL V Potentialul turistic al zonei Obcinele Bucovinei …………………44
5.1. Conceptul de potențial turistic ……………………………………………..44
5.2. Caracterizarea economico-geografică a Obcinelor Bucovinei ….44
5.2.1. Așezare ……………………………………………………………..44
5.2.2. Populația și așezările umane …………………………………45
5.2.3. Economia zonei Obcinele Bucovinei …………………….47
5.2.4. Structura caii de acces …………………………………………48
5.3. Forme de potențial turistic ……………………………………………………50
5.3.1. Potențialul turistic natural …………………………………….50
5.3.2. Potențialul turistic antropic …………………………………..56
5.4. Indicatorii de evaluare a activitații turismului …………………………58
CAPITOLUL VI Potențial agroturistic: conținut și particularități ………………61
6.1. Conceptul de potențial agroturistic ………………………………………..61
6.2. Modalitați de existență și condiții de exploatare a potențialului agroturistic ……………………………………………………………………………….64
6.2.1. Gospodăria țărănească …………………………………………64
6.2.2. Ferma agroturistică ……………………………………………..64
CAPITOLUL VII Conținutul și structura potențialului agroturistic al zonei Obcinele Bucovinei ………………………………………………………………………………………….66
7.1. Serviciile turistice ce pot fi oferite de unitățile de primire ………..66
7.1.1. Oferta de servicii a gospodăriilor țărănești ……………..68
7.1.2. Oferta de servicii a fermelor agroturistice ………………69
7.2. Analiza circulației turistice …………………………………………………..70
CAPITOLUL VIII Promovarea agroturismului, mijloc important în cunoașterea și valorificarea potențialului turistic al zonei Obcinele Bucovinei. Concluzii și sugestii cu privire la dezvoltarea agroturismului în zona Obcinele Bucovinei ……………………………………………………………………………………………………….75
ANEXA NR.1 ………………………………………………………………………………………………….80
ANEXA NR.2 ………………………………………………………………………………………………….97
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………..101
=== Turismul Rural in Romania pe Exemplul Obcinele Bucovinei ===
CUPRINS
CAPITOLUL I Turismul rural. Notiuni introductive ……………………………………3
1.1. Definirea noțiunii de turism rural ……………………………………………3
1.2. Componentele produsului turistic rural ……………………………………6
1.3. Specificul turismului rural ……………………………………………………..7
1.4. Formele de manifestare ale turismului rural ……………………………11
1.4.1. Agroturismul ………………………………………………………13
1.4.1.1. Conceptul de agroturism ……………………….13
1.4.1.2. Agroturismul în unele țări europene ……….14
1.5. Baza tehnico-materială a turismului rural ………………………………18
1.6. Exigențele turismului rural …………………………………………………..22
CAPITOLUL II Turismul rural – o posibilitate de dezvoltare economică a colectivităților locale ………………………………………………………………………………………..25
2.1. Efectele pozitive ale turismului rural asupra localităților ………….25
2.2. Turismul rural – factor de dezvoltare a localităților …………………29
CAPITOLUL III Raportul dintre turismul rural și celelalte forme de turism…33
3.1. Turismul rural și turismul urban (clasic)…………………………………33
3.2. Turismul rural și turismul social ……………………………………………35
3.3. Asociații ale prestatorilor de servicii turistice în mediul rural …..37
CAPITOLUL IV Programe internaționale de finanțare a turismului rural în România ………………………………………………………………………………………………………….40
4.1. Inițiativa în dezvoltarea turistică ………………………………………….40
4.2. Programe internaționale de finanțare a turismului rural ……………41
CAPITOLUL V Potentialul turistic al zonei Obcinele Bucovinei …………………44
5.1. Conceptul de potențial turistic ……………………………………………..44
5.2. Caracterizarea economico-geografică a Obcinelor Bucovinei ….44
5.2.1. Așezare ……………………………………………………………..44
5.2.2. Populația și așezările umane …………………………………45
5.2.3. Economia zonei Obcinele Bucovinei …………………….47
5.2.4. Structura caii de acces …………………………………………48
5.3. Forme de potențial turistic ……………………………………………………50
5.3.1. Potențialul turistic natural …………………………………….50
5.3.2. Potențialul turistic antropic …………………………………..56
5.4. Indicatorii de evaluare a activitații turismului …………………………58
CAPITOLUL VI Potențial agroturistic: conținut și particularități ………………61
6.1. Conceptul de potențial agroturistic ………………………………………..61
6.2. Modalitați de existență și condiții de exploatare a potențialului agroturistic ……………………………………………………………………………….64
6.2.1. Gospodăria țărănească …………………………………………64
6.2.2. Ferma agroturistică ……………………………………………..64
CAPITOLUL VII Conținutul și structura potențialului agroturistic al zonei Obcinele Bucovinei ………………………………………………………………………………………….66
7.1. Serviciile turistice ce pot fi oferite de unitățile de primire ………..66
7.1.1. Oferta de servicii a gospodăriilor țărănești ……………..68
7.1.2. Oferta de servicii a fermelor agroturistice ………………69
7.2. Analiza circulației turistice …………………………………………………..70
CAPITOLUL VIII Promovarea agroturismului, mijloc important în cunoașterea și valorificarea potențialului turistic al zonei Obcinele Bucovinei. Concluzii și sugestii cu privire la dezvoltarea agroturismului în zona Obcinele Bucovinei ……………………………………………………………………………………………………….75
ANEXA NR.1 ………………………………………………………………………………………………….80
ANEXA NR.2 ………………………………………………………………………………………………….97
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………..101
CAPITOLUL I
TURISMUL RURAL. NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Definirea noțiunii de turism rural
Turismul rural este un fenomen nou și vechi în același timp. Interesul pentru deplasarea în mediul rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea, ca o reacție la stressul datorat urbanismului și industrializării tot mai mari. Ceea ce este cu desăvârșire nou se referă la dimensiunea fenomenului în spațiul rural. Această expansiune este determinată de existența a două motivații pentru turismul rural: pe de o parte este vorba despre relansarea și dezvoltarea domeniului rural, iar pe de altă parte, de o formă de turism alternativă la turismul de masă tradițional (clasic). Iată motivul pentru care regiunile rurale ale Europei își înscriu pentru viitor, rând pe rând, turismul în politicile de dezvoltare locală (Erwin, 1992).
În ansamblul economiei globale a turismului, turismul rural se definește ca fiind valorificarea turistică:
a spațiilor rustice, a resurselor naturale, a patrimoniului cultural, a imobilelor rurale, a tradițiilor sătești, a produselor agricole;
prin intermediul unor produse de marcă (consacrate), ilustrative ale identității regionale, care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație, activități recreative, divertisment și diverse servicii;
în scopul unei dezvoltări locale durabile și a unui răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă viziune sat-oraș.
Conform unei definiții mai largi “ turismul rural include o serie de activități, servicii, amenajări oferite de fermieri, țărani și locuitori din mediul rural pentru a atrage turiști în zona lor, fapt ce generază venituri suplimentare pentru afacerile lor”.
Acceptând acest concept mai larg, turismul rural cuprinde nu doar turismul la ferme sau agroturismul, ci și un interes special pentru vacanțele în natură, excursii în zonele rurale precum și turismul rezidențial, în care serviciile include, pe lângă cazare, evenimente sociale, festivități, recreere în aer liber, producerea și vânzarea de produse manufacturate și a produselor agricole.
Termenul de turism rural are înțelesuri diferite în țări diferite. În Finlanda, de exemplu, înseamnă de obicei închirierea unor cabane sau oferirea de servicii în mediul rural, tip hrană sau transport. În Ungaria este utilizat termenul de “turism la sat” indicând că singurele activități și servicii oferite în sate sunt incluse în acest tip de turism, respectiv: cazare la prețuri mici, implicarea în activități agricole sau în alte tipuri de activități locale.
În Slovenia, cea mai importantă formă de turism rural este turismul la ferme al diferitelor familii, unde oaspeții locuiesc fie cu familia de fermieri, fie în case de oaspeți, dar vizitează ferma pentru a lua masa sau pentru a explora curtea fermei.
În Olanda, turismul rural înseamnă în special camparea la ferme, unde majoritatea serviciilor oferite sunt legate de rute cum ar fi: ciclismul, plimbări cu caii.
În Grecia turism rural înseamnă cazare în camere mobilate în stil tradițional, cu mic dejun tradițional – de multe ori preparat din produse realizate în casă.
În marea majoritate a țărilor, activitățile complementare – constând în restaurante, facilități de recreere, organizarea de activități culturale și de divertisment – sunt la început.
Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate desfășurându-se într-un mediu tipic rural. Cu toate acestea, o definiție cât mai exactă a termenului de turism rural, care să fie utilizată în mod unitar pe tot continentul european, nu a fost elaborată.
Turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural.
Dar, are oare turismul rural calități intrinseci sau este vorba doar despre o simplă activitate turistică ce se desfășoară într-o așezare rurală? Care sunt acele trăsături pe care trebuie să le aibă turismul rural astfel încât să merite într-adevăr calificativul de rural? Lista acestor trăsături ar cuprinde: apropierea de natură, absența mulțimii, liniște și un mediu ambiant “nemecanizat”; contacte personale – în opoziție cu izolaționismul și anonimatul tipic urban, senzația de continuitate și stabilitate, de trăire a unei istorii vii și trainice; posibilitatea de a cunoaște îndeaproape locurile și oamenii acelor locuri; contactul nemijlocit cu autoritățile locale, cu preocupările, cu activitatea specifică zonei; cunoașterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local, iar față de comunitatea rurală, înregistrarea identității indivizilor comunității precum și a altor trăsături specifice ce țin de adevăratul turism rural. Practic, este un fel de integrare în comunitate pe perioada sejurului.
O alternativă la definiția de mai sus eludează, de asemenea, aspectul geografic:
Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman.
Această definiție, așează față în față turismul rural cu activitatea turistică ce se desfășoară în zonele de litoral, în cele urbane sau în cele destinate sporturilor de iarnă, în care turiștii exclud aproape orice relații semnificative cu populația locală ce constituie mediul ambiant uman.
Pe teritoriul Uniunii Europene și în afara acesteia, termenul folosit în general pentru turismul rural este acela de turism verde, culoarea – simbol, având rostul de a distinge această formă de turism de celelalte, cum sunt: turismul alb (sporturile de iarnă), turismul albastru (vacanțele la mare) și așa numitul turism al luminilor (turismul urban). În acest fel, turismul verde poate fi definit ca o activitate turistică practicată atât în zonele rurale și în acele locuri de litoral unde turismul specific nu este prea dezvoltat cât și în zonele de dealuri și montane care nu au o destinație specială privind practicarea sporturilor de iarnă, precum și în alte spații rurale. În toate aceste areale, turismul verde vine în întâmpinarea dorințelor vizitatorilor de a se integra ei înșiși mediului ambiant, natural și uman, precum și în implicarea directă a populației locale în prestarea de servicii către turiști.
Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta turistică ”standard” – de tip industrial.
Spațiul rural, prin componentele sale, satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind turiștilor o arie mare de cuprindere a posibilităților de petrecere a timpului liber.
Prin aceasta, turismul rural este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural, cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural.
Agroturismul este un concept de dată mai recentă în UE, cu referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile care au avut alte destinații decât cele agricole. Această formă specifică de turism rural este susținută de micii proprietari de la țară – de obicei ca activitate secundară – activitatea desfășurată în gospodăria proprie rămânînd principala ocupație și sursă de venit. Adesea, se face o distincție între “agroturism” și termenul de “farmtourism” (turism de tip “fermă țărănească”) sau echivalentul acestuia, care se folosește de obicei pentru a desemna simplu și clar folosirea caselor țărănești drept locuri de cazare a turiștilor (case de oaspeți închiriate pe perioada concediilor), case de sănătate etc. Acesta nu este agroturism în sensul strict al cuvântului, de vreme ce aceste case țărănești își pierd funcțiunea agricolă sau nu sunt prea mult timp ocupate de țăranii activi. În ciuda pierderii legăturii directe cu activitatea agricolă propriu-zisă, “farmtourism”-ul este o importantă formă de turism rural cu un considerabil aport în economia locală, acolo unde acesta se practică (Anglia și Irlanda).
Așadar, turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale și umane) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. Utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță etc. și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivații: de tranzit sau itinerant, cu valențe cultural-cognitive etc.
Din cele prezentate, rezultă că agroturismul, deși este numai o componentă a turismului rural, are cele mai mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localității rurale și comunității în general și, nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice.
1.2. Componentele produsului turistic rural
Produsul turistic rural constă în oferirea de servicii cum sunt:
cazare;
cazare și mic dejun;
demipensiune (cazare, mic dejun și prânz sau cină);
pensiune completă (cazare și toate mesele incluse).
La acestea se adaugă: excursii, tratament balnear și transport.
Principala activitate în turismul rural este reprezentată de serviciile de cazare. Acest lucru este justificat de faptul că majoritatea turiștilor petrec cel puțin o noapte în timpul sejurului la locul de destinație. Deasemeni, dacă turismul nu poate fi conceput fără călătorie, nu este posibil nici fără minime servicii de masă și cu atât mai puțin fără servicii de cazare (înnoptări).
Astfel, există trei componente ale produsului turistic rural (Gheorghiu, 1998):
de bază: cazarea, alimentația și transportul;
auxiliare: balneoterapie, agrement, activități sportive;
secundare: întreținere și reparații, poștă și telecomunicații, schimb valutar etc.
În alegerea unei destinații turistice, sunt importante informațiile oferite de specificul zonei:
factorii naturali: așezarea geografică, relieful, vegetația, fauna și clima;
factorii culturali: limba, folclorul, religia, arta, știința, politica;
elementul uman: mentalitatea și ospitalitatea reflectate în atitudinea populației locale, a administrației și reprezentanților pazei și ordinii publice față de turiști;
infrastructura generală: telecomunicațiile, mijloacele de transport, servicii bancare, structura și aspectul așezărilor, aprovizionarea cu apă și energie, canalizarea etc.;
facilități turistice: transporturi, mijloace de cazare, de alimentație, activități sportive, distracții, posibilități de informare.
Un rol important îl are și oferta de servicii auxiliare:
organizarea unor activități de petrecere agreabilă a timpului liber;
organizarea de excursii;
crearea de condiții pentru tratamente balneo-medicale, cure de băi de plante și de ceaiuri din flora spontană;
facilitarea participării la acțiuni de vânătoare și pescuit sportiv;
închirierea/cumpărarea de materiale și echipamente necesare activităților menționate.
1.3. Specificul turismului rural
Turismul rural se bazează pe trei coordonate: spațiu, oameni, produse (Nistoreanu, 1999), deoarece:
spațiul fără existența oamenilor nu poate fi suport al conviețuirii, după cum un spațiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;
în lipsa spațiului sau a produselor capacitatea de primire este redusă;
produsele care nu au la bază spațiul și oamenii nu au decât o existență efemeră și nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local.
Ferma, satul, spațiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turiștii vin să-și petreacă vacanțele la țară.
Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru citadin: este casa fermierului, a țăranului, a celui ce cunoaște secretele naturii, dar știe și locurile de pescuit, de cules ciuperci; este locul unde trăiesc animalele domestice cu care orășeanul a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generații fără a schimba modul de viață etc. Această imagine pe care și-o face turistul tinde să se îndepărteze din ce în ce mai mult de realitatea economică, de exploatarea mecanizată a agriculturii și de monoproducție. Deși cererea rămâne masivă, oferta riscă a se deprecia calitativ.
Satul, de asemenea, ocupă un loc important în imaginația orășeanului. Semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animația locală.
Ferma, satul și spațiul, împreună și separat, dau turismului rural atractivitate, dimensiune economică, socială și culturală. Turismul rural este, în plus, propice parteneriatului dintre sectorul public și cel privat.
Dezvoltarea rurală integrată prin turism presupune participarea activă a populației la operațiunile turistice de primire și animație ce trebuie efectuate conform unui proiect colectiv de dezvoltare locală.
Prin turismul rural, consumatorul caută conștient sau inconștient un alt mod de petrecere a vacanței, în contact cu natura, având motivația întoarcerii la origini, la conviețuire – ceea ce nu este în contradictoriu cu practicarea activităților de petrecere a timpului liber în “aer curat” sau cu sejururile într-o unitate de cazare de categorie superioară.
Pentru turismul rural, tentațiile și motivațiile specifice fiecărei persoane determină comportamentul decizional. Enumerăm pentru exemplificare câteva dintre principalele motivații pentru care turistul apelează la turismul în mediul rural (Mitrache, 1996):
curiozitatea, decurgând din informațiile în legătură cu ospitalitatea unor zone, ritualurile sătești, obiceiuri gastronomice și artizanatul;
pitorescul peisajelor și puritatea aerului;
reîntoarcerea la natură, cu efecte asupra echilibrului psihic și fizic;
cunoașterea grupurilor specifice ruralului (familia patriarhală, comunitatea sătească, grupurile folclorice etc.);
adeziunea temporară la grupurile specifice ruralului pentru reducerea efectelor monotoniei și anonimatului urban, recăpătarea considerației celorlalți, recontactarea economiei naturale și a meșteșugurilor etc.;
redescoperirea obiceiurilor populare, a folclorului autentic și a ocupațiilor tradiționale;
cura de alimente și fructe proaspete;
vânătoarea, pescuitul sportiv și drumețiile etc.
Dată fiind diversitatea motivațiilor, considerăm că, cei mai importanți factori care le determină sunt: modul de viață, timpul liber și nivelul veniturilor. Acești factori au un rol dublu: determină și condiționează formarea motivațiilor turistice individuale, dar sunt și factori de accelerare ai dezvoltării turismului.
Turismul rural contribuie și la trezirea economică a satului prin următoarele:
posibilitatea realizării unei politici de dezvoltare a acestuia pe termen lung, în strânsă legătură cu alte politici sectoriale: agricultură, infrastructură, protecția mediului;
posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri și locuri de muncă și care să determine o nouă dezvoltare în plan local și regional;
încurajarea activităților tradiționale locale, cu precădere artizanatul, dar și cele care pot determina dezvoltarea unui comerț specific și crearea de noi locuri de muncă;
creșterea veniturilor locuitorilor din așezările rurale generate prin: valorificarea resurselor locale, obținerea de produse agroalimentare ecologice pentru consumul turiștilor, sau pentru vânzarea către aceștia și punerea în valoare a potențialului turistic existent (prin activități de agrement, excursii etc.);
factor dinamizator al procesului de creștere a calității vieții în mediul rural.
În ansamblu, turismul rural, prin activitățile sale sezoniere și permanente, trebuie să se dezvolte într-o așa manieră încât agricultura să nu fie neglijată; să fie deci o activitate complementară, iar atelierele artizanale să nu fie transformate în buticuri de amintiri, sau de kitch-uri.
Turismul rural poate stimula lărgirea activității altor ramuri din mediul sătesc: industria locală de produse agroalimentare (preparate din lapte și carne), industria de prelucrare a fructelor de pădure, artizanatul (produse pentru decorarea interioarelor locuințelor sau suveniruri pentru turiști) sau mica industrie meșteșugărească și, deci, crearea de noi locuri de muncă. Toate acestea, alături de dezvoltarea serviciilor (comerț, prestări de servicii, transport), la care apelează și turiștii, conduc la sporirea forței de muncă dar și la dezvoltarea tehnico-edilitară a localității.
Diversificarea activităților prin turismul rural are implicații deosebite și în spectrul vieții social-politice prin:
– creșterea fenomenului de stabilitate, dar și de restrângere a procesului de emigrare al populației;
– diversificarea ocupațională a populației rurale, îndeosebi a celei tinere;
– schimbarea structurilor de vârstă și sexe în funcție de noile ocupații profesionale (prin reținerea populației tinere în localitate, spre exemplu);
– păstrarea modelelor socio-culturale existente, a tradițiilor populare și a arhitecturii locale;
– posibilitatea ca păturile sociale mai defavorizate economic să beneficieze de resursele agricole și turistice, de ambianța din mediul rural la prețuri moderate;
– asigurarea pentru turiști în general, a unor vacanțe alternative, concomitent cu creșterea gradului de cunoaștere și apreciere față de viața rurală tradițională;
– contribuția la educația și instrucția populației turistice tinere, dar și a altor segmente, având în vedere rolul cultural-educativ și de lărgire a orizontului de cunoaștere a mediului rural din țara noastră;
– creșterea calității vieții populației locale, precum și a gradului de instruire și cunoaștere a acesteia, crearea de relații amicale între localnici și turiști, între localități diferite (românești sau străine), prin contactul cu turiștii sosiți din zone diferențiate socio-economic, dar și spiritual-cultural;
– crearea unei imagini externe favorabile României, prin contactul turiștilor străini cu etnocultura și ambianța naturală și ospitalieră a satului românesc.
1.4. Formele de manifestare ale turismului rural
An de an, statisticile demonstrează că turismul în spațiul rural a făcut tot mai mulți adepți. Pentru a explica această evoluție sunt invocate numeroase rațiuni: influența ideilor ecologiste, dorința de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport calitate/preț.
Continentul european reprezintă regiunea turistică cu cea mai puternică integrare, atât a ofertei cât și a cererii. Circulația turistică în Europa este dominată de 5 mari țări emițătoare: Germania, Anglia, Franța, Olanda și Italia. Noii poli emițători de fluxuri turistice sunt Spania și Japonia.
După maniera în care sunt constituite, distingem următoarele tipuri de produse turistice, solicitate cu prioritate de către turistul european (Nistoreanu, 1999):
a) produsele turistice alcătuite de turistul însuși, plecând de la elementele constitutive ale vacanței în care el se înscrie; este cazul, de exemplu, al camping-urilor de la țărmul mării: începând cu cazarea sa, activitățile practicate pe plajă, plimbările în localitate sau excursiile programate în împrejurimi;
b) produsele turistice dinainte aranjate de către mediul de primire. Este cazul fermelor care propun găzduire, la care se adaugă posibilitatea practicării pescuitului, echitației sau activităților “de la fermă”, precizându-se ansamblul posibilităților oferite turistului în împrejurimi;
c) produsele turistice alcătuite de un profesionist în turism pentru clientela sa, pornind de la elemente răspândite sau disparate. Este cazul sejururilor organizate;
d) produsele turistice “totul inclus”, răspândite sub numele de “produse forfetare”, sunt alcătuite astfel încât încearcă oferirea unui produs complet clientului, care să-i satisfacă așteptările și care încearcă echilibrarea componentelor în cadrul unui just raport preț/calitate.
Prin urmare, constatăm că europenii sunt atrași de bogățiile naturale și sunt sensibili la “un cost al vieții mai puțin ridicat”.
Din punctul de vedere al formelor de găzduire propuse, cazarea în spațiul rural european este, în majoritatea cazurilor, satisfăcută de mici unități în gestiune hotelieră.
Una din asociațiile turismului rural din Franța – “Gîtes de France” – propunea clienților săi în anul 1994 50.000 de adrese, la țară – munte sau mare. Spațiile de cazare prezentau următoarea clasificare (Monet, 1996):
amenajări respectând stilul local, fiind o casă sau o locuință independentă situată la țară, mare sau munte. Se poate rămâne un week-end, una sau mai multe săptămâni, în toate sezoanele. La sosire, proprietarii rezervă o primire personalizată;
camere de hotel sau bed & breakfast – BB -. Turiștii sunt primiți “ca prieteni” la particulari, care oferă cazare pentru una sau mai multe nopți, cu ocazia unei deplasări sau a unui sejur;
cuiburi/culcușuri pentru copii: în timpul vacanțelor școlare, copiii sunt primiți de familii agreate de “Gîtes de France” și supravegheați de o persoană competentă. Ei împart împreună cu alți copii (maximum 11) viața la țară și profită de odihnă în aer curat;
camping la fermă: situat în general în apropierea unei ferme, terenul unde poate fi instalat cortul sau rulota este amenajat pentru a primi aproximativ 20 de persoane;
călători pedeștri, călare, cicliști etc. care doresc să facă o mică oprire înainte de a continua itinerariul propus;
adăposturi rurale de mare capacitate, sunt prevăzute pentru a primi familii sau grupuri (în jur de 20 persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end;
popasuri pe îndelete / popasuri de recreere, situat într-un spațiu natural (în inima pădurii) în grupuri de 3 până la 25, prezintă amenajări pentru 6 persoane maxim. Sunt propuse activități diverse precum: pescuit, ciclism, tir cu arcul etc.
După cum se poate constata, oferta turistică este foarte variată și se adresează unor segmente de piață diverse. Formele de turism rural practicate în țări cum ar fi Belgia, Danemarca, Portugalia, Italia, Franța și chiar Germania prezintă în general aceleași forme de cazare. Astfel, o inventariere realizată la nivelul CEE în anul 1987, prezenta 15000 de dotări pentru cazare în locuințe ale agricultorilor în Franța, iar la nivelul întregii Comunități peste 30000 de așezăminte.
În ceea ce privește camerele de hotel, numai în Germania acestea se găseau în număr de peste 75000, cifre importante deținând: Anglia, Portugalia, Irlanda, Luxemburg, Grecia, Spania și Belgia.
Mai puțin reprezentate sunt formele de camping la fermă. În timp ce în Olanda, Franța și Germania este conturată precis această formă de cazare în gospodăriile agricultorilor, în Irlanda nu există, iar în celelalte țări este puțin prezentă.
Fermele specializate sunt tot mai prezente în cadrul ofertei turistice rurale. În Germania, Franța, Olanda numeroase ferme propun forme de găzduire specializate.
Întâlnim astfel:
ferme specializate în primirea handicapaților;
ferme specializate în primirea copiilor;
ferme specializate în primirea grupurilor;
ferme specializate în primirea claselor speciale de științe naturale (botanică, zoologie, ș.a.);
ferme pentru pescari;
ferme hipice (ecvestre).
În prezentarea făcută am enumerat doar formele deja consacrate de turism rural european.
1.4.1. Agroturismul
Într-un clasament al activităților preferate în vacanțele rurale, în Franța, prima poziție este deținută de vizitarea localităților și monumentelor (23%), drumețiile pedestre (16%), băile și apoi sejururile. Toate aceste activități poartă numele generic de turism rustic, adică turism care se practică într-un cadru rustic.
Sunt suprapuse aici două noțiuni: cea de turism rural și cea de agroturism, iar raportul dintre turism rural și agroturism este acela dintre un întreg și o parte a lui. Astfel, pentru clarificare, turismul rural reprezintă acea formă de turism în care consumarea produsului turistic și petrecerea actului turistic se află în mediul rural. În ceea ce privește agroturismul, atât actul turistic cât și produsul turistic se consumă tot în rural, cu mențiunea că pe timpul sejurului turistul participă în proporții diferite la unele munci agricole. Ca sferă de cuprindere, agroturismul este deci înglobat turismului rural.
1.4.1.1. Conceptul de agroturism
Agroturismul este o activitate economică ce valorifică excedentul de spațiu de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru oaspeți, care se constituie dintr-un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul persoanelor ce vin, pentru o perioadă determinată, în mediul rural, pentru relaxare, odihnă și agrement, cură terapeutică, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițierea în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și multe alte activități specifice.
1.4.1.2. Agroturismul în unele țări europene
În Europa ultimelor decenii ale secolului XX, turismul în spațiul rural s-a dezvoltat semnificativ, în funcție de elementele de atracție pe care o țară le deține. Astfel, în țările UE numărul de locuri de cazare agroturistice depășesc 600.000. Procentajul exploatațiilor agricole care oferă o formă de cazare turistică este de 8% în Germania și Olanda, 4% în Franța, 2% în Italia. Spania, deși cu un turism foarte dezvoltat, are doar 0,5% din exploatațiile agricole utilizate în acest scop. Alte țări, care nu fac parte din CE, au dezvoltat foarte mult acest tip de turism: Austria (10%) și Suedia (20%).
În exemplele enumerate este vorba despre agroturism. Dar, cel mai adesea, agroturismul nu este foarte bine individualizat, în gama serviciilor oferite, de turismul rural. Aspectul la care ne referim este ilustrat în continuare.
Agroturismul în Elveția
În Elveția, politica este axată pe agricultură și turism, iar profesioniștii turismului semnalează din ce în ce mai mult o activitate agricolă în creștere în zonele turistice. Aici, cele două sectoare sunt complementare, utilizând toate posibilitățile de exploatare: agricultura biologică, suprafața de compensare biologică, turism la ferme ș.a. Elvețienii consideră imaginea unei țări un bun public. Astfel, încasările din turism au atins în 1991, o sumă de 20,7 mild. franci, din care 8,1 mild din turismul intern și 12,6 mild. datorați clientelei străine.
În Elveția, agroturismul produce 5,6% din PIB, asigură locuri de muncă pentru 300.000 persoane și prezintă o importanță vitală pentru regiunile montane și cele periferice.
În cantonul Valais, din suprafața situată în munte (23.000 ha), în jur de 13.500 ha au o pantă mai mare de 18%, ceea ce îi determină pe agricultori să se ocupe în special de creșterea animalelor. Unele exploatații cultivă deasemenea plante medicinale și aromate, fructe și viță de vie pe coaste. În zonele cu terenuri plane agricultura se caracterizează prin grad înalt de intensivitate (culturi furajere, pomicultură, viticultură, cereale), ceea ce conduce la un randament brut de 423 mil. FF în 1990, din care peste 25% acoperit de producția animală. Îmbinat armonios cu agricultura, turismul este concentrat în jurul marilor stațiuni de iarnă, cu o extensie în prezent și în turismul de vară. Capacitatea de găzduire (255.000 de paturi și rezidențe secundare) echivalează cu populația cantonului, deși gradul de ocupare este în jur de 15%, cu fluctuații în funcție de sezon.
În Elveția, atât turismul de masă, cât și agricultura intensivă trebuie să țină cont de mediu. Legea mediului obligă orice activitate să aibă un proiect de impact asupra mediului, avizat înaintea demarării activității.
Agroturismul în Franța
Turismul rural francez a reușit să se afirme pe plan național și mondial având ca element principal inițiativa privată, susținută de autoritățile publice. La baza selecționării spațiilor rurale franceze, au stat o serie de criterii, cum ar fi: atracțiile naturale, culturale și umane, tipul de agricultură practicat, mentalitatea locuitorilor față de fenomenul turistic, poziția geografică față de centrele urbane emitente, infrastructura de primire a turiștilor precum și caracterul turismului din zonă sub aspectul vechimii acestuia, componentele și intensitatea circulației.
Găzduirea turiștilor se face în clădiri amenajate special, numite "Gîtes". Gîte-ul este o locuință rurală care a păstrat farmecul vieții de altădată, fără a neglija confortul dorit de turiștii de astăzi, dotată cu echipamentul necesar pentru un sejur complet. Gîte-ul este o formă foarte răspândită de practicare a agroturismului în Franța, având chiar și o structură organizatorică asociativă la nivelul departamentelor, regiunilor și a țării.
De regulă, construcția amenajată pentru turiști sub formă de "gîte" este cu acces complet separat. Este de fapt un apartament complet cu cameră de zi, 1-3 dormitoare, bucătărie (dotată cu inventarul necesar), cu apă caldă, frigider, grup sanitar (duș sau baie, chiuvetă, WC interior). Mobilierul este rustic și cât mai vechi. Tariful este săptămânal, pe apartament, și variază funcție de sezon.
Familia își prepară singură alimentele, pe care le procură de la fermier sau din magazinele din zonă. Această formă de restaurare a vechilor construcții părăsite este puternic sprijinită de stat cu subvenții, pentru încurajarea instalării de noi familii în zonă și pentru refacerea, repararea și repunerea în circuitul economic și cultural a construcțiilor vechi, unele datând de peste 200 de ani.
Gîte-urile au lumină electrică, apă curentă, canalizare și sistem de încălzire (cu lemne sau electric). Telefonul este la fermă.
Turismul rural, în general, este mult mai puțin costisitor pentru turiști decât turismul în hoteluri sau cel realizat prin marile companii turistice. Cei aproximativ 144 FF/noapte, nu sunt câștigați numai de agricultor, ci și de cofetar, brutar, etc., dar și de stat, prin impozite și taxe.
Agroturismul în Austria
Și în această țară, turismul rural reprezintă o activitate care a confirmat, a dezvoltat noi preocupări – devenite în timp profesii – care au contribuit la evoluția așezărilor sătești. Formele de manifestare ale turismului, în acest caz, sunt: pensiunea țărănească (case țărănești cu camere de închiriat) și turismul în hanuri. Dacă prima formă cuprinde elemente de agroturism, cea de a doua nu se încadrează în această categorie, fiind vorba, evident, despre turism rural.
Creșterea realizată în domeniul turismului s-a bazat pe: creșterea economică a întregii regiuni, creșterea populației, creșterea bugetului de timp liber, dezvoltarea transporturilor și a infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicație, a sporturilor de iarnă și, nu în ultimul rând, a urbanizării.
Rezultatele obținute, de exemplu, în zona Tirolului, sunt o urmare firească a programului inițiat de Ministerul Agriculturii și al Comerțului, sugestiv intitulat "Planul verde", prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite), cu o durată de rambursare mare (15 ani), și o dobândă scăzută (3-5%). Toate acestea au condus la omologarea și funcționarea a 25 comune turistice, în care o familie din două primește turiști la fermă, în medie existând, la fiecare fermă, șase paturi. Astăzi, în întreg Tirolul, o treime din gospodăriile aflate în mediul rural închiriază spații de cazare.
Agroturismul în Italia
În Italia, turismul rural cunoaște ca formă de manifestare "vacanțele verzi", și are ca principală componentă agroturismul. L'Asociazione Nazionale per l'Agriturismo, l'Ambiente e il Territorio, s-a constituit la Roma, în 1965. Ghidul ospitalității rurale, editat periodic, conține informații și adrese pentru vacanțe la fermă, descrieri ale echipamentelor, produse tipice etc., despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei.
În cele peste 500 de pagini ale ghidului editat în 1995 de AGRITURIST, se regăsesc informații diverse despre aproximativ 1500 de echipamente (ferme, locuințe antice renovate, pensiuni, case de odihnă, vile moderne, case tradiționale, castele și fortificații).
Este interesant de subliniat faptul că italienii sunt receptori de fluxuri turistice, dar și unii dintre cei mai mari emițători din cadrul mișcării turistice rurale.
Evident, oferta turistică este foarte variată și se adresează unor segmente de piață diverse. Acestea determină modalități mai mult sau mai puțin variate de petrecere a timpului liber în vacanțele “la țară”.
Golful, acest sport este din ce în ce mai mediatizat și apreciat. În Franța, de pildă, terenurile pentru practicarea acestuia au crescut de la 140 (în 1980) la peste 200 (în 1988), pentru a ajunge la 425 (în 1992), iar numărul practicanților în același an era de 190000.
Echitația este un sport atrăgător, calul exercitând o adevărată fascinație asupra oamenilor. Deși organizarea și distribuirea acestui produs ridică probleme, el este tot mai solicitat. În Franța, în sezonul 1993-1994 s-a promovat și comercializat acest produs.
Drumețiile sunt mult solicitate de către toate categoriile de vârstă. Sunt utile pentru sănătate, se pot practica individual sau în grup, pe distanțe lungi sau reduse și nu necesită echipamente costisitoare. Dezvoltarea acestui produs se realizează din ce în ce mai frecvent în țările unde turismul rural are o anumită tradiție și specializare prin intermediul operatorilor sau touroperatorilor.
Drumețiile pe bicicletă sunt apreciate în Germania, Italia și Franța, unde există proiecte de dezvoltare pentru aceste activități. Se pot realiza scurte sejururi în cadrul cărora se pot închiria biciclete pentru itinerarii propuse, marcate, semnalizate. Această formă de petrecere a vacanțelor este practicată și în țara noastră, promotorul fiind Asociația de Turism Montan Prahova (1996); prin intermediul acestei societăți se poate închiria echipament velo la Cornu, Azuga și Valea Teleajenului.
Drumeții fluviale – apreciate peste tot dar practicate îndeosebi în Franța, această nouă formă de turism presupune o infrastructură variată, dar mai ales costisitoare. Sursele statistice (fr.) arată că în anul 1992, din 8,7 milioane clienți, 65% erau străini, provenind din Germania, Elveția, Anglia. Durata sejurului variază între o săptămână (50%), două săptămâni (25%) și 2-4 zile (25%).
În România această formă de turism este practicată doar în anumite zone pe Dunăre, mai cu seamă în Delta Dunării.
Pescuitul este o formă de petrecere a timpului liber preferată de un anumit segment de turiști. Se poate realiza în timpul vacanțelor sau la sfârșit de săptămână, în apropierea domiciliului sau mai departe. Pentru ca pescuitul să poată fi folosit ca activitate turistică este necesară o coroborare a eforturilor asociațiilor vânătorilor și pescarilor sportivi cu asociațiile turistice din zona cu luciuri de apă sau din apropierea cursurilor de apă curgătoare.
1.5. Baza tehnico-materială a turismului rural
Baza materială a turismului rural este formată din totalitatea gospodăriilor țărănești amenajate pentru primirea turiștilor (pensiuni agroturistice), atestate în acest sens și având o anumită formă de organizare. O gospodărie atestată este încadrată într-o categorie de confort, după criterii prestabilite.
Există o serie de particularități specifice bazei materiale a turismului rural, față de baza tehnico-materială din sfera altor activități de producție. Astfel, între baza materială și resursele naturale turistice trebuie să existe o corespondență atât pe plan cantitativ, ca volum al dotărilor, cât și pe plan calitativ-structural.
În sistemul agroturismului, baza materială se referă la gospodăria țărănească și la anexele acesteia. Elementul principal îl constituie casa. Aceasta nu este, ca în cazul turismului clasic, o investiție specifică pentru activitatea de agroturism. Faptul că există multe gospodării care dispun de spațiu locuibil excedentar familiilor lor, a creat premisele amenajării acestui spațiu pentru cazarea turiștilor potențiali. Specificitatea constă în faptul că investițiile în baza materială nu se referă în principal, la capacitatea de cazare (ca în cazul turismului clasic, sau al altor forme de turism). Aceste investiții se referă la alte elemente: infrastructură, grad de confort, amenajări interioare etc.
Tipul cazării este direct determinat de baza materială existentă. Astfel, se pot organiza și amenaja mai multe tipuri de cazare (Bran, 1996):
camere mobilate, de categorii diferite, în locuințele gospodarilor, aceștia locuind în aceeași casă sau în apropiere;
casă de vacanță, alta decât cea locuită de gospodar;
spațiu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotă), în grădină sau livadă;
spații secundare în gospodăria sătească (fânărie, colibă);
spații cu destinație specială pentru turiști, construite de către grupuri de locuitori sau de asociația turistică sătească (vile, cabane, minihoteluri).
Urmărind evoluția locurilor de cazare din România, începând cu anul 1991 (tabelul nr. 2), se constată scăderea numărului locurilor de cazare la particulari până la zero (în sectorul organizat). Din 1993, apar pensiunile în agroturism, odată cu organizarea ANTREC. Fenomenul fiind abia la început, pensiunile agroturistice sunt înregistrate, până în 1995, la indicatorul "pensiuni", fără a se face o altă specificație.
Evoluția capacităților de cazare din România în perioada 1991-1996
Tabel nr. 2
Sursa:Anuarul Statistic al României, CNS, București, 1997
O evaluare coerentă a frecvenței și activității turistice rurale pe teritoriul țării noastre este furnizată de către Anuarul Statistic începând cu trimestrul al III-lea al anului 1995, la indicatorul "ferme agroturistice". Astfel, numărul unităților de cazare turistică în 1996 a fost de 61, ceea ce reprezintă un procent de 2,05% din totalul unităților de cazare din turismul românesc (vezi tabelul nr. 3).
Numărul unităților crește în 1997 la 159, iar ponderea în turismul românesc devine 5,21%. Procentul este de fapt mult mai mare, având în vedere faptul că Anuarul Statistic primește datele din teritoriu, de la organismele abilitate, unde sunt înscrise în statistici doar pensiunile și fermele agroturistice omologate. Date reale, prin urmare, nu se cunosc, dar putem afirma că turismul rural capătă, de la an la an, amploare și credibilitate. Astfel, pentru anii 1998 și 1999 datele sunt completate din cataloagele ANTREC (vezi tabelul nr. 4).
Principalii indicatori ai bazei tehnico-materiale de cazare în mediul rural pentru perioada 1991-1996
Tabel nr. 3
Sursa:Anuarul Statistic al României, CNS, București, 1997
Analizând tabelul, se constată că, deși numărul spațiilor de cazare, pe total, a crescut, în unele județe s-a înregistrat o scădere a acestora (Argeș, Bacău, Brașov, Covasna, Harghita, Iași, Suceava), în altele creșteri ușoare și chiar însemnate în câteva județe: Vâlcea, Sibiu, Vrancea, Prahova, Hunedoara, Gorj, Constanța, Cluj.
Sunt semnalate câteva județe în care colaborarea cu ANTREC a debutat abia în anul 1999: Dâmbovița, Galați, Neamț, Satu Mare, Sălaj și municipiul București.
Pentru a avea o imagine cât mai aproape de realitate a spațiilor de cazare din mediul rural, trebuie să amintim că datele furnizate prin cataloagele ANTREC sunt, aproximativ 40% din totalul celor existente, dar funcționând pe cont propriu.
Pentru dispersia în teritoriu a unităților și a numărului locurilor de cazare, cel mai adesea este utilizată repartizarea după regiunile istorice:
Moldova și Bucovina;
Dobrogea;
Muntenia și Oltenia;
Maramureș, Crișana și Banat;
Transilvania.
Numărul unităților și locurilor de cazare din turismul rural românesc
Tabel nr. 4
Sursa: Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural
Dispersia în teritoriu a unităților și a numărului de locuri
Tabel nr. 5
Sursa: Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural
Analiza datelor de mai sus evidențiază prezența pe primul loc a unităților de turism rural din Transilvania (50,77%), urmate de cele din Moldova-Bucovina (20,66%), Maramureș-Banat-Crișana (19,03%). Situația este valabilă în anul 1998, în anul următor (1999), situația s-a modificat în sensul trecerii pe primul loc a regiunii Maramureș-Banat-Crișana (34,18%). Deși celelalte zone urmează imediat cu procente destul de mari, se constată o reducere a ponderii acestora în turismul regiunilor respective. Astfel, în Transilvania, se constată o reducere masivă a numărului de locuri, de la 2158 în 1998 la 2056 în 1999, respectiv de la 50,7% la 30% în anul 1999.
1.6. Exigențele turismului rural
În România, confruntată în ultimii ani cu profunde mutații impuse de procesul de tranziție la economia de piață, turismul s-a dovedit sectorul cel mai sensibil la stimulii economico-sociali, fenomen resimțit atât în domeniul cererii cât și în cel al ofertei de produse turistice românești.
Turismul românesc s-a aflat și se află în rezonanță cu întreaga mișcare turistică românească, dar caută să convingă prin plusurile sale, respectiv “Cererea turistică și alegerea destinațiilor turistice au fost puternic influențate de formele de agrement și animație oferite de fiecare zonă în parte, de poziție și accesibilitate, cadrul natural precum și cel socio-economic, etnografia și folclorul local.” (Glăvan, 1993)
Experiența profesorului V. Glăvan în valorificarea patrimoniului rural cuprinde în sinteză exigențele turismului rural, respectiv acele elemente – trăsături – care îl diferențiază de turismul tradițional, standard:
consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esențiale sunt: calitatea pensiunii și serviciilor de primire la fermieri, cunoașterea mediului natural uman și cultural, precum și originalitatea produselor turistice;
este necesar de subliniat caracteristica de ramură a turismului rural în sensul elementelor de plusvaloare pe care o aduce agriculturii zonei, respectiv turismul în mediul rural este o activitate complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;
potențialul turistic trebuie să fie pus în mâna primăriilor și nu a comercianților, aceasta conducând la dezvoltarea satului, și prin aceasta la activarea unei oferte turistice autentice, diferențiate, stimulative în diversitatea sa, atât pentru oaspeți cât și pentru săteni;
turismul rural are o pronunțată latură afectivă – el nu este o ofertă de serie, de consum. Atât timp cât acest element nu va fi uitat sau neglijat, nu există pericolul depășirii limitelor prin distrugerea mediului (“prag ecologic”) sau intruziuni negative în cultura satului sau a zonei;
în acțiunea de dezvoltare și implementare durabilă a turismului rural în țara noastră, trebuie pornit, după părerea noastră, de la fond – tradiție și ambianță, care trebuie păstrate ca un capital de neînlocuit.
satul, mediul rural asupra căruia se acționează (căci acțiunea, transformarea în sens pozitiv sunt inevitabile și aducătoare de progres) trebuie privit ca o entitate psihologică complexă. o entitate caracterizată prin simplitate și ospitalitate, lipsită poate de educație citadină dar, în nici un caz lipsită de cultură, și chiar având în plus intuiție și mult bun-simț. Natura ospitalității oferite în mediul rural îndepărtează “de la sine” o anumită categorie de persoane și o face accesibilă doar celor atrași de calitățile certe ale satului: armonia activității din gospodărie, regăsirea vieții simple și naturale, contactul cu egregorul românesc;
prin practicarea turismului rural se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din stațiunile balneare ori montane;
nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură și suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil;
oferă populației cu venituri reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe sau week-end-uri în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative și cu ospitalitate specifică;
este un turism “difuz”, prin specificul ofertei sale diversificate, și de mare diseminare în spațiu. Pentru ca această trăsătură să se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere “capacitatea de primire” a satului și arealului limitrof, mai ales în condițiile unui turism de sejur în lunile de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raporturi cu populația autohtonă);
Țara noastră are mari posibilități de dezvoltare a turismului în spațiul rural, iar practicarea acestuia poate constitui o soluție pentru etapa actuală.
CAPITOLUL II
TURISMUL RURAL – O POSIBILITATE DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ A COLECTIVITĂȚILOR LOCALE
2.1. Efectele pozitive ale turismul rural asupra localităților
Privind turismul ca pe o formă de schimburi interculturale (Hofstede, 1991) vom constata că personalul din țara gazdă este preocupat, în procent ridicat, de transmiterea de informații culturale despre propria patrie. Situația este repetabilă și pentru oaspeții sosiți din diferite zone ale țării. Totuși, ceea ce se preia ca model de la un grup la altul sunt: articolele de vestimentație, obiecte de artă populară deosebite și specifice țării, muzică, cuvinte.
Constatăm că, în general, schimburile se realizează la nivel de simboluri. În rândul simbolurilor turismului românesc s-ar putea include (Nistoreanu, 1999): muzica și portul popular, meșteșugurile, produsele gastronomice, dansurile, instrumentele populare, articolele de artizanat și multe altele.
Combinând aceste simboluri și realizând valorificarea lor prin activitatea turistică, satul românesc va fi supus unor efecte economico-sociale favorabile și nefavorabile. Cele favorabile derivă din activitățile economice desfășurate, cele nefavorabile sunt de obicei mai ales cele ambientale.
Efectele favorabile conduc la dezvoltarea locală și, implicit, a regiunii din care face parte satul. Amintim câteva dintre acestea:
– dezvoltarea unor activități din sfera micii producții și a serviciilor;
– apariția unor noi locuri de muncă;
– fixarea tinerilor în sate și, concomitent, întinerirea satelor;
– introducerea unor utilități ( alimentarea cu apă, canalizare, sisteme de epurare, telefonie etc).
O filieră logică a creșterii economice a satului românesc, prin intermediul activităților de turism rural, este redată în continuare. La baza acestei creșteri stă, evident, inițiativa (entuziasmul). Urmează identificarea surselor turistice, a elementelor care sunt la dispoziție pentru atingerea obiectivelor. Aici sunt necesare luciditate, inventivitate, capacitate de decizie dar și entuziasm și echilibru.
Se trece apoi la ACȚIUNE, adică muncă efectivă, în scopul obținerii efectelor. Iată o reflectare grafică a celor menționate (Fig.3):
Fig. 3. Creșterea economică a satului românesc
Ca orice activitate economică, turismul reprezintă o combinație a elementelor negative și pozitive care trebuie estimate și dirijate în sensul dorit. O analiză a efectelor pe care le are turismul rural asupra localităților nu ar fi completă dacă nu am aminti măcar și efectele nefavorabile: degradarea peisajului, poluarea sub toate formele ei, modificări ale obiceiurilor de consum etc.
Cunoașterea și conștientizarea posibilelor efecte nefavorabile va conduce la o corectă dimensionare a activității și fenomenului turistic, astfel încât mutațiile, de orice natură, să poată fi pozitive și favorabile.
Revenind la aspectele favorabile ale dezvoltării turismului, menționăm:
fiind locul de întâlnire și redirijare al multor elemente culturale fundamentale, turismul îndepărtează izolarea, realizând condiții necesare pentru ca oamenii să conștientizeze existența și a altor semeni și culturi diferite;
conștientizarea ineditului, a deosebirilor și a punctelor comune, pot sluji la realizarea de produse turistice cum ar fi: învățarea limbii române, inițierea în muzica instrumentală și vocală, deprinderea de meșteșuguri (olărit, sculptură în lemn, țesut, pictură pe sticlă ș.a.), învățarea de dansuri populare românești, introducere în gastronomia românească etc. Toate acestea personalizează oferta turistică rurală românească și reprezintă doar o parte a atracțiilor care urmează a fi introduse în circuitul turistic și deci, valorificate economic;
chiar dacă, în mare parte, cei ce practică în momentul de față turismul rural nu privesc această activitate ca pe o afacere în sine ci doar ca pe o activitate complementară – prioritare rămânând, așa cum este și normal de altfel, activitățile agricole – din contactul cu turiștii străini gazdele vor resimți nevoia învățării limbilor turiștilor;
nevoia de comunicare reprezintă un interes primar, după care urmează trebuința reclamei propriilor afaceri (Moldoveanu, 1995). Se vor realiza astfel inevitabile relații personale între oameni foarte deosebiți și pe căi foarte variate. Aceste relații personale vor contribui la cunoașterea realităților și înțelegerea mentalităților între oaspeți și gazde, scoțând în evidență ineditul satului românesc.
Manifestarea ineditului constă în: executarea manuală a majorității activităților casnice și gospodărești (lucrări agricole și agrozootehnice), modul de preparare a produselor gastronomice, activități manufacturiere din segmentul meșteșugăresc, datinile și tradițiile populare, instalații tehnice populare, instalații arhaice industriale (mocănița, batoza), varietatea peisajului, monumente ale naturii, servicii religioase monahale și încă multe altele.
Toate aceste elemente enumerate, prin diferențierea lor de la o cultură la alta, de la o piață la alta, contribuie fără îndoială la personalizarea produsului turistic rural românesc.
Turismul românesc are ca revers și unele neajunsuri potențiale. Un număr prea mare de turiști, ca și echipamentele și materialele abandonate, pot submina micile așezări umane. Cultura și educarea turiștilor nu trebuie să șocheze pe nimeni. Cererea acestora în materie de locuri de cazare și de produse, nu trebuie să determine denaturarea și destabilizarea culturii locale. Dezvoltarea turismului fără respectarea unui anume cod devine păgubitoare peisajului rural și ecosistemelor naturale.
Evitarea daunelor și păstrarea avantajelor unui turism echilibrat pot fi asigurate printr-o concepție clară referitoare la dezvoltarea turistică locală. Aceasta constă în necesitatea obținerii unor produse alimentare de bază direct de la sursă, adaptarea industriilor locale și artizanale la tradiția culturală a zonei, evitarea transporturilor aglomerate, asigurarea calității și oricăror inițiative menite să creeze avantaje financiare durabile populației locale. Toate acestea depind de politica programelor adoptate în folosirea și gestionarea spațiului rural local.
Dezvoltarea integrată, echilibrată și durabilă a spațiului de viață rurală, incluzînd valorificarea turismului, presupune nu numai actul de conștiință al populației locale despre resursele naturale, culturale și sociale și al altor posibilități oferite în dezvoltarea turismului, ci, în egală măsură, existența informațiilor asupra potențialului participării directe a populației în primirea turiștilor, asigurarea utilităților necesare pentru a face aptă participarea menționată, exprimată în:
– ospitalitatea tradițională spontană și formațiuni de ajutorare adecvate la primirea turiștilor;
– implicarea directă, prin integrare, în programul colectiv de dezvoltare globală durabilă;
– aportul fiecăruia trebuie să asigure produsul turistic, oferind vizitatorilor – consumatori, de fiecare dată, satisfacerea cerințelor de găzduire și de reconfortare, prin animație culturală și activități diferite recreative.
În acest mod turismul rural poate constitui fermentul de coeziune socială între locuitorii satului, primirea pe teritoriul lor a oaspeților putînd determina reevaluarea trecutului, imprimarea sentimentului de apartenență istorică la comunitate. Turismul sătesc va avea cu timpul o mare influență în compoziția societății rurale, cu deosebire pentru vocația și utilitatea femeilor, ca și a tinerilor și a persoanelor în vîrstă.
2.2. Turismul rural – factor de dezvoltare a localităților
Spațiul rural, în Europa, deține 85% din totalul ariei geografice continentale. Mai mult de jumătate din populație locuiește în acest spațiu. El reprezintă sursa celei mai mari părți pentru alimentația umană și deține întrega resursă a pădurilor, mineralelor și a altor materii prime. Oferă, totodată frumusețea naturii și răspunde cerințelor turistice în creștere ale oaspeților din alte continente. Constituie rezerva naturală de viață și de cultură umană.
Mediul rural este totodată expus și degradării. Principalele forțe de interacțiune care afectează mediul rural sînt: depopularea, răspîndirea rapidă a localităților urbane, poluarea solului, apelor și aerului, a terenurilor agricole și a pădurilor, degradarea crescândă și generalizată a piesajului și calităților culturale, crizele economice.
Impactul acestor interferențe diferă de la o zonă la alta, dar rezultatele sînt aceleași:
– slăbirea sau lipsa diversificării economiei locale și în consecință a randamentelor și nivelului de viață. În numeroase zone rurale există o sărăcire generalizată;
– insuficiența confortului rural și bineînțeles a serviciilor rurale; în consecință o slăbire a vitalității sociale și culturale în multe zone ale spațiului rural;
– daune cauzate peisajului vieții naturale, calității solului și apelor, precum și bogăției arhitecturale și culturii locale.
Elementele principale de intervenție constau în:
consultarea și implicarea populației – populația fiecărei zone știe mai presus de alte foruri situația în care se află și interesele sale majore. În alegerea mijloacelor de intervenție rolul principal îl are nivelul de viață al locuitorilor, resursele naturale, capacitatea receptivă a oamenilor. Trebuie urmărită armonizarea vocației acestora, cu resursele locale și cu cele guvernamentale, la toate nivelurile;
populația și mediul – se urmărește echilibrul și susținerea mutuală a diversității populației, a mediului și a patrimoniului rural.
acțiune integrativă – diferă de la o zonă la alta și nu trebuie să ducă la tratarea sectorială a problematicii rurale.
În ce privește politicile de urmat, agricultura a reprezentat întotdeauna cea mai mare parte a economiei rurale. Ea a constituit suportul modului de viață și a adăpostit modelele culturale ale ruralității europene. Prin urmare, prin activitățile agricole nu trebuie urmărită numai obținerea produselor alimentare, ci și crearea unui anume mod de viață al economiei rurale și peisajului cultural în toate zonele.
Din acest punct de vedere nu trebuie împărtășită ideea concentrării populației rurale în zonele cu terenuri și condiții fovorabile și abandonării așa ziselor teritorii sau zone rurale marginale.
Agricultorii și locuitorii spațiului rural trebuie să fie încurajați spre a realiza venituri suplimentare, creșterea valorii produselor agricole prin transformarea laptelui în brânzeturi, a cărnii în produse locale tradiționale, a fructelor și legumelor în conserve, a lânii în țesături și confecții și, pe cât posibil, comercializarea directă a acestora către turiști sau concetățeni.
Micii agricultori nu reușesc, în general, să-și asigure cerințele vieții din agricultură. Aceștia trebuie încurajați să-și diversifice activitatea atât în cadrul fermei agricole, cât și în afara acesteia, cum ar fi silvicultura, turismul, contract în cadrul unei ferme similare, sau activități pe timp determinat în interiorul economiei locale.
Privind problema dintr-o perspectivă mai largă, centralizarea activității economice teritoriale a determinat declinul multor activități în spațiul rural. Aceasta este cauza majoră a slăbirii economiei rurale. De aici pledoaria pentru renașterea economiei rurale, concomitent cu creșterea cererii pentru produsele industriale locale și artizanale. Eforturile trebuie îndreptate spre creșterea valorii produselor primare locale, pentru folosirea aptitudinilor și produselor specifice zonei respective, pe controlul la nivel local al inițiativelor individuale sau cooperatiste, menite să vitalizeze contribuția comunităților locale.
Este necesar ca autoritățile guvernamentale, inclusiv cele locale, să considere turismul ca pe un mijloc menit să asigure dezvoltarea economiei locale și naționale. Turismul trebuie apreciat ca o bază de plecare pentru un nivel superior economic și pentru noi perspective ale dezvoltării economice în acest spațiu.
Organizația nonguvernamentală ECOVAST care își desfășoară activitatea în acord cu Consiliul Europei, Uniunea Europeană și guvernele țărilor europene pentru inițiativele puse în serviciul comunității rurale și protecției patrimoniului rural european, a elaborat o sinteză a ideilor majore valabile pentru toate țările interesate. Acestea sunt:
mediul rural european și locuitorii acestuia reprezintă forța majoră în schimbarea societății. Deci acțiunile de protecție a acestuia nu pot fi decît în interesul tuturor europenilor;
între populație și mediul înconjurător sunt necesare echilibru și susținere naturală. În acest scop, între diferitele servicii guvernamentale și populația locală se impun acțiuni coordonate și integrate.
în politica agricolă, obiectivul prioritar și susținerea economică trebuie să fie calitatea produselor deținute și nu cantitatea de produse. Agricultorii trebuie să aibă capacitatea de a obține venituri și de a le destina atât pentru îmbunătățirea activității agricole cât și pentru alte activități economice. Ei trebuie să-și asigure o remunerare capabilă să asigure gestionarea corespunzătoare a patrimoniului de care dispune.
politica de silvicultură trebuie să asigure o mai mare importanță pepinierelor silvice și difuzării materialului semincer silvic, în beneficiul zonei rurale și al locuitorilor săi.
industria și serviciile trebuie să fie încurajate în sensul punerii în valoare a resurselor zonale și dimensionate la capacitățile locale.
turismul local este necesar să fie promovat cu condiția respectării specificului local și capacităților opționale.
pentru populația rurală este necesar să se asigure condiții decente de locuire tradițională, civilizată. Guvernanții au datoria să susțină serviciile rurale și să încurajeze viabilitatea socială și culturală a comunităților rurale.
în fiecare zonă sunt necesare sisteme eficiente pentru estimarea protecției și conservarea elementelor de valoare a patrimoniului rural și pentru lărgirea educației publice și a interesului pentru acest patrimoniu.
responsabilitatea acțiunilor aparține populației locale ca și autorităților respective locale.
instituțiile teritoriale și naționale trebuie să cunoască temeinic specificul local rural și cerințele comunităților respective. Pentru aceasta este necesar ca în elaborarea strategiei rurale integrate a spațiului rural să se prevadă politici sectoriale distincte în funcție de specific.
guvernele și populația Europei Centrale și de Est sînt chemate să adopte noile oportunități pentru relansarea economiei rurale, concomitent cu revigorarea culturii rurale.
Valorificarea patrimoniului turistic al satelor poate avea loc prin acțiuni diversificate, la diferite niveluri, individuale sau colective, cu responsabilitate publică sau privată, condiția fiind, alături de foloasele materiale directe, preocuparea pentru a evita denaturarea autenticității sau compromiterea perenității activității însăși. Inițiativele în domeniu pot fi pentru:
– participarea la unele activități practice, cotidiene;
– micro-protecții cu referire la obținerea unor produse agricole (modul de cultură, culesul fructelor, rețete culinare, vînzarea unor produse, scrieri și cîntări în legătură cu aceste produse etc.);
– restaurarea caselor sătești tipice, vechi, pentru primirea și găzduirea vizitatorilor;
– renovarea micilor cafenele și restaurante și altor locuri de viață socială sătească;
– sensibilizarea edililor, inclusiv pe cale financiară sau fiscală, pentru incitarea locuitorilor la amenajarea și înfrumusețarea localităților;
– pregătirea prelaților și mănăstirilor locale pentru organizarea de sejururi și de seminarii de reflecție în lăcașurile de cult;
– restaurarea fântânilor, capelelor și a altor lăcașuri de-a lungul itinerariilor turistice;
– mobilizarea locuitorilor pentru organizarea sărbătorilor locale, cu caracter istoric, cultural sau laic;
– așezarea la vedere a informațiilor turistice, a produselor pentru vînzare, degustarea produselor locale în cadrul siturilor arheologice și istorice;
– mobilizarea tineretului pentru șantierele locale și la lucrările de restaurare a obiectivelor turistice;
– confecționarea de obiecte semnificative vechi, istorice și confecționarea de suveniruri pentru turiști;
– îndrumarea tineretului pentru producția de artizanat și activități tradiționale;
– promovarea colectivă a produselor agricole și artizanale locale;
– crearea de muzee etnografice locale;
– organizarea unor trasee de plimbări în aer liber etc.
Valorificarea turistică a resurselor naturale, culturale și sociale ale spațiului rural, făcută cu respectul mijloacelor de primire a vizitatorilor, cu participarea populației locale, în cadrul unor programe bine întocmite și desfășurate pe bază de activități integrate și durabile, cu folosirea de produse autohtone și servicii de calitate, contribuie la vitalizarea vieții satelor, la protejarea și continuitatea tradițiilor, la perenitatea patrimoniului natural și la o mai mare solidaritate între oameni.
CAPITOLUL III
RAPORTUL DINTRE TURISMUL RURAL
ȘI CELELALTE FORME DE TURISM
3.1. Turismul rural și turismul urban (clasic)
În perioada unui sejur sau a unei vacanțe, turistului i se propun diverse activități care să-i ocupe timpul liber. Unele dintre aceste activități se pot desfășura indiferent de spațiul unde se află turistul (urban sau rural), în timp ce altele sunt influențate de mediul natural și de infrastructură.
Turismului clasic îi sunt specifice (Nistoreanu, 1999):
vacanțele educaționale și cele culturale;
tururile de oraș;
sporturile ce pretind infrastructură sau un mediu semi-natural;
conferințele și simpozioanele, competiții sportive sau artistice cu largă participare.
Turismul în mediul rural permite:
studierea naturii de aproape (observarea plantelor și a animalelor / păsărilor, fotografiatul, filmatul);
vânătoarea, călăritul, pescuitul;
participarea la festivaluri, tradiții, obiceiuri (datini) rurale;
practicarea unor sporturi ce solicită mediul natural: orientarea turistică și sportivă, automobilism și motociclism în teren variat etc.;
organizarea de convenții/simpozioane/conferințe/seminarii la scară mică sau medie;
vizite în atelierele meșterilor populari;
participarea la diverse activități și munci casnice sau agricole, învățarea de meșteșuguri;
participarea la prepararea și degustarea de produse gastronomice specifice zonei, băuturi și sucuri de fructe, conserve de legume și fructe etc.
Din trecerea în revistă realizată se constată diferențe între produsele turistice oferite de societatea rurală în comparație cu cea urbană.
Societatea rurală românească este bine conservată și păstrătoare a unui bogat etnofolclor, iar produsele oferite de aceasta sunt căutate și considerate inedite, pentru că ele evidențiază deosebiri de organizare a societății, activități economice precum și o raportare diferită la spațiu, timp și mediu.
Turistul alege o destinație (rurală sau urbană) pentru a înlătura monotonia, pentru a schimba mediul și a realiza dimensiunea unor contraste între diferite medii socio-economice, respectiv:
societatea rurală este caracterizată de acțiuni comunitare, în timp ce societatea urbană este cu precădere asociativă;
satul prezintă o mică diviziune a muncii, în timp ce la oraș vom întâlni o diviziune accentuată;
în lumea satului predomină localnicii, în timp ce la oraș vom regăsi un amestec al membrilor comunității proveniți din locuri diverse;
raportând locuitorii celor două sfere la un mediu natural, vom constata o mare preocupare pentru integrarea în mediul natural la săteni și o separare de mediul natural în cazul orășenilor.
Aceste contraste determină diferențieri între formele de turism specifice mediilor studiate :
în timp ce turismul rural se desfășoară într-un spațiu deschis, turismul urban/clasic se confruntă cu o acută lipsă a spațiului;
așezările rurale în care se practică turismul rural au sub 10.000 de locuitori, în timp ce așezările urbane implicate în activitatea turistică au peste 10.000 de locuitori;
mediul rural este slab populat, cel urban este aglomerat;
locul de desfășurare a activităților turistice în mediul rural este în mare parte în aer liber, pe când în mediul urban multe activități se desfășoară în spații închise;
infrastructura în turismul rural este puțin dezvoltată, în turismul clasic fiind bine conturată;
în lumea satului afacerile sunt familiale și se dezvoltă pe plan local, în mediul urban afacerile se realizează la scară națională sau internațională;
activitatea turistică rurală este considerată a fi complementară activităților agricole / activitatea turistică citadină este de sine stătătoare;
turismul rural este influențat de sezonalitate și de lucrările agricole / turismul clasic urban este mai puțin afectat de sezonalitate;
numărul celor care frecventează zonele rurale este mic în mediul rural / oaspeții în zonele urbane sunt în număr însemnat;
relațiile ce se stabilesc între gazdă și turist sunt personale în turismul rural – doar formale în turismul clasic;
managementul activităților turistice rurale este amator, iar în turismul clasic avem de-a face cu un management profesional;
turismul rural, prin mediul în care se desfășoară și prin structura personalului utilizat, oferă o atmosferă relaxantă, liniște, inedit, lipsa șabloanelor și căldura umană a gazdelor; turismul clasic are tendințe de industrializare, automatizare și schematizare – atrăgând, o dată cu aceste caracteristici, lipsa de personalizare a serviciilor, diminuând căldura ospitalității și menținând încordarea și stresul citadin.
3.2. Turismul rural și turismul social
În viziunea Organizației Europene de Cooperare Economică este necesară crearea condițiilor de acces la turism a păturilor largi ale populației care, fie din cauza mijloacelor financiare, fie din lipsa obișnuinței, a informației, au rămas până acum, departe de mișcarea turistică. O soluție posibilă este turismul social, pentru cei cu venituri medii și mici.
La Congresul Biroului Internațional al Turismului Social, (Montreal, 9-15 sept. 1996), principala temă dezbătută a fost turismul social, ca fiind forma cea mai accesibilă pentru cele mai largi segmente de turiști. Această formă de turism se adresează în principal familiilor cu copii, cu venituri modeste, persoanelor de vârsta a treia, tinerilor cuprinși în diferite forme de învățământ sau aflați în primii ani de activitate profesională, persoanelor cu handicap sau nevoi speciale. Prin urmare, este vorba mai ales de clasa mijlocie, fiind un turism de grup (familie, membrii unei asociații, grupuri de tineri), care înlesnește reuniunile de tip socio-cultural prin asociații și organisme cu scop non-lucrativ și viața în comun (pensiuni familiale, camping la fermă, sate de vacanță).
Cu toate aceste preocupări, turismul european, care în deceniul trecut a reprezentat 70% din piața mondială a pierdut circa 18% din piață. Acest trend negativ a preocupat întreaga Uniune Europeană pentru încurajarea turismului social ca modalitate de realizare a noilor investiții, creșterea numărului de locuri de muncă, fiind și un motor vital pentru alte sectoare economice.
Față de alte forme de turism, turismul social presupune câteva cerințe de bază:
atitudini pozitive, care să se materializeze într-o ospitalitate deosebită;
respectarea formelor de politețe și solicitudine în modul de adresare pentru copii, tineri și vârstnici;
cultivarea răbdării și a înțelegerii, pentru că acești clienți pot fi uneori mai dificili;
utilizarea unui limbaj mai puțin tehnic și profesional din partea prestatorilor față de clienți;
încurajarea relațiilor cu populația locală și apropierea de valorile culturale ale locurilor vizitate.
Un liant între turismul social și turismul rural poate fi agroturismul. Prin specificul său de consum alimentar intern, în gospodăria unde s-au produs alimentele, agroturismul are funcție de potențare economică a capacității gospodăriilor țărănești. În cazul turiștilor străini, agroturismul constituie o formă de export "intern" de produse agroalimentare. Faptul că majoritatea alimentelor consumate în activitatea de agroturism provin din producție proprie determină ca rentabilitatea activității de agroturism să fie sub nivelul turismului organizat. Din calculele efectuate de unii specialiști rezultă că prețul serviciilor de masă în agroturism sunt de fiecare dată mai mici cu circa 40-50% față de serviciile similare asigurate de rețeaua hotelurilor turistice. Explicația acestei diferențe de preț rezidă în faptul că prețul produsului agricol consumat în gospodăria agroturistică nu are nici un adaos comercial, TVA, accize, cheltuieli de transport, înmagazinare, păstrare etc. Carnea, ouăle, brânza, laptele, untul ajung direct pe masa consumatorilor. De asemenea, serviciile turistice (cazare, servicii etc.) nu sunt purtătoare de cheltuieli adiționale, indirecte, regii, comisioane etc., care fac ca prețul produsului agroturistic să fie incomparabil mai mic. Iată motivul pentru care politicile agroturistice trebuie să protejeze avantajele turismului rural, în sensul scutirii de impozite, taxe, reducerea presiunii fiscale de ansamblu, care ar conduce la egalizarea prețurilor și la pierderea clienților tradiționali (orășeni cu venituri mai modeste, străini dornici de a cunoaște tradițiile rurale ale zonei, copii din mediul urban etc).
Dintre țările Europei, Franța este țara cu sistemul de derulare a turismului social cel mai bine pus la punct. În 1880 apar primele forme de organizare sindicală, iar în 1910 apare Oficiul Național de Turism. După adoptarea legii privind obligativitatea concediilor plătite, în 1936 se formează primele asociații de turism popular, iar în 1969 asociația Vacanțe-Turism-Familie (VTF), ca urmare a fuzionării mai multor federații de pensiuni familiale și vacanțe populare. Toate aceste asociații de turism social propun mai multe formule de vacanță, cu tarife stabilite în funcție de veniturile pe familie și de perioada aleasă.
În Germania, de asemenea, fiecare cetățean are dreptul, în anumite condiții, la subvenționarea completă a tratamentelor balneare o dată la trei ani, în funcție de statutul său profesional. Este adevărat însă, că sistemul sindicatelor germane este foarte puternic și bine organizat pe baze profesionale, independent de orice influență politică. Exemplele de state din Europa care practică sistemul turismului social îmbinat cu turismul rural sau cu alte forme de turism sunt numeroase. Importantă este însă informarea, adaptarea, crearea de condiții (legislative, locale etc.) în țara noastră, pentru manifestarea unor astfel de oportunități.
3.3. Asociații ale prestatorilor de servicii turistice în mediul rural
Punctul de plecare în definirea formelor organizatorice de dezvoltare a turismului rural îl constituie facilitățile create de cadrul legislativ existent. Astfel, forma de organizare a turismului rural prin intermediul agenților economici rezultați în baza prevederilor Decretului Lege nr. 54/1990 și a Legii nr. 31/1991 este specifică zonelor cu vocație turistică, care dispun de multe atuuri în realizarea de activități turistice rurale. Scopul principal al acestor agenți este profitul, prin valorificarea resurselor locale, specifice activității de turism.
În dezvoltarea sa, turismul rural a determinat apariția câtorva forme de organizare (Mitrache, 1996).
Forma cea mai simplă a turismului rural constă în a oferi o cameră de găzduire, la solicitarea unui turist ocazional (în trecere, care trebuie să înnopteze în localitatea respectivă sau se află în zonă cu afaceri sau pur și simplu face o drumeție). Această formă s-a dezvoltat mai mult în jurul stațiunilor balneoclimaterice datorită capacității de cazare insuficiente a acestora și este sezonieră, uneori ocazională; proprietarul gospodăriei pune la dispoziția turiștilor doar spațiul de cazare, fără a oferi și alte servicii (pensiune, agrement etc.). Avantajul acestei forme este că satisface cererea turistică și asigură un venit suplimentar gospodăriei. Dezavantajul constă în lipsa unui program care să răspundă cerințelor turiștilor.
O altă formă de organizare se întâlnește la nivelul agenților economici autorizați, atestați și agreați de organismele de resort. Agentul economic poate fi o persoană fizică ce dispune de o gospodărie amenajată în scopul primirii turiștilor, o asociație familială sau o societate comercială care își valorifică, la un moment dat, excedentul de cazare și care dispune de un program agroturistic. La nivelul acestei forme se asigură protecția consumatorului, prin dobândirea autorizației de funcționare.
Organizarea turismului rural și a agroturismului în cadrul agențiilor de turism, operează cu programe proprii sau cu programe puse la dispoziție de alte persoane (fizice sau juridice) și de către solicitanții de servicii. Ele prestează anumite servicii pe bază de comision. Serviciile constau în promovarea programelor oferite de organizatorii de turism rural sau în organizarea de excursii pe baza programelor oferite de gospodăriile și fermele din mediul rural.
Alte forme de organizare ale turismului rural sunt reprezentate de fundații, asociații și federații, create ca organisme neguvernamentale care să promoveze dezvoltarea activităților de economie rurală și turism rural, prin sprijinirea pregătirii și valorificării potențialului satelor românești. Aceste forme asociative reunesc toate inițiativele locale și izolate, pentru a crea entități capabile să reprezinte anumite aspecte din segmentele vieții economico-sociale rurale. Dintre acestea menționăm: Federația Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM), Asociația “Operațiunea Satele Românești” (OVR), Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC).
Federația Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM) s-a înființat în anul 1991 și a elaborat un vast program privind dezvoltarea și implementarea agroturismului în România. În cadrul acestui program au fost inițiate și susținute propuneri legislative care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ care exista până la momentul respectiv în domeniul agroturismului. FRDM a promovat un proiect de lege pentru susținerea turismului rural, a derulat un program PHARE și a asigurat o bază de date necesară editării unui ghid agroturistic cu primele 2000 de gospodării atestate în perioada 1991-1994.
Pentru realizarea de legături internaționale, FRDM s-a afiliat unor organisme internaționale (EUROTER), în vederea realizării unor acțiuni pentru sprijinirea și dezvoltarea turismului rural; a realizat de asemenea schimburi de experiență cu organisme specializate din Franța (CLÉCONFORT) și este preocupată în alinierea criteriilor de clasificare și agreere a ofertei agroturistice pentru a a se crea posibilitatea promovării rapide a turismului rural românesc în Comunitatea Europeană.
Asociația “Operațiunea Satele Românești”(OVR) a fost constituită în 1988-1989 pentru a proteja satele românești de campania de sistematizare a satelor. După anul 1990, asociația a acționat pentru sprijin și ajutor umanitar, iar în 1991-1992 a desfășurat activități de parteneriat în scopul dezvoltării democrației locale și a dezvoltării satelor românești. În cadrul acestor acțiuni OVR a pus în funcțiune o rețea de turism rural în mai multe județe ale țării. În dezvoltarea turismului rural OVR a adoptat o strategie proprie, a creat mijloace proprii de promovare a turismului rural, a realizat pliante, a marcat satele turistice cu o siglă proprie și a participat efectiv la schimburi de turiști cu țările Comunității Europene.
Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) este o organizație neguvernamentală și nonprofit, înființată în anul 1994 cu sprijinul Ministerului turismului, având un rol important în dezvoltarea turismului rural.
Strategia ANTREC în dezvoltarea turismului rural are următoarele direcții de acțiune:
desfășurarea unor acțiuni de formare și perfecționare pentru toți participanții la turismul rural, organizate prin cursuri pe diverse specialități și forme de pregătire. Modul de instruire și formare se desfășoară prin cursuri, seminarii, tabere de instruire cu scop tematic;
acordarea de asistență tehnică și consultanță fermelor și pensiunilor agroturistice în întocmirea documentațiilor necesare omologării acestora ca entități turistice și includerea lor în banca de date în vederea asamblării unei rețele turistice;
promovarea turismului rural și a marketingului turistic utilizând metode și tehnici moderne care să permită crearea unei rețele proprii de turism și racordarea acesteia la turismul european. În acest scop sunt realizate: pliante, broșuri, înregistrări video și cataloage prin care să fie pus în valoare potențialul turistic rural românesc.
ANTREC este membră, începând din anul 1995 a asociației de profil EUROGITES. În această calitate contribuie la promovarea turismului românesc peste hotare.
În cadrul programului PHARE pentru dezvoltarea turismului în România, ANTREC este desemnată pentru supervizarea acțiunilor de promovare și marketing. Proiectul prevede crearea unei rețele naționale de promovare și rezervare a ofertei și cererii turismului rural, concepută ca un sistem integrat și computerizat, cu posibilități de racordare la piața turistică europeană.
CAPITOLUL IV
PROGRAME INTERNAȚIONALE DE FINANȚARE
A TURISMULUI RURAL ÎN ROMÂNIA
4.1. Inițiativa în dezvoltarea turistică
Dezvoltarea turistică este realizată de trei tipuri de factori: populațiile locale, investitorii privați externi și organismele publice de la diferite niveluri.
Primele inițiative în domeniul echipamentelor agroturistice aparțin populației locale rurale din zona respectivă. În multe cazuri, aceste inițiative au fost solicitate și încurajate de către turiști sau de către organizații sportive sau turistice. Oferta inițială a constat în locuințe închiriate de localnici, hanuri și mici pensiuni, servicii de ghid, transport local, forme specifice de comerț, artizanat.
Inițiativele private din exterior au asigurat uneori demararea amenajărilor turistice în zone în care nu exista o puternică tradiție rurală (este cazul Japoniei, S.U.A., Canadei, Argentinei, Australiei).
Formele de intervenție a organismelor statului în activitatea turistică sunt variate (subvenții, fiscalitate redusă, credite avantajoase etc.) dar și tranzitarea, prin intermediul statului a unor programe internaționale de finanțare a turismului rural în țara noastră.
Demararea oricărui proiect este dictată întotdeauna de existența unei probleme de rezolvat. Problema se poate defini ca fiind “o situație sau un complex de situații care afectează un grup de oameni, o comunitate sau întreaga societate la un moment dat” (Manualul pentru scrierea propunerilor de finanțare, Fundația pentru Dezvoltarea Societății civile, 1999).
Cererile sau propunerile de finanțare sunt adresate unei organizații finanțatoare care poate fi o fundație, un program guvernamental sau internațional. De cele mai multe ori o cerere de finanțare este destinată finanțării unui program/proiect/activitate pentru achiziționarea unor bunuri sau dezvoltarea unei afaceri.
Principalii pași care trebuie parcurși în elaborarea unei cereri de finanțare sunt:
identificarea motivului pentru care se cere finanțarea;
planificarea activității și bugetului;
identificarea surselor de finanțare;
scrierea propunerii de finanțare.
În domeniul turismului există o serie de finanțatori, unii dintre ei acordând deja finanțare în scop turistic, alții urmând să declanșeze acțiunea.
4. 2. Programe internaționale de finanțare a turismului rural
În plan european, locuitorii satelor sunt din ce în ce mai implicați în acțiuni de cooperare cu caracter bilateral sau multilateral la nivel interregional, transnațional, în scopul obținerii de profituri de către fiecare partener, prin acțiuni comune de promovare.
Începând din 1992, spațiul european a găzduit desfășurarea mai multor programe prin care s-a vizat dezvoltarea turismului rural și a ecoturismului. Astfel, EUROGÎTES în colaborare cu EUROTER (Turism în Europa Rurală) au reunit 12 organizatori din turismul rural din 9 state europene într-un proiect care comportă trei elemente: asistență tehnică pentru realizarea unei rețele de locuințe turistice în cadrul populației germane, spaniole, ungare, portugheze, române și cehe; permite deasemeni cunoașterea pieței europene a turismului rural și asistă la crearea unui program de informare și promovare a locuințelor turistice din fiecare țară. Costul total al proiectului este de 142.854 ECU, din care 50.000 ECU contribuție UE.
În perioada 1991-1997, prin Programul Phare Ro-9407 "Dezvoltarea turismului", s-au alocat României 5.000.000 EURO, din care 74% din fonduri au fost contractate și doar 47% s-au cheltuit, fiind disponibile 26% din fondurile alocate.
Concomitent, România a beneficiat de finanțări nerambursabile pentru turism (Bohatereț, 2000), în general din partea unor state membre ale UE cum ar fi: Austria, Belgia (programul VCGT), Franța (crearea unui Centru pilot de economie rurală, cu 390.000 FF investiți; agroturism și zootehnie în județul Neamț, cu 1.235.000 FF investiți), Germania, Grecia (Program de formare în turism, cu 56.000 USD investiți), Italia, Olanda etc.
De asemenea, prin Instituțiile Financiare Internaționale (IFI), România a beneficiat de credite pentru turism de la Banca Europeană de Investiții (BEI) sau prin Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), care a acordat României în perioada 1991-1997, pentru sprijinirea intreprinderilor și fermierilor privați, suma de 100.000.000 USD, din care o parte au fost investiți în agroturism.
Pentru viitor, în perioada 2000-2006, Uniunea Europeană cofinanțează o serie de proiecte pentru agricultură și dezvoltare rurală în cadrul eforturilor pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană. Proiectele se vor derula în "Programul Special de Asistență pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală" – SAPARD, pe patru axe prioritare, cuprinzând 15 măsuri care vor fi finanțate. Turismul rural este beneficiar al acestui program. Se preconizează înființarea a 2.000 de noi unități de agroturism de tipul gospodăriilor agroturistice, creșterea numărului de locuri de muncă, ridicarea calificării personalului angajat în agroturism, creșterea frecvenței turistice în zonele rurale, exprimată prin număr de turiști și durata sejurului, cu peste 200%, înființarea a 50 de centre de informare în agroturism cu o finanțare de 3.000.000 EURO, înființarea unui număr de 100 de noi trasee turistice cu o finanțare de 3.000.000 EURO și construirea a 460 unități turistice de sine stătătoare, cu o finanțare totală de 69.000.000 EURO.
Proiectele SAPARD, care au ca beneficiari autoritățile publice locale, vor fi finanțate în proporție de 75% de UE și de 25% de la bugetul local sau național, valoarea totală a unui proiect fiind cuprinsă între 50.000 și 200.000 EURO.
Aplicarea acestei măsuri va contribui la ameliorarea comunităților rurale și la diversificarea activităților din agroturism.
Programul SAPARD vizează și investiții pentru dezvoltarea turismului în fermă, avându-se în vedere, în mod deosebit, încurajarea tinerilor fermieri. Proiectele individuale pentru practicarea agroturismului vor avea două variante:
cu activitate simultană, pensiune agroturistică, cu servicii complete;
ferma agroturistică, cu servicii limitate la cazare și la mic dejun. Beneficiarii pot fi persoane fizice, asociații familiale înregistrate, producători agricoli individuali înregistrați, asociații de producători, grupuri de producători și societăți comerciale cu capital integral privat.
Valoarea unui proiect va fi cuprinsă, în acest caz, între 10.000 și 1.000.000 EURO, pentru tinerii solicitanți, contribuția privată fiind de 50% iar contribuția publică de 50%, din care 75% contribuție UE și 25% bugetul național; pentru ceilalți solicitanți contribuția privată urmând să fie de 55% iar contribuția publică de 45%, din care 75% UE și 25% bugetul național.
Dezvoltarea și diversificarea activităților economice pentru generarea de activități multiple și venituri alternative are ca obiectiv general și stimularea dezvoltării unor activități complementare neagricole, în scopul menținerii populației în spațiul rural, în principal a tinerilor, precum și implicarea femeilor în aceste activități. În privința turismului se are în vedere crearea de noi unități în domeniul infrastructurii turistice rurale, diversificarea altor activități turistice și mediatizarea acestora, precum și crearea unor centre de informare turistică și instruirea agenților implicați în activitatea de turism rural.
Beneficiari ai proiectelor pot fi: producători individuali, asociații și grupuri de producători cu personalitate juridică, societăți comerciale private, asociații familiale cu statut juridic și autoritatea publică locală.
Valoarea unui proiect este cuprinsă între 1.000 și 250.000 EURO, urmând ca proiectele de interes public să se finanțeze 75% prin contribuție UE iar 25% din participarea comunității locale; proiectele de interes privat urmând să aibă o contribuție privată de 50-55% și o contribuție publică de 45-50%, din care 75% UE și 25% bugetul național.
Legislația românească, pusă în acord cu legislația Uniunii Europene, prevede tot mai des facilități pentru favorizarea dezvoltării activităților de turism rural. Avem în vedere prevederile Legii 129/1998 privind Fondul Român de Dezvoltare Socială destinat sprijinirii colectivităților sărace care, pentru promovarea activităților generatoare de venit acceptă finanțarea unor proiecte până la un plafon de 20.000 USD cu condiția contribuției proprii de cel puțin 15% în bani și/sau materiale, muncă, echipamente, proiecte care creează premisele dezvoltării unor activități agroturistice. În egală măsură, Legea nr.151/1998 privind Dezvoltarea Regională în România coroborată cu alte reglementări privind regimul zonelor defavorizate (O.G. 24/1998; H.G. 907/1998; H.G. 207/1999; H.G 208/1999 ș.a.) permite realizarea unor activități și în agroturism cu clemențe fiscale și înlesniri speciale pe o perioadă de 10 ani.
CAPITOLUL V
POTENȚIALUL TURISTIC AL ZONEI OBCINILE BUCOVINEI
5.1. Conceptul de potențial turirstic
Potențialul turistic al unei zone, stațiuni, localități îmbracă două forme principale:
Potențial turistic natural
Potențial turistic antropic.
5. 2. Caracterizare economico-geografică a Obcinilor Bucovinei
5. 2. 1. Așezare
Obcinele Bucovinei sunt situate în Nord-Estul Carpaților Orientali și reprezintă prin specificul geografic, o subunitate distinctă a acestora. Limita lor nordică o constituie Valea Sucevei, începând de la izvoare și până la ieșirea din munte, la Vicovu de Sus pe o lungime de 65 km. Limita sudică pornește din Valea Bistriței, la Iacobeni și se continuă pe valea Mestecănișului (afluent al Bistriței), pasul Mestecăniș (1906 m), Valea Putnei (afluent al Moldovei) și de la Pojorâta până la Păltinoasa, care separă Obcina Feredeu și Obcina Mare de Rarău și Munții Stânișoarei. Cea mai clară limită este cea estică prin care Obcinele se pun în direct contact cu Podișul Sucevei pe linia localităților Vicovu de Sus-Marginea-Solca-Cacica-Păltinoasa. Limita vestică este dată de Valea Bistriței Aurii, între Iacobeni și Cârlibaba de unde se continuă pe Valea Cârlibabei și Pasul Cârlibaba, prin care se face legătura cu bazinul Sucevei (la localitatea Izvoarele Sucevei). Între aceste limite, cuprind un teritoriu de aproximativ 2200 km2 situat între 47°35’25” (Pasul Mestecăniș) și 47°53’30” (satul Ulma) latitudine nordică și între 25°07’40” (satul Cârlibaba) și 25°57’25” (satul Păltinoasa) longitudine estică.
Obcinile Bucovinei sunt o porțiune a Orogenului și se înscriu în zona flisului (Obcina Mare și Obcina Feredeului) și pe zona cristalino-mezozoică (Obcina Mestecăniș). În alcătuirea lor există trei categorii de formațiuni: metamorfice sau șisturi cristaline (de vârstă proterozoică superioară și paleozoică), magmatice și sedimentare (de vârstă mezozoică).
Trăsătura definitorie pentru Obcinile Bucovinei este înălțimea redusă. Altitudinea scade de la vest la est fiind sub 1400 m în Obcina Mare. Obcina Mare domină cu 300-500 de metri Podișul Sucevei de est încât contactul morfologic între aceste două unități este deosebit de evidențiat.
Altitudinea maximă din Obcinile Bucovinei o are vârful Lucina (1588 m) din nordul Obcinei Mestecănișului iar altitudinea minimă o întâlnim la ieșirea râului din Munte – la Păltinoasa – 460 m.
A doua trăsătură generală a reliefului aceste regiuni o constituie paralelismul culmilor și văilor pe direcția NV-SE, direcție coordonată cu cea a componentelor structurale.
În lungul văilor se etalează terasele cuaternare tot mai bine păstrate cu cât sunt mai joase și deci mai recente. Cea mai tipică desfășurare a lor, o întâlnim în culoarele depresionare ale Moldovei (în Depresiunea de la Câmpulung ele apar în succesiune completă între 2 și 110 m altitudine relativă) și valea Moldoviței, intens folosite pentru așezări omenești, căi de comunicații, culturi și fânețe, în timp ce în sectoarele de îngustare a văilor ele se reduc până la dispariție.
Versanții, care ocupă peste 70 % din spațiul Obcinelor Bucovinei, se găsesc în cea mai mare parte într-un echilibru relativ stabil.
Intervenția omului a avut loc destul de rațional neschimbând esențial raportul natural de forțe care se înfruntă pe versanți.
Privit în ansamblu deci, relieful Obcinelor Bucovinei se pretează la mai multe tipuri de turism.
Obcinile Bucovinei pot fi comparate cu Munții Jura de la granița cu Elveția în special datorită culmilor paralele. Ambele grupuri de munți sunt împădurite până pe creste, în mai multe locuri având poieni și având un înalt grad de umanizare.
5. 2. 2. Populația și așezările umane
Obcinile Bucovinei constituie una din cele mai populate regiuni montane ale țării, având o densitate medie de 45 locuitori/km2 (cu variație între 50-150 locuitori/km2 pe văile principale și 10-30 locuitori/km2 în zona culmilor muntoase).
La aceasta au concurat poziția geografică și condițiile geografice favorabile:
– bogăția și varietatea resurselor solului și subsolului;
– armonia peisajului;
– comunicațiile facile cu regiunile învecinate.
Descoperiri arheologice atestă existența populației până în neolitic și chiar paleolitic (unelte de silex descoperite la Poiana Micului, Moldovița, Cârlibaba).
Continuitatea populației în epoca medievală este dată de documentele atestare a localităților Vatra Moldoviței (1401), Mănăstirea Humorului (1415), Solca (1415), Putna (1468). Ulterior populația și așezările s-au înmulțit prin “roiri” de la sate sau amenajarea de locuințe temporare (târle sau sălașe) pe locul pădurilor defrișate, umanizând treptat întreg teritoriul al Obcinelor Bucovinei.
Creșterii numerice a populației locale (determinate de sporul natural) i s-a adăugat în timp stabilirea unor grupe de români transilvăneni și maramureșeni (care nu au suportat opresiunea regalității maghiare și a bisericii catolice); infiltrarea populației huțule dinspre nord (începând cu secolul XVII-lea) și a unor familii polone care au întemeiat două așezări (Poiana Micului și Pleșa); aducerea după anexarea Bucovinei de către habsburgi în 1775 a unor grupe de coloniști germani (pentru exploatări miniere și forestiere) care au întemeiat și ei așezări (Prisaca Dornei, Gura Putnei) ori s-au alăturat așezărilor deja existente.
Populația românescă s-a impus și a format “Republica Câmpulung” menționată de Dimitrie Cantemir în “Descriptio Moldavie”.
Cei aproape 100.000 de locuitori ai Obcinelor Bucovinei sunt grupați în 69 de sate și 3 orașe (Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului și Solca). Satele sunt situate de-a lungul văilor (și au o structură predominant liniară) sau în micile depresiuni (tendința de adunare). Multe din ele au un număr mare de locuitori – Straja 7000 locuitori, Vama 5000 locuitori. Unele îndeplinesc condițiile să devină mici orașe.
Principalele centre de polarizare social-economică sunt orașele situate la marginea Obcinelor Bucovinei.
CÂMPULUNG MOLDOVENESC cu cei peste 20.000 de locuitori ai săi este cel mai important centru cultural și economic al zonei. Este așezat în depresiunea cu același nume de la poalele munților Rarău-Giumalău.
Vatra sa este predominant liniară (cu o lungime de cca. 8 km) și cu prelungiri pe văile Izvorului Alb, Văii Seci, și Deiei. Prin altitudinea la care se găsește (650 m) peisajul care îl înconjoară și climatul favorabil, orașul Câmpulung Moldovenesc a devenit o stațiune climaterică oarecum cunoscută.
Principalele unități industriale ale orașului sunt: fabrica de prelucrare a produselor lactate – Rarăul, fabrica de mobilă, filatura de bumbac, fabrica de încălțăminte și multe mici întreprinderi industriale de interes local. Aici își au sediul și Intreprinderea de Prospecțiuni și Exploatări Geologice Suceava și Stațiunea pentru Cultură Experimentală a molidului.
GURA HUMORULUI care are cca. 17.000 de locuitori este situar în depresiunea cu același nume din apropierea contactului dintre Obcine și Podișul Sucevei, la altitudinea de 480 de metri.
Unitățile industriale sunt de mărime mică (filatura de bumbac, fabrica de binale, fabrica de articole din cauciuc).
5. 2. 3. Economia zonei Obcinele Bucovinei
Obcinile Bucovinei participă cu o pondere însemnată la dezvoltarea economică a județului Suceava, iar unele din produsele sale sunt solicitate de întreaga țară sau sunt exportate.
Principale ramuri economice se bazează pe resursele locale.
Resursele solului – pajiștile și pădurile – explică caracterul extensiv silvo-pastoral al economiei tradiționale. Lor li s-a adăugat (începând cu secolul al XIX-lea) exploatarea și prelucrarea resurselor solului.
Lemnul pădurilor este valorificat în unități mari și modernizate de prelucrare a lemnului: cherestea – de la Breaza, Pojorâta, Iacobeni, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Vama, Moldovița, Sucevița; mobilă – Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului sau în afara zonei Obcinelor Bucovinei la Suceava – la combinatul de celuloză și hârtie. La Molid se află o fabrică de carton.
Lemnul este valorificat și de industria locală meșteșugărească.
Fructele de pădure sunt colectate și prelucrate în unități de profil ale industriei alimentare de la Gura Humorului sau Brodina sau în afara zonei la fabricile de profil de la Fălticeni sau Suceava.
Rășinile, cetina, conurile de brad sunt valorificate în industria coloranților, în industria farmaceutică sau sunt livrate la export.
Animalele sălbatice, cu cea mai mare densitate din țară sunt valorificate în industria alimentară, în industria pielăriei și încălțămintei sau ca trofee de și piese de muzeu.
Pajiștile au favorizat creșterea animalelor, activitate în care este antrenată o mare parte din populația locală. Între animale predomină bovinele cu rase de mare productivitate și cu o densitate medie dublă față de media pe țară, urmate de ovine și de cabaline (la Lucina este singura crescătorie de cai din rasa huțul din țară).
Carnea este prelucrată îndeosebi de întreprinderile specializate din Suceava, iar laptele este prelucrat în cea mai mare parte de fabrica de produse lactate “Rarăul” din Câmpulung Moldovenesc, de mica fabrică de produse lactate din Gura Humorului și de fabrica de brânzeturi din Vatra Dornei. Lâna este dirijată spre unități din afara zonei – fabrica de tricotaje Rădăuți, fabrica de postavuri Buhuși, iar o parte este valorificată prin intermediul cooperativelor meșteșugărești și în gospodăriile individuale pentru țesături, covoare și obiecte de îmbrăcăminte.
Pieile și blănurile sunt prelucrate la Câmpulung Moldovenesc (fabrica de încălțăminte) sau în afara zonei, la Suceava, Rădăuți și prin intermediul cooperativelor meșteșugărești și în gospodăriile țărănești, recunoscute fiind bundițele și chimirele cu bogate ornamentații (de la Ciocănești, Sadova, Breaza).
Cultura plantelor este slab dezvoltată datorită condițiilor climatice necorespunzătoare, cu excepția cartofului, celelalte produse sunt insuficiente pentru consumul local.
Resursele subsolului participă tot mai intens la dezvoltarea economică a regiunii. Pe primul plan sunt situate sulfurile complexe (supuse concentrării prin flotație la Fundu moldovei) și manganul (îmbogățit prin prăjire la Iacobeni) apoi minereul de fier, sarea și diverse materiale de construcții.
5. 2. 4. Structura căii de acces
Căile de acces spre și în interiorul Obcinelor Bucovinei sunt numeroase formând o rețea cu o densitate mai mare decât multe alte regiuni muntoase ale țării. În același timp ele sunt variate: căi ferate, căi rutiere și poteci (marcate și nemarcate), fapt ce permite combinarea lor pe trasee cât mai inedite.
Poate fi folosit și aeroportul de la Suceava, pentru cei ce doresc să se apropie de această zonă pe cale aeriană, urmând apoi să se integreze în rețeaua de căi ferate și rutiere.
Cele mai importante căi de comunicație sint cele transversale, axate pe Valea Moldovei și pe Valea Sucevei, care delimitează Obcinile la nord și la sud, apoi cele lomgitudinale de pe limita lor vestică (pe Bistrița Aurie și Cârlibaba) și estică (la contactul cu Podișul Sucevei). Din această centură periferică se desprind ulterior numeroase căi ce străbat regiunea în toate sensurile.
Calea ferată principală este cea de pe Valea Moldovei. Ea se desprinde la Suceava din magistrala feroviară București-Vicșani (500), folosind axa trans-carpatică de legătură între Moldova și Transilvania pe tronsonul Păltinoasa-Gura Humorului-Vama-Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei-Bistrița-Cluj-Oradea. Din acest tronson se desprind spre nord-vest două căi feroviare secundare: una la Vama, pe valea Moldoviței până la Moldovița (20 km) și alte de la Pojorâta la Fundu Moldovei (7 km).
A doua cale ferată de acces în Obcine este cea de la Valea Sucevei. Ea se ramifică din magistrala București-Vicșani, la Dornești și de aici, prin Rădăuți-Vicov pătrunde în munte pe la Nisipitu. Din ea se desprinde o ramură pe Valea Putnei până la Putna (6 km).
Căile rutiere sunt mai numeroase și de diverse tipuri (europene, naționale, județene, comunale și forestiere).
Primul ca importanță automobilistică este DN 17: Suceava-Vatra Dornei-Dej, pe aceeași renumită cale transcarpatică, inclusă în categoria drumurilor europene,
(E 57). El trece prin sudul Obcinelor Bucovinei pe o distanță de 65 km urmărind Valea Moldovei, apoi pe cea a Putnei, Pasul Mestecăniș ajungând în Valea Bistriței Aurii la Iacobeni. De aici spre nord-vest pleacă DN 18 care urmărește Valea Bistriței Aurii până la Cârlibaba (23 km) apoi trece în Maramureș (Borșa, Sighetu Marmației).
Al treilea drum național de importanță este DN 17 A care se desprinde din DN 17 în amonte de Câmpulung Moldovenesc, traversează Obcina Feredeului până la Valea Moldoviței și apoi spre Obcina Mare până la Sucevița-Marginea.
Urmează apoi drumurile județene modernizate și parțial modernizate.
Din DN 17 se ramifică drumul modernizat 209 de la Păltinoasa spre nord Cacica-Solca-Marginea-Vicov (48 km). La Vicov întâlnește drumul modernizat 209 E Rădăuți-Putna ca o variantă locală pentru fluxul spre Mănăstirea Putna.
Din căile rutiere care dau “ocol” Obcinelor Bucovinei și deci permit un “circuit automobilistic” pornesc spre interior numeroase alte căi ce străbat zona în toate sensurile. Unele sunt modernizate, altele parțial modernizate, iar altele nemodernizate.
De menționat:
– drumul nemodernizat Moldova Sulița-Lucina-Iedu, ce face legătura între Valea Moldovei și cea a Cârlibabei trecând pe la herghelia Lucina și peste Obcina Mestecănișului;
– drumul nemodernizat Valea Linei (pe Valea Bistriței) – Obcina (sat în Obcina Mestecăniș) ce traversează Obcina Mestecănișului;
– drumul modernizat Vama-Vatra Moldoviței-Moldovița (20 km);
– drumul modernizat Gura Humorului-Mănăstirea Humorului;
– drumul modernizat Gura Humorului Voroneț (5 km).
Dacă drumurile exterioare permit un circuit complet al Obcinelor, cele interioare înlesnesc automobiliștilor și desigur amatorilor de drumeție accesul direct sau apropierea de obiectivele turistice.
Combinând după preferințe diversele drumuri se obțin variate circuite lecale, inclusiv “circuitul monumentelor” din nordul Moldovei.
Numeroasele drumuri forestiere de pe majoritatea văilor afluente, lungi de
2-25 km favorizează pătrunderea turiștilor până în inima Obcinilor Bucovinei.
Ele sunt continuate de drumuri locale și poteci marcate sau nu, care stau la dispoziția amatorilor de drumeție.
5. 3. Forme de potențial turistic
5. 3. 1. Potențialul turistic natural
Obcinile Bucovinei se bucură de un potențial turistic capabil să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de turiști. Ele se includ în regiunea turistică a Carpaților Orientali și împreună cu Complexul muntos Rarău-Giumalău și țara Dornelor, în aria turistică “nordul Moldovei” sau “bucovineană”.
Fondul turistic natural este atât de variat încât se poate afirma, fără nici o exagerare, că întreaga regiune a Obcinelor Bucovinei constituie un adevărat monument al naturii. Fiecare din elementele cadrului natural se integrează într-un peisaj cu reale valențe estetice, științifice și utile. Astfel, roci de cele mai diverse vârste scoase la vedere prin activitatea neobosită a apelor, conferă regiunii calitatea unui veritabil muzeu geologic natural, relieful cu înălțimi reduse, calm, odihnitor și totuși lipsite de monotonie constituie fundalul unui bogat înveliș vegetal.
Prin poziția lor, Obcinile Bucovinei se includ în aria climatului temperat – moderat continental, care suportă însă variate influențe ale climatului boreal din nord și în unele manifestări, ale climatului mai accentuat continental din est.
Zona se bucură de un climat specific regiunilor montane joase și mijlocii, lipsite de temperaturile prelungite scăzute, vânturile și umezeala vârfurilor înalte, ca și de căldurile exceisve ale regiunilor extracarpatice.
Anotimpurile sunt termic moderate, verile fiind plăcut răcoroase, iar iernile ușor suportabile. Se conturează două sectoare climatice: unul sud-estic de predominare a climatului temperat montan, mai răcoros și mai umed. Un rol climatic deosebit de favorabil îl au brizele de munte: cele de dimineață ridică cețurile de pe fundul văilor și le îndepărtează în atmosfera înaltă, iar cele de seara cu caracter descendent aduc pe văi aerosoli și ioni grei negativi – cu importanță în tratarea afecțiunilor nevrotice, în calmarea sistemului nervos. O situație climatică deosebită o oferă depresiunile (Humor, Moldovița, Câmpulung) care fiind bine adăpostite de culmile din jur, se caracterizează prin frecvente stări de calm atmosferic ce totalizează 33-45 % din timpul anumui care, combinat cu lipsa totală de poluare, favorizează activitatea turistică. Cu importanță deosebită asupra turismului sunt zăpada și aerul. Pătura apoasă de zăpadă (în medie peste 50 cm) care îmbracă pantele molcome ale Obcinelor, din noiembrie până în aprilie, poate fin intens valorificată pentru diverse sporturi de iarnă și la plimbări cu căruțe trase de cai. Aerul tare de munte, ozonat și tonifinat este eficient în oxigenarea și reconfortarea întregului organism, în calmarea și fortificarea sistemului nervos, în afecțiunile endocrine și respiratorii. Mici amenajări pentru practicarea aeroterapiei sunt la Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului și Solca, dar orice punct din Obcinile Bucovinei poate fi folosit pentru aeroterapie.
Așadar Obcinile Bucovinei pot fi vizitate în orice anotimp, fiecare din ele oferind turistului venit la odihnă sau amator de drumeție, o gamă variată de stări ale vremii, care de care mai plăcute. Intervalul iunie-octombrie rămâne însă cel mai atrăgător prin calmul și seninul cerului.
Bogăția și calitatea apelor din zonă au constituit din totdeauna unul din punctele de atracție și permanentizare a omului, unul din motivele frecvent invocate în legendele regiunii.
Apele se includ în clasa celor bicarbonate, pe alocuri având un conținut ridicat de sulfați.
Bistrița Aurie – împreună cu afluentul ei Cârlibaba formează limita vestică a Obcinelor Bucovinei pe o lungime de 454 km (din care 22 km pârâul Cârlibaba).
Moldovița – cel mai important afluent al Moldovei drenează longitudinal depresiunea cu același nume și separă Obcina Feredeului de Obcina Mare.
Humor – cu o lungime de 26 km își colectează apele din Obcina Mare pe care o străbate longitudinal și se revarsă în Moldova la Gura Humorului.
Suceava – formează limita nordică a zonei.
Singurul lac din zonă este Iezerul, printre puținele lacuri cu baraj natural din țară. Este situat pe valea Sadovei, în amonte de satul cu același nume și are reale posibilități de amenjare în scopuri turistice.
Covorul vegetal are o semnificație definitorie pentru conturarea personalității peisajului zonei. Termenul de “Obcină” implică nu numai culmi muntoase lungi ci și masive împădurite, iar cel de “Bucovina” indică o regiune cu păduri de fag (buk = fag).
Pădurile ocupă aproximativ 75 % din suprafață, fiind una din cele mai întinse domenii forestiere ale țării. Pădurile sunt formate în special din molid ( 70 %), fag și brad, dar apar și alte specii de mesteacăn, plop, paltin, scoms, ulm. Molidișurile sunt apreciate ca fiind cele mai pure și cele mai masive din țară. Pajiștile, deși totalizează doar 22 % din suprafață, au avut un rol deosebit în economia regiunii.
Fauna este specifică Carpaților de altitudine joasă și mijlocie: dintre mamifere se găsesc lupul, vuplea, mistrețul, iepurele, veverița și în număr restrâns se întâlnește ursul brun, cerbul carpatin și râsul. Păsările de talie mică sunt în număr mare și bine adaptate la condițiile de mediu de aici, iar cele de talie mare, mult rărite prin vânat, au ca principali reprezentanți cocoșul de mesteacăn, ierunca.
Peștii sunt reprezentați de păstrăvi, lipani, mreana, molanul, porcușorul, păstrăvul curcubeu.
Fauna cinegetică este bogată și variată. Locul principal îl dețin mamiferele: cerbul, căprioara, mistrețul, ursul, lupul, râsul, vulpea și păsările.
Multe din exemplarele vânate aici au primit medalii la concursuri internaționale.
Solurile aparțin celor două clase de bază ale solurilor montane: cambrisoluri și spodosoluri. O importanță deosebită, mai ales prin flora relictă pe care o păstrează, o au solurile turboase sau mlăștinoase ale complexului de târnoave de la Lucina.
Pe acest fond general se detașează o serie de obiective de interes turistic și științific, unele ocrotite prin lege, altele prin bunul simț al “turistului adevărat”.
Obiective geologice
Obcinile Bucovinei oferă numeroase documente de piatră, din care unele au fost declarate rezervații paleontologice și geologice, ocrotite prin lege, iar altele se impun prin frumusețea formelor de relief modelate în ele prin raritatea și importanța fosilelor pe care le conțin.
Rezervația paleontologică “Klippa Triasica” de pe pârâul Cailor (aval de Fundul Moldovei). Obiectul ocrotirii îl formează un bloc de calcar roșu fosilier în care s-au descoperit numeroase fosile (circa 100 de specii) unele nemaiîntâlnite în Carpații Românești.
Rezervația geologică “Formațiunea cu Aptychus” – Pojorâta: aici în marme și calcare roșii, violacee și verzui se găsesc numeroase exemplare de aptychus de circa 40 milioane de ani.
Rezervația geologică “Piatra Pinului” lângă orașul Gura Humorului. Aici apar descrise în succesiune aproape completă depozite oglicogene. Aici a fost dscoperit un exemplar fosilă de 1,8 metri.
În afara celor trei rezervații există și alte puncte fosiliere care ar merita să obțină statutul de rezervație, fiind unice în Carpați.
Obiectivele tectonice sunt numeroase, dar ele interesează mai mult pe specialiști.
Obiectivele geomorfologice sunt variate, unele de vale, altele de culme. Între cele care se impun sunt cheile:
– Cheile Lucavei (lângă Moldova Sulița)
– Cheile Tătarcei (lângă Benea)
– Cheile Brezei (pe valea Moldovei în aval de Breaza)
– Cheile Botușului (în aval de Prisaca Dornei)
– Cheile “Strâmtura Roșie” (în amonte de Prisaca Dornei).
Fără să fie spectaculoase, cheile se impun destul de clar în relieful văilor. Ca obiective de culme se regăsesc fragmente păstrate din vechile niveluri de eroziune (nivelul Mestecăniș și Moldovița).
Specific în fizionomia zonei este relieful de tip Hogback și Obcina Feredeului și Obcina Mare și relieful carstic din estul Obcinei Mestecănișului.
Un rol turistic deosebit îl au pasurile ca puncte obligatorii de trecere sau de belvedere. Merită reținute:
– Pasul Mestecăniș – 1096 m (între Valea Putnei și Valea Bistriței Aurii)
– Pasul Izvor – 1110 m (între izvoarele Sucevei și cele ale Moldovei)
– Pasul Cârlibaba – 1225 m (între izvoarele Cârlibabei și ale Sucevei).
Pentru cei ce vor să admire pitorescul Obcinelor Bucovinei și ale regiunilor limitrofe recomandăm numeroase puncte belvedere:
– Vârful Lucina 1588 m
– Vârful Bitca Tătarcii 1550 m
– Vârful Dadu 1523 m
– Vârful Mestecăniș 1291 m
– Vârful Feredeu 1477 m.
Obiective Floristice
Interesează nu numai pe specialiști ci și pe orice turist dornic să-și lărgească sfera cunoștințelor și care este iubitor de frumos.
Se impun trei rezervații floristice, adevărate muzee vii ale rarităților lumii vegetale de pe teritoriul Obcinilor Bucovinei .
Rezervația Lucina – cuprinde tinovul Găina situat la 1200 m altitudine. Aici în mlaștina turboasă pe o suprafață de circa 1 hectar se găsesc exemplare de mesteacăn pitic care este un relict glaciar.
Rezervația Răchitișul Mare – la sud de satul Benea. Renumele rezervației este dat de relictul glaciar – strugurele ursului – subarbust ce coabitează cu merișorul și afinul într-o pădure de silvestru, secondat de molid și mesteacăn.
Rezervația Cimirna – din apropierea cătunului Cimirna, comuna Vatra Moldoviței, pentru protejarea plantei de interes științific Trientales europae – raritate europeană.
Rezervații forestiere nu s-au delimitat încă, deși intensele și bătrânele păduri așteaptă legiferarea. De menționat și existența a două parcuri dendrologice:
Parcul Dendrologic de la Gura Humorului cu o suprafață de 22 hectare și peste 500 de esențe lemnoase (în majoritate exotice).
Parcul Dendrologic de la Câmpulung Moldovenesc.
O atracție turistică deosebită o constituie și arborii ocrotiți, datorită fie vârstei și dimensiunilor ieșite din comun, fie rarități și importanței lor deosebite, motive pentru care sunt sau trebuie declarați monumente ale naturii:
– ulmii multiseculari (600-700 de ani) de la Câmpulung Moldovenesc – probabil cele mai bătrâne exemplare din țară;
– tisa – aflată în parcul central din Câmpulung Moldovenesc;
– fagul roșu – care se găsește în parcurile din Gura Humorului și din
Câmpulung Moldovenesc.
Alte plante rare aflate sub incidența legii de ocrotire sunt:
albumița sau floarea de colț, aflată pe stâncile calcaroase din Cheile
Lucavei;
căldărușa – în fânețele de la Lucina;
crinul de pădure – în fânețele de la Lucina și de la Pojorâta;
curechiul de munte – la Lucina Tătarca ;
papucul doamnei – Câmpulung Moldovenesc și Cacica ;
strugurele ursului – Cheile Lucavei.
Obiective faunistice
Nu sunt încorsetate în rezervații, pentru ca natura Obcinilor Bucovinei , ca mediu de viață pentru animale este puțin modificată prin intervenția omului.
Obiectivele ocrotite de lege sunt:
– cocoșul de mesteacăn în pădurile de la izvoarele Cârlibabei;
– cerbul carpatin;
– râsul;
– jderul;
– corbul;
– ierunca;
– lostrița pe Bistrița Aurie.
5. 3. 2. Potențialul turistic antropic
Este atât de bogat încât și singur ar putea susține o activitate turistică de proporții.
El pune în lumină intensa trăire în istorie și marea sensibilitate artistică a oamenilor acestor locuri, care au reușit să modeleze cu gust, mesaj și trăinicie tot ceea ce natura le-a pus la dispoziție. Dintre componentele mediului local, piatra și lemnul s-au impus prin abundență și rezistență și ele au fost transpuse în nemuritoare opere de artă, amplasate armonios în peisajul Obcinelor Bucovinei și conferindu-le statutul de vast muzeu în aer liber.
Dintre aceste monumente la loc de frunte sunt situate ctitoriile de la Humor, Voroneț, Moldovița și Sucevița, care împreună cu Arbore (din podișul Sucevei) sunt apreciate între cele mai desăvârșite întruchipări ale artei populare europene și incluse de UNESCO între capodoperele artistice universale.
În prefața albumului editat de UNESCO și dedicat valorilor artistice mondiale, se precizează că “numai într-o singură provincie a României, în Moldova de Nord sau Bucovina se găsesc picturi de acest gen, care nu mai există în nici o altă țară”.
Amintirea unor evenimente din istoria Moldovei a fost imortalizată în monumente comemorative ca cel din piața centrală a orașului Câmpulung Moldovenesc, intitulat Drago Vodă și zimbrul, Obeliscul lui Bogdan Vodă de la Cârlibaba, Stâlpul lui Vodă de la Vama.
Fondul etnografic și folcloric
Pune în evidență o milenară cultură materială realizată cu talent, pasiune și sensibilitate pentru frumos. Creațiile populare, printre cele mai bogate și nealterate din țară, ne oferă mărturii despre ocupațiile locuitorilor de aici, legate de procurarea hranei, confecționarea îmbrăcămintei, uneltelor de muncă, mobilierului sau ne introduc în datini și obiceiuri originale, cântece și dansuri specifice, în portul popular descendent din cel al dacilor.
În arhitectura populară se impune tipul de gospodărie din bârne cu ornamentații. Sate întregi din zonă (Ciocănești, Pojorâta, Sadova, Fundul Moldovei, Vama) ilustrează originalitatea arhitecturii populare.
O adevărată broderie în lemn ne oferă cerdacurile, ușile și ramele ferestrelor, fântânile, porțile și grajdurile majorității caselor.
Lemnului i se adaugă adesea decorații picturale, cu un decor cromatic neîncărcat, cu tendință de stilizare și geometrizare, ce contribuie alături de țesături, cusături, obiecte de ceramică și de os la armonizarea interioarelor.
Cele mai reprezentative creații populare pot fi văzute în muzeul etnografic de la Gura Humorului și în muzeul “Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc.
Arta cusăturilor și țesăturilor populare
Uzuale și decorative pentru interioare și îmbrăcăminte au o meritată recunoaștere pe plan național.
Sunt cunoscute cămășile naționale, ștergarele de cap cu marginile brodate în alb, sumanele cu ornamentele de lână și covoarele țesute manual.
La loc de frunte se situează confecționarea cojoacelor, “cheptare” și bundițe ornamentate cu lână, mărgele sau cu blăniță de jder; încondeierea ouălelor cu miniaturi geometrice sau motive populare stilizate; modelarea obiectelor de ceramică; adaptarea turistică a coarnelor de cerb sau căprior pentru decorațiuni exterioare și interioare.
Datinile și obiceiurile străvechi, îndeosebi cele legate de sărbătorirea Anului Nou (plugușorul, capra, ursul) se păstrează nealterate și cu tot fastul tradițional.
Colecțiile de artă populară sunt numeroase (realizate prin strădania personală a unor pasionați colecționari) dar nu toate au ajuns în atenția publicului.
Se evidențiază:
Colecția de linguri și șervete a profesorului Ion Țugui din Câmpulung Moldovenesc.
Colecția de cusături, mărgele și ouă încondeiate a profesorului Grația Jucan tot din Câmpulung Moldovenesc.
Muzeele, ca principale tezaure etnofolclorice și culturale vin să completeze cunoștințele celor ce le vizitează. Amintim muzeul Arta lemnului din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul etnografic din Gura Humorului, Casa-muzeu din Solca – o casă țărănească autentică din secolul al XVII-lea și Casa Lucan din Vama.
Toate creațiile artistice amintite fac ca Obcinile Bucovinei să se evidențieze ca o veritabilă vatră folclorică, al cărui specific ar trebui mai bine popularizat și mai intens valorificat turistic.
Concludem din cele de mai sus, că mulțimea obiectivelor naturale și farmecul greu egalabil al peisajului, valoarea excepțională a monumentelor istorice și arhitecturale, în care sunt oglindite întreaga istorie și artă a Moldovei medievale, specificul bogatului fond etnografic și flocloric, fac din Obcinile Bucovinei o regiune cu un valoros potențial turistic.
5.4. Indicatorii de evaluare a activitatii turismului
În ultimii ani numărul turiștilor a cunoscut o regresie ușoară.
În ceea ce privește posibilitățile de cazare putem spune că România are multiple forme: de la hotelurile de cinci stele până la căsuțe și sate agroturistice.
Ca orice activitate economică, ale cărei rezultate sunt cuprinse în structura fluxurilor interne și internaționale și turismul presupune o analiză a evoluției printr-un sistem de valori specifice, legat de o metodologie de calcul statistic.
Indicatorii pentru caracterizarea activitatii turismului furnizează informații necesare acțiunii de politică turistică, permițând măsurarea efectelor respectivelor acțiuni.
Fenomenele și aspectele pe care le reflectă acești indicatori impun utilizarea unui sistem de indicatori.
A. Indicatorii cererii de turism :
B. Indicatorii ofertei de turism
C. Indicatorii relației cerere-ofertă
D. Indicatorii efectelor economice
E. Indicatorii densității turistice
F. Indicatorii potențialului turistic al piețelor
G. Indicatorii ocupării forței de muncă
În cadrul temei propuse spre analiză putem lua în calcul anumiți indicatori cum sunt:
1. Indicatorii cererii de turism:
a) indicele de variație în timp a cererii pentru fiecare mijloc de transport.
Se calculează tendința în cursul unei anumite perioade privind cererea pentru un anumit mijloc de transport :
b) indicatori ai structurii cererii pe principalele mijloace de cazare.
Calculul ne oferă informații cu privire la un moment determinant al preferințelor pentru fiecare mijloc de cazare
– cererea turistică pentru cazare hotelieră în momentul O
– cererea turistică pentru cazare în apartamente în momentul O
S = numărul de zile turistice / număr turiști = T / 2T
Dacă se urmărește calcularea sejurului mediu pe fiecare mijloc de cazare se utilizează formula:
sejur mediu în hotel
2. Indicatorii ofertei turistice
Indicatori ai structurii capacității de cazare pe categorii de unități
( Lho / Lco ) + ( Lexo / Lco ) = 1
– Lho = număr de locuri în hotel în momentul o;
– Lco = capacitate de cazare în momentul o;
– Lexo = număr de locuri în unități extrahoteliere în momentul o
cu conditia ca : Lho Lexo Lco
3. Indicatorii relației cerere – ofertă
Indicatorul de ocupare al hotelului (grad de ocupare)
Go NH * 100 / LH * Z sau Go ( NT * Sj / LH * Z ) x 100;
– LH număr de locuri în hotel;
– NH număr de înnoptări;
– Z număr de zile ale ofertei hoteliere;
– NT număr de turiști;
– S j durata medie de sejur.
4. Indicatorii efectelor economice
Indicele prețurilor turistice, ce are ca scop informarea asupra evoluției globale a prețurilor turistice
Ipt ( Pit x Wio ) / Wio
– Ipt indicele prețurilor turistice în anul t;
– Pit prețul diferitelor bunuri și servicii în anul t;
Wio ponderea valorii bunurilor și serviciilor
5. Indicatorii densității turistice
a) indicatorul densității turistice în raport cu populația
Fz (Tt / Pop) x 100
– Tt total turiști;
– Pop populația.
b) indicatorul densității turistice în raport cu teritoriul
Fz (Tt / Supr.) x 100
6. Indicatorii ocupării forței de muncă
a) indicatorul importanței turismului ca furnizor de locuri de muncă
(Pto / Lmo) x 100
– Lmo locuri de muncă totale/forța de muncă activă;
– Pto personal care lucrează în turism.
b) indicatorul utilizării temporare a forței de muncă în turism
Lmp / Pt x 100
– Lmp locuri de muncă provizorii;
– Pt personal care lucrează permanent în turism.
Cu datele necesare prin compararea acestor indicatori putem afla o serie de alte privind activitatea turistică și se pot lua măsurile necesare pentru dezvoltarea lor. Evident că expansiunea turistică este dependentă în primul rând de gradul de dezvoltare economică al țării ce reprezintă baza creșterii veniturilor medii pe locuitor, ridicării nivelului de trai, creșterea gradului de industrializare, a gradului de utilizare.
CAPITOLUL VI
POTENȚIAL AGROTURISTIC : CONȚINUT ȘI PARTICULARITĂȚI
6.1. Conceptul de potențial agroturistic
Agroturismul se bazează pe trei coordonate principale: spațiu, oameni și produse.
Spațiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entități, care au fiecare în parte, trecut, prezent și viitor propriu, iar exploatarea lor în interes turistic nu se face deci pe un teren uniform, pe aceeași bază geografică, socială, economică sau culturală.
Variabilele geografice, atracțiile turistice diverse, datele economice variate, resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ și calitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie posibil într-alt loc.
Cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii “actori” în activitatea de turism rural pentru a fi principalii benficiari. Însă ospitalitatea tradițională a țăranului trebuie însoțită de o pregătire specifică a activității de cazare turistică, inițiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului – consumator satisfacția unei cazări civilizate, însoțite de restaurația adecvată și în același timp posibilitatea descoperirii unor locuri și oameni noi.
Ecuația fundamentală a produsului turistic rural este:
cazarea la fermă = vacanța petrecută în sat + petrecrea timpului liber în spațiul rural.
Ferma, satul, spațiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turiștii vin să-și petreacă vacanțele la țară. Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru citadin; este casa fermierului, a țăranului, a celui care cunoaște secretele naturii, dar știe și locurile de pescuit, de cules ciuperci; este locul unde trăiesc animalele domestice cu care orășeanul a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete, locul unde se pot succede generații fără a se schimba modul de viață.
Această imagine pe care și-o face turistul tinde să se îndepărteze din ce în ce mai mult de realitatea economică, de exploatarea mecanizată a agriculturii și de monoproducție. Totuși cererea rămâne masivă, însă oferta riscă a se deprecia calitativ. Aceasta este probleme agroturismului care nu poate fi definit simplu printr-un statut juridic, sau un nivel al venitului.
Satul ocupă un loc important în imaginația orășeanului. Semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animația locală; evocă primăria, școala, biserica, cafeneaua, aceste locuri care au marcat viața oamenilor de-a lungul secolelor. Satul grupează artizani comercianți, mici întreprinzători, acei actori locali care fac mai ușoară viața la țară. Satul este locul unde se desfășoară cele mai frumoase sărbători.
Dar viața la țară, cu trecerea timpului a devenit grea: școli, cafenele, hoteluri, comercianți dau faliment fără speranța de a reveni; tinerii pleacă la orașe, oamenii cedează în fața greutăților cotidiene. Totuși, traiul la țară e un concept foarte puternic pe care deseori îl încercăm să-l aplicăm în oraș. Cererea turistică crește regulat pentru satele primitoare, înfloritoare, vii, cu patrimoniu bogat în resurse și tradiții.
Frecventarea de către turiști a satelor poate contribui la menținerea comerțului și serviciilor locale dacă se situează la un anumit nivel, însă nu trebuie să destabilizeze viața locală cotidiană.
Spațiul reprezintă întregirea activității la fermă și a vieții satului în slujba turismului rural; vacanțierii vor să parcurgă spațiul sau să acționeze în cadrul acestuia. Spațiul reprezintă simbolul libertății, aerului curat, apei pure, verdeții, florilor, culorilor, parfumurilor; el invită la contemplația peisajelor dar și la activități fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor, traversând dealurile, munții, aflându-se pe înălțimile falezelor, pe lacuri, etc. Aceste activități în natură constituie un criteriu important în alegerea sejurului la țară.
Ferma, satul și spațiul împreună și separat, dau turismului rural atractivitate, dimensiune economică, socială și culturală.
Turismul rural este în plus propice parteneriatului dintre sectorul public și cel privat. De când turismul rural a fost inclus în schema locală, regională sau națională de dezvoltare nu mai miră pe nimeni că fiecare regiune și fiecare țară prezintă situații diferite din punct de vedere al originii inițiativelor luate, a diversității mijloacelor de promovare și de comercializare, a multitudinii de participanți.
Altfel spus, turismul rural este fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potențialul natural, cultural și uman pe baza căruia se elaborează și promovează produsele turistice.
Efectele descentralizării fac mai complexă înțelegerea mecanismelor de funcționare a economiilor la nivel de stat din cauza transferurilor de competență la nivel regional și datorită mulțimii surselor de informare.
Cercetarea dezvoltării rurale, integrat și durabil cu ajutorul turismului, singularizează agroturismul în sectorul economiei turismului. Dezvoltarea rurală integrată prin turism presupune participarea activă a populației la operațiuni turistice de primire și animație ce trebuie efectuate conform unui proiect colectiv de dezvoltarea locală.
Prin turismul rural consumatorul caută conștient sau inconștient un alt mod de petrecere a vacanței, propice contactului cu natura, întoarcere la origini – ceea ce nu este în contradictoriu cu sejururile într-o unitate de cazare de categorie superioară.
Oferta turistică se exprimă la fel de bine pornind de la un sejur, de la o activitate de petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într-o regiune în funcție de sezonul ales, clientela potențială, rețelele folosite.
În cazul excursiilor de o zi, produsul turistic verde include întodeauna cazarea într-o gospodărie țărănească, într-un han sătesc, într-un camping rural, într-o fermă agroturistică, sau într-un sat de vacanță familiar, fiecare cu particularități distincte în domeniul primirii și cazării turiștilor.
Motivația călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat, de tradiții, obiceiuri, de activitățile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul de amenajare turistică a spațiilor rurale vizează crearea condițiilor pentru prezența turiștilor și satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, și pentru desfășurarea nestingherită, chiar pentru stimularea activităților economice specifice, pe de altă parte.
În acest context amenajarea turistică a zonelor rurale se subsumează unui obiectiv de orientare generală al amenajării teritoriului și anume cel al evitării deșertificării unor anumite regiuni. Se estimează că recepția turistică poate deveni un instrument de valorificare și de menținere a vieții rurale în zonele critice.
Turismul rural poate să joace și un rol important în procesul de dezvoltare al spațiului rural, atât pe plan local cât și regional. Îndeosebi satele mici și orașele mici, cu grad sporit de ruralitate prezintă cel mai bogat potențial turistic. Așezările cu un trecut istoric îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic caracteristic regiunii, dezvoltat de-a lungul timpului, cu obiceiuri, tradiții și un mod de viață propriu, atrag turiști care doresc să cunoască pe viu aceste aspecte. Nu este de ajuns să spunem că România este frumoasă, că poate oferi multe posibilități pentru practicarea turismului, la o privire mai atentă constatăm că în fiecare regiune regăsim doar câte ceva din fiecare element și doar câte ceva pentru fiecare.
6.2. Modalități de existență și condiții de exploatare a potențialului agroturistic
6.2.1. Gospodăria țăranească
Produsul oferit trebuie să reflecte trăsăturile caracteristice gospodariei țărănești fiindcă turiștii,care optează pentru un sejur în acest cadru, doresc ca în gospodărie să găsească animale mici și pentru tracțiune, specialități regionale, contact personal cu gazda,atmosfera tipică gospodariei țărănești.
Un sejur de acest tip dă posiblitatea cunoașteri îndeaproape a caracteristicilor etnografice al unei zone.
6.2.2. Ferma agroturistică
Definește toate ofertele din mediul rural, care nu sunt legate de gospodăria țărănescă:
vacanțe în gospodării care și-au pierdut în mare parte funcția de bază,
sejururi în case de vacanță , locuințe de vacanță, case particulare.
Turiștii doresc să cunoască tradițiile rurale, cultura și natura, vor să petreacă vacanța într-un mediu rural intact, să li se ofere produse și specialitați regionale. Ei caută lineștea,aerul curat și doresc să poată practica sportul și drumeția.
Cauzele accidentelor turiștilor – după mijlocul de transport
Sursa : OMT, pentru anii: 1989 – 1990
CAPITOLUL VII
CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA POTENȚIALULUI
AGROTURISTIC AL ZONEI OBCINELE BUCOVINEI
7.1.Serviciile turistice ce pot fi oferite de unitățile de primire
Turistul acordă o deosebită atenție serviciilor și ofertelor pentru petrecerea timpului liber. Scopul este de asigura servicii perfecte – fără ca turistul să sesizeze eforturile – prin materializarea ideilor bune, care să nu necesite investiții mari, dar să corespundă așteptărilor turiștilor.
În toate cataloagele și prospectele întâlnim mențiunea: “Calitatea unității noastre a fost testată “. Chiar dacă criteriile obiective (dotare bună ) sunt corespunzătoare, turistul va fi nemulțumit dacă serviciile nu sunt dintre cele mai bune. Calitatea nu depinde doar de un produs, ci de un întreg ansamblu de factori calitativi, definiți cu termenul “Total Quality Management”. În prezent, acest termen este vehiculat foarte des atât în turism cât și în domeniul producției industriale.
Gazda trebuie să știe cum să-și vândă marfa, cum să se comporte față de turiști. Iată câteva aspecte practice foarte importante :
– la confirmarea rezervării trebuie menționate indicii cu privire la mijloacele
de transport și căile de comunicație;
– la sosirea turiștilor se oferă un pahar de vin sau altă băutură;
– în cameră trebuie puse flori;
– trebuie pregătite mai multe feluri de perne pentru oaspeți;
– în fiecare cameră trebuie să existe prospecte ale regiunii;
– la plecare, se oferă turiștilor un mic dar, care să le amintească de unitatea respectivă;
– clienților celor mai buni li se trimit felicitări de ziua lor și urări de bine de sărbători.
– turiștii trebuie informați despre noutățile din sat.
– trebuie întotdeauna pregătite oferte de petrecere a timpului liber în cazul în care condițiile meteo sunt nefavorabile.
Turistul așteptă să se bucure de ospitalitatea gazdelor – așa cum reiese din reclamă. Ei doresc în primul rând, servicii bune. Gazda trebuie să acorde o atenție deosebită disponibilității sale de a oferii servicii bune. Serviciile reprezintă un criteriu subiectiv și nu costă nimic; turistul mulțumit este cel mai bun și ieftin multiplicator.
Dacă unitatea este pregătită să primească familii cu copii, această orientare trebuie să se regăsească în amenajările din camere, de la grupuri sanitare, la spațiile de petrecere a timpului liber.
Majoritatea gospodăriilor țărănești și fermelor agroturistice sunt integrate în rețeaua ANTREC (Asociația Națională pentru Turismul Rural, Ecologic și Cultural din România) și Operation Vilage Roumaine.
Lista persoanelor de contact din rețeaua ANTREC
7. 1. 1. Oferta de servicii a gospodăriilor țărănești.
Conceptul de primire la locuitor este fundamentat pe trei constante de bază:
1) prestație turistică fondată pe un adăpost privat;
2)contactul direct între persoana care primește(gazda) și persoana care este primită(oaspetele). Aceasta se referă la bivalența ospitalității tradiționale care este în același timp oferită și acceptată;
3)nevoia turistului de a descoperi noi peisaje, tradiții, culturi, obiceiuri.
În zona Obcinele Bucovinei numărul de gospodării omologate este foarte mare. Locuitorii acestei zone, au înțeles printre primii importanța practicării acestui gen de activitate.Numeroase sate fiecare cu specificul său,au fost integrate în rețeaua ANTREC.
Cel mai important sat,din punctul de vedere al numărului de gospodării țărănești omologate, care practică agroturismul, este satul Vama. Gospodăriile țărănești din acest sat sunt integrate atât în rețeaua “ANTREC” cât și în rețeaua
“Operation Vilage Roumaine”.
În zona prezentată există un număr de 10 sate în care activitatea de agroturism este bine reprezentată.
În “Anexa nr.1” voi prezenta oferta de servicii a fiecărei gospodării în parte, structurată pe localități și în ordinea importanței localităților din punct de vedere agroturistic.
În afară de aceste servicii toate gospodiile țărănești menționate mai sus oferă la cererea clientului și pensiune completă.
Unele gazde oferă și alte servicii suplimentare cum ar fi:
– drumeții în zonă ( la cules de ciuperci sau pescuit );
– plimbări cu căruța sau sania, în timpul iernii ;
– echitație;
7. 1. 2. Oferta de servicii a fermelor agroturistice.
Prin formula de “ fermă agroturistică “ sunt definite toate ofertele din mediul rural, care nu sunt legate de gospodăria țărănească: vacanțe în gospodării care și-au pierdut în mare parte funcția de bază, sejururi în sate de vacanță, locuințe de vacanță, case particulare.
De regulă fermele agroturistice au o putere financiară mai mare decât gospodăria țărănească,oferă o gamă mai variată de servicii și posedă o capacitate mai mare de cazare.
În “Anexa nr.2” voi prezenta oferta de servicii a câtorva ferme agroturistice din zona Obcinele Bucovinei.
7.2. Analiza circulației turistice
Obcinile Bucovinei dispun de un potențial turistic capabil să satisfacă exigențele mai multor categorii de turiști. Chiar dacă valoarea resurselor turistice a fost recunoscută încă în a doua jumătate a secolului trecut primele manifestări ale turismului organizat datând de atunci, circulația turistică nu a fost pe măsura valorii, resurselor turistice decât o perioadă relativ scurtă (perioada de ascendență a turismului de masă la nivel național).
În vederea găsirii celor mai bune soluții pentru valorificarea potențialului turistic al zonei Obcinile Bucovinei la adevărata lui valoare trebuie să determinăm dimensiunea circulației turistice. Corelarea informațiilor turistice furnizate de această analiză cu informațiile rezultate din analiza ofertei turistice a zonei, ne ajută să stabilim măsuri pentru revigorarea activității turistice în zonă, pentru amplificarea circulației turistice prin atragerea unui număr cât mai mare de turiști.
Indicatorii circulației turistice pe baza cărora putem dimensiona activitatea turistică din zonă sunt:
indicatori privind volumul circulației turistice:
– număr de turiști;
– număr de zile-turist;
– suma încasărilor turistice;
– suma cheltuielilor.
indicatori privind intensitatea și densitatea circulației turistice:
– număr mediu de turiști/zi, lună, an;
– durata medie de sejur;
– densitatea circulației turistice;
– capacitatea maximă de primire a zonei.
indicatori privind orientarea circulației turistice:
– preferința relativă a turiștilor.
În funcție de datele disponibile despre zona analizată putem calcula următorii indicatori ai circulației turistice:
Structura circulației turistice din zona Obcinile Bucovinei
Numărul total de turiști (NT) reprezintă persoanele care rămân cel puțin 24 ore în zonă, alta decât cea în care domiciliază fără a efectua o activitate remunerată. Se observă o scădere a numărului de turiști care vizitează zona (în 1994 – 93.54 % față de 1993 și 87.90 % în 1995 față de 1993). Trebuie să ținem cont și de faptul că mulți dintre cei înregistrați ca turiști în perioada analizată nu au nici o legătură cu activitatea turistică, dar nu pot fi separați deoarece au apelat la unitățile de cazare și de alimentație publică destinate turiștilor, deci scăderea numărului de turiști a fost mai mare în realitate decât cea scriptică deoarece aceasta include și acești “falși” turiști.
Durata medie a sejurului (d) în 1995 în zonă (1,84) este sub cea pe țară (3,4) fapt firesc dacă ținem cont că principala formă de turism practicată în zonă nu este cel de sejur ci cel de tranzit și de circulație.
Numărul mediu de înnoptări sau număr de zile-turist (NZT) calculat ca un produs al indicatorilor analizați anterior urmează aceeași tendință de reducere înregistrată de numărul de turiști dar nu în același ritm deoarece creșterea duratei medii de sejur atenuiază influența nefavorabilă a scăderii numărului de turiști.
Analizând influența celor doi factori asupra indicatorului număr zile-turist sau număr mediu de înnoptări se observă că influența cea mai mare în reducerea numărului zile-turist a avut cum era și de așteptat reducerea numărului de turiști.
Scăderea numărului de turiști în 1995 față de 1993 la 87 % a dus la reducerea numărului de zile/turist cu 27.397, zile dar această influență negativă a fost atenuată de creșterea duratei medii de sejur la 1,84 ducând la creșterea numărului de zile-turist cu 18.273 zile.
Acțiunea conjugată a celor doi factori a determinat reducerea cu 9124 zile a indicatorului analizat.
Deci putem concluziona că circulația turistică din această zonă este puternic influențată de “pseudoturiști” care sunt înregistrați în statistică drept turiști. Și în această zonă se manifestă tendința întâlnită la nivelul întregii țări de reducere a fluxului de vizitatori (în căutare de afaceri) din Republica Moldova și din alte țări aparținând fostei U.R.S.S., această reducere având o influență directă asupra circulației turistice scriptice din zonă.
Pe termen de 3-5 ani anticipăm cel puțin o reducere a circulației turistice în zonă, bazată pe analiza efectuată mai sus, dat fiind faptul că se observă o scădere a fluxului de “pseudoturiști” din Republica Moldova și a persoanelor care se ocupă cu “micul trafic de frontieră”, dar și datorită faptului că veniturile reale ale populației au suferit o foarte mare reducere, iar ponderea din venituri care era alocată vacanțelor s-a redus și ea într-un ritm mai mare decât reducerea veniturilor reale sau a fost redistribuită spre produse de strictă necesitate.
Pentru a fundamenta această afirmație putem previziona indicatorii cei mai semnificativi ai circulației turistice pe anul 1998 prin mai multe metode:
metode cantitative:
– metoda sporului mediu;
– metoda ritmului mediu;
– metoda coeficientului de elasticitate.
metode calitative:
– metoda PERT – derivat;
a) metoda sporului mediu pe baza formulei:
Sm (Yn – Y1) / (n-1)
b) metoda ritmului mediu pe baza formulei:
Rm Yn / Y1 x 100 – 100 este gresit scrisa; ea trebuie scrisa astfel:
c) metoda coeficientului de elasticitate:
Pentru a putea aplica acestă metodă considerăm că în seria x se va păstra același ritm mediu de dezvoltare ca și în perioada anterioară.
d) metoda PERT DERIVAT care are în vedere cele mai mari și cele mai mici valori previzionate, precum și valorile stabilite în urma intervievării unor specialiști.
În acest caz valorile previzionate se stabilesc pe baza formulei:
VP (A 4B C)/6
abatere standard S (C – A)/6
unde: A valoarea pesimism (cea mai mică)
B valoarea cea mai probabilă
C valoarea optimistă (cea mai mare)
Aplicând aceste metode seriilor de date din tabelul privind structura circulației turistice se obțin următoarele valori previzionate pentru anul 1997:
Circulația turistică previzionată pe anul 1997 din zona Obcinile Bucovinei
Pentru alegerea celei mai eficiente metode de previziune se aplică seriilor obținute coeficientul de variație (C = abaterea medie pătratică/Xmed), eliminându-se mai întâi acele metode care duc la obținerea unor valori neconforme cu realitatea.
Apreciem că indicatorii avuți în vedere vor avea evoluția previzionată în condițiile în care activitatea turistică atât la nivel zonal cât și la nivel național nu vor suferi influența unor factori perturbatori majori.
Creșterea circulației turistice și valorificarea superioară a bazei tenhnico-materiale necesită o mai mare preocupare din partea organizatorilor de turism în vederea:
– îmbunătățirii stării echipamentelor specifice turismului, modernizarea lor;
– îmbunătățirea nivelului calitativ al serviciilor oferite;
– realizarea unei campanii publicitare pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști;
– Asigurarea unor condiții astfel încât să beneficieze de valoarea terapeutică a resurselor naturale din zonă;
– asigurarea unor condiții astfel încât turiștii să beneficieze de valoarea terapeutică a resurselor naturale din zonă;
– amenajarea și diversificarea zonelor de odihnă și agrement.
Asigurarea ofertei corespnzătoare și satisfăcătoare pentru consumatorul de turism trebuie să aibă în vedere și evoluția circulației turistice în timp. Acesta impune luarea unor măsuri pentru utilizarea rațională a resurselor existente în zonă, pentru protejarea și conservarea acestora, astfel încât să se obțină rezultate economice care să permită investiții suplimentare în activitatea de turism.
Evoluția circulației turistice în zonă are repercursiuni asupra volumului de activitate turistică.
Creșterea circulației turistice este influențată de veniturile populației, creșterea timpului liber, prelungirea duratei vârstei medii, dezvoltarea și diversificarea formelor de transport, creșterea cerințelor pentru odihnă, îngrijirea sănătății.
Dezvoltarea în continuare a circulației turistice necesită soluții care să permită readaptarea ofertei de produse turistice la evoluția și exigențele pieței.
CAPITOLUL VIII
PROMOVAREA AGROTURISMULUI MIJLOC IMPORTANT ÎN CUNOAȘTEREA ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL ZONEI OBCINILE BUCOVINEI. CONCLUZII ȘI SUGESTII CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA AGROTURISMULUI ÎN ZONA OBCINELE BUCOVINEI
Concluzii:
Zona Obcinelor Bucovinei, datorită peisajelor sale deosebite, aerului curat, climei, densității monumentelor istorice din zonă, modului de viață al locuitorilor zonei prezintă un deosebit potențial de dezvoltare a agroturismului.
Primii pași în direcția implementării agroturismului ca o formă de valorificare a potențialului turistic al zonei Obcinele Bucovinei s-au făcut deja.
Constituirea ANTREC – Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural – a dat un nou impuls acestei forme de turism, prin crearea filialei județene cu sediul în Vatra Dornei cu circa 60 de ferme agroturistice și pensiuni și afilierea altor gospodării. ANTREC a luat ființă in 1994 și are ca scop identificarea și popularizarea potențialului turistic din spațiul sătesc, formarea profesională prin colocvii, seminarii, cursuri de scurtă și lungă durată, burse de specializare, schimb de experiență, editarea de buletine informative, reviste, înființarea de bănci de date, cooperarea cu organizații guvernamentale și neguvernamentale din țară și străinătate, campanii publicitare a pensiunilor și fermelor agroturistice prin mediatizarea în presă, târguri și expoziții.
ANTREC a luat ființă cu avizul Ministerului Turismului, instituție care acordă o mare atenție și sprijin turismului rural.Legislativ, printre altele, a fost promulgată Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, Delta Dunării și Litoralul Mării Negreși Ordinul Ministrului Turismului nr. 20/1995, referitor la normele și criteriile de clasificare a pensiunilor și fermelor agroturistice. S-a înființat Comisia Zonei Montane care are și sarcini de organizare și promovare a turismului în mediul rural.
Datorită potențialului agroturistic foarte bogat al zonei au apărut agenți economici specializați si anume : Fundația “țara Dornelor “din VATRA DORNEI; “ Dublion “ SRL Câmpulung Moldovenesc; Compania de Turism și Tranzacții “Iuventus” din Suceava.
Un număr de 16 ferme agricole și agroturistice din zona Obcinelor Bucovinei au beneficiat de fonduri PHARE pentru realizarea unor proiecte. De aceste fonduri au beneficiat 52 de gospodării din patru județe.
Programul PHARE pentru dezvoltarea turismului în România faza a-II-a a dispus de o sumă de 5 milioane de ECU pentru o perioadă de cinci ani.Obiectivul general al programului este de a sprijini modernizarea turismului din România, iar ca obiective specifice: – implementarea Master Plan-ului;
– Îmbunătățirea cadrului legislativ și a rolului Ministerului Turismului;
– Promovarea și descentralizarea;
– Întărirea organismelor comerciale și profesionale.
În cadrul obiectivului de promovare și descentralizare un loc important este acordat dezvoltării agroturismului și promovării inițiativelor locale.
În zona obcinelor Bucovinei dezvoltarea agroturismului a devenit o necesitate, datorită crizei economice în care se găsește România la ora actuală, contribuția pe care o poate aduce practicarea agroturismului la dezvoltarea social-economică a satului și la păstrarea statutului social al locuitorilor satului este deosebit de importantă.
Varietatea și valoarea peisagistică a cadrului natural , diversitatea și dispersia cu precădere în spațiul rural a patrimoniului cultural istoric din zonă face ca turismul rural să poată fi practicat pe aproximativ 90% din teritoriul Obcinilor Bucovinei, conducând la deconcentrarea marilor aglomerări turistice și la evitarea degradării mediului înconjurător și a resurselor turistice.
Agroturismul contribuie la introducerea în circuitul turistic intern și internațional a bogatului tezaur de cultură tradițională și modernă al zonei Obcinile Bucovinei, a întregului potențial cultural-istoric din zonă.
Așezările rurale din acestă zonă au o serie de avantaje care le fac foarte propice practicării agroturismului:
v tradiții etnofolclorice nealterate și case cu arhitectură specifică zonei
Bucovinei;
v gospodării țarănești cu un grad foarte ridicat de confort;
v existența grupată în zonă a Mănăstirilor din Nordul Moldovei, obiective
cultural-istorice cunoscute în toată lumea;
v muzee și atracții naturale, ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului;
v dotări de infrastructură generală – alimentare cu energie electrică în
întreaga localitate – apă și canalizare – circa 80% din gospodării.
Turismul rural contribuie la dezvoltarea economică a satului prin următoarele:
v posibilitatea realizării unei politici de dezvoltare a acestuia pe termen lung, în strânsă legătură cu alte politici din sector; agricultură, infrastructură, protecția mediului;
v posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri și locuri de muncă ;
v încurajarea dezvoltării industriei artizanale, ceea ce duce la crearea a noi locuri de muncă;
v creșterea veniturilor populației din zonă, dezvoltarea comerțului ;
v creștera calității vieții în mediul rural;
v produse agro alimentare ecologice;
Un gospodar care practică agroturismul și închiriază două camere timp de o lună poate ajunge la un profit de 4000 – 5000 de $, din care cea mai mare parte se utilizează în general pentru dotarea gospodăriilor, deci gospodarul respectiv își va ridica substanțial nivelul de trai.
Turismul rural influențează și viața socială a satului:
v se diversifică spectrul ocupațional;
v se schimbă structura de vârstă și de sexe în funcție de noile ocupații apărute;
v se restrânge procesul de emigrare a populației;
v se păstrează tradițiile locale și arhitectura.
v Turismul rural contribuie în mod decisiv la schimbarea concepțiilor populației satelor.
Agroturismul este un alt mod prin care se poate schimba imaginea României în lume, prin contactul turiștilor străini cu etnocultura și ambianța naturală și ospitalieră a satului românesc.
Locuitorii satelor din Bucovina au înțeles foarte bine conceptul de agroturism, în prezent funcționănd un număr important de ferme și gospodării agroturistice autorizate și există perspective ca în viitor numărul acestora să crească substanțial.
Sugestii privind utilizarea mai bună a potențialului agroturistic al zonei Obcinele Bucovinei
Pentru utilizarea mai bună a potențialului agroturistic al zonei este necesară elaborarea unei politici clare în acest sens.Sunt necesare o serie de măsuri și acțiuni cum ar fi:
v crearea cadrului organizatoric și legislativ;
v identificarea precisă a potențialului agroturistic al zonei prin realizarea de studii de evaluare a patrimoniului turistic rural și a posibilităților de integrare în sistemul turistic european;
v organizarea și dotarea unităților de primire astfel încât să se realizeze un raport calitate preț convenabil și atractiv;
v formarea profesională pentru turismul rural prin organizarea de seminarii, colocvii și cursuri de specializare: internă și internațională;
v asocierea ofertanților astfel încât să se creeze un produs turistic complex și să crească gradul de atractivitate;
v intensificarea preocupării de atestare a capabilității;
v cooperarea cu organizațiile internaționale din domeniul turismului rural
(O.V.R.- EUROGITES );
v lansarea pe piață a ofertei zonei prin :
– organizarea de manifestări și realizarea de materiale promoționale având ca temă zona Obcinelor Bucovinei,
– organizarea de acțiuni de marketing și promovare,
– colaborarea cu firme străine specializate
– editarea unui catalog al ofertelor gospodăriilor țărănești din zonă actualizat anual
v realizarea fondului de date cu privire la unitățile gospodăriile cuprinse în rețeaua zonală a turismului rural;
v formarea experților în managementul agroturistic la nivel local, formarea prestatorilor din rețeaua agroturistică și a specialiștilor în comercializarea acestui produs prin:
– organizarea de cursuri,
– organizarea de acțiuni în zonă,
– organizarea și participarea la acțiuni externe de formare.
v asigurarea unor facilități în sprijinul dezvoltării turismului rural prin;
– facilitarea accesului la credite al gospodăriilor țărănești și al micilor
întreprinderi de artizanat,
– crearea unui Fond Mutual pentru turismul rural în vederea acordării
de credite subvenționate gospodăriilor țărănești atestate;
Anexa nr.1
Satul Vama;
Athes Emil
– casa sa are o suprafață de 80 mp.
– Oferă patru locuri de cazare în camere de două locuri;
– O cameră de baie și o cameră de duș;
– WC;
– Telefon;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu seacceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește: franceză, germană, engleză.
Athes Ruxandra
– casa are o suprafață de 45 mp.
– Oferă patru locuri de cazare în camere de două paturi
– O cameră de baie;
– 2 WC;
– Telefon;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa posedă curte;
– Gazda vorbește engleză, germană, franceză, rusă.
Axentoi Vasile
– casa are o suprafață de 45 mp.
– Oferă trei locuri de cazare; – o cameră cu un pat și o cameră cu două paturi.
– O cameră de baie;
– Mic dejun;
– WC;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Bitere V. Constantin
– casa are osuprafață de 100 mp.
– Oferă cinci locuri de cazare; – o cameră cu două paturi și o cameră cu trei
paturi;
-O cameră de baie;
– WC;
– Televizor;
– Telefon;
– Încălzire;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, engleza, germana,rusa.
Boca Gheorghe
– Casa are o suprafață de 60 mp.
– Oferă șase locuri de cazare în două camere de trei paturi;
– O cameră de baie;
– WC;
– Televizor;
– Telefon;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza,engleza.
Ilișoi Despina
– casa are o suprafață de 100 mp
– Oferă cinci locuri de cazare; – o cameră cu două paturi și o cameră cu trei
paturi;
– O cameră de baie și o cameră de duș;
– 2 WC;
– Telefon;
– Televizor;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, germana, engleza, rusa.
Ciocan Nicolaie
– casa are o suprafață de 55 mp.
– Oferă patru locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– 2 WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină despălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Leontiș Virginia
– casa are o suprafață de 70 mp;
– Oferă patru locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie și o cameră de duș;
– WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Luca Constantin
– casa are o suprafață de 60 mp.
– Oferă șase locuri de cazare în trei camere de două paturi;
– O cameră de baie
– 2 WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte.
– Gazda vorbește franceza, germana, engleza.
Lucan Viorel
– casa are o suprafață de 70 mp;
– Oferă opt locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– 2 WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon ;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Leontiș Constantin
– casa are o suprafață de 150 mp;
– Oferă opt locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă căini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Lucan Virginia
– casa are o suprafață de 100 mp;
– Oferă opt locuri de cazare; – o cameră cu două paturi și două camere cu
două paturi;
– O cameră de baie și una de duș;
– 2 WC;
– Telefon ;
– Televizor ;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, germana, engleza.
Nemigean Ioan
– casa are o suprafață de 70 mp;
– Oferă patru locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie și una de duș;
– Încălzire; Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Popescul Octavia
– casa are o suprafață de 60 mp.
– Oferă două locuri de cazare într-o cameră de două paturi;
– Încălzire ;
– Mic dejun;
– WC;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte ;
– Gazda vorbește franceza , engleza.
Schindelar Felicia
– casa are o suprafață de 75 mp.
– Oferă șase locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie și o cameră de duș;
– 2 WC;
– Încălzire;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, germana, engleza.
Simionescu Ioan
– casa are o suprafață de 70 mp.
– Oferă cinci locuri de cazare; – o cameră cu un pat și două camere cu două
paturi;
– O cameră de baie ;
– WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Ursache Dorin
– casa are o suprafață de 50 mp.
– Oferă două locuri de cazare într-o cameră;
– O cameră de baie;
– Încălzire;
– WC;
– Televizor;
– Mic dejun;
– Mașină despălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, engleza.
In localitatea Dorna Arini :
Cristescu Constantin
– casa oferă patru locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie și una de duș;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Filaret Chiruța
– casa are o suprafață de 62 mp.
– Oferă șase locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de duș;
– WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spalat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește engleza, rusa.
Chiriluș Gheorghe
– casa are o suprafață de 33 mp.
– Oferă patru locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Chivariu Iacob
– casa are o suprafață de 14 mp;
– Oferă două locuri de cazare într-o cameră cu două paturi;
– O cameră de baie;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă căini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine;
Ghiula Aurel
– casa oferă 4 locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– Încălzire;
– Televizor;
– Mic dejun;
– Nu se acceptă câini;
– casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Lateș Florin
– casa are o suprafață de 35 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de două locuri;
– O cameră de baie încălzire ;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceză, engleză;
Marian Viorica
– casa are o suprafață de 20 mp.
– Oferă 2 locuri de cazare într-o cameră de două locuri;
– O cameră de baie;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Matei Andrei
– casa oferă 4 locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie
– Mic dejun;
– WC;
– Televizor;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Oanea Vladimir
– casa oferă 6 locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie și una de duș;
-Încălzire;
– WC;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Nu se acceptă căini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Panaite Gheorghe
– casa oferă 6 locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– WC;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Petrovan Alexa
– casa oferă 8 locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– WC;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină despălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Rotundu Alexandru
– casa oferă 2 locuri de cazare;
– O cameră de baie;
– WC;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Rusu Gh. Ioan
– casa are o suprafață de 50 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie și o cameră de duș;
– WC;
– Telefon;
– Televizor;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Stan Savin
– casa oferă 6 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie;
– Încălzire;
– WC;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Stancu Victor
– casa are o suprafață de 65 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de duș;
– Încălzire;
– WC;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Vleju Iulia
– casa are o suprafață de 130 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi
– O cameră de baie și una de duș;
– WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Nu se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Satul Iacobeni :
Crăciun Dana
– casa are o suprafață de 60 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– WC;
– Încălzire ;
– Mic dejun;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– gazda vorbește franceza.
Cadrea Dafina
– casa are o suprafață de 100 mp.
– Oferă 6 locuri de cazare în camere de două paturi;
– O cameră de baie;
– Încălzire;
– 2 WC;
– Telefon;
– Televizor;
– Mic dejun;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine.
Draga Iosif
– casa are o suprafață de 85 mp.
– Oferă 6 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie;
– WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă căini;
– Casa are curte;
– Gazda nu vorbește limbi străine;
Varga Maria
– casa are o suprafață de 85 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie și una de duș;
– WC;
– Încălzire;
– Telefon;
– Mic dejun;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, engleza.
Varga Vera
– casa are o suprafață de70 mp.
– Oferă 6 locuri de cazare în camere de 2 locuri;
– O camera de baie;
– WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește germana, engleza.
Satul Șarul Dornei:
Buznea Doina
– casa are o suprafață de 60 mp,
– Oferă 2 locuri de cazare într-o cameră de 2 paturi;
– O cameră de baie;
– WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașînă de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, engleza, italiana.
Schipor Margareta
– casa oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, italiana.
In satul Panacin :
Hunea Felicia
– casa are o suprafață de 80 mp.
– Oferă 6 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie;
– WC;
– Încalzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini ;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește engleza.
Odochianu Veniamin
– casa are o suprafață de 70 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie;
– 3 WC;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină despălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, engleza.
In satul Vatra Moldoviței :
Moraru Gheorghe
– casa are o suprafață de 200 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– 2 camere de baie ; 2 dușuri;
– 2WC;
– Încălzire;
– Telefon;
– Televizor;
– Mic dejun;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, germana, rusa.
Popiuc G. Mihai
– casa are o suprafață de 60 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie și una de duș;
– 2WC;
– Încălzire;
– Telefon;
– Televizor;
– Mic dejun;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza, germana.
Satul Mănăstirea Humorului :
Gheorghiță Maria
– casa are o suprafață de 100mp.
– Oferă 8 locuri de cazare; -o cameră de 2 paturi și 2camere de 3 paturi;
– O cameră de baie și una de duș;
– Wc;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceză, engleza.
Satul Poiana Stampei :
Florea Sevastian
– casa are o suprafață de 100 mp.
– Oferă 4 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– O cameră de baie și 2 dușuri;
– 2 Wc;
– Încălzire;
– Mic dejun;
– Telefon;
– Televizor;
– Mașină de spălat;
– Se acceptă câini;
– Casa are curte;
– Gazda vorbește franceza.
Anexa nr.2
Casa Moraru Laurenția din satul Iacobeni:
– casa are o suprafață de100 mp și oferă 7 locuri de cazare ; o cameră cu un pat și 2 camere cu 3 paturi;
– are o cameră de baie și una de duș, încalzire, WC, mașină de spălat;
– telefon și televizor;
– se acceptă câini;
– casa are curte;
– gazda vorbește germana;
– pensiune completă;
– excusii în zonă cu microbuzul marca “FIAT “
Casa Pop Iakob din satul Poiana Stampei:
– casa are o suprafață de 150 mp și oferă 20 de locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– 4 camere de duș, WC, încalzire, mașină de spălat;
– mic dejun;
– telefon, televizor;
– se acceptă câinii, casa are curte;
– gazda vorbește franceza, germana, engleza, italiana;
-echitație
– drumeții în zonă (pescuit,vânătoare).
Casa Chitriuc Elena din satul Putna:
– casa are o suprafață de 200 mp și oferă 14 locuri de cazare în camere cu două paturi;
– o cameră de baie și 2 de duș,3 WC-uri,încălzire, mașină de spălat;
– pensiune completă;
– telefon, televizor;
– se acceptă căinii, casa are curte;
– gazda vorbește franceza, germana;
– excursii la mănăstiri cu automobilul personal.
Casa Tarcă Cătălin din satul Vama:
– casa are o suprafață de 90 mp și oferă 10 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– 2 camere de baie și 2 de duș, 3 WC-uri, încălzire, mașină de spălat;
– demi-pensiune;
– nu se acceptă câinii, casa are curte;
– gazda vorbește franceza, engleza;
– excursii la mănăstiri.
Casa Lucan Virginia din satul Vama:
– are o suprafață de 100 mp și oferă 8 locuri de cazare;
– o cameră de baie, 2 WC-uri, încălzire, mașină de spălat;
– telefon, televizor;
– se acceptă câinii, casa are curte;
– gazda vorbește franceza;
– demi-pensiune;
– echitație.
Casa Moroșan Gheorghe din satul Vama:
– are o suprafață de 100 mp și oferă 10 locuri de cazare în camere de 2 locuri;
– o cameră de baie și un duș, 2 WC-uri, încălzire, mașină de spălat;
– se acceptă câinii, casa are curte;
– gazda vorbește franceza, engleza;
-pensiune completă;
-vânătoare ( obținerea permiselor de vânătoare ).
Casa Nicorescu din satul Vama:
– are o suprafață de 70 mp și oferă 8 locuri de cazare în camere cu 2 paturi;
– o cameră de baie, 2 WC-uri, încălzire, mașină de spălat;
– telefon, televizor;
– se acceptă câinii, casa are curte;
– gazda vorbește franceza;
– mic dejun;
– excursii în zonă cu automobil marca “ CIELO “.
Casa Pantiriu Alexandru din satul Vama:
– are o suprafață de 70 mp și oferă 12 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– o cameră de baie, 3 WC-uri, încălzire, mașină de spălat;
– telefon, televizor;
– pensiune completă;
– se acceptă câinii, casa are curte;
– camping , stână turistică.
Cabana Strugaru din satul Frumosu:
– are o suprafață de 100 mp și oferă 8 locuri de cazare: 2 camere cu un pat și 3 camere cu 2 paturi;
– o cameră de baie și una de duș, 2 WC-uri, încălzire, mașină de spălat;
– nu se acceptă câinii;
– telefon, televizor;
– mic dejun;
– gazda vorbește franceza, engleza.
Casa Ungureanu Vasile din satul Vama:
– are o suprafață de 100 mp și oferă 8 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– o cameră de baie și una de duș, WC, încălzire, mașină de spălat;
– pensiune completă;
– telefon, televizor;
– se acceptă căinii,casa are curte;
– gazda vorbește franceza, engleza.
Casa NICHIFOR din Vatra Moldoviței:
– are o suprafață de 80 mp și oferă 8 locuri de cazare în camere de 2 paturi;
– o cameră de baie și una de duș, 2 WC-uri, încălzire, masină de spălat;
– demi-pensiune;
– telefon, televizor;
– se acceptă câinii, casa are curte;
– gazda vorbește franceza, engleza, italina;
– expoziție de artă populară.
Vila "Ramona" din orașul Gura Humorului:
– proprietar Bolat Ioan; – are o suprafață de 320 mp și oferă 15 locuri: -2 camere cu un pat matrimonial, 3 camere cu canapea extensibilă, 3 camere cu 2 paturi;
– 3 camere de baie și 2 de duș, 4 WC-uri,încălzire, mașină de spălat;
– mic dejun;
– nu se acceptă câinii, casa are curte;
– gazda vorbește franceza engleza, rusa;
– parcare amenajată;
– excursii la mănăstiri cu microbuz “ FORD GALAXY “ sau “CIELO ‘“;
– telefon, fax, televizor, televiziune prin cablu;
– drumeții.
O ofertă de excepție o constituie “CRISTIAN HOUSE” din Gura Humorului, proprietar Rusu Constantin:
– are o suprafață de 500 mp și oferă 24 de locuri de cazare în camere de 1 pat și 2 paturi încadrate la categoria de patru stele;
– 4 camere de baie, 4 WC-uri, încalzire prin centrală cu gaz metan și sobe de teracotă, mașină de spălat;
– pensiune completă, fiecare masă minim 5 feluri de preparate specifice zonei;
-se acceptă câinii, casa are curte;
– sală de forță, sală de conferințe, garaj interior, sală de audiții muzicale, bibliotecă;
– centrală telefonică, telefon în fiecare cameră, fax, calculator 686 conectat la INTERNET, E-mail,televiziune prin cablu, sistem de climatizare computerizat, televizoare color în fiecare cameră;
– gazda vorbește franceza, engleza.
BIBLIOGRAFIE :
Bohatereț, V.M. – Finanțarea activităților de agroturism, comunicare științifică la simpozionul “Turismul rural românesc. Actualitate și perspectivă”,Ed. a II-a, Suceava, iunie 2000
Bran, Florina; Marin, D.; Simon, Tamara – Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, 1998
Bran, Florina; Simon, Tamara; Nistoreanu P. – Ecoturism, Ed. Economică, București, 2000
Catalogul fermelor și pensiunilor agroturistice din România realizat de ANTREC 1997
Colecția revistei "Adevărul economic"
Colecția revistei „Tribuna Economică”
Erwin, S. – Le developpement équilibré du monde rurale en Europe occidentale – Consiliul Europei, 1992
F. FLUTUREL – Mănăstiri din nordul Bucovinei, în Revista România Pitorească, nr. 6/1987
FLORINA BRAN ș.a. – Turismul rural , Ed. Economică, București, 1997
Gabriela Stănciulescu ș.a. – Tehnica operațiunilor de turism, Ed. ALL, București, 1995
Gavrilescu, D.; Giurcă Daniela – Economie agroalimentară, Ed. Expert, 2000
Gheorghiu, O. coord. – Îndrumar pentru turismul rural, Ed. Rentrop & Stranton, București, 1998
Hofstede, G. – Cultures and organisations, Hill Book Company Europe, London, 1991
ION TALABA – Turism în Carpații Orientali, Ed. pentru Turism, București, 1991
IULIAN BERBECARU – Strategia promoțională în turism, Editura Sport-Turism, București
MIRCEA T. BOGDAN – Prestări de servicii agroturistice, 1996
Mitrache, Șt. și colab. – Agroturism și turism rural, Ed. Fax Press, București, 1996
Mohan, Gh.; Ardelean, A. – Ecologie și protecția mediului, Ed. Scaiul, București, 1993
Moldoveanu, M.; Miron, D. – Psihologia reclamei, Ed. Libra, București, 1995
Monet, F. – Le tourisme rural, Editions France Agricole, Paris, 1996
N. BARBU, L. IONESI – Obcinile Bucovinei, Ed. Sport-Turism, București, 1987.
Nistoreanu, P. – Turismul rural o afacere mică cu perspective mari, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999
PAUL L. GERSON – Public relations, Ed. Fernand-Nathan, Bruxelles
R. MICIU – Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Sylvi, București, 1995
Stugren, B. – Ecologie teoretică, Ed. Sarmis, Cluj-Napoca, 1994
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul Rural In Romania pe Exemplul Obcinele Bucovinei (ID: 168378)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.