Turismul-noțiuni introductive,definiții ,abordări [308148]

CAPITOLUL 1

Turismul-[anonimizat] ,abordări

1.1.Importanța turismului în societatea actuală.

Turismul, ca ramură a [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat], social, cultural, [anonimizat]-o [anonimizat]. [anonimizat] s-au concretizat în creșterea numărului de turiști, a [anonimizat] a volumului încasărilor obținute din turism.

Urmare a [anonimizat], s-a [anonimizat], respectiv la participarea acestuia cu cca. 12% la crearea produsului mondial brut si cu cca 8% [anonimizat], totodata, cel mai important component al comertului internațional. [anonimizat] „efect multiplicator al turismului”, respectiv faptul că turismul antrenează numeroase alte ramuri economice, a [anonimizat], de fenomenul turistic ([anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], a prelucrării lemnului etc.)

[anonimizat], [anonimizat] a sănătații, până la cele de ămbunătățire a [anonimizat], [anonimizat]. S-a ajuns, astfel, ca, [anonimizat] 50% [anonimizat], în circulația turistică.

[anonimizat] „motor” [anonimizat], cât și pentru numeroase țări cu economii dezvoltate.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], să-[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat], ca și dorința de a [anonimizat] .

„Meritul” societății noastre contemporane este acela de a [anonimizat], la îndemana tuturor și de a face din acesta un produs oferit „consumului de masă”.

Marea inovație a [anonimizat], a fost transformarea turismului într-o veritabila „industrie fara fum”.

Turismul este un fenomen de masă care a luat o amploare deosebită și a devenit o sursă importantă de câștiguri în ultimii ani.

De-a [anonimizat] ,turismul a reprezentat o preocupare deosebită și a fost subiectul a [anonimizat] .

1.2.Turismul-[anonimizat]ceptul de turism a apărut dupa cel de turist. Noțiunea de turism vine de la transcripția în limba engleză a cuvântului francez „tour”, utilizat în Anglia în secolul al XVIII-lea. „Marele Tour” („The Tour”) evoca, în acea perioadă, călătoria de studii, dezinteresată, pentru descoperiri culturale, cu precădere, pe care o efectua, in Europa, tânărul aristocrat englez. Aceasta călătorie inițiatică, menită să permită cunoașterea unor culturi străine, avea ca finalitate perfecționarea educatiei respectivilor tineri.

Efectuarea acestui „tur” il consacra, de fapt, pe respectivul tânăr, ca „Gentleman”. Așadar, în acea perioadă, cuvântul „turist” era aplicabil, îndeosebi, călătorilor englezi și abia in secolul al XIX-lea avea să fie extinsă și pentru călătorii francezi, în bună măsură datorită publicării operei lui Stendhal, intitulata Memoriile unui turist (1838).

Din punct de vedere etimologic, după majoritatea dicționarelor, cuvântul 'turism' provine din termenul englezesc 'to tour' = a călători, a colinda; în alte dicționare se precizează că termenul provine din limba franceză 'tour' = calatorie, drumeție, circuit, și nu în ultimul rând anumiți cercetători localizează proveniența termenului ca fiind din limba greacă 'turnus' (cu aceeasi semnificație). Indiferent de proveniența sa, se poate concluziona ca termenul a fost preluat treptat de majoritatea țărilor lumii, pentru a explica formele călătoriilor ce au ca scop agrementul și recreerea.

Termenul 'tour' apare pentru prima dată în unele documente englezești în jurul anilor 1700, fiind interpretat ca acea acțiune de a vizita anumite obiective, sau altfel spus, deplasarea și sejurul persoanelor în altă localitate pentru a petrece timpul liber (loisir).

De-a lungul timpului, amploarea fenomenului turistic atat din punct de vedere economic cât si social a determinat apariția a zeci de definiții ale turismului, fiecare cercetător încercând să identifice și să explice noi laturi a ceea ce devenise treptat un domeniu distinct și important. Astfel, punctele de vedere asupra fenomenului „turism' s-au formulat o dată cu evoluția sa, variind in funcție de pregătirea profesională a celor ce au studiat și și-au exprimat opiniile, ca de exemplu:

–  E. Guyer Freuler in 11905 : 'fenomen al timpurilor noastre bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbarea mediului inconjurator, pe aparitia si dezvoltarea sentimentului de receptivitate fata de frumusetile naturii'.

–  Edmond Picard în 1910, vede fenomenul turistic nu numai ca o„activitate ce are ca obiect satisfacerea nevoilor turiștilor ci și ansamblul organismelor economice care intra în legatură o dată cu deplasarea turiștilor interni și străini'

– W. Hunziker în 1940 (remarcat pentru cea mai importantă definiție): „ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atâta timp cât deplasarea și sejurul nu sunt motivate de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativă oarecare'-in prezent aceasta este o definiție de referință a turismului, foarte apropiată de activitatea practică.

–   Claude Kaspar in 1981, din dorința de a introduce în conceptul turismului și călătoriile în scop de afaceri, apreciază că turismul este „ansamblul relațiilor și faptelor constituite din deplasarea și sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul și nici locul principal al activității profesionale'.

–   În „Mic dicționar enciclopedic', Ed. Științifică și Enciclopedică București, 1978, turismul este definit ca „o latură a sectorului terțiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea și desfăăurarea calătoriilor de agrement sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni, incluzând toate activitățile necesare satisfacerii trebuințelor de consum și servicii ale turiștilor.'

Evident ,turismul este posibil doar prin existența turistului ,ca țintă principală în tot angrenajul acesta uriaș pe care îl reprezintă turismul însa ,mai există câteva categorii cărora li se adresează industria turismului ,și anume :excursioniștii și călătorii în tranzit .

În ceea ce privește noțiunea de „turist”, și acest termen a cunoscut foarte multe interpretări pe parcursul anilor.

În 1937, Comitetul de Statisticieni ai Ligii Națiunilor a propus definirea turistului drept „orice persoană care cîlîtorește spre un alt loc, altul decat domiciliul său obișnuit pentru mai puțin de 12 luni, scopul fiind altul decat desfășurarea unei activități lucrative”.

Mai târziu, în 1950,Uniunea Internțtionala a Organismelor Oficiale de Turism (în prezent O.M.T. – Organizatia Mondiala a Turismului) alătură definției de mai sus încluderea în rândul turiștilor și a studenților și elevilor care beneficiază pe anumite perioade de burse de studii.

Conferința Națiunilor Unite asupra turismului și călătoriilor internaționale, Roma, 1963, propune utilizarea termenului de „vizitator' ca fiind „orice persoană ce vizitează o țara, alta decât cea în care se află reședința sa obișnuită, pentru orice alt motiv decât desfășurarea unei ocupțtii remunerate în interiorul țării pe care o viziteaza'. Definiția de mai sus este mult mai completă decât cele enunțate anterior, deoarece sunt vizate doua categorii și anume ,turiștii –cei care viziteaza un loc pentru mai mult de 24 ore și excursioniștii –cei care vizitează un loc,un obiectiv turistic , pentru mai puțin de 24 de ore.

Datorită evoluției economice,tot la data de mai sus s-a definit și noțiunea de „călător în tranzit' ce reprezintă „orice persoană care traversează o țară, chiar dacă ramâne mai mult de 24 de ore, cu condiția ca opririle să fie de scurtă durată și/sau saă aibaă alte scopuri decat cele turistice”.

1.3.Abordări actuale ale turismului

Dupa anul 1970,turismul s-a dezvoltat într-un ritm alert ,ceea ce a determinat aparitia unor dificultăți în ceea ce privește înregistrarea circulației turistice pe plan intern și internațional, precum și realizarea unor comparaii între țări, regiuni, zone, agenții de turism cu activități multinaționale etc. Astfel, a fost necesar sa se adopte un sistem statistic unic al turismului, precum și aceleași terminologii; aceste probleme au fost rezolvate odată cu Conferința Internațională asupra statisticii voiajelor și turismului, la Ottawa in anul 1991. Problemele supuse rezolvarii au fost:

-definirea notiunilor de turism, turist, vizitator, forme ale turismului;

-conceptul de industrie turistica;

-clasificarea activităților turistice.

Conform Organizației Mondiale a Turismului ,elementele de referință ale turismului sunt:

-locul unde se desfășoară respectiv se impune deplasarea în afara localității de reședință ;

-perioada de deplasare mai mică de un an consecutiv:

-scopul să fie pentru loisir,afaceri sau alte motive.

Astfel, turismul presupune deplasarea (temporară) și sejurul unei persoane sau grup de persoaneîntr-o altă localitate decât cea de reședință ,în scop de loisir,odihnă,recreere,afaceri ,alte motive ,cum ar fi îngrijirea sănătății ,pelerinaje,vizita la prieteni,studii și altele.Este un ansamblu de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind într-o alta localitate sau țară .

În rândul motivelor ce determină deplasarea persoanelor în alte scopuri decât cele lucrative s-au stabilit următoarele activități turistice :

–  odihna, recreere și vacanța

–  vizite la rude și prieteni

–  afaceri și motive profesionale

–  tratament medical

–  religie, pelerinaje

– agroturism

– turism itinerant

– turism cultural

– turism sportiv

– turism gastronomic și de degustări de vinuri

– turism de cumpărături.

–  motive diverse: echipajele aeronavelor și vaselor destinate transportului public, tranzit.

Tot turismul și practicarea lui a determinat apariția conceptului de industrie turistică ,care s-a creat pentru producerea tuturor serviciilor și bunurilor solicitate de turisti la locul de destinție .Standardele sunt la un înalt nivel calitativ și în condițiie protecției și conservării resurselor turistice ,în special și a mediului înconjurător,în general.

Ca structură,industria turismului ofera servicii în următoarele domenii :

-activităti de transporturi și asigurări;

-există sectorul serviciilor de cazare;

-sectorul serviciilor de alimentașie;

-activități de agrement și animație;

-evenimente și conferințe;

-activitățile de organizare ale turismului;

-servicii de susținere și sprijin prin organisme guvernamentale,centre de informare ,companii de publicitate,mass-media,firme de consultanță turistică,sevicii de vânzare de suveniruri,hărti și ghiduri turistice.

Multitudinea formelor de turism se popate clasifica în funcție de mai multe criterii.

În funcție de proveniența turiștilor se distige turismul intern și turismul internațional .

În funcție de direcția fluxurilor turistice,într-un cadru geografic bine stabilit,turismul poate fi clasificat în turism emițător-care reprezintă plecările autohtonilor,și turism receptor-care reprezintă primirile.

În funcție de modul de angajare a prestației turistice avem turismul organizat care presupune contracte,aranjamente,verigi(prin agențtii,oficii etc.),itinerariu si altele ,apoi avem turismul neorganizat,care se desfășoară pe cont propriu și turismul semiorganizat care presupune o organizare in avans ,partială a serviciilor și o alta ,solicitată pe parcursul călătoriei,direct prestatorilor care se afla în amenajșrile turistice respective.

În funcție de numărul participanților denumim turismul ca fiind individual sau de grup.

În funcție de gradul de mobilitate ,se disting șturismul de sejur care se caracterizează prin faptul ca persoanele stau în aceeași localitate turistică un număr mai mare de zile ,perioadă care de obicei coincide cu concediul de odihnă sau vacanța și turism itinerant al cîrui specific este faptul că turiștii se deplasează alternativ cu cazarea,durata șederii in aceeași localitate nedepașind cinci nopti .

În funcție de momentul manifestării cererii se deosebesc turismul de iarnă-care implică practicanții de sporturi de iarnă și curele helioterapeutice montane,apoi turismul de vară care de cele mai multe ori este reprezentat de curele heliomarine și turismul de circumstanță care de obicei este de scurtă durată și este reprezentat de participanți la manifestări ocazionale .

În funcție de mijlocul de transport utilizat se disting formele de turism Șdrumeția,turismul cu trenul ,turismul rutier ,turismul naval sportiv sau sub forma de croazieră,turism aerian de afaceri sau sportiv.

În funcție de motivația turistului,turismul poate ficultural,de odihnă,de agrement,științific,tehnic,de afaceri si alte forme.

Turismul,industria turistică nu ar putea exista fără actorul principal și anume turistul.

Turistul este „orice persoana care se deplaseaza spre alt loc situat in afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat”.

Vizitatorii pot fi: – internationali (turisti si excursionisti)-(fig.1.1. )- interni (turisti si excursionisti).

Vacanțierii sunt cei ce realizeaza o călătorie de cel puțin 4 zile, de aici rezultând diferența țntre turismul de week-end (1-3 zile) și turismul de vacanță.

fig.1.1.Clasificarea vizitatorilor internaționali conf.OMT

1.4. Factorii determinanți ai evoluției turismului

Turismul evoluează sub influența unui număr mare de factori, ce acționează in mod global sau parțial, asupra unei forme sau componente a activității turistice. Factorii respectivi participă in diferite proporții la determinarea fenomenului turistic, in functie de continutul lor specific, de momentul si locul impactului. Pe de alta parte, interconditionalitatile acestor factori, simultaneitatea actiunii lor potenteaza efectul final, facand, astfel, dificila descifrarea aportului fiecaruia dintre ei .

Cei mai importanți factori care pot influența și determina evoluția turismului pot fi considerați următorii : creșterea economică, oferta turistică, evoluția demografică și timpul liber.

Pentru a putea fi cuantificate influențele acestor factori, este necesară structurarea lor in categorii . Există numeroase modalități de clasificare a factorilor care determină evoluția turismului.

Astfel, una dintre cele mai importante clasificări se realizeaza după natura factorilor determinanți. Conform acestui criteriu, putem distinge urmatoarele categorii de factori :

-factori economici care însumează veniturile populației ,oferta turistică, prețurile și tarifele produselor turistice etc.;

-factori tehnici -care se referă la mijloacele de transport,respectiv performanța acestora,, dotările din punct de vedere tehnic ale structurilor de primire turistică sau ale agenților de turism;

-factori sociali -și aici ne referim la procesul de urbanizare, cantitatea de timp liber, tendințele momentului în ceea ce priveste preferințele turiștilor pentru o anumitădestinație turistică sau pentru pentru un anume produs turistic.

-factori demografici –determinați de evoluția populației,creșerea/scaderea mediei duratei de viață,felul în care este structurată populația pe varstă,pe categorii sociale și profesionale;

-factori psihologici, educativi și de civilizație care cuprind nivelul de instruire și de cultură precum și dorința de cunoaștere ,temperamentul specific al indivizilor,caracterul individual;

-factori naturali –care sunt foarte importanți și influențează în mare măsură evoluția turismului prin asezarea geografică a obiectivelor și echipamentelor turistice, relieful, clima, elemente ale florei și faunei, poziția față de căile de comunicații;

-factori organizatorici si politici determinați de regimul vizelor, formalitățile de frontieră unde este cazul, facilitățile acordate turismului organizat, varietatea tipologica a aranjamentelor turistice, zonele cu conflicte de tip social, militar, etnic sau religios .

Un alt criteriu dupa care putem clasifica factorii determinanți ai evolutiei turismului este cel al duratei acțiunii lor în timp.Dupș acest criteriu ,întâlnim :

-factori cu  actiune permanenta cum ar fi creșterea duratei timpului liber, modificările veniturilor populației, mișcarea demografică;

-factori sezonieri (care au o ciclicitate): succesiunea anotimpurilor, structura anului școlar/universitar, activitățile din agricultură, etc.

-factorii de conjunctură, care pot fi conditiile meteorologice, crizele economice, financiare sau politice, catastrofele naturale, atacurile teroriste, confruntarile armate, etc..

După importanța sau rolul lor în determinarea fenomenului turistic, factorii determinanți ai turismumui pot fi grupați în următoarele categorii:factori primari și factori secundari.Cei primari sunt reprezentați de oferta turistică,de prețuri ,de timpul liber,de mutațiile demografice și au un rol definitoriu asupra evoluției circulației turistice ,iar factorii secundari care influențeaza evoluția circulației turistice sunt climatul internațional sau regional,sistemul ți complexitatea procedurilor de acordare a vizelor.

Există multe alte criterii după care se pot clasifica acești factori de influență ai turismumui ,însa aspectul cel mai important este acela că ei,acționează simultan ,cu valori de intensitate diferite raportate la anumite perioade de timp,fiind foarte dificila o cuantificare a valorii de influență exacte pentru fiecare.

1.5.Factori de influență ai turismului:

Veniturile populației conform opiniei majoritătii specialiștilor,reprezintă principala condiție care acționeaza asupra cererii turistice.Veniturile populației exprimă nivelul de dezvoltare economică și socială al unei țări,automat determinând capacitatea populației de practicare a turismului,suportul material.

Aceste venituri sunt direcționate în primul rând pentru satisfacerea nevoilor fiziologice,vitale ale indivizilor ,apoi sunt direcționate către creșterea confortului ți abia pe ultimul loc se aflț alocarea disponibilităților banești către achiziționarea de bunuri și servicii pentru petrecerea timpului liber.

În momentul în care veniturile globale ale individului cresc,automat sumele alocate acoperirii nevoilor fundamentale scad relativ și devin mai mari sumele alocate asa-ziselor ”consumuri libere”.

Statisticianul german Ernst Engel ,a demonstrat cu rigoare științifică existența unor legi în repartizarea veniturilor pe diferite categorii de necesități, precum și în modificarea structurii acestor nevoi in funcție de variația veniturilor.

Conform acestor legități, cheltuielile pentru turism, ce fac parte din categoria consumurilor libere, se afla in corelatie directa cu evolutia veniturilor, iar variatia lor este, de regulă, mai amplă. Altfel spus, o creștere a veniturilor bănești, într-o anumită proporție, ar conduce la o sporire, într-o proporție mai mare sau cel putin egală, a cheltuielilor pentru turism.

Influența veniturilor asupra turismului este atat cantitativă, întrucât conduce la modificarea numărului de turiști și de zile-turist, dar și calitativă, determinând alegerea unor destinații mai indepărtate, a unor structuri de primire turistică de categorii superioare, opțiunea pentru anumite tipuri de mijloace de transport, etc..

Măsurarea influenței veniturilor se face cu ajutorul coeficientului de elasticitate( Ev),care se calculează potrivit relației :

Ev = :

unde:

C = cererea sau consumul turistic;

V = veniturile;

∆ = variația

Prin valorile luate, situate, de regula, intre + 1,2 si + 1,4 , coeficientul de elasticitate indica o legatura directă și puternică între modificarea veniturilor populației și cea a cererii/ consumului turistic.

Prețutile și tarifele reprezintă un alt factor important și determinant al evoluției turismului .

Influența prețurilor poate viza întreg ansamblul turistic sau doar una din componentele sale,transport,cazare,alimentație,agrement .In general,practicarea unor tarife ridicate,limitează accesul serviciilor turistice și se reflectă mai ales în reducerea numărului de turiști ,a duratei sejurului,a distanțelor de călătorie.În sens invers,prețurile mici pot genera o neîncredere a turiștilor în calitatea serviciilor,determinând o reducere a cererii pentru serviciile turistice respective .

Oferta turistica reprezinta un factor cu influenta directa asupra consumului turistic. Aceasta cuprinde resursele turistice naturale si antropice, echipamentele, forta de munca si produsele turistice, componente ce exercita o mare forta de atractie asupra fluxurilor turistice. Existența unor resurse turistice valoroase ,deși importantă,nu este suficientă pentru atragerea turiștilor în zonă.Valorificarea acestora depinde foarte multu de gradul de dezvoltare a bazei materiale,de calitatea și diversitatea serviciilor oferite.

Progresul tehnic are influențe directe asupra gradului de mobilitate a populației prin progresele înregistrate în domeniul dezvoltării și modernizării mijloavelor de transport și a infrastructurii turistice.Astfel,se asigură un confort sporit ,se poate asigura transportul unui numar mai mare de persoane ,în acest fel scăzând si costurile cu tranportul,motiv pentru care se stimulează interesul pentru deplasare.

Progresul tehnic mai influentează,hotărâtor ,și calitatea și diversitatea serviciilor asigurate de operatorii din turism ,fiind mult mai facil accesul la informații,promovarea ,conectarea la sistemele moderne,computerizate de comunicare.

Evolutia demografica, respectiv dinamica populatiei si unitatile ce intervin in structura acestora, pe varste, profesii, medii, etc., influenteaza in mod direct dezvoltarea turismului.

Astfel, prin cresterea numarului de locuitori, se creeaza premisele sporirii numarului de turisti potentiali. In privinta structurii pe varste a populatiei, trebuie subliniata participarea in proportii diferite, a grupelor de varsta, la miscarea turistica. Fenomenul imbatranirii populatiei, cresterea duratei medii a vietii, a condus la sporirea numarului persoanelor de „varsta a treia”, adica a acelor persoane cu cele mai mari disponibilitati de timp liber. Daca acestia dispun si de venituri importante, asa cum se intampla in tarile occidentale, unde pensiile medii ating valori ridicate, acest segment de populatie devine o clientela ideala pentru activitatile turistice.

Si distributia populatiei pe categorii socio-profesionale prezinta importanta deosebita pentru determinarea fenomenului turistic. Studiile au demonstrat ca segmentele de populatie cu nivel superior de pregatire, precum si intreprinzatorii (patronii) manifesta mai multa inclinatie catre consumul turistic, atat datorita unei perceptii deosebite asupra semnificatiei calatoriilor, dar si pentru ca dispun de mijloace banesti necesare. La cealalta extrema se pozitioneaza lucratorii agricoli si locuitorii din mediul rural, atat, datorita structurii anului de productie agricola, cat si ca urmare a gradului mai scazut de pregatire si a unei alte ierarhizari a nevoilor din partea acestora.

Procesul de urbanizare influentează prin faptul că datorită concentrărilor urbane.a dezvoltării economice excesive si aritmului alert de viață,populția urbană resimte tot mai stringent necesitatea evadării din mediul urban în locuri liniștite,pentru relaxare.

Timpul liber a crescut valoric în ultimii ani,prin diminuarea zilelor lucrătoare/săptămână ,reducerea programului de lucru ,promovarea locurilor de munca part-time ,cresterea numarului de zile de concediu de odihnă plătite ,astfel crescând posibilitatea de practicare a turismului.

Acțiunile guvernamentale și facilitățile acordate de organizatorii de turism pot îmbraca urmatoarele forme :

-legislația în domeniul turismului(care poate îngradi sau stimula călătoriile) ;

-acordurile internaționale;

-linierea la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor;

-formalitățile la frontieră;

-sistemul de acordare a vizelor:

-organizarea agențiilor de voiaj.

1.6.Rolul turismului în economie

În prezent, sub aspect economic este evident faptul ca turismul joaca un rol din ce in ce mai important in toate tarile lumii si implicit in politica economica internationala. Acest aspect este relevat în special de catre înregistrările statistice, ca de exemplu: sosirile internaționale de turiști, care se constituie într-o valoare mai mare în totalul exporturilor internaționale decat toate celelalte sectoare de activități .(mai puțin industria petrolieră și cea a construcțiilor de mașini).

În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de producție.

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligentă și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.De asemenea, turismul antrenează și stimulează producția din alte domenii , activitati specifice de agrement, transport pe cablu .

Rolul economic al turismului trebuie analizat din urmatoarele puncte de vedere: ca varianta de dezvoltare a comertului exterior, fiind o ramură aducătoare de valută ce contribuie la echilibrarea balanței de plăți (vezi tabelul 1.2.-sosiri ale turiștilor străini in țară) activitate ce poate contribui la dezvoltarea tuturor ramurilor economiei naționale prin interdependența acestuia cu diverse domenii de activitate; domeniu ce contribuie la crearea PIB, în unele țări fiind chiar principala activitate din cadrul economiei; generator de locuri de muncă în special în zone cu industrii slab dezvoltate și acolo unde șomajul este ridicat etc. Pe plan internațional turismul a devenit o afacere de miliarde de dolari, cu multe economii naționale care depind de el. În țările dezvoltate crește anual mai rapid decât creșterile medii ale economiei. Aportul al veniturilor din turism ajunge la (sau chiar depășește) 30 de procente .Sosirile turiștilor străini la noi în țară sunt în creștere în ultimii ani,după cum se observă în tabelul.1.2. ,de aceea trebuie să existe la nivel național și un plan mai amplu de atragere a turiștilor străini la noi în țară.

Având în vedere natura imprevizibilă a turismului internațional ,dar și efectele pe care le produce în relația cu toate subsistemele naționale cu care interrelaționează,este imperios necesar să se adopte o politică de dezvoltare turistică unitară,la nivel național.Studiind puțin statisticilen referitoare la sosirile turiștilor internaționali și plecarile în afara țării dar și în țară ale turiștilor români din perspectiva mijloacelor de transport folosite,se poate observa ca principalul mijloc de deplasare al turiștilor este cel rutier.În aceste condiții,este foarte important ca în toate proiectele la nivel național inițiate în domeniul turismului,să se tină cont de acest aspect și sa se pună accent pe dezvoltarea și îmbunătățire infrastructurii ,a cailor de transport rutier.(tabelul 1.3.)

Tabelul 1.2.

Sosiri ale vizitatorilor străini în Romania pe continente și țări de origine

1.7. Amenajări turistice

Turismul reflectă întreaga socioetate și poate fi considerat un barometru al acesteia.Este unul dintre elememntele căruia i se acorda cea mai largă considerație în politica de dezvoltare economico-socială a statelor lumii,prin prisma laturilor sale comerciale ,ca factor recreator,de cunoaștere și instruire.Ritmurile înalte de dezvoltare pe care le-a cunoscut turismul sunt consecința directă a dezvoltării celorlalte sectoare economice .Ca efect al tendinței generale de evoluție a societății omenești ,fenomenul turistic a intrat într-o fază accelerată de creștere ,producând o interacșiune complexă,specifică,la nivelul mediului geografic.În funcție de natura spațiului geografic ,factorii implicați în amenajarea teritoriului manifestă interes pentru dezvoltarea zonelor turistice prin aplicarea unor principii care încearcă să îmbine atât solicitările turiștilor,cât și cele legate de protecția medoilui înconjurător.Asatfel,amenajarea turistică se dovedește a fi un proces continuu de proiectare a noilor dotări turistice,de recondiționare a celor existente și de redimensionare a acestora în funcție de oscilațiile cererii și ofertei turistice.

De-a lungul anilor,în literatura de specialitate ,s-au conturat mai multe puncte de vedere cu privire la amenajarea teritoriului .Astfel ,în lucrările seminarului interregional O.N.U. asupra planificării și dezvoltării regionale a teritoriului (Dubrovnic 1970)se arată că amenajarea teritoriului în zonele turistice reprezintă un proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului turistic,luând în considerare relațiile dinter mediu și colectivitățile umane,toți factorii care influențează aceste relații.Amenajarea turistică urmărește valorificarea resurselor specifice,asigură armonizarea dezvoltării anumitor regiuni ,stimulează creșterea echilibrată și în ritmuri superioare a ansamblului economiei naționale.

În accepțiune modernă,amenajarea turistică se cere coordonată după un sistem bine pus la punct și se aplică de obicei pe o zonă sau regiune turistică ,iar la elaborarea unui proiect de amenajare turistică.sa se țină cont atât de propriile structuri și anume baza materială,pozițiile in teritoriu țcăile de acces,valoarea resurselor turistice,cât și de baza umană,financiară și structurile socio-economice.Este necesar să se ia în considerare toți factorii care influențează aceste relații.

Dupa combinarea informațiilor referitoare la cele două grupe de componente,rezultă următoarele elemente definitorii pentru conceptul de amenajare turistică:

-amenajarea turistică,parte a sistematizării,se integrează în ansamblul sistemic al turismului românesc ,înglobând o serie de subsisteme (de exemplu ,subzone,localități,obiective șipuncte turistice);

-în vederea creșterii eficienței economice și sociale a investițiilor între subsistemele (subzone)ale aceluiași sistem sau între diferite sisteme(zone) se stabilesc legături funcționale ce pot lua forma cooperăriiș

-structura zonelor turistice trebuie concepută ca un sistem transformabil ,polifuncțional,care să permită dezvoltări continuie și adaptări în funcție de mutațiile intervenite în structura cererii:

-prin dotări și echipări corespunzătoare ,prin repatiția funcțională optimă a acestora în teritoriu ,se asigură protecția și conservarea calității mediului înconjurător:

-amplasarea în teritoriu a dotărilor se realizează prin menținerea unor proporții corespunzătoare ,astfel încât acestea să nu producă degradarea perimetrelor cu resurse turistice valoroase;

-evitarea amplasării unor obiective economice(industriale,agricole)în apropierea arealelor turistice,obiective ce pot stânjeni derularea activității turistice.

Amenajarea teritorială în zonele turistice are în vedere o dezvoltare a construcțiilor atât în zonele urbane ,cât și în localitățile rurale,cu scopul de a crea o ambianță plăcută și un climat propice sănătății omului ,însă cu păstrarea intactă a elementelor naturale ale mediului ambiant.

De-a lungul timpului ,în abordarea amenajării sau localizării ,inițial nu s-a ținut cont și de spațiu.Ulterior,a urmat etapa descoperirii utilității spațiului ,dar nu și a legăturilor de transport.S-a trecut apoi la reprezentarea spațiului geografic ca un ansamblu de varietate de nuanțe diferențiate,cuprins într-un mănunchi de factori .Factorii principali care determină localizarea sunt :

-stabilirea valorii turistice a teritoriului sau regiunii turistice-care reprezintă o etapa premergătoare selecționării propriuzise a teritoriului

-aptitudinile naturale ale zonei;

-amplasarea dotărilor materiale în cadrul unei amenajări turistice reprezintă o etapă distinctă în cadrul unui astfel de proiect și este dependentă de scopul obiectiv al strategiei de amenajare-poate fi accesibilitatea la consumul turistic al populației din cadrul regiunii ,uniformizarea consumului turistic în timp prin capacitatea de practicare a turismului pentru un interval de timp cât mai mare,îmbunătățirea atractivităților naturale exdistente sau amenajarea lor cu alte dotări,modernizarea sau transformarea pentru a satisface noile tendințe sau cereri;

-departărea între zona de origine și zona piață,variabilă,care influențează elemente cum sunt :costul transportului ,durata drumului ,oboseala și plictiseala provocate de călătorie;

-potențialul zonei piață,ce se referă la :numărul turiștilorcare vor vizita zona,nivelul lor de trai,vârsta,mobilitatea,sensibiloitatea la diferite forme de turism;

-resursele umane ale zonei de origine și nivelul lor de pregătire ;

-deciziile factorilor de conducere cum sunt ;primăriile,consilierii-cu privire la dezvoltarea turismului;

-mărimea proiectată sau la un moment dat a amenajării ,măsurată în număr de paturi și locuri de primire ,pentru a se evita supradimensionarea ce ar duce la degradarea calității vieții turistice.

Strategia de amenajare turistică pe termen lung,trebuie să identifice structura optimală în timp pentru toate variabilele de sub controlul întreprinderii ,în funcție de tendințele și nivelurile probabile ale variabilelor exterioare necontrolabile,iar etapele elaborării programului privind amenajarea turistică sunt :

-o fixare și delimitare clară a obiectivelor ;

-trasarea unor strategii și direcții care să permită maximizarea obiectivelor;

-identificarea eventualilor factori care pot influența deciziile (variabile controlabile) și a influenței acestora asupra obiectivelor;

-determinarea nivelurilor probabile ale variabilelor necontrolabile și efectele lor asupra obiectivelor ;

-stabilirea restricțiilor care acționeaza asupra variabilelor de decizii și asupra obiectivelor;

-elaborarea regulilor și nivelurilor de decizii care vor maximiza funcția globală a obiectivelor întreprinderii turistice .

În practică,s-a demonstrat că punctul de plecare pentru orice proiect sau strategie de amenajare a unei zone turistice, trebuie să fie realitatea teritorială,sau altfel spus ,o bună evaluare din punct de vedere calitativ și cantitativ a resurselor turistice.Cercetarea trebuie să fie direcționată astfel încât să se identifice căile de utilizare intensivă a resurselor și formele de turism adecvate zonei.

De asemenea,este importantă implicarea comunității locale deoarece industria turistică se poate dezvolta numai in condițiile în care exista un bun climat de afaceri, in cadrul căruia se asigură o securitate financiară ,exista resurse de forță de muncă calificată ,conștientizarea populației cu privire la necesitatea protecției mediului și a valorilor culturale .

Problemă de mare însemnătate ,amenajarea zonelor turistice implică un efort interdisciplinar din partea specialiștilor în sistematizare ,a economiștilor ,arhitecților,geografilor ,ecologilor,geologilor ,sociologilor ,matematicienilor,De regulă ,începe cu studii de specialitate și continuă cu simularea parametrilor și funcționalității spațiului turistic amenajat ,urmând a fi încheiat cu decizia de amenajare.În situația în care ,din studiul de pre-fezabilitate rezultă că regiunea nu dispune de resurse adecvate pentru dezvoltarea turismului sau mediul său natural ,social ,economic,instituțional prezintă condiții nefavorabile care limitează accesul vizitatorilor,trebuie adoptată o decizie realistă,de3 amânare sau excludere a dezvoltării turistice ca opțiune de politică economică.În caz contrar ,există riscul de risipire a resurselor financiare ,umane și administrative în încercarea forțată de a implanta fără succes o activitate deosebit de sensibilă la fluctuațiile unor factori economici și neeconomici.

1.8.Turismul și mediul

Un număr tot mai mare dintre cei implicați, sub o formăsau alta, în activitățile de turism sunt conștienți de efectele provocate de dezvotarea turistică, de impactul acestor activități asupra populației și ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouăși zece ale secolului XX, sa urmărit ca expansiunea turismului săse realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic și evită suprasolicitarea resurselor, poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului .Impactul turismului asupra mediului ,presupune o analiză amănunțită ,riguroasă asupra relației rezultate între turist-resursa turistică și produsul turistic.

Derularea activităților turistice necontrolat,aleator,fără luarea în calcul a standardelor de amenajare și exploatare ,poate zconduce la degradarea mediului și a resurselor turistice .Aceste aspecte sunt influențate de doua mari grupe de factori :

-factorii care sunt rezultatul direct al dezvoltării economice din domeniiile agricol,industrial,transporturi etc ;

-factorii care rezultă din exploatarea în scop turistic și de agrement a mediului înconjurător.

Mediul,are de suferit în primul rând datorită turiștilor și a acțiunii lor destructive.De foarte multe ori aceste actiuni nu sunt conștiente,ele fiind mai degraba urmare a existenței unor lacune în ceea ce privește educația turistică și ecologică a indivizilor.Acțiunile care duc la degradarea sau distrugerea mediului pot fi mai numeroase ,cu precădere ,în zonele sau obiectivele unde există o concentrare mai mare a turiștilor și în condițiile in care nu există dotări și amenajări turistice corespunzătoare,astfel încât sa asigure protecția mediului.

Principalelii factori care determină efecte negative asupra mediului sunt dati de

-circulația turistică necontrolată,neorganizată cu precădere în zone nemarcate care determina distrugeri la nivel de vegetație -prin provocarea de incendii ,faună –prin practicarea braconajului sau sol-prin împiedicarea refacerii ecologice.

-alt factor cu influență negativă asupra mediului este lipsa amenajărilor specifice pentru popasurile turisticesau zonele amenajate pentru instalarea corturilor-determinând acumulări de gunoaie și deșeuri și o degradare a peisajului ;

-automobilele sunt și ele un factor de influență negativă asupra mediului prin poluarea,poluare fonică,parcări în zone interzise sau opriri pe malurile apelor etc ;

-exploatarea necontrolată și intensivă a resurselor naturale care au și valențe turistice cum sunt apele termale,apele minerale,nămolul,apele sărate și alte resurse,determină efecte negative asupra mediului ;

–având în vedere dezvoltarea rapidă și intensă a turismului ,tendința actuală eeste de extindere a structurilor de primire sau de apariție a unor noi structuri de primire destinate turiștilor.Este foarte important ca acest lucru să se întâmple cu respectarea strictă a normelor de protecție a mediului și să se aibă în vedere protecția florei și faunei;

-afluxul mai mare de turiști în anumite zone ,poate fi și el un motiv de degradare a mediului ,de aceea se pune din ce în ce mai mult problema ca,mai ales în zonele turistice cu statut de rezervație sau parc natural,sa se promoveze turismul controlat,respectiv turismul durabil sau ecoturismul.

Rezultă că relația turism-mediu are este de o importanță covârșitore , protejarea și conservarea mediului fiind o condiție obligatorie pentru existența și continuitatea activității de turism.. Orice intervenție prin care se produce distrugerea sau modificarea caracteristicilor inițiale ale acestuia ,ar determina mari prejudicii potențialului turistic .O exploatare necontrolată și abuziva a resurselor turistice ar atrage dupa sine diminuarea sau chiar distrugerea lor în totalitate ,ceea ce ar atrage dupa sine și un dezechilibru ecologic și ar pune în pericol sănătatea și chiar existența generațiilor viitoare.

Acest aspect a fost subliniat, în repetate rânduri, în cadrul unor reuniuni consacrate ocrotirii si conservarii mediului ca, de exemplu: Conferinta Uniunii Internatțonale de Conservarea Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de – Cehoslovacia, simpozioanele internaționale având ca temă ocrotirea naturii, organizate (1968),Arles (1971) siCopenhaga (1973), conferința Natiunilor Unite pentru mediul înconjurător de (1972), conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de (1977),conferințaMondiala a Turismului de (1986) s.a.

Începând cu anul 1980, dupa publicarea "Strategiei mondiale de protecție a mediului" de catre U.I.C.N., multe țări au început sa coopereze pentru satisfacerea unor cerințe în acest domeniu. Astfel, în 1987, s-a înființat Comisia Mondiala pentru Mediul înconjurator și Dezvoltare", a cărei strategie principală a fost concepută la nivel global și, ulterior, orientată, pe noi baze, la nivel național, pe diferite niveluri de către administrațiile guvernamentale.Dezvoltarea apărută în domeniul managementului viabil pentru resurse a fost acceptată ca o modalitate logică de atingere a dorinței de conservare și totodată de dezvoltare a mediului ambiant.O nouă etapă referitoare la mediul ambiant, în viziunea acestei strategii, are o relevanță deosebită în toate țările, în principal în cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat alaturi de mediul socioeconomic si fenomenele culturale, prezintă anumite restricții pentru dezvoltarea turistică. Turismul modern ne demonstrează însă că activitățile umane de profil, încep să se modifice sau să "manipuleze" mediul atât în sens pozitiv, cât și negativ, iar consecințele nu sunt usor de prevăzut. Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea mediului și implicit, la autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elvetian J. Krippendorf sublinia: "Dacă putem să pierdem și apoi să ne reconstituim capitalul în alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se întâmplă în turism, unde substanța de bază – peisajul și pamântul -o data pierdută, este iremediabil pierdută".Este tot mai evident că perpetuarea unui turism ce consideră legitimă ignorarea mediului ambiant ,este imposibil sa ramână valabilă pe termen lung.

CAPITOLUL 2.

Turismul durabil

2.1.Definiție ,concept ,perspective

Conceptul turismului durabil presupune capacitatea unei destinații tradiționale de a-și menține competitivitatea în raport cu noile destinații ,de a atrage noi vizitatori ,de a-și pastra caracterul original ,unic al culturii și de a nu prejudicia atributele mediului ambiant ,cea mai importantă materie primă a industriei turismului .Altfel spus,turismul durabil iși propune să dezvolte turismul în toate formele sale pentru a satisface nevoile generațiilor actuale ,cu păstrarea integrității naturale,sociale,culturale și economice a mediului și transmiterea acestora generațiilor viitoare in asa fel încat să poată beneficia de aceeași calitate a resurselor.

În ultimii ani,se acordă o atenție foarte mare conceptului de turism durabil și se fac eforturi deosebite pentru implementarea dezvoltării turismului durabil.In anul 1991 , conceptul de turism durabil a fost definit de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii, Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale: ”dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare”.Conform OMT, „dezvoltarea turismului durabil satisface necesitățile turiștilor prezenți și ale regiunilor-gazdă, în același timp cu protejarea și creșterea șanselor și oportunităților pentru viitor. El este văzutca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfelîncât nevoile economice, sociale și estetice să fie pe deplin satisfăcute, menținând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemul de viață.” Conform aceleași organizații, noțiunea de turism durabil are în vedere 3 aspecte importante:

calitate-turismul durabil impune o experiență valoroasă pentru vizitatori, îmbunătățind în același timp calitatea vieții comunității gazdă, identitatea sa culturală,reducerea sărăciei, și protejareamediului;

continuitate-turismul durabil asigură exploatarea optimă,continuitatea resurselor naturale pe care se bazează și păstrarea culturii comunității gazdă, cu experiențe satisfăcătoare pentru vizitatori;

echilibru-turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale partizanilor mediului și comunității locale, cu beneficii economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicați. (fig.2.1.)

Fig.2.1.Triunghiul durabilității

Anul 2002 a fost de asemenea un an important în dezvoltarea turismului durabil ,o data pentru ca în acest an a avut loc ”Summit-ul mondial al dezvoltării durabile” și apoi,pentru ca O.N.U. a declarat acest an ca ”Anul internațional al ecoturismului”.La Summit au fost prezenți și reprezentanți ai României,ramânand problema ,care este de actualitate si în 2017 ,de a se implementa directivele dezbătute și la nivel concret ,economic.

În anul 2009 ,Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului au demarat primele proiecte în vederea dezvoltării turismului durabil .Astfel,la inițiativa ministerului ,Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism a conceput Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România în doua faze, Faza I -Experiența ecoturistică la nivel național șiinternațional, în septembrie 2009 și Faza a II-a -Planul strategic de dezvoltare a ecoturismului în România, în noiembrie 2009.

În noiembrie 2015, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat 2017 Anul Internațional al Turismului Durabil pentru Dezvoltare, recunoscând astfel importanța turismului pentru înțelegerea și aprecierea altor culturi. Turismul durabil contribuie la protejarea mediului înconjurător, îmbunătățește calitatea vieții și sporește contribuția sectorului la creșterea economică.

Având în vedere faptul că ,în acest fenomen numit turism sunt implicați capitaliștii,care au drept scop extinderea,dezvoltarea,pentru obținerea unor profituri cât mai mari,apare ca o soluție la extinderea necontrolată,care ar face rau mediului,conceptul de dezvoltare durabilă .

În turismul durabil,dezvoltarea și mediul trebuie sa formeze un întreg, să se întrepătrundă,fără a se exclude una pe alta.

Toate principiile,țintele și cerințele care stau la baza dezvoltării durabile se regasesc în principal în cele trei mari forme ale turismului durabil ,și anume :ecoturismul ,turismul rural și turismul cultural.Mai exisră o multitudine de alte forme,însă aceste sunt reprezentative sau putem spune că sunt formele de început ale turismului durabil.Toate formele de turism ar trebui să respecte principiile dezvoltării durabile și implicit principiile turismului durabil .Aceste principii sunt :

– activitatea tuiristică trebuie inițiată cu mijloace proprii ale comunității locale ,iar aceasta trebuie să-și mențină controlul asupra dezvoltării turistice;

– turismul trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă care să ducă la îmbunătățirea calității

vieții comunităților locale și trebuie realizat un echilibru între activitățile economice deja

existente în zonă și activitatea turistică;

– trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: național, regional și local, bazat pe standarde internaționale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activități turistice, cât și limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;

-trebuie realizate programe educaționale și training pentru îmbunătățirea managementului în domeniul protecției resurselor naturale și culturale .

Ca și concluzie,este important de reținut următoarele aspecte referitoare la turismul durabil :

-Conceptul dezvoltării durabile a pătruns în toate domeniile vieții economice și sociale, inclusiv în domeniul turismului. Orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile: de la ecoturism, turism rural, turism cultural până la turism de afaceri și congrese sau turismul automobilistic.

-Impactul activităților turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural și varietatea potențialului turistic, de existența unei infrastructuri generale, de prezența unor structuri turistice de cazare, de alimentație, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, ș.a.), care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

-Obiectivele, principiile, cerințele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în ecoturism, turismul rural, turismul cultural, ș. a., aceste forme fiind expresia dorinței ca turismul să reprezinte un factor pozitiv și dinamic de dezvoltare economică și o soluție practică de păstrare nealterată a mediului.

Colaborarea dintre autorități (care dispun de instrumente legislative, economice, sociale),

agenți economici (care inițiază proiecte de amenajare și servicii turistice), cei ce militează pentru protecția mediului și păstrarea moștenirii culturale, prestatori locali de servicii turistice, turoperatori și agenții de turism și, nu în ultimul rând, turiști, ca beneficiari, este absolut necesară

pentru dezvoltarea durabilă a turismului.

2.2.Rolul turismului durabil în economie

Pe plan mondial,în ultima perioadă,economiile moderne au fost preocupate de dezvoltarea serviciilor ,structura și rolul acestora amplificându-se continuu .

Dacă vorbim de rolul turismului în economie,vorbim de impactul său economic.Având în vedere dezvoltarea locală și regională a zonelor mai puțin favorizate sub aspectul resurselor economice,materializarea economică este reprezentată de cheltuielile turistice.Astfel există mai multe elemente ale turismului care au efecte asupra economiei.

Efectele directe sunt reprezentate de încasările monetare,provenite direct de la turiști în valută și în moneda națională.

Efectele indirecte sunt cele determinate de rezultatul actvității următoarelor sectoare,angrenate în fenomenul turistic :

-sectoarele ce asigură investițiile în baza tehnico-materială a turismului-industria construcțiilor ,finanțarea de către bănci ,trusturi financiare;

-sectoarele ce realizeaza amenajări de infrastructură generală și turistică-rețeaua de drumuri,aeroporturi ,aprovizionare cu apă și energie,lucrări de sistematizare locală;

-sectorul comercial ;

-sectorul industriei ușoare și industriilor conexe care produc sortimente de mărfuri solicitate de turiști ;

-sectorul industriei alimentare care livrează produse agroalimentare ,băuturi pentru necesitățile turiștilor ;

-sectoarele de prestări servicii cu caracter general ,de care beneficiază și turiștii-transporturile orășenești și interurbane ,telefonie,internet,servicii diverse;

-sectoarele cultural-artistice ,teatre și alte instituții de artă ,muzee ,expoziții ,manifestări sportive.Efectele economice ale turismului trebuie măsurate și prin prisma veniturilor realizarte de forța de munca angrenată în mod direct sau indirect in industria turismului.

Țara noastră are șamsa de a dispune de o gamă bogată de resurse atât naturale cât și antropice ,fapt care,printr-o valorificare eficientă si corectă,poate duce la o bună dezvoltare economică națională.

Pe plan economic turismul este un factor al progresului economic, cu largi si pozitive implicații asupra dezvoltării întregii societăți, acționând în direcția introducerii în circuitul economic (intern si internațional) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural istoric, de mare atracție și a unora din realizarile contemporane în domeniile construcțiilor și artei. Din punct de vedere economic, turismul prezintă numeroase avantaje față de alte domenii de activitate, și anume : valoarea adaugată în turism față de alte ramuri este superioară, datorită faptului ca importul de materii prime pentru acest domeniu este nesemnificativ; turismul nu este o ramură energo-intensivă, utilizează în mare parte, materii prime autohtone, practic inepuizabile, pemite transferarea în valută a unor resurse materiale si umane neexplorabile pe altă cale; cursul de revenire în turism este avantajos comparabil cu alte ramuri, deoarece realizându-se ca export invizibil (în interiorul țării) prețul produselor turistice nu mai este încărcat cu cheltuieli de ambalare, transport, asigurare, taxe vamale ; turismul reprezintă o parte însemnată a consumului intern antrenând, direct sau indirect, importante cantitați de produse industriale; asigură dezvoltarea echilibrată a tuturor zonelor țării, inclusiv a celor considerate lipsite de oferta turistică atractivă. Pentru măsurarea progresului economic ,indicele bunăstării economice durabile ține cont de : cheltuieli "de apărare" – cheltuieli ce acoperă costurile sociale și legate de mediu; distrugerile cadrului natural pe termen lung; invesțiile nete; schimbările în distribuția veniturilor; munca în gospodărie . Turismul se manifestă ca un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țări, apărând astfel anumite activități specifice, precum: industria agrementului, transportul pe cablu, agențiile de voiaj, producția de artizanat, imprimând noi dimensiuni unora dintre activitățile existente: agricultura , industria alimentară, construcții, transporturi, servicii culturale. Turismul reprezintă o cale de valorificare superioara a tuturor categoriile de resurse și contribuir la asigurarea unei circulații bănești echilibrate,realizatye atât pe seama turismului intern,cât și pe seama turismului internațional.

2.3.Turismul durabil în lume

Conform Societății Internaționale de Ecoturism (TIES) turismul durabil ar putea să se dezvolte ajungând la 25% din piața globală a turismului în următorii ani.

Una duntre formele de turism durabil care au apărut în țările care dispun de un potențial natural și cultural de valoare universală,este ecoturismul sau turismul ecologic .Acesta este un mod de organizare și funcționare a ofertei turistice adaptat tuturor formelor de turism ,inclusiv turismul de masă ,prin care poluarea este menținută la nivel minim și risipa de resurse naturale este controlată riguros.Turiștii au fost nevoiți să-și restructureze consumul conform acestor cerințe și să respecte principiile de protecție a mediului pe toată durata frecventării destinațiilor turistice .

Turismul a devenit unul dintre nsectoarele majore ale economiei mondiale și una dintre componentele principale ale comerțului internațional .Pâna în anul 2020,Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T.) ,previzionează 1,6 miliarde de sosiri de turiști internaționali și încasări din turismul internațional de 2 trilioane de dolari.Se estimează ,de asemenea ,că turismul național va fi de 10 ori mai mare decât turismul intternațional .Atât turismul internațional cât și turismul național se dezvoltă rapid în țările aflate în curs de dezvoltare . În prezent,se înregistrează în turism câteva tendințe de care autoritățile locale ar trebui să țină seama atunci când realizează planificarea turismului .O tendință principală,înregistrată la nivel global,este aceea că din ce în ce mai multi turiști vor să se recreeze ,să facă sport ,săaibă parte de aventură ,să se informeze referitor la cultura ,istoria și mediul înconjurător al zonei pe care o vizitează .Astfel,ecoturismul a devenit foarte popular .Mulți turiști caută destinații și produse turistice noi ,sunt sensibilizați de mediul înconjurător ,vor să vadă zone bine organizate ,neafectate de problemele mediului sau de probleme sociale.Se dezvoltă destul de rapid și turismul de afaceri și cel pentru seminarii și conferințe.

Având în vedere importanța foarte mare ce se acordă la nivel internațional dezvoltării durabile,implicit turismului durabil este firesc ca această temă să facă obiectul a numeroase dezbateri și proiecte la nivel global.

Agenda 21 este un program de acțiune cuprinzător ,adoptat de 182 de guverne la ”Summit-ul Pamântului”din 1992 ce a avut loc la Rio de Janeiro .În acest cadru de lucru ,OMT și alte agenții ,au pregătit Agenda 21 pentru industria voiajului și turismului ,care stabilește rolul pe care voiajele și turismul le au în cadrul unui program de dezvoltare durabilă.De la acea dată ,multe guverne naționale au considerat acest document drept politică fundamentală de dezvoltare .Organizația Mondială a Turismului a adoptat principiul dezvoltăriidurabile a turismului și aplică principiile dezvoltării durabile în toate studiile privind planificarea și dezvoltarea.

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv pentru Uniunea Europeană începândcuanul1997,cândafostinclusînTratatuldelaAmsterdam, intrat învigoareîn1999acestafacedindezvoltareadurabilăosarcinăfundamentală aComunitățiiEuropene.Nouăanimaitârziu –în anul 2006 –Consiliul European de la Bruxelles adoptă ”Noua strategie a dezvoltării durabile a UE”,bazată pe strategia de la Gotheborg și ca rezultat al procesului început încă din 2004 .

Cea de-a 70-a Adunare Generală a Națiunilor Unite a desemnat anul 2017 drept Anul Internațional al Turismului Durabil pentru Dezvoltare. Cu sprijinul Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO – agenția specializată pentru turism a Națiunilor Unite), anul acesta, se va lucra la creșterea nivelului de conștientizare în rândul guvernelor, companiilor și turiștilor. Aceste grupuri vor înțelege mai bine faptul că au rolul cheie în procesul de transformare a turismului într-un catalizator al viitorului.

Sub numele cheie de IY2017 (Anul Internațional 2017), acest an va promova rolul turismului în următoarele 5 mari domenii:

Creșterea economică inclusivă și durabilă

Incluziunea socială, ocuparea forței de muncă și reducerea sărăciei

Utilizarea eficientă a resurselor, protecția mediului și atenția față de schimbările climatice

Valori culturale, diversitate, moștenire

Înțelegere reciprocă, pace, siguranță .

2.4.Turismul durabil în România

În momentul în care Românioa a aderat la Uniunea Europeană și a început alinierea la principiilem și valorile uniunii,turismul a devenitși pentru țara noastreă una din opțiunile principale și o oportunitate reală de a valorifica bogățiile sale naturale și culturale .În țara noastră există o tradție în turism,astfel că ,experiența,facilitățile care există,competitivitatea în ceea ce privește prețurileși mai ales patrimoniul natural și cultural,recomandă RomÂnia ca o importantă destinație turistică.Pentru ca țara noastră să atragă tot mai mulți turiști,este absolut necesar să se continue politica de îmbunătățire a serviciilor,pentru ca acestea să devinăde cea mai bună calitate (comparabil cu calitatea serviciilor oferite în alte țari UE) și acest lucru se poate realiza numai prin acțiunea imperativă a tuturor celor implicați în industria turismului.De asemenea este important ca România să implementeze hotărârile luate la nivel european în ceea ce privește turismul durabil ,respectiv dezvoltarea turismului cu menținerea mediului natural și cultural în armonie și nealterate.Aceasta interrelaționare aduce beneficii ambelor părți-turismului și mediului. Importanța acestei relații reciproce se reflectă și în acțiunile pozitive de conservare a potențialului turistic sau în cele de reabilitare a mediului, dar să nu neglijăm și acțiunile distructive ale unor activități turistice, precum: utilizarea în exces a unor elemente componente ale mediului (apă, aer, sol etc.), în scopuri recreative și de agrement, dublată de o intervenție irațională, adeseori brutală a omului asupra mediului și a resurselor naturale ale acestuia. În acest scop, turismul durabil este și va fi în armonie cu mediul, cu populația și cultura locului, în așa fel încât dezvoltarea lui să se facă în profitul lor și nu în detrimentul lor. Este necesară o imperativă schimbare de mentalitate: turismul durabil, ca formă de turism a viitorului, nu trebuie să repete erorile trecutului, ori aplicând principiile turismului durabil vom obține și rezultate benefice . Anul 2002 a fost un an cu semnificații majore pentru turism. În paralel cu declararea sa ca An Internațional al Muntelui, anul 2002 a fost, de asemenea, drept Anul Internațional al Ecoturismului. În această calitate,ecoturismul – componentă esențială a dezvoltării durabile, calitate marcată de două evenimente de primă importanță pentru ecoturismul din întreaga lume, și anume Conferința Internațională (ianuarie 2002, NewYork) care a avut meritul de a pune bazele teoretico metodologice ale ecoturismului și World Ecoturism Summit (Canada – Quebec, mai 2002). Turismul ecologic definit drept acea călătorie în care să te bucuri și să apreciezi natura – mediul, în general, presupune o responsabilitate sporită față de acestea. Țara noastră,respectiv autoritățile responsabile,a avut reprezentanți la aceste manifestații și s-au demarat acțiuni,proiecte prin care să adoptăm și noi aceste valori.

În anul 2009 ,la inițiativa guvernului și Ministerului Turismului ,Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism a demarat o ”Strategie națională de dezvoltare a ecoturismului în România ”,în doua faze,prima în septembrie 2009,iar cea de a doua in noiembrie 2009 .

Scopul strategiei este de a promova ecoturismul, ca formă principală de turism în cadrul acestor destinații, în defavoarea formelor clasice de turism și creșterea rolului pe care ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică aacestor arealeși în prosperitatea populației locale.

Totîn politica de promovare a turismului durabil și de pastrare a mrdiului ambiant,s-au luat hotărâri la nivel național de protejare a zonelor cu valoare prin declararea lor ca arii protejate,cu legislația aferentă ,ne referim aici la Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice .Mai târziu,in anul 2011 ,ordonanța a fost întărită cu Legea 49/2011 .

În art. 16 ,alineatele (2) și (3) se precizeaza forma de administrarea a ariilor protejate,rezervațiilor biosferei,parcuri naționale,parcuri naturale,sau geoparcuri.

(2) Administrarea rezervațiilor biosferei, a parcurilor naționale, a parcurilor naturale și, după caz, a geoparcurilor, a siturilor patrimoniului natural universal, a zonelor umede de importanță internațională, a siturilor de importanță comunitară, a ariilor speciale de conservare și a ariilor de protecție specială avifaunistică se realizează de către structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridică.(tabel 2.1.)

(3) Rezervațiile științifice, rezervațiile naturale, monumentele naturii și, după caz, geoparcurile, siturile patrimoniului natural universal, zonele umede de importanță internațională, siturile de importanță comunitară, ariile speciale de conservare și ariile de protecție specială avifaunistică care nu necesită structuri de administrare special constituite se administrează prin preluare în custodie, potrivit art. 18 alin. (4)."(tabel 2.2.)

Toate aceste arii ,însumeaza o suprafață destul de extinsă.(Anexa nr.1),și contribuie la păstarea nealterată a bogățiilor naturale,a florei și faunei variate existente în țara noastră ,implicit la o dezvoltare durabilă a turismului.

România ,deține o legislatie bogata care rfeglementează toate ramurile implicate în industria turismului ,respectiv ”Control și autorizare pentru turism”, Autorizația turistică pentru plajă”,”Ghizi de turism”,”Infrastructura turistică”,”Promovare Turistică”,”Dezvoltare turistică ”și ”Vouchere de vacanță .(Vezi Anexa nr.2)

Tabel 2.1.

Numărul ariilor naturale protejate atribuite în administrare

Tabel 2.2.

Numărul ariilor protejate atribuite în custodie

CAPITOLUL 3

Valea Jiului ,emblemă a județului Hunedoara.

3.1.Delimitarea teritorială a microregiunii Valea Jiului

Valea Jiului este componentă a județului Huinedoara și se află așezată de-a lungul lanțului munților Carpați și este poarta spre Parcul Național Retezat și a altor destinații carpatice, fiind înconjurată de munții din grupa Parâng și grupa Retezat. Cel mai important râu care străbate microregiunea Valea Jiului este râul Jiul, având ca afluenți Jiul de Vest și Jiul de Est, pe firul cărora se află situate localitățile componente ale microregiunii. Accesul în depresiune se face din teri direcții :

-din partea de Sud ,prin Defileul Jiului,dinspre Târgu Jiu ;

-din partea de Nord ,pe drumul național DN66 ,dinspre Simeria ;

-din partea de Vest,,prin Cheile Buții,dinspre Herculane.

Microregiunea are o formă triunghiulară orientată spre VSV-ENE și o lungime de aproximativ , între localitățile Câmpa-Răscoala la est și Campul lui Neag la vest. Lățimea scade de la , în dreptul localităților Petrila și Livezeni, până la lui Neag.(fig.3.1.)

Se învecinează cu județele: Alba, Vâlcea, Gorj, Caraș-Severin.

Fig.3.1.Harta județului Hunedoara,delimitarea Văii Jiului

Ca și compunență urbanistică,Valea Jiului este alcătuită din 3 municipii: Petroșani, Lupeni, Vulcan și 3 orașe: Petrila, Uricani și Aninoasa, cu o populație totală de aproximativ 117.000 locuitori-conform statisticilor de la recensământul din anul 2011 .

3.2. Principalele comunități urbane ale Văii Jiului

Municipiul Lupeni este situat la poalele Munților Vîlcan, munți situați în sectorul sud-vestic al Carpaților Meridionali și care împreună cu Munții Mehedinți închid la sud arcul carpatic cuprins între râul Jiu și fluviul Dunărea. În partea de est a acestora se remarcă grupul înălțimilor Straja, Negri și Mutu fiind sub adminiostrația autorităților municipiului Lupeni și beneficiind de un relief montan complex, foarte pitoresc, cu culmi și vârfuri alpine,remarcându-se ca un obiectiv turistic important în zonă. Vecinii municipiului Lupeni sunt: la est municipiul Vulcan, la vest orașul Uricani, la sud județul Gorj și la nord comuna Baru. Prima datare a localității Lupeni este făcută în urmă cu 350 de ani. Pe atunci, principala ocupație a locuitorilor acestor zone era creșterea animalelor și vânătoarea. Începând cu secolul al 19-lea, odată cu descoperirea zăcămintelor de cărbune, această zonă a fost intens colonizată, Lupeniul devenind un puternic centru industrial carbonifer al României. În acest oraș se află cea mai mare mină subterană din sud-estul Europei, Exploatarea Minieră Lupeni. Huila extrasă de aici este de cea mai bună calitate, având o putere calorică de până la 9000 kilo-calorii. Cel mai important obiectiv turistic al Lupeniului este statiunea Straja .preferata cu precadere de tineri .care găsesc aici numeroase puncte de atracție atât in ceea ce privește sporturile de iarnă cat și în ceea ce privește petrecerea timpului liber și distracția .

Municipiul Petroșani este ș orașul cel mai reprezentativ al Văii Jiului.

Primele semne ale locuirii acestei zone sunt incă din paleolitic apoi au fost păstorii din vremea dacilor liberi însa documentele atestă că primii locuitori ai așezării au fost 20 de iobagi din Petros colonizați în Petroșeni,în 1640 .

Oficial,Petroșaniul a fost menționat prima dată în 1788 ,de către ofițerul prusac Gotze ,în volumul ”Călătorie de la Postdam la Constantinopol”.

În acte , este menționat la 1818 ,cu ocazia recensământului care înregistrează 233 de locuitori în Petroșani ,locuitori care aveau ca principală ocupație păstoritul .Până în anul 1920 ,orașul orașul este cunoscut și se folosește denumirea de Petroșeni (denumire care mai este folosită și astăzi de către țăranii baștinași-respectiv momărlanii ) .Denumirea actuală ,de Petroșani , devine oficială din 14 februarie 1921 .

Odata cu începerea exploatării cărbunelui la suprafață ,după 1840 ,regiunea cunoaște o dezvoltare foarte rapidă și devine unul dintre cele mai mari bazine carbonifere din Europa și cel mai mare din țară .

În ianuarie 1924 ,comuna Petroșani devine oraș ,iar în 1968 devine municipiu .Municipiul Petroșani se află situat în partea centrală a României, în sudul județului Hunedoara, la confluența Jiului de Est cu Jiul deVest. Relieful Municipiului Petroșani este tipic depresionar, fiind înconjurat de munte: la est se află masivul Parâng, la vest-masivul Godeanu, la nord-masivul Retezat iar la sud-masivul Vâlcan

Localitatea se situează la altitudinea de 615-620m, cea mai mare altitudine din zonă înregistrându-se în Vârful Parângul Mare ,adica 2519m.

Municipiul Petroșani este amplasat pe două importante căi de comunicație rutiere: DN 66 Târgu Jiu-Simeria la intersecția cu DN 66A Petroșani-Uricani-Câmpu lui Neag, cu prelungire spre Herculane și DN 7A care leagă municipiul de Valea Oltului (Petroșani-Voineasa-Brezoi)
În ceea ce priveste distanța față de orașele mari, municipiul Petroșani se află situat la față de capitala țării, Municipiul București, și la față de capitala județului Hunedoara, Municipiul Deva .

Municipiul Vulcan este situat pe malul Jiului Românesc. Localitatea este dominată de culmile muntoase Oboroca, prelungire a munților Retezat, spre nord și masivul Vîlcan spre sud. Comunicarea cu regiunile învecinate se realizează prin pasuri și trecători: Pasul Vîlcan () și Pasul Lainici () cu depresiunea subcarpatică Târgu – Jiu, iar prin Pasul Merișor () și Pasul Dealu Babii (), cu depresiunea Hațeg. Localitatea Vulcan este așezată la vest de municipiul Petroșani, la circa și la est de orașul Lupeni, la circa 6 – . Altitudinea înregistrează valori de 570 – în albia Jiului Românesc.

Orașul Aninoasa este situat în partea de sud a județului Hunedoara, în bazinul carbonifer Valea Jiului, fiind învecinat la nord-est cu municipiul Petroșani, la sud cu județul Gorj și la vest cu municipiul Vulcan. Orașul Aninoasa este străbătut de pârâul Aninoasa, pe valea căruia se întinde cea mai mare parte a orașului.

Orașul Petrila la care se ajunge din DN 66, urmând Jiul de Est, la confluența Jiului de Est cu pârâul Taia și cu Jietul. Orașul este situat într-o luncă a Jiului de Est, fiind prima localitate pe acest râu. Teritoriul administrativ al orașului Petrila este mărginit la est de masivul Șurianu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul Parâng, iar la vest de teritoriul municipiului Petroșani.

Orașul Uricani este situat în partea de sud-vest a Depresiuni Petroșani, la poalele munților Retezat și Vîlcan, pe Jiul de Vest (Românesc), la altitudinea de deasupra nivelului Mării Negre.

3.3.Resursele naturale și obiective turistice în Valea Jiului

Principalele resurse naturale care se află în Valea Jiului ,dar pe lânga care mai sunt multe altele,sunt :

-Stațiunea Parâng ;

-Stațiunea Straja, situată în apropierea Lupeniului și sub administrarea căruia se află;

-lacurile : Lacul Tău Înghețat ,Lacul Verde , Lacul Zănoaga Stănei ,Lacul Roșiile .Lacul Cârja ,Lacul Mija ,Lacul Ghereșu ,Lacul Mândra ;

-chei și defilee :Cheie Jiețului ,Cheile Bănitei ,Defileul Jiului ;

-peșteri.existente în toată zona Văii Jiului În toate cele patru masive care mărginesc depresiunea există numeroase peșteri ,mai mari sau mai mici insa,doar Peștera Bolii este ,singură deschisă pentru vizitatori, celelalte nefiind amenajate.Cu toate acestea,se găsesc numeroși turiști care patrund in spatiul peșterilor inchise,fără permisiune,regretabil fiind faptul că cel mai adesea intervin asupra integrității lor și produc uneori pagube incomensurabile prin spargerea stalactitelor și a stalagmitelor sau prin faptul că incearcă să gasească și sa sustragă fosilele care se pot întâlni în aceste peșteri.

Statiunea Parâng se află situată la aproximativ 5 km de municipiul Petroșani ,în munții Parâng,la o altitudine de aproximativ 1800 de metri .În ultimii ani a devenit tot mai cunoscută și mai vizitată ,in special in sezonul de iarnă ,de către iubitorii de schi .

Munții Parâng, la poalele cărora se află orașele Petroșani și Petrila, sunt cei mai mari ca suprafață dintre masivele muntoase ale țării noastre și una dintre pricipalele atracții turistice ale iubitorilor de excursii și de ski care ajung în Valea Jiului. În munții Parâng, potentialul turistic este deosebit de mare, acest masiv situându-se printre primele cinci – șase unități montane din Carpații românești (impreuna cu Bucegii, Piatra Craiului, Retezat, Făgăraș și Bihor).

Peisajul exceptional, cu net caracter alpin și subalpin, aspectele glaciare, vegetația deosebit de bogată, văile remarcabile ale Jiului, Lotrului, Latoriței, terenurile de schi naturale și amenajate, noile stațiuni care se infiripă , Obîrșia Lotrului, Parîngul Mic, drumurile de acces moderne de pe rama vestică și sudică (și în perspectiva imediată și pe rama nordică), existența celei mai frumoase și pitorești artere alpine transcarpatice (DN ) asigură Parângului o valoare turistică deosebită. Munții Parâng sunt traversați de cea mai înaltă șosea din România, Transalpina, care ajunge la altitudinea de peste 2.000 de metri. În masiv sunt un număr mare de lacuri glaciare, cele mai cunoscute fiind Mija, Călcescu, Roșiile și Iezerul Înghețat. De asemenea, cel mai înalt vârf al masivului, Parângul Mare, are 2.519 metri. Peștera Muierilor, de pe valea Râului Galbena și Peștera Polovragi, de pe valea râului Olteț, completează numărul atracțiilor turistice din zonă, alături de stațiunea Parâng din vecinătatea municipiului Petroșani.

Începând cu anul 2009, Stațiunea Parâng a fost atestată ca stațiune turistică de interes național, fiind una dintre cele mai importante de la noi din țară. Aceasta este amenajată cu cabane turistice si diverse constructii de odihna, care se bucura de un flux numeros de turșsti, provenind nu numai din localitățile din Depresiunea Petroșani, ci si din localități mai îndepărtate precum Deva,Hunedoara, Craiova, Timisoara si chiar Bucuresti . Accesul către locație se realizează pana în Petroșani pe drumul national DN66, de unde se va urma pentru inca 8 km drumul judetean DJ709 F până în Zona Rusu. De aici, accesul către zona alpină Parang se realizează fie cu vechiul telescaun(vezi Anexa 3), al doilea ca lungime din țară, după cel de la Borșa,fie cu noul telescaun(vezi Anexa 3),care are ca punct de pornire zona cabanei Rusu.. Se poate urca și cu autoturismul pană in stațiune, însă doar pe perioada verii.

Pe langa vechiul telescaun ,care aparținea municipalității și care făcea legătura între baza muntelui si părtiie de ski ,la 30.11.2014 s-a inaugurat o a doua instalație de urcare , modernă ,denumită TS3 ,care pornește de lângă Cabana Rusu ,si funcționează paralel cu cea veche ,pâna la zona pârtiilor de ski ,pe terenul unde se afla cândva amplasată Căsuța din povești ,o cabană care a ars în întregime.

Lungimea totală a telescaunului este de 2.200 de metri și are o capacitate de transort de 1.200 de persoane /oră și deservește atât persoanele care vizitează masivul Parâng cât și schiorii care folosesc pârtiile 2A, 2C și 2B.

Construcția instalației de telescaun face parte dintr-un proiect amplu de dezvoltare turistica a acestei zone ,inițiat de Primăria și Consiliul local al municipiului Petroșani ,si anume , “Dezvoltarea Domeniului Schiabil în masivul Parâng”și face parte din :”Planul de dezvoltare locală a Municipiului Petroșani pe perioada 2014-2020” (vezi Anexa 4) ..Din păcate.din lipsa fondurilor .nu toate obiectivele cuprinse în acest plan au fost finalizate conform planificării.

De asemenea ,pe traseul pârtiilor sunt instalații de teleschi ,exista și instalație de nocturnă iar recent a demarat un proiect de amenajare a unei instalații de zăpada artificială .

Momentan,sunt achiziționate și instalate doar tunurile însă sistemul nu este funcțional încă . Autoritățile locale de la Petroșani ar mai avea nevoie de 7 milioane de euro pentru finalizarea lucrărilor de dezvoltare a stațiunii montane Parâng. Investiția demarată în urmă cu câțiva ani a ajuns la un grad de finalizare de 20%

Evident și pentru sezonul de vară ,exista foarte multe atracții turistice și trasee pe munte,pentru iubitorii acestui gen de turism.Autoritățile locale,în colaborare cu investitori privați încearcă au pus la punct și se dorește demararea unui proiect de înființare a unui traseu pentru iubitorii de ciclism montan. Relieful munților Parâng este alpin și subalpin motiv pentru care peisajele sunt spectaculoase .Vegetația este abundentă iar văile Jiului și Lotrului precum si artera alpină Transcarpatică ,denumită Transalpina,care traversează muntele ,oferă suficiente motive turiștilor să viziteze această zonă și în sezonul de vară .

Peștera Bolii este considerată una dintre cele mai spectaculoase atracții turistice din zonaVăii Jiului. Se află la circa zece kilometri de Petroșani,la poalele cetății Bănița și ale Munților Retezat și a Munților Sebeșului. Potrivit istoricilor, numele peșterii provine de la cel al familiei Bolia, nobilii care au deținut păduri și proprietăți în împrejurimile ei. Peștera are o lungime de aproape 500 de metri, iar în trecut putea fi străbătută călare. Peștera Bolii a fost folosită încă din perioada interbelică drept loc pentru concerte și reprezentații de dans, ca urmare a acusticii deosebite din interiorul ei. Acum, în cavernaspațioasă au loc frecvent evenimente culturale.

Pestera a fost amenajata in scop turistic de catre voluntari si de catre membrii unei asociatii non-profit,denumita Fundația Noi Orizonturi ,in administrarea careia se afla actualmente.Costul intrarii în peștera este foarte mic iar galeria interioara este spectaculoasă. (Anexa numărul 5)

Din pacate.lipseste promovarea si afluxul de turisti nu este foarte mare,cu toate ca in zona mai există Cetatea Băniței si Cheile Băniței,foarte spectaculoase și acestea .

Cetatea Bănița . Cetatea dacică de , aflată în apropiere de Petroșani, a fost inclusă în patrimoniul UNESCO alături de celelalte patru foste așezări antice din Munții Orăștiei: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Luncani – PiatraRoșie, Costești, Căpâlna. Cetatea a fost ridicată în vremea regelui Burebista, având rol de apărare a Sarmizegetusei Regia, iar Decebal a consolidat-o. A fost distrusă definitiv, în anii războaielor de cucerire a Daciei, iar de atunci zidurile și fostele ei turnuri de apărare și de veghe au rămas ruinate. Monumentul se află într-o zonă mai puțin accesibilă, de unde oferă totuși, călătorilor, o priveliște impresionantă. Din pacate nu se mai pot vedea decât câteva rămășițe (pietre,bolovani) din vechile ziduri iar drumul pana la cetate a devenit foarte greu practicabil ,nerecomanfându-se turiștilor neexperimentați să încerce ascensiunea până la cetate .În imediata apropiere ,se află Cheile Băniței .

Cheile Băniței se afla situate in imediata apropiere a Pesterii Bolii .Intrarea se face printr-un loc nemarcat,aflat in apropierea unui gater dezactivat .Peisajul,desi nu este de intindere mare,este superb,cheile fiind de o salbaticie si spectaculozitate aparte.Accesul in chei se face pe firul apei,fiind necesar echipament specific.(vezi Anexa 6)

Din pacate ,intrarea în chei nu este marcată in nici un fel prin panouri indicatoare,dar cei care doresc pot obtine informații și indicații de la personalul care administrează Peștera Bolii .Este necesara echiparea cu tinuta de protectie corespunzatoare,deoarece in zona se pot intalni serpi .Nu există nimic amenajat în imediata apropiere și aici ma refer la restaurante,unități comerciale sau de cazare.Popularizarea locului este aproape inexistentă,informația parvenind unui număr destul de restrâns de persoane.

Defileul Jiului reprezintă legătura principală dintre județele Hunedoara și Gorj, iar șoseaua care îl traversează pe un traseu de peste 30 de kilometri străbate o arie protejată recunoscută pentru diversitatea habitatelor. Parcul Național Defileul Jiului ocupă o suprafață de peste 11.000 de hectare, între Munții Vâlcan și Munții Parâng, de-a lungul râului Jiu. Aria cuprinde rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă. Parcul este acoperit în proporție de peste 80 la sută de păduri de fag, în caretrăiesc numeroase specii de animale protejate: ursul brun, râsul, vidra de râu, liliacul mare cu potcoavă, liliaculcomun, liliacul cu urechi de șoarece și liliacul cuaripi lungi, ivorașul-cu-burta-galbenă, racul de ponoare, jderul de copac, salamandra de foc. Calea de acces din județul Hunedoara în Defileul Jiului este DN 66 Petroșani – Târgu-Jiu.(fig.3.1.)

Este de menționat în Defileul Jiului .turismul laic ,datorat mănăstirii Lainici,care se afla amplasată în această zonă

Fig.3.1.Defileul Jiului-DN66

Manastirea Lainici . Cea mai importantă mănăstire din zona Văii Jiului este Lainici, un așezământ al călugărilor aflat la 25 de kilometri de Petroșani, în Defileul Jiului. Biserica veche a mănăstirii Lainici a fost construită la începutul secolului al XIX-lea și este monument istoric. Se spune că într-o peșteră din apropierea mănăstirii s-ar fi adăpostit Sfântul Cuviosul Nicodim de , trimis în Țara Românească în secolul XIV, pentru a susține ortodoxia și pentru a da un suflu nou bisericii. În anii Primului Război Mondial, biserica a fost distrusă aproape complet de trupele germane, care au intrat chiar și cucaii în biserică, făcând focul în ea și profanând-o. Se spune că din Lainici au fost furate atunci toate obiectele de preț, inclusiv clopotele.

Cele mai importante lucrări de restaurare a mănăstirii au avut loc după anul 1990, iar în prezent, Mănăstirea Lainici este una dintre cele mai vizitate așezări religioase din Valea Jiului. Zona turistică Lainici inglobeaza intregul potențial turistic al defileului Jiului, atât în munții Parâng, cât și în munții Vîlcan. Are avantajul accesului foarte bun pe DN 66 (Filiasi – Simeria) și pe calea ferată (Filiași – Simeria). Este servită de popasul turistic Lainici. Aici se întâlnesc potecile marcate spre vf. Parângul Mare și spre vf. Gropul – pasul Vâlcan.Se remarcă prin dimensiune și arhitectura deosebită.(Anexa 6 )

Cheile Jiețului Cheile Jiețului reprezintă una din ariile protejate ale Văii Jiului, întinsă pe o suprafață de zece hectare, în zona orașului Petrila, pe râul Jieț. Din Cheile Jiețului turiștii pot porni pe numeroase trasee montane, unele foarte puțin umblate, în Masivul Parâng. Zona de munte este străbătută de drumul național DN 7A Petroșani – Voineasa care leagă județele Hunedoara de Vâlcea. Importanța acestei arii naturale protejate se datorează frumuseții peisajului cu versanțiabrupți ai Parângului, cu chei înguste și stânci sălbatice. Zona Cheilor Jiețului este considerată una dintre puținele regiuni unde mai pot fi găsite peșteri neexplorate sau trasee montane pe care nu a ajuns încă piciorul omului. Momentan exista un proiect de reabilitare a infrastructurii care a fost demarat in urma cu câțiva ani .însa nu s-a avansat foarte mult ,probabil din lipsă de fonduri .

Până la cabana Mija ,drumul ,desi nu este foarte bun ,este accesibil. De la cabana Mija păna in stațiunea Voineasa,Transalpina,acest traseu este destul de dificil,datorita stării proaste a șoselei.Cu o mașina de teren ar fi mai ușor de parcurs,iar parcursul de o frumusețe și o salbaticie aparte ,merită sa fie străbătut.(Anexa numărul 8)

Pasul Vâlcan o veche trecătoare din Carpați, situată la altitudinea de peste 1600 de metri, face legătura dintre Depresiunea Petroșani și Oltenia. Zona a fost în trecut, până la construcția șoselei prin Defileul Jiului, o importantă cale de acces a Țării Hațegului și a Transilvaniei spre nordul Olteniei. Prin Pasul Vâlcan a trecut Mihai Viteazul pentru a ajunge în Viena, în anul 1600, iar potrivit legendei, în locul numit Poiana lui Mihai, voievodului i-ar fi murit calul din cauza efortului.

Zona este amintită și de scriitorul Jules Verne, în romanul său „Castelul din Carpați”.

În prezent, Pasul Vâlcan tinde să devină o stațiune turistică, care atrage prin frumusețea peisajelor montane.În acest sens.s-au încercat o serie de investiții care să atraga turiștii în zonă ,dar fără mare succes.

În ultimii ani ,Pasul Vălcan a fost obiectul unor investiții guvernamentale ,respectiv s-a inaugurat o telegondolă și s-a încercat amenajarea a trei părtii de schi. Condițiile meteo și notorietatea locului însă nu permit și nu prea ajută ,astfel că proiectul de dezvoltare a fost abandonat,turiștii nu agreaza acest loc pentru schi .nefiind suficientă zăpadă naturală .Nu exista instalații de zăpadă artificială .

Nefiind un aflux important de turiști .nu s-au dezvoltat și nici nu s-au înființat foarte multe unități de cazare.Telegondola este deservită totuși ,iar daca sunt turiști doritori să urce pe părtiile de schi,instalația este pusă în funcțiune .

Cheile Buții una dintre porțile de intrare în Parcul Național Retezat, se află la circa 30 de kilometri de Petroșani, pe DN66A, în vecinătatea orașului Uricani. Zona Cheile Buții , este situată situată în partea de sud a Munțiilor Retezat, la ieșirea din localitatea hunedoreana Câmpu lui Neag ,este un loc apreciat de turiști autohtoni și foarte apreciat de cei din țările vestice, tocmai pentru aspectul virgin al terenului.

Săpate în formațiuni calcaroase (încă din perioada jurasicului), Cheile Buții reprezintă o succesiune de meandre încătușate, cu ziduri abrupte ce au înălțimi pe alocuri de 100 m – perfecte pentru pasionații de alpinism.

Cheile sunt un loc preferat de amatorii de excursii pe munte și de speologie, dar și de iubitorii unor sporturi mai puțin accesibile, cum este alpinismul deoarece parcursul traseului este destul de anevoios,fiind prin apă ,pe firul râuluî Buta.

Din Cheile Buții excursioniștii au la dispoziție mai multe trasee montane marcate pe care poti ntra în Retezat. Cele mai populare sunt Cheile Buții – Lacul Bucura, un traseu de 8 – 10 ore, CheileBuții – Vârful Piatra Iorgovanului (peste 2.000 de metri), traseu de 7 – 9 ore și Cheile Buții – La fânețe, un traseu de circa 45 de minute. Vara traseele sunt mai accesibile, însă jandarmii montani le recomandă turiștilor ca înainte de a urca pe munte să poarte echipament adecvat.

De asemenea, pe traseul cheilor există mai multe peșteri și numeroase cascade mai mici dar abundând în apă astfel că sunt de o frumusețe deosebită . Este mai puțin recomandat amatorilor deoarece traseul cheilor fiind prin apă și pe alocuri destul de greu accesibil, necesită cunoștințe și abilități de cățărare și un echipament adecvat,care să ofere siguranță. (Anexa numărul 9)

In zonă se afla Complexul Turistic Cheile Buții , un complex care deține destul de multe locuri pentru cazare,amplasată exact in apropierea intrării în chei .Complexul a fost reamenajat de curănd ,mărindu-și capacitatea de cazare .Accesul in Cheile Buții se face prin curtea complexului .

Tot în această zonă mai exista si Cascada Lazărul,accesul fiind laaproximativ 1 km de Complexul Buta .traseul este de aproximativ o oră și jumătate –doua ore și este ușor de parcurs .

Ca opțiune de cazare și petrecere a timpului liber sau a vacanței în această zonă a Văii Jiului ,se află un complex turistic, Pensiunea Retezat,care este situată la baza pădurii ,are cateva helestee cu păstravi (clienții putănd alege peștele viu pentru a fi preparat),iar in imediata apropiere,există amenajat un mic traseu prin pădure pentru iubitorii de drumeții ,și pe parcursul traseului un Adventure Park,de dificultate medie. Din loc in loc exista panouri in care sunt prezentate relieful,fauna si flora zonei.De remarcat că această zonă s-a amenajat din fonduri private.(Anexa numărul10)

Fig.3.2.Pensiunea Retezat

Ținutul momârlanilor . Cei care ajung în Valea Jiului trebuie să știe că în această zonă trăiește una dintre cele mai pitorești comunități rurale din România, cea a momârlanilor. Despre momârlani se spune că au fost primii locuitori ai așezărilor de munte, cu mult timp înainte ca ținutul cărbunelui să atragă oameni din celelalte zone ale țării și din întreg Imperiul Austro-Ungar, cu secole înainte ca Valea Jiului să devină cea mai urbanizată zonă a Hunedoarei. Urmașii dacilor, așa cum sunt numiți momârlanii, au păstrat tradiții vechi, fascinante pentru cei care le vizitează locurile. Momârlanii și-au ridicat casele la fel cum o făceau strămoșii daci, portul tradițional le era asemănător cu cel al dacilor înfățișați în scenele Columnei lui Traian, iar morții și-i îngropau în grădinile caselor, pentru ca sufletele lor să aibă parte de liniște. Comunitatea momârlanilor este din ce în ce mai restrânsă, iar cei care vor să afle mai multe despre tainele și tradițiile ei sunt invitați să viziteze satele Slătinioara de la marginea municipiului Petroșani și Jieț, din zona Petrila.

În spatele culmilor abrupte ale munților, la adapostul unei adevărate fortificații naturale, s-a dezvoltat o spiritualitate unică, din care răzbate o puternică amprentă dacică. Baștinașilor li se spune momârlani, iar numele li se trage de la șocul pe care l-au avut cei care au ajuns aici la sfârșitul veacului trecut. O populație arhaică, cu obiceiuri și tradiții proprii.
Mulți dintre ei preferă și acum să trăiască izolați pe culmile muntoase, într-un spațiu fără vârstă, în condiții comparabile cu cele ale vremurilor mitologice. Azi, momârlanii se amestecă printre cei veniți după cărbunele din Bazinul Văii Jiului, dar rămân reprezentanți ai unui neam uitat în timp .

În orașul Uricani există un tezaur de tradiții și legende , aici trăind o populație aparte de locuitori, cărora după 1897, o dată cu ajungerea trenului la Lupeni, li s-a spus momârlani. Și acum oamenii din orașul Uricani se împart între ei în barabe, cei veniți la muncă, și baștinașii momârlani. Termenul de barabă pare a fi o deformare a expresiei nemțesti bar arbeiter, care definește un muncitor liber, un salariat, iar momârlan derivă din maradvany, rămășiță în limba maghiară, adică urmași ai vechilor locuitori daco-romani, în traducere liberă.

Unicitatea și vechimea obiceiurilor locale, care evocă puternic rădăcinile dacice, par să fie cele care stau la baza denumirii băștinașilor. Impresia că ei ar fi urmașii vechilor tarabostes este de-a dreptul șocantă, ipoteza fiind întărită de faptul că localnicii își dădeau jos căciulile cu fundul plat, căițele, doar în cazul unei morți, iar până în preajma celui de-al doilea război mondial intrau cu ele și în biserică. O tradiție a locului susține ca deformarea termenului maghiar s-ar fi făcut și cu o urmă de ironie, provocată de caracterul acestor oameni închistați în timpuri de mult trecute .

Casele pe care și le construiesc momârlanii păstrează încă caracteristicile caselor ridicate de vechii daci.Sunt ridicate din bărne necioplite,sunt îmbinate la capete și ai formă pătrată sau dreptunghilară.Îmbrăcămintea tradițională a momârlanilor,păstrează de asemenea trăsăturile straielor dacice.Cămașa purtată atât de bărbați cât și de femei este simplă,din pânză de in albă,fără guler și încrețită în zona gâtului,cu ciucuri la încrețitură și cu mâneci lungi.Pantalonii se numesc cioareci,au culoare albă și sunt strânși pe picior.În picioare poartă opinci,iar tinerii poartă cizme negre,lungi,pâna sub genunchi.Piesa central in ținuta bărbaților este brâul lat,din piele,cu diverse nituri de alamă și neapărat cu trei închizători.

Ținuta femeilor se completează cu catrința neagră,care trebuie să acopere șoldurile și pe dedesupt poalele albe,cusute cu negru pe margini.

Au mijlocul încins cu un brăcinar. Pe cap poartă basmale negre, simple, iar pe umăr le atârnă o desagă.Atât bărbații cât și femeile poartă laibăre, veste negre, în ultimul timp confecționate din catifea . (Anexa numărul 11).

Ocupațiile de bază ale momârlanilor sunt creșterea animalelor,agricultura,apicultura și exploatarea și prelucrarea lemnului .

Pentru a menține viabile meseriile tradiționale este necesară o strategie de revigorare a meșteșugurilor, care să permită valorificarea mai activă a obiectelor de artă populară și a diverselor produse obținute în gospodăria țărănească. De asemenea este necesar ca traseele turistice să includă și centrele meșteșugărești, pentru că de multe ori turiștii, în special cei străini, nu știu că aceste tradiții mai sunt în viață.

CAPITOLUL 4

Turismul durabil în Stațiunea Straja

4.1.Prezentarea Stațiunii Straja.

Anexa numărul 1

.

Anexa numărul 2

Legislație

Control și autorizare pentru turism

Certificate de clasificare, licente și brevete de turism

Ordinul 65/2013 pentru aprobarea normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licentelor si brevetelor de turism

Ordin nr.221/2015 privind modificarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism aprobate prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Turism nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism

Ordin nr 235/2001 privind asigurarea turiștilor în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism cu modificarile si completarile ulterioare

Hotărârea Guvernului 121/2013  privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licențelor și brevetelor de turism

HG 1267/18.12.2010 privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licentelor si brevetelor de turism

Ordin 990/2009  pentru modificarea unor acte normative din domeniul turismului în vederea implementarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii în România

Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 516/2005 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice

OG 107/1999 republicată privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice

Autorizatia turistică pentru plajă

OUG 19/2006  privind utilizarea plajei Marii Negre si controlul activitatilor desfasurate pe plaja

Legea 274/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Marii Negre si controlul activitatilor desfasurate pe plaja

Ordin 1204/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea plajelor în scop turistic

Ghizi de turism

HG 305/2001 privind atestarea si utilizarea ghizilor de turism

HG 631/2003 pentru modificarea si completarea HG nr. 305/2001 privind atestarea si utilizarea ghizilor de turism

Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 637/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conditiile si criteriile pentru selectionarea, scolarizarea, atestarea si utilizarea ghizilor de turism

Infrastructura turistică

Hotărâre nr. 1072 din 11 decembrie 2013 pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2011 privind acordarea statutului de stațiune balneară și balneoclimatică pentru unele localități și areale care dispun de factori naturali de cură

Hotărâre nr. 367 din 12 iunie 2013 pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2011 privind acordarea statutului de stațiune balneară și balneoclimatică pentru unele localități și areale care dispun de factori naturali de cură

Hotărâre nr.1220 din 14 decembrie 2011 din  pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 120/2010 privind aprobarea Listei cuprinzând programele și proiectele de investiții în turism și a surselor de finanțare a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de execuție a programelor și obiectivelor de investiții în turism, precum și pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate a programelor și proiectelor de investiții în turism

HG 1271/21.12.2011 – ”Dezvoltarea urbană integrată în vederea reabilitării și modernizării destinațiilor turistice Borsec, Băile Herculane și Sulina ca suport al activităților de turism durabil”

Hotărâre nr. 1016 din 12 octombrie 2011 privind acordarea statutului de stațiune balneară și balneoclimatică pentru unele localități și areale care dispun de factori naturali de cură

HG 120/17.02.2010   –  Lista cuprinzând programele și proiectele de investiții în turism și a surselor de finanțare a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de execuție a programelor și obiectivelor de investiții în turism, precum și pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate a programelor și proiectelor de investiții în turism

Legea 526/11.12.2003  pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a turismului “Schi în România”

Hotărâre nr.335 din 4 aprilie 2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului “Steagul Albastru – Blue Flag”

Promovare turistică

Ordinul nr. 175/23.02.2016 de modificare a anexei  la Ordinul nr. 1390/11.11.2015 privind aprobarea listei cu manifestările expoziționale internaționale de turism la care Autoritatea Națională pentru Turism participă în anul 2016

Ordinul  nr. 103/03.02.2016 de modificare a anexei la Ordinul nr. 1390/11.11.2015 privind aprobarea listei cu manifestările expoziționale internaționale de turism la care Autoritatea Națională pentru Turism participă în anul 2016

Ordinul  nr. 1390/11.11.2015 privind aprobarea listei cu manifestările expoziționale internaționale de turism la care Autoritatea Națională pentru Turism participă în anul 2016

Ordinul nr.258/11.08.2015 de aprobare a Normelor pentru atribuirea contractelor de prestari servicii privind organizarea in Romania de catre Autoritatea Nationala pentru Turism a evenimentelor de promovare si dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice, cu finantare de la bugetul de stat si din Fondul European de Dezvoltare Regionala

Ordinul nr. 909/19.09.2014 privind aprobarea  listei cu manifestările expoziționale internaționale de turism la care Autoritatea Națională pentru Turism participă în anul 2015

Hotărârea Guvernului 20/2012 privind aprobarea Programului multianual de marketing si promovare turistica si a Programului multianual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice

Ordin nr.665/2008   privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție 5.3 “Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică” al axei prioritare “Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului” din cadrul Programului operațional regional 2007 – 2013 cu modificarile si completarile ulterioare

Ordinul nr. 344/28.11.2013 privind aprobarea  listei cu manifestările expoziționale de turism din străinătate  la care Autoritatea Națională pentru Turism va participa în anul 2014

Ordinul nr.258/08.10.2013 privind aprobarea normelor pentru atribuirea contractelor de prestări servicii privind organizarea în străinătate de către Autoritatea Națională pentru Turism a evenimentelor de promovare și dezvoltare a destinațiilor, formelor și produselor turistice, cu finanțare de la bugetul de stat și din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Ordinul nr. 234/25.09.2013 privind aprobarea normelor privind atribuirea contractelor de prestări servicii de amenajare și decorare de pavilioane naționale, standuri specializate sau miniexpoziții și servicii conexe în cadrul manifestărilor expoziționale de turism la care participă Autoritatea Națională pentru Turism, în țară și în străinătate, cu finanțare de la bugetul de stat și din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Ordinul nr.105/15.07.2013 privind aprobarea criteriilor de selecție a participanților la manifestările expoziționale la care participă Autoritatea Națională pentru Turism, în țară sau în străinătate, cu finanțare de la bugetul de stat și din fonduri europene nerambursabile (FEDR), precum și regulamentul de participare la respectivele manifestări, împreună cu modelul de cerere de înscriere, fișa manifestării și chestionarul adresat expozanților

Ordinul nr. 92/27.02.2013 privind aprobarea listei cu manifestările expoziționale interne și internaționale la care participă Autoritatea Națională pentru Turism în anul 2013

Ordinul nr.294 din 28.02.2013 privind aprobarea normelor interne pentru atribuirea contractelor de prestări servicii de amenajare și decorare de pavilioane naționale, standuri specializate sau miniexpoziții și servicii conexe în cadrul manifestărilor expoziționale la care participă Autoritatea Națională pentru Turism, în țară și în străinătate, cu finanțare de la bugetul de stat și din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) ABROGAT

Ordinul nr.914 din 03.04.2013 pentru modificarea Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Turism nr. 294/28.02.2013 privind aprobarea Normelor interne pentru atribuirea contractelor de prestări servicii de amenajare și decorare de pavilioane naționale, standuri specializate sau miniexpoziții și servicii conexe în cadrul manifestărilor expoziționale la care participă Autoritatea Națională pentru Turism, în țară și în străinătate, cu finanțare de la bugetul de stat și din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Ordinul 1169 / 18.04.2013 privind aprobarea normelor interne pentru atribuirea contractelor de prestări servicii pentru organizarea de către Ministerul Economiei prin Autoritatea Națională pentru Turism, în România, a vizitelor educaționale și de informare în țară pentru reprezentanți ai mass-mediei, turoperatori, reprezentanți ai societăților comerciale cu activități în turism din țară și străinătate, reprezentanți ai asociațiilor sau organizațiilor neguvernamentale cu activitate în turism, ai administrației publice centrale și locale, alți lideri de opinie, specialiști în turism din țară și din străinătate

Ordinul 149/13.08.2013 privind modificarea anexei nr.1 la  Ordinul nr.1169/2013 privind aprobarea normelor interne pentru atribuirea contractelor de prestări servicii pentru organizarea de către Ministerul Economiei prin Autoritatea Națională pentru Turism, în România, a vizitelor educaționale și de informare în țară pentru reprezentanți ai mass-mediei, turoperatori, reprezentanți ai societăților comerciale cu activități în turism din țară și străinătate, reprezentanți ai asociațiilor sau organizațiilor neguvernamentale cu activitate în turism, ai administrației publice centrale și locale, alți lideri de opinie, specialiști în turism din țară și din străinătate

Ordinul nr.520 din 13.03.2013 pentru aprobarea normelor procedurale interne privind atribuirea contractelor de prestări servicii având ca obiect achiziționarea de servicii de producție sau coproducție de programe destinate difuzării de către instituții de radiodifuziune și televiziune, ce intră sub incidența prevederilor art. 13 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare

Dezvoltare turistică

Ordinul 263/17.08.2015 pentru aprobarea Normelor procedurale interne pentru atribuirea contractelor de închiriere  de bunuri imobile sau părți din acestea pentru desfășurarea activității reprezentanțelor de promovare și informare turistică din străinătate din cadrul Autorității Naționale pentru Turism

Ordinul 500/03.03.2014 privind modificarea Ordinului Ministrului Delegat pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Mediul de Afaceri si Turism nr.132/24.01.2013 privind aprobarea infiintarii Reprezentantelor si Unitatilor Teritoriale de Promovare Turistica

Ordinul nr.132/2103 privind aprobarea înființării Reprezentanțelor și Unităților Teritoriale de Promovare Turistică

Vouchere de vacanță

Ordonanta de urgenta nr.8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanta

Ministerul Turismului © 2017. Toate drepturile asupra conținutului

Anexa numărul 3- PLANUL DE DEZVOLTARE LOCALA A MUNICIPIULUI PETROSANI PE PERIOADA 2014-2020

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALĂ MUNICIPIUL PETROȘANI

Anexa numarul 4 .Cele doua telescaune de acces în Stațiunea Parâng

Parâng-Telescaunul vechi-arhiva personală

Parang-Telescaunul nou-arhiva personală

Anexa numărul 5

Peștera Bolii-arhiva personală

Peștera Bolii -arhiva personală

Anexa numărul 6 .Cheile Băniței

Cheile Băniței –intrare-arhiva personală

Cheile Băniței-imagine de pe traseu-arhiva personală

Anexa numărul 7-Mănăstirea Lainici

Arhiva personală

Arhiva personală

Anexa numarul 8 –Cheile Jiețului .

Arhiva personală

Anexa numărul 9 -Cheile Buții

Arhiva personală

Anexa numărul 10-Pensiunea retezat-Câmpu lui Neag

Arhiva personală

Anexa numărul11 Momârlanii și straiele lor.