Turismul International

Diverse2

Turismul International

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

INTRODUCERE

Cap I: TURISMUL INȚERNAȚIONAL- SEMNIFICAȚII, ROL ȘI CONEXIUNI

1.1.Turismul – fenomen complex contemporan

1.2.Dimensiunile fenomenului turistic

1.3. Turismul internațional – concepte și definiții

1.4. Caracteristicile pieței turistice internaționale. Evoluția turismului internațional

1.5.Dimensiunile pieței turistice mondiale

CAP II : LANȚURI HOTELIERE INTERNAȚIONALE ȘI TOUROPERATORI

2.1.Industria hotelieră la nivel mondial

2.2. Lanțuri hoteliere

2.2.1 Lanțuri hoteliere voluntare

2.2.2. Lanțuri hoteliere integrate

2.3. Tour-operatori– considerații generale

2.4. Firme touroperatoare în turismul mondial

CAP III: PERSPECTIVELE TURISMULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

3.1.Stategia Europa 2020

3.2. Inițiativele UE în domeniul turismului

3.3. Situația actuală a turismului în Europa

3.4. Analiza numărului de sosiri turistice în România

3.5 .Destinații turistice de top

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

La începutul mileniul trei, industria turismului și a călătoriilor reprezenta pe plan mondial, unul dintre cele mai dinamice sectoare de activitate, fiind, în același timp, un important generator de locuri de munca. Conform studiilor întreprinse de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor (WTTC), aceasta industruie va genera, în mod direct și indirect, în următorii ani, aproximativ 11,6% din PIB și 230 milioane de locuri de muncă în economie la nivel mondial.

Turismul internațional se înscrie cu o pondere în permanenta creștere, în ansamblul relațiilor economice internaționale, ceea ce atestă importanța ce i de acordă în prezent, în cadrul politicilor naționale de dezvoltare economică și socială, de dezvoltare și diversificare a schimburilor comerciale. Permanenta dezvoltare a turismului nu este întamplatoare ci este rezultatul dezvoltării economico-sociale contemporane, al posibilităților superioare de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale, al creșterii calității vieții înregistrate în diferitele regiuni ale lumii.

Industria călătoriilor și a turismului este considerată ca fiind cea mai importantă și mai diversă industrie a lumii. Multe națiuni o consideră ca prima sursă de venituri a economiei, primă industrie generatoare de locuri de muncă, primă industrie ce determină creșterea sectorului privat și primă industrie care determină dezvoltarea infrastructurii. Astfel, dezvoltarea turismului este incurajată, mai ales, în țările în curs de dezvoltare în care alte forme ale dezvoltării economice cum ar fi manufacturile sau exportul de resurse naturale nu sunt viabile din punct de vedere comercial. Varietatea activitățiilor din domeniul turismului, legăturile existente între acestea și alte ramuri ale economiei naționale, au facut ca turismul să devină o adevărată industrie, al cărei rol se găsește mereu în ascensiune. Privit ca un sector economic distinct, turismul inlude o gamă variata de servicii și anume: servicii de publicitate și promovare, informare, cazare, alimentație publică, tratament balnear, agrement și divertisment variat.

În primul capitol al acestei lucrări, numit: „Turismul internațional-semnificații, rol și coneziuni” am prezentat importanța majoră pe care o deține acest fenomen la nivel global prin diferitele dimensiuni ale acestuia și modul în care ajută la creșterea economică, fiind unul dintre sectoarele cele mai rezistente la criza economică suferită.

În capitolul doi, intitulat „Lanțuri hoteliere internaționale și touroperatori” am prezentat sub aspect general industria hoteliera și importanța acesteia în cadrul fenomenului turistic, dar și cei mai importanți touroperatori la nivel global, aceștia constituind împreună cu lanțurile hoteliere cei mai importanți „jucători” în cadrul acestei industrii.

Studiul de caz al acestei lucrări este prezentat în capitolul trei și este numit „Perspectivele turismului în Uniunea Europeana”. Ca introducere în studiu de caz am prezentat strategia și inițiativele Uniunii Europene cu privire la dezvoltarea turismului, punând accentul pe prezentarea situației actuale a turismului în Europa prin diferite tabele și grafice care arată evoluția și dinamica sosirilor internaționale, a celor mai vizitate destinații turistice din lume, a țărilor care beneficiază cel mai mult de pe urma activității turistice.

Turismul actual prezintă o trăsătură dominantă și anume nivelul considerabil al investitiilor care se fac pentru tehnologii moderne, în special în domeniul tehnicii de calcul. Procesul de globalizare va fi insoțit de concentrarea și integrarea pe verticală a sectorului privat, în special sub forma unui grup de companii având în esență interese comune. Companiile aeriene, lanțurile hoteliere sau touroperatori au deja filiale în întreaga lume și acoperă aspectele majore ale cererii turistice internaționale prin sistemele proprii de distribuție.

Procesul de globalizare în turism generează o intensificare și o extindere geografică a legăturilor dintre principalii actori de pe scara turismului (lanțuri hoteliere, rețele de touroperatori, companii aviatice, state-națiuni, organisme internaționale), dintre regiuni emitente și destinații turistice (regiuni receptoare), ceea ce conduce la o internaționalizare a turismului, a fluxurilor globale de turiști și la creșterea competiției pe piața turistică. Turismul internațional se amplifică sub impactul globalizării dar, în același timp, prin natura și conținutul său constituie premise pentru globalizare, în general.

Fenomen complex, economic, cultural, social și cu vocație ecologică, turismul reprezintă șansa evadării din stresul vieții cotidiene, posibil uneori chiar și numai în imaginația noastră. Ce poate fi mai relaxant și incitant, decât ideea petrecerii timpului liber pe malul mării, escaladând munții sau pur și simplu ideea întoarcerii la natură, la viu și nepoluat, la ceea ce întruchipează ecoturismul.

Turismul este considerat unul dintre cele mai spectaculoase fenomene economice și sociale ale secolului XXI, cu ajutorul căruia numeroase țări și regiuni lipsite de resurse sau aflate în situații de inferioritate comparativă, dar prezentând interes din punct de vedere cultural, peisagistic, al florei și faunei, cu un climat natural și social calm, au găsit în turism o șansă pentru relansarea și modernizarea economiei, echilibrând situația balanței de plăți, crearea de noi locuri de munca și nu în ultimul rând valorizarea patrimoniului cultural și tradițional.

Cap I: TURISMUL INȚERNAȚIONAL- SEMNIFICAȚII, ROL ȘI CONEXIUNI

Organizația Mondială a Turismului este un organism internațional acreditat de Organizația Națiunilor Unite pentru promovarea și dezvoltarea turismului. Membrii săi numară în prezent 138 de țări, precum și peste 350 de membrii afiliați reprezentând guverne locale, asociații turistice și companii din sectorul privat. În conformitate cu OMT, turismul cuprinde activitațile desfășurate de persoane în cursul călătoriilor lor și a sejururilor în locuri situate în afara mediului lor obișnuit, la sfârșit de săptămână, pentru afaceri, recreere și alte motive.

1.1.Turismul – fenomen complex contemporan

În ultimele decenii, pe plan mondial, economiile moderne au dat caștig de cauză dezvoltării serviciilor. Structura și rolul acestora s-au amplificat în mod continuu, ceea ce a dus la dezvoltarea sectorului terțiar. Schimbările politice și socio-economice au determinat ca în foarte multe țări ale lumii să creasca de la an la an numarul vacanțelor și călătoriilor turistice, în interiorul și exteriorul granițelor. Varietatea activitățiilor din domeniul turismului, legăturile existente între acestea și alte ramuri ale economiei naționale, au facut ca turismul să devină o adevărată industrie, al cărei rol se găsește mereu în ascensiune. Privit ca un sector economic distinct, turismul inlude o gamă variata de servicii și anume: servicii de publicitate și promovare, informare, cazare, alimentație publică, tratament balnear, agrement și divertisment variat.

Turismul este considerat unul dintre cele mai spectaculoase fenomene economice și sociale ale secolului XXI, cu ajutorul căruia numeroase țări și regiuni lipsite de resurse sau aflate în situații de inferioritate comparativă, dar prezentând interes din punct de vedere cultural, peisagistic, al florei și faunei, cu un climat natural și social calm, au găsit în turism o șansă pentru relansarea și modernizarea economiei, echilibrând situația balanței de plăți, crearea de noi locuri de munca și nu în ultimul rând valorizarea patrimoniului cultural și tradițional. Turismul fiind una din industriile care trebuie sa se implice in dezvolatrea durabila, ca industrie a resurselor, dependenta de bogatiile naturii si mostenitoarea culturala a fiecarei societati, turismul vinde aceste resurse ca parte a produsului sau si, in acelasi timp, imparte anumite resurse cu alti utilizatori. De această oportunitate au profitat cu precadere țările insulare sau periferice, care au înfruntat o serie de probleme în ceea ce privește participarea activă la comerțul internațional, dar în cele din urma au reușit să se facă remarcate ca fiind mari atracții turistice datorită orientării consumatorului către turismul exotic, dar și prin facilitarea mijloacelor de transport, mai ales cel aerian. În continuare voi prezenta niște exemple de astfel de regiuni pentru care turismul reprezintă principala sursa de venit – Macau (Asia de Nord-Est) 85,7%, Antigua si Barbuda (Caraibe) 85,4%, Bhamas (Caraibe) 50,1%, Maldive (Asia de Sud) 66,6%, Seychelles (Africa Sub-Sahariana) 54,1% și multe altele. În schimb în țările în care nivelul de dezvoltare și gradul de diversificare a economiilor crește, ponderea turismului în cadrul Pib-ului scade, de exemplu în Malta 26,1%, Tunisia 18,1%, Portugalis 15,5%, Egipt 15,0%, Franta 11,4%. În aceste țări turismul nu mai poate fi considerat axa principală a politicii de dezvoltare, dar generează însa importante efecte de antrenare și reprezintă o componentă de bază a numeroaselor proiecte de amenajare teritorială și de dezvoltare teritorială.

De-a lungul timpului legatura dintre turism și dezvoltare a urmat un proces de creștere continuă începand cu anii 1960, respectiv cu intrarea in era turismului de masa. La sfârșitul secolului trecut, Organizația Mondială pentru Turism a estimat aproximativ 4,5 miliarde de deplasări în scop turistic, dintre care în jur de 700 de milioane au fost fluxuri internaționale. În prezent, turismul este asociat tot mai mult cu opțiunea de dezvoltare durabilă și este apreciat ca fiind un instrument de mare importanță în strategiile de promovare a păcii la scara întregii lumi. Dincolo de extraordinara dinamică la nivel global, turismul a înregistrat în timp, o serie de evoluții calitative și cantitative care, deși au accentuat rolul pe care acesta îl poate avea în dezvoltarea economică, au mărit într-un ritm alert complexitatea interdependențelor și manifestărilor, antrenând noi orietări în domeniul politicilor turistice.

1.2.Dimensiunile fenomenului turistic

Diversele sale legături în planul economic, social, cultural, politic și nu numai, rolul său activ în societate, argumentează actualitatea preocupărilor pentru cunoașterea conținutului acestuia, și totodată utilizarea acestor informații pentru continua dezvoltare și adaptare la schimbăriile frecvente care au loc în toate sectoarele economiei și implicit în turism. În continuare voi prezenta dimensiunile fenomenului turistic, datorită importanței majore pe care o are asupra tuturor ramurilor economice, sociale și nu numai, fiind un fenomen cu abordare multifuncțională.

Turismul – o experiență umană

Turismul este o activitate pe care o desfașoară indivizii și de care, de obicei, aceșteia se bucura. Pentru a percepe mai bine fenomenul turismului trebuie să înțelegem comportamenutul individului – psihologia turiștilor și a potențialilor turiști. Dezvoltarea și testarea modelelor care ajută la explicarea antecedentelor consecințelor comportării umane reprezintă o priorit social, cultural, politic și nu numai, rolul său activ în societate, argumentează actualitatea preocupărilor pentru cunoașterea conținutului acestuia, și totodată utilizarea acestor informații pentru continua dezvoltare și adaptare la schimbăriile frecvente care au loc în toate sectoarele economiei și implicit în turism. În continuare voi prezenta dimensiunile fenomenului turistic, datorită importanței majore pe care o are asupra tuturor ramurilor economice, sociale și nu numai, fiind un fenomen cu abordare multifuncțională.

Turismul – o experiență umană

Turismul este o activitate pe care o desfașoară indivizii și de care, de obicei, aceșteia se bucura. Pentru a percepe mai bine fenomenul turismului trebuie să înțelegem comportamenutul individului – psihologia turiștilor și a potențialilor turiști. Dezvoltarea și testarea modelelor care ajută la explicarea antecedentelor consecințelor comportării umane reprezintă o prioritate importantă în învățământul și cercetarea legată de turism. Astfel de informații pot fi de reală valoare în proiectarea noilor produse turistice , cât și în campaniile de marketing ale acestor produse. Când oamenii călătoresc, ei folosesc de regulă unele obiecte și sunt influențăți de alți indivizi cunoscători ai destinației turistice, ca parte a experienței lor de călătorie.

În general, perspectivele psihologiei individului și psihologiei sociale au mult de oferit prin dezvoltarea educației și cercetării privind turismul. Turismul, la rândul său, oferă acestor științe sociale o posibilitate de a examina o forma specială și importantă de experiență umana care deseori există în afara formelor mai convenționale ale comportamentului uman.

Turismul – o conduită socială

Experiența umană individuală, trăita în calitate de turist, este de obicei împărtășită altor oameni. Chiar și atunci când călătorește singur, turistul va veni în contact cu alți oameni și instituți sociale. Multe din deciziile legate de o experiență în turism sunt influențate, atât de psihologia individului, cât și de socializarea experiențelor și de autoperceperea rolului social în turism. Indivizi și familiile își conturează dorințele pentru o vacanță în funcție de resursele financiare, ridicând astfel o serie de probleme economice. O comunitate evaluează oportunitatea unei finanțări suplimentare pentru o destinație locală care va atrage mai mulți turiști prin comparații cu alte moduri de a folosi aceleași fonduri publice. Decizia comunității, privitoare la un sprijin mai mare în dezvoltarea turismului, indică valoarea socială pe care acea comunitate o acordă creșterii economice.

Turismul – un fenomen geografic

Cercetarea geografică ajuta la cunoșterea turismului în mai mute feluri, contribuind la indentificarea și analizarea existenței regiunilor funcționale de turism, informații care pot fi folosite ca bază de dezvoltare sau evaluare a zonei geografice. Evaluarea volumului posibil de călătorii este un alt domeniu important al cercetării geografice. În general, perspectiva geografică oferă un context important pentru activitatea altor oameni de știință din domeniul social care, de asemenea studiază turismul.

Turismul – afacere și sursa de venit

Turismul pentru majoritatea celor care activează în acest domeniu reprezintă sfera manifestării personalității lor și șansei realizarii unui profit. Acești întreprinzători, sau salariații lor, pot beneficia de pe urma educației superioare și cercetării legate de turism, care:

dată aplicate, îmbunătățesc eficiența structurii afacerii și a aranjamentelor manageriale.

îmbunătățesc stategiile pentru a face față riscului și nesiguranței în industria turistică.

oferă o bază mai solidă pentru eforturile de marketing.

pune la dispoziție anumite direcții pentru conducătorii din acest domeniu, în atragerea de noi angajați și pentru perfecționarea profesională a vechilor angajați.

Îndustria turismului este vulnerabilă mai ales fața de factorii externi, precum instabilitatea politică și terorismul, care pot devia traseele turistice spre țara respectivă și în același timp vor oferii beneficii neașteptate destinațiilor alternative. Dezastrele naturale, problemele meteorologice, epidemiile, schimbările nefavorabile a ratei de schimb a monedei naționale, noile legi ale impozitelor sau complicarea formalitățiilor de trecere a granițelor pot foarte rapid sa schimbe atracția relativă față de punctele de destinație competitive. In ultimul timp, industria turismului a inflorit chiar daca s-a confruntat cu o serie de dificultati la nivel global. Populatia globului va continua sa treaca printr-o multitudine de transformari, stiinta si tehnologia isi pun amprenta asupra mediului de afaceri si asupra societatii.

Frecvent, operatorii din turism se bazează pe experiența personală și pe contactele create cu alți operatori care-i ajută să ințeleagă, să anticipe și să depășească aceste dificultăți. Turismul este o sursă de venit pentru susținerea localităților sau zonelor gazdă, de aceea multe dintre acestea sunt interesate în a adaugă turismul la intervalul lor de afaceri, deoarece, el are puterea de a aduce, prin intermediul turiștilor, bani din alte cu posibilități turistice mai reduse. Din păcate, succesul în atragerea turiștilor pentru agrementul acestora și pentru a susține unele particularități locale semnificative poartă în sine semânța propriei sale negări.

În concluzie, pentru a evita accentuarea și agravarea conflictului dintre costurile și beneficiile turismului, în cazul unei anumite zone sau localități, se impune o reexaminarea a rolului său în contextul unui control amănunțit privind costurile și efectele negative, în paralel cu promovarea beneficiilor acestuia. Se apreciază că cea mai pozitivă și realistă atitudine a administrațiilor publice, centrale și locale, față de turism este punerea în balanță a mediului, afacerilor și managementului, precum și a consecințelor sociale, astfel încat turismul să fie recunoscut ca putând nesigur, dar și o resursă valoroasă.

Turismul – un complex de tip industrial

Turismul nu este reprezentat doar de cateva zeci sau sute de afaceri singulare într-o economie națională. Cu atât mai mult, când este vorba despre competența mondială a acestuia. Turismul implicând un grup de mai multe industri corelate: transport, cazare, servicii de alimentație publică, puncte de interes și de marcare a unor evenimente, precum și activități de vânzare cu amanuntul. De asemenea, turismul reprezintă o importantă cale de intensificare a fluxurilor monetare interregionale și internaționale. Guvernele, la toate nivelurile, iși propun promovarea și dezvoltarea activității turistice, deoarece ea aduce noi surse de venit care pot crea, la rândul sau, noi locuri de munca. In multe țări turismul este strâns legat de reclama, iar pentru realizarea acesteia se aloca sume care pot ajunge la milioanele de unitați monetare.

Cu alte cuvinte, turismul, sub acest aspect, are o legatură directă cu decizia politică locală și națională. De aceea, cercetarea în turism poate juca un rol important în publicitatea prin reclama pe plan regional, dar și național. Rezultatele cercetărilor pot fi de asemenea folosite pentru alegerea mediilor de reclamă, a mesajelor și audiențelor, precum și pentru fundamentarea argumentației privind alocarea bugetului public pentru promovarea anumitor produse turistice. Sumele alocate pentru deschiderea și dezvoltarea activitățiilor turistice pot și trebuie să asigure administrațiilor publice centrale și locale șansa crearii de noi locuri de munca și de posibile venituri pentru bugetul de care dispun. Un principiu fundamental în economie este cel potrivit căruia resursele trebuie alocate în concordanță cu valoarea rezultatelor intrebuințării lor în domenii diferite.

1.3. Turismul internațional – concepte și definiții

Turismul, fenomen economic-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat în viața societății și ca atare, influențat de evoluția ei, reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unui organizații, societăți sau agenți specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care sprijină satisfacerea nevoilor turistice.

Turismul este o activitate care afectează societatea in diferite moduri și care are un impact profund asupra acesteia, devenind în timp un factor determinant în viețile a milioane de oamenii din întreaga lume, fiind cel mai propice mediu pentru descoperiri și contacte directe între națiunile lumii.

Fenomen complex, economic, cultural, social, cu vocație ecologică și nu în ultimul rând dinamic, turismul reprezintă șansa evadării din stresul vieții, posibil uneori chiar și numai în imaginația noastră. Turismul este un ansamblu de servicii și produse ce vin în intamplinarea cererii consumatorilor sau a sectorului public pentru călătoria internă dar și în străinatate, fiind foarte descentralizat și totodată inclus în economie datorită mobilității și diversificării în continuă creștere a nevoilor turiștilor, precum și datorită serviciilor și produselor adiacente turismului care sunt achiziționate înainte și uneori după călătorie. Turismul, activitate economică-socială, reprezintă astăzi un domeniu distinct de activitate, o componentă de prim rang a vieții economice și sociale pentru un numar tot mai mare de țări ale lumii, datorită conținutului și rolului său complex. Ușor adaptabil la schimbăriile civilizației contemporane, turismul evoluează sub influența acestora, acționând ca un factor stimulator al progresului și al dezvoltării. Turismul afectează un sector larg de domenii precum: ocuparea forței de muncă, dezvoltarea regională, educația, mediul, protecția consumatorului, sănătatea, siguranța, cultura, apariția de noi tehnologii, transporturile, finanțele și taxele, viața socială, în genaral toate aspectele ce țin de micro și macro economie. Varietatea activitățiilor din domeniul turismului, au făcut ca acesta să devină o adevarată industrie, al carei rol se găsește mereu în ascensiune, bazându-se pe legăturile ce există între turism și alte ramuri ale economiei cu care se află în interdependență.

Activitatea turistică se numără printre cele cateva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trasatură caracteristică secolului nostru, de aici și numai dorința și tendința oamenilor societății actuale de a-și petrece timpul călătorin, cautând sau visând la colțuri liniștite din natură, vizitând sate și orașe din țara de baștină sau din alte țări ale lumi pentru a cunoaște oameni și locuri noi, sau pentru a-și îngriji sănătatea. Și cum numărul populației în majoritatea țărilor lumi este în continuă creștere, iar influența factorului distanță-timp a fost dimunuată considerabil prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de petrecere placută și utilă a timpului liber – a cunoscut o „explozie” fără precedent, constituind una dintre cele mai remarcabile trăsături ale secolului nostru.

Printre cele mai pronunțate transformări ale dezvoltării tehnico-economice care au avut o influență considerabilă asupra fenomenului turistic se numără urmatoarele:

Creșterea numărului populației și în special a populației urbane

Sporirea speranței de durată medie a vieți la aproape 80 de ani

Creșterea veniturilor pe cap de locuitor

Dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de transport

Automatizarea proceselor de producție și creșterea productivității muncii

Creșterea continuă a nivelului de cultură a maselor

Pornind de la toate aceste transformări și luând în considerare și influența factorilor de ordin biologic și psihologic, se poate aprecia că, în viitor, în mai toate țările lumii, turismul se va transforma dintr-o preocupare ocazionălă într-una permanentă, cu tendința de a deveni o nevoie, o necesitate “de evadare” resimțită din ce în ce mai mult de omul modern.

1.4. Caracteristicile pieței turistice internaționale. Evoluția turismului internațional

Deși considerat de majoritatea experțiilor în domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a conturat în a doua jumătate a secolului XIX-lea. În decursului a 100 de ani, de la apariție, și până în prezent, turismul a avut un progres relativ lent, abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, mai exact începând cu anii 1960 , turismul cunoaște o expansiune deosebită ca urmare a intenselor transformării din economia mondială, acestuia revenindu-i o caracteristică dată de numeroși autori, aceea de „fenomen specific lumii moderne”.

Studierea fenomenului turistic atât la scară mondială, cât și națională pune în evidență faptul că este într-o continuă ascensiune, datorită dezvoltării economiilor individuale ale statelor lumii, a reducerii barierelor comerciale practicate între țării, a lărgirii și amplificării schimburilor economice și culturale internaționale, precum și datorită globalizării economiei mondiale, factori ce au determinat creearea unor condiții propice pentru participarea unui numar din ce în ce mai mare de țări și persoane la mișcarea turistică. Atragerea în circuitul turistic a unui noi zone, diversificarea formelor de petrecere a timpului liber, a vacanțelor, a facilităților acordate turiștilor au făcut din turism una dintre cele mai agreate modalității de petrecere a timpului liber, asociate cu îmbunătățirea calității vieții și ridicării nivelului general de instruire și cultura.

Turismul internațional, prin specificul sau, face parte din structura comerțului invizibil, reprezentând una dintre componentele cu cel mai mare grad de importanță. Comerțul invizibil, ca formă a schimburilor internaționale, reprezintă ansamblul tranzacțiilor economice care au ca obiect un bun intangibil, acesta cuprinzând operațiuni ca: servicii (transporturi și telecomunicații internaționale, turism internațional, asigurării, consulting, know-how), operațiuni legate de invesții în străinătate, etc. Dezvoltarea și ramificarea schimburilor internaționale sub impactul evoluției individuale a țărilor lumii, a specializării acestora și a cufundării diviziunii internațională a muncii reprezintă una dintre cele mai de efect trăsături majore ale evoluției economiei mondiale. În corelație cu aceste schimbării, turismul se afirmă ca o componentă de mare importanță a relațiilor economice internaționale dintre țările lumii, având un rol din ce în ce mai accentuat.

Fluxurile internaționale de sosiri au ajuns in anul 2005 la pragul de 800 de milioane, destul de aproape de nivelul anticipat de O.M.T pentru anul 2010, totuși evoluția continuă a unor factori precum tehnologia, dinamica demografică vor determina o serie de evoluții structurale ale turismului mondial în perspectiva anului 2020. Dinamica mondială a fluxurilor turistice pentru primele două deceni ale noului mileniu, conform estimarilor Organizației Mondiale pentru Turism, vor fi caracterizate de urmatoarele tendințe majore:

amplificarea fluxurilor internaționale atât la nivel global, cât și la nivel regional, în condiții de stabilitate a ratelor de creștere

menținerea predominanței marilor bazine turistice, pe fondul continuării tendințelor de reducere a ponderii Europei și Americii în favoarea Asiei De Est – Pacific, a Africii și a Orientului Mijlociu

creșterea fluxurilor interregionale de lungă distanță, și de asemenea menținerea predominanței fluxurilor intra-regionale

păstrarea la nivel regional a funcțiilor actuale de net emitente sau net receptoare, cu excepția Europei și a Asiei de Sud

menținerea indicelui de concentrare atât a regiunilor și țărilor receptoare, cât și a celor emitente, cu o ușoară tendință de dispersie

expansiunea țărilor "de vecinatate" și emergența noilor destinații turistice.

Din categoria factorilor care participă la determinarea și evoluția turismului, diferiți ca natura și rol, cu acțiune globală sau particularizată asupra unei forme ori componente ale fenomenului turistic se numară: creșterea economică, oferta, mutațiile demografice și timpul liber, aceștia reprezentându-i pe cei agregați. În concluzie, se poate spune că fenomenul turistic evoluează sub influența intercorelată a unui set complex de factori, care acționează individual și având un grad de influență variat în raport cu condițiile de timp și spațiu.

Dezvoltarea turismului, implicarea sa în sistemul economiilor moderne, în sfera trebuințelor și consumului populației se reflectă într-o expansiune continuă a conținutului și formelor sale de manifestare. Pe de altă parte, participarea tot mai intensă la mișcarea turistică, au favorizat apariția unor noi forme de turism, care permit satisfacerea nevoilor consumatorilor mult mai ușor și în condiții de satisfacție maximă. Activittatea turistică internă și internațională presupune o gamă largă de forme și aranjamente turistice influențate de modalitățiile de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile de realizarea a echilibrului ofertă-cerere, și nu în ultimul rând de specificitatea organizării călătoriei.

Demarcarea precisă a conținutului fiecărei forme de turism prezintă o importanță deosebită pentru identificarea comportamentului consumatorului în ceeea ce privește consumul și cheltuielile, dar și asupra responsabilităților și obligaților, atât a organizatorilor de vacanțe (touroperatori și agenții de voiaj), cât și a prestatorilor de servicii (societăți de transport, hoteluri, restaurante, etc). În funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se deosebesc două forme de exprimare ale turismului, prima reprezentând turismul intern, iar cea de-a doua, turismul internațional. În primul caz putem spune că aceasta formă a fenomenului turistic este practicată de populația unei țări în interiorul granițelor naționale, față de turismul internațional, care presupune deplasarea persoanelor în afara granițelor naționale. Turismul internațional se imparte in turism emițător (outgoing), numit și turism de trimitere sau pasiv, presupunând plecarea turiștilor autohtoni peste graniță, respectiv turism receptor (incoming), numit și de plecare sau pasiv, ce cuprinde sosirile de turisti din alte țări pentru petrecerea vacanțelor în țara primitoare.

1.4.1.Dinamica fenomenului turistic la nivel mondial

La începutul mileniului trei, industria turismului și a călătoriilor reprezentau, pe plan mondial, cel mai dinamic și ascensional sector de activitate, constituind, în același timp, cel mai important generator de locuri de munca. În anul 2000 activitățiile turistice înregistrau o pondere de peste 8% din totalul exporturilor mondiale de bunuri si 35% din totalul exporturilor de servicii, în comparație cu anul 2010, când barametrul OMT pentru turismul mondial arăta creșteri ale sosirilor turistilor internaționali cu 7% în ultimele șase luni ale aceluiași an, ceea ce permite o estimare a sporirii acestora cu 3-4% în anii următori și continuarea trendului crescător.

Specialiști din turism apreciază că în urmatorii 15-20 de ani, numărul persoanelor care călătoresc se va dubla față de nivelul actual, Organizația Mondială a Turismului (OMT) previzionează că sosirile turistice internaționale vor ajunge de la 880 milioane de turiști internaționali și 852 mild $ USD cât s-au înregistrat în anul 2009, la 1600 mild în 2020. Potrivit studiilor întreprinse de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor (WTTC), această industrie va genera, în mod direct și indirect, în următorii ani, aproximativ 11.6% din PIB și 230 milioane locuri de muncă la nivel mondial.

Nivelul considerabil al investițiilor care se fac pentru tehnologii moderne reprezintă o trasatură dominantă a turismului actual, în special în domeniul tehnicii de calcul. Procesul de globalizare va fi insoțit de concentrarea și integrarea pe verticală a sectorului privat, în special sub forma unui grup de companii având în esență interese comune. În prezent cele mai mari companiile aeriene, lanțurile hoteliere sau touroperatorii au deja filiale în intreaga lume și acoperă aspectele majore ale cererii turistice internaționale prin sistemele proprii de distribuție. Contribuția turismului la economia mondială se reflectă într-o pondere în creștere la realizarea PIB, a comerțului internațional, a investițiilor și a cheltuielilor publice, precum și la ocuparea forței de muncă. În ceea ce privește anul 2016, cererea totală a turismului va fi de 12.118 miliarde dolari USD, reprezentând o creștere medie reală de 4,2% anual. Având o pondere relativ constantă în PIB-ul mondial, turismul va genera un plus de 79 milioane de locuri de munca, o crestere de 69% a valorii adăugate din activitățile directe și induse, precum și o dublare a investițiilor.

În ceea ce privește fluxurile turistice internaționale, acestea înregistrează o pondere în creștere, atât în PIB-ul mondial, cât și în volumul total al exporturilor. Conjunctura economică mondială și nu numai afectează în mare parte cererea de turism la nivel global, în special de situația economică a țărilor emitente. În situații de criză consumul turistic mondial crește cu o rată mai mică, în timp ce in perioadele de dinamica economică, ratele de creștere a sosirilor și a încasărilor sunt mai mari.

Turismul ca fenomen economico-social are implicații pozitive asupra economiei țărilor, ceea ce justifică interesul guvernelor pentru dezvoltarea acestuia. Desfășurarea călătoriei turistice presupune o cerere și, respectiv, un consum de bunuri și servicii specifice, ceea ce antrenează o creștere în sfera producției acestora. Totodată, cererea turistică determiă o adaptare a ofertei, care se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector și, indirect, în stimularea producției ramurilor participante la construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalații pentru agrement.

Pe lângă consecințele economice, turismul are și o profundă semnificație socio-umană. El actionează, prin natura sa, atât asupra turiștilor în mod direct, cât și asupra populației din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng și asupra calității mediului, a utilizării timpului liber și nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre națiuni. Una dintre cele mai importante funcții ale turismului constă în rolul său reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacității de muncă a populației, atât prin formele de odihnă, cât și prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un mijloc de educație, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură și civilizație a oamenilor.

În Tabelul nr.1. am prezentat contribuția turismului la economia mondială privind cele mai importante creșteri economice înregistrate pe parcursul a trei ani, 2001, 2004, respectiv 2006 și nu în ultimul rând estimând contribuția turismului în anul 2016.

Tabel 1. Contribuția turismului la economia mondială

Sursa : Gabriela Carmen Pascariu „Evolutii si tendinte in turismul internationa”l, Ed. Sedcom Libris, 2006, pg. 38

În tabelul de mai sus am prezentat contribuția turismului în cadrul economiei mondiale din punct de vedere al creșterii totale pentru turism, a investițiilor, a locurilor de muncă, a valorii adăugate prin turism, a ponderii turismului în PIB-ul mondial, a ponderii ocupațiilor turistice la nivel global și nu în ultimul rând a investițiilot turistice raportate la total investiții. Aceste comparații nu fac altceva decât să pună în evidență evoluția continuă a turismului pe plan global, fapt pentru care în acest tabel este prezentat în ultima coloană o proiecție a anului 2016. După cum putem vedea de-a lungul timpului importanța fenomenului turistic crește ajungând ca în anul 2016 să ocupe un loc deosebit de important la nivel mondial. Se estimează că până în anul 2016 turismul va aduce venituri de 12118,6 miliarde dolari la nivel global, iar ponderea turismului în total PIB mondial va fi de 10,86%.

1.4.2.Turismul in perspectiva globalizării

În prezent, industria turismului a devenit domeniul cu dinamica cea mai accentuată implicând diverse sectoare de activitate, fiind de astfel un stimulator economic global, și impreună cu activitățiile economice implicate reprezintă cel mai important sector al economiei mondiale. Pe de altă parte turismul este și cel mai mare angajator al economiei mondiale și va continua să fie impotrivă actualelor recesiuni cauzate de terorism și de alte turbulențe care au afectat în ultima perioadă de timp călătoriile internaționale. Actualmente, industria turismului se află în plin proces de globalizare. Asistăm în prezent la un fenomen din ce în ce mai evident în care -jucătorii globali- domină piața, în timp ce partenerii lor depind de ei, de preferințele și de strategiile lor, iar pentru a supraviețuii trebuie să se adapteze condițiilor impuse de aceștia. Turismul nu reprezintă doar cea mai complexă industrie din lume, ci de asemenea are rolul de a implica un număr extrem de mare de participanți de pe toată suprafața globului, fiind considerat un factor al schimbărilor din ziua de azi, și, dupa părerea multor specialiști, este expresia cea mai vizibilă a globalizarii. Efectele globalizării au produs schimbării în sectorul turistic și în zona marketingului, a profitului turiștilor, și nu în ultimul rând în cadrul tehnologiei, noile concepte turistice bazându-se pe durabilitate și pe ecoturism. Turismul este industria care are cel mai mare succes în exportul culturii datorită susținerii media pe care o are la nivel internațional, în ziua de azi realizandu-se un număr tot mai mare de documentare pe teme turistice, show-uri de televiziune, seriale video, ziare și reviste, fapt ce este foarte benefic intr-o lume în care internaționalizarea și integrarea devin pe zi ce trece tot mai accentuate.

1.5.Dimensiunile pieței turistice mondiale

Sub influența factorilor pozitivi ce stimulează cererea turistică, turismul mondial și-a făcut debutul la mijlocul secolului XX și de atunci progresează în ritmuri ascendente, ajungând de la 166 milioane turisti participanți in 1970 la 766 milioane in anul 2006. După parerea experțiilor Organizației Mondiale A Turismului și a Consiliului Mondial Al Călătaoriilor și Turismului, volumul activitățiilor turistice tinde să se dubleze la fiecare 10-15 ani, fapt ce va favoriza și în viitor dezvoltarea turismului. Evoluția circulației turistice este urmarită și analizată atât pe plan internațional, cât și pe plan intern, la nivelul țărilor emintente sau receptoare de turiști, după formele de turism, după mijloacele de turism utilizate în deplasările în scopuri turistice, etc, din care pot fi desprinși următorii indicatori:

dinamica sosirilor de turiști

repartiția mișcării turistice în spații regionale sau locale

structura și intensitatea circuitelor turistice

evoluția indicatorilor economico-financiari ai industriei călătoriilor și turismului și influența lor asupra balanțelor de plății externe

Turismul este cel mai mare generator al produsului intern brut (PIB) și se clasează în topul celor mai importante sectoare economice mondiale (după industria extractivă, agricultură și industria petrolului). În ceea ce privește dinamica sosirilor de turiști în turismul internațional statisticile țărilor primitoare nu coincid în toate cazurile cu statisticile țărilor emitente de curente turistice.

CAP II : LANȚURI HOTELIERE INTERNAȚIONALE ȘI TOUROPERATORI

Evoluția turismului, ca urmare a acțiunii conjucturale și a numeroșilor factorii (economici, demografici, psiho-sociali, politici) a cunoscut de-a lungul timpului un curs în continuă creștere. Se poate vorbi, chiar de o dezvoltare fără precedent a acestuia care s-a manifestat pe de o parte prin creșterea numărului de turiști, a cererii de bunuri și servicii turistice, iar pe de altă parte prin diverfificarea ofertei și creșterea competiției între prestatorii și intermediarii de servicii turistice.

Turismul internațional se înscrie cu o pondere în permanență creștere, în ansamblul relațiilor economice internaționale, ceea ce atestă importanța ce i se acordă, în prezent, în cadrul politicilor naționale de dezvoltare economică și socială, de dezvoltare și diversificare a schimburilor comerciale. Permanenta dezvolatare a turismului internațional nu este însă rezultatul întamplărilor favorabile și/sau nefavorabile ci al dezvoltării economico-sociale contemporane, al posibilităților superioare de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale, al creșterii calității vieții înregistrate in diferitele țări ale lumii.

Constituind una dintre sectoarele activității economice și sociale ce înregistrează constant o dinamică rapidă de dezvoltare, turismul internațional se înscrie, în același timp, ca unul din domeniile ce trebuie studiate și aprofundate și fenomenelor ce se manifestă în spațiul pieței turistice internaționale, a tendințelor acesteia, se poate elabora și fundamenta o politică de dezvoltare a acestei activitati în concordanță cu interesele fiecărei țări în parte, cu cerințele specifice ale pieței turistice și ale dezvoltării de ansamblu a schimburilor economice internaționale.

2.1.Industria hotelieră la nivel mondial

Industria hotelieră este o parte a unui grup mai larg de activități care sunt grupate sub denumirea generică de turism. La nivel mondial turismul cuprinde peste 8 milioanele de restaurante, peste 400.000 de hoteluri, cu peste 12 milioane de camere, generează 4544 miliarde de dolari din activitatea economică: deține un număr de peste 67 milioane de angajați, o cifra ce reprezintă 2,6 % din totalul mondial; reprezintă circa 11,2% din totalul exporturilor la nivel mondial; creează 1280 miliarde USD din PIB-ul mondial și 9,6% din investițiile de capital. Industria hotelieră este un fenomen care se dezvoltă , se amplifică calitativ și structural și acest lucru se datorează circulației turistice, iar pe de altă parte, dezvoltarea turismului este condiționată de existenta spatiilor de cazare, de gradul acestora de echipare, de calitatea si de diversitatea serviciilor oferite.

Sectorul hotelier se dovedește a fi un sector dinamic al economiei mondiale și totodată deosebit de sensibil și complex. Dinamismul sectorului hotelier este cauzat de multiplele posibilități de afirmare ale acestuia pe plan mondial, de creșterea economică, de inovațiile științifice, de globalizarea economiei și nu în ultimul rând de dinamismul circulației turistice mondiale.

Industria hotelieră mondială cunoaște în zilele noastre o relativă restrângere a activității, restrângere datorată crizei economice mondiale care în ultimii ani și-a arătat efectele negative pe care le-a produs, scazând veniturile reale ale populației și ale companiilor.

În plus tendința reluării creșterii economice mondiale este slab resimțita atât în America, cât și în Europa și Japonia, ceea ce înseamnă o scădere a indicelul de ocupare a capacității de cazare. Dar se pare ca Europa iși menține poziția de lider în lume în privința capacițatii globale de cazare fiind urmată de cele două Americi care tind să depășească bătrânul continent în materie de cazare urmând în ordine Asia de Est+Pacific, Africa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud.

Situația capacității de cazare în cele două Americi se prezintă în felul următor:

În America de Nord, capacitatea de cazare a crescut în ultimii ani constant datorită creșterii economice înregistrate de SUA și de Canada și a stabilității politice din zonă.

În America de Sud, capacitatea de cazare a scăzut simțitor datorită crizei financiare înregistrate în Brazilia și a fluxului mai redus de turiști din ultimii ani.

În Caraibe, capacitatea de cazare a crescut constant în ultimii ani datorită investițiilor noi din zonă care au avut ca scop acoperirea cererii turistice în creștere.

Situația capacității de cazare din Europa:

În Europa Occidentală, capacitatea de cazare a unităților hoteliere a avut o evoluție de stagnare marcată de criza economică din ultimii ani.

În Europa de Sud, capacitatea de cazare a crescut destul de constant în ultimii ani, cu o ușoară tendință de stangnare în ultima parte datorată crizei.

În Europa Centrala și de Est, situația s-a mai ameliorat in ultimii ani, asistăm în ultima perioadă la o stagnare relativ ușoară, după o perioadă de criză profundă.

Europa de Nord și-a menținut tendința de creștere a capacității de cazare datorată în primul rând investițiilor masive efectuate în Suedia.

În aceste condiții, viitorul sectorului hotelier depinde tot mai mult de factorii de natură calitativă. Unele zone care în mod tradițional erau vizitate (țări din Europa de Sud-Est) au fost înlocuite cu altele care aveau tarife mai mici, nu neaparat datorită atracțiilor deosebite de care dispuneau și astfel hotelieri din acele zone afectate au fost nevoiți să iși restrângă activitatea în beneficiul celorlalți.

2.2. Lanțuri hoteliere

În anul 1898 la Paris se inaugurează primul lanț hotelier sub numele proprietarului său Ritz, cel de-al doilea la Londra, iar apoi în anul 1909 la Madrid, urmând ca de atunci și până în prezent să apară tot mai multe hoteluri și totodată lanțuri hoteliere. Pentru a putea continua cu prezentarea despre lanțurile hoteliere voi definii noțiunea de “hotel” dupa cum urmează: “hotelurile reprezintă forma tradițională de cazare turistică, devenită, în zilele noastre, o activitate economică integrată, creatoare de locuri de muncă numeroase, directe și indirecte și care reprezintă o sursă importantă de venituri valutare.”

Putem spune că pe masură ce societatea s-a dezvoltat s-au consacrat două mari forme fundamentale de lanțuri hoteliere: lanțuri voluntare și lanțuri integrate.

2.2.1 Lanțuri hoteliere voluntare

Lanțurile voluntare reprezintă o asociere liberă a unor hoteluri care se caracterizează printr-o ofertă apropriată ca specific, scopul constituindu-l promovarea unui imagini de marcă. Asocierea se bazează pe cateva elemente comune care determină o anumită potrivire, cum ar fi localizarea geografică în aceeași zonă turistică, precum și specificitatea comună a produsului turistic oferit.

Un lanț hotelier voluntar este o uniune benevolă de hotelieri independenți, care – oferind un produs hotelier relativ omogen din punct de vedere al confortului și al serviciului, deși diferențiat din punct de vedere al arhitecturii și amenajării – promovează ș dezvoltă o marcă unică colectivă.

Din punct de vedere juridic, la nivelui fiecărui lanț hotelier se crează o societate comercială sau asociație fără scop lucrativ, ca entitate juridică distinctă de fondator. Calitatea de aderent nu este permanentă, în orice moment pot aparea noi hoteluri care aderă acestor lanțuri voluntare, dar și retrageri sau sancțiuni soldate cu eliminarea hotelurilor care nu respectă regulile și condițiile impuse. Fiecare aderent iși păstrează independența juridică și financiară, de aici și ideea că lanțurile voluntare mai sunt numite și lanțri de publicitate. În ceea ce privește nivelul costurile de aderare, acestea sunt influențate de complexitatea și multitudinea de servicii oferite. Acestea pot fi exprimate sub forma unui taxe fixe sau redevență din cifra de afaceri, în funcție de lanț, aceasta poate varia între 0.5 – 1%.

Principalele avantaje-servcii care pot fi oferite hotelurilor aderente de un lanț voluntar sunt următoarele:

campanii promoționale și editarea de ghiduri incluzând toate hotelurile aderente, cu difuzare pe scară largă în hotelurile lanțului, agenții de voiaj etc;

centrală de rezervări/birou de rezervări informatizat;

asocierea la lanțul hotelier a unei societăți furnizoare de echipamente sau produse alimentare ori obținerea de prețuri preferențiale în relațiile cu furnizorii agreați; constituirea unei liste a furnizorilor agreați;

acordarea de asistență tehnică și consultanță de gestiune de către responsabilii aleși și salariații permanenți de la nivelul lanțului;

posibilități de finanțare preferențială;

spălarea lenjeriei;

Printre cele mai prestigioase asociații de acest tip se numară Leading Hotels Of The World, cu 450 de hoteluri și 93.000 de camere în 2010. Hoteluri precum Ritz Paris și Madrid, ca și Negresco Nice sunt incluse în ghidul Leading Hotels of the World ca fiind printre cele mai cunoscute și beneficiind de notorietate la nivel internațional, acest ghid fiind foarte cunoscut ajungând la un tiraj de 1300.000 de exemplare. Un alt grup de lanțuri hoteliere voluntare cu mare importanță la nivel mondial este Logis De France, care se situează pe unul dintre primele locuri ale clasamentului mondial al lanțurilor hoteliere voluntare, dispunând de 3.517 hoteluri și 66.881 camere în întreaga lume.

Ținând cont de toate avantajele de care aderenți pot beneficia în urma integrării într-un astfel de lanț trebuie avute în vedere cateva aspecte esențiale înainte de luarea deciziei de a adera la o asemenea rețea. Printre cele mai esențiale sunt:

importanța lanțului și evoluția sa;

originea centralei de rezervare (vechime, evoluția rezervărilor, principalele țări ai căror cetățeni sunt atrași pe această cale, locul de amplasare al centralei etc.);

nivelul gradului de ocupare sau a cifrei de afaceri;

discuție cu alți aderenți din regiune;

acțiuni comerciale realizate sub marca respectivă (reprezentanți la saloane, acțiuni de promovare etc.);

servicii propuse ( centrală de aprovizionare, formare, etc.);

cunoașterea zonei de exclusivitate geografică;

studiu de impact al potențialului în raport cu localizarea hotelului și cu natura clientelei;

simularea contului de exploatare pe trei ani ținând cont de redevențe și de creșterea cifrei de afaceri;

obligațile față de rețea; omogenitatea clientelei.

2.2.2. Lanțuri hoteliere integrate

Conceptul de integrare are la bază o filozofie managerială și de marketing de centru de comanda execitate prin intermediul standardelor, care odată practicate cu succces prezintă o garanție a calității la nivel mondial. Lanțurile hoteliere integrate au înregistrat un ritm intens de dezvoltare după anii 1960, majoritatea lanțurilor cunoscute la nivel internațional fiind de origine americană. Modalitățiile prin care a fost posibilă extinderea lor sunt urmatoarele:

Contracte de franciză

Contracte de management

Construcții noi aflate ăn proprietatea lanțului

Fuziuni

Achiziții

Lanțul hotelier integrat este un ansamblu de unități operaționale (hoteluri), care se adresează unui segment de clientelă determinat, sub aceeași marcă și în cadrul unei logistici comerciale comune. Acestea oferă un produs omogen si coerent , sub direcția unui stat major unic, care planifică extinderea lanțului, politica de inființare de noi hoteluri, structura organizatorică, angajarea personalului, pregătirea personalului și asigură un sistem comun de gestiune.

Caracteristica principală a lanțurilor hoteliere integrate este aceea ca ele adoptă o stategie comună care este impusă și transmisă de centrul unic de dcecizie de la nivelul grupului. Acest centru de decizie stabilind și alte elemente comune precum arhitectura și amenajarea interioară la nivelul fiecărui grup, oferind posibilitatea individualizării fiecarui hotel în parte, dar respectând limitele și normele inpuse de conducerea grupului.

Specializat în industria turismului, compania MKG Hospiyality este în prezent lider de necontestat în studii de marketing pentru piața europeană de hotel și turism, în continuare voi prezenta cele mai importante lanțuri hoteliere intagrate în funcție de numărul de camere.

Tabel 2.1. Topul lanțurilor hoteliere integrate în functie de numărul de camere.

Sursa: MKG Hospitality Database, 2012

După cum se poate observa, grupurile hoteliere din SUA domină topul, excepție făcând doar IHG cu sediul central în Marea Britanie și grupul francez Accor. Dacă în cazul capacității totale, Inter Continental Hotels Group rămâne liber, grupul Wyndham deține cele mai multe unități, urmat de grupul Choice. Cele mai multe unități noi deschise aparțin grupului Hilton, 163 de hoteluri, rezultatul fiind o creștere substanțială a numărului de camere cu 3,1%. Grupul Starwood Hotels&Resort și-a majorat cel mai mult capacitatea de cazare cu 5,9%, fiind în concurență cu grupul Best Western care a avut o scădere de 0.4%. Widham Hotel Group a căzut de pe locul doi pe locul trei la doar 250 de camere diferență față de Hilton Hotels Corp. Dacă grupul Best Western a închis trei unități în 2009 , scăzând capacitatea cu 1,1% , în 2011 a scăzut capacitatea cu 0,4% afectând numărul total de camere. Grupul Accor a trecut de jumătate de milion de camere, în fața grupului Choise International.

2.3. Tour-operatori– considerații generale

Touroperatorii constituie veriga cea mai importantă din întreg lanțul turistic: ei realizează legătura intimă care se stabilește între prestatorii serviciilor de bază și turiștii care cumpără aceste servicii, grupate într-un tot unitar. Ei organizează pachetele de programe după dorința fiecărui turist în parte, cu sprijinul prestatorilor; tot ei răspund din punct de vedere juridic pentru deficiențele apărute pe parcursul vacanței, drept pentru care alcătuiesc "condițiile generale" de lucru cu clienții și "condițiile specifice" rezultate în

urma colaborării cu fiecare din prestatori în parte; în fine, tot ei țin locul intermediarilor în probleme ce privesc vizele, diferitele taxe, asigurările, biletele de călătorie, etc.

Touroperatorii sunt producătorii sau „fabricanții“ de voiaje forfetare, considerați de unii specialiști drept angrosiștii industriei turistice, care, spre deosebire de agențiile de turism, sunt întreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan național și internațional, atât pe orizontală cât și pe verticală. Specializarea touroperatorilor în fabricarea voiajelor forfetare îi diferențiază de agențiile de turism care nu intervin decât în comercializarea produselor turistice. Touroperatorii au deci statutul juridic de agent de turism, dar și de asociație care fabrică și vinde forfetar produsele turistice integrate.

Touroperatorul este un organizator de voiaje care face oficiul de producător pentru industria turistică. Procesul de producție în acest caz acoperă o perioadă care poate varia între 12 și 13 luni. Încă de la jumatatea secolului al XIX-lea, aceste organizații numite touroperatori sau organizatori de voiaje de grup sau individuale iși fac simțită prezența, mai ales în Europa, cu precădere în Anglia și Germania, dar și în alte parți ale lumi.

În prezent concurența joacă un rol foarte important, fiind una dintre caracteristicile oricărei piețe, prin urmare și piața internațională este influențată de acest fenomen care generează apariția în permanență a inovațiilor tehnologice țn materie de produse, cunoștințe s.a. Pentru a putea supraviețui în acest mediu concurențial aflat în continuă dezvoltare, touroperatori apelează la anumite strategii de diferențiere, precum nivelul de integrare al produselor turistice, capacitatea lor de ofertare, poziționarea, destinația, profilul socio-demografic al clienților, etc, toate acestea constituind adevărate avantaje dacă sunt gândite pentru a fi adaptabile în viitor.

Spre deosebire de agențiile de turism care se ocupă de comercializarea produselor turistice, tour-operatorii sunt producători de călătorii (tour-uri).

Călătoriile organizate de tour-operatori pot fi impărțite în următoarele categorii:

Voiajul forfetar

Pachetul de vacanță

Tour-ul cu ghid

Voiajul forfetar este un voiaj organizat după un program detaliat, cuprinzând un ansamblu mai mult sau mai puțin complex de prestații turistice, pentru un preț fix, determinat dinainte.

Voiajele forfetare pot fi prezentate în formă tradițională, respectiv în formulele “totul inclus” sau în formulele “mixte” în care se furnizează numai o parte din prestațiile turistice. În continuare voi prezenta pe scurt diferențele dintre aceste două forme de voiaje forfetare.

În formula “totul inclus” intră sejururile cu pensiune completă, circuitele organizate și croazierele.

Sejurul cu pensiune completă include voiajul dus-întors și transferul, cazare și masă. Aceasta este o formulă tradițională practicată de hotelurile din stațiunile turistice, dar și o formulă modernă propusă de cluburile de turism, care adaugă un program de animație și de sporturi. Tendința actuală este evoluția formulei „totul inclus“ spre demi-pensiune, cazare și mic dejun sau cazare simplă, mai ales prin dezvoltarea hotelurilor-apartament.

Circuitele sunt o combinație de excursii sau vizite, care pot fi însoțite sau nu de cazare, cu pensiune completă, demi-pensiune sau cu mic dejun. Cel mai adesea, mijlocul de transport utilizat este autocarul sau avionul, mai rar trenul.

Croazierele reprezintă acel voiaj forfetar practicat în transportul maritim de pasageri.

Formula „mixtă“ a voiajului forfetar asociază transportul cu anumite prestații. Este cazul formulelor „fly and drive“ și „fly and hotel“, care pe lângă transport cu avionul oferă vouchere pentru hotel care pot fi utilizate în mai multe stațiuni turistice. Unele formule mai originale oferă produse turistice asociate cu practicarea unui sport, o temă culturală, un sejur de sănătate, participarea la un congres etc.

Pachetul de vacanta constă în produsul turistic care are ca destinație un hotel dintr-o stațiune. Acest produs ia în considerare peisajul sau divertismentul local. În general, acest tip de produs turistic se caracterizează printr-o mare varietate de servicii și atracții, cum sunt: soarele și marea, dar și activități sportive, ca de exemplu: golful și tenisul.

Tour-ul cu un ghid este produsul turistic care include peisajul sau alte atracții speciale, iar turiștii sunt însoțiți de un ghid cunoscător al aranjamentelor și activităților cuprinse în călătorie. Ghidul trebuie să comunice bine cu oamenii, să fie un bun psiholog, să fie specialist în voiajuri pentru a putea rezolva problemele ridicate de aranjamentul de călătorie, precum și unele probleme care pot apărea, ca de exemplu: pierderea unor bagaje, servicii nesatisfăcătoare, îmbolnăviri ale turiștilor etc.

2.3.1. Funcțiile și riscurile touroperatorilor

În structura organizatorică a unui producător de voiaje, departamentul producție joacă un rol esențial, touroperatorul având ca misiune, în funcție de obiectivele și strategia aplicată, conceperea și crearea de produse turistice. El îndeplinește următoarele patru funcții:

o funcție de studiu de piață și de previziune;

o funcție de cercetare a produselor;

o funcție tehnică de fabricare a produselor turistice;

o funcție economică, legată de fixarea prețurilor.

Transportul, cazarea la hotel, transferul la și de la aeroport sunt servicii ce împreună constituie pachete de servicii pe care touroperatorii îl pun la dispoziție clienților sub forma unui produs. Pe langă aceste mai pot fi incluse și servicii de divertisment, închirieri de mașini, plimbări, etc, folosite de touroperatori cu scopul de a-și fideliza clienții. Un avantaj major pe care îl prezintă voiajul forfetar este acela ca turistul este scutit de grija luării unei decizii pentru fiecare serviciu în parte, el beneficiind de comoditatea achiziționării unui singur produs de călătorie care include tot ceea ce își dorește.

Iar în ceea ce privește riscurile ce pot apărea, putem spune ca timpul este un factor de risc, deoarece zilele și orele curselor organizate de touroperatori pot fi oricând schimbate din diverse motive (în general meteorologice) sau datorită faptului ca nu au fost vândute toate pachetele de servicii. Acest lucru face ca touroperatorul să anuleze rezervările deja făcute, aducând de la sine ințeles o pierdere, totodată având și obligația să ofere o alternativă sigură pentru client.

2.3.2. Touroperatori și rolul lor în dezvoltarea turismului

Impactul turismului asupra mediului și comunității a reprezentat o problemă controversată în ultimi ani, pe masură ce acest fenomen a cunoscut o dezvoltare extrem de rapidă, deseori neplanificată și necontrolată, cu efecte diverse asupra mediului înconjurător și a celui socio-cultural. S-a observat în timp, că beneficiile economice pe termen lung pot fi reduse atunci când nu se ține cont de un plan de dezvoltare care să aiba la bază și componenta protejării mediului. În acest context se delimitează importanța și rolul touroperatorilor și tuturor organizațiilor de călătorii turistice în protecția și conservarea mediului.

În ultimi ani, odată cu sesizarea efectelor negative ale turismului asupra mediului, s-au detașat o serie de agenții economice din domeniu care au răspuns favorabil la chemarea de a aplica principiile dezvoltării turismului durabil, care au ințeles că pot și trebuie să intervină în activitățiile de protejare a mediului prin aplicarea unor strategii inovatoare, impuse daca nu de legislație, cel puțin de etica turistică și responsabilitatea ce trebuie manifestată și promovată de fiecare entitate și individ în parte.

Strategii de dezvoltare durabilă utilizate de touroperatori:

implementarea unei politici de turism responsabil ăn instruirea personalului

acordarea de prioritate produselor ecologice și încurajarea folosirii mijloacelor de transport nepoluante

coordonarea fluxurilor de turisti pentru evitarea aglomeratiilor la destinație

aplicarea principiilor și dispozițiilor managementului risipei

crearea de coduri de conduită pentru turiști pe destinații și forme de turism

promovarea ideii de dezvoltare durabilă

stabilirea țintelor de dezvoltare durabilă

folosirea mijloacelor de comunicare electronice și reducerea uzului de hârtie

raportarea rezultatelor și a eforturilor

introducerea conceptului de dezvoltare durabilă în sistemele de management și programele de trainig

2.4. Firme touroperatoare în turismul mondial

Firmele touroperatoare mondiale nu se implică doar în producerea și comercializarea programelor turistice, ci și în domeniul transportului aerian sau al servciciilor hoteliere, acest lucru fiind diferit în funcție de țara de origine, unele firme touroperatoare apelând la astfel de colaborari pentru a acapara un număr cât mai mare de clienți și nu în ultimul rând pentru a-și consolida poziția caștigată pe piață.

Primul tour a fost realizat în 1841 de Thomas Cook, care a pun la dispoziția clienților pachete de servcii în întreaga lume, organizația păstrându-și și azi o poziție de necontestat, în ciuda faptului ca de-a lungul timpului structura proprietății s-a modificat de mai multe ori. Touroperatori din țările emițătoare au anumite avantaje față de concurenții lor din țările receptoare și anume:

condiții mai bune pentru realizarea vânzării

cunoațterea mai detaliată a nevoilor clienților actuali, dar și a celor potențiali

exitența unui cadru care favorizează aproprierea de potențiali clienți

posibilitatea de transfer a turițtilor către și din țările receptoare

influența pe care o pot avea asupra percepției turiștilor din punct de vedere al performanțelor acestora

2.4.1. Răspândirea touroperatorilor la nivel mondial

Touroperatori din Marea Britanie

În Marea Britanie, țara în care au apărut pentru prima dată touroperatorii, principalii producători sunt Thomson, Owners Abroad ,Thomas Cook UK LTD și Air Tours, primii doi concentrând 60% din volumul vânzărilor naționale de voiaje forfetare. Alte nume prezente pe această piață sunt Yugotours, Iberotravel, Best Travel, Unijet Travel, Cosmosair Pic, Aspro Travel și The Air Travel Group, Kuoni, Leisure Travel, Ski Tour, Sun, Belair.

Thomson, cel mai important touroperator din Marea Britanie, creat în anul 1965, este și liderul mondial în materie de voiaje forfetare. Firma deține aproape o treime din piața britanică de vacanțe, vânzând anual peste 4 milioane de pachete de vacanță; operează pe o gamă largă de stațiuni, oferind o varietate de tipuri de vacanțe pentru toate vârstele și gusturile; toate produsele sale sunt alcătuite pe același principiu: să fie cel mai bun pe piață, să asigure clienților cea mai bună vacanță posibilă pentru banii lor.

Thomson dispune de peste 4.000 hoteluri și apartamente și oferă călătorii la peste 21.000 de turiști. Thomson Holidays Limited de compune din: Thomson Holidays, Just, Portland Direct, Club Freestyle, Thomson Gold, Thomson Platinum și Sky Tour. Thomson Holidays Limited este divizia operativă pentru voiaje a grupului de turism Thomson Travel Group. Thomas Cook este unul dintre cei mai mari touroperatori din lume, declarându-și ca misiune perfecționarea experienței personale legate de petrecerea timpului liber.

Suntem în mileniul 3 și numele Thomas Cook continuă să supraviețuiască ca și unul dintre cele mai cunoscute și respectate branduri din turism. Și în timp ce lumea s-a schimbat considerabil, la fel s-a transformat și afacerea Thomas Cook din Marea Britanie. Luând în considerare creșterea companiei, aceasta continuă să țină cont de impactul semnificativ pe care îl are pe plan social, economic și asupra mediului, operând într-o manieră responsabilă și optimistă.

Touroperatori din Germania

Principala piață europeană pentru vânzarea voiajelor forfetare este Germania, țara în care concentrarea este cea mai extinsă, întrucât primii doi touroperatori – TUI KG (Touristik Union International) și NUR (Touristic Neckermann und Reisen), concentrează 50% din vânzări, primul 33%, iar al doilea 16%. Alături de aceștia, pe piața germană mai operează LTT (Luft Transport Touristik), ITS (International Travel Service), ALL Tours Flugreisen, Der TourS, Thomas Cook AG. TUI a luat ființă în anul 1968 prin fuzionarea unor touroperatori de nivel mediu – Touropa, Scharnow-Reise, Humel Reise și Dr. Tigges-Fahrten – și, ulterior, s-a transformat într-un concern de turism internațional. Luând în considerare cifra de afaceri, TUI este considerat ca fiind cel mai important touroperator din Europa.

În cadrul concernului TUI se regăsesc 13 touroperatori care își oferă produsele turistice pe 6 piețe importante din Europa Centrală (Germania, Olanda, Belgia, Austria, Elveția și Polonia), 30 de produse prezentate în peste 120 de cataloage, mai mult de 10.000 de hoteluri sau case de vacanțe de categorii diferite, plus o ofertă bogată de excursii opționale, circuite, evenimente sportive și culturale, închirieri autoturisme și rulote etc.

În anul 2000, TUI a făcut un pas important pe piața europeană prin preluarea completă a Grupului Thomson Travel, cucerind spațiul scandinav „Fritidsresor“ și prin începerea procesului de achiziționare a concernului francez Nouvelle Frontieres. Astfel TUI a reușit în anul 2006 o poziționare excelentă de lider de piață cu o cifră de afaceri de 12,7 miliarde de Euro reușind să presteze servicii turistice la peste 80% din totalul turiștilor europeni, touroperatorului aparținându-i în momentul de față peste 3.600 agenții de turism, 103 aeronave, 290 de hoteluri în 30 de țări.

In anul financiar 2012/2013 grupul TUI a raportat o cifra de afaceri de 18,5 miliarde de euro si venituri de exploatare de 762 milioane euro, iar profitul net al anului precedent a fost de aproximativ 187 milioane euro si avand un numar de cca 74,400 angajati.

Touroperatori din Franta

În Franța, dezvoltarea touroperatorilor este mai redusă decât în alte țări europene, respectiv Germania și Marea Britanie. Pe piața franceză există peste 300 de organizatori de turism cu aproximativ 20.000 de salariați. Principalii touroperatorii francezi sunt Club Mediterranee (singurul implantat puternic și pe piețele externe), Nouvelles Frontieres (care a adoptat o politică de creare de agenții exclusive în Franța și în Europa), Fram, Sotair, Chorus Tours, Frantour Voyages, Club Aquarius, Mondial Tours, Voyages du Monde. Primii trei touroperatori concentrează doar 30% din vânzările naționale.

Fondat în 1950, Club Mediterranee este lider în pachete de vacanță all inclusive. Poziționat în upmarket, atmosferă prietenoasă, segment multicultural, Club Med operează în peste 40 de țări, deținând peste 90 de sate de vacanță și 2 vase de croazieră. Club Med pune la dispoziția turistilor în acest moment 95 de sate de vacanță, răspândite în toată lumea. Grupul a investit 500 milioane euro în modernizarea stabilimentelor sale turistice, pentru a atinge niveluri de confort fără precedent în istoria sa. Patruzeci de amplasamente au fost deja închise, fiind considerate incompatibile cu noua imagine de piață pe care încearcă să o promoveze Club Med.

În ultimii ani, Club Med s-a dedicat unui proces de schimbări noi, moderne, ale procesului de portofoliu, pentru a opera mai eficient, ca răspuns la așteptările clienților, care caută o vacanță incomparabilă. Schimbările sunt simbolizate de o nouă generație de „upmarket“, amabilă, de satele de vacanță multiculturale și de oferta rafinată, în continuă creștere, care are ceva pentru toți turiștii.

Nouvelles Frontiéres, cel mai mare touroperator francez, este totodată unul dintre cei mai mari touroperatori de pe piața turistică europeană, situat în permanență pe primele trei locuri în clasamentele întocmite în Franța. A fost creat în 1967 de către Jacques Maillot ca o societate pe acțiuni, devenind în 1984 un holding.

Activitățile de bază ale grupului sunt:

organizarea de voiaje „à la carte“(la comanda turistului), de circuite și sejururi

oferirea de tarife de transport aerian negociate

cazarea în hoteluri

deține o rețea de agenții de turism exclusive, companiile aeriene Corsair și AeroLyon, societățile de închirieri de autoturisme Pops CA;

alte tipuri de produse turistice oferite sunt: sejururi lingvistice, servicii pentru grupuri și colectivități, incoming

Centrul de formare „U.E.T.“ funcționează la Paris, Lyon, Roma, Milano și Torino

oferă produse tip „afaceri“ și produse care nu făceau inițial obiectul călătoriei: yachting (închiriere de veliere cu sau fără echipaj), croaziere (deținând două pacheboturi), scufundări submarine în 26 de localități, organizarea de circuite cu autocarul

punctele de vânzare

Rețeaua de distribuție conține 210 puncte de vânzare și franșize și folosește ca metode de comercializare și distribuție: broșura, comerțul electronic, licitațiile pe pagina web, catalogul celor mai bune oferte.

Grupul Nouvelles Frontiéres se divide în următoarele departamente:

Departamentul de transport aerian

Departamentul de distribuție

Departamentul croaziere

Serviciul afaceri

Departamentul Incentive

Departamentul de informatică

Alte departamente

Touroperatori din Olanda, Elvetia si Tarile Scandinave

În țările nordice, piața este caracterizată printr-un procent foarte ridicat de pătrundere a touroperatorilor. Această cerere ridicată de voiaje se datorează nivelului ridicat al veniturilor pe locuitor al acestor țări și poziției geografice ce impune utilizarea avionului ca mijloc de transport pentru vacanțele la soare. Succesul touroperatorilor din aceste țări este asigurat de calitatea prestațiilor; de asemenea, se observă o concentrare puternică a pieței voiajelor forfetare.

În cazul Suediei acest procent este de 40%: Vingresor, Atlas, SPIES și Reso concentrează 70% din producția de voiaje forfetare.

În Danemarca principalii touroperatori sunt: Spies Tjaereborg, DSB (Danske Staat Bener), Falke Rejser, Globe Trotter, Prisma Tours, Sas Rejse Bureau.

În Olanda, primii trei touroperatori HIT (Holland International), Arke Reisen și Neckerman Hollande dețin 50% din piață, iar în Elveția, Kuoni, Hotelplan, Airtours și Imholg concentrează 70% din vânzări.

Touroperatorii Nord-Americani

În cazul continentului nord-american touroperatorii își orientează producția spre destinațiile americane sau canadiene (Florida, California, Hawaii etc.); alte destinații sunt: Insulele Caraibe, Europa, America Latină. Acești touroperatori au o arie mai restrânsă de acțiune decât cei europeni, datorită varietății demografice, a varietății formelor de turism și proximității unor destinații populare ca Mexic sau Canada.

În Statele Unite, 70% din producția de voiaje forfetare se orientează spre destinații nord-americane populare. Printre principalele destinații externe, pe lângă cele menționate anterior, se află Asia de Sud-Est.

Cel mai mare touroperator american este American Express Travel, care este o parte a marii societăți de servicii financiare, American Express, urmat de Cartan, (parte a societății AVCO Financial Services). Alți touroperatori importanți pe această piață sunt: Gateway Holidays (înființat de linia aeriană TWA), ETC Travel Club (înființat de Eastern Airlines).

În Canada, cei mai importanți touroperatori sunt: Canadian Pacific, Tour-Montreal și Venturex.

Touroperatori din Japonia

Touroperatorii japonezi sunt companii de mari dimensiuni, implicate în turismul intern și extern, precum și în unele domenii ale industriei de loisir. Ei se asociază cu liniile aeriene și lanțurile hoteliere mai puțin decât cei din Europa. Pe primele locuri ca mărime se află: Japan Creative Tours, Jet Tours, Japan Travels Bureaux, Nippon Travel Agency și Kiuki Nippon Tourist Ltd.Pentru turism, dezvoltarea tour-operatorilor americani și japonezi prezintă o mareimportanță, mai ales pentru lanțurile hoteliere și liniile aeriene.

CAP III: PERSPECTIVELE TURISMULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

În cadrul studiului de caz am decis să analizez situația țărilor europene, cu precădere a celor membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește dezvoltarea turismului sub aspect general, detaliind cele mai importante aspecte cu privire la situația lor actuală.

Turismul este un sector-cheie al economiei europene, fiind alcătuit dintr-o mare varietate de produse și destinații, implicând mulți "jucători" în acest domeniu, atât la nivel public, cât și privat, cu zone de competență foarte eterogene, de multe ori la nivel regional sau local. Industria turismului generează mai mult de 5% din PIB-ul UE, cu aproximativ 1.8 milioane de organizații ce activează în domeniu și care beneficiază de un personal angajat in jurului nivelului de 5.2% din totalul forței de muncă (aproximativ 9.7 milioane de locuri de munca). Luând în considerare și sectoarele conexe, turismul aduce o contribuție mult mai mare în cadrul PIB-ului, fiind estimată o contributie de aproximativ 10% și un număr de locuri de muncă de aproximativ 12% din forța de muncă.

3.1.Stategia Europa 2020

La începutul anului 2010, Comisia Europeana a propus strategia Europa 2020, care a fost lansată ca strategia UE pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Obiectivul a fost creșterea competitivității UE, păstrând modelul său de economie socială de piață și îmbunătățind semnificativ eficiența resurselor sale. La momentul lansării, strategia Europa 2020 promova în premieră un model de creștere care presupunea mai mult decât simpla creștere a PIB. În prezent, multe organisme promovează o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii ca element esențial al dezvoltării economice.

Strategia Europa 2020 a fost inițiată într-un context caracterizat de o creștere mai redusă și de niveluri de productivitate mai scăzute decât în alte țări dezvoltate, precum și de o deteriorare rapidă a mediului economic și social ca urmare a celei mai grave crize financiare mondiale cu care UE s-a confruntat vreodată.

În conformitate cu strategia economică „Europa 2020”, cadrul propice pentru dezvoltarea acțiunilor din turism la nivelul Uniunii Europene se poate construi în jurul următoarelor patru priorități:

Stimularea competitivității sectorului turistic din Europa prin:

dezvoltarea inovației în turism, facilitând, de exemplu, adaptarea sectorului și a întreprinderilor acestuia la evoluțiile pieței în domeniul tehnologiei informației și comunicării și în domeniul inovației;

consolidarea competențelor profesionale din cadrul sectorului prin promovarea oportunităților oferite de diferite programe ale UE, cum ar fi Leonardo da Vinci sau Programul-Cadru pentru Inovare și Competitivitate, cu subprogramele „Erasmus pentru tinerii întreprinzători” și, respectiv, „E-calificări pentru inovare”;

încercarea de a depăși caracterul sezonier al cererii, facilitând, de exemplu, schimburile turistice voluntare între țările UE, în special în afara sezonului de vârf și pentru anumite grupuri-țintă ale societății, precum și încurajând dezvoltarea unui mecanism voluntar de schimburi de informații online în vederea unei mai bune coordonări a vacanțelor școlare între țările UE;

promovarea diversificării ofertei turistice, în special printr-o mai bună concentrare asupra patrimoniului comun al Europei și o mai bună promovare a acestuia, precum și prin integrarea patrimoniului „natural” în strategiile de turism;

contribuția la o mai bună coordonare a activităților de cercetare legate de turism și la consolidarea datelor socio-economice privind turismul la nivel european.

Promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate prin:

dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru gestionarea durabilă a destinațiilor, care ar putea contribui la dezvoltarea unei mărci pentru promovarea destinațiilor de turism durabil;

organizarea unor campanii de sensibilizare pentru o mai bună informare a turiștilor europeni privind destinațiile, inclusiv informarea privind transportul și relațiile cu populația locală;

dezvoltarea unei mărci europene pentru calitatea turismului, pe baza experiențelor naționale, pentru a spori securitatea și încrederea consumatorului;

facilitarea identificării riscurilor legate de schimbările climatice pentru a proteja mai bine turismul european împotriva investițiilor nerentabile și pentru explorarea posibilităților unor servicii turistice alternative;

propunerea unei carte a turismului durabil și responsabil;

propunerea unei strategii pentru un turism de coastă și maritim durabil;

instituirea sau consolidarea cooperării dintre UE și țările emergente și țările din regiunea Mediteranei în scopul promovării modelelor de dezvoltare turistică durabilă și responsabilă și al schimburilor celor mai bune practici.

Consolidarea imaginii și vizibilității Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate prin:

sprijinirea creării unei „mărci europene”, în strânsă cooperare cu țările UE și ca întregire a eforturilor promoționale ale acestora, pentru a permite destinațiilor europene să se distingă mai bine de alte destinații turistice internaționale;

promovarea Europei ca destinație turistică durabilă și de calitate prin intermediul site-ului „visiteurope.com” și în cadrul marilor evenimente internaționale sau la târgurile și saloanele turistice de mare amploare; consolidarea participării UE în forurile internaționale.

Ridicarea la maximum a potențialului politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului prin:

mai buna integrare și coordonare a turismului cu alte politici ale UE, cum ar fi cele în domeniul transporturilor, al concurenței, al pieței interne, al fiscalității, al protecției consumatorilor, al mediului, al ocupării locurilor de muncă și al formării, al politicilor de dezvoltare regională și rurală, toate acestea având un impact direct sau indirect asupra turismului;

promovarea și mobilizarea instrumentelor și a programelor de susținere comunitară pentru turism, cum ar fi Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit.

3.2. Inițiativele UE în domeniul turismului

Inițiativele Uniunii Europene în domeniul turismului demonstrează implicarea acesteia nu numai la nivel declarativ, ci și practic în asigurarea unei dezvoltări durabile și sustenabile a turismului. De asemenea, un aspect inovativ al acestor inițiative este reprezentat de îmbinarea măsurilor aplicabile nu numai pentru un sector ce necesită sprijin pentru dezvoltare, ci pentru mai multe sectoare complementare a căror dezvoltare paralelă asigură sustenabilitatea și durabilitatea măsurilor aplicate (turismul cultural, turismul ecologic, etc.).

Cele mai recente inițiative UE în domeniul dezvoltării turismului sunt:

Stimularea competitivității în sectorul turismului european

– Promovarea diversificării ofertei de servicii turistice

– Dezvoltarea inovării în industria turismului

– Îmbunătățirea competențelor profesionale

– Încurajarea prelungirii sezonului turistic

– Consolidarea bazei de cunoștințe socio-economice pentru turism

Promovarea dezvoltării turistice sustenabile, responsabile și de calitate

Consolidarea imaginii și viziunii Europei ca ansamblu de destinații turistice sustenabile și de înaltă calitate

Maximizarea potențialul politicilor UE și al instrumentelor financiare pentru dezvoltarea turismului.

Industria europeană a turismului va face față unei concurențe în crestere atât din interiorul cât și din afara regiunii. O serie întreagă de factori concură la această situatie (concurența economică și financiară, factorii politici, schimbările sociale și demografice, inovațiile tehnologice etc.) inclusiv activitățile promoționale ale regiunilor concurente. În același timp, o serie de bunuri și servicii vin în concurență cu turismul pentru a ocupa timpul liber al potențialilor turiști ceea ce creează o altă formă de presiune competitivă. Extinderea ofertelor de petrecere a timpului liber în zonele rezidențiale (de exemplu parcurile tematice sau de distracție, cluburile de sanatate, evenimentele culturale și sportive) va duce la scurtarea vacanțelor și la vacanțe petrecute mai aproape de casă. Se așteaptă ca această tendință să fie marcata în timp de o creștere economică mai moderată. De asemenea există și alti factori care vor marca turismul în Europa pentru următoarele decade. Introducerea euro ca moneda comuna pentru multe țări europene va duce la creșterea numărului de călătorii în interiorul Europei

3.3. Situația actuală a turismului în Europa

Importanța economică a turismului la nivel mondial se reflectă în ponderea pe care acest sector o deține în PIB-ul total la nivel mondial, respectiv 9%, la care se adaugă efectele directe, indirecte și induse. Totodată, unul din 11 locuri de muncă la nivel mondial este ocupat în domeniul turismului și al serviciilor adiacente. În Europa, regiunea cea mai vizitată din lume, sosirile turiștilor internaționali în primele nouă luni ale anului 2013 au crescut cu 6%, determinate de rezultatele peste medie din Europa Centrală și Orientală (+7%) și Europa de Sud și Mediteraneană (+6%). Această creștere este de două ori mai mare decât rata medie de creștere a turismului internațional în Europa începând cu anul 2000 (+2,7% între 2000 și 2012).

În cele ce urmeaza voi prezenta care este rolul și locul turismului în Europa , cu precădere în țările membre Uniunii Europene, și de asemenea voi încerca să expun prin date concrete situația actuală a turismului în această zonă. Pentru început am să precizez că la nivel mondial, turismul în general, se bucură de o creștere remarcabilă de aproximativ 4% susținută de numarul din ce în ce mai mare de turiști.

Datele privind numărul de sosiri turistice internaționale la sfârșitul anului 2013 arată că Spania este în prezent a patra putere turistică mondială în ceea ce privește numărul de sosiri turistice cu 57,7 milioane (2,7%), după Franța cu 83 de milioane turiști (+1,8%), Statele Unite cu 67 de milioane (+6,8%) și China cu 57,7 milioane (+0,3%) în plus, Spania este pe punctul de a recupera în acest an poziția istorică de a treia destinație din lume în sosirile de turiști străini, depășind astfel China, ea acumulând o creștere de 4,8% din ianuarie până în octombrie. Anul trecut, Rusia, Franța și Suedia au fost cele trei piețe emițătoare de turiști care au crescut cel mai mult în Europa, așa cum arată raportul ITB World Travel Trends Report 2013/2014 întocmit de firma de conultanță IPK. Conform datelor colectate din ianuarie până în august, călătoriile internaționale cu origine în Europa au crescut cu 2,5%, în timp ce înnoptările în străinatate au crescut cu 2%. În schimb, cheltuielile turistice au crescut cu doar 1%.

Cu toate acestea, călătoriile de câteva zile au crescut cu 9%, cele de distanță lungă au crescut cu 3%, rezervările de călătorii prin intermediul internetului au crescut cu 12%, în timp ce rezervările prin intermediul agențiilor de turism au crescut cu 3%.

Piața emițătoare rusă a fost cea care a crescut cel mai mult în 2013 (o creștere de 12% a călătoriilor internaționale ), conducând în topul țărilor emițătoare. Rusia ocupă poziția a doua și în ceea ce privește cheltuielile în turismul international (43 de miliarde de dolari), cu o creștere de 29% în primele nouă luni ale anului 2013. Franța a fost surprinzător de puternică cu o creștere de 5% a călătoriilor în străinătate, având în vedere problemele economice cu care s-a confruntat anul trecut. Variațiile valorilor anuale ale călătoriilor în străinătate indică următoarele piețe: Rusia +12%, Franța +5%, Suedia +4%, Marea Britanie +3%, Belgia +2%, Elveția +2%, Germania +2%, Austria 0%, Olanda 0%, Irlanda -2%, Spania -4%, Italia -5%.

Referindu-ne la problemele economice și politice cu care s-a confruntat Europa, în special țările balcanice, Europa a avut un an bun în ceea ce privește călătoriile interne, cât și externe, speculandu-se că o creștere considerabilă va avea loc anul viitor în ceea ce privește călătoriile în străinatate. Acestea au avut un curs de creștere ascendent din luna ianuarie până în luna august a anului trecut de 2,5%. Se observă o tendință din ce în ce mai pronunțătă a europenilor de a prefera călătoriile de scurtă durată, în medie de 7-9 zile, cheltuilile pe noapte crescând cu 2%, până la 114 euro, dar cheltuilile medii per călătorie au scăzut cu 1% aproximativ 904 euro ca urmare a duratei medii mai mici a timpului petrecut în excursii.

Una din piețele tradiționale de turism ale Europei a reușit să revină anul trecut pe scena turismului mondial, după problemele politice și economice pe care le are de câțiva ani și care au fost deosebit de acute în timpul verii anului 2012, când sosirile internaționale au scăzut cu 5%, în timp ce țara risca ieșirea sa din zona euro, iar băncile închideau chiar ATM-urile proprii, ceea ce a descurajat mulți turiști internaționali în a alege această destinație. Cu o creștere de 10% a sosirilor de turiști, acestea cifrându-se la peste 17 milioane, ministerul elen al turismului și-a propus ca în 2014 să transforme Grecia într-o destinație pentru tot anul, în fața deficitului bugetar impunându-se creativitatea, o strategie care dă deja primele roade, deoarece touroperatorul german TUI a anunțat că se așteaptă să vândă pentru vara 2014 cu 10% mai mult decât în anul 2013.

Anul trecut, sosirile de turiști ruși au crescut cu 40% și cele ale turiștilor americani cu 27%. Turismul a fost sectorul economic cel mai rezistent la criză, economia greacă a înregistrat în al doilea trimestru din 2013 o scăderea a produsului intern brut (PIB) de 4,6% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2012, reprezentând al douăzecilea trimestru consecutiv în recesiune, conform datelor publicate de Biroul de Statistică din Grecia (Elstat). Rata șomajului din Grecia a atins în luna mai un record de 27,6%, cu aproape patru puncte mai mult decât în luna mai 2012, când s-a situat la 23,8%. TVA-ul care se aplică turiștilor care înnoptează în hotelurile din Grecia a rămas la 6,5% (în România este 9% la cazare și 24 % la restaurație), în plus a scăzut TVA-ul la restaurant.

Tabel 3.1. Dinamica călătoriilor externe ale europenilor

Sursa: World Travel Monitor 2013, IPK International

Situația anului precedent în ceea ce privește frecvența și dinamica călătoriilor externe ale europenilor este prezentată în tabelul 3.1 unde putem observa că lider în acest clasament este Rusia cu o creștere de 12% ceea ce înseamna ca aceștia sunt cei mai atrași de călătoriile în străinatate, urmată de Franța și Suedia. De asemenea se mai poate observa în cazul Austriei și Olandei (Țările de Jos) o stagnare ce s-a înregistrat în decursul anului trecut, iar în cazul Irlandei, Spaniei și Italiei o scadere ușoară a numarului de calatorii externe.

Privind în perspectivă până în 2014, puțin mai mulți europeni (38% față de 36% anul trecut), au declarat că condițiile economice dificile ar putea afecta planificarea lor de călătorie pentru anul următor. Cu toate acestea un procent stabil de 28% au declarat că iși propun să călătoarească mai mult decat în anul precedent, 42% intenționează să călătorească cu aceeași frecvență ca și până acum și doar 9 % au de gând să nu mai meargă într-o excursie în străinatate anul viitor, prin urmare IPK precizează că numărul de călătorii în străinătate va crește cu 3-4% în anul curent.

Referindu-ne la nivelul de încredere ale europeniilor din punct de vedere al călătoriilor în stainatate, sau mai bine zis al predispoziției în ceea ce privește alegerea ca destinație de vacanță o altă țară, decât cea natală în continuare voi prezenta detaliat care sunt țările ce vor înregistra o creștere în cursul anului viitor. Una din principalele piețe care vor avea o creștere anul viitor sunt: Rusia (+10%), Elveția (+7%), Marea Britanie (7%) și Suedia (+6%). Germania este probabil să crească solid cu 3%, în timp ce Spania, Franța și Țările de Jos au o creștere moderată, în timp ce Italia continuă să aibă o scădere tot mai vizibilă.

Tabel 3.2. Viziunea OMT pentru anul 2020 pentru câteva țări din Europa

Previziuni ale sosirilor de turiști pe sub-regiuni și câteva țări europene (milioane)

Sursa: WTO, Viziune asupra turismului în 2020

În tabelul prezentat mai sus se poate observa o evoluție a sosirilor de turiști în diferite țări ale Europei dar și o previziune pe anul 2020. În primele trei coloane ale acestui tabel se regăsește totalul numărului de sosiri ale turiștilor exprimat în milioane turiști. De aici putem observa că Europa dispune de un numar de sosiri aflat într-o continuă creștere, ajungând ca în anul 2020 să fie de aproximativ 717 milioane turisti. După cum reiese din acest tabel cea mai vizitată regiune a Europei cu un total al numărului de turiști pentru anul 2020 de 223,3 milioane va fi Europa Centrală, apoi Europa de Sud și Mediteraneană cu un total de 211,9 milioane turiști, urmată de Europa de Vest 185,2 milioane și nu în ultimul rând de Europa de Nord 96,6 milioane.

În ceea ce privește țăriile Europei care se bucură de cea mai mare creștere în domeniul turismului, Spania conduce în clasamentul privind numărul de turiști care i-au trecut „pragul” în prima jumătate a anului 2013. Statul spaniol se poate lăuda cu o creștere de 4% a numărului de turiști și cu cifra de 34 de milioane de vizitatori înregistrați în perioada ianuarie-iulie 2013. Turismul a crescut în Grecia cu 9,2%, cu șapte milioane de vizitatori în primele șapte luni ale anului. Malta (+10%) și Portugalia (+8%) au înregistrat creșteri semnificative. Rezultatele din nordul Europei au fost încurajatoare, însă mai puțin semnificative (+3). Franța a profitat de creșterea numărului de turiști internaționali, care au reușit să compenseze scăderea numărului de turiști locali în 2013. Vedetele Europei Centrale și de Est sunt Slovacia (+20%), Letonia (+11%) și Lituania (+9%). Rezultate promițătoare sunt așteptate și din partea celui mai nou membru al Uniunii Europene, Croația, unde turismul a crescut cu 5,4%. În luna august, turiștii care au ales să viziteze statul croat au fost cu 10% mai numeroși decât în aceeași lună a anului 2012.

Fig. 3.1. Situația numărului de turiști înregistrați în anul 2013 la nivel mondial

În figura de mai sus am prezentat numărul de sosiri internaționale ale turiștilor în anul 2013, an în care Europa a stat cel mai bine din punct de vedere al sosirilor de turiști din străinătate cu un procent de 52%, ceea ce însemna că Europa este și încă va rămâne regiunea cea mai vizitată la nivel global. Cu un procent de 23% Asia și Regiunea Pacific se situează pe locul II, urmată de America cu un procent de 16%, apoi de Africa cu un procent de 5% și nu în ultimul rând de Orientul Mijlociu. Putem spune că ultimele două clasate (Africa și Orientul Mijlociu) sunt într-o continuă creștere datorită faptului că înca nu au reușit să își promoveze la nivel global toate resursele de care beneficiază, aici referindu-ma în același timp și la nivelul de notorietate de care se bucură în prezent.

Tabel 3.3. Evoluția turismului la nivel mondial (creșterea procentuala a numărului de sosiri turistice)

Sursa: World Tourism Organization, 2014

În tabelul de mai sus se poate observa situația actuală a turimului la nivel mondial dar și o proiecție a acestuia pentru anul 2014, de asemenea este prezentată și o medie care ne arată gradul de creștere al turismului între ani 2005-2013, care este folosită pentru a pune în evidență evoluția turismului în anul 2014. La nivel mondial se poate observa că evoluția turismul între ani 2005-2013 a fost de +3.8%, în 2013 înregistrându-se o creștere de aproximativ 5%, fapt ce pentru anul 2014 determină o creștere cuprinsă între 4-4,5%. Europa iși menține o poziție în top primelor regiuni cu cea mai mare creștere, dar fiind subclasată de Asia și Pacific și de Africa. Cea mai mare creștere înregistrată în anul 2013 a fost cea de +6% aparținând Asiei și Pacificului, urmând ca în anul 2014 acest trend sa se mențină. Cu un procent de creștere de 3.6% în anul 2013, America iși menține aceeași tendință și în anul 2014.

Un număr tot mai mare de destinații turistice se deschid anual, transformând turismul într-un factor cheie al progresului socio-economic prin veniturile din export, crearea de locuri de muncă, a noi intreprinderi, precum și a dezvoltării infrastructurii. De-a lungul ultimelor șase decenii, turismul a experimentat în mod continuu extinderea si diversificarea pietei, devenind unul dintre cele mai mari si cu cea mai mare viteza de crestere sectoare economice ale lumii.

3.4. Analiza numărului de sosiri turistice in România

La nivel național, datorită potențialului României, turismul posedă o importanță majoră, în acest sens în anul 2007 s-a realizat un master plan pe turism 2007 –2026, acesta fiind un instrument necesar în dezvoltarea turismului în sensul că oferă un cadru suport pentru elaborarea de politici la nivel național în vederea dezvoltării unui management durabil în industria turismului.

Câteva din obiectivele acestui master plan sunt următoarele:

Asigurarea unei dezvoltări durabile a turismului într-o manieră în care bogățiile sale de mediu, culturale și de patrimoniu să fie în egală măsură apreciate în prezent și păstrate pentru generațiile viitoare.

Asigurarea recunoașterii turismului ca factor cheie în cadrul economiei și ca un generator de noi locuri de muncă.

Conștientizarea populației din România cu privire la bogățiile turistice ale țării noastre si de asemenea la modul în care putem profita de acest lucru.

Încurajarea autorităților municipale, județene și regionale în dezvoltarea planurilor integrate de dezvoltare a turismului, inclusiv a tuturor elementelor de infrastructură pentru a evita dezvoltarea lipsităde coordonare

Potențialul turistic al României este deosebit de valoros, dar performanțele sale actuale sunt modeste, comparativ cu alte țări din centrul și estul Europei, deși este ramura economică cu avantajul concurențial internațional cel mai mare. În prezent, conform Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor (World Travel and Tourism Council) contribuția sosirilor internaționale și a turismului asupra PIB-ului în anul 2013 a fost de 9,9 miliarde $, respectiv 33,1 miliarde RON, reprezentâd 5,1% din total PIB. În privința locurilor de muncă create în acest sector în anul 2013, acestea se ridică la numărul de 501.000 mii, reprezentând 5,7% din totalul locurilor de muncă existente în România. Exporturile de vizitatori au generat un total de 2,4 miliarde $ în 2013 ceea ce reprezintă 3% din total exporturi, acesta crescând cu până la 1,4% în 2014. În ceea ce privește investițiile realizate în domeniul turismului și călătoriilor acestea s-au ridicat la un total de 3,53 miliarde dolari, reprezentând o parte de 7,3% din total investii ce au avut loc pe teritoriul Romaniei.

Tabel 3.4. Sosirile vizitatorilor străini în România în trimestrul I anul 2014

Sursa: www.insse.ro, 2014

În tabelul de mai este prezentat numărulul total al sosirilor vizitatoriilor străini în România, realizându-se o comparație între primul trimestru al anului 2014 cu primul trimestru al anului 2013. Totalul sosirilor în trimestrul I 2014 a fost de 1.460.893 cu o creștere de 2,8% față de anul 2013. Putem observa că Europa este generatoarea celui mai mare număr de vizitatorii acesta fiind de 1.368.948, iar printre țările care au generat cel mai mare număr de vizitatori pentru România se numără: Ungaria și Bulgaria. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune a structurilor de primire turistică din Romania în trimestrul I al anului 2014 a fost mai mare cu 1,0% față de trimestrul I al anului 2013. În trimestrul I 2014, hotelurile au deținut cea mai mare pondere 61,2% în totalul capacității de cazare turistică în funcțiune, fiind urmate de pensiuni turistice 12,2%, pensiuni agroturistice 11,2%, moteluri 4,1%, vile turistice 3,7%, hosteluri 3,3%, cabane turistice 2,0% și restul tipurilor de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică 2,3% (vezi anexa 1 si 2).

În trimestrul I 2014 numărul de turiști români cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat 78,4% din total sosiri. Comparativ cu trimestrul I 2013, numărul sosirilor a crescut cu 5,4% pe total, numărul de sosiri ale turiștilor români cât și străini înregistrând o creștere cu 4,3% respectiv, cu 9,6%. Indicele de utilizare netă**) a capacității de cazare turistică în funcțiune în trimestrul I 2014 a fost de 17,9% pe total structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare (vezi anexa 3).

Sosirile vizitatorilor străini în România în trimestrul I 2014 au fost de 1460,9 mii, în creștere cu 2,8% față de trimestrul I .2013. Mijloacele de transport rutier au fost cele mai utilizate de vizitatorii străini pentru călătoriile către România (74,2% din numărul total de sosiri); restul călătoriilor au fost efectuate cu mijloace de transport aerian (22,5%), feroviar (2,2%) și naval (1,1%).

Plecările vizitatorilor români în străinătate în trimestrul I 2014 au fost de 2545,5 mii, în creștere cu 4,4% față de trimestrul I 2013. Cea mai mare parte a călătoriilor vizitatorilor români în străinătate a fost realizată cu mijloace de transport rutier (73,6%); restul călătoriilor au fost efectuate cu mijloace de transport aerian (24,6%), feroviar (1,6%) și naval (0,2%).

3.5. Destinații turistice de top ale lumii

În continuare voi prezenta topul celor mai vizitate țări ale lumii in decursul anului 2012, respectiv 2013 cu mențiunea că acest clasament tinde să iși păstreze aceleași poziții și în anul 2014. Țările care se regăsesc în acest clasament sunt printre cele mai dezvoltate țări ale lumii fapt ce constiue un mare avantaj în păstrarea acestor poziții în clasamentul mondial.

Tabelul 3.5. Top 10 al țărilor din punct de vedere al sosirilor de turisti

Sursa: World Tourism Organization

În tabelul de mai sus am prezentat clasamentul celor mai vizitate destinații turistice la nivel mondial după numărul de sosiri internaționale de unde putem constata că Franța este lider mondial cu un numar de 83,4 milioane turiști anual, urmată de SUA cu un număr de 69,8 milioane turiști. Pe locul trei se clasează Spania cu un total de 60,7 milioane turiști în anul 2013. În continuare în acest clasament apare China (55,7 milioane), apoi Italia (47,7 milioane), Turcia (37,8 milioane), Germania (31,5 milioane), Marea Britanie (31,2 milioane), Rusia (28,4 milioane) și nu țn ultimul rând Thailanda (26,5 milioane).

Totuși observăm o creștere față de anul 2012 în cazul tuturor țărilor cu excepția Chinei care în anul 2012 deținea un total de 57,7 milioane turiști, iar în anul 2013 de 55,7 milioane turiști. Pentru a putea înțelege mai bine evoluția numărului de sosiri internaționale de la an la an am prezentat în coloanele patru și cinci ale tabelulul o raportare intre 2012/2011 si 2013/2012 fapt ce ne arată rata de creștere/scădere a numărului de sosiri ale turiștilor. De exemplu în cazul Chinei punem observa că raportând anul 2013/2012 se inregistrează o scădere de -3,5% ceea ce înseamnă că 2013 nu s-a ridicat la același nivel ca și anul 2012. O creștere semnificativă este înregistrată de Thailanda care înregistrează cu 18,8% mai mulți turiști față de anul 2012.

Tabel 3.6. Top 10 al țărilor din punct de vedere al veniturilor din turismul internațional

Sursa: World Tourism Organization, 2014

În continuare în tabelul de mai sus am prezentat topul țărilor care încasează cele mai mari venituri de pe urma sosirilor internaționale atât în anul 2012, cât și în anul 2013, acestea fiind raportate atât la dolar cât și la moneda națională a țării respective. În fruntea acestui clasament se sflă SUA cu 139,6 miliarde dolari în anul 2013 cu 10,6% mai mult decât în anul 2012. Cu un total de 60,4 miliarde dolari, Spania se situează pe locul al doilea reușind să aibă în 2013 venituri cu 3,9% dacă le raportăm la moneda sa națională. Pe locul al treilea se clasează Franța, cea mai vizitată destinație turistică a lumii în anul 2013 (vezi tabelul 3.4) dar cu un total de 56,1 miliarde, înregistrând o creștere de 1,3% față de anul 2012 dacă o raportăm la moneda sa națională (euro).

Pe loculul patru, respectiv cinci se află China, respectiv Macao (China) cu un total de 51,7 respectiv 51,6 miliarde dolari în anul 2013. Cu un total al veniturilor de 43,9 miliarde dolari, Italia se situează pe locul șase, urmând ca Thailanda să înregistreze un total de 42,1 miliarde dolari, Germania 41,2 miliarde dolari, Marea Britanie 40,6 miliarde dolari și Hong Kong 38,9 miliarde dolari în anul 2013. Sub aspect general în anul 2013 toate aceste regiuni au înregistrat creșteri ceea ce înseamnă că potențialul turistic al acestora este încă foarte mare.

Numarul de sosiri internaționale ale turistilor în Europa a crescut cu 5, 4 % în 2013, o creștere de 29 de milioane euro în 2012 dintr-un total de 563 milioane în 2013. Fiind regiunea cea mai vizitată din lume cu un procent de 52% al tuturor sosirilor internaționale, dar și al destinațiilor turistice de care dispune, Europa este și rămâne una dintre cele mai remarcabile regiuni. Veniturile din turism au crescut cu 4% acumulând 368 miliarde de euro și deținând un procent de 42% din totalul încasărilor mondiale.

Din punct de vedere al subregiunilor, cea mai mare creștere a fost înregistrată în Europa Centrală și de Est cu 7% mai mulți turiști în 2013. Mai multe destinații au înregistrat chiar o creștere dublă față de anul precedent, în special cele mai mici ca dimensiuni, precum: Georgia și Belarus (+15%), Armenia (+14%) și Kazakhstan (+11%), în timp ce Rusia, cea mai mare țară a Europei a înregistrat o creștere de numai 10%, iar Ucraina și Polonia au înregistrat o creștere de 7%, ambele consolidându-și tot mai mult creșterea din anul 2012 până în prezent.

În ceea ce privește Europa de Sud și Mediteraneană, aceste regiuni au înregistrat o creștere de 6% în anul 2013, sporindu-și numărul de sosiri internaționale cu încă 11 milioane. Spania la rândul său a acumulat venituri de 61 milioane euro datorită creșterii numărului de sosiri internatțonale cu aproximativ 6%, în timp ce alte destinații au înregistrat de asemenea creșteri importante: Grecia (+16%), Portugalia (+8%), Turcia și Croația (+6%).

Cu o creștere de 6%, Europa de Nord este din ce în ce mai prezentă în preferințele turiștilor internaționali. O creștere spectaculoasă a avut-o una dintre cele mai mici destinații ca dimensiune, aceasta fiind Islanda înregistrând o creștere record de 20% în 2013. Printre altele, Norvegia a înregistrat o creștere de 8%, în timp ce Marea Britanie a raportat de creștere modestă de 6% din punct de vedere al sosirilor internaționale.

În Europa de Vest, sosirile internaționale au crescut cu 4% în 2013, Franța raportând o creștere de 8%, Olanda și Elveția (5%), Germania (4%), Austria (3%), și țn final una dintre cele mai nesemnificative creșteri a fost întregistrată de Belgia (1%).

Numărul de sosiri internaționale în cadrul regiunilor în curs de dezvoltare din Asia, America Latină, Europa Centrală și de Est, Orientul Mijlociu și Africa vor înregistra o creștere dublă comparativ cu destinațiile turistice din regiunile dezvoltate ale lumi, acestea mai degrabă menținându-se aproximativ la același nivel, înregistrând ușoare tendințe de creștere. Ca urmare, numărul sosirilor internaționale din cadrul țărilor în curs de dezvoltare se așteptă să le depașească pe cele deja dezvoltate până în anul 2020. În anul 2030, 57% din totalul sosirilor internaționale se va înregistra în țările în curs de dezvoltare (comparativ cu 30% în 1980) și 43% în regiunile dezvoltate (comparativ cu 70% în 1980).

CONCLUZII

Turismul, activitate economică-socială, reprezintă astăzi un domeniu distinct de activitate, o componentă de prim rang a vieții economice și sociale pentru un numar tot mai mare de țări ale lumii, datorită conținutului și rolului său complex. Ușor adaptabil la schimbăriile civilizației contemporane, turismul evoluează sub influența acestora, acționând ca un factor stimulator al progresului și al dezvoltării.

Fenomen economic-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat în viața societății și ca atare, influențat de evoluția ei, turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unui organizații, societăți sau agenți specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care sprijină satisfacerea nevoilor turistice.

Studierea fenomenului turistic atât la scară mondială, cât și națională pune în evidență faptul că este într-o continuă ascensiune, datorită dezvoltării economiilor individuale ale statelor lumii, a reducerii barierelor comerciale practicate între țării, a lărgirii și amplificării schimburilor economice și culturale internaționale, precum și datorită globalizării economiei mondiale, factori ce au determinat creearea unor condiții propice pentru participarea unui numar din ce în ce mai mare de țări și persoane la mișcarea turistică.

Dezvoltarea și ramificarea schimburilor internaționale sub impactul evoluției individuale a țărilor lumii, a specializării acestora și a cufundării diviziunii internațională a muncii reprezintă una dintre cele mai de efect trăsături majore ale evoluției economiei mondiale. În corelație cu aceste schimbării, turismul se afirmă ca o componentă de mare importanță a relațiilor economice internaționale dintre țările lumii, având un rol din ce în ce mai accentuat. Dezvoltarea turismului, implicarea sa în sistemul economiilor moderne, în sfera trebuințelor și consumului populației se reflectă într-o expansiune continuă a conținutului și formelor sale de manifestare. Pe de altă parte, participarea tot mai intensă la mișcarea turistică, au favorizat apariția unor noi forme de turism, care permit satisfacerea nevoilor consumatorilor mult mai ușor și în condiții de satisfacție maximă. Activittatea turistică internă și internațională presupune o gamă largă de forme și aranjamente turistice influențate de modalitățiile de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile de realizarea a echilibrului ofertă-cerere, și nu în ultimul rând de specificitatea organizării călătoriei.

La nivel mondial turismul cuprinde peste 8 milioanele de restaurante, peste 400.000 de hoteluri, cu peste 12 milioane de camere, generează 4544 miliarde de dolari din activitatea economică: deține un număr de peste 67 milioane de angajați, o cifra ce reprezintă 2,6 % din totalul mondial; reprezintă circa 11,2% din totalul exporturilor la nivel mondial; creează 1280 miliarde USD din PIB-ul mondial și 9,6% din investițiile de capital. Sectorul hotelier se dovedește a fi un sector dinamic al economiei mondiale și totodată deosebit de sensibil și complex. Dinamismul sectorului hotelier este cauzat de multiplele posibilități de afirmare ale acestuia pe plan mondial, de creșterea economică, de inovațiile științifice, de globalizarea economiei și nu în ultimul rând de dinamismul circulației turistice mondiale.

Pentru a exploata imensul potențial turistic european, Comisia Europeană intenționează să simplifice și să îmbunătățească procedurile de obținere a vizelor pentru cetățenii țărilor aflate în curs de dezvoltare, precum Rusia sau China, încercând, totodată, să mențină la parametri optimi gradul de securitate pentru cetățenii europeni. În ultimii patru ani, numărul turiștilor ruși și chinezi care au ales să viziteze statele Uniunii Europene s-a dublat, iar creșteri semnificative sunt raportate și în cazul turiștilor indieni.

Un număr tot mai mare de destinații turistice se deschid anual, transformând turismul într-un factor cheie al progresului socio-economic prin veniturile din export, crearea de locuri de muncă, a noi întreprinderi, precum și a dezvoltării infrastructurii. De-a lungul ultimelor șase decenii, turismul a experimentat în mod continuu extinderea și diversificarea pieței, devenind unul dintre cele mai mari și cu cea mai mare viteză de creștere sectoare economice ale lumii.

În viitor, sosirile internaționale ale turiștilor sunt prevăzute să ajungă la peste 1,6 miliarde în 2020, iar una dintre principalele caracteristici ale acestei expansiuni în această perioadă de timp este creșterea călătoriilor la mare distanță (între diferite continente), cu toate că fluxurile turistice intracontinentale vor rămâne predominante. Până în 2020 turiști vor călătorii din ce în ce mai departe de țara lor de origine. Fluxurile turistice la mare distanță se anticipează să crească în medie cu 5,4% în timp ce călătoriile intraregionale vor crește în medie cu doar 3,8% pe an. În consecință fluxurile interregionale ale turiștilor străini vor ajunge la o cota de 24% în 2020. Turismul intraregional iși va pierde din cota de piață de la 82% la 76% din totalul de turiști din acestă perioadă. În concluzie, în anul 2020 vor fi aproximativ 378 milioane de sosiri interregionale și 1183 milioane de sosiri intraregionale.

BIBLIOGRAFIE

Balaure Virgil , Cătoiu Iacob & Veghes Călin „Marketing turistic”, Editura Uranus, Bucuresti, 2005

Cosmescu Ioan „Turismul-fenomen complex, contemporan”,Editura Economică,București, 1998

Cosmescu Ioan “Economia turismului”, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 1998

Daniela Firoiu, Camelia Gheorghe „Turismul in perspectiva globalizarii”, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2007

Daniela Firoiu, Catrinel Dridea, Camelia Gheorghe, Patricia Dodu „Industria turismului si a calatoriilor”, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2006

Istrate Ioan , Bran Florina & Rosu Anca Gabriela „Economia turismului si mediului inconjurator” , Editura Economica, Bucuresti, 1996

Minciu Rodica „Economia turismului”, Editura Uranus, Bucuresti, 2001

Nicula Virgil – Management in comert, turism si servicii, Editura Universitatii „Lucian Blaga” , Sibiu 2012

Nicula Virgil „Turismul din perspectiva secolului XXI” Editura Continent, Sibiu, 2003

Nicula Virgil „Tehnica operațiunilor de turism”, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002

Nicula Virgil „Gestiune hoteliera”, Editura. Alma Mater, Sibiu, 2002

Vasile Glavan, „Turismul in Romania” , Editura Economica, Bucuresti, 2000

Ganriela Carmen Pascariu „Evoluții și tendințe în turismul internațional – fluxuri, piețe, politici-”, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006

Rotariu Ilie „Globalizare în turism” Editura Continent, Sibiu, 2004

Gabriela Stanciulescu „Managementul agenției de turism”, Editura ASE, Bucuresti, 2005

http://www2.unwto.org/

http://mkt.unwto.org/barometer/january-2014-volume-12

http://epp.eurostat.ec.europa.

http://www.insse.ro