. Turismul Montan Si Mediul Inconjurator

INTRODUCERE

De mai mulți ani au luat ființă în țara noastră o mulțime de cercuri și cluburi de turism montan. Peste o jumatate de milion de oameni de toate profesiile și de toate vârstele fac astazi parte din aceste cluburi al căror scop suprem este iubirea de natură. Existã cercuri specializate in drumeții montane , în altele se practică alpinismul, în special, într-altele speologia sau orientarea turistică, deltaplanismul sau schiul, ori pur și simplu membrii lor ies la fiecare sfârșit de săptamăna în natură și fac excursii prin țară, mereu în alte locuri, ca să cunoască noi și noi meleaguri ale acestui pământ.

După Revoluția din 1989 numărul cercurilor și al cluburilor de turism a crescut enorm, ele apărând ca o necesitate specială. Oamenii au simțit nevoia să se organizeze , să meargă în colectiv pe munte , respectănd astfel acea lege a muntelui care cere omului să nu urce de unul singur pe tărâmurile montane.

Aproape fiecare cerc și club de turism, fie că funcționează pe lângă un sindicat, școală, sau facultate, are și un sediu unde au loc fel de fel de manifestări educative: expoziții de fotografii și pictură, proiecții de filme și diapozitive, simpozioane pe teme turistice sau culturale, întâlniri cu scriitori sau alți oameni de cultură, spectacole, lecții de orientare ori alpinism, dezbateri despre protecția mediului înconjurător.

De mai mulți ani, multe dintre cercurile și cluburile turistice au preluat o acțiune de mare importanță pentru turismul montan: marcarea potecilor și intreținerea lor. Oricine știe cât de importantă este rețeaua de marcaje turistice în munți – ele îndrumă grupurile de turiști sau pe cei individuali pe drumul cel bun, îi ferește de rătăciri, îi ține pe traseul optim, cel mai scurt dintre două cabane, economisindu-le forțele în timpul ascensiunii, le creeazã acea siguranțã că merg pe poteca cea bună, fără de care un marș de munte nu devine o bucurie.

Formele de relief variate din România oferă iubitorilor naturii peisaje dintre cele mai spectaculoase si mai grandioase. Din pacata in Romania acasta avutie nationala nu este indeajuns exploatata, avand in vedere veniturile carer ar putea fi realizate de pe urma exploatarii corecte a acestor bogatii. In aceste condiții reanalizarea pertinentă a situației turismului montan si a perspectivelor de dezvoltare a acestora devine o necesitate in cadrul politicilor de dezvoltare a turismului românesc.

În condițiile dezvoltării durabile a României, valorificarea superioară a resurselor turistice se impune cu pregnanță, ca în orice domeniu economic. Aceasta presupune atât o valorificare complexă și eficientă în contextul unui turism intensiv, cât și o protejare și conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile într-un viitor apropiat.

Practica a dovedit că turismul românesc a cunoscut până în prezent o dezvoltare conjuncturală și extensivă, fără o concepție unitară cuprinzând toate categoriile de resurse , și adresându-se, în aceeași măsură, turismului intern și internațional.această concepție a condus ,pe de-o parte, la fărâmițarea investițiilor la nivel teritorial, realiz’ndu-se totodată, “produse turistice “ (montane, balneoturistice, culturale etc. ) incomplete și mai ales, necompetitive pe piața externă, iar pe de altă parte, obiective turistice și zone cu un potențial turistic reprezentativ sau cu valoare de unicat au fost lăsate în afara turismului.

Aceasta lucrare isi propune chiar analizarea acestei situatii si gasirea unor solutii viabile pentru dezvoltarea turismului montan

CAPITOLUL I

TURISMUL MONTAN – FORMA COMPLEXA DE TURISM

1.1.CONCEPTUL DE “TURISM”

1.2.FORME DE TURISM

1.3.TURISMUL MONTAN IN EUROPA

1.4.TURISMUL IN CARPAȚI (SAU TURISMUL MONTAN IN ROMÂNIA)

1.1.CONCEPTUL DE TURISM

Ca orice activitate în plinã evoluție și afirmare, turismul a fost obiect de studiu pentru mulți specialiști, iar aspectele considerate definitorii au variat țn funcție de optica profesională a celor care iși exprimau opiniile: un economist ar afirma ca fenomenul este esențialmente economic, căci depinde de un anumit nivel al veniturilor și de un anumit potențial economic; un geograf va susține ca turismul este, in primul rând, legat de specialitatea sa căci are loc numai acolo unde relieful și clima îl favorizează; sociologul va explica turismul prin implicațiile vieții citadine asupra oamenilor; psihologul prin senzația de libertate din timpul vacanțelor.

Desigur ca toate punctele de vedere expuse mai sus sunt viabile dar, atunci când vrem să analizăm semnificația turismului, trebuie să-l privim din toate aceste unghiuri ca pe un fenomen complex.

In aproape toate dicționarele apărute până acum se precizează că , din punct de vedere etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englez ”tour” (călătorie)

sau, “to tour” , “to make a tour” ( a călători, a face o călătorie), care a fost creat în Anglia in jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa, în general, și în Franța în special. Termenul se întâlnește și în franceză (“tour”=călătorie, plimbare, mișcare în aer liber), fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement, destindere, recreere, plăcere. Termenul francez are rădăcini și mai vechi. El derivă din cuvantul grec “tournos”

și respectiv, din cel latin “turnus” și înseamna tot călătorie în circuit, spre deosebire de “periplu”, care se referă la călătoria în circuit, dar numai pe mare, în jurul unei insule, țări, continent. A fost acceptata și ipoteza originii ebraice a cuvântului “tour”; în ebraica veche acesta corespundea noțiunii de călătorie de descoperire, recunoaștere, explorare.

Considerăm interesant de amintit câteva definiții mai des citate în literatura de specialitate referitoare la turism.

In cea mai simplă definiție: “turismul este acțiunea , dorința, arta de a călători pentru propria plăcere”(M.P.Debord),se relevă numai motivația de agrement a călătoriei turistice, în timp ce o definiție mai completă arată că “turismul este o activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de locul de reședintă, pentru distracție, odihna, îmbogațirea experienței si culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte ale activitații umane si a unor peisaje necunoscute”.(J.Medecin).

In anul 1880 E. Guy Freuler a formulat o definiție ce ulterior, in anul 1905, a fost tipărită în Handbuch der Schweizerischen Volkwirtschaft (Manual de economie populară elvețiană), și care arată că “Turismul în sensul modern al cuvântului este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătații si schimbarea mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru frumusețile naturii…ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei,precum și a perfecționării mijloacelor de transport.

In 1910 , E.Picard,în lucrarea “Industria călătorului”, definea turismul ca “…ansamblul organelor și funcțiilor,nu numai din punctul de vedere al celui ce se deplaseazã , al cãlãtorului propriu-zis, dar în principal din punctul de vedere al valorilor pe care cãlãtorul le ia cu el și al celor care, în țările unde sosește cu portofelul plin, profitã direct( în primul rând hotelierii) și indirect de cheltuielile pe care le face spre a-și satisface nevoile de cunoștințe sau de plãcere”…

Englezul A.C.Norwal(1936) considera că …”turistul este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decât acela de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care- și cheltuiește în țara unde se stabilește temporar banii câștigași în altă parte”…

Criteriul consumului îl determină în 1938 pe Leveille Nizerolle să dea următoarea definiție: “Turismul este ansamblul activităților nonlucrative ale omului în afara ariei de reședință “ . Această definiție explică și integrarea călătoriilor de afaceri în activitatea de turism. Oscar Snack definea turismul ca “ ansamblul activitaților și relațiilor generate de organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement,recreere sau a deplasărilor la diferite congrese, simpozioane precum și industria care concură la realizarea acestor deplasări.”

O definiție a turismului acceptată pe plan mondial a fost dată de profesorul elvețian W.Hunziker în 1940 și anume:”Turismul este ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultã din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință atâta timp cât deplasarea și sejurul nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau de desfășurarea unei activități lucrative oarecare.

O lucrare de prestigiu ,The Shorter Oxford English Dictionary din 1950, definește turismul ca fiind “teoria și practica din sfera călătoriilor ;călătoria fiind plăcere ,“ iar turistul drept “…cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care călătorește de plăcere sau pentru motive culturale ,vizitând diverse locuri pentu obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare.”

Dicționarul Enciclopedic Român,ediția din 1966 propune următoarea definiție a turismului “Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice,istorice,etc”.In sfârșit, Dicționarul Turistic Internațional apărut în 1969 sub auspiciile Academiei Internaționale de Turism și tradus în limba română în 1980, definește turismul ca reprezentând “ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată în timp,precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor “, și mai precizează că turismul se distinge de călătorie prin aceea că “implică pentu persoana în cauză ,pe de o parte alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale.”

Iată deci că noțiunii de turism i se acordă sensuri multiple, legate în special de agremant, căruia i s -au adăugat pe parcurs și alte motivații ce au dat naștere la definții din ce în ce mai complete.

1.2.FORME DE TURISM

Există numeroase forme de turism determinate de modalitațile de satisfacere a nevoiei de turism, de condițiile echilibrării cererii cu oferta.

In raport cu locul de proveniență a turiștilor turismul se împarte în :

-turism intern sau național

-turism internațional.

Turismul intern este acel turism practicat în interiorul granițelor naționale.

Turismul internațional este acel turism rezultat din deplasarea turiștilor în afara granițelor naționale.

In funcție de orientarea fluxurilor turistice turismul internațional se divide în :

-turism emițător (de trimitere)

-turism receptor (de primire)

Din punctul de vedere al modului de angajare a acțiunilor turistice, turismul se clasifică în:

. -turism organizat

-turism neorganizat sau pe cont propriu

-turism semiorganizat sau mixt

Turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației , respectiv a tuturor serviciilor legate de deplasare și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor sau altor tipuri de angajamente încheiate de turist cu agenția de turism. În această înțelegere se menționează categoriile de servicii pe care le solicită turistul , data plecării,durata sejurului,mijlocul de transport, programul distractiv.Prin acest tip de turism se atenuează caracterul sezonier al manifestării cererii, el prezentând atât avantaje cât șsm intern sau național

-turism internațional.

Turismul intern este acel turism practicat în interiorul granițelor naționale.

Turismul internațional este acel turism rezultat din deplasarea turiștilor în afara granițelor naționale.

In funcție de orientarea fluxurilor turistice turismul internațional se divide în :

-turism emițător (de trimitere)

-turism receptor (de primire)

Din punctul de vedere al modului de angajare a acțiunilor turistice, turismul se clasifică în:

. -turism organizat

-turism neorganizat sau pe cont propriu

-turism semiorganizat sau mixt

Turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației , respectiv a tuturor serviciilor legate de deplasare și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor sau altor tipuri de angajamente încheiate de turist cu agenția de turism. În această înțelegere se menționează categoriile de servicii pe care le solicită turistul , data plecării,durata sejurului,mijlocul de transport, programul distractiv.Prin acest tip de turism se atenuează caracterul sezonier al manifestării cererii, el prezentând atât avantaje cât și dezavantaje.

Turismul neorganizat sau pe cont propriu nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice, turistul apelează direct pe parcursul deplasării și sejurului la serviciile unităților prestatoare din zona vizitată.Această formă se practică mai ales de automobiliști și de persoanele cu venituri mari, costul acțiunilor turistice fiind mai ridicat decât în turismul organizat.

Turismul semiorganizat sau mixt presupune combinarea elementelor specifice formelor organizate și neorganizate, o parte a serviciilor putând fi angajată în prealabil iar altele direct pe parcursul realizării călătoriei.

După gradul de mobilitate al turistului ,turismul se clasifică in:

-turism de sejur

-turism itinerant

Turismul de sejur presupune rămânerea turistului în aceeași localitate o perioadă mai lungă de timp.

Turismul itinerant se caracterizează prin faptul că programul unui turist cuprinde vizitarea mai multor locuri cu posibilitatea unei permanențe de 4-5 zile în aceeași localitate.

Din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii avem:

-turism continuu

-turism sezonier

Turismul continuu este practicat de-a lungul întregului an în timp ce turismul sezonier se desfășoară în anumite perioade ale anului și poate fi de iarnă , de vară sau de circumstanță.

O altă clasificare este făcută în funcție de obiectivul urmărit de turist în realizarea călătoriei și anume:

-turism de odihnã

-turism de tratament sau curã balneo-medicalã

-turism de agrement

-turism sportiv

– turism cultural

-turism tehnico-științific

-turism de afaceri

-turism de congrese

În sfârșit ,după caracteristicile cererii, turismul se clasificã în:

-turism particular

-turism social

Turismul particular se referã la petrecerea concediului sau la efectuarea unei excursii pe cont propriu, turistul putându-și organiza singur voiajul și modalitãțile de petrecere a timpului liber.

Turismul social se practicã prin intermediul organizatorilor de turism, turistul având libertatea de mișcare îngrădită, beneficiind în schimb de reduceri și facilități.

Desigur, există multe alte posibilități de investigare a formelor de turism. Cele prezentate oferă o imagine a complexității activității, a proprietății serviciului turistic de a se particulariza în raport cu fiecare turist.

Totodată ,trebuie arătat că între diferitele forme de turism există relații de independență, unei astfel de relații i se supune și turismul montan. El poate fcirculație sau itinerant, dar poate fi și de sejur, de odihnă, de tratament, de sfârșit de săptămână.

1.3 TURISMUL MONTAN ÎN EUROPA

O dezvoltare spectaculoasă au cunoscuto în anii din urmă stațiunile montane și în special cele destinate practicării sporturilor de iarnă. Explicația constă în mărirea numărului celor pasionați de practicarea sporturilor de iarnă, în speță a schiului, precum și în posibilitățile create pentru divizarea concediului de odihnă.

După estimările specialiștilor, la sfârșitul anului 1980, în lume existau circa 40 de milioane de schiori, din care o cincime schiau în afara țării lor de reședință.

Țările cu relief muntos fac eforturi susținute pentru amenajarea de stațiuni moderne, profilate pe asemenea forme de turism. Astfel,în prezent, în Austria functionează 3715 instalații de urcare pe cablu, în Franța 3100 , în S.U.A 2900, în Italia peste 2200, în Japonia 1900, în Elveția 1560 (iar în fosta Cehoslovacie peste 1200).

În țările vest europene, turismul montan se identifică de fapt cu practicarea schiului, afirmație ce poate fi confirmată de însuși modul de apariție al acestui sport. În orașul Camonix, în Franța, până acum 7080 de ani schiul nu era un sport ci o necesitate, un mijloc de deplasare în munții Alpi, de legătură între satele de la poalele Masivului Mont Blanc. Anual prin Alpi trec circa 100 de milioane de persoane, fapt ce ilustrează amploarea circulației turistice de aici.

Dimensiuni neașteptate a luat această formă de turism după cel de-al doilea Război Mondial și mai ales după anul 1960. De exemplu , dacă în 1965, în Franța, 3% din populație schia, în 1985 circa 15% din locuitorii țării au plecat în vacanță la schi. În multe școli din țările alpine Franța,Italia, Elveția ,Austria, schiul este o disciplină școlară obligatorie. Tot în aceste țări, apar zeci de ziare, reviste și alte periodice specializate în sporturi de iarnă.

Interesantă este oferta Austriei, țară cara anual atrage circa 35%-40% din totalul pieței vest-europene a vacanțelor de iarnă.Pe lângă motivațiile susținute de tradiție, folclor,peisajele unice, această activitate este susținută și de o bază materială foarte modernă.Astfel Austria dispune de 500 de stațiuni mai importante, totalizând 3700 de mijloace durcat, de cele mai variate tipuri,40 dintre stațiuni fiind dotate cu

piste de schi iluminate. Pe lângă acestea,stațiunile oferă, în total, 6500 km. De poteci de munte pentru amatorii de drumeții și începătorii “sportului alb” au la dispoziție 8500 de instructori de schi.

Foarte multe dintre ele dispun de piscine acoperite, iar 620 dintre aceste piscine funcționează și iarna. Mai mult de1/3 din această ofertă aparține Tirolului, unde tot mai multe stațiuni s-au specializat în aranjamente de schi și de odihnă.

Ponderea turiștilor care efectuează iarna numai sejururi de odihnă, ajunge în unele stațiuni la 50%. De aici se desprinde un aspect interesant și anume că, în cazul

stațiunilor montane, nu toți cei care vin acolo vor să schieze. Specialiștii apreciază că la 2000 de schiori trebuie calculate 5000 de paturi ,avându-se în vedere că schiorii vin însoțiți de familie sau prieteni.

Stațiunile din Alpi rămân în continuare pe primul loc în ierarhia mondială a atracțiilor turistice montane. Chamonix, Val Disere, Enian (Franța), Val Gardena, ValeDAosta (Italia), Davos, St.Moritz(Elveția), Inzell, Garnisch Partenkirchen (Germania), Zell am See, Saalbach, Kitzbuhel, St. Anton (Austria) sunt nume bine cunoscute în lumea amatorilor de sporturi de iarnă.

Fără să constituie o concurență serioasă,se remarcă ascensiunea stațiunilor americane și canadiene, japoneze și scandinave, în timp ce stațiunile carpatine și bulgare înregistrează un regres după 1989. Țările alpine europene( Franța, Elveția, Austria, Italia) acordă o importanță deosebită valorificării potențialului turistic montan de care dispun și depun ,în acest sens, eforturi deosebite pentru dezvoltarea stațiunilor montane, (de exemplu Franța a inițiat un “Program național al zăpezii”, ce prevede amenajarea în munți, la mare altitudune, a 20 de stațiuni de interes internațional), atragând anual milioane de turiști, amatori de schi, de practicarea sporturilor de iarnă de munte în general. Preocuparea de bază a organizatorilor de turism din țările amintite este de a asigura o activitate non stop, în toate anotimpurile, în stațiunile montane prin:

prelungirea sezonului de schi, pe pantele unde zãpada se menține6-8 luni pe an

folosirea tunurilor de practicare a zãpezii artificiale

dotarea stațiunilor cu pârtii artificiale ,din material plastic

extinderea schiului pe iarbã

inițierea unor acțiuni-cursuri de alpinism, speoturism,etc. care sã atragã turiștii în orice lunã a anului

practicarea pe scarã largã a pescuitului (la pãstrãv) și a vânãtorii sportive

asigurarea unei oferte de varã sau chiar de exrasezon foarte variate, înlesnitã de prezența în apropierea stațiunilor a satelor de munte, a

locurilor sau a parcurilor naționale, fapt ce a permis extinderea vacanțelor la fermã sau a agroturism

În fiecare țarã alpinã europeanã au fost create sute de stațiuni de capacitãți diferite (500 de stațiuni în Austria, 260 în Italia, 230 în Elveția); ele au luat naștere prin amenajarea, pentru sporturi de iarnă, a unor vechi stațiuni climatice sau balneoclimatice, prin dotarea unor sate de munte cu echipament adecvat acestei forme de turism, ori ca stațiuni moderne, nou constituite.

Cele mai solicitate stațiuni sunt cele cu profil complex (tratament balnear, cură de aer , turism de munte vara, sporturi de iarnă )care oferă turistului posibilitatea integrării în viața localității și corespund tendinței de socializare a sporturilor de iarnă, prin modicitatea tarifelor de cazare si prin asigurarea de condiții optime tuturor

genurilor de schiori, de la începători până la schiori de performanță.iarnă, prin modicitatea tarifelor de cazare si prin asigurarea de condiții optime tuturor genurilor de schiori, de la începători până la schiori de performanță.

Fiecare stațiune dispune de numeroase pârtii de schi (însumând 50-100 și chiar peste 100km.lungime) de diverse categorii și grade de dificultate.. De starea acestora și de buna lor întreținere se ocupă specialiști cu înaltă calificare, având la dispoziție cele mai moderne mijloace tehnice. Alături de pârtiile de coborâre sau slalom (schi alpin), o importanță deosebită se acordă și pârtiilor de schi fond sau de plimbare, cu mare priză la turiști.

1.4 TURISMUL MONTAN ÎN CARPAȚI

În țara noastră , datorită varietății reliefului, a repartiției neuniforme a resurselor turistice și a unor condiții istorice specifice, se conturează în profil teritorial câteva regiuni turistice tradiționale. Dintre acestea , Munții Carpați, datorită îmbinării peisajelor spectaculoase cu diversele forme de floră și faună , reprezintă un important punct de atracție pentru toate categoriile de turiști.

Drumeția montană a fost cea dintâi formă de activitate turistică din țara noastră, practicată cu mult timp înainte de a fi oficializată. Legea pentru organizarea turismului în România (1936).Încă de atunci au apărut primele adăposturi ,primele cabane , primele asociații turistice, în ale căror programe figurau cunoașterea frumuseților peisagistice, a monumentelor istorice ,a inestimabilului tezaur de artă populară,foarte bine conservat, mai ales în satele de munte.

Regiunea turistică a Carpaților se împarte în:

-R.T.a Carpaților Orientali

-R.T.a Carpaților Meridionali

-R.T.a Carpaților Apuseni

Regiunea turistică a Carpaților Orientali este cuprinsă între granița nordică a țării și Valea Prahovei precum și arealele limitrofe (subcarpați, podiș) atât estice cât și vestice. Turismul sub forma drumeției s-a dezvoltat de timpuriu în Carpații Orientali, în special în Rodna, Ceahlău, Rarău.

Resursele turistice naturale se evidențiază prin peisajul natural de excepție din masivele Rodna,Călimani, Ceahlău,Ciucaș-Siriu,Munții Bârsei.

De asemenea, de mare importanță pentru activitatea turistică este prezența bogatelor izvoare de ape minerale peste (1500) și varietatea compoziției lor chimice. Acest lucru a favorizat apariția și dezvoltarea unor stațiuni (Slănic Moldova, Vatra Dornei ,Borsec ,Sovata, Băile Tușnad ,Covasna) și chiar conturarea unor areale cu funcția dominantă de turism balnear:Dorna Bârgău ,culoarul Trotușului,Depresiunea Brașovului (Bixad, Malnaș,Bodoc,Vâlcele,Covasna, Zizin).Izolat ,ape minerale au mai fost identificate în valea Bistriței, în Munții Harghita, în Depresiunea Baraolt. În regiune mai apar mofete, respectiv emanații de CO2, de o puritate deosebită și cu

efecte terapeutice recunoscute(Covasna, Băile Tușnad). Atracție pentru turism reprezintă și lacurile din regiune ,de mare varietate: glaciare (Lala ,Buhăiescu),

vulcanice (Sfânta Ana) ,de baraj natural )Lacul Roșu) ,de baraj artificial (Izvorul Muntelui, Pângărați, Vaduri). Acestor elemente li se adaugă climatul alpin și subalpin ,de diferite nuanțe, favorabil turismului de sejur și practicării sporturilor de iarnă

Resursele turistice antropice sunt de mult recunoscute pe plan intern și internațional și acestea sunt:

-cetăți dacice:Bâtca Doamnei ,Piatra Neamț, Covasna

-castre romane:Augustin, Brețcu

-ctitorii voievodale:Voroneț ,Putna, Humor, Moldovița, Sucevița

-ctitorii nemțene:Neamț,Agapia,Văratec, Bistrița

-alte obiective:monumente ,muzee

Originale și bine reprezentate sunt obiceiurile, portul popular, ocupațiile tradiționale,în special în satele din depresiuni:Oaș Maramureș, Năsăud, Dorna

.

Baza tehnico-materială este formată din circa 40000 de locuri de cazare, din care 75% în stațiunile balneoclimatice, în hoteluri 65%, vile 20%, hanuri 25%, cabane 11%, popasuri turistice 11,5%.

Cea mai mare concentrare a fluxurilor turistice o cunosc arealele:

-cu bogate și valoroase obiective turistice: Maramureș, Bucovina, Neamț

-din marile stațiuni Tușnad, Covasna, Slănis Moșdova, Vatra Dornei

Regiunea turistică a Carpaților Meridionali se suprapune grupei udice carpatine, înglobând și o bună parte din arealele limitofe (muscelele Argeșului, Oltenia de sub Munte, Țara Hațegului) .Are un pronunțat caracter alpin, dat de numărul mare de vârfuri și creste de peste 2000-2500m.. Turismul a apărut în regiune din secolul trcut, Munții Bucegi fiind considerați ca leagăn ai drumeției montane românești.

Resursele turistice naturale sunt formate din:

-formele de relief variate :stânci piramidale, grohotișuri, vãi abrupte, chei și defilee ,vãi și circuri glaciare,pajiști alpine ,peșteri

-lacuri glaciare:în masivele Făgăraș și Retezat

-apele minerale sunt mai slab reprezentate ca în regiunea Carpaților Orientali, dar totuși ele au permis dezvoltarea stațiunilor balneoclimatice:Căllimănești, Căciulata, Băile Govora, Cozia, Băile Olănești, Băile Herculane.

Resursele turistice antropice sunt grupate în:

-vestigii și monumente istorice:pe valea Oltului, pe valea Argeșului-

-monumente de arhitectură: edificiile stilului brâncovenecs

-muzee și case memoriale

-mari construcții hidrotehnice: pe Olt ,pe Argeș, Lotru ,Cerna

Cele mai numeroase elemente ale bazei tehnicomateriale se află în partea estică a regiunii, în Bucegi, Valea Prahovei și în culoarul Bran- Rucăr; acestea sunt concentrate în stațiuni de renume ca: Sinaia ,Predeal, Bușteni, Breaza. O altă mare concentrare de dotări se observă în Valea Oltului, în stațiunile balneoclimatice vâlcene și în masivele limitrofe Făgăraș și Cîndrel, care dispun de numeroase cabane

Cu excepția Masivului Bucegi,cu variate dotări pentru practicarea sporturilor de iarnă, Carpații Meridionali sunt încă insuficient echipați cu astfel de dotări deși dispun de condiții dintre cele mai bune: pante abrupte, strat de zăpadă gros din octombrie până în aprilie ,mai.

Circulația turistică se concentrează în proporție de 65% în partea estică a regiunii, aici înregistrându-se cele mai frecvente fluxuri turistice internaționale, legate de prezența axei rutiere și feroviare de pe valea Prahovei.

Regiunea turistică a Carpaților Apuseni se desfășoară în spațiul dintre Podișul Transilvaniei și Piemonturile Vestice. Turismul în regiune sa dezvoltat în secolul nostru odată cu punerea în valoare a platoului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, deși urme de folosire a izvoarelor de ape minerale termale le Gemisara(GeoagiuBăi) s-au descoperit încă de pe vremea romanilor.

Resursele turistice naturale , datorită stucturii geologice mozaicate și acțiunii diferențiate a factorilor externi, prezintă o mare diversitate de forme și aspecte de mare atractivitate turistică. În primul rând se evidențiază formele de relief carstic:

-peșteri:Meziad, Scărișoara, Focul Viu

-ponoare, chei ,doline, cursuri subterane

Specialiștii au identificat două areale de concentrare maximă a formelor de relief carstic:

Masivul Bihor cu ghețarul relict de la Scărișoara, Cetățile Ponorului, cheile Ordîncușii, peșterile Bîrsa,Zapodia

Masivele Bedeleu-Trascău cu: cheile Turzii, Feneșului, Rîmeții, peșterile Huda lui Papară și Liliecilor, Coloanele de bazalt de la Detunata(rezervație geologică).De mare importanță sunt izvoarele de ape minerale de la Geoagiu, Moneasa și Vața, cu numeroase proprietăți terapeutice.

Resursele turistice antropice sunt mai numeroase în așa numitele “țări”:Țara Moților ,a Zarandului ,a Beiușului, precum și în văile râurilor principale(Crișul, Mureșul și Arieșul)

Aici se întâlnesc:

-vestigii dacice și romane: Roșia Montană, Baia de Arieș, Abrud, Alba Iulia etc.

-locuri și monumente legate de Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan și de Revoluția de la 1848 condusă de Avram Iancu: Cîmpeni, Abrud, Avram Iancu, Baia de Criș.

Bogate și variate sunt elementele de etnografie și folclor: case cu arhitectură tradițională, centre de olărit, manifestări folclorice tradiționale: Târgul de fete de pe Muntele Găina, Târgul Sărutului și al Florilor de la Hălmagiu, nedeile de la Negreni.

Baza tehnico-materială a regiunii este formată din circa 6000 de locuri, concentrate în 15 hoteluri, 6 hanuri, 3 complexe turistice, 18 cabane, 13 popasuri turisticeși numeroase vile în cele 4 stațiuni: Geoagiu Băi,Vața de Jos, Moneasa și Stîna de Vale.O concentrare mare a unităților de cazare se înregistrează în centrele urbane de la periferia masivelor montane Alba Iulia,Aiud,Turda,Huedin,Beiuș

Fluxurile turistice spre aceastã regiune se concentreazã în centrele urbane și stațiunile balneoclimatice. Ca formã de turism predominã turismul de tranzit,turismul balnear, turismul montan (drumeție și sporturi de iarnã), turismul de sfârșit de sãptãmânã.

CAP.II. PATRIMONIUL TURISTIC MONTAN AL JUDEȚULUI BRAȘOV

2.1.Prezentarea obiectivelor turistice montane din județ.

Fondul turistic al țării se poate împărți după principalele elemente de atracție în două categorii: una în care dominanța revine elementelor de peisaj geografic , a doua în care esențiale sunt elementele antropice.Prima este ilustrată de relief, preferate fiind ținuturile de munte cu omai mare varietate de priveliști, față de peisajele de deal și de câmpie mai puțin spectaculoase.Dar și alte elemente ale naturii pot contribui la atracția turistică. Condițiile climatice aduc completări fie prin aerul mai răcoros și mai pur din zona de munte, fie prin cel liniștit din unele stațiuni balneare, fie prin mare durată de strălucire a soarelui din zona litoralului sau prin durata menținerii stratului de zăpadă. O contribuție însemnată pentru atracția turistică are și hidrografia prin prezența unor ape curgătoare mari, a unor lacuri naturale sau antropice.

Dintre elementele antropice în centrul atenției se află așezările rurale, specifice fie prin aspectul lor în ansamblu, fie prin arhitectura caselor, atât de variată pe regiuni, precum și unele manifestări folclorice tradiționale.

Între sistemele muntoase ale Europei, Carpații reprezintă o unitate bine individualizată din punct de vedere geografic, dintre cele trei ramuri ale sale,Carpații Meridionali, se afirmă ca cea mai impunătoare. Înălțimile maxime de peste 2500 m., masivitatea pronunțată și peisajul de creste stâncoase și căldări glaciare din masivele înalte au făcut ca în literatura geografică mai veche să fie numiți Alpii Transilvaniei. Desfășurați de la est la vest pe aproximativ 250 km.și de la nord spre sud pe5070 km. ,aceștia sunt cuprinși în culoarul tectonic Timiș Cerna la vest și Valea PrahoveiVăile CerbuluiBîrsa Groteșului și Șinca la est.Înalțimea și masivitatea reliefului(peste 2000m.) atrage după sine cea mai evidentă și mai completă etajare a climei, solurilor și vegetației, cu influență în utilizarea terenurilor și în distribuirea activităților.

Carpații Meridionali au o suprafață de 14040 km2, reprezentând 21% din ținutul muntos și 5,9% din suprafața țării.Relieful cu înălțimi de peste 2000 m.. ocupă 10% din suprafața lor. Altitudinea medie a reliefului este de 1136 m. , depășindo pe cea din celelalte ramuri carpatice (950 m. în Carpații Orientali și 654 m. în Carpații Orientali) Din totalul lacurilor glaciare din România, 155 (peste88%) sunt localizate în Carpații Meridionali ,în Masivele Făgăraș Parîng, Retezat și GodeanuTarcu, la

înălțimi de 1700-2300 m., cele mai mari la circa 2000 m.,cel mai adânc fiind Yănoaga (29 m.) iar cel mai mare Bucura (10 ha.).

Temperatura medie anuală este de- 2*C pe vârfurile cele mai înalte și 2-3*C la circa 1500 m. înălțime. Iarna ,variația termică se situează între -10…-11*C și -6…-7*C iar vara Între 8*C și 13-14*C. Precipitațiile totalizează o cantitate medie anuală de 1200-1400m3 ,iar nivelul cel mai ridicat de pluviozitate se menține, totuși, nu pe înălțimile maxime ci mai jos la 1600-1800 m. altitudine.

Domeniul pajiștilor constituie în același timp domeniul pastoral de vară al Carpaților Meridionali; stânele și mai recent, saivanele se întâlnesc de obicei spre marginea pădurii. Și tot aici se conturează aproape în fiecare masiv zone turistice cu atractivitate deosebită, datorită vârfurilor semețe, vailor și lacurilor glaciare, potecile marcate și cabanele asigurând un imens trafic vara dar și iarna pentru practicarea sporturilor specifice.

Rețeaua și tipurile de așezări rurale și urbane poartă amprenta naturii locurilor, a populației locale și a activităților acesteia. Altitudinea maximă la care se situează așezările de aici este de 1450 m. față de aproape 1400 m. din Carpații Orientali și 1560 m. în Carpații occidentali.

Repartiția așezărilor pe zone de altitudine se oprește la circa 1000 m. în depresiuni.În comparație cu celelalte regiuni muntoase numărul satelor este mai mic, 477, reprezentând 18,5% din totalul așezăriolr rurale din Carpații Românești. Fondul funciar este dominat de păduri, pășuni și fânețe; pădurile ocupând circa două treimi din suprafața totală a masivelor muntoase și se desfășoară între 8000 m. și 1800 m. altitudine.În Carpații Meridionali ,unde se găsesc și cele mai întinse pășuni de munte din Europa, s-a practicat și se practică cel mai intens păstorit din România. Economia turismului înscrie o mare pondere în ansamblul Carpații Românești, această regiune având un potențial turistic deosebit, în care se remarcă fondul natural.

Dintre tipurile de turism practicate în Carpații Meridionali se impun ,mai ales, cel alpin și de munte propriu-zis, mai ales în Munții Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș,care dispun de numeroase dotări tehnico-materiale și de infrastructură.

Carpații Meridionali dispun însă și de un bogat fond turistic de natură antropică, permițând practicarea tipului de turism culural în special etnografic și folcloric ,dar și al muzeelor și al monumentelor cu deosebire în culoarul Bran-Rucăr. La acestea se adaugă și tipurile de turism climateric și balneoclimateric, remarcate prin câteva stațiuni de renume:Sinaia, Predeal,Păltiniș, Băile Herculane. Ei sunt străbătuți de câteva șosele alpine, care asigură fie tranzitul transversal: Transfagărășanul, Drumul Republicii,fie tranzitul longitudinal: Brazoi-Petroșani.

Masivele muntoase care aparțin județului Brașov sunt:

2.1.1 Munții Făgărașului (parțial )

2.1.2.Masivul Piatra Craiului

2.1.3.Munții Timișului

Masivul Postăvarul

Masivul Piatra Mare

2.1.4 Munții Predealului

2.1.5 Masivul Bucegi (parțial)

Muntele Ciucaș

Munții Perșani

și Poiana Brașov

2.1.1Munții Făgăraș

Munții Făgăraș sunt așezați între Valea Oltului și regiunea Tămașului ,pe toată

această lungime creasta nu coboară sub 2000 m. Acțiunea trecută ghețarilor a imprimat acestor munți un aspect caracteristic de creste dințate ,dominate de vârfuri ,tăiate de văi adânci, care deseori, în partea superioară adăpostesc lacuri.Din punct de vedere geologic,ei sunt alcătuiți din roci metamorfice ,dure ,de fundament, formate în adâncuri la temperaturi și presiuni uriașe.

Clima acestor minți este dependentă de factori bioclimatici si de altitudine.Ei se etajează cu zona pădurilor de foioase, apoi a coniferelor și sus predomină pajiștile alpine.

Vegetația și flora

La poalele masivului se află etajul pădurilor de gorun și stejar iar în partea nordică a sa, se află unul dintre cele mai interesante resturi ala vechilor păduri de stejar, astăzi rezervație naturală:Poiana Narciselor care se întinde pe o suprafață de peste 400 ha. ,inundată cam pe la jumătatea lunii mai de un adevărat covor de narcise.Etajul pădurilor de fag se află la o altitudine cuprinsă între 600 și 1300 m. iar de la 1300 până la 1700 m. altitudine întâlnim etajul molidului, urmat de etajul alpin inferior care se continuă până la 2200 m. altitudine.Aici înâlnim tufărișurile scunde de ericacee:afinul și merișorul.

Dincolo de 2200 m. altitudine și până la vârfurile cele mai înalte ,de peste 2500 m., în etajul superior tufărișurile lemnoase devin din ce în ce mai mici și mai rare. Dintre plantele cele mai frecvent înâlnite deosebim crucea voinicului, mierea ursului, floarea paștelui, brândușele, crinii de pădure garofița de munte, gențiana bujorul de munte și mai rar floarea de colț.

Fauna este cea mai reprezentativă din țara noastră, aici înâlnind o mare varietate de nevertebrate. În apele repezi de munte găsim păstrăv, scobar, mreana și un exemplar ocrotit de lege numit sforete.Aici înâlnim, pe lângă căprioare, ursi, mistreți, feline, și cele mai reprezentative animale:caprele sălbatice.

2.1.2 Masivul Piatra Craiului

Piatra Craiului se numără printre cei mai umanizați munți din România, activitățile economice sunt dominate de turism ,de creșterea animalelor și de importane centre de turism la poale. Ei sunt accsesibili rutier, feroviar și prin mijloace de transport pe cablu.Limitele geografice ale sale sunt la nord Valea Bîrsei ,la apus și la sud Valea Dîmboviței ,iar la răsărit văile Brusturelui și Dîmbovicioarei.

Acest masiv se descompune în următoarele subunități de relief:

Piatra Craiului Mică, o anexă cu aspect de dom, de înălțime modestă (1816),despărțită de restul masivului prin Curmătura Pietrei Craiului.

Piatra Craiului Mare este creasta propriu+zisă a masivului , al cărei punct de maximă altitudine este Vârful la Om ,și începe de la vârful Turnu (1923 m. ) care se

găsește deasupra cabanei Curmătura. Ea se prelungeșe printr-o serie întreagă de piscuri: Vârful Padina Popii (1970 m.) , Vârful Ascuțit (2126 m.), Timbalul Mare (2165 m.), Vârful La Om ( 2238 m. ), Coama Lungă (2216 m.), Lespezi (2127 m.).

Pietricica este o continuare mult mai coborâta a crestei principale si începe din șaua Funduri (1889 m.), până coboară la nivelul apelor Dîmbovicioarei si Dîmbovitei.

Versanții Spinării Pietrei Craiului prezintă o anumită caracteristica geografică astfel : versantul de răsărit, care se vede din culoarul Rucăr- Bran este slab înclinat si îmbrăcat într-o haina de vegetație pastorală care coboară pănă la limita superioară a pădurilor compacte de la poalele masivului, în timp ce versanții de apus și nord-vest oferă privirilor dinspre Bîrsa Mare , un abrupt de o înclinare care atinge pe alocuri verticala si care se desfășoară fără întrerupere începănd din dreptul Turnului până la sud de șaua Funduri, marcănd diferențe de nivel de 200 -600 m .

In general greu accesibil , fiind deosebit de accidentat acest abrupt este principala podoabă a masivului, semnul său de unicitate în ansamblul Carpaților nostri; el a devenit , cu trecerea anilor ,un principal teren de alpinism de preformanță printre numeroasele și atractivele zone din Carpații Românești .

Temperatura medie anuală este pentru zona inferioară a masivului, de 2*C iar pentru cea superioară de 0*C , in vreme ce in Bucegi, Iezer sau Făgăraș ea coboară până la -2*C.

Vânturile reprezintă un factor climatic important pentru acest masiv, datorită faptului că spinarea înaltă a acestuia se ridică puternic între două culoare depresionare : Bran-Rucăr si Bîrsa-Tămaș. Precipitațiile sunt abundente , cele mai multe ploi se înregistreaza in lunile mai-iunie, cele mai reduse în lunile de toamnă, iar cele mai puține căderi de zăpadă in lunile februarie-martie.

Vegetația Pietrei Craiului, datorită prezenței absolute a calcarelor, adăpostește o floră mai puțin bogată în specii. Multe dintre acestea au o importanță atât de mare încât au fost declarate monumente ale naturii si ocrotite ca atare. In fruntea acestora stă garofița Pietrei Craiului, prezentă exclusiv în spațiul geografic al masivului, apoi floarea de colț , argințica, sângele voinicului, tisa si ghințura galbenă. Dintre elementele de faună ale masivului declarate monumente ale naturii se remarcă următoarele :capra neagră, râsul, cocoșul de munte, acvila si păstrăvul .

Rezervația naturală Piatra Craiului Mare se întinde pe mai bine de 1200 ha. De pe ambii versanți ai masivului și a fost organizată încă din anul 1938.

2.1.3 POIANA BRAȘOV

Înainte de a arăta ce înseamnă Poiana Brașov pentru turiști, trebuie să spunem că poarta de intrare în acest paradis al sporturilor de iarnă este Brașovul, oraș care reprezintă un punct de pornire în toate drumețiile din Munții Carpați .

Așezat la poalele Tîmpei, orașul Brașov este unul dintre cele mai mari orașe ale țării ca centru turistic si este situat la o altitudine de 550 -630 m. . Acesta oferă interesante monumente de artă , arhitectură si istorie : Casa Sfatului, Bastionul Țesătorilor, Bastionul Fierarilor , cartierul Schei cu Prima Școală Românească si Biserica Neagră . De pe vârful Tămpa (960 m.), avem o frumoasă priveliște asupra Brașovului și împrejurimilor sale. Aici se poate ajunge cu telecabina , ce circulă pe o lungime de 570 m. , cu o capacitate de 20 de persoane . Pe vremuri aici era o cetate de piatră care este atestată în unele documente din secolul al XV-lea. Spre Tîmpa , în afară de telecabină, există și alte căi de acces ce pornesc de la poale, fie de la magazinul “Starcom “, fie de la poarta cetății dinspre Schei .

Poiana Brașov este situată în partea centrală a țarii , în masivul Postăvarul, la o altitudine cuprinsă între 950-1050 m. . Accesul în stațiune se poate realiza din localitățile Brașov și Rîșnov prin două șosele modernizate , precum și prin numeroase trasee turistice ce pornesc din localitațile Brașov , Timișul de Sus, Timișul de Jos, Predeal, Pîrîul Rece, Rîșnov si Cristian . Ea este o stațiune climaterică montană cu program permanent profilată pe turism, odihnă, recreere si practicarea sporturilor .

Resursele turistice naturale din Poiana Brașov

În masivul Postăvarul, la o altitudine de 1200 m.pe care este situată această stațiune turistică ,este încadrată de un șir de culmi înalte de 1850 -1300 m. cu aspect de măguri -Munții Poienii Brașovului . În acești munți sunrt larg raspândite calcarele mezozoice pe care s-au dezvoltat numeroase forme de relief carstic .

Relieful muntos destul de variat oferă un cadru natural prielnic dezvoltarii turismului.În primul rănd diferențele de nivel și pantele exstente dau posibilitatea practicarii schiului pe pârtiile amenajate , apoi fumusețea și pe alocuri sălbaticia locurilor atrag turiștii în drumeții în toate anotimpurile ceea ce poate reduce

carecterul sezonier al turismului în statiune .Alternața văi ,depresiuni, culmi muntoase ,altitudine la care este situată stațiune (oferă un aer puternic ozonat )toate contribuie la petrecerea în mod plăcut ,în mijlocul naturii a unui concediu de odihnă.

Climatul în această regiune are caracteristice sublpine ceea ce înseamnă veri calde , însorite și ierni cu o temperatură medie de-3*C.Acesteclimat specific muntiilor mijlocii este favorabil odihnei active în tot timpul anului .Iarna ,condițiile climatice

sunt favorabile practicării schiului și altor sporturi de sezon ,iar în celelalte anotimpurui climate dă posibilitate efectutării de drumetii și excursii.

Un alte elemnt care favorizează dezvoltarea turismului îl constituie faptul că așezarea stațiunii face ca aceasta să fie însorită tot timpul anului ,durata medie de strălucire a soarelui fiind de peste 1800 de ore pe an .

Temperatura medie anuală de +5,8*C este apropiată altor stațiuni montane de renume mondial respectiv Chamonix (+6*C),Cortina D Ampezzo (+6,6*C)sau Zakopane (+4,8*C).

Primele ninsori cad spre sfărșitul lunii septembrie iar ultimele în luna aprilie .Acestea corelate cu temperaturan medie anuală duc la menținera unui strat de zăpadă duc la menținerea unui strat de zăpadă stabilit de cca.50 cm din saeptembbrie pănă în aprilie favorizând astfel practicarea diferitelor sporturi de iarnă.

Rețeaua hidrografică se prezintă sub forma unei rețele de care aparțin în totalitate bazinului hidrografic al Oltului .Părăul Poienii este colectorul principal al apelor ce drenează stațiunea.În parteade sud -vest a stațiunii,pe valea Poienii a fost

realizat un lac de baraj artificial care este folosit și pentru agrement.

Vegetația se caracterizează printr-o mare varietate astfel, stațiunea se extinde în cuprinsul unor poieni acoperite cu pajiști secundare formate în urma defrișării pădurilor care acopereau în trecut suprafața platformei .

Vegetația cuprinde ,margarete ,clopoței, gențiane ,brândușe. În partea de est a stațiunii predomină pădurile de molid, în parte a superioară (a masivului Postăvaru)ienupărul și aninul de munte iar în vest și nord se întâlnesc păduri cu fagi și rășinoase. “ghioceii de Postăvarul” sunt apreciați ca cei mai frumoși din Carpați.

Sporturile de iarnă au aici asigurate cele mai bune condiții din Carpații românești, iar climatul constituie cel mai important factor curativ natural al stațiunii . Principalii parametrii climatici cu influență directă asupra activităților turistice corespund unui bioclimat tonic , stimulativ, caracterizat prin temperaturi moderate , fără amplitudini excesive, radiații solare bogate în raze ultraviolete, aer curat, puternic ozonat cu ionizare negativă accentuată. Acești parametri permit adaptarea relativ ușoară a organismelor sănătoase la condițile climatice ale stațiunii .

Condițiile fizico-geografice de aici și dotările existente, permit celor veniți în stațiune să practice diferite exerciții fizice :

alergarea și mersul pe jos care sunt favorizate de terenuri cu pante reduse și de numeroasele alei străjuite de păduri de conifere

practicarea schiului pe pârtii cu diferite grade de dificultate

învățarea schiului cu instructori de specialitate în cadrul școlii de schi

săniușul și patinajul pe pârtile și patinoarele special amenajate

practicarea jocurilor sporive în aer liber ( tenis, volei, baschet ) pe stadionul stațiunii si pe terenurile special amenajate

practicarea sportului ( gimnastică, tenis de masă, biliard, lupte ) in săli special amenajate

înotul în piscine acoperite sau în aer liber

plimbări cu ambarcațiuni de agrement pe lac

practicarea echitației în împrejurimile stațiunii

plimbări cu sania , trăsura sau cu bicicleta

excursii și plimbări în munții din împrejurimi

Alte puncte de atracție sunt și rezervațiile din zonă.

Rezervația de stelari seculari de la Cristian este situată la poalele Munților Poienii Brașovului în apropierea localității Cristian. Stejarii de aici au o vârstă este de circa 300-500 ani și trunchiuri al căror diametru depășește 1-1,5 m.

Rezervația floristică Stejărișul Mare se află în nord -vestul Munților Poienii Brașovului, la altitudinea de 920-950 m. ,ea cuprinde un grup de stânci alcătuite din calcare cenușii albicioase,stânci care oferă cele mai bune puncte de perspectivă asupra Depresiunii Brașovului aici este ocrotită o adevărată oază de plante termofile (iubitoare de căldură) situată în etajul pădurilor de fag.

Rezervația și parcul natural Tîmpa sunt situate în nordul stațiunii Poiana Brașov, întreaga culme a Tîmpei a fost declarată parc natural în 1980, aici întâlnind unele specii de plante rare ca frăsinelul, iacintul sălbatic, mătăciunea.

Peștera din Valea Fundatei se găsește la 7 km. de Poiana Brașov și a fost pusă sub ocrotire în anul 1981, fiind dezvoltată în calcare jurasice. Peștera are o lungime de 370 m. și adăpostește stalactite și stalagmite de o rară frumusețe.

În 1980 a fost pusă sub ocrotire o parte a Munților Postăvaru pentru a deveni rezervație peisagistică.

2.1.4 Munții Timișului

Munții Postăvaru și Piatra Mare ,cunoscuți împreună sub denumirea de Munții Timișului sau Munții Bîrsei sunt situați în Carpații de Curbură, în sudul depresiunii intramontane a Brașovului.Acești munți și-au câștigat un binemeritat renume prinpeisajul armonios și original, prin pârtiile lor de schi cu grade variate de dificultete, prin varietetea dotărilor turistice și prin poziția lor în apropierea orașului Brașov. Acești munți sunt caracterizați printr-o mare diversitate a configurației reliefului având altitudini sub 1850 m. Aici întâlnim într-o îmbinare armonioasă vârfuri semețe și creste zimțate, măguri rotunjite și culmi prelungi, depresiuni pitorești, chei abrupturi cu microforme spectaculoase, întretăiate de traseele alpiniștilor și versanți, acoperiți cu păduri și poieni pitorești, stăbătuți de trasee turistice și pârtii de schi

.

Masivul Postăvarul este alcătuit din două unități de relief: Masivul Postăvarul (Cristianul Mare) și Munții Poienii Brașovului. Masivul Postăvarul este împânzit de o rețea densă de trasee turistice atractive ,de pârtii de schi, precum și de numeroase linii de transport pe cablu. Traseele care pornesc din Poiana Brașov spre Masivul Postăvarul sunt indicate mai ales pentru turiștii cu o pregătire fizică bună.

Munții Poienii Brașovului sunt situați în partea de vest a Masivului Postăvaru, în cuprinsul lor individualizându-se două depresiuni pitorești: Poiana Mică sau Poiana de Sus și Poiana Mare sau Poiana de Jos. Peisajul relaxant de culmi largi, caracteristic pentru acești munți, se îmbină cu relieful mai accidentat, corespunzător cheilor și stâncilor proeminente, cele mai cunoscute fiind cele de la Pietrele lui Solomon și Cheișoara ,dezvoltate pe calcare.

Munții Piatra Mare au înfățișare unei culmi alungite și asimetrice ,cu altitudinea maximă de 1843 m. în vârful cu același nume. Linia cu cele mai mari înălțimi corespunde unei succesiuni de vârfuri ca Piatra Mică (1614 m.), Gîtul Chivei (1639 m.), Bechia (1399 m.) separate de înșeuări adânci.În partea nordică altitudinile sunt mai coborâte și se mențin între 800 și 1000 m. în culmile Highiș, Plopiș, Brădet și Mădrăgău cu aspectul unor cupole.versantul estic, spre Valea Gîrcinului, este abrupt, fiind percurs de trasee turistice rare, cu un grad de dificultate ridicat, inaccesibile iarna.

În parte sudică, dezvoltată pe calcare, apar forme de relief carstic: lapiezuri la Piatra Scrisă și Prăpastia Ursului, doline și peșteri-Peștera de Gheață. Pe vârful Piatra

Mare pot fi întâlnite și unele stâncă cu aspect de ciperci, asemănătoare cu “Babele” din Bucegi.

În timpul iernii sunt caracteristice inversiunile de temperatură, în Depresiunea Brașovului înregistându-se temperaturi mai scăzute decât pe rama montană înconjurătoare. În partea înaltă a muntelui stratul de zăpadă se poate menține circa 200 de zile pe an, din octombrie până spre mijlocul lunii mai. Pe abrupturile din lungul crestei principale aPostăvarului și Pietri Mari, iarna și primăvara există pericolul declanșării avalanșelor.

În muntii Postavaru și Piatra Mare o serie de plante și animale sunt puse sub ocrotirea legii fiind declarate monumente ale naturii . Plantele ocrotite sunt : smirdarul, iedera albă, ghințura galbena . Între animalele ocrotite mai numeroși sunt : urșii bruni, cerbii carpatini si râșii, iar dintre păsări cocoșul de munte .

OBIECTIVE DE INTERES PEISAGISTIC

Cheile Rîșnovului sunt săpate în calcare și sunt situate în partea de sud a munților Postăvaru . Ele au o lungime de 250 m. și versanții abrupți cu înălțimi de 60-70 m. , parcurși de unele trasee alpine .

Cheișoara sunt chei în Munții Postăvaru, cu o lungime de 200 m. si o înălțime a pereților de 30-40 m. , săpate în calcare de Pîrîul Poienii .

Groapa de Aur este situată în masivul Postavaru , sculptată în calcare și la o altitudine de 1030 m.. Are o adâncime de 29 m. și își datorează numele luminescenței produsă de trunchiurile putrezite ale copacilor prăbușiți . Coborărea în aval este interzisă.

Muchea Cheii – creastă calcaroasă situată în sudul culmii Postăvaru .

Peștera de gheață – situată în Munții Piatra Mare, sub culmea calcaroasă Gîtul Chivei , această peșteră are condiții favorabile pentru păstrarea în interior a gheții și zăpezii .

Peștera de lapte – situată la altitudinea de 1350 m. în Munții Postăvaru , are o lungime 175 m. și o denivelare de cca. 10 m., denumirea sa provenind de la “ Laptele de peșteră “ care acoperă pereții .

Peștera din Valea Fundata – rezervație speologică pentru că peștera este sculptată în calcare mezozoice, avănd o lungime de 370 m. . Peștera nu este accesibilă turiștilor .

Peștera Rîșnoavei – este situată la altitudinea de 866 m. , în vestul munților Poienii Brașovului și este sculptată în calcare .

Piatra Scrisă – este abrupt de calcare cu microforme carstice și este străbătută de trasee alpine dificile.

Pietrele lui Solomon – chei săpate în calcare de Valea cu Apă, în nordul munților Postăvaru. Aici se desfășoară anual Serbările Junilor , o manifestare folclorică de tradiție.

Prăpastia Ursului – este un abrupt calcaros impresionant pe versantul nord-vestic al Pietrei Mari. În partea centrală depășește 100 m.. fiind străbătut de trasee alpine .

Sapte Scări – sunt chei cu o lungime de 160 m. , sculptate în calcare de Pîrîul Șipoaia din Munții Piatra Mare . În cuprinsul lor există șapte cascade , între care cea mai înalta este de 35 m.

Tamina – sunt chei și cascadă în roci calcaroase, formate din cinci căderi spectaculoase de apă pe Valea Pietrei Mici din vestul Munților Piatra Mare .

Templul Idolilor ( Bisericuța Păgânilor ) – este un ansamblu de stânci din microconglomerate situat la 3 km de Rîșnov .

2.1.5Munții Predealului

Munții Predealului sunt cei care din frumoasa stațiune climaterică Predeal pot fi accesibili turiștilor de orice categorie de vârstă, fie urcând pe jos din centrul stașiunii, fie folosind mijloacele de transport pe cablu.

Aceștia au altitudini de 1000 -1300 m. și formează un culoar între masivele Bucegi și Postăvaru. Predealul se bucură de o largă perspectivă asupra împrejurimilor sale : la vest spre abruptul prahovean al Bucegilor, la est spre Piatra Mare și la nord spre Postăvaru. Vecinătatea acestor masivi muntoși ce depășesc 15000 m. ,acoperiți cu pădurim de conifere asigură stațiunii Predeal un climat subalpin, cu ierni blânde și veri răcoroase. Temperatura medie a lunilor de vară este de 19,8*C, iar cea alunilor de iarnă

-4,3*C. Grosimea medie a stratului de zăpadă depășește 40 cm. în luna februarie. Bioclimatul stațiunii favorizează și stimulează procesele metabolice fiind avantajat de abundența aerului pur și a radiaților solare, de absența vânturilor puternice și a umidității excesive.

Orașul Predeal este:

-stațiunea ideală pentru odihnă , excursii, drumeții la cabane , sporturi de iarnă

-așezare pitorească, climat agreabil fără poluare

-stațiunea cu cea mai mare solarizare de pe Valea Prahovei

-oferă numeroase posibilități de agrement, spectacole artistice, concursuri sportive,

programe și excursii turistice

-instalații de trasnsport pe cablu care oferă posibilitatea practicării variatelor

sporturi de iarnă

2.1.6 Masivul Bucegi

Munții Bucegi reprezintă leagănul drumeției și al alpinismului în Carpații României și spre ei se îndreaptă în orice anotimp cel mai însemnat număr de iubitori ai muntelui. Acest masiv dispune de o bună amenajare pentru excursiile și drumețiile montane (mijloace de transpport pe cablu ,cabane, refugii alpine, trasee marcate) fiind practic abordabil de către aproape toate toate categoriile de turiști.

Zonele turistice ale culoarului Rucăr-Bran sunt delimitate ținând cont de îmbinarea mai multor criterii ca:individualitatea spațială ,specificitatea fenomenelor turistice și perspectiva exploatării turistice în condiții de rentabilitate economică. Acestea sunt:

Zona turistică Bran

Zona turistică Podu Dîmboviței

Zona turistică Mușcel

Zona turistică Tămaș – Otic

Zona turistică Bran – se suprapune sub aspect geografic platformei brănene, având ca centru Branul , poartă larg deschisă de pătrundere în culoar dinspre depresiunea Brașov.

Principalul obiectiv îl constituie Castelul Bran, loc încărcat de istorie , tradiție și legendă, devenit simbol al acestor meleaguri românești .În încintă se află Muzeul etnografic , ce reunește cele mai semnificative forme de habitat, instalație de tehnică țărănească, costume populare, ceramică.. Formele carstice din complexul Măgura – Peștera – Sirnea se constituie în obiective turistice naturale remarcabile .Frumusețea așezărilor brănene , alături de originalitatea portului popular și al folclorului au făcut ca în această zonă să se dezvolte o nouă formă de turism , și anume turismul rural . Această formă de turism, presupune cazarea turiștilor în gospodăriile țăranilor și având posibilitatea să cunoască gustul minunat al mâncărurilor tradiționale românești .Aceștia își pot petrece vacanța într-un mod foarte variat optând fie pentru traseele turistice spre Munții Piatra Craiului și Bucegi, fie pentru vizitarea obiectivelor locale și din împrejurimi.

Revenind la Masivul Bucegi trebuie să amintim că vegetația pornește de la poale cu fagul, bradul ,molidul, spre golul alpin întâlnim jneapănul, afinii ,merișorii ;putem spune că acest masiv are toată flora reprezentativă a munților noști înalți. Cea mai reprezentativă specie din faună este capra neagră, apoi avem cerbul și ursul, mistrețul,jderul etc.

Vegetația cuprinde ,margarete ,clopoței, gențiane ,brândușe. În partea de est a stațiunii predomină pădurile de molid, în parte a superioară (a masivului Postăvaru)ienupărul și aninul de munte iar în vest și nord se întâlnesc păduri cu fagi și rășinoase. “ghioceii de Postăvarul” sunt apreciați ca cei mai frumoși din Carpați.

2.1.7 Muntele Ciucaș

O suprafață destul de mare din cei 200 km.2 , cât are Masivul Ciucaș ,se află pe teritoril județului Brașov și anume: partea cuprinsă între Valea Dălghiului,Valea Teslei și Muntele Dungu la nord, apoi la vest se mărginește cu Valea Tîrlungului. Acest masiv este format dintr-o creastă principală din care se despart o culme spre vârful Ciucaș și alte culmi ce coboară spre nord și sud. Dacă ne limităm la culmile ce cad pe teritoriul județului nostru, trebuie să o amintim pe cea care traversează podișul întins ce se lasă domol către Muntele Chirușca, ca apoi să urce spre Vârful Ciucaș (1959 m.) Din acest vârf , culmea se îndreaptă spre sud trecând spre Șaua Tigăilor și de-a lungul Muntelui Bratocea, până la pasul Bratocea de unde pornește șoseaua asfaltată spre stațiunea Cheia-Văleni )jud. Prahova), sau spre Săcele (jud. Brașov)

Din punct de vedere geologic și petrografic Ciucașul este format din conglomerate calcaroase, calcar roci,argilă și în parte de șisturi cristaline.

Vegetația și vegetația masivului specifică depresiunii Bîrsa:fag, molidul, ,banchize de ienupări și jnepeni, iar dintre florile specifice găsim:floarea paștelui, Resursele turistice naturale

masivul

În Postăvarul, la o altitudine de 1200 m.pe care este situată această stațiune turistică ,este încadrată de un șir de culmi înalte de 1850 -1300 m. cu aspect de măguri -Munții Poieni Brașovului . În acești munți sunrt larg raspândite calcarele mezozoice pe care s-au dezvoltat numeroase forme de relief carstic .

Relieful muntos destul de variat oferă un cadru natural prielnic dezvoltarii turismului.În primul rănd diferențele de nivel și pantele exstente dau posibilitatea practicarii schiului pe pârtiile amenajate , apoi fumusețea și pe alocuri sălbaticia locurilor atrag turiștii în drumeții în toate anotimpurile ceea ce poate reduce carectrelu sezonier al turismuli în statiune .Alternața văi ,depresiuni, culmi muntoase ,altitudine la care este situată stațiune (oferă un aer puternic ozonat )toate contribuie la petrecerea în mod plăcut ,în mijlocul naturii a unui concediu de odihnă.

Climatul în această regiune are caracteristice sublpine ceea ce înseamnă veri calde , însorite și ierni cu o temperatură medie de-3*C.Acesteclimat specific muntiilor mijlocii este favorabil odihnei active în tot timpul anului .Iarna ,condițiile climatice sunt favorabile practicării schiului și altor sporturi de sezon ,iar în celelalte anotimpurui climate dă posibilitate efectutării de drumetii și excursii.

Vegetația se caracterizează printr-o mare varietate astfel: ghiocelul, ferigile,floarea de colț, bujorii de munte.

Fauna reprezentativă a Munților Ciucaș, e formată din : cerbi , urși. râși, iar în zonele mai joase mistreții și jderii .În ultimii ani muntele Ciucaș a fost repopulat cu capre negre , deoarece biotopul acestei specii fusese stins încă din anul 1910 .

2.1.8 Munții Perșani

Acești munți sunt, de fapt, niște culmi împâdurite până la 1200 m. altitudine, deși ei ca vechime urmează imediat după Munții Măcinului, din Dobrogea .Ei sunt cuprinși între drumurile naționale Brașov-Feldioara-Hoghizi, pe de – o parte, apoi Hoghiz- Șerchaia-Brașov, pe de altă parte . Locul unde se vede structura petrografică și se poate constata morfologia lor geologică sunt cheile stâncoase din satul Bogata-Olt și pădurea din Valea Bogății . În general ei sunt alcătuiți dintr-un amestec de roci eruptive, sedimentare și metamorfice, conglomerate și chiar bazalte . Acești munți sunt străbătuți de o splendidă șosea asfaltată, care pleacă din Brașov și ajunge la Sighișoara . De asemenea există căteva drumuri forestiere care permit accesul spre cele mai îndepărtate păduri . Deocamdată Munții Perșani, nu fac obiectul unui interes turistic, ei continuând a fi o rezervație naturală, cu o vegetație și floră mai puțin specifică, dar cu o faună foarte bogată .

Totuși pentru valorificarea unor puncte de interes turistic, în acești munți au fost amenajate unele poteci care vizează mai mult accesul la unele ruine ale unor cetăți din sec. al XIII.-lea . Tot aici este amenajat ștrandul Codlea ce oferă variate posibilități de agrement . De aici poteca duce pănă la vestigiile unei foste cetăți, din sec. al XIII-lea : Cetatea Neagră, la o altitudine de 980 m..

Având în vedere că în jurul lor s-au dezvoltat mari centre urbane, precum și existența unor rețel de căi de comunicație și mijloace de transport care vor juca un rol important ca factor recreativ în raport cu așezarea lor geografică .

2.2 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI

MONTAN

2.2.1 Rețeaua de cazare

Punerea în valoare a resurselor turistice naturale și antropice se realizează prin intermediul bazei tehnico-materiale a turismului. De felul cum este realizată această bază depinde de valorificarea cu eficiență maximă a resurselor turistice .

Această bază se compune din totalitatea construcțiilor, instalațiilor și serviciilor care asigură petrecerea plăcută și utilă a vacanței turiștilor. Aici sunt cuprinse ansamblul construcțiilor destinate cazării, alimentației publice, tratamentului, agrementului cu instalațiile și echipamentul tehnic aferent.

Principala componentă a acestei baze este rețeaua de cazare .

Hotelul :

Este o construcție sau un ansamblu de construcții care asigură cazarea în camere sau apartamente, dotate cu instalații diverse în funcție de gradul de confort. Pe lângă acestea hotelurile asigură o gamă largă de servicii suplimentare.

În județul Brașov hotelurile sunt amplasate atât în centrul orașului cât și în stațiunile turistice .

O formă de cazare tradițională este hanul turistic, amplasat fie în orașe, fie pe trasee la intersecția unor importante artere de circulație; are în medie 20-60 de locuri și poartă amprenta zonei, atât în dotări cât și în servicii.

Cabanele:

Sunt unități de cazare cu largă răspândire în zona montană și submontană, cu capacitate medie sau mică, dispunând de camere sau dormitoare comune ; au funcționalitate permanentă sau sezonieră, spre ele polarizind drumuri și poteci marcate .

Tot în zona montană au fost construite pentru amatorii de drumeție sau ascensiuni , refugii și adăposturi, construcții din lemn sau piatră lipsite de dotări funcționale sau de personal de servire.

Campingurile ( popasuri turistice )

Sunt amenajate în preajma unor artere rutiere sau a unor centre urbane, stațiuni sau obiective turistice. Turiștii folosesc aceste popasuri pentru o singură noapte, cazarea asigurându-se în căsuțe , bungalowuri, corturi , rulote, remorci.

Din analiza datelor prezentate în tabelele alăturate putem urmări evoluția bazei tehnico-materiale a județului Brașov, precum și evoluția locurilor de cazare oferite turiștilor în perioada 1990-1997.

Evoluția unităților de cazare ale județului Brașov în perioada 1990 – 1997 .

Numărul unităților și a locurilor de cazare turistică a prezentat fluctuații de la un an la altul, determinate în principal de reducerea numărului de vile , de hanuri și de campinguri, precum și de schimbarea destinației de utilizare a unor unități specifice.

Trebuie subliniat faptul că turismul montan deține un număr relativ constant de cabane deși înregistrează o scădere ușoară a locurilor disponibile față de 1990, scădere ce este provocată de: degradarea bazei tehnico-materiale, absența cererii pentru anumite zone, activitatea sezonieră a cabanelor și imposibilitatea întreținerii acestora.

Deși hotelurile au un rol important în practicarea turismului în jud. Brașov, ele nu se încadrează în peisajul montan alpin și subalpin, locul lor fiind la poalele munților, în orașe sau în unele stațiuni montane mai dezvoltate ca :Poiana Brașov, Predeal ,Sinaia, Bușteni.

Caracteristicile zonei montane înalte sunt cabanele, care însă nu oferă condiții deosebite de confortși nu sunt înzestrate corespunzător cerințelor turiștilor.Turismul montan de altitudine care se practică în județul nostru supraviețuiește în primul rând datorită factorilor naturali de relief, de climă, de floră și de faună decât de valorificarea bazei tehnico-materiale din zonă .

Turiștii care vin aici, o fac pentru peisaj, pentru liniște și aer curat, pentru sănătate fizică și spirituală și sunt dispuși să renunțe la confort în favoarea acestora .

Totuși numărul acestora este în scădere de la un an la altul, atât datorită faptului că baza tehnico-materială este într-o continuă degradare, cât și din cauza unor factori socio-economici ( inflația, creșterea prețurilor pentru serviciile oferite, necorelată cu o creștere corespunzătoare a calității acestora ; creșterea numărului de călătorii în străinătate ; modificări în sistemul trebuințelor .

Deși s-a înregistrat o scădere a număruluiu de turiști, se constată că modificarea preferințelor cererii turistice pentru cabane se încadrează în limite rezonabile , fapt ce este corelat însă cu o creștere a duratei medii a sejurului, în paralel cu creșterea gradului de ocupare al cabanelor, ceea ce demonstrează că a crescut capacitatea ofertei montane de a reține turiștii. Trebuie subliniat că sezonalitatea în domeniul turistic montan, la noi în țară are un caracter foarte pronunțat, concentrația maximă a turiștilor fiind vara, spre deosebire de țarile Europei cu tradiție în practicarea acestei forme de turism în care numărul cel mai mare de turiști se înregistrează iarna . Tipul specific de sezonalitate a turismului montan este cel cu două vârfuri de sezon, ( vara pentru practicarea drumeției, iar iarna pentru practicarea sporturilor de iarnă ), cu precizarea că în extrasezon cererea nu lipsește .

Sezonalitatea activității turistice se datorează dependenței circulației turistice de condițiile naturale , precum și caracterului rigid și nestpcabil al ofertei. Dacă ponderea capacității de cazare în cabane înregistrează fluctuații acest lucru se datorează faptului că unele dintre cabane au fost închise, unele spații de cazare și-au

schimbat destinația devenind spații de depozitare ( Cabana Timiș ), unele camere au devenit inutilizabile iar alte cabane au fost distruse de intemperii.

Vom prezenta în continuare câteva din unitățile de cazare specific montane , pentru a vedea care sunt condițiile oferite și în ce măsură acestea acoperă nevoile turiștilor .

În Munții Făgăraș întâlnim :

Cabana Sîmbăta Popas : situată la o altitudine de 730 m.. este neclasificată și

dispune de 14 locuri în camere și 20 locuri în căsuțe ; apă de la izvor, electricitate,

încălzire cu lemne ; restaurant cu 68 de locuri .

Căi de acces : CFR Voila sau autobuze, drum forestier nemodernizat ( 2 km ).

Excursii : cabanele Valea Sîmbetei, Sîmbăta Complex, herghelia de cai lipițani din comuna Sîmbăta de Jos.

Cabana Valea Sîmbetei : situată la o altitudine de 1401 m., este neclasificată

și are 51 locuri în camere ; apă curentă, iluminat de la microcentrală proprie, încălzire cu lemne, restaurant cu 54 de locuri .

Căi de acces : CFR Voila sau autobuze, potecă marcaj triunghi roșu ( 1 1 /2 – 2 h. )

Excursii : cabanele Urlea , Complex Sîmbăta, Podragu.

Cabana Urlea : situată la o altitudine de 1533 m., este neclasificată și dispune

de 53 de locuri în camere ; apă la izvor și grup sanitar în exterior, iluminat cu

lămpi cu petrol, încălzire cu lemne, restaurant cu 126 de locuri, pârtii de schii.

Căi de acces : CFR Făgăraș și autobuze, potecă marcaj triunghi albastru .

Excursii : lacul Urlea, cabana Valea Sîmbătei, ruinele Cetății lui Negru Vodă din comuna Breaza .

În Munții Piatra Craiului întălnim :

Cabana Gura Rîului : este la o altitudine de 750 m., este neclasificată și

dispune de 41 de locuri în camere; apă curentă, electricitate, încălzire centrală,

restaurant cu 104 locuri.

Căi de acces : CFR sau autobuze; drum local modernizat ( 2 km ).

Excursii : Cheile Prăpăstiile Zărneștilor, Peștera cu Lilieci, cabanele Curmătura, Plaiul Foii.

Cabana Plaiul Foii : este la o altitudine de 849 m., este neclasificată și dispune

de 20 locuri ; apă curentă, iluminat de la microhidrocentrală proprie, încălzire cu lemne, restaurant cu 88 de locuri categoria a II-a , terenuri de schi, alpinism .

Căi de acces: CFR sau autobuze, drum nemodernizat (12 km.)

Excursii: în Munții Piatra Craiului, Cabana Gura Rîului, Prăpăstiile Zărneștilor

3.Cabana Curmătura: este situată la o altitudine de 1470 m., este neclasificată și dispune de 45 locuri: apă și grup sanitar în exteroir, iluminat cu lămpi cu petrol,încălzire cu lemne:bufet categoria a II-a cu 50 locuri, alpinism.

Căi de acces: CFR sau autobuze drum local modernizat (2 km.) până la cabana Gura Rîului,apoi nemodernizat (4 km.) până la “Fîntîna lui Botorog” și potecă marcaj bandă galbenă( 3h.)

Excursii: Prăpăstiile Zărneștilor, cabana Brusturet, Peștera Dîmbovicioara

Refugii și adăposturi din Munții Piatra Craiului:Vârful Ascuțit, Șpirla, Grindu, Diana

Câteva din hotelurile din Poiana Brașov sunt:

Hotelul Alpin:298 locuri în 135 camere cu 2 paturi, 2 garsoniere și 4 apartamente:restaurant, piscină, bar de zi, saună ,parcare.

Hotelul Bradul: a fost preluat în 1996 de către Ana Electronic și afost renovat în 1997-1998,120 locuri în 58 camere cu 2-3 paturi, 1 garsonieră, restaurant comun cu al hotelului Sportul, braserie, bar de zi, parcare.

Hotel Caraiman: 134 paturi în 54 camere cu 2 locuri, 12 garsoniere, restaurant, parcare.

HotelCiucaș: 509 paturi în 249 camere cu 2-3 locuri, restaurant, sală pentru micul dejun, bar de zi ,parcare.

Hotel Piatra Mare: 348 locuri în 177 camere cu 1-2 locuri ,garsoniere, restaurant, bar de zi, salon de recepții, club ,sală de biliard, saună, terasă,coafură-frizerie.

Hotel Poiana:119 locuri în 60 camere cu 2-3 locuri, o garsonieră, bar de zi, parcare.

Hotel Sportul: 243 locuri în 107 camere cu 2 locuri, restaurant, bar de zi, discotecă, saună, bar de noapte, parcare. De asemenea și acesta a fost preluat de către ana Electronic în 1996 și renovat în 1997-1998.

Hotel Șoimul: 214 locuri în 107 camere cu 2 locuri, restaurant, bar de zi, parcare

Hotel Teleferic. Aflat momentan în renovare

În Masivul Postăvaru avem : Cabana Cristianul Mare, Cabana Postăvaru, cabana Junilor, Cabana Cheia, Cabana Cetate Rîșnov.

În Masivul Piatra Mare a existat Cabana Piatra Mare ,la o altitudine de 1630 m., care dispunea de 110 locuri în camere cu 2,3,4,6,12 locuri și cu paturi comune, apă la izvor și grup sanitar în exterior, iluminat de la grup electrogen propriu și lămpi cu petrol, încălzire cu lemne, restaurant cu 60 locuri, terenuri de schi, alpinism.

Căi de acces: CFR Predeal sau Timișul de Jos, de la cabana Dîmbul Morii potecă cu marcaj bandă roșie (3 h.)

Excursii: Peștera de Ghiață ,Vârful Piatra Mare (1843 m.), cabanele Bunloc, Susai.

Din păcate cabana a ars în 1990 iar în 1994 au existat tentative eșuate de refacerea acesteia.

Cabana Baciu Săcele: este situată în Masivul Piatra Mare la 680 m., este neclasificată și dispune de 28 locuri în camere: apă curentă, electricitate, încălzire centrală ,restaurant categoria I cu 168 locuri, pârtii de schi,telescaun.

Căi de acces. CFR Dîrste DN 1 până la Popasul Dîrste apoi drum nemodernizat 500m..

Excursii: la cabanele Bunloc, Dîmbul Morii, Vârful Piatra Mare și Peștera de ghiață.

Cabana Bunloc:situată în masivul Piatra Mare la altitudinea de 1000 m., este neclasificată și dispune de 8 locuri de cazare ,apă și grup sanitar în exterior, electricitate, încălzire cu lemne, restaurant cu 62 de locuri, pârtii de schi, telescaun

Căi de acces: CFR Timișul de Jos, de la Cabana Dîmbul Morii potecă marcaj triunghi albastru (1h.).

Excursii:la Peștera de Ghiață, Vârful Piatra Mare și cabana Baciu

Cabana Dîmbul Morii: se află la o altitudine de 700m. ,categoria o stea cu 52 locuri în camere cu 2-3 paturi, apă curentă în camere, electricitate, încălzire centrală, restaurant categoria I, cu 300 locuri, terenuri de schi.

Căi de acces: CFR Timișul de Jos, RAT Brașov, DN 1km..

Excursii: cabanele Bunloc, Baciu ,”Șapte scări”, Vârful Piatra Mare.

În stațiunea Predeal și în Munții Predealului, baza tehnico-materială este alcătuită din numeroase hoteluri, vile și cabane, de diferite categorii,pe care le vom prezenta în continuare.

Hotelul Orizont: dispune de 316 locuri în camere cu 1-2 paturi dotate cu telefon, televizor ;piscină, bar de zi, terenuri de sport, discotecă.

Hotelul Cioplea dispune de 292 locuri în camere cu 1-2 paturi dotate cu telefon, televizor, restaurant, braserie , discotecă.

Hotel Cabana Clăbucet-Sosire este situat în Clăbucetele Predealului,la 1050 m., dispune de 60 de locuri în camere cu 2-3-4 paturi, apă curentă în camere, electricitate, încălzire centrală, restaurant, bar de zi ,pârtii de schi, telescaun, teleschi, schilift.

Căi de acces: CFR sau autobuze Predeal, drum auto modernizat din DN 1.

Excursii: cascada Tamina, cabanele Clăbucet-Plecare, Gîrbova, Susai, Piatra Mare, Trei Brazi, Poiana Secuilor.

Hotel-Cabana Clăbucet-Plecare situat la o altitudine de 1456 m., dispune de 71 locuri în camere cu2-3 paturi dotate cu televizor, apă curentăîn camere, electricitate, încălzire centrală, restaurant, bar de zi, terenuri și pârtii, telescaun, schilift.

Căi de acess: CFR sau autobuze până la cabana Clăbucet-Sosire, apoi telescaun sau potecă marcaj triunghi albastru (1 h.).

Excursii: la cabanele Susai și Gîrbova

Hotel-Cabană Trei Brazi: la o altitudine de 1128 m., dispune de 79 locuri în camere cu 1-2 paturi, dotate cu televizor, restaurant, braserie, terenuri de schi și săniuș.

Căi de acces: CFR sau autobuz pe drum asfaltat (5,5 km.) până la cabană.

Excursii: la cabana Secuilor, Stațiunea Pîrîul Rece.

Cabana Vânătorilor: situată în Predeal oferă 12 locuri de cazare, restaurant, terasă, bar

Cabana Timiș: situată la o altitudine de 770 m., dispune de 12 locuri în camere cu 4 paturi, electricitate, încălzire centrală, restaurant cu 207 locuri,apă curentă.

Căi de acces: pe DN 1, km. 152, CFR Predeal sau autobuze până la cabane.

Excursii: la cabanele Poiana Secuilor, Trei Brazi, cascada Tamina.

Cabana Poiana Secuilor este situată la o altitudine de 1070 m. .Dispune de 54 locuri în camere cu 2,3,4,5 și 12 paturi, apă curentă, electricitate, încălzire centrală, restaurant cu 118 locuri, terenuri de schi , alpinism.

Căi de acces: CFR Predeal sau autobuze, drum modernizat (5 km.) și nemodernizat până la cabană (2 km.).

Excursii: la Pîrîul Rece, Cheile Rîșnoavei, cabana timiș.

Cabana Susai: este situată în Munții baiului la 1350 m., dispune de 8 locuri în camere cu 2-3 paturi, apă la izvor și grup sanitar în exterior, electricitate, încălzire cu lemne, restaurant cu 52 locuri, terenuri de schi.

Căi de acces: CFR sau autobuze Predeal :de la hotelul Cioplea potecă, marcaj cruce roșie (2 h).

Excursii: la cabamele Clăbucet-Plecare, Gîrbova, Vârful Piatra Mare.

Cabana Gîrbova: este situată în Munții Baiului, la o altitudine de 1350 m., dispune de 54 locuri de cazare, este neclasificată dar are apă curentă, electricitate, încălzire centrală,restaurant cu 104 locuri

Căi de acces.CFR Predeal sau autobuze, telescaun și potecă (15 min.): din Predeal potecă marcaj triunghi albastru (2 h.)

Excursii: cabanele Susai, clăbucet-Sosire-Plecare.

În Munții Bucegi avem următoarele cabane:

Cabana Cerbul: situată la 900 m. și dispune de 7 locuri în căsuțe, apă curentă, electricitate,restaurant cu 68 locuri.

Căi de acces. CFR Predeal sau autobuze,DN 73A 10 km.

Excursii: la cabanele Trei Brazi, Poiana Secuilor, Cheia-Rîșnov.

Cabana Mălăiești este situatăla o altitudine de 1720 m. ,este neclasificată și dispune de 51 locuri în camere cu 2,3,8,paturi și paturi comune ; apă la izvor și grup sanitar în exterior, încălzire cu lemne,iluminat cu lămpi de petrol, restaurant cu 120 locuri, terenuri de schi, alpinism.

Căi de acces:CFR sau autobuze Rîșnov, Bușteni sau Predeal, de la cabana Omul potecă marcaj bandă albastră (2 h., numai vara); din Predeal potecă cu marcaj triunghi roșu apoi bandă albastră și cruce albastră (6-7 h.): din Rîșnov drum auto

modernizat (12 km.) și potecă bandă albastră (5 h.) ;de la cabana poiana Izvoarelor potecă marcaj bandă și cruce albastră (5 h. numai vara)

Excursii: la cabana Omul, lacul Țigănești (2050 m.), stațiunea Pîrîul Rece, Predeal.

2.2.2 Rețeaua unităților de alimentație publică

Spre deosebire de cazare, care este destinată în exclusivitate turiștilor baza tehnico-materială din alimentația publică este utilizată și de populația rezidentă. Din această cauză, unele unități de alimentație publică au “circuit închis”, servindu-I numai pe turiști, în timp ce altele se adresează tuturor consumatorilor.

Unitățile de alimentație publică , alături de cele de cazare și de agrement , fac parte din serviciile oferite turiștilorși în general acestea corespund ca grad de confort categoriei unităților de cazare.Rețeaua de alimentație publică din zona montană cuprinde unități de diverse profiluri: restaurante, bufete, cofetării și patiserii, chioșcuri,, precum și restaurante cu specific (vânătoresc, lacto-vegetarian), unități destinate turiștilor automobiliști (restoroute, fast food).

2.2.3 Rețeaua de agrement-divertisment

Alături de cazare și masă, a locul de petrecere a timpului liber, turistul are nevoie de distracție, de divertisment pentru a avea un sejur cât mai plăcut. În centrul atenției prestatorilor de servicii turistice stau agrementul și animația- componente importante ale ofertei turistice, deoarece se consideră că acestea au un rol esențial în mărirea forței de atracție a unei localități , stațiuni sau zone turistice, în diferențierea unui produs față de altul, în creșterea competitivității , în conturarea așa numitei “mărci” a produsului turistic. Agrementul, care include totalitatea posibilităților și dotărilor menite să asigure cele mai variate gusturi în materie de distracție ale turiștilor, constituie sarea și piperul activității dintr-o stațiune, zonă turistică. De altfel, serviciile oferite de baza de agrement sunt principalul furnizor pentru creșterea

încasărilor medii pe zi/turist, indicator de mare însemnătate în aprecierea activității turistice.

De cele mai multe ori atenția organizatorilor de turism se îndreaptă spre valorificarea superioară a calităților cadrului natural-lacuri, păduri, diverse forme de relief, stratul de zăpadă care oferă materia primă necesară diversificării agrementului.

În stațiunile montane- profilate și dotate pentru a primi turiștii tot timpului anului- sunt create pentru sezonul de iarnă , diferite piste de schi, școli de schi, patinoare naturale și artificiale, piste de bob și săniuțe, piscine, manej pentru

echitație, iar pentru sezonul de vară piscine în aer liber, terenuri de volei, tenis și golf, cursuri de alpinism, terenuri de echitație.

Pentru a exemplifica vom prezenta în continuare câteva dintre dotările sportive ale stațiunilor climaterice Poiana Brașov și Predeal, amenajate pentru practicarea sportului alb-schiul.

Pârtiile de schi din Poiana Brașov și Masivul Postăvaru

Pârtiile de schi din Predeal și împrejurimi

2.2.4 Rețeaua de tratament

Muntele reprezintă după cum știm, un aspect, din ceea ce se cunoaște în mod obișnuit sub denumirea de climă, în timp ce aceasta reprezintă la rândul ei mediul extern activ în care se desfășoară viața în multitudinea ei de forme și ipostaze.

Din punct de vedere medical, terapeutic, climatul alpin și subalpin este unclimat specific, excitant, care solicită organismul, provocând reacții bine determinate de apărare și adaptare.

Sub raportul altitudinii, climatul subalpin se situează în linii mari între limitele aproximative de 500-100 m. altitudine, dar și între aceste limite există diferențieri bine precizate, condiționate de orienterea terenului, de vegetație, de circulația aerului, a curenților. În climatul subalpin presiunea atmosferică, gradul de umiditate relativă, ca și temperatura, scad proporțional cu înălțimea, în timp ce viteza vânturilor , radiația luminoasă și implicit cea reprezentată de ultraviolete, cresc proporțional cu înălțimea.

Principalele caracteristici ale climatului alpin sunt situarea sa între limitele

1000 -2000 m. , presiunea atmosferică redusă, deasemenea, tot scăzută este cea parțială a oxigenului , ca și temperatură și umiditatea . Acest climat se caracterizează și printr-o ionizare intensă , o deosebită puritate a aerului și prin lipsa de microbi .

Indicațiile curei montane le stabilește medicul, iar aceste indicații sunt în funcție de altitudine . Astfel, cura de altitudine josă, respectiv cea care ține de climatul subalpin

( Sinaia , Bușteni, Predeal, Brașov, Poiana Brașov ), este prin definiție recomandată celor sănătoși, de toate vârstele contribuind la odihnă activă a organismuli și la revigorarea sa .

Beneficiează de cură montanăla altitudine joasă, în afară de oamenii sănătoși și bolnavii suferind de următoarele boli :

tuberculoză pulmonară

hipertensiune arterială

ulcer

anemii ușoare

astm bronșic

tuse convulsivă

convalescență după diferite boli și în special după bolile infecto – contagioase

Cura montană de altitudine mică, respectiv aceea pe care o întâlnim între 1200 – 1800 m.,

proprie unor locuri sau localități ca Păltiniș, Clăbucet, Diham, Lacul Roșu, prezintă următoarele indicații :

sensibilitatea la infecția tuberculoasă

astm bronșic

obezitate

nevroze

rahitism

convalescența ce urmează diferitelor boli pulmonare și în special pneumoniilor și bronhopneumoniiilor

creșterea capacității de efort în perimetrul sportivilor sănătoși care însă sunt subponderali.

Cura de altitudine medie ( 1800 – 2400 m. ), proprie cabanelor din Bucegi, Făgăraș sau Piatra Craiului este indicată în :

creșterea capacității de efort la sportivii de performanță

obezitatea fără componentă endocrină

anemiile primare

hipotiroidism

scăderea reactivității organismului după diverse îmbolnăviri

CAPITOLUL III

STRATEGII DE MARKETING PENTRU TURISMUL MONTAN

Marketingul pune la dispoziția specialiștilor din domeniul turismului și al serviciilor o serie de strategii menite să ducă la producerea unei oferte turistice cât mai competitive din punct de vedere al prețului ,calității și satisfacției pe care o oferă turiștilor consumul produsului turistic.

Marketingul în turism presupune cunoașterea realistă și documentată a exigențelor și tendințelor evolutive ale pieței și,pe baza lor,orientarea ofertei de produse turistice în concordanță cu dimensiunile și structura cererii, stabilirea unei strategii de prețuri și tarife, a unei strategii de distribuție etc. , utilizarea unor instrumente eficace de promovare a produsului turistic, estimarea posibilităților de vânzare în funcție de sezonalitate.Din păcate, în turismul românesc, de abia acum se încearcă aplicarea acestor pârghii ale economiei de piață, care pot duce în viitor la o mai bună eficiență a activității turistice, la creșterea numărului de turiști și a încasărilor realizate din activitatea turistică

Particularitățile marketingului în turism se referă în special la caracteristicile produsului turistic:

-complexitatea produsului turistic

-intangibilitatea produsului turistic și multitudinea interpretărilor subiective determinate de funcțiile și motivațiile prin care turiștii se raportează la produse sau servicii aparent identice

-incertitudinea prețului complex

-importanța socială pentru individ

-varietatea și eterogenitatea tipologică a caracteristicilor serviciilor care compun produsul turistic

-imposibilitatea gradualizării în ordinea importanței de către turist

-importanța relevantă a prestațiilor personalului în cadrul serviciilor efectuate

Toate aceste caracteristici (ale produsului, serviciilor) determină conținutul acțiunilor de marketing pe care întreprinderile turistice le pot iniția atât în domeniul strategiilor de produs cât și în acela al strategiilor promoționale.

Cele 4 streategii de marketing, de produs, de preț, de distribuție și de promovare sunt aplicabile și în domeniul turismului montan.

3.1 STRATEGIA DE PRODUS are la bază trei criterii cunoscute :

calitatea

gradul de noutate

gradul de diversitate

Strategia calității

Elementul principal îl reprezintă poziția dominantă deținută de aceasta în raport cu celelalte, strategie susținută de faptul că în cadrul strategiilor profitului, calitatea serviciilor turistice este un element cheie. Îmbunătățirea calității acestora este greu de realizat, acest fapt presupunând ca prestatorul să -și îndeplinească promisiunea și să presteze la nivel superior produsul turistic.

Important pentru realizarea unei calități superioare unui produs turistic este proiectarea lui ca un sistem unitar, deoarece acesta nu poate fi prestat la o calitate satisfăcătoare dacă elementele ce îl compun nu sunt realizate , fiecare în parte la același nivel . O problemă importantă este câștigarea și menținerea încredrii atât a consumatorului de servicii turistice, cât și a personalului implicat în prestarea acestor servicii.

Strategia înnoirii serviciului

Consumatorul de servicii turistice acceptă mai greu inovațiile în sectorul serviciilor decât în cel al bunurilor materiale , deoarece , în majoritatea cazurilor un serviciu turistic nou implică modificări ale obiceiurilor. Noile servicii sunt riscante atât pentru consumator, cât și pentru prestator, cu cât gradul de inovație este mai mare, cu atât mai mari sunt și riscurile asumate prin cheltuielile făcute .

Firmele prestatoare de servicii turistice trebuie să ofere conumatorilor un motiv puternic pentru ai convinge să încerce un serviciu nou . La introducerea unui nou serviciu trebuie avută în vedere măsura în care acesta oferă consumatorilor suficiente satisfacții pentru a-și schimba obiceiurile de consum .

Strategia diversificării serviciilor existente

Aceasta se poate aplica concomitent cu îmbunătățirea serviciului de bază , fie extinzând serviciile suplimentare. Pentru a identifica posibilitățile de extindere a serviciilor suplimentare este foarte utilă o cercetare de piață în rândul consumatorilor de servicii turistice , pentru a afla trebuințele și dorințele acestora de diversificare .

3.2 Strategia de distribuție

În formarea acestora sunt considerate trei criterii :

gama serviciilor prestate

lungimea canalului de distribuție

structura cererii

3.2.1 Strategia de distribuție prin care un singur serviciu unitar este livrat printr-un singur intermediar unui singur segment de consumatori.

3.2.2 Strategia de distribuție a aceluiași serviciu prin mai mulți intermediari, aceluiași segment de consumator

Această strategie este vulnerabilă deoarece unii intermediari se pot dovedi ineficienți.

Distribuția aceluiași produs prin diferite canale de distribuție diferitelor segmente de consumatori.

3.2.4Strategia de distribuție a diferitelor servicii, prin diferite canale de distribuție pentru aceleași segmente de consumator

3.3 STRATEGIA DE PREȚ

Formularea strategiilor de preț pornește de la următoarele obiective:

obținerea unui profit cât mai mare

utilizarea la maxim a capacității de cazare

atragerea unui număr t mai mare de turiști

În funcție de aceste obiective putem avea următoarele strategii de preț:

strategia prețurilor orientate după costuri

strategia prețurilor în funcție de cerere

strategia prețurilor în funcție de concurență

3.3.1 Strategia prețurilor orientate după costuri

Are la bază maximizarea profitului, pentru a acoperi integral cheltuielile și a obține un profit cât mai mare. Având în vedere situația actuală a turismului montan această strategie nu este de recomandabilă a fi aplicată, cel puțin până în momentul în care prețurile ridicate nu vor reflecta o calitate pe măsura lor.

În cazul serviciilor este destul de dificil de a se stabili atât costurile fixe cât și cele variabile, ceea ce face dificilă precizarea prețului.În aceste condiții este foarte importantă o decizie realistă în privința costurilor pentru a asigura solvabilitatea financiară a prestatorului de servicii:

-e necesară determinarea cu exactitate a costurilor pe baza cărora să fie stabilit nivelul minim al prețurilor

-trebuie previzionată reacția consumatorilor la diferite niveluri ale prețurilor

Pentru acoperirea costurilor este necesară o anticipare cât mai realistă a volumului vânzărilor corespunzător diferitelor niveluri ale prețului. Fundamentarea deciziei de preț necesită și definirea unității de serviciu consumat pe baza:

-efectuării unei anumite prestații

-asigurarea accesului la prestarea unui serviciu

-timpul afectat prestării unui serviciu

Unele servicii sunt realizate prin consumul unor resurse materiale care sunt luate în calculul costurilor. Cele mai multe firme prestează mai multe servicii, oferindu-le sub forma unui “pachet”, în aceste cazuri punându-se problema evidențierii separate a prețului serviciilor grupate sau prezentate ca unpreț total fix. Un preț total ar fi preferabil unuia amănunțit,dar consumatorii vor să știe pentru ce plătesc, vrând să cunoascâ fiecare element al serviciului prestat, fiind preferată o evidențiere amănunțită a costurilor.

3.3.2 Strategia orientării în funcție de cerere

Este bazată pe dorința prestatorilor de a corela cererea cu oferta, astfel încât săse asigure utilizarea la maximu a capacităților de producție în orice moment. Unele firme

prestatoare se opun unei astfel de strategii, deoarece considerăcă reducereaprețurilor

(care se poate aplica atunci când cererea stagnează) , chiar și pentru o perioadă de timp, poate fi asociată cu scăderea calitățiiserviciilor.

3.3.3 Strategia orientării prețului în funcție de concurență

Această strategie este aleasă în condițiile în care prestatorul de servicii turistice își fixează ca obiectiv atragerea unui număr cât mai mare de consumatori.

Caracteristicile serviciilor și variabilitatea lor fac extrem de dificilă comparabilitatea și stabilirea prețului.

O astfel de strategie presupune ca firma să-și alinieze prețurile cu ale concurenței , practicând prețuri asemănătoare în catul serviciilor asemănătoare și diferențiindu-le în mod corespunzător în cazul serviciilor diferite.

O componentă a strategiilor de marketing ,a cărei importanță este recunoscută de toți specialiștii din domeniu,o reprezintă mijloacele promoționale.

Promovarea joacă un rol de prim rang în turism,deci în toate formele de manifestare a acestuia, întrucât produsul turistic nu poate fi prezentat clienților sub forma unui eșantion de marfă, nu poate fi stocat în timp, fiind necesară comercializarea pe măsura oferirii lui.

Mijloacele promoționale utilizate în toate sectoarele vieții economice ce pot fi aplicate și în turism, deci și în promovarea turismului montan sunt publicitatea, relațiile publice și promovarea vânzărilor.

Publicitatea

Pentru ca o campanie publicitară să fie eficientă firma trstatoare de servicii turistice nu trebuie să promită decât ceea ce poate oferi. Dacă pomisiunile făcute în anunțul publicitar nu sunt îndeplinite, diferența dintre realitate și așteptări se adâncește, iar consumatorul percepe negativ experimentarea serviciului turistic oferit.

Publicitatea e indicat să se facă permanent având în vedere faptul că activitatea turistică e susținută de o serie de servicii ,care datorită caracterului intangibil,

invizibil, schimbând mesajul în funcție de obiectivul acțiunii și păstrând anumite simboluri. Publicitatea în cazul serviciilor turistice realizează asocierea acestora cu elemente tangibile , reducând astfel natura lor abstractă.

Elementul esențial în domeniul publicității turistice il reprezintă broșura

Broșura turistică este un material de prezentare editat într-un număr mare de exemplare difuzat prin rețeaua de sucursale și agenții de voiaj. Principalele argumente comerciale ale broșurii turistice sunt fotografiile color, calitatea grafică și așezarea în pagină a imaginilor,care au drept scop formarea ,din partea consumatorilor, a unei imagini cât mai realiste și mai favorabile asupra produsului turistic oferit spre vânzare.

Trebuie însă precizat că tipărirea acestora presupune mijloace financiare mari, care trebuie recuperate prin vânzarea produselor.Broșura turistică are avantajul comercial foarte concret pentru vânzarea unui produs turistic ,care reprezintă de fapt un conglomerat de servicii, imagine ce se consumă într-un viitor de obicei îndepărtat.

Informatica , prin noua descoperire și anume INTERNETUL, pune la dispoziția întreprinderilor de turism din Brașov și din toată lumea,un mijloc și mai rapid și mai eficient de publicitate și anume realizarea unor pagini pe Internet care să prezine oferta turistică din județul Brașov.Cu ajutorul internetului crește considerabil numărul celor ce iau contact cu această ofertă și totodată pot scădea costurile alocate pentru publicitatea turistică.

Promovarea vânzărilor este o formă de comunicare ce are la bază o serie de stimulente: reduceri tarifare, concursuri promoționale, cadouri , broșuri.

Ea vizează, de regulă, încurajarea încercării unui nou serviciu, sporirea încrederii în acesta, impulsionarea vânzării serviciilor deja existente, comunicarea unor îmbunătățiri aduse serviciului, stimularea sau încurajarea cererii pentru anumite perioade.

Ca forme specifice promovării se detașează cele privind:

-reducera tarifelor – diminuează riscul cumpărării unui serviciu nou, poate corela cererea cu oferta.

-încercările gratuite- oferă consumatorului șansa cunoașterii unui serviciu fără să-l plătească.

Relațiile publice își propun să creeze climatul de înțelegere dintre organuzația turistică și clientela sa.

Relațiile publice clădesc imaginea organizației turisice, furnizând date și informații care subliniază reputația acesteia, garanția calității serviciilor furnizate de aceasta, a corectitudinii prețurilor practicate. O asemenea imagine se întemeiază pe fapte ,pe realități.

În aplicarea acestor strategii este foarte utilă activitatea de cercetare a pieței, cu ajutorul căreia se pot cunoaște nevoile , dorințele și așteptările turiștilor, precum și modul în care oferta corespunde cu cererea.

În țara noastră, activitatea turistică montană se desfășoară după vechile reguli, neluând în considerare noile elemente de natură economică și socială, care au adus schimbări în sensul creșterii exigențelor turiștilor, în necesitatea oferirii unor servicii din ce în ce mai diversificate.

De aceea, unul din lucrurile prioritare în domeniul turismului montan este cunoașterea noilor orientări în atitudinile consumatorilor , cunoașterea noilor schimbări ce au apărut în trebuințele acestora, lucru fundamental pentru conceperea ofertei turistice.

Activitatea de cercetare a pieței presupune un studiu de piață ce are drept scop analizarea și cunoașterea elementelor cheie , relevamînte pentru activitatea turistică.

Ținând seama de specificitatea fiecărui aranjament turistic, studiile de piață trebuie să se adapteze la orientările proprii fiecărui proiect.Metodologia utilizată se referă la cercetarea caracteristicilor cererii și ofertei, mediului de piață.

Studiul pieței are drept scop să testeze diferite ipoteze pentru a le selecționa pe cele mai realiste. Anchetele sunt efectuate pe baza sondajelor pe eșanioane din populația studiată. Informațiile de ordin calitativ și cantitativ pe care le furnizează aceste anchate privesc motivațiile , preferințele, atitudinii consumatorilor de produse turistice asupre diferitelor probleme pe care le presupune achiziția și consumul unui produs turistic.

Pentru stabilirea modalităților de acțiune având drept scop dezvoltarea activității turistice este necesară elaborarea unor planuri de acțiune cu obiective clare și precise, având ca bază de pornire rezultatele cercetărilor de piață întreprinse,

Elaborarea planurilor de acțiune pentru dezvoltarea turismului se bazează pe o largă cooperare între ecologi, organizatori de turism și populația locală.În general , acestea cuprind următoarele:

-stabilirea clară a scopurilor de protecție, acorduri privind scopurile dezvoltării durabile a turismului cu alți parteneri

-inventarierea resurselor naturale și culturale ce pot fi utilizate ca potențial turistic, analizând informațiile obținute (aceasta este o problemă de maximă urgență în turismul montan românesc având în vedere faptul că o srie de resurse naturale și culturale s-au degradat datorită exploatării neraționale,că au fost descoperite altele noi)

-aprecierea capacității de susținere a diferitelor zone la nivelul standardelor de mediu și care să fie menținute în timp și mediu

-urmărirea și analiza pieței turistice și a nevoilor turistice

-acordarea de consultanță în activitatea turistică în domeniul protecției mediului natural și a unei exploatări mai raționale a acestuia

-propunerile de lansare a unor noi produse turistice care să includă și turismul educațional, pe diverse probleme: științifice, culturale, mediu înconjurător.

-nevoia unui management specific

-politica de dezvoltare a căilor de transport

-expunerea completă a strategiei de promoționale și de comunicare pentru promovarea ideii de zonă protejată în managementul noilor produse

-stabilirea programelor de monitorizare a tuturor zonelor protejate

Realizarea acestor planuri au drept scop atingerea unor obiective sociale, culturale ,ecologice, economice pentru dezvoltarea turismului , deci și a turismului montan.

Obiective de ordin economic

-sporirea rolului turismului în realizarea unei economii competitive

-stimularea inițiativei particulare prin acordarea unor facilități financiare agenților economici, care ,până în prezent,este prezentă într-o proporție foarte mică datorită mijloacelor financiare mari pe care le necesită o activitate turistică eficientă

-dezvoltarea proprietății private și destrămarea structurilor de tip monopolist

Obiective de ordin social

-asigurarea accesului la turism a celor mai largi categorii de populație

-dezvoltarea turismului pentru categoriile defavorizate ale populației și pentru tineret

-educarea populației pentru practicarea turismului

-orientarea programelor turistice în funcție de cerere

-asigurarea de condiții de practicare a turismului accesibile categoriilor de populație cu venituri diferențiate

Obiective culturale

-punerea în valoare pe scară largă a patrimoniului cultural și natural al țării

-popularizarea, pe diferite căi, a valorilor culturale și naturale autohtone

-dezvoltarea turismului sportiv și de agrement

Obiective de natură ecologică:

-protejarea și conservarea mediului înconjurător, inclusiv a resurselor turistice

-prevenirea degradării resurselor turistice

-sporirea activității componentelor valoroase ale mediului înconjurător sub aspect turistic

-educarea populației în spiritul protejării mediului înconjurător și prevenirea degradării acestuia

Turiștii dn România trebuie să se ralieze comportamentului turiștilor din țările dezvoltate care sunt sensibilizați față de valorile naturale și culturale, au preferințe

individualizate, nu agreează gruparea de “turmă”, producția de serie. De asemenea, ei nu ami sunt dispuși să plătească sume disproporționate față de ceeea ce li se oferă ca valoare a consumului, (politică caracterizantă în prestațiile turistice de la noi), nu mai pot fi influențați prin mesaje publicitare naďve.

Este cunoscut că agrementul este o sursă importantă de diversificare a serviciilor turistice, necesitate ce este prezentă și în cazul turismului montan..

Agrementul este un sector cu pondere importantă în turism, acesta poate să-și mărească contribuția prin utilizarea corespunzătoare a bazelor de agrement, diversificarea mijloacelor de agrement, crearea unor programe atractive, diversificarea excursiilor prin atragerea în circuitul turistic a unor locuri pitorești, dezvoltarea în limitele permise de patrimoniul piscicol și cinegetic a acțiunilor de vânătoare pentru români și străini.

Preocupările pentru realizarea ideii de odihnă activă-caracteristica esențială a vacanțelor în societatea contemporană-trebuie avute în vedere atunci când se pune problema dezvoltării turismului montan și nu numai,deoarece acest fapt stimulează eforturile de dezvoltare a acelor servicii care să contribuie la satisfacerea nevoilor fizice și psihice ale turistului.Nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că agrementul constituie un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor, de aceea

strategiile pe care le vor concepe organizatorii de activități turistice trebuie să aibă în vedere și această componentă de bază a serviciului turistic.În conceperea acestor strategii trebuie ținut cont de funcțiile particularizate în raport cu nevoile turistului și anume:

-agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor

-dezvoltarea agrementului răspunde exigențelor de creștere a atractivității stațiunilor turistice

-stimulează circulația turistică , fiind o sursă importantă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității

-transformare sa în motivație turistică propriu-zisă ,conducând la apariția unor noi tipuri de vacanțe: de schi,alpinism,tenis,hipism,vânătoare.

Turiștii străini veniți pentru practicarea sporturilor de iarnă în general tineri și persoane până în 50 ani, realizează deja prin sciat folosirea în mod plăcut a sejurului într-o stațiune. Ca urmare în cadrul activităților de divertisment locul principal îl

ocupă programele de seară din diversele unități de alimentație publică (cu program de animație) și activități culturale desfășurate în stațiune sau în centrele urbane din apropierea stațiunii.

Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se țină seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbește de o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o planificare de ansamblu și pe termen lung a raporturilor om-natură.

După definitivarea fazelor preliminare ale cercetării condițiilor de dezvoltare a turismului în cadrul unui teritoriu, cercetare efectuată cu ajutorul tehnicilor de marketing, se adoptă concepția generală de dezvoltare a turismului

În problema localizării turistice în cadrul unei regiuni, intervin o serie de factori cu determinări obiective sau subiective, cum ar fi :

-distanțele și costurile de transport

-veniturile turiștilor

-mărimea populație din cele mai apropiate bazine de cerere

-numărul total de vizitatori

-costurile de producție

-mijloacele de transport cu posibilități de acces

-structura pe vârstă a turiștilor

-influența concurenței

-eficiența promovării și acțiunilor de marketing

-calitatea serviciilor

-condițiile social-economice

-imaginea națională

-mobilitatea motivărilor turistice

O metodă utilizată în practica amenajării turistice pornește de la descompunerea teritoriului în elemente ce ar putea servi ca rezervă de materie primă turistică. O posibilă descompunere a teritoriului cuprinde:

frumusețea naturală a peisajului

configurația geografică a peisajului

condiții meteorologice

patrimoniu cultural și istoric

valoarea terapeutică a ambianței naturale

flora și fauna

De asemenea un alt element de care trebuie să se țină cont în amenajarea turistică a teritoriului este capacitatea optimă de primire a teritoriului care se calculează conform formulei:

Cp= (S*K0)/N

unde : Cp – capacitatea de primire

suprafața teritoriului

N – suprafața normată pentru efectuarea unui consum turistic de către o persoană

K0 – coieficient cu valoare între 0,5-1 în funcție de particularitățile geologice și de specificul economic al regiunii.

Determinarea acestei capacități exprimă determinarea numărului maxim de turiști care pot fi primiți de un teritoriu fără a prejudicia mediul ambiant.

4.1 Factorii care influențează cererea pentru turismul montan

Cel mai important factor care influențează cererea turistică pentru zona montană este oferta turistică și caracteristicile ei.

4.1.1 Oferta turistică este reprezentată de capacitatea economică și tehnico-organizatorică a rețelei prestatoare de servicii turistice și cuprinde:

patrimoniul turistic al zonei (resurse naturale și antropice)

baza tehnico-materială

serviciile prestate turiștilor și bunurile oferite acestora

forța de muncă

Oferta turistică influențează cererea prin :

dependența de condițiile naturale (vreme, durata de strălucire a soarelui, suprafața pârtiei de schi, perioada de persistență a zăpezii)

imposibilitatea deplasării, deci este necesară mobilitatea cererii turistice

diversitatea ofertei turistice

dependența de echipamentele turistice, de numărul și calificarea lucrătorilor din turism

inadaptabilitatea sau adaptabilitatea relativă a ofertei la variațiile cererii

participarea unui număr mare de prestatori care au profile diferite, moduri de organizare a activității foarte diferite.

Caracteristice pentru zona montană sunt următoarele două tipuri de relație cerere-ofertă:

Cerere concentrată și ofertă dispersată: se referă la faptul că cererea provine dintr-un mare centru urban (cum ar fi București), iar oferta este extinsă din punct de vedere geografic.

Cerere dispersată și ofertă dispersată: este tipul caracteristic de relație cerere-ofertă pentru zona montană și se aplică atât pentru stațiunile turistice montane cât și pentru amatorii de turism montan.

Una dintre legile nescrise ale muntelui, dar de o mare importanță, cere celui care înfruntă înălțimile-ca drumeț, schior, alpinist, speolog, geolog, vânător sau simplu turist- să fie echipat de munte în funcție de sezonul în care își planifică excursia deoarece pe înălțimile alpine vremea este imprevizibilă și schimbătoare.

Iată deci că, problema echipamentului pentru turismul montan și pentru toate sporturile practicate la munte are o imporatanță deosebită pentru apărarea sănătății oamenilor și aceasta cu atât mai mult cu cât statistica pe mai mulți ani a Salvamontului, care clasifică accidentele turiștilor în funcție de cauzele care le-au provocat, spune că:”din pricina echipării necorespunzătoare, în funcție de sezonul în care se face excursia, ori a echipamentului ce nu este adecvat altitudinii la care se urcă ori a dificultății traseului pe care se merge, se înregistrează o treime din numărul total de accidente din Carpații Românești.”

Se constată la ora actuală o ruptură între cerințele celor care urcă pe munte și ceea ce oferă comerțul, industria ușoară, producătorii de articole pentru turism, alpinism și alte sporturi montane. Practic în orșul Brașov ci celelalte orașe din județ care constituie puncte de plecare în practicarea turismului montan, nu există magazine strict specializate care să ofere turiștilor echipamentele necesare ascensiunii montane.

O primă categorie de mărfuri destinate drumeției montane, orientării turistice, alpinismului, deltaplanorismului, vânătorii, speologiei, schiului și care sunt foarte necesare celor ce practică aceste sporturi sunt: pelerine de ploaie, suprapantaloni de ploaie, mănuși, porthărți etanș, care să se poată agăța de gât, parazăpezi pentru bocanci di fâș sau tercot impregnat, pantalonii de tip alpin din stofă groasă pentru iarnă și tercot pentru vară, bidoane de apă, primusuri, saci de dormit, colțari, piolete, cordelină și coardă de alpinism, pitoane, ciocane pentru pitoane, veste și centuri de alpinism. Acestea sunt doar o mică parte din articolele necesare celor ce bat munții.

La acestea se adaugă și o altă categorie de articole de turism, care din păcate, sunt prost concepute și confecționate.

Tot legat de echipamentul pentru turismul montan este foarte important să se ceeze materiele speciale pentru confecționarea îmbrăcămintei și a altor elemente de protecție pentru cei care urcă pe munte.

Iată cum, această problemă care privește cererea, producția și vânzarea unei game largi de echipament pentru sporturile muntelui, de calitate superioară diversificate,moderne, fiabile se constituie ca un factor de mare influență în ceea ce privește circulația turistică din zona montană a județului Brașov.

4.1.2 O mare influență asupra cererii o au o serie de factori periodici, care provoacă oscilații marcate prin intensificarea sau scăderea fenomenului turistic în anumite perioade. Acești factori sunt:

a. sezonalitatea: în domeniul turistic ea are un caracter foarte pronunțat. Ea se datorează dependenței circulației turistice de condițiile naturale precum și caracterului rigid și nestocabil al ofertei.

Efectele nefavorabile ale sezonalității în perioada de maximă concentrație se datorează faptului că oferta insuficientă determină o cerere nesatisfăcută. Are loc o suprasolicitare a spațiilor de cazare, masă, transport, agrement.

Calitatea prestației în aceste condiții este mai scăzută iar uzura echipamentelor este accentuată. Personalul care lucreză în turism fiind suprasolicitat devine irascibil.

În perioada de extrasezon efectele nefavorabile ale sezonalității se manifestă prin faptul că forța de muncă disponibilizată din turism presează asupra celorlalte sectoare ale economiei.

Cauzele sezonalității turistice sunt:

Cauzele economico-organizatorice:

regimurile de acordare a concediilor

creșterea timpului liber

inerție menajelor

Cauzele extraeconomice (naturale):

concentrarea ofertei turistice

Atenuarea sezonalității se poate face prin:

prelungirea sezonului turistic prin:

diversificarea ofertei

diminuarea importanței condițiilor naturale

diversificarea activităților de divertisment

măsuri de natură financiară:

facilități acordate turiștilor pentru departajarea perioadelor de sezon și extrasezon

reducerea tarifelor pentru anumite categorii de vârste

măsuri promoționale

Concentrarea în spațiu se datorează distribuției inegale a ofertei turistice, dar și manifestării diferite a cererii turistice pentru anumite destinații

Alți factori care influențează cererea turistică sunt:

Factorii demografici: influențează cererea turistică atât prin sporul populației cât și prin structura acesteia pe vârste și pe categorii socio-profesionale.

Segmentele cele mai receptive la fenomenele turistice sunt tinerii și populația de vârsta a treia. Tinerii datorită timpului disponibil și a unei pronunțate dorințe de cunoaștere, instruire, distracție, iar populația de vârsta a treia datorită disponibilităților bănești, a timpului liber și a unor facilități acordate pensionarilor precum și datorită unei nevoi suplimentare de refacere a sănătății.

Totuși, segmentul cel mai recptiv la fenomenul turistic montan rămâne tineretul și mai ales tineretul din mediul urban înclinat spre evadarea din acest mediu.

Factorii tehnici: influențează turismul prin performanțele tehnice ale mijloacelor de transport precum și prin progresul tehnic perceput atât la nivelul unităților de cazare prin sistemul de rezervare informatizată a locurilor cât și la nivelul unităților de alimentație publică.

Acești factori au o influență secundară nefiind percepuți în mod direct de către turiști.

Factorii sociali:

timpul liber

urbanizarea

moda

Factorii psiho-sociali: dorința individului de a se integra în anumite grupuri, de a se distinge într-o anumită colectivitate.

Factorii organizatorici: influențează destinațiile spre care se îndreaptă turiștii. Ei se referă la înțelegerile sau acordurile guvernamentale referitoare la turism:

regimul concediilor și al vacanțelor

formalitățile de frontieră

regimul de acordare a vizelor

Factorii politici: se referă la climatul politic existent.

Factorii conjuncturali: cutremure, catastrofe naturale, intemperii.

4.3 Posibilități de extindere a bazei tehnico-materiale

După cum am văzut în capitolul anterior, când am făcut o prezentare succintă a câtorva cabane din județul Brașov, dotarea tehnico-materială a acestora este sub nivelul exigențelor cerute de practicarea unui turism la un nivel calitativ cât mai înalt.

Multe dintre ele nu au apă curentă, electricitate, în schimb au camere cu multe paturi, încălzire cu lemne, apă de la izvor, iluminat cu lămpi de petrol, grup sanitar în exterior și alte asemenea “facilități”.

În aceste condiții trebuie să spunem că nu i se poate asigura nici turistului o stare de confort, de intimitate, de mulțumire, nici cabanierului nu i se ușurează munca.

Desigur că dotarea tehnico-materială a unei cabane, depinde în primul rând de zona în care ste situată aceasta, ușurința accesului până la ea, știut fiind că unele materiale de construcții trebuie transportate cu elicopterul, cu măgari, cu cai etc. Apoi, mai depinde de factorii naturali specifici zonei; dacă o cabană este situată lângă o cascadă se poate valorifica energia produsă de căderea de apă și deci se poate asigura iluminatul.

Dacă zona este secetosă (mai ales la altitudi mari sau în zona de creastă), apa fie trebuie adusă de la distanțe mari, vara, fie trebuie procurată prin topirea zăpezii iarna, ceea ce îngreunează buna desfășurare a activității de deservire a turiștilor.

În concluzie extinderea bazei tehnico-materiale a turismului montan este o activitate foarte costisitoare din punct de vedere financiar și mult timp.

Voi prezenta în continuare conținutul bazei tehnico-materiale a cabanelor și criteriile de clasificare a lor.

09.11.2025

Lenjeria se va schimba astfel:

pentru categoria I : lenjeria la 3 zile

prosoapele la 2 zile

pentru categoria II : lenjeria la 5 zile

prosoapele la 2 zile

pentru categoria III : lenjeria la 7 zile

prosoapele la 3 zile

Pe lîngă îmbunătățirea condițiilor de cazare și masă, trebuie să se ajungă la o valorificare superioară a condițiilor naturale care permit dezvolștarea unor activități de agrement -divertisment. Aceasta ar presupune:

amenajarea unor pârtii de schi

amenajarea unor instalații de transport pe cablu

amenajarea unor pârtii de săniuș și a unor patinoare.

4.4 Diversificarea formelor de turism

În ultimii ani tot mai mulți oameni ce lucrează în sfera turismului încep să recunoască o realitate: turismul nu este o simplă activitate comercială ci se constituie ca un fenomen social foarte complex care afectează pe lângă latura economică și pe cea educativă, culturală, psihologică, politică.

Turistul de azi nu este doar un om care se vehiculează dintr-o așezare în altele, el vrea ca prin călătorie să se cultive, să învețe mereu ceva, să cunoască nu numai locuri noi, ci și istoria și prezentul lor, oameni și obiceiuri.

Dacă vine într-o stațiune montană, turistul frecventează spectacole de teatru și film, ia parte la excursii, activități de agrement, vizitează expoziții de artă, se interezează de tot ceea ce-i îmbogățește spiritul și experiența personală.

Dacă un turist urcă pe munte, mai întâi citește despre zona ce o va străbate, consultă ghiduri, hărți sau fel de fel de lucrări ce-l vor informa despre drumul ce îl va parcurge și locurile pe care le va străbate.

Un excelent act de educație și cultură îl reprezintă expedițiile în care elevii străbat munți și orașe, fac studii de istorie, folclor, geografie, ecologie.

Iată de ce psihologi, pedagogi, ziariști sau scriitori consideră că omul care călătorește este supus unui trio specific: turism-educație-cultură.

Este îmbucurător să auzi vorbind de o educație prin turism, de o conștiință turistică pe care omul modern trebuie să și-o construiască prin călătorie și cunoaștere și care trebuie să se manifeste prin comportare civilizată, respect pentru oamenii din jur și pentru natura al cărui oaspete este.

Nu putem vorbi despre formele de turism fără a aminti multitudinea de cercuri și cluburi de turism montan care sunt de multă vreme forme organizate ale turismului de masă și care pot contribui cu o mai mare eficiență la educarea turistică a populației, mai ales a tinerei generații, la amplificarea mișcării turistice și diversificarea ei, la ocrotirea ecologică a muntelui și a pădurii, la marcarea și întreținerea traseelor turistice montane, la amenajarea lor cu locuri de popas-umbrare, bănci, refugii, captări de izvoare.

Astfel, cu sprijinul direct al cluburilor de turism s-ar putea constitui tabere și școli de inițiere în toate sporturile ce se pot practica pe munte, de inițiere în practica primului ajutor medical, de asimilare de către copii, adolescenți și chiar maturi a cunoștințelor de supraveghere în natură, a trăirii în condiții de tabără.

O altă propunere ar fi aceea de reluare a unui obicei și anume organizarea unei expediții pentru elevi între 10-14 ani, care să plece în vacanța mare în echipaje din timp alcătuite și antrenate pentru viața montană. În aceste condiții elevii vor merge pe jos cu ruxacul în spate, vor dormi în corturi,își vor pregăti singuri mâncarea șise vor autogospodării, cultivând spiritul de colectivitate, curajul, prietenia, alături de efectuarea unor studii și cercetări privind geografia, istoria, astronomia, protecția mediului.

Unul dintre sporturile de munte care “a prins” enorm în ultimii ani printre tineri este speologia sau speosportul, care este un sport al muntelui creat în premieră mondială la noi, în România, de către Prof. Dr. Marcian Bleahu și Emilian Cristea, primul maestru emerit al sportului în alpinismul românesc.

Speologia ar putea fi o “ mină de aur” pentru turismul românesc ținînd cont de faptul că peste 1/3 din peșterile Europei se află pe teritoriul țării noastre.

Concluzii

Restructurarea turismului montan din județul Brșov trebuie privită ca un proces pragmatic, apreciabil prin prisma efectelor pe care le are ca multiplicator și element de echilibru economic, ambasador cultural și tehnic, instrument de progres social și de promovare.

Restructurarea turismului presupune realizarea unui volum deosebit de însemnat de investiții, destinate cu prioritate consolidării și modernizării într-o primă etapă a structurilor turistice existente, construcției obiectivelor turistice de capacități mici și mijlocii, în zonele și localitățile cu potențial turistic nevalorificat la dimensiunile cererii turistice existente, îmbunătățirii dotărilor aferente activităților de agrement, dezvoltării infrastructurii turistice.

În momentul de față este cunoscută necesitatea investițiilor în baza tehnico-materială a turismului montan din județul Brașov și nu numai, știut fiind faptul că aceste investiții sunt dependente ca volum absolut de dimensiunea și calitatea resurselor naturale, fiind în raport direct cu acestea. Ca investiție specifică însă pe unitatea de echipament (loc cazare) ,efortul investițional este invers proporțional cu calitatea atracției turistice -a resurselor naturale.

Astfel, pentru îmbunătățirea ofertei turistice din zonă este necesar, în primul rând, o investiție serioasă pentru:

restaurarea obiectivelor turistice

îmbunătățirea calității pârtiilor de schi

dotarea cu echipamente competitive pentru întreținerea pârtiilor de schi

renovarea cabanelor montane și îmbunătățirea dotărilor acestora

marcarea traseelor

schimbarea bazei tehnico-materiale învechite din dotarea hotelurilor

O primă soluție în obținerea fondurilor financiare pentru aceste investiții ,este preluarea unor hoteluri, cabane de către firme cu mari resurse financiare sau de către mari concerne internaționale din domeniu.

Un prim pas în acest sens , în județul Brașov, a fost făcut prin preluarea de către firma “Ana Electronic “ a hotelurilor “Sportul “ și “Bradul “ și reamenajarea și renovarea acestora.

În strategiile de restructurare a turismului montan trebuie identificate obiectivele turistice care reclamă prioritar fonduri de investiții importante care nu pot fi acoperite din resurse financiare proprii , deci este necesară obținerea unor surse de finanțare externe întreprinderii turistice.

În condițiile în care agenții economici privați, autohtoni, nu dispun de capitalul necesar susținerii unor asemenea investiții, concretizarea planurilor avute în vedere în

strategiile de restructurare a turismului montan nu poate fi făcută decât prin acordarea unor facilități de către statul român.

Indiferent de starea de fapt a unei economii naționale statul îndeplinește- printr-un sistem adecvat de gestionare economică a patrimoniului turistic- în mod obiectiv o serie de funcții cu efect sinergetic asupra dezvoltării economice, sociale și culturale, în final asupra calității vieții.

Din această perspectivă, restructurarea turismului ca proces pragmatic, fizic, are nevoie de o perioadă de pregătire, în care investiția statului să fie orientată cuprioritate spre reevaluarea fundamentală a stării actuale a turismului și identificarea priorităților majore care nu pot fi rezolvate decât printr-o participare directă și controlată a organismului guvernamental de decizie.

Administrația publică locală constituie unul dintre promotorii gestionării patrimoniului turistic, având instrumente prin care poate să inițieze restructurări locale ale turismului, precum și amenajarea teritoriului.

În bugetul local, mai ales pentru stațiunile turistice, se impune constituirea unui fond social destinat promovării formelor de turism prin care se valorifică cel mai eficient potențialul turistic. Acest fond poate fi alimentat și prin instituirea unei taxe de stațiune.

Procesul de restructurare a turismului montan în județul Brașov se poate realiza printr-un sistem de mecanisme și pârghii economice de stimulare și susținere a agenților economici din domeniul turistic:

În domeniul investițiilor

Pentru a încuraja și stimula agenții economici în investiții de capital în turism se are în vedere promovarea unor organisme care prin facilitățile oferite, constituie o premisă a reușitei resturcturării și anume:

alocarea unor fonduri speciale, centralizate pentru dezvoltarea turismului

acordarea de stimulente de ordin fiscal (scutiri de taxe și impozite)

acordarea de subvenții de la bugetul statului

acordarea de tarife preferențiale

facilități de ordin vamal la importul de echipamente turistice ce nu pot fi produse în țară

De asemenea , pentru susținerea activității turistice este necesară colaborarea cu instituții și organizații internaționale (Banca Mondială, FMI, CEE, OMT) și cu firmr specializate pentru elaborarea de studii în vederea evaluării oportunității și eficienței investițiilor de capital în diferite domenii ale infrastructurii turistice.

În domeniul formării profesionale și a pregătirii manageriale a personalului din turism

Cooperarea cu Ministerul Învățământului și Științei, Ministerul Culturii, Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru relansarea educației și instruirii turistice în scopul formării opiniei publice proturistice, al formării unui personal competent care să răspundă exigențelor tot mai mari ale turiștilor naționași și internaționali. Rețeaua instituțională care să răspundă acestor cerințe trebuie să cuprindă toate nivelele de instruire.

Cooperarea cu aceste ministere cuprinde și elaborarea unor programe comune privind reorientarea profesională a personalului care se disponibilizează din alte ramuri ale economiei naționale, spre profesiuni specifice specifice noilor locuri de muncă create prin dezvoltarea și diversificare serviciilor turistice.

Este necesară și cooperarea cu organisme internaționale pentru acordarea de asistență tehnică de specialitate în domeniul formării profesionale și pregătirii manageriale.

În domeniul cercetării, proiectării și consultanței

Restructurarea, dezvoltarea și modernizarea patrimoniului turistic al județului solicită o nouă orientare a cercetării științifice, în scopul fundamentării prin strudii și analize a priorităților în valorificare potențialului turistic natural și antropic, la nivel zonal și pe localități.

Acest lucru se poate realiza prin inovație în domeniul unor echipamente și tehnologii competitive și profitabile în turism.

În domeniul legislativ

Susținerea strategiei restructurării turismului este condiționată în mod esențial de existența unui cadru legislativ care să asigure pe de o parte, libertatea de acțiune și concurența între agenții economici implicați, iar pe de altă parte protecția socială a beneficiarilor serviciilor turistice.

Domeniile principale în care se propune modificarea, completarea sau promulgarea unor reglementări normativ-legislative sunt următoarele:

Organizarea turismului

crearea cadrului instutițional care să susțină relansarea turismului

crearea cadrului legislativ care să susțină investițiile în acest domeniu

crearea unor organizații județene care să ofere consultanță agenților economici din turism

Domeniul financiar, fiscal și bancar

diferențieri la impozitarea profitului brut și la repartizarea profitului net pentru susținerea strategiei restructurării

priorități și facilități în acordarea creditelor pentru investiții

instituirea taxei pentru stațiuni turistice

Pregătirea și reconversia profesională, protecția socială a populației

-crearea de facilități în mijloace de transport și cazare pentru anumite categorii de populație (elevi, studenți, handicapați, pensionari); răspunderea agenților economici pentru protecția turiștilor în calitate de consumatori.

-cursuri de specializare pentru lucrătorii din turism

Conservarea și promovarea pe scară largă a patrimoniului cultural și istoric în oferata turistică internă și internațională:

elaborarea unei legislații și acordarea de fonduri pentru restaurarea monumentelor

facilități financiare,fiscale și de credit pentru investițiile în acest domeniu

reduceri și exceptări de taxe de intrare pentru anumite segmente de populație

sprijinirea accesulului financiar la promovarea internațională a obiectivelor turistice din zonă

În domeniul protecției mediului înconjurător

scutirea de taxe vamale la importurile de echipamente antipoluante

instutuirea de amenzi pentru nerespectarea regulilor de protecția mediului

În domeniul protecției și securității turiștilor în calitate de consumatori

Protecția drepturilor turiștilor se înscrie în contextul drepturilor omului, în cadrul protecției drepturilor consumatorului la sănătate, securitate, protecție economică, informare adecvată, educație de consum, reparare în caz de prejudiciu. În acest sens statul trebuie să intervină, prin organismele abilitate, în rezolvarea reclamațiilor făcute de turiști, în protecția acestora împotriva unor servicii turistice care le-ar putea pune în pericol sănătatea și chiar viața.

Organizarea sistemului informațional , armonizat la sistemul Organizației Mondiale a Turismului și care poate presupune, în cazul hotelurilor din Brașov, Poiana Brașov și Predeal, ralierea la un sistem de rezervare informatizat internațional.

Așa cum am precizat anterior,o soluție pentru promovarea turismului montan din județul Brașov, ar fi crearea unor pagini pe Internet pentru atragerea unui număr cât mai mare de turiști străini, care ar duce la creșterea încasărilor valutare din activități turistice și ar permite investiții mai mari în baza tehnico-materială și în echipamente turistice, atât de necesare.

De asemenea o acțiune care ar putea avea ca rezultat crearea unei atracții mai mari pentru turismul montan , ar putea fi relaurea și creșterea activităților școlare de genul excursiilor și taberelor.și stimularea participării la aceste acțiuni prin organizerea de diferite concursuri atractive ( orientare turistică, acțiuni sportive).

Alte propuneri pentru dezvoltarea turismului montan:

-difuzarea către turiștii cazați în cabane și care practică ascensiunea montană de mici hărți care să-i informeze despre posibilele trasee pe care le pot urma către diferite obiective din împrejurimi (naturale sau antropice)

-publicarea unor materiale instructive cu privire la echipamentul necesar unei ascensiuni montane care să ofere siguranță turiștilor

-mărirea efectivelor de personal din cadrul Salvamontului, pentru o intervenție cât mai rapidă și mai promptă în cazul accidentelor montane

-organizarea unor circuit care să ofere o combinație de excursii sau vizite însoțite sau nu. Astfel de circuite pot fi oferite atât turiștilor care aleg cazarea la hoteluri, vile , cât și celor care aleg cazarea în cabanele de la diferite altitudini;în acest fel se realizează o diversificare a seviciilor oferite

-acordarea de reduceri de preț segmentului tânăr având în vedere ponderea acestuia în practicarea turismului montan

-apariția unor magazine specializate în oferirea de echipament de calitate necesar ascensiunilor montane

-înființarea unui centru de informare turistică în Brașov.

PE SCURT DESPRE MARCAJELE MONTANE

Asemenea marcajelor rutiere și pe munte există un sistem de marcaje, uniforme ca desen și culoare, care ușurează orientarea turiștilor fiind de un real folos mai ales în condițiile vizibilității reduse.

Sistemul de marcaj al munților noștri cuprinde patru semne: bandă, cruce, triunghi, punct, care însă sunt în trei variante coloristice adică roșu, galben și albastru, existând în total 12 tipuri de semne aplicate pe stâlpi înalți din țeavă de fier, pietre, copaci, ziduri ale diferitelor construcții.

Marcajele sunt indicate din loc în loc și de săgeți indicatoare, care nu numai că indică marcajul, dar arată și numărul de ore mediu în care se parcurge traseul, uneori fiind precizat și numărul de km. până la obieciv.Unele indicatoarele sunt scrise în limbile de largă circulație internațională.

Într-un anumit punct turistic se pot întâlni de multe ori mai multe trasee turistice, deci pot fi aglomerări de marcaje, care după un drum mai mult sau mai puțin comun, se despart și-l conduc pe turist la respectivul obiectiv care este indicat în hătțile și pliantele montane. Pe platouri, stâlpii de marcaj arată direcția de mers,privindu-i frontal, traseele de creastă sunt marcate cu bandă, în general roșie.

Documentarea asupra marcajelor se poate face din diferite cărți,, mai cu seamă cele cuprinse în colecția “Munții Noștri”, precum și din hătțile pliante ale masivelor muntoase.

Operațiunea de prospectare, marcare și întreținerea a semnelor de marcaj este deosebit de obositoare și costisitoare ,așa că fiecare turist trebuie să aibă grijă să nu deterioreze și să avarieze marcajul, inducând astfel în eroare pe ceilalți turiști, mai ales pe cei neexperimentați. Așa se face că de multe ori, dintr-o glumă, se ajunge la situații cu urmări grave.

Lăudabilă este inițiativa unor entuziaști care pe propria cheltuială și cu mult efort fizic au refăcut porțiuni întregi de marcaj deteriorat ca urmare a intemperiilor și a acțiunii necivilizate a unor turiști

TURISMUL MONTAN ÎN JUDEȚUL BRAȘOV: POTENȚIAL ȘI PERSPECTIVE DE VALORIFICARE A ACESTUIA.

3.5.Analiza SWOT pentru turismul montan

Un model deosebit de util în adoptarea strategiilor adecvate condițiilor de mediu în care acționează turismul montan este analiza SWOT . Denumirea este dată inițialele cuvintelor din limba engleză Strength ,Weaknesses ,Opportunities și Threats

Modelul de analiză SWOT presupune că , la un moment dat, situația turismului montan poate fi cunoscută, atât din punctul de vedere al mediului intern, cât și din punctul de vedere al mediului extern. Ambele medii pot fi controlate și analizate prin separare, presupunând că poate demarca o “graniță” între cele două.

STRENGTH se traduce în contextul prezent prin forțe, putere. Reprezintă acele competențe care îi oferă turismului montan avanataje concurențiale în fața altor forma de turism

Listă puncte forte:

-poziția geografică

-baza tehnico-materială mai bună comparativ cu alte zone ( existența a numeroase instalații pe cablu,pârtii de schi, centre de închirieri ,posibilități numeroase de agrement)

-existanța a numeroase cluburi de turism care cultivă spiritul montagnard

-apropierea de mari concentrații urbane

WEAKNESSES se traduce în contextul prezent prin slăbiciuni. Reprezintă acele caracteristici ce generează dezavantaje competiționale.

Listă puncte slabe:

-nu există disponibilitatea din partea autorităților locale de a investi în acest domeniu

-nu există personal calificat în domeniu

-slaba organizare a Salvamontului

-sezonalitatea cererii

OPPORTUNITIES se traduce prin ocazii, situații favorabile sau oportunități. Reprezintă o combinație a elementelor externe, care produce avantaje semnificative, în condițiile unui anumit curs al acțiunii acesteia.

Listă oportunități:

-dezvoltarea economică a Brașovului

-zonă industrială dezvoltată

-scăderea veniturilor populației

-scăderea timpului liber

-apariția de noi echipamente ce permit practicarea în condiții net superioare a sporturile montane

Threats se traduce prin amenințări și reprezintă o combinație a elementelor externe, care provoacă o pagubă semnificativă, în condițiile păstrării cursului acțiunii , curs existent la apariția respectivelor elemente. Aceste amenințări sunt asociate cu modificări ale mediului înconjurător concurențial .

Listă amenințări:

-concurența altor forme de turism în zonă (turism de sejur, de tranzit)

-tradiția vacanțelor de litoral

-scăderea veniturilor

-scăderea timpului liber

-modificări în concepția populației

-mirajul turismului extern

-alte forme de petrecere a timpului liber

Această analiză este foarte impotrtantă în adoptarea unei anumite strategii de marketing. Pentru cei ce utilizează această analiză, strategia este “înrădăcinată” în ceea ce este maximizarea resurselor prezente și răspunsul la oportunitățile ce au fost definite ulterior/anterior ca fiind relevante pentru o anumitã situație.

În acest context, modelul de anliză SWOT necesită relevarea limitărilor intrinseci și completarea sau corectarea rezultatelor obținute în formularea unei strategii cu elemente obiectivante.

BIBLIOGRAFIE

1.ISPAS ANA “ECONOMIA TURISMULUI”

2.CRISTINA CRISTUREANU “ECONOMIA ȘI POLITICA TURISMULUI INTERNAȚIONAL “,EDITURA ABEONA, BUCUREȘTI 1992

3.ION ISTRATE, FLORINA BRAN, ANCA ROȘU “ECONOMIA TURISMULUI ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR “ EDITURA ECONOMICĂ 1996

4.ALEXANDRU BUCOI “MARKETING ÎN TURISM ȘI SERVICII “

5.ARISTIDE STAVROS “MUNȚII JUDEȚULUI BRAȘOV “ 1979, EDITATĂ DE CONSILIUL JUDEȚEAN BRAȘOV

6.NAE POPESCU “MUNȚII FĂGĂRAȘ “ HARTA TURISTICĂ

7.ION IONESCU-DUNĂREANU “MUNȚII PIATRA CRAIULUI “, EDITURA SPORT TURISM BUCUREȘTI 1986

8.VALENTIN BĂLĂCEANU “MUNȚII FĂGĂRAȘULUI “ GHID TURISTIC, EDITURA SPORT-TURISM ,BUCUREȘTI 1984

9.GHEORGHE EPURAN “GHIDUL CABANELOR “ EDITURA STADION BUCUREȘTI 1970

10.GEOGRAFIA ROMÂNIEI, VOL III “CARPAȚII ROMÂNEȘTI ȘI DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI “, EDITURA ACADEMIEI BUCUREȘTI 1983

11.MUNȚII BUCEGI ȘI ÎMPREJURIMI “ HARTĂ TURISTICĂ

12.TEODOR SIMION “CULOARUL BRAN-RUCĂR O POARTĂ ÎN CARPAȚI “ EDITURA SPORT-TURISM ,BUCUREȘTI 1990

13.RODICA -MARIA NICULESCU “MASIVUL CIUCAȘ “GHID TURISTIC, EDITURA SPORT-TURISM BUCUREȘTI 1977

14.DEPARTAMENTUL JUDEȚEAN DE STATISTICĂ

15.VINICIU GAFIȚA, PETRE NEDEL “PE CĂRĂRI DE MUNTE “ EDITURA CERES BUCUREȘTI 1980

16.RODICA-MARIA NICULESCU “PREDEAL “ MIC ÎNDREPTAR TURISTIC, EDITURA SPORT-TURISM BUCUREȘTI 1988

17.BOGDAN BĂCANU “MANAGEMENT STRATEGIC” EDITURA TEORA BUCUREȘTI 1997

18.MC CARTHY PERRAULT “BASIC MARKETING” ELEVENTH EDITION