Turismul Rural din Romania Individual sau Prin Agentie de Turism
CUPRINS
INTRODUCEREA
Cap I : TURISMUL RURAL DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXT EUROPEAN
1.1 TURISMUL RURAL ÎN EUROPA
1.2 TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA
Cap II : CEREREA PENTRU DESTINAȚIILE RURALE ALE ROMÂNIEI
2.1 CEREREA TURIȘTILOR ROMÂNI PENTRU ROMÂNIA
2.2 CEREREA TURIȘTILOR STRĂINI PENTRU ROMÂNIA
2.3 ANALIZA DOTĂRILOR PENTRU TURISMUL RURAL, CIRCULAȚIA TURISTICĂ LOCALITĂȚILE SÂNCRAIU, JINA, BRAN, RUCĂR, ARIEȘENI ȘI AREFU, PENTRU INTERVALUL DE TIMP 2000-2013
Cap III : AGENȚIA DE TURISM –ROLUL DE INTERMEDIAR. RAPORTUL PRIVIND COMPORTAMENTUL TURISTULUI ROMÂN ȘI EUROPEAN FAȚĂ DE TURISMUL RURAL
Cap IV : CERCETARE PE BAZĂ DE CHESTIONAR PRIVIND COMPORTAMENTUL TURISTULUI EUROPEAN SAU ROMÂN ÎN MOD SPECIAL PENTRU DESTINAȚIILE RURALE DIN ROMÂNIA
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Am ales această temă pentru lucrarea mea de licență pentru că am considerat-o o provocare, fiind un subiect de actualitate deși foarte puțin valorificat pe piața turistică din România.
Deși cu un potențial turistic general remarcabil România încă nu s-a impus pe piața turistică continentală sau cea mondială. În acest sens turismul rural, agroturismul poate sa devină o locomotivă a turismului românesc, este cunoscut că turiștii străini apreciază din plin tradițiile rurale românești, satul românesc în general.
În lucrarea de față mi-am propus sa scot în evidență tocmai această comoară a turismului românesc care este turismul rural, agroturismul, turismul ecologic sau ecoturism cum mai este cunoscut. Mai exact modul cum acest bogat potențial turistic al României poate va cunoscut și valorificat în sens pozitiv prin intermediul agențiilor de turism.
Voi structura foarte bine conținutul lucrării, în primul capitol voi prezenta câteva elemente generale despre turismul rural în general, noțiuni introductive, apoi voi face o analiză a turismului rural din alte zone ale Europei, dar și din România. Voi reliefa foarte clar cum România, cu un potential turistic rural excelent se situează din păcate în urma unor țări europene sau extraeuropene care chiar dac nu au potențialul turistic al României au în schimb o mai bună publicitate, un marketing de succes, o bună promovare, dar si o infrastructură de calitate făcând diferența dintre România și alte state care nu au un turism rural foarte bogat în obiective, obiceiuri si tradiții nealterate așa cum este cazul României. Capitolul secund va analiza care sunt destinațiile favorite ale turiștilor din România dar și a celor din afara țării, zone geografice, localități și ce tipuri de forme de turism, ce servicii preferă. Capitolul al treilea va analiza modul cum agenția de turism poate să devină un intermediar de succes între turistul român sau străin și turismul rural.
Ultimul capitol este destinat unei cercetări de teren cu un set de întrebări adresate turiștilor dintr-o anumită destinație turistică pe care o voi fixa ulterior, chestionar care va reliefa mulțumirile și nemulțumirile turiștilor, ce le place cel mai mult și în ce domenii doresc schimbare.
Principalul obiectiv propus este acela de a descoperi noi obiective ale turismului rural din România, tradiții și valori culturale care pot îmbogății zestrea turistică rurală a României altfel foarte bogată și apreciată dar puțin pusă în valoare și nu foarte bine îngrijită de autoritățile abilitate. Cu cât aceste resurse sunt mai variate și mai complexe, dar mai ales nealterate de
activitățile antropice, cu atât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activitățile turistice pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive, răspunzând multor motivații turistice.
Agroturismul poate să fie alături de activitatea turistică în general unul dintre motoarele dezvoltării economice ale acestei regiuni. Agroturismul, ca formă a turismului rural, utilizează ca spații de cazare și de servire a mesei fermele/pensiunile agroturistice atât în UE, cât și în România. Potențialul agroturistic din satul românesc este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuireasa component natural și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.
Turismul rural cu component sa agroturismul se practică, empiric, în România de peste 60 de ani. Dar, abia după 1990, acesta a cunoscut o dezvoltare mai amplă și chiar o organizare pe piața internă și externă.
Lucrarea conține alături de informațiile culese din diferite surse din care nu sunt excluse site-urile de specialitate de pe internet dar și site-urile instituțiilor oficiale. Au fost adăugate date statistice în tabele și grafice dar și imagini selectate din diferite surse, inclusiv din arhiva personală pentru prezentarea realităților geografice ale regiunii.Utilizarea unei bibliografii selective se vrea un argument forte pentru aceasta lucrare la fel ca și utilizarea unor date actualizate.
Textul va fi însoțit de hărți și va avea note de subsol pentru precizarea surselor iar în unele situații precizarea surselor se va face în interiorul textului prin paranteze.
La sfârșitul lucrării de licență sunt prezentate concluziile și bibliografia. Concluziile sunt reprezentate de câteva idei rezultate în urma analizelor sistemice și logice din cuprinsul lucrării. Imaginile sunt cuprinse în cadrul textului pentru o mai bună susținere a informațiilor teoretice. Tabele sunt numerotate și datele clar prezentate iar concluziile sunt oferite după fiecare tabel iar textele au trimiteri către imagini.
Deși nu abundă în informații, sintetizarea fiind una dintre caracteristicile acestei lucrări, lucrarea este foarte concisă și scoate în evidență aspectele pozitive ale turismului rural,ale turismului ecologic în general, prezintă avantajele dezvoltării unei astfel de activități turistice pentru comunitatea locală, pentru dezvoltarea ei economică, socială, pentru protejarea obiectivelor turistice naturale sau antropice, și mai ales punerea în valoare a acestora, o fructificare durabilă a acestora.
Datele statistice au fost preluate din surse diferite dar sigure, prin vizite la Institutul Național pentru Statistică dar și prin accesarea site-ului oficial al instituției. Concluziile finale prezintă obiectivele atinse prin intermediul acestei lucrări de licență, tot prin intermediul lor punctez anumite măsuri care pot fi luate pentru îmbunătățirea acestui tip de turism, dar și ideile esențiale rezultate în urma analizei din cadrul lucrării.
În realizarea acestei lucrări prezint următoarele argumente care pledează pentru o lucrare bine realizată și ca o motivație pentru alegerea acestei teme:
– Profesionalismul și experiența profesorului coordonator.
– Folosirea unor date statistice noi și din surse sigure.
– Utilizarea unor metode de investigare specifice mai multor domenii de studiu.
– Obiectul de studiu, turismul rural, este o temă modernă și de actualitate.
– O lucrare bine structurată, simplu pe trei capitole cu delimitarea clară a părții teoretice a celei practice și a celei științifice.
– Utilizarea imaginilor, a tabelelor și a diferitelor tipuri de grafice pentru redarea realităților existente.
– Pasiunea pentru cunoaștere și studiu aprofundat a autorului prezentei lucrări.
– Sistematizarea ideilor, fapt ce determina o citire mai usoară a prezentei lucrări și atingerea obiectivelor propuse prin un text tangibil.
– Lucrarea de față poate fi utilizată în orice moment și cu încredere în privința veridicității datelor statistice.
– Resursa de timp a fost suficientă pentru ca autorul să adune informațiile să le analizeze și săle expună, totul sub îndrumarea coordonatorului științific.
– Lucrarea respectă întocmai normele de redactare ale unei lucrări de licență din toate punctele de vedere.
– Nu există extrapolări inutile, totul este analizat la obiect.
– Există trimiteri la fiecare imagine iar fiecare tabel cu date prezintă o analiză succintă dar foarte concisă a datelor conținute.
Capitolul I
TURISMUL RURAL DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXT EUROPEAN
1.1 TURISMUL RURAL ÎN EUROPA
Turismul rural ca și agroturismul de altfel au ca spațiu de desfășurare spațiul rural , satul românesc, iar prin activitățile neconvenționale inițiale generează circulație turistică. Sunt rezultatul comportamentului omului modern, dornic de vacanțe și voiaje cât mai originale, de reîntoarcere la natură, evitând supraaglomerația din zonele turistice consacrate, iar pe de altă parte constituie alternative posibile de relansare, revigorare a unor așezări rurale, de înviorare a tradițiilor populare, a meșteșugurilor și a obiceiurilor .
Atât spațiul rural, cât mai ales agroturismul se bazează pe potențialul spațiului rural, pe oamenii și produsele locului, care trebuie însă adaptată cerințelor pieței turistice.
Dacă am face o comparație între agroturism și turism rural putem afirma ca agroturismul este o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare care există în numeroasele gospodarii țărănești ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite direct de gospodăriile țărănești spre consumul persoanelor care, pe o perioadă de timp determinată, vin în așezările rurale pentru odihnă, recreere, agrement sau chiar pentru cură balneară, afaceri, studii de documentare. Turismul rural în schimb are o sferă de cuprindere mult mai largă, are caracter permanent și dispune de o structurră de primire eterogenă reprezentată nu prin gospodăriile țărănești ci prin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanță cu bungalouri sau vile .
Conform ANTREC ( Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural )” turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potențialului turistic natural și numan al satelor.”
Turismul rural în România se practică “din totdeauna“ (V.Glăvan , 1995) dar se practică “spontan, întâmplător și neorganizat“. El implică în plus față de agroturism o gamă diversă de alte activități turistice desfășurate, e drept tot în mediul rural, mai pe scurt si atotcuprinzător turismul rural ar cuprinde toate activitățile turistice din mediul rural deci ar îngloba și agroturismul.
Cu alte cuvinte spațialitatea, situarea întru-un mediu natural, lipsit de poluare dau principala caracteristică a turismului rural. Există și o definiție care exclude caracterul teritorial și-anume cea a lui H.Grollen în 1987 : "Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman" .
De asemenea turismul rural este asociat cu “ turismul verde “ dominat de natură, asa cum de exemplu turismul sporturilor de iarnă este asociat “ turismului alb”. Turismul verde este o formă de turism practicată în zonele unde natura este puțin influențată de activitatea umană zonele de luncă și litoral salbatic, munții și dealurile unde nu sunt amenajate dotari pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Turismul rural tocmai prin fondul inedit , pur, ecologic are nevoie de stimulente și investiții minime ca să funcționeze și foarte important să-și păstreze caracterul verde , conform H. Grollean care a propus în anul 1987 în cartea sa “Turismul rural în cele 12 state mebre ale UE ”, acestea ar putea fi următoarele cu mențiunea că nu toate mai pot fi utilizate în perioada actuală din mai multe motive:
1. Stabilirea unei definiții clare a turismului rural
2. Codificarea produselor turismului rural
3. Popularizarea principalelor elemente ale turismului rural astfel încât acestea să fie lesne de identificat și recunoscut de către turist
4. Armonizarea indicatoarelor de semnalizare a turismului rural pentru drumurile turistice principale dar și secundare astfel încât acestea sa fie ușor de găsit dee iarnă.
Turismul rural tocmai prin fondul inedit , pur, ecologic are nevoie de stimulente și investiții minime ca să funcționeze și foarte important să-și păstreze caracterul verde , conform H. Grollean care a propus în anul 1987 în cartea sa “Turismul rural în cele 12 state mebre ale UE ”, acestea ar putea fi următoarele cu mențiunea că nu toate mai pot fi utilizate în perioada actuală din mai multe motive:
1. Stabilirea unei definiții clare a turismului rural
2. Codificarea produselor turismului rural
3. Popularizarea principalelor elemente ale turismului rural astfel încât acestea să fie lesne de identificat și recunoscut de către turist
4. Armonizarea indicatoarelor de semnalizare a turismului rural pentru drumurile turistice principale dar și secundare astfel încât acestea sa fie ușor de găsit de către potențialii turiști
5. Înființarea de centre specifice de marketing turistic bazate pe turismul rural care să prezinte elementele de atracție care pot genera fluxuri turistice
6. Cooperarea europeană în privința turismului rural având ca obiective, promovarea, marketingul dar și îmbunătățirea infrastructurii turistice rurale.
Ca resurse, turismul rural valorifică elementele naturale, culturale și umane, iar din infrastructura turismului rural fac parte : pensiunile, fermele agroturistice, hanuri, hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță.
Agroturismul implică o activitate turistică rurală dar într-un cadru ceva mai restrâns, la nivelul gospodăriilor țărănești. Cu alte cuvinte putem afirma despre agroturism că este “o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul”. Dintre motivațiile agroturismului amintim : odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, sport, tratamente balneare, vânătoare și pescuit. Chiar dacă într-un cadru mai restrâns agroturismul semnifică valotificare integrală a spațiului rural.
Agroturismul se diferențiază de alte forme de turism prin următoarele aspecte :
consumulturistic se petreceexclusivînmediul rural
fermierii sunt promotorii și persoanele aflate la baza organizării și derulării activităților agroturistice
nu înlocuiește agricultura ci doar o completează
prețurile de cazare mai mici sunt stimulente pentru persoanele cu venituri mai mici
infrastructura pentru turismul rural și pentru agroturism este la nivel de preț sub investițiile pentru alte forme și tipuri de turism
zonele agroturistice sunt de regulă situate departe de tumultul zonelor turistice consecrate și foarte aglomerate
Agroturismul este și trebuie sa devină o componentă a ecoturismuluiîn al carui marketing regăsim elemente specifice turismului rural și agroturimului, amintim din acest punct de vedere :
1. Produsul se consumăînnatură
2. Distantele până la produsul turistic sunt variabile, uneori distanțele mai mari implică cheltuieli suplimentare
3. Pachetele de facilități trebuie sa atragă turiștii
4. Consumatorul este implicat în promovare prin împărtășirea experiențelor positive traite mai multor persoane
5. Producția, furnizarea, consumul au loc simultan, iar produsul poate lua form aamintirilor
6. Produsul nu poat fi stocat deși se furnizează proaspăt
7. Oferă programe de educație ecologică
8. Serviciile minimalizează riscul asupra turiștilor prin promovarea în permanență a tehnologiilor înalte
Pe lângă un marketing este necesar evident și un management care stipulează următoarele aspecte :
Motivarea ecoturistului, prin observarea și aprecierea naturii, cunoașterea tradițiilor culturale
Ecoturismul implică și activități educative, cum ar fi împăduririle, farmarea, reabilitarea unor specii aflate în pericol
Organizarea fluxurilor se va face pe grupe mici cu impact minim
Ecoturismul susține protecția arealelor protejate
Exploatarea ecologică determină nivelul de dezvoltare a activității ecoturistice
Stabilirea pragului de support
Asigurarea perfecționări iprofesionale în ecoturism
Stimularea activității de reciclare a materialelor
Sintetizând putem afirma despre turismul rural ca are următoarele caracteristici definitorii :
1. Apropierea de natură
2. Absența mulțimii de oameni
3. Liniștea
4. Un mediu ambiant nemecanizat
5. Contacte personale palpabile
6. Senzația de continuitate, de trăire a istoriei
7. Posibilitatea de a cunoaște mai bine oamenii și locurile respective
8. Contactul permanent cu autoritățile locale
9. Cunoșterea afacerilor din locul respectiv
10. Sanșa integrării în comunitatea pe durata sejurului
Există numeroase definiții date turismului rural, dovadă că această problemă încă nu este rezolvată. Cea oficială dată de către OMT sună astfel : “turismul rural este o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată, și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificănd resursele turistice locale, naturale, cultural-istorice, umane, precum si dotările, structurile turistice, inclusive pensiunile și fermele agroturistice.“ . După parerea mea acestă definiție este cea mai bună și cea mai completă. Din această definiție putem extrage caracteristicile și particularitățile esențiale ale turismului rural :
localizarea în zonele rurale
construirea produsului turistic, în mod funcțional, pe baza perticularităților mediului rural
c) conservarea infrastructurii rurale
d) conservarea modului de viață rural
e) diversitatea formelor de prezentare
În aceste condiții definirea turismului rural i-a în calcul și a serie de elemente precum :
– psihologică , bucuria omului de a se relaxa și odihni
– socială, contactul cu lumea rurală
– geografică, dată de particularitățile reliefului, climei, apelor etc
– urbanistică, orginizarea așezărilor, marimea, infrastructura
Turismul rural s-a impus în timp ca o formă de turism care combate stress-ul, oboseala, surmenajul, s-a impus pe piațele turistice din țările dezvoltate economic, în țările industrializate, din a doua jumătate a sec XX.
Practicanții acestei forme de turism pot fi întălniți în aproape toată Europa existînd convenții speciale de colaborare și desfășurare. Este cunoscut că Europa a fost leagănul turismului rural prin vizitele la templele grecești și romane, fiind și în perioada Evului Mediul o formă foarte utilizată de turism în special pentru pelerinii care mergeau la drum zile în șir. După anii 60 ai sec XX preocuparea pentru turism a devenit mai accentuată și astfel turismul rural prin caracteristicile sale native, naturale și ecologice a devenit o formă de turism foarte uzitată. Obiectivele turistilor care mergeau în mediul rural ar fi putut fi următoarele :
curiozitatea și dorința de a petrece un alt stil și de a cunoște un lat mod de viață
materializarea interesului pentru alte destinații mai puțin cunoscute
utilizarea unor spații de cazare cu un conform mai redus dar mai ieftine
turism cultural și de cunoaștere
AUSTRIA
A devenit o activitate de bază, economică care în timp a dus la creșterea funcțională a așezarilor rurale. Formele de manifestare a turismul rural în Austria sunt pensiunile țărănești și turismul în hanuri. O zonă cu foarte vechi tradiții este Tirolul cu activitate de turism rural de peste 100 ani, o zonă care a cunoscut urgiile războiului, a cunoscut concurența cu Elveția pentru ca acum să devină un punct de reper al turismul rural european și mondial. Aici există peste 25 comune turistice, fapt care contribuie ca Austria sa ocupe un fabulos loc II țn clasamentul european al deținătorilor de ferme turistice.
Însă tot acest succes este susținut și de o bună publicitate asigurat de numeroase instituții ale statului, Camera de Comert, instituții bancare, financiare, firme mari.
În cateva idei putem caracteriza turismul rural din Austria astfel:
1. investiții pentru îmbunătățirea infrastructurii
2. preponderența unităților de mici dimensiuni
3. o bună echipare hotelieră
4. dotări diverse – echitație, terenuri de tenis, piscine, patinoare, pârtii de schi, mici societăți care întrețin toată această infrastructură
Conceptul de ecoturism este aplicat în special în cadrul ariilor protejate, dar și în regiuni cu peisaje naturale de excepție și bunuri culturale deosebite. Austria și-a stabilit și definit clar o rețea de ecoregiuni care au anumite particularități naturale, culturale și estetice. O atenție deosebită este acordată ecocertificării unităților turistice care trebuie să respecte cerințele de conservare a naturii și derulare a afacerii la scară mică. De asemenea, este sprijinit transportul de grup și nu individual pentru a reduce impactul negative asupra mediului .
FRANȚA
Considerată leagăn al turismului rural, cu vechi tradiții, cu o bună echipare și diversificare a produselor turistice, există chiar o organizație care gestionează turismul rural numită Federația Națională “ Gites de France “,fondată în anul 1955, pentru ca apoi în anul 1970 din dorința de a asigura o bună funcționare este înființat “ Tourism en espace rural “ care cuprindea nu ,mai putin de 4000 sate turistice. Este cunoscut faptul ca Franța deține locul I în privința echipamentelor de cazare în mediul rural, existând peste 65000 pensiuni funcționale . Iată câteva zone din Franța unde turismul rural este foarte ectiv și prezent de foarte mult timp : Haute- Savoie, Herault, Saone, Loire, Bourgogne, Bretagne, Alsace. În privința turismului rural francez se pot fixa câteva caracteristici esențiale :
1. gastronomia, dulciurile, vinurilesampania, brânzeturile
2. un bun raport calitate- preț
3. suportul din partea statului prin dobânzi mici și perioadă lungă de ramburs pentru începerea unei afaceri în turismul rural
4. istoria bogată și tradițiile specifice franceze
Franța este și va rămâne o țară de referință pentru turismul rural, turișții fiind atrași în egală măsură de bucătăria tradițională dar și de peisajele specifice.
GERMANIA
Autoritățile germane au înțeles importanța ecologică dar și financiară a unui turism rural eficient și activ și astfel din anul 1980 au demarat o acțiunea de amenajare turistică rurală de la Marea Nordului până în zona Alpilor care urmărea construirea a peste 2000 locuințe de vacanță cu 1-2 paturi . Un rol extrem de important în succesul turismul rural din Germania l-a constituit tradiția, sustinerea din partea statului, susținere financiară și legislativă, dar și caracteristice tipic germane în privința afacerilor de familie. Ca zone geografice se pot menționa : Schwarzwald, Messen, Rhenania de Nord, Westfalia, Hessen , Bavaria, Baden-Wurthenberg.
În afară de subrietatea tipic germană, specificul și caldura unor locuri de vis, berea, Dunărea, tradițiile si istoria specifice pentru aceste locuri , din activitățile turistice rurale germane se poate alege :
itinerarii cu bicicleta, caruța sau călare
vizitarea atelierelor artizanilor
vânătoare fotografică
plimbări , drumeții, pelerinaje
BELGIA
Începand cu anul 1973 când se înființează prima organizație cu profil turistic rural , Belgia începe să devină o importantă destinație turistică rurală valorificând tradițiile, cultura, spiritul specific al locurilor. Belgia federală cumpusă din Vallonia, Flandra si regiunea Bruxelles, dispune de atractive obiective turistice naturale, ecologice, tradiții culturale de excepție, Vallonia de exemplu este o regiune a rezervațiilor naturale, a muzeelor, la toate acestea se adaugă spiritul oamenilor de aici, pragmatici, eficienți și foarte amabili.
DANEMARCA
În această țară se merge pe principiul vacanțelor active, exista o organizație numită “ Landsforeningen for landboturisme “ care gestionează aproximativ 22 locații cu dotări corespunzătoare. Cazarea se face în ferme sau în pensiuni, cu pensiune completă sau demipensiune, cu reduceri de sezon și pentru copii.
Țară nordică, cu peisaje care nu sunt foarte spectaculoase, altitudinea maximă a țării este de 173 m, Danemarca propune turiștilor tradiționalele ferme de creștere a animalelor unde prepararea produselor lactate ocupă un loc principal. Diferitele activități cum ar fi echitația sau pescuitul întregesc paleta de oferte turistice.
În ciuda ofertei relativ limitate comparativ cu alte state, totuși Danemarca, reușește să rămână o destinație importantă în Europa pentru turismul rural. Este un exemplu tipic de bun management turistic.
FINLANDA
Turismul rural din această țară beneficiază de multe avantaje de ordin natural și economic cum ar fi:
peste 100000 lacuri și peste 65% suprafață acoperită cu paduri
puritateaaerului
legendele lui MoșCrăciun
echipamentele pentru pescuit, tratament, o bună infrastructură
Sunt omologate peste 5000 de locații, turiștii se pot caza la ferme turismtice, cabane din lemn situate într-un cadru de vis pe malul lacurilor, pe marginea padurilor sau chiar în desele păduri. Se poate practica schiul și echitația .
IRLANDA
Tipic pentru această țară sunt fermele care pot gazdui între 6-10 persoane cu cazare plus mic dejun sau alte modalități de servire a mesei, sunt tradiționale, echitația, pescuitul, jocul de golf, drumeții, escaladă în zonele mai înalte. Există în cadrul locurilor de cazare locuri de joacă pentru copii, care beneficiază de reducere de aproximativ 25% din prețul întreg.
Dintre zonele renumite din Irlanda pentru acest tip de turism putem remarca: litoralul vestic irlandez, regiunea dintre orașele Galway și Dublin, Joyce Country, Shannon, Carlow Country.
ITALIA
Are ca principală componentă agroturismul, existând astfel si o organizație numită “ LAsociazione Nazionale per l Agriturismo, l Ambiente e il Terrtorio “. Înființată în anul 1965 editeză periodic un ghid bine documentat despre turismul rural, agroturism, dotări, oferte, echipamente. Se remarcă locuințele antice renovate, casele de vacanță, vile moderne, castele și fortificații. Turismul rural italian atrage prin :
tradițiile culturale și peisajele atrăgătoare
tradițiile culinare, gastronomia italiană
renumitele vinuri italiene
dansurile, folclorul și muzica cultă
arhitectura diferitelor monumente istorice
legendele care înconjoară anumite obiective turistice
În Italia cele mai cunoscute zone turistice sunt : Piemonte, Lombardia, Trentino, Emilia Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Abruzzo, Umbria, Campania, Calabria, Sicilia, Alto Adige .
PORTUGALIA
Portugalia beneficiază de un cadru natural care favorizează practicarea turismului rural, de tradiții specifice unui popor de marinari și cuceritori ai mării, un litoral de peste 800 km, ieșirea la Oceanul Atlantic, insulele, vinul de Porto și Madeira, toate conferă Portugaliei statutul de țară importantă ca destinație pentru turismul ecologic, verde.
Reglementat prin lege din anul 1986, turismul rural portughez oferă spre cazare turistilor locații inedite cum ar fi castele vechi, medievale, ferme, conace, case rustice.
Ministerul Comerțului și Turismului este cel care coordonează activitatea turismului rural acordând subvenții celor care vor să demareze o afacere în domeniu. Dintre zonele turistice portugheze cele mai cunoscute și apreciate sunt : Costa de Lisboa, Costa Verde, Montanhas, Azorele și Madeira .
Dintre activitățile care se pot face de-a lungul sejurului amintim, înot, tenis, echitație, pescuit, vânătoare și golf.
OLANDA
Principalele acțiuni sunt orientate către protecția și dezvoltarea ecologică a peisajelor, recrearea în aer liber, educație, cercetare științifică. În teritoriu, există o rețea de inspectorate subordonate ministerului, ce monitorizează calitatea componentelor principale de mediu. Domeniul ecoturismului este privit prin prisma vizitării și nu a sejururilor în locurile cu natură sălbatică și este strâns legat de acțiuni educative pentru turiști și populația locală.
Principalele servicii turistice sunt asigurate în localitățile aflate în vecinătatea acestor spații naturale autentice și originale și care dețin certificare oficială pentru turism verde .
Mai sunt și alte țări din partea occidentală a Europei în care turismul rural este apreciat, dintre acestea menționăm :
SPANIA: cazarea se face în popasuri rurale, ferme ecvestre, ferme han, grupate în asociațiile Agroturism Basc, Agroturism Balear, cele mai apreciate zone pentru turismul rural fiind : Granada, Almeria, Malaga, Cadiz, Huelva, Sevilla, Cordoba și Jaen .
ELVEȚIA: cu zonele Leman, Neuchatel, Jura, Berna, Ticino.
ANGLIA: asociația Farm Holidaz Bureau se ocupă de interesele celor care practică agroturismul , iar ca zone se remarcă Kent, Norfolk, Wales.
ALTE STATE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE SUD
– UNGARIA : s-a dezvoltat o rețea de eco-rute turistice care pun în valoare peisaje naturale deosebite și așezări tradiționale situate cu precădere în mediul rural, Cel mai ambițios și extins program de valorificare turistică se aplică în parcurile naționale
Balaton și Aggtelek. Ecoturismul este aplicabil și în localitățile rurale situate la periferia acestor spații geografice, acesta fiind axat pe observarea unor specii de faună, drumeții în natură, ecoturismul este considerat o formă de turism prin care sunt valorificate economic peisajele naturale deosebite în asociere cu sate tradiționale cu vechi ocupații agricole (viticultura, creșterea cailor etc.), meșteșuguri tradiționale, artizanat .
– BULGARIA : Prima strategie pentru dezvoltarea ecoturismului a fost demarată prin proiectul Conservarea Biodiversității și Creșterea Economică – BCEG Project (2000-2004), cu sprijin din partea USAID. Scopul principal era acela de a asigura dezvoltarea locală, prin mici firme private, prin participarea directă a populației locale, Obiectivele Strategiei Naționale de Ecoturism sunt grupate pe patru domenii majore : conservarea biodiversității și prezervarea patrimoniului cultural, dezvoltarea clusterelor sau rețelelor de întreprinderi ecoturistice, îmbunătățirea cadrului legislativ și organizatoric, dezvoltarea regională și locală – prin sprijinirea populației locale în procesul de planificare și integrarea ecoturismului în planurile de dezvoltare regională.
– SERBIA :situația economic dificilă, datorată aplicării embargoului din perioada 1994-1996, a făcut ca preocupările pentru probleme de conservare și protecție a mediului să fie foarte reduse, În mod concret, ecoturismul în această țară se află abia la început și este legat de localitățile rurale prezente în apropierea marilor arii protejate. Sistemul care se aplică este acela de „bed and breakfast” în mici unități de cazare și realizarea de excursii în system organizat.
În general țările din partea centrală a continentului european au parte de un real potențial agroturistic dat de tradiții și diversitatea peisajelor.
Mai putin dezvoltat și organizat în această parte a Europei, dar cu siguranță la fel de apreciat, vorbim în acest subcapitol despre Rusia, Ucraina și Belarus, țările Europei de Est.
TURISMUL RURAL DIN STATELE EUROPEI DE EST
RUSIA
Beneficiază de importante resurse ecologice, dar insufficient puse în valoare, tradițiile culturale extraordinar de bogate, jocurile, cântecele , gastronomia, peisajele de vis, remarcându-se câteva regiuni foarte apreciate de turisti, St. Petersburg, litoralul Mării Negre, regiunea Moscova, Rusia nordică.
Cu toate acestea există și anumite dezavantaje legate de distanțele mari de parcurs, infrastructura nu tocmai corespunzătoare în anumite locuri, plus atitudinea ușor ostilă îndreptată împotriva turistilor occidentali, regimul mai sever de graniță, toate acestea au făcut ca Rusia să nu dispună încă de echipamente turistice eficiente pentru a pune în valoare produsul turistic ecologic. Rămâne totuși atracția pentru portul popular rusesc, pentru arhitectura specifică a caselor, pentru tradițiile ancestral pastrate încă de către femeile mai în vârstă și să nu uităm de aspectul religios ortodox care generează cadrul uneor iidilic al unei lumi vechi din timpul țarilor care încă nu a dispărut.
Pe lângă zonele enumerate mai sus Rusia mai dispune de un mare potențial ecoturistic insufficient utilizat dar ca destinații pentru viitor se pot menționa lacul Baikal, taigaua Siberiană, și Pen. Kamceatka .
UCRAINA
Cu aceleași valențe ortodoxe, Ucraina are un potențial turistic natural apreciabil și mai ales are posibilitatea de a practica un turism rural eficient, dar se loveste tot de aceesi societate nu neapărat închisă cât rigidă si rece față de civilizația vestică. Există însă căteva regiuni geografice care au potențial și în care se practică câteva forme de turism rural cum ar fi Peninsula Crimeea, Odessa, Podolia, Regiunea Kiev. Ca activități praticate pot fi menționate drumețiile, turismul itinerant, turismul cultural, sportul, înotul. Se impune însă îmbunătățirea infrastructurii, dotările moderne lipsesc în unele regiuni, iar conceptual de turism rural, turism verde nu este încă bine înțeles.
Valorificarea pentru turism a ariilor protejate și a peisajelor naturale se află într-o formă incipientă. Problema cu care se confruntă pe plan intern este slaba percepție și preocupare a populației pentru problemele de conservare și de protecție a mediului. De asemenea, nu există o infrastructură de acces modernă care să pună în valoare aceste spații naturale deosebite, iar spațiile de cazare turistică în mediul rural care să respecte cerințele de calitate și cele ecologice de mediu nu sunt suficiente, abia în ultimii ani a început să se contureze o rețea de pensiuni rurale și agroturistice. Datorită acestor aspect sunt agreate excursiile și circuitele turistice pentru grupuri organizate, cu durate scurte de sejur, având un puternic caracter sezonier .
BELARUS
O societate încă sub semnul unei conduceri autoritare, specifică perioadelor dinainte de anul 1989, Belarus este o țară în care turismul nu este favorizat de nici de elementele naturale și nici de cadrul social, politic sau economic. Țară eminamente de câmpie, cu numai câteva înalțimi de peste 300 m, cu întinse suprafețe de mlastină, cu o infrastructură de tip sovietic, încă puțin pusă la punct, turismul rural este foarte putin practicat, în Belarus vin turiști aproape exclusive din Rusia sau alte state din fost bloc sovietic al URSS.
1.2 TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA
Viața oamenilor se desfășoară în interiorul unor comunități în cadrul cărora sunt asigurate relațiile necesare prosperității sociale. Satul este de regulă o cumunitate în care relațiile sunt bazate pe prietenia între oameni, fiind un cadru relativ restrâns. Comunitățiile se pot creea după mai multe criterii din care menționăm religia, limba vorbită sau moravurile.
Comunitățile rurale sunt considerate de către Tonnies, cele mai durabile, pure și originale forme de viață, în cadrul lor relațiile dintre oameni sunt mai durabile, mai puternice, mai vii, făcând din comunități un organism viu spre deosebit de mecanizarea societății. Orice comunitate umană beneficiaza de un anumit spațiu în care să-și desfășoare activitatea. Ocuparea de către membrii comunității a unui spațiu bine definit duce la consolidarea relațiilor dintre membrii săi. Asăectul prim-esențial al unei comunități îl constituie baza sa teritorială, descoperirea centrului si-a granițelor ei. O comunitate cuprinde instituțiile, școlile, primăria, bisericile dar și familia. Orice comunitate rurală este marcată de evoluția ei în timp.
În ultimele decenii sunt evidențiate animite modele mai importante de abordare sociologică a realității sociale :
1. MODELUL TRADIȚIONAL – satul este păstrătorul originalității unei culturi etnice
2. MODELUL MELIORIST- pornește de la ideea ca satul este puțin dezvoltat
3. MODELUL ECOLOGIC- pune în evidență rolul satului pentru protecția mediului
4. MODELUL CRONOREGRESIV, încearcă să explice cauzele care au dus la evoluția sau
involuția satelor.
În clasificarea satelor există un criteriu de clasificare socio-cultural care are în vedere anumite aspecte legate de normele și valorile morale, mentalitățile tradiționale țărănești, specificitatea modelor culturale.
Viața în mediul rural se bazează pe norme izvorâte din tradițiile, obiceiurile și cultura sătească. Modul de viată rural reprezintă un puct de atracție pentru turismul rural. Viața rurală, specifică alături de economia rurală și ecologie conferă valoarea turistică mediului rural românesc.
O comunitate rurală nouă nu mai seamănă cu satul arhaic tradițional, cultura rurală, civilizația rurală se supune traptat unui proces de modernizare, date de presiunea și atracția noului. În perspectiva dezvoltării integrate a satului, fenomenul rural se constituie ca o esență cu rol moderator asupra întregii vieți a satului. Cultura rurală este mult mai veche și de aceea are o mai mare stabilitate în spațiu și timp. În acest proces un ro extrem de important îl va avea școala.
În ultimul timp se observă un fenomen de exod rural , în special către străinătate , astfel, unitatea tradițională este fisurată de plecările uneori definitve ale membrilor comunității, fiind vorba în special de persoanele tinere, situația este și mai gravă. Împrumutul de modele culturale poate fi astfel nociv pentru mediul autentic autohton.
Realitățile contemporane caracteristice cumpenei dintre mileniul al doilea și al treilea relevă faptul că România se află din punct de vedere economic la capătul unul ciclu istoric și la începutul altuia.
Restructurarea economică, în plină desfășurare din anul 1989, a generat mutații fundamentale în evoluția industrială agitată. Au fost promovate noi strategii menite să înlocuiască vechea industrie, ineficientă și neconcurențială cu structuri economice adecvate economiei de piașă, cu tipuri de activități al strategiei și fluxurilor tehnologice capabile să reziste la măsurile concurenței externe și la cerințele Uniunii Europene.
România ocupă unul dintre primele locuri pe continentul european sub aspectul potențialului agricol .
Harta economică a României evidențiază favorabilitățile formelor majore fizico-geografice pentru cele mai diversificate ramuri ale agriculturii. Spațiile de câmpie, deal, podiș și munte scot în relief un potențial agricol favorabil îndeosebi pentru cultura cerealelor, pomicultură, viticultură, creșterea animalelor. La sfârșitul anului 2002 terenurile agricole dețineau 14.836,6 ha din totalul de 23 839, 1 mii ha . Suprafața arabilă a României este de 9398,5 mii ha. România dispune de un potențial agricol care depășește cu mult pe cel al unor țări puternic dezvoltate economic ( SUA, Canada, Franța ).
România depășea acum 8-9 decenii de 4-5 ori producția Franței și de 2.3 ori pe cea a altor țări agricole din Europa. Din păcate azi situațiile sunt inversate. Se mai păstrează unele priorități în domeniul creșterii animalelor, în special la ovine, și caprine. Totuși numărul acestora a crescut foarte mult în ultimii ani. Se remarcă scăderea acestora și în continuare.
Nota dominantă a hărții economice a României contamporane este dată de varietatea și proporția teritorială echilibrată a resurselor materiale și umane. Grăitoare în acests sens este poziția economiei energetice sprijinită atât pe resursele regenerabile cât și de cele neregenerabile.
Insuficientă pentru cerințele industriei metalurgic este baza materiilor prime d emetal și cărbune cocsificabil, prezente totuși dar în cantități modeste. Există în schimb o baza de materii prime considerabile ce poate favoriza industria chimică. Există și o gamă largă de resurse necesare industriei de prelucrare a lemnului.
România dispune de un fond natural și uman inepuizabil pentru promovarea industriei mici și artizanale.
Se poate afirma ca România dispune de o baza materială corespunzătoare cerințelor dezvoltării naționale prospere. Practic, în structura activităților productive de interes național regăsim aproape toate ramurile specifice unei economii stabile.
România deține fără îndoială, potențialități încă departe de a fi valorificate. Harta raporturilor dintre resurse, grad de valorificare și consum dezvăluie efectele manifestărilor de hipertrofie dar mai ales a hipotrofiei unora dintre ramurile industriale. Jocul centralizării industriale excesive în perioada comunistă și cel al descentralizării convulsive în perioada postcomunistă, generează deja disparități alarmante.
Efectele pozitive acumulate în perioada de tranziție cu toată sinouzitatea lor constituie repere convingătoare de adaptare a României la procesul de creare a unei economii de piață moderne, competitive și dinamice.
Ponderea sectorului privat în valoarea adăugată brută în principalele ramuri din 2002 este de 98,8 % pentru agricultură, 78,6 % în industrie, 68,1 % în serviciiși 100% în construcții. Efectele directe ale perioadei de tranziție se regăsesc expresiv în evoluția produsului intern brut care în perioada 2001-2002 înregistra cea mai mare creștere în raport cu alte țări din Europa Centrală și de Est. Se preconizează astfel angajarea economiei României pe traiectoria dezvoltării durabile.
Economia românească a dat prea mult credit privatizării care a fost văzută ca a soluție reală și este o bună soluție pentru economie dar numai în anumite condiții. Retrocedările efectuate au avut efecte diverse, unele pozitive benefice, alte au dus la ruinarea clădirilor, monumentelor care au făcut obiectul retrocedărilor.
Astfel odată cu anul 1989 a fost înlocuit un sistem politic, social și economic cu un sitem nou, caracteristic țărilor cu economie de piață. Situația socio-economică actuală se caracterizează prin următoarele elemente :
scăderea continua a populației , scădere cauzată de factori multipli de natură socială și economică
reducerea numerică a persoanelor ocupate în activități industriale și creșterea numerică din sectorul serviciilor
tranformarea bazei economice într-una destinată economiei concurențiale
Activitatea industrială si-a diminuat foarte mult producția, infrastructura de comunicații este relativ modestă.
Trecerea de la un tip economic la altul se observă și prin următoarele aspecte:
creșterea traficului de mărfuri și schimbarea infrastructurii comerciale
fărâmițarea excesivă a proprietații agricole cu efecte asupra producției agricole
dezindustrializarea unor orașe mici prin diminuarea activității industriale
desființarea unor unități de producție, cum ar fi minele, carierele, fabricile, și dispariția lor de pe harta economică a României.
Satul, pentru a fi încadrat ca având funcție turistică, trebuie sa aibă peste 25% din populația activă implicată în domeniul serviciilor. Ca exemple pot fi aduse : Bodoc- jud.Maramureș, Homorod- jud.Brașov, Sărata Monteoru- jud. Buzău. Acestea din urmă sunt de importanță locală sau regională dar există în România și sate cu funcții turistice de nivel internațional cum sunt Moneasa- jud. Arad, Agapia- jud. Neamț, Săpânța- jud. Maramureș, Amara-jud. Ialomița. Arhitectura populară românească este una dintre puținele din lume în cadrul căreia cele trei materiale de bază, lemnul, piatra, lutul, sunt utilizate în mod echilibrat. În zonele de munte predomină piatra și lemnul iar în Delta Dunării drept material de construcție este folosit lutul, iar pentru acoperiș stuful. Predilecția pentru o decorație cât mai variată face ca în unele zone decorația exterioară să atingă un rafinament deosebit, fiind vorba de o adevărată artă cum este în Bucovina de exemplu. Satul românesc este cu siguranță unul dintre cele mai bune produse cu care România se poate prezenta la export pe piața turistică. Valoarea satului românesc ca produs turistic este foarte bine prezentată în afara țării.
O altă atracție a satului românesc o reprezintă sculptura în lemn, remarcăm în acest sens Muzeul lemnului din Câmpulung Moldovenesc și Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului. Porțile monumentale din lemn din Maramureș, Bucovina, Apuseni, nordul Olteniei sunt elemente reprezentative pentru arta în lemn. Bisericile din lemn din Maramureș, cu înălțimi de peste 50 m iar în interior au adeseori vechi picturi pe lemn sau sticlă, majoritatea au 200-300 ani vechime.
Arta populară se remarcă și prin pictura pe sticlă și ceramică. Ceramica are vechi tradiții pe teriroriul României, cea de la Cucuteni aparține culturii materiale din mileniile III-II i.e.n.. Există anumite centre și areale geografice renumite cum ar fi Rădăuți- Marginea, Oboga, Horezu, Corund.
Portul popular este un alt motiv de atracție a satului românesc. Se mai remarcă folclorul, muzica și dansul popular românesc, îmbinarea dintre poezie și epică, dintre vers și mit. Folclorul românesc se caracterizează printr-o varietate apreciabilă, sunt d eremarcat cântecele numite “doine“ și baladele, iarmuzica populară este foarte interesantă. Dansul popular cunoaște o varietate de categorii cum este “hora“. Foarte cunoscut este “călușul“, un obicei complex cu rădăcini străvechi, de ordin religios așa cum demonstreză izvoarele istorice.
Un mare punct de atracție îl reprezintă obiceiurile și sărbătorile populare, obiceiurile de iarnă, colinde ca “Plugușorul“, “Irozii“, “Sorcova“, jocuri mimice cu măști precum “Țurca“ . Dintre obiceiurile de primăvară amintim “Mărțișorul“ sau “Drăgaica“. Cea mai mare sărbătoare folclorică românească este nunta, chemarea, luarea miresei de acasă, masa mare și dansul miresei.
Din acest punct de vedere România este o țară privilegiată având câteva trăsături distincte :
vechimea locuirii în spațiul carpato-danubiano-pontic
existența unui procent ridicat de populație rurală
condiții fizico-geografice diverse
un număr important de minorități naționale
proces mai lent de înnoire a credințelor și tradițiilor etnoculturale
predominarea credinței ortodoxe
păstrarea unui mare număr de obiceiuri și tradiîii legate de marile evenimentele sociale din viața omului
adoptarea noilor tendințe și a noilor tehnici contamporane la îmbogățirea și înnobilarea artei populare
Față de alte state europene satul românesc și-a păstrat mult din autenticitate, fiind în continuare un organism bine consolidat, întemeiat pe numeroase datini și experințe comune, fiecare individ se simte legat de comunitatea din care face parte. La baza artei și creației populare stau noțiunile de credință, tradiție- care se bazează pe tranmiterea prin viu grai a unor gesturi, construcții, tehnici de lucru, obiecte, obiceiuri. Dintre resursele turistice etnoculturale cele mai relevante sunt următoarele:
1. Așezările rurale tradiționale- grup de construcții, locuințe care alcătuiesc un anume mod de viață.
2. Arhitectura tradițională- structura materială a construcțiilor, proporții, volume, decor, ornamente, în Maramureș sunt peste 600 biserici din lemn
3. Organizarea interiorului- expresie a modului de viață și a formelor de manifestare a ideilor despre familie, frumos și funcționalitate
4. Arta tradițională de prelucrare a lemnului- adevărate civilizații ale lemnului, biserici, instalații tehnice, mobilier, unelte casnice, garduri și anexe gospodărești
5. Instalații tehnice tradiționale- mori, pive d eulei, prelucrarea țesăturilor, extracția și fasonarea metalelor
6. Portul popular- ansamblul vestimentar cu piese de îmbrăcăminte, podoabe, caracterizat prin croială, ornamentație, cromatică.
7. Sculptura populară- remarcată în unele sate transilvane, buzoiene, argeșene, nemțene, sucevene
8. Arta populară a prelucrării pieilor- confecționarea pieselor de iarnă, renumiți cojocari sunt în nordul și centrul Moldovei, sudul Transilvaniei, nordul Olteniei și Munteniei
9. Arta olăritului- foarte veche de vârstă milenară, recunoscută pe plan internațional
10. Instrumente populare tradiționale- buhaiul, buciumul, fluierele, cimpoiul
11. Împletiturile- se utilizează mai multe materiale cum ar fi nuiele, paie, papură, se obțin pălării, coșuri și obiecte de decor, sunt recunoscute zone ca Țara Hațegului sau Pădurenii Hunedoarei
12. Cusături și țesături populare- sunt folosite păr de capră, lână, in , cânepă, bumbac, se fac ștergare, prosoape, scoarțe, fețe de pernă, țesături de ceremonial, sunt recunoscute zone ca Maramureș, Țara Vrancei, Argeș
13. Arta picturii pe sticlă- Transilvania și nordul Moldovei, cu centre la Laz, Sibiel, Iernut, Arpaș, Sâmbăta de Sus.
Satul românesc este așadar un produs turistic inedit .
În România există câteva tipuri majore de sate turistice:
Sate peisagistice și climaterice, cu un cadru natural atractiv ( Fundata, Șirnea, Tismana, Brădet, Botiza, Vama Veche, 2 Mai ), se pot face plimbări în aer liber, băi de aer, helioterapie, drumeție.
Sate balneare, cu ape minerale, mofete, izvoare sau lacuri sărate, nămol ( Zizin, Covasna, Bala, Oglinzi, Bălțătești, Coștiui ), extrem de valoroase prin resursele lor sunt foarte apreciate pentru tratarea sau ameliorarea unor boli
Sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă, specifice zonelor montane cu zăpadă consistentă, pantă favorabilă cum este Fundata, dar și pentru sporturi nautice cum sunt Murighiol sau Mila 23
Sate pescărești și de interes vânătoresc, se practică vânătoarea, pescuitul, în Crișan, Sfântul Gheorghe, Murighiol
Sate turistice pastorale, includ localități de munte care au posibilitatea de a caza, de a organiza ospete, cum sunt Jina, Vaideeni sau Prislop
Sate cu obiective de interes științific, includ rezervații naturale cum sunt Andreieșeni, Bosanci, Sadova, Chiuzbaia
Sate cu monumente istorice, aici se pot da ca exemple, mănăstirile moldave din sec XV-XVIII, Sucevița, Putna, Dragomirna, Agapia, Văratec, sau renumitele biserici fortificate din sudul Transilvaniei, Hărman, Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian
Sate turistice etnofolclorice, cu muzee etnografice, arhitectură populară de excepție, port tradițional, folclor, Curtișoara, Avram Iancu, Rășinari, Vama, Năruja
Sate turistice de creație artistică și artizanală, cu o serie de meșteșuguri tradiționale, prelucrarea lemnului, olărit, confecționarea costumelor populare, a covoarelor, maștilor, Oboga, Margina, Corund, Humulești, Săcel, Săpânța
Există cu siguranță motivații solide în privința parcticării turismului rural din care pot fi menționate următoarele ( V. Glăvan și colab. ICT, 1980 )
1. Reîntoarcerea la natura nemodificată- valabilă pentru toate tipurile de turiști, demonstrează că oamenii nu se pot desprinde definitiv din mediul natural, original.
2. Cunoașterea și adeziunea temporară la grupurile de apartenență specifice zonelorrurale- aici turistul își regăsește liniștea și apartenența primordială la un grup, aici se simte respectat și apreciat pentru valorile sale personale
3. Cunoașterea, înțelegerea, inventarea și elaborarea- contactul cu tradițiile ancestrale îmbogățește cunoștințele generale ale turistului
4. Inițierea în meșteșuguri și ocupații tradiționale locale- turiștii își pot manifesta din plin aptitudinile creative personale ieșind din monotonia cotidiană urbană
5. Motivații estetice- nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturalețe, îi îndeamnă pe turiști să se considere privilegiați pentru că au posibilitatea de a vizita astfel de locuri foarte frumoase
6. Curiozitatea- curiozitatea turiștilor pentru ce caută informații despre ospitalitatea populară, obiceiuri gastronomice, artizanat și ritualuri sătești, îi determină pe turiști să înmagazineze amintiri din vacanțele inedite petrecute în mediul rural.
7. Tratamentul unor maladii- pentru cei cu diferite afecțiuni dar și pentru cei care doresc să-ți păstreze sănătatea pe perioada vacanței, prin odihnă, cure de aer curat, consum d ealimente prospete, bio, ecologice, fructe, terapia ocupațională
8. Sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile, drumețiile- capătă o notă autentică, lasă loc inițiativei personale, imaginației și înclinațiilor individuale
Cu siguranță ca motivațiile sunt mult mai multe, însă cea mai importantă dintre ele este cadrul de compensare, fizică și psihică, spirituală, a deficiențelor care însoțesc în majoritatea cazurilor viața din colectivitățile urbane.
În privința cazării turiștilor în mediul rural se pot evidenția următoarele probleme :
– În anumite regiuni geografice, procesul de îmbătrânire a populației, ce are drept consecință încetinirea dezvoltării economice cu efecte asupra posibilităților de cazare
– Se impun programe de reconstrucție și renovare a caselor vechi, țărănești astfel ca acestea să fie optime pentru a primi turiști în gazdă
– Lipsa unor criterii de clasificare poate determina scăderea calității și prestigiului zonei.
Pentru România, din punctul de vedere al cazării se remarcă PENSIUNILE TURISTICE și PENSIUNILE AGROTURISTICE. Pensiunile agroturistice pot asigura pe lângă cazare și servirea mesei din producția proprie.
De-asemenea în spațiul rural cazarea se mai poate face în hanuri sătești, minihoteluri rurale, cabane, campinguri, case de oaspeți, camere mobilate. Aceste spații de cazare trebuie sa certificate si clasificate conform normelor legislative in vigoare. Conform Catalogului ANTREC, la nivel național există peste 3000 locații care pot asigura cazarea la nivel rural. Și în cazul României echipamentele de cazare sunt de doua mari categorii : moderne și tradiționale .
În privința alimentației turistilor , pentru a respecta cadrul esențial al turismului verde este necesar ca masa să fie servită din surse proprii fermei nsau din alte surse dar locale. În acest sens pensiunile agroturistice pot asigura pregătirea produselor alimentare, prepararea hranei dar nu implică și obligativitatea servirii efective la masă . Se întâlnesc situații când în grădina sau pe moșia fermierului se amenajează, conform normelor legale, campinguri sau terenuri pentru caravaning (rulote); amintim în acest caz satele Bran și Moeciu în județul Brașov, Avrig și Gura Râului în județul Sibiu, Dorna Candreni, Vama și Vatra Moldoviței în județul Suceava etc.
Din datele existente se remarcă la nivelul țării existența a peste 3000 de gospodării dispersate pe întreg teritoriul, spre exemplu: 20 pe litoral, 40–45 în zona Cluj, 60–65 în Covasna, peste 70 în Bucovina, circa 80 în Maramureș, 80–85 în Apuseni, 120–125 în Harghita–Mureș, peste 130 în Muscel etc. (Catalogul ANTREC, 2002).
În anul 1997 în zona litorală numărul gospodăriilor a crescut de la 20 la 30 având un total de 200 de locuri. La nivelul țării se observă că predomină gospodăriile clasificate la nivelul unei margarete și două margarete, existând însă și spații de trei flori, într-un număr mult mai mic
În Bucovina, la nivelul anului 1999 existau 21 gospodării clasificate la o margaretă, 49 la două margarete și două la trei margarete, însumând aproximativ 280 locuri (64 locuri la o margaretă, 205 locuri la două margarete și 10 la trei margarete).
Capitolul II
CEREREA PENTRU DESTINAȚIILE RURALE ALE ROMÂNIEI
2.1 CEREREA TURIȘTILOR ROMÂNI PENTRU ROMÂNIA
I. Preferința pentru o anumită unitate de cazare din cadrul turismului intern.
Analiza preferinței turiștilor pentru o anumită unitate de cazare din cadrul turismului intern poate fi redată printr-un grafic care să cuprindă o evoluție a numărului de sosiri pentru perioada 1990-2013, pe unități de cazare preferate, dar și numărul total de turiști.
Grafic 2.1 Evoluția numărului total de sosiri turistice în unitățile de cazare (1990-2013), sursa:tempo-online
Graficul de mai sus, relevă evoluția numărului de sosiri turistice în cadrul unităților de cazare din România, fie că vorbim de turiștii români sau de cei străini. Au fost aleși următorii ani de referință: 1990, 1995, 2000, 2005, 2010, 2013. Din grafic rezultă o scădere foarte abruptă a numărului de sosiri turistice imediat după anul 1990, când s-au depășit 12 000 000 sosiri, cifră record care se pare că va fi greu egalată pe viitor. Imediat însă și căderea a fost bruscă, de la 12 milioane la 7 milioane în numai 5 ani și de la 12 milioane la numai 4,5 milioane în zece ani. cauzele sunt multiple dar ar putea fi vorba despre scăderea nivelului de trai, lipsa bugetului disponibil unor vacanțe, lipsa timpului liber, lipsa unor strategii coordonate și eficiente în promovarea turismului. Treptat, după anul 2000, se observă o creștere ușoară, chiar pe fondul crizei economice, ajungând la 8 milioane sosiri turistice pentru anul 2013.
Grafic 2.2 Preferința turiștilor din cadrul turismului intern, pentru un anume tip de cazare pentru perioada 1990-2013, sursa:tempo-online
Analiza este foarte sugestivă pentru preferințele turiștilor români în privința unităților de cazare preferate în cazul turismului intern, se observă preferința pentru hoteluri, dar cu o pondere importantă sunt pensiunile turistice cu 590 000 persoane și cele agroturistice, noua tendință a turismului din România, cu peste 460 000 persoane. Ponderi destul de importante, peste 220 000 persoane au motelurile și vilele turistice, și datorită prețurilor mai mici decât la hoteluri, pe ultimele locuri sunt hanuri și spațiile de cazare pe nave chiar sub 1 000 persoane.
Grafic 2.3 Preferința turiștilor români în privința unităților de cazare, pentru turismul intern, anul 2013, sursa: INS
II. Preferința turiștilor români care au preferat cazare în cadrul pensiunilor agroturistice pentru un anume județ din România, pentru anul 2013.
Grafic 2.4 Evoluția numărului de turiști cazați în cadrul pensiunilor agroturistice,pentru județele de top ale României în ceea ce privește turismului rural (Brașov, Neamț, Suceava), pentru anii: 1990-1995-2000-2005-2010-2013; sursa: Tempo-online INSSE
Pe primul loc se menține județul Brașov, pontru fiecare din cei șase ani analizați, cu mențiunea că pentru anii 1990-1995 nu am găsit informații, și pentru că nu existau aceste pensiuni agroturistice. Județul Brașov a cunoscut o evoluție ascendentă, ajungând la aproximativ 90 000 de sosiri în anul 2013. Județele Neamț și Suceava se află la o distanță apreciabilă de Brașov cu valori apropiate de 50 000 (Neamț) și 40 000 (Suceava).
Am ales aceste trei județe pentru o comparație directă pentru că am observat că se aflau pe primele trei locuri la numărul de sosiri turistice în cadrul pensiunilor agroturistice, și am dorit să verific dacă trendul a fost mereu pozitiv. Datele legate de activitatea turistică a pensiunilor agroturistice încep abia din anul 1995, când agențiile de turism din România, au început să introducă în cadrul ofertelor lor, acest tip de turism. Turismul rural a fost multă vreme un tip de turism nu foarte atractiv, considerat în opoziție cu luxul și posibilitățile de cazare și distracție oferite de către unitățile de cazare din spațiile urbane. Problemele de accesibilitate au fost de-asemnea un factor decisiv mult timp pentru dinamica scăzută a acestui tip de turism. Apoi treptat, turiștii străini și români au acceptat turismul rural ca pe o formă de conservare a valorilor.
Grafic 2.5 Evoluția numărului de turiști cazați în cadrul pensiunilor agroturistice, pentru județele cu potențial mare de dezvoltare a turismului rural: 1990-1995-2000-2005-2010-2013, sursa:INS
O evaluare inițială a rezultatelor graficului de mai sus relevă un județ, Cluj, care se detașează ușor, urmat apoi de un mănunchi de cinci județe care deși au avut o evoluție ascendentă, oarecum diferită ajung ca în anul 2013 se aibă valori foarte apropiate.
Grafic 2.6 Evoluția numărului de turiști cazați în cadrul pensiunilor agroturistice, pentru județele cu potențial turistic rural în curs de valorificare : 1990-1995-2000-2005-2010-2013; sursa:INS
Analiza județelor cu potențial turistic rural în curs de valorificare, din graficul 2.4, indică cum județul Harghita de desprinde destul de mult în anul 2013, asta și datorită unei reclame neașteptate făcută de Regele Charles al Marii Britanii, fapt care a contribuit la apariția unor investiții în pensiuni de tip agroturistic, și sosirea turiștilor, mai ales din afara României. În rest celelalte județe cunosc toate un trend ascendent și se grupează în jurul valorii de 10 000- 12 000 sosiri turistice în pensiunile agroturistice. Surprinde poate, numărul mic de sosiri pentru județe cu un potențial turistic rural ridicat, cum ar fi Maramureș sau Prahova.
Grafic 2.7 Evoluția numărului de turiști cazați în cadrul pensiunilor agroturistice, pentru alte județele cu potențial turistic rural: 1990-1995-2000-2005-2010-2013
Din analiza graficului 2.5, în privința sosirilor în interes turistic în cadrul pensiunilor agroturistice, pentru alte județe din România, am selectat un număr de 11 județe care dispun de obiective turistice localizate în spațiul rural și care ar putea prin intermediul acestora să genereze fluxuri turistice. Un salt extraordinar , l-a avut județul Dolj care în decurs de numai trei ani a sărit de la câteva sute de sosiri turistice la aproape 9 000, și astfel a întrecut toate celelate județe. Dâmbovița, cu o evoluția mult mai constantă, vine imediat pe locul secund iar județul Gorj, cu aproximativ 8 000 sosiri se situează pe locul al treilea. Restul județelor au ponderi destul de modeste, raportând acest lucru la potențialul turistic rural de care dispun.
III. Numărul de înnoptări în structuri de primire turistică pentru turiștii români, anul 2013
Tabel 2.1 Comparație între numărul de înnoptări ale turiștilor români într-o anumită unitate de profil și numărul sosirilor, pentru turismul intern, anul 2013
Sursa: INSSE, Tempo online
Pensiunile agroturistice au înregistrat pentru anul 2013, o medie de aproximativ 2 nopți de cazare pentru un turistic. Într-un clasament al tipului de unități de cazare preferate de turiștii români, pensiunile agroturistice se află pe locul 3 atât din punctul de vedere al numărului de sosiri cât și din punctul de vedere al numărul de înnoptări. Cu peste 460 000 sosiri, pensiunile agroturistice devansează motelurile și vilele turistice, de-asemenea cu peste 910 000 de înnoptări pentru anul 2013 devansează cu o difrență importantă alte tipuri de unități de cazare. Chiar dacă media înnoptării per turist nu este foarte mare sunt perspective ca aceasta să crească pe viitor.
Grafic 2.8 Comparație între numărul sosirilor și numărul înnoptărilor pentru turiștii români pentru turismul intern, anul 2013, sursa: INS
IV. Preferința turiștilor români care se cazează în pensiunile agroturistice pentru un anume grad de confort, anul 2013.
Tabel 2.2 Preferința turiștilor români care se cazează în pensiunile agroturistice pentru un anume grad de confort, anul 2013.
Sursa: INSSE, Tempo-online
Analiza gradului de confort pe care turiștii români îl preferă în privința pensiunilor agroturistice relevă faptul că aproape 50% din total preferă gradul mediu-bun de confort oferit de categoria de ***. Pe măsură ce categoria de confort crește peste *** sau scade sub ***, scade și numărul de turiști. O pondere încă importantă de peste 240 000 turiști au optat pentru categoria ** dar și pentru cea de **** care depășește 150 000 de turiști. Doar 18 000 turiști au optat pentru categoria superioară de ***** și peste 20 000 pentru cea de numai o stea.
2.2 CEREREA TURIȘTILOR STRĂINI PENTRU ROMÂNIA
I. Preferința pentru o anumită unitate de cazare din cadrul României.
Tabel 2.3 Preferința turiștilor străini pentru cazare într-o anumită unitate de profil, pentru turismul intern, anul 2013.
Sursa: INSSE, Tempo online
Analiza datelor statistice indică faptul că turiștii străini preferă în proporție foarte mare hotelurile, practic, mai mult de 80% sunt cazați la hotel. Apoi la foarte mare distanță sunt pensiunile turistice și pensiunile agroturistice cu locul 3 în topul preferințelor turiștilor străini pentru cazarea în România. Ponderea cazărilor este încă mică comparativ cu dorința de a atrage turiștii străini tocmai spre acest segment turistic, spre spațiul rural românesc. Doar un pic peste 38 000 de străini au preferat pensiunile agroturistice din România și acest lucru popate ridica anumite semne de întrebare în privința eficacității campaniilor de popularizare a produsului turistic rural românesc. Cu toate aceste, la fel ca și turiștii români, cei străini au preferat pensiunile agroturistice mai mult decât vilele turistice sau decât motelurile.
Grafic 2.9 Preferința turiștilor strâini în privința unităților de cazare, pentru România, anul 2013, sursa: INS
II. Preferința turiștilor străini care au preferat cazare în cadrul pensiunilor agroturistice pentru un anume județ din România, pentru anul 2013.
Grafic 2.10 Preferința turiștilor români cazați în cadrul pensiunilor agroturistice pentru primele 10 județe în privința turismului rural, anul 2013, sursa: INS
Tabel 2.4 Preferința turiștilor români care au preferat cazarea în cadrul pensiunilor agroturistice pentru vizitarea unui anume județ, pentru turismul intern, anul 2013
Sursa: INSSE, Tempo online
Deși poate părea surprinzător ca judeșul harghita se află pe rpimul loc în topul cazării turiștilor străini la pensiunile agroturistice, să nu uităm faptul că este un județ spre care se îndreaptă preponderent turiști maghiari, să nu omitem faptul că Prințul Charles a făcut și fafce de mult timp reclamă acestor locuri, și trebuie ținut cont de un eveniment care atrage foarte mulți turiști străini, catolici, pelerinajul de la Șumuleul Mic. În rest Doar Brașov depășește 4 000 sosiri la pensiunile agroturistic iar Sibiu și Alba au peste 3 000 cazări. Suceava cu numai 2 700 cazări.
III. Numărul de înnoptări în structuri de primire turistică pentru turiștii străini, anul 2013
Tabel 2.5 Comparație între numărul de înnoptări ale turiștilor străini într-o anumită unitate de profil și numărul sosirilor, pentru România, anul 2013
Sursa: INSSE, Tempo online
Preferința covârșitoare a turiștilor străini pentru hoteluri se menține și în cazul înnoptărilor, care în mod firesc sunt, ca și medii, mai mari decât cele ale turiștilor români, de exemplu pentru nave fluviale și maritime ajung la peste 7 nopți/ turist. Numărul de înnoptări în pensiunile agroturistice depășește 2 nopți/turist, din nou este o cifră mică față de așteptări, față de potențialul turistic rural pe care România îl deține. Cu toate acestea este de remarcat că ponderea media înnoptărilor este mai mare chiar ca în cazul hotelurilor, acest fapt fiind un semn că se poate centra mai mult, focusa pe promovarea acestor oferte. Surpinde de-asemenea ponderea foarte mare a mediei în cazul bungalourilor, de aproape 5,5 nopți/turisti și se observă caracterul de tranzit la moteluri și campinguri de sub 2 nopți/turist.
Grafic 2.11 Comparație între numărul sosirilor și numărul înnoptărilor pentru turiștii strini pentru România, anul 2013, sursa: INS
IV. Preferința turiștilor străini care se cazează în pensiunile agroturistice pentru un anume grad de confort, anul 2013.
Tabel 2.6 Preferința turiștilor români care se cazează în pensiunile agroturistice pentru un anume grad de confort, anul 2013.
Sursa: INSSE, Tempo-online
La fel ca în cazul turiștilor români, și cei străini au ales cel mai mult să se cazeze în pensiunile agroturistice de ***. Următoarea categorie de confort preferată a fost cea de ** cu peste 23 000 turiști în timp ce la **** s-au cazat aproximativ 18 000 turistici iar pentru nivelul de confort superior de ***** numai 2 500 turiști.
Urmărind, pe zone etnofolclorice și unități de relief, oferta turistică rurală se concentrează în următoarele areale:
Oaș (Depresiunea Oaș și Munții Oaș): satele Bixad, Călinești etc.;
Maramureș (Depresiunea Maramureș și munții limitrofi: Rodna, Maramureș, Țibleș, Gutâi): Botiza, Vadu Izei, Săpânța, Rozavlea, Ocna Șugatag, Săliștea de Sus etc.
Bucovina (Ocinele Bucovinei, depresiunile Dorna–Câmpulung Moldovenesc): Ciocănești, Dărmănești, Dorna Arini, Iacobeni, Poiana Stampei, Panaci, Neagra Șarului, Vama, Vatra Moldoviței, Mănăstirea Humorului, Putna etc.;
Neamț (dealurile subcarpatice, valea Bistriței): Ceahlău, Durău, Oglinzi, Agapia etc.;
Bârgău –Bistrița (Munții Bârgăului, dealurile Bistrița –Năsăud): Bistrița Bârgăului, Colibița, Lunca Ilvei, Prundu Bârgăului, Susenii Bârgăului, Șanț, Telciu, Tiha Bârgăului etc.;
Harghita (Munții Gurghiu–Harghita, Giurgeu–Hășmașu Mare, depresiunile Gheorgheni–Ciuc, aria deloroasă Praid–Corund, Sovata –Odorhei): Praid, Corund, Harghita Băi, Dănești, Cârța, Sântimbru Băi etc.;
Țara Bârsei (depresiunea Brașov –Covasna și munți limitrofi: Bodoc, Baraolt și Perșani, Ciucului, Întorsurii, Piatra Mare, Postăvaru): Arcuș, Băile Balvanyos, Ilieni, Sânzieni, Zăbala, Șugaș Băi, Turia, Malnaș Băi, Zagon, Perșani, Cristian, Ghimbav etc.;
Bran–Fundata (culoarul Bran, Munții Bucegi și Piatra Craiului): Bran, Bran–Predeluț, Bran–Șimon, Moeciu, Fundata, Peștera etc.;
Țara Făgărașului (depresiunea Făgăraș, Munții Făgăraș): Bucium, Sâmbăta de Jos, Avrig, Cârțișoara, Șercaia etc.;
Mărginimea Sibiului (Depresiunea Sibiului și Munții Cindrel): Sibiel, Rășinari, Gura Râului, Orlat, Poplaca, Jina, Săliște, Cisnădioara, Cristian etc.;
Valea Arieșului–Țara Moților (Munții Bihor –Trascău –Metaliferi): Albac, Arișeni, Gârda de Sus, Întregalde, Rimetea, Scărișoara etc.;
Dealurile Clujului–Munții Vlădeasa–Muntele Mare: Băișoara, Beliș, Bologa, Ciucea, Margău, Gilău, Poieni, Sâncraiu, Valea Drăganului, Vânători etc.;
Vrancea (Depresiunea Vrancea, Munții Vrancei): Câmpeni, Greșu, Vidra, Soveja, Lepșa, Mera, Vulcăneasa, Negrilești, Vizantea;
Teleajen –Prahova (Munții Ciucaș –Baiului, dealurile prahovene): Slon, Drajna, Cerașu, Măneciu, Cheia, Valea Doftanei, Trăisteni etc.;
Rucăr –Muscelele Argeșului (Culoarul Rucăr –Dragoslavele, Munții Piatra Craiului –Iezer –Leaota, Dealurile Argeșului): Brădet, Lerești, Rucăr, Dragoslavele, Bughea de Sus, Bughea de Jos, Corbeni etc.;
Valea Oltului –Dealurile Vâlcii (Defileul Oltului, Valea Lotrului, Munții Coziei, depresiunile Jiblea –Loviștei, Dealurile Vâlcii): Mălaia, Costești, Vaideeni, Voineasa, Vlădești, Băile Govora, Olănești etc.;
Tismana –Polovragi (Dealurile Gorjului, Munții Parâng –Vâlcan): Polovragi, Baia de Fier, Stănești, Săcelu, Tismana, Runcu, Topești etc.;
Mehedinți (Podișul Mehedinți): Balta, Cireșu, Nadanova, Cloșani;
Vlăsia (Câmpia Vlăsiei): Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Grădiștea, Siliștea Snagovului etc.;
Delta Dunării: Crișan, Sfântu Gheorghe, Uzlina, Murighiol, Mila 23, C. A. Rosetti, Periprava;
Litoralul Mării Negre: Agigea, 2 Mai, Limanu, Vama Veche.
2.3 ANALIZA DOTĂRILOR PENTRU TURISMUL RURAL, CIRCULAȚIA TURISTICĂ, LOCALITĂȚILE SÂNCRAIU, JINA, BRAN, RUCĂR, ARIEȘENI ȘI AREFU, PENTRU INTERVALUL DE TIMP 2000-2014
SÂNCRAIU (jud.Cluj)
a) Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică (locuri în pensiuni agroturistice, cabane, pensiuni turistice) pentru intervalul 2000-2014
Sursa: Tempo-online, INSSE
b) Sosiri turistice pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
c) Înnoptări pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
d) Durata medie a sejurului
Sursa: Tempo-online, INSSE
Analiza indicatorilor statistici pentru localitatea Sâncraiu, relevă o concentrare a sosirilor și înnoptărilor turistice pentru perioada 2004-2010, interval de timp care corespunde cu perioada în care localitatea a avut cea mai mare capacitate de cazare, imediat după anul 2010, se înregistrează o scădere a capacității de cazare și în consecință a numărului de înnoptări turistice iar sosirile au cunoscut și ele o scădere accentuată, de la peste 9 000 sosiri în anul 2009 la numai 1 400 în anul 2014.
e) Gradul de ocupare a unităților de cazare
A fost mai ridicat în perioada 2004-2010, atingând chiar 70-75% medie anuală, și cel mai important, s-a înregistrat o anumită constantă, cu valori ceva mai ridicate în perioada estivală. După perioada de vârf gradul de ocupare a unităților de cazare a scăzut la valori de 30-35% în plin sezon estival.
JINA (județul Sibiu)
a) Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică (locuri în pensiuni agroturistice, cabane, pensiuni turistice) pentru intervalul 2000-2014
Sursa: Tempo-online, INSSE
Localitatea Jina din județul Sibiu, se remarcă în primul rând prin caracterul izolat, dar acest lucru este suplinit de valorile turistice etnografice specifice Mărginimii Sibiului. Cu toate acestea factorul geografic a fost decisiv, problema accesibilității este încă nerezolvată, numărul de turiști fiind mic iar capacitatea de cazrae esre nesemnificativă. Analiza datelor indică că doar în anii 2008-2009 a existat o pensiune agroturistică cu numai 14 locuri iar în 2014 a fost pusă în funcțiune o cabană turistică de 40 locuri. Sosirile și înnoptările s-au facut în special în cadrul gospodăriilor localnicilor astfel nefiind înregistrate în datele oficiale. date care indică totuși un număr de peste 700 sosiri și peste 900 înnoptări în cadrul cabanei din anul 2014, ceea ce duce la 1,29 durata sejurului, adică cel puțin o noapte de cazare. un fapt interesant s-a înregistrat în anul 2009, când singurii 33 turiști au stat nu mai puțin de patru nopți, generând astfel una dintre cele mai mari durate a sejurului dintre localitățile analizate în această lucrare.
b) Sosiri turistice pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
c) Înnoptări pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
O ușoară revigorare a fost observată în anul 2014, când peste 700 de turiști s-au cazat în cabana de la Jina. Acești au înregistrat aproape 1 000 de înnoptări. De remarcat că un rol important l-a avut reclama unei rețele de telefonie mobilă care prin publicitatea făcută de un cioban din Jina, a reușit să atragă cumva atenția asupra acestei localități.
d) Durata medie a sejurului
Sursa: Tempo-online, INSSE
e) Gradul de ocupare a unităților de cazare
Cu mențiunea că datele oficiale nu au înregistrat cazarea în gospodăriile, stânele localnicilor se poate afirma că pentru anii 2009, 2010, 2014, gradul de ocupare a fost de maxim 15-20% datorită tocmai preferinței vizitatorilor pentru gospodăriile tradiționale.
BRAN (jud.Brașov)
a) Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică
(locuri în pensiuni agroturistice, cabane, pensiuni turistice) pentru intervalul 2001-2014
b) Sosiri turistice pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
c) Înnoptări pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
Localitatea Bran este recunoscută ca o stațiune cu o dinamică turistică activă, generată de principalul obiectiv turistic din zonă, Castelul Bran. Dacă locurile de cazare din cabanele turistice s-au desființat în anul 2004, se remarcă o creștere susținută a locurilor de cazare în pensiuni agroturistice, iar numărul sosirilor turistice a urcat exponențial, de la aproape 10 000 în anul 2001 la aproape 39 000 în anul 2014. În paralel a crescut și numărul înnoptărilor, ajungând la peste 83 000 (2014), durata medie a sejurului fiind constant peste 2.
d) Durata medie a sejurului
Sursa: Tempo-online, INSSE
e) Gradul de ocupare a unităților de cazare
Gradul de ocupare a unităților de cazare s-a menținut ridicat în perioada verii, ajungând și la valori de 80-85% dar scăzând mult iarna și în extrasezon la 35-40%, cu toate acestea, o revigorare se observă cu ocazia Crăciunului unde se atinge chiar și 100%
RUCĂR (jud. Argeș)
a) Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică
(locuri în pensiuni agroturistice, cabane, pensiuni turistice) pentru intervalul 2001-2014
Sursa: Tempo-online, INSSE
b) Sosiri turistice pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online INSSE
c) Înnoptări pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
Rucăr nu are dinamica și fluxul de turiști al Branului, dar ar putea rivaliza cu acesta dacă ar crește capacitatea unităților de cazare și s-ar găși soluții pentru atragerea vizitatorilor. Momentan capacitatea de cazare este mică față de Bran în cadrul pensiunilor agroturistice iar abia din anul 2010 au apărut primele locuri de cazare în cabane care în 2014 au ajuns la 40. Cu toate acestea sosirile au crescut la peste 5 000, iar înnoptările au înregistrat un salt semnificativ, dacă în anul 2013 erau 3 600 de înnoptări în anul imediat următor a ajuns la aproape 11 300 ceea ce este cu adevărat impresionant.
d) Durata medie a sejurului
Sursa: Tempo-online, INSSE
e) Gradul de ocupare a unităților de cazare
Este interesant de văzut că în anul 2002 s-a înregistrat un adevărat record, la durata sejur de aproape 12 nopți, dar în general s-a situat sub 2, iar gradul de ocupare este de aproximativ 50-60% vara și 30-35% iarna cu o creștere mare pe durata sărbătorilor de iarnă.
ARIEȘENI (jud. Alba)
a) Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică
(locuri în pensiuni agroturistice, cabane, pensiuni turistice) pentru intervalul 2001-2014
b) Sosiri turistice pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
c) Înnoptări pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
Arieșeni este o stațiune care s-a lansat hotărât pe piața turismului pentru sporturi de iarnă din România, iar acest lucru se vede din datele statistice. A crescut exponențial numărul locurilor de cazare, numprul sosirilor în scop turistic a crescut de la numai 290 (2001) la aproape 5 800 (2014) iar înnoptările de la numai 290 (2001) la peste 15 000 (2014). Durata medie a sejurului s-a menținut peste 2, ceea ce denotă o tendință pentru turismul de week-end, specific din ce în ce mai mult turismului intern din România.
d) Durata medie a sejurului
Sursa: Tempo-online, INSSE
e) Gradul de ocupare a unităților de cazare
Arieșeni înregistrează un grad ridicat de czare, așa cum este firesc, în perioada estivală când se atinge și 80% grad de osupare, dar acest indicator scade mult în perioada verii la numai 25-30%, determinând caracterul sezonier accentuat al turismului.
AREFU (județul Argeș)
a) Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică
(locuri în pensiuni agroturistice, cabane, pensiuni turistice) pentru intervalul 2001-2014
b) Sosiri turistice pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
c) Înnoptări pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Sursa: Tempo-online, INSSE
Arefu este una dintre localitățile turistice din România care ar putea crește din punct de vedere turist prin potențialul natural și antropic de care dispune. Acest potențial natural este bine valorificat prin prezența unui număr de peste 400 locuri de cazare în cabanele turistice. Numărul sosirilor a atins un maxim de 16 588 chiar în ultimul an al intervalului studiat, 2014, același an a înregistrat și valoarea maximă a numărului de înnoptări de peste 28 000. Durata medie a sejurului se menține totuși scăzută, puțin peste 1, ceea ce relevă caracterstica turismului de week-end, dintre sâmbătă și duminică.
d) Durata medie a sejurului
Sursa: Tempo-online, INSSE
e) Gradul de ocupare a unităților de cazare
De-a lungul anului de menține la valori medii sub 50% cu o creștere mai importantă pe durata verii dar numai la 55-60% iar iarna undeva la 40%.
CENTRALIZAREA DATELOR DE LA CELE ȘASE LOCAȚII TURISTICE
1. Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică
(locuri în pensiuni agroturistice, cabane, pensiuni turistice) pentru intervalul 2001-2014
Graficul de mai sus redă situația capacității de cazare existente pentru cele șase localități analizate, pentru intervalul de timp 2001-2014. Branul are cel mai mare număr de unitați de cazare cu o scădere bruscă în anul 2012, generată de o problemă de procedură nu de dispariția efectivă a locurilor de cazare. Pe locul secund se află Arefu cu o tendință de creștere lentă, iar pe locul trei, aproape la egalitate Rucăr și Arieșeni, ultima având avantajul unie creșteri constante din anul 2010.
2.Sosiri turistice pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Analiza graficului sosirilor turistice pentru cele șase localități studiate relevă următoarele concluzii:
– Branul se află din nou pe primul loc cu o tendință generală de creștere pentru intervalul de timp analizat;
– Deși a fost o anumită perioadă pe locul secund, localitatea Sâncraiu a căzut foarte mult în a doua jumătate a intervalului analizat; localitatea a atins un maxim în anul 2008 după care coborărea nu a mai putut fi oprită ajungând la numai câteva sute de sosiri în anul 2014;
– Arefu este a doua localitate ca număr de sosiri turistice, urmată de Arieșeni și Rucăr;
– Supremația Branului și la capacitatea de cazare și la sosiri este corelată, ceea ce denotă fluxuri constante și este de apreciat aportul turiștilor străini care vin să viziteze Castelul Bran, trași de legenda lui Dracula dar și pentru atracțiile naturale și mai ales etno-folclor.
– Ponderea mică totuși pentru o localitate cu potențialul Rucărului.
3. Înnoptări pentru intervalul 2001-2014 (pentru cabane, pensiuni turistice și agroturistice)
Graficul înnoptărilor turistice păstrează exact aceleași idei de la capitolul sosirilor turistice, cu Branul pe primul loc, Sâncraiu în cădere liberă după anul 2008, Arefu pe locul secund, urmat de Arieșeni pe 3 și Rucăr pe 4.
d) Durata medie a sejurului
Se observă constanța în jurul valorii de 2, la 4 din cele 6 stațiuni analizate, relevant pentru turismul de week-end, de sfârșit de săptămână. Oscilațiile majore pot fi explicate prin sosirea unor grupuri organizate în număr important.
Capitolul III
AGENȚIA DE TURISM –ROLUL DE INTERMEDIAR. RAPORTUL PRIVIND COMPORTAMENTUL TURISTULUI ROMÂN ȘI EUROPEAN FAȚĂ DE TURISMUL RURAL
Organizarea activității de turism este realizată de către diverși agenți economici din turism. Aceștia pot fi persoane juridice, societăți comerciale cu capital privat , de stat sau mixt, societăți familiale sau persoane fizice care prestează activități specifice.
Agenția de turism este intermediarul privilegiat între acești prestatori și turist .
Datorită diversității serviciilor solicitate de către clienții-turiști, agențiile de turism s-au specializat foarte mult în timp, ceea ce a dus la clasificarea acestora în mai multe tipuri.
În literatura de specialitate și în terminologia Organizației Mondiale a Turismului se folosește și noțiunea de agenție de voiaj . În țările cu activitate turistică intensă noțiunea de agenție de voiaj semnifică : “ o firmă independentă sau o rețea de firme având ca obiect rezervarea și comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport și vânzarea produselor turistice fabricate de tour-operatori “ . În România nu este foarte comun termenul de agenție de voiaj pentru că poate fi foarte ușor de confundat cu agențiile care vând bilete de tren de exemplu ale SNCFR.
Ca o concluzie prin agenție de voiaj trebuie să se înțeleagă o întreprindere comercială având ca scop :
Asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, cazarea la hotel, sau acțiunile turistice de orice fel
Organizarea de călătorii individuale sau colective la preț forfetar, cu un program fie stabilit de agenție, fie la libera alegere a turistului.
Agențiile de voiaj apar la sfârșitul sec.al XIX odată cu extinderea rețelei de transport pe cale ferată sau dezvoltării celor maritime. Cunosc o mare dezvoltare după anul 1950, când solicitarea pentru serviciile turistice cunoaște o creștere spectaculoasă. Se estimează că în anul 1998 , existau peste 70 000 de case centrale de agenții de voiaj cu peste 200 000 puncte de lucru din care numai 40 000 în Europa.
Revenind la cadrul intern, în România, se utilizează conceptul de agenție de turism , care conform Hotărârii Guvernului nr. 513 din august 1998 poate fi definită astfel :
Agenția de turism reprezintă o societate comercială cu rol de intermediar între agenții economici prestatori de servicii turistice și turiștii .
Activitatea sa constă în producerea, comercializarea și promovarea unor aranjamente turistice diverse, precum și în vânzarea unor servicii turistice izolate.
În general există două mari categorii de agenți de turism din punct de vedere al activității și-anume :
Agenții de turism specializate numai în organizarea, producția de aranjamente turistice, categorie asociată tour-operatorilor, care își pot comerciliza produsele prin intermediul agențiilor din următoarea categorie
Agenții de turism distribuitoare, sau agenții de voiaj a căror activitate constă numai în vânzarea produselor turistice ale tour-operatorilor sau a unor servicii izolate
Agenții cu funcție mixtă, care funcționeazăca o formă de integrare a celor două categorii mai sus menționate
Agențiile de voiaj au un rol esențial pe piața turistică din care se pot menționa :
1. Rol de informare și consultare în privința activităților turistice, destinațiilor, serviciilor
2. Proiectarea, organizarea, comercializarea și distribuția serviciilor, produselor turistice
3. Stimulează nevoia și cererea pentru efectuarea călătoriilor
4. Canalizează curentele turistice
5. Contribuie la dezvoltarea destinațiilor turistice
6. Constituie un valoros izvor de informații despre tendințele și necesitățile pieței pentru diferiți agenți și furnizori turistici
7. Configurează o amplă rețea de vânzări de servicii și produce turistice
Concluzionând agențiile de turism sunt importante prin patru activități specifice: consultanță, gestiunea conturilor turistice, mediere, producție și comercializare.
Fig 4.1 Activitatea și funcțiile agențiilor de turism
Agențiile de turism tour-operatoare sunt specializate numai în organizarea, producția de aranjamente turistice, își comercializează produsele prin intermediul agențiilor detailiste.
Conform tipologiei românești agenția de turism tour-operatoare este “o agenție de turism care are ca obiect de activitate organizarea și vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari“.
La nivel continental, european, agențiile de tusim tour-operatoare sunt numite și angrosiste, și sunt definite ca fiind agenții de turism care concept, pregătesc și vând prosusele turistice direct sau prin intermediari .
O altă definiție a agențiilor de turism tour-operatoare ar putea fi enunțată astfel : “ tour-operatorii sunt întreprinderi turistice comerciale, specializate în crearea de voiaje forfetare “ .
Voiajul forfetar reprezintă un ansamblu de prestații turistice mai mult sau mai puțin extins, pentru un preț fix determinat dinainte.
În funcție de tipul produsului turistic oferit, agențiile tour-operatoare pot fi de trei feluri :
1.Generaliștii: asamblează diferite servicii și produse turistice, pe care le oferă tuturor categoriilor de clienți și agențiilor detailiste
2.Specialiștii: sunt agenții de turism tour-operatoare care realizează un anume tip de produs turistic,pe care îl oferă unei anumite clientele
3.Producătorii de voiaje punctuale: oferă servicii turistice la comandă, pentru diferite grupuri, asociații, pentru diferite manifestări, conferințe.
În România, activitatea agențiilor de turism, și a celor tour-operatoare a fost reglementată prin câteva hotărâri legislative : Ordinul Ministrului Turismului nr 207 și 213 din 1994, HG 634 din anul 1994, Ordinul Ministrului 87 din anul 1995.
Tour-operatorii sunt un segment esențial al pieței turistice, ei crează și distribuie produsele turistice fie direct fie prin intermediari, alte agenții de turism. Unele companii mari de tip tour-operator au devnit importanți jucători pe piața economică chiar.
În primul rând pentru a implementa pe piață un produs turistic tour-operatorii trebuie să parcurgă câțiva pași firești , pentru ca produsul să fie unul eficient și să aducă veniturile scontate dar și să crescă prestigiul firmei de turism.
Prima etapă are în vedere studiul pieței și anumite previziuni despre evoluția pieței, dacă nu realizezi un studiu de piață, este foarte greu să concepi un produs turistic cu servicii compatibile cu cererea turistică, iar eficiența va fi minimă sau chiar va lipsi.
În a doua etapă o agenție tour-operatoare, trebuie să facă o cercetare a produselor, atât produsele firmei cât și cele ale concurenței, pentru a cunoaște prețurile și calitatea produselor concurente.
Partea a treia este una tehnică și are în vedere realizarea efectivă a produsului turistic tinând cont de rezultatele cercetărilor anterioare.
În fine, fixarea prețurilor, astfel ca acestea să fie competitive cu mediul extern este o ultimă etapă înainte de lansarea produsului.
De regulă agențiile de turism propun pachete de vacanță, complete care să acopere toate serviciile , pachete care sunt promovate prin intermediul agențiilor detailiste dar și printr-o reclamă, un marketing, cu vânzare directă prin tour-operatori.
Diversitatea produselor este una dintre cele mai bune strategii ale tour-operatorilor de a obține profituri, astfel sunt preferate programe și pachete atractive cum ar fi: croazierele, excursiile diverse, safari, sejururi în destinații exotice.
În ceea ce privește tupurile de produse turistice se impun mai multe observații, dintre care iese în evidență larga diversificare a produselor turistice în țările dezvoltate determinată de :
– importanța mai mare acordată nevoii de a călătorii;
– gradul ridicat de bunăstare a consumatorilor și o bună infrastructură;
– concurența ridicată între producătorii de turism;
– implicare mai mare a producătorilor străini în acțiunea de creeare de noi produse și servicii turistice,
Voiajele forfetare sunt cele mai cunoscute și apreciate produse ale agențiilor de turism de tip tour-operator, au o pondere mare în balanța vânzărilor dar este în același timp un produc destul de bine cunoscut și pe piața românească.
Referitor tot la țara noastră, produsele tour-operatorilor nu sunt încă bine diversificate vizând același standard, aceleași destinații, Grecia, Turcia, Bulgaria, etc. De regulă, se includ tururi de oraș, participarea la activități culturale pentru a evita creșterea prețului, există însă și câteva produse care sunt apreciate cum ar fi: “ Castele Europei “ realizată de agenția Romantic, “ Turul țărilor mediteraneene “ – agenția Magellan, sau “ Turul țărilor nordice “ .
Agențiile tour-operatoare din România propun de regulă circuitele și croazierele.
Serviciile legate de turismul internațional au același impact asupra circuitului economic mondial ca și importurile sau exporturile de marfă. Impactul activității agențiilor de turism tour-operatoare asupra economiei țărilor în curs de dezvoltare este unul cantitativ dar și calitativ. Turismul per ansamblul lui acționează ca un element dinamizator al sisitemul economic global . Trebuie să ținem cont că agențiile tour-operatoare sunt principalul motor al economiei turismului, prin activitatea lor au un impact macroeconomic, cu aport substanțial la crearea PIB, iar activitatea turistică antrenează la rândul ei producția din alte domenii economice.
În cazul economiilor aflate în curs de dezvoltare impactul activității tour-operatorilor este unul cu atât mai mult evident, caracterizat prin creșterea procentului din PIB atribuit turismului, și din acest punct de vedere amintim câteva țări ca Cipru cu aproximativ 90% din exporturile de bunuri și servicii ale acestei țări, Turcia cu peste 10%, iar în România numai 2-3 %.
O parte din țările cu economie în curs de dezvoltare au fost incluse în categoria țărilor turistice cu un sold cronic pozitiv, cum ar fi Tunisia, Mexic sau Thailanda care dispun de sector turistic dezvoltat, fiind ținta predilectă a unor mari agenții de turism tour-operatoare, dar și restul țărilor în curs de dezvoltare care deți au un sold turistic pozitiv, dar mai mic totuși se plasează pe o bună poziție favorabilă unei creșteri ulterioare.
Este binecunoscut efectul multiplicator al turismului, efect care este de regulă stimulat direct de intervenția agențiilor tour-operatoare, prin creșterea veniturilor în sectorul turistic, salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agențiilor de turism, tour-operatorii prin rolul lor de producători de produse și servicii turistice, de intermediari între turist și destinația sa are un rol vital în acest sistem.
Agențiile de turism tour-operatoare prin amploarea activităților prestate asigură un număr important de locuri de muncă, de la personal de îngrijire la contabili sau manageri, la care se adaugă ghizi specializați, șoferi sau agenți de turism, fiecare cu o contribuție la sistemul social, financiar al statului respectiv dar și ca un factor care determină reducerea șomajului. Un eveniment însă negativ, cum este criza economică actuală poate duce la reale dezechilibre pe piața economică care se pot resfrânge și în turism, astfel multe agenții au disparut sau și-au restrâns numărul de personal, totul ducând la o creștere a numărului de șomeri.
Agențiile de turism au fost create ca rezultat al dezvoltării și intensificării circulației turistice, având rolul unor societăți comerciale de distribuție pentru facilitarea contactelor organizate între clientela turistică potențială din țara (zona, localitatea etc.) de reședință a turiștilor și firmele prestatoare de servicii turistice (hoteluri și restaurante, de transport, de agrement etc.) din țara (zona, localitatea etc.) receptoare, aleasă de turiști ca destinație pentru vizitare și petrecerea concediilor.
Pentru majoritatea țărilor activitatea agențiilor de turism de tipul tour-operatorilor, reprezintă o premisă importantă pentru dezvoltarea economică, prin consecințele avute asupra producției, consumului și ocupării forței de muncă, cu un efect general poziv asupra creșterii economice. Este păcat că în România, ponderea tour-operatorilor este încă mică, criza economică recent instalată e cernut mult din numărul agențiilor de turism din România rămănând numai cei mai puternici din punct de vedere financiar dar și aceștia slăbiți de scăderea numărului de turiști sau de creșterea cheltuielilor pentru funcționarea firmei.
Capitolul IV
CERCETARE PE BAZĂ DE CHESTIONAR PRIVIND COMPORTAMENTUL TURISTULUI EUROPEAN SAU ROMÂN ÎN MOD SPECIAL PENTRU DESTINAȚIILE RURALE DIN ROMÂNIA
Metodologia cercetării
Turismul rural este cu siguranță un element modern din cadrul activității turistice actuale, contemporane, moderne. Pentru realizarea acestui chestionar a fost nevoie de o resursă de timp însemnată din diferite perioade ale anului, din plin sezon turistic dar și din extrasezon. Consultarea bibliografiei a fost primul pas pentru o mai bună cunoaștere a locurilor care urmau a fi vizitate. Informațiile și datele statistice au fost analizate cu multă atenție mai ales acolo unde apăreau anumite diferențe și nepotriviri. Sursele cu baze de date oficiale de la nivel regional și național, prezintă anumite neconcordanțe cu realitatea, fiind utilizate datele alături de informațiile obținute prin metoda interviului și a anchetei de teren. Interviurile nu au fost realizate selectiv prin alegerea unor eșantioane, aleator ci au fost realizate la nivelul fiecărei unități de cazare existente.
Datorită perioadei limitate de timp atribuite cercetării temei, a suprafeței destul de mari pentru cercetare, dar mai ales a multitudinii de elemente definitorii pentru tema cercetării, datele rezultate au suferit câteva modificări, dar cont de rapiditatea evoluției (pozitive și negative) a fenomenului turistic rural, se impun chiar modificări lunare.
Ancheta de teren, interviurile cu localnicii, cu factorii de decizie locali (primari, poliție, cadre didactice) și numărul mare de fotografii m-au ajutat să cunosc situația reală a zonei turistice rurale Rucăr și să definitivez concluziile și propunerile.
În cadrul analizei și cercetării, colectarii acestor date necesare pentru tratarea subiectului prezentei lucrări, au apărut, inevitabil, dificultăți,probleme de neconcordanță în informațiile colectate.
Cercetarea de teren a fost însoțită de o documentare bibliografică importantă ca număr, solicitând în același timp corelarea cu date statistice și oficiale, astfel am constatat diferențe între informațiile teoretice și reale, din partea persoanelor chestionate și din bazele de date existente. Datorită suspiciunii instalate în momentul chestionării, datele obținute de la persoanele respective au și o notă de neveridicitate.
Grupul-țintă a fost reprezentat de persoane care au petrecut cel puțin o noapte de cazare în zona Rucăr, au fost colectate 100 chestionare valide, aceasta fiind și cifra propusă la începutul activității. S-au urmărit maxim 4 obiective generale transpuse în 10 întrebări.
Scopul cercetării
Scopul principal al acestei cercetări este stabilirea motivației pentru turiștii care vizitează zona turistică Rucăr. Se vor măsura următoarele aspecte:
– Tipul de turism care reprezintă principala motivație a turiștilor pentru a vizita această zonă turistică
– Valoarea turistică a cadrului natural ca motivație pentru turiștii care vizitează Bazinul Dornelor
– Determinarea unei motivații turistice anume în generarea fluxurilor turistice, un punct forte care să asigure o dinamică turistică pozitivă
– Identificarea elementului turistic de ordin antropic care poate fi motivațional un factor generator de sosiri turistice
– Modul în care cadrul socio-economic din regiune poate să susțină un flux turistic și să devină pe viitor un element care să susțină motivația turistilor de a vizitaculoarul Rucăr- Bran, și aici se poate menționa, starea drumurilor, calitatea serviciilor de cazare, posibilitățile de servire a mesei etc.
Pentru atingerea acestui scop se vor alege 100 persoane-turiști care au fost intervievați la fața locului în legătură cu aceste probleme.
Un alt scop al cercetării, după culegerea de informații este analiza datelor, stabilirea principalelor probleme, identificarea cauzelor care au dus la apariția acestora, soluții pentru rezolvarea acestor probleme.
Obiectivele cercetării
Obiectivele generale vor fi numai în număr de maxim 3, astfel încât să fie construite un număr de 10 întrebări care să aibă ca principală țintă, exclusiv măsurarea gradului de satisfacție a turiștilor și motivația acestora de a vizita zona turistică Vatra Dornei, iată care sunt obiectivele generale propuse și întrebările construite pentru realizarea sondajului.
Obiectivele generale propuse
O1. Identificarea principalului elemente de motivație turistică care determină sosiri turistice în regiunea turistică a Culorului Rucăr-Bran.
O2. Performanța cadrului socio-economic în desfășurarea activității de turism și importanța lui ca factor motivațional.
O3. Descoperirea premiselor turistice care pot genera motivații în plus potențialilor turiști pentru a vizita Zona Rucărului.
Din aceste obiective generale se pot desprinde fără probleme și obiective secundare:
– identificarea anumitor elemente de diferențiere în alegerea destinației turistice și a tipului de turism
– determinarea tipurilor de turiști care vizitează această regiune
– conturarea profilului consumatorului de turism rural
Ipotezele cercetării
Ipotezele de lucru se axează pe fiecare obiectiv prin realizarea întrebărilor reportate la obiectivele propuse. Astfel pentru primul obiectiv este de așteptat ca ponderea celor care au o atitudine pozitivă față de turism să una destul de mare în favoarea practicării turismului,pentru că vorbim despre persoane care se află chiar într-o deplasare turistică, deci ne putem aștepta ca să avem cifra zero în dreptul persoanelor care afirmă că nu practică deloc turismul. Este interesant de văzut apoi ce fel de turism preferă cei intervievați, apreciez că în această zonă majoritatea celor intervievați vin pentru turismul cultural, de agrement sau religios.
În ceea ce privește cunoașterea potențialului turistic este de apreciat că majoritatea din cei intervievați cunosc bine regiunea, inclusiv obiective turistice naturale și antropice din regiune. Tot în această privință, se poate măsura gradul de satisfacție a turistilor în privința stării de conservare ale acestor obiective turistice. O stare de conservare bună, funcționează ca o premisă pentru atragerea turiștilor în această regiune dar și crește valoarea obiectivului în sine iar nivelul de satusfacție al turiștilor este mai mare. În acest caz consider că vor exista și păreri critice, nemultumiri în privința stării în care se află anumite obiective turistice.
Interesant ar fi să se realizeze un clasament format din obiectivele turistice care atrag turiștii, este de presupun că elementele de ordin natural vor fi precumpănitoare în această ierarhie. Dar nu numai obiectivele turistice aduc turiștii ci și infrastructura, anumite unități de cazare, toate alcătuind patrimoniul turistic din această regiune.
Al patrulea obiectiv are în vedere efectiv gradul de satisfacție al turiștilor, aici pot să existe numeroase păreri nefavorabile privind calitatea lor, se așteaptă ca serviciile de cazare să primească critici, la fel și sistemele de transport, generate de prezența unor drumuri nu foarte bine întreținute. Este interesat de văzut care dintre aceste servicii, incluzând și posibilitățile de agrement satisfac cel mai bine nevoile de turism.
De asemenea este presupus să se confirme următoarele idei:
– Destinația turistică a fost aleasă datorită factorilor culturali, naturali și sociali
– Profilul turiștilor care vizitează zona turistică a Rucărului nu diferă de cel al altor turiști care vizitează alte regiuni turistice montane din România
– Venitul reprezintă încă un element important în alegerea destinației turistice dar și pentru tipul de turism ales.
Realizarea chestionarului
Iată și întrebările propuse turiștilor pentru atingerea acestor 3 obiective:
Care este motivul pentru care practicati turismului?
Care dintre următoarele tipuri de turism doriți să-l practicați în zona turistică Bran-Rucăr?
Cultural
Religios
Agrement
Montan
Balnear
Altul …………………………………………………
Accesibilitatea acestei zone a fost un factor decisiv în alegerea acestei zone turistice pentru sejur?
Da
Nu
Menționați un obiectiv turistice natural și antropic din zona turistică Bran-Rucăr care v-a atras în mod deosebit în această regiune.
Starea de conservare a acestor obiective turistice menționate de Dvs a fost unul dintre motivele pentru care ați vizitat această zonă turistică?
Da
Nu
Amenajările turistice din această regiune turistică reprezintă pentru Dvs un factor de atracție?
Da
Nu
Ce va impresionat cel mai mult din punct de vedere turistic în această regiune?
Preturile practicate pentru serviciile turistice în această regiune le considerați atrăgătoare?
Mari
Mici
Accesibile
Care este serviciul turistic pe care vă bazați cel mai mult de-a lungul sejurului Dvs?
Serviciile de cazare
Serviciile de transport
Serviciile de alimentație publică
Serviciile de agrement
Niciunul
Care sunt elementele de natură turistică pe care le doriți îmbunătățite pentru ca motivația Dvs de a vizita această regiune să crească?
Informații legate de persoanele intervievate
Vârsta
Sexul
Ocupația
Venitul
Rezultatele chestionarului
1. Care este motivul pentru care practicati turismului?
2. Care dintre următoarele tipuri de turism doriți să-l practicați în zona turistică Bran-Rucăr?
3. Accesibilitatea acestei zone a fost un factor decisiv în alegerea acestei zone turistice pentru sejur?
4. Menționați un obiectiv turistice natural și antropic din zona turistică Bran-Rucăr care v-a atras în mod deosebit în această regiune.
5. Starea de conservare a acestor obiective turistice menționate de Dvs a fost unul dintre motivele pentru care ați vizitat această zonă turistică?
6. Amenajările turistice din această regiune turistică reprezintă pentru Dvs un factor de atracție?
7. Ce va impresionat cel mai mult din punct de vedere turistic în această regiune?
8. Preturile practicate pentru serviciile turistice în această regiune le considerați atrăgătoare?
9. Care este serviciul turistic pe care vă bazați cel mai mult de-a lungul sejurului Dvs?
10. Care sunt elementele de natură turistică pe care le doriți îmbunătățite pentru ca motivația Dvs de a vizita această regiune să crească?
CONCLUZII FINALE
Din analiza răspunsurilor la întrebările din chestionar se pot trage următoarele concluzii:
– Mai mult de jumătate dintre cei intervievați au menționat ca motive pentru practicarea turismului relaxarea și refacerea fizică și psihică, refacerea puterii de muncă, după perioade de stress intens.
– La o doua întrebare, aproximativ jumătate dintre cei intervievați au precizat că se află în zona Bran- Rucăr pentru turismul montan iar 22 dintre cei intervievați au precizat agrementul ca motiv pentru alegerea de a vizita Rucăr.
– Pentru mai mult de 70 de persoane intervievate, nu accesibilitatea a reprezentat un factor esențial în alegerea acestei zone pentru turism ci alte elemente.
– Cel mai vizitat, apreciat și cunoscut obiectiv turistic este Castelul Bran, urmat la mare distanță de Peștera Dâmbovicioara.
– Importanța stării de conservare a monumentelor istorice este foarte importantă în cazul a peste jumătate din cei intervievați.
– 83 din cei 100 intervievați au scos în evidență importanță deosebită a amenajărilor turistice, ca factor esențial ăn dezvoltarea turismului din această zonă.
– Peisajul, monumentele istorice și tradițiile sunt valorile cele mai apreciate de către turiștii carea vizitează Rucărul.
– Prețurile sunt considerate în general accesibile în această zonă turistică, implicând serviciile de cazare, alimentație și trasport dar și posibilitățile de agrement.
– 39 dintre turiștii intervievați au menționat serviciul de cazare ca fiind cel mai important pentru un sejur de succes.
– Dintre elementele de factură turistică pe care cei intervievați le-ar dori îmbunătățite sunt:
– renovarea monumentelor istorice;
– refacerea drumurilor, căilor rutiere;
– construirea unor terenuri de sport;
– construirea unor complexe de agrement;
– sporirea confortului unităților de cazare deja existente.î
BIBLIOGRAFIE
Barre,J (1995), Vendre le tourisme culturale, Edit.Economică, Paris
Cândea Melinda, Erdeli G, Simon Tamara (2001), România-Potential turistic și turism, edit UnivBuc
Cristureanu, Cristiana, Economia și politica turismului internațional
Erdeli G, V.Cucu, România .Populație.Așezări umane.Economie, Edit.Transversal
Finland fact card- Ajatus Publishing, Helsinki, 1993
Glăvan V, Agroturism
Matei, Elena (2006) Ecoturism, Edit Top Form, Bucuresti
Nistoreanu P, Ecoturism și Turism Rural
Palicica, Laura Ioana (2005), Resursele umane și pregătirea forței de muncă din mediul rural, Edit. Orizonturi universitare, Timisoara
Stănciulescu G, Managementul agențiilor de turism
Stănciulescu, G(1999) Tehnica operațiunilor de turism, Editura Beck, București
Vellas, F., (1995), Turismul – tendințe și previziuni, București, Editura Walforth
www.mdrl.ro- Faza I de dezvoltare a ecoturismului
Agriturismo in Europa, Roma , 1995
Anuarul statistic al României, 2004
*** Curs de Geografia Turismului, Lect.univ.dr. Carmen Boghean
Ordinul Președintelui ANT nr 61-1999 , MOR, partea I, nr 242 bis din 1999
tempo-online
BIBLIOGRAFIE
Barre,J (1995), Vendre le tourisme culturale, Edit.Economică, Paris
Cândea Melinda, Erdeli G, Simon Tamara (2001), România-Potential turistic și turism, edit UnivBuc
Cristureanu, Cristiana, Economia și politica turismului internațional
Erdeli G, V.Cucu, România .Populație.Așezări umane.Economie, Edit.Transversal
Finland fact card- Ajatus Publishing, Helsinki, 1993
Glăvan V, Agroturism
Matei, Elena (2006) Ecoturism, Edit Top Form, Bucuresti
Nistoreanu P, Ecoturism și Turism Rural
Palicica, Laura Ioana (2005), Resursele umane și pregătirea forței de muncă din mediul rural, Edit. Orizonturi universitare, Timisoara
Stănciulescu G, Managementul agențiilor de turism
Stănciulescu, G(1999) Tehnica operațiunilor de turism, Editura Beck, București
Vellas, F., (1995), Turismul – tendințe și previziuni, București, Editura Walforth
www.mdrl.ro- Faza I de dezvoltare a ecoturismului
Agriturismo in Europa, Roma , 1995
Anuarul statistic al României, 2004
*** Curs de Geografia Turismului, Lect.univ.dr. Carmen Boghean
Ordinul Președintelui ANT nr 61-1999 , MOR, partea I, nr 242 bis din 1999
tempo-online
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul Rural din Romania Individual sau Prin Agentie de Turism (ID: 148377)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.