Turismul Rural In Jud Vrancea

Economie

Turismul Rural In Jud Vrancea

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Introducere

Capitolul I al lucrării de licență va fi intitulat „Aspecte conceptuale și metodologice privind turismul rural”. În acest capitolul vor fi prezentate aspectele teoretice privind definirea, caracteristicile și particularitățile spațiului rural și a așezărilor rurale. Se va crea definirea imaginii satului românesc prin prezentarea celor cinci zone principale ale României din punct de vedere al turismului rural.

În capitolul II, ce se va numi „Coordonatele dezvoltării turismului în județul Vrancea”, vor fi prezentate resursele naturale și antropice care contribuie la dezvoltarea turismului rural și nu numai, principalele forme de turism practicate în acest județ, infrastructura și circulația turistică din zonă și propuneri pentru dezvoltarea turismului în județul Vrancea.

În capitolul III, intitulat „Perspectivele dezvoltării turismului rural în județul Vrancea”, vor fi descrise principalele inițiative pentru dezvoltarea turismului rural realizate fie de Consiliiul Județean, fie de primăriile locale alături de Consiuliul Județean, fie de organizații non-guvernamentale. Majoritatea inițiativelor au fost realizate cu fonduri europene. De asemenea în cadrul acestui capitolul vom realiza un plan de dezvoltare a turismului rural prin crearea unei mărci proprii a județului Vrancea și pentru a valorifica potențialul turistic natural și antropic al zonelor rurale din județ. Acest plan va fi creat în continuare inițiativelor deja dezvoltate și finalizate

Lucrarea de licență se va încheia cu capitolul IV, intitulat „Concluzii și propuneri”, în care se vor prezenta concluziile rezultate în cadrul studiului efectuat și propunerile sintetizate privind planul de dezvoltarea a turismului rural în județul Vrancea.

Cap. 1. Aspecte conceptuale și metodologice privind turismul rural

Turismul rural s-a impus încet, dar sigur, în special în țările dezvoltate din punct de vedere economic, după jumătatea secolului XX. Turismul în spațiul rural a fost și este din ce în ce mai apreciat și solicitat de oamenii ce trăiesc și muncesc în condițiile austere ale marilor orașe, dar nu numai. Fiind cunsocut drept un produs ce elimină stresul, turismul rural reprezintă o posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce este pur, nepângărit de om și curat – o reîntoacere la origini, oricând plăcută și relaxantă. Turismul rural nu are drept scop doar păstrarea culturii moștenite, ci și ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale și, în același timp, reducerea fenomenului de migrare.

Conceptele de turism rural diferă de la țară la țară, în ceea ce privește spațiul de cazare oferit și activitățile pe care le implică. Există o varietate de termeni care descriu activitatea turistică în zonele rurale: agroturism, turism la fermă, turism rural, turism alternativ, turism de odihnă și mulți alți termeni, cu numeroase înțelesuri în diferite țări. În Finlanda, de exemplu, turismul rural înseamnă închirierea unor cabane. În Ungaria este utilizat termenul de „turism la sat”. În Olanda, turismul rural înseamnă, în principiu, camparea la ferme care au în serviciile oferite rute cum ar fi: ciclismul, plimbări cu caii. În Slovenia se practică cel mai des turismul la fermele diferitelor familii, unde turiștii locuiesc fie cu familia de fermieri, fie în case de oaspeți, iar în Grecia, turismul rural presupune cazarea în camere mobilate în stil tradițional, cu mic dejun specific zonei.

1.1. Definirea turismului rural

Privit în ansamblu, turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, de activități, sporturi, festivități și distracții desfășurate într-un mediu tipic rural. Cu toate acestea o definiție cât mai exactă a termenului de turism rural, care să fie utilizată în mod unitar pe tot continentul european, nu a fost elaborată.

Un prim enunț, acceptat de marea majoritate a actorilor din lumea turismului rural, afirmă că: „Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural”.

Al doilea enunț, ce eludează aspectul geografic, afirmă că: „Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman”.

Această definiție așează față în față turismul rural cu activitatea turistică ce se desfășoară în zonele de litoral, în cele urbane sau în cele destinate sporturilor de iarnă, în care turiștii exclud aproape orice relații semnificative cu populația locală ce constituie mediul ambiant uman.

Însă cea mai concludentă și utilizată definiție este cea a Organizației Mondiale a Turismului. În accepțiunea organizației și a mai multor organizații europene de turism rural, turismul rural este „o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice”.

Această definiție are la o bază o serie de caracteristici specifice activităților de turism rural:

localizarea în zonele rurale;

infrastructura rurală;

construirea produsului turistic bazat pe trăsăturile lumii rurale (contact cu natura, tradiții, organizarea și practicile tradiționale);

caracterul tradițional (păstrarea funcționalității rurale și conservarea modului de trai rural);

diversitatea formelor de prezentare în funcție de: mediul rural, mediul economic, istoric și cultural.

Turismul rural și agroturismul sunt două noțiuni ce pentru mulți înseamnă același lucru, însă turismul rural este un concept care acoperă activitatea turistică desfășurată și condusă de populația locală și bazată pe potențialul natural și antropic local, în timp ce agroturismul este o parte a turismului rural, cuprinzând activitatea turistică propriu-zisă: cazare, circulație turistică, derularea programelor, prestarea de servicii de bază suplimentare, cât și activitatea economică practicată de gazdele turiștilor. Această formă specifică de turism rural este practictă de micii proprietari din zonele rurale, de obicei ca activitate secundară, activitate desfășurată în gospodăria proprie rămânând principala ocupație și sursă de venit. Ambele noțiuni se încadrează în noțiunea mai generală de „turism verde”.

Turismul verde, numit și „turismul dulce” datorită impactului mai redus asupra mediului ambiant, reprezintă un concept ce înglobează noțiunile de ecoturism și turism rural, fiind și alternativ la turismul tradițional. Acest termen este folosit pe teritoriul Uniunii Europene, dar și în afara acesteia. Folosirea culorii-simbol – verde – are rolul de a diferenția această formă de turism de celelalte, cum sunt: „turismul alb” (sporturile de iarnă), „turismul albastru” (la mare) și așa numitul „turism al luminilor” (turismul urban). A fost aleasă culoarea verde tocmai pentru că se află în sincronie cu zona rurală. Turismul verde era definit drept o activitate turistică practică în zonele de provincie, dar și în zonele slab populate, în zonele de coastă mai puțin implicate în activități de turism, ca și în unele zone montane ce nu au o destinație specială privind sporturile de iarnă.

1.2. Particularitățile turismului rural

Turismul rural se bazează pe potențialul spațiului rural, pe oameni și produse specifice locului care trebuie să se adapteze cerințelor pieței turistice, trebuie să-și amenajeze gospodăriile pentru a fi la nivelul standardelor de calitate dorite de turiști și să pună în evidență tradițiile culinare specifice.

Potrivit formelor de manifestare și practicii internaționale putem enunța unele trăsături ale turismului rural cum ar fi:

apropierea de mediul înconjurător și de natură;

absența mulțimii;

liniște;

folosirea durabilă a resurselor turistice (conservare);

reducerea consumului și risipei de resurse turistice;

menținere diversității naturale, culturale, sociale a spațiului rural;

un mediu ambiant „nemecanizat”;

contacte personale;

senzația de continuitate, de retrăire a unei istorii, vie și trainică;

posibilitatea de a cunoaște îndeaproape locuri și oamenii acelor locuri;

șansa integrării în comunitate pe perioada sejurului;

caracterul tradițional;

ruralitatea ca scală (din punctul de vedere al arhitecturii clădirilor și amenajărilor, conservându-se infrastructura rurală).

Spațiul rural, prin componentele sale, satisface o paletă largă de motivații:

reîntoarcerea la natura nealterată, motivație valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, statut social, rezultat al trebuinței de conservare, confort fizic și spiritual, fapt ce demonstrează că omul secolul XXI nu se poate rupe de origini, iar contactul său cu mediul rural are ecouri mari în sufletul său;

cunoașterea și adeziunea temporară la grupurile de apartenență specifice zonelor rurale. În acest cadru, turistul își recapătă condiția de membru al comunității participând la diferite activități specifice mediului rural;

cunoașterea, înțelegerea și elaborarea contactului nemijlocit cu folclorul, cu tradițiile și obiceiurile populare ce transformă vacanțele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi cunoștințe, astfel turiștii ieșind din monotonia și rutina activităților cotidiene;

motivații estetice ce decurg din nevoia de frumos, puritate, armonie, naturalețe;

odihnă, recreere, cură de aer;

sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, drumețiile.

După maniera în care ele sunt constituite, distingem mai multe tipuri de produse turistice solicitate de către turiști:

produsele turistice alcătuite de turistul însuși plecând de la elementele constitutive ale vacanței pe care și-a planificat-o (de exemplu: campingurile de la litoral);

produsele turistice aranjate dinainte de către mediul de primire (cazul fermelor ce oferă servicii de cazare și masă, precum și posibilitatea practicării pescuitului, echitației);

produsele turistice alcătuite de un profesionist în turism pentru clientela sa (de exemplu: sejururilor organizate de agențiile de turism);

produsele turistice de tipul „all-inclusive”.

Dintre structurile de primire ale turismului rural, cele mai cunoscute variante sunt:

pensiuni turistice rurale;

moteluri;

campinguri;

taberele școlare și de creație artistică;

satele de vacanță.

Pe plan european, turismul rural a devenit din ce în ce mai popular. Franța reprezintă una dintre cele mai cunoscute țări din Europa pentru practicarea turismului rural, urmată de Austria și Germania.

1.3. Turismul rural românesc

În România, turismul rural a devenit mult mai popular o dată cu inițiativele Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC). ANTREC este o organizație neguvernamentală și nonprofit înființată prin programul PHARE al Uniunii Europene, devenind pilonul principal al relansării turismului rural românesc.

În țara noastră se pot distnge cinci zone principale, în care se promovează turismul rural:

Moldova și Bucovina;

Dobrogea, Muntenia și Oltenia;

Maramureș;

Crișana și Banat;

Transilvania.

Toate aceste regiuni reprezintă zone de interes pentru turiștii români și străini care preferă vacanțe într-un mediu rural românesc.

Bucovina este printre cele mai atractive și frecventate zone turistice din România. Fiind tărâmul unde istoria se împletește cu legenda, Bucovina păstrează mărturii ale prezenței omului din cele mai îndepărtate vremuri prin mormintele de incinerație scoase la lumină la Zvoriștea și descoperirile arheologice din Siliștea Scheii, Suceava, Bosanci, Probota și Dolheștii Mari ce atestă existența unor așezări tracice și dacice bine conturate. Meleagurile bucovinene sunt cunoscute și pentru renumitele mănăstiri ctitorite de foștii mari domnitori și boieri moldoveni, fiecare cu o culoare specifică : Moldovița (galben), Voroneț (albastru), Humor (roșu) și Sucevița (verde). Bucovina este cunoscută pentru folclor, costume, mobilier, olărit, tapițerii și covoare. Meșteșugarii continuă tradițiile moștenitcare preferă vacanțe într-un mediu rural românesc.

Bucovina este printre cele mai atractive și frecventate zone turistice din România. Fiind tărâmul unde istoria se împletește cu legenda, Bucovina păstrează mărturii ale prezenței omului din cele mai îndepărtate vremuri prin mormintele de incinerație scoase la lumină la Zvoriștea și descoperirile arheologice din Siliștea Scheii, Suceava, Bosanci, Probota și Dolheștii Mari ce atestă existența unor așezări tracice și dacice bine conturate. Meleagurile bucovinene sunt cunoscute și pentru renumitele mănăstiri ctitorite de foștii mari domnitori și boieri moldoveni, fiecare cu o culoare specifică : Moldovița (galben), Voroneț (albastru), Humor (roșu) și Sucevița (verde). Bucovina este cunoscută pentru folclor, costume, mobilier, olărit, tapițerii și covoare. Meșteșugarii continuă tradițiile moștenite din generație în generație. Măștile, costumele tradiționale, ouăle vopsite, obiectele din lemn sculptate, broderiile și covoarele sunt încă elemente ale vieții cotidiene bucovinene.

În Moldova se găsesc cele mai pitorești zone din România, cum ar fi Cheile Bicazului, Pietrele Doamnei (emblema Munților Rarău), „Codrii de aramă” și „Pădurea de argint” de la Văratec, zonele montane și deluroase: Andreișu de Sus, Vintileasca, Neruja, cascadele Duruitoarea și Putna. Moldova se diferențiază de celelalte regiuni turistice ale României prin misterioasele mănăstiri decorate pe pereții exteriori cu fresce unice în lume pictate de mari artiști români ca Nicolae Grigorescu (Mănăstirea Neamțului), Ștefan Luchian (Mănăstirea Durău). De asemenea, Moldova mai este cunoscută pentru obiceiurile și tradițiile ce s-au transmis din generație în generație. Datinile de Crăciun, Paște, Anul Nou, Mărțișor, nuntă, sunt respectate cu sfințenie de moldoveni pentru că acestea sunt moștenirile lăsate de strămoși. Moldova este cea mai importantă zonă viticolă a României. Cele mai importanate podgodrii sunt: Huși (Vaslui), Cotnari (Iași), Panciu și Odobești (ambele din Vrancea).

Dobrogea include două unități naturale: Podișul Dobrogei cu Munții Măcin care sunt cei mai vechi din România și Delta Dunării, unică în lume prin fauna și flora sa. De asemenea, peșterile din această regiune sunt deosebit de frumoase: peștera Limanu este singura peșteră labirintică din România, în galeriile ei aflându-se picturi religioase și altare păgâne, peștera Liliecilor și La Adam. Lipovenii din Dobrogea știu să picteze icoane pe lemn, iar femeile sunt țesătoare iscusite. Nu orice are îndemânarea dobrogenilor la împletitul cu răchită și papură. În Dobrogea, întâlnim obiceiuri care s-au păstrat din vremuri de demult și încă mai sunt practicate: Olaria (practicată în sâmbăta de Florii și constă în aprinderea pe dealuri a unor focuri din resturi vegetale), Paparuda (se practică în a treia zi de Paște și constă în stropirea unui alai de tinere sau femei bătrâne, iar acestea dansează pentru ploaie).

În Muntenia, vizitatorii pot întâlni în zonă peisaje naturale foarte variate, de la cele de luncă, la depresiuni, dealuri înalte și munți. O mare atracție o constituie Munții Bucegi, urmată de Masivul Piatra Craiului ce deține cel mai spectaculos peisaj de creastă calcaroasă din țară.

Oltenia este cunoscută ca a doua zonă din țară, după nordul Moldovei, ca număr de mănăstiri și biserici ( Mănăstirea Clocociov, Mănăstirea Tismana, Mănăstirea Dintr-un Lemn). În pereții verticali ai Munților Parâng apa a sărat de-a lungul anilor un număr mare de chei și defilee spectaculoase (Cheile Sohodolului, Cheile Oltețului, Cheile Bistriței). În zona Olteniei există numeroase case țărănești lucrate cu multă măiestrie artistică, adevărate monumente de arhitectură în lemn și zidărie, ce au pridvor, porți monumentale din lemn de stejar si specificul mobilier țărănesc. Aceeași vocație pentru frumos o au și pentru ceramica populară (Centrul de olari de la Horezu), arta țesutului de covoare și portul popular.

Maramureșul este considerat de mulți sufletul satului tipic românesc. Cu așezările sale pitorești, dealurile înverzite și câmpii pline de flori, Maramureșul concentrează tot ceea ce înseamnă viața la țară. Una dintre cele mai frumoase părți ale culturii maramureșene o constituie patrimoniul de obiecte de artizanat: ceramica, icoane pe lemn și sticlă, costume populare. De asemenea, bisericile de lemn sunt reprezentative pentru această regiune, aici aflându-se cea mai înaltă biserică din lemn – Biserica Săpânța-Peri.

Transilvania este bogată în arta populară, tradiție ospitalitate, mitologie și legendă. Orașele istorice, medievale, topesc cultura celor 3 civilizații: cultura română, maghiară și săsească. În satele din regiune, încă se păstrează tradițiile și obiceiurile sășești, arhitectura populară din lemn, piatră sau combinate, portul popular, dansurile și jocurile tradiționale, arta obiectelor de artizanat.

Pe teritoriul României pot fi identificate mai multe tipuri de sate în care se practică turismul rural în funcție de principalele motivații care determină deplasarea turiștilor în aceste zone:

satele peisagistice și climaterice se caracterizează prin prezența unui cadru natural atractiv cu elemente de potențial turistic numeroase și variate. (Vama Veche, Tismana, Botiza, Brădeț);

satele balneare susțin turismul balnear de importanță locală (Zizin, Coștiul, Săcelu);

satele turistice pentru practicarea sporturilor sunt specifice zonelor montane (Fundata, Gărina);

satele turistice pastorale sunt satele de munte în care localnicii se ocupă cu creșterea oilor șia a vitelor, și care pot atrage turiști prin meniuri bazate pe produse lactate (Prislop, Jina);

satele pescărești și de interes vânătoresc oferă și organizează diferite forme de agrement speciale pentru turiști: pescuit, vânătoare, safari (Gurghiu, Ciocănești, Sfântu Gheorghe (Deltă) );

satele turistice de creație artistică și artizanală atrag turiștii atrași de arta tradițională (Cordun, Săpânța, Marginea);

satele etnofolclorice (Curtișoara, Vama, Rășinari);

satele cu obiective de interes științific dispun de diferite tipuri de rezervații naturale (Sadova, Chiuzbaia);

satele cu monumente istorice, de artă și arhitectură cu valoare de excepție (Horezu, Tismana, Feldioara);

satele turistice pomiviticole unde principala activitatea este cultivarea pomilor fructiferi și a viței-de-vie (Cotnari, Agapia, Recaș).

România este situată în Europa, la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord și aproximativ la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și Munții Ural. Teritoriul țării noastre este format în proporții egale din munți, dealuri și podișuri, câmpii și lunci, respectând din acest punct de vedere regulile echilibrului și armoniei.

România are un capital natural deosebit: păduri nefragmentate, peste o treime din populația de urși, lupi și linx din Europa, paradisul unic al păsărilor din Delta Dunării, peste 12.000 de peșteri și nu în ultimul rând, tradiții locale autentice.

Țara noastră are mari posibilități de dezvoltare a turismului în spațiul rural, iar practicarea acestuia este necesară în etapa actuală. Veniturile realizate din această activitate pot contribui substanțial la ridicarea nivelului de trai și civilizație, la fixarea tineretului în localitățile locale.

Numeroși specialiști în turism rural au identificat România ca fiind o țară cu potențial deosebit în ceea ce privește dezvoltarea turismului rural ca o sursă de venit importantă pentru bugetul țării. Cu toate acestea, turismul rural în România este încă într-o fază incipientă, mai ales pentru că autoritățile românești nu recunosc importanța și potențialul acestui tip de turism, continuând să sprijine investiții majore în turismul clasic, de masă.

Bibliografie

Cândea, M. – Curs Turism rural, ed. Universitară, București, 2007

Stănciulescu, G. – Lexicon de termeni turistici, ed. Oscar Print, București, 2002

Candrea, C. – Curs Ecoturism și turism rural, ed. Universității Transilvania, Brașov, 2012,

Nistoreanu, P. – Ecoturism și turism rural, ed. ASE, București, 2003

Cândea, M., Erdeli, G., Peptenatu, D., Șimon, T. – Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, ed. Universitară, București, 2003

Duțu, M. – Dreptul mediului.Tratat.Abordare integrală, vol II, ed. Economică, 2003

Minciu, R.E. – Rezumat teză de doctorat, Dezvoltarea turismului rural din perspectiva formării și perfecționării profesionale a resurselor umane

Cândea, M., Erdeli, G., Peptenatu, D., Șimon, T. – Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, ed. Universitară, București, 2003

http://www.romanianmonasteries.org/ro/bucovina (consultat la data de 11.12.2013)

http://obiective-turistice.romania-tourist.info/obiective-turistice-moldova (consultat la data de 11.12.2013)

http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/2338419-comorile-subterane-ale-dobrogei (consultat la data de 11.12.2013)

http://www.info-delta.ro (consultat 11.12.2013)

Panea,N. – Folclor literar românesc. Pâinea, vinul și sarea.Ospitalitate și moarte, ed. Scrisul Românesc, 2005

http://www.inromania.info/muntenia.html (consultat la data de11.12.2013)

http://www.romanianmonasteries.org/ro/bucovina (consultat la data de 11.12.2013)

http://www.turismland.ro/zona-turistica/oltenia/manastiri-oltenia/ (consultat la data de 13.12.2013)

http://www.ruraltourism.ro/maram/html/marro.html (consultat la data de 13.12.2013)

http://www.taifasuri.ro/taifasuri/religie/1173-cea-mai-inalta-biserica-de-lemn-din-lume-sapanta-peri.html (consultat pe data de 13.12.2013)

Cândea. M., Bran. F. –Spațiul geografic românesc , Editura Economicǎ, București, 2001

Cap. 2. Coordonatele dezvoltării turismului în județul Vrancea

Vrancea este un județ ce face parte din regiunea istorică Moldova (la Nord de râul Milcov) și din regiunea istorică Muntenia (la Sud de râul Milcov) din România. Județul se învecinează la Nord-Est cu județul Vaslui la Est cu județul Galați, la Sud-Est cu județul Brăila, la Sud cu județul Buzău, la Vest cu județul Covasna și la Nord cu județul Bacău.

Județul Vrancea este cuprins între coordonatele geografice 45°23ʹ și 46°11ʹ latitudine nordică și 27°32ʹ longitudine estică, fiind situat în partea de Sud-Est a țării, la curbura Carpaților Orientali.

Tabel1. Date generale ale județului Vrancea

Sursa: http://www.cjvrancea.ro/despre-judetul-vrancea-51/

Prin poziția sa în teritoriu, Vrancea se află de-a lungul unor importante artere rutiere și feroviare care fac legătura între Sudul țării, respectiv capitala București, și Nordul Moldovei.

Principala cale rutieră de acces către municipiul Focșani este drumul european E85 București – Suceava, care traversează județul Vrancea. Județul este străbătut și de tronsonul principal de cale ferată care unește Moldova cu Muntenia. Vrancea asigură, prin rețeaua de drumuri rutiere, cea mai rapidă cale de acces spre Transilvania (DN 2 D – Ojdula, DN 11 A – Oituz) sau spre Republica Moldova (DN 24).

Județul Vrancea se caracterizează prin existența diferitelor forme de relief, de la munți și dealuri subcarpatice, la câmpie și luncă, și este completat de locurile și monumentele istorice ce fac din acest județ un adevărat tezaur al civilizației și culturii populare transmisă „din tată-n fiu”.

2.1. Prezentarea potențialului turistic și a formelor de turism

Poziția georgrafică, precum și cadrul natural și cel cultural-istoric al județului Vrancea favorizează diferitele forme de turism: de circulație, de recreere, cultural, rural, de vânătoare și pescuit, agromontan și de weekend.

Turismul de recreere se practică în special în zona montană a județului și este favorizat de climatul blând, mediul înconjurător nealterat de om si nepoluat, peisajele pitorești ce duc turistul pe un alt tărâm, pe tărâmul din poezia „Miorița”.

Turismul practicat în zona rurală a bazinului Putna este un turism rural ce include în special agroturismul, fie că este practicat în zone cu atractivitate turistică mare, cum ar fi stațiunea Lepșa, fie doar în anumite localități turistice, motivația principală a turiștilor fiind evadarea din cotidianul urban, întărită de frumusețea peisajului și aerul nepoluat din această zonă, precum și multitudinea valorilor culturale păstrate intacte în gospodăriile țărănești.

Turismul cultural se practică atât organizat, cât și individual, de-a lungul traseelor marcate, datorită valorilor culturale deosebite întâlnite de-a lungul acestora (case memoriale, muzee, mănăstiri, biserici). Cele mai importante trasee sunt:

Traseul I. Așezări monahale din județul Vrancea cuprinde obiectivele următoare: Mănăstirea Rogozu, Mănăstirea Recea, Mănăstirea Vărzărești, Mănăstirea Cotești, Mănăstirea Dălhăuți.

Traseul II. Drumul de glorie al armatei române din 1917 cuprinde următoarele obiective: Mausoleul Eroilor Focșani, Statuia Victoriei – Tișița, Mausoleul Eroilor Mărășești, Mausoleul Eroilor Mărăști, Mausoleul Eroilor Soveja.

Traseul III. Drumul Vinului Vrancea: Beciul Domnesc Panciu și Beciul Domnesc Odobești.

Potențialul turistic al județului Vrancea are două componente: natural și antropic.

2.1.1. Potențialul turistic natural

În spațiul munților Vrancei există numeroase habitate compacte, populate de carnivore mari, cum ar fi lupul, ursul și râsul, fiind al doilea areal ca areal din țară după numărul exemplarelor. Ariile protejate ale județului susțin menținerea integrității habitatelor și a unor specii și monumente ale naturii cum ar fi: pisica sălbatică, vidra, papucul doamnei. Vegetația Vrancei este foarte diversificată, de la flora și arborii din zona montană și subcarpatică, la flora, arborii și arbuștii din zonele de șes.

Fauna munților vrânceni este tot atât de bogată ca vegetația. Cerbul este cel mai des întâlnit pe culmile munților, ursul este prezent în aceleași zone,mai frecvent pe Zboina Neagră, Zboina frumoasă, Văile Tișiței. Alte specii pe care le putem găsi sunt: lupul, râsul, vulpea, mistrețul, jderul, iepurele de câmp, capra neagră, dar și șopârla de munte, salamandra, termitele. De asemenea, fauna piscicolă este foarte bine reprezentată prin: păstrăv, lipan.

Eforturile pentru conservarea cadrului natural și a biodiversității s-au intensificat simțitor în ultimii ani. Acest lucru a dus la mărimea suprafeței totale a ariilor protejate din județul Vrancea. Acest spațiu trebuie bine valorificat, conservat și dezvoltat, astfel încât generațiile actuale și viitoare să se bucure de o mai bună calitate a vieții. În momentul de față, în Vrancea există 25 de arii protejate.

Una dintre cele mai mari și importante arii este Rezervația Naturală Tișița. Cuprinde cea mai mare parte a bazinului Tișiței, și se remarcă prin abundența speciilor de plante deosebite ( floarea de colț, papucul doamnei, barba ungurului, garofița de munte etc.). Relieful este caracterizat printr-o fragmentare puternică a ariilor stâncoase creându-se astfel zone extrem de accidentate, cu pereți verticali, dar și zone cu pantă redusă.

Cascada Putnei este o rezervație naturală în miniatură și reprezintă o altă atracție turistică a zonei. Are o lungime de aproximativ 80 de metri, iar apa se strânge într-un lac cu adâncimea de circa 12 metri. În prezent, Cascada Putnei este inclusă în Parcul Natural Putna Vrancea, zonă protejată de ACDB (Asociația pentru Conservare a Diversității Biologice).

Cascada Putnei sau Săritoarea Putnei este o arie protejată de interes național, rezervație naturală de tip geologic și peisagistic. Importanța Cascadei Putnei constă în caracterul peisagistic și hidromorfologic datorat atât cascadei actuale, cât și cascadei părăsite, rămasă suspendată pe malul stâng, deasupra Putnei, la aproximativ 250 de metri în aval de actuala cascadă, în urma proceselor tectonice.

Focul Viu de la Andreiașu de Jos (monument al naturii) este o arie protejată de interes național, este o rezervație naturală de tip mixt. Focul Viu de la Andreiașu de Jos reprezintă o zonă de interes geologic și peisagistic aflată în versantul drept al Milcovului.

Aria naturală este o suprafață deluroasă constituită din roci sedimentare (marne și gresii) și supusă unor alunecări de teren datorate defrișărilor excesive, în a cărei perimetru sunt semnalate emanații de gaze naturale (hidrocarburi) care se aprind spontan și ard singure.

Parcul Natural Putna Vrancea se suprapune sectorului central-nord-vestic al Munților Vrancei. Acest spațiu se înscrie grupei externe a Carpaților de Curbură, acoperind în totalitate bazinul hidrografic montan al râului Putna, la care se adaugă spre sud –vest masivele Mordanu și Goru. Parcul Natural Putna-Vrancea este desemnat Zonă de protecție cu rolul de reducere a barierelor antropice. În acest sens, statutul de sit Natura 2000 îi atribuie rolul de reducere a impactului negativ indus asupra populațiilor de carnivore mari din vestul județului Vrancea, determinat de constituirea unor bariere antropice.

2.1.2. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic al județului Vrancea se bazează pe fondul cultural-istoric al zonei. Analizând spațiul vrâncean, se poaate observa că acesta este păstrătorul și conservatorul unui inestimabil tezaur de monumente istorice , de arhitectură, ca și a unui veritabil patrimoniu etnofolcloric de o valoare și o puritate nemăsurabilă.

De o deosebită valoare istorică și artistică sunt cele 41 monumente memoriale închinate eroilor neamului; mausolee, monumentele de eroi, cimitire ale eroilor români și străini, luptătorii în războaiele de independență și de întregire a neamului, pentru apărarea independenței și suveranității naționale.

Județul Vrancea mai dispune de un bogat patrimoniu de artă plastică, reprezentată de "pictura pe lemn", începând încă din secolul al XIV -lea și până în secolul al XIX-lea, acesta demonstrând legăturile cu alte țări si curente culturale, care ajungeau până în mediul românesc și care erau exprimate prin icoanele aflate in monumentele de cult.

Arta populară a constituit de veacuri un mijloc de manifestare artistică a întregului popor. Varietatea obiectelor din lemn este foarte mare: vase de toate felurile, necesare în păstorit ( cupe de muls, lucrate cu mare măiestrie dintr-o singură bucată de lemn, vase din doage de brad cu ornamente realizate prin pirogravare, putine de bătut untul, coveți și "crinte" pentru frământat brânza), bâte ciobănești, cu crestături decorative, codiriști de bici. Însă din punct de vedere artistic cele mai valoroase rămân tiparele și păpușarele pentru caș, cu crestături ornamentale. Păpușile de caș uscat și afumat se agață uneori de meșter în grinda casei, constituind elemente decorative. Acestea sunt de două feluri: tipare rotunde cu care se presează cașul pe o singură față; păpușarele dreptunghiulare, duble, cu care se imprimă modulul cu două fețe al cașului. Astăzi încă se mai lucrează cu tipare pentru caș în unele sate din județul Vrancea, în special în cele din zonele montane unde principalul venit al gospodăriilor provine din comerțul produselor lactate tradiționale.
O altă categorie importantă este aceea a uneltelor folosite în industria casnică textilă: războiul de țesut, melita, vârtelnița, pieptenii, furca de tors.Prelucrarea fibrelor textile este o îndeletnicire tradițională, exclusiv feminină, practicată în toate satele vrâncene. Materialele folosite au fost cânepa, bumbacul și lâna, care era confecționată manual de către meșteșugari. Frumoasele țesături vrâncene pot fi văzute în fiecare casă, decorând chiar și interioarele moderne.

Folclorul reprezintă, în județul Vrancea, domeniul principal de afirmare a creativității populare și acest fapt se poate autentifica prin capodopera creației noastre populare – Miorița, care exprimă însăși esența spiritualității poporului nostru. Pentru perpetuarea tradiției folclorice și valorificarea superioar a creației populare, anual în ultima săptămână a lunii octombrie se desfășoară la Focșani "Festivalul Folclorului Vrâncean".

De un interes deosebit se bucură parada măștilor și a portului popular, care prilejuiește cunoașterea celor mai inspirate realizări din arta portului popular de la catrință țesută acum mai bine de un veac până la iile cusute în vremea noastră, dar păstrând nealterate liniile de o pură frumusețe ale creației tradiționale.

Portul popular este de o mare sobrietate, autenticitate și robustețe, păstrând o notă de eleganță și distincție. Costumul vrâncean are o ornamentație discretă și de efect. Portul popular ilustrează convingător autohtonia, continuitatea și unitatea cultural-etnografică a poporului nostru.

Resursele antropice cele mai reprezentative ale județului Vrancea sunt:

Beciul Domnesc Panciu – face parte dintr-un important traseu cultural din Vrancea. Beciul datează încă din secolul XVIII. Primele mențiuni scrise sunt însă din secolul XVI.

Biserica de lemn Cuvioasa Parachiva din Valea Sării – Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva din satul Mătăcina, comuna Valea Sării, , județul Vrancea a fost ridicată în anul1772.

Biserica din lemn din Câmpuri – Biserica cu hramul ,,Sfânta Paraschiva” este ctitorită de obștea satului Câmpuri pe la sfârsitul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea. Interiorul este înfrumusețat de pictura iconostasului, care poartă data de 1840, inscripționată pe icoană cu chipul Mântuitorului. Deși lacașul de la Câmpuri nu prezintă elemente decorative spectaculoase în exterior, acesta se remarcă tocmai prin modestia proporțiilor întâlnite la majoritatea monumentelor de arhitectură din lemn din județul Vrancea.

Biserca de zid din Scânteia este un monument istoric și de arhitectură religioasă. Biserica a aparținut unui schit construit în anul 1730 de familia Stămatinești și atrage atenția prin elementele arhitectonice de influență arabă care își au locul în construcția bolților și coloanelor integrate fiind stilului bizantin.

Mănăstirea Lepșa a fost întemeiată în anul 1774, când un ucenic al Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, ridica un schit. A fost refăcută între anii 1930-1936 după ce biserica veche a ars în 1929.

Teatrul Național Gh. Pastia, Focșani este un monumentul istoric, ce a fost construit din inițiativa lui Gh. Pastia, urmaș al unei familii înstărite din Focșani,;

Ateneul Gh. Pastia, Focșani;

Casa memorială a lui Duiliu Zamfirescu;

Mausoleul Mărăsești;

Mausoleul Soveja;

Casa Vrâncioaia;

Complexul Muzeal Vrancea, Crângul Petrești.

Județul Vrancea are un potențial turistic natural și antropic foarte mare. Orice turist poate vizita și face orice, de la plimbări pe munți, la vizionarea animalelor sălbatice în una din ariile protejate, de la plimbări culturale, la “cultura” famiilor țărănești. Vrancea este o oază de liniște, un loc unde uităm de nevoi, de obligații, e un loc unde ne contobim cu natura.

2.2. Infrastructura turistică

Infrastructura turistică include unități de cazare, unități de alimentație publică, unități de agrement, căi și mijloace de transport turistic.

Tabel 2. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică la nivelul județul Vrancea

Sursa: DJS Vrancea – Anuar statistic 2012

În ultimii doi ani, numărul unităților de cazare s-a mărit, de la 57 la 70 în 2010, respectiv 2011. Se observă o reducere a unităților de tip pensiuni rurale, pensiuni urbane și hoteluri. În 2010, pensiunile rurale erau cel mai des întâlnite forme de unitate de cazare.

Tabel 3. Capacitatea de cazare turistică existentă în județul Vrancea și capacitatea de cazare turistică în funcțiune în județul Vrancea

Sursa DJS Vrancea – Anuar statistic 2012

După cum se poate observa în tabelul 3, în ultimul an studiat începe să scadă atât capacitatea de cazare turistică existentă, cât și cea în funcțiune. Până în anul 2010, unitățile de cazare au început să se înmulțească datorită boom-ul economic, dar încep să scadă vertiginos datorită crizei financiare în care ne aflăm.

Tabel 4. Indicele de utilizare netă a capacității în funcțiune din județul Vrancea

Sursa: DJS Vrancea – Anuar Statistic 2012

2.3. Circulația turistică

Tabel 5. Numărul turiștilor cazați și numărul înnoptărilor în unități de primire turistică din județul Vrancea

Sursa: DJS Vrancea – Anuar statistic 2012

Din tabelul 5 se observă faptul că pentru ultimii 2 ani ai perioadei studiate numărul de turiști cazați la nivelul județului Vrancea este în creștere. Pentru anul 2009 numărul turiștilor cazați este de 26.391 de persoane reprezentând cel mai mic număr de turiști din perioada studiată. Cel mai mare număr de turiști este înregistrat în anul 2010, respectiv 29.163 de persoane. Tendința clară identificată este de creștere a numărului de turiști la nivelul întregului județ.

Tabel 6.Sejurul mediu la nivelul județului Vrancea

Sejurul mediu a fost calculat ca raport între numărul de înnoptări și numărul de turiști sosiți, într-un an calendaristic și se poate observa din aceste calcule că durata sejurului mediu a înregistrat variații de la un an la altul, în 2011 față de 2007 diferența fiind de aproximativ cu o zi mai puțin. În ceea ce privește șederea turiștilor străini, lucrurile sunt puțin diferite. Se pot observa ușoare creșteri ale sejurului mediu în județul Vrancea, însă diferențele sunt destul de mici (jumătate de zi).

2.4. Inițiative pentru dezvoltarea turismului

Valoarea deosebită a potențialului turistic vrâncean, cât și a stadiul actual de valorificare al acestuia, permit conturarea unor direcții principale de dezvoltare a turismului având în vedere estimările facute cum că tot mai mulți turiști vor fi interesați de județul Vrancea. Acestea se pot fi concentrate în strategii pe termen mediu si lung, având ca scop integrarea produsului turistic vrâncean în viitoare programe turistice naționale și internaționale.

Cu o modernizare radicală a infrastructurii în general și cu precădere a căilor de circulație rutieră, a rețelelor de alimentare cu energie electrică, apă și canalizare, vor putea fi promovate formele de turism și produse turistice noi, după cum urmează:

turism montan în masivele muntoase Soveja, Tulnici- Lepșa și Jitia-Vintileasca;

turism balnear prin îmbunătățirea condițiilor de cazare, a gradului de confort în general în stațiunea Soveja;

înființarea stațiunii de interes local Vizantea prin valorificarea bioclimatului și a apelor minerale;

înființarea stațiunii de agrement Tulnici-Lepșa;

turismul stiințific prin reluarea legăturilor și protocoalelor cu Universitatea Al.I.Cuza Iași. Se urmărește valorificarea stiințifică a posibilităților rezervațiilor naturale ale județului;

se vor lărgi baza materială, activitățile și serviciile turismului rural astfel încât fiecare din localitățile etno-folclorice să devină un centru turistic.

dezvoltarea și modernizarea structurilor turistice;

lansarea și exploatarea în folosul comunităților rurale a programelor turistice promovate de Asociația județelor de munte;

înființarea cadrului instituțional adecvat pentru asigurarea accesului unui număr tot mai mare de turiști.

Județul Vrancea dispune de toate resursele necesare de a dezvolta mai multe forme de turism, însă lipsa interesului localnicilor si autorităților au pus acest județ spre goana după îmbogățire subită.

Bibliografie

*** http://www.cjvrancea.ro/despre-judetul-vrancea-51/ (consultat la data de 20.02.2014)

*** http://www.travelworld.ro/judetul/vrancea.html (consultat la data de 20.02.2014)

*** http://www.vrancea.djc.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=3466 (consultat la data de 20.02.2014)

*** http://www.vranceaturistica.ro/ (consultat la data de 20.02.2014)

Giurgea, E. – Vrancea.Ghid turistic, ed. Sport Turism, București, 1977

*** http://apmvn.anpm.ro/arii_naturale_protejate_in_judetul_vrancea-828 (consultat la data de 20.02.2014)

***http://apmvn.anpm.ro/rezervatia_naturala_tisita-1334 (consultat la data de 20.02.2014)

*** http://www.biodiversitate.ro/rezervatia-naturala-cascada-putnei-judetul-vrancea (consultat la data de 20.02.2014)

***http://apmvn.anpm.ro/rezervatia_naturala_cascada_putnei-1351 (consultat la data de 20.02.2014)

***http://apmvn.anpm.ro/rezervatia_naturala_focul_viu_de_la_andreiasu_de_jos-1571 (consultat la data de 20.02.2014)

***http://www.vranceaturistica.ro/index.php?option=com_k2&view=item&layout=item&id=257&Itemid=84 (consultat la data de 20.02.2014)

***http://www.vranceaturistica.ro/index.php?option=com_k2&view=item&layout=item&id=281&Itemid=165 (consultat la data de 20.02.2014)

*** DJS Vrancea – Anuar statistic 2012

3. Perspectivele dezvoltării turismului rural în județul Vrancea

Dezvoltarea rurală a satului românesc a devenit o necesitate pentru economia națională. După evenimentele din anul 1989, satul românesc contemporan a trecut prin ample și profunde schimbări.

Cercetările privind dezvoltarea mediului rural sunt de actualitate deoarece populația ce locuiește la sat se confruntă cu probleme care necesită găsirea unor soluții viabile care să contribuie la îmbunătățirea considerabilă a condițiilor de viață și a motivării tinerilor de a aprecia și promova valorile, obiceiurile și tradițiile vieții la țară. Susținerea spațiului și a comunităților rurale este cu atât mai importantă cu cât poporului român are dorința și voința de a deveni în întregine unul european în adevăratul sens al cuvântului.

Zonele rurale, deși se confruntă cu provocări specifice în ceea ce privește creșterea locurilor de muncă și a durabilității în anii viitori, oferă reale oportunități prin potențialul lor de asigurare a condițiilor de recreere rurală și turism, atractivitatea lor ca loc de viață și muncă și rolul lor de rezervor de resurse naturale și de peisaje cu adevărat valoroase.

3.1. Analiza principalelor inițiative prntru dezvoltarea turismului rural în județul Vrancea

Atât valoarea deosebită a potențialului turistic vrâncean, cât și a stadiului actual de valorificare al acestuia, permit conturarea unor direcții principale de dezvoltare a turismului având în vedere estimările făcute cum că tot mai mulți turiști vor fi interesați de județul Vrancea.

Unul dintre cele mai importante proiecte implementate în județul Vrancea este numit „Vrancea turistică”. Acest proiect, depus de Consiliul Județean Vrancea, a fost finanțat de fondurile alocate Programului Operațional Regional 2007-2013. Valoarea totală a proiectului a fost de 590.604,96 lei din care 457.054 lei a reprezentat valoarea totală a cheltuililor eligibile ale proiectului, adică 388.495,90 lei valoarea eligibilă nerambursabilă finanțată din Fondul European pentru Dezvoltarea Regională, 54.846,48 lei valoarea eligibilă nerambursabilă finanțată din bugetul național și 13.711,62 lei contribuția Consiliului Județean la cheltuielile eligibile ale acestui proiect.

Proiectul a avut drept scop creșterea importanței turismului, ca factor de dezvoltare economică atât în județul Vrancea, cât și în Regiunea Sud-Est, prin promovarea produselor turistice specifice satelor montane vrâncene. Această promovare a început prin crearea unui site – www.vranceaturistica.ro – unde oricine poate afla tot ce dorește despre satele vrâncene, despre tradițiile și obiceiurile specifice zonei, despre ariile protejate din zonele montane, despre meștegurile transmise din tată-n fiu, despre activitățile obișnuite ale țăranilor și despre obiectivele culturale ce pot fi vizitate în acele zone.

Principalele comunități rurale ce fac parte din acest proiect sunt: Bolotești, Bîrsești, Negrilești, Vidra, Valea Sării, Nistorești, Vrâncioaia, Năruja, Nereju, Paltin, Spulber, Păulești și Tulnici. Toate acestea se diferențiază prin obiceiuri, meșteșuguri și peisaje, ce sunt unice și specifice zonei Țării Vrancei.

Un alt proiect important este „Țara Vrancei – Destinație de excelență europeană”. Acest proiect a fost depus de către Consiliul Județean Vrancea în cadrul proiectului-pilot „Destinații Europene de Excelență – turismul și moștenirea locală intangibilă”, lansat de Uniunea Europeană. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vrancea și ANTREC Sud-Est. Acest proiect are drept scop promovarea în plan național și european a valorilor locale, a potențialului turistic și a elementelor de unicitate pe care turistul le poate descoperi în fiecare dintre localitățile ce fac parte din această zonă: Vidra, Valea Sării, Năruja, Paltin, Spulber, Nereju, Vrâncioaia, Bârsești, Negrilești și Tulnici.

Promovarea în plan european al acestor zone va asigura atragerea de turiști și investitori și dezvoltarea mai multor forme de turism (prin integrarea zonei propuse ca destinație turistică de excelență într-un circuit turistic european): ecoturism, turism cultural, turism ecumenic, uval, de afaceri, balnear, turism rural și sportiv.

Grupul de acțiune locală „Țara Vrancei” a inițiat un proiect numit „GAL – Țara Vrancei”. Teritoriul acoperit de acest grup include 16 localități, majoritatea făcând parte din vechea provincie istorică „ Țara Vrancei”: Tulnici, Negrilești, Vizantea Livezile, Câmpuri, Răcoasa, Nistorești, Păulești, Bârsești, Vidra, Nereju, Paltin, Vrâncioaia, Spulber, Valea Sării, Năruja și o localitate care face parte din județul Covasna – Covasna.

Principalele obiective operaționale ale acestui proiect sunt:

Creșterea sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane și a factorilor de producție;

Creșterea valorii economice pădurilor tinând cont de rolul multifuncțional și managementul durabil al pădurilor din zona Țara Vrancei;

Creșterea competivității sectoarelor primare agricol și silvic, prin dezvoltarea relațiilor dintre producători și sectoarele de producție și comercializare, precum și adaptarea producției din punct de vedere calitativ și cantitativ la cerințele și nevoile consumatorilor;

Dezvoltarea activităților turistice în zona grupului de acțiune locală Țara Vrancei care să contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor, precum și la creșterea atractivității spațiului rural;

Îmbunătățirea condițiilor de viață pentru populație, asigurarea accesului la serviciile de bază și protejarea moștenirii culturale și naturale din spațiul rural în vederea realizării unei dezvoltări durabile;

Dezvoltarea durabilă a a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului locurilor de muncă și a veniturilor;

Îmbunătățirea competivității sectoarelor: agricol, silvic și alimentar, utilizarea durabilă a terenurilor agricole și protecția mediului, prin acțiuni de formare, informare și difuzare de cunoștințe inovative adresate persoanelor adulte care activează în aceste domenii.

Acest grup se ocupă cu promovarea patrimoniul natural, peisagistic și cultural, și contribuie la creșterea uniformă a culturii rurale tradiționale.

De asemenea, Consiliul Județean Vrancea a publicat în „Strategia de dezvoltare a județului Vrancea 2007-2013” principalele obiective de dezvoltare a turismului rural.

Primul obiectiv al dezvoltării județului și a turismului rural a fost îmbunătățirea infrastructurii fizice. Rețeaua densă de drumuri naționale care traversează județul pe axa est-vest este conectată transversal în mod satisfăcător doar în zona de câmpie – unde sunt localizate de asemenea centrele urbane ale județului – prin drumul European E85, care facilitează transportul rapid între localitățile din zona de est a județului. Buna dezvoltare a rețelei de drumuri naționale pe axa est-vest nu este complementată de o dezvoltare similară a rețelei de drumuri pe direcția nord-sud în zona colinară / sub-montană din vestul județului, drumurile naționale, județene și comunale din această arie fiind degradate semnificativ de acțiunea factorilor de risc natural. În conjuncție cu existența în această zonă a unor porțiuni de drumuri naționale închise circulației publice, această situație defavorabilă a drumurilor județene și comunale orientate nord-sud duce la dificultăți de acces și timpi mari de transport între localitățile rurale din această zonă, în ciuda densității ridicate de așezări, a importanței strategice, a potențialului economic ridicat și a atractivității turistice deosebite a acestei arii geografice.

În județ există grupări zonale de comune cu un grad ridicat de sărăcie și o slabă dezvoltare socio-economică, localizate în special în ariile cu o accesibilitate redusă. Îmbunătățirea rețelei de transport rutier este importantă, mai ales în zona de Sud și părți din zona sub-montană a județului, zone ce raportează cele mai mari rate ale indicatorilor ce definesc sărăcia. Investițiile în amenajarea drumurilor sunt dintre cele mai rentabile din punct de vedere socio-economic pentru că ajută atât la accesibilitatea mai ușoară a turiștilor în zonă Vrancei, cât și pentru o mai bună transportare a mărfurilor fără rute ocolitoare.

Anul trecut, 2013, Consiliul Județean în colaborare cu primăriile Cotești și Poiana Cristei a reabilitat și modernizat drumul DJ 205R, drumul ce face legătura dintre cele două comune. Acest proiect vizează creșterea nivelului calitativ al infrastructurii de transport din județul Vrancea, în vederea stimulării dezvoltării durabile a județului și a atragerii în circuitul economic al unor zone cu dezvoltare deficitară, refacrea sistemului rutier pentru un trafic de perspectivă, creșterea siguranței și a mobilității rutiere, reducerea costurilor de operare ale autovehiculelor și a timpului de deplasare și creșterea gradului de atractivitate și accesibilitate a zonei.

Deși termenul limită de terminarea a lucrărilor de asfaltare și modernizare a drumurilor județene și locale era decembrie 2013, multe din aceste lucrări nu s-au terminat, preconizându-se că în decursul acestui an acestea se vor finaliza.

Un alt obiectiv important ce apare în Strategia de Dezvoltare a județului este consolidarea și extinderea rețelei de arii protejate. Aceste arii se află în apropierea satelor montane vrâncene, iar prin extinderea acestora comunitatea locală își va putea îmbunătăți economia locală. Operațiunile orientative ale obiectivului sunt:

atragerea activă a specialiștilor pentru identificarea patrimoniului natural din siturile

rețelei Natura 2000 și din rețeaua județeană a ariilor protejate;

crearea de centre de informare;

identificarea de noi zone naturale de interes conservativ;

realizarea de planuri de management pentru zonele aparținând Rețelei Natura 2000 și a celorlaltor arii protejate;

demararea acțiunilor de încheieri de contracte pentru servituțiile de conservare, cu calcularea exactă a compensațiilor cuvenite;

activități de menținere și îmbunătățire a stării de conservare a habitatelor în ariile protejate;

activități privind menținerea și îmbunătățirea stării de conservare favorabilă a speciilor;

marcarea corespunzătoare, construcția de platforme de observare, achiziționarea de echipamente specifice activităților de management, monitorizare și supraveghere a ariilor naturale protejate, reabilitarea căilor de acces către și în interiorul ariilor protejate.

În acest sens, Consiliul Județean în parteneriat cu Primăria Tulnici a realizat un proiect prin care o echipă de specialiști-floră și specialiști-faună au actualizat informațiile referitoare la speciile și habitatele naturale de pe raza Parcului Natural Putna-Vrancea, au completat și îmbunătățit informațiile privind speciile de floră și faună sălbatică din Parcul Natural și structurarea acestora în conformitate cu standardele impuse la nivel național.

Managementul deșeurilor este un obiectiv important pentru dezvoltarea turistică rurală din Vrancea. Zonele rurale întotdeauna au fost afectate de aruncarea inadecvată a deșeurilor în apropierea albiilor râurilor și construirea ilegală și nepotrivită a gropilor de gunoi. Consiliul Județean Vrancea încearcă de câțiva ani să împiedice apariția acestor „fenomene”, însă cel mai de succes proiect a fost cel al implementării unor servicii de salubritate la sate. Pentru că poluarea apelor și a solului încă nu au fost stopate, Consiliul Județean propune:

extinderea și supravegherea colectării selective a deșeurilor gospodărești și campanii de informare cu privire la colectarea selectivă;

recondiționarea sistemelor de depozitare a deșeurilor menajere;

crearea condițiilor stimulative pentru eliminarea și/sau valorificarea deșeurilor de ambalaje, electrice și electronice, din construcții si demolări;

crearea condițiilor stimulative pentru recuperarea bateriilor și uleiurilor uzate;

extinderea contractuală cu servicii de salubrizare pentru zonele rurale;

crearea/modernizarea stațiilor de tratare și eliminare a deșeurilor si a apelor poluate;

Reducerea cantității deșeurilor periculoase (inclusiv spitalicești) și elaborarea unor tehnologii de eliminare în siguranță a acestora;

Reducerea drastică a compușilor organici volatili rezultați din procesele de incinerare a deșeurilor și din manipularea benzinelor în depozite și terminale;

extinderea facilităților pentru colectarea, stocarea și valorificarea rumegușului – campanii de conștientizarea în rândul persoanelor care lucrează în întreprinderi de prelucrare a lemnului cu privire la gradul de poluare al depozitelor necorespunzătoare de rumeguș, precum și cu privire la posibilitățile de valorificare a acestuia.

Un alt obiectiv cu aceeași importanță este managementul resurselor de apă. Operațiunile orientative ale acestui obiectiv sunt:

Modernizarea echipamentelor pentru alimentarea cu apă și reabilitarea stațiilor de tratare pentru apa potabilă;

Găsirea soluțiilor eficiente de distribuire a apei potabile în sistem centralizat și restrângerea treptată a alimentărilor individuale cu apă din subteran (eliminarea treptată a fântânilor și pompelor atât din gospodăriile satenilor, cât și cele de pe marginea drumului);

Acordarea unei ponderi mai mari alimentării cu apă din apele de suprafață;

Extinderea rețelelor de distribuție de apă potabilă și a sistemelor de canalizare;

Construcția / reabilitarea stațiilor de epurare a apelor uzate;

Construcția/ reabilitarea facilităților de epurare a nămolurilor;

Măsuri de protecție a apelor de suprafață și a pânzelor freatice împotriva poluării cauzate de utilizarea în agricultură a fertilizatorilor și a pesticidelor;

Amenajarea complexă (cu lucrări hidrotehnice) a bazinelor hidrografice torențiale și împădurirea terenurilor degradate (în scopul reducerii pierderilor de apă și a pagubelor cauzate de scurgerile torențiale).

Primăriile comunelor ce fac parte din programul „Vrancea turistică” au construit rețele de alimentare cu apă potabilă pentru satele din această zonă. Însă mulți țărani nu-și permit să se racordeze la apă.

Un alt proiect ingenios al Consiliului Județean Vrancea a fost înființarea unor structuri de Salvamont și amenajarea de posturi Salvamont. Acest proiect a fost finalizat în anul 2010. Serviciul de Salvamont își desfășoară activitatea în zonele montane ale Vrancei și îndeplinesc următoarele atribiții:

Organizează, desfășoară și coordonează activitățile de salvare montană în județ;

Propune omologarea sau desființarea unor trasee turistice;

Aigură dotarea salvatorilor montani cu echipament și materiale de intervenție, salvare și transport al accidentatului sau al bolnavului, mijloace de transport și comunicare;

Asigură tipărirea, difuzarea și afișarea după caz, la locurile de risc și pe căile de acces în munți a unor materiale specifice activității Salvamont, precum și susținerea unor acțiuni cu caracter educativ în scopul diminuării și combaterii riscurilor de accidente în munți.

Crearea acestui serviciu de salvamont a dus la scăderea considerabilă a accidentelor petrecute pe Munții Vrancei. De asemenea, acest serviciu conferă siguranță drumeților ce se aventurează pe piscurile cele mai înalte și abrupte si nu numai. În cazul în care o ambulanță nu poate ajunge într-un sat din munți din cauza vremii sau din cauza drumului, salvamontiștii îi pot transporta pe bolnavi la spital.

3.2. Plan pentru dezvoltarea turismului rural în județul Vrancea

Spațiul rural reprezintă în județul Vrancea 93,5% din suprafața totală și 62,1% din populația totală, cifre care evidențiază importanța sa deosebită pentru dezvoltarea echilibrată a județului, ponderea resurselor naturale și umane localizate în acest spațiu fiind covârșitoare. De asemenea, mediul rural deține o pondere majoră în economia județului, atât prin sectorul agriculturii și industriile legate de acestea, cât și prin alte activități economice localizate în mediul rural.

Spațiul rural este foarte important prin potențialul turistic generos – atât prin mediul natural de o înaltă valoare ecologică, prin atractivitatea naturii antropice/cultivate (podgoriile), cât și prin valoarea cultural-etnografică și prin obiectivele de patrimoniu localizate în acest mediu.

În condițiile în care resursele subsolului, tradiția industrială și gradul de urbanizare/ sectorul de servicii ale județului sunt limitate, principalul potențial de dezvoltare al județului Vrancea este strâns legat de mediul rural. Păstrarea liniei de evoluție actuală și valorificarea maximală a potențialului rural, natural și etno-cultural al județului, prin dezvoltarea și creșterea valorii adăugate sectoriale prin abordarea inovativă a turismului, agriculturii, industriei alimentare și diversificării economiilor rurale. Creșterea valorii adăugate în aceste sectoare tradiționale – intensive în forța de muncă, dar mai puțin intensive în capital și tehnologie – în condițiile unei competiții acerbe pe plan european pe aceste piețe, depinde însă de crearea unei imagini de marcă a produsului „Vrancea / din Vrancea” cu o serie de caracteristici: clar identificabile, ușor de recunoscut de consumator și care să creeze asocieri pozitive cu specificul județului (o „insulă”/ „oază”/ „refugiu” de viață tradițională, revigorantă și relaxantă), care să determine grupul-țintă vizat să prefere respectivele produse unor altor produse alternative (mai puțin “originare” / mai puțin ecologice / mai puțin organice) și să îl determine să plătească un preț adecvat unui produs-premium (versus produselor care sunt “mărfuri anonime” produse în masă). În acest sens, o importanță deosebită a fost acordată în cadrul acestei axe măsurilor care să

conducă la definirea imaginilor de marcă, atat pentru produsele turistice cât și pentru produsele agricole/alimentare de origine tradiționale garantate.

Acest proces de construire a imaginilor de marcă trebuie abordat integrat, ceea ce justifică incadrarea turismului și dezvoltării rurale în aceeași axă prioritară, deoarece produsele agricole/alimentare de origine tradiționale pot fi valorificate drept atracții turistice, iar fluxul de turiști din zone puternic urbanizate și/sau din Europa poate constitui un excelent canal de comercializare a produselor agricole/alimentare de marcă. În acest context, revitalizarea și exploatarea comercială a meșteșugurilor tradiționale urmează aceeași logică de integrare mutual benefică in raport cu dezvoltarea turismului ca și pentru produsele agricole/alimentare. Mai mult, meșteșugurile tradiționale pot constitui excelente vehicule pentru diversificarea economiilor rurale dependente de agricultură, contribuind la creșterea veniturilor comunităților rurale și la stabilizarea acesteia.

Un plan de dezvoltare a turismului rural trebuie să valorifice potențialul turistic natural, antropic, cultural și etno-folcloric pentru a crește atât economia comunităților locale cât și economia județului sau regiunii respective.

În vederea dezvoltării turismului rural în județul Vrancea am realizat un plan de dezvoltare structurat pe 4 obiective cu activități aferente, prezentat sintetic în Anexa 1 și detaliat în capitolul ce urmează.

Pentru dezvoltarea turismului rural în județul Vrancea, Consiliul Județean alături de primăriile locale trebuie să se axeze foarte mult pe promovare, în condțiile în care promovarea actuală este foarte slabă atât pe plan național, cât și pe plan european.

Obiectivul de promovare și crearea a unei identități turistice s-ar putea realiza prin următoarele activități:

Realizarea unei forme organizatorice de armonizare a intereselor actorilor locali interesați în sectorul turismului într-un cadru unitar de reprezentare a turismului rural prin înființarea unei Asociații Județene de Turism Rural (ONG fără scop patrimonial);

Înființarea eșalonată de Centre de Informare Turistică, localizate în principalele puncte de acces în județ – pe E85, de preferință în proximitatea Mausoleului Mărășești și la intrarea în municipiul Focșani, pe DN2D, de preferință în zona Lepșa și la Vidra și în principalele zone de atractie turistică – Odobești și Panciu pentru turismul viticol, Nereju pentru turismul etnografic și Soveja pentru turismul balneo-climateric/de relaxare, ulterior relansării stațiunii;

Crearea unei capacități județene unitare și coordonate de informare și promovare internă și internațională a capacităților turistice și a serviciilor de profil existente în județul Vrancea, prin integrarea centrelor de informare într-o rețea on-line unitară;

Elaborarea de materiale de promovare a ofertei turistice rurale județene, inclusiv hărți turistice;

Crearea unui site multilingv de prezentare a ofertei turistice pentru fiecare zonă rurală unde să se poate oferi informații turistice despre toate satele județului Vrancea și un tur virtual al obiectivelor naturale și antropice cu o importanță semnificativă, legat cu site-urile instituționale reprezentative la nivel județean, regional și național;

Crearea unei hărți electronice interactive și a unui catalog de produse și servicii turistice rurale specifice fiecărei localități, editat pe suport electronic.

Un alt obiectiv important ce trebuie luat în vedere în dezvoltarea turismului rural este amenajarea turistică. Imaginea satului este foarte importantă deoarece este primul contac al turistului cu aceea zonă. Activitățile ce ar trebui să le cuprindă acest obiectiv sunt:

Rebilitarea, modernizarea și ridicarea standardului unităților de cazare existente în specificul zonei (în special în zonele Soveja și Lepșa care au suferit în urmna construirii haotice și necontrolate de pensiuni și hoteluri ce nu se potrivesc cu mediul și ambianța rurală );

Dezvoltarea de unități de alimentație publică în zonele rurale cu un accent pus pe unitățile care oferă produse locale / tradiționale;

Pregătirea profesională în domeniul turismului / industria ospitalității, ridicarea standardului de calificare a personalului existent, îmbunătățirea competentelor lingvistice;

Pregătirea de ghizi turistici și îmbunătățirea competențelor lingvistice ale acestora;

Amenajarea punctelor de observare/ filmare /fotografiere;

Reabilitarea și amenajarea căilor de acces către principalele obiective turistice naturale, refugii alpine, marcarea traseelor turistice, panouri informative, platforme de campare;

Amenajarea și dotarea platformelor de campare, inclusiv utilităților specifice (grupuri sanitare,apa curentă,iluminat);

Amenajarea punctelor de colectare a gunoiului menajer în zonele turistice;

Marcarea/remarcarea traseelor montane;

Amplasarea de panouri informative;

Îmbunătățirea / modernizarea / dotarea / crearea bazelor de tratament, dezvoltarea rețelelor de captare și transport a izvoarelor minerale si saline din Soveja, Vintileasca, Jitia ;

Refacerea și/sau amenajarea aleelor de acces la resursele minerale, a traseelor pentru cura de teren, a spațiilor de recreere și popas, a facilităților de utilizare a izvoarelor minerale;

Dezvoltarea atracțiilor turistice și a infrastructurii necesare pentru acestea (pârtii de ski, terenuri de sport, terenuri de echitație, parcuri interactive cu tematici rustice, magazine de artizan de unde turiștii pot achiziționa produse de artizanat unice și originare, ȋnființarea unor ateliere de meșteșugărie unde turiștii pot asista la crearea operelor de artă populară specifice zonei și, de asemenea, pot ȋnvăța această artă, montarea unor indicatoare ȋn limbi de circulație internațională pentru a facilita accesului turiștilor străini în acele sate, posibilitatea de cazare a turiștilor în casele țărănești ale localniciilor, deschiderea unor camping-uri pentru a promova relația dintre om și natură);

Amenajarea, marcarea de trasee turistice /itinerarii culturale la obiectivele reabilitate;

Refacerea și amenajarea căilor de acces la principalele obiective turistice naturale și culturale / de patrimoniu.

De asemenea, conservarea, valorificarea și promovarea obiceiurilor locale sunt foarte importante pentru dezvoltarea turismului. Activitățile acetui obiectiv pot fi:

Protejarea produselor locale specifice/tradiționale prin obținerea mărcilor europene de origine protejate / produs tradițional garantat;

Crearea unui catalog electronic al produselor locale specifice;

Integrarea promovării produselor locale / tradiționale cu activitățile de promovare turistică și comercializarea produselor specifice locale / tradiționale în zonele unde acestea sunt produse;

Investiții pentru firmele care produc/ comercializează produse tipice locale;

Organizarea de festivaluri folclorice care să promoveze viața rustică, plăcerile vieții simple,perpetuarea dansurilor și porturilor populare: un festival de încondeiere a ouălelor de Paște unde fiecare sat să își expună și să încondeieze ouă, festivaluri de muzică populară prin care să se promoveze tinerele speranțe ale folclorului vrâncean, festivaluri de colinde, datini și obiceiuri de irană organizate în fiecare comunitate rurală, organizarea în satele montane a boteitului oilor și anume odată cu apropierea verii, turmele se întorc pe crestele munților și pentru a celebra transhumanța, localnicii îmbracă costumele tradiționale și participă la această manifestare – Boteitul oilor. Cu această ocazie, sute de localnici se adună la biserică pentru a aștepta sosirea turmelor pregătite să plece în munți, cum au făcut-o de secole strămoșii vrânceni. Turmele, în frunte cu cei mai vârstnici ciobani, ajung la orele prânzului în fața bisericii, repetând obiceiuri moștenite din timpuri imemoriale. Preotul binecuvântează turma și ciobanii, care se îndreaptă apoi spre locul unde urmează să își instaleze stânele, până la venirea frigului de toamnă. Acest ritual s-a pierdut o dată cu trecerea anilor și este foarte important să fie aduse din trecut toate aceste datini ce fac din Vrancea un județ unic.

Promovarea sistematică a festivalurilor traditionale din judeș existente și valorificarea acestora ca prime puncte de atracție în zona rurală a județului Vrancea;

Valorificarea meșteșugurilor tradiționale vii din județ, prin organizarea de școli/ tabere/ cursuri de vară pentru turiști, promovarea acestor oportunități de petrecere a timpului liber (în special în zonele Nereju, Spulber-Nistorești, Valea Râmnicului-Vintileasca, Vidra, Soveja);

Promovarea muzeelor etnografice din sate, reorientarea acestora către interesele turiștilor moderni (în special a celor străini);

Achiziționarea de echipamente pentru expunerea si protecția patrimoniului cultural-etnografic din mediul rural.

Un obiectiv al dezvoltării turistice rurale este sprijinirea diversificării economice în spațiul rural și al revitalizării meșteșugurilor tradiționale prin următoarele activități:

Investiții în activități non-agricole cum ar fi: în activități de obținere a produselor non-agricole (uleiuri aromatice, articole de pielărie, incălțăminte, tricotaje, produse de uz gospodăresc etc), în activități de procesare industrială a produselor lemnoase – începând de la stadiul de cherestea, precum mobilier, investiții pentru dezvoltarea activităților precum cele meșteșugărești, de artizanat și a altor activități tradiționale non-agricole cu specific local (prelucrarea artistică a lemnului, lânii, țesături și cusături tradiționale, cergi de lână, confecționarea de măști, olărit, obiecte de metal, confecționarea instrumente muzicale tradiționale), precum și marketingul acestora, sprijin pentru înființarea de mici magazine de desfacere

Servicii pentru populația rurală: servicii de croitorie, frizerie, cizmărie, servicii de conectare si difuzare internet.

Bibliografie

***http://www.cjvrancea.ro/Proiecte-implementate-44/ (consultat la data 07.05.2014)

*** www.vranceaturistica.ro (consultat la data 07.05.2014)

***http://www.cjvrancea.ro/Proiecte-implementate-44/ (consultat la data 07.05.2014)

*** http://tara-vrancei.ro/teritoriu (consultat la data 07.05.2014)

*** http://tara-vrancei.ro/despre-noi (consultat la data 07.05.2014)

*** http://www.cjvrancea.ro/Proiecte-implementate-44/ (consultat la data 07.05.2014)

*** Strategia de Dezvoltare a Județului Vrancea 2007-2013

*** http://www.cjvrancea.ro/Serviciul-Public-Judetean-SALVAMONT-Vrancea-65/ (consultat la data 07.05.2014)

Cap. 4. Concluzii și propuneri

Dezvoltarea turismului rural a reprezentat dintotdeauna o necesitate pentru economia locală și națională a unei țări. Problematica turismului rural a fost abordată de foarte mulți cercetători, care au dat soluții de îmbunătățire bune sau mai puțin bune privind dezvoltarea acestei forme de turism.

Cercetarea prin dezvoltarea mediului rural este de actualitate deoarece populația ce locuiește în zona rurală se confruntă cu foarte multe probleme care necesită găsirea unor soluții durabile care să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață ale localnicilor zonelor rurale.

Lucrarea de licență intitulată „Dezvoltarea turismului rural în România. Studiu de caz județul Vrancea” a avut ca scop principal identificarea resurselor care contribuie la dezvoltarea din punct de vedere turistic al județului Vrancea și elaborarea unui plan de dezvoltare a turismului rural în acest județ.

Lucrarea a fost structurată pe patru capitole.

Capitolul I al lucrării de licență este intitulat „Aspecte conceptuale și metodologice privind turismul rural”. În prima parte a capitolului sunt prezentate aspectele teoretice privind definirea, caracteristicile și particularitățile spațiului rural și a așezărilor rurale. Cea mai utilizată definiție a turismului rural este cea a Organizației Mondiale a Turismului. În accepțiunea acestei organizații, turismul rural este „o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice”. De asemenea, în această parte se face diferența între noțiunile de „turism rural”, „agroturism” și „turism verde” care pentru mulți înseamnă același lucru.

Capitolul se încheie cu definirea imaginii satului românesc prin prezentarea celor cinci zone principale ale României din punct de vedere al turismului rural. Fiecare zonă este specifică și specială prin peisajele ce le oferă turiștilor, prin tradițiile și obiceiurile specifice fiecărui sat și regiunii în parte, prin portul și muzica populară ce diferențiază zonele între ele.

În capitolul II, ce se numește „Coordonatele dezvoltării turismului în județul Vrancea”, sunt prezentate resursele naturale și antropice care contribuie la dezvoltarea turismului rural și nu numai, principalele forme de turism practicate în acest județ, infrastructura și circulația turistică din zonă și propuneri pentru dezvoltarea turismului în județul Vrancea.

Resursele naturale existente în zona județului Vrancea sunt rezervațiile hidrogeomorfologice, floristice, faunistice, peisagiste protejate prin lege: Rezervația Naturală Tișița, Cascada Putnei, Păstrăvăria Lepșa, Cheile Tișiței, Cheile Nărujei, Cascada Chișina, Vârful Goru, Lacul Negru, Pădurea Lepșa – Zboina, Lacul fără fund și multe alte rezervații ce au fost descrise în detaliu în conținutul capitolului II.

Zona județului Vrancea are un potențial antropic foarte variat. Conform Institutului Național al Monumentelor Istorice, județul Vrancea se poate mândri cu un număr impresionant de monumente istorice, biserici și mănăstiri care au fost prezentate în cadrul lucrării.

Localitățile rurale din județul Vrancea se fac remarcate de turiști prin autenticitatea zonei, obiceiurile tradiționale, vestimentația, cultura și credințele sătenilor, stilul arhitectural al locuințelor și construcțiilor din zonă, creațiile artistice populare și manifestările tradiționale care au loc în zona studiată.

În capitolul III, intitulat „Perspectivele dezvoltării turismului rural în județul Vrancea”, au fost descrise principalele inițiative pentru dezvoltarea turismului rural realizate fie de Consiliiul Județean, fie de primăriile locale alături de Consiuliul Județean, fie de organizații non-guvernamentale. Majoritatea inițiativelor au fost realizate cu fonduri europene.

Aceste inițiative au avut ca scop comun dezvoltarea turismului rural, promovarea pe plan național și european al destinațiilor turistice din zona județului Vrancea, dezvoltarea economiei locale și județene prin practicarea turismului.

Capitolul se încheie cu planul de dezvoltare pe care îl propunem în vederea dezvoltării turismului rural prin crearea unei mărci proprii a județului Vrancea și pentru a valorifica potențialul turistic natural și antropic al zonelor rurale din județ. Acest plan a fost structurat pe 4 obiective având fiecare activități aferente. Domeniile prioritare pe care le-a vizat proiectul au fost: promovarea, amenajarea turistică și valorificarea obiceiurilor și tradițiilor. Valorificarea potențialului județului Vrancea presupune administrarea responsabilă și eficientă a bunurilor publice, a patrimoniului cultural și natural care trebuie pus în valoare, dar și protejat și păstrat pentru viitoarele generații.

Lucrarea de licență se încheie cu capitolul IV, intitulat „Concluzii și propuneri”, în care sunt prezentate concluziile rezultate în cadrul studiului efectuat și propunerile sintetizate privind planul de dezvoltarea a turismului rural în județul Vrancea.

Bibliografie

Candrea, C. – Curs Ecoturism și turism rural, ed. Universității Transilvania, Brașov, 2012