. Turismul International Semnificatii Conceptuale, Rol Si Conexiuni

CUPRINS

INTRODUCERE

Motto:

“Un călător fără cunoastere e ca o pasăre fără aripi”

Kotler ,Philip

La începutul mileniului trei, industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate, constituind, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă.

Fenomen complex, economic, cultural, social și cu vocație ecologică, turismul reprezintă șansa evadării din stresul vieții, posibil uneori chiar și numai în imaginația noastră. Ce poate fi mai relaxant și incitant decât ideea petrecerii timpului liber pe malul mării, escaladând munții sau pur și simplu ideea întoarcerii la natură, la viu și nepoluat, la ceea ce întruchipează ecoturismul. Toate acestea adunate formează imaginea unei vacanțe perfecte, a unei relaxări visate de omul secolului XXI.

Turismul, fenomen economico-social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și ca atare, influențat de evoluția ei, reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenți specializați, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice.

Schimbările politice și socio-economice au determinat ca în foarte multe țări ale lumii să crească, de la an la an, numărul vacanțelor și călătoriilor turistice, în interiorul și exteriorul granițelor. Varietatea activităților din domeniul turismului, legăturile existente între acestea și alte ramuri ale economiei naționale, au făcut ca turismul să devină o adevărată industrie, al cărei rol se găsește mereu în ascensiune. Privit ca un sector economic distinct, turismul include o gamă variată de servicii și anume: servicii de publicitate și promovare, informare, cazare, alimentație publică, tratament balnear, agrement și divertisment variat.

Turismul este o activitate care afectează societatea în diferite moduri și care are un impact profund asupra vieții sociale, culturale și economice. Mai mult decât o problemă de obicei sau un set eterogen de activități economice, turismul a devenit un factor determinant în viețile a milioane de oameni; este cel mai bun mediu pentru descoperiri și contacte directe; el devine calea ideală de întâlnire a oamenilor, de promovare a păcii și înțelegerii între națiunile lumii.

Turismul afectează o gamă largă de domenii: ocuparea forței de muncă, dezvoltarea regională, educația, mediul, protecția consumatorului, sănătatea, siguranța, cultura, noile tehnologii, transporturile, finanțele și taxele, pentru a numi doar câteva.

Acest fapt poate fi argumentat dacă luăm în considerare ramurile economiei care beneficiază de pe urma turismului. Ramurile adiacente turismului care beneficiază direct de pe urma acestuia sunt următoarele: agențiile de transport, touroperatorii, hotelurile sau alte spații de cazare, restaurantele și industria alimentară, companiile de transport, centrele de informare turistică, parcurile de distracții, centrele sportive, asociațiile din industria turistică, producătorii de suveniruri, producătorii de echipament de călătorie, industria de spectacole, aeroporturile, asigurările de călătorie, artizanii, organizațiile culturale, sistemele de distribuție globală și de rezervări, publiciștii și distribuitorii de literatură turistică și hărți, precum și casele de schimb.

Turismul este un complex de servicii și produse ce vin în întâmpinarea cererii consumatorilor sau a sectorului public pentru călătoria internă și în străinătate. Este foarte descentralizat și inclus în economie datorită mobilității și varietății trebuințelor turiștilor, precum și datorită serviciilor și produselor adiacente turismului care sunt achiziționate înainte și uneori după călătorie.

Iată de ce turismul se numără printre primele industrii în plină dezvoltare din Europa și din întreaga lume. El este considerat industria cea mai înfloritoare din lume, fără să dea semne de declin în secolul XXI, având o contribuție majoră la dezvoltarea sectorului terțiar.

Activitatea turistică depinde într-o mare măsură de autoritățile publice: de exemplu, un prestator de servicii turistice nu poate să-și atragă clienții numai prin calitatea produsului, ci trebuie să ia în considerare și calitatea infrastructurii, frumusețea și calitatea mediului natural și social, la fel ca și nivelul altor servicii distribuite în zonă. Nu stă numai în puterea industriei turismului să controleze toți acești factori.

Acest sector al economiei, uneori constituie șansa relansării după o perioadă de criză, alteori este cartea de vizită pentru multe țări, dar cel mai adesea se constituie și într-o sursă pentru degradarea mediului.

Turismul a suferit schimbări fundamentale în ultima perioadă și va continua să se dezvolte în viitor.

O trăsătură dominantă a turismului actual o reprezintă nivelul considerabil al investițiilor care se fac pentru tehnologii moderne, în special în domeniul tehnicii de calcul. Procesul de globalizare va fi însoțit de concentrarea și integrarea pe verticală a sectorului privat, în special sub forma unui grup de companii având în esență interese comune. Companiile aeriene, lanțurile hoteliere sau touroperatorii au deja filiale în întreaga lume și acoperă aspectele majore ale cererii turistice internaționale prin sistemele proprii de distribuție.

CAPITOLUL 1

TURISMUL INTERNATIONAL

SEMNIFICAȚII CONCEPTUALE, ROL SI CONEXIUNI

Organizația Mondială a Turismului este un organism internațional acreditat de Organizația Națiunilor Unite pentru promovarea și dezvoltarea turismului. Membrii săi numără în prezent 138 de țări, precum și peste 350 de membrii afiliați reprezentând guverne locale, asociații turistice și companii din sectorul privat. În conformitate cu OMT, turismul cuprinde activitățile desfășurate de persoane în cursul călătoriilor lor și a sejururilor în locuri situate în afara mediului lor obișnuit, la sfârșit de săptămână, pentru afaceri, recreere și alte motive.

1.1. Turismul internațional, rolul și legătura lui cu celelalte ramuri ale economiei

În ultimele decenii, pe plan mondial, economiile moderne au dat câștig de cauză dezvoltării serviciilor. Structura și rolul acestora s-au amplificat în mod continuu, ceea ce a dus la dezvoltarea sectorului terțiar.

Schimbările politice și socio-economice au determinat ca în foarte multe țări ale lumii să crească de la an la an numărul vacanțelor și călătoriilor turistice, în interiorul și exteriorul granițelor. Varietatea activităților din domeniul turismului, legăturile existente între acestea și alte ramuri ale economiei naționale, au făcut ca turismul să devină o adevărată industrie, al cărei rol se găsește mereu în ascensiune. Privit ca un sector economic distinct, turismul include o gamă variată de servicii și anume: servicii de publicitate și promovare, informare, cazare, alimentație publică, tratament balnear, agrement și divertisment variat.

În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. Cererea turistică determină o adaptare a ofertei care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect, în stimularea producției ramurilor participante la construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc.

Turismul reprezintă un domeniu complex de activitate a cărui dezvoltare este determinată de o multitudine de factori. Într-un studiu elaborat de OMT, intitulat "Previziuni asupra turismului pentru anul 2000 și după", specialiștii au grupat acești factori în două categorii: factori exogeni, care nu sunt legați direct de turism, dar care influențează dimensiunea și structura cererii pentru activitatea de turism; forțele pieței, reprezentate prin cererea, oferta și distribuția produselor și serviciilor turistice.

Examinarea acestora a condus la concluzii deosebit de interesante.

În ceea ce privește factorii exogeni, aceștia includ factori economici și financiari. Volumul consumului turistic este în funcție de venituri și preț. Răspunsul consumatorilor față de circulația turistică diferă în comparație cu cel legat de volumul cheltuielilor pentru turism. De regulă, în condițiile unor resurse financiare limitate, se constată opțiunea pentru o singură vacanță pe an, cu o durată mai scurtă și la distanțe mai scurte, inclusiv renunțarea la călătorii în afara țării de origine în favoarea turismului intern. În perioada de creștere economică se constată, dimpotrivă, o tendință pentru călătorii către destinații îndepărtate, cu o durată mai lungă și cu un număr mai mare de vacanțe care vin să suplimenteze vacanța principală.

Cea mai importantă influență asupra costurilor pentru călătorii în străinătate o au fluctuațiile în ratele reale de schimb valutar, în special cele generate de dolarul american.

Trei factori economici generali influențează direct activitatea turistică: creșterea economică, care determină în mare parte locurile de muncă și veniturile; cursul de schimb, care determină evoluția puterii de cumpărare a rezidenților și nerezidenților; repartiția, care determină evoluția puterii de cumpărare a clienților. Efectele celor trei principale variabile macroeconomice – rată de creștere, rată de schimb și repartiție – se completează deci pentru a orienta viitorul cererii turistice către limitarea cantitativă și necesitatea unei reînnoiri calitative. Trei factori specifici sectorului turistic vor influența direct viitorul cererii turistice internaționale: durata sejurului și numărul de vacanțe; prețurile produselor turistice; dereglementarea transportului aerian.

În consecință, una din datele de bază privind viitorul imediat al pieței internaționale a turismului este faptul că, în afara unei răsturnări imprevizibile de tendințe, nu trebuie să ne așteptăm la un nou val de turism de masă care ar rezulta dintr-o redistribuire a puterii de cumpărare în profitul familiilor. Se prevede mai degrabă o mai mare selectare a cererii turistice care rezultă, pentru consumatori, din necesitatea de a efectua alegeri bugetare, inclusiv cheltuieli turistice.

Deși turismul internațional și-a continuat global progresul, în ciuda crizei economice, el a intrat într-o perioadă marcată de multe incertitudini. Dinamismul actual al turismului rămâne fragil, efectele mecanismelor economice, în special monetare, necesitând întotdeauna un termen de reacție de circa 6 luni. În plus, tendința unei reluări a creșterii economice mondiale întârzie să se confirme semnificativ și constant atât în SUA, cât și în Europa sau în Japonia, adică pe principalele piețe emițătoare. În aceste condiții, viitorul pieței internaționale a turismului depinde tot mai mult de factorii calitativi.

Previziunile Organizației Mondiale a Turismului arată că, față de creșterea limitată a pieței internaționale a turismului, este din ce în ce mai necesar: să se dezvolte o mai bună adaptare a produselor pieței; turismul de afaceri (congrese, voiaje stimulative, simpozioane); turismul sportiv și cultural; turismul de sejururi scurte; turismul de sănătate; turismul vârstei a treia, printr-o adaptare nediscriminatorie a produselor oferite. De asemenea, este necesar să se amelioreze și să se promoveze dezvoltarea turismului prin calitate, competitivitate și originalitate.

Pentru a asigura dezvoltarea durabilă a turismului internațional este tot mai necesar să se adopte programe economice, destinate a constitui veritabile filiere de turism în cea mai mare parte a țărilor turistice industrializate și în curs de dezvoltare. În numeroase țări în curs de dezvoltare s-au constatat efecte contrare, care au tendința de a provoca o dependență economică, mai mult sau mai puțin importantă a regiunmult sau mai puțin importantă a regiunilor receptoare, în raport cu regiunile emițătoare.

Trei axe principale de dezvoltare se pot desprinde din analiza actuală a sectorului turistic și din perspectivele de dezvoltare pentru sectorul turismului internațional: urmărirea unui raport calitate-preț competitiv și, deci, a unei mai bune productivități; diversificarea produselor turistice; multiplicarea efectelor de antrenare economică a turismului.

Turismul național și mai ales cel internațional reprezintă o activitate economică importantă pentru cea mai mare parte a țărilor. Acest succes aparent al turismului în numeroase țări industrializate ne face să ne întrebăm despre existența reală a unei filiere de turism, care ar fi unul din factorii de antrenare a ansamblului dezvoltării economice în numeroase țări. Dezvoltarea turismului în țările în curs de dezvoltare rămâne fragilă, adesea chiar superficială.

Istoria recentă arată că ceea ce turismul a dobândit poate fi rapid contestat din cauza evenimentelor politice (Tunisia, Iugoslavia, Egipt, SUA, Afganistan), a efectelor modei (Grecia, Turcia), a pierderii de competitivitate (Spania, Italia) sau a oricărui alt factor exogen. În schimb, efectele negative ale unor factori ca poluarea, deteriorarea mediului, eroarea de amenajare a teritoriului, rămân, chiar în caz de scădere a frecvenței turistice. În aceste condiții, orice analiză a "filierei turismului" trebuie să se sprijine pe studierea structurilor cererii și ofertei existente și pe studierea prospectivă a evoluției previzibile a fluxurilor turistice în raport cu analizele prospective ale economiei mondiale.

Două obiective principale sunt deosebit de importante pentru a permite țărilor cu profil turistic să-și sporească participarea la turismul mondial: calitatea și productivitatea.

Politicile de dereglementare și privatizare adoptate de tot mai multe țări liberale, au ca scop eliminarea barierelor de operare în industria turismului și a călătoriilor. Impactul combinat al diferitelor inițiative ale UE în domeniul armonizării legislative și fiscale, turismului, promovării, liberalizării transportului aerian, conduce, fără îndoială, la o creștere a traficului turistic. Aceste efecte se vor produce în timp. Relaxarea fiscalității în turism și un control reglementat în acest sector reprezintă obiective importante ale Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor.

Este acceptat faptul că turismul internațional reprezintă un instrument economic modern pentru dezvoltarea unei țări, asociat atât cu beneficii dar și cu probleme care necesită o planificare riguroasă și un management pe măsură. Anumite forme de control reglementat, în zonele speciale de dezvoltare turistică, în domeniul standardelor și practicilor de operare sunt necesare cu stringență în contextul actual mondial.

Calitatea deosebită a turismului, în realizarea unor efecte sociale și economice, presupune următoarele:

valorificarea superioară a resurselor turistice;

dinamizarea schimbărilor economice și sociale;

accelerarea acțiunilor de amenajare a teritoriului și îmbunătățirea infrastructurii generale;

mijloc activ de educație și instruire, în utilizarea timpului liber și îmbogățirii orizontului informațional și cultural;

înțelegerea nevoii de participare și susținere a acțiunilor de protecție a mediului înconjurător.

Fiind o activitate cu efecte multiple, turismul rămâne o verigă premergătoare consumului final, cu rezultate economice însemnate ce nu trebuie ignorate, având contribuții majore în ansamblul economiei naționale.

Din analiza realităților contemporane rezultă între altele că în cadrul relațiilor internaționale, al legăturilor dintre popoare s-a impus de mai mult timp și cunoaște un proces de amplificare, turismul internațional.

Acceptat, încurajat și susținut de organisme naționale și de organizații internaționale, turismul internațional și-a demonstrat rolul său pozitiv și activ în cunoașterea multilaterală reciprocă a popoarelor, în strângerea legăturilor dintre ele, în realizarea unui climat favorabil păcii. Între mobilurile călătoriei în străinătate, pe unul dintre primele locuri figurează interesul pentru cunoașterea directă a culturii, artei, istoriei și psihologiei diverselor popoare ceea ce reprezintă o cale de statornicire a unui climat de colaborare internațională.

Pe lângă efectele pozitive menționate, călătoriile internaționale s-au dovedit a avea un rol de seamă în dinamizarea colaborării în domeniile cultural, artistic, științific și economic. Întrucât călătoria turistică, indiferent de mobilul acesteia și de serviciile de care beneficiază turiștii în țările de destinație, comportă pe de o parte cheltuieli, iar pe de alta încasări, în cadrul turismului internațional între țările emițătoare și cele receptoare de turiști apar și se dezvoltă relații economice specifice.

Turismul internațional – parte componentă a comerțului invizibil – reprezintă pentru un număr mare de țări, un capitol important al balanței de plăți, iar în cazul unora deține o pondere ridicată în raport cu totalul exporturilor de mărfuri și servicii.

În ultimii ani, în cadrul turismului internațional se semnalează extinderea cooperării mai ales în ceea ce privește dezvoltarea și modernizarea bazei materiale, cu prioritate a capacităților de cazare. Turismul internațional este unul din cei mai activi promotori ai relațiilor economice dintre țări. Manifestarea sa sub forma circulației turistice internaționale îl circumscrie în sfera circuitului mondial de valori.

Specificul comerțului cu servicii, includerea sa relativ recentă în circuitul economic mondial, supun teoriei și practicii economice probleme deosebite, care nu pot fi rezolvate fără o aprofundată cunoaștere a întregului fenomen economic.

Schimburile turistice internaționale sunt reglementate prin politica de comerț exterior în aceeași măsură cu schimburile internaționale de mărfuri. Serviciile legate de turismul internațional au același impact asupra circuitului economic mondial ca și importurile sau exporturile mondiale.

Împletirea între turismul internațional și comerțul internațional se manifestă și prin intermediul importurilor destinate consumului turistic. Schimburile mondiale de servicii, în special de servicii turistice, manifestă o tendință certă de dezvoltare într-un ritm mai rapid decât schimburile de mărfuri.

Turismul internațional este afectat în special de barierele tarifare impuse la importul bunurilor destinate consumului turistic și instalațiilor productive care funcționează în cadrul producției turistice proprii. De asemenea, adoptarea unor măsuri care limitează uneori în mod considerabil fluxurile turistice – dificultăți în obținerea vizelor, convertibilitatea limitată a monedei naționale, interdicția utilizării cărților de credit pentru plățile în străinătate, măsuri administrative, vamale, protecționismul tarifar în transporturile aeriene – împiedică deplasarea turiștilor în afara granițelor țării. Uneori aceste măsuri au chiar acest scop, ele fiind măsuri protecționiste destinate încurajării producției autohtone de servicii turistice.

Obiectivul fundamental al OMT este acela de a promova și dezvolta turismul cu scopul de a contribui la expansiunea economică, înțelegerea internațională, menținerea păcii și prosperității, precum și la respectarea drepturilor omului, fără a se face distincție între rase și religie.

Organizației Mondiale a Turismului îi revine un rol de primă mărime în creșterea pe scară internațională a activității turistice. Această poziție însă nu poate să se substituie atribuțiilor pe care autoritatea publică trebuie să și le asume în cadrul fiecărui stat independent și suveran, în privința opțiunilor și direcțiilor strategice de dezvoltare a sistemului social global, a turismului în general.

1.2. Limitele socio-economice, culturale și ecologice ale turismului internațional

Ambasador cultural, instrument de progres social și de promovare a relațiilor dintre oameni, turismul s-a dezvoltat în ritm rapid, într-un moment în care participarea fiecărei națiuni la circuitul mondial de valori spirituale, reprezintă o caracteristică fundamentală a evoluției epocii contemporane.

Dacă din punct de vedere economic dezvoltarea turismului se concretizează prin creșterea cererii de servicii și bunuri de consum, din punct de vedere social, turismul este un act de cultură, deoarece cumulează în timpul deplasărilor sale dintr-un loc în altul o apreciabilă cantitate de cunoștințe din cele mai variate domenii.

Dacă se vorbește despre rolul umanitar al turismului, se poate spune că omul este un adevărat centru al turismului, iar funcția economică a acestui sector nu este decât subsidiară, în timp ce misiunea sa umanitară este iminentă; turismul are largi implicații economice, dar prin natura sa este un factor social.

Călătoriile sunt adevărate lecții de științe ale naturii, istorie, arheologie, geologie, geografie, de artă și cultură, sunt mijloace de educare și culturalizare, prilejuri de bucurie, recreere, odihnă activă, un minunat mod de a face cunoștință cu omul zilelor noastre. Oamenii au posibilitatea de a cunoaște și a aprecia alte popoare cu obiceiurile, cultura și civilizația lor prin intermediul turismului internațional.

Prin turism, prin lărgirea și diversificarea schimburilor cu străinătatea, crește volumul informației despre diferite țări și popoare. Aceste schimburi reciproce contribuie la îmbunătățirea cunoașterii realizărilor altor popoare în domeniul culturii și artei, a tradițiilor și specificului creației lor spirituale, a aportului lor la progresul general al umanității.

Gradul de civilizație al unui popor este apreciat în funcție de contribuția sa la dezvoltarea culturii universale. Importanța unui model cultural al turismului este covârșitoare.

Pentru turismul unei țări prezintă importanță nu numai turiștii cu portofelele pline, ci mai degrabă abundența turiștilor reprezintă un model pentru societate. În anul 1980, sociologul Marie-Français Lanfant descria modelul turismului ca fiind unul cultural.

Dezvoltarea turismului are efecte pe de o parte spectaculoase – crearea de noi locuri de muncă, standardizarea și folosirea produselor artistice tradiționale, promovarea valorilor colective, religioase și morale, iar pe de altă parte efecte grave – dezvoltarea unui mediu propice drogurilor sau organizarea unui turism cu alte motivații decât cele normale. Uneori se impune o adevărată pedagogie a turismului. Deplasările turistice sunt adesea prezentate de organismele internaționale și de responsabilii politici drept un mijloc de întâlnire și schimb între țări, un factor de înțelegere între popoare, o forță vitală pentru menținerea păcii.

Se impune analizarea efectelor reale ale instruirii turistice într-o societate, pentru a observa că aceste șanse sunt frecvent împiedicate și că aceste obiective idilice sunt greu de atins. Instruirea turistică nu se face doar pentru crearea unor avantaje financiare ale acestei activități, ci și pentru atragerea vizitatorilor, pentru a determina națiunile să primească turiștii străini cu mai multă ospitalitate.

Instruirea presupune existența unor cataloage, hărți, pentru a da posibilitatea turiștilor să cunoască bine locul unde se deplasează și să-și ia măsurile de precauție necesare pe parcursul vizitei.

Vocația ecologică a turismului a devenit latura cea mai importantă a activității sale.

Prin politica de amenajare a teritoriului se urmărește crearea unor condiții care să stimuleze înflorirea vieții sociale, personale și economice. Aceasta înseamnă protejarea bazelor fundamentale ale existenței umane – peisajul, pământul, solul, aerul și apa. Condiția dezvoltării turismului și a împlinirii turistului este existența unor zone atrăgătoare și intacte. De aceea, scopul propriu-zis al politicii turistice este de a proteja și a menține valențele naturale ale localităților și zonelor turistice, împotriva nocivităților provocate de poluarea industrială.

Peisajul reprezintă o avuție estetică, morală și economică a oricărei națiuni, prin frumusețea și unitatea sa sau prin posibilitățile pe care le oferă. Sarcina fiecărui cetățean, a fiecărei autorități, a statului și a societății în ansamblu este aceea de a menține această avuție, de a o conserva și a o dezvolta.

O dezvoltare economică ce respectă exigențele ecologice, care știe să încadreze armonios unitățile industriale, de transport, în contextul mediului natural, poate nu numai să protejeze mediul, dar chiar să contribuie la înfrumusețarea peisajului natural.

Degradarea mediului și în special a peisajului, poate avea nu numai cauze naturale, tehnice, economice, administrative sau generate de insuficienta cunoaștere științifică a lucrurilor, ci și cauze de ordin natural. Odată cu utilizarea pe scară largă a automobilului, locurile de popas de-a lungul șoselelor capătă adesea, datorită resturilor aruncate, aspecte dintre cele mai neplăcute. La rândul lor, multe localități își pierd din farmec datorită șablonismului arhitectonic sau insuficientului respect manifestat pentru curățenia străzilor și starea nemulțumitoare a spațiilor verzi.

În strânsă legătură cu calitatea mediului în general și cu cea a peisajului în special, se pune problema turismului, deoarece calitatea mediului și în primul rând a peisajului reprezintă temelia atragerii turiștilor, materia primă a turismului.

Extinderea turismului, dezvoltarea bazei sale materiale și desfășurarea activității efective a turiștilor; trebuie realizate cu o maximă preocupare pentru cerințele ecologice și biologice ale fiecărui punct geografic. Dacă nu se ține seama de aceste cerințe, dezvoltarea turismului organizat pe bază de rentabilitate poate conduce la deteriorarea ecosistemelor mai fragile și a peisajelor de mare atracție prin amenajări necorespunzătoare ca și prin densitatea excesivă a vizitatorilor.

Conservarea frumuseților, a calităților deosebite ale mediului dintr-o zonă și dezvoltarea zonei cu ajutorul turismului, au ajuns în zilele noastre interdependente. Din toate punctele de vedere, turismul poate și trebuie să contribuie esențial, inclusiv din punct de vedere financiar, la protejarea, conservarea și chiar îmbunătățirea peisajului, a mediului natural.

Luarea în considerare a caracteristicilor ecologice ale fiecărei zone, ale fiecărui punct geografic, constituie o condiție esențială a procesului de determinare a criteriilor pentru elaborarea unor planuri viabile de folosire a resurselor naturale pentru turism. Altfel, dacă asistă impasibil la degradarea mediului natural, a peisajului sau contribuie el însuși la degradarea acestuia, turismul nu face decât să participe la distrugerea propriei materii prime.

Inventarierea resurselor naturale pentru turism cu caracteristici ecologice calitative și cantitative reprezintă o necesitate absolută pentru desfășurarea unei politici realiste, de lungă perspectivă, de dezvoltare a turismului și de protecție a peisajului. Problema protecției peisajului pune pe prim plan faptul că lupta contra degradării mediului trebuie să fie nu numai legislativă, economică, tehnică și administrativă ci și una culturală, educativă, asigurând îmbinarea lor optimă.

Orice țară care-și propune să dezvolte activitatea turistică este necesar să acorde atenție deosebită calității mediului înconjurător, prin măsuri de conservare și dezvoltare a calității mediului în zonele intrate în circuitul turistic, precum și prin controlul consecințelor activității turistice în vederea utilizării raționale a resurselor turistice.

Pe plan mondial se acționează pentru ameliorarea factorilor de mediu, tocmai în scopul prevenirii situațiilor din care nu există ieșire. Se intervine concret și eficient în prevenirea degradării rețelelor de apă de suprafață, a apelor marine. Între mările ce mărginesc continentul european, cele mai poluate sunt: Marea Mediterană și Marea Baltică.

Problema mediului preocupă tot mai multe țări și organizații internaționale. În documentele Conferinței Mondiale pentru Turism de la Manila (1980) se arată că resursele turistice de care dispun țările sunt formate în același timp și spațiu, din bunuri și valori. Este vorba de resurse a căror folosire nu poate fi lăsată necontrolată fără a risca degradarea și chiar distrugerea lor.

Satisfacerea nevoilor turistice nu trebuie să afecteze interesele sociale și economice ale populațiilor din regiunile turistice, mediul înconjurător și în special resursele naturale, valorile istorice și cele culturale.

Toate resursele turistice aparțin patrimoniului umanității. Comunitățile naționale și întreaga comunitate internațională trebuie să depună toate eforturile pentru a le conserva. Conservarea locurilor istorice, culturale, în orice împrejurare și în special în timpul conflictelor, constituie una din responsabilitățile fundamentale ale statelor.

Așadar, turismul are implicații atât economice cât și culturale, sociale și ecologice.

Turismul este strâns legat de evoluția celorlalte ramuri ale economiei și, prin funcțiile lui, impulsionează creșterea economică, a nivelului de trai al populației, sau altfel spus turismul este un generator de civilizație. Prin practicarea turismului se creează o lume mondială a bunăstării. Calitatea în turism devine o forță pe zi ce trece și se constituie în factor de succes.

Se poate vorbi despre o explozie a turismului de masă, despre cerințele crescânde ale unui public înalt calificat și în consecință greu de satisfăcut. Piața turismului este în continuă modificare și are tendințe de creștere. Este important ca hotelierii să înțeleagă aceste modificări și să acționeze în consecință. Concurența în turism se anunță mult mai acerbă decât în trecut.

Turismul reprezintă un fenomen economic actual, un act de cultură și un mijloc de protecție a mediului natural și nu în ultimul rând o punte de legătură între state și ramurile economiei mondiale.

CAPITOLUL II

TOUROPERATORII

Touroperatorii sunt producătorii sau “fabricanții” de voiaje forfetare, considerați de unii specialiști drept angrosiștii industriei turistice, care, spre deosebire de agențiile de turism, sunt întreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan național și internațional, atât pe orizontală cât și pe verticală.

Specializarea touroperatorilor în fabricarea voiajelor forfetare îi diferențiază de agențiile de turism care nu intervin decât în comercializarea produselor turistice. Touroperatorii au deci statutul juridic de agent de turism, dar și de asociație care fabrică și vinde forfetar produsele turistice integrate.

Touroperatorii moderni sau organizatorii voiajelor de grup sau individuale, acționează încă de la jumătatea secolului al XIX-lea; prezența acestora este mai frecventă în Europa, în special în Anglia și Germania, dar este mai dinamică în celelalte țări europene și în Japonia.

Touroperatorul este un organizator de voiaje care face oficiul de producător pentru industria turistică. Procesul de producție în acest caz acoperă o perioadă care poate varia între 12 și 13 luni.Touroperatorii se diferențiază după nivelul de integrare a produselor turistice și după capacitatea lor de ofertă. De asemenea, ei se pot diferenția după poziționare, după destinație, după profilul socio-demografic al clientelei, după activitățile oferite.

Touroperatorii sunt întreprinderi turistice comerciale, specializate în crearea de voiaje forfetare. De capacitatea lor de a atrage și a direcționa un număr cât mai mare de persoane către călătoriile externe depinde în cea mai mare măsură creșterea viitoare a circulației turistice internaționale și, astfel, schimbul de valori spirituale și materiale între țările lumii.

Voiajul forfetar este un voiaj organizat după un program detaliat, cuprinzând un ansamblu mai mult sau mai puțin complex de prestații turistice, pentru un preț fix, determinat dinainte. Crearea produsului turistic are loc înaintea manifestării cererii; destinația, mijloacele de transport, orarele, cazarea, serviciile complementare se aleg anterior, la fel și modul de însoțire; pachetul oferit se referă la un sejur și cuprinde călătoria dus-întors, însoțirea, transferurile, serviciile de masă, serviciile de cazare, divertismentul, asigurarea (inclusiv asigurarea în cazul anulării voiajului) și eventual serviciile speciale (pentru turismul de sănătate sau turismul cultural). Deși prețul este predeterminat și în general plătit înaintea începerii voiajului, în cazul unor produse turistice, cum sunt cluburile de vacanță și circuitele îndepărtate, tinde să se dezvolte plata prin diferite forme de credite.

Voiajele forfetare pot fi prezentate în formă tradițională, respectiv în formulele “totul inclus” sau în formulele “mixte” în care se furnizează numai o parte din prestațiile turistice.

În formula “totul inclus” intră sejururile cu pensiune completă, circuitele organizate și croazierele. Sejurul cu pensiune completă include voiajul dus-întors și transferul, cazare și masă. Aceasta este o formulă tradițională practicată de hotelurile din stațiunile turistice, dar și o formulă modernă propusă de cluburile de turism, care adaugă un program de animație și de sporturi. Tendința actuală este evoluția formulei “totul inclus” spre demi-pensiune, cazare și mic dejun sau cazare simplă, mai ales prin dezvoltarea hotelurilor-apartament. Circuitele sunt o combinație de excursii sau vizite, care pot fi însoțite sau nu de cazare, cu pensiune completă, demi-pensiune sau cu mic dejun. Cel mai adesea, mijlocul de transport utilizat este autocarul sau avionul, mai rar trenul. Croazierele reprezintă acel voiaj forfetar practicat în transportul maritim de pasageri.

Formula “mixtă” a voiajului forfetar asociază transportul cu anumite prestații. Este cazul formulelor “fly and drive” și “fly and hotel”, care pe lângă transport cu avionul oferă vouchere pentru hotel care pot fi utilizate în mai multe stațiuni turistice. Unele formule mai originale oferă produse turistice asociate cu practicarea unui sport, o temă culturală, un sejur de sănătate, participarea la un congres etc.

2.1. Funcțiile și riscurile touroperatorului

În structura organizatorică a unui producător de voiaje, departamentul producție joacă un rol esențial, touroperatorul având ca misiune, în funcție de obiectivele și strategia aplicată, conceperea și crearea de produse turistice. El îndeplinește următoarele patru funcții:

o funcție de studiu de piață și de previziune;

o funcție de cercetare a produselor;

o funcție tehnică de fabricare a produselor turistice;

o funcție economică, legată de fixarea prețurilor.

Produsul pe care touroperatorii îl oferă este pachetul de servicii format din servicii de transport, cazare în hotel, transfer la și de la aeroport. Pe lângă acestea, pachetul poate cuprinde și servicii de divertisment, plimbări, închirieri de mașini și altele. Avantajul pe care îl prezintă acest produs pentru turiști este prețul forfetar, care este mai mic decât suma tarifelor serviciilor incluse în pachet, dacă acestea ar fi fost cumpărate separat.

Un alt avantaj pe care îl prezintă voiajul forfetar pentru turist este comoditatea achiziționării unui singur produs de călătorie, turistul fiind scutit de grija luării unei decizii pentru achiziționarea fiecărui serviciu pentru a compune o vacanță completă și pentru alcătuirea unui program de vacanță (traseu, obiective, divertisment etc.). În plus, achiziționarea unui produs al unui touroperator cu tradiție reduce posibilitatea apariției riscurilor legate de calitatea produsului.

Sunt cunoscute două tipuri de pachete de vacanță:

pachetul de vacanță care are ca destinație un hotel de stațiune și care se caracterizează prin lipsa atracțiilor prea scumpe;

turul cu ghid, care include peisajul și alte atracții speciale și care este însoțit de un ghid poliglot, comunicativ și capabil să rezolve o serie de probleme ce pot apărea.

Pe lângă touroperatori activează și companiile aeriene, implementate tot mai mult în afacerile hoteliere; ele pot propune pachete de servicii de transport aerian și cazare hotelieră.

Majoritatea voiajelor forfetare includ călătoria cu avionul, iar pentru destinațiile aflate la distanță medie sau scurtă, zborurile charter reprezintă forma de transport dominantă. Contractele cu companiile de transport aerian pun la punct detalii referitoare la modalitățile de folosire a aeronavelor, la costurile implicate, precum și la penalitățile ce trebuie plătite în cazul nerespectării contractelor.

Contractele încheiate cu transportatorul aerian având ca obiect cursele regulate constau în alocarea unui număr de locuri touroperatorului. Se cade de acord asupra unei date după care compania aeriană poate vinde locurile alocate touroperatorului, dacă acesta nu a asigurat ocuparea lor. Pentru cursele charter, touroperatorul plătește 10% din valoarea cursei înaintea zborului și restul după efectuarea acestuia.

În ultima vreme s-au răspândit pachetele de vacanță în care este asigurată doar cazarea, serviciile de masă fiind asigurate de turist și pachetele de vacanță în care transportul se face cu automobilul condus de turist (în acest caz, elementul de transport asigurat de voiajul forfetar este feribotul).

Pachetele de vacanță sunt concepute și oferite de touroperatori pe baze speculative și de aceea este important pentru aceștia să poată influența cererea în favoarea voiajelor forfetare.

În categoria touroperatorilor intră și companiile maritime, produsul oferit de acestea fiind croazierele, care vizează un pachet de servicii de vacanță prestate în cadrul unui hotel plutitor. Croazierele prezintă următoarele avantaje pentru turiști:

servirea mesei se poate face 24 de ore din 24, de la un mic dejun consistent la cină;

un steward se ocupă de cel mult doi pasageri;

turiștii au o gamă largă de posibilități de divertisment: baruri, restaurante, sală de fitness, cinema și cazino.

Cele mai des întâlnite tipuri de croaziere sunt:

croaziere care oferă un circuit prin mai multe porturi;

zbor și croazieră – “fly and cruise”- introdus în anul 1980;

“cruise and stay” – croazierele de tip “fly and cruise” pot fi combinate cu cazare la un hotel pe uscat, pentru o anumită perioadă de timp;

croazieră în jurul lumii;

croazieră cu tematică; croaziere pentru vizitarea unor vestigii istorice din estul Mediteranei; croaziere muzicale.

Rezervarea pe un vapor de croazieră începe prin alegerea cabinei. Această alegere depinde de numărul de pasageri care doresc să stea împreună, facilitățile sanitare, prețul care trebuie plătit, poziția cabinei pe vas.

Organizatorii de croaziere europeni cei mai cunoscuți sunt cei francezi (Paquet, Club Mediterranee), greci (Chandris, Epirotiki), italieni (Costa), scandinavi (Kloster, Royal Caribbean Cruise Line), ruși, englezi (PO , White Star Line, Cunard Line).

Zilele și orele curselor organizate de touroperatori pot fi oricând schimbate și aceasta datorită faptului că nu au fost vândute toate pachetele de servicii; touroperatorul organizator va anula rezervările deja făcute și va oferi o alternativă sigură; acest lucru nu este de dorit să se întâmple pentru că așa cum touroperatorilor nu le convine să efectueze un tur în pierdere, nici clienților nu le convine anularea zborului.

Există șase motive pentru care un turist ar apela la un touroperator pentru achiziționarea unui pachet de vacanță:

cazarea: touroperatorii achiziționează un contingent considerabil de camere cu mult timp înainte; ei garantează cazarea turiștilor la destinațiile de vacanțe cele mai populare, care altfel ar putea să nu fie disponibile la momentul luării deciziei privind destinația de vacanță;

reducerile: prin negocierile pe care le fac, touroperatorii obțin reduceri importante pe care le transmit mai departe turiștilor; aceste pachete de vacanță pot fi cu 25% mai ieftine decât alternativa de achiziționare directă a serviciilor turistice ce le compun;

accesibilitatea: ca parte a pachetului de vacanță se include și vizitarea unor atracții populare sau participarea la diverse distracții la care, altfel, turistul ar avea un acces mai dificil;

confortul: voiajele forfetare au avantajul efectuării unei singure plăți pentru toate serviciile și facilitățile incluse, ceea ce scutește turistul de grija achiziționării fiecărui serviciu și efectuarea fiecărei plăți în parte;

varietatea: voiajele forfetare oferă toate serviciile, atracțiile și facilitățile disponibile în zonă, ceea ce ar fi greu de obținut de turist pe cont propriu;

securitatea financiară: asigurată de legislația în materie.

2.2. Categorii de touroperatori

Numărul și structura touroperatorilor depind de gradul de integrare al produselor pe care le asigură și de capacitățile de care dispun. Ei se pot împărți în trei categorii principale:

generaliști (universali), care creează și pun la dispoziția beneficiarilor categorii diverse de produse;

specializați, care sunt profilați pe un singur gen de turism;

punctuali, care sunt profilați pe produse oferite la comanda unor grupuri de clienți.

Dezvoltarea rapidă a touroperatorilor a generat schimbări în managementul firmelor și în modul lor de operare, devenind absolut necesară o bază financiară solidă, pentru a se putea achita prețul curselor charter. În consecință, unii touroperatori de dimensiuni modeste au fost absorbiți de mari corporații cu activitate diversificată, alții s-au asociat cu companii aeriene sau lanțuri hoteliere, iar alții s-au implicat în dezvoltarea stațiunilor turistice.

Contractele privind cazarea turiștilor pe care le încheie touroperatorii prezintă o serie de diferențieri în următoarele situații:

– când aceștia se obligă să plătească un număr de paturi chiar dacă acestea vor fi ocupate sau nu ulterior; în acest caz, avantajul constă în faptul că touroperatorul poate oferi un preț mai bun, iar dezavantajul este că orice loc neocupat este o pierdere pentru touroperator;

– când touroperatorului i se alocă un număr de locuri până la o anumită dată; acest tip de contract prezintă avantajul că, în urma negocierilor, se poate obține un preț rezonabil, iar pentru touroperator scade riscul neocupării locurilor; după expirarea datei, touroperatorul poate face rezervări prin fax pentru locurile neocupate;

– rezervarea în ultimul moment prin fax a locurilor solicitate de clienți, al cărei avantaj este faptul că touroperatorul nu-și asumă nici un risc; există și dezavantajul costului prea mare pentru client.

Experiența touroperatorilor ca producători și distribuitori de produse turistice, cunoașterea pieței internaționale și accesul lor la servicii complementare creează o dependență a țărilor receptoare de aceștia.

Activitatea touroperatorilor se desfășoară uneori prin integrarea pe orizontală, caz în care câțiva touroperatori mari domină sectorul. Alteori, touroperatorii se integrează pe verticală, cu liniile aeriene și/sau cu lanțurile hoteliere.

2.3. Strategii pentru vânzarea călătoriilor

În general, în aprecierea importanței unei firme de turism se iau în considerare cifra de afaceri, valoarea adăugată și numărul de clienți. În cazul touroperatorilor, cifrele obținute trebuie interpretate diferit. De fapt, această activitate presupune un produs cuprinzând un mijloc de transport la care se adaugă una sau mai multe prestații (de hotelărie, de agrement).

Unii touroperatorii vând doar zboruri, ei comportându-se ca niște angrosiști cu activitate de ticheting. Vânzarea doar de zboruri/călătorii cu avionul presupune adoptarea de către touroperator a uneia din strategiile următoare:

cumpără deliberat locuri în avion în număr mare pentru a beneficia de reduceri importante și a monta voiaje forfetare la prețuri atractive; în acest caz, activitatea de ticheting constituie o axă de vânzare structurală;

rezervă un anumit număr de locuri doar pentru circuitele pe care le programează; dacă ansamblul de programe nu-și găsește clienți, el propune atunci doar locurile pentru zborurile respective, în acest caz, tichetingul prezintă dimensiuni pur conjuncturale.

În general, touroperatorii pot opta pentru două tipuri de strategii:

strategia de specializare: există touroperatori specializați pe o destinație geografică anumită; specializarea mai poate fi pe o anumită temă, (pelerinajul, aventurile ș.a.) sau pe un segment de clientelă (tineri căsătoriți, persoane handicapate, persoane în vârstă și orice altă categorie de populație); strategia specializării constituie pentru numeroși touroperatori o soluție pentru eliminarea concurenței, pentru a evita instabilitatea pieței și a clientelei.

strategia generalistă are două orientări:

strategia de integrare se regăsește în toate sectoarele de activitate economică și constituie pentru firmă o chestiune de politică generală; refuzul unor întreprinderi de a integra ansamblul lor de prestații se datorează următorilor factori: probleme de competență (datorită multitudinii de cunoștințe pe care trebuie să le aibă un prestator), pericolul piețelor captive (pe acele piețe captive prestatorii se obișnuiesc cu lipsa concurenței, putând deveni mai puțin competitivi), mărimea capitalului necesar (pentru a se diversifica în numeroase activități, prestatorul trebuie să mobilizeze mase importante de capital), prezența furnizorilor dominanți (un touroperator poate fi forțat să se adreseze unui prestator aflat într-o poziție de monopol, care poate abuza de puterea sa), absența prestațiilor adaptate, performanțele mediocre ale furnizorilor, competențe limitate necesare pentru negocieri;

– strategia masei critice constă în alegerea acelei dimensiuni care să permită confruntarea directă cu concurența;

Industria turismului, în general, se bazează pe afaceri repetitive. Aceiași oameni pleacă în vacanță an după an, deseori chiar de mai multe ori pe an; alți oameni stau acasă. Pierderea unei oportunități în turism se poate datora mai multor factori: dacă un client trăiește o experiență neplăcută când călătorește cu un anumit touroperator și rezultatul nu este satisfăcător sau dacă are un prieten care i-a povestit o întâmplare neplăcută despre o anumită excursie, el nu va mai solicita serviciile acestui touroperator.

Alți factori determinanți sunt detaliile legate de zbor (linia aeriană folosită, tipul avionului, orarul zborului): de multe ori un client este dispus să plătească mai mult pentru o vacanță ale cărei zboruri se desfășoară la ore ce se potrivesc cu stilul său de viață; de asemenea, zborul de zi se poate dovedi foarte important, mai ales pentru familiile cu copii mici: o zi întreagă petrecută într-o stațiune în așteptarea îmbarcării la miezul nopții poate fi lungă și obositoare, mai ales dacă la ora 12 trebuie eliberată camera de hotel; mulți clienți preferă să se îmbarce pentru zborul de întoarcere în ultima zi a sejurului; localizarea aeroportului poate fi, de asemenea, importantă: clienții pot prefera să plătească mai mult și să plece de pe un aeroport mai apropiat de reședința proprie, decât să plătească mai puțin și să aibă o călătorie cu automobilul până la aeroport.

2.4. Firme touroperatoare în turismul mondial

Primul tour a fost realizat în 1841 de Thomas Cook, care a oferit pachete de servicii în întreaga lume. Firma a rămas o putere în industria călătoriilor, deși structura proprietății s-a modificat de multe ori.

Touroperatorii sunt prezenți în număr mai mare în Anglia și Germania, apoi în țările scandinave și Japonia. Cei din țările Europei de Nord oferă voiaje forfetare la prețuri medii, iar cei din Europa de Sud propun produse sofisticate unei clientele restrânse.

Touroperatorii din țările emițătoare au anumite avantaje față de concurenții lor din țările receptoare, și anume:

posibilitatea mai bună a vânzării;

cunoașterea mai temeinică a gusturilor și nevoilor clienților potențiali;

apropierea de potențiali clienți;

posibilitatea de transfer al turiștilor către și din țările receptoare;

asigurarea unei percepții adecvate a turiștilor asupra performanțelor acestora.

Firmele touroperatoare mondiale nu se implică doar în producerea și comercializarea programelor turistice, ci și în domeniul transportului aerian sau al serviciilor hoteliere. În funcție de țara de origine, modul de formare și acțiune pe piață este diferit.

TOUROPERATORII DIN MAREA BRITANIE

În Marea Britanie, țara în care au apărut pentru prima dată touroperatorii, principalii producători sunt Thomson, Owners Abroad ,Thomas Cook UK LTD și Air Tours, primii doi concentrând 60% din volumul vânzărilor naționale de voiaje forfetare. Alte nume prezente pe această piață sunt Yugotours, Iberotravel, Best Travel, Unijet Travel, Cosmosair Pic, Aspro Travel și The Air Travel Group, Kuoni, Leisure Travel, Ski Tour, Sun, Belair. Deși în perioada 1989-1990 a avut loc o criză puternică, în urma căreia climatul concurențial al pieței britanice a provocat o mare concentrare în paralel cu falimentarea unor întreprinderi, piața voiajelor forfetare în această țară este foarte largă, cu aproximativ 10 milioane de voiaje forfetare vândute pe an.

Thomson, cel mai important touroperator din Marea Britanie, creat în anul 1965, este și liderul mondial în materie de voiaje forfetare. Firma deține aproape o treime din piața britanică de vacanțe, vânzând anual peste 4 milioane de pachete de vacanță; operează pe o gamă largă de stațiuni, oferind o varietate de tipuri de vacanțe pentru toate vârstele și gusturile; toate produsele sale sunt alcătuite pe același principiu: să fie cel mai bun pe piață, să asigure clienților cea mai bună vacanță posibilă pentru banii lor. Thomson dispune de peste 4.000 hoteluri și apartamente și oferă călătorii la peste 21.000 de turiști. Thomson Holidays Limited de compune din: Thomson Holidays, Just, Portland Direct, Club Freestyle, Thomson Gold, Thomson Platinum și Sky Tour. Thomson Holidays Limited este divizia operativă pentru voiaje a grupului de turism Thomson Travel Group.

Relațiile între touroperatorii din Marea Britanie au tendințe antagoniste așa cum stau mărturie diferitele acțiuni întreprinse de aceștia: războaiele prețurilor, numeroase discounturi, stimulente și comisioane oferite agențiilor de turism care vând vacanțe. Costurile scăzute de intrare nu numai în cazul touroperatorilor, ca sector, dar și pe segmente specifice ale acestuia, indică o posibilă izbucnire a războiului prețului, deoarece touroperatorii încearcă să-și mențină sau să-și crească cota de piață și câștigă din economia de scară și nu din carteluri oficializate sau nu.

Datorită strategiilor adoptate de operatorii din primul nivel de a-și consolida cota de piață și pentru a o împărți în segmente specializate, un mare număr de touroperatori din nivelul al doilea și din nivelul al treilea s-au confruntat cu un nivel ridicat de risc. Anumite companii sunt foarte expuse la risc, deoarece vând pachete de produse standardizate pe o piață care este controlată de marile companii integrate pe verticală. Aceste firme ofertante de produse standardizate eșuează cel mai frecvent în cazul în care nu realizează în mod clar diversificarea produselor și nu-și clarifică segmentul de piață. Vânătoarea pentru piețe și pentru vechiul turism de masă nu mai este o strategie viabilă, excepție făcând poate primii 5-10 touroperatori, chiar dacă vor continua să înregistreze ciclic profituri scăzute sau pierderi.

Din punct de vedere al performanțelor, se pare că touroperatorii din Marea Britanie nu au înregistrat venituri mari până la mijlocul anilor `90, profitul a fost relativ scăzut din cauza variabilității cererii, costurilor scăzute de intrare, ratei ridicate a firmelor care au intrat și au și ieșit de pe piață.

Pentru a stabiliza piața și pentru a-și asigura o profitabilitate pe termen lung touroperatorii dispun de următoarele instrumente: stimulente pentru a-i convinge pe agenți să fie unici distribuitori; limitarea sistemelor universale de tehnologie a informațiilor; francize; licențe și aranjamente pe bază de reciprocitate; diferențierea produselor; marketingul în nișe și diferențierea prețurilor.

În Tabelul nr. 1.2 este prezentată o situație a celor mai vizitate țări de către turiștii din Marea Britanie în ultimii ani.

Țările de destinație pentru turiștii din Marea Britanie

Tabelul nr. 1.2

Sursa:Organizația Mondială a Turismului,2007

Statistică profil de grup al turistilor britanici

Figura nr. 1.2 Profilul de grup al turiștilor britanici

Sursa: Trip Vision, 2007

2.4.2 TOUROPERATORII DIN GERMANIA

Principala piață europeană pentru vânzarea voiajelor forfetare este Germania, țara în care concentrarea este cea mai extinsă, întrucât primii doi touroperatori – TUI KG (Touristik Union International) și NUR (Touristic Neckermann und Reisen), concentrează 50% din vânzări, primul 33%, iar al doilea 16%. Alături de aceștia, pe piața germană mai operează LTT (Luft Transport Touristik), ITS (International Travel Service), ALL Tours Flugreisen, Der TourS, Thomas Cook AG.

Touroperatorii germani s-au dezvoltat având la bază rețele comerciale de mari magazine, bănci și grupuri de agenții de turism, sindicate și comitete de întreprindere.

Figura 2.2- Distribuția turiștilor după piețele tintă 2007

TOUROPERATORII DIN FRANȚA

În Franța, dezvoltarea touroperatorilor este mai redusă decât în alte țări europene, respectiv Germania și Marea Britanie. Pe piața franceză există peste 300 de organizatori de turism cu aproximativ 20.000 de salariați. Principalii touroperatorii francezi sunt Club Mediterranee (singurul implantat puternic și pe piețele externe), Nouvelles Frontieres (care a adoptat o politică de creare de agenții exclusive în Franța și în Europa), Fram, Sotair, Chorus Tours, Frantour Voyages, Club Aquarius, Mondial Tours, Voyages du Monde. Primii trei touroperatori concentrează doar 30% din vânzările naționale. Dezvoltarea touroperatorilor s-a realizat pe baza vânzării formulelor de voiaje (transport aerian și întâmpinarea la aeroport sau circuite de tip “trekking”).

Club Med a preferat destinațiile de soare din Europa și America, stațiunile montane sau țările asiatice . Datorită scăderii gradului de securitate în țările din Asia, zone frecventate masiv de turiști- în viitorul apropiat Club Med poate înregistra o scădere drastică a încasărilor ce provin din aceste destinații; prin urmare, investițiile în țări sigure din punct de vedere economic,politic (așa cum este țara noastră în prezent) pot deveni o prioritate.

Indiferent dacă turiștii caută un loc izolat sau compania altora, recreație sau pace și liniște , aventură și siguranță , vacanțe fără risc, Club Med îmbină cu bucurie starea de bine cu aventura, neobișnuitul cu familiarul și rămâne fidel, ca întotdeauna sufletului și spiritului Club Med. La Club Med se întâlnesc oameni din toate colțurile lumii, toate rasele, culorile și credințele, aici depașindu-se aceste bariere, iar turiști se simt ca acasa.

Nouvelles Frontieres, cel mai mare touroperator francez, este totodată unul dintre cei mai mari touroperatori de pe piața turistică europeană, situat în permanență pe primele trei locuri în clasamentele întocmite în Franța. A fost creat în 1967 de către Jacques Maillot ca o societate pe acțiuni, devenind în 1984 un holding.

Rețeaua de distribuție conține 210 puncte de vânzare și franșize și folosește ca metode de comercializare și distribuție: broșura, comerțul electronic, licitațiile pe pagina web, catalogul celor mai bune oferte.

Activitățile de bază ale grupului sunt:

organizarea de voiaje “à la carte”(la comanda turistului), de circuite și sejururi;

oferirea de tarife de transport aerian negociate;

cazarea în hoteluri și hoteluri-club Paladiens, inclusiv cu spații de joacă pentru copii;

deține o rețea de agenții de turism exclusive, companiile aeriene Corsair și AeroLyon, societățile de închirieri de autoturisme Pops CA;

alte tipuri de produse turistice oferite sunt: sejururi lingvistice, servicii pentru grupuri și colectivități, incoming;

Centrul de formare “U.E.T.” funcționează la Paris, Lyon, Roma, Milano și Torino;

oferă produse tip “afaceri” și produse care nu făceau inițial obiectul călătoriei : yachting (închiriere de veliere cu sau fără echipaj), croaziere (deținând două pacheboturi), scufundări submarine în 26 de localități, organizarea de circuite cu autocarul;

punctele de vânzare sunt situate în: Paris (20 de agenții), suburbiile Parisului (31, din care 5 franșize), provincie (110 agenții, din care 50 franșize) și străinătate (75).

Grupul Nouvelles Frontiéres se divide în următoarele departamente:

departamentul de transport aerian

departamentul de distribuție

departamentul croaziere

departamentul Incentive

departamentul de informatică

TOUROPERATORII DIN OLANDA, ELVEȚIA ȘI ȚĂRILE SCANDIVAVE

În țările nordice, piața este caracterizată printr-un procent foarte ridicat de pătrundere a touroperatorilor. Această cerere ridicată de voiaje se datorează nivelului ridicat al veniturilor pe locuitor al acestor țări și poziției geografice ce impune utilizarea avionului ca mijloc de transport pentru vacanțele la soare. Succesul touroperatorilor din aceste țări este asigurat de calitatea prestațiilor; de asemenea, se observă o concentrare puternică a pieței voiajelor forfetare.

În cazul Suediei acest procent este de 40%: Vingresor, Atlas, SPIES și Reso concentrează 70% din producția de voiaje forfetare.

În Danemarca principalii touroperatori sunt: Spies Tjaereborg, DSB(Danske Staat Bener), Falke Rejser, Globe Trotter, Prisma Tours, Sas Rejse Bureau.

În Olanda, primii trei touroperatori HIT (Holland International), Arke Reisen și Neckerman Hollande dețin 50% din piață, iar în Elveția, Kuoni, Hotelplan, Airtours și Imholg concentrează 70% din vânzări.

Figura 3.2- Distribuția turiștilor după piețele tintă 2007

TOUROPERATORII NORD-AMERICANI

În cazul continentului nord-american touroperatorii își orientează producția spre destinațiile americane sau canadiene (Florida, California, Hawaii etc.); alte destinații sunt: Insulele Caraibe, Europa, America Latină. Acești touroperatori au o arie mai restrânsă de acțiune decât cei europeni, datorită varietății demografice, a varietății formelor de turism și proximității unor destinații populare ca Mexic sau Canada.

În Statele Unite, 70% din producția de voiaje forfetare se orientează spre destinații nord-americane populare. Printre principalele destinații externe, pe lângă cele menționate anterior, se află Asia de Sud-Est.

Cel mai mare touroperator american este American Express Travel, care este o parte a marii societăți de servicii financiare, American Express, urmat de Cartan, (parte a societății AVCO Financial Services). Alți touroperatori importanți pe această piață sunt: Gateway Holidays (înființat de linia aeriană TWA), ETC Travel Club (înființat de Eastern Airlines).

În Canada, cei mai importanți touroperatori sunt: Canadian Pacific, Tour-Montreal și Venturex.

TOUROPERATORII DIN JAPONIA

În Japonia turiștii au o mare înclinație spre călătorii în străinătate în grupuri și în sistem Inclusive Tour (IT). Aceasta se datorează menținerii unor prețuri relativ înalte la călătoriile companiilor aeriene regulate din Japonia, limitării zborurilor charter în interes turistic, reglementărilor stricte privind facilitățile acordate transportului aerian, barierei lingvistice întâmpinate de japonezi atunci când călătoresc peste hotare și dorinței acestora de a vizita mai multe destinații în cadrul aceluiași voiaj extern.

Ca urmare a acestor particularități, voiajele organizate în Japonia au două forme: voiaje de grup organizate la nivelul întreprinderii pentru angajați și familiile lor și voiajul forfetar pentru turiști individuali sau grupuri.

Touroperatorii japonezi sunt companii de mari dimensiuni, implicate în turismul intern și extern, precum și în unele domenii ale industriei de loisir. Ei se asociază cu liniile aeriene și lanțurile hoteliere mai puțin decât cei din Europa. Pe primele locuri ca mărime se află: Japan Creative Tours, Jet Tours, Japan Travels Bureaux, Nippon Travel Agency și Kiuki Nippon Tourist Ltd. Pentru turism, dezvoltarea touroperatorilor americani și japonezi prezintă o mare importanță, mai ales pentru lanțurile hoteliere și liniile aeriene.

În Republica Cehă, unul dintre cei mai importanți touroperatori este AVE Travel Ltd. Are aproximativ 100 de angajați și 10 sedii în Praga; numărul de turiști străini, clienți ai AVE, este de 150.000 pe an; colaborează cu 150 de unități de cazare turistică și în plus oferă 200 de apartamente private, studiouri și camere; AVE are reprezentanți în SUA și Germania.

Cel mai mare touroperator din Egipt este Travco Travel Company of Egipt, cu o activitate de 17 ani în domeniu, peste 123 de milioane de lire sterline în active și un profit anual de 185 milioane dolari. El are 1000 de angajați vorbitori de limbi străine și colaborează cu o serie de touroperatori cu activitate internațională.

Principalii touroperatori din Grecia sunt: ALL Sun, Ginis, Manos Travel, Olympic Airtours, Travel Plan.

Pe piața Italiei operează: Alpitour, Aviatour, Club Valtur, Comitours, Diplomat Tours, Franco Rosso, Italia Tours, Ital Turist, Orizzoni, Grandi Viaggi, Ventana.

În Spania se întâlnesc următorii touroperatori: Tiempo Libre, Pullman Tour, Club De Vacaciones, Ecuador, Melia, El Corte Ingles, Iber Rail, Viajes Iberia iar în Portugalia: Air Portugal Tours, Club Vip ș.a.

TOUROPERATORII DIN ROMÂNIA

Până în anul 1990, în condițiile unei economii centralizate, activitatea de producere a serviciilor turistice în România era desfășurată de ONT Carpați, întreprindere înființată în anul 1960, cu atribuții de contractare a produselor turistice și de vânzare a acestora către clientela externă. ONT Litoral avea atribuții de producere a serviciilor turistice în zona litoralului Mării Negre, iar ACR se ocupa de activități legate de turismul automobilistic.

După anul 1990, în urma procesului de privatizare și ca urmare a liberei inițiative au apărut peste 3000 de firme care au în obiectul de activitate “turism intern și internațional”, din care peste 1000 sunt membre ANAT(Asociația Națională a Agențiilor de Turism).

Dintre acestea, nu toate au statut de touroperatori. Agențiile de turism touroperatoare sunt definite ca fiind “specializate în organizarea de programe și acțiuni turistice pe care le comercializează direct sau prin intermediul altor agenții de turism, pe bază de contracte sau convenții”. Aceste agenții dețin licență de turism categoria “touroperatoare”, spre deosebire de agențiile revânzătoare, care dețin licență de turism categoria “detailistă”.

Datorită situației economice din România, o caracteristică importantă a agenților economici din turism o constituie forța financiară redusă. Aceasta nu a permis firmelor românești din domeniu aderarea la tendința mondială, de integrare a tuturor elementelor pachetului de servicii.

În plus, oferta turistică românească are o serie de puncte slabe:

valorificarea necorespunzătoare a resurselor turistice, fapt care a contribuit la diminuarea valorii de piață a acestora, la prezentarea necompetitivă a produselor turistice la nivel internațional;

carențe în adaptarea ofertei turistice la cererea turistică internă și internațională;

inexistența unui cadru adecvat de promovare a produselor turistice pe piața internațională;

aplicarea unei politici tarifare greșite, precum și lipsa unei concepții clare privind politica economică și tarifară.

Cu toate acestea, au existat încercări, mai mult sau mai puțin reușite, de integrare a unor activități conexe, în afara celei de bază.

Unitățile hoteliere sau întreprinderile de transport și-au deschis agenții de turism proprii, de exemplu: lanțul de hoteluri Continental, societățile Romtur și Tarom, Atlassib. De asemenea, mari grupuri financiare, comerciale și industriale s-au implicat în domeniul turismului, cum este cazul grupului de firme “Ion Țiriac”, care a înființat o companie aviatică, o agenție de turism, activând și în domeniul închirierilor de autoturisme.

Deși dețin o forță financiară mai scăzută și marile agenții de turism au încercat integrarea altor activități; scopul lor a fost de a controla prețul, calitatea componentelor ofertei turistice, pentru a oferi clienților cel mai bun raport calitate – preț. În acest sens pot fi citate agențiile Mara și Atlantic Tour, Paralela 45,Simpa Turism care au propriile unități hoteliere.

De asemenea, transportul auto fiind unul dintre elementele esențiale ale pachetului de servicii, multe agenții au încercat constituirea unui parc auto propriu, prin achiziționarea de microbuze și autocare (exemplul agențiilor Danubius sau JInfo Tours).

Printre touroperatorii care activează cu succes pe piața românească, putem menționa: Atlantic Tours, Danubius – Constanța, Marshall Tourism, Paralela 45, Simpa Turism, J`Info Tours, EXIMTUR, OMNIA TURISM, KARTAGO TOUR, BEST REISEN, ONT Carpați, Vacanta s.a..

Turismul se confruntă, asemenea întregii economii românești, cu mari dificultăți:

ponderea turismului de masă a scăzut, ca urmare a reducerii nivelului general de trai al populației, determinând renunțarea la practicarea turismului organizat de către segmentul populației cu venituri modeste;

durata medie a sejurului a scăzut ca urmare a creșterii cererii turistice pentru vacanțe scurte în stațiuni montane sau pentru activități de week-end care presupun eforturi financiare reduse;

cererea turistică internațională a scăzut datorită instabilității politice, calității serviciilor turistice oferite, nediversificării ofertelor turistice etc.;

cererea turistică internațională pentru turismul de litoral s-a diminuat în favoarea celorlalte forme de turism (în special cel cultural) datorită monotoniei serviciilor respective, precum și a unor recomandări medicale care semnalează efecte negative ale radiațiilor solare.

Cu toate acestea, România poate redeveni una din destinațiile importante ale turismului secolului actual, pentru ca în acest fel touroperatorii români să își găsească locul în contextul turismului european și mondial.

În concluzie se poate afirma că agenții economici intermediari, agențiile de voiaj și touroperatorii constituie verigi importante în desfășurarea activității turistice, indiferent de statutul lor, create ca rezultat al dezvoltării și intensificării circulației turistice, iar activitatea lor este reglementată atât pe plan național (prin norme privind acordarea brevetelor și licențelor de turism), cât și pe plan regional (prin măsurile adoptate de Uniunea Europeană) și internațional.

CAPITOLUL 3

THOMAS COOK UNUL DINTRE CEI MAI MARI TOUROPERATORI DIN LUME

3.1.PREZENTAREA GENERALA A COMPANIEI

Thomas Cook este unul dintre cei mai mari touroperatori din lume, declarându-și ca misiune perfecționarea experienței personal legat de petrecerea timpului liber.

Suntem în secolul al XXI-lea și numele Thomas Cook continuă să supraviețuiască ca și unul dintre cele mai cunoscute și respectate branduri din turism. Și în timp ce lumea s-a schimbat considerabil, la fel s-a transformat și afacerea Thomas Cook din Marea Britanie in timp.

3.2. Structura companiei

Thomas Cook AG este cel de-al treilea mare grup de turism vertical integrat din Marea Britanie, având propriile sale canale de vânzare turistice, tour-operator și linie aeriană. O companie de turism vertical integrată, de obicei deține toate sau unele din componentele, care contribuie la realizarea unei experiențe de vacanță:

– Linia aeriană (Thomas Cook Airlines) – pentru a transporta călătorii;

– Tour-operatorul – care realizează aranjamente cu hoteluri de peste hotare și le prezintă în broșuri pentru a produce “pachetul turistic”. Cei mai importanți tour-operatori sunt Thomas Cook, JMC și Sunset;

– Detailistul – modalitatea prin care clienții pot să cumpere serviciile turistice. Pentru Thomas Cook acestea sunt magazinele turistice Thomas Cook, cele trei call centers, thomascook.com și Thomas Cook TV.

Prin crearea acestor structuri, o companie de turism are un control superior asupra produselor sale și poate genera profituri mai mari. Beneficiile clientului includ prețuri mai bune, deoarece un important tour-operator are o putere de cumpărare mai mare și poate negocia prețuri mai bune cu hotelurile. Mai mult, poate oferi magazine “non stop” pentru toate produsele și serviciile turistice, astfel compania controlează fiecare etapă a vacanței.

Detalii despre fiecare dintre segmentele afacerii enumerate anterior, sunt prezentate în continuare.

Oficiile de schimb valutar furnizează călătorilor monedă străină și cecuri de călătorie, și începând cu august 2005, Amex Travellers Cheque Cards (carduri cec de călătorie). În Marea Britanie, clienții pot să obțină cecuri și monedă de la oricare din magazinele turistice și oficiile de schimb valutar Thomas Cook. Oficiile de schimb valutar oferă o serie de monede străine, cecuri de călătorie în 14 monede, servicii precum MoneyGram.

Centrele de vânzări Thomas Cook – Thomas Cook se mândrește cu echipele de vânzări de servicii turistice prin telefon. De asemenea, operează trei centre de vânzări în Peterborough, Birmingham și Falkirk. timp de 7 zile pe săptămână și acestea sunt echipate cu tehnologie de ultimă generație în materie de comunicații, care asigură cel mai eficient serviciu clienților.

Thomascook.com – Thomas Cook a creat www.thomascook.com în 1996, pentru a oferi clienților o alegere din cadrul modalităților de acces la produsele și serviciile turistic. Website-ul nu vinde doar vacanțe Thomas Cook, ci majoritatea altor servicii valabile în magazinele Thomas Cook. Acesta include: croaziere, minivacanțe, parcare mașini, asigurare și nu numai. Clienții au posibilitatea “să construiască propria lor vacanță” utilizând o bază de date a tuturor zborurilor și hotelurilor valabile. Thomascook.com oferă online mai multe poze ale hotelurilor decât prezintă broșurile și asigură filmulețe cu anumite hoteluri prin intermediul televiziunii Thomas Cook, pentru a oferi utilizatorilor de bandă largă un parfum a ceea ce înseamnă viața într-o asemenea vacanță. Există, de asemenea, site-uri dedicate pentru JMC și Sunset și alte site-uri specializate.

Televiziunea Thomas Cook TV (TCTV) este un canal specializat în vânzarea de vacanțe și funcționează 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Thomas Cook TV s-a lansat în decembrie 2002 și a fost prima marcă faimoasă din Marea Britanie care și-a deschis propriul canal de shopping – programe de jumătate de oră dedicate diferitelor destinații pentru vacanțe din întreaga lume, având oferte și prețuri unice. Pentru rezervări, telespectatorii pot suna la o linie dedicată. Clienților le place să fie inspirați de vizionarea programelor TV pentru vacanțe și pentru liniștea lor sufletească preferă să facă rezervări care implică o vacanță oferită de o marcă bine cunoscută.

Activitatea editorială Thomas Cook – Thomas Cook a produs ghiduri de calitate pentru toate tipurile de călătorii, de peste 125 de ani. Astăzi, produce o paletă largă de ghiduri, hărți și mersul trenurilor. Principalele serii sunt:

– Travellers (Călători) – ghiduri utile pentru cele mai populare destinații turistice;

– Independent Travellers (Călători independenți) – ghiduri pentru călători care au bugetul mai mic. Destinațiile sunt Australia, Marea Britanie & Irlanda, Europa, Noua Zeelandă, Thailanda, SUA;

– Drive Around (Plimbarea cu mașina) – ghiduri pentru vacanțe în Franța, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie și Nordul Americii – implică mersul cu mașina;

– Out Around – ghiduri pentru călătorii homosexuali;

– Hărți pentru căi ferate și mersul trenurilor pentru Europa și restul lumii.

3.3. Misiunea, politica, produsele și serviciile companiei

3.3.1 Misiunea

Misiunea Thomas Cook este aceea de a perfecționa experiența personală legată de petrecerea timpului liber. Compania este angajată în a lucra în privința dezvoltării și operării afacerii într-un mod susținut (spre exemplu, într-o manieră care aduce o contribuție pozitivă mediului înconjurător natural și cultural, care generează beneficii pentru comunitățile în care operează compania și care nu pune în pericol viața viitoare a oamenilor din acele comunități). Ca și afacere, Thomas Cook crede că poate fi un important contribuitor la progresul societății globale. Compania, prin urmare, va depune eforturi pentru anticiparea și prevenirea degradării culturale, sociale, economice și a mediului.

3.3.2Politica

Luând în considerare creșterea companiei, aceasta continuă să țină cont de impactul semnificativ pe care îl are pe plan social, economic și asupra mediului, operând într-o manieră responsabilă și optimistă. Prin urmare, Thomas Cook UK & Ireland urmărește să reducă aspectele negative, îmbunătățindu-le pe cele pozitive și construind o abordare proprie a modului de organizare a tuturor activităților sale.

Pentru îndeplinirea aceste obiective, Thomas Cook UK & Ireland urmărește:

• să asigure slujbe, training și educație, sprijinind astfel economiile locale și dezvoltarea comunității, acolo unde este posibil;

• să îmbunătățească angajamentul în rândul personalului, clienților și acționarilor majoritari ai Thomas Cook, prin atragerea atenției asupra turismului durabil și asigurarea oportunităților de training și educație, acolo unde este mediul adecvat;

• să verifice și să îmbunătățească performanțele interne și să identifice impactele negative în așa manieră încât să se ia măsuri relevante pentru a conserva mediul.

3.3.3 Produsele și serviciile companiei

Thomas Cook oferă produse și servicii la standarde de calitate internațională, printre care:

Vacanțe individuale și de grup:

– Sun Holidays (vacanțe la soare) – Majorca, Ibiza, Grecia, Cipru;

– Faraway Holidays (vacanțe în locuri îndepărtate) – Caraibe, India, Mexic, Egipt, Tunisia, Maroc;

– Snow Holidays (vacanțe cu zăpadă);

– Clubbing Holidays (vacanțe în cluburi) – includ destinații clasice cu cluburi, precum Ibiza și Ayia Napa, dar și destinații precum New York sau Miami;

– Villas Holidays (vacanțe în vile) – vilele din Algarve, Cipru, Florida, etc.;

– Active Holidays (vacanțe dinamice) – vizează navigație, surfing, mountain biking, scufundări, navigare cu iahtul, etc.

Croaziere

Turism de afaceri, evenimente speciale, organizarea de misiuni economice în străinătate, etc.

Rezervări online în străinătate

Pachete turistice complete și programe la cerere

Programe de weekend

Servicii de închiriere auto, de avioane, asistență la aeroport

Asigurări de sănătate, auto și de călătorie

Bilete de avion pentru zboruri interne și internaționale

Servicii de parcare

Servicii de schimb valutar, cecuri de călătorie, etc.

Thomas Cook AG fosta C&N Turistic AG este cel de-al doilea mare grup de turism din Europa si cel de –al treilea din lume.

Meritul său fundamental constă in punerea bazelor turismului modern de masă și în folosirea în acest scop,a mijloacelor transportului modern,în special,a căilor ferate.

4.1 Scurt istoric al companiei

Touroperatorul Thomas Cook Belgium este specializat in turism,în mai multe tări din Europa (Germania, MareaBritanie,Olanda, Belgia ,Franța, Luxemburg, Austria, Ungaria, Polonia, Slovacia , Slovenia) în Egipt și Canada.

În Belgia sediul central al grupului se află laZwijnaarde, Tramstraat 65 lânga orașul Gent.

Organizația de voaiaj belgian regrupează mai multe întreprinderi : două agenți de voaiaj (Thomas Cook Travel Shops și Butic de vacanță Neckermann),o companie aeriană (Thomas Cook Airlines Belgium) și trei touroperatori (Thomas Cook,Pegase și Neckermann).

Mai multe etape foarte importante realizate de organizația Thomas Cook Belgium a fost și achiziționarea agenției de voaiaj Neckermann .

-1972 Wim Desmet deschide o agenție de voaiaj la Hasselt (cel mai mare oraș din N-E Belgiei) pentru un mic grup de investitori apoi pentru contul propriu Wim Desmet Reizen(WDR), care număra 1,3 milioane de clienți germani si olandezi.

Tot în același an crează cea de a doua agenție în Anvers.

-1992 se vor organiza sejururi exclusiv clienților exigenți axându-se pe segmentul de piață superioară ca marcă de prestigiu.

-1993 se vor organiza ”vols charter„ cu destinația Grenoble pentru sporturile de iarna ,specializând-se în organizarea vacanțelor cu mașina(aport de 50% ) și citytrips.

-2001 C&N Turistic Belgium devine Thomas Cook Belgium cu ocazia reprinderii gru pului de voaiaj C&N Turistic AG,în urma fuziunilor făcute în Germania (NUR Turistic și compania aeriană Condor, filiala Lufthansa).

-2002 Administrația aeronautică recunoaște oficial un AOC(Airlines Operator Certificat)belgian pentru Thomas Cook Airlines.

-2003 Thomas Cook Belgium este numărul unu pe piața touroperatorilor din Belgia.

4.2 Statistici geografice si demografice ale Belgiei

Regatul Belgiei, cunoscut colocvial ca Belgia, este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene și găzduiește majoritatea instituțiilor acesteia precum și alte instituții internaționale importante, inclusiv OTAN. Belgia ocupă un teritoriu de 30.528 km² și are o populație de aproximativ 10,5 milioane de locuitori. Belgia se învecinează cu Țările de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franța și Marea Nordului.

Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale țării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a țării, are 58% din populație iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populație. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă și are 10% din populație.

Belgia are unul dintre cele mai dens populate teritorii din Europa, 97% din populație locuind în mediul urban. densitatea populației, 342 loc/km², este a doua din Europa după Olanda. În 2004, 92% din populație erau cetățeni belgieni iar 6% erau cetățeni ai celorlalte state UE. În 2007 populația regiunii Flamande era de 6.117.440 locuitori cu Anvers, Ghent și Bruges ca cele mai populate orașe, cea a regiunii Valone era de 3.435.879 locuitori cu Charleroi, Liège și Namur ca cele mai pupulate orașe, iar cea a Regiunii Bruxelles era de 1.031.215 locuitori din care 2 din cele 19 comune aveau peste 100.000 locuitori.

4.3 Volumul turistilor belgieni in afara tarii

Numărul călătoriilor întreprinse de turiștii belgieni în afara granițelor țării în anul 2007 a fost de 7,8 milioane de excursii. În timp ce majoritatea acestor călătorii au fost călătorii de vacanță, pe lângă acestea au existat de asemenea și călătorii de afaceri sau de natură privată, având ca și perioadă de stat într-o țară străină cel puțin o noapte.

Datorită volumului de călătorii întreprinse, Belgia ocupa un loc important pe piața de turism în ceea ce privește destinațiile externe de vacanță și nu numai, și din acest motiv este o piață de desfacere de o importanță majoră pe firmamentul turismului European.

O următoare direcție sau orientare pozitivă, cu toate că nivelul este deja ridicat, poate fi stabilită în ceea ce privește destinațiile de vacanță externe efectuate de turiștii belgieni.

4.4 Caracteristicile ofertei operatorului de turism Thomas Cook Belgium

4.4.1 Caracteristicile socio-demografice

Următoarele caracteristici socio-demografice definesc turiștii belgieni care și-au petrecut vacanțele în străinătate în perioada anului 2007:

În anul 2007 un procent aproape egal de turiști, bărbați și femei, și-au petrecut vacanțele în străinatate. În ceea ce privește vacanțele având ca destinație țările Sud-Est Europene, procentul turiștilor de sex feminin a fost mai ridicat față de cel al persoanelor de sex masculin.

În ceea ce privește media de vârstă se poate observa că deși în planul operatorilor de turism sunt cuprinse toate mediile de vârstă, grupurile de turiști cu vârsta mijlocie au avut o cotă mai ridicată de participare: astfel 42% din vilegiaturiștii belgieni au vârste cuprinse între 35– 54 ani. Această situație se reflectă și mai mult în planul vacanțelor cu destinație către țările Europene, în acest caz procentul ajunând la 46%.

În consecință, media de vârstă a vilegiaturiștilor belgieni ce călătoresc în străinătate este de 44 ani, iar media de vârstă a turiștilor ce aleg ca destinație de vacanță țările Europene este de 45 ani.

În ceea ce privește nivelul de educație se observă existența tuturor nivelelor de educație în rândul vilegiaturiștilor ce călătoresc în țările Sud-Est Europene, destinație în care se observa mai pronunțat nivelul de educație redus și mediu.

Referitor la venitul familiar, predomină clasa medie și superioară, inclusiv la grupurile de persoane ce aleg ca destinație de vacanță țările Sud-Europene.

Un sfert din totalul turiștilor belgieni ce călătoresc în străinătate au copii cu vârste de până la 15 ani ; majoritatea turiștilor belgieni aleg să își petreacă vacanțele în străinătate, cât și în țările Est -Europene fără copii.

4.4.2 Tipurile de cazare

Turiștii belgieni au preferat în anul 2007 următoarele variante de cazare pentru vacanțele organizate în străinătate:

Turistii belgieni au preferat în procent de 51% alegerea hotelurilor ca mijloc de cazare pentru vacanțele în străinătate;

Cazarea la hotel a fost de asemenea alegerea preferată și chiar într-un procent mai ridicat (62%) pentru destinațiile de vacanță către țările europene;

Pentru destinațiile de vacanță în țările europene, în anul 2007 s-a remarcat o creștere notabilă a alegerii hotelurilor de 4-5 stele în procent de 39%;

În general, turiștii belgieni au ales într-o oarecare măsură cazarea în hotelurile de clasă superioară și nu în hotelurile de clasă medie sau redusă;

14% din turiștii belgieni au ales să-și petreacă vacanțele în case de vacanță sau apartamente; către destinațiile europene alegerea acestui tip de cazare a fost total nesemnificativ (7%);

În anul 2007, 16% din turiștii belgieni au ales tipul de cazare privat pentru vacanțele în străinătate.

4.4.3 Organizarea călătoriei

În anul 2007 turiștii belgieni și-au organizat în felul următor călătoriile de vacanță în afara granițelor țării (tabelul 2.4):

Sursa :Thomas Cook –Date interne 2007

Thomas Cook Junior Club este noua formulă lansată la începutul anului 2008 pentru vacanța de vară ”Familivakantie„ care se derulează cu succes ,în luna mai 20% din pachete fiind epuizate.

4.4.4. Folosirea Internetului

Pentru organizarea vacanțelor din anul 2007 turiștii belgieni au accesat internetul după cum urmează:

• În anul 2007, internetul a fost folosit pentru planificarea și pregătirea a peste 40% din totalul vacanțelor externe înterprinse de turiștii belgieni. În special:

– 21% din persoane au utilizat internetul doar în scopul obținerii de informații;

– 20% din persoane au folosit internetul în scopul de a efectua rezervări pentru vacanțe.

• Accesul la internet pentru rezervările de vacanțe către Europa prin intermediul touroperatorului Thomas Cook, a fost scăzut–deși există acceași necesitate de informații pentru aceste regiuni.

4.4.5. Modul de informare practicat

În afara accesării serviciilor de internet, turiștii belgieni au apelat și la alte surse de informații, în vederea planificării vacanțelor în afara granițelor Belgiei, cum ar fi cele prezentate în tabelul 3.4.

• Mai mult de 80% din vilegiaturiștii belgieni au folosit alte surse de informații în scopul organizării vacanțelor în străinătate:

– agenții de turism (Thomas Cook)

– prieteni/rude;

– ofertele operatorilor de turism;

– și ghiduri sau pliante de călătorie.

Sursa :Thomas Cook –Date interne 2007

4.4.6 Politica de comercializare a pachetelor.

Atunci când Thomas Cook dorește să scoată pe piață un pachet turistic nou, face in așa fel ca această ofertă să fie cunoscută în cel mai scurt timp, de cât mai multă lume. Thomas Cook dispune de un departament de marketing care promovează o politică foarte agresivă in acest domeniu.

De asemenea, touroperatorul Thomas Cook pune accent foarte mare pe desfăsurarea turismului extern prin intermediul organizațiilor proprii, Thomas Cook având in foarte multe țări , propriile baze turistice, utilizează propriile linii de zbor având o asemenea capacitate încât toata activitatea de turism pe care o desfasoară ar putea sa se bazeze numai pe aceste organizații proprii.

CONCLUZII

În timp ce marii touroperatori se gândesc concret la schimbările sistemului voiajelor forfetare și au inițiat deja primii pași în acest sens, interesul consumatorilor pentru noile forme de oferte și de comercializare a pachetelor turistice ca „low cost airlines” sau rezervările prin internet este in crestere de la an la an.

După un studiu întreprins de Universitatea Utrecht din Belgia, bărbații, tinerii și cuplurile tinere manifestă mare interes pentru folosirea linilor aeriene „low cost”. Segmentul de turiști care dorește să-și rezerve excursiile prin internet are o componență asemănătoare, este vorba de bărbații, tinerii, cuplurile tinere și grupele de consumatori cu venituri mai mari și educație superioară. Persoanele cu o educație superioara și cele cu venituri mai mari își doresc în general să-și organizeze singuri excursia, își doresc pachete individualizate, personalizate, vor anumite itinerarii, anumite hoteluri și sa zboare cu anumite companii aeriene. Cererile pentru acest fel de pachete turistice sunt tot mai ridicate, in timp ce excursiile forfetare clasice pierd teren.

Touroperatorii devin unități de logistică care armonizează cazarea, zborul, transferul și alte servicii suplimentare la cele mai bune prețuri si tarife. Astfel, clienții simt ca prin noile excursii forfetare își stabilesc singuri excursia, îți creează concediul dorit pentru ei.

Clienții încep să se obișnuiască că pot obține zboruri la prețuri foarte mici, învață că numai cine își rezerva din timp biletul călătorește ieftin, dar pentru a întregii oferta ar trebui ca si hotelierii, serviciile de transfer și cele de închiriere a unei mașini să scotă pe piață oferte semănătoare (tarife scăzute dacă se fac rezervări cu mult timp înainte). Astfel, în locul prețurilor si tarifelor fixe de catalog apar prețuri si tarife diferențiate în funcție de perioada pentru care se stabilește vacanța.

Ofertele low-cost duc la dezvoltarea a noi destinații. Companiile low-cost revoluționează piața transportului aerian nu doar prin aceea ca generează noi segmente de clienți, care nu au optat până acum pentru zbor ca modalitate de transport, ci si prin faptul că iau o mare parte din clienții companiilor aeriene „tradiționale”. Ele contribuie la nașterea a noi destinații turistice, nu neaparat foarte atractive din punct de vedere turistic, orașele unde sunt situate aeroporturi care găzduiesc companii low-cost incepand sa primescă tot mai mulți turiști.

Pachetele oferite de marii touroperatori (Thomas Cook, etc.) prezintă întotdeauna o siguranță pentru clienți datorita marcii consacrate in timp.

Noile concepte de comercializare prind, în special la turiștii „independenți”, care își cumpără serviciile turistice de pe internet sau din agențiile de turism care produc acest fel de pachete „la comandă”.

La companiile low-cost se înregistrează un aport de 90% de achiziții din totalul vânzărilor prin intermediul internetului. Se poate observa o împărțire destul de clară a agențiilor de turism : unele vănd produse standard, altele se caracterizează prin individualizare și consultanță sporită în ceea ce privește organizarea concediului, propuneri concrete și vanzarea produselor și serviciilor specializate.

Condițiile economice și politice actuale, precum și schimbările din comportamentul consumatorilor cu privire la excursii, aduc noi provocări pe piața touroperatorilor.

În afară de conceperea de produse turistice de înaltă calitate, touroperatorii sunt nevoiți să preia și alte atribuții din interiorul sau din afara activității de bază pentru a-și asigura bunul mers al afacerii pe termen lung. Studiul de piață efectuat la Universitatea Utrecht din Belgia, arată că turiștii manifestă mare interes pentru excursiile cu temă culturală. Cunoașterea țării și a locuitorilor acestora este unul din criteriile principale de planificare a unei excursii, majoritatea vor să vadă si sa cunoasca cât mai multe lucruri din zona pe care o vizitează, nu doar clasicile sejururi in locuri insorite. Cum vor arăta excursiile forfetare în viitor depinde în cea mai mare parte de dorințele consumatorilor.

Tendințele sunt clare, produsele turistice trebuiesc permanent înnoite, trebuie să se vină mereu în întâmpinarea dorinței consumatorilor.

BIBLIOGRAFIE

Cosmescu, I. – Turismul- fenomen complex contemporan, Editura Univ. Lucian Blaga, Sibiu, 1998.

Cosmescu, I. – Economia turismului: principii și mecanisme, Editura Univ. Lucian BLaga, Sibiu, 1998.

Cristureanu, C. – Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, 1992.

Davison, R. – Business travel, Pittman Publishing, Londra,1994.

Davison, R. – Tourism in Europe, Pittman Tehniplus, Paris, 1992.

Draica, C. – Ghid practic de turism internațional și intern, Editura AII Beck, București, l999.

Dumazedier, J. – "Vers une civilization du loisir", Ed. du Seull, Paris, 1962.

Michaud, J.L. – “Les institutions du tourisme”, Presses Universitaires de France, Paris, 1995.

Minciu, R. – Economia turismului, Editura Uranus, București, 2000.

Nicula, V. – Tehnica operațiunilor de turism, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002.

Nicula, V. – Turismul din. perspectiva secolului XXI, Editura Continent, Sibiu, 2003.

Raboteur, J. – “Introduction à l`economie du tourisme”, Ed. L`Harmattan, Paris, 2000

Stănciulescu, G. – Tehnica operațiunilor de turism, Editura AII Educațional, București, 1999.

Syratt,G. – Manual of travel agency practice, Butter Work

Heinemann, 1992.

Tinard, Y. – “Le tourisme – Economie et Management”, 2eme edition, Ediscience International, Paris, 1994

Vellas, F. – "Turismul – tendințe și previziuni", Ed. Walforth, București, 1995.

x x x – OG nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice

x x x – Ordinul Ministrului Turismului nr. 170/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind criteriile și metodologia pentru eliberarea licențelor și brevetelor de turism.

x x x – HGR nr. 238/2001 privind condițiile de acordare a licenței și brevetului de turism.

x x x – HGR nr. 24/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului.