Turismul reprezintă o activitate frecventă a omului modern, cu implicații pe multiple planuri (natural, economic, social, cultural, politic etc.). [307399]

INTRODUCERE

Turismul reprezintă o activitate frecventă a [anonimizat] (natural, economic, social, cultural, politic etc.).

[anonimizat]. Există peste 680 [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat], din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO.

Marea diversitate a [anonimizat], [anonimizat].

Județul Bihor este o destinație foarte importantă pentru turismul regional și internațional. Poziționarea municipiului Oradea la doar 12 km de Băile Felix ([anonimizat]) și la circa 100 km de obiectivele turistice atractive ([anonimizat], [anonimizat], de multitudinea de elemente arhitecturale țărănești), dar și alte atracții de factură naturală și antropică aduce municipiului un potențial turistic remarcabil.

[anonimizat]. Pentru a [anonimizat] a alege și a se concentra pe acele priorități cu potențial ridicat de întărire a economiei locale. [anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] ([anonimizat]), prin construirea unui avantaj competitiv pe piețele țintă.

Oradea are o istorie milenară și reprezintă o punte culturală între Orient și Occident. Bogăția economică a comunității urbei de pe malurile Crișului Repede și gustul pentru frumos alături de ideile și stilurile arhitectonice foarte apropiate Europei Centrale și Vestice au transformat Oradea într-o „rezervație de arhitectură”, gazdă a circa 77 de clădiri monument înregistrate oficial în listele Comisiei Naționale pentru Monumente Istorice.

CAPITOLUL I

[anonimizat] a gradului de dezvoltare turistică. [anonimizat], se produc modificări asupra componentelor mediului prin intermediul infrastructurii și circulației turistice.

I.1. Turismul – o abordare sintetică

Marea diversitate de interpretări date conceptului de turism poate fi pusă pe seama faptului că acest termen încearcă să definească o [anonimizat]mul reprezintă domeniul de studiu al mai multor discipline științifice (geografia, economia, sociologia, psihologia, antropologia etc.).

William Theobald afirma că, din punct de vedere etimologic, cuvântul tour derivă din limba latină (tornare) și din limba greacă (τορνος), având semnificația de cerc – mișcarea în jurul unui punct central sau axă (Theobald, F.W., 1994). Preluat în limba engleză, cuvântul tour a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc. În consecință, un tour reprezintă o călătorie dus-întors și cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de tourist .

Preluat în limba franceză, termenul tourisme a fost utilizat pentru prima dată în lucrarea Voyage d’un frangais en Angleterre a lui G. Simond, fiind introdus cu rapiditate în aproape toate limbile lumii, extinzându-se, ulterior, asupra unei game variate de activități economice desfășurate cu scopul destinderii și al evadării din cotidian, în condițiile creșterii continue a standardului de viață și ale accentuării stresului la care organismul uman este supus în contextul civilizației industriale (Lozato-Giotart, 1991 citat de Muntele, I., Iațu, C., 2006 p.9).

O definiție a turismului a fost elaborată de către Walter Hunziker: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare” (Hunziker, W., Kens, A.G., 1951).

Alți specialiști de talie mondială care și -au adus contribuția la clarificarea conceptului de turism sunt K.Krapf, J.Krippendorf, R.Baretje, F.W. Ogilvie, A.J. Norval.

Dicționarul Turistic Internațional (Dictionnaire Touristique International 1969) definește turismul ca fiind „ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor”. În Dicționarul Turistic Internațional (1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”.

Inițial, conceptul de turism era utilizat pentru a desemna o călătorie de plăcere, de recreere, de comunicare interculturală sau în scopul îngrijirii sănătății. O definiție a conceptului de turist a fost formulată și de către Organizația Mondială a Turismului , în 1978: … orice persoană care se află în afara reședinței sale curente pentru o durată de cel puțin 24 de ore (sau o noapte) și pentru maximum patru luni din motivele următoare: agrement (vacanțe și week-end-uri), sănătate (termalism, talasoterapie etc.), misiuni sau reuniuni de orice fel (congrese, seminarii, pelerinaje, manifestări sportive etc.), călătorii de afaceri, deplasări profesionale, călătorii școlare etc.” (Hoerner, J-M., p.6-7).

În anul 1993, UNWTO a adoptat o nouă definiție pentru termenul turist, care „încearcă să țină cont de practicile turistice efective și de necesitatea observației, cunoașterii fenomenului turistic” (Muntele, I., Iațu, C, 2006 p.15-16). Conform acestei definiții, turiștii sunt persoanele care „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore, dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizitată” (Hoerner, J-M., p 8].

Pascal Cuvelier definea turismul ca fiind „un ansamblu de practici asociate abandonării temporare a reședinței, având drept obiectiv destinderea sau motivații cu caracter sociocultural” (Cuvelier, P, 1998). Spre deosebire de definiția formulată de UNWTO, această definiție exclude călătoriile de afaceri.

În definirea conceptului de turism intervin trei componente majore, care argumentează caracterul interdisciplinar al turismului: locul turistic, timpul consumat și activitățile specifice (Mitchell, L.S., Murphy, P.E., 1991, p.57-70). Din perspectivă geografică, termenul „turism” presupune interrelaționarea a patru elemente esențiale: turiștii,populația locală, fluxurile și teritoriile astfel marcate (Marie, M,1989).

O altă definiție a turismului a fost formulată de către Douglas Pearce: turismul reprezintă „un ansamblu de relații și fenomene rezultate în urma călătoriilor și sejurului temporar al persoanelor, în special pentru a se destinde sau recrea” (Pearce, D., 1993). Această definiție delimitează net două componente esențiale ale turismului: călătoria și sejurul, care se deosebesc prin durata deplasării. De asemenea, definiția surprinde interrelaționarea care se creează ca urmare a acestor deplasări, altfel spus structurile spațiale, formele culturale, schimburile (sociale, culturale, economice).

Marc Boyer definea turismul ca fiind „ansamblul fenomenelor generate de călătorie și de șederea temporară a oamenilor în afara propriului domiciliu, în timp ce aceste deplasări satisfac, în timpul liber, nevoile culturale ale civilizației industriale ” (Boyer, M., 2003). Această definiție pune accentul pe nevoia culturală, ceea ce presupune o construcție intelectuală progresivă sau o consecință a educației. Astfel, turismul este definit ca un fenomen legat de mijloacele tehnice ale civilizației industriale, precum și ale civilizației care îi succede (civilizația digitală, post-industrială).

Turismul reprezintă deplasarea temporară, pe termen scurt, a persoanelor în afara locului de reședință sau lucru, ceea ce poate implica necesitatea unei înnoptări într-o structură de primire turistică și, eventual, rezervarea biletului de călătorie. „Turismul este o activitate umană, fondată pe deplasarea în spațiu a indivizilor. În aceasta constă diferența față de recreere (loisir în franceză) care nu necesită neapărat deplasarea. «A fi turist» și «a practica turismul» este echivalent cu abandonarea temporară a spațiului cotidian de viață în favoarea altui loc, construit pentru și de către turiști, consacrat exclusiv odihnei. Turismul întreține astfel raporturi privilegiate cu spațiul (…)” (Nahrath, S., Stock, M., 2012, p.12).

I.2. Turismul cultural –

I.2.1. Turismul cultural – generalități și definiții

Turismul cultural este definit de către Organizația Mondială a Turismului (Raport O.M.T. 2012) drept „excursii al căror scop principal sau secundar este vizitarea siturilor și acele evenimente a căror valoare culturală și istorică le-a făcut o parte a moștenirii culturale a unei comunități” (http://www2.unwto.org/publication/unwto-annual-report-2012 ). În conformitate cu această definiție, o caracteristică importantă a turismului cultural este presupunerea că vizitarea sau prezența în locurile culturale și istorice care au legătură cu moștenirea culturală nu este neapărat principalul motiv al excursiei. Din această perspectivă turismul cultural-istoric este rareori implementat într-o perspectivă „curată” și cel mai adesea este combinat cu alte tipuri tradiționale sau specializate de turism. (http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=4 ).

În anul 2002 Consiliul Internațional pentru Monumente Culturale și Istorice a publicat o definiție formală: „Turismul cultural și cultural – cognitiv este acea formă de turism care se concentrează asupra mediului cultural și care, la rândul ei include reperele culturale și istorice ale unei destinații sau moștenirea cultural-istorică, valorile și stilul de viață al populației locale, artele, meșteșugurile, tradițiile și obiceiurile populației locale.”

Turismul istorico-cultural este asociat cu vizitarea unor edificii și arcalc de o mare valoare istorică și patriotică, precum muzeele de istorie și etnografie, cetățile, zidurile și turnurile orașelor, complexurile memoriale ridicate în locul de desfășurare a unor bătălii grandioase sau a unor masacre. De asemenea, din această categorie face parte și vizitarea unor evenimente ctno-folclorice și culturale de importanță regională, națională sau internațională. (Bacal, P. Cocoș, I., 2012)

În definirea conceptului de turism, Philippe Duhamel insistă asupra turismului ca rezultat al urbanizării: „Turismul este în mod fundamental un proiect urban. El este susținut de către societățile urbane, care proiectează asupra spațiului reprezentările și modul lor de viață. Aceasta induce transformări de tip urban, cum ar fi o sociabilitate specific urbană, o organizare a spațiului marcată de simboluri urbane, concentrații spațiale demne de un oraș. Pe de altă parte, turismul este un proiect de societate care își însușește spații și le transformă în funcție de normele și valorile proprii și care transcend categoriile spațiale admise” [Violier, P., Duhamel, P., 2009].

De asemenea, Stephane Nahrath și Mathis Stock insistă asupra caracterului urban al turismului, precum și asupra consecințelor intensificării prin turism a urbanizării: „Turismul, invenție a mediului urban, cristalizează valorile și practicile urbane, precum și formele arhitecturale, și transferă această urbanitate în toate locurile incluse în turism, chiar și în cele care sunt considerate a priori cele mai îndepărtate de modelul urban, cum sunt stațiunile sau satele turistice, de exemplu la munte sau pe litoral. Într-adevăr, aceste zone devin urbanizate, ca urmare a acestui transfer de urbanitate și de centralitate, și văd apariția problemelor legate de planificarea urbană, de trafic și de redistribuirea capitalului economic, de întâlnirea unor populații eterogene, de gestionarea urbană, de poluare, de violență etc. În plus, facilitățile urbane sunt o condiție sine qua non pentru ca turismul să se dezvolte acolo” (Nahrath, S., Stock, M., 2012, p.7-14).

Actualmente, într-un context economic și social complex și diversificat, conceptul de turism desemnează, de asemenea, ansamblul activităților economice la care apelează turiștii în timpul sejurului la locul de destinație (transport, hoteluri, restaurante, baruri, locuri de agrement etc.).

„Turismul este o componentă activă a vieții social-economice contemporane, care marchează profund regiunile favorizate de un potențial natural și antropic de excepție, prin atracția exercitată asupra maselor largi, în contextul creșterii nivelului de trai și necesității atenuării influențelor nocive ale mediului urban- industrial modern” (Muntele, I., Iațu, C, 2006, p.15).

Componenta principală în această definiție este conceptul de „moștenire culturală”, care include moștenirea tangibilă și intangibilă ca un „set de valori culturale care sunt purtătoare de memorie istorică, identitate națională și au o valoare științifică sau culturală” (Legea Moștenirii Culturale, Articol 2, paragraf 1, citat de (http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=4).

Obiectul de lucru al turismul cultural este cultura unei regiuni, mai ales valorile ei artistice. Turismul cultural include cel mai mult turismul în regiunile urbane, în special orașe mari, istorice și obiective culturale (muzee și teatre), dar uneori poate uneori include turismul în zonele rurale, în cazul cazul: caselor memoriale ale unor scriitori sau artiști celebri, festivalelor în aer liber, chiar și peisajelor la care s-a facut trimitere din marile lucrări ale literaturii .

Se consideră că persoanele care practică turismul cultural cheltuiesc în medie mai mult decât turiștii "standard". Acesti turiști pot fi interesați în probleme ce țin de domeniul: istoriei religiei, filozofiei, antropologiei, etc., și doresc să ia parte la acțiunea de cunoaștere a unor evenimente trecute, dar totodată și evoluțiile contemporane în diferite sfere de activitate umană și progresul în domeniile științifice, tehnologice, educaționale și sociologice.

Într-un sens mai larg orice formă de turism poate fi definită ca și turism cultural dacă reușește să satisfacă nevoia umană de bază pentru diversitate, având tendința să crească conștientizarea culturală a individului, descoperind noi cunoștinte, experiențe și întâlniri.

Turismul și cultura au fost mereu foarte apropiate în județul Bihor, acesta fiind tot timpul o destinație importantă pentru cei atrași de cultura sa bogată și de moștenirile istorice. Ba mai mult, moștenirea culturală a județului Bihor și în special a municipiului Oradea reprezintă una din cele importante moșteniri producătoare de turism.

I.2.2. Tendințele majore ale turismul cultural bihorean

Tendințele majore observate în turismul cultural bihorean sunt:

interacțiunea între cultură și turism, în prezent, câștigă din ce în ce mai multă însemnatate;

turismul cultural este un factor cheie pentru dezvoltarea durabilă și dialogurile interculturale în special în regiunile transfrontaliere (județul Bihor);

moștenirea culturală, (de cele mai multe ori elementul cheie căutat de turistul cultural) este expresia: identității oamenilor, a teritoriului, istoriei, tradițiilor și civilizației.

odată cu modernizarea municipiului Oradea, turismul cultural atrage un numar din ce în ce mai mare de turiști.

atracțiile istorice se află cu precadere în orașe (în special în Oradea), astfel în mod firesc turismul cultural este asociat cu turismul urban;

crearea de oportunități ale dialogului intercultural prin descoperirea și aprecierea diversității culturale.

Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, 20% dintre vizitele din Europa au motivație culturală, în timp ce 60% dintre turiștii europeni sunt într-adevar interesați în descoperirea culturală în timpul calatoriei lor.

Turismul cultural reprezintă o piață în plină dezvoltare. Organizația Mondială a Turismului (UNWTO sau OMT) estimează o creștere anuală de 10-15% a călătoriilor de interes cultural, în contextul unei creșteri medii totale de 4-5% a industriei turistice în general.

Factorii explicativi generali ai acestor tendințe ar putea fi:

Turistul modern este în general sofisticat și în cautarea de diferite experiențe culturale;

Autoritățile locale privesc turismul ca pe o sursă de venit și oportunități economice.

Investițiile competitive în dotările culturale și în infrastructură necesară găzduirii turiștilor în Oradea, au un impact direct asupra economiei locale și induc o îmbunătățire a nivelului de trai.

I.2.3. Caracteristici și forme de manifestare ale turismului cultural

Fluxurile turistice în cadrul turismului cultural se caracterizează prin alcatuirea dintr-o clientelă proprie care poate fi fie specializată într-o anumită tematică (capabilă să parcurgă distanțe impresionante pentru a surprinde încă o fațetă a pasiunii lor), fie atrasă de tot ce este cultural, fie ocazională, care este de obicei majoritară și se constituie din cei care, aflați în concediu sau vacanță în scopul odihnei și recreerii, vizitează și obiectivele turistice antropice din spațiul în care se află. O altă caracteristică a fluxurilor care participă la realizarea turismului cultural o reprezintă apartenența participanților la categorii socio-profesionale superioare sau cu un nivel de educație mediu și ridicat: elevi, studenți, intelectuali și de aceea caracterul sau de masă este incert. Preponderența în alcatuirea fluxurilor turistice este populația urbană.

Practicile turistice culturale sunt și ele destul de diferite, variind de la vizitarea muzeelor și monumentelor în scopul cunoașterii efective a patrimoniului acestora, la simpla lor utilizare, ca decor al unor practici ludice (frecventarea unei cafenele sau a unui bar situat în apropierea unui obiectiv de patrimoniu, de exemplu). Exista, se pare, și o diferențiere a practicilor culturale pe sexe: femeile sunt mai atrase de artele plastice și de arhitectură, dominând net mișcarile turistice culturale; bărbații preferă siturile tehnico-științifice, tradițiile și artele populare. În general există o preferință pentru siturile culturale în aer liber, ruinele atragând mai mulți vizitatori decât multe monumente pastrate intactate. Practicile culturale se pot deosebi și în functie de specificul mental și comportamental al unor popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franta, principala destinatie a turismului cultural mondial, demonstrează o anumită superficialitate a spaniolilor, o preferință a germanilor pentru arta romană sau Evul Mediu, dorința nord-americanilor de a-și regăsi rădăcinile culturale, atracția olandezilor pentru spațiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor și a locurilor care evoca relațiile franco-engleze, în timp ce italienii preferă sanctuarele și locurile de cult (http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL-CULTURAL75558.php).

În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic (Tab. 1)

Tabelul 1. Principalele teme ale turismului cultural și formele de manifestare turistică pe care le generează.

Îmbogățirea ofertei turistice se realizează sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios și exigent și atitudinea comunităților locale care doresc să obțina beneficii de pe urma activităților culturale pe care le finanțează.

I.3. Metode și tehnici utilizate

Persoana ce practică turismul cultural satisface anumite nevoi obiective ce apar odată cu maturizarea și proporțional cu educația primită (nivelul de studii). Această etapă poate fi observată la un anumit moment al dezvoltării socio-economice a societății, ca schimbari și necesitatăți survenite în stilul de viață. Totodată acestea sunt un set de cerințe al căror scop este restabilirea și îmbunătățirea personalității umane prin călătoria turistului.

În cadrul evaluării potențialului turistic al unui teritoriu un obiectiv principal este cunoașterea distribuției spațiale a resurselor turistice într-un anumit areal, apoi construirea unui instrument de lucru pentru analiști din turism sau pentru orice grup de acțiune locală; determinarea arealelor țintă în care ar putea fi derulat, în perspectivă, un eventual proiect de dezvoltare turistică (public sau privat).

Sunt necesare, de asemenea: identificarea unor strategii prin care să se realizeze cooperare și dialog între populație, actorii locali și experți, formarea unor mentalități deschise referitoare la turismul cultural și conștientizarea rolului lui de motor de dezvoltare locală pe termen mediu și lung.

Obiectivul lucrării este de a scoate în evidență potențialul turistic cultural al județului Bihor. Potențial turistic (componenta statică) – în viziunea Organizației Mondiale a Turismului și a altor organisme de profil din cadrul Comunității Europene, potențialul turistic al unei țări sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, cultural istorice și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic, dezvoltarea activităților de turism.

Această realizare a potențialului turistic cultural al județului va fi realizată în primul rând ca o privire sinoptică a întregului județ, apoi la nivelul unităților administrativ teritoriale ale județului Bihor și nu în ultimul rând la nivelul municipiilor și mai ales la nivelul municipiului Oradea ca vector principal al turismului cultural.

Aceastea au necesitat studierea în detaliu a potențialului turistic al întregului județ Bihor, identificarea infrastructurii turistice și localizarea obiectivului / destinației turistice culturale deja existentă.

Pentru identificarea potențialul turistic cultural al județului Bihor, prima etapă a constat în identificarea clară din bibliografia de specialitate a definițiilor, caracteristicilor, tendințelor etc., privind turismul cultural, etapă de documentare bibliografică și web (Internet), în care am consultat studii, documente și hărți efectuate asupra arealelor / obiectivelor turistice din punct de vedere geografic, științific și turistic.

Cea mai dificilă etapă a constat în prelevarea datelor de la Primăria Oradea din baza de date GIS, în culegerea de informații ce a avut loc în mai multe moduri: din arhivele și materialele puse la dispoziție de personalul primăriei cât și din sursele web.

Am realizat baze de date ale diverselor obiective turistice culturale, în special cu monumentele din județul Bihor, dar și cu activitățile culturale și sportive care au avut lor în județul Bihor timp de un an, rezultând peste 120 de activități care au fost grupate pe tipul de activitate și am realizat interpretările necesare.

În tabele, au fost prezentate pe de o parte descriptiv elementele de atracție turistică, dar într-un mod nou – tabel cu imagini incluse, ce pot fi utilizate ca elemente viitoare ce pot fi introduse în mini-ghidurile turistice, iar pe de altă parte tabele cu rezultatele analizelor dar și urmate de grafice exemplificatoare. Lucrarea prin bogăția de imagini, poate constitui cu ușurință un prim ghid turistic cultural-istoric al județului Bihor.

Am realizat și o documentare în teren prin parcurgerea anumitor trasee turistice în cadrul municipiului Oradea și vizitarea obiectivelor turistice existente.

În etapa finală, rezultatele investigațiilor și prelucrărilor bazei de date GIS au fost prezentate prin intermediul hărților. Hărțile au fost realizate cu ajutorul platformei ArcGis și Google Earth Pro.

CAPITOLUL II

POTENTIALUL TURISTIC ANTROPIC

Din punct de vedere administrativ, județul Bihor are o rețea densă de așezări, cuprinzând zece orașe, din care patru municipii (Oradea fiind resedința din județ), cu 21 de localități componente, 90 de comune, din care trei suburbane și 435 de sate (fig.1).

Fig. 1 Harta administrativă a județului Bihor (prelucrare ArcGIS Desktop, sursa temelor vectoriale: http://www.geo-spatial.org/download/rohgis).

Cel mai important centru economic și social – cultural al judetului și unul dintre marile orașe ale tarii este Oradea cu 173.621 de locuitori. Celelalte orase, centre social – culturale (Salonta, Marghita, Beiuș, Aleșd, Ștei, Vașcau, Nucet) au sub 20.000 de locuitori fiecare.

II.1. Densitatea obiectivelor turistice din Judetul Bihor

Pe harta din figura 2 se observă că pot fi conturate câteva areale turistice cu densități diferite ale obiectivelor turistice.

Fig. 2. Densitatea obiectivelor turistice din Judetul Bihor

sursa: http://www.bihorinimagini.ro/densitatea-obiectivelor-turistice-din-judetul-bihor/

Cea mai mare densitate a obiectivelor turistice este în Oradea. Alte densități mari se observă în sectorul Roșia (Munții Pădurea Craiului) și Pietroasa – Padiș – Vârtop. Densități mai reduse se observă în seectorul Șuncuiuș – Vadu Crișului și Stânei de Vale. Densități reduse se observă în sectoarele: Valea lui Mihai, Aleșd, Remetea, Haieu, iar insular (areale cu suprafață redusă) la Beiuș, Finiș, Tinca și Salonta. (fig. 2)

II.2. Accesul în destinațiile turistice din județul Bihor

Accesul în destinațiile turistice din județul Bihor este facilitat de moderna infrastructură: rutieră, feroviară și aeriană, a județului (fig. 3).

Fig. 3. Infrastructura rutieră a județului Bihor (prelucrare ArcGIS Desktop, sursa temelor vectoriale: http://www.geo-spatial.org/download/rohgis).

Poziționarea în Nord – Vestul țării, la granița cu Europa de Vest îi oferă județului Bihor un avantaj competitiv extraordinar din punct de vedere al locației (fig. 3).

În ceea ce privește infrastructura rețelei rutiere, lungimea totală a drumurilor din județului Bihor este de 2975 km, aceasta reprezentând ocuparea a 3,6% din totalul drumurilor la nivel național. În cadrul regiunii de Nord-Vest, judetul Bihor se remarcă prin ocuparea celei mai lungi rețele de drumuri, aproximativ 24% din total (fig. 3 și fig. 4). Din totalul de drumuri 445,8 km sunt drumuri naționale, 1.050,8 km drumuri județene și 1.461,8 km drumuri comunale. Densitatea drumurilor publice în județ este de 39.4 km/100km², superioare valorii regionale (36.5 km/100km²) și naționale (35.1 km/ 100km²) (fig. 4).

Din totalul drumurilor publice avem 807 km de drumuri modernizate (fig. 4), ceea ce înseamnă 27.13 % din lungimea totală a drumurilor (https://investinbihor.com/informatii-utile/infrastructura-judeteana).

Fig. 4. Situația drumurilor în județul Bihor(Consiliului Județean Bihor https://investinbihor.com/informatii-utile/infrastructura-judeteana).

Drumurile naționale și europene care străbat județul Bihor însumează 525 km, cele care trec prin Oradea fiind: DN1, DN76, DN79, E60, E79 și E671 (vezi tabelul 2 și fig. 4).

Tabelul 2. Principalele drumuri naționale și județene ce străbat județul Bihor.

(sursa datelor: https://investinbihor.com/informatii-utile/infrastructura-judeteana).

Tot de pe site-ul (https://investinbihor.com/informatii-utile/infrastructura-judeteana) anterior al companiei Parcuri Industriale Bihor SRL (companie publică subordonată Consiliului Județean Bihor, au fost preluate cele mai recente informații privind transportul feroviar și aerian.

Astfel, în ceea ce privește rețeaua feroviară, Oradea reprezintă cel mai bine poziționat nod feroviar din Nord-Vestul țării. Gestionarul de infrastructură este C.N.C.F. „CFR” SA, iar principala magistrală care traversează județul este cea care leagă Oradea de București.

Lungimea totală a liniilor de cale ferată din județ este de 500 km, acestea reprezentând 4,7% din lungimea totală națională. Din această rețea, 453 km sunt cu o singură cale, iar 25 km sunt cu 2 căi. Pe aceste linii se află 18 stații de cale ferată, 27 hălți și 15 puncte de oprire.

Densitatea liniilor de cale ferată în județ este de 66,3 km/ 1000 km², superioară valorii naționale de 45,38 km/ 1000 km².

În ceea ce privește infrastructura de transport aerian, în cadrul județului Bihor există un singur aeroport în sudul municipiului Oradea, acesta fiind inclus în rețeaua transeuropeană de transport.

Aeroportul Internațional Oradea este un aeroport modernizat (fig. 5) având atât curse naționale zilnice spre Otopeni și Constanta cât și curse internaționale zilnice ce includ destinații precum: Paris, Londra, Antalya (sudul Turciei), Roma, Verona și Bergamo în Italia, Girona (Catalonia, Spania), Memmingen (Bavaria, Germania).

Fig. 5. Avion aterizând pe pista modernizată a aeroportului din Oradea.

(sursa:https://www.parkvia.com/ro-RO/parcare-in-aeroport/oradea).

Aeroportul Internațional Oradea deservește județul Bihor și zonele limitrofe cuprinzând peste 750.000 de locuitori.

II.3. Obiectivele turistice religioase

Bisericile de zid se numără printre cele mai vechi monumente ale arhitecturii medievale din județul Bihor, totodată ele sunt printre puținele edificii de acest gen construite în întregime din piatră.

Cele mai vechi (biserica reformată din Cacuciu Nou, comuna Măgești) au fost ridicate cel mai probabil în cursul secolului al XIII-lea (tab. 3, fig. 6).

Chiar dacă au suferit importante modificări în cursul secolelor, acestea au fost lărgite și transformate în special lemnăria (mobilierul din interior, ferestrele și ușile), bisericile din zid păstrează cât mai fidel stilurile arhitecturii medievale.

Bisericile de lemn din Bihor fac parte din familia de biserici de lemn românești. În Crișana, se mai păstrează aproximativ 100 de biserici de lemn, dominând patrimoniul cultural și istoric imobil al românilor din această parte a României. Bisericile de lemn au o valoare identitară inegalabilă și inestimabilă.

Biserica de lemn din Brădet (comuna Buntești) a fost ridicată în anul 1733 (tab. 4). Aceasta este una dintre cele mai monumentale și desăvârșite realizări în arhitectura sacrală de lemn din Transilvania, ce a servit fără îndoială drept model bisericilor de lemn din Valea de Jos, Rieni, Ghighișeni și probabil altora din zonă, astăzi dispărute.

Biserica de lemn din Brădet se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-A-01121(tab. 4) (http://www.monumentebihor.ro/?view=featured ).

Fig. 6. Bisericile monument din județul Bihor funcție de materialul de construcție.

(prelucrare ArcGIS Desktop, sursa temelor vectoriale: http://www.geo-spatial.org/download/rohgis;

sursa datelor: Ministerul Culturii – Institutul Național al Patrimoniului, http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf).

II.4.Obiectivele turistice istorice

II.4.1. Cetăți, castele și conace

II.4.1.1. Cetăți

În ultimii ani, interesul pentru vechile reședințe nobiliare din România a crescut. Fie că e vorba de numărul din ce în ce mai mare de curioși ce pleacă să străbată satele în căutare de vechi conace, sau de antreprenori ce încep aventura de a readuce astfel de clădiri la frumusețea de altădată, se poate observa clar, un curent din ce în ce mai amplu de redescoperire a reședințelor nobiliare extraurbane.

În județul Bihor se găsesc în diverse stadii, de la ruine aproape dispărute la cetăți refăcute aproape complet, 15 cetăți medievale: Adrian (Sălard), Biharia, Cheresig, Finiș, Oradea, Piatra Șoimului (Peștiș), Pomezeu, Salonta, Săcuieni și Șoimi și cetățile dispărute Batăr, Diosig, Palota Sânnicolau Român și Sâniob (tab. 5).

II.4.1.2. Cetatea Oradea

Cetatea Oradea este monument arhitectonic, una dintre puținele cetăți utilizate și în prezent. Se spune despre cetate că nu putea fi cucerită din cauza vastelor rețele subterane de legături cu exteriorul. Șanțul cu apă al cetății era umplut în caz de asediu cu apă termală (prin aducțiuni) din râul Peța. În prezent, în incinta cetății ființează Facultatea de Arte Vizuale a Universității din Oradea (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Oradea).

În cele 9 secole de existență construcțiile care s-au înălțat pe această suprafață de 150.000 mp au avut o istorie zbuciumată. Până în 1241 a fost o cetate cu val de pământ și palisadă de lemn, între anii 1247-1569 s-a înălțat o cetate circulară de piatră.

Cetatea Oradea, în felul în care se prezintă și astăzi – pentagonală, cu bastioane pe colțuri și șanț cu apă – a fost înălțată între anii 1570-1618 de arhitecți italieni, rămânând cea mai bine păstrată cetate în stil renascentist italian din Europa centrală. Între anii 1092-1557 a servit ca reședință a Episcopiei romano-catolice de Oradea, perioadă în care cetatea a devenit un important centru religios, și cultural. În cetate funcționa o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparniță și o școală. În biserica catolică, și în cimitirul ei și-au găsit odihna veșnică nu mai puțin de șapte capete încoronate: Ladislau I (decedat la 25 iulie 1095 la Zvolen, adus la Oradea în perioada 1130-1134), Andrei al II-lea (înmormântat în 1235 la Oradea, dus ulterior la abația din Agria), Ștefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (asasinat în 1290), regina Beatrix (soția lui Carol Robert de Anjou, în 1319), regina Maria (soția lui Sigismund de Luxemburg, în 1396) și regele-împărat Sigismund de Luxemburg (in 1437).

Din anul 1557 rolul cetății devine strict militar, fiind asediată de: tătari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660), răsculați transilvăneni (1290, 1514, 1664, 1703-1710), oștile Principatului Transilvaniei (1557, 1603) și de austrieci (1692). Cetatea fortificată așa cum se vede și astăzi nu a fost cucerită decât de două ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediată fără succes, timp de cinci săptămâni de oștile turcești. Orădenii au avut de partea lor pe domnul Țării Românești, Mihai Viteazul, precum și ploile care au inundat tabăra otomană și bolile care au decimat-o.

Fig. 7. Cetateai Oradea – fotografie aeriană înainte de începerea reconstruirii.

sursa: http://www.monumentebihor.ro/index.php/cetatea-oradea

Fig. 8. Frescă (Cetatea Oradea).

(sursa: http://www.monumentebihor.ro/index.php/cetatea-oradea)

Fig. 9. Schița compartimentelor Cetății Oradea.

(prelucrare GIS a imaginii satelitare provenite din aplicația Google Earth Pro)

Astăzi suntem martorii restaurării și revitalizării cetății și transformării ei în unul dintre cele mai pitorești cetăți medievale din România, parțial deschisă circuitului turistic pe măsura restaurării (fig. 7, 8 și 9). Oricum în Cetate au loc de la concerte și festivaluri până la conferințe și târguri populare.

În interiorul cetății a fost inaugurat la 11 noiembrie 2003 Centrul de Informare Turistică–Cetatea Oradea, ca rezultat al proiectului „Renașterea unei legende” finanțat de Fundația Carpatică, Fundația Regele Baudouin și Fundația pentru Parteneriat în cadrul programului „Moștenire vie” (fig. 7 și fig. 9).

Centrul de Informare Turistică (C.I.T.) funcționează în cadrul Serviciului Administrare Cetatea Oradea din cadrul Direcției Patrimoniu din subordinea Primăriei Municipiului Oradea.

Misiunea Centrului de Informare Turistică este de a promova Cetatea Oradea ca valoare istorică, arhitectonică și culturală multiseculară în context european.

Printre prioritățile centrului se numără: valorizarea patrimoniului existent în Cetate, prin introducerea în circuitul turistic general; promovarea activităților de restaurare a Cetății și atragerea de fonduri pentru restaurarea și valorificarea turistică a Cetății din Oradea.

Oferta Centrului de Informare Turistică cuprinde: organizarea vizitării Cetății Oradea (inclusiv ghidare, distribuire materiale informative și de promovare) și oferirea de informații referitoare la posibilități de cazare, masă, servicii și programe turistice în Oradea și zona Munților Apuseni. Beneficiarii sunt turiști în sistem organizat sau individual, tineri (elevi, studenti). Exită colaborări cu agenții de turism locale, din județele vecine, din Euroregiunea Bihor-Hajdú Bihar și Euroregiunea Carpatică, Muzeul Țării Crișurilor, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Cluj, Arad, Satu Mare, Universitatea din Oradea, Direcția Județeană Culte, Cultură și Patrimoniu Cultural Național Bihor, Consiliul Județean Bihor, Prefectura Județului Bihor, numeroase organizații neguvernamentale locale, administrații ale altor cetăți din România (https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Oradea).

II.4.1.3. Castele și conace

În ultimii ani unele demersuri și proiecte turistice europene (proiecte de reabilitare în curs sau recent realizate și restaurări de succes) au avut ca rezultat revitalizarea vechilor reședințe nobiliare. Contextul în care acesteproiecte s-au născut, diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari.

Profilul celor care investesc în astfel de clădiri cu un potențial turistic remarcabil este în curs de a se defini și putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora, sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.

În zestrea culturală a Bihorului de azi există 21 de conace și castele care se află pe lista monumentelor istorice cu o imensă valoare istorică nu doar pentru studiul trecutului nostru, ci și pentru istoria multiculturală europeană. Doar opt sunt în proprietatea administrațiilor publice locale; restul au fost retrocedate.

Chiar dacă se află într-un stadiu mai mult sau mai puțin avansat de degradare castelele și conacele din Bihor pot fi obiective turistice istorice, chiar dacă nu sunt pe lista monumentelor istorice și de arhitectură. De asemenea, pot constitui atracții turistice pentru un turism de circuit, specific turismului cultural-istoric și (tab. 7).

Google a anunțat că a extins masiv acoperirea Street View la nivel național, incluzând chiar și sate izolate, așa că o vânătoare virtuală de castele, palate, conace și curii poate fi realizată cu ușurință.

II.4.2. Edificii publice

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, un edificiu reprezintă o “construcție arhitecturală (de proporții) impunătoare (cu destinație publică)”. Astfel edificiile publice cu valoare de monument sunt prezentate în tabelul 8.

Evoluția colectivităților umane, progresul social și presiunea factorilor economici contribuie la apariția clădirilor destinată deservirii diferitor necesități ale vieții, în comun (moară, colegiu, ștrand, hambar, etc.). Cu timpul numărul și tipurile edificiilor publice crește în corespundere cu caracterul activităților. S-au păstrat puține edificii publice cu valoare de monument (tab. 8).

II.4.3. Mănăstiri și case parohiale

O mănăstire (din limba greacă μοναστήριον, (monastērion) – "locuință izolată") este un așezământ religios în care trăiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe, sau un ansamblu de clădiri care alcătuiesc un astfel de așezământ.

Mănăstirile de cult catolic au biserica pe una dintre laturile curții interioare, în jurul căreia se află: dormitoarele, refectoriul (sală amplă, servește și ca sală de mese, motiv pentru care are bucătăria în vecinătate, iar la interior se instalează un amvon pentru lecturi colective de texte sacre.) și sala capitulară (spațiu destinat întrunirii colegiului de monahi) (https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stire).

Casa parohială nu este un lăcaș de cult dar reprezintă locuința fiecărui preot. Acestea pot fi maiestoase cu o arhitectură variată, funcție de perioada construirii ei, dar și de mărirea eparhiei (numărul de enoriași) peste care slujește preotul

Mănăstirile și case parohiale cu valoare de monument sunt prezentate în tabelul 9.

O biserica din lemn, care în ciuda vechimii și valorii sale arhitectonice, nu se află pe lista monumentelor istorice aparține acum Mănăstirii Izbuc, la care se face pelerinaj în data de 15 august. Aceasta este situată pe teritoriul comunei Cărpinet, cel mai aproape de satul Călugări. Biserica de lemn a Mănăstiri Izbuc din comuna Cărpinet, datează din secolul XVII și are hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Întemeierea așezământului de călugări este legat de marele savant geograf Simion Mehedinți, care împreună cu un grup de studenți și cercetători de la Universitatea București, în anul 1924 în peregrinările lor științifice prin Munții Apuseni, au ajuns și în căldarea carstică de la Izbuc, în care misticul izvor de la Călugări își destăinuia faimoasa apariție. Conștient de valoarea sacră, unică, a acestor locuri de la Izbuc, i-a propus Episcopului Roman Ciorogariu (primul episcop ortodox al Oradiei după 1918) întemeierea unei mănăstiri în acest colț de țară. Ideea a fost îmbrățișată cu entuziasm de către Episcopul de Oradea, care a hotărât construirea la Izbuc a unei mănăstiri. Bisericuța de lemn, construită în 1696, a fost adusă din curtea tribunalului din Beiuș în anul 1954 (https://ro.wikipedia.org).

Biserica de lemn din Corbești se află în Oradea, în cadrul mănăstirii ortodoxe a Sfintei Cruci. A fost prima biserică a mănăstirii înființată în anul 1992. Biserica de lemn din Corbești a fost mutată în anul 1994 fiind salvată astfel de la distrugere. Construită la începutul secolului al XVII-lea, biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01047. Are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil".

Biserica din Corbești este unică în Transilvania datorită picturii sale exterioare, care face legătura spirituală cu bisericile pictate din Nordul Moldovei, obicei pierdut, nu la mult timp, după moartea lui Ștefan cel Mare.[3]

II.4.4. Artefacte și situri arheologice

În județul Bihor conform Ministerului Culturii și Institutului Național al Patrimoniului sunt 79 de situri arheologice tip „așezare” și 20 de situri arheologice de tip „așezare fortificată”.

Aceste situri cu așezări reprezintă 17,4% din toate cele 455 de monumente aflate pe lista monumentelor din județul Bihor a Ministerului Culturii și a Institutului Național al Patrimoniului

În urma filtrărilor după datarea așezărilor am constatat că datarea acestor situri este foarte diversă și că acoperă peste două milenii, de la neolitic la epoca medievală.

Cele mai importante locații ale acestor situri arheologice le-am grupat cronologic:

neolitic (conform DEX „Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră șlefuită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăritului; epoca pietrei șlefuite.” Siturile arheologice unde au fost descoperit așezări neolitice sunt: Cubulcut, lângă Săcueni, Cociuba Mare, Cefa, Oșorhei, Tarcea, Sălacea, Sânnicolau Român, Suplacu de Barcău și Șimian.

epoca bronzului (conform Wikipedia, „ … perioadă din dezvoltarea civilizației când cele mai avansate tehnologii de prelucrare a metalelor (…) erau tehnicile de extragere a cuprului și staniului (cositor) din minereul disponibil, și apoi crearea unui aliaj din aceste metale pentru a turna bronzul). Siturile arheologice unde au fost descoperit așezări din epoca bronzului din culturile: Otomani; Wietenberg și Suciu de Sus sunt: Ateaș, Cefa, Cheșereu, Curtuișeni, Galoșpetru, Otomani, Salonta, Săcueni, Sântandrei, Sântion și Șimian.

epoca fierului cu cele două perioade distincte: Hallstatt (siturile de la: Cefa, Cociuba Mare, Girișu de Criș și Sântandrei) și La Tène (siturile de la: Cefa, Girișu de Criș și Sânnicolau Român).

secolul I îC – secolul I d.C așezarea de la Girișu de Criș;

secolul II – secolul IV dC (așezările de la: Cociuba Mare, Galoșpetru, Ghenetea, Girișu de Criș, Livada de Bihor, Râpa, Sânnicolau Român).

secolul V – secolul X (așezările de la: Cefa, Girișu de Criș, Mișca, Râpa, Săcueni și Sânnicolau Român).

secolul X – secolul XV (așezările de la: Oradea, Aleșd, Bicaciu, Cefa, Girișu de Criș, Livada de Bihor, Sălard, Sânnicolau Român și Tăutelec).

epoca medievală (așezările de la: Oradea, Cefa, Ianoșda, Mișca, Sânnicolau Român, Sântion).

Cele mai importante artefacte descoperite în siturile arheologice monument sunt (conform Fundației pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Județul Bihor) grupate în tabelul 10.

Tabelul 11 conține toate cele 29 de situri arheologice din județul Bihor, înscrise în Repertoriul Arheologic Național (RAN) conform listei monumentelor din județul Bihor a Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.

II.5. Obiectivele turistice culturale

Obiectivele turistice culturale sunt reprezentate de diverse: spectacole, festivaluri, concerte, întâlniri, simpozioane, târguri, expoziții, zilele ce comemorează un anumit eveniment cultural, artistic, istoric și/sau politic, etc..

Din surse web am cules informațiile privind evenimentele cultural-artistice și sportive din județul Bihor, de pe site-urile oficiale ale:

Primăriei Oradea, (http://www.oradea.ro/)

Directia Județeană pentru Cultura, Culte și Patrimoniu Cultural National Bihor (http://www.culturabihor.ro/) (accesat 30 august 2017, iar pe 4 septembrie 2017 – hackat)

Fundației Provincia Crișana (https://provinciacrisana.wordpress.com/)

http://obiective-judetul-bihor.viaromania.eu/

Am obținut astfel o baza de date cu 110 evenimentele cultural-artistice și sportive realizate în ultimul an.

Acestor evenimente am atribuit un anumit tip de activitate, acestea au fost: târg (T), festival (F), lansare de carte (L), concert (C), spectacol folcloric (SF), spectacol teatru (ST), expoziție, muzeu (E), dansuri populare (D), atelier (A), vizionări de filme – cinema în aer liber (V), spectacol coral-simfonic (Scs), concurs (C), carnaval (Ca), spectacol omagial (So), gală (G), eveniment sportiv (ES).

Evenimentele sportive (ES) vor fi tratate în subcapitolul următor.

În Oradea în special, dar și în municipiile și orașele județului au locurmătoarele activități culturale permanente: concerte de muzica populară, expoziții foto, lansări de carte, spectacole omagiale, expoziții de pictură, concerte simfonice, jazz și rock, concursuri de fotografie, spectacole de teatru, evenimente sportive și dansuri populare.

Anual în perioada verii au loc festivaluri de „cântece și dansuri populare” organizate de comunele bihorene sub numele de „Zilele Comunei …..”. Acestea nu au fost incluse în analiză deoarece sunt dificil de urmărit și care nu întotdeauna au continuitate de-a lungul anilor.

Am identificate 11 spectacole sub denumirea generică de „vetre folclorice” care probabil pot fi realizate în oricare din lunile unui an. Am identificat următoarele: la Oradea și Sânmartin în decembrie, în ianuarie la Forău, în februarie la Diosig, în martie la Beiuș și Popești, în aprilie la Tinca, în mai la Derna, în iunie la Tulca, iar în septembrie la Almașul Mic și Aștileu.

După filtrarea evenimentelor sportive, a vetrelor folclorice a zilelor comunelor și a evenimentelor cu caracter permanent petrecute în Oradea și județ au rămas disponibile pentru analiză 74 de evenimente cultural-artistice.

Cele mai numeroase activități cultural artistice sunt festivalurile. Acestea pot dura cîteva zile sau chiar o săptămână. Locul cel mai frecvent este la Oradea: Săptămâna Culturii Maghiare (ianuarie), Festivalul D’ale Porcului (februarie), Oradea GrillFest & Rock (mai), DAST FEST (Festival de bere și tradiții germane) și Sărbătoarea Sânzienelor (iunie) Festivalul traditiilor Rrome (iulie), Festivalul Berii, Festivalul „Suflet de Stea” (august), Festivalul culturii slovace, Festivalul Culurii și tradițiilor Bihorene, Festival de Teatru Scurt, Festivalul Internațional de Teatru (septembrie), Serbările Cetății Oradea, Festivalul Toamna Oradeană, Street Food Festival (octombrie), Festival Euroregional (noiembrie). În județ festivalurile încep să apară datorită dezvoltării și rememorării unor tradiții: Festivalul Viorii cu Goarna "Dorel Codoban" din august, de la Roșia și Festivalul Sarmalelor din septembrie, de la Salonta.

Festivaluri de teatru au loc în luna iunie la Remeți: Festivalul Județean de Teatru Nescris, tot în iunie la Oradea se sărbătorește Ziua Copilului cu o serie de piese de teatru pentru copii, iar la Bulz, de obicei în aprile are loc Teatru nescris "Morala satului".

Diverse expoziții și activități în cadrul muzeelor bihorene au loc la Oradea: Noaptea cercetătorilor la Universitatea Oradea (septembrie),

Noaptea europeană a muzeelor (mai), Salonul Internațional EuroFotoArt (mai), Salonul Internațional al artiștilor români și maghiari de pretutindeni (ianuarie), Salonul Național de Artă Fotografică (cu participare internațională) (octombrie) și Zilele Muzeului Țării Crișurilor (mai).

Diverse concerte au loc în Oradea: Concert de fanfară (iulie), Concert prepascal Psalmodia Varadiesis (aprilie) Concert Revelion cu Foc de Artificii (decembrie) dar pot avea loc și în alte localități, Concert de colinde în Husasău de Criș în luna decembrie.

Diverse ateliere de creație au loc la Oradea: Tabăra de tradiții populare românești (ianuarie) și Acțiunile Asociației Morărița, Atelier de pictura în aer liber și Tradiția Artei Lemnului prin monumentul religios (iunie).

Diverse concursuri: concurs de bătut toaca, încondeiat ouă, pictură pe sticlă, cântat pricesne, la Beiuș (mai) și Drăgoteni (aprilie).

Vizionările de filme au loc în Oradea: Caravana filmelor NEXT (august), Caravana Tiff (iunie) și Eurovizionare în aer liber (iulie).

Concursul de dans cel mai important este în octombrie "Nymphea Dance" de la Oradea.

În Oradea au loc carnavaluri: Carnaval de Dragobete, Carnaval de Alungarea Iernii (februarie) și Carnavalul Florilor (august), și diverse gale: Gala Muzicii Culte (mai), Gala Tinerelor Talente și Gala Traficantului de Cultura Internațional (octombrie).

Spectacolele folclorice sunt numeroase și au loc în special în localitățile cu tradiții mai bogate, dar și în municipiul Oradea. La Oradea: “Mândru-i Cântecu-n Bihor” (mai), Concert Folcloric Ziua Națională și Zilele culturii Populare Bihorene (decembrie).

În județ spectacolele de tipul varietăților bihorene au loc în luna martie la Beiuș, iar în luna mai la: Husasău de Criș, Marghita și Stei. La Roșia și Șuncuiuș au loc în luna decembrie Zilele Culturii Populare Bihorene.

Carnavalurile sunt prezente în Oradea, în februarie: Carnavalul de Alungare a Iernii și Carnavalul de Dragobete și în august: Carnavalul Florilor.

Spectacolele coral – simfonice mai importante au loc în Oradea: European Music Open Fest (iunie), Întâlnirea anuală a corurilor din zona Ierului (octombrie) și Magia culorilor – Magia Sunetului (noiembrie).

Spectacolele omagiale au loc frecvent. Un exemplu sunt "Zilele Sfântului Ladislau" ce au loc în iunie.

Târgurile tradiționale sunt oglinda economică și culturală a comunităților rurale bihorene. Economia rurală bogată, multitudinea tradițiilor și respectul oamenilor pentru valorile locului au făcut ca obiceiul târgurilor să se mențină nealterat în județul Bihor. Aceste întâlniri periodice, organizate intens începând de la mijlocul primăverii și până toamna târziu, au avut un rol exclusiv comercial. Între timp, târgurilor li s-a adăugat o componentă culturală efervescentă, care le-a transformat în atracții pentru turiști. Turiștii pot să vadă pe viu obiceiuri și tradiții despre care s-ar putea crede că au dispărut de mult, de exemplu Târgul de la Vama Sării din luna iunie de la Vadul Crișului. Vă prezentăm, în continuare, câteva dintre cele mai renumite târguri organizate în județul Bihor, cele mai mari ținându-se la Oradea: Târgul de Mărțisor (februarie) Târgul de carte Gaudeamus (mai) Târgul Mesterilor Populari de la Oradea (mai) și Beiuș (iulie), Târgul Fermierilor (septembrie) și Târgul de Crăciun (decembrie).

II.6. Obiective turistice cu funcție sportivă

Cu toate că evenimentele sportive sun obișnuite în orașele reședințe de județ, în Oradea și în unele areale ale județului se produc evenimente sportive cu o bogată valență turistică, în care turiștii chiar pot participa ca și competitori.

Aceste evenimente de talie județeană, națională sau deseori chiar internațională au fost grupate după tipul de sport în câteva categorii: sport complex care cuprinde întreceri cu minim 3 sporturi (T), înot – sărituri (î-s), ciclism (c), alergare – cross (a-c), șah (ș) dans sportiv (ds) automobilism-motociclete (a-m), biliard (b), calărie (cl), schi – sanie (s-s), îndemânare (î) (vezi tabelul 12).

Cele mai numeroase activități turistice sportive aducătoare de turiști din țară și străinătate sunt în general competițiile și campionatele intrenaționale care au un caracter complex, adică pot reuni diverse tipuri de sporturi: alergare, înot și ciclism, într-o singură competiție: Shredding the City (aprilie), "Ironman" Oradea (iunie) și "X Man România" (august) (tab. 11).

Competițiile de alergare – cross (tab. 11) sunt: Campionatul Ralyy Sprint Bihor (martie), DIGI Oradea City Running Day și Oradea City Running Day – International Half Marathon (septembrie).

Înotul esate printre cele mai iubite sporturi bihorene, mai ales că echipa de polo este de mai mulți ani la rând campioană națională. Competițiile de înot (tab. 11) sunt următoarele: Memorialul de Natație "Herman Schier" (martie), Campionat Național de Natație- Cadeți, Campionat Național de sărituri în apă – Cadeți, Campionat Național de sărituri în apă – Seniori și Swimathon Oradea (iulie).

Întrecerile cicliste aduc mulți turiști din țată și străinătate: Turul Ciclist al Bihorului, unde concurenții au trasee atât în Oradea cât și pe diferite trasee montane din Bihor (mai), Bike Fest și SkirtBike Oradea (iunie) și Săptămâna Mobilității Europene (septembrie) (tab. 11).

Cursele de accelerare, numite și ''curse de drag'' sau ''drag racing'', reprezintă un sport motorizat în care doi piloți de automobile, respectiv de motociclete, se întrec pe o pistă în linie dreaptă cu lungimea de 402 metri, cel mai adesea cursa se desfășoară pe Aeroportul Internațional Oradea (iunie). Există și unele variații de drag racing, în cazul bolizilor alimentați cu nitrometan lungimea pistei fiind de 305 m, iar în alte situații, aceasta are doar 201 m (tab. 11).

Anual, Oradea devine capitala dansului sportiv european. Astfel cu prilejul celei de-a VIII-a editii a Concursului Internațional de Dans Sportiv "WDSF Varadinum Dance Festival 2017",eveniment organizat de Clubul de Dans Sportiv "Stephany" din Oradea a reunit 250 de perechi de dansatori din 27 de țări (http://www.ziare.com/oradea/articole/concurs+dans+clubul+feeling ). Alte evenimente ce constituie atracții turistice sunt: Campionatul Național Hip Hop (martie) și Concursul Național de Dans – Cupa Feeling Dance (septembrie) (tab. 11).

Alte evenimente sportive și/sau de îndemânare sau amuzament sunt: Oradea Snooker Open (mai), Campionatul "Ziua Mondială a Șahului" (iulie), Cupa Il Cavallino din Băile Felix (iulie), Campionatul Național de schimbat roata (martie), Kendama Contest Oradea (iunie), Marea Stropeală Orădeană (amuzamentul lunii august) dar și amuzamentul și competițiile "sportului alb" de la "Serbările Zăpezii" (februarie) din stațiunile montane: Vârtop și Stâna de Vale (tab. 11).

II.7. Obiectivele turistice monumente de artă plastică și comemorativă

Monumentele sunt bunuri imobile, lucrări de artă plastică, artă monumentală, construcții sau amenajări neutilitare, având caracter decorativ și comemorativ, amplasate în spații publice, într-o zonă de protecție, pe terenuri aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale (Legea nr. 120/2006, http://www.legex.ro/Legea-120-2006-70894.aspx ).

În județul Bihor conform Ministerului Culturii și Institutului Național al Patrimoniului sunt 455 de monumente.

Fig. 10. Numărul de monumente din lista Ministerul Culturii – Institutul Național al Patrimoniului.

(prelucrare ArcGIS Desktop, sursa temelor vectoriale: http://www.geo-spatial.org/download/rohgis;

sursa datelor: Ministerul Culturii – Institutul Național al Patrimoniului, http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf).

În județul Bihor din cele 101 unități administrativ-teritoriale (92 comune, 5 orașe și 4 municipii) 85 de unități administrativ teritoriale adică 84,2% au în cadrul teritoriului lor monumente înscrise în lista monumentelor conform Ministerului Culturii și Institutului Național al Patrimoniului ce pot constitui atracții turistice (fig. 10).

Fig. 11. Frecvența unităților administrativ teritoriale (fără municipiul Oradea) cu un anumit număr de monumente din lista monumentelor din județul Bihor a Ministerului Culturii – Institutul Național al Patrimoniului.

(sursa datelor: Ministerul Culturii – Institutul Național al Patrimoniului, http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf).

În figura 10 se observă frecvența unităților administrativ teritoriale (din care municipiul Oradea a fost exclus) cu un anumit număr de monumente (din lista monumentelor din județul Bihor a Ministerului Culturii – Institutul Național al Patrimoniului). Astfel 27 de UAT-uri au în cuprinsul lor doar câte un singur monument, 17 UAT-uri au în cuprinsul lor câte două monumente iar 12 UAT-uri au în cuprinsul lor câte 3 monumente. Astfel remarcăm că mai mult de jumătate din UAT-urile județului Bihor, 56 de UAT-uri (fig. 11) adică suma UAT-urilor menționate anterior au unul până la trei monumente.

Pretabile unor circuite turistice cultural-istorice sunt UAT-urile cu mai mult de 8 sau 9 monumente: Girișul de Criș (14 monumente), municipiul Beiuș și orașul Săcueni (15 monumente), municipiul Salonta și Tarcea (16 monumente) și Sânnicolau Român (18 monumente) (fig 10 și fig. 11).

Pretabilitarea unor forme turistice cu tema istorică, amintire, etnică realizată prin formele de Circuit cu vizitarea sitului și/sau excursie cu sejur se poate realiza pe o direcție Oradea – Salonta și în sectorul: Săcueni – Tarcea – Sălacea.

Un pol izolat al turismului cultural-istoric este reprezentat de municipiul Beiuș.

Fig. 12. Poziționarea principalelor monumente din municipiul Beiuș (captură de ecran). Perimetrul ansamblul urban central al Beiușului este conturat cu turcoaz iar monumentele cu galben.

(sursa imaginii satelitare: Google Earth Pro; sursa datelor: Ministerul Culturii – Institutul Național al Patrimoniului, http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf).

Cu cele 15 monumente dispuse într-un ansamblu urban central– ar putea fi integrat ca o destinație cultural-istorică al altor tipuri de turism printr-o formulă de tip circuit (fig. 12 și tab. 13).

Un alt element de atracție turistică sunt statuile și busturile unor personalități istorice și cultural-artistice.

După Wikipedia, „Bust se numește acea specie a portretului în sculptură și în pictură, care reprezintă partea de sus a corpului omenesc și, eventual, brațele, spre deosebire de statuie care reprezintă persoana în întregime De multe ori, bustul este montat pe un soclu, care face parte integrantă din lucrare. Cel mai frecvent, busturile sunt fie sculptate în marmură fie turnate în bronz.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bust ).

Principalele statui și busturi – monumente din județul Bihor ce constituie atracții turistice sunt redate ilustrat în tabelul 14.

CAPITOLUL III.

POTENȚIALUL TURISTIC CULTURAL AL ORADEI

III.1. Municipiul Oradea – istorie și actualitate

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein, în idiș אורדאה, în latină Magnovaradinum) este cel mai mare municipiu situat în imediata apropiere a graniței cu Ungaria, din nord-vestul României.

Municipiul Oradea este traversat de la est la vest de râul Crișul Repede, este reședința de județ a Bihorului, totodată fiind și cel mai important oraș din regiunea istorică Crișana.

Cu toate că istoric, vatra de locuire este foarte veche, Oradea este menționată documentar pentru prima dată în anul 1113.

Întreaga zonă istorică este mărturia a secole de istorie având punctul de plecare în vechea Cetate a Oradiei. Cetatea Oradiei s-a dezvoltat începând cu anul 1077-1095 când sub egida regelui Ladislau I, s-a fortificat o mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Regele Ladislau I a fost sanctificat de Papa Celesenius al II-lea. După invazia tătarilor în anul 1247 cetatea Oradea este distrusă în întregime și reconstruită începând cu secolul al XlV-lea pentru ca vârsta de aur a acesteia să fie marcată de secolul al XV-lea când cetatea devine un centru al umanismului și renascentismului din Europa de Est și Europa Centrală. Ansamblul arhitectonic actual este realizat în perioada secolelor XVII-lea și XVIII-lea, iar acesta se afla într-o stare de degradare accentuată. Astfel au fost necesare o serie de lucrări de restaurare așa cum au fost stabilite prin documentațiile tehnice elaborate în acest scop.

Cetatea Oradea este continuată apoi de realizarea la începutul secolului al XX-lea sub dominația imperiului habsburgic a centrului istoric și a construcțiilor monument istoric prin contribuția însemnată a arhitectului Rimanoczy Kalaman.

Clădirile rezultate, amplasate de-a lungul Căii Republicii și în Piața Ferdinand, respectiv Piața Unirii și Independenței, sunt astăzi o combinație impresionantă de stiluri arhitecturale baroce și seccesion care dau valoare istorică și sunt o atracție vie pentru turiștii aflați în tranzit în municipiul Oradea. Dintre aceste clădiri amintim Palatul Vulturul Negru o combinație superbă de elemente florale și forme geometrice diferite, Palatul Apollo, Palatul Moskowitz, Casa Adorjan, Casa Darvas-La Roche și multe alte clădiri impresionante ca stiluri arhitecturale dar și ca geometrie a construcțiilor realizate la început de secol XX. Acest ansamblu arhitectural că municipiul Oradea are o resursă inepuizabilă pentru turiști. Ea trebuie valorificată pe termen mediu și lung prin orientarea eforturilor Consiliului Local Oradea pentru a susține lucrările de revitalizare a imobilelor monument istoric.

III.2. Strategia dezvoltării polului urban Oradea

Această strategie prezentată în subcapitolul III.2., se bazează în totalitate pe documentul “Planul Integrat de Dezvoltare al Municipiului Oradea”consultat pe site-ul Primăriei Oradea (http://www.oradea.ro/politici-si-strategii-ale-municipiului-oradea/planul-ingrat-de-dezvoltare-urbana-a-municipiului-oradea).

Pentru municipiului Oradea viziunea asupra dezvoltării a pornit de la nevoile de dezvoltare, potențialul de dezvoltare, resursele existente și mai ales s-a bazat pe realitățile dar și pe particularitățile multiconfesionale și multiculturale ale orașului de pe malurile Crișului Repede.

În viziunea autorilor Planului Integrat de Dezvoltare al Municipiului Oradea este necesară o intensificare a eforturilor municipalității de a exploata la maxim potențialul turistic pe care orașul îl are.

Soluția este dezvoltarea potențialului turistic reprezentat de ansamblul arhitectonic format din Cetatea Oradea și Zona de Centru Istoric care trebuie auditat și recunoscut de organismele internaționale datorită polarizării stilului seccesion în vatra veche a orașului, stil care excede prin originalitate față de stilurile arhitecturale întâlnite în mediul academic specific perioadei de început de secol XX;

Ca o concluzie, autorii Planului Integrat de Dezvoltare al Municipiului Oradea afirmă că viziunea asupra dezvoltării orașului poate fi formulată astfel: “Oraș cosmopolit și multiconfesional cu identitate culturală în revigorare și o dinamică sustenabilă bazată pe competitivitate și creștere economică promovând economia bazată pe cunoaștere.”

Într-o viziune modernă câteva din funcțiunile pe care municipiului Oradea le îndeplinește sunt de:

Orașul cosmopolit și multiconfesional,

oraș multicultural – care îmbină culturi specifice populației de naționalitate română și de etnie maghiară.

oraș multiconfesional – creștinismul este întâlnit sub diversele forme de manifestare: de la ortodocși, greco-catolici și romano-catolici, reformați, unitarieni și neoprotestanți, inclusiv (în Parcul Petofi funcționează Casa lui Budha). Tradițiile specifice, religia fiecărei etnii, obiceiurile fac ca în această citadelă situată pe malul Crișului Repede să se îmbine armonios elemente de multiculturalitate și de multiconfesionalitate ceea ce îi conferă caracterul de oraș european deschis, echilibrat cu un nivel de civilizație și cunoaștere extrem de diversificat, compatibil cu cel al orașelor de dimensiuni asemănătoare din Uniunea Europeană.

Orașul turiștilor este o funcțiune pe care municipiul Oradea o îndeplinește datorită potențialului turistic antropic și natural de care dispune. Potențial turistic se referă la bogăția de monumente istorice pe care orașul o deține, peste 400 de clădiri monument din care 77 monumente de istorie și arhitectură clasa A sau B.

Cetatea Oradea, monument istoric și de arhitectură de valoare excepțională, dar și edificiile istorice, din Ansamblul Urban I – Centrul istoric Oradea și II, de pe Calea Republicii, Piața Unirii, Piața Unirii, Piața Ferdinand prin stilurile arhitecturale pe care le îmbină, baroc și seccesion, sunt adevărate surse de atracție pentru turiștii aflați în tranzit prin municipiul Oradea. La acestea se adaugă și edificiile religioase care îmbogățesc spiritual viața orașului, dintre care, cele mai importante sunt: Basilica Minor – Catedrala romano-catolică Oradea, unică prin dimensiunile sale în România, Mănăstirea Sfintei Cruci, dar și catedrala ortodoxă Biserica cu Lună din Oradea, unică în Europa prin mecanismul de acționare al orologiului.

La acest tip specific de potențial turistic se adaugă turismul de agrement și balnear bazat pe apa geotermală. Cu toate că Oradea este la început de drum în domeniul turismului balnear se pare că acesta este un potențial de servicii pe care municipiul trebuie să îl valorifice pe termen mediu și lung. O primă încercare a fost realizată prin încercarea de a accesa fonduri europene pentru modernizarea Ștrandului Municipal a cărei modernizare este realizată pe baza conceptului de wellness termal potrivit căruia gama de servicii turistice este extrem de diversificată, de la serviciile de tratament medical până la serviciile de agrement destinate turistului.

Orașul antreprenor susține competiția mediului de afaceri și intervine pe piață atunci când există nevoi reale pe care orașul trebuie să le satisfacă prin serviciile publice prestate. Cele trei obiective urmărite de orașul antreprenor: competitivitatea mediului de afaceri, investițiile publice în utilități și îmbunătățirea standardului de viață al forței de muncă fac din orașul antreprenor un oraș dinamic cu perspectiva unei creșteri economice pe termen mediu și lung.

Orașul locuitorilor este a patra funcțiune pe care o asigură orașul care se referă la îmbunătățirea gradului de urbanizare al populației: asigurate servicii publice conexe: locuri de parcare și garaje pentru autoturisme sau spații de recreere și de agrement în apropierea zonelor de locuit pentru populația orașului.

Orașul informațional care promovează economia bazată pe cunoaștere, tehnologia informației și societatea informațională, trebuie să vizeze două aspecte cheie și anume promovarea economiei bazate pe cunoaștere și a societății informaționale pentru a susține progresul în era informațională în care ne desfășurăm activitatea în prezent.

Orașul metropolitan – urbanizarea comunelor limitrofe municipiului Oradea va asigura dezvoltarea policentrică a orașului și va satisface cerințele de urbanizare mereu crescânde. Tendința de oraș metropolitan este justificată și de migrarea populației din centrul orașului spre periferii, inclusiv spre comunele limitrofe, datorită satisfacerii confortului de acces la spațiu verde și aer curat nepoluat ori a lipsei de zgomot infernal, agitație și stress ce caracterizează zonele aglomerate din oraș. Orașul Oradea are o experiență vastă în formarea zonei metropolitane primul dintre serviciile publice ce urmează a fi extins fiind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare.

Prin funcțiunile sale pe care le îndeplinește potrivit viziunii de dezvoltare, de oraș cosmopolit și multicultural, orașul turiștilor, orașul antreprenor, orașul locuitorilor, orașul informațional și orașul metropolitan, municipiul Oradea se înscrie pe traiectoria orașelor ai căror vectori de dezvoltare urmăresc progresul, standardele de viață și civilizație ale populației.

III.3. Potențialul cultural în municipiul Oradea

III.3. 1. Ansamblurile urbane ale patrimoniul cultural

În acest subcapitol se va evidenția patrimoniul cultural imobil, deoarece celelalte elemente ce compun patrimoniul cultural al municipiului au fost tratate în subcapitolele precedente.

Din punct de vedere al evidenței patrimoniului cultural imobil pe zone, în Oradea au fost delimtate două arii de interes: Ansamblul urban „Centrul istoric Oradea” și Ansamblul urban Oradea II.

Fig. 13. Zona prioritară extinsă a Ansamblul urban „Centrul istoric Oradea”. Perimetrul ansamblul urban este conturat cu roșu.(sursa: Primăria Oradea, Programul Multianual de Reabilitare Fațade;

https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=1G6NQx_yDazkKgsmaDWOvqtyb3_8&usp=sharing; sau: https://goo.gl/mHRNrm.

Ansamblul urban „Centrul istoric Oradea” este un sector ultracentral dispus oarecum simetric, de o parte și de alta a râului Crișul Repede (fig. 13), cuprins pe o arie a 21 de străzi, între străzile: Independenței, Mareșal Averescu, Redutei, Constantin Dobrogeanu Gherea, Griviței, Sucevei, Ion Vidu, Bacăului, Armatei Române, Universității, parcul Nicolae Bălcescu, bulevardele Decebal, Dacia, străzile Rozmarinului, Berzei, Republicii, Louis Pasteur, Măcinului, parcul I.C. Brătianu, podul Dacia) (http://www.oradea.ro/pagina/turismul-in-oradea).

Ansamblul urban Oradea II (zona cuprinsă între străzile Inului, Parângului, stația CFR Oradea și Episcopia Bihor).

III.3.2. Obiectivele turistice protejate din municipiul Oradea

În evidențele Oficiului Județean Bihor al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, Oradea apare cu un număr de 122 de obiective protejate (tab. 15):

Fig.14 . Obiectivele protejate din Oradea. (sursa datelor: Oficiului Județean Bihor al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, Oradea).

După datele puse la dispoziție de Oficiului Județean Bihor al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, Oradea constatăm că circa 74% din obiectivele protejate sunt reprezentate de monumente și ansambluri de arhitectură și monumente tehnice, cica 16% sunt monumente și ansambluri de artă plastică cu valoare memorială și câte 5% reprezintă pe de o parte monumentele și siturile arheologice, iar pe de altă parte clădirile memoriale (tab. 15 și fig. 14).

III.3.3. Stiluri arhitectonice ale monumentelor municipiului Oradea

Analizând din punctul de vedere al turistului cultural, arhitectura diversificată a clădirilor orădene, mai noi, sau trecute prin sita secolelor reprezintă unul dintre punctele forte.

În aceste două ansamble urbane pot fi admirate clădiri monumente istorice și de arhitectură, construite în 6 stiluri: renascentist, baroc, romantic, secession, clasic și eclectic.

Stilul renascentist. Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor XIV-XVI. este caracterizată prin folosirea formelor de expresie ale antichității, Se folosesc ca elemente de construcție coloanele, pilaștrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele, la care se adaugă cupolele. Fațadele sunt concepute ținându-se seamă de simetrie și ordine (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C8%99terea#Arhitectura_Rena.-C8.99terii).

Din punct de vedere arhitectonic, Cetatea Oradea a cunoscut trei mari etape de dezvoltare. O etapă romanică, una gotică și în final, etapa renascentisto-barocă, care își pune amprenta asupra monumentului vizibil și astăzi. Cetatea Oradea, în urma refacerii și extinderii din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, capată fizionomia tipică a unei fortificații de tip bastionar italian, cu bastioane de tip pană, fiind singura de acest tip din întreg estul Europei (http://www.infotravelromania.ro/oradea.html).

Cetatea Oradea a căpătat forma ei pentagonală de azi, în stil renascentist târziu, în secolele XVI-XVII (http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-1-13/reconstituire-3d-cum-arta-cetatea-oradea-n-prima-parte-a-secolului-xv-video-135115.html ).

Stilul baroc. Barocul este stilul artistic și arhitectonic specific sec. XVI-XVIII, care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate (https://dexonline.ro/definitie/baroc).

În stil baroc sunt construite următoarele momumente din Oradea: Basilica Minor – Catedrala romano-catolică „Înălțarea Fecioarei Maria”, Palatul Episcopal, „Șirul Canonicilor”, Biserica cu Lună, Biserica Sfântul Ladislau, Catedrala greco-catolică „Sfântul Nicolae”, Cazarma Husarilor, Biserica romano-catolică din Cetate, Claustrul și biserica Franciscanilor (azi: Spitalul Militar), Biserica ortodoxă “Sfanta Treime” (fosta biserică „Sfanta Brigitta”), Biserica romano-catolică din Cetate, Biserica romano-catolică “Maica Indurerată”, fosta biserică a mănăstirii premostratense, Biserica ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (Biserica cu Lună).

Aurel Chiriac, directorul Muzeului Țării Crișurilor a afirmat că „Complexul baroc, care inlcude și palatul baroc, este cel mai important ansamblu arhitectural de acest fel din România și printre cele mai importante din Europa Centrală”,.

Stilul romantic. Romantismul în arhitectură orădeană se observă mai ales în arhitectura ecleziastică a: Ansamblulului Ursulinelor: (fosta biserică și mănăstire a Ursulinelor „Sfanta Ana”, azi Liceul “Ady Endre), Palatului Episcopal Greco-Catolic, și Capelei romano-catolice „Sfântul Ladislau”.

Stilul secession. „Secession reprezintă o mișcare artistică ce impunea ruperea de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă, […]o variantă germană a curentului "Art Nouveau" apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Desprinderea (în latină: secessio = separare, scindare) din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Secesiunea_Vienez%C4%83) au fost cele mai importante idei ale secessionului vienez, care a avut cea mai mare pondere prin vestiții arhitecți: Rimanoczy, Komor, Jakab etc.

Cele mai renumite monumente în stil secession, din Oradea sunt: Complexul „Vulturul Negru”, Casa Adorjan I și II, Casa Poynar, Hotel Astoria (Palatul Sztarill), Hotel Transilvania, Palatul Ullman, Palatul Stern, Palatul Moskovits, Palatul Apollo.

Stilul clasic. Stilul arhitectural clasic impune o viziune monumentală bazată pe linii drepte, orizontale și verticale, pe echilibru, claritate și raționalitate. Complexul Capucinilor reprezintă „picătura de clasic” din mozaicul arhitecturii orădene),

Stilul eclectic. Stilul eclectic reprezintă combinația într-o singură lucrare, de elemente din diverse stiluri arhitectonice și aduce o mare varietate stilistică a arhitecturii secolului XIX.

Cele mai renumite edificii orădene în stil eclectic ce constituie totodată obiective turistice foarte căutate sunt: Teatrul de Stat, Clădirea Bazarului, Clădirea Primăriei, Palatul Finanțelor, Gara Oradea, Spitalul de Neuropsihiatrie, Palatul Rimanoczy Kalman senior, Hotel Rimanoczy, Palatul Casei Centrale de Economii, Banca Austro-Ungară (actualul sediu al BNR și Hala Comercială.

Acest valoros patrimoniu stă la baza unui anumit tip de turism, turismul de patrimoniu, parte componentă a turismului cultural, un segment al pieței turistice în plin avânt în Europa, dar și locul unde există o acerbă concurență. Starea clădirilor – monument este relativ bună a, unele dintre acestea fiind beneficiarele unor programe de reabilitare: Clădirea Episcopiei greco-catolice, Hotel Astoria, Casa Comitatului, Camera de Comerț și Industrie – Sediul Regiei Autonome Apă-Canal. Acestea pot fi considerate ca exemple de bune practici (Programul de Reabilitare a Fațadelor Clădirilor situate în Ansamblul urban – Centrul istoric Oradea, al Primăriei și conduc la o dezvoltare rapidă a turismului cultural în Oradea http://arhitectsef.oradea.ro/reabfat.php).

CAPITOLUL IV.

OPTIMIZAREA TURISMULUI CULTURAL

ÎN JUDEȚUL BIHOR

În vederea optimizării turismului cultural în județul Bihor am propus, în funcție de temele și formele pretabile de turism cultural (vezi Tabelul 1 -. Principalele teme ale turismului cultural și formele de manifestare turistică pe care le generează) un traseu turistic prin municipiul Oradea „Arhitectura baroc a Oradei”și un circuit turistic prin județul Bihor “Castelele și conacele Bihorului”.

IV.1. Propunere de traseu turistic cultural în municipiul Oradea

Ideea propunerii unui traseu turistic cultural prin municipiul Oradea a venit odată cu revederea arhitecturii diversificată a clădirilor orădene în special a Complexului Baroc.

Fig.15 . Schița obiectivele turistice culturale ce pot fi vizitate pe traseul turistic „Arhitectura baroc a Oradei” (sursa imaginilor: www.wikipedia.com).

Propunerea traseului turistic urban se bazează pe de o parte pe bogăția de stiluri arhitectonice ale municipiului și pe de altă parte pe concentrarea obiectivelor turistice în cele două amsambluri urbane ale municipiului (fig. 15, 16 și tab.16).

Traseul propus are în componența sa 10 obiective arhitectonice în stilul baroc, majoritatea sunt declarate monumente de către Ministerul Culturii. Complexul Baroc compus din: (obiectivele 1-3, vezi figurile 15, 15 și tabelul 16) Palatul Baroc împreună cu Șirul Canonicilor și cu Catedrala constituie cel mai mare ansamblu baroc de pe teritoriul României:

F]ig.16 . Schiță-hartă a obiectivele turistice culturale (vezi tab. 16) ce pot fi vizitate pe traseul „Arhitectura baroc a Oradei”, (sursa imaginii satelitare: Google Earth Pro).

Traseul „Arhitectura baroc a Oradei” are o lungime totală de 5,8 km, este în întregime în arealul turistic descris de cele două ansambluri turistice orădene, se parcurge pe jos în circa 2 ore – 2 ore și jumătate, excluzând vizita în interiorul monumentelor, indicațiile ghidului și alte eventualele opriri.

Traseul a fost conceput în ideea posibilității adăugării ulterioare a unui nou specific arhitectonic al traseului inițial, de exemplu baroc-secession sau baroc-eclectic, etc.

O altă variantă a traseului „Arhitectura baroc a Oradei”, sub deviza ”De la Palat la Cetate” ce ar scurta cu circa 900 m, (deci cu o lungime totală sub 5 km), ar porni de la Palatul Baroc până la Biserica romano-catolică din Cetate (vezi figurile 15, 15 și tabelul 16) .

Aceasta se poate parcurge pe jos în circa 2 ore, excluzând vizita în interiorul monumentelor, indicațiile ghidului și alte eventualele opriri în sectoarele cu o densitate mare a obiectivelor arhitectonice (str. Republicii și Piața Unirii).

VI.2. Propunere de circuit turistic cultural în județul Bihor

Dacă prima propunere – traseul turistic – a fost inspirat din stilurile arhitectonice, cel de-a doua propunere – circuitul turistic- este inspirată din numărul mare de castele și conace rămas încă pe plaiurile bihorene.

Se cunoaște, după experiența turistică a altor țări că castelele și conacele și pot fi cele mai de succes pensiuni și case de vacanță.

După istoricul Ciprian Plăiașu în articolul web a revistei Adevărul : (http://adevarul.ro/cultura/istorie/castelele-conacele-bihor-exemplu-stergi-istoria-buretele-1_50b9f3b17c42d5a663ad2d39/index.html), castelele (și conacele – n.n.) ”spectaculoase din punct de vedere arhitectonic – au avut norocul să fie preluate de proprietari care au investit cât de cât în consolidarea lor, altele, „banale", ridicate în dulcele stil clasic, îndură o soartă extrem de aspră; chiar dacă încă găzduiesc diverse instituții. Ce-i drept, aceste clădiri cu arhitectură „banală", deși arată destul de rău, sunt cvasi-funcționale tocmai datorită micilor reparații făcute din când în când”.

Observând distribuția pe unitățile administrativ teritoriale a numărului de castele și conace din județul Bihor am propus un circuit turistic cu numele de “Castelele și conacele Bihorului” prin care turistul să redescopere prin castelele și conacele bihorene, valorile unei istorii multiculturale din ultimile secole. toate aceste făcând parte din moștenirea patrimonială a țării, moștenire care poate deveni o mină de aur pentru turismul cultural.

Atât din surse web (wikipedia) și din documentele Ministerului Culturii – Institutul Național al Patrimoniului am identificat în județul Bihor (fără cele existente în municipiul Oradea) 36 de obiective turistice din categoria castele și conace: 14 castele (mai precis 13 castele și 1 palat – Stubenberg, aflat în din comuna Săcueni) și 22 de conace (mai precis 21 de conace și o curie – Curia Fenyes din Ciocaia, comuna Săcuieni).

Fig. 17. Distribuția pe unitățile administrativ-teritoriale a numărului de castele și conace din județul Bihor. (prelucrare ArcGIS Desktop, sursa temelor vectoriale: http://www.geo-spatial.org/download/rohgis; sursa datelor: Ministerul Culturii – Institutul Național al Patrimoniului, http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf și https://provinciacrisana.wordpress.com/).

A fost căutată o oarecare grupare a obiectivelor astfel încât să poată fi introduse într-un circuit turistic. Șablonul găsit (vezi figura 17) sugerează un traseu în jumătatea nordică a județului. Acest circuit turistic cultural traversează 18 comune (unități administrativ teritoriale) și propune vizitarea a 27 de obiective turistice culturale din categoria “castele și conace”.

Circuitul propus “Castelele și conacele Bihorului” va avea punctul de plecare din municipiul Oradea. Ținând cont că în Oradea există un număr mare de case cu o arhitectură extraordinară, castele și palate secession sau aparținând unui alt stil arhitectonic și distribuite în general în cele două ansambluri turistice, se poate crea un circuit turistic cultural “Casele, castelele și palatele Oradei” în care turistul să observe aceste perle arhitectonice orădene.

Prima oprire va fi în Cauaceu (tab. 16), comuna Biharia, unde se va putea vizita ruinele conacului Szilágyi–Zathureczky construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Mai departe opririle din: Sălard la conacul Bartsch, constuit la sfârșitul sec. al XIX-lea și Diosig la castelul Zichy, construit în anul 1701, a fost, după anul 1989, devenit de-a lungul timpului aproape o ruină și a intrat în descompunere, dar a fost reabilitat și dat în folosință la începutul lunii martie 2015 (tab. 16).

“Clădirea a fost salvată prin programul de Cooperare Transforntalier Ungaria – România 2007-2013, printr-un proiect realizat în parteneriat cu comuna Kokad și Parcul Național Hortobagy din Ungaria, precum și cu Asociația Milvus Transilvania Vest din România, în urma căruia Diosigului i-au revenit 2,4 milioane lei. Astfel, castelul s-a transformat într-un centru expozițional, informativ și interactiv, în vederea popularizării valorilor naturale a Văii Ierului, după cum au precizat reprezentanții administrației locale. ” (http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-1-20-19/renovat-cu-fonduri-europene-castelul-zichy-de-la-diosig-a-fost-inaugurat-119481.html ).

Circuitul propus “Castelele și conacele Bihorului” are o temă generală istorică dar și arhitectonică și a fost conceput într-o formulă turistică de circuit cu sejur de 2 -3 zile. Acest circuit s-ar putea conecta ușor cu alte teme turistice culturale (vezi tabelul 1, pg. 13):

etnică, deoarece în aceste comune există o populație numeroasă de etnie maghiară;

manifestari culturale, festivalurile, (care au loc la „Centrul de informații, educație și prezentare de istorie naturală și peisagistică în văile Crișului, Barcăului și a Ierului” de la Conacul Komaromi din Otomani, comuna Sălacea), dar și

gastronomică, concursul gastronomic „Tocănița de legume” de la Sălacea, cu degustări de vinuri în localitățile de pe râul Ier, Festivalului vinului din Diosig, de la castelul Zichy: "când Diosigul devine ”Capitala Vinului” Pivnițele de vinuri din localitățile: Sălacea, Târgușor, Galoșpetreu, Tarcea, Săcueni și Albiș sunt printre cele mai renumite din județul Bihor.

CONCLUZII

Pe baza moștenirii culturale județene și odată cu dezvoltarea și modernizarea urbană, în special a municipiului Oradea, unde se găsesc cele mai multe din atracțiile culturale. Acestea dublate de conștientizarea factorilor implicați și de un dialog intercultural vor conduce la investiții competitive în dotările culturale, creșterea numărului de turiști și impactul pozitiv asupra economiei locale.

Stilurile arhitectonice deosebite ale clădirilor monumente istorice și de arhitectură: renascentist, baroc, romantic, secession, clasic și eclectic din cadrul celor două ansamble urbane: „Centrul istoric Oradea” și „Oradea II oferă unul dintre cele mai mari potențiale cultural-istorice din județ.

În vederea optimizării turismului cultural în județul Bihor am propus în funcție de temele și formele pretabile de turism cultural un traseu turistic prin municipiul Oradea „Arhitectura baroc a Oradei”și un circuit turistic prin județul Bihor “Castelele și conacele Bihorului”.

Traseul propus „Arhitectura baroc a Oradei” are în componența sa 10 obiective arhitectonice în stilul baroc, majoritatea acestor atracții culturale sunt declarate monumente de către Ministerul Culturii, cu o lungime totală de 5,8 km, este în întregime în arealul turistic descris de cele două ansambluri turistice orădene, se parcurge pe jos în circa 2 ore – 2 ore și jumătate, excluzând vizita în interiorul monumentelor, indicațiile ghidului și alte eventualele opriri.

Circuitul propus “Castelele și conacele Bihorului” are punct de plecare din Oradea și 27 de obiective turistice din categoria castele și conace (11 castele și 16 de conace) traversează 18 unități administrative din jumătatea nordică a județului, are o temă generala istorică, într-o formulă turistică de circuit cu sejur de 2-3 zile. Acest circuit și se poate conecta cu alte teme turistice culturale: etnică, (prezența populației de etnie maghiară) de manifestări culturale, (festivalurile gastronomice și cu degustări de vinuri de la castelele și conacele restaurate).

BIBLIOGRAFIE

Petru Bacal, Iacob Cocoș -2012- Geografia Turismului (Note de curs), Academia de Studii Economice a .Moldovei, Economică, Demografie și Geoeconomie, Editura ASEM, Chișinău. 2012, CZU: 911.3:338.48(075.8) ISBN 978-9975-75-599-3.

Boyer, M. Le tourisme en France (vade-mecum). Editions EMS, 2003. ISBN (10): 2912647908, ISBN (13): 978-2912647900

Cuvelier, P. Anciennes et nouvelles formes de tourisme: Une approche socio-economique. Paris: L Harmattan, 1998. ISBN (10): 2738469930, ISBN (13): 978-2738469939

Hoerner, J-M. Geographie de Industrie touristique. Paris: Ellipses, 1997. ISBN (10): 2729847871,, ISBN (13): 978-2729847876

Hunziker, W., Kens, A.G. Le Tourisme Social: caracteres etproblemes [Social tourism: its nature andproblems]. Publication de la Commission Scientifique de l'Alliance Internationale de Tourisme (în franceză). Geneva: Imprim. Federative SA., 1951. OCLC 255533141. OL 21122881M

Knafou, R., Bruston, M., Deprest, F., Gay, J-C., Duhamel, P., Sacareau, I. Une approche geogra- phique du tourisme, în L'Espace geographique. Paris: Belin- Reclus, 3/1997 (no.26). p.193-204. ISSN: 0046-2497, ISSN (online): 1776-2936

Lozato-Giotart, J-P. Geographie du tourisme. Paris: Masson, 1991, apud: Muntele, I., Iațu, C. Geografia turismului: concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală. Iași: Sedcom Libris, 2006. ISBN (10): 973-670-209-x, ISBN (13): 978-973-670-209-9

Marie, M. Les terres et les mots. Une traversee des sciences sociales. Paris: Meridiens-Klincksieck, 1989. ISBN (10): 2865632482, ISBN (13): 978-2865632480

Mitchell, L.S., Murphy, P.E. Geography and tourism, în Annals of Tourism Research. Vol.18, Elsevier, 1991, p.57-70. ISSN: 0160-7383

Morariu, D., Weisz, J. Economia turismului. Timișoara: Eurostampa, 2006. ISBN: 973-687-471-0

Muntele, I., Iațu, C. Geografia turismului: concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală. Iași: Sedcom Libris, 2006. ISBN (10): 973-670-209-x, ISBN (13): 978-973-670-209-9

Nahrath, S., Stock, M. Urbanite et tourisme: une relation a repenser, în Espaces et societes. Paris: Editions eres, 3/2012 (nr. 151), pp. 7-14. ISSN: 0014-0481, ISSN (online): 1961-8700, DOI: 10.3917/esp.151.0007. Cf. http://www.espacesetsocietes.msh-paris.fr/blog/2013/02/11/editorial-urbanite-et-tourisme-une-relation-a-repenser/, [accesat la 20.08.2017].

Pearce, D. Geographie du tourisme. Paris: Nathan, 1993. ISBN (10): 2091902446, ISBN (13): 978-2091902449

Sochircă, V., Iațu, C., Ciobanu, A.I. – Considerații conceptuale și metode geografice de analiză a fenomenului turistic. STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, 2013, nr.6(66) (http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/22.-p.134-140.pdf)

Sochircă, V., Bejan, I. Resurse turistice. Chișinău: CEP USM, 2011. ISBN 978-9975-71-083-1

Stupariu, M I., (2014), Municipiul Oradea. Studiu de Geografie Urbană, Editura Universității din Oradea, Oradea, ISBN 978-606-10-1355-5

Theobald, F.W. Global Tourism: The Next Decade. Oxford: Butterworth-Heinemann, 1994. ISBN (10): 0750615680, ISBN (13): 978-0750615686

Violier, P., Duhamel, P. Tourisme et littoral, un enjeu du monde. Paris: Belin, 2009. ISBN (10): 2701153654, ISBN (13): 978-2701153650

Dictionnaire Touristique International. Academie Internationale du Tourisme, Ed. Monte Carlo, ediția a 3-a revizuită. OCLC Number: 54123998

Dicționar Turistic Internațional. NEGUȚ, S. București, Editura Sport-Turism, 1980.

http://www.montana-vidin-dolj.com/ro/publications/?NewsId=4 [accesat la 20.08.2017].

(http://www.monumentebihor.ro/?view=featured) [accesat la 22.08.2017].

(https://provinciacrisana.wordpress.com/ [accesat la 22.08.2017].

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_M%C4%83n%C4%83stirea_Izbuc) [accesat la 10.08.2017].

http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf [accesat la 10.08.2017].

http://www.legex.ro/Legea-120-2006-70894.aspx[accesat la 12.08.2017].

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_jude%C8%9Bul_Bihor[accesat la 22.08.2017].

http://www.oradea.ro/politici-si-strategii-ale-municipiului-oradea/planul-ingrat-de-dezvoltare-urbana-a-municipiului-oradea [accesat la 21.08.2017].

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C8%99terea#Arhitectura_Rena.C8.99terii [accesat la 19.08.2017].

https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=1G6NQx_yDazkKgsmaDWOvqtyb3_8&usp=sharing; [accesat la 20.08.2017].

https://dexonline.ro/definitie/baroc [accesat la 22.08.2017].

http://arhitectsef.oradea.ro/reabfat.php [accesat la 27.08.2017].

http://adevarul.ro/cultura/istorie/castelele-conacele-bihor-exemplu-stergi-istoria-buretele-1_50b9f3b17c42d5a663ad2d39/index.html [accesat la 25.08.2017].

http://adevarul.ro/cultura/istorie/castelele-conacele-bihor-exemplu-stergi-istoria-buretele-1_50b9f3b17c42d5a663ad2d39/index.html [accesat la 02.09.2017].