Turismul reprezintă, în zilele noastre, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă importantă a vieții economice… [303334]

[anonimizat], [anonimizat], o componentă importantă a vieții economice și sociale pentru un număr din ce în ce mai mare de țări ale lumii. Turismul, [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] (Neacșu și colab. 2012).

Am ales să realizez un proiect de amenajare turistică a [anonimizat] a pasiunii pe care o am pentru practicarea turismul de aventură. Astfel am ales să folosesc cunoștințele acumulate în studiul planificării și amenajării teritoriale în decursul celor 3 [anonimizat]-[anonimizat] o notă de diversitate.

Scopul acestei amenajări este de a [anonimizat], ducând astfel la maximalizarea potențialului turistic. Amenajarea unui parc de aventură va aduce la îmbunătățirea ofertei turistice a stațiunii geotermale „Băile 1 Mai” [anonimizat] „Băile Felix” aflată în apropiere.

Grupul țintă al amenajării este reprezentat de tinerii orădeni dornici de aventură dar și de segmentul de turiști mai aventuroși de până în vârsta a III – a, veniți în stațiunile Băile 1 Mai sau Băile Felix. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat].

CAPITOLUL I.

[anonimizat], [anonimizat].

Resursele (valorile) naturale sunt completate cu resursele (valorile) antropice, create de mâna omului (așa-numita ofertă turistică secundară), menite să îmbogățească și să faciliteze valorificarea rațională a [anonimizat]-o ofertă turistică efectivă. (Neniciu, 2010).

În literatura de specialitate s-[anonimizat], [anonimizat]-se o [anonimizat], motivaților, deplasărilor și caracterul activ al turismului.

Principalele categorii de resurse turistice din România, generează și formele de bază ale turismului românesc: turism montan, balnear, turism sportiv și de agrement; turism cultural etc. (Bran și colab, 1998).

Unul din cele mai importante criterii de departajare a formelor de turism are la bază motivația de deplasare în scop turistic. În acest scop, pot fi departajate următoarele forme de turism: turismul de agrement, turismul de odihnă și recreere, turismul curativ și de sănătate, turism religios și de pelerinaj, turismul de afaceri, turismul tehnic și științific, vizite la rude și la prieteni, turismul de cumpărături , turismul sportiv și de aventură. (Neacșu și colab. 2012)

Turismul de aventură începe să cunoască un trend ascendent în România, din ce în ce mai multe persoane fiind interesate de această ramură turistică, deoarece, această formă modernă de turism include diverse activități sportive, accesibile oamenilor de vârste diferite, însă care atrage în special tinerii.(Drăgoi, 2014).

Turismul de aventură comprimă activități cu forme de manifestare diferite, în funcție de potențialul arealului unde se practică și al echipamentului tehnic specific. Aventura este o experiență stimulatoare și intensă. În timpul practicării activităților specifice turismului de aventură, oamenii sunt supuși unor situații sau împrejurimi care stimulează simțurile, emoțiile, intelectul și fiziologia corpului.(Swarbrookee și colab. 2011)

În categoria activităților turistice de aventură poate fi încadrată: cățărarea, indiferent că este făctuă pe stâncă sau pe panouri special amenajate, trasee montane amenajate de tip via ferata,parcurgerea de trasee special amenajate și tiroliene din cadrul parcurilor destinate acestei activități, “White water sports” precum raftingul, cayakingul și canyoningul, etc. Acolo unde suportul natural nu este suficient pentru a practica aceste sporturi, (ca în cazul raftingului unde râurile de munte neantropizate sunt suportul principal al activității) omul trebuie să intervină cu amenajarea teritoriului, pentru a-l face să corespundă destinației dorite.

Amenajarea teritoriului poate fi concepută la scări foarte diferite, de la un cartier sau o comună până la teritoriul național sau supranațional. Atunci când se referă numai la un anumit segment, termenul este însoțit de atribute ca: agricolă, turistică, urbană, litorală etc.

Amenajarea turistică, este o parte integrată în amenajarea teritoriului dar care vine cu o serie de 3 principii de bază și anume: principiul localizării, principiul funcționalității și principiul integrării.

Tendințele la nivel mondial, în contextul globalizării și economiei de piață, impun o abordare mai largă a principiilor de amenajare turistică, în scop practic, aplicativ și operațional. Astfel din principiul localizării derivă principii precum cel al accesibilității, aprovizionării, liniilor de contact, confluenței, vadului și fluxului turistic, concentrărilor energetice etc.; din principiul funcționalității derivă de asemenea principiile capacității optime, a costurilor optime și al serviciilor multiplicative; principiul integrării presupune că „orice amenajare turistică reprezintă un sistem integrat într-un sistem de nivel superior” (Ilieș, 2007).

Orice acțiune de planificare sau amenajare teritorială trebuie să vină în concordanță cu principiul dezvoltări durabile, care conform raportului Brutland (1986) „Viitorul nostru comun”, este definită ca fiind „cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Prin intermediul acestei lucrări de licență s-a dorit elaborarea unui plan de amenajare a unui parc de aventură într-o zonă bine cunoscută din punct de vedere turistic, dar care necesită anumite intervenții pentru a putea atrage o nouă categorie de turiști și anume cei dornici de aventură.

În acest sens, în primul rând, a fost stabilit un obiectiv general al planului de amenajare și o serie de obiective strategice aferente acestuia, răspunzând la întrebările „ce vreau să fac ?” și „cu ce scop vreau să fac asta?”. Această etapă a fost parcursă în urma efectuării în prealabil a unei activități de cercetare și documentare sub aspect metodologic.

Prin metoda prospectării turistice, a fost aleasă locația implementării planului de amenajare, bazată în special pe indicativul de distanță între posibilele zone emițătoare de fluxuri turistice și a caracterului de unicitate pe care îl are proiectul în sine, dar nu în ultimul rând pe caracteristicile suportului tehnic date de caracteristicile fizico-geografice ale teritoriului ales.

În acest sens, s-a făcut o prospectare turistică a tuturor obiectivelor în special a celor amenajate în scop turistic, din proximitate dar și a obiectivelor destinate turismului de aventură din împrejurimi.

Pentru emiterea unei viziuni cu scopul amenajării unui parc de aventură în Betfia, au fost folosite metode de analiză, sinteză, grupare, ierarhizare, cartografică, pentru a prelucra datele obținute din etapa de prospectare a terenului, pentru a identifica elementele structurale cu scopul elaborării la nivel conceptual al fiecărui element structural în parte. Prin metode cartografice și topografice s-a stabilit locația fiecărui element structural în parte cu scopul asamblării acestora într-un plan de amenajare.

CAPITOLUL II.

LOCALIZARE ȘI ACCESIBILITATE

Comuna Sânmartin este situată în vestul județului Bihor mai exact la 12 km sud-est de municipiul Oradea fiind unul din cei 12 membri ai Zonei Metropolitane Oradea. (fig.1). Din punct de vedere administrativ comuna are în componența sa 6 sate: Sânmartin – centru de comună, Cihei, Haieu, Rontău, Betfia, Cordău și două stațiuni balneare: Băile Felix și Băile 1 Mai.

Din punct de vedere fizico-geografic, comuna Sânmartin, este localizată la contractual dintre Dealurile de Vest și Câmpia de Vest, mai exact în câmpia înaltă a Miersigului. (Munteanu și colab. 1987).

În ceea ce privește accesibilitatea, vecinătatea comunei cu Municipiul Oradea oferă posibilități multiple de acces, atât pe cale rutieră cât și feroviară și aeriană.

Accesul rutier este cel mai direct, comuna fiind tranzitată de Drumul European E 79 care face conexiunea între Oradea și Deva.

Accesul feroviar și aerian se poate face prin gările, respectiv Aeroportul Internațional Oradea. Oradea este traversată de Magistrala Feroviară 300 în legătură directă cu Bucureștiul și partea vestică a Europei, fiind tranzitată inclusiv de trenuri internaționale.

Fig.1. Localizarea comunei Sânmartin (sursa: ArcGis Online cu modificări)

În cadrul Unității Teritorial Administrative Sânmartin, satul Betfia este localizat în partea sud-estică, a acestuia, accesul făcându-se prin stațiunea balneoclimaterică Băile 1 Mai și prin satul Haieu. (fig.2)

Accesul la Dealul Șomleu se poate face pe două căi și anume: auto, pe drumul comunal Dc59 care trece prin stațiunea Băile 1 Mai, aflată la 2 km de DN 76, o cotește pe drumul de acces înspre Haieu DC265 , până în satul Betfia unde se termină drumul asfaltat. Distanța dintre Băile 1 Mai și Betfia este de 4 km. Itinerariul se continuă încă 1 km pe drum pietruit până la baza carierei de piatră.

Fig.2 Accesibilitatea la dealul Șomleu (sursa: ArcGis Online modificat)

Al doilea drum permite accesul cu automobilul doar pe o porțiune. Acest itinerariu presupune traversarea stațiunii până la liziera pădurii, drumul asfaltat terminându-se lângă sediul ocolului silvic la 800 m de la Ștrandul cu Valuri. De aici continuă un drum forestier practicabil doar pe jos sau cu bicicleta care ajunge direct la zona de interes

CAPITOLUL III

COMPONENTE LOCALE DE MOTIVAȚIE TURISTICĂ VIABILE AMENAJĂRII

Puncte de plecare în amenajarea turistică

Parcurile de aventură sunt amenajări cu scop turistic, realizate de regulă în medii forestiere, care au ca scop stimularea adrenalinei turiștilor, prin diferite jocuri cu grade de dificultate diferite. Elementele clasice ale parcurilor de aventură sunt traseele de cățărare printre copaci alcătuite din poduri indiene și tiroliene mici, panouri de cățărat artificiale, tiroliene de lungimi cât mai mari, etc.

Parcurile de aventură sunt un domeniu relative nou în România, cu toate acestea în ultimii ani s-au dezvoltat mai multe amenajări de acest tip pe teritoriul țării. (fig.3)

Fig. 3. Locațiile principalelor parcuri de aventură din România (sursa: ArcGis Online modificat)

În România au fost identificate 14 astfel de parcuri de aventură, având ca elemente comune traseele de escaladă caracteristice acestui tip de amenajare și localizarea în cadrul unor zone turistice consacrate, unde obiectivele turistice de altă natură sunt bine-cunoscute, iar infrastructura turistică este deja una dezvoltată sau în curs de dezvoltare. Particularitățile fiecărui parc de aventură sunt date de elementele de noutate pe care fiecare proiectant și administrator de astfel de parc a încercat să le aducă, în funcție de bugetul acordat amenajării și de imaginația proiectantului.

În zona de nord-vest a României nu s-au dezvoltat încă parcuri de aventură, cele mai apropiate astfel de amenajări de municipiul Oradea fiind Parcurile Gurasada din comuna Ghotata, județul Hunedoara și Arsenal Park de lângă orașul Orăștie județul Hunedoara. La nivelul județului Bihor, există propuneri și discuții despre amenajarea de parcuri de aventură în zona Vadu Crișului – Șuncuiuș și Roșia Bihor, dar încă nu s-a realizat niciun proiect concret în acest sens. Prin urmare, un parc de aventură amenajat în proximitatea Municipiului Oradea are un puternic caracter de unicitate în areal.

Teritoriul de proiect vizat de această lucrare este Deaul Șomleu din satul Betfia, aflat în administrația comunei Sânmartin, care se caracterizează printr-un cadru natural bogat, variat și pitoresc, un avantaj în plus îl constituie învecinarea cu binecunoscutele stațiuni geotermale “Băile Felix” și “Băile 1 Mai”.

Locația a fost aleasă din mai multe motive. În primul rând accesibilitatea extrem de facilă și vecinătatea cu Municipiul Oradea și stațiunile balneoclimaterice Băile 1 Mai și Băile Felix, zone puternice emițătoare și receptoare din punct de vedere turistic. În al doilea rând, condițiile fizico-geografice sunt favorabile în acest areal tipului de amenajare propus. Amenajarea urmează să fie de asemenea parte integrată în zona turistică de renume național și internațional al Băilor Felix și 1 Mai, prin unicitatea și complementaritatea obiectivului cu resursele turistice deja existente.

Toți orădenii, dar nu numai aceștia au auzit de stațiunea Băile 1 Mai și de“Crater”, sau Avenul Betfia însă pentru majoritatea oferta turistică a acestui areal este îmbătrânită, destinată pensionarilor și oamenilor cu diferite afecțiuni aflați la tratament. Această mentalitate poate fi schimbată prin atragerea unui număr cât mai mare de tineri care să animeze atât stațiunea cât și împrejurimile.

Amplasarea localității în cadrul zonei metropolitane a unui centru urban important și anume orașul Oradea, constituie un avantaj deosebit, deoarece localitatea poate deveni astfel o importantă destinație de recreere a locuitorilor orașului.

Dealul Șomleu, este cea mai remarcabilă formă de relief din regiune și reprezintă un pinten calcaros al Munților Pădurea Craiului, care a conservat depozite fosilifere de mamifere din timpul pleistocenului (L. Munteanu și colab. 1987) (fig.4). Acesta este format din calcare care au rezistat mai bine fenomenului eroziunii fiind cel mai înalt din regiune,cu o înălțime de 346 m.

Adâncurile dealului Șomleu ascund un tenebros și veritabil monument al naturii numit impropriu de localnici "Craterul de la Betfia". Avenul are o adâncime de 86 metri, în trepte. Verticala puțului de la suprafață măsoară 54 de metri, fapt care face din obiectivul turistic o temerară provocare pentru cei pasionați de alpinism și speologie.

Fig.4. Elevația terenului în zona dealului Șomleu (prelucrare în Arcgis Desktop)

Geodeclivitatea terenului sau panta, reprezintă expresia matematică a înclinării suprafețelor de record în cazul de fața este exprimată în ° (grade). Dealul Șomleu prezintă pante mai accentuate în partea superioară a acestuia, acolo unde pe versantul sudic depășește 32° în jurul fostei cariere de calcar. Versanții estici și vestici prezintă înclinații cuprinse între 25-32° iar pe versantul Nordic, acolo unde de altfel va fi și proiectat parcul de aventură, geodeclivitatea teritoriului este moderată fiind cuprinsă între 17 – 25° (fig. 5).

Fig.5. Geodeclivitatea teritoriului(prelucrare în Arcgis Desktop)

Pădurea de foioase din zona comunei Sânmartin este alcătuită din diferite esențe predominând stejarul (Quercus sessiliflora),care dă nota dominantă a pădurilor din jurul celor două stațiuni, gorunul (quercus pertaea)- întâlnit în combinație cu fagul în zona dealului Șomleului, stejarul pedunculat (quercus robum), gârnița (quercus frainetta), cerul (quercus cerria) – întâlnit în special în zona de sud și vest a arealului studiat, apoi frasinul (frasinus excersior) și carpenul (carpinis betulus) într-o proporție mai mică (Bucur, 2009, pag 61).

În zona propusă pentru amenajarea parcului de aventură, alături de condițiile morfologice care sunt favorabile acestui tip de amenajare, un alt punct de plecare în amenajarea turistică este faptul că arealul descris este cunoscut ca unul din cele mai apropiate locații de municipiul Oradea unde se organizează ocazional activități sportive precum montarea de tiroliene pe locul fostei cariere de calcar, concursuri de motocross și mountain – bikeing, ridicări de la sol cu parapanta sau ture speologice în avenul Betfia.

Atracții turistice naturale și antropice

Datorită așezării geografice și a structurii geologice complexe a scoarței terestre, stațiunea Băile1 Mai, aflate în proximitatea Betfiei dispune de o mare varietate de factori naturali de cură: ape termale, nămoluri etc. Localizarea geografică a stațiunii îi imprimă acesteia anumite caracteristici specifice ce țin de relief, climă, hidrografie, vegetație și faună.

Câmpia Miersigului, parte integrată a Câmpiei de Vest, tipic piemontană, este alcătuită din pietrișuri și nisipuri acoperite cu luturi acumulate de râuri. Extremitatea nord estică a câmpiei în care se regăsesc cele două stațiuni, predomină un relief cu terenuri netede, în pante ușoare (glacisuri), dispuse în trepte. Acestea trec pe nesimțite în poduri de terase către nord și nord – est. Băile 1 Mai sunt dispuse ca într-un amfiteatru adăpostit, cu deschiderea spre nord-est, prin Valea Peța. Acesta este limitat de dealurile Apateului – în vest, Cordăului în sud (250 m) și Șomleului în est (346 m) (Munteanu și colab. 1987).

Principalele elemente ale cadrului natural sunt zăcământul geotermal, două arii protejate care cuprind și câte o rezervație naturală, care au influențe directe asupra dezvoltării economice, durabile a comunei. Condițiile optime oferite de cadrul natural a favorizat încă de timpuriu cristalizarea unui fenomen turistic (Memoriu General aferent PUG, 2012).

Având în vedere că în imediata apropiere se află două stațiuni balneoclimaterice, principala resursă turistică naturală este dată de apa termală a cărei temperatură este 32°C. Ea este utilizată în tratarea unor afecțiuni reumatice și în cadrul ștrandurilor publice.

Relieful a contribuit, pe de o parte, la formarea resurselor de ape termale prin fragmentarea fundamentului în tablă de șah și prin dispunerea sa la suprafață sub formă de horsturi și grabene, acestea din urmă fiind locul apariției apelor termale și minerale la suprafață, prin izvoare, la care s-au adăugat, apoi, forajele. Pe de altă parte, prin caracteristicile sale morfometrice favorabile care nu s-au modificat la scara timpului istoric, relieful a permis dezvoltarea inițială a câtorva nuclee balneoclimaterice, între acestea se remarcă și Băile 1 Mai. (Munteanu și colab. 1987).

La contactul dintre Dealurile Vestice cu Câmpia de Vest, aliniamentul hidrotermal este marcat de zăcămintele care au determinat dezvoltarea în timp a unor stațiuni cunoscute, precum Băile Felix și 1 Mai sau a unor amenajări de importanță locală, mai mult cu caracter de agrement, cum sunt : Marghita, Bighiș, Zalnoc, Zăuani, Meseșeni, Tinca, Tășnad (Ciangă, 2006).

Analizele fizico-chimice complexe ale apelor minerale akatorene cât și a nămolului fosil din aceste stațiuni, studiile și cercetările întreprinse au făcut să se determine științific însușirile lor, iar în funcție de acestea să se poată aplica tratamentele balneoterapeutice corespunzătoare (Florescu și colab. 1966).

Examinările repetate efectuate de-a lungul timpului au pus în evidență structura chimică a apelor detectând ioni de Ca, Mg, Na, K, Li, Si, Mn, Fe. De asemenea a fost detectată prezența radonului (Rn), gaz radioactiv natural ce rezultă din dezintegrarea radiului în apa termală (Fărcaș, 2015).

O atenție aparte solicită resursele turistice naturale, în special zonele declarate rezervații. Pe teritoriul comunei Sânmartin există două situri comunitare Natura 2000: ROSCI0008 Betfia (care se întinde pe Hideșelu de Sus, Oșorhei, Sânmartin) și ROSCI0098 Lacul Pețea (care se întinde în municipiul Oradea și comuna Sânmartin) (fig.6).

Fig.6 . Localizarea siturilor comunitare și a rezervațiilor naturale (Sursa: ArcGis Online cu modificări)

Situl comunitar Lacul Peța care înglobează Rezervația Naturală Pârâul Peța, găzduiesc cea mai reprezentativă specie a florei locale: nufărul termal. Tot în Lacul Peța printre nuferi, poate fi văzută roșioara lui Racoviță, o subspecie endemică de pește, care s-a adaptat la temperaturi de 30 – 34 °C.

Nufărul termal a găsit condiții prielnice în apa caldă și nămolul lacului, fiind o specie relictă ce a supraviețuit din perioada terțiară datorită microclimei create de apa termală. Lotusul termal a fost însoțit în decursul erelor geologice de o specie de melc, iar astăzi este declarat monument al naturii. Deși are similitudini cu Nufărul Alb, prezentă în Delta Dunării, Floarea de Lotus de la 1 Mai, denumită de localnici și „floare de tău”, „nufăr”, sau „drețe”, pin procesul ei biologic, are ca rudă mult mai apropiată lotusul de la gurile Nilului, o plantă specific tropicală (Gh. Florescu și colab. 1966) (fig.7).

Fig. 7. Roșioara lui Racoviță, Melcul Termal și Nymphaea Lotus Thermalis (Sursa foto: http://www.i-tour.ro/baile-felix-si-baile-1-mai/,http://www.infoapollonia.ro/mediu/pestele-rosioara-termala-si-melcul-termal-crescuti-in-captivitate/ )

Rezervația naturală situată în partea nord – vestică a satului Betfia, are o suprafața de 5 ha și reprezintă un depozit fosilifer din perioada geologică a pleistocenului timpuriu prins în cambisoluri de tip terra rossa și alcătuit din resturi fosile de mamifere de tipul carnivorelor mari, păsări, reptile sau insecte.

Situl comunitar Betfia este recunoscut pentru habitatul de pajiști panonice pe loess. Avenul Betfia este un habitat ideal pentru anumite specii de lilieci (Liliac mare cu potcoavă, Liliacul cu urechi mari), dar și pentru numeroase specii de amfibieni și reptile de interes național (Strategia de dezvoltare locală a comunei Sânmartin, 2014).

Avenul Betfia mai este cunoscută și ca Huda Bradii, reprezentând o parte integrantă a unui sistem subteran complex, care din păcate în prezent este in proporție de peste 80 % distrus. În sălile inferioare ale craterului se găsesc diferite specii de lilieci. Însă nu doar din această cauză este cunoscută Betfia ca o rezervație paleontologică.(fig.8)

Fig. 8. Avenul Betfia

Chiar dacă punctul forte al zonei sunt obiectivele naturale, turismul din aceste stațiuni bazându-se pe rezervele de apă termală și pe un turism curativ, totuși nu lipsesc nici obiectivele turistice de natură antropică. În cadrul obiectivelor antropice se remarcă cele trei edificii religioase, o biserică ortodoxă în satul Haieu, o biserică greco-catolică și una romano-catolică situată în centrul Stațiunii Băile 1 Mai.

Biserica Ortodoxă din Haieu, a fost construită în anul 1856 , distrusă parțial în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și renovată în întregime în anul 1982, perioadă în care a fost și pictată în interior pentru prima dată. Biserica se află în stare perfectă de conservare (fig.9).

Biserica Greco Catolica Haieu – Băile 1 Mai este o biserica nouă, locul unde este construita a fost sfințit de către Episcopul greco – catolic de Oradea, Virgil Bercea în anul 1999. Biserica a fost construită în cinstea vizitei istorice a preasfinției sale "Papa Ioan Paul al II-lea" si cu sprijinul financiar al postului de televiziune din Italia "TELEPACE" din Verona(fig.9).

În zonă pot fi vizitate de asemenea Biserica Romano – Catolică din Haieu, ridicată în sec al IX-lea, Capela din Haieu cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, de formă pătrată, fără turn, datând din secolul al XIV-lea, cu modificări din 1857 și restaurată în 1977, cu elemente gotice și romanice și castelul din Sânmartin care datează din secolul XVIII (fig.9).

Vecinătatea arealului cu stațiunea balneo-climaterică Băile Felix oferă posibilitatea vizitării bisericii de lemn Ortodoxe din Băile Felix, a fost ridicată în anul 1785, care a înlocuit o biserică mai veche de lemn. Biserica este originară din Brusturi, mutate în Oradea în 1961 unde a fost reasamblată și restaurată în curtea Muzeului Țării Crișurilor iar la ora actuală se găsește în central stațiunii Băile Felix.

Fig.9.Edificile religioase din Băile 1 Mai (Sursa fotografiilor: http://mw2.google.com/mw-panoramio/photos/medium/108142558.jpg, http://static.panoramio.com/photos/large/108142556.jpg ,https://provinciacrisana.files.wordpress.com/2016/04/capela-de-la-haieu-20110503105807.jpg?w=406&h=372&crop=1 )

Hramul bisericii este Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, o parte din decorul inițial pictat al Bisericii de Lemn se mai păstrează, biserica fiind clasată pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: cod LMI BH-II-m-B-01104 (fig.10).

Fig.10. Biserica de lemn din Băile Felix (Sursa:http://www.biserici-din-lemn.bihor.ro/index.php?idmenu=127&vanzari=127 )

Posibilități de agrement, animație turistică și divertisment

Posibilitățile de agrement contribuie la diversificarea profilului funcțional al tuturor amenajărilor turistice, crescându-le astfel puterea de atracție și implicit volumul activităților manifestat atât prin efecte sociale, cât și de natură economico-financiară (Ciangă, 2006).

Stațiunea Băile 1 Mai, dispune de două ștranduri cu apă termală. Ștrandul Venus, cel mai mare din stațiune dispune de 14 bazine dintre care un bazin olimpic, un bazin cu trambulină adânc de 4 metri. Ștrandul cu valuri, cel mai vechi ștrand de acest fel din România, este situat la liziera pădurii într-un loc cu foarte multă verdeață, dispunând de 600 de locuri de plajă, de două forme de cazare și de terase bine aprovizionate cu răcoritoare și mâncăruri (fig.11).

Fig.11. Ștrandul cu valuri și ștrandul Venus din Băile 1 Mai (sursa poze: http://www.turismguru.ro/galerie_stranduri/m-6-Strandul_cu_Valuri-1281354076.jpg, http://www.turismbaile1mai.com/images/venusp9.JPG4.6 )

La ștrandurile publice din Băile 1 Mai, tot pentru agrement se adaugă piscinele private din cadrul unităților hoteliere Ceres, Perla și Aqua. De astfel de piscine dispun toate unitățile de tip hotel și o parte din pensiuni, astfel, opt dintre acestea au piscină proprie (Pensiunea Adela, Pensiunea Allegria, Casa Porojan, Pensiunea Corina, Coroana Regală, Crisland, Empire și Pensiunea Lari ). Restul pensiunilor, în funcție de contractele încheiate și înțelegerea dintre unități oferă vouchere, sau recomandă piscinele unităților hoteliere mari din Băile 1 Mai sau Băile Felix.

Stațiunea Băile Felix, dispune de o mare diversitate de posibilități de recreere și divertisment. Acestea sunt reprezentate de ștrandurile și piscinele cu care este dotată stațiunea.

Aqua Prezident este probabil cel mai căutat obiectiv al stațiunii pentru posibilitățile de divertisment pe care le oferă în cele 13 bazine cu diferite forme de agitare a apei (vârtej, whirlpool, ciupercă, lebădă, etc.) și de cele 5 tobogane, de dimensiuni și grad de dificultate diferite(fig.12). Ștrandurile Felix și Apollo de prestigiu și modernizate în conformitate cu normele Europene în vigoare, funcționează pe bază de apă termală cu temperaturi cuprinse între 32° și 40° C.

Fig.12. Aqua President din Băile Felix (sursa foto: http://www.gazetanord-vest.ro/2013/07/president-un-taram-al-povestilor-moderne/ )

Infrastructura turistică existentă

Prin caracterul lor de stațiuni turistice balneoclimaterice, Băile Felix și Băile 1 Mai dispun de o gamă variată de unități turistice cu funcție de cazare. Acestea sunt reprezentate atât de hoteluri de toate clasificările cât și de pensiuni și camere închiriate de localnici.

Din punct de vedere al infrastructurii turistice stațiunea Băile Felix este mult mai puternic dezvoltată decât stațiunea Băile 1 Mai. Numărul locurilor de cazare și al unităților de alimentație publică este mult mai mare, iar în ceea ce privește dotările pentru agrement, în Băile Felix există o diversitate mai mare în acest sens, însă și prețuri sunt mai ridicate.

Conform listei unităților de structuri clasificate, disponibilă pe site-ul Autorității Naționale pentru Turism și a constatărilor făcute în teren în Băile 1 Mai există 63 de unități de cazare dintre care 3 hoteluri, 43 de pensiuni, vile și 13 persoane autorizate, având o capacitate totală de aproximativ 1700 de locuri de cazare la care se mai adaugă 160 de locuri în cele 4 campinguri amenajate existente în stațiune (fig.13).

Fig.13 Numărul și capacitatea unităților de cazare din Băile 1 Mai în funcție de tipul acestora (Surse: Lista Unităților de turism clasificate – http://turism.gov.ro/informatii-publice/, http://www.turismbaile1mai.com/cazare.html , prelucrarea datelor prelevate în teren)

Pensiunile (43%) și hotelurile (34%) asigură cea mai mare parte din capacitatea de cazare a stațiunii. În cadrul acestor unități sunt înregistrate și principalele unități cu funcție de alimentație publică. Baza de alimentație publică din Băile 1 Mai cuprinde un număr de 18 restaurante, majoritatea aparținând de unitățile de cazare din stațiune. Ele dispun de un număr total de 1940 de locuri (fig.14).

Fig.14. Baza de alimentație publică din Băile 1 Mai (Sursa datelor: Lista structurilor de alimentație clasificate – http://turism.gov.ro/informatii-publice/,http://www.turismbaile1mai.com/cazare.html, prelucrarea datelor prelevate în teren)

În urma cercetărilor din teren și a platformelor online de profil, s-au inventariat în Băile Felix 18 unități hoteliere cu clasificări de la 2 la 5 stele,numărul pensiunilor se ridică la peste 50, iar unitățile de cazare de tip „vilă”, casă și apartamente de închiriat sunt aproximativ 40.

Numărul și capacitatea de cazare a unităților din Băile Felix este mult mai mare comparativ cu Băile 1 Mai. Hotelurile pot găzdui peste 6000 de persoane, iar structurile de alimentație publică a le acestora putând găzdui în jur de 4200 de persoane. capacitatea tuturor unităților de cazare de tip pensiuni este de aproximativ 1300 de persoane, iar restaurantele acestora având o capacitate totală de 800 de persoane. Celelalte tipuri de unități de cazare, însumează o capacitate de aproximativ 500 de persoane, unitățile de alimentație de tipul restaurantelor din cadrul acestora fiind foarte puține, însumând o capacitate de aproximativ 100 de persoane (fig.15).

Fig.15 Capacitatea de cazare și alimentație publică în funcție de tipul unităților (Surse: Lista Unităților de turism clasificate – http://turism.gov.ro/informatii-publice/, http://www.turismbaile1mai.com/cazare.html , prelucrarea datelor prelevate în teren

CAPITOLUL IV

AMENAJAREA PARCULUI DE AVENTURĂ

Planul de amenajare turistică

Această lucrare propune amenajarea unui parc de aventură în zona dealului Șomleu de pe teritoriul localității Betfia,pe o suprafață de aproximativ 30 ha, care să utilizeze ca suport tehnico-edilitar, avantajele naturale întâlnite în teritoriul de proiect propus. Elementele de amenajare au fost proiectate în funcție de posibilitățile de amenajare oferite de cadrul natural și amplasate oportun în teritoriu.

Elementele cadrului natural sau antropic care constituie avantaje majore în realizarea amenajării propuse sunt: caracterul carstic al masivului Șomleu cu elementele sale specifice, geodeclivitatea teritoriului, fondul forestier al versantului nordic și estic,fostul turn radio de pe culmea dealului, fosta carieră de calcar, actuala pistă de biciclete și motocross de la poalele dealului Șomleu. Parcul de aventură va cuprinde mai multe elemente care vor face obiectul a diverse activități sportive, astfel încât să ofere diversitate și complexitate(fig.1). Acesta va conține:

O zonă de trasee de cățărare în copaci,

O tiroliană de 450 m.

O succesiune de 10 tiroliene care coboară succesiv pe versantul nord-vestic al Șoleului;

Un traseu parcurs cu trenulețul electric;

3 trasee de cățărat și un punct de belvedere amenajate pe foișor;

3 trasee de coborâre sportive și mountainbike-ing pe versantul sudic al dealului Șomleu

Amenajarea parțială a avenului Betfia pentru practicarea rapelului

Traseu de cățărare de tip via ferrata în cadrul carierei de calcar

3 centre de închiriere a echipamentului sportive și o parcare

Fig. 17. Planul de amenajare al parcului de aventură (sursa: ArcGis Online modificat)

Proiectarea și amplasarea componentelor parcului de aventură

Traseele de cățărare în copaci

Se propune amenajare a 5 trasee de cățărare în copaci cu grade de dificultate diferite. Acestea vor fi amplasate în sectorul de pădure dintre dealul Șomleu și cantonul silvic, la o oarecare distanță de liziera pădurii, unde copacii nu sunt foarte tineri și au trunchiurile mai groase (fig.18).

Traseele sunt construite din materiale ecologice , la nivelul trunchiurilor copacilor la înălțimi care variază în funcție de gradul de dificultate a fiecărui traseu în parte. Amenajările vor fi compuse dintr-o serie de platforme instalate pe trunchiurile copacilor, conectate între ele de o serie de jocuri și poduri confecționate din frânghii, cabluri de oțel, buturugi și scânduri de lemn. Etc.

Fig.18. Planul de amenajare a traseelor de cățărare în copaci

Fiecare pod, va fi prevăzut pe lângă cablurile de susținere ale podelei și cele de susținere din brațe cu un cablu de siguranță de care turistul va fi lonjat în permanență cu două corzi, prevăzute la capete cu două carabe, astfel atunci când va trece de fracționări să poată să rămână asigurat. Conexiunea dintre podurile indiene se face prin platforme, montate pe trunchiurile copacilor. Fiecare platformă va fi dotată cu o scară de acces, care să permită monitorilor să intervină operativ în caz de necesitate, dar și turistului să părăsească traseul în cazul în care consideră acest lucru oportun.

Fig.19. Planul de amenajare al traseului galben destinat copiilor (surse fotografii: http://balupark.com/ro/services/full/0/1/parc-de-aventura,http://www.parc-aventura.ro/ro/galerie/foto , fotografii proprii )

Gradele de dificultate ale traseelor diferă, fiind recomandate în funcție de caz unei anumite grupe de vârstă sau nivel de aptitudine sportivă. După cum susțin Swarbrooke și colaboratorii (2011), „Nivelul de provocare la care sunt supuși turiștii, afectează în mod direct intensitatea la care aceștia simt aventura de la moderat la extrem de aventuros. Provocarea nu ține doar de nivelul pericolului iminent ci și de îndemânarea și abilitățile fizice, tehnice și de auto-evaluare ale participantului.” Astfel, dacă pericolul este scăzut iar abilitățile tehnice și priceperea turistului sunt ridicate experiența din cadrul traseelor de cățărare va fi cea a unui joc ușor și plăcut. Pe de altă parte, daca natura activității depășește cu mult îndemânarea turistului, experiența poate deveni una foarte neplăcută, participantul poate face greșeli majore care să ducă la dezastre sau chiar tragedii.

De la ușor la dificil, primul traseu, marcat cu punct galben are cel mai scăzut grad de dificultate fiind destinat copiilor cu vârste cuprinse intre 4 și 8 – 10 ani. Acesta va fi amenajat la distanțe față de sol cuprinse între 1 și 2 metri. Având 8 poduri tematice, alcătuite din frânghii, căsuțe, pereți de alpinism, balansoare de frânghii și poduri de buștean, acestea vor fi concepute în așa fel încât să corespundă înălțimii și condiției fizice a copiilor(fig.19).

Fig.20. Planul de amenajare al traseului portocaliu destinat copiilor (surse fotografii:http://arkapark.ro/parcul-de-aventura-arka-park/ , http://balupark.com/ro/services/full/0/1/parc-de-aventura , fotografii proprii)

Traseul portocaliu, destinat copiilor care au reușit să treacă cu bine de primul traseul, cuprinde o succesiune de 10 jocuri, cu un grad sporit de dificultate față de traseul precedent. Acesta conține jocuri precum butoaie care trebuie parcurse, plasa pescarului, Puntea bunicului, punte cu trapeze, anvelope orizontale etc.(fig.20).

Traseul verde, destinat copiilor de peste 10 ani și adulților începători, conține 10 jocuri, cu grad de dificultate mediu, care pun la încercare abilitățile sportive și tehnicile pe care le au participanții. Înălțimea platformelor de joc cresc, acestea situându-se între 5 – 7 m. Ca elemente de dificultate, acest traseu conține punți japoneze, punți cu trapeze mari, punți cu pas lateral cu obstacole, etc. (fig. 21)

Fig.21. Planul de amenajare al traseului verde destinat copiilor de peste 10 ani și adulților începători (surse fotografii: http://arkapark.ro/parcul-de-aventura-arka-park/, fotografii proprii)

Traseul albastru conține 11 jocuri cu un grad de dificultate mărit. Podurile sunt instalate în partea mediană a arborilor, parcurgerea acestui traseu presupune un minim de condiție fizică, abilități sportive și tehnică, jocurile având elemente de noutate față de traseele precedente. (fig.22)

Fig.22. Planul de amenajare al traseului albastru cu un grad de dificultate mediu (surse fotografii: http://balupark.com/ro/services/full/0/1/parc-de-aventura )

Traseul negru, cu cel mai înalt grad de dificultate, este și cel mai lung și divers traseu dintre toate, având 15 jocuri. Înălțimea acestui traseu este mare, fiind între 10 – 15 m. Elementele de susținere sunt din ce în ce mai rare, iar pentru parcurgerea acestui traseu, condiția fizică și aptitudinile sportive sunt necesare. Acest traseu nu este recomandat copiilor sub 16 ani, persoanelor cardiace sau cu frică de înălțime. (fig.23)

Fig.23. Planul de amenajare al traseului negru cu un grad de dificultate ridicat (surse fotografii: http://balupark.com/ro/services/full/0/1/parc-de-aventura, http://www.parc-aventura.ro/ro/galerie/foto, fotografii proprii)

Succesiunea de tiroliene

Se propune amenajarea unei structuri de animație compusă din 10 segmente de tiroliană succesive, care însumează aproximativ 700 de metri de coborâre pe tiroliană. Segmentele de tiroliană vor avea lungimi cuprinse între 20 și 50 m conexiunea dintre acestea fiind realizată prin platforme de lemn instalate la nivelul trunchiurilor copacilor. Elementele de atractivitate a acestui tip de amenajare sunt reprezentate de unghiurile diferite de înclinare ale tirolienelor, în timpul coborârii, astfel fiecare segment oferă senzații surpriză (fig.24).

Succesiunea de tiroliene, va avea ca punct de pornire partea nordică a culmii dealului Șomleu, de la liziera pădurii și va coborî panta versantului nordic al dealului, până în dreptul zonei traseelor de cățărare în copaci, continuând atâta timp cât panta terenului reprezintă un avantaj pentru acest tip de amenajare.

Fig.24. Segmente de tiroliană în pădure (sursa foto: http://www.parc-aventura.ro/ro/galerie/foto )

Traseul trenulețului electric

Traseul trenulețului electric cu ecartament mic este propus pentru a pune în valoare cele câteva doline prezente pe versantul nord-estic al dealului Șomleu, astfel o coborâre cu trenulețul electric, poate oferi adrenalină prin coborârea și urcarea succesivă a dolinelor. Returul trenulețului înspre culmea dealului se va face prin tuneluri create în zona arbustivă de la liziera pădurii. Astfel o călătorie cu trenulețul la coborâre va crea senzații extreme, iar la urcare o atmosferă de plimbare liniștită și chiar romantică (fig.25).

Fig.25. Linii de tren care străbat zona arbustivă a dealului Șomleu

Amenajarea foișorului de pe culmea Dealului Șomleu

Fostul turn radio de pe dealul Șomleu, este o structură metalică înaltă, amplasată la liziera pădurii care are 5 nivele și aproximativ 20 m înălțime. Ultimul nivel al turnului oferă un punct de belvedere spectaculos care se întinde până la Munții Apuseni în zilele în care atmosfera este curată. Lăsat în paragină în ultimii ani, turnul nu se află în cea mai bună stare de conservare, scările de acces de la un nivel la altul și platformele nivelelor sunt degradate, însă structura de rezistență încă este bună (fig.26).

Înălțimea și structura metalică a acestuia, oferă un suport tehnico-edilitar propice amenajării de 3 trasee de cățărare pe panouri amplasate pe fațetele turnului cu trei grade de dificultate diferite. Pentru a putea fi accesibilă urcarea în turn și folosind scările metalice, una din fațete trebuie lăsată liberă sau placată cu materiale transparente pentru a lăsa lumina să pătrundă.

La ultimul nivel al turnului, propun amenajarea unui loc de belvedere, cu plăcuțe explicative despre obiectivele observate pe direcțiile principale. Tot ultimul nivel al turnului va fi și baza de lansare a turiștilor pe tirloiana mare (fig.26).

Fig.26. Starea actuală și propunerea de amenajare a foișorului de pe culmea dealului Șomleu

Tiroliană mare de 450 m

Atracțiile principale din cadrul parcurilor de aventură o reprezintă tirolienele. Cu cât sunt mai lungi și cu un grad de înclinare mai mare, cu atât sunt mai atractive. Foișorul din vârful dealului Șomleu, reprezintă un punct bun de lansare a unei tiroliene, care să coboare înspre liziera pădurii din partea vestică a dealului. Tiroliana urmează să fie confecționată din cablu de oțel și să aibă o lungime de aproximativ 450 de metri, coborând o diferență de nivel de aproximativ 70 m (fig.27).

Fig.27. Tiroliana mare

Trasee de ciclism și ciclism montan

La poalele dealului Șomleu, în ultimii ani a fost realizată o amenajare destinată activităților cu bicicleta și motocrossul. Această amenajare este reprezentată de un circuit meandrat cu o lungime de aproximativ 350 m, la nivelul căruia s-au amenajat diferite obstacole create din dâmburi de pământ (fig.28).

Fig.28. Traseul de ciclism existent

Pentru a crea posibilitatea de a atrage împătimiți ai mountainbike-ing-ului, se propune ca la această amenajare care poate fi integrată în parcul de aventură, să se adauge 3 trasee de coborâre sportivă cu bicicleta a versantului sudic al dealului Șomleu. Avantajele oferite de acest versant în ceea ce privește propunerea sunt: pantele relativ mari, care ating și 32°; lipsa vegetației forestiere din acest areal;potecile bătătorite deja de împătimiții acestor activități și porțiuni unde roca calcaroasă ajunge la zi astfel încât să reprezinte obstacole naturale care să crească nivelul de adrenalină al participanților (fig.29).

Cele 3 trasee vor avea grade de dificultate diferite. Cea mai facilă coborâre va fi oferită de traseul vestic care oferă o coborâre mai lungă și mai domoală de încălzire. Traseul din mijloc va coborî pieptiș versantul, pe o pantă cu înclinație mare. Traseul estic va fi marcat pe deasupra carierei de calcar, astfel la parcurgerea acestui traseu, tehnica de abordare a obstacolelor și a potecii înguste cu un grad de risc crescut este cea esențială, nu viteza de coborâre.

Fig.29. trasee de mountainbike-ing

Amenajarea avenului Betfia pentru rapel

Avenul Betfia este un monument al naturii care reprezintă un mister nedezlegabil pentru cei neinițiați în speologie. Având o verticală de 60 de metri, acesta este imposibili de pătruns de către cei lipsiți de echipament și tehnica necesară parcurgerii unui astfel de obiectiv.

Prin amenajarea parțială a avenului Betfia pentru turiștii aventuroși care își doresc o coborâre în rapel veritabilă parcul de aventură ar putea câștiga un element de noutate și unicitate în rândul amenajărilor de acest tip.

Se propune astfel instalarea unei frânghii de coborâre în avenul Betfia până la o adâncime de 30 m, unde se instalează o platformă de sprijin care să încheie coborârea. Se recomandă a se da acces vizitatorilor doar pe această porțiune fără a se coborî în sala mare a peșterii, pentru a diminua un posibil efect negativ asupra liliecilor rezidenți ai sălilor peșterii (fig.30).

Coborârea în rapel este o tehnică care se poate deprinde ușor, în urma unui instructaj făcut de către un monitor, însă având în vedere că, urcarea presupune condiție fizică considerabilă și tehnică specială, se propune instalarea unui troliu deasupra gurii peșterii care să ridice coarda de care sunt lonjați turiștii odată coborâți în aven. Iluminatul puțului se va realiza la minimum posibil, folosindu-se sisteme de iluminare de tip LED, astfel încât să se prevină eventualele accidente cauzate din lipsă de vizibilitate, dar să se păstreze aerul de mister al avenului, neexplorat până la amenajare de către neinițiați.

Fig.30. Planul de amenajare al avenului Betfia pentru ture de rapel (sursă hartă: Teo Rusu, 1988, „Carstul din Munții Pădurea Craiului – Pe urmele apelor subterane”, )

Amenajarea unui traseu de via ferrata în cariera de calcar

Traseele de via ferrata sunt trasee amenajate în zone accesibile doar prin escaladă, însă acestea oferă ajutor în abordarea traseului prin scărițe metalice, lanțuri și cabluri pentru asigurare permanentă.

Fig.31. Traseu de via feratta în fosta carieră de calcar

Pentru cei dornici de activități caracteristice turismului montan, în proximitatea orașului, însă care nu se încumetă la parcurgerea unui traseu de cățărat amenajat pe un panou, traseele amenajate de tip via ferrata au un nivel mult mai mare de accesibilitate, un plus de farmec este dat de faptul că suportul tehnic al acestei amenajări este unul natural și anume stâncile calcaroase scoase la zi de exploatarea de calcar (fig.31).

Infrastructura edilitară și organizarea administrativă a parcului de aventură

Pentru o bună funcționare a parcului de aventură sunt necesare construirea unor centre de închiriere a echipamentelor sportive și o parcare menită să descurajeze accesul motorizat pe arealul dealului Șomleu.

Parcarea va fi amplasată la capătul drumului pietruit care face posibil accesul auto dinspre satul Betfia. Alături de parcarea amenajată, se propune amplasarea a trei centre de închiriere a echipamentelor sportive necesare parcurgerii jocurilor de aventură.

Având în vedere că traseul este cu autoghidare, fiecare turist va fi instruit în ceea ce privește echipamentul pe care-l va primi și modul de întrebuințare al acestuia. Echiparea turiștilor va fi făcută de către monitori specializați care le vor face și un instructaj. Echipamentul fiecărui turist va fi compus din:

• Ham

• 2 lonje

• Carabe

• Cască de protecție

• Rolă de coborâre pe tiroliană

Având în vedere că arealul amenajat este destul de extins , iar dispozitivele de animație turistică sunt dispersate în teritoriu, pentru a evita dispariția echipamentelor sportive, fiecărui turist i se vor lua datele personale din buletin si i se va înmâna un dispozitiv de tip ceas dotat cu GPS care va înregistra ora la care a fost preluat echipamentul de către turiști și locația permanentă a acestora . Turiștii vor fi obligați de asemenea să semneze un formular pe proprie răspundere, atât în ceea ce privește starea echipamentelor sportive la primire și la predare , cât și starea de sănătate fizică și psihică a fiecăruia.

Traseele vor fi supravegheate în permanență de către monitori cu pregătire în domeniu, aceștia vor dispune de stații de comunicare, fiind gata să intervină ori de câte ori este nevoie, pentru bunul demers al activităților turistice și siguranța turiștilor. Tot pentru siguranța turiștilor va exista permanent angajat un asistent medical, iar în cadrul unuia dintre centrele de închiriere de echipamente va exista și un punct de prim ajutor.

Impactul amenajării asupra mediului

Proiectul de amenajare al parcului de aventură se suprapune parțial pe teritoriului sitului comunitar Natura 2000 ROSCI0008 Betfia, care are o suprafață de 1784 ha și se întinde pe teritoriile a trei comune: Oșorhei, Hidișelul de Sus și Sânmartin. Vulnerabilitățile sitului sunt reprezentate de distrugerea habitatului natural al speciilor pentru care a fost declarat, acces necontrolat și abandon de deșeuri în apropierea localității Betfia, modificarea structurii vegetației în jurul peșterii ce afectează habitatul liliecilor. (Raport privind starea ariilor protejate și a siturilor Natura 2000, perspectivele de dezvoltare și măsurile de protecție și conservare)

În ceea ce privește modificările aduse teritoriului prin amenajările propuse, acestea sunt menite să aibă un impact minim asupra teritoriului de proiect. Amenajările din cadrul fondului forestier sunt realizare fără a fi nevoie să se facă defrișări de orice tip. Singurele acțiuni sunt acelea de toaletare a crengilor anumitor arbori, pentru a facilita bunul demers al parcurgerii jocurilor instalate, acțiuni întreprinse sub atenta îndrumare a unui biolog.

Platformele montate la nivelul trunchiurilor copacilor vor fi prinse cu sisteme de protecție a arborilor alcătuite din scânduri de lemn și protecții de cauciuc, fără a găuri sau sugruma trunchiul sub orice fel. Toate materialele folosite în amenajările propuse sunt ecologice și în mare parte a lor, naturale.

Amenajările aduse avenului Betfia sunt minimale, sistemul de iluminare va fi unul ambiental, iar materialele folosite sunt compatibile cu mediul cavernicol. Accesul în aven se face doar pe o porțiune a acestuia, fără a permite accesul neautorizat în zonele de staționare a liliecilor. Se interzice accesul de orice fel în aven în perioadele zilei în care liliecii ies la suprafață să-și procure hrana și în perioadele anului de prohibiție sau hibernare a acestora.

Circulația turistică se va face doar pe potecile amenajate cu acest scop, fără a se permite accesul cu mijloace motorizate, iar în ceea ce privește deșeurile, se vor amplasa puncte de colectare selectivă a acestora și wc-uri ecologice.

CONCLUZII

Parcurile de aventură sunt un domeniu relativ nou în România, însă într-un puternic trend ascendent de dezvoltare, acest tip de amenajare devenind din ce în ce mai cunoscut și mai căutat în ultimii ani. Principalele parcuri de aventură din România sunt cantonate în zona centrală a țării și de-a lungul Arcului Carpatic toate fiind parte în cadrul unor complexe turistice, amplasate în areale dezvoltate din punct de vedere turistic sau cu un mare potențial în această direcție.

Amenajarea unui parc de aventură in arealul Zonei Metropolitane Oradea, mai exact în vecinătatea stațiunilor balneoclimaterice Băile Felix și Băile 1 Mai este oportună din mai multe puncte de vedere.

În primul rând aria de influență a unui puternic centru economic, demografic, aflat în plină dezvoltare turistică cum este municipiul Oradea, se face simțită în această zonă. Pe lângă atracția turistică pe care începe să o exercite orașul Oradea, acesta reprezintă și o puternică zonă emițătoare de amatori de aventură în cadrul populației rezidente.

În al doilea rând, Băile Felix și Băile 1 Mai, stațiuni turistice de renume național și internațional, atrag un număr ridicat de turiști în toate sezoanele anului și oferă totodată infrastructura turistico-edilitară necesară oricărui obiectiv turistic major. Pe de altă parte, un avantaj major îl constituie unicitatea obiectivului în regiune de nord vest a României.

Nu în ultimul rând, complementaritatea ofertei turistice a amenajării propuse cu resursele turistice locale și posibilitățile de agrement dezvoltate cu precădere în ramurile turismului balenar (piscine, ștranduri și aquapark-uri) și al turismului cultural (prin bogăția de monumente istorice și evenimente culturale oferite de municipiul Oradea).

La nivel micro, locația parcului de aventură a fost aleasă astfel încât suportul tehnico-edilitar al teritoriului de proiect să ofere posibilitatea amenajării unei palete diversificate de spații și jocuri destinate turismului de aventură. Tipul de amenajare propus este gândit astfel încât să valorifice la maximum avantajele oferite fiecare caracteristică naturală a arealul dealului Șomleu individuale sau în combinație cu alte elemente. Astfel s-a profitate de existența fondului forestier, de geodeclivitatea teritoriului, de caracterul carstic al masivului, precum și de elementele de natură antropică existente aici.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Bran F., Dinu M., (1998) „Economia turismului și mediului înconjurător”, Editura Economică, București

Bucur L. (2009) “Studiul geografic al Zonei Metropolitane Oradea, prin Sisteme Informaționale Geografice (GIS)”, Editura Universității din Oradea

Ciangă, N., (2006), „România. Geografia turismului”, Ed. Presa Universitară Clujeană

Drăgoi, C. (2014), „Attractive adventure tourism activities that have a strong impact on the young generation”, Gymnasium – Scientific Journal of Education Sports and Health, No.1, Vol XV/2014, accesat online la data de 15.04.2017: http://search.proquest.com/openview/91f5db566b0c788b1ef9f1669ad24c3f/1?pq-origsite=gscholar&cbl=1566341

Fărcaș, Maria, Dorina, (2015), Posibilități și limite de tratament ale bolilor reumatice în Băile Felix, Ed. Universității din Oradea

Florescu, Gh. Deac, I. Alexandrescu, I. (1966), Oradea, Băile Felix și Băile 1 Mai, mic îndreptar turistic, Ed. Meridians, București

Ilieș, M. (2007), Amenajare turistică , Edit. Casa Cărții de Știință Cluj – Napoca

Munteanu, L. Jurcă, E. Grigore, L. (1987), Băile Felix și Băile 1Mai, Ed. Sport – Turism, București

Neacșu N, Baltărețu Andreea, Neacșu Monica, (2012) „Economia turismului. Manual de studiu individual”, Editura ProUniversitaria, București

Neniciu Daniela, (2010) „Economia Turismului – Note de curs”, Universitatea Creștină „D. Cantemir”, Facultatea de Management turistic și comercial, Constanța

Swarbrooke, J. Bread, C. Leckie Suzanne, Pomfret, G. (2011), „Adventure tourism. The new frontier” Ed. Routlege, New York

*** (2014) Strategia de Dezvoltare Locală a Comunei Sânmartin, accesat online la data de 20.05.2016: http://zmo.ro/ro/strategie

*** Workshop „Ariile naturale protejate – prezent și viitor” Raport privind starea ariilor protejate și a siturilor Natura2000, perspectivele de dezvoltare și măsurile de protecție și conservare

http://www.paradisland.ro/trasee.html

http://www.extremepark.ro/extreme-park

http://www.wolfparkadventure.ro/galerie

http://arkapark.ro/parcul-de-aventura-arka-park /

http://balupark.com/ro/services/full/0/1/parc-de-aventura

http://www.parc-aventura.ro/ro/galerie/foto

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A

LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării ________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Autorul lucrării ______________________________________________________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea _________________________________________ din cadrul Universității din Oradea, sesiunea_______________________ a anului universitar ______________.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) ___________________________

__________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________,

declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura